UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

Master PASCV

DEPARTAMENTUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Referat:

Probleme, disfuncții și îmbunătățiri

în domeniul politicilor sociale din România

Conf. Univ. Dr. Studentă: Maria Boțoi

Teodor Mircea Alexiu

Timișoara, 2018
 1. Politici Sociale - delimitări conceptuale

Politicile sociale sunt definite ca acele politici publice care urmăresc realizarea
bunăstării și a protecției sociale. Politicile sociale cuprind următoarele arii de interes:
- problematica socială- handicap, șomaj, criminalitate, bătrânețe, sănătate
mintală;
- problematica excluziunii și a discriminării: etnie, rasă, gen, sărăcie;
- problematica administrativă: serviciile sociale, asigurările sociale, serviciile
medicale,asigurările medicale, educație si formare profesională, angajare,
locuințe etc.;
Conform Institutului de Cercetare a Calității Vieții, politicile sociale sunt menite să
aibe în vedere următoarele funcții:
- Gestionează sistemul public de asigurare: asigurările sociale, asigurările de
sănătate, ajutorul de şomaj.
- Compensează discrepanţele dintre nevoi şi resursele financiare individuale
prin sistemul de beneficii/ prestaţii sociale
- Componenta cea mai importantă o reprezintă politica de susţinere a copiilor/
familiilor cu copii, o problemă colectivă prioritară.
- Organizează serviciile sociale de importanţă colectivă: educaţia, sănătatea,
serviciile de asistenţă socială.
- Asigură protecţia socială a segmentelor sociale aflate în dificultăţi cronice,
- grupurile vulnerabile, promovând mecanisme de incluziune socială.
- Dezvoltă programe speciale de soluţionare/ prevenire a unor probleme sociale
generate de contexte particulare. Exemple: cazul unor segmente ale populaţiei
de romi, care se confruntă cu dificultăţi multiple de incluziune socială sau,
încă actuala problemă a persoanelor fără acte de identitate.
- Dezvoltă/ susţine programe de creştere acalităţii vieţii întregii colectivităţi.1
Astfel că, politicile sociale pot reprezinta un real sprijin pentru depășirea situațiilor
problematice, sau de criză în care se poate afla o anumită persoană, sau un grup de persoane
vulnerabile, o comunitate în situație de risc de excluziune socială, sau alte situații sociale,
dilematice existente.

2. Politici sociale destinate romilor

În România până în prezent s-au implementat diverse politici, programe şi intervenţii

care au fost menite să reducă sărăcia şi excluziunea socială.

1
2013, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Strategie Politici Sociale: România:
2013-2020 București;
 Problematica integrării romilor în societatea românească este tot mai des discutată, iar
prin elaborarea de politici publice destinate acestora, se încearcă sprijinirea lor, pentru o mai
bună integrare în societate, prin găsirea unor bune strategii de combatere a sărăciei.
Sărăcia este o stare prin care cel afectat se află în incapacitatea de a asigura un mod de
viață acceptabil la nivelul comunității date din pricina inaccesibilității resurselor economice
necesare. Guvernul României a inclus minoritatea romă între principalele grupuri vulnerabile
estimând că un număr de 1.85 milioane de romi formează grupul persoanelor vulnerabile în
cadrul etniei.2
Factorii care generează sărăcia sunt, în mare parte, aceiași cu cei care o perpetuează,
de aceea combaterea lor directă, fie și separat, poate genera oportunități de eliberare din acest
ciclu. Dintre acești factori enumerăm:
1.Venituri salariale mici;
2.Locuințe precare;
3.Sănătate fragilă;
4.Mijloace fixe mici sau inexistente;
5.Școlarizare sumară sau inexistentă;
6.Slaba calitate sau chiar lipsa îndemânărilor profesionale sau fizice solicitate
deangajatori;
7.Incapacitatea de a obține (sau de a menține) un loc de muncă stabil;
În ce priveşte sărăcia romilor din România, dacă rata sărăciei la nivel național era în
2006-2008 de 23%, în aceeași perioadă, în rândul romilor din România era de 67%, conform
unui raport din 2010 al Băncii Mondiale.
Un procent de 74% din comunităţile de romi se confruntă cu venituri foarte mici, 23%
nu au electricitate și apă potabilă. Aceste date triste indică faptul că politicile de incluziune
aplicate până în prezent, deși au reprezentat un progres, nu au putut înlătura în măsură
semnificativă excluziunea socială care vizează etnia romă și, bineînțeles, nu a reușit să
atenueze impactul factorilor de excluziune în viețile romilor, așa cum atestă studiile
sistematice coordonate de CătălinZamfir, Elena Zamfir și Marian Preda.3
Constatăm că, de multe ori, romii sînt marginalizați. Marginalizarea este realizată de
acele procese care împing indivizi sau grupuri către „marginea societății”, adică într-o zonă
socială în care participarea deplină la aspectele sociale, economice, culturale, politice ale
vieții nu este deplină sau nu este deloc realizabilă.
Deși există nuanțe semantice între termenii „marginalizare” și „excluziune
(excludere)” de mult timp ei au primit înțelesuri suprapuse în terminologia sociologică.
În „​Report on social inclusion 2005” al Comisiei Europene se definește excluderea
socială ca fiind procesul prin care anumiți indivizi sînt împinși la periferia societății și
împiedicați să participe deplin în ca urmare a sărăciei, a lipsei competențelor de bază și a

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014-12-29_HG_SIncluzi
une-Anexa1.pdf​;

3
Zamfir, Cătălin, Preda, Marian (eds.) (2002). Romii din România. București: Expert.
oportunităților de învățare continuă, sau ca urmare a discriminării. Procesul care se opune
excluziunii sociale este incluziunea socială. Incluziunea socială este definită în Legea
asistenței sociale (Legea 292/2011) pe coordonatele exprimate în „​Report on social inclusion
2005” ​al Comisiei Europene. Astfel, Comisia vedea incluziunea socială ca procesul care
asigură celor săraci sau excluși social capacitatea de a se folosi de oportunitățile și resursele
necesare participării lor depline la viața economică, socială și culturală și de a se bucura de un
statut considerat normal în societatea în care trăiesc, o participare mai mare la luarea
deciziilor care le afectează drepturile și traiul.
Ministerul Muncii specifică indicatorii de incluziune socială astfel:
- Persoanele în risc de sărăcie relativă;
- Persoanele care se confruntă cu privaţiuni materiale severe;
- Persoanele care locuiesc în gospodării cu intensitate a muncii foarte scăzută;
- Persoanele expuse riscului sărăciei sau al excluziunii sociale;
Am considerat necesară expunerea definițiilor și indicatorilor de mai sus pentru că din
acestea se pot distinge direcțiile de acțiune în vederea realizării incluziunii sociale a romilor,
și anume: combaterea discriminării, a sărăciei relative și a privațiunilor care o însoțesc,
creșterea gradului de ocupare în cadrul etniei rome prin îmbunătățirea competențelor
profesionale și prin ridicarea nivelului de educație academică precum si a măririi numărului
de romi cu educație școlară medii și universitară, îmbunătătirea modului și a nivelului de
reprezentare locală, națională si internațională a romilor.
Un bun model de proiect adresat comunităţilor de romi din judeţul Timiş, a fost
proiectul „Dezvoltarea capacităţii de reprezentare locală a comunitaților de romi” 4organizat
de Centrul de Resurse pentru Regenerare Urbană din Timişoara în anul 2016, unde
beneficiarii vizaţi au ales reprezentanți din comunitatea lor, care să-i reprezinte în Consiliul
Local Timișoara. Datorită acestor alegeri, precum și interesului acordat de către reprezentanții
aleși, s-a creat posibilitatea unei noi abordări față de dificultățile și problemele pe care aceștia
le întâmpină în comunitatea lor. S-a încercat implicarea întregii comunități. Astfel încât
interesul comunității în propriul proces de incluziune socială să fie benefic atât pentru
persoanele care fac parte din comunitatea țintă, cât și pentru societatea în care ei trăiesc. ​Prin
astfel de proiecte destinate integrării, beneficiarii au puterea de a creşte reputația pozitivă în
societatea din care fac parte. În acest proiect au avut loc ​activitățile de informare, respectiv
instruire pe teme de educație și de sănătate. Astfel de proiecte pot contribui la o schimbare,
îmbunătățire a mediului în care ei locuiesc, pot să schimbe percepția care există despre ei, să
ajute la o mai bună colaborare cu autoritățile publice și o chiar să combată cercul vicios al
sărăciei.

3. Disfuncţii în domeniul politicilor sociale din România pe comunităţile de romi

S-a constatat existența unei diferențe între procentul ocupării forței de muncă în
populația ne-romă și cea romă. Cauzele identificate sunt nivelul limitat de educație și formare
profesională și discriminarea. Un studiu citat de ANR5 ​i​ndică o rată de ocupare de 36%, alte
36% își căutau un loc de muncă si 28% erau inactive, față de rata de ocupare de 58% și a ratei
de șomaj de 7,4% la nivel naționa​l.

