Mitropolitul Dosoftei s-a nascut in anul 1624 la Suceava, in familia Barila,
parinti fiindu-i Leontie si Misira. El a fost carturar, poet, traducator si, in doua randuri, mitropolit al Moldovei. A contribuit la introducerea limbii romane in cartile bisericesti in locul celei slavone si a fost unul dintre cei dintai poeti ai literaturii romane. Tanarul Dimitrie Barila a invatat carte de la cei mai renumiti dascali din Moldova si la scoala Fratiei Ortodoxe de la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Daruit de Dumnezeu cu o inteligenta deosebita si-a agonisit inca din anii copilariei si ai tineretii multa stiinta de carte. A studiat cu multa ravna Sfintele Scripturi si invataturile dumnezeiestilor Parinti ai Bisericii si a deprins cu mult drag mestesugul talcuirii textelor sfinte in limba romana, pentru ca invatase a vorbi si a scrie in alte limbi ca sa transmita tezaurul sfintei Ortodoxii: greaca, latina, slavona bisericeasca, polona si ucraineana. Timp de mai multi ani invatatul egumen a calauzit pe monahi la Hristos, intarindu-i in buna nevointa si in cunoasterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult scoala manastirii Probota si a crescut multi ucenici luminati, aducand in obstea sa o adevarata innoire duhovniceasca. Dosoftei a fost continuatorul al lui Varlaam la mitropolie, fiind inscaunat la doar cativa ani distanta dupa retragerea predecesorului sau. Dosoftei a tiparit numeroase traduceri, imbogatind literatura religioasa nu numai cu cele mai populare carti de lectura in acest domeniu, precum “Psaltirea in versuri” si “Vietile sfintilor”, dar si cu texte de ritual, de slujba bisericeasca, printre care regasim “Liturghia”, “Molitvenicul” si “Octoihul”, pe care le-a publicat, pentru prima oara, in limba romana. Talmacind “Psalmii” lui David, Dosoftei realizeaza nu doar o simpla traducere, ci si o prelucrare a lor, desi s-a izbit de insuficientele mijloace de expresie literara pe care le putea oferi atunci limba romana. Cu toate ca versul sau este inca stangaci, cand ia ca model versul popular, limba stihurilor lui devine imediat curgatoare, muzicala si ritmica. Unii dintre psalmii tradusi in versuri de Dosoftei au devenit, prin larga lor circulatie, colinde religioase sau cantece de stea, ca “Psalmul 46”.