P. 1
Analiza Text Miron Costin

Analiza Text Miron Costin

|Views: 2,008|Likes:
Published by Maria Ferestrăoaru

More info:

Published by: Maria Ferestrăoaru on May 24, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/18/2013

pdf

text

original

„ (..) Norocului i-au pus nume cei bătrâni din lume; Elu-i cela ce pre mulţi cu amar să afume.

El sue, el coboară, el viiaţa rumpe, Cu soţiia sa, vremea, toate le surpe. Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul. Anii nu potu aduce ce aduce ceasul.(..)

Epilog Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-asteaptă; Lumea din primenele nu să mai deşteaptă. Orice iaste muritoriu, cu vreme să petrece ; Trece vremea şi pre-ai săi toţi îi părăseşte. Cei ce acum petrecem, pomenim alţii Trecuţi ; de noi cu vreme vor pomeni alţii. Născându-ne, murim ; murindu ne facem cenuşă. Dintr-această lume trecem ca pentr-o uşă. Astăzi mare şi puternic, cu multă mărire ; Mîine treci şi te petreci cu mare mîhnire. In lut şi in cenuşă te prefaci, o oame, In viiarme, după care te afli in putoare. Ia aminte, dară, o oame, cine esti pe lume Ca o spumă plutitoare, rămîi fără nume. Una fapta, ce-ţi rămîne, buna, te lăţeşte, In ceriu cu fericire în veci te măreşte.” (Miron Costin, „Viaţa lumii”, Opere alese, 1967)

Miron Costin – Viaţa lumii Analiza textului Miron Costin (1633-1691). implicit a destinului. „mare vornic din Tara de Sus”. devenind după moartea tatălui său conducătorul moşiei primite în arenda din partea statului polon.Ioan (Iancu) Costin – acesta studiază la colegiul iezuit din Bar. ocupând desemenea diverse funcţii in stat („sulger”. este unul dintre primii scriitori şi istoriografi din literatura româna. „pîrcălab de Hotin”. Pentru acesta. respectând astfel adevărul istoric. Fragmentul prezentat în această analiză aparţine poemului „Viaţa lumii”. punându-se problema condiţiei umane. dar fără ştiinţă de carte . ia ulterior parte la diverse expediţii militare. Ajungând să cunoască bine latina. cronicar român din Moldova. scrisul era „oglinda minţii iscusită. ) Mare iubitor al neamului său. Costin rămâne şi astăzi o figură emblematica a literaturii române. „Eu voi da samă de ale mele câte scriu” Miron Costin este cel care aduce în literatura română acel patos al cărturarului umanist. care a lăsat urmaşilor o nepreţuită bogăţie de natură culturală şi spirituală. ulterior „mare vornic din Tara de jos” şi mare logofăt – cea înaltă treaptă în ierarhia boierilor. Fiul unui boier înstărit. prin intermediul numeroaselor sale scrieri şi cronici. publicat in 1866 de B.P. „paharnic”. încrezator în puterea scrisului şi a cărţii. acesta izvorând din dorinţa de a prezenta faptele întocmai cum au avut loc. astfel acesta reuşeste să-şi consolideze concepţiile şi să-şi formeze o cultură umanistă proprie în ceea ce priveşte realitatea patriei şi a neamului său. „Viaţa lumii” reprezintă o meditaţie filozofică asupra scurgerii ireversibile a timpului şi nestatorniciei lucrurilor şi porneşte de la o binecunoscută temă antică „deşertăciunea . având ocazia să cunoască provinciile româneşti. în cadrul acestuia se ilustrează plenar o lirică reflexivă. Este primul poem cult din literatura română veche. polona şi ucraineana.Haşdeu. trăsătura definitorie a acestuia fiind cu siguranţă moralismul. iar cetitul cărţilor este cea mai frumoasă şi cea mai de folos zăbavă a omului”.

făcându-l pe cititor să reflecteze şi să-şi pună întrebări asupra propriei identităţi. de cele mai multe ori. mentalitatea va rămâne aceeaşi. de ruinarea perpetuă a eforturilor umane iar omul este supus în permanenţă acţiunii timpului şi clipei schimbătoare. căci traseul parcurs de către noroc se poate schimba brusc iar scurgerea timpului. ca urmare a conştientizării destinului. In continuare. aceasta lăsându-i în urma ei pe toţi care îi apar în cale iar viaţa pare că este alcătuită din etape scurte între care se perindă mai multe generaţii. fragilă şi pe punctul de a cădea la prima adiere. Sintagma următoare indică instabilitatea clipei. Sentimentul transmis este unul de resemnare. Este ilustrat în continuare conceptul de „Memento mori” conform căruia oricine şi orice are un sfârşit. nicidecum o etapă existenţială. formulat sub forma unui îndemn conform căruia fapta bună este singura dovadă validă a existenţei umane care rămâne în urma acestuia. oamenii ghidându-se dupa acesta pe întreg parcusul vieţii. care îşi amintesc mereu unele de celelalte. este pusă în lumină problema nestatorniciei lucrurilor. mâine deja trecute. întrucât viaţa pare că reprezintă puntea de legătură cu lumea de dincolo. Versurile „Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-aşteaptă/ Lumea din primenele nu să mai deşteaptă” fac referire încă o dată la ideea scurgerii timpului. Condiţia umană este sugerată şi în versurile „Nascându-ne murim. vremea” au grijă să nu poposească de prea multe ori în acelaşi loc. omul nu este nimic mai mult decât o frunză în vânt. incapabil să se poată împotrivi naturii efemere a acestora. astăzi actuale. Trecerea omului prin viaţă este comparată cu „trecerea printr-o uşă”. pomenindu-se. Vremea este responsabilă şi de trecerea anilor.deşertăciunilor şi toate sunt deşarte” sau „fortuna labilis (soarta schimbătoare). nu poate echivala cu importanţa clipei. Acesta degeaba se bucură într-o zi de o oarecare . a împăraţilor. acesta reprezentând încă dintotdeauna un element esenţial în evoluţia umană. cu multă mărire”. fiind deasemenea o sumă de mai multe concepte propuse spre reflectare. este muritor si trecător ca vremea. Epilogul este conceput ca un rezumat al ideilor prezentate anterior. murind ne facem cenuşă” şi pare că totul stă sub semnul morţii. menite să atragă atenţia cititorului si se încheie cu ilustrarea unui adevăr binecunoscut. Versul „ Elu-i cela ce pre mulţi cu amar să afume” cât şi sintagmele următoare sugerează ideea că norocul este cel care guvernează asupra mersului lucrurilor şi alături de „soţiia sa. căci atât generaţiile trecute cât şi cele viitoare vor îmbrăţişa acelaşi destin pentru că în ciuda schimbărilor de natură fizică. Strofa debutează cu motivul norocului. faptul că omul nu îşi poate păstra mereu statutul de „mare şi puternic. intelectul neputând cunoaşte dezvoltarea. Cu alte cuvinte. însăşi viaţa este un drum spre moarte.

pe alocuri banale. La Miron Costin. acesta fiind singurele care îl pot înălţa spiritual. destinaţia omului este mereu aceeaşi.superioritate. opera lui Costin constituind chiar şi în prezent o inegalabilă valoare artistică. putând aluneca în orice clipă spre neant.” idee continuată şi în versul următor. Pentru a obţine fericirea în lumea de dincolo. provocată de şirul dezamăgirilor născute din instabilitatea socială şi politică. Poemul „Viaţa lumii” concentrează o serie de teme şi motive literare de o mare răspândire. Caracterul moralizator al poemului este evidenţiat în special în ultimile versuri. stilul său fiind unul uşor savant. de privilegii sau un rând înalt în cadrul societăţii căci toate acestea poartă pecetea efemerităţii timpului.. din ameninţările ce păreau că vin de pretutindeni. cât şi la progresul limbii române literare. Pesimismul său a contribuit la naşterea judecăţii filozofice resimţită pe tot parcusul poemului. Privind elementele de oralitate. expresiile figurate şi utilizarea proverbelor şi a monologului cu aspect de discurs. toate drumurile ducând spre moarte. nevoit fiind să reflecteze permanent la sine. observaţiile. acestea fiind reluate apoi de marii poeţi români. Tristeţea provine dintr-o dragoste infinită faţă de om si patrie. Se pare că indiferent de eforturile depuse. . Prin activitatea sa uluitoare. reflecţiile. Autorul adresează cititorului apelativul „o oame” amintindu-i acestuia de natura sa trecatoare „în lut şi în cenuşă te prefaci . Costin amintind că fapta bună este cea care îl laudă pe om. Miron Costin – scriitor meditativ prin excelenţă – reuşeşte printr-un limbaj dezarmant să înnobileze adevăruri generale. el contribuie la dezvoltarea efectivă a istoriografiei şi literaturii române din secolul al XVII-lea. Interesant este modul în care se insistă asupra faptului că omul trebuie să fie perfect conştient de natura sa. descrierile ample cât şi naraţiunea au scop educativ. Costin dorind să transmită atât semenilor cât şi generaţiilor viitoare o parte din trăirile şi sentimentele care îl încercau în vremea respectivă. predominant este lexicul popular. resemnarea si deznădejdea manifestate sunt de natură barocă. omul trebuie să facă fapte bune pe pământ. printre care şi Mihai Eminescu (ca de exemplu conceptul de Memento mori). prelucrat însa într-o manieră artistică iar atitudinea uşor pesimistă sugerată de acesta.

Alexandra Anul I. note+glosar. Editura Minerva. Seria I. Bucureşti. Editura Minerva. Editura Ştiiţifică. Istoria poeziei româneşti vol IV. O istorie a literaturii române. Bucureşti 1990 Ene M. Bucureşti 1967 Ion Rotaru. Studii de literatură română veche. Grupa a 4-a . Galaţi 1994 Mircea Scarlat. Opere alese – Texte stabilite. Editura Porto-Franco. studiu. Introducere în opera lui Miron Costin. Editura Academiei române. Miron Costin.Bibliografie :      Dan Horia Mazilu. 2005 Liviu Onu. Bucureşti 1976 Mircea Scarlat.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->