Contributia lui Dosoftei la introducerea limbii române in biserică

Cultura literară românescă se iveste relativ târziu,abia in secolul al XVI-lea,o data cu traducerea primelor carti de cult in limba româna si cu tiparirea lor de către diaconul Coresi si colaboratorii săi. În mai putin de un secol de la aparitia în româneste a primelor carti bisericesti, slavona este înlocuita treptat cu limba româna în cancelariile domnesti,iar un mare număr de cărturari talentati se remarca. Alături de marile personalitati românesti care au ilustrat viata noastră culturală din sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. În mod firesc,despre viata,activitatea si importanta deosebită a operei literare a lui Dosoftei s-a scris foarte mult.Cu toate acestea,viata lui Dosoftei si opera sa literară sunt înca putin cunoscute. Mitropolitul Dosoftei a lăsat o urmă adânca în viata religioasă a Moldovei, dându-i acestei vieti un impuls nou. Prin reînfiintarea tipografiei, prin tipărirea de carti noi, in special de ritual bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu. "Acest Dosoftei mitropolitul - scrie Ion Neculce - nu era om prost de felul lui.Si era neam de mazil. Prea învatat, multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste si altă adâncă carte si-nvătătură. Deplin călugar si cucernic, si blând ca un miel. În tara noastră, pe această vreme nu este om ca acela.” S-a născut in ziua de 26 octombrie 1624 (a murit la 13 decembrie 1693) si se trage din părtile Sucevei. Este membru al unei familii de români originari din Transilvania, el afirmând că părintii săi se numeau Leontie si Maria. Dosoftei a desfăsurat cu perseverentă o bogată activitate literară: monah la mănăstirea Probota (1649) sub numele clerical Dositei, episcop de Husi (1658), episcop de Roman (1659) si mitropolit al Moldovei (1671-1686). Promovând introducerea limbii române in biserică si depăsind modelul literaturii religioase canonice, Dosoftei rămâne "fondatorul poeziei române literare" (B. P. Hasdeu). Întemeietor de limbaj cult si fictiune literară , acesta domină cultura românească de la sfârsitul veacului al XVII-lea. Dosoftei tipăreste o lungă Cronologie a tării Moldovei, scrisă in versuri silabice, compusă din 136 de rânduri. Are si niste versuri dedicate patriarhului Moscovei, Ioachim. La tipografia din Uniev, mitropolitul Dosoftei publică in anul 1673 Preacinstitul Acatist si Paraclistul Preacuratei Fecioare, pe care le tradusese din slavoneste cu multi ani înainte. Tot mai preocupat apoi de introducerea limbii nationale in oficierea liturghiei si a celorlalte slujbe religioase, Dosoftei lucrează mai multi ani la traducerea Liturghierului si a Molitvenicului. În 1679 tipăreste o Liturghie, tradusă de el din limba grecească. În 1680, Dosoftei tipăreste Psaltirea de-ntăles, apoi in 1681 continua tipărirea Molitavnicului dentăles.

cu parafraze si citate din operele sfintilor părinti. de către vorbitorul popular în blesteme: . A tradus această carte din slavoneste. urmând Septuaginta. si marele poet polon Jan Kochanowski. începe să versifice Psaltirea. Importanta Psaltirii în versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastră veche este foarte mare. caracteristic unora din versurile lui Dosoftei. în anul 1577. Dosoftei.pe care acesta i-a versificat într-o manieră artistică impresionantă. O interpretare versificată a Psaltirii lui David în limba polonă a efectuat-o. indica influenta clară a limbii populare asa cum este folosită ea. care apare în anul 1673. pitorească si dură. Uniev si care cuprinde psalmii biblici. Dosoftei avea simtul ritmului si o mare spontaneitate în găsirea unor forme ritmice.cu adevărat poetică este numai cea a lui Dosoftei. cum spune el. versiune tradiţională şi specifică ortodoxismului. precum si Parimiile preste an apar in anul 1683. El a luat drept model textul ortodox. Prima traducere integrală a Psaltirii si expunerea în versuri îi apartine lui Theodor de Beze (1519-1605). alcatuită sau tradusă după mai multe izvoare. el nu a fost ajutat de nimeni ci singur prin familiarizarea cu poporul. La sfârsitul Psaltirii. precum si influenta exercitată asupra lui de versul popular românesc. variate si originale.A doua editie a Dumnezăiestii liturghii. În anul 1690 el termină de tradus Istoria bisericească si privirea tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului. Lexicul poetic si tonul general. pe acesta căutând sa îl amlifice după propria lui imaginatie. Ideea de a versifica psalmii îi apartine lui Jean Calvin (1509-1564).Ea reprezintă primul monument al poeziei românesti culte. După cum spune Nicolae Iorga. "de pre greceste si de pre sârbeste". Principala operă a mitropolitului Dosoftei si prima lui scriere care a văzut lumina tiparului este “Psaltirea în versuri”. precum si Epistolele lui Ignatie Teoforul. Dosoftei alcătuieste lucrarea intitulată Despre prefacerea Sfintelor Taine.aceasta este rodul unei munci grele: a lucrat-o “cu multă trudă si vriame îndelungată”. în ce priveste redactarea versurilor sale.în “cinci ani foarte cu osârdie mare”.O însemnatate mare pentru literatura noastră veche are monumentala operă cunoscută sub titlul Viata si petrecerea svintilor sau Proloagele. Dintre toate traducerile românesti în versuri ale Psaltirii. Traducerea dată l-a însufletit pe Dosoftei să încerce a versifica Psalmii in limba româna. in acelasi timp el traducând si Constitutiile Sfintilor Apostoli. Opera lui Dosoftei în mare parte este o compilatie a lui proprie.fiind un poet autentic si trăind cu sinceritate sentimentul profund religios care constituie substanta celor 150 de psalmi. Cele mai multe versuri sunt cele trohaice de 6 silabe :”Limbile să salte / cu cantece nalte / Să strige-n tărie / cu glas de bucurie” (psalmul 46). Dosoftei tipăreste si versurile lui Miron Costin privitoare la originea neamului românesc. “nu este nici o îndoială că. Cercetările atente demonstrează profunda originalitate a versurilor lui Dosoftei. dar prima încercare reusită a fost cea a francezului Clement Marot care traduce 50 de psalmi din cei 150 cuprinsi în Psaltire. După cum mărturiseste însusi stihuitorul ei. arhiepiscopul Antiohiei. cu sufletul lui a ajuns a fi un rostitor al graiului românesc”. într-un orasel polonez.

care dau mireasmă mahnirilor abstracte”. care spune că :”Psaltirea în versuri se desface in două părti : una. materialitatea vorbei. ci este pe de-a-ntregul creată./Acolo sezum si plânsăm.nr. Cea mai plastică si mai exactă caracterizare a versului lui Dosoftei. dar nu greoaie”. O înalta apreciere a talentului Mitropolitului o aflăm la Nicolae Iorga. Dosoftei a reusit să creeze o versificatie după rigorile versului cult. el reuseste să creeze modele poetice durabile. bisericesc.nr. saltăret. în care el uită mândria volumelor răsfoite si se lasă furat de ritmul usor. Psaltirea în versuri a lui Dosoftei are muzicalitatea cerută de poezie. Aceasta din urmă rămâne una din părtile cele mai trainice ale operei sale poetice”. a fost făcută de G. Traducerea în versuri a lui Dosoftei respectă imaginile si le comuniăa întrun limbaj arhaic.împodobind astfel Psaltirea transpusă de el în versuri cu un minunat vesmânt de cuvinte si expresii proprii mai ales graiului moldovenesc si poeziei noastre populare. 13 si chiar 14 silabe sunt cateodata stângace . ci si în tehnica versificatiei sale. răul sa-i găsască”(Psalmul 34). densitatea de lichid greu a frazei. în care scriitorul nu vrea să coboare ci-si însiră solemn dupa datina celor învătati si alta./La voroava de ne strânsăm./Aducându-ne aminte./ Jelind de tara Domnului. Marea lui artă constă în faptul ca a avut capacitatea sa-si creeze limbajul poetic necesar si să imprime psalmilor versificati de el amprenta originalitătii efortului său creator. Alexandru Piru considera că Dosoftei este un autor cu simtul auditiv dezvoltat :”unele din versurile sale ritmate în metrul lung de 10. Dosoftei îmbogăteste in mod obisnuit imaginile prea abstracte din original cu detalii concrete.98(Domnul statu crai in tara) au devenit colinde si se cântă până în vremurile noastre. 12. din acest punct de vedere. si anume nr./Prin Sion si pentru tară. specifice mediului natural.94(Veniti cu toti dimpreuna Sa ne facem voie bună) si nr. Majoritatea istoricilor si a criticilor literari care au studiat modul original în care a versificat Dosoftei Psaltirea au demonstrat că originalitatea si frumusetea operei sale constau în faptul că primul nostru poet a reusit să realizeze cu multă artă obiectivul pe care si l-a propus ca slujitor al bisericii./Plângeam cu lacrămi hierbinte. căci acest psalm e unul din cele mai frumos traduse în versuri devenite populare:”La apa Vavilonului.” Patru din psalmii lui Dosoftei. În plângerea lui Ieremia de tara pierdută. viu al cântecului popular. Datorită vastei sale culturi. partea cea mai întinsă. acela de a împiedica difuzarea printre români a Psaltirii în versuri calvină.48(Auziti acestea toate Neamuri. El retrăieste deci psalmii ca un adevărat poet si ca un bun crestin. social si spiritual românesc. Frumusetea psalmilor versificati de Dosoftei constă nu numai în bogatia si ineditul imaginilor poetice.a înteles metaforele si le-a tălmăcit prin echivalente fericite. Călinescu : “Dar mai ales Dosoftei are acea curgere mieroasă a limbii.pe care l-a îmbinat cu metrica populară românească si cu stilul specific poeziei folclorice. . Dosoftei nu are numai meritul pionieratului. Dosoftei va găsi un cântec al propriei sale dureri pentru Moldova părăsită. noroade si gloate ). Această muzicalitate poetică nu mai este reprodusă./Si cu inema amară.“ Să si schimonosească-n grea rusine / Carii pornesc răul spre mine / cu raceala să se vărtejească / Carii îmi pizmesc. de o uimitoare fluiditate. Dosoftei a stiut să găsească mai totdeauna corespondentele exacte.46(Limbile să salte).

Dosoftei a asezat temeliile versificatiei în literatura noastră cultă. Astfel.Dosoftei este un liric incontestabil. Rezumând.Doamne. Munca lui Dosoftei reprezintă în istoria culturii nostre vechi un mare pas înainte. se poate afirma că publicarea Psaltirii în versuri constituie un eveniment cu totul exceptional în istoria literaturii române.El a deschis drumul limbii românesti către altarul bisericii. s-a întreprins nu numai o încercare îndrazneată de a apăra credinta. “Doamne. Prin traducerea Psaltirii în versuri.Nicolae Manolescu afirma:”A străbate Psaltirea echivalează cu o călătorie printr-o tară a minunilor poetice”.frământările si durerile sufletesti.conditia de muritor a omului în Univers. dar s-a demonstrat si bogatia mijloacelor de exprimare ale limbii române. .În ceea ce priveste raportul omului cu divinitatea.al cărui vers “Tare sunt singur . s-a dovedit că se poate scrie poezie si în această limbă.mai ales prin temele filozofice fundamentale si stările interioare profunde cum ar fi Geneza.sunt mâhnit si trist cu totul”. solitudinea. melancolia. poate chiar mai frumos decât în alte limbi. si piezis!” trimite către versul din Psaltire. Referindu-se la frumusetea versurilor lui Dosoftei.prevestindu-l pe Eminescu.Dosoftei îl precede pe Tudor Arghezi.

1978 -N. Rosetti. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. 1971 . Ursu.Bibliografie: -Al. A. Bucuresti. Istoria literaturii române vechi. Bucuresti. Onu. Studiu introductiv la volumul Dosoftei. vol. editie critică de N. Andriescu. Opere I. 1980 -Al. Versuri. Istoria limbii române literare. B. L.I. Bucuresti. Cartojan. Cazacu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful