UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT

REFERAT LA TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

FAMILIA DREPTULUI MUSULMAN

Stănoniu Ioana
An I, ZI, grupa 12

2021
 Capitolul I

1.1. Introducere
Dreptul musulman guvernează încă în ziua de astăzi circa trei sute de milioane de oameni.
Islamul este sistemul juridic aplicabil - într-o măsură mai mare sau mai mică - în toate statele
arabe, în Pakistan şi în Bangladesh, în Iran si Afganistan sau Indonezia. Singura ţară din lumea
musulmană care a părăsit în întregime sistemul tradiţional, adoptând o legislaţie de tip european
este Turcia, în ţara turceasca, dreptul musulman a fost practicat o perioadă destul de îndelungată
de populaţie de origine turcă şi tătară din Dobrogea.
Avem de-a face cu o alăturare de reguli de comportare desprinse, ca sursa fundamentală, din
Coran, cartea sfântă a musulmanilor, reguli care poartă, tocmai din această cauză, un vădit
caracter religios. De aceea, sancţiunea nerespectării regulii de drept nu este niciodată înscrisă în
cartea cea sfântă; ea este starea de păcat în care cade musulmanul care nu respecta poruncile
divinităţii, astfel că, cel puţin teoretic, pedeapsa îi va fi aplicată de aceasta, cu ocazia judecăţii
din urmă. Religia Isalmului compoarta două faţete diferite. Prima dintre ele este o teologie care
fixează dogmele, precizând ceea ce trebuie să creadă fiecare musulman. Cea de-a doua este
şariatul - care în româneşte s-ar traduce prin ,,calea de urmat” - cuprinzând regulile de care
fiecare credincios trebuie să ţină seama, spre a pune în aplicare principiile fundamentale ale
învăţăturii profetului.Şariatul este astfel un sistem de reguli de conduită, care nu distinge între
obligaţiile civile de plată,de restituire a împrumutului etc., sau obligaţii diverse,cum ar fi cele de
a ajuta pe cei săraci, dea ţine posturile, de a spune rugăciuni etc. Materia cea mai dezvoltată în
acest corp de reguli este cea a persoanelor. Aici, dreptul musulman îşi găseşte întreaga sa
originalitate. De altfel, în Islamn individul, ci familia constituie subiectul esenţial de drept. .
Legea, jurismul ce poate fi desprins din Coran - este incontestabil insuficient dezvoltat, motive
pentru care cele mai multe state musulmane s-au văzut nevoite să recepteze reglementari de tip
occidental, spre a acoperi lacunele însemnate pe care le conţine dreptul coranic. Este uşor de în
ţeles înaceste condiţii cât de firavă este unitatea dreptului musulman.
Un alt aspect important îl reprezintă predilecţia juriştilor musulmani pentru raţionamentul
analogic (qiyas), care ocupă un astfel de loc în dreptul musulman, încât el a fost ridicat la rangul
de izvor de drept. Juristul musulman este obişnuit să gândească că dreptul e făcut din soluţii de
speţă, date zi de zi, în considerarea nevoilor temporare, de moment, mai degrabă, decât din
principii generale puse de priori, din care sa se deducă apoi consecinţe în fiecare situaţie dată.
Acest jurist îşi va refuza orice abstracţiune,orice sistematizare, orice codificare, el va evita
generalizarea şi chiar definiţia. Lipsa oricărei discipline riguroase devine astfel poate
caracteristica cea mai pregnanta dreptului musulman.

1.2. Accepțiunea termenului islam

Termenul Islam desemneaza religia monoteista care are la baza Coranul si al carei profet este
Muhammed. Prin extensiune, cuvantul Islam se refera si la intreaga civilizatie, cu un cadru
legislativ unic, cu structuri politice specifice, cu traditii sociale si morale care se revendica de la
aceasta religie.
Cuvantul are la baza verbul arab aslama care inseamna a se supune, a se darui in intregime, de
aici, in Coran, a se incredinta cu totul lui Dumnezeu, atitudine considerata specifica adevaratului
credincios. Din punctul de vedere al islamului, monoteismul absolut este consubstantial naturii
umane si religia islamica nu face decat sa restituie prin Coran ultima revelatie adresata intregii
umanitati puritatea originara a unei credinte.
Cei mai buni oameni sunt cei care se casatoresc si care isi aleg sotiile, iar cei mai rai oameni
dintre musulmani sunt cei care se tin departe de casatorie. Casatoria este Sunna mea. Cel care se
tine departe de ea, nu ma urmeaza.

CAPITOLUL II

2.1. Institutia casatoriei

Profetul Muhammad a subliniat in repetate randuri necesitatea casatoriei, efectele sale benefice
asupra omului si a comunitatii. Intotdeauna, Profetul si-a incurajat oamenii sa duca o viata
maritala cat mai buna si i-a avertizat despre consecintele vietii in celibat. Ori de cate ori cate un
companion manat de zel isi arata dorinta de a-si dedica in totalitate viata lui Allah, acest lucru
insemnand rugaciune continua, post prelungit si celibat, Profetul oferea exemplul sau de viata
pentru a le arata ca de fapt nu secluziunea este cea care te face mai credincios sau mai aproape de
Allah, ci tocmai viata in familie, participarea la activitatile zilnice, la viata comunitatii.
Nu este de mirare ca institutia casatoriei este atat de valorizata in islam. La urma urmelor familia
(desi in prezent, mai ales in Vest, exista atatea tipuri de familie unul dintre acestea fiind familia
monoparentala) - rezultata in urma consimtamantului celor doi parteneri, este temelia societatii,
este celula de baza a societatii. O familie bine intemeiata nu poate decat sa conduca catre o
societate mai buna.

Prin casatorie, individul urmareste atat sa urmeze exemplul Profetului Muhammad, cat mai ales
cuvintele lui Allah. Casatoria este cel mai bun aparator al puritatii sufletesti si fizice, mai ales
intr- o lume care se indreapta tot mai mult catre celibate si relatii extraconjugale atat de
condamnate in religia noastra. Tot prin casatorie, cei doi parteneri isi ofera dragoste reciproca,
sprijin, companie si asigura un mediu potrivit cresterii viitorilor copii, care vor trebui educati in
spiritul islamului.
Avand in vedere toate aceste lucruri, alegerea unui partener este o chestiune foarte serioasa. De
aceasta depinde viitorul viitoarei familii. In islam, exista o traditie ca parintii sa aleaga viitorul
partener de viata al copiilor lor. Totusi, ultimul cuvant de spus il au copiii. Ei decid daca aceasta
alegere este potrivita pentru ei sau nu. In realitate lucrurile nu stau atat de simplu. Am putea
vorbi de doua tipuri de casatorie: una in care parintii aleg, sugereaza eventuali parteneri, iar
copiii urmeaza sa accepte sau sa refuze. Au asadar libertatea de alegere, sustinuta de altfel de
Profetul Muhammad. Un alt tip de casatorie este cel in care parintii aleg si decid. Acesta din
urma este descurajat de religie, pentru ca tocmai persoanele in cauza nu au dreptul de a hotari.
Chiar daca parintii pot stii mai bine ce li se potriveste copiilor lor, ei nu pot sa decida in locul lor.
La urma urmelor, cel/cea care va avea de suferit consecintele unei casatorii nereusite este
tanarul/tanara si nu parintii in mod direct. Din pacate aceasta situatie este destul de frecventa.
Poate urmarile nu sunt imediate, dar ele exista in mod clar si se vor manifesta intr-un fel sau altul
mai devreme sau mai tarziu.

2.2. Legislatia musulmana

Legislatia musulmana concepe casatoria ca pe un contract de drept civil incheiat, in principiu,
intre viitorul sot si tutorele legal al viitoarei sotii. Prin contractul acesta sotul se angajeaza sa
plateasca o suma de bani, o dota sotiei.
Pentru ca respectivul contract sa fie valabil este nevoie:
-sa nu existe piedici in calea casatoriei;
-sa existe consimtamantul persoanelor determinate;
-sa se constituie dota;
-sa fie indeplinite formalitatile legale.
Piedicile in calea casatoriei sunt de doua tipuri:
-Permanente (inrudirea de sange sau prin alianta, colactatie, consumarea casatoriei in perioada
numita idda, juramantul de anatema);
-Temporare (religie mixta, poligamia, inrudirea intre sotiile aceluiasi sot ,perioada de idda, tripla
repudiere).
Cateva lucruri atrag atentia in mod special in cadrul acestor piedici in calea casatoriei. In primul
rand, casatoria nu este posibila cu o categorie larga de 'persoane interzise' (maharim) printre care
se numara ascendentii si descendentii precum si sotiile acestora, sora si descendentii surorilor si
fratilor, matusile, surorile si matusile ascendentilor, soacra si descendentii sotiei. Este posibila
casatoria intre veri.
In ceea ce priveste piedicile temporare, este de remarcat ca religia mixta este o piedica numai in
anumite conditii: nu este permisa casatoria unei musulmane cu un nemusulman, dar este permisa
casatoria unui musulman cu o femeie apartinand uneia dintre religiile revelate (religiile crestina
si iudaica). Nu este permisa casatoria unui musulman cu o femeie apartinand uneia dintre
religiile politeiste.
Un musulman nu se poate casatori cu o femeie casatorita cu un altul pentru ca o musulmana nu
poate avea decat un singur sot. Un musulman poate avea insa doua, trei sau patru sotii, dar nu
mai mult de patru in acelasi timp. Casatoria cu a cincea femeie nu este posibila: este vorba insa
de o piedica temporara pentru ca un loc intre cele patru poate deveni vacant prin divort sau prin
deces. Tutorele legal este in primul rand tatal, care isi exercita dreptul de constrangere (jabr)
asupra fiului pana la perioada pubertatii si asupra fiicei pana la contractarea primei casatorii. In
afara perioadei in care se exercita tutela legala (de catre tata sau de catre un alt tutore-wali)
partile interesate trebuie sa-si dea direct consintamantul. Tutela este conceputa ca o modalitate de
protectie a celui tutelat, deci se poate exercita numai in interesul acestuia. Exista posibilitatea sa
fie casatoriti copiii, in conditiile in care tutorii se inteleg intre ei, consumarea casatoriei urmand
sa aiba loc in momentul in care cei doi ating varsta legala.

2.3. Constituirea dotei

Constituirea dotei este o conditie obligatorie pentru casatorie: este interzis orice acord intre parti
in vederea renuntarii la aceasta.In principiu, dota trebuie sa fie serioasa, nu simbolica, sa apartina
in intregime femeii si sa nu presupuna ,in schimb, nici un fel de zestre din partea acesteia. Pana
la varsarea dotei-in intregime sau partea stabilita anterior prin contract-sotul nu are dreptul sa
pretinda consumarea casatoriei. Femeia are dreptul la dota intreaga in cazul in care casatoria a
fost consumata sau daca sotul moare inainte chiar de consumare; are dreptul la jumatate din dota
in cazul in care casatoria se desface inainte de consumare; si nu are dreptul la dota cand casatoria
este anulata.
Pentru incheierea contractului pe care il reprezinta casatoria este nevoie de formalitati simple: se
cere consimtamantul partilor si trebuie sa existe doi martori. Cei doi martori trebuie sa fie
musulmani liberi, sanatosi la minte si de sex masculin.

Casatoria antreneaza drepturi si datorii din partea ambilor soti. Este vorba de datorii
reciproce,cum ar fi coabitarea, respectul si afectiunea mutuala, drepturi de succesiune, drepturi
asupra copiilor rezultati din casatorie si drepturi ale fiecareia dintre parti. Sotia are dreptul la
intretinere (hrana, imbracaminte, locuinta, ingrijire medicala), dreptul la tratament egal cu al
celorlalte sotii in caz de poligamie, dreptul de a face vizite parintilor si de a-i primi pe acestia,
libertatea de a-si administra bunurile, fara control din partea sotului. Sotul are dreptul sa-i ceara
sotiei fidelitate, supunere, grija pentru bunul mers al caminului, respect fata de tatal sau de mama
sa si fata de rudele apropiate.
Se remarca faptul ca in dreptul canonic musulman, sotii traiesc in regim de completa separatie a
bunurilor.
Desfacerea casatoriei se produce fie prin decesul uneia dintre parti, fie prin divort. In ceea ce
priveste divortul, exista, pe de o parte, repudierea care are loc la initiativa sotului (talaq) si, pe de
alta parte, divortul propriu-zis (tatliq sau tafriqa), pronuntat de cadiu, la cererea barbatului sau
femeii.
Cand este vorba de repudiere, aceasta poate avea loc numai dupa ce casatoria a fost consumata si
duce la separarea sotilor in cursul perioadei de continenta: in aceasta perioada, repudierea poate
fi revocata. Daca nu a fost revocata, urmeaza o noua perioada de separare, dupa care despartirea
este definitiva. In cazul in care sotul pronunta o a treia repudiere dupa alte doua succesive, el nu
se mai poate casatori cu femeia respectiva decat dupa desfacerea unei alte casatorii contractate
legal de aceasta si consumata. Desi solutia nu este foarte ortodoxa, sotul poate pronunta de trei
ori, una dupa alta, formula de repudiere, antrenand astfel o despartire definitiva, chiar fara
respectarea perioadelor de despartire temporara in cursul carora poate avea loc impacarea.
In ceea ce priveste divortul propriu-zis, el este pronuntat de judecator in cazul in care are loc
juramantul de anatema, cand nu sunt indeplinite conditiile fiziologice pentru consumarea
casatoriei sau cand una dintre parti nu-si indeplineste obligatiile care-i revin prin casatorie. Sotia
poate cere divortul,de pilda,atunci cand sotul este absent mai mult de un an sau cand nu-i acorda
intretinere la nivelul cerut de conditia sa sociala.
Trebuie subliniat faptul ca nici dreptul islamic, nici morala conjugala traditionala nu incurajeaza
infidelitatea sotului: relatiile extraconjugale sunt permise numai in perioada sclavagista, cu
sclavele concubine. In cazul in care se naste un baiat dintr-o asemenea relatie,acesta poate fi
recunoscut de tatal sau, iar sclava respectiva capata statutul de umm walad 'mama de baiat', ceea
ce inseamna ca nu mai poate fi vanduta, iar la moartea stapanului devine libera.
Tatal are drepturi asupra copilului, decurgand din statutul sau de tutore si, in primul rand, dreptul
la constrangere matrimoniala (jabr)care se exercita asupra fiului pana la 18 ani (15 ani ritul
hanefit) si asupra fiicei pana la consumarea primei casatorii. In aceasta perioada ,tatal are
obligatia sa asigure intretinerea copiilor si sa vegheze la educatia lor.

Mama are dreptul la garda (hadana) asupra copiilor cata vreme acestia au nevoie de ingrijirea ei.
Acest drept se exercita din momentul nasterii pana la sapte ani pentru baieti si noua ani pentru
fete (varsta variaza la diferite rituri) si se exercita chiar in cazul in care casatoria este desfacuta,
cu conditia ca femeia sa nu se recasatoreasca in aceasta perioada: daca o face, isi pierde dreptul
la garda asupra copilului sau copiilor rezultati din casatoria anterioara
Referitor la drepturile femeilor si la rolul familiei naturale ca structura de baza a societatii, un
punct de referinta este predica de adio a profetului Muhammed in care a spus urmatoarele: „O,
oameni! Aveti frica de Dumnezeu in ceea ce priveste femeile! Cu adevarat, voi le-ati luat prin
grija lui Dumnezeu si vi le-ati facut legiuite prin cuvintele lui Dumnezeu. Ele au obligatia sa-si
onoreze drepturile conjugale si sa nu faca lucruri necuviincioase. Voi insa aveti obligatia de a le
asigura conditii bune de trai, adica hrana si imbracaminte corespunzatoare.”
Aici trebuie notat ca aceste cuvinte au apartinut lui Muhammed, fiind rostite in secolul al VII-
lea, cand, in afara zonei Islamului, pozitia femeii in societate era, cu unele exceptii, destul de
modesta si chiar degradanta. Islamul, prin vocea Profetului Muhammed i-a inaltat statutul,
numind-o
„partener si ajutor apropiat” al sotului. In Coran exista mai multe versete care-i confera femeii o
pozitie egala in societate, cu drepturi proprii, inclusiv dreptul de mostenire. Recunoasterea
valorii femeii nu doar in sanul familiei, ci si in afara ei, isi gaseste intruchiparea in Aisa, sotia
Profetului care, dupa moartea sa, a ramas una dintre cele mai importante autoritati in materie de a
inregistra hadisuri (colectie de vorbe si fapte ale Profetului care formeaza sursa secundara a
legislatiei islamice din zilele noastre). Aceasta schimbare rapida in modul de tratare a femeilor in
Islam a avut loc, asa cum am mentionat, intr-o perioada in care pozitia femeii era mult sub cea
ocupata de barbat si efectul a fost asezarea femeii pe o noua treapta in societatea islamica.
Desigur, au existat si exceptii, unele chiar in acele timpuri. Este si cazul primei sotii a Profetului
, Khadija. Ea a fost un excelent om de afaceri si un antreprenor care l-a angajat pe Muhammed
drept coordonator al caravanelor sale comerciale. Ulterior s-a casatorit cu el, pe parcursul acestui
mariaj profetul primind si profetia. Fiind pentru o perioada angajatorul lui Muhammed si
posedand o avere insemnata, Khadija nu se numara printre femeile sarmane, cum erau cele mai
multe din societatea araba. In acest caz si in alte situatii similare intervine intelepciunea
cuvintelor profetului care au stabilit ca femeia este un „partener si ajutor apropiat” al sotului. Pe
aceasta cale, in Islam s-au pus bazele unei pozitii emancipate a femeii, in toate domeniile
economice si sociale. Mai inainte, am mentionat ca drepturile omului au fost stabilite in mod
evident, odata cu sosirea lui Muhammed, dar ca ele au avut de suferit datorita influentelor
externe. Rolul si statutul femeii in domenii precum educatia, dreptatea sociala si drepturile
omului au avut de suferit. Saracia, analfabetismul, cultura si moralitatea diferita, in general, au
invadat societatile islamice in acelasi mod precum in cazul altor civilizatii anterioare. Lumea
islamica a cazut prada unor situatii care au determinat-o sa-si piarda abilitatea de a-si reveni sau
de a controla evenimentele. Iar rezultatul se poate observa chiar in zilele noastre in unele dintre
statele islamice.

Capitolul III

3.1. Declaratia drepturilor omului in Islam

Un pas important in aceasta directie a fost facut de catre Organizatia Conferintei Islamice, cea
care la Cairo, in august 1990, a adoptat in unanimitate Declaratia drepturilor omului in Islam.
Iata cateva dintre articolele sale:
Art. 1: Toti oamenii formeaza o singura familie, ai carei membri sunt uniti prin supunere in fata
lui Dumnezeu si care provin din Adam si Eva. Toti oamenii sunt egali din punct de vedere al
demnitatii, obligatiilor si responsabilitatilor de baza, fara nici o discriminare pe criterii de rasa,
culoare, limba, sex, credinta religioasa, afiliere politica, pozitie sociala sau alte considerente.
Art. 2: Toti oamenii sunt creaturile lui Dumnezeu, iar cei mai iubiti de catre El sunt aceia care
sunt cel mai de folos restului comunitatii. Nici unul nu este superior celuilalt decat in pietate si in
plinirea de fapte bune.
Art. 5: Familia reprezinta baza societatii, iar casatoria – caramida sa. Barbatii si femeile au
dreptul la casatorie si nici o restrictie legata de rasa, culoare sau nationalitate nu poate sa-i
impiedice sa- si exercite acest drept.b) Barbatul este responsabil pentru sprijinul si bunastarea
familiei.
Art. 17: Oricine are dreptul sa traiasca intr-un mediu curat, departe de vicii si de coruptia
morala, un mediu care trebuie sa cultive auto-dezvoltarea si care sa stea drept garant al statului si
al societatii in general, in exercitarea drepturilor.
Oricine are dreptul la ingrijire medicala si protectie sociala, precum si la toate inlesnirile pe care
le ofera societatea si statul, in limitele resurselor de care dispun.
Statul trebuie sa asigure dreptul individual la o viata decenta care sa permita satisfacerea tuturor
nevoilor de baza si secundare, incluzand hrana, imbracaminte, locuinta, educatie, asistenta
medicala si alte nevoi primare.
Iar in problematica guvernarii si a democratiei, articolul 17 prevede:
Autoritatea implica responsabilitate, abuzul sau gestionarea ei intr-un mod tendentios fiind
interzise in mod categoric, astfel incat drepturile fundamentale ale omului sa poata fi garantate.
Oricine are dreptul sa participe direct sau indirect la activitatile privind administrarea tarii sale
sau sa indeplineasca o functie publica conform prevederilor Sariei. Acestea ne conduc catre
concluzie. Declaratia drepturilor omului in Islam reprezinta primul pas in revigorarea drepturilor
si obligatiilor pe care Dumnezeu le-a lasat pentru oameni, cei care le conduc pe toate celelalte
creaturi ale Sale de pe Pamant.

BIBLIOGRAFIE
➢ Meududi, Introducere in Islam, Bucuresti, Ed. Charter, 1991;
➢ Yves Thoraval, trad. N. Anghelescu, Dictionar de civilizatie musulmana , Larouse, Editura
Universul Enciclopedic, , Bucuresti, 1997;
➢ https://www.aljazeera.com/
➢ https://administrare.info/domenii/drept/5899-dreptul-musulman