Contributia lui Dosoftei la introducerea limbii române in biserică

Cultura literară românescă se iveste relativ târziu,abia in secolul al XVI-lea,o data cu traducerea primelor carti de cult in limba româna si cu tiparirea lor de către diaconul Coresi si colaboratorii săi. În mai putin de un secol de la aparitia în româneste a primelor carti bisericesti, slavona este înlocuita treptat cu limba româna în cancelariile domnesti,iar un mare număr de cărturari talentati se remarca. Alături de marile personalitati românesti care au ilustrat viata noastră culturală din sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. În mod firesc,despre viata,activitatea si importanta deosebită a operei literare a lui Dosoftei s-a scris foarte mult.Cu toate acestea,viata lui Dosoftei si opera sa literară sunt înca putin cunoscute. Mitropolitul Dosoftei a lăsat o urmă adânca în viata religioasă a Moldovei, dându-i acestei vieti un impuls nou. Prin reînfiintarea tipografiei, prin tipărirea de carti noi, in special de ritual bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu. "Acest Dosoftei mitropolitul - scrie Ion Neculce - nu era om prost de felul lui.Si era neam de mazil. Prea învatat, multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste si altă adâncă carte si-nvătătură. Deplin călugar si cucernic, si blând ca un miel. În tara noastră, pe această vreme nu este om ca acela.” S-a născut in ziua de 26 octombrie 1624 (a murit la 13 decembrie 1693) si se trage din părtile Sucevei. Este membru al unei familii de români originari din Transilvania, el afirmând că părintii săi se numeau Leontie si Maria. Dosoftei a desfăsurat cu perseverentă o bogată activitate literară: monah la mănăstirea Probota (1649) sub numele clerical Dositei, episcop de Husi (1658), episcop de Roman (1659) si mitropolit al Moldovei (1671-1686). Promovând introducerea limbii române in biserică si depăsind modelul literaturii religioase canonice, Dosoftei rămâne "fondatorul poeziei române literare" (B. P. Hasdeu). Întemeietor de limbaj cult si fictiune literară , acesta domină cultura românească de la sfârsitul veacului al XVII-lea. Dosoftei tipăreste o lungă Cronologie a tării Moldovei, scrisă in versuri silabice, compusă din 136 de rânduri. Are si niste versuri dedicate patriarhului Moscovei, Ioachim. La tipografia din Uniev, mitropolitul Dosoftei publică in anul 1673 Preacinstitul Acatist si Paraclistul Preacuratei Fecioare, pe care le tradusese din slavoneste cu multi ani înainte. Tot mai preocupat apoi de introducerea limbii nationale in oficierea liturghiei si a celorlalte slujbe religioase, Dosoftei lucrează mai multi ani la traducerea Liturghierului si a Molitvenicului. În 1679 tipăreste o Liturghie, tradusă de el din limba grecească. În 1680, Dosoftei tipăreste Psaltirea de-ntăles, apoi in 1681 continua tipărirea Molitavnicului dentăles.

La sfârsitul Psaltirii. El a luat drept model textul ortodox. si marele poet polon Jan Kochanowski. După cum spune Nicolae Iorga. variate si originale. Traducerea dată l-a însufletit pe Dosoftei să încerce a versifica Psalmii in limba româna.Ea reprezintă primul monument al poeziei românesti culte.fiind un poet autentic si trăind cu sinceritate sentimentul profund religios care constituie substanta celor 150 de psalmi. in acelasi timp el traducând si Constitutiile Sfintilor Apostoli. Dosoftei avea simtul ritmului si o mare spontaneitate în găsirea unor forme ritmice.O însemnatate mare pentru literatura noastră veche are monumentala operă cunoscută sub titlul Viata si petrecerea svintilor sau Proloagele. Ideea de a versifica psalmii îi apartine lui Jean Calvin (1509-1564). într-un orasel polonez. caracteristic unora din versurile lui Dosoftei. A tradus această carte din slavoneste. Principala operă a mitropolitului Dosoftei si prima lui scriere care a văzut lumina tiparului este “Psaltirea în versuri”. cu sufletul lui a ajuns a fi un rostitor al graiului românesc”. Uniev si care cuprinde psalmii biblici. urmând Septuaginta. Dosoftei. începe să versifice Psaltirea. precum si Epistolele lui Ignatie Teoforul. cum spune el. În anul 1690 el termină de tradus Istoria bisericească si privirea tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului. "de pre greceste si de pre sârbeste". Dosoftei alcătuieste lucrarea intitulată Despre prefacerea Sfintelor Taine. pe acesta căutând sa îl amlifice după propria lui imaginatie. precum si Parimiile preste an apar in anul 1683. pitorească si dură. indica influenta clară a limbii populare asa cum este folosită ea. O interpretare versificată a Psaltirii lui David în limba polonă a efectuat-o. După cum mărturiseste însusi stihuitorul ei. Cercetările atente demonstrează profunda originalitate a versurilor lui Dosoftei.cu adevărat poetică este numai cea a lui Dosoftei. Importanta Psaltirii în versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastră veche este foarte mare.aceasta este rodul unei munci grele: a lucrat-o “cu multă trudă si vriame îndelungată”.cu parafraze si citate din operele sfintilor părinti. alcatuită sau tradusă după mai multe izvoare. arhiepiscopul Antiohiei. dar prima încercare reusită a fost cea a francezului Clement Marot care traduce 50 de psalmi din cei 150 cuprinsi în Psaltire. precum si influenta exercitată asupra lui de versul popular românesc. care apare în anul 1673.în “cinci ani foarte cu osârdie mare”. Dosoftei tipăreste si versurile lui Miron Costin privitoare la originea neamului românesc. de către vorbitorul popular în blesteme: . Prima traducere integrală a Psaltirii si expunerea în versuri îi apartine lui Theodor de Beze (1519-1605). Lexicul poetic si tonul general. în ce priveste redactarea versurilor sale. Dintre toate traducerile românesti în versuri ale Psaltirii. versiune tradiţională şi specifică ortodoxismului. “nu este nici o îndoială că.A doua editie a Dumnezăiestii liturghii. Cele mai multe versuri sunt cele trohaice de 6 silabe :”Limbile să salte / cu cantece nalte / Să strige-n tărie / cu glas de bucurie” (psalmul 46).pe care acesta i-a versificat într-o manieră artistică impresionantă. el nu a fost ajutat de nimeni ci singur prin familiarizarea cu poporul. Opera lui Dosoftei în mare parte este o compilatie a lui proprie. în anul 1577.

O înalta apreciere a talentului Mitropolitului o aflăm la Nicolae Iorga. Marea lui artă constă în faptul ca a avut capacitatea sa-si creeze limbajul poetic necesar si să imprime psalmilor versificati de el amprenta originalitătii efortului său creator.împodobind astfel Psaltirea transpusă de el în versuri cu un minunat vesmânt de cuvinte si expresii proprii mai ales graiului moldovenesc si poeziei noastre populare. el reuseste să creeze modele poetice durabile. Psaltirea în versuri a lui Dosoftei are muzicalitatea cerută de poezie. . Călinescu : “Dar mai ales Dosoftei are acea curgere mieroasă a limbii.pe care l-a îmbinat cu metrica populară românească si cu stilul specific poeziei folclorice. Dosoftei va găsi un cântec al propriei sale dureri pentru Moldova părăsită. si anume nr. Dosoftei a reusit să creeze o versificatie după rigorile versului cult./Plângeam cu lacrămi hierbinte. din acest punct de vedere.48(Auziti acestea toate Neamuri. noroade si gloate ). Alexandru Piru considera că Dosoftei este un autor cu simtul auditiv dezvoltat :”unele din versurile sale ritmate în metrul lung de 10. căci acest psalm e unul din cele mai frumos traduse în versuri devenite populare:”La apa Vavilonului. bisericesc.46(Limbile să salte). Datorită vastei sale culturi.“ Să si schimonosească-n grea rusine / Carii pornesc răul spre mine / cu raceala să se vărtejească / Carii îmi pizmesc. care spune că :”Psaltirea în versuri se desface in două părti : una. ci si în tehnica versificatiei sale. 13 si chiar 14 silabe sunt cateodata stângace . Aceasta din urmă rămâne una din părtile cele mai trainice ale operei sale poetice”. materialitatea vorbei./Aducându-ne aminte./Prin Sion si pentru tară. în care scriitorul nu vrea să coboare ci-si însiră solemn dupa datina celor învătati si alta. ci este pe de-a-ntregul creată./Si cu inema amară. saltăret. În plângerea lui Ieremia de tara pierdută. a fost făcută de G. El retrăieste deci psalmii ca un adevărat poet si ca un bun crestin. partea cea mai întinsă.a înteles metaforele si le-a tălmăcit prin echivalente fericite. Frumusetea psalmilor versificati de Dosoftei constă nu numai în bogatia si ineditul imaginilor poetice. în care el uită mândria volumelor răsfoite si se lasă furat de ritmul usor. răul sa-i găsască”(Psalmul 34).nr. dar nu greoaie”. social si spiritual românesc. Majoritatea istoricilor si a criticilor literari care au studiat modul original în care a versificat Dosoftei Psaltirea au demonstrat că originalitatea si frumusetea operei sale constau în faptul că primul nostru poet a reusit să realizeze cu multă artă obiectivul pe care si l-a propus ca slujitor al bisericii. densitatea de lichid greu a frazei. Această muzicalitate poetică nu mai este reprodusă. acela de a împiedica difuzarea printre români a Psaltirii în versuri calvină. Dosoftei a stiut să găsească mai totdeauna corespondentele exacte. viu al cântecului popular.98(Domnul statu crai in tara) au devenit colinde si se cântă până în vremurile noastre./La voroava de ne strânsăm. Cea mai plastică si mai exactă caracterizare a versului lui Dosoftei./ Jelind de tara Domnului. care dau mireasmă mahnirilor abstracte”. 12. Dosoftei nu are numai meritul pionieratului.nr. Traducerea în versuri a lui Dosoftei respectă imaginile si le comuniăa întrun limbaj arhaic.” Patru din psalmii lui Dosoftei. specifice mediului natural. Dosoftei îmbogăteste in mod obisnuit imaginile prea abstracte din original cu detalii concrete.94(Veniti cu toti dimpreuna Sa ne facem voie bună) si nr. de o uimitoare fluiditate./Acolo sezum si plânsăm.

În ceea ce priveste raportul omului cu divinitatea. solitudinea. Dosoftei a asezat temeliile versificatiei în literatura noastră cultă. poate chiar mai frumos decât în alte limbi. Rezumând. Munca lui Dosoftei reprezintă în istoria culturii nostre vechi un mare pas înainte.El a deschis drumul limbii românesti către altarul bisericii.Doamne.conditia de muritor a omului în Univers. Prin traducerea Psaltirii în versuri. s-a întreprins nu numai o încercare îndrazneată de a apăra credinta.mai ales prin temele filozofice fundamentale si stările interioare profunde cum ar fi Geneza. si piezis!” trimite către versul din Psaltire. dar s-a demonstrat si bogatia mijloacelor de exprimare ale limbii române.Dosoftei îl precede pe Tudor Arghezi. “Doamne. Astfel. melancolia. se poate afirma că publicarea Psaltirii în versuri constituie un eveniment cu totul exceptional în istoria literaturii române. .sunt mâhnit si trist cu totul”.Dosoftei este un liric incontestabil.Nicolae Manolescu afirma:”A străbate Psaltirea echivalează cu o călătorie printr-o tară a minunilor poetice”.al cărui vers “Tare sunt singur . s-a dovedit că se poate scrie poezie si în această limbă.prevestindu-l pe Eminescu.frământările si durerile sufletesti. Referindu-se la frumusetea versurilor lui Dosoftei.

1978 -N. Opere I. Andriescu. Istoria literaturii române vechi. Onu. 1971 . Ursu. Rosetti. Istoria limbii române literare. Cazacu.Bibliografie: -Al. B.I. Cartojan. vol. A. editie critică de N. Bucuresti. Versuri. L. Studiu introductiv la volumul Dosoftei. 1980 -Al. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. Bucuresti. Bucuresti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful