Date

despre Numele tatălui său a fost Leontari,

numele mamei Misira și numele bunicului

viata lui Barilă.[2]

A învățat în Iași probabil

Dosoftei
la Colegiul întemeiat în 1640 la Mănăstirea
Sfinții Trei Ierarhi din Iași, apoi la Școala
Frăției Ortodoxe din Liov, unde a făcut studii
umaniste și de limbi. Cunoștea limba
elenă, latina, slavona și polona. Datorită relațiilor sale cu
patriarhul Moscovei și cu Nicolae Milescu, aflat acolo, a adus
din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit
la Mitropolia din Iași, în românește, principalele cărți liturgice,
unele traduse de el însuși. El a fost unul dintre ierarhii care au
promovat introducerea limbii române în biserică.
Călugărit la Probota (c. 1648), sub numele Dosoftei, a fost
ales episcop la Huși (1658 - 1660) și Roman (1660 - 1671), apoi
mitropolit al Moldovei (1671-1674 și 1675 - 1686). După 1665
începe lucrul la opera sa „Psaltirea în versuri”, pe care o va tipări
la mănăstirea Uniev din Ucraina în 1673.[3] Pentru
elaborarea Psaltirii în versuri a consultat o ediție grecească
a Vulgatei și Psaltirea în versuri a lui Jan Kochanowski.
[4]
 „Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, în care întâlnim elemente
care amintesc foarte bine ritmul și sistemul de rimă al poporului,
poate fi socotită ca începutul poeziei scrise a românilor”.[5] Până
în depărtate locuri au răzbătut psalmii în versuri ai lui Dosoftei, și
mulți, în ceasuri de tristețe, au repetat versurile-i frumoase de
plângere (N. Iorga, op. cit.):
Activitatea sa arhierească nu l-a împiedicat să-și dedice
munca și să depună eforturi uriașe pentru a aduce mai aproape
de înțelegerea poporului cărțile de învățătură, dar în mod special
cele utilizate în biserici, până atunci limba folosită în oficierea
slujbelor fiind slavona. O limbă greoaie și prea puțin accesibilă
celor mulți. Tocmai de aceea, munca imensă depusă de vrednicul
mitropolit Dosoftei a contribuit, de fapt, la introducerea limbii
române în cultul bisericesc și la modernizarea și transformarea
limbii române literare.
Printre primele cărți care au văzut lumina tiparului în
românește se numără Psaltirea în versuri și Acatistul Născătoarei
de Dumnezeu (tradus din slavonă), ambele lucrări fiind tipărite la
Uniev, Polonia, în 1673. Psaltirea în versuri rămâne în istoria
literaturii o autentică premieră, fiind prima operă poetică de
dimensiuni considerabile – 8.643 de versuri, în peste 500 de
pagini. ‘A fost lucrată cu lungă osteneală, în mulți ani, socotită și
cercată prin sfintele cărți și di-aciia pre versuri întocmită, în cinci
ani foarte cu osârdie mare’, își evaluează volumul uriaș de muncă
dedicat acestei opere mitropolitul Dosoftei, în prefața lucrării sale.