Procese psihice reglatorii

Motivatia
Motivatia este totalitatea mobilurilor (cauzelor determinante ale unei actiuni; impulsurilor, imboldurilor,
scopurilor, obiectivelor) interne ale conduitei, fie ca sunt innascute,fie ca sunt dobandite,constientizate sau
neconstientizate,simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte.Motivatia este cauza interna a comportamentului.
Functiile motivatiei:
a)de selectare,activare si semnalizare a unor dezechilibre fiziologice sau psihologice;
b)de orientare a actiunii pentru satisfacerea starii de necesitate si pentru realizarea scopului actiunii;
c)de sustinere (energizanta) a actiunii pe durata satisfacerii trebuintei;
Prin autoreglarea conduitei se imprima conduitei un caracter activ si selectiv. Eficienta reglatorie a motivatiei
este dependenta atat de energizare cat si de directionare.
Componentele sistemului motivational:
a) Stari motivationale simple: sunt slab organizate (tendintele,impulsurile,pulsiunile,etc);
b) Trebuintele: sunt relativ complexe dar bine organizate si puternic integrate. Pot fi innascute (biologice si
functionale) dar si dobandite (trebuinte materiale,spirituale sau de comunicare).Semnalizeaza o stare de
dezechilibru fiziologic sau psihologic.
c) Interesele: sunt bine structurate,insa mai putin stabile si consolidate decat trebuintele. Sunt dependente de
caracteristicile cognitive,afective si volitive ale fiecaruia.
d) Aspiratiile: tendintele de a atinge idealul;
e) Idealurile: sunt telurile supreme ale individului sau ale grupului;
f) Convingerile: sunt idei foarte puternice cu caracter subiectiv;
g) Conceptia despre lume si viata;
h) Motivele: sunt mobilele care declanseaza,sustine energetic si orienteaza actiunea.
Formele motivatiei:
Majoritatea formelor motivatiei se formeaza pe parcursul vietii,motivatia fiind din acest punct de vedere un
filtru al influentelor externe,o parghie de autoreglare a individului sau o forta motrice a intregii dezvoltari psihice
umane:
1.Motivatie pozitiva (efecte benefice) si negativa (efecte negative);
2.Motivatie intrinseca (din interiorul subiectului,fiind superioara) si extrinseca (sugerata ori impusa subiectului);
3.Motivatie cognitiva(nevoia de a sti) si afectiva(nevoia de a fi acceptat);
Optimumul motivational:
Daca motivarea este in concordanta cu dificultatea unei actiuni,ea va fi desfasurata cu succes. Daca subiectul
subevalueaza sau supraevalueaza dificultatea unei actiuni, apar dezechilibre intre dificultatea actiunii si energia
folosita,ceea ce poate conduce la esec.
Nivelul de aspiratie sta la baza progresului individual.El trebuie raportat la posibilitatile,aptitudinile si
interesele subiectului dar si la cerintele societatii si trebuie stabilit cu putin peste posibilitatile de moment ale
subiectului.

Exercitiu: Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a identifica cel putin 5 motive pentru care nu invatati
la psihologie, iar apoi incadrati-le in tipurile (formele) motivationale studiate.
 Motivatia

Motivatia este totalitatea cauzelor determinante (motivelor) ale unei actiuni,fie ca sunt innascute sau dobandite,
constientizate sau nu.
Rolul motivatiei este acela de a activa si mobiliza energetic,de a orienta si directiona conduita umana.
Componentele motivatiei:
1.Trebuintele: expresia psihica a necesitatilor innascute sau dobandite ale omului,manifestate ca un
semnal de alarma.Trebuintele pot fi de asemenea fiziologice,sociale sau intelectuale.
Trebuintele constiente de obiectele lor devin dorinte.
In unele situatii,precum in cazul nevoii de activitate,a carei satisfacere reprezinta o conditie fundamentala
a echilibrului psihic,individul cauta sa intensifice stimularea(dezechilibrul) pentru a obtine un rezultat optim prin
satisfacerea nevoii.
2.Impulsurile:se nasc o data cu trebuintele,fiind impreuna doua laturi ale aceluiasi fenomen.Consta
d.p.d.v. fiziologic in aparitia unei excitabilitati accentuate a centrilor nervosi corespunzatori,iar d.p.d.v. psihologic
intr-o stare de pregatire, de activare a actiunii.
3.Intentiile:orientari ale motivelor spre un scopuri specifice,in contextul in care aceeasi trebuinta poate fi
satisfacuta in mai multe moduri.
4.Scopurile: nu se identifica cu motivele,care sunt cauze ale actiunilor(factori declansatori),reprezentand
proiectii mintale ale modurilor in care trebuintele pot fi satisfacute(ex:a merge la olimpiada pentru a intra fara
admitere la facultate).
Aspiratiile reprezinta tendintele de a atinge scopurile supreme(idealurile).
5.Interesele:exprima orientarile active (relativ) stabile spre anumite domenii de activitate,obiecte sau
persoane.Se formeaza in cursul activitatilor,in stransa legatura cu celelalte componente ale motivatiei,precum si cu
aptitudinile individuale.
Tendintele sunt dispozitii firesti (inclinari) pentru ceva.
6.Convingerile: idei puternice subiective.
7.Conceptia despre lume si viata.

Forme ale motivatiei:

a)intrinseca,daca activitatea reprezinta scopul,pentru ca satisface o anumita trebuinta, si extrinseca,daca
activitatea reprezinta un mijloc pentru indeplinirea unui scop,precum obtinerea unei recompense.
b)innascuta(primara),de dezvoltare,maturizare si mentinere a echilibrului organismului si psihicului si
dobandita(secundara) in urma contactului cu mediul socio-cultural.
Abraham Maslow a ierarhizat trebuintele sub forma unei piramide,plecand de la cele mai
importante,astfel:trebuinte fiziologice, de siguranta(securitate), de iubire si apartenenta la grup,de stima de
sine,cognitive,estetice,de autorealizare.
Optimimul motivational se obtine prin evitarea supraevaluarii sau subevaluarii dificultatii unei
actiuni.Altfel,apar dezechilibre intre energia folosita si dificultatea actiunii,ceea ce poate conduce la esec.
Nivelul de aspiratie trebuie raportat la posibilitatile, aptitudinile si interesele individuale dar si la
cerintele societatii si trebuie stabilit cu putin peste posibilitatile de moment.