„ (..) Norocului i-au pus nume cei bătrâni din lume; Elu-i cela ce pre mulţi cu amar să afume.

El sue, el coboară, el viiaţa rumpe, Cu soţiia sa, vremea, toate le surpe. Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul. Anii nu potu aduce ce aduce ceasul.(..)

Epilog Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-asteaptă; Lumea din primenele nu să mai deşteaptă. Orice iaste muritoriu, cu vreme să petrece ; Trece vremea şi pre-ai săi toţi îi părăseşte. Cei ce acum petrecem, pomenim alţii Trecuţi ; de noi cu vreme vor pomeni alţii. Născându-ne, murim ; murindu ne facem cenuşă. Dintr-această lume trecem ca pentr-o uşă. Astăzi mare şi puternic, cu multă mărire ; Mîine treci şi te petreci cu mare mîhnire. In lut şi in cenuşă te prefaci, o oame, In viiarme, după care te afli in putoare. Ia aminte, dară, o oame, cine esti pe lume Ca o spumă plutitoare, rămîi fără nume. Una fapta, ce-ţi rămîne, buna, te lăţeşte, In ceriu cu fericire în veci te măreşte.” (Miron Costin, „Viaţa lumii”, Opere alese, 1967)

iar cetitul cărţilor este cea mai frumoasă şi cea mai de folos zăbavă a omului”. ocupând desemenea diverse funcţii in stat („sulger”. „Eu voi da samă de ale mele câte scriu” Miron Costin este cel care aduce în literatura română acel patos al cărturarului umanist. prin intermediul numeroaselor sale scrieri şi cronici. Costin rămâne şi astăzi o figură emblematica a literaturii române. care a lăsat urmaşilor o nepreţuită bogăţie de natură culturală şi spirituală. publicat in 1866 de B. devenind după moartea tatălui său conducătorul moşiei primite în arenda din partea statului polon. dar fără ştiinţă de carte . „Viaţa lumii” reprezintă o meditaţie filozofică asupra scurgerii ireversibile a timpului şi nestatorniciei lucrurilor şi porneşte de la o binecunoscută temă antică „deşertăciunea . este unul dintre primii scriitori şi istoriografi din literatura româna. „pîrcălab de Hotin”. cronicar român din Moldova. în cadrul acestuia se ilustrează plenar o lirică reflexivă. polona şi ucraineana. respectând astfel adevărul istoric. acesta izvorând din dorinţa de a prezenta faptele întocmai cum au avut loc. „paharnic”. astfel acesta reuşeste să-şi consolideze concepţiile şi să-şi formeze o cultură umanistă proprie în ceea ce priveşte realitatea patriei şi a neamului său. Pentru acesta. trăsătura definitorie a acestuia fiind cu siguranţă moralismul. Fiul unui boier înstărit. punându-se problema condiţiei umane. Fragmentul prezentat în această analiză aparţine poemului „Viaţa lumii”. ulterior „mare vornic din Tara de jos” şi mare logofăt – cea înaltă treaptă în ierarhia boierilor. încrezator în puterea scrisului şi a cărţii. scrisul era „oglinda minţii iscusită. ) Mare iubitor al neamului său. Ajungând să cunoască bine latina.Ioan (Iancu) Costin – acesta studiază la colegiul iezuit din Bar. implicit a destinului.P. având ocazia să cunoască provinciile româneşti. Este primul poem cult din literatura română veche.Miron Costin – Viaţa lumii Analiza textului Miron Costin (1633-1691). „mare vornic din Tara de Sus”.Haşdeu. ia ulterior parte la diverse expediţii militare.

Versul „ Elu-i cela ce pre mulţi cu amar să afume” cât şi sintagmele următoare sugerează ideea că norocul este cel care guvernează asupra mersului lucrurilor şi alături de „soţiia sa. Strofa debutează cu motivul norocului. Este ilustrat în continuare conceptul de „Memento mori” conform căruia oricine şi orice are un sfârşit. însăşi viaţa este un drum spre moarte. acesta reprezentând încă dintotdeauna un element esenţial în evoluţia umană. mâine deja trecute. este pusă în lumină problema nestatorniciei lucrurilor. este muritor si trecător ca vremea. întrucât viaţa pare că reprezintă puntea de legătură cu lumea de dincolo. Versurile „Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-aşteaptă/ Lumea din primenele nu să mai deşteaptă” fac referire încă o dată la ideea scurgerii timpului. fiind deasemenea o sumă de mai multe concepte propuse spre reflectare.deşertăciunilor şi toate sunt deşarte” sau „fortuna labilis (soarta schimbătoare). Sintagma următoare indică instabilitatea clipei. intelectul neputând cunoaşte dezvoltarea. faptul că omul nu îşi poate păstra mereu statutul de „mare şi puternic. mentalitatea va rămâne aceeaşi. care îşi amintesc mereu unele de celelalte. Trecerea omului prin viaţă este comparată cu „trecerea printr-o uşă”. nicidecum o etapă existenţială. incapabil să se poată împotrivi naturii efemere a acestora. de cele mai multe ori. formulat sub forma unui îndemn conform căruia fapta bună este singura dovadă validă a existenţei umane care rămâne în urma acestuia. căci traseul parcurs de către noroc se poate schimba brusc iar scurgerea timpului. Cu alte cuvinte. menite să atragă atenţia cititorului si se încheie cu ilustrarea unui adevăr binecunoscut. făcându-l pe cititor să reflecteze şi să-şi pună întrebări asupra propriei identităţi. aceasta lăsându-i în urma ei pe toţi care îi apar în cale iar viaţa pare că este alcătuită din etape scurte între care se perindă mai multe generaţii. astăzi actuale. cu multă mărire”. omul nu este nimic mai mult decât o frunză în vânt. Sentimentul transmis este unul de resemnare. ca urmare a conştientizării destinului. a împăraţilor. murind ne facem cenuşă” şi pare că totul stă sub semnul morţii. Acesta degeaba se bucură într-o zi de o oarecare . fragilă şi pe punctul de a cădea la prima adiere. oamenii ghidându-se dupa acesta pe întreg parcusul vieţii. Epilogul este conceput ca un rezumat al ideilor prezentate anterior. Vremea este responsabilă şi de trecerea anilor. pomenindu-se. vremea” au grijă să nu poposească de prea multe ori în acelaşi loc. Condiţia umană este sugerată şi în versurile „Nascându-ne murim. In continuare. căci atât generaţiile trecute cât şi cele viitoare vor îmbrăţişa acelaşi destin pentru că în ciuda schimbărilor de natură fizică. nu poate echivala cu importanţa clipei. de ruinarea perpetuă a eforturilor umane iar omul este supus în permanenţă acţiunii timpului şi clipei schimbătoare.

Miron Costin – scriitor meditativ prin excelenţă – reuşeşte printr-un limbaj dezarmant să înnobileze adevăruri generale.superioritate. stilul său fiind unul uşor savant. opera lui Costin constituind chiar şi în prezent o inegalabilă valoare artistică. observaţiile. prelucrat însa într-o manieră artistică iar atitudinea uşor pesimistă sugerată de acesta. de privilegii sau un rând înalt în cadrul societăţii căci toate acestea poartă pecetea efemerităţii timpului. expresiile figurate şi utilizarea proverbelor şi a monologului cu aspect de discurs. La Miron Costin. omul trebuie să facă fapte bune pe pământ. Costin dorind să transmită atât semenilor cât şi generaţiilor viitoare o parte din trăirile şi sentimentele care îl încercau în vremea respectivă. descrierile ample cât şi naraţiunea au scop educativ. Prin activitatea sa uluitoare.” idee continuată şi în versul următor. Pentru a obţine fericirea în lumea de dincolo. Se pare că indiferent de eforturile depuse. cât şi la progresul limbii române literare. el contribuie la dezvoltarea efectivă a istoriografiei şi literaturii române din secolul al XVII-lea.. toate drumurile ducând spre moarte. Costin amintind că fapta bună este cea care îl laudă pe om. resemnarea si deznădejdea manifestate sunt de natură barocă. acestea fiind reluate apoi de marii poeţi români. Autorul adresează cititorului apelativul „o oame” amintindu-i acestuia de natura sa trecatoare „în lut şi în cenuşă te prefaci . putând aluneca în orice clipă spre neant. Interesant este modul în care se insistă asupra faptului că omul trebuie să fie perfect conştient de natura sa. Caracterul moralizator al poemului este evidenţiat în special în ultimile versuri. Privind elementele de oralitate. din ameninţările ce păreau că vin de pretutindeni. acesta fiind singurele care îl pot înălţa spiritual. printre care şi Mihai Eminescu (ca de exemplu conceptul de Memento mori). pe alocuri banale. Tristeţea provine dintr-o dragoste infinită faţă de om si patrie. predominant este lexicul popular. Poemul „Viaţa lumii” concentrează o serie de teme şi motive literare de o mare răspândire. . destinaţia omului este mereu aceeaşi. Pesimismul său a contribuit la naşterea judecăţii filozofice resimţită pe tot parcusul poemului. nevoit fiind să reflecteze permanent la sine. provocată de şirul dezamăgirilor născute din instabilitatea socială şi politică. reflecţiile.

Alexandra Anul I. Editura Minerva. Opere alese – Texte stabilite. Seria I. Grupa a 4-a . Istoria poeziei româneşti vol IV. Editura Minerva. Bucureşti 1976 Mircea Scarlat. Editura Porto-Franco. note+glosar.Bibliografie :      Dan Horia Mazilu. Introducere în opera lui Miron Costin. Galaţi 1994 Mircea Scarlat. Miron Costin. Editura Ştiiţifică. 2005 Liviu Onu. Bucureşti 1967 Ion Rotaru. Bucureşti. Editura Academiei române. O istorie a literaturii române. Bucureşti 1990 Ene M. Studii de literatură română veche. studiu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful