Sunteți pe pagina 1din 38

Un baietel a fost intrebat: "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

" Replica lui a fost: "Poate un misionar, poate un gangster." "Ce vrei sa spui?" "Depinde cine ma atrage primul", a spus copilul.

Viitorul

este al lor !

Cand cineva intreaba: "Cu ce te ocupi, draga mea?", sotia mea raspunde: "Lucrez la socializarea a doi homo-sapiens spre valorile dominante ale traditiei iudeo-crestine, pentru ca cei doi sa poata fi instrumente in transformarea oranduirii sociale in acea utopie escatologica, pe care Dumnezeu a dorit-o de la inceputul creatiei." (Anthony Campolo - "Tu poti face diferenta") Este adevarat ca viitorul este in mainile copiilor, dar la fel de adevarat este ca acesti copii sunt in mainile noastre. Deci viitorul este in mainile noastre si noi trebuie sa ne punem intrebarea: "Ce facem cu el?" John Wesley, marele predicator al secolului al XVIII-lea si fondatorul Metodismului a scris: "Daca nu avem grija de generatia care se ridica, trezirea actuala in religie va dura doar o generatie". Si noi ar trebui, ca si el, sa ne gandim la viitor si nu doar la prezent. Moise si generatia viitoare Moise a spus un lucru foarte clar copiilor lui Israel in cartea Deuteronom. Se pregateau sa intre in Tara Promisa si cel putin de patru ori Moise le-a spus ca viitorul lor in aceasta tara depinde de felul in care copiii lor vor primi educatia de la ei. El le-a poruncit: "Sa invatati pe copiii vostri in ele" (Deut. 11:19) si in acelasi timp le-a spus si consecintele ascultarii acestei porunci: "Si atunci zilele voastre si zilele copiilor vostri, in tara pe care Domnul a jurat parintilor vostri ca le-o va da, vor fi tot atat de multe cat vor fi zilele cerurilor deasupra pamantului" (Deut. 11:21). El le-a poruncit din nou: "Sa le intiparesti in mintea copiilor tai" (Deut. 6:7). El a prefatat aceasta porunca spunandu-le ce se va intampla daca o vor implini: "Ca sa fii fericit si sa va inmultiti mult, cum ti-a spus Domnul, Dumnezeul parintilor tai, cand ti-a fagaduit tara in care curge lapte si miere" (Deut. 6:3). Moise, Iosua si generatiile viitoare Moise a avut in gand generatiile viitoare atunci cand, la porunca lui Dumnezeu, a instituit Pastele. Unul din principalele scopuri ale Pastelui a fost sa ofere un mijloc vizual despre puterea lui Dumnezeu pentru generatiile viitoare. "Si cand va vor intreba copiii vostri: 'Ce inseamna obiceiul acesta?' sa raspundeti: 'Este jertfa de Paste in cinstea Domnului' (Exodul 12:26,27)". Iosua i-a urmat exemplul cand a luat doisprezece pietre din raul Iordan si le-a pus ca aducere aminte a ceea ce Dumnezeu a facut acolo. A facut aceasta pentru a invata generatiile viitoare despre Dumnezeu si marea Lui putere. "Acesta sa fie un semn de aducere aminte in mijlocul vostru. Cand vor intreba copiii vostri intr-o zi: 'Ce inseamna pietrele acestea pentru voi?' sa le spuneti: 'Apele Iordanului s-au despicat' (Iosua 4:6,7)". Acesti oameni ai lui Dumnezeu au vazut ca viitorul natiunilor era in viitorul copiilor si au dorit sa se pregateasca pentru acea zi.

Psalmistul si generatia viitoare Si psalmistul s-a gandit la generatia viitoare cand a scris Psalmul 78. El a promis in versetul 4 ca nu va ascunde Cuvantul lui Dumnezeu de copii: "Ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui si minunile pe care le-a facut". Scopul lui a fost "Ca cei ce vor veni dupa ei sa le cunoasca sa-si puna increderea in Dumnezeu" (Ps. 78:6.7). Apoi el subliniaza dorinta si rugaciunea lui pentru copii si pentru "cei ce vor veni dupa ei" ca ei sa "nu fie, ca parintii lor, un neam neascultator si razvratit, un neam care nu avea o inima tare si al carui duh nu era credincios lui Dumnezeu!" (vers. 8). El a crezut ca daca nu vor castiga generatia viitoare, aceasta va deveni ca si generatia prezenta si ciclul se va repeta mereu. Noi si generatia viitoare Aceasta ar trebui sa fie o provocare pentru inimile noastre. Copiii de astazi sunt biserica de maine. Ii neglijam pe raspunderea noastra. Noi trebuie sa pregatim ziua de maine castigand astazi copiii pentru Evanghelie. Investitia noastra in ei va fi o investitie buna, cu profit, chiar daca nu vedem intotdeauna rezultatele acestei investitii atat de repede precum am dori. Este o practica obisnuita sa investesti bani cu asteptarea ca in viitor vei primi mai mult. La fel, si noi vom culege candva rezultatele evanghelizarii copiilor, daca invatam sa fim rabdatori. Dar, intrun mod minunat, Dumnezeu de multe ori ne da multe daruri imediate pentru investitia noastra. Acestea nu anuleaza ceea ce vom primi in viitor, ci sunt pe deasupra. "O, invatatori, fiti atenti ce faceti! In scoala voastra sunt evanghelistii viitorului. In clasele celor micuti sta un apostol ce va duce Evanghelia in tinuturi indepartate. Mana ta poate este, draga mea sora, peste un viitor tata in Israel. Fratele meu, poate inveti astazi pe cei care vor purta steagul Domnului. Secole privesc la voi de fiecare data cand se aduna copiii." (Come Ye Children) Sam Doherty - "De ce sa evanghelizam copiii?"

Niciodata prea batran pentru a invata


Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig. Caci noi n-am adus nimic in lume, si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea. Daca avem, dar, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns. (1 Timotei 6:6-8) Bunicul era singur si nefericit. Bunica murise de cateva saptamani si bunicul ii simtea lipsa foarte mult. Se simtea atat de batran si de nefolositor Nu-i mai placea nimic. Intr-o zi, i-a dat telefon pastorul bisericii, care i-a spus: "Frate, ai avea timp sa ma ajuti cu ceva?" - Timp? se mira bunicul. Timp am destul! - Ati putea merge la spital sa o vizitati pe sora Albu in locul meu? E nevoie ca cineva sa-i faca o vizita si eu sunt foarte ocupat saptamana aceasta. Bunicul incepu sa se indoiasca de faptul ca el l-ar putea inlocui pe pastor, cand auzi despre ce e vorba: - Cred ca as putea, adica as avea timp, dar poate nu sunt cel mai potrivit pentru a incuraja pe altul. Eu insumi sunt foarte descurajat. Pastorul zambi si-i raspunse: - Nu-ti fa probleme din asta. Daca va auzi o voce pe care nu a auzit-o de mult va fi bucuroasa. Multumesc pentru ajutor. Asa ca bunicul a plecat la spital sa o viziteze pe sora Albu. Ea era bolnava, era oarba si

paralizata. Bunicul o gasi foarte vesela si nu isi putu opri mirarea: "Cum putea fi atat de vesela?" Nu se putu stapani si-i puse intrebarea. Sora Albu ii raspunse fara ezitare: - Dumnezeu foloseste Cuvantul Lui, Biblia, pentru a-mi vorbi, spuse ea. Am atat de mult timp sa ma gandesc la Isus si sa-I spun cat de mult Il iubesc. Si de cand nu mai vad nu mai am ocazia sa vad lucrurile care ar putea sa-mi atraga atentia de la El. Ii multumesc Domnului ca sunt oarba si neajutorata. Faptul acesta m-a ajutat sa-L cunosc si sa-L iubesc mai mult. Bunicul a ramas pe ganduri, apoi spuse: - Sora Albu, crezi ca ar trebui si eu sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca mi-a luat soatia si ca m-a lasat singur? Nu cred ca El ar vrea sa-I multumesc pentru asa ceva. - Biblia ne spune sa mutumim pentru toate lucrurile. Cand nu mi-a fost mila de mine insami si cand am inceput sa-I mutumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, El m-a umplut cu atata fericire - sunt mai fericita acum decat atunci cand eram sanatoasa. - Mi-e teama ca L-am suparat pe Dumnezeu si pe cei din jurul meu refuzand sa fiu fericit si multumit de cand mi-a murit sotia, a spus bunicul ganditor. Cred ca ar trebui sa cer iertare Domnului pentru nefericirea mea. Si asa a facut! *** DAR TU? Ii multumesti tu lui Dumnezeu pentru toate lucrurile din viata ta? Nu astepta pana la batranete ca sa inveti lectia aceasta. Multumeste Domnului pentru batatura de la deget, pentru pentru ploaia ce a venit chiar cand te-ai dus in padure, pentru banii pe care i-ai pierdut. Multumeste-I pentru toate lectiile pe care le inveti in circumstantele din viata ta. Suferinta - prietenul nedorit? Joni Eareckson Tada Focul este un tovaras cu toane. Intr-un moment poate sa fie cel mai bun camarad pe care ti-l poti dori. Si deja in momentul urmator devine un dusman manios. In urma cu cativa ani am mers la munte cu cortul, in concediu. Asteptasem cu mare bucurie sa stau in serile racoroase langa un foc cald de tabara. Asa ca nu m-a deranjat deloc cand Ken m-a lasat intr-o seara singura si s-a dus sa aduca apa de la parau. Era o seara minunata si focul din fata mea paraia vesel. Am privit fascinata flacarile galbenalbastrui si le-am simtit caldura in obraji. Focul era prietenul meu, aici, in mijlocul unei paduri reci si intunecoase. Dar deodata vantul a inceput sa se inteteascasi toata scena s-a schimbat brusc. Flacarile au inceput sa se inalte amenintatoare si am fost inghitita de un nor de fum inecacios. Neajutorata cum eram, nu am putut sa-mi imping scaunul cu rotile din loc, nici macar nu am putut sa strig dupa ajutor. Am stat pur si simplu acolo, tusind disperata. Am vazut cu groaza cum flacarile se apropiau tot mai mult de mine, aproape atingandu-mi picioarele. Si eu nu puteam sa fac nimic! Exact in momentul acela s-a intors Ken. A inteles situatia dintr-o privire si s-a napustit imediat spre mine, ca sa-mi impinga scaunul cu rotile din zona periculoasa. In seara aceea am invatat cat de repede se poate schimba un prieten bun intr-un dusman manios. La fel este si cu suferinta. Ea ascunde in ea mari posibilitati pentru bine, dar poate la fel de usor sa devina o putere nimicitoare. Suferinta poate sa sudeze familii, sau poate sa le dezbine, sa le faca egoiste si pline de amaraciune. Suferinta poate sa slefuiasca marginile aspre ale unui caracter sau poate sa-l faca si mai dur, si mai colturos. Cum reactionam noi la suferinta care ne loveste? O folosim - sau ne lasam folositi de ea? Mergem cu ea inaintea lui Dumnezeu - sau incercam sa luptam impotriva ei cu propriile noastre puteri? Suferinta, care arata adesea ca un dusman neinduplecat si plin de amaraciune, poate sa

devina un aliat valoros. Cu ajutorul lui Dumnezeu eu singura decid ce este suferinta pentru mine. Ce iubeste inima mea Christiane Bladt Un tanar intra in datorii pana peste cap ca sa-i cumpere femeii iubite doua bijuterii deosebit de frumoase. In ajunul zilei in care el vrea sa-i ofere inelul si colierul, ea ii spune ca se va casatori cu altul. In noaptea aceleiasi zile, casa tanarului este sparta de hoti si i se fura bijuteriile. Nu-i mai ramane nimic. In noaptea din urma, tanarul ramane cu mainile goale. Adesea ni se intampla si noua la fel in viata. Investitia noastra de putere, de dragoste si bani nu ne aduce implinirea dorita. Partenerul de viata o ia pe alte cai, unul din copii se indeparteaza mai mult de valorile parintilor, o boala cumplita spulbera toate visele. Noi am da totul, dar in final ramanem cu mainile goale. Comorile pamantesti se dovedesc a fi niste baloane de sapun - stralucesc fascinant, dar se sparg repede si nu merita investitia. Si noi stam si privim in gol. Parabola lui Isus ne arata ca exista totusi o comoara care merita orice efort din partea noastra. Isus este temelia, stanca pe care putem sa stam in siguranta. Aceasta este comoara ascunsa care ne face bogati. Daca stam pe stanca sigura a dragostei lui Dumnezeu, care ne implineste cele mai profunde nevoi, putem sa induram toate eforturile, aparent zadarnice, si atunci oamenii si lucrurile se pot transforma spre binele nostru. Chiar daca se mai sparge cate un balon de sapun al sperantelor desarte, inima noastra este ascunsa in Dumnezeu. Comoara din tarina rodeste in noi. C[l[torul nechibzuit Inteleptii dinvechime au sustinut ca nu este nici un pacat savarsit ale carui urmari sa loveasca numai pe cel ce l-a infaptuit; caci pe langa un bolnav, sufera si cei din casa lui. Pentru ca sa ilustreze mai bine acest argument, ei au spus urmatoarea intamplare: Un vapor mergea catre Iope ducand calatori. Unul dintre calatori a facut in cabina lui o spartura mare, in coasta vaporului. Cand au aflat ceilalti calatori de fapta lui, i-au zis: Nenorocitule, ce-ai facut?!. Atunci acesta a raspuns: Ce va intereseaza? Spartura am facut-o in cabina mea, nu in a voastra!. Daca apa intra in cabina lui, ar fi umplut si cabinele invecinate si in curand vaporul sar fi scufundat, inecand toti calatorii. Lumanarea care palpaie strica vederea celor din jur. Viata ta pacatoasa otraveste sufletele celor din jurul tau. Nu vrei ca ei sa-si aduca aminte cu bucurie de tine? Daca da, atunci renunta imediat la orice pacat constient din viata ta. -------88888888 Un medic al unui regiment englez din India povesteste urmatoarele: "Un soldat a intrat odata in cortul meu foarte grabit ca sa ma informeze ca unul dintre camarazii lui a cazut in apa din apropiere, si nimeni nu-l putea scapa din cauza unor ierburi lungi si dese aflate deasupra apei. Cand am ajuns acolo, l-am gasit pe acel soldat in lupta cea mai crancena cu aceste ierburi ca sa se salveze; insa cu cat incerca, luptandu-se cu acele ierburi, cu atat ele il infasurau mai mult. El a intrat la fund si n-a mai iesit la suprafata. Dupa mai multe ore de lucru, am facut un fel de pod pana in acel loc, si unul dintre indieni a coborat pana in fundul apei si l-a scos mort la suprafata." La fel e lupta omului cu pacatul. Cu constiinta alarmata, omul se lupta impotriva obiceiurilor pacatoase, dar ele il leaga tot mai mult. Legaturile pacatului il infasoara tot mai mult, cu cat el se

lupta cu ele. Numai Isus poate sa rupa aceste legaturi si poate elibera pe om de legaturile pacatului. Tovarasiile te marcheaza - Ne mutam, mi-a spus prietena mea cu tristete. - Cum asa? - am protestat eu. Doar iti iubesti atat de mult casa, munca si chiar orasul nostru - O facem pentru fiul nostru sa iasa dintr-o gasca hotarata sa-l impinga spre consumul de droguri, mi-a explicat ea atunci. Prietena mea calculase exact pretul pasului ei si era gata sa jertfeasca mult de dregul fiului ei. Nu am putut decat sa-i admir curajul. Ea ajunsese sa cunoasca adevarul versetului biblic: "Tovarasiile rele strica obiceiurile bune". Desi cunosc acest verset pe de rost, obesrv un lucru: uneori sunt dispusa numai cu jumatate de inima sa trag concluziile ce se impun in legatura cu alegerea pritenilor mei. Din pacate, nu mai sunt de mult timp intotdeauna constienta de ispita aparent inocenta cu care vine la mine o prietena cu critica ei negativa sau cu barfa ei. Nici macar nu observ cat de daunatoare este influenta unei cunostinte care are un mod de viata extrem de materialist. Conceptia negativista si deprimanta despre viata a altuia are efect si asupra mea. Pe de alta parte, as considera ca este lipsit de dragoste sa ma rup de prietenii a caror atitudine negativa se datoreaza unor conditii grele de viata. Insa daca persoana pe care mi-o aleg de prietena manifesta in mod preponderent trasaturi pe care Bibila le mustra (manie, rautate, placerea de a barfi, imoralitate), atunci, cred eu, este timpul sa-I cer lui Dumnezeu un sfat in aceasta problema. Este foarte posibil ca El sa-mi spuna: - Draga mea, nu te amagi! Chiar daca crezi ca esti destul de puternica, astfel incat sa nu te lasi influentat de prieteni - asculta ceea ce Cuvantul Meu spune atat de clar: "Tovarasiile rele strica obiceiurile bune!". Familia din tren Este duminica dupa-masa, urc in trenul supraaglomerat. Cat sunt de recunoscatoare ca am bilet cu loc! Doi ochi negri imi prin privirea si baietelul de aproximativ sapte ani imi cedeaza locul rezervat. In fata mea stau parintii; tatal are un alt baiat in brate, mama tine in poala o fetita. Ochii mai si chiar al celorlalti pasageri se indrepta mereu spre aceasta familie. Tatal emana liniste, ocrotire si tarie. Rolurile par sa fie impartite in mod firesc. Dragostea cu care se trateaza membrii familiei intre ei trezeste in mod vizibil interesul celorlalti pasageri. Se creeaza o mica oaza de relaxare si de intimitate, de caldura si creativitate spontana, caci nu dupa mult timp cei doi baieti ii implica pe ceilalti calatori intr-un joc simplu de perspicacitate. nu pot sa nu ma gandesc cat de atragatoare si de plina de vitalitate poate sa fie totusi viata de familie. Prin ea, Dumnezeu a creat o celula minunata in societatea noastra. Cu putin inainte sa cobor, coridorul vagonului este din nou ticsit de oameni si de bagaje. Cu gandul inca la "familia din tren", observ o fetita care incearca zadarnic sa-si croiasca drum in sens invers, pe coridor. - Vrei sa cobori si tu? o intreba cineva interesat. - Nu, eu cobor intotdeauna cu doua statii mai incolo, raspunde ea. - Ai fost in vizita la bunici? o intreba calatorul mai departe. Observ ca fetita strange in brate un ursulet cam jerpelit. - Nu, l-am vizitat pe tata, pe primul tata, si acum ma intorc la mama si la al doilea tata, se balbaie ea putin nesigura, si totusi curajoasa si ferma. Sinceritatea si vulnerabilitatea acestei fetite m-au urmarit mult timp dupa aceea. Divortul inseamna intotdeauna distrugerea unei familii. Copiii sufera prin pierderea tatalui sau a mamei si adesea si a mediului cunoscut. Pentru parinti, ranile primite de aduna cat un munte, insotite adesea de amraciune si disperare. Dar nu acesta este planul lui Dumnezeu pentru viata noastra.

De aceea ne sfatuieste apostolul Pavel: nu va despartiti din motive religioase, caci binecuvantarea lui Dumnezeu cade peste casnicia voastra si o sfinteste. Deoarece este prin Insasi fiinta Sa Tata, inima lui Dumnezeu bate pentru toti cei franti si zdrobiti. Dragostea si grija Lui sunt indreptate de aceea si spre parintii celibatari si spre "familiile divortate". Lor vrea El sa le daruiasca in mod deosebit puterea si intelepciunea Lui, astfel din amaraciune si durere sa poata lua din nou fiinta o "celula familiala" plina de vitalitate. Judecata in ceruri Cu totii cunoastem din mass-media diferite cauze ajunse in fata completului de judecata. Va iau cu mine la o "judecata" in ceruri. Acuzarea iese in fata si spune: - Onorata instanta, iata acuzarea ce i se aduce doamnei Ana. Duminica, dupa incheierea serviciului religios, a stat de vorba cu doamna Maria. Doamna Maria a facut observatia ca predica pastorului despre virtutea umilintei a fost foarte frumoasa. Doamna Ana a raspuns citam: " Predica este foarte potrivita chiar pentru pastorul nostru in persoana! N-ai observat niciodata cat este de mandru si de arogant? " - Aceasta observatie se include la purtarea de vorbe urate, adica barfa. Propunem o pedeapsa de - Stati! se aude o alta voce. Avocatul apararii iese in fata. Acuzatia adusa este conforma cu realitatea, dar am proiectat raza unui reflector in inima doamnei Ana, ca sa se cerceteze. Ea si-a recunoscut pacatul si ii pare foarte rau de cele intamplate. Tocmai este in drum spre doamna Maria pentru a-si retracta cuvintele. - Mult prea tarziu! intervine vehement acuzarea. Paguba a fost deja produsa. - Pedeapsa este meritata, dar a fost achitata in urma cu 2000 de ani! striga Apararea. - In cazul acesta: Achitat! da sentinta Judecatorul. Acuzarea iese ca vantul din sala. Un mic semn si i se alatura o umbra intunecata, un ajutor de calau pe nume "Autocondamnare". Acuzarea il trimite la doamna Ana. Aceasta tocmai citeste in Biblie. "Autocondamnarea" se furiseaza la urechea ei si ii sopteste insinuant: - Repeta dupa mine: "In vecii vecilor nu-mi voi birui limba clevetitoare." - O, nu, niciodata, in vecii vecilor nu-mi voi putea stapani limba clevetitoare si pofta de a barfi, suspina doamna Ana. Biblia ii aluneca din poala. Ea se apleca sa o ridice si privirea ii ramane fixata pe pagina la care s-a deschis Biblia. Ca un magnet o atrage versetul: "Pot totul in CRISTOS care ma intareste!" Ajutorul de calau cu numele "Autocondamnare" o paraseste grabinc. Se va duce mai bine la oameni care nu citesc Biblia. Sa te increzi in caile lui Dumnezeu Fata fiului meu de sase ani era alba ca hartia. Tensiunea ii scadea tot mai mult, apoi a vomitat din nou mult sange. De ce nu aparea odata medicul? In urma cu aproximativ o saptamana, Gabriel fusese operat de amigdale. Totul parea sa fi decurs cum trebuie, pana intr-o noapte, cand s-a trezit brusc si a scuipat sange. L-am dus imediat la spital. Medicul l-a consultat si a constatat ca nu trebuie facut nimic, ca trebuie doar sa asteptam. Insa Gabriel a contiunat sa vomite mult sange. Nimeni nu parea sa stie ce era de facut. Pentru mine, minutele se transformau intr-o vesnicie chinuitoare. A sosit momentul cand am devenit constienta ca fiul meu va muri. In acest rastimp relativ scurt, am trait niste lupte interioare de nedescris, am fost coplesita de firca si disperare. Puteam oare cu adevarat sa ma incred in Dumnezeu, indiferent daca fiul meu va muri sau va trai? M-am plimbat prin salon rugandu-ma cu voce tare. Atunci privirea mi-a cazut pe o hartie ingalbenita care atarna deasupra patului lui Gabriel. Cineva o lasase atarnata acolo. "Nu te teme, crede numai!" scria pe hartie. Apoi fiul meu a fost dus in sala de operatii. Nu am incetat nici o clipa sa ma rog. Cand am putut

sa-i vad din nou fata iubita si sa-i aud soaptele, am plans plina de recunostinta si de usurare. Dumnezeu imi daruise fiul inapoi! Petru si Iacov au fost amandoi purtati in rugaciune. Petru a fost salvat printr-o minune, iar Iacov a fost executat. De ce a trebuit unul sa moara si celalalt sa fie lasat in viata? Aceasta intrebare ma preocupat foarte mult, cand la scurt timp dupa insanatosirea lui Gabriel a murit fiul mai mic al vecinei mele. Ne rugasem atat de mult pentru el! L-am intrebat pe Dumnezeu: - De ce? Raspunsul pe care l-am primit a fost: - Nu te teme, crede numai! Atunci am inceput sa invat sa-mi incredintez copiii in mana lui Dumnezeu, atat in viata, cat si in moarte; atat in boala, cat si in sanatate; atat in bucurie, cat si in suferinta - si inca mai invat. Daca ne intorc spatele noua sau lui Dumnezeu, daca sunt exclusi sau hartuiti, daca devin dependenti de droguri, daca isi pierd locul de munca: nimic, dar absolut nimic, nu poate sa-i desparta de dragostea lui Dumnezeu! Mijlocirea in rugaciune pentru copii este datoria cea mai importanta in calitatea noastra de parinti. Sa stam tari in credinta si sa avem incredere ca indiferent ce face Dumnezeu, acesta este cel mai bine pentru copiii nostri, chiar daca cu mintea noastra nu putem sa pricepem! Voi rezista? Ii voi ramane credincios lui Isus, Il voi marturisi si atunci cand aceasta imi va aduce dezavantaje - sau chiar si atunci cand va fi periculos sa vorbesc despre El? In acest context, mi-a ramas in memorie o istorisire scurta pe care a povestit-o cunoscutul pastor de tineret Wilhelm Busch (1897- 1966): "Zaceam odata necajit in celula unei inchisori. Aveam febra, mi-era foame, tremuram de frig si eram complet zdrobit. Doream atat de mult sa fiu scos odata din groapa aceea ingrozitoare! Apoi am fost dus la securitate. La masa sedeau trei gradati. Unul dintre ei se numea Schweim. Avusese noroc. Era un tip palid. Cei de la Gestapo erau inraiti. Am simtit un ghimpe in inima. Atunci mi-au spus: - Domnule pastor Busch, nu sunteti deloc un om rau. Singura prostie este ca vreti sa fiti pastor pentru tineret. Va oferim un post de consilier guvernamental. Va putem elibera imediat ca sa plecati acasa, daca promiteti sa nu mai spuneti nimanui despre Isus. Personal puteti sa credeti ce vreti. Aceasta a fost o situatie cumplita. Eram atat de disperat, incat tot ce imi doream era sa scap din celula aceea ingrozitoare. Si atunci mi s-a strecurat ispita in inima. Pur si simplu nu mi se cere sa nu mai vorbesc despre Evanghelie, de crezut pot sa cred ce vreau. Atunci celula mea s-a umplut de toti demonii din iad: - Fa-o! Dar apoi a aparut Isus in fata mea. Mi-a aratat cat de frumoasa poate sa fie o viata in slujba Lui si atunci am inteles clar: nu pot sa nu spun ce am trait cu Domnul meu. Nu pot sa-L refuz pe Isus. La Golgota, El Si-a dat viata pentru mine - nu, nu pot sa-L refuz pe Isus. Nu rezist sa traiesc fara impacare, fara pace, fara Salvator, fara viata eterna, fara speranta. Este imposibil! A doua zi in fata oamenilor de la Gestapo si le-am spus: - Nu pot sa accept oferta dumneavoastra. Aceasta a fost o mare ispita in viata mea. Dar am invins-o."

ADMINISTRAREA TIMPULUI
Privind retrospectiv viata, am dori de multe ori sa fim din nou copii sau tineri pentru a lua totul de la inceput. Cu un sentiment de neimplinire, de insatisfactie, multi dintre noi ne simtim

secatuiti de puteri in fata tuturor cerintelor vietii, iar gandul la viitor ne umple de o si mai mare neliniste. Cu mintea rascolita, probabil te intrebi: "voi fi capabil sa realizez ceva in anii ce vor urma?". Totul depinde de modul in care am folosit fiecare luna, fiecare saptamana, fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut sau secunda. Probabil ca acum cea mai nimerita rugaciune este cea a psalmistului care spunea: "Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta!"(Ps. 90:12). Timpul reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale "patrimoniului" pe care il avem in viata, iar controlul asupra timpului poate face diferenta dintre succes si esec. Asadar cum putem sa profitam la maxim de cele 24 de ore pe care le avem in fiecare zi? Care sunt deprinderile pe care trebuie sa le avem? Care sunt uneltele necesare unei administrari eficace a timpului? In acest articol am dori sa privim la patru pasi necesari in administrarea corecta a timpului: Identificarea valorilor; Stabilirea obiectivelor; Planificarea; Evaluarea. 1. Identificarea valorilor A pierde timpul inseamna a pierde viata, iar a castiga timpul inseamna a castiga viata. Dar castigarea timpului este legata in mod direct de tipul activitatilor in care investim energie. Multi oameni traiesc o viata frenetica, plina de activitati diverse, insa toate acestea nu le garanteaza un final plin de satisfactie. Nu multimea activitatilor aduce cu sine implinirea, ci tipul acelor activitati. Asadar, nu are importanta numarul de ore lucrate cat ceea ce faci in acele ore. Se impune deci, o cantarire a valorilor. Astfel, activitatile pe care le prestam zilnic pot fi clasificate in functie de importanta, respectiv de urgenta pe care o cer. De cele mai multe ori, urgentele sunt evidente, cer o atentie imediata, dar adesea nu sunt importante. Pe de alta parte, activitatile importante, care nu sunt si urgente, cer mult mai mult efort pentru a fi demarate. Insa doar ele contribuie la implinirea obiectivelor si prioritatilor majore in viata. Mult timp este folosit pentru lucruri care nu cantaresc nimic in ochii lui Dumnezeu. Desi am putea gasi scuze pentru fiecare actiune intreprinsa, daca suntem sinceri, am vedea ca sunt unele chestiuni care nu fac altceva decat sa ne aglomereze in mod inutil viata. Pentru identificarea adevaratelor valori putem sugera cateva modalitati. In primul rand, este necesar sa cunosti ceea ce este valoros in cantarul lui Dumnezeu. El spunea prin scrierea lui Isaia urmatoarele: "gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre" (Isaia 55:8,9). Ca si crestini care traim printre oameni lumesti putem sa fim afectati de filozofia lor de viata si, fara sa sesizam, incepem sa urmarim aceleasi interese meschine. De aceea a fost inspirat Pavel sa scrie : "tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca" (Filipeni 4:8). Cu parere de rau trebuie spus ca multi din cei ce se pretind crestini au inversat valorile si traiesc pentru ei insisi, ghidati de poftele lumesti. In acest sens este binevenit indemnul: "Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna placuta si desavarsita" (Rom. 12:2). Asadar, valorile reale sunt valorile lui Dumnezeu. Studierea Scripturii ne poate ajuta sa vedem ca ajutarea celor nevoiasi, rugaciunea, slujirea altora, vestirea Evangheliei se numara printre acele lucruri apreciate de Dumnezeu. Un alt mod de a identifica valorile este testul timpului. Daca ceva este valoros si peste 100 de ani sau mai mult, atunci cu adevarat acel lucru sau acea activitate trebuie sa capete atentia cuvenita. Dupa ce vei muri, va ramane ceva din toata truda ta? Sau, in vesnicie va cantari greu zbaterea ta de acum? Apostolul Petru avea o dorinta arzatoare care si-a exprimat-o astfel: "Imi voi da osteneala dar, ca si dupa moartea mea sa va puteti aduce aminte de aceste lucruri" (2 Petru 1:15). Ai ceva pentru care se merita sa depui un efort considerabil? O persoana a afirmat ca: "daca nu ai o cauza pentru care sa fii gata sa-ti dai chiar si viata, atunci existenta ta este fara sens".

2. Stabilirea obiectivelor Un pas foarte important in a castiga controlul asupra timpului este stabilirea obiectivelor. Toate obiectivele pe care ni le stabilim in viata trebuie sa rezulte din valorile pe care ni le-am definit. Trecand in revista toate lucrurile si actiunile pe care le consideram importante trebuie sa alegem ceva care se preteaza cel mai bine capacitatilor, talentelor si maturitatii noastre. Se cere aici calauzire din parte lui Dumnezeu. Numai asa vom fi capabili sa descifram tipul de activitate pe care trebuie s-o facem, iar daca vrem sa realizam cu adevarat ceva ii vom face loc intre prioritati. Nu putem sa facem mai multe lucruri bine. De aceea se impune o cristalizare a gandirii, urmata de un efort sustinut in realizarea a ceea ce ne-am propus. Cineva spunea ca : "daca tintesti aiurea nimeresti aiurea". Avand in minte un obiectiv concret vom putea spune "nu" la ceea ce este nesemnificativ. Aici se potriveste zicerea ca: "Cel ce spune mereu "da" devine un nimeni". Domnul Isus a venit in lume cu un obiectiv specific, clar, unidirectionat, acela de a sluji si de a-si da viata ca rascumparare pentru noi. Numai asa a putut sa exclame in final: "s-a ispravit!" Tu, ca si crestin, ce obiective ai pentru anul ce vine? Sugeram cateva obiective rezonabile: sa conduci un suflet la Hristos, sa citesti Biblia in intregime intr-un anumit interval, sa vizitezi cateva persoane bolnave, sa ajuti periodic o familie nevoiasa, sa vizitezi pe cei care ar avea nevoie de incurajare, mangaiere, etc. 3. Planificarea In cartea profetului Isaia gasim scrise urmatoarele: "dar cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile lui alese" (Isaia 32:8). Un om intelept planifica cu minutiozitate etapele concrete pentru atingerea unui obiectiv. Nici un invatator sau profesor nu preda la voia intamplarii, ci urmeaza o anumita programa de lucru. Noi crestinii trebuie sa fim de asemenea foarte ordonati. Apostolul Pavel a fost extrem de ordonat in ceea ce lucra. Astfel, pe cand isi lua ramas bun de la prezbiterii din Efes, el spune urmatoarele: "va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor. Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu" (Fapte 20:27, 28). Asta presupunea faptul ca marele apostol avea un anumit set de invataturi pe care-l transmitea cu atentie fiecarei biserici nou infiintate. De fapt, orice epistola paulina este structurata logic, subliniind ca acest invatator opera cu anumite doctrine in mod sistematic. Acesta este un bun model pentru noi, lucratorii de astazi. Nu este corect sa lucram haotic deoarece Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al randuielii (1 Corinteni 14: 33). Asa cum o gospodina buna isi aranjeaza timpul pentru a realiza toate treburile casnice (Prov. 31:15, 16,25), tot asa un credincios trebuie sa planifice. Unor crestini li se pare nespiritual sa planifice, ripostand ca ei umbla calauziti de Duhul lui Dumnezeu. Sa nu uitam insa ca acelasi Duh al lui Dumnezeu a participat la creatie si totul a fost facut in mod ordonat, logic, conform planului lui Dumnezeu. Iar daca Dumnezeu a avut un plan bine elaborat inca din vesnicie, cine suntem noi, care ne dovedim a fi atat de imperfecti si uneori incapabili de a ispravi lucrarea, sa nu planificam? Mai degraba lenevia sau teama de a ne asuma anumite responsabilitati in intervale de timp precise ne fac sa nu planificam. De asemenea rusinea de a nu duce la indeplinire acele lucruri ce ni le propunem ne face sa batem in retragere cand este vorba de planificare. Asadar, timpul folosit cu intelepciune cere planificare si timpul care da cele mai mari rezultate este acela investit in planificare. 4. Evaluarea Cand Dumnezeu a finalizat procesul creatiei "s-a uitat la tot ce facuse si iata ca toate erau foarte bune" (Gen. 1:31). Pavel, fiind la sfarsitul activitatii sale, a spus: "M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii pe care mi-o va da Domnul..." (2 Tim. 4:7,8). Domnul Isus a spus: "am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dato s-o fac" (Ioan 17:4). Pentru ca la finele vietii sa poti rosti ceva identic, trebuie sa inveti sa evaluezi sau sa te auto-evaluezi in repetate randuri in modul cel mai realist posibil. Ce am facut pana acum si cum am facut? Cum se putea face mai bine? Unde pot indrepta ceva? Acestea sunt cateva intrebari care te pot ajuta sa iti corectezi lucrarea in asa fel incat sa nu fi alergat in zadar. Domnul sa ne binecuvanteze pe toti in noul an cu realizari sfinte spre slava Lui!

Daniel Grigoriciuc In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei , care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat in fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia sa stea in picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp incerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat, tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere. Zarzarii erau in floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor indragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase... Zilele trecea parca mai usor, si paralizatul astepta acum cu infrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minuntat este lumea de afara. Incet cu incetul, dorinta de a trai se trezea din nou in el. Simtea un freamat de viata in oasele lui imobile, cu fiecare nua descriere a frumusetii de afara. Intr-o noapte ingrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a inceput sa tuseasca infiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma. Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l multe in patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti a reusit sa se ridice intr-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta. In fata ferestrei era un perete mare si gol... Petru Lascau - din Intre zambet si suspin NECESITATEA INNOIRII Traim vremuri de mare decadere morala si spirituala, vremuri in care societatea noastra este macinata de lucruri murdare si urate de Dumnezeu. Drogul, violenta, criminalitatea, coruptia, inselaciunea, avortul, infidelitatea, sunt doar cateva din "bolile" trupului acestei lumi decazuta in pacat. Este un trup muribund de mii de ani, care acum se apropie cu pasi repezi de un final tragic, pentru ca nu a cautat vindecarea, invierea si viata la Medicul Adevarat. Sursa raului, a pacatului, se afla in insati departarea omului de Dumnezeu. Desi Dumnezeu s-a descoperit omului prin creatia Sa, aratandu-i insusirile nevazute, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Sa, totusi omul L-a nesocotit, L-a ignorat si nu L-a proslavit pe Dumnezeu ci s-a mandrit cu intelepciunea sa si a innebunit. (Romani 1.19-21) De aceea Creatorul l-a lasat pe cel creat sa-si urmeze propriile ganduri si instincte, iar astazi, dupa mii de ani de la creatie, omul culege din plin roadele putrede ale neascultarii, mandriei si autosuficientei sale. Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu un potential creator extraordinar, dar omul foloseste mai degraba descoperirile sale in scopuri distructive, decat constructive. Si prin aceasta se vede inclinatia omului inspre rau. Este cunoscut faptul ca cele mai importante descoperiri ale stiintei si tehnicii, sunt aplicate mai intai in domeniul militar si doar dupa ce acestea au fost exploatate din plin si uzate moral, sunt cedate domeniului civil. De

altfel omenirea este capabila in orice moment sa se autodistruga prin volumul enorm de armament convential si nuclear. Nici domeniul economic nu este ferit de compromisuri si ilegalitati. Din dorinta de acumulare a valorilor materiale cat mai mari intr-un timp cit mai scurt, oamenii comit ilegalitati, de la cei mai mici pana la cei mai mari oameni de afaceri. Pentru a-si vinde bine produsele, firmele producatoare apeleaza la reclama. Dar nu este o reclama curata, cinstita, in care se afiseaza calitatile produsului respectiv, ci este o reclama care speculeaza instinctul sexual al clientului, cat si alte pofte si dorinte ale acestuia, afisand in spoturile si panourile publicitare in diverse ipostaze, persoane de sex feminin imbracate indecent. Nimic nu mai este normal in lumea in care traim. Legiferarea casatoriilor intre barbati, ridicarea imoralitatii la rang de virtute prin prezentarea in mijloacele mass-media a unor "cupluri celebre" care traiesc astfel, sunt aspecte integrante din viata sociala cotidiana. De fapt ce modele ofera omenirea de azi? Interpretii de muzica si film depravati, politicieni corupti si presedinti de state imorali. Acestia sunt "liderii" care conduc astazi omenirea pe un "nou drum", spre "o viata noua, mai buna". Aceste cateva exemple, nu fac decat sa arate o mica parte din realitatea sumbra a societatii in care traim. Se ridica in acest moment cateva intrebari. Mai exista vreo speranta pentru om de a scapa de aceste lucruri nefaste si de a gasi adevaratul sens al vietii? Este posibila existenta unui om nou, a unei societati noi, in care sa nu existe aceste dezastre? Daca da, atunci care este suportul, fundamentul adevaratei innoiri a omului, care sa il ajute sa traiasca o viata noua, in armonie cu Creatorul sau, cu Dumnezeu. Nasterea din nou Intalnindu-se cu unul din fruntasii iudeilor, cu Nicodim, Domnul Isus ii spune: "Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea imparatia Lui Dumnezeu" (Ioan 3.3). Nasterea di nou nu este o renastere biologica, trupeasca, ci este o renastere spirituala, o profunda transformare a fiintei omenesti, o fundamentala innoire a acesteia, in urma careia omul este capabil sa traiasca o viata total noua. Acest act se produce in viata omului atunci cand acesta se intalneste cu o persoana cu totul deosebita: Emanuel, Mesia, Isus Hristos. Cand intra in contact cu Fiul lui Dumnezeu, ci sfintenia si dragostea Sa, cu mila si dreptatea divina, omul constientizeaza starea de pacat si nimicnicia sa. Stiind ca "plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru" (Romani 6.23) si cunoscand dragostea aratata prin Fiul lui Dumnezeu: "dar Dumnezeu isi arata dragostea Sa fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi" (Romani 5.9), omul este liber sa aleaga daca doreste sa traiasca pentru Dumnezeu sau sa slujeasca pe cel ce s-a razvratit impotriva Trinitatii, pe Lucifer. Tocmai datorita alegerii gresite pe care a facut-o Adam si care continua s-o faca si astazi omenirea, suportam consecintele nefaste ale pacatului, ale neascultarii de vointa lui Dumnezeu.

Natura pacatoasa perpetuata pana astazi, mostenita de la Adam, poate fi biruita impreuna cu puterea imparatiei Celui Rau. Aceasta este posibil prin credinta in jertfa unicului Mantuitor al omenirii, Mielul fara cusur si fara pata, Isus Hristos. Credinta din inima, ca Isus Hristos a murit pentru pacatele mele, ale tale si a fiecarui om in parte, pentru ca sa ne elibereze de condamnarea acestora si sa ne dea viata vesnica, este credinta care duce la mantuirea sufletelor noastre. Crezand in jertfa Lui, noi credem de fapt in El, in Fiul lui Dumnezeu, il posedam pe El si avem astfel viata vesnica (1 Ioan 5.11-13). Innoirea celui care crede in Fiul este o lucrare facuta de Duhul Sfant, o dovada a harului Divin (Tit 3.5,6). Nu suntem mantuiti datorita calitatilor noastre deosebite, ci datorita indurarii si dragostei lui Dumnezeu. Acesta este harul Lui. Desi nu meritam sa fim iertati, desi trebuia sa fim condamnati pentru pacatele noastre, totusi din dragoste pentru noi, Domnul Isus a murit pe crucea de la Golgota, in locul nostru si pentru noi, luand pacatele noastre asupra Lui, dandu-ne astfel iertarea si salvarea de pedeapsa vesnica. Este o dovada suprema de iubire, de sacrificiu, care il copleseste pe omul pacatos si il face sa-I dea viata Aceluia care poate sa schimbe din temelii pe cel decazut si robit de pacat si sa-l ajute sa traiasca o viata noua. O viata noua Omul care accepta lucrarea mantuitoare a lui Isus Hristos si care este nascut din nou, este un urmas al Lui, un crestin. El traieste o viata noua deoarece are o natura noua, radical diferita de cea din trecut, el este un om nou (Coloseni 3.9,10). Chipul omului nou este asemenea Celui care l-a facut, de aceea el nu mai traieste ca inainte, nu mai gaseste placere in lucrurile care-i placeau inainte (lucrurile lumii) si nu se simte bine in anturajul oamenilor pacatosi. Gandirea sa, mentalitatea veche, pacatoasa este schimbata cu una noua, divina, duhovniceasca. Desi acceptarea salvarii oferita prin jertfa lui Isus, ii confera o pozitie noua, privilegiata, cea de copil al lui Dumnezeu (sfintirea pozitionala), crestinul trebui sa traiasca in continuare o permanenta transformare, dorind sa creasca si sa se desavarseasca tot mai mult (Efeseni 4.20-24). Dezbracarea "de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare", innoirea in duhul mintii sale si imbracarea cu "omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu", nu trebuie sa fie doar un element petrecut candva, la inceput, ci un proces care trebuie sa continue intreaga viata (sfintire practica). Este un proces in care credinciosul are o contributie activa, intensa si consecventa intr-o stransa partasie cu Dumnezeu. Mintea sa innoita, il ajuta pe credincios sa deosebeasca bine vocea lui Dumnezeu de imaginea rea, contorsionata de pacat a acestei lumi. Crestinul este chemat sa traiasca in mijlocul oamenilor, sa raspandeasca lumina, sare si sa ofere siguranta celor care nu o au, avand drumul spre Hristos. Dar in mijlocul acestei lumi este supus la tot felul de ispite si incercari, trebuind astfel sa aleaga intre bine si rau, intre voia sa, tiparul lumii si voia lui Dumnezeu (Romani 12.2). De aceea ii este esentiala prefacerea gandirii sale, pentru a iesi biruitor din aceasta lupta. In fiecare zi suntem pusi in fata unor alegeri intre bine si rau, intre ascultare si neascultare de Dumnezeu. Ce aleg eu, ce alegi tu? Fiecare alegem dupa masura in care traim lucrarea transformatoare a lui Dumnezeu in viata noastra.

Am vazut impreuna, iubite cititor, ce inseamna innoirea fiintei umane si care este adevarata forta care-l ajuta pe om sa traiasca o viata noua. Aceasta este "Evanghelia lui Hristos ... puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede" (Romani 4.16). Este Cuvantul lui Dumnezeu care a schimbat viata mea si care are putere sa schimbe si viata ta, oricat de murdara ar fi ea. Este singura solutie pentru impacarea omului cu sine insusi, cu semenii si cu Dumnezeu. Este singura solutie pentru rezolvarea tuturor problemelor personale, familiale, sociale, politice si de orice natura ar fi ele. Numai acceptand solutia lui Dumnezeu vei fi un om nou. Dorin Tumac

O istorie biblica
Barbatii s-au oprit speriati. Ultimii doi, care au ramas putin pe tarm si care tocmai voiau sa lege barca, s-au speriat atat de cat parama le-a scapat din mana si a cazut in apa. Acum nu se mai auzea decat plescaitul linistit al valurilor care se spargeau de larm. Altfel, era liniste de tot, nefiresc de liniste. Apoi - oamenii au tresarit de spaima - s-a auzit din nou - acel strigat infiorator! Este un animal? Un om?! Un urlet salbatic, un ras nebunesc... Oamenii au ramas din nou nemiscati, s-au privit unii pe altii dezorientati... Numai primul din ei, pe care il numeau "invatatorul", a pasit linistit inainte, de parca nu ar fi auzit nimic. Atunci, de dupa coltul unei stanci, a aparut un baiat fugind - alb ca varul. A trecut in goana pe langa invatator - direct in mijlocul barbatilor. - Indracitul! a strigat el. Indracitul! si apoi a alergat gafaind mai departe. Din nou s-a asternut linistea. Barbatii s-au uitat dupa baiat. A alergat de-a lungul tarmului lacului - pana la o padurice de stejari, unde o turma de porci se balacea in balti sau manca cu mare galagie ghindele cazute pe jos. - Ce s-a intamplat? l-a intrebat batranul pastor, care statea nemiscat pe o stanca. - Indracitul! a strigat baiatul - inca gafaind. Pastorul nu a spus nimic, dar si-a apucat ciomagul... Barbatii, care tocmai sosisera cu barca, l-au privit pe invatatorul lor. Acesta se apropia tot mai mult de stanca din spatele careia se auzise urletul ingrozitor. Si apoi - barbatii s-au dat inapoi - apoi a navalit o aratare: o fantoma groaznica in acel. loc sinistru. Era un barbat gol. Pletele ii falfaiau nebune in jurul capului. In mana dreapta avea o piatra mare, de parca ar fi vrut sa omoare pe oricine i s-ar fi pus in cale. De incheietura mainii lui stangi atarna un lant rupt. Dar toate acestea, barbatii abia au apucat sa le vada. Ceva ii forta parca sa-l priveasca pe omul salbatic direct in fata. O fata diavoleasca! in ochii tulburi se vedea manie satanica, chin de nedescris, pofta de fiara. Acum, indracitul s-a napustit asupra invatatorului - si-a ridicat mana si mai sus, ca sa arunce piatra - ucenicii au tipat... atunci... s-a petrecut un lucru ciudat: Invatatorul s-a oprit linistit. Indracitul a pus ochii pe tinta - apoi a tresarit... a dat drumul la piatra... si in momentul urmator a cazut ca un pom taiat la picioarele Invatatorului si a inceput sa scheaune ca un caine chinuit. Atunci, barbatii au prins curaj si s-au apropiat. Barbatul salbatic se afla in genunchi inaintea Invatatorului si isi intindea mainile spre el, a rugaciune. Gura lui era inchisa. Dar - sinistru si infiorator - din gura inchisa s-a auzit un tipat: - Nu! Nu! Nu ma chinui! Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu! Pleaca! Lasa-ma in pace! Pleaca odata! Nu ma chinui! Unul din barbati si-a dus mana la barba carunta: - Striga dracii din el. O, Doamne! Iadul este aici printre noi! - Iadul este aici printre noi..., au murmurat ceilalti. Si apoi totul s-a petrecut uimitor de repede.

Invatatorul a intrebat foarte aspru: - Care-ti este numele? - Nu avem nume. Dar suntem multi! O, atat de multi! au strigat demonii. Suntem o legiune! Si apoi au scancit: Avem nevoie de un loc unde sa locuim! Apoi, alt tipat ascutit: Porcii! Porcii! - Fie! a spus Invatatorul maiestos. Apoi omul a cazut la pamant cu un strigat puternic. Se afla la picioarele Invatatorului ca mort. In clipa urmatoare, din paduricea de stejari s-a auzit un tipat speriat. Cand barbatii au privit intracolo, au vazut porcii fugind ca nebuni, lovindu-se de copaci, ingramadindu-se unii peste altii, tipand sinistru... si apoi... totul s-a petrecut atat de repede - cativa au inceput sa fuga spre gardul dinspre tarm. Acesta a cedat. A fost aproape comic sa privesti cum s-au aruncat porcii in lac. si de parca lacul ar fi avut puteri de atractie magice, toti ceilalti porci s-au rostogolit in lac. Zgomot mare, valuri inspumate... apoi s-a facut liniste. Numai in departare se auzeau strigatele baiatului, care fugea in urma batranului pastor spre sat... Barbatii erau speriati. Apoi, cel cu barba a mai spus inca o data: - Iadul este aici printre noi! Dar atunci l-a intrerupt un barbat mai tanar. - Da, dar El... - a aratat spre Isus - El este mai puternic decat iadul! - El este mai puternic decat iadul, au murmurat ceilalli. - Da, si El il demasca pe diavol! a spus tanarul vesel. - Cum adica? a murmurat cel cu barba, pe care-l enerva putin faptul ca tanarul intelegea mai mult decat ei toti. Cum adica? Ai inteles tu, cumva, ce s-a petrecut aici? - Desigur! a strigat tanarul. Diavolul poate numai sa distruga. Dar Invatatorul nostru - El poate sa vindece! Si cu aceste cuvinte a aratat spre omul cel salbatic, care tocmai se ridica de jos si se uita in jurul lui ca un om trezit dintr-un cosmar. Si mai inainte ca cel cu barba sa poata sa spuna ceva, tanarul a alergat la omul gol si l-a acoperit cu mare grija cu mantaua lui. Rusinat si cu multumiri, omul s-a invaluit cu mantaua... O ora mai tarziu se aflau cu totii in umbra stancilor si mancau proviziile pe care si le adusesera cu ei. Omul vindecat statea chiar langa Invatator. Nu spunea nimic. Se uita numai la El. Si pe fata lui complet schimbata se oglindea o bucurie fara margini. Dintr-odata, s-au auzit voci. Si apoi au dat navala oamenii din sat. In frunte era chiar baiatul de la porci. - Asta aici! a strigat si a aratat spre Invatator. In urma lui alerga gafaind un bogatas gras care se tanguia intruna: - O, porcii mei! Porcii mei grasi si frumosi! si in spatele celor doi venea tot satul - strigand gesticuland - razand - urland. Brusc, baiatul s-a oprit. - Indracitul! a soptit mirat. asta e... asta e..., mai mult nu a mai apucat sa spuna. Dar atunci, bogatasul gras s-a aruncat plangand la picioarele Invatatorului si i-a spus: - Nu stiu cine esti. Dar te rog - pleaca! Pleaca! Pur si simplu l-a impins de pe locul lui: Dar pleaca odata! Pleaca! Tu, cel care mi-ai risipit averea! Pleaca! Baiatul de la porci l-a tras de manta: - Stapane! Priveste! indracitul este vindecat! - Ei si! Porcii mei! O, porcii mei! a urlat bogatul furios si l-a impins pe baiat la o parte... Dupa ce barca se desprinsese deja demult de tarm, baiatul de la porci tot se mai afla pe larm si privea barca in departare, cum se face tot mai mica. - Ce fel de om este acesta?! Apoi a simtit o mana pe umarul lui. A tresarit speriat si l-a vazut langa el pe omul vindecat: - Vino, baiete! a spus el, sa mergem prin sate si sa povestim, ca Dumnezeu a trimis un Ajutor. Apoi au plecat mana in mana si din nou linistea a pus stapanire pe tarmul lacului...

Suferinta.

Blestem sau binecuvantare ? Exista anumite lucruri care pot fi intelese inainte de a porni pe calea credintei, insa exista si multe altele care presupun o anumita maturitate spirituala. Suferinta este unul dintre aceste lucruri. Omul - credincios si necredincios, tanar sau batran, bogat sau sarac, crestin sau pagan, bun sau rau, femeie sau barbat deopotriva - nu este capabil sa evite suferinta, ea este atotcuprinzatoare. De vreme ce existi tu vei cunoaste suferinta. Nu am ales noi sa ne nastem, dar din moment ce neam nascut suntem obligati sa traim si implicit sa suferim. Biblia arata ca suferinta, durerea si necazurile isi au inceputul cand un inger de lumina s-a razvratit impotriva stapanirii lui Dumnezeu. Invidia si mandria l-au impins spre dorinta de a-i vedea pe Adam si Eva inchinandu-se lui in locul Creatorului lor. Astfel, el a sedus-o mai intai pe Eva, vasul mai slab, iar apoi si pe Adam. Din acest moment, suferinta, necazul si blestemul si-au facut aparitia pe Pamant, iar deocamdata acestea nu pot fi evitate sau anihilate. Asadar, suferinta este legata organic de pacatul adamic, sau de Satana si de blestemul rostit de Dumnezeu asupra pamantului. Pentru a sistematiza, macar sumar daca nu in detaliu, cauzele care stau la baza suferintei am ales prima epistola a lui Petru, care ne vorbeste, poate cel mai lamurit dintre epistolele nou testamentale despre acest subiect. Intelegem in I Petru ca suferinta are cel putin cinci cauze majore: 1. Incercarea propriei credinte "In ea (adica "mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi") voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este cercat prin foc sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos" (I Petru 1:6, 7). Apostolul Petru ne spune ca, mantuiti fiind, noi vom cunoaste deopotriva si bucurie si intristare. Iar pentru aceasta bucurie noi nu trebuie sa asteptam pana se termina intristarile, ci chiar cand vom trece prin ele ne putem bucura in Isus cu o bucurie negraita (I Petru 1:8). Intristare si bucurie - simultan si succesiv. In ceea ce ne priveste am dori intr-adevar sa o cunoastem mai degraba pe a doua. Prima nu ne trebuie, dorim sa dispara total si definitiv. Si totusi, apostolul Petru arata ca suferinta este necesara si este hotarata de Dumnezeu. Sintagma "daca trebuie" are o importanta deosebita in citatul de mai sus. Cu alte cuvinte, vrea sa spuna apostolul Petru, intristarea noastra nu constituie parte a placerii lui Dumnezeu, insa daca trebuie (si Dumnezeu in mod sigur stie daca trebuie sau nu), El o va ingadui in viata noastra. Prin urmare, daca eu trec prin suferinta aceasta inseamna ca ea este necesara in viata mea si a fost permisa de Dumnezeu cu un scop foarte precis. Acest scop deseori scapa puterilor noastre de intelegere. Acest lucru Petru il spune lamurit in cap. 3:17 "Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu sa suferiti pentru ca faceti binele, decat pentru ca faceti raul!" si 4:19 "Asa ca cei ce sufar dupa voia lui Dumnezeu sa-si incredinteze sufletele credinciosului Ziditor, si sa facea ce este bine ". De ce este ea totusi necesara? Pentru a arata rolul si finalitatea suferintei, Apostolul Petru recurge la o comparatie a credintei noastre cu metalul cel mai pretios din lume. El ne spune ca omul, asemenea unei bucati de metal, in stare naturala este un amalgam de fragmente - aur, argint, lut, noroi, piatra, alte materiale sterile - aflate in stare haotica. Ori, aurul care este un material cat se poate de curat, trebuie separat de tot ce este strain. Prin urmare el va trebui trecut printr-un proces de forjare, topire, purificare si modelare. Prin acest procedeu, elementele vor fi

separate, iar materialul pretios va fi si el decantat de impuritati, fragmente, prisos, haos, nebunie, impulsurile firii, influente ale sistemului demonic care domina lumea-. Iar Dumnezeu, in stiinta Lui a hotarat ca acest lucru sa se realizeze nu doar prin rugaciune si studiu biblic, ci si prin suferinta. 2. Slujirea semenilor (2:21-25) "Caci Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca ci El sa slujeasca,..." (Marcu 10:45) Ratiunea pentru care a suferit Hristos a fost slujirea, lucrarea de impacare a oamenilor cu Dumnezeu. Aceasta lucrare aduce cu sine ocara, vorbire de rau, critica, nedreptate, suferinta fizica uneori, umilinta, etc. De altfel Domnul Isus i-a prevenit pe ucenicii Sai de lucrul acesta "In lume veti avea necazuri.; dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33b). Cel mai important este ca finalitatea unei vieti de slujire a semenilor, insotita inevitabil de suferinta, este intoarcerea acestora la Dumnezeu. Psalmul 126 fagaduieste asa de frumos: "Cel ce umbla plangand cand arunca samanta, se intoarce cu veselie, cand isi strange snopii". Iata asadar ca fericirea veritabila oferita urmasilor Sai de catre Domnul Isus este mereu insotita de suferinta. Fericire si suferinta - simultan. De fapt a suferi "din pricina lui Hristos" inseamna a suferi pentru ca suntem implicati cu toata fiinta in lucrarea de impacare a oamenilor cu Dumnezeu, iar bucuria noastra este legata organic de rod - frati si surori in Domnul. De asemenea bucuria noastra este in viitor legata de "aratarea lui Isus Hristos" (1:7) cand el ne va da "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (I Corinteni 2:9). Comparativ cu aceste lucruri deosebite suferinta noastra devine palida si nedemna de lamentarile noastre. Gloria slavei dupa care tanjim intrece infinit de mult suferintele pe care le induram aici. Este incurajator faptul ca intristarile noastre sunt "pentru putina vreme", adica limitate in timp si intensitate pe cand binecuvantarile divine --"lauda slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos" (1:7) - ca finalitate a suferintei; incomensurabile si eterne. Ce alinare pentru cei in suferinta! 3. Lupta cu pacatul si ispitele diavolului (3:18; 5:8, 9) Dumnezeu nu obisnuieste sa le dea copiilor Sai daruri fara valoare. Orice lucru valoros in lumea care traim costa. Renumitul scriitor englez Oscar Wilde marturiseste ca lectia pe care a avut-o de invatat trecand prin desertul suferintei a fost smerenia. Iata ce spunea el: "Suferintele nu sunt lipsite de sens. Acum ceva ascuns din fiinta mea imi spune ca, pe lume nu exista nimic fara sens si ca suferinta are mai mult sens decat orice alt lucru. Acest ceva ascuns in strafundul eului meu, ca o comoara, este umilinta". Iata un motiv de ordin personal care are cuprins in sine ideea purificarii, ideea desavarsirii. "Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii" a spus Domnul Isus in Predica de pe Munte. De ce ii fericeste Isus pe acestia? Pentru ca au ales durerea curatirii de pacate si a formarii unor trasaturi care nu se nasc in om decat odata cu suferinta. Viata cotidiana ne poate incetosa privirea, insa suferinta ni-i poate deschide si poate constitui mijlocul de eliminare a tot ce este pacat si ispita diavoleasca. In acest sens, Charles Spurgeon spunea un mare adevar: "Nici un om nu va imbraca vreodata haina neprihanirii lui Hristos pana nu este dezbracat de frunzele sale de smochin" Da, este dureroasa intalnirea ta cu Hristos. In hainele tale murdare preferi, ca si Apostolul Petru altadata, ca Domnul sa plece de la tine; insa El insista sa te curateasca si sa-ti ofere haine noi. Dar mai intai tu trebuie sa te dezbraci de toata influenta demonica deoarece Satan tinde sa-ti perverteasca insasi fiinta ta, caracterul. Dar noi avem optiunea fie sa ascultam de Dumnezeu prin incredere in El si consecventa fie sa ascultam de Satana, cedand ispitei. Deci care este finalitatea unei asemenea cai? Domnul Isus continua si spune "...caci a lor este

imparatia cerurilor". Asadar, calea suferintei este calea progresului spiritual, a desavarsirii si in nici un caz a propriei distrugeri. 4. Trairea in neprihanire si ascultare de Hristos (2:24 3:14; 4:4, 16) Prorocul Vechiului Testament, Ieremia, a ales intr-adevar sa fie o "insula de lumina" in mijlocul unei "mari de intuneric". El a ales sa ramana fidel Dumnezeului sau. Chiar daca mesajul pe care il avea de transmis poporului era, in esenta, o amenintare si o judecata impotriva cetatii si a intregii tari. Aceasta cale a inclus in sine suferinta si aceasta nu din partea unui popor pagan, fara de Dumnezeu, ci chiar din partea poporului ales al lui Dumnezeu. Cu atat mai mult intre crestini si necrestini exista aceasta incompatibilitate. Daca un copil al lui Dumnezeu are ca principii de viata blandetea, dragostea, pacea, bunatatea, facerea de bine, infranarea poftelor, lumea prefera rautatea, ura, nesupunerea, facerea de rau, satisfacerea poftelor s.a.m.d. Credinciosul are siguranta pacatelor iertate si a vietii vesnice in Isus Hristos; iar ca principiu de traire credinta. Lumea nu are nici o siguranta, ea ere "credinta miopului" conform careia "aici e iadul, aici e raiul", atat si nimic mai mult. Daca viata si existenta unui credincios ii apartin in exclusivitate lui Dumnezeu, lumea este controlata de Satan, cel caruia i-a si inchinat taria. "De aceea - spune Petru - se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei, la acelasi potop de desfrau, si va batjocoresc" (4:4). Diferenta merge mai departe atingand viata de dincolo, unde unii vor mosteni viata vesnica iar altii pierzarea vesnica. Datorita acestor diferente crestinul va avea de suferit. De alta parte, disciplina suferintei - a marii suferinte conditionate de trairea in neprihanire si ascultare de Hristos - este singura care a infaptuit toate inaltarile de pana acum in sfera umanului. Ganditi-va la onoarea numelor amintite in cartea Evrei capitolul 11. Ganditi-va la crestinii din primele veacuri, din timpul lui Nero, Domitian, Titus, Marc Aureliu, Septimiu Sever, Decius, Valerian, s.a.m.d. Acesti oameni au cunoscut la orice pas din viata lor primejdia mortii. Suferintele extraordinare ale acestora ar trebui sa ne copleseasca. De fapt toti eroii biblici, pe langa fericirea autentica si profunda au gustat mai mult decat suficient din paharul suferintei. Aceasta este si definitia crestinismului, in terminologia lui Steinhardt "reteta de fericire" si "tortura de neindurat", concomitent. Domnul Isus Hristos insusi descrie calea crestina ca fiind uneori foarte grea, alteori ca fiind foarte usoara. Variatii in extreme. El spune "ia-ti crucea si urmeaza-Ma". Imediat dupa aceasta el afirma: "jugul meu este bun si sarcina mea este usoara", aceasta este calea ingusta, calea ascultarii de Dumnezeu, singura cale care ne conduce spre cer. Alternativa nu exista. 5. Desavarsirea si intarirea noastra (5:10) "Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere, si va va face neclintiti". Suferinta este o lege a lumii in care traim, inscriindu-se in ordinea naturala a lucrurilor, avand o finalitate precisa. Dumnezeu isi asuma responsabilitatea ca in suferinta sa ne desavarseasca; sa ne intareasca; sa ne incarce cu putere si sa ne faca neclintiti. Stiind acest lucru mai putem considera suferinta ca un blestem-? Apostolul Pavel spune tanarului Timotei - "Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat" (2 Timotei 2:15). Iata suferinta este menita sa te incerce pentru a-ti conferi calitatea de "om incercat". Privita din acest punct de vedre suferinta devine un privilegiu. Poate ca ti se pare ciudat ca toti din jurul tau sunt folositi de catre Dumnezeu; se pot bucura de viata si de lucrarea lor din Biserica, in timp ce tu esti lipsit de putere, discreditat pe nedrept si uitat. Stai linistit si nu renunta. Este doar tratamentul lui Dumnezeu pentru insanatosirea si intarirea ta. De fapt infrangerea pregateste noi victorii. Persevereaza pana la capat si cauta sa identifici cauza suferintei tale, precum si nevoia ta care inca n-a fost rezolvata in tine. Este cert

ca singurul scop al lui Dumnezeu pentru care tu esti nevoit sa strabati desertul suferintei este binecuvantarea ta, intarirea si desavarsirea ta si proslavirea Lui. In concluzie putem spune ca Dumnezeu foloseste suferinta in urmatoarele scopuri: 1. Sa ne incerce taria credintei 2. Sa-i castige pe cei pierduti 3. Sa ne curete de "impuritati" 4. Sa ne invete sa ne incredem mai mult in El 5. Sa ne desavarseasca caracterul. Datoria mea si a ta este sa acceptam suferinta ca pe o modalitate a lui Dumnezeu de a ne binecuvantati caracterul. Sa nu pierdem aceasta binecuvantare.

Astorgoii si Entuziasmul
2 Timotei 3:1 Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. 2 Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie, 3 fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfrinati, neimblinziti, neiubitori de bine, 4 vanzatori, obraznici, ingimfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; 5 avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia. Romani 1:29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; Sunt soptitori, 30 birfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, 31 fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila. O imagine a lumii noastre de 50 de ani incoace Daca am incerca o traducere noua a textelor din Romani si Timotei 2, atunci ar trebui sa traducem unele cuvinte care ne intereseaza cam asa: In vremurile din urma oamenii vor fi fara respect pentru vreo autoritate, fara sentimente naturale, greu de impresionat, greu de induplecat, fara respectetc. Ambele texte sint fascinante in original, fiind o lectie de stil din partea apostolului Pavel. Descrierea decandentei lumii in care traia precum si a generatiilor viitoare care nu anuntau nimic mai bun. Acest mesaj este in urma a trei evenimente: o boala care m-a tinut la pat dindu-mi timp mai mult de cugetare, un post mai lung de televizor, o intilnire cu un prieten departat. In rastimpul de boala, dar mai ales dupa ce am sfirsit-o cu durerile si am simtit din nou bucuria de a trai normal, m-am intrebat de ce atita apatie in bisericile noastre, de ce atita lipsa de entuziasm pentru viata care este oricum asa de bogata si de frumoasa, avind atitea bucurii simple. I. DESPRE BUCURIE, APATIE SI ENTUZIASM

Preliminarii si lamuriri Apatie si Entuziasm sint doua cuvinte grecesti care numeau stari de spirit ideale, promovate de diferite scoli de gindire antice: 1. La sceptici, Aphateia insemna lipsa de suferinta, stare ideala care se obtine daca nu te atasezi de lucruri, pentru ca lucrurile nu sint oricum reale, si daca sint reale sint incognoscibile. Daca nu te atasezi de aceste lucruri, raplata este ataraxia, netulburarea, apatheia, lipsa de patimire si suferinta. A ajuns astazi sa insemne nepasarea. 2. La Platon, in dialogul Ion, Socrate vorbeste de Ion ca de un Entheosiasmos, adica de o putere divina care te pune in miscare la fel ca piatra magneziana, adica magnetul care atrage inelele de fier si le da puterea de a face si inelele acelasi lucru ca si piatra magnetica. Entuziastul este cel care este insuflat de zei, care este purtatorul unei puteri, a inspiratiei . A ajuns sa insemne astazi entuziasmul romantic, elanul vital al eroului gata de actiune si sacrificiu. Asadar, apatia, stare de desprindere de cele lumesti, vazute, nu insemna deloc stare de nepasare, iar entuziasmul vechilor greci era mult mai aproape de definitiile pe care apostolul Pavel le da bucuriei inspirate de Duhul, decit de entuziasmul eroului din epoca romantica. 3. La apostolul Pavel apare in original in limba greaca un termen, astorgos termen care se refera la oamenii care si-au pierdut orice urma de afectiune naturala, fireasca, dragostea de tip STORGE, dragoste care face posibila relationarea noastra la familia apropiata. Bucurati-va si iara-si zic bucurati-va - Entuziasmul crestinesc Crestinismul nu are nimic de a face cu apatia sceptica, nici cu ataraxia, si nici cu entuziasmul de tip romantic. Indemnul lui Cristos si a apostolului Pavel au fost la bucurie si entuziasm, dar la acea bucurie care vine din insuflarea Duhului pe care nu trebuie sa il intristam in noi. . Bucurati-va si iara-si zic bucurati-va, spune apostolul inchis in lanturi. Paradoxal. Aici este vorba de altfel de pasiune, de un altfel de entuziasm. CS. Lewis in ale sale Scrisori ale lui Zgindarila, sesizeaza ca ceva s-a intimplat cu bucuria crestina de ceva ani incoace, apoi Steinhard, reluind ideea in Jurnalul Fericirii incearca sa traga un semnal de alarma privitor la pierderea bucuriei elementare crestine. Care a devenit acreala deja. Tot Noul Testament este plin de indemnuri la bucurie de vreme ce Mirele este cu noi si Duhul bucuriei ne locuieste. II. INCEPUTUL SFIRSITULUI - VREMURILE DIN URMA De 50 de ani incoace Ce s-a intimplat insa cu Biserica lui Cristos, cea care ar trebui sa fie plina de entuziasm si in sens etimologic si in sens propriu chiar si in prigoane ca este apatica in toate sensurile? Ce se intimpla de citiva ani incoace ca predicile, cintarile si poeziile sint receptate cu tot mai putina emotie? Enoriasi si lucratori ne cufundam in programe si activitati care ne creeaza o falsa oboseala, pretext ideal pentru a ascunde lipsa de pasiune, de entuziasm. Bifam activitatile religioase si plecam fara bucurie si participam la serviciile de inchinare cu tot mai putin entuziasm, batrinii nu mai au bucurie, tinerii nu mai au chef, adultii nu mai au pofta de prea multe. Aventurile misionare de pe vremea ratiilor de benzina si interzicerii manifestarilor publice sint lucruri deja uitate. Unii spun ca ar trebui sa avem din nou prigoana pentru a iesi din starea de lingoare si "balteala" generala despre care vorbea cu pasiune recent un coleg.

Care este cauza? O ALTA REALITATE Nu pretindem ca am gasit diagnosticul final, piatra filozofala, cheia dezlegarii problemelor care ne framinta de cam 10 ani incoace pe unii, de 50 de ani pe altii. Care este cauza reactiei atit de slabe la realitatea cotidiana, la normalitate, la actiunea zilnica? Unul dintre raspunsuri poate fi: O ALTA REALITATE, o realitate virtuala, deformata, o pacaleala de autenticitate, o falsa participare la viata intermediata de un filtru care falsifica si deformeaza. Orice dependent de droguri sau alcool stie ca pentru a obtine satisfatia de astazi, trebuie sa iei o doza mai mare ca ieri si miine bucuria va fi obtinuta de o supradoza. Ce placere mai poti gasi in apa dupa tuica, specialistii spun ca numai cu bere te mai poti drege. De citiva ani incoace traim intr-o realitate inselatoare, intr-o camera cu oglinzi deformate, privind viata prin filtre de lumina si de adevar care functioneaza ca un drog si care in momentul in care cobori in realitate, realul, viata adevarata are gust de carton. III. ASTORGOI- OAMENII VREMURILOR DIN URMA - TOT MAI MULTI - TOT MAI PUTINI Asa cum precizam la inceput, de vreo 50 de ani incoace, o specie este pe cale de aparitie, o specie pe care in scrierea noastra o vom numi cu numele imprumutat de la apostolul Pavel, ASTORGOII, oamenii vremurilor din urma, carora sentimentele normale, naturale, mila, compasiunea, pasiunea, dragostea familiala. Astorgoii, oamenii care capata privirile sticloase imprumutate de pe ecranele televizoarelor. Avem de-a face cu un fenomen in care o majoritate prefera sa se mute dincolo de viata reala, acolo unde incepe viata servita la filtru, strecurata ca nu te ineci cu prea multa autenticitate. Tatal minciunii a creat un nou sistem de a trai in minciuna, si-a rafinat sistemul prin care totul, chiar si ce este adevarat poate parea o mare minciuna, la fel ca in bilciul unde sint oglinzi deformate in labirintul cu sticle in care iesirile si chipurile sint toate inselatoare. De o vreme incoace traim tot mai mult in viata pe sticla si tot mai putin in viata de dincolo de fereastra. Avem tot mai multe emisiuni preferate si tot mai putine activitati preferate. Avem mai tot mai multi fani a tot felul de personaje si formatii, tot mai putini care au modele si invatatori sau maestrii la care sa mergi acasa. Tot mai multi barbati pot sa se scoale la 3 noaptea sa urmareasca finalele in NBA sau cursele in direct de Fromula 1, prea putini mai sint amatorii unor nopti de veghe in rugaciune considerate plicticoase. Tot mai multi care sint gata sa urmareasca interminabilele seriale ca Spitalul de Urgenta si ranile deschise de acolo, tot mai putini dispusi sa mearga intr-o vizita la spital de adevaratelea, pentru ca de pe ecran nu miroase a pansamente si a bolnav. Tot mai multe femei sint gata sa petreaca in viata de familie a unor cadre de scena permanent aceleasi, mii de episoade de telenovele fara sfirsit, in care urmaresc personajele schimbind replici de un banal penibil, tot mai putine se bucura de scena casei lor in care se intimpla lucruri mult mai fascinante. Ba in ultimul timp au aparut emisiuni la care poti sta la nesfirsit sa privesti oameni ca si tine facind baie si mincind oua moi, asistind la spectacolul plictistor al vietii altora, pentru ca esti pacalit ca al tau este infinit mai lipsit de emotie. Sotia nu mai traieste bucuria familiei si a casei pentru ca in telenovele este mai bine. Cum sa compari o viata de familie ca in telenovele cu viata ta de familie atit de putin palpitanta? Sotul nu mai poate trai bucuria calma a mesei in familie pentru ca secretia de adrenalina este mai mare la meciurile de pe Eurosport, nu mai poate conduce cu 50 km la ora pentru ca a trait entuziasmul prin camera de pe masina lui Schumacher. Tinerii nu mai traiesc bucuria de a face sport pentru ca au destul sport singeros pe ecranele de toate tipurile, fie de computer, fie de televizor, Semanam cu animale haituite care vineaza repede mincarea pe la piata, somnorosi si cu ochii

inrositi de uitat la televizor, nu ne mai putem privi vecinii in ochi in lift si ne enervam pe vinzatoarea care ne face sa pierdem episodul preferat datorita incetinelii ei. Ne culcam tirziu adormind in fata ecranului, ne sculam tirziu obositi de prea multe cite am aflat nu de cite am facut. Si la boala tot ecranul este mingiiere. Lumea, comunitatea, biserica poate fi inlocuita cu o lume falsa care iti coboara in casa cind crezi ca vrei tu. Te duci sa duci cina la bolnavi si nici la rugaciune televizorul nu este oprit ca nu cumva sa se piarda ceva. Ce bine ar fi sa avem televizoare pentru fiecare pentru sot, sotie si copii pentru ca telecomanda devine obiect de disputa cind se suprapun emisiunile preferate. Nimeni nu mai citeste carti dintr-un capat in altul ca pe vremea cind cumparam cartite la pachet ca sa pui mina pe un roman bun, acum totul este pe casete video gata de inchiriat, totul este pe CD-uri, in forma digerabila. Copiilor nu le mai este motivata imaginatia de Jules Verne pentru ca au toate explicatiile din natura, toata viata le este sintetizata la Familia "DE CE" pe Fox Kids. Copii invata sa citeasca, invata engleza, invata fara profesor si cu un terminal de sticla. Locul pedagogului din secolul trecut, al profesorului care dadea meditatii acasa este luat de tot felul de maimute care vorbesc de pe CD-uri. Finalmente vom celebra lipsa Idealul este lipsa celuilalt, al aproapelui real si inlocuirea lui cu o intreaga lume, un univers constituit de comunitate informa DE DEPARTE, o lume in care copii nu vor mai vedea vaca bunicilor in mod real, ci numai la Animal planet, in care rasaritul soarelui il vedem doar pe Discovery, cui ar indrazni sa calatoreasca de placere i se ofera canalul Travel, este mai ieftin, alergarea se intimpla pe Eurosport, sederea la banca din fata portii ca prin Oltenia sau ziarul citit ca in Morometii este inlocuit de CNN si Euronews, iar biserica de TBN. Orice pentru oricine. Cineva mi-a spus ca prefera sa stea sa se uite duminica dimineata pe TBN sau pe CBN pentru ca asculta o predica mai buna, isi bea ceaiul in liniste linga sotie, nu miroase nimeni a transpiratie linga el, ca la biserica, nu mai iese afara in frig si nici nu mai consuma benzina sau biletele de tramvai. Tatal Minciunii ne ofera alternative mai comode, mai ispititoare pentru orice fata a realitatii prin tubul de sticla care se termina in fata ta. O proiectie de viata preparata cu grija si servita in portii care sa nu deranjeze sufletul. Acum trei zile m-am intilnit cu un prieten, de departe. L-am intrebat ce efect a avut asupra lui 11 septembrie, fiind cetatean american, roman de origine emigrat de mai multa vreme. Mi-a spus ca, dureros, si constientiza faptul acesta, evenimentele l-au lasat destul de rece, pentru ca avea sentimentul de dja vu, se obisnuise cu imagini de acest fel, mai ales ca cei de la Hollywood le fac mult mai bine. Cu totii intr-un mod mai intens sau mai diluat am simtit acest lucru atunci, am avut senzatia ca nu este adevarat, ca este film, ca este un fel de Ziua Independentei. Realitatea deformata intrata pe ecranele de sticla sau in ziare sau pe internet ne-a afectat dramatic capacitatea de reactie la realitatea cotidiana. Accidentul, creierii imprastiati, oamenii striviti in caroserii nu ne fac sa ne gindim la granita dintre viata si moarte socul nu mai este destul de puternic, imaginile ne sint comune de la Reflectii Rutiere. Femeile de astazi lesina mult mai greu decit cele din secolul trecut de pe vremea domnului Goe si conduc mult mai bine. Simturile ni s-au atrofiat, sentimentele au palit in intensitate, avem singe tot mai rece. Pentru a motiva reactii normale, sentimente naturale este nevoie de ceva mult mai spectaculos, este nevoie de senzational, de stimuli tot mai puternici, de Surprize Surprize, de Iarta-Ma, de tot felul de improvizatii si teme cu variatiuni la viata, bine impanate cu dresuri regizorale si cu destul de mult sex ca doza sa fie destul de eficienta. Ne miram ca doi romani din cinci sufera de depresii, cind, oricit ar fi omul de sarac, nu-si ia calorifer, dar isi ia televizor color?

Asa vom ajunge ca in 2020 bolile psihice vor ocupa in Romania locul I in topul bolilor care solicita atentie speciala, spunea Daniela Bartos, ministrul sanatatii in 24 nov. Tot mai uscati, tot mai apatici, mai nesimtitori, mai greu de impresionat pentru ca dozele de viata pe care le luam de pe micul ecran sint stimulente prea puternice fata de care viata reala nu mai are nici farmec, nici emotie, nici culoare si nici gust. Emisiunile si filmele cu rotunde, triunghiuri si patrate ne condamna o intreaga generatie la a deveni NESIMTITORI, fara sentimente naturale, devenim ASTORGOI, oameni care simtim tot mai putin la ceea ce se intimpla linga noi. Asta poate fi calea sigura pentru a nu te apropia de cel cazut pentru a-l ridica, sa nu mai aperi pe cel batut. Asa nu mai este greu de inteles cum echipajul unei ambulante lasa un bolnav sa moara in strada cu perfuziile in miini si cum un copil moare abandonat de frig in tren. Priviti la desenele animate pe care le urmaresc copii nostrii in care personajel nu vorbesc decit urlind, facind miscarii ample si exagerate, s-a dus vremea lui Tom si Jerry care se fugareau nevinovati, totul este la o alta dimensiune a miscarii, culorile se schimba repede, videoclipurile sint tot mai rapide. O noua specie, cu picioare mai scurte, cu miini atrofiate cu sezutul lipit de fotolii, cu degete antrenate la pop-corn, dar cu ochi din ce in ce mai mari, pregatiti pentru noile ecrane plate, cu urechi mai fine pentru noile sisteme de sonoritare este pe cale de aparitie - ASTORGOII NESIMTITORII, un nou neam, cei lipsiti de dragostea si sentimentele firesti din cauza dozelor prea mari de sentimente invalmasite pe ecran. Ne plingem de ca sintem inconjurati de nesimtiti de toate felurile, asta este noul pas in decadere, specie noua purtatoare a unui handicap cumplit, atrofierea INIMII, a sentimentului natural. Ma intreb ce doza le va trebui copiilor nostrii pentru a putea sa le declansam lacrimi si impresii, daca noua ne trebuie doua ore de tot feul de Suprize ca sa lacrimezi. IV. ANTIDOTUL Care este solutia? Scoaterea televizorului? Nu este singura problema, mai este si computerul, mai este si ziarul. Avem atitea canale de otrava care ni se scurg in case si care ne-au afectat de 50 de ani incoace toate reflexele emotionale. Sintem afectati mai mult decit am putea crede. Care au fost solutiile de urgenta luate de biserici? Aducerea distractiei si adrenalinei pe scena. Amvonul a fost condamnat la disparitie in unele biserici ceea ce arata o schimbare dramatica a modelelor eclesiale. In locul amvonului s-a nascut o scena cu jocuri de lumini, cu reflectoare, pentru alungarea plictiselii si apatiei, prin programe noi, prin predicatori noi, care predica din gluma in gluma si nu din verset in verset. Predicatorul plin de autoritate cu voce profetica a fost inlocuit de tot felul de mascarici pe care ii putem vedea pe canalele de televiziune religioase, noi profeti facuti de manageri, impresari, machiori si regizori, nu de Duhul. Noi masuri de decibeli, boxe si formatii, grupe de tot felul care inlocuiesc Cuvintul cu Sunetul, rostirea cu imaginea. Comunitati respectabile simt nevoia sa isi orneze sanctuarele cu ecrane uriase pe care sa proiecteze ilustratiile si mici filmulete relative la mesaj. Generatiile noastre nu mai pot asculta cuvinte mai lungi de 20 de minute, dar pot urmari imagini cite o ora si jumatate. Unde sint Spurgeon si Wesley si Moody care nu aveau la dispozitie nici macar retroproiectoare? Studiile biblice pe grupuri sau nu, indeletnicire fara prea multe emotii, a fost inlocuit de un fel de sedinte de vindecari, de un fel de spiritism sau de orice altceva pentru a crea senzatiile tari de care sintem privati altfel la biserica, binecuvintari de la Toronto sau de pe aiurea sint destinate sa emotioneze o generatie careia i s-a tocit capacitatea de a simti. Biserica devine o mare scena pe care se intimpla lucruri care trebuie sa intre in competitie cu ce se intimpla pe micul ecran.

Vom incerca sa cautam impreuna, empiric, la risc un prim pas spre o posibila solutie pentru ca intr-un fel, nimic nu este nou sub soare si chiar pe vremea apostolilor oamenii erau in cautarea de noi senzatii, dupa ce razboaiele Romei se sfirsisera. Razboinicii romani, lacomi de realitatea cimpului de lupta au creat Circul si gladiatorii si poporul asta astepta: Circ si Piine. Grecii, nostalgici dupa vremea in care chiar se facea scoala in Academia lui Platon si Lyceumul lui Aristotel, au creat Agora in care discutau nimicuri, dornici doar de noutati. Diavolul a fost dintodeauna specialistul crearii de INLOCUITORI pentru a te DISTRAGE (vezi Distractie) de la viata. Deformarea este tot atit de mare ca si la copiii care se intoxica cu laptele de mama si nu pot incurgita decit laptele praf preparat special pentru ei. De cincizeci de ani incoace, simptomatic sintem lacomi de inlocuitori de tot felul, nu numai de musama in loc de piele si margarina in loc de unt, de cubulete de supa in loc de patrunjel, di de INLOCUITORI DE VIATA pentru insasi VIATA. Problema noastra nu o rezolvam aruncind pe fereastra televizoarele, poate este un inceput sa incercam sa le controlam, pentru ca boala este mult mai intinsa. Deformarea si oferta de inlocuitori de realitate este mult mai subtila. Probabil va trebui sa intervenim intr-adevar radical in programe si in viata si organizarea bisericii. Poate va trebui sa raspundem cu un alt chip, chipului veacului acestuia care incearca sa ne intre in biserica, dar pina la reforme instutionale intelepte si nu doar de forma, mai sint alte lucruri de rezolvat. Probabil secolul urmator va trebui sa pregatim biserica pentru a vietui in catastrofa relationala fara a deveni biserica pe internet sau un fel de TBN adus la cote inimaginabile, un fel de biserica televizata. Dar inainte de asta trebuie sa incepem cu citeva lucruri marunte: trebuie inceput cu restaurarea a ceea ce s-a stricat mai tare in urma acestei campanii a Celui Mincinos: capacitatea de a simti normal, de a reactiona normal la viata normala. Trebuie sa incercam sa reintram in viata normala, sa revenim cu picioarele pe pamant, sa incercam sa vedem viata de dincolo de ferestrele noastre asa cum este. Incercati urmatoarele lucruri, par marunte si nu avem mai multe argumente decit experimentul, puteti sa incercati doar citeva: 1. Opriti pentru cel putin o saptamina televizorul, internetul, computerul, aparatele de radio, cam tot ce se baga in priza si face zgomot si aduce o altfel de viata in viata dumneavoastra. Asta va crea o liniste ciudata, neobisnuita si acest neobisnuit va crea crize. Gustul adevaratei vieti vi se va parea ca si gustul cafelei preferate pe care incercati sa o beti dupa ce ati mincat seminte de floarea soarelui sarate. Dezleaga legaturile robiei. 2. Sarbatoriti micile bucurii ale familiei. Daca tot s-a facut liniste, umpleti spatiul obtinut cu micile bucurii pe care de obicei le consideram poveri: scincetul copiluli de scutec, intrebarile nesfirsite ale copiilor de scoala. Abia acum, dupa ce ai inchis televizorul si indraznesti, ai curajul si vointa sa nu te mai uiti la Tinar si nelinistit, observi ca ai in casa un adolescent deja TINAR SI NELINISTIT care are nevoie de un prieten si de un maestru, are nevoie de un tata real, nu de un mare absent care se muta de pe fotoliu pe canapea in fata televizorului sau care nu se vede de ziar. Daca nu, se duce la internet si isi cauta pe situri prieteni si prietene. Bucura-te de obisnuit de lucuri mici care compun viata minunata. Viata nu este compusa doar din orele care trebuie sa se scurga mai repede pina incepe emisiunea preferata, iar copii sint doar obstacole in fata ecranului pe care trebuie sa ii fugarim inainte de pierde faza. 3. Reveniti la obiceiurile clasice, cum ar fi rugaciunea la masa cu totii, fara muzica si fara zgomot, fara a minca in fuga si fiecare pe unde apuca, reveniti la masa familiala comuna, chiar daca sint stiri. Rugaciunea cu copiii seara la pat, rugaciunea in genunchi, povestea de seara pentru copii, statul de vorba la cafea cu sotia. 4. Asculta povestile celor din casa. Revenirea la obiceiurile clasice te vor obliga sa petreci mai

mult timp de relatie cu cei ai casei. Invata sa asculti cu atentie intimplarile banale de peste zi ale celor din casa, toate nimicurile care s-au intimplat sotiei tale in asa de putin fascinanta zi de spalat vase, aspirat, intins rufe pe balcon, ce au facut copiii la gradinita si la scoala. Nu este important chiar ce au facut, dar este important cum iti povestesc. Este un univers mai plin de surprize decit Discovery. Iti vei redescoperi sotia. Unii asa s-au reindragostit de sotiile lor dupa 20 de ani. 5. Entuziasmeaza-te, lasa-te entusiasmat de MULTUMIRE. Scriptura spune ca oamenii in vremurile din urma vor fi nemultumitori, pentru ca nu cistiga bucatariile promise la diverse emisiuni sau apartamentul in orasul tau sau masina de care au noroc altii. Multumeste pentru lucrurile simple pe care le ai deja, pentru BUCURIILE SIMPLE, pentru mersul simplu fara dureri reumatice, pentru aplecatul elastic sa te inchei la sireturi fara durerile de sciatica, mestecatul fara durerile provocate de afte, vederea fara dureri conjunctivale. Dupa o boala sau dupa un regim restrictiv, puscarie sau armata, tuturor ne vine pofta de viata si bucuria. 6. Fii atent la cei din jurul tau, cultiva-ti apropiatii. Un film te poate face sa uiti ca esti la televizor, altii pot deveni obstacole in calea actiunii care este pe ecran, te poti certa violent pentru a vedea emisiunea preferata. Scriptura ne spune ca oamenii vor fi atunci IUBITORI DE SINE. Inchide lumea care iti intra in viata pe alta parte pentru a te bucura de apropiatii pe are Dumnezeu ti i-a daruit ca sa nu te izbaveasca de iubirea prea mare de sine. 7. Renunta la tichete, cupoane, capace, etichete, bilete si decupaturi de trimis pentru a cistiga tot felul de lucruri la noroc si nemuncite. Ce ironie ar fi sa te faci de ris ca ai cistigat cine stie ce aparat de radio cu eticheta unei beri sau a unui pachet de tigari. Scriptura spune ca oamenii in vremurile din urma vor fi iubitori de bani si cistig murdar. Ai puterea de a te risca sa nu dea norocul peste tine, inchide-ti ochii si urechile cind pe la televizor te ispiteste trimiterea de capace de margarina pentru o bucatarie complet utilata. Este doar un exercitiu spiritual. 8. Regindeste-ti toata viata sociala. Fa-ti ordine in relatii - invita-ti prietenii nu numai sa vedeti serialul preferat impreuna, ci sa faceti o prajitura impreuna, la imbaierea copilului, la reparatia masinii impreuna, la un picnic in mijlocul naturii, nu doar la meciuri si emisiuni preferate. Gaseste forme de socializare care sa scoata din perspectiva televizorul. Trist, se inmpla sa ne viziteze prieteni dragi ca toti sa ne uitam pe fereastra de sticla care da in lumea diforma a minciunilor frumos ambalate. Ne uitam cu totii la televizor ca sa ne luam doza impreuna. Scrie scrisori vecinilor, reia invitatiile clasice din secolul trecut la ceaiuri cu dulceata din lumea lui Caragiale in care pina si domnul Goe era usor simtitoriu. 9. Regindeste intregul sistemul de autoritate in care te afli. Familie, Biserica, Societate, dezintoxicidu-te de felul in care iti vinde mass-media sistemul de autoritate de astazi. Scriptura ne arata in Timotei ca in vremurile din urma oamenii nu se vor mai supune nici unui fel de autoritate naturala, familiala, sociala. Mesajele pe care le primesc copiii dumneavoastra pe ProFM sint in genul ASCULTA-TI MUZICA SI N-ASCULTA DE NIMENI. 10. Fa acelasi lucru cu standardele morale si principiile. Fara limite, este lozinca lumii postmoderne in care traim. Traducind corect textul lui Pavel catre Timotei, aflam ca oamenilor din vremurile din urma li se va parea prea mult orice fel de limita morala, orice conventie sociala, orice ingradire a bunului simt natural. Revistele ca Avantaje sau chiar nevinovata Femeia au din ce in ce mai multe articole in care adulterul este o alternativa decenta, un fel de tratament de stress. Schimbarea partenerului este benefica, chiar eliberatoare. Renunta la revista preferata, chiar daca vei pierde reteta lunii pentru care si asa nu ai incrediente sa o prepari. 11. Evita scenele tari de orice fel la televizor, intra, daca vrei, in scenele tari din viata. O vizita la spital, la un azil de batrini ti-ar oferi mai multe istorii decit cele de la Surprize, surprize, la un orfelinat sau la un ospiciu, chiar in puscarie, daca ai acces, ai putea afla mai multe istorii si mult mai palpitante decit cele de la emisiunea Iarta-ma. O asemenea portie de viata reala te-ar ajuta sa gusti viata ta mai mult si sa te bucuri de normalitatea pierduta prin atacul mass-mediei asupra simturilor. 12. Du-te regulat la o biserica si fii consecvent si credincios fata de acest lucru. Sa nu ai doar o forma de evlavie in care ai bifat activitatile, implica-te activ in ceva, in orice, dar fa cu inima, cu

tot sufletul ceea ce faci. Incearca sa nu ai activitati preferate doar Si chiar de ar fi sa se internetizeze biserica, sa se eletronizeze fratietatea, sa fie mai comod stind la o slujba la televizor, revino la ceea ce ai invatat de la mama ta si bunica ta, Timotee, la lucrurile clasice, revino la VIATA INSASI.

Cunoasterea lui Dumnezeu


Cand privim maretia universului in care traim si ne uitam cu bagare de seama la noi insine si la toate evenimentele petrecute in istorie, ne intrebam: Care este cauza tuturor acestor realitati. Daca pentru multi raspunsul este intamplarea, hazardul, evolutia, pentru cei credinciosi raspunsul este unul singur Dumnezeu. Pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu, Sfanta Scriptura ne prezinta marturii despre existenta, imaginea, caracterul si lucrarea lui Dumnezeu. Pentru ca acest subiect este foarte vast voi prezenta doar cateva aspecte din acest subiect.

I. EXISTENTA LUI DUMNEZEU


Pentru ca marturiile care atesta existenta Lui Dumnezeu sunt atat de evidente si convingatoare, Psalmistul afirma numai: Nebunul zice in inima lui: Nu este Dumnezeu. Ps 14:1, iar cei care-i intorc spatele fara sa ia seama la aceste evidente ajung in intunecime spirituala si nebunie. Rom. 1:21-22. Suntem siguri de existenta lui Dumnezeu luand in considerare urmatoarele marturii: a. Marturia creatiei. Dumnezeu este cauza primara a tuturor lucrurilor vazute si nevazute. Psalmistul afirma: ..Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. Ps.19:1. Iar apostolul Pavel scriind romanilor spune: Ce se poate cunoaste despre dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat despre Dumnezeu. In adevar insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot desvinovati. Rom.1:20-21. Vazand ca in univers exista intelepciune, lege si scop, putem spune cu convingere ca acestea sunt urma existentei lui Dumnezeu. b. Marturia Scripturii. Scriptura este Cuvantul Lui Dumnezeu care vorbeste despre Dumnezeu si lucrarile pe care El le implineste. Pentru ca acest Cuvant s-a dovedit adevarat si a fost probat prin implinirea lui in istorie el dovedeste existenta celui care l-a transmis. 2 Tim.:3:16-17, 2Pet. 1:21. Mat 24:35, Mc.13:31, Luca 21:26. c. Marturia constiintei. In fiecare din noi exista gandul vesniciei si acest legiuitor numit constiinta, care judeca aproband s-au dezaproband faptele pe care le implinim indiferent de vointa noastra. Aceasta realitate ne arata ca in noi exista o voce care striga confirmand existenta lui Dumnezeu. Rom. 1:19. Ps.32:2-3 d. Marturia istoriei. Multe evenimente din istorie isi gasesc explicatia doar punand in dreptul lor numele Dumnezeu. Astfel formarea si existenta Israelului, succesiunea marilor imperii care au stapanit lumea in ordinea anuntata de Daniel si Ezechiel, implinirea planului mantuirii, toate arata ca Dumnezeu este acel care guverneaza. Cea mai mare evidenta din istorie despre existenta lui Dumnezeu, este intruparea Domnului Isus. El este acel care ni l-a descoperit pe Dumnezeu la nivelul intelegerii noastre. Ioan 1:14-18

e. Marturia experientei personale. Cea mai mare marturie ramane faptul ca sunt oameni care l-au intalnit pe Dumnezeu. Putem numi pe Avraam, Moise, Iosua, Ilie, dupa invierea Domnului Isus ucenicii, martorii invierii, Saul. In chip spiritual au parte de aceasta experienta insa, toti cei care cred, si-l accepta pe Domnul Isus. Ioan 14:9 si 23-24.

II. CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU


Noi oamenii putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu pentru ca El se descopera. Daca primul om l-a cunoscut pe Dumnezeu prin experienta intalnirii si comunicarii directe, dupa caderea in pacat pentru om nu mai exista posibilitatea de a sta fata in fata cu Dumnezeu si sa mai traiasca. Greutatea intalnirii cu Dumnezeu este cauzata nu numai de pacatul care ar atrage pedeapsa imediata, ci si de faptul ca Dumnezeu este Duh iar noi suntem limitati de natura fizica, in care percepem lucrurile inconjuratoare prin cele 5 simturi. Daca primii oameni pastrau vie imaginea lui Dumnezeu prin constiinta, din cauza pacatului si constiinta s-a intunecat. In ciuda acestor obstacole avem posibilitatea sa-l cunoastem pe Dumnezeu pentru ca El se descopera la nivelul intelegerii noastre. Cunoastem pe Dumnezeu prin modul in care ni se prezinta: a ) Dupa numele sub care se descopera La evrei numele unei persoanei nu era un simplu apelativ, ci un mesaj care poarta in sine informatii despre persoana caruia i se atribuie. Numele sub care Dumnezeu se descopera ne ajuta sa ne formam o imagine despre El. Asfel Iahweh Iehova, numele cel mai des intalnit descopera faptul ca Dumnezeu exista vesnic. Asa se prezinta El lui Moise spunand: Eu sunt cel ce sunt Exod 3:14. Evreii cand intalneau acest nume in scrierile sulurilor sfinte nu-l pronuntau pentru ca ei credeau ca atunci cand este rostit Dumnezeu care este vesnic este prezent si in momentul cand este rostit numele. Ei au inlocuit acest nume cu Adonai ce il identifica pe dumnezeu ca Domn si Stapan. In Sfanta Scriptura gasim o combinatie a acestui nume cu alti termeni care descopera insusirile si lucrarea pe care o implineste Dumnezeu: Astfel
o o

Iehova Ire - Domnul poarta de grija Gen. 22:14, Iehova Nisi - Domnul Steagul meu Ex.17:15,

o o o

Iehova Salom - Domnul pacii Jud 6:24, Iehova Sabaot - Domnul ostirilor I Sam. 1:3, Iehova Tidchenu - Domnul neprihanirea mea Ier 23:6 etc.

Cel mai des Dumnezeu se descopera lui Israel sub Numirea


o

Iahweh Yelohim Israel Domnul Dumnezeul lui Israel, Jud 5:3.

Primul nume intalnit in Biblie sub care Dumnezeu se prezinta este


o

Elohim Gen 1:1 ce cuprinde o forma de plural, aratand faptul ca Dumnezeu este unul in unirea celor trei persoane Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant.

b) Dupa atributele Sale Putem sa dobandim o imagine despre Dumnezeu urmarind Sfanta Scriptura care prezinta pe Dumnezeu aratandu-ne atributele, insusirile Sale. Astfel intalnim atribute naturale:
o o o o

Dumnezeu este Duh - Ioan 4:24, Dumnezeu este Etern Vesnic Ps.90.2 Isaia 57.15. Dumnezeu este Omnipotent. Iov 42.2, Dumnezeu este Omnistient I Cron 28: 9.

O alta categorie a atributelor care descopera identitatea lui Dumnezeu este cea a atributelor morale:
o o o o o

Dumnezeu este Sfant. Isaia 6:3, Dumnezeu este Milostiv Ps.103:8, Dumnezeu este Drept Deut 32:4, Dumnezeu este Dragoste I Ioan 4:8, Dumnezeu este credincios Deut 7:9. Etc.

c) Dupa lucrarile Sale Pentru a ne forma o imagine despre Dumnezeu alaturi de numele sub care El se prezinta si atributele Sale, trebuie sa urmarim si lucrarile pe care El le-a implinit. Intreaga creatie ne vorbeste despre puterea si intelepciunea lui Dumnezeu, apoi Eliberarea Israelului din Egipt, a fost o demonstratie a ceea ce este Dumnezeu pentru Faraon si poporul Egiptului. Dumnezeu se descopera ca fiind stapanul fiecarui domeniu al existentei El poate pedepsi pe cei rai dar si ocroti si izbavi pe cei credinciosi. Minunile din timpul calatoriei Israelului sau a cuceririi tarii Canaanului dovedesc ca Dumnezeu poarta de grija implineste promisiunile si da biruinta celor care cred si asculta. Mult mai puternic straluceste Dumnezeu, luand in considerare felul in care a revelat si a condus istoria pentru implinirea planului mantuirii. d) Dupa imaginea descoperita in Domnul Isus Cel care ne-a prezentat pe Dumnezeu intr-o imagine completa, pe intelesul nostru este Domnul Isus. Pavel spune: El care este oglindirea slavei Lui si intiparirea fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui Evrei 1:3. Urmarind persoana, caracterul si lucrarea Domnului Isus, putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu, pentru ca Domnul Isus a spus lui Filip: Cine m-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Ioan 14:9

III.CONCLUZII
Luand in considerare felul in care se descopera Dumnezeu, putem spune: Dumnezeu este unul singur, Creatorul Sustinatorul si Stapanitorul tuturor lucrurilor din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. El doreste comunicarea cu omul, coroana creatiunii Sale, pe care doreste sa-l izbaveasca de pacat prin planul mantuirii implinit prin Fiul Sau, si cu care doreste sa petreaca

vesnicia in slava. Noi oamenii fata de Dumnezeu, avem responsabilitatea sa credem, sa-L ascultam implinind voia Sa si sa-l slujim pana la capatul vietii.

Camera ascunsa
In realizarea unor emisiuni umoristice TV se utilizeaza o metoda mai putin obisnuita. Astfel, o echipa speciala alege un actor, un om politic,un scriitor sau o alta persoana importanta si de asemenea se pregateste o actiune regizata intr-una din activitatile obisnuite ale respectivului. Mai multe camere video masacate sunt instalate in locul unde persoana isi desfasoara activitatea. Uneori, cu ajutorul colegilor sau a membrilor familiei, persoana este pusa in situatii ridicole sau controversate si de-a dreptul nedorite. Nestiind ca toata acea mascarada este filmata, nefericitul se manifesta functie de circumstante, strigand, izbind, maniindu-se,etc... Intr-un final, cand situatia devine tensionata, toata echipa il aplauda si-i spune ca este personajul principal al rubricii "Camera ascunsa" si ca va aparea in curand pe micul ecran. Reactia lui ulterioara se subintelege. Toti vor vedea cum a actionat in acele momente si-i vor constata adevarata conduita. Fie ca iti vine sa crezi, fie ca nu, si tu te gasesti pe un platou de filmare. O camera ascunsa surprinde orice gest, orice miscare, orice vorba,...totul. NU, nu te speria! Nu este vorba de S.R.I. sau de vreo alta echipa secreta pusa in slujba unui stat totalitar. Este cu totul altceva. Tu esti doar unul din cei aporximativ sase miliarde de oameni ce participa la emisiunea "Camera ascunsa a lui Dumnezeu". Biblia spune ca:"nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice ati spus la intuneric, va fi auzit la lumina; si orice ati grait la ureche, in odaite, va fi vestit de pe acoperisul caselor" (Luca 12:2-3). Dumnezeu vede totul , cunoaste totul, chiar si cele mai intime sentimente si nazuinte, cat si gandurile ce strafulgera mintea noastra. Omniscienta si omniprezenta lui Dumnezeu sunt adevarurile revelate pentru noi oamenii si ne motiveaza in a trai curat, constienti de faptul ca suntem mereu in colimatorul ceresc. Pentru a fi mai specifici, Biblia ne indeamna la cateva actiuni concrete vizavi de atotstiinta divina. In primul rand, intrucat Dumnezeu vede adevarata noastra imagine launtrica, suntem indemnati sa ne pazim de fatarnicie (Luca 12:1). Viata duplicitara ii este urata lui Dumnezeu deoarece El vede comportamentul nostru in orice circumstante. Chiar daca pozam a fi onesti, amabili si evlaviosi, toata necinstea si celelalte manifestari firesti sunt cunoscute de Cel Preainalt. In al doilea rand, intrucat Dumnezeu vede in ascuns nu este corect sa ne laudam cu realizarile noastre, cu lucrarile noastre. In Matei cap.6.1-6, Domnul Isus ii avertizeaza pe cei ce doresc sa-si afiseze religiozitatea si evlavia, spunand ca deja si-au primit rasplata. Traim intr-o perioada cand reclama este la moda si suntem tentati sa o folosim si pe taramul bisericii. Noi, credinciosii ne vom primi lauda de la Dumnezeul care vede in ascuns. In final, constienta faptului ca Dumnezeu vede aduce incredere in inimile celor ce se tem de El. "Ochiul Domnului priveste peste cei ce se twem de El, peste cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui, ca sa le scape sufletul de la moarte si sa-i tina cu viata in mijlocul foametei" (Ps. 33:18,19). Viitorul pare sumbru din toate punctele de vedere. Iminenta unui razboi, a unei foamete nu trebuie sa inspaimante un credincios. Ca si Ilie poti fi salvat in mod miraculos. Doar sa te temi de Cel ce iti cunoaste inima in toata profunzimea. "Camera ascunsa a lui Dumnzeu" surprinde viata ta in amanunt. Cum vei sta in ziua judecatii in fata filmului propriei tale vieti? Nu incerca sa-ti ascunzi adevarata imagine, nu-ti confectiona o

masca a pioseniei. Tot launtrul tau va fi descoprit! Teme-te de Dumnezeu, increde-Te in El si nu vei avea de ce sa te temi de ziua in care vor fi dezvaluite lucrurile ascunse ale oamenilor. Daniel Grigoriciuc

SARBATOAREA NASTERII DOMNULUI Realitate sau ambalaj ?


La sarbatoarea nuntii unei perechi tinere, in timpul receptiei, doi prieteni, au intrat in sala cu un cadou. Ei purtau o cutie mare, frumos ambalata, ce parea ca ascunde un congelator. Dupa ce au gasit cu greu locul unde sa-l aseze, acestia au rugat pe cei doi miri, sa desfaca cadoul sub privirile tuturor. Cu mare emotie mirii, au taiat panglicele, au indepartat hartia, si cind au desfacut cutia, inauntru au gasit o noua cutie ambalata identic. Surpriza a fost deosebita. Toti cei prezenti I-au rugat cu insistenta sa desfaca si aceasta cutie. Procedand ca mai inainte, dar cu emotii si mai mari, mirii au asteptat sa vada ce gasesc inauntru. Cind s-au uitat inauntru au descoperit o noua cutie ambalata ca cele dinainte. Mirii au ridicat-o in vazul tuturor, care apreciind continutul au spus: cu siguranta este un casetofon. Deschizand si aceata cutie au descoperit aceeasi surpriza: o noua cutie ambalata ca cele precedente. Toropiti de curiozitate si emotie, de teama unui nou esec, mirii nu mai voiau sa desfaca noul cadou. Au fost determinati sa continuie de promisiunea ca e ultima cutie care li se va cere sa o deschida. Tremurand acestia au desfacut pachetul si inauntru au gasit o papusica frumos imbracata, care atunci cand