Contributia lui Dosoftei la introducerea limbii române in biserică

Cultura literară românescă se iveste relativ târziu,abia in secolul al XVI-lea,o data cu traducerea primelor carti de cult in limba româna si cu tiparirea lor de către diaconul Coresi si colaboratorii săi. În mai putin de un secol de la aparitia în româneste a primelor carti bisericesti, slavona este înlocuita treptat cu limba româna în cancelariile domnesti,iar un mare număr de cărturari talentati se remarca. Alături de marile personalitati românesti care au ilustrat viata noastră culturală din sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. În mod firesc,despre viata,activitatea si importanta deosebită a operei literare a lui Dosoftei s-a scris foarte mult.Cu toate acestea,viata lui Dosoftei si opera sa literară sunt înca putin cunoscute. Mitropolitul Dosoftei a lăsat o urmă adânca în viata religioasă a Moldovei, dându-i acestei vieti un impuls nou. Prin reînfiintarea tipografiei, prin tipărirea de carti noi, in special de ritual bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu. "Acest Dosoftei mitropolitul - scrie Ion Neculce - nu era om prost de felul lui.Si era neam de mazil. Prea învatat, multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste si altă adâncă carte si-nvătătură. Deplin călugar si cucernic, si blând ca un miel. În tara noastră, pe această vreme nu este om ca acela.” S-a născut in ziua de 26 octombrie 1624 (a murit la 13 decembrie 1693) si se trage din părtile Sucevei. Este membru al unei familii de români originari din Transilvania, el afirmând că părintii săi se numeau Leontie si Maria. Dosoftei a desfăsurat cu perseverentă o bogată activitate literară: monah la mănăstirea Probota (1649) sub numele clerical Dositei, episcop de Husi (1658), episcop de Roman (1659) si mitropolit al Moldovei (1671-1686). Promovând introducerea limbii române in biserică si depăsind modelul literaturii religioase canonice, Dosoftei rămâne "fondatorul poeziei române literare" (B. P. Hasdeu). Întemeietor de limbaj cult si fictiune literară , acesta domină cultura românească de la sfârsitul veacului al XVII-lea. Dosoftei tipăreste o lungă Cronologie a tării Moldovei, scrisă in versuri silabice, compusă din 136 de rânduri. Are si niste versuri dedicate patriarhului Moscovei, Ioachim. La tipografia din Uniev, mitropolitul Dosoftei publică in anul 1673 Preacinstitul Acatist si Paraclistul Preacuratei Fecioare, pe care le tradusese din slavoneste cu multi ani înainte. Tot mai preocupat apoi de introducerea limbii nationale in oficierea liturghiei si a celorlalte slujbe religioase, Dosoftei lucrează mai multi ani la traducerea Liturghierului si a Molitvenicului. În 1679 tipăreste o Liturghie, tradusă de el din limba grecească. În 1680, Dosoftei tipăreste Psaltirea de-ntăles, apoi in 1681 continua tipărirea Molitavnicului dentăles.

care apare în anul 1673.A doua editie a Dumnezăiestii liturghii. După cum spune Nicolae Iorga. În anul 1690 el termină de tradus Istoria bisericească si privirea tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului. urmând Septuaginta. precum si Epistolele lui Ignatie Teoforul. Prima traducere integrală a Psaltirii si expunerea în versuri îi apartine lui Theodor de Beze (1519-1605). El a luat drept model textul ortodox. începe să versifice Psaltirea. Dintre toate traducerile românesti în versuri ale Psaltirii. într-un orasel polonez. indica influenta clară a limbii populare asa cum este folosită ea. precum si influenta exercitată asupra lui de versul popular românesc. O interpretare versificată a Psaltirii lui David în limba polonă a efectuat-o. Lexicul poetic si tonul general. Dosoftei avea simtul ritmului si o mare spontaneitate în găsirea unor forme ritmice. Cercetările atente demonstrează profunda originalitate a versurilor lui Dosoftei.cu parafraze si citate din operele sfintilor părinti. Dosoftei tipăreste si versurile lui Miron Costin privitoare la originea neamului românesc. “nu este nici o îndoială că. în anul 1577. alcatuită sau tradusă după mai multe izvoare. cu sufletul lui a ajuns a fi un rostitor al graiului românesc”. A tradus această carte din slavoneste. el nu a fost ajutat de nimeni ci singur prin familiarizarea cu poporul.Ea reprezintă primul monument al poeziei românesti culte. După cum mărturiseste însusi stihuitorul ei. Principala operă a mitropolitului Dosoftei si prima lui scriere care a văzut lumina tiparului este “Psaltirea în versuri”.cu adevărat poetică este numai cea a lui Dosoftei. de către vorbitorul popular în blesteme: . Opera lui Dosoftei în mare parte este o compilatie a lui proprie. variate si originale. Dosoftei alcătuieste lucrarea intitulată Despre prefacerea Sfintelor Taine.fiind un poet autentic si trăind cu sinceritate sentimentul profund religios care constituie substanta celor 150 de psalmi. cum spune el. pitorească si dură. si marele poet polon Jan Kochanowski. in acelasi timp el traducând si Constitutiile Sfintilor Apostoli. Cele mai multe versuri sunt cele trohaice de 6 silabe :”Limbile să salte / cu cantece nalte / Să strige-n tărie / cu glas de bucurie” (psalmul 46).O însemnatate mare pentru literatura noastră veche are monumentala operă cunoscută sub titlul Viata si petrecerea svintilor sau Proloagele. pe acesta căutând sa îl amlifice după propria lui imaginatie. "de pre greceste si de pre sârbeste". Dosoftei. arhiepiscopul Antiohiei. Importanta Psaltirii în versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastră veche este foarte mare. precum si Parimiile preste an apar in anul 1683.în “cinci ani foarte cu osârdie mare”. Uniev si care cuprinde psalmii biblici. La sfârsitul Psaltirii. Ideea de a versifica psalmii îi apartine lui Jean Calvin (1509-1564). Traducerea dată l-a însufletit pe Dosoftei să încerce a versifica Psalmii in limba româna.pe care acesta i-a versificat într-o manieră artistică impresionantă. caracteristic unora din versurile lui Dosoftei.aceasta este rodul unei munci grele: a lucrat-o “cu multă trudă si vriame îndelungată”. dar prima încercare reusită a fost cea a francezului Clement Marot care traduce 50 de psalmi din cei 150 cuprinsi în Psaltire. versiune tradiţională şi specifică ortodoxismului. în ce priveste redactarea versurilor sale.

densitatea de lichid greu a frazei.nr. Călinescu : “Dar mai ales Dosoftei are acea curgere mieroasă a limbii. Datorită vastei sale culturi.a înteles metaforele si le-a tălmăcit prin echivalente fericite. Cea mai plastică si mai exactă caracterizare a versului lui Dosoftei. Alexandru Piru considera că Dosoftei este un autor cu simtul auditiv dezvoltat :”unele din versurile sale ritmate în metrul lung de 10. ci si în tehnica versificatiei sale./ Jelind de tara Domnului.46(Limbile să salte)./Plângeam cu lacrămi hierbinte./Acolo sezum si plânsăm.împodobind astfel Psaltirea transpusă de el în versuri cu un minunat vesmânt de cuvinte si expresii proprii mai ales graiului moldovenesc si poeziei noastre populare. Psaltirea în versuri a lui Dosoftei are muzicalitatea cerută de poezie. Traducerea în versuri a lui Dosoftei respectă imaginile si le comuniăa întrun limbaj arhaic.pe care l-a îmbinat cu metrica populară românească si cu stilul specific poeziei folclorice. saltăret. în care scriitorul nu vrea să coboare ci-si însiră solemn dupa datina celor învătati si alta. în care el uită mândria volumelor răsfoite si se lasă furat de ritmul usor.94(Veniti cu toti dimpreuna Sa ne facem voie bună) si nr. de o uimitoare fluiditate./Aducându-ne aminte. si anume nr. Această muzicalitate poetică nu mai este reprodusă. ci este pe de-a-ntregul creată. . Dosoftei a reusit să creeze o versificatie după rigorile versului cult. acela de a împiedica difuzarea printre români a Psaltirii în versuri calvină. specifice mediului natural. materialitatea vorbei.“ Să si schimonosească-n grea rusine / Carii pornesc răul spre mine / cu raceala să se vărtejească / Carii îmi pizmesc. bisericesc. căci acest psalm e unul din cele mai frumos traduse în versuri devenite populare:”La apa Vavilonului. Majoritatea istoricilor si a criticilor literari care au studiat modul original în care a versificat Dosoftei Psaltirea au demonstrat că originalitatea si frumusetea operei sale constau în faptul că primul nostru poet a reusit să realizeze cu multă artă obiectivul pe care si l-a propus ca slujitor al bisericii./La voroava de ne strânsăm. Dosoftei nu are numai meritul pionieratului./Prin Sion si pentru tară. care spune că :”Psaltirea în versuri se desface in două părti : una.nr. a fost făcută de G.” Patru din psalmii lui Dosoftei. Marea lui artă constă în faptul ca a avut capacitatea sa-si creeze limbajul poetic necesar si să imprime psalmilor versificati de el amprenta originalitătii efortului său creator. el reuseste să creeze modele poetice durabile. Aceasta din urmă rămâne una din părtile cele mai trainice ale operei sale poetice”.48(Auziti acestea toate Neamuri. care dau mireasmă mahnirilor abstracte”. viu al cântecului popular. Frumusetea psalmilor versificati de Dosoftei constă nu numai în bogatia si ineditul imaginilor poetice. din acest punct de vedere. O înalta apreciere a talentului Mitropolitului o aflăm la Nicolae Iorga. 12. Dosoftei a stiut să găsească mai totdeauna corespondentele exacte. dar nu greoaie”. noroade si gloate ). El retrăieste deci psalmii ca un adevărat poet si ca un bun crestin. Dosoftei îmbogăteste in mod obisnuit imaginile prea abstracte din original cu detalii concrete. partea cea mai întinsă. 13 si chiar 14 silabe sunt cateodata stângace . În plângerea lui Ieremia de tara pierdută. Dosoftei va găsi un cântec al propriei sale dureri pentru Moldova părăsită. răul sa-i găsască”(Psalmul 34).98(Domnul statu crai in tara) au devenit colinde si se cântă până în vremurile noastre. social si spiritual românesc./Si cu inema amară.

se poate afirma că publicarea Psaltirii în versuri constituie un eveniment cu totul exceptional în istoria literaturii române.Dosoftei este un liric incontestabil.conditia de muritor a omului în Univers.al cărui vers “Tare sunt singur . Referindu-se la frumusetea versurilor lui Dosoftei.Nicolae Manolescu afirma:”A străbate Psaltirea echivalează cu o călătorie printr-o tară a minunilor poetice”. melancolia. . Dosoftei a asezat temeliile versificatiei în literatura noastră cultă. s-a întreprins nu numai o încercare îndrazneată de a apăra credinta. si piezis!” trimite către versul din Psaltire. s-a dovedit că se poate scrie poezie si în această limbă. solitudinea.frământările si durerile sufletesti. “Doamne. Prin traducerea Psaltirii în versuri.sunt mâhnit si trist cu totul”.Doamne. dar s-a demonstrat si bogatia mijloacelor de exprimare ale limbii române. Astfel.Dosoftei îl precede pe Tudor Arghezi.El a deschis drumul limbii românesti către altarul bisericii.mai ales prin temele filozofice fundamentale si stările interioare profunde cum ar fi Geneza.În ceea ce priveste raportul omului cu divinitatea. Munca lui Dosoftei reprezintă în istoria culturii nostre vechi un mare pas înainte.prevestindu-l pe Eminescu. poate chiar mai frumos decât în alte limbi. Rezumând.

vol.Bibliografie: -Al. Onu. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. Istoria literaturii române vechi. Cazacu. Studiu introductiv la volumul Dosoftei. B. Bucuresti. editie critică de N. Opere I. 1980 -Al. A. Istoria limbii române literare. Cartojan. L.1978 -N. Andriescu. Rosetti.I. 1971 . Versuri. Bucuresti. Ursu. Bucuresti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful