http://www.islam-abc.ro/islamul-si-femeile.

aspx Islamul si Femeile

Barbatul si femeia sunt egali in islam, dar ei au fost creati diferiti si au roluri diferite. Islamul considera ca sotul si sotia se completeaza reciproc. Nici unul nu-l domina pe celalalt. Fiecare are drepturile si indatoririle sale individuale, impreuna ei formeaza o familie linistita si fericita care constituie baza unei societati unite si prospere.

Femeia nu este nici pe departe lipsita de drepturi. Ea are dreptul de a-si alege singura sotul, sa aiba si sa mosteneasca avere, sa divorteze in anumite conditii (cand barbatul nu isi indeplineste indatoriile de sot, nu o poate intretine sau o maltrateaza). Ea nu este supusa barbatului ci doar lui Allah, si are dreptul sa-l infrunte pe sotul sau tatal sau daca i se cere sa mearga impotriva poruncilor lui Allah. Coranul stabileste reguli cu privire la felul in care trebuie sa se imbrace o femeie, dar acestea au fost interpretate in diferite culturi cu diferita strictete. Controversatul voal pe care femeile trebuie sa il poarte in public isi are originea in Biblie, unde este mentionat ca obligatoriu de catre apostolul Paul (ati vazut vreodata o calugarita crestina cu capul descoperit?). Desigur, cum crestinii au ales sa ignore aceasta regula si majoritatea musulmanilor care traiesc in societati moderne au ales sa o ignore (in Turcia este chiar interzisa purtarea voalului in scolile statului). Deasemenea, islamul stabileste reguli cu privire la cum trebuie sa se imbrace barbatii (spre ex, genunchii trebuie sa fie acoperiti - in Iran este ilegal sa porti pantaloni scurti!). Daca aveti impresia ca crestinismul este mai putin strict cu privire la portul barbatilor, iata ce spune Pavel in I Corintineni 11:14:"necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung".

Aparitia islamului a avut ca urmare o imediata si drastica imbunatatire a conditiilor de viata a femeilor din peninsula arabica. Dupa moartea profetului insa, regulile stabilite in Coran au fost interpretate in mod diferit si situatia femeilor a devenit similara cu cea din epoca pre-islamica. In general insa, Coranul nu face diferentieri intre femeie si barbat. Spre exemplu, cand se incurajeaza studiul se subintelege ca aceasta se aplica atat pentru femei, cat si pentru barbati. Diferentele care exista in acest sens in unele tari islamice se datoreaza culturii si obiceiurilor locale, si nu religiei.

Poligamia
In timpul vietii profetului, razboiul continuu a lasat un numar mare de femei vaduve care nu mai puteau sa se intretina si sa isi creasca copii. Considerand ca este mai bine ca un barbat sa aiba mai multe neveste, decat o femeie sa traiasca singura si sa nu aiba posibilitatea de a se intretine, Coranul permite poligamia. Un barbat nu trebuie insa sa aiba mai mult de patru neveste si trebuie sa fie capabil de a fi drept si just fata de fiecare dintre ele. O femeie care va deveni a doua sotie poate refuza sa se casatoreasca cu un barbat pe motivul ca acesta are deja o sotie. Poligamia nu este incurajata cu exceptia situatiilor de mai sus, iar in zilele de astazi este foarte rar practicata si interzisa prin lege in majoritatea tarilor islamice.

Discriminarea Femeilor in general

Este adevarat ca femeile in majoritatea tarilor islamice au un statut inferior barbatilor. Acest lucru nu se datoreaza islamului, ci societatii. De fapt, discrimminarea importiva femeilor este o problema a umanitatii in general. In toata lumea, speranta de viata a femeilor e cu aproximativ 5 ani mai mare decat cea a barbatilor. Cu exceptia Indiei, unde speranta de viata este aproape aceeasi, pentru ca familia pretuieste mai mult un barbat si in cazul unei boli acesta beneficiaza de asistenta medicala mai rapid (si mai bine). Este aceasta vina Hinduismului? In China, un fiu este mai pretuit decat o fiica. Cand numarul de copii a fost limitat de stat la unul pe familie, au inceput sa se nasca mai multi baieti decat fete (in mod normal, intr-o tara trebuie sa se nasca 50% baieti si 50% fete; diferenta o reprezinta fetele omorate la nastere). Este aceasta vina Budismului? In fine, daca un grup ca Talibanii ar avea ocazia sa creeze o societate bazata pe o interpretare extrema a Bibliei, ce statut ar avea femeile, cand Biblia contine paragrafe ca: "N-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat." I Corintineni 11:9 "Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapaneasca pe barbat, ci sa stea linistita. Caci Adam a fost zidit intai, apoi Eva. Si nu Adam a fost amagit, ci femeia." I Timotei 2:11-14

"Femeile voastre sa taca in biserica, caci lor nu le este ingaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea. Iar daca vor sa invete ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca in biserica." I Corintineni 14:34-35

http://www.forum.santamia.ro/390-obiceiuri-ale-musulmanilor.html

obiceiuri ale musulmanilor

-un musulman,inainte de a se ruga in moschee are datoria de a se spala pe picioare(in moschei fiind locuri amenajate pentru acest lucru) -musulmanii se roaga de 5 ori pe zi,fiind stabilite anumite ore de rugaciune,in functie de fiecare tara.acesta trebuie sa fie curat pe corp si pe haine.alte rugaciuni optionale sunt permise.rugaciunea se face cu fata la mecca -musulmanii au obligatia de a da saracilor o anumita parte(2,5%)din avutia fiecaruia.aceasta este o lege obligatorie si nu actul de vointa al fiecaruia. -postul islamic se tine timp de 30 de zile de dimineata pana la apusul soarelui. -hijabul(valul femeilor) se poarta nu pentru ca sunt silite de catre soti(cum se crede) ci pentru ca reprezinta o datorie pentru allah,o forma de respect si de decenta -femeia musulmana este acoperita din cap pana in picioare pentru a nu-i ispiti pe barbati -in tari precum afganistan s-au creat treceri de pieton,stadioane speciale pentru femei pentru ca barbatii,in timp ce stau la stop sa nu fie ispititi de femeile care trec strada -geamurile sunt vopsite pentru ca femeile sa nu fie vazute de afara -fetitele care fac meditatii cu un barbat au intre ele si profesor un zid -in Turcia,intmaplare povestita de mama mea,femeile,pentru a nu iesi din casa,lasa pe geam un cos legat de o sfoara si cineva le face cumparaturile.la fel,cosul este ridicat tot pe geam. -in cazul unui divort ,barbatul este cel caruia ii revine copilul. -in tarile musulmane se mai practica inca casatoria stabilita de parinti.adica parintii cauta o fata sau un baiat pentru fiul/fiica lor. -inmormantarea se face in 24 de ore de la deces,decedatul fiind imbracat intr-un cearceaf.trupul se aseaza cu fata la mecca. -cei care isi schimba religia ori sunt inchisi pe viata,ori omorati ori renegati de societate si familie -pentru musulmani valoarea unui baiat in familie este cu mult superioara de cea a unei fete -in autobuz sau la intrarea intr-o incapere(restaurant,camera,etc) barbatul are intaietate,adica daca in autobuz este un singur loc liber,barbatul este cel care il va ocupa.o intalmplare amuzanta :un barbat roman a oferit intaietate unei femei musulmance la intrarea in masina.aceasta s-a uitat extrem de ciudat la el,nestiind cum sa reactioneze si nestiind ce se intampla. -in unele tari fetele care isi incep viata sexuala inainte de casatorie sunt ucise de catre parintii lor(a se vedea,, honor crimes,,) -o femeie musulmana nu iese din casa singura ci doar insotita de alte femei sau de rude

foarte apropiate(tata,frate,fiu) -o femeie musulmanca nu are voie sa stea cu barbati in aceasi incapere sau sa stea de vorba cu ei(inclus si verisorii)[/b]

http://www.hotcity.ro/chestii-cool/activitati/obiceiuri-arabe

Obiceiuri arabe
ACTIVITATISABINA19.08.20091

In ziua de astazi cuvantul arab a ajuns sa inglobeze orice persoana de religie musulmana. Desi tendinta generala este de identificare a etniei cu religia asta nu inseamna ca nu exista acestea exista arabi crestini sau iudaici, cum de altfel exista popoare majoritar musulmane fara a fi insa arabe (cum ar fi iranieni care se autointituleaza persi). Acesta confuzie intre religie si etniese datoreaza in principal faptului ca pentru majoritatea mulsulmanilor credinta este foarte importanta, ea

reprezentand principala influenta asupra modului de a trai si de a gandi. De aceea o parte din obiceiurile arabilor sunt dictate de religie astfel ca fie ca ne aflam in Iraq sau Algeria in linii mari comportamentul adoptat va fi unul asemanator, intrucat mentalitatea generala este identica. Bineinteles ca asta nu insemna ca peste tot vom intalni aceleasi obiceiuri, insa pentru ochii occidentalului obisnuit cu un cu totul altfel de viata vor parea la inceput la fel. Cum de altfel nici arabii nu vad atat de mari deosebiri intre modul romanesc de a fi si cel belgian sa zicem. Cu totii umblam prea dezbracati :) Comportamentul arab este dictat de spatiul de manifestare , in public comportamentul va fi unul cat mai rezervat: fara dovezi de afectiune fata de sotie (desi se pare ca poti sa iti tii cel mai bun prieten de mana), fara haine socante, nu se vorbeste tare, nu se rade zgomotos. Eu sincera sa fiu, arabii pe care i-am vazut la supermarket (i-am identificat dupa imbracaminte) nici nu pareau sa vorbeasca. Doar copii sunt ceva mai animat, insa intotdeauna par sa fie avertizati sa stea linistiti. Se pare insa ca in mediul privat arabii sunt extrem de volubili, gesticuleaza mult si au tendinta sa stea foarte aproape de intorlocutor si sa il atinga prieteneste din cand in cand. Asa cum bine stim deja cele mai multe restrictii se refera la femei: nu trebuie sa le privesti prea mult, nu trebuie sa le faci complimente (nici lor direct nici prin intermediul barbatului cu care sunt), nu trebuie sa incerci sa le strangi mana decat daca ele o intind si in general e mai bine sa le ignori pentru ca altfel risti sa le jignesti. Asta nu inseamna ca toate obiceiurile arabe au conotatii negative si se reduc la o insiruire de restrictii, exista si traditii pozitive cum ar fi ospitatlitatea. Chiar daca in ziua de astazi probabil ca nu vei fi gazduit timp de 3 zile in casa celui care iti ofera ospitalitate, invitatii la masa venind chiar si din partea unor oameni care nu te cunosc nu sunt un lucru ciudat. Intotdeauna masa va fi imbelsugata iar gazda va insista sa mananci mult mai mult decat faci in mod obisnuit. De obicei cu mana. Daca mananci putin e un semn de jignire. Acest obicei nu e chiar strain de modul de a fi al romanilor care au de asemeni tendinta sa isi indoape musafirii, desi in ziua de astazi e valabila acesta regula pe la bunici, matusi sau cunoscuti care locuiesc in zone mai retrase.

Casatoriile in lumea araba sunt in mare majoritate aranjate, nefiind ciudat ca cei 2 sa se vada in ziua nuntii pentru prima data. Probabil cel mai socant obicei pentru occidental este acela de a avea mai multe sotii (pana la 4). Insa pentru ca e foarte scump sa ai o sotie, majoritatea arabilor nu isi permit decat una. Povestise un egiptean la un moment dat ca in tara lui nu ai voie ca barbat sa te casatoresti pana nu detii un apartament. Aceasta pare un soi de conditie minima pe care esti obligat sa o oferi sotiei. De asemeni trebuie sa fii capabil sa iti intretii sotia care va sta acasa. Se pare ca in ciuda faptului ca in Egipt femeile au acces la cateva tipuri de joburi, o femeie care munceste nu e privita cu ochi prea buni. E semn ca nu ti-o permiti probabil :) Si chiar daca divorturile sunt rare si in general doar sotul poate sa desfaca casatoria. Exista insa si exceptii ciudate cum ar fi zvonul ca in Arabia Saudita poti cere divortul daca sotul nu te aprovizioneaza cu cafea.

http://www.preferatele.com/docs/istorie/2/civilizatia-musulman5.php

slamul (cuvant arab insemnand supunere") este cea de-a treia religie monoteista aparuta in Orientul Apropiat, dupa mozaism si crestinism. A fost intemeiata de Mahomed la inceputul secolului al Vll-lea. Adeptii islamului se numesc musulmani sau mahomedani. Arabia desert vast, situat intre y6x18xe Marea Rosie si golful Persic a fost leaganul islamului; era populata de triburi nomade, care se inchinau Soarelui si Lunii, in orasele comerciale importante, cum este Mecca, politeistii traiau alaturi de monoteistii crestini si evrei. Religia islamica a fost influentata de religiile arabe primitive, de crestinism si mozaism. Mahomed, care primise revelatia divinitatii unice, Allah, a precizat dogmele credintei musulmane. Dogma principala ,Allah este unicul Dumnezeu, iar Mahomed profetul sau" a exprimat nazuinta unificarii triburilor arabe sub MARETIA Sl MISTERELE steagul credintei nestramutate in Allah, supunerea neconditionata fata de vointa divina. Coranul Cartea sfanta a islamului este Coranul (cuvant arab care inseamna recitare"), singura carte necesara credintei. Coranul este impartit in capitole surate" iar paragrafele se numesc versete. A fost redactat dupa moartea iui Mahomed in araba, limba inteleasa de diferitele triburi, ceea ce a inlesnit adoptarea religiei islamice. Coranul afirma credinta intr-un dumnezeu unic, atotputernic, etern si creator si invierea dupa ce lumea se va sfarsi. Profetii din Biblie, Abraham. Moise, Isus sunt mentionati de Coran, care cuprinde norme juridice reglementand viata cotidiana (casatorie, conditia femeii etc.); in el sunt formulate anumite interdictii alimentare, se interzic jocurile de noroc. CIVILIZATIILOR ANTICE Expansiunea islamului; statul si societatea in anul 1000, imperiul musulman se intindea din Spania pana la Indus. Statul si societatea islamica s-au constituit pe baza Coranului, religia fiind temelia lor. Musulmanii formau imensa majoritate a populatiei. Cei mai favorizati au fost arabii, datorita convertirii lor pe vremea lui Mah.omed. Orasele arabe, cele mai mari aglomerari urbane din Evul mediu Orasele mari cu suburbiile lor erau suprapopulate: Samarkand avea 500000 locuitori, iar Bagdad, 1500000! Marile orase erau cosmopolite: europeni, ma-grebini, arabi si toate mediile sociale erau reprezentate. Califul avea resedinta departe de cartierele populare: minoritatile religioase tolerate, evreii si crestinii, aveau cartiere separate. Orasele aveau cisterne, bai publice, spitale, piete suk" , antrepozite de comert en gros; din satele vecine se primeau

produse de alimentatie. Majoritatea pamanturilor agricole apartineau bogatasilor din orase. O lume a schimburilor Lumea musulmana stabileste legaturi intre Occident si Orient prin schimburi comerciale, Coranul MARETIA Sl MISTERELE interzicand camata, nu si comertul. Pozitia geografica a lumii musulmane a favorizat schimburile; controland punctele de comunicatie intre Europa, Africa si Asia, a devenit un centru de tranzit. Musulmanii au facut comert cu Orientul pana in secolul XI, apoi s-au indreptat spre Occident. Moneda schimburilor internationale era dirhamul de argint sau dinarul de aur. Negustorii plateau taxe vamale, diferite dupa regiuni, si alte numeroase taxe. Tranzitarea matasii sau a ceramicii chineze, din Orient spre Occident, constituia o activitate banoasa pentru negustori; mirodeniile aveau o mare valoare si se transportau in cantitati mici; reputatia matasurilor de Damasc, a pieilor de Cordoba sau a armelor de Toledo era foarte mare. Strabatand imperiile lor, dincolo de granitele lor, oamenii, marfurile si ideile circulau intens. Stiinta si cultura Dezvoltarea culturala a lumii musulmane a capatat o mare amploare, din secolul VIII pana in secolul XIV. Musulmanii s-au preocupat mult de stiinta si prin deplasarile lor au intrat in legatura cu lumea asiatica si au mostenit cateva descoperiri, ca, de exemplu, busola. Au adoptat modul indian de folosire a cifrelor si a lui zero, pe care noi le cunoastem sub numele de cifre arabe. Au studiat cu precadere algebra, geometria si astronomia, au redactat tratate despre stelele fixe, au pus la punct astrolabul, au stiut sa masoare un meridian. Studiul ciclurilor astronomice era absolut necesar CIVILIZATIILOR ANTICE pentru determinarea orei exacte cand trebuia facuta rugaciunea sau pentru inceputul Ramadanului. Medicina si chimia, inca rudimentare, depaseau cunostintele Occidentului. Medicii se bizuiau pe experienta lor si cunosteau valoarea unor leacuri. Activitatea literara s-a desfasurat in araba, limba culturala a lumii musulmane, Bagdadul fiind capitala intelectuala: biblioteca sa cuprindea 100.000 volume. Anumiti califi au cerut sa se traduca in araba autorii clasici greci sau latini. Proza numara multe lucrari, printre care culegerea de povesti populare intitulata O mie si una de nopti''. Savantul Ibn Sana (Avicena) s-a ocupat de medicina, filozofie si politica; AI-Biruni a fost istoric, matematician si astronom. Lumea musulmana a transmis Occidentului bogatia stiintei si literaturii sale. Arta Arta civilizatiei musulmane, desi cu nuante multiple, prezinta caractere comune, din Spania pana in India. Arhitectura este cu precadere religioasa: se construiau multe moschei; se folosea caramida si stucul; uneori a fost imitata arta antica. Interiorul cladirilor era foarte bogat impodobit. S-au folosit figuri geometrice, arabescuri (ornamente formate din imbinarea literelor, liniilor, a elementelor florale etc.) variind liniile la infinit. Era interzisa reprezentarea unei figuri umane sau a unui animal. Decoratia era policroma. Musulmanii au fost neintrecuti in tehnicile complicate care cereau minutiozitate si precizie. Au caligrafiat MARETIA Sl MISTERELE versete din Coran pe obiecte de arta sau pe moschei. Arta miniaturiipictura de manuscris (litere impodobite, motive ornamentale) realizata in acuarele, pulbere de aur etc,, al carui nume vine de la rosul de miniu a dat capodopere, incepand cu secolul XII. de pilda in Iran. Ceramica si faianta au slujit la impodobirea monumentelor, in special in Iran. Iscusinta artistilor musulmani a fost dovedita si de tesaturile de lux, de sticlaria deosebita si de cioplirea cristalului de roca. Arta musulmana este unitara datorita religiei care o insufleteste, si monumentului care o caracterizeaza, moscheea. Este o arta anonima: se cunosc putine nume de artisti. A stralucit in domenii felurite, atingand cel mai inalt jiivel a! rafinamentului, pastrand o mare originalitate, inalta conceptie religioasa caracterizand mentalitatea musulmana constituie elementul de baza al acestei arte de o rara bogatie si o mareata splendoare.

http://www.referatele.com/referate/istorie/online11/Ce-este-Islamul--Islamismul--Dreptul-islamic-Doctrina-Coranului--Coranul--Religia--Jihadul-Islamic-.php CE ESTE ISLAMUL? Islamul este un cuvant arab si inseamna a se supune, a asculta, a fi docil. Din cauza ca se bazeaza pe o deplina supunere fata de Allah i se spune islam. Oricine poate constata ca universul in care vietuim se intemeiaza pe o randuiala, pe o ordine. Exista niste legi si interactiuni intre toate unitatile care alcatuiesc acest univers. Totul este dispus pe un plan urias, care are o organizare perfecta si grandioasa. Soarele, Luna stelele si toate celelalte corpuri ceresti sunt dispuse in univers, intr-un sistem extraordinar de bine pus la punct. Ele actioneaza conform unor legi imuabile si evolueaza in niste coordonate fara sa cunoasca nici cea mai mica deviere de la cursul lor. Pamantul se roteste in jurul axei sale si in evolutia sa in jurul Soarelui urmeaza, cu cea mai mare strictete, drumul prestabilit. Tot asa, tot ce exista pe lume, incepand cu minusculii electroni care sunt intr-o miscare permanenta, pana la uriasele galaxii, pururea actioneaza conform unor legi ale lor. Materia, energia si viata, in totalitatea ei, isi urmeaza propriile lor legi si evolueaza, se transforma, traiesc si mor tot sub inraurirea acestor legi. Pe scurt, universul nostru este o lume care se mentine, supunandu-se unor legi prestabilite si fiecare component depinde de aceste legi. Aceasta lege puternica si atotcuprinzatoare, care guverneaza asupra a tot ce intra in alcatuirea acestui univers, incepand cu cele mai fine particule si terminand cu uriasele galaxii, este legea lui Allah, creatorul si suveranul acestui univers. Toate fiintele se supun legii lui Allah si de aceea toata lumea este legata de religia islamica. Pentru ca islamul nu semnifica altceva decat supunerea intregului univers vointei lui Allah. In aceasta acceptiune a sensului cuvantului islam, si Soarele, si Luna, si toate celelalte corpuri ceresti sunt musulmani. Aceeasi situatie este valabil a pentru aer, apa, temperatura, pietre, copaci si animale. Pentru ca tot ce exista in lume se supune vointei lui Allah, de aceea se poate spune ca tot ce alcatuieste acest univers este musulman. Chiar si cineva care il reneaga pe Allah sau crede in altce va decat in Allah este, prin firea lucrurilor, musulman, atat timp cat el exista fizic. Pentru ca incepand cu stadiul embrionar si pana la inevitabila moarte si mai departe pana ce se transforma in praf si pulbere, fiecare celula, fiecare organ al corpului uman urmeaza, implacabil, drumul prevestit de vointa lui Allah. Chiar si limba care cu stire sau fara stire il reneaga pe Allah sau care declara credinta fata de alti zei, natural, este tot musulmana. Cel care se inchina la alti zei, in mod firesc, este tot musulman. Acea inima care nutreste dragoste si stima, nu fata de Allah, ci fata de alti zei, prin simturi este tot musulman. Toate acestea se supun vointei divine. Functiile si activitatile lor sunt conforme cu sentimentele acestei vointe divine. Aceasta este, pe scurt, situatia omului si a universului. Si acum sa analizam lucrurile dupa un alt punct de vedere. Omul, dupa existenta sa si dupa actiunile sale a fost creat pe doua planuri diferite. Primul plan presupune ca a fost in intregime programat, determinat de catre vointa divina. Din acest punct de vedere el nu are nici cea mai mica libertate de miscare, depinzand cu cea mai mare strasnicie de aceasta vointa. Si in nici un fel nu o poate evita. Asemenea celorlalte fiinte, si el este in intregime sub imperiul legilor naturii si este obligat sa se supuna acestor legi. Dar, concomitent cu acest plan, mai exista si planul omului, altfel spus, domeniul actiunilor omului. Omul este inzestrat cu minte si judecata. El poseda capacitatea de rationament si judecata, de alegere si refuz, de asimilare si negare. Este liber sa-si aleaga modul de viata care ii convine. Poate sa aiba convingeri pe care le crede potrivite pentru sine, poate sa accepte un mod de viata care ii convine si poate sa-si adapteze existenta dupa o ideologie care o considera nimerita. Poate sa dispuna de principiile dupa care va actiona sau poate adopta unele principii elaborate de catre altii. Omul este inzestrat cu o vointa libera si el poate sa aleaga liber directia in care sa actioneze. In opozitie cu alte fiinte, pe acest plan secund, el a fost inzestrat cu libertatea in gandire, alegere si actiune. Amandoua aceste planuri formeaza o unitate in diversitate, in opozitie cu altele. Conform primului plan, omul, aidoma altor fiinte este musulman, inca din nastere, este supus vointei lui Allah, pentru ca asa ii este predestinat, in timp ce pe planul secund exista libertatea de a accepta sau de a nega calitatea de musulman. In directia aceasta i se recunoaste libertatea de alegere. Oamenii se impart in doua grupuri. Dupa felul cum se folosesc de aceasta libertate de alegere, in credinciosi musulmani si in nemusulmani ( chiafiri). Este un musulman adevarat acela care il recunoaste pe Creatorul sau, care il accepta drept judecator suprem, care se supune sincer, corect si cinstit vointei si poruncilor Lui si care in viata personala si sociala se conduce dupa principii unanim recunoscute. O data cu alegerea libera a caii supunerii constiente fata deAllah, el de fapt va atinge maturitatea in islam.

Omul este slab nu ca urmare a pacatului originar, ci pentru ca este doar o faptura; el se gaseste acum intr-o lume resacralizata prin revelatia acordata de Dumnezeu ultimului sau Profet. Orice act fiziologic, psihic, social, istoric , prin simplu fapt ca este savarsit prin gratia lui Dumnezeu, se afla sub jurisdictia lui. Nimic nu este liber in lume, in afara lui Dumnezeu. Doar Allah este atotmilostiv si Profetul lui a revelat o religie mult mai simpla decat cele doua monoteisme precedente. Islamul nu constituie o biserica si el nu are un sacerdotiu. Cultul poate fi savarsit de oricine; nu este nici macar necesar sa fie practicat intr-un sanctuar. Viata religioasa este reglementata de institutii care sunt in acelasi timp norme juridice, in special cei cinci Stalpi ai Credintei. Cel mai important Stalpeste salt, cultul rugaciunii canonice, comportand cele cinci prosternari zilnice; al doilea este zakt sau pomana legiuita; al treilea, sawm, desemneaza postul, din zori pana in amurg, din luna Ramadan; al patrulea este pelerinajul (ha) si al cincilea cuprinde profesiunea de credinta ( ahdat), adica repetarea formulei: Nu exista alt dumnezeu in afara lui Allah si Mohammad este trimisul sau. DREPTUL ISLAMIC Conceptul de drept islamic (saria) nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi si de practici juridice; sfera sa este mult mai larga, extinzandu-se si in domeniul prescriptiilor etice, de comportare sociala, de igiena chiar, si bineinteles, de ritual religios. Saria nu este legea reala, ci legea ideala; semnificatia cuvantului nu se limiteaza la lege, la drept, ci adeseori este mai ampla, apropiindu-se de sensul de revelatie. Ca atare, acest ansamblu de norme, de prescriptii, este stabilit in primul rand in textul Coranului; a fost completat pe baza traditiilor hadit, iar in perioada secolelor VIII-XIII a fost amplu dezvoltat si enuntat in principiile de jurisprudenta ale diferitelor scoli de drept (azi aceste scoli sunt in numar de patru). Fara a avea la baza o conceptie juridica organica, fara o riguroasa sistematizare si fara a fi in mod uniform in toate tarile Imperiului, dreptul islamic avea un caracter empiric: prezenta probleme, enunturi si prevederi in materie penala, de organizare a vietii de familie, a dreptului de proprietate si a tranzactiilor comerciale. Codul penal nu avea la baza o conceptie de ansamblu, ci cuprindea fie reglementari bazate pe texte coranice sau pe hadit, fie legi noi date decalifi, empiric si in functie de imprejurari. De pilda, rebeliunea si orice act care tulbura ordinea publica puteau fi pedepsite in mod cu totul arbitrar. Pedepsele pentru delictele minore erau lasate la aprecierea judecatorului, a prefectului politiei sau a muhtasibului. Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la razbunare, conform legii talionului (dintotdeauna functionand in Arabia, si admisa de Coran, II, 173), dar spre deosebire de obiceiul consacrat in societatea araba preislamica vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si pe orice membru al familiei sau tribului sau. Pe de alta parte, actul de razbunare putea fi executat numai sub controlul cadiului. De obicei, dreptul islamic cauta sa inlocuiasca vendeta prin plata unui pret de rascumparare ( diya) dar numai pentru primul omor, nu si in cazul de recidiva; caci Coranul recomanda sa faci binele in locul raului (XXIII, 98; XLI, 34), promitand celui ce iarta fericirea raiului (II, 128). Dreptul de proprietate era recunoscut tuturor (cu exceptia sclavilor), barbati sau femei, musulmani sau nemusulmani. O serie de prescriptii insa ii limitau exercitarea efectiva. Astfel erau dispozitiile formulate extrem de minutios care reglementau conditiile mostenirii si care vizau in mod special protejarea femeilor si a anumitor categorii de mostenitori. In orice caz, testatorul nu putea dispune liber prin testament decat de cel mult o treime din cuantumul succesiunii; restul era supus, inderogabil, unor foarte precise si detaliate partajari. Orice testament si orice act de proprietate trebuia sa fie incheiat in prezenta a doi martori. O prevedere, probabil de origine persana: furtul se pedepsea cu taierea mainii drepte; iar talharia, cu moartea (Coran, V, 42). Imprumutul cu dobanda este interzis expres, in repetate randuri, de prescriptiile coranice (II, 276). O inovatie juridica cu totul originala o constituia recomandarea de constituire (printr-un act scris, irevocabil) a unui fond de bunuri imobiliare, inalienabile (waqf) care sa serveasca drept sursa de intretinere a unei fundatii pioase, filantropice, fie cu caracter religios, fie de utilitate publica, administrata de cadiu, si ale carei venituri ramaneau, pentru un timp, unor membri ai familiei fondatorului. Si tranzactiile comerciale erau foarte riguros reglementate, caci prescriptiile religioase islamice impuneau o corectitudine desavarsita. Astfel, in actul de vanzare-cumparare trebuiau specificate, clar si exact, natura si starea obiectului vandut. Legea islamica nu intervenea direct in viata economica, in stabilirea sau in controlul preturilor, dar interzicea acapararea marfurilor in scop de specula. RELIGIA In institutia religioasa islamica rolul central ii revine dreptului, jurisprudentei, iar nu teologiei sau liturghiei. In Isl am, evolutia dreptului a fost condusa cu o mare tensiune spirituala, comparabila celei pe care crestinismul a dedicat-o teologiei. Aceasta pentru ca de la inceput Islamul a fost asociat unei comunitati politice, si nu numai unei comunitati pur religioase () E adevarat ca in Islam erezia era pedepsita; dar era vorba in primul rand de o chestiune juridica, ce avea adesea si o referire politica. Institutia religioasa islamica, prin urmare, este in primul rand o institutie juridica. Evident ca, in Islam,

exista si teologia; dar aceasta nu a fost niciodata regina stiintelor, ca in Occident. Intr -un anumit sens, teologia a fost dea dreptul subordonata jurisprudentei. Islamismul este o religie universala. Coranul afirma unitatea fundamentala a neamului omenesc: toti oamenii au o natura identica, creata de Dumnezeu (VII, 171). O traditie (hadit) spune explicit: Toti oamenii sunt egali, ca dintii din pieptenele tesatorului; nici o deosebire nu este intre un alb si un negru, intre un arab si un nearab, decat masura in care ei se tem de Dumnezeu. Allah este divinitatea suprema, universala, nu doar a arabilor. Miile de profeti, el i -a trimis oamenilor pentru a le reaminti religia, religia cea adevarata, pura, nealterata de superstitiile acumulate de oameni: adica islamismul. Acestia sunt de doua categorii: profet propriu-zis (naby), a carui misiune este sa vegheze la pastrarea adevaratei credinte; si trimisul (rasl), pentru a-i converti pe necredinciosi si a le comunica revelatia divina (Muhammad fiind si naby si rasl). Coranul numeste 25 de profeti (principalii fiind socotiti Adam, Noe, Avram, Moise, Iisus si ultimul si cel mai mare Muhammad); dar, potrivit traditiei, numarul lor trece de o suta de mii. Arabii sunt mult mai necredinciosi si fatarnici, si se poate ca ei sa nu cunosca oranduielile pe care le -a trimis Dumnezeu sta scris in Coran (IX, 98). Intr-adevar, religia chiar in formele sale primitive s-a dezvoltat mai degraba in oaze decat in deserturi. Ceea ce insa nu inseamna deloc ca beduinilor le-ar fi lipsit sentimentul religios; dar acesta avea o anumita coloratura preponderent etica. Vechea poezie araba, prei slamica, demonstreaza ca religia reala a nomazilor era ceva ce s ar putea numi umanism tribal. Viata dura in desert cerea un inalt grad de maretie umana, sau de barbatie. Vechile credinte preislamice erau foarte sarace. Sentimentele care le dominau erau in primul rand puternica credinta in destin si groaza de spiritele rele. Inscriptiile gasite in Arabia Meridionala arata ca adoratia Lunei (divinitate masculina) intrecea in importanta adoratia Soarelui (divinitate feminina). Zeii erau in general divinitati locale. Arabii din nord-vestul peninsulei il adorau pe Hubal divinitate de origine siriana, care isi avea statuia pastrata in templul Kaaba din Mecca si, ca divinitate suprema prin antonomaza, pe Allh (al-Ilah Zeul). Fiicele lui erau al-Lt Zeita (forma feminina pentru Allh), divinitatea Soarelui; al-Uzza (Puternica) si Manat, zeita destinului. Se pare ca divinitatile erau legate de ciclul anual al vegetatiei (indeosebi cele adorate in regiunile agricole din sud: Aththar, Nakruh). Pe langa zei mai erau si demonii (prea putin deosebiti de zei, in fond): spiritele, djinii, de care trebuia sa te feresti, fara sa le faci vreun rau. POZA MECCA In jurul anului 600, orasul Mecca (Makka) era centrul religios cel mai important, probabil, al Peninsulei Arabice. Numele ii era mentionat in Corpus-ul ptolemaic drept Makoraba, cuvant derivat din sabeeanul Makuraba, sanctuar. Altfel spus, la inceput Mecca era un centru ceremonial in jurul caruia s-a cladit treptat orasul. In mijlocul teritoriului consacrat, Him, se afla sanctuarul Kaaba (in traducere literara cub), edificiu fara acoperis, avand incastrat intr -unul din unghiurile sale celebra piatra neagra, socotita de origine cereasca. Stapanul pietrei Kaaba era socotit Allah (cu acelasi teonim crestinii si evreii arabi il numesc pe Dumnezeu). Orasul Mecca este situat pe marea artera comerciala care lega sudul Arabiei cu Siria, orasul cu multi negustori foarte bogati, cu mari caravansuraiuri si targuri foarte frecventate, orasul era si marele centru de pelerinaj: faimosul sau templu Kaaba un edificiu de forma aproape cubica, cu laturile de 12 si 13 m iar inaltimea de 15 m, si avand incrustata intr-un colt al zidului piatra neagra, betylul, pe care credinciosii o sarutau facand inconjurul ritual al templului adapostea statuia zeului Hubal, divinitate populara introdusa la Mecca cu trei secole in urma. dar catre anul 600, pentru cei mai multi arabi divinitatea suprema, aproape in sens monoteist, devenise Allah creatorul lumii, atotputernicul si atotstiutorul si care daruieste oamenilor ploaie (Coran, XXIX, 61-65). Exista la aceasta data, la Mecca si probabil si in alte parti ale Arabiei, o tendinta spre monoteism, prin insusi faptul ca credinta in celelalte divinitati, locale, devenea din ce in ce mai lipsita de importanta. Anumite influente in acest sens venisera, desigur, si din partea crestinismului si a iudaismului. Dupa ocuparea Palestinei de catre romani, multi evrei se refugiasera in Arabia, amestecandu-se prin casatorii cu localnicii, dar continuand cu perseverenta in credinta lor si in felul acesta contribuind la raspandirea unei mentalitati monoteiste. Cat priveste crestinismul, influenta mai puternica in Arabia o exercitau monofizitii si nestorienii. In diverse regiuni din Arabia, unele tipuri de nomazi trecusera (macar in parte) la crestinism; si in Mecca locuiau familii de crestini. In sfarsit, prin ocupareaYemenului de persani patrunsesera in Arabia si ideile religioase monoteiste ale zoroastrienilor. Din punct de vedere al morfologiei religioase, mesajul lui Muhammad, asa cum a fost formulat in Coran, reprezinta expresia cea mai pura a monoteismului absolut. Allah este Dumnezeu, singurul Dumnezeu; el este cu desavarsire liber, omniscient si atotputernic; el este Creatorul cerului si pamantului si a tot ceea ce exista; el adauga genezei ceea ce doreste (Coran,

XXXV, 1). Noptile urmeaza zilelor, ploaia cade din cer, corabia pluteste pe mare (II, 164), gratie acestei creatii continue . Altfel spus, Allah carmuieste nu numai ritmurile cosmice, ci si faptele oamenilor. Toate operele sale sunt insa acte libere, in ultima instanta arbitrare, pentru ca depind numai de hotararea sa. Allah este liber sa se contrazica; sa le reamintim doar de abrogarea unor sure. DOCTRINA CORANULUI POZA MEDINA Dupa ce timp de 15 ani se ocupase de comert, la varsta de 40 de ani Muhammad s-a retras in singuratate sa mediteze. In 610 a avut prima viziune, insotita de o revelatie auditiva. Dintre viziunile care au urmat, celebra pentru sensul ei de alegorie mistica este cea a unei calatorii la Ierusalim si a ascensiunii in cer, unde a putut contempla Paradisul si Infernul. A inceput sa predice, pana cand ostilitatea marilor negustori l-a determinat sa se expatrieze la Yathreb, oras care va primi ulterior numele de Medina. Aici, Muhammad a continuat sa-si relateze revelatiile care contin sfaturi, sentinte, norme de conduita in toate domeniile vietii, individuale si sociale, dar mai ales s-a dedicat unei sustinute activitati politice, organizatorice si militare. Aceste norme, meorizate de discipolii sai, n-au fost transcrise decat mai tarziu; prima versiune oficiala a fost intocmita din insarcinarea califuluiOthman in anul 650, de catre fostul secretar al lui Muhammad, Zaid ibn Thabit, cu un grup de colaboratori. Aranjamentul materialului n-a fost facut in ordinea cronologica a revelatiilor; cele 114 capitole ( surate) se succed cu exceptia primului care este de fapt o rugaciune in ordinea lungimii lor: de la al doilea care are 286 de versete pana la cele din urma, de numai 3 versete. Toate suratele continand in total 6236 de versete incep cu o formula introductiva (In numelelui Dumnezeu celui milostiv, indurator); sunt in versuri, inegale ca lungime, terminate in rima sau asonanta, usurand astfel lectura sau recitarea textului (al Qurn inseamna lectura, recitare). Cel ce vorbeste este totdeauna Dumnezeu, Allah, niciodata Muhammad care se considera doar un transmitator, un profet. Sursele de inspiratie dogmatica ale Coranului sunt mai ales ebraice Vechiul Testament si Talmudul si, intr-o masura mult mai mica, crestine (evangheliile apocrife, in primul rand). Religia islamica nu propune credinciosului idealuri cu neputinta de atins; este o invatatura preeminent practica, reflectand spiritul practic al fondatorului sau, o religie care se adreseaza oamenilor simpli: nu face apel la sacramente mistice, nu pretinde asceza si renuntari, si nici nu instaureaza o ierarhie clericala. Dogma sa fundamentala este afirmarea monoteismului: Allah este divinitatea suprema; este unic, nu este asociat intr-o Sfanta Treime, si nici n-a avut un Fiu. Allah evocat de 99 de nume-atribute; este atotputernic si milostiv (alRahman), este stapanul si creatorul lumii; dar, spre deosebire de dogma iudaica vorbind despre creatia lumii in sase zile, Coranul afirma ca actiunea creatoare a lui Allah este continua: El este cel ce inviaza si omoara, si daca a hotarat un lucru , ii zice: Sa fii! si el este (XL, 70). Allah are o curte, formata din ingeri, muritori, inaripati, fara sex, creati din lumina, si care asculta de Allah afara de Satan (Shaitan), diavolul alungat din Paradis inaintea lui Adam, si care la Judecata de Apoi va cauta mereu sa ii aduca pe oameni in ratacire (sursa ebraica este evidenta). Ingerii din religia iudaica se intalnesc si in islamism. Fiecare om are alaturi doi ingeri, care tin socoteala de faptele lui bune sau rele. Shaitan are in subordinea sa demonii (djinii), spiritele rele (in care credeau si arabii preislamici si carora contemporanii lui Muhammad le mai aduceau inca jertfe), alcatuiti din flacari si putand lua diferite infatisari; salasluiesc pe pamant sau in cer, unde ingerii arunca impotriva lor cu pietre: acestea sunt cometele. A doua dogma importanta islamica se refera la revelatie, interpretata ca un ajutor primit de om din partea lui Allah prin trimisii sai profetii. Acestia aduc oamenilor Legea,sau le-o reamintesc, totodata ii avertizeaza, ii cearta sau ii ameninta cand nu o respecta. Numarul lor este mare: Am trimis la toate popoarele cate un sol spune Dumnezeu (Coran, XVI, 38). Profetii au si darul de a face minuni; dar Muhammad isi atribuia una singura: aceea de a fi revelat oamenilor Coranul. In fine, profetii ii indeamna pe oameni la fapte bune. Coranul este un indreptar de viata pentru omul obisnuit; etica pe care o predica este bazata pe cumpatare si bunsimt. Dispretul bogatiei, umilinta, generozitatea, sunt recomandate dar, totodata, sa nu fie exagerate. Nu indeamna spre ascetism, ci doar spre moderatie: Mancati si beti, insa nu fiti imbuibati (Coran, VII, 29). Islamul accepta lumea si viata omeneasca asa cum sunt, privindu-le ca o opera ce nu poate fi criticata si ca o manifestare a vointei inderogabile a lui Allah, deloc denaturata si corupta de urmarile unui pacat originar de neiertat. De aceea, potrivit gandirii musulmane, ascetismul si renuntarea la bunurile lumesti, proprii doctrinei crestine si care se rezolva printr-o abtinere de la bucuria darniciei divine, nu pot fi admise. In locul ascetismului, Coranul recomanda activitati folositoare oamenilor ca ajutorarea saracilor, a vaduvelor si a orfanilor. Coranul care, alaturi de Biblie, este cartea cea mai larg citita din cate s-au scris vreodata este si textul de baza la care sau facut cele mai frecvente referiri; caci teologia, jurisprudenta educatia, morala, stiinta, sunt considerate de musulmani ca fiind tot atatea aspecte ale unuia si aceluiasi adevar.

Dar nici o influenta externa nu este suficienta pentru a explica vocatia lui Mohammad, nici structura predicatiei sale. Proclamand iminenta Judecatii si reamintind ca inaintea tronului lui Dumnezeu omul va fi singur, Muhammad arata desertaciunea religioasa a relatiilor tribale. Prin noul sau mesaj, Profetul reintegra indivizii intr-o noua comunitate, de natura religioasa, umma. El a creat natiunea araba, permitand, in acelasi timp, expansiunii musulmane sa extinda comunitatea credinciosilor peste frontierele etnice si rasiale. Energia care se cheltuia tot timpul in razboaiele intertribale a fost canalizata spre razboaie externe, impotriva paganilor, in numele lui Allah si pentru victoria deplina a monoteismului. Totusi, in campaniile sale impotriva triburilor nomade, si mai ales impotriva meccanilor, Mohammad a triumfat mai mult prin negocieri abile decat pe calea armelor, instituind astfel un model exemplar pentru urmasii lui, califii. JIHADUL

Jihadul constituie o parte integranta a conceptiei de aparare a islamului. Intelesul primar, initial al cuvantului jihad este: a se
stradui din toate puterile, a se lupta.

Se spune ca face jihad despre cineva care depune eforturi fizice si intelectuale deosebite sau despre cineva care isi dedica toata avutia sa in numele lui Allah. Dar, in realitate, dupa saria, adica dupa jurisprudenta islamica, acest cuvant se foloseste doar pentru a exprima lupta dusa pentru numele lui Allah si impotriva dusmanilor islamului care recurg la forta. Fiecare musulman are indatorirea de a accepta, in orice clipa, sacrificiul suprem in numele lui Allah si in apararea islamului. O comunitate se considera eliberata de aceasta indatorire doar prin participare la jihad a unei parti din musulmanii apartinand comunitatii respective. In caz contrar, adica in cazul ca nimeni din comunitatea respectiva nu participa la jihad, vina apartine intregii comunitati. Daca o tara islamica este victima agresiunii din partea unei puteri neislamice, atunci toti cetatenii, fara exceptie, ai tarii respective au datoria sa participe la jihad. In caz ca tara islamica victima a agresiunii nu detine suficienta forta pentru a respinge agresiunea, atunci datoria sfanta a tarilor musulmane vecine este de a sari in ajutorul acestei tari. Si daca nici in acest caz dusmanul nu a fost respins, atunci musulmanii din intreaga lume trebuie sa se mobilizeze impotriva agresorului.

Jihadul, in asemenea imprejurari, are aceeasi semnificatie pentru musulmani, precum savarsirea rugaciunii si tinerea postului. Cine se eschiveaza de jihadpacatuieste mult. Aceasta atitudine a lui semnifica faptul ca a ramas repetent la un
asemenea examen important.

Bibliografie: zj411r9144mjjx 1. Ovidiu Drimba Istoria culturii si civilizatiei (IV) 2. Mircea Eliade Istoria credintelor si ideilor religioase (II,III) 3. Meududi Introducere in islam 4. Encarta