4
​http://oficialmedia.com/dezvoltarea-capacitatii-locale-de-reprezentare-a-minoritatii-rome/
cons.30.05.2018
5
​http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/Strategie/Strategie_final_18-11-2014.pdf
Cons. 30.05.2018
 Măsurile luate de stat pentru combaterea discriminării sunt mai puțin eficiente, unul
dintre motive fiind și acela că, din cauza vulnerabilității legate de greutatea de a obține si a
păstra un loc de muncă, romii pot avea o mai mare disponibilitate de a suporta acțiunile
discriminatorii făra a protesta împotriva lor. Ministerul Muncii a elaborat Strategia Națională
pentru Ocupare a Forței de Muncă 2014-2020” care își propune îmbunătățirea ratei de
ocupare a forței de muncă în țară de la o rată de 63,8% în 2012 la una de 70% în 2020 la
vârstele cuprinse între 20 si 64 de ani.6 Rata şomajului printre romi este mai ridicată decât
printre non-romi, astfel că situația acestora este una precară, multe familii de romi depind de
ajutoarele acordate de către stat, care încearcă să compenseze situația financiară a acestora.

4. Îmbunătăţiri în domeniu în politicilor sociale destinate romilor

Deși comunitatile de romi se confrunta cu diverse probleme acestea pot fi depăşite

dacă, încă din copilărie, se pune accent pe formarea capacității de decizie responsabilă. Astfel
atunci cand ajung adulti vor putea decide ce doresc să facă în viață și care este cursul
evenimentelor care îi poate duce la împlinire. Reușita lor în domeniile alese v-a expune
această etnie în mod pozitiv ochiului public și ponderea exemplelor negative vor scădea.
Pentru ca romi sa poată excela în diferite domenii care necesită educație superioară, ei
au nevoie de o familie educata, care sa le poată oferi cele necesare pentru a trai decent și
pentru a se dezvolta frumos. Adultii care sunt formați și care nu au posibilități ar putea să-și
depasească condiţia prin diferite programe, care sa îi ajute să-și formeze diferite aptitudini.
Desigur, o direcție importantă este dată de necesitatea de a motiva romi să-si dorească
beneficiile unei vieți sub semnul educației.
Comunitatile de romi trebuie sa poată avea acces la educatie, sănătate, locuinte, dar și
locuri de munca, ajutați de comunitatea în care traiesc, dar și prin diferite proiecte pentru
comunitatile de romi. Abandonul scolar este frecvent întâlnit în comunitatile de romi, de cele
mai multe ori din lipsa venitului familiei.
Având în vedere ca această minoritate are o istorie de discriminări majore pe
parcursul anilor, consider că, etnia roma s-ar putea reprezenta pozitiv mai bine în societate
dacă s-ar acentua aspectele culturale începându-se prin introducerea în școli a unor manuale
de limba romani, iar mai apoi dacă s-ar susține exprimarea cultă în limba romani prin
literatură, teatru și film.
În opinia mea, un plan coerent de acțiune, în Timișoara sau în județul Timiș ar trebui
să înceapă de la congregarea tinerilor romi educați, fiind în cunoștiință de cauză pot exprima
corect trăsăturile identitații etniei noastre și pot găsi forme prin care aceasta să se exprime
dovedindu-se ca parte valoroasă a diversității culturii europene. Trăsăturile dobândite în urma
secolelor de discriminare și excludere ar fi identificat ca fiind străine realei identități și ar fi
combătute. Aceste forme de expresei identitară pot fi artistice, culturale, profesionale sau
demersuri de educație/popularizare în comunitate. Aceste acțiuni ar fi considerate de succes
dacă în urma lor ar crește un număr semnificativ de copii romi care să-și asume cu bucurie
identitatea și cultura, și care, implicit, ar atrage creșterea nivelului de educație și de ocupare
la nivelul comunităților rome. De asemenea, această congregare de forțe creative a tinerilor

6
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/2014-DOES/2014-01-
31_Anexa1_Strategia_de_Ocupare.pdf cons. 31.05.2018
romi educați, din Timișoara, de pildă, ar fi o armă redutabilă împotriva discriminării și, pe
teritoriul unei civilizații culturale a diversității, cum este Timișoara are toate șansele să fie un
succes.
 Bibliografie

1. Elena Zamfir, Asistență Socială în România După 25 de Ani, Răspuns la Problemele

Tranziției, Cluj-Napoca, 2015;
2. 2013, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Strategie Politici Sociale: România:
2013-2020 București;
3. http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014-12-29_HG_
SIncluziune-Anexa1.pdf​;
4. Zamfir, Cătălin, Preda, Marian (eds.) (2002). Romii din România. București: Expert;
5. ​http://oficialmedia.com/dezvoltarea-capacitatii-locale-de-reprezentare-a-minoritatii-rome/​;
6. http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/Strategie/Strategie_final_18-11-2014.pdf​;
7. http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/2014-DOES/2014-01-31_Anexa1_Strat
egia_de_Ocupare.pdf.