Motivatia

Motivatia desemneaza ansamblul factorilor care declanseaza activitatea omului, o

orienteaza selectiv catre anumite scopuri si o sustine energetic. Aceasta cuprinde
totalitatea mobilurilor care, in calitatea lor de conditii interne ale persoanei, determina,
orienteaza, organizeaza si potenteaza intensitatea efortului in activitate. 

Motivatia constituie totalitatea elementelor stimulative interne, atat a trebuintelor,

impulsurilor de ordin fiziologic cat si a unor formatiuni mai complexe, dobandite in
cursul vietii ca trebuinte secundare, interese, aspiratii, convingeri, idealuri, conceptie
despre lume si viata. Ea instiga, impulsioneaza si declanseaza actiunea si este o parghie
impotanta in procesul autoreglarii individului, fiind forta motrica a intregii sale dezvoltari
psihice si umane. Selectarea si asimilarea influentelor externe se va realiza in functie de
structura motivationala a persoanelor, acestea fiind sensibilizate diferit. Astfel, o influenta
externa poate avea efecte diferite la persoane diferite sau asupra aceleiasi persoane in
momente diferite.

Componentele motivatiei sunt cunoscute sub denumirea generica de factori

motivationali, de motive sau trebuinte.
Trebuinta este o structura motivationala bazala si fundamentala, un act de
semnalizare a modificarilor care intervin in sistemul organic si in sistemul personalitatii
si care semnalizeaza cerintele de reechilibrare sub forma unor stari si imbolduri specifice.
Trebuintele pot fi primare (de asigurare a integritatii fizice a organismului, cum ar fi cele
biologice si fiziologice: foame, sete , miscare) sau secundare , dobandite pe parcursul
vietii (trebuinte materiale, spirituale, sociale, de confort, de cunoastere si de comunicare).

Psihologul Abraham Maslow a creat o piramida a trebuintelor. El considera ca

trebuinta care motiveaza comportamentul este cea care este nesatisfacuta. Trebuintele
apar intr-o anumita ordine, la un moment dat, iar cu cat o trebuinta este mai aproape de
varful piramidei cu atat ea este mai putin urgenta, dar satisfacerea ei produce fericire.
Pornind de la baza, cele sapte categorii de trebuinte ale piramidei sunt:

- trebuinte fiziologice;
- trebuinte de securitate;
- trebuinte legate de apartenenta si dragoste;
- trebuinte de apreciere si stima;
- trebuinte de cunoastere;
- trebuinte estetice;
 - trebuinte de autoactualizare, de autorealizare si valorificare a potentialului
propriu.

Satisfacerea trebuintelor aduce dupa sine reducerea tensiunilor, nesatisfacerea lor

ducand la exacerbarea acestora si la perturbari caracteriale, punand in pericol existenta
fizica si psihica a individului.

Motivul reprezinta transpunerea in plan subiectiv a starilor de necesitate. El este

mobilul care declanseaza, sustine energetic si orienteaza actiunea. Nu toate motivele sunt
constiente.

O alta forma de motivatie este interesul. Multe studii precizeaza ca formarea lui
depinde, in buna masura, de nivelul curiozitatii innascute care se manifesta de timpuriu
printr-o atentie mai mult sau mai putin concentrata fata de ceea ce este nou, neobisnuit si
neclar. La inceput aceasta curiozitate este pasiva, temporara si serveste, mai ales, la
adaptarea biologica a individului pentru ca, ulterior, pe baza largirii contactului cu mediul
social sa dobandeasca o forma mai complexa de interes.

Se poate considera ca interesul, ca atitudine emotional-cognitiva constanta, fata de

obiecte si activitati, bazata pe o curiozitate dirijata, este sustinuta de doi factori
semnificativi: experienta pe care individul deja o stapaneste in legatura cu activitatea si
cu obiectele si in al doilea rand de caracterul agreabil al acestei experiente.

Convingerile sunt idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite

afectiv si care imping catre actiune. Ele se impun in comportament si sunt virulent
aparate cand sunt contrazise sau atacate. Convingerile intra in functiune in situatii de
alegere sau conflict valoric si pot pune in pericol chiar viata unei persoane.

Idealurile sunt plamadite de individ in functie de particularitatile lui propria si sunt

valori personale care motiveaza comportamentul. El cuprinde sensul si semnificatia vietii
(directia spre care se indreapta individul in functie de experienta, cultura si valori
morale), scopul vietii si modelul de viata. Idealul, ca ceva ce nu exista, dar ar putea fi,
este o adevarata forta decisiva pentru individ, fiind motivul central al existentei sale.

Conceptia despre lume si viata cuprinde, la modul general, ansamblul parerilor,

ideilor si teoriilor despre om, natura si societate. Aceasta conceptie se formeaza in functie
de conditiile de viata ale individului, in functie de cultura si educatie, fiind rezultatul
experientelor personale de viata.

In procesul functionalitatii concrete a acestor tipuri de motivatii pot aparea o serie

de efecte. Astfel, daca un tip de motivatie e barat poate aparea frustrarea, iar daca sunt
activate concomitent doua tipuri de motive contradictorii conflictul motivational poate
aparea. In caz contrar, daca sunt satisfacute in exces unele tipuri de motivatii, se
genereaza efectul de saturatie.

Motivatia poate fi pozitiva cand este produsa de stimularile premiale (lauda,

incurajarea) si are efecte benefice asupra activitatii sau relatiilor interumane sau negativa
cand este produsa de stimuli aversivi (amenintare, pedepsire, ignorare) care se asociaza
cu efecte de abtinere, evitare si refuz. Aceasta poate fi intrinseca atunci cand rezulta din
activitatea desfasurata de individ, dar si extrinseca atunci cand este sugerata sau impusa si
nu izvoraste din specificul activitatii desfasurate. Ea poate fi cognitiva si se naste din
necesitatea de a cunoaste si intelege sau poate fi afectiva, din nevoia unei persoane de a
se simti bine in compania altor persoane si de a obtine aprobarea din partea lor.

Motivatia se constituie drept factorul care furnizeaza energia necesara activitatii.

Ea indeplineste o serie de functii, cum ar fi:

- functia de activare interna si de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau

psihologic;
- functia de declansare a actiunilor efective pentru satisfacerea starii de
necesitate;
- functia de directionare pentru orientarea si centrarea atentiei pe scop;
- functia de sustinere si energizare pana la consumarea adecvata a starii de
necessitate.

Preocuparile cercetarilor psihologice au fost orientate catre determinarea

raportului care exista intre nivelul motivatiei si performanta. Se considera, astfel, ca orice
crestere a motivatiei in sensul de intensificare a unor stimuli de intensificare externi
adecvati are efect pozitiv asupra achizitiei intelectuale, numai pana la un anumit punct si
ca, aceasta achizitie este mai intensa in primele stadii de intarire a motivatiei. Cea mai
eficienta acumulare prin invatare se obtine la un nivel moderat de motivatie. Cand
motivatia este lenta, performantele realizate sunt superioare performantelor nemotivate.
Intensificarea intr-o masura prea mare a motivatiei (supramotivatie) nu imbunatateste
decat foarte putin performanta. Supramotivatia are efect pozitiv numai in rezolvarea unor
sarcini usoare, iar in sarcinile dificile efectul este negativ, putand produce stres
emotional.

Efectul disfuntional al unei intensitati motivationale excesive este explicat prin

ingustarea campului cognitiv al persoanei extrem de motivata care urmareste numai acele
aspecte care i se par nemijlocit utile in atingerea scopului, fiind mai opaca pentru alte
informatii si prin producerea unei stari ridicate de anxietate cu efect paralizant in plan
comportamental. Se apreciaza, din aceste considerente, ca intensitatea optima a motivatiei
corespunde unei performante ridicate, prin optimum motivational, avandu-se in vedere nu
numai factorul intensitate ca valoare energetica optima, ci si structura optima a motivatiei
in functie de tipul si valoarea factorilor ce o compun.
 In activitatea desfasurata trebuie sa ne orientam catre performante cat mai bune si
cat mai inalte, care sa reprezinte o autodepasire a posibilitatilor fiecaruia. Stimulul care
impinge catre realizarea unor progrese si autodepasiri evidente poarta denumirea de nivel
de aspiratie. Pentru a avea un efect pozitiv, nivelul de aspiratie trebuie sa fie cu putin
peste posibilitatile de moment.O discprepanta prea mare intre capacitate si aspiratii poate
fi daunatoare.

Lipsa de motivatie inseamna lipsa de entuziasm, de zel, de stimulare si de ambitie,

in timp ce existenta motivatiei este un semn al unei dorinte puternice, un semn de energie
si entuziasm si un semn al dorintei cuiva de a realiza ceea ce este hotarat sa faca.
O persoana motivata este o persoana mai fericita, mai energica, si vede cu ochii mintii
rezultatul pozitiv al unei actiuni. Pentru a intari motivatia, putem sa ne stabilim o serie de
obiective, cum ar fi:

1. Stabileste-ti un obiectiv. Daca ai un obiectiv major, ar putea fi mult mai eficient sa

imparti drumul catre realizarea acelui obiectiv in cateva obiective minore, fiecare
dintre acestea conducand la atingerea obiectivului principal. Impartind obiectivul
major in cateva mai mici iti va fi mai usor sa te motivezi, pentru ca nu te vei simti
absolut deloc coplesit de catre dimensiunile obiectivului principal si de lucrurile pe
care le ai de facut. In acest fel vei simti ca obiectivul final este mai realizabil, si
mai usor de dus la indeplinire.
2. Intelege ca este extrem de important sa finalizezi ceea ce ai inceput. Bate in cuie in
mintea ta ca orice incepi trebuie sa si termini! Dezvolta-ti obiceiul de a ajunge la
linia de final intotdeauna.
3. Socializeaza cu oameni de succes si cu oameni care au interese similare cu ale tale
sau aceleasi obiective, pentru ca motivatia si atitudinea pozitiva sunt contagioase.
Asociaza-te cu oameni motivati, care iti impartasesc interesele.
4. Nu amana niciodata nimic. Amanarea duce la lene, iar lenea duce la lipsa
motivatiei.
5. Insista. Rabdarea si faptul ca nu renunti, in ciuda esecului si a dificultatilor, mentin
aprinsa flacara motivatiei.
6. Citeste despre subiecte care fac obiectul intereselor tale. Acestea iti vor mentine
entuziasmul si ambitia vii.
7. Spune-ti in mod continuu ca poti si ca vei reusi.
8. Uita-te la imagini cu lucrurile pe care vrei sa le obtii, cu obiective pe care vrei sa
le atingi si vei reusi sa o faci. Faptul ca ai mereu in fata imaginea obiectivelor tale
iti va intari dorinta si iti va face subconstientul sa lucreze in beneficiul propriu.
9. Vizualizeaza obiectivele ca si cum ar fi atinse si adauga un sentiment de fericire si
de bucurie.

Aminteste-ti intotdeauna ca daca un anumit obiectiv este cu adevarat important,

parcurgerea pasilor de mai sus iti va intari in mod cert motivatia si te va face sa mergi
mai departe. Atunci cand exista motivatie, exista si initiative, si directia,dar si curajul,
energia si insistenta necesara pentru a-ti urma obiectivele.

O persoana motivata trece la actiune si face orice este necesar pentru a-si indeplini
obiectivele.
Motivatia devine mai puternica atunci cand ai o viziune, o imagine mentala clara a ceea
ce vrei sa indeplinesti si, de asemenea, dorinta puternica de a o manifesta. Intr-o astfel de
situatie, motivatia trezeste forta si rezistenta interioara, si te impinge inainte, catre a face
din viziunea ta o realitate.

Motivatia poate fi aplicata oricarei actiuni sau oricarui obiectiv. Poate fi vorba despre
motivatia de a studia o limba straina, de a lua note bune la scoala, de a face o prajitura, de
a scrie o poezie, de a face cate o plimbare in fiecare zi, de a castiga mai multi bani, de a
avea o slujba mai buna, de a cumpara o casa noua, de a cladi o afacere, de a deveni
scriitor, medic sau un avocat de succes. Motivatia este prezenta ori de cate ori exista o
viziune clara, ori de cate ori intelegi in mod clar ceea ce vrei sa faci, si ori de cate ori ai o
dorinta puternica si incredere in capacitatile proprii.