„ (..) Norocului i-au pus nume cei bătrâni din lume; Elu-i cela ce pre mulţi cu amar să afume.

El sue, el coboară, el viiaţa rumpe, Cu soţiia sa, vremea, toate le surpe. Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul. Anii nu potu aduce ce aduce ceasul.(..)

Epilog Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-asteaptă; Lumea din primenele nu să mai deşteaptă. Orice iaste muritoriu, cu vreme să petrece ; Trece vremea şi pre-ai săi toţi îi părăseşte. Cei ce acum petrecem, pomenim alţii Trecuţi ; de noi cu vreme vor pomeni alţii. Născându-ne, murim ; murindu ne facem cenuşă. Dintr-această lume trecem ca pentr-o uşă. Astăzi mare şi puternic, cu multă mărire ; Mîine treci şi te petreci cu mare mîhnire. In lut şi in cenuşă te prefaci, o oame, In viiarme, după care te afli in putoare. Ia aminte, dară, o oame, cine esti pe lume Ca o spumă plutitoare, rămîi fără nume. Una fapta, ce-ţi rămîne, buna, te lăţeşte, In ceriu cu fericire în veci te măreşte.” (Miron Costin, „Viaţa lumii”, Opere alese, 1967)

„Viaţa lumii” reprezintă o meditaţie filozofică asupra scurgerii ireversibile a timpului şi nestatorniciei lucrurilor şi porneşte de la o binecunoscută temă antică „deşertăciunea . ia ulterior parte la diverse expediţii militare. Ajungând să cunoască bine latina. „paharnic”. scrisul era „oglinda minţii iscusită.Haşdeu. ) Mare iubitor al neamului său. Este primul poem cult din literatura română veche. Fragmentul prezentat în această analiză aparţine poemului „Viaţa lumii”. publicat in 1866 de B. Pentru acesta. Costin rămâne şi astăzi o figură emblematica a literaturii române. care a lăsat urmaşilor o nepreţuită bogăţie de natură culturală şi spirituală. dar fără ştiinţă de carte . „Eu voi da samă de ale mele câte scriu” Miron Costin este cel care aduce în literatura română acel patos al cărturarului umanist. ocupând desemenea diverse funcţii in stat („sulger”. acesta izvorând din dorinţa de a prezenta faptele întocmai cum au avut loc. astfel acesta reuşeste să-şi consolideze concepţiile şi să-şi formeze o cultură umanistă proprie în ceea ce priveşte realitatea patriei şi a neamului său.Ioan (Iancu) Costin – acesta studiază la colegiul iezuit din Bar. polona şi ucraineana.Miron Costin – Viaţa lumii Analiza textului Miron Costin (1633-1691). Fiul unui boier înstărit. respectând astfel adevărul istoric. implicit a destinului. având ocazia să cunoască provinciile româneşti. este unul dintre primii scriitori şi istoriografi din literatura româna. punându-se problema condiţiei umane. devenind după moartea tatălui său conducătorul moşiei primite în arenda din partea statului polon. ulterior „mare vornic din Tara de jos” şi mare logofăt – cea înaltă treaptă în ierarhia boierilor. cronicar român din Moldova.P. în cadrul acestuia se ilustrează plenar o lirică reflexivă. „mare vornic din Tara de Sus”. încrezator în puterea scrisului şi a cărţii. „pîrcălab de Hotin”. trăsătura definitorie a acestuia fiind cu siguranţă moralismul. prin intermediul numeroaselor sale scrieri şi cronici. iar cetitul cărţilor este cea mai frumoasă şi cea mai de folos zăbavă a omului”.

Acesta degeaba se bucură într-o zi de o oarecare . mentalitatea va rămâne aceeaşi. aceasta lăsându-i în urma ei pe toţi care îi apar în cale iar viaţa pare că este alcătuită din etape scurte între care se perindă mai multe generaţii. fragilă şi pe punctul de a cădea la prima adiere. formulat sub forma unui îndemn conform căruia fapta bună este singura dovadă validă a existenţei umane care rămâne în urma acestuia. făcându-l pe cititor să reflecteze şi să-şi pună întrebări asupra propriei identităţi. mâine deja trecute. care îşi amintesc mereu unele de celelalte. de ruinarea perpetuă a eforturilor umane iar omul este supus în permanenţă acţiunii timpului şi clipei schimbătoare. Condiţia umană este sugerată şi în versurile „Nascându-ne murim. menite să atragă atenţia cititorului si se încheie cu ilustrarea unui adevăr binecunoscut. Epilogul este conceput ca un rezumat al ideilor prezentate anterior. omul nu este nimic mai mult decât o frunză în vânt. cu multă mărire”. In continuare. întrucât viaţa pare că reprezintă puntea de legătură cu lumea de dincolo. este pusă în lumină problema nestatorniciei lucrurilor. intelectul neputând cunoaşte dezvoltarea. pomenindu-se. ca urmare a conştientizării destinului. Cu alte cuvinte. murind ne facem cenuşă” şi pare că totul stă sub semnul morţii. fiind deasemenea o sumă de mai multe concepte propuse spre reflectare. Versul „ Elu-i cela ce pre mulţi cu amar să afume” cât şi sintagmele următoare sugerează ideea că norocul este cel care guvernează asupra mersului lucrurilor şi alături de „soţiia sa. Vremea este responsabilă şi de trecerea anilor. oamenii ghidându-se dupa acesta pe întreg parcusul vieţii. de cele mai multe ori. astăzi actuale. nu poate echivala cu importanţa clipei. căci atât generaţiile trecute cât şi cele viitoare vor îmbrăţişa acelaşi destin pentru că în ciuda schimbărilor de natură fizică. faptul că omul nu îşi poate păstra mereu statutul de „mare şi puternic. Versurile „Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-aşteaptă/ Lumea din primenele nu să mai deşteaptă” fac referire încă o dată la ideea scurgerii timpului. căci traseul parcurs de către noroc se poate schimba brusc iar scurgerea timpului. Este ilustrat în continuare conceptul de „Memento mori” conform căruia oricine şi orice are un sfârşit. a împăraţilor.deşertăciunilor şi toate sunt deşarte” sau „fortuna labilis (soarta schimbătoare). însăşi viaţa este un drum spre moarte. este muritor si trecător ca vremea. acesta reprezentând încă dintotdeauna un element esenţial în evoluţia umană. nicidecum o etapă existenţială. incapabil să se poată împotrivi naturii efemere a acestora. Strofa debutează cu motivul norocului. Sentimentul transmis este unul de resemnare. Trecerea omului prin viaţă este comparată cu „trecerea printr-o uşă”. vremea” au grijă să nu poposească de prea multe ori în acelaşi loc. Sintagma următoare indică instabilitatea clipei.

cât şi la progresul limbii române literare. observaţiile. La Miron Costin. Se pare că indiferent de eforturile depuse. el contribuie la dezvoltarea efectivă a istoriografiei şi literaturii române din secolul al XVII-lea. acesta fiind singurele care îl pot înălţa spiritual. provocată de şirul dezamăgirilor născute din instabilitatea socială şi politică. printre care şi Mihai Eminescu (ca de exemplu conceptul de Memento mori). Tristeţea provine dintr-o dragoste infinită faţă de om si patrie.superioritate. opera lui Costin constituind chiar şi în prezent o inegalabilă valoare artistică. Costin dorind să transmită atât semenilor cât şi generaţiilor viitoare o parte din trăirile şi sentimentele care îl încercau în vremea respectivă. omul trebuie să facă fapte bune pe pământ. Miron Costin – scriitor meditativ prin excelenţă – reuşeşte printr-un limbaj dezarmant să înnobileze adevăruri generale. stilul său fiind unul uşor savant. toate drumurile ducând spre moarte. expresiile figurate şi utilizarea proverbelor şi a monologului cu aspect de discurs. Prin activitatea sa uluitoare. putând aluneca în orice clipă spre neant. resemnarea si deznădejdea manifestate sunt de natură barocă. Autorul adresează cititorului apelativul „o oame” amintindu-i acestuia de natura sa trecatoare „în lut şi în cenuşă te prefaci . prelucrat însa într-o manieră artistică iar atitudinea uşor pesimistă sugerată de acesta. nevoit fiind să reflecteze permanent la sine. Caracterul moralizator al poemului este evidenţiat în special în ultimile versuri. destinaţia omului este mereu aceeaşi. . din ameninţările ce păreau că vin de pretutindeni. Costin amintind că fapta bună este cea care îl laudă pe om. Poemul „Viaţa lumii” concentrează o serie de teme şi motive literare de o mare răspândire.. Pesimismul său a contribuit la naşterea judecăţii filozofice resimţită pe tot parcusul poemului. de privilegii sau un rând înalt în cadrul societăţii căci toate acestea poartă pecetea efemerităţii timpului. acestea fiind reluate apoi de marii poeţi români. pe alocuri banale. Privind elementele de oralitate. descrierile ample cât şi naraţiunea au scop educativ. Interesant este modul în care se insistă asupra faptului că omul trebuie să fie perfect conştient de natura sa. predominant este lexicul popular. Pentru a obţine fericirea în lumea de dincolo. reflecţiile.” idee continuată şi în versul următor.

Bucureşti 1976 Mircea Scarlat. 2005 Liviu Onu. studiu. Editura Ştiiţifică. Alexandra Anul I. Introducere în opera lui Miron Costin. Editura Academiei române. Istoria poeziei româneşti vol IV. Editura Porto-Franco. Opere alese – Texte stabilite. O istorie a literaturii române. Studii de literatură română veche. Grupa a 4-a .Bibliografie :      Dan Horia Mazilu. Seria I. note+glosar. Bucureşti. Miron Costin. Editura Minerva. Galaţi 1994 Mircea Scarlat. Bucureşti 1967 Ion Rotaru. Bucureşti 1990 Ene M. Editura Minerva.