Moto:

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când

va îmbătrâni, nu se va abate de la ea!” Pilde 22:6
„Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi
casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi
bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a
făgăduit.” Gen. 18:19
„Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci
creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Efes. 6:4

Citate din predicile fratelui Branham

Slujba lui Hristos – Connersville – 7.06.1953

Remarcaţi acum că venirea lui Ioan Botezătorul a fost
prezisă înainte de venirea lui Isus, care a fost prezisă încă din
grădina Edenului. Vreau să observaţi familia lui Ioan Botezătorul.
Zaharia era un om religios, sfânt. În familia lor s-a întâmplat ceva
îngrozitor. Ei îşi doreau un copil. În zilele acelea era o ruşine să nu
ai copiii; astăzi aproape că e o ruşine să ai şi unul singur. Cât de
mult s-au schimbat lucrurile. Oamenii nu mai au timp să crească
copii.
Acum ascultaţi. Aceasta este după-amiaza mea în care sunt
cu Domnul, aici în această adunare. Eu doar spun ceea ce-mi spune
El să spun. Dar a fost o zi tristă atunci când s-au inventat maşinile
de spălat rufe şi cele de spălat vase şi lucruri de felul acesta, pentru
că le-au dat timp femeilor să zacă în baruri, să bea şi să fumeze şi să
se plimbe încoace şi încolo. Aşa este. Băgăreţilor, leneşilor, voi
aveţi prea mult timp şi n-aveţi nimic de făcut. Ar fi fost mai bine să
spălaţi cu peria, aşa cum făcea mama mea, decât să aveţi maşinile
acestea. Aşa este.
Nu numai atât, dar şi bărbaţii îşi planifică timpul astfel încât
să poată să joace golf sau altele de felul acesta, să facă puţin sport
ca să mai dea jos din kilogramele de pe ei. Şi ei fac asta în timp ce
restul lumii moare de foame. Credeţi cumva că noi nu o să fim
pedepsiţi pentru aceste lucruri? Bineînţeles că vom fi. Am fost în

1
ţările acelea în care am văzut copii sărmani cu feţele murdare, care
îşi întindeau mâinile şi plângeau pentru o bucăţică de pâine. În
America, jumătate din mâncarea pe care o poţi cumpăra numai cu 8
dolari, se aruncă la coşul de gunoi, de unde o mănâncă porcii. Nu e
corect. Şi frate, vine timpul când Dumnezeu ne va face să plătim şi
pentru lucrurile acestea.

Credinţa dată o dată sfinţilor - Palm Beach, Florida, 29.11.1953

Astăzi femeia este dumnezeul Americii. Aşa este.
Dezbrăcaţi una dintre aceste femei şi puneţi-o pe o plajă îmbrăcată
într-un costum de baie şi ea va trimite în iad mai mulţi bărbaţi decât
toate barurile ilegale din oraşul vostru. Aşa este. Ea este dumnezeul
Americii. Ea face bărbaţii să cadă oricum vrea ea. Diavolul a ştiut
aceasta de la început. Acesta este motivul pentru care a ales femeia.
Acum, femeia este mântuită şi ea poate fi o soră şi o sfântă. Dar
frate, noi avem nevoie astăzi de mame de modă veche, mame
născute din Duhul Sfânt, ca să crească în modul corect copiii. Se
vorbeşte despre delicvenţa juvenilă; dar de fapt este delicvenţa
părinţilor! Chiar aşa este.
Se vorbeşte despre analfabetismul din Kentucky. Există
acum printre noi oameni care locuiesc acolo? ...dar lăsaţi-mă să va
spun ceva. Dacă unele din mamele acelea de modă veche şi-ar
vedea fiicele purtându-se aşa cum se poartă unele dintre ele pe
plajă, frate, fetele lor nu s-ar ridica din pat o săptămână. Ele nu ar
mai fi în stare, pentru că mamele lor ar lua nişte nuiele din acelea de
alun şi le-ar bate până ar sări de pe ele şi rămăşiţa de fustă pe care o
mai au.
Şi cred că dacă am face acest lucru mai des prin Palm Beach
şi prin zona aceasta, am avea un nivel moral şi social mai ridicat în
ţara aceasta. Amin. Frate, aceasta poate fi de modă veche şi un lucru
prea radical, dar este adevărul care vine din Cuvântul lui
Dumnezeu. Eu cred că noi ne părăsim locurile noastre. Este
Adevărul.
Eu nu sunt aici ca să vă spun cum să vă îmbrăcaţi şi cu ce să
vă îmbrăcaţi. Acest lucru este între voi şi Dumnezeu. Dar ascultaţi:

2
când o persoană se împacă cu Dumnezeu, Dumnezeu se îngrijeşte
de celelalte lucruri. Aşa este. Eu nu am nişte reguli care să vă spună
că trebuie să faceţi una sau alta, cum trebuie să vă îmbrăcaţi rochiile
sau fustele, sau ce trebuie să facă bărbaţii. Nu există o regulă.
Este exact ca la ţară, de unde vin eu. Este acolo un stejar
bătrân care îşi păstrează frunzele toată iarna. Când vine primăvara,
nimeni nu trebuie să dea jos frunzele vechi, ca să iasă cele noi.
Lăsaţi să vină viaţa cea nouă, şi frunzele vechi vor cădea singure.
Iar dacă un bărbat sau o femeie este născută din Duhul lui
Dumnezeu, Duhul Sfânt va da jos viaţa cea veche şi va apărea viaţă
cea nouă. Amin.

Prorocul Ilie – Chicago, Ilinois – 2.10.1956

Mă gândesc câteodată cum refuză femeile să crească copii
sau să aibă copii. Tinerele folosesc metode contraceptive, şi îşi
cumpără un căţeluş pe care-l plimbă încoace şi încolo. Nu-ţi dai
seama, doamnă, că Dumnezeu ţi-a dat numai în jur de 20 de ani ca
să-ţi faci această mare datorie faţă de Dumnezeu? Ştii că copilul tău
poate să fie un Finney modern sau altcineva de felul acesta? Îţi dai
seama că ai la dispoziţie în jur de 20 de ani ca să creşti copii?
Şi toată veşnicia te vei bucura de binecuvântările lui
Dumnezeu dacă aduci pe lume un copil şi-l creşti în modul corect.
Vei fi asociată cu steaua care străluceşte acolo în glorie. Vedeţi? E
ridicol să refuzi să creşti copii pentru că ai prefera să mergi încoace
şi încolo şi să pierzi vremea. Nu ar trebui să faci asta. Nu fă asta.
Nu, nu fă asta. Fii o persoană fericită.
Mamelor de odinioară le plăcea să crească copii. Oh, dar noi
trăim acum în timpul acesta modern, american! Eu vă spun:
naţiunea noastră este pur şi simplu contaminată. După cum văd eu,
nu mai este nici o speranţă pentru această naţiune. Numai o trezire
de modă veche; şi conform Scripturii, aceasta nu va fi niciodată la
scară naţională. Va fi o trezire între aleşii lui Dumnezeu, dar nu va
fi o trezire adevărată la nivel naţional; nu a fost niciodată şi nu va fi
niciodată. Şi această împărăţie mare trebuie să cadă ca să lase loc
Împărăţiei eterne a lui Dumnezeu, care trebuie să înceapă în curând.

3
Bineînţeles că ne iubim ţara. Dar inimile noastre sunt zdrobite când
vedem contaminarea de astăzi. Oh, este groaznic. Duhoarea a ajuns
la nările lui Dumnezeu.

Sunetul nesigur – Spokane, Wa – 14.07.1962

Acea femeie de la fântână a văzut aşa de multe scrupule în
legătură cu religiile şi cu bisericile şi cu teologia acelei zile, până
când s-a scârbit de tot. Ea nu lua parte la nimic. Ea era la fel de bine
şi aşa. A fost poate un copil sărac din părinţi stricaţi, a crescut pe
stradă şi a devenit o prostituată.
Lăsaţi-mă să vă spun: sunt multe femei stricate. Noi ştim
asta. Dar nu poţi fi o femeie stricată fără să fi fost şi un bărbat
stricat, înţelegeţi. Deci trebuie să fie cineva care s-o facă stricată.
Câteodată copiii sunt aşa din cauza unei mame stricate şi se
refugiază în baruri şi fac lucruri de felul acesta.
Se vorbeşte de delicvenţă juvenilă: eu spun că e delicvenţa
părinţilor. Se vorbeşte de neştiinţa oamenilor din Kentucky, a unor
mame de aici. Dar numai să vină fiicele lor acasă cu ruj pe toată faţa
şi cu părul răvăşit şi cu jumate din hainele de pe ele date jos... cu o
ţigară în mână – să vedeţi cum părinţii iau o doagă de la un butoi
sau o nuia de alun şi ea va şti următoarea dată când va ieşi cu
prietenii ei. Şi se mai vorbeşte de analfabetism. Ei ar putea să înveţe
această gloată de huligani violenţi cum să crească copii. Poate că nu
trebuia să spun asta. Dar, nu. Nu-mi retrag cuvintele. Am spus asta
sub ungerea Duhului Sfânt. Asta este foarte adevărat. Da, domnule.

Calea de a avea părtăşie – Chicago, IL – 9.10.1955

Acum vreau să fiţi foarte atenţi. Am vorbit mai înainte
despre Iov, Iov a folosit aceeaşi pregătire. Cartea lui Iov este cea
mai veche carte din Biblie, a fost scrisă încă dinainte de a fi scrisă
Geneza. Şi Iov a fost un om neprihănit, temător de Dumnezeu. Şi
necazurile au venit peste el. Dar vreau să vedeţi că înainte să vină
necazurile, Iov s-a pregătit pentru acestea.
Ascultă prietene, prietene păcătos, în această seară sunt
necazuri, chiar în faţa ta. Şi acesta este valea umbrelor morţii. Ar fi

4
bine să-ţi faci pregătiri pentru singurul Prieten care poate merge cu
tine prin această vale. Da, să faci pregătiri pentru asta.
Iov a avut un număr mare de fii şi fiice. Şi când a ştiut că ei
sunt plecaţi...ca păsările... Oamenii cresc astăzi copii. Îmi pare rău
pentru mamele şi taţii de azi, fiind şi eu părinte şi având un singur
motiv; încerc să-mi duc copiii departe de oraşul nostru; nu avem
şcoli creştine acolo. Şi vreau să-i duc într-un loc unde se vor forma
într-o şcoală, într-o şcoală cu adevărat fundamentală, unde vor
învăţa să-L iubească pe Domnul. Eu le pot da învăţătură acasă, dar
totuşi ei au legătură cu oamenii din lume; Diavolul este şmecher şi
împinge asta în ei. Dacă îi ţineţi sub Duhul până devin suficienţi de
mari ca să primească Duhul Sfânt şi să ştie despre ce e vorba, atunci
Dumnezeu va avea grijă de restul. Dar înainte de asta ei au zilele
adolescenţei.
Fiecare persoană se gândeşte la proprii copii. Atâta timp cât
sunt sub aripa voastră, voi îi puteţi supraveghea. Dar, în momentul
în care pleacă de sub aripa voastră, Diavolul le aduce în cale
persoane necredincioase şi rele şi diabolice şi lucruri de felul acesta.
Dumnezeu să ne ajute. Delicvenţa juvenilă de aici din New York,
Chicago şi alte oraşe mari despre care scriu ziarele, cum se omoară
unul pe altul... copii mici, fetiţe şi băieţei care se omoară, se
împuşcă şi lucruri de felul acesta. Dacă aceşti bieţi copilaşi şi-ar da
seama că acesta este de fapt Diavolul!
Ceea ce a determinat delicvenţa juvenilă a fost de fapt
delicvenţa părinţilor care n-au avut grijă de copiii lor. Vă amintiţi,
cu ani în urmă, când s-a născut fiul meu; cred că el are 19 ani acum.
Îmi amintesc că doctorul i-a zis soţiei mele: „Lasă copilul acesta să
ţipe. O să-i facă bine. Şi dacă vine bunica şi vrea să-l ia în braţe, să-i
spui să-l lase în pace. În felul acesta va ajunge să nu mai depindă de
pătuţ pe la 6 luni.” Dar voi ştiţi mai bine decât atât! Îmi părea că
vorbesc cu un vraci nu cu un doctor adevărat. Şi ştiţi care este
rezultatul acestui lucru? O grămadă de nevrotici şi de gangsteri.
Ascultaţi! Dumnezeu v-a dat acel copil ca să-l iubiţi. Nu-mi pasă cât
de mult îl răsfăţaţi; iubiţi-l oricum. Aşa este. Iubiţi-l. Dacă nu-l
iubiţi acum, va creşte într-o casă rece şi indiferentă, şi va căuta

5
dragoste altundeva şi la altcineva. Va căuta altundeva. Mamă, ia-ţi
copilul şi dăruieşte-i părtăşia şi dragostea ta acum. Fă-l o parte din
tine, ceea ce şi este, şi comportă-te ca atare, şi îmbrăţişează-l şi
sărută-l şi iubeşte-l. Nu fi prea rece cu el şi nu te ocupa de lucrurile
lumii. Dumnezeu ţi l-a dat ca o comoară; creşte-l corect. Amin.
Vedeţi, aceasta este problema; ne-am îndepărtat de lucrurile
lui Dumnezeu. Vă îndepărtaţi de natură şi apoi ieşiţi din voia lui
Dumnezeu.
Acum, vreau să observaţi că Iov, atunci când se gândea la
copiii săi, a zis: „Poate că fiii mei au păcătuit…” Deci, el a adus
singura jertfă pe care o ştia, o ardere de tot, vărsarea de sânge. Şi el
a vărsat sângele unui miel pentru copiii lui, aducând jertfă, în cazul
în care ei ar fi păcătuit. Vedeţi? Iov s-a gândit la copiii lui, ca să
facă o pregătire în cazul în care ei ar fi păcătuit.
Şi mame şi taţi, dacă noi am înceta să mai cheltuim bani
pentru ca copiii noştri să înveţe să danseze step şi să devină actori şi
lucruri de felul acesta, şi am petrece mai mult timp cerând ca
sângele lui Isus să vină peste ei, şi dacă le-am arăta dragoste şi am
avea părtăşie cu ei, ne-am înţelege mai bine cu ei. Şi copilul s-ar
înţelege mai bine cu noi. Învăţaţi-vă copilul.
Mai întâi, părintele să se întoarcă la Dumnezeu, şi să scoată
berea din frigider, şi să ia cărţile de joc de pe masă. Veţi spune: „O,
dar este ceva nevinovat.” Dar ia să vedeţi ce rezultat aduce asta.
Frate, eu nu aş lăsa o carte de joc în casa mea. Nu, domnule. Este un
lucru drăcesc. Ţineţi-i departe de aşa ceva. Voi veţi spune: „Frate
Branham, eşti de modă veche.” Ei bine, pe mine m-a mântuit o
evanghelie de modă veche. Amin. O mântuirea de modă veche mă
face pe mine fericit. Un Duh Sfânt de modă veche a fost Cel care m-
a vindecat. Este cu siguranţă acelaşi lucru care ne va lua acasă în
slavă. Învăţaţi-vă copilul!
Ascultaţi aici. Uitaţi-vă la ceea ce poate face lumea. […]
Fiecare copil din oraş ştie cine este David Crockett. Vai, vai. El este
peste tot, pe linguriţele copilului, pe şapca lui, pe cravata lui, peste
tot: David Crockett. Lumea i-a învăţat pe copii, America i-a învăţat
până peste cap despre David Crockett. Ei ar putea să-ţi spună că el a

6
fost din Tennessee, când a fost născut şi orice altceva despre el.
Purta o căciulă de raton şi a omorât un urs şi toate închipuirile de
genul acesta. Ei ştiu totul despre David Crockett. Şi voi sunteţi
dornici ca ei să ştie şi doriţi să le spuneţi totul despre el.
Ei bine, dacă ei pot să înveţe despre David Crockett şi să se
îmbrace ca David Crockett şi să se poarte ca David Crockett, cu
siguranţă i-aţi putea învăţa despre Isus Hristos şi ei s-ar purta ca
Isus Hristos şi L-ar iubi pe Isus Hristos, la fel de bine cât l-ar putea
iubi pe David Crockett. Părtăşie în jurul Bibliei! Spuneţi-le că Isus
îi iubeşte.
David Crockett este adevărat, dar mă îndoiesc că a omorât
un urs când avea 3 ani. Multe lucruri, multe dintre poveşti sunt
imaginaţie. Când am fost copil îl admiram foarte mult pe Willliam
Tell; el a tras cu arcul într-un măr de pe capul copilului său. Când
am mers în Elveţia am aflat că nimic nu era adevărat; totul era
închipuire. Aşa este. William Tell a existat, dar nu a tras cu arcul în
nici un măr de pe capul copilului său, nu, nimic nu era adevărat.
Este doar imaginaţie, poveşti. Haideţi să aducem oamenilor
adevărul. Haideţi să nu avem părtăşie cu aceste lucruri: haideţi să
avem părtăşie cu Dumnezeu şi cu Biblia şi cu Duhul Sfânt. Faceţi
pregătiri pentru copii voştri.

Fiul risipitor – Cleveland, OH - 27.08.1950

[porţiune goală pe bandă – n.ed.] ...A vrut să angajeze pe
cineva ca să-l ducă pe deal. Unul a spus: „Ei bine, eu pot să mân
caii aceştia în cel mai tare galop, la distanţă de 30 de cm de
marginea prăpastiei fără cad în ea.” Celălalt a spus: „Eu pot să-i mîn
la 15 cm de marginea prăpastiei fără să cad în ea.” Apoi l-a întrebat
pe următorul: „Tu ce zici?” El i-a răspuns: „Eu stau cât pot de
departe de marginea prăpastiei.” El a spus: „Tu să mă duci.”
Nu încercaţi să vedeţi cât vă puteţi apropia de păcat.
Încercaţi să vedeţi cât de departe puteţi sta de păcat. Depărtaţi-vă de
el la cea mai mare distanţă şi nu mai aveţi deloc tangenţă cu el.
Lucrurile pe care le fac americanii noştri sunt o ruşine… Eu am fost
în case creştine şi frigiderele lor erau pline de cutii de bere, şi se mai

7
presupun a fi case de creştini. Creştinii nu se încurcă cu asemenea
lucruri. Aşa este. Ce credeţi voi că faceţi? Aţi schimbat altarul de
rugăciune de modă veche într-o masă de jucat cărţi. Aceasta-i
împiedică pe copiii voştri de la… este vorba despre delicvenţa
părinţilor. Dacă părinţii şi-ar învăţa copiii şi şi-ar supraveghea copiii
şi ar avea grijă de ei, nu ar mai fi aşa… Aşa este.
Vedem femeile tinere stând pe plajele acestea în costume de
baie înaintea bărbaţilor. Şi pe stradă ele poartă haine vulgare din
acestea şi numai să le jignească cineva că... Aşa este.
Vorbeam zilele trecute cu o doamnă. Ea a zis: „Păi eu încerc
s-o duc acolo ca să se bronzeze.” Eu am zis: „Uite ce e, eu am acasă
o fetiţă, dar dacă o prind vreodată întinsă în felul acesta, ea se va
bronza, dar va fi un bronz dat de dl. Branham cu un băţ.” Aşa este.
De bronzul acesta ar avea ea nevoie...
[O porţiune de bandă nu se auzea suficient de bine ca să poată fi inclusă în
predică – n.ed.] Acum, pot să-l văd pe tânăr ieşind din… […] Parcă îi
şi aud spunând: „De ce nu vii să stai? Vino să stai la mine acasă şi
să trăieşti aşa cum ar trebui să trăiască un băiat.” Deci, primul lucru
pe care-l face, parcă îl şi văd: el se va duce şi-i va spune tatălui său:
„Tată, tu şi mama îmbătrâniţi.” El vine într-o zi şi primul lucru pe
care-l spune este: „Tată, vreau să-mi dai partea mea. M-am săturat
să tot stau prin jurul casei. Toţi prietenii mei ies în oraş, au casele
lor. Vreau să fac ceea ce fac ei.” Să nu urmaţi niciodată mulţimea.
Voi să-l urmaţi pe Isus. Dar aceasta este atitudinea tinerilor din ziua
de azi: „Vreau să fac ca toţi ceilalţi.” Să nu vă luaţi după ei; să vă
luaţi după El.
Apoi l-am auzit pe tatăl zicând: „Fiule, acesta este singurul
mod în care-mi câştig existenţa. Este singurul mijloc de trai pe care-
l am.” „Păi eu am o moştenire, şi tu să mi-o dai. Dreptul meu...”
Care este dreptul tău?
Parcă îl văd pe săracul tată; l-a deranjat foarte mult. „Deci,
ce vrei să faci, fiule?” El a spus: „Voi merge la oraş şi voi trăi ca
toţi ceilalţi.” „Stai cu mama ta şi cu mine; noi te iubim din toată
inima noastră şi vrem să fim cât putem de buni. Noi am făcut tot ce
ne-a stat în putinţă.” Dar aceasta nu l-a mulţumit. Satana a pus

8
stăpânire pe băiat. Deci, el a mers la oraş şi a trăit ca toţi oamenii
din lume.
Apoi, îl pot vedea pe tată zicând mamei: „Mamă, ştii ce s-a
întâmplat? Băiatul nostru şi-a făcut de lucru cu cine nu trebuia.
Acum el este tânăr şi m-a rugat să vând ferma şi să tot ce am şi să
împart între el şi fratele lui.” Eu pot s-o văd pe bătrâna lui mamă…
(Dumnezeu să binecuvânteze aceste surori dragi). Eu am acasă una
dintre acestea. Ce mult o iubesc… […]
O pot vedea pe această mamă, aici în povestire, cum se duce
la fiul ei şi îi spune: „ Fiule, mama a spălat multe haine şi le-a călcat
şi a încercat să aibă grijă de tine. De ce trebuie să faci asta?” „Eu
apreciez asta, mamă... Dar acestea sunt timpuri vechi. Eu nu vreau
aşa ceva. Eu voi trăi cum vreau eu. Sunt aproape major acum. Eu
voi face cum vreau.”
Pot s-o văd cum şi-a pus mâinile în jurul lui şi cum l-a
îmbrăţişat. Ea l-a iubit şi a încercat să-l sărute. Dar el nu vrea ca ea
să-l sărute de faţă cu alţi oameni… Nici o manifestare de afecţiune?
Ce urmează? Biblia spune că oamenii vor fi aşa. Pavel o spune:
„fără dragoste firească”. Aşa este astăzi. Copiii sunt cei care conduc
casa. Ei sunt cei ce au ultimul cuvânt. E ciudat: „fără dragoste
firască”.
Pot s-o văd pe mamă. Ea se uită la băiatul ei… „Tatăl tău de
care te ruşinezi când stă la răscruce de drumuri spre biserică...
Prietenii tăi şi prietenele tale cu care mergi la biserică spun „Uitaţi
prieteni, nu este asta groaznic?” Ţie îţi cam este ruşine de el. Va fi
un timp când nu-ţi va fi ruşine de el.
De curând o tânără a venit de la facultate. Mama ei a spălat
pe scândură ca ea să poată să meargă la facultate. Şi când a venit în
staţie, ea a venit cu o prietenă; se îndepărtase de Dumnezeu şi de
biserică. Prietena cea tânără era cu ea. Se uita pe fereastra trenului.
Afară stătea mama ei; ea avea mult cicatirci pe faţă. Şi fata cea
tânără se uita le ea din tren şi a zis în final: „Uită-te la femeia aceea
bătrână şi ponosită.” Aceea era mama fetei. A mai zis: „Nu este
oribilă? Nu ţi-ar fi urât să stai la masă cu ea?” Aşa a zis prietena ei.
În loc să îşi apere mama, fata şi-a întors capul. Când s-a dat jos din

9
tren, această femeie bătrână şi plină de riduri, a fugit la ea şi a luat-o
în braţe şi a sărutat-o. Fata a fost aşa de scârbită. Ea se îndepărtase
de ea, se îndepărtase de biserică şi de Dumnezeu. Şi era aşa de rece;
i-a întors spatele femeii. Aceasta a zis: „Draga mea, ce s-a întâmplat
cu tine?” Şi tânăra se simţea aşa de prost din cauza prietenei ei.
Tocmai atunci, unul dintre conductori care ştia povestea, s-a
dus la ea, a prins-o de umeri şi i-a zis: „Ascultă aici, ce înseamnă
asta? Ţi s-a făcut ruşine de mama ta, de când mergi la facultate?
Adu-ţi aminte că ştii ce s-a întâmplat. Într-o zi casa a luat foc.
Mama ta era o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decât
tine, sau decât vei putea fi tu vreodată. Tu erai un bebeluş. Ea
întindea rufele în curtea din spatele casei, când dintr-o dată casa a
luat foc. Pompierii au venit ca să stingă focul. Şi casa era în flăcări.
Şi tu plângeai sus în casă. Nimeni nu îndrăznea să pătrundă prin
flăcări. Mama ta s-a învelit şi a fugit prin flăcările acelea. Te-a luat.
Şi-a luat hainele de pe corpul ei şi ţi-a învelit faţa, mâinile şi corpul
şi şi-a expus faţa ei flăcărilor. A venit să te salveze printre flăcări.
De aceea tu eşti frumoasă acum şi ea este plină de cicatrici. Ţi-e
ruşine de cicatricile acestea?”
Aşa a făcut Isus pentru noi. Când eram noi păcătoşi, urâţi în
faţa lui Dumnezeu, aruncaţi, îndepărtaţi de la Dumnezeu, El a venit,
Fiul lui Dumnezeu din palatele de fildeş, a coborât pe pământ, a luat
ruşinea şi păcatul asupra Lui şi a murit acolo pe Calvar, strigând.
Să-mi fie ruşine de Evanghelia Lui? Creştinilor de pe stradă le e
ruşine să apere Evanghelia. Dar El a fost făcut Păcat şi urât, ca voi
să fiţi liberi. El a fost făcut păcat ca voi să fiţi liberi de păcat. Să nu
vă lepădaţi de El. Să-L iubiţi întotdeauna. Apăraţi ceea ce este
adevărat. Apăraţi Evanghelia Lui.
Şi acum, aceasta este atitudinea tinerilor din ziua de azi.
Acest tânăr, care simţea la fel, a zis: „ Mamă, eu nu mai vreau să am
nimic de-a face cu această familie. Voi nu faceţi altceva decât că tot
timpul mergeţi la biserică. Asta este tot ce aud.”
Uitaţi-vă. Parcă îl şi văd pe tată afişând plăcuţa pe care scrie
„de vânzare”. (Bineînţeles că noi cam dramatizăm lucrurile acestea,
dar o facem pentru tineri.) Apoi, pot să-l văd afişând plăcuţa pe care

10
scrie „de vânzare”; el vinde ferma şi strânge toate bunurile şi le
împarte celor doi băieţi. Poate că mama şi tata vor trăi doar atât cât
le ajunge partea lor, apoi totul se va sfârşi.
Observaţi, pot să văd că atunci când au dat băiatului mai mic
partea lui, el a băgat banii în buzunar şi a zis: „Acum o să mă
distrez.”
În dimineaţa următoare parcă îl şi văd înfruntând-o pe mama
lui: „Femeie bătrână, acum împachetează-mi hainele. Dimineaţă voi
pleca.” Oh! Mama aceea bătrână, merge şi adună lucruşoarele pe
care el le-a purtat când a fost băieţel, se uită la ele şi le pune
deoparte. Parcă o văd cum ia în mână o micuţă pereche de pantofi…
Voi ştiţi, mamelor le place să păstreze lucruri de felul acesta.
Mama mea are pantofii mei pe care i-am purtat când eram micuţ.
Are haina aceea lungă, de felul celor pe care le purtau copiii atunci.
Acestea sunt comori pentru inima mamelor. Şi pot s-o văd pe mama
aceasta bătrână cum ia această pereche mică de pantofi, o pune
deoparte, îngenunchează, se roagă şi spune: „O, Dumnezeule, ai
grijă de băiatul meu. El mă părăseşte acum...”
Câţi dintre voi au o asemenea mamă de modă veche? Să vă
vedem mâinile. O, nu sunt ele drăguţe şi minunate? „Ai grijă de
băiatul meu. El s-a înhăitat cu lumea asta, şi nu ştiu ce o să se
întâmple cu el; numai să ai grijă de el, Tată.” Ea se ruga. Mama
voastră s-a rugat vreodată pentru voi? O, mama mea… am văzut-o
intrând în camera ei şi în sinea ei când nu mai aveam mâncare,
aşezându-se în genunchi şi strigând la Dumnezeu. Dumnezeule, dă-
ne mai multe mame de modă veche de felul acesta. Aceasta este
coloana vertebrală a acestei naţiuni: mame bune, mântuite de
Dumnezeu.
Pot s-o văd strigând la Dumnezeu: „Doamne ai grijă de
băiatul meu.” Indiferent de ceea ce faceţi voi, inima ei este
întotdeauna gata să ierte.
Apoi pot să-l văd pe tată. El este îngrijorat, se plimbă pe
afară în sus şi în jos, încolo şi încoace. De la şopron până la casă,
încoace şi încolo. Pot s-o aud pe mamă, mergând la el: „Ce s-a
întâmplat, tată?” „O, nu ştiu, mamă.” Voi ştiţi cum îşi fac griji

11
pentru copiii lor părinţii buni, mântuiţi de Dumnezeu. Şi eu sunt tată
şi am un băieţel care stă şi mă ascultă chiar acum. Dumnezeu ştie că
îl iubesc. O singură dorinţă în după-amiaza aceasta: „Lasă-mă să
mor de o mie de ori în locul lui. Lasă-l pe el să rămână.” Este
dragostea pe care o avem pentru copiii noştri. Aceasta este motivul
pentru care Dumnezeu a iubit aşa de mult lumea, copiii Lui, încât a
venit El Însuşi ca să moară ca noi să fim liberi; El Însuşi a suportat
pedeapsa.
Acum observaţi-l pe acest tată, împovărat, plimbându-se
încoace şi încolo. În ziua următoare când a venit vremea ca băiatul
să plece, pot să-l văd împachetându-şi bagajul. Pot să-l văd ieşind
afară şi zicând: „La revedere” şi plecând. Mama spune: „Numai un
moment fiule. Înainte de a pleca, hai să ne rugăm încă o dată.” Pot
să-i văd pe mamă şi pe tată cum îngenunchează pe podea,
îmbrăţişându-se, rugându-se lui Dumnezeu: „Dumnezeule, noi l-am
crescut... El s-a îndepărtat de cale, de la noi, rătăcind. Te rog, Tată,
ai grijă de el.” O, acest tată agitat se roagă, dar tânărul nu mai vrea
să audă rugăciunile tatălui şi ale mamei. El era preocupat de altceva.
Acesta este motivul pentru care suntem noi nerăbdători câteodată;
nu mai putem avea răbdare câteva minute, nu ne putem ruga, nu mai
putem aştepta pentru rugăciune. Dar va veni un timp, prieteni, când
veţi avea o veşnicie ca să vă gândiţi la asta. Rugaţi-vă acum.
Pregătiţi-vă să-L întâlniţi pe Stăpân.
Parcă îi şi aud cum se roagă, mama încearcă să-l îmbrăţişeze
şi el îşi întoarce capul într-o parte. Şi tatăl îl ia în braţe şi strigă: „O,
tu pleci…” Şi tânărul pleacă peste deal. Îi şi văd pe tatăl şi pe mama
lui, stând acolo, ţinându-se de mâini, îmbrăţişându-se, făcându-i cu
mâna, în timp ce el trece peste deal ca să meargă în oraş ca să fie cu
restul lumii. Iar părinţii lui se întorc în casă, plângând şi rugându-se.
Parcă îl văd înhăitându-se cu mulţimea. Atâta timp cât a avut
bani a fost un tip bun. Aşa te tratează lumea. Cât timp ai bani, ai
prieteni. Dar când dispar banii, dispar şi prietenii. Aceştia sunt
prieteni pe care nu-i vezi la nevoie.
Eu ştiu un Prieten care te susţine chiar dacă nu ai nici un
ban: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El m-a iubit când nu aveam

12
nici un ban în buzunar. El m-a iubit la fel de mult cât m-ar fi iubit
dacă aş fi avut un milion de dolari. El mă iubeşte la fel. Această
dragoste pură, sfântă, nestricată, vine de la Dumnezeu în poporul
Său. Aşa ar trebui să ne iubim unii pe alţii, cu această dragoste
dumnezeiască.
Parcă îl văd plin de el în săli de jocuri de noroc şi în locuri
rău famate şi aşa mai departe. Şi după ce i s-au terminat banii,
prietenii lui au dispărut. El a fost un băiat cunoscut. Putea să
cucerească orice fată. Dar când i s-au terminat banii, ele au plecat
cu restul lumii. Aşa face Diavolul. Atâta timp cât ai bani şi eşti
binecunoscut, este bine, dar când timpul acesta trece eşti terminat.
Şi parcă-l văd. El a fost nevoit să-şi găsească o slujbă. Aşa
că a mers la un cetăţean al acelei ţări, un crescător de porci. Uitaţi
unde a decăzut: un evreu, care nici măcar nu trebuia să atingă
stârvul unui porc. Dar el era în necaz. Murea de foame. Şi a trebuit
să-şi caute o slujbă. Şi ei i-au dat cea mai rea slujbă. Aşa face
diavolul. Imediat după ce te face să pleci, el se va lupta cu tine cu
tot ceea ce are.
Şi… el s-a alăturat unui cetăţean al acelei ţări. Şi acela i-a
dat două găleţi mari ca să ducă lături porcilor. Acolo, băiatul
pregătea lături, departe de mamă, departe de religia pe care a avut-o
odată şi care-l ţinea departe de porci…
Aşa va lucra diavolul. Te va face să fumezi prima ţigară,
spunându-ţi că nu e nimic rău în asta. Şi după un timp eşti un înrăit
al ţigărilor. El îţi va spune că nu e nimic rău în a bea un pahar.
Eu am auzit oameni spunând: „Niciodată nu am vrut să
devin un jucător de noroc. Niciodată nu am vrut să devin un beţiv.
Niciodată nu am vrut să devin un hoţ.” Dar singurul lucru pe care
vrea diavolul ca voi să-l faceţi este să începeţi, şi se va ocupa el de
restul. Urmăriţi-l odată. Voi ştiţi ce înseamnă să faceţi rău, dar
există o influenţă a puterii întunericului, prinţul văzduhului, care vă
conduce ca să vă prindă în aceste lucruri. Trebuie să-i staţi
împotrivă. Separaţi-vă de lucrurile lumii ca să veniţi şi să trăiţi
pentru Hristos.

13
 Parcă îl văd pe acest copil. Acum el hrăneşte porcii. El este
acum în ţarcul porcilor şi se hrăneşte din aceeaşi găleată. Hrăneşte
porcii… Gândiţi-vă ce are el acum şi ce a avut înainte. Şi ceea ce a
cheltuit a fost de fapt ceea ce a câştigat tatăl lui. Dar acum el era la
porci. Tot ce putea să audă era grohăitul porcilor.
Aşa se întâmplă în seara acesta cu această naţiune. Mulţi
„băieţi ai mamei” se mânjesc în locuri rău famate. Multe tinere se
prostituează pe străzi. De ce? Pentru că s-au îndepărtat de casă, s-au
îndepărtat de Dumnezeu, s-au îndepărtat de Biblie, de învăţăturile ei
şi au mers să trăiască cu restul lumii. Staţi departe de lume.
Biblia spune că dacă iubiţi lumea şi lucrurile din lume,
dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi. Staţi departe de
lume. Atâta timp cât este în voi dorinţa să faceţi aceasta, veniţi
înapoi la altar. Amin. Staţi acolo până când dispare. Oh. Acesta este
religia de modă veche despre care vorbesc, care încearcă să scoată
dorinţa din voi.
La început când m-am întors la Dumnezeu, a venit la mine o
femeie tânără şi m-a întrebat: „Frate Branham, ce plăcere ai de la
viaţă, dacă nu fumezi, nu bei, sau nu mergi la spectacole, sau lucruri
de felul acesta?” Câteva seri după aceasta, au venit la altar opt sau
zece păcătoşi. Am spus: „Un minut de felul acesta îmi dă mai multă
plăcere decât ai putea avea tu în 10 ani din lume.” Păcătoşi care vin
la Dumnezeu… în aceasta găsim plăcere noi, creştinii: să vedem
nou născuţi în Hristos venind în Împărăţie, ceva real; sufletul este
veşnic...
Parcă îl văd acum pe băiat, stând acolo în cocină. Noaptea,
cu siguranţă, locul acela pute… în cocină, stând lângă porci în
troacă.
Parcă îi văd într-o noapte de părinţii agitaţi vorbind despre
băiatul lor. Parcă o aud pe mama lui: „Sunt aşa de agitată, tată, încât
nu ştiu ce să fac. Mă tot gândesc la băiatul nostru. Mă întreb dacă
are ce mânca.” Şi tatăl lui a zis: „Noi am fost învăţaţi că toate
lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Hai
să ne rugăm.” Parcă îi văd cum se aşează în genunchi şi se roagă
pentru micuţul Johnny. Parcă îi pot auzi. „O, Dumnezeule, salvează-

14
l pe scumpul nostru băieţel. Oriunde ar fi el, în orice stare ar fi, ai
grijă de el, Tată, şi trimite-l acasă.”
Îngerul Domnului a venit. „Băiete, scoală-te.” A vorbit cu el,
şi a zis: „Ce-ar fi să te întorci acasă?” „Mă gândesc la tatăl meu care
are toată bogăţia, şi la toate lucrurile pe care mi le-a dat mie. Iar eu
sunt aici, murind de foame, stând într-o cocină, mâncând lături.”
Biblia spune că el şi-a venit în fire.
Acest lucru trebuie să-l facă biserica astăzi: să vă daţi
seama cine este Tatăl vostru, pentru că noi ne purtăm câteodată ca şi
cum nu am avea un Tată ceresc. Pentru că toată bunătatea cerului
aparţine Bisericii: vindecarea divină, mântuirea, eliberarea de
îngrijorări, toate aparţine Bisericii. Isus a murit şi noi moştenim prin
El tot ce are Dumnezeu, suntem moştenitori ai Împărăţiei, bogaţi…
„Tatăl meu are multe terenuri şi case / El are toată bogăţia în
mâinile Lui.”
Aşa suntem noi. Noi tocmai ne-am venit în fire. Oh, parcă îl
văd venindu-şi în fire şi spunând: „O, dacă aş putea să merg acasă.
Dar am păcătuit şi nu mai merit să mă întorc. Deci ce pot să fac?”
Pot să văd clar până în copilăria lui, când era bolnav şi
mama lui era lângă el. Acum nu este nimeni care să-l iubească şi să
aibă grijă de el. El trebuie să se descurce singur în lumea rece. Tot
ce aude este grohăit. Şi parcă-l aud cum începe să cânte un cântec
vechi pe care-l ştia mama lui. Cred că este ceva de genul acesta:
„Dacă aş putea-o auzi din nou pe mama cum se roagă / Dacă aş
putea auzi din nou glasul ei blând / Ce bucuros aş fi, ce mult ar
însemna asta pentru mine, / Dacă aş putea-o auzi din nou pe mama
cum se roagă.”
[…]
Apoi, parcă îl văd pe tată cum devine agitat, cum se ridică
şi-şi ia haina pe el şi se duce afară să vadă noaptea luminată de lună,
se uită de-a lungul drumului şi se întreabă: „Unde este băiatul
meu?” Un cântec vechi pe care tatăl meu obişnuia să-l cânte…Mi-l
amintesc pe tata. Avea o batistă roşie veche pe care o purta şi care
ieşea pe jumătate din buzunar. El obişnuia să cânte cântecul acesta:
„O, unde este băiatul meu în seara aceasta? / O, unde este băiatul

15
meu în seara aceasta? / Inima mea dă pe dinafară / Şi vreau ca el
să ştie. / O, unde este băiatul meu în seara aceasta?”
Oh, Doamne! Tatăl priveşte de-a lungul drumului după
băiatul lui care este departe… Parcă îl văd pe băiat că-şi vine în fire,
părea că o aude pe mama lui cum se roagă. Îngerii lui Dumnezeu
aşteaptă să ducă mesajul, parcă îl văd cum se ridică şi cântă şi
spune: „Spuneţi-i mamei că o să vin / - (Haideţi să cântăm cu toţii) -
Ca răspuns la rugăciunea ei. / Să poarte îngerii păzitori acest
mesaj, / Spuneţi-i mamei că o să fiu acolo, / Să-mpărtăşesc cu ea
bucurii cereşti. / Da, spuneţi mamei mele dragi că voi fi acolo.”
Câte mame sunt aici azi? Să vă vedem mâinile. Haideţi să ne ţinem
de mâini şi să cântă, cântecul acesta. […]
Parcă îl pot auzi spunând: „Mă voi duce!” Uite-l cum vine
târându-se. Pot să-i văd pe părinţi cum stau acolo în pădure. Uite-l
cum vine: nu are încălţăminte în picioare, hainele îi sunt rupte şi
sfâşiate, el se clatină spre casă. Parcă o aud pe mamă spunând:
„Uite-l, tată.” Îl aud pe tată spunând: „Acela este băiatul meu.”
El spune: „O, tată eu nu sunt vrednic să fiu fiul tău, poate
unul dintre servitorii tăi. Dar mă voi duce...” Tata şi mama s-au dus
la poartă. Indiferent de ceea ce a făcut, el vine acum acasă. Au
alergat la el, l-au îmbrăţişat şi au zis: „Aduceţi repede haina cea
mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi
încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să
mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a
înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Aceasta este atitudinea Tatălui
faţă de fiecare păcătos care s-a clătinat...
Îmi amintesc când eu eram pierdut şi condamnat, în lume, pe
moarte, păcătos, pe un pat de spital. Doctorul a spus că mai am doar
câteva minute de trăit. Dar eu am strigat, şi m-am întors din drum.
Şi, copil fiind, am fugit să-L întâlnesc pe Tatăl ceresc; El m-a
sărutat, mi-a îndepărtat toate păcatele şi grijile. M-a îmbrăcat cu
haina, Duhul Sfânt, mi-a pus pe deget inelul de nuntă; şi o să merg
undeva într-una din zilele acestea. M-a pus în poporul Lui aici, unde
ne putem bucura şi trăi împreună. De ce? Am fost odată mort şi
acum sunt viu. Oh, am fost odată pierdut şi acum sunt găsit.

16
 Credeţi voi că pot face aceasta? L.A. CA – 09.05.1951
Acum ascultaţi. Mai repede aş prefera ca băiatul meu să-L
cunoască pe Isus Hristos şi iertarea păcatelor, chiar dacă n-ar
cunoaşte alfabetul, decât să fie altfel. Mai bine ar fi aşa. Eu nu vreau
să spun că copiii voştri ar trebui să fie neşcolarizaţi. Nu aşa. Dar,
frate, şcolarizarea a fost cea mai mare piedică pe care a avut-o
Evanghelia lui Isus Hristos. În seminarii se face citirea, scrierea şi
aritmetica. Şi unii dintre ei habar n-au de Dumnezeu. Voi ştiţi că
acesta este adevărul. Este bine să fii învăţat. Eu nu vreau să fiţi
analfabeţi. Dar ideea este că puneţi prea mult accent pe aceste
lucruri şi nu pe Isus. El este Acela despre care trebuie să vorbiţi.
Şi apoi, când deveniţi foarte deştepţi, veţi spune: „Oh,
doctorul cutare ştie mai multe despre aceasta.” Poate că ştie. Caiafa
ar fi trebuie să-L cunoască pe Isus, nu-i aşa? La fel şi preoţii din
zilele acelea. Dar ei nu L-au cunoscut. Şi aşa este şi azi.

Povestea vieţii_- Hammond, IN – 20.07.1952

Mă gândesc la părintele naţiunii noastre, George
Washington, cum se încredea el în Dumnezeu. Mă gândesc la
Abraham Lincoln. Sigur că eu nu sunt un politician, dar dintre toţi
preşedinţii Lincoln a fost favoritul meu. El a trebuit să meargă pe
drumul cel greu; poate motivul pentru care îl simpatizez pe Lincoln,
este că şi eu a trebuit să merg pe drumul cel greu. Şi singurele cărţi
pe care el le-a avut până la 21 de ani au fost Biblia şi „Cartea
Martirilor” de Foxe. Acestea i-au modelat caracterul.
Lăsaţi-mă să vă ce citiţi; lăsaţi-mă să intru în biroul vostru,
în casa voastră, şi să văd ce citiţi şi vă voi spune ce sunteţi. Voi să
ţineţi Biblia aproape de copiii voştri, s-o citiţi şi voi, să fiţi un
exemplu. Acesta este lucrul pe care eu nu l-am avut în prima parte a
vieţii mele. Dar, prin harul lui Dumnezeu, vreau să pun aceasta
înaintea copiilor mei. Şi dacă mai este încă o generaţi, fie ca ei s-o
pună înaintea copiilor lor.

17
 Calea dată de Dumnezeu – Palm Beach, FL. – 01.12.1953
Şi vă spun părinţilor, copiii voştri trebuie să vadă un cămin
aşa cum ar trebui să fie. Aceasta trebuie făcut. Pentru că dacă aş fi
fost crescut într-o casă creştină, poate că în seara aceasta eram mai
înaintat în Domnul nostru Isus şi poate că erau mântuiţi mai mulţi
oameni. Dar familia mea nu a fost religioasă. Şi Dumnezeu, prin
harul Lui măreţ, a găsit cu cale să mă salveze. Şi de atunci am
condus pe câţiva dintre ei la Domnul. Am botezat-o pe mama; tata
şi-a dat inima lui Domnului, a murit în braţele mele. Pe bunicul meu
l-am botezat în râu la aproape 90 de ani; pe unii dintre fraţii mei, şi
aşa mai departe. Şi pe băiatul meu care este aici şi apoi pe fetiţa mea
care a avut 7 ani. Cealaltă este prea mică să fie botezată; are doar 2
ani. Deci, cred că atunci când va fi destul de mare ca să fie botezată,
o s-o botez; ea deja este încredinţată Domnului - noi numim aceasta
„dedicare”. Noi dedicăm copilul Domnului. Încercăm să urmăm
Scriptura cât de aproape putem.

Apele despărţirii – Macon, GA – 06.06.1955

Aceasta este problema cu lumea astăzi: în locul mămicilor
de modă veche de mai demult, care se rugau pentru copii lor, sunt
mame care ies cu copii lor în seara aceasta, fumând, bând şi
comportându-se astfel. Acesta este motivul pentru care avem
delicvenţă juvenilă. Ei spun că noi suntem mai civilizaţi decât au
fost ei. Mă îndoiesc. Da, da. Cu siguranţă că nu dovedim asta. Mie
îmi place „moda” aceea veche.
Se vorbeşte despre analfabetismul din Kentucky. Eu am
predicat în munţii aceia; oamenii stăteau pe dealuri, acele mame
bătrâne de acolo, cu bonete vechi pe cap. Şi femeile din jurul lor
râdeau de ele, spunând: „Uitaţi-vă la ele. Nu arată ele de modă
veche?” Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Dacă una din fetele lor ar ieşi
oraş şi ar sta toată noaptea, şi ar veni acasă în dimineaţa următoare,
aşa cum fac unele dintre fetele voastre, sunt convins că ar fi o
schimbare în acea familie. Cu siguranţă ar fi. Mama ar umple-o de
vânătăi cu un băţ. Voi ştiţi că acesta este adevărul; şi apoi voi o
numiţi analfabetă pe o astfel de mamă de modă veche

18
 Şi eu am două fete; nu ştiu ce vor ajunge. Eu văd fetele
întinse prin curţile acestea, chiar şi pe aici. Nu credeam că sudul ar
permite aşa ceva vreodată. Am fost surprins. Stând întinse pe străzi,
cu hainele lor minuscule, făcând plajă.
S-ar putea ca şi copiii mei să facă aceasta; nu spun că nu s-ar
putea. Dar, frate, vor încasa o bronzare cu o doagă de butoi, cât de
tare voi putea. Acesta va fi felul de bronzare pe care-l vor avea. Şi
de aceasta avem noi nevoie astăzi, mai mult Duh Sfânt de modă
veche trimis de la Dumnezeu, avem nevoie de botezul Duhului lui
Dumnezeu. Cuvântul desparte. Hristos urăşte păcatul. Duhul Sfânt
urăşte păcatul. Nu e de mirare că oamenii urăsc Duhul Sfânt; se
întâmplă aşa pentru că ei nu pot să iubească Lumina dacă ei umblă
în întuneric. Amin. Acesta este adevărul şi voi ştiţi că este adevărul.

Înfiere duhovnicească - Jeffersonville.IN. – 23.09.1956

Ce mult vreau ca El să spună: „Bine, rob bun şi credincios.
Intră în bucuria Domnului.”
Poate că tu eşti o casnică; dacă eşti, Dumnezeu te-a făcut o
învăţătoare a copiilor tăi. Fă o treabă bună. Indiferent de ceea ce
trebuie să faci, fă-o bine.

Prorocul Elisei – Chicago, IL. – 02.10.1956

În fiecare seară când sunt acasă după ce totul este strâns, îmi
iau fetiţele şi facem un studiu biblic; le urc în maşină, ca să nu fim
întrerupţi de nimeni şi ne plimbăm împreună cu soţia şi bebeluşul.
Şi le pun întrebări de genul: „Cine a fost Ilie? Ce a fost el?” Şi
foarte repede fetiţele mele de 6 şi de 8 ani spun: „Tişbitul”. Foarte
repede. Şi eu întreb: „Dacă voi l-aţi întâlni azi, ce fel de om ar fi
el?” „O, el era un bărbat cu o manta de păr şi încins cu o curea de
piele” vor să strige micuţa Rebeca şi Sara. Vedeţi? Să le spuneţi tot
timpul aceste lucruri. Aşa să faci cu copiii tăi, mamă. Încetaţi să vă
mai plimbaţi prin oraş şi să vânaţi plăceri; citiţi-le copiilor voştri din
Biblie. Acesta este lucrul care trebuie făcut.
[…] Biserica este mondenă, nu mai are timp pentru a creşte
copii. Şi cred că aţi auzit ce spun eu despre femeile predicatoare.

19
Acum cred că trebuie să mai insist pe aceasta. Dar lăsaţi-mă să vă
spun. Fiecare mamă este un predicator. Aşa este. Şi Dumnezeu îi dă
acasă o mică adunare la care să predice. Aşa că, faceţi aceasta. Este
bine. Faceţi asta. […]
În urmă cu ceva timp am citit un articol despre o casă în care
s-au născut cinci băieţi. Şi îndată ce primul dintre ei a fost suficient
de vârstnic să meargă în marina militară, acolo s-a şi dus. Următorul
l-a urmat şi celălalt la fel, până când au plecat toţi. În familia lor nu
mai erau marinari. Mama şi tatăl lor nu înţelegeau de ce băieţii lor
au vrut cu toţii să meargă în marină.
S-a făcut o investigaţie minuţioasă. Şi s-a descoperit că în
dormitorul băieţilor în care au fost crescuţi toţi, atârna o poză
frumoasă cu un vapor mare care naviga pe o mare calmă şi liniştită.
Şi asta i-a impresionat aşa de mult pe băieţii care se duceau noaptea
la culcare, uitându-se la această poză. Era în mintea lor să navigheze
pe acea mare calmă şi liniştitoare. Şi dimineaţa când se trezeau,
primul lucru pe care-l vedeau, era vaporul care îşi făcea drum pe
marea liniştită şi calmă. Şi asta i-a impresionat aşa de mult pe băieţi
încât fiecare a devenit marinar.
Dacă un tablou cu un vapor îi va impresiona aşa de mult pe
băieţi încât să devină marinari ce ar trebui să facă un tablou cu
Domnul Isus Hristos? Vedeţi? Întotdeauna să puneţi lucrul corect
înaintea copiilor voştri. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o
urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
[…]
Acum fiţi atenţi la această povestioară. Citiţi printre rânduri.
Mie îmi place acest lucru. Vouă nu? Să citesc printre rânduri…
Uitaţi-vă la aceşti copii care îşi băteau joc de acel predicator pleşuv.
Uitaţi-vă la ceea ce i-au spus. „Suie-te, pleşuvule, cum s-a suit Ilie.”
Ei nu credeau că Ilie a fost ridicat la cer. Ei se îndoiau de aceasta.
Probabil că preoţii lor le-au spus, poate: „O, el nu s-a dus în sus.
Este doar fanatism. Şi el să fie uns cu aceeaşi ungere ca Ilie… O,
aceasta nu are sens. Spuneţi-i să se suie.” Şi aşa au făcut copilaşii.
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…”Copiii au
procedat în felul acela pentru că părinţii lor nu au crezut.

20
 Cum poţi să aştepţi ca să meargă copii tăi la şcoala
duminicală şi să slujească Domnului, când tu însuţi nu mergi? Cum
poţi să aştepţi ca să fie ceva copilul tău când tu eşti nimic? Sunt
cuvinte cam nepoliticoase, dar eu nu am vrut s-o spun aşa; dar El m-
a făcut s-o spun. Nu a fost ceva intenţionat. Eu nu am vrut să spun
că sunteţi nimic, am vrut să spun că voi nu daţi un exemplu bun.
Cum vă aşteptaţi ca copiii voştri să fie neprihăniţi când voi puneţi
înaintea lor un astfel de exemplu? Cum puteţi face asta? Voi sunteţi
cel mai bun exemplu pe care îl au ei. Ei se vor uita la voi, nu se vor
uita la altcineva, pentru că natura voastră este în ei.

Izabela cea fardată – 05.10.1956

Eu vă spun, izvorul se deschide numai la „AŞA
VORBEŞTE DOMNUL”, nu că voi faceţi parte dintr-o biserică
mare cu o cruce-n vârf şi cu o orgă de un milion de dolari.
El a stat acolo sus, bând din izvorul duhovnicesc când a
dorit. Apa secase jos în ţară. Cred că astăzi este o mare problemă
faptul că apa a secat şi în ţinutul nostru creştin. Ce s-a întâmplat? În
urmă cu mult timp obişnuiaţi să aveţi adunări de modă veche unde
oamenii plângeau şi mergeau în sus şi în jos pe culoar şi stăteau cu
faţa la pământ toată noaptea şi se rugau şi îşi aduceau copiii în
Împărăţia lui Dumnezeu. Şi azi ei au bone (babysitter). În trecut era
ruşine ca o femeie să fumeze. Astăzi toată lumea fumează. Şi era o
ruşine ca o femeie să se fardeze şi să folosească toate aceste lucruri.
Astăzi este toată lumea la fel. Nu se poate face diferenţa între
creştini şi ceilalţi. Toţi sunt la fel.
Ştiţi ce se întâmplă? Vi s-a întrerupt apa. Aceasta s-a
întâmplat. Voi sunteţi într-un deşert. Şi acesta este motivul pentru
care aveţi zarvă în biserică tot timpul.

Dumnezeu îşi ţine Cuvântul – Sturgis MI – 15.01.1957

Nu vă lăsaţi copiii să-şi facă de lucru cu oricine... Dacă el
fuge la vecinul lui, la micuţul Oswald, poate că acela este un băieţel
simpatic; dar fiţi atenţi cine este micuţul Oswald. Aflaţi cine-i sunt
părinţii. Ei pot să fie unii care să urască Evanghelia. Ei ar putea să-l

21
înveţe la fel şi pe micuţul Oswald. Şi dacă voi vă lăsaţi băieţelul sau
fetiţa să stea împreună cu el, primul lucru pe care-l veţi constata este
că vor deveni ca micuţul Oswald. Voi ştiţi că aşa este.
Uitaţi-vă la cei cu care sunteţi în legătură. Menţineţi curate
legăturile voastre. Nu vă duceţi la biliard cu acel băiat numai pentru
că credeţi că-l puteţi câştiga pentru Hristos. Dacă nu îl puteţi câştiga
pentru Hristos în biserică sau în casa voastră, sau în maşina voastră,
n-o s-o puteţi face niciodată la biliard. Eu vă spun: voi sunteţi pe
terenul diavolului. Staţi departe de acesta. Aşa este. Separaţi-vă.
Dumnezeu a spus: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, şi
atunci vă voi primi.” Dumnezeu caută pe cineva care are curajul să
ia poziţie. Dumnezeu a vrut tot timpul aceasta.

Amintiri încercate de timp – Jeff. IN. – 18.08.1957

Deci îţi spun astăzi, frate, că lucrurile pe care le faci,
cuvintele pe care le spui, modul în care îţi tratezi vecinul şi ce faci
în legătură cu Hristos, vor fi o amintire veşnică. Poate ai o casă
frumoasă pe care s-o laşi copiilor tăi; poate lucrezi ca să laşi ceva
copiilor tăi. Dar mai bine le-aş lăsa Cuvântul lui Dumnezeu decât
orice altceva. Acele case vor dispărea. Acele lucruri sunt absolut în
regulă; sunt bune. Nu am nimic împotriva acestor lucruri. Dar nu
faceţi aceste lucruri minore şi lăsaţi nefăcute lucrurile majore.
Deoarece casa va pieri şi oamenii vor pieri cu ea; dar Cuvântul lui
Dumnezeu îi va învia în zilele de pe urmă şi le va da din nou viaţă
veşnică. Mult mai bine este ca atunci când vei fi pe patul morţii,
copiii tăi să stea în jurul tău iar tu să ştii că ai zidit în ei nădejdea că
într-o zi îi vei reîntâlni dincolo. Prefer să am asta atunci când
medicul va spune: „ Billy, nu mai putem face nimic pentru tine.” Să
îmi văd copilaşii şi să îmi iau la revedere de la ei, să le spun: „Dar
tata nu moare, se duce să se odihnească într-un loc. Pentru că dacă
acest cort pământesc se desface, eu am încă unul care mă aşteaptă.”

Evrei 7 – Jeff. IN. – 09.02.1958

Atitudinea voastră faţă de Hristos va lăsa o amprentă mare
asupra a ceea ce vor fi copiii voştri. Viaţa pe care o duceţi în

22
mijlocul familiei voastre va lăsa amprenta asupra a ceea ce vor fi
copii voştri. Pentru că Biblia spune că El pedepseşte nelegiuirea
părinţilor în copiii, până la al treilea şi la al patrulea neam.

Uşa de după uşă – 09.02.1958

Nu spun lucrul acesta ca să fiu eu altfel. Această Biblie care
stă deschisă în faţa mea este Cuvântul Dumnezeului Celui Viu. Dar
ştiţi voi ce înseamnă cuvântul „păgân”? „Păgân” înseamnă
„necredincios”. E mai uşor să se vină la credinţă un păgân care nu
are şcoală decât unul care are şcoală. Aşa este.
Păgânul care nu are şcoală va fi simplu în gândirea lui; dar
păgânul cu şcoală va face tot posibilul să transforme credinţa într-o
minciună. Diavolul s-a folosit de sistemul de învăţământ, mai mult
decât de orice, ca să trimită suflete în iad. Cu siguranţă acesta este
adevărul. Nu vreau să spun acum să vă creşteţi copiii analfabeţi. Dar
daţi-I lui Hristos cel dintâi loc. Niciodată să nu puneţi şcoala
înaintea lui Hristos. Şcoala va trece, dar Hristos niciodată. Lăsaţi-l
pe Hristos să vină în inimă, apoi restul, şcoala va urma.
Aş prefera ca băieţelul meu, Iosif, să nu ştie nici măcar
alfabetul şi să-L cunoască pe Isus ca Mântuitorul lui, decât să aibă
toată şcoala din lume, să devină preşedintele Statelor Unite şi să nu-
L cunoască pe Hristos. Absolut. Dacă ar putea să fie şi una şi alta, ar
fi în regulă. Dar dacă ar trebui să aleg, atunci el să-L cunoască pe
Hristos. Dacă ar trebui să fie un cerşetor pe stradă, atunci
rugăciunea mea către Dumnezeu ar fi să-L cunoască pe Hristos.

Scrisul de mână de pe perete – Jeff. IN. 09.03.1958

Este o ruşine să vezi comportamentul femeilor din ziua de
azi. Voi, femei penticostale, ce ruşine. Şi voi, bărbaţi penticostali
care vă lăsaţi femeile să se poarte aşa, aceasta arată de fapt, cât de
bărbaţi sunteţi voi. Voi ar trebui să fiţi capul familiei. O, ce ruşine.
Voi spuneţi „Păi…” Soţia ta fumează. Dar ce a determinat-o să facă
aceasta? Ea greşeşte făcând asta. Ea se otrăveşte. Ea îţi otrăveşte
copiii. Ea aduce osândă asupra întregii familii şi este o ruşine pentru
Biserica Dumnezeului Celui Viu.

23
 Şi voi care vă lăsaţi copiii, fetele voastre tinere, să iasă cu
băieţii aceia la rock-and-roll. Ruşine să îţi fie, mamă şi tată. Voi
spuneţi: „Păi, ei doar fac ceea ce vor”. Voi încă mai aveţi vâsle [ca
să-i pocniţi – n.tr.]. Eu am două; eu nu ştiu ce vor ajunge copiii mei,
dar dacă bătrânul Branham trăieşte destul de mult şi îşi păstrează
mintea întreagă, s-ar putea ca ei să plece, dar vor fi plini de vânătăi.
Este o ruşine.
Se nasc tot mai mulţi copii nelegitimi în lumea aceasta, în
America. În fiecare an se nasc mai mulţi copii nelegitimi decât au
produs războaiele în patru ani de măcel. O, acesta este un mare
semn al sfârşitului. Este cert.

Aveţi credinţă în Dumnezeu – Pittsfield, MA - 09.02.1958

Naţiunea noastră continuă să înainteze în păcat, deşi Billy
Graham, Oral Roberts, Jack Schuller şi alţii produc în ţara noastră
treziri mari şi importante…se mărşăluieşte în păcat.
Nu le poţi spune, pentru că diavolul cucerit naţiunea. A venit
la noi în urmă cu câţiva ani; el a locuit la Paris - diavolul şi îngerii
lui. Şi ei au avut primul război mondial şi Germania ar fi scufundat
naţiunea aceasta sub pământ, dar noi ne-am dus acolo să-i ajutăm.
Şi din momentul în care s-a terminat, ei au reînceput cu vinul,
femeile şi petrecerile. Apoi, Satana ne-a trimis aici modelul lui, ne-a
dezbrăcat femeile, a adus ruşine asupra naţiunii noastre, prin felul
lui de-a fi şi prin modă. Apoi el şi-a luat armata şi a aterizat în
Hollywood. Cei mai mulţi dintre voi nu v-aţi lăsa copii să meargă la
filme şi să vadă lucruri de felul acesta. Diavolul e însă deştept: el vi
le aduce la televizor ca să fie sigur că le primiţi. Şi azi oamenii nu
vin la rugăciune sau la adunări pentru că vor să vadă telenovele sau
pe Elvis Presley şi rock-and-roll. Acesta este adevărul curat.

Viaţă – Everett MA – 12.05.1958

Ascultaţi! Nu pasărea care ciuguleşte mărul îi face rău, ci
viermele din miez. Stricăciunea noastră este cea care ne omoară.
Dacă vreţi să vă comportaţi ca şi copii ai lui Dumnezeu, El Îşi va
proteja ce este al Lui. Voi ştiţi că acesta este adevărul.

24
 Ce a făcut să apară setea aceea binecuvântată? Dumnezeu
v-a făcut în felul acela. Şi diavolul se întoarce şi spune: „Aceasta
este viaţă. Aceasta este viaţă.” Dar voi primiţi tot timpul moarte.
Voi nu ştiţi ce este plăcerea până nu scoateţi din inima voastră toate
rădăcinile firii şi până nu-L lăsaţi pe Dumnezeu înăuntru, până nu
aveţi părtăşie şi până nu–L proslăviţi pe Dumnezeu şi vă bucuraţi şi
cântaţi în Duhul şi Îi spălaţi picioarele ca o doamnă sau domn
adevărat, până nu aveţi casa în ordine şi toţi copiii voştri ascultători.
Acum câteva zile, în Ohio, într-un tribunal s-a spus că toţi
copiii trebuie trimişi la facultăţi. Ei nu vor analfabetism în Ohio. Şi
populaţia de pe o linie menonită nu-şi trimite copii la aceste licee
moderne. Şi, în toată istoria populaţiei de pe această linie menonită,
nu se cunoaşte nici un caz de delicvenţă juvenilă. Chiar dacă ei se
îmbracă diferit, se comportă diferit şi sunt ciudaţi… dar nu au avut
nici un caz de delicvenţă juvenilă. Nici un caz în toată America. Ei
nu-şi trimit copiii în acest gen de locuri. Şi ceilalţi au dat o lege prin
care ei trebuie să meargă în liceele şi în facultăţile lor.
Şi aceşti doi părinţi erau acolo pentru că nu şi-au trimis fiul.
Şi judecătorul a zis: „Ori îi trimiteţi, ori faceţi doi ani de
închisoare.” (Eu eram în Middletown, Ohio când s-a întâmplat
aceasta.) Şi tatăl a zis: „Eu refuz să fac aceasta domnule. Nu pentru
că vreau să fiu altfel, dar pentru că am venit în America gândindu-
mă că aici este libertate religioasă.” (Noi nu mai avem democraţie.)
Judecătorul a spus: „Ori te supui legilor noastre, ori vei ispăşi
pedeapsa ca toţi ceilalţi.” Tatăl a spus: „Refuz să-i trimit.”
Judecătorul a zis: „Te condamn pe tine şi pe mama lor la doi ani de
închisoare.”
Ultima floare a democraţiei s-a ofilit în tribunalul acela.
Tatăl s-a ridicat şi a zis: „Foarte bine, voi ispăşi pedeapsa pentru a-
mi salva fiul. Mie nu-mi trebuie nici un rock-and-roll şi prostiile
voastre.” Şi când el a început să spună lucrurile acestea, judecătorul
nedrept a încercat să se justifice spunând: „Adu-ţi aminte că
Scriptura spune „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului.””
Şi el s-a întors şi a spus: „Şi lui Dumnezeu…?” Dar floarea
a înflorit din nou câteva minute. Tot juriul a plecat de acolo şi şi-a

25
dat demisia. Dumnezeu să fie binecuvântat pentru câţiva americani
adevăraţi. Ce ar trebui să facă Biserica? Să ia atitudine şi să nu se
mişte de pe aceste poziţii.

Viaţă - Bangor ME – 19.05.1958

Aceasta arată unde a ajuns lumea. Lumea a decis când a zis:
„Răstigneşte-l pe Isus şi dă-ni-l pe Baraba.” Este numai o diferenţă
între Elvis Presley şi Iuda Iscarioteanul. Ştiţi, eu locuiesc în zona
lui, îl ştiu pe pastorul lui. Îmi spune că el este religios. După părerea
mea, din punct de vedere al Bibliei lui Dumnezeu, este doar o
singură diferenţă între Elvis Presley şi Iuda Iscarioteanul. Elvis are
o flotă de Cadillac-uri şi două sau trei milioane de dolari. Aceasta
este diferenţa. Amândoi s-au vândut diavolului. Absolut adevărat.
Toate aceste lucruri… Tennessee Ernie Ford şi cei ca el, se
ridică şi cântă un cântec religios şi-şi dau ochii peste cap ca un viţel
muribund şi apoi ies în oraş în locuri de felul acela, cu lucruri
vulgare, şi îmbrăţişează femei de felul acela şi se comportă aşa. Şi
voi daţi drumul la televizor la aşa ceva şi vă lăsaţi copiii s-o vadă pe
femeia aceea. Aveţi nevoie de o adunare de rugăciune de modă
veche cu o Biblie deschisă. Aşa este.

Unde este Regele iudeilor – Jeff. IN – 21.12.1958

Este Crăciunul. Toate zorzoanele strălucitoare pe strada lui
Moş Crăciun, o ficţiune germană, o dogmă catolică… Nu este nici
un miligram de adevăr în aceste lucruri. Şi aceasta ocupă locul lui
Isus Hristos în inimile prea multor americani. Crăciunul nu
înseamnă Moş Crăciun. Crăciunul înseamnă Hristos. Nu e vorba
despre un om cu o pipă în gură care coboară pe un horn. Dacă vă
învăţaţi copii aşa ceva, ce vă aşteptaţi să devină ei? Spuneţi-le
adevărul, nu poveşti închipuite. Spuneţi-le că este un Dumnezeu în
ceruri care Şi-a trimis Fiul, şi asta înseamnă Crăciunul. Şi El revine
în curând.
Şi pe măsură ce strâmtorarea începe să vină pe pământ,
diavolul îşi scoate la iveală lucrurile lui, ceea ce se vede, beteala,

26
zorzoanele şi lucruri de felul acesta. Dumnezeu Îşi scoate la iveală
lucrurile Lui, adică Duhul, care nu se vede, dar voi Îl credeţi.

Sete după viaţă – LA. CA – 14.04.1959

Vino, prietene păcătos care asculţi acum la radio şi primeşte-
L chiar acum ca pe Mântuitorul tău personal. Nu vrei s-o faci?
Închină-te chiar în camera în care eşti. Nu contează cine este în jurul
tău, să nu-ţi fie ruşine de El. Lui nu-i va fi ruşine de tine în ziua
aceea. Îngenunchează, indiferent unde te afli. Şi tu tată şi mamă,
poate nu v-aţi crescut copii cum ar fi trebuit. Poate acesta este
motivul pentru care ei sunt în lume în această seară. De ce nu te
duci acum în locul în care este mama şi s-o iei în braţe şi să spui:
„Dragă, este adevărat. Noi am fost ca fiul risipitor, ne-am risipit
viaţa, destrăbălându-ne. Niciodată nu vom putea fi mulţumiţi aşa.
Haide să venim la Hristos în seara aceasta.” Vrei să faci aceasta
prietene, care asculţi transmisiunea?
Şi pentru voi care sunteţi în această adunare, câţi dintre voi
ar spune: „Frate Branham, aminteşte-mă în rugăciunile tale. Vreau
să mă dedic Domnului.”? Ridicaţi-vă mâinile peste tot în clădire.
Oh, Doamne!

De ce? Phoenix AZ – 09.03.1960

Pavel i-a spus lui Timotei să înflăcăreze darul care era în el,
şi care venea de la bunica lui, Lois. Vorbind despre zeciuială, în
Evrei 7 Pavel a spus că Levi, care avea de la Dumnezeu o
însărcinare ca să primească zeciuială de la fraţii lui, a plătit
zeciuială, pentru că el mai era încă în coapsa lui Avram când acesta
L-a întâlnit pe Melhisedec, care era stră-străbunicul lui. Şi i s-a
socotit lui că a dat zeciuială.
Viaţa voastră îşi va lăsa amprenta asupra copiilor voştri, şi
exemplul pe care-l daţi îi va influenţa. Şi cred că este un lucru bun
să depunem tot efortul de care suntem capabili, în faţa copiilor
noştri, ca nişte părinţi sfinţi. Daţi un exemplu, fiţi un exemplu.

27
 Aşteptare – Long Beach, CA – 07.02.1961
Oh, ce s-a întâmplat de la evenimentul de pe strada Azusa
până în prezent? Era o ruşine să ai o carte de cântări în biserică când
a început trezirea Penticostală. Ei cântau în Duhul. Totul era în
Duhul. Acum este aşa cum a zis David duPlessis: „Avem prea mulţi
nepoţi Penticostali.” Dumnezeu nu are nici un nepot. Voi aţi avut fii
şi fiice pe care i-aţi adus în biserică. Numai pentru că voi aţi fost
Penticostali, copiii voştri au venit înăuntru din pruncie şi au crescut
şi au pretins trezirea Penticostală, fără să ştie ceva despre experienţa
de la Rusalii, care a produs o curăţire între femei şi bărbaţi, în
biserici. Mai bine ar fi să tac. Dar este adevărat. Noi trebuie să ne
întoarcem din nou la acea trezire. Eu mă aştept ca El să facă ceva
înainte să se întoarcă. Şi cred că o să văd aceasta. Bine.

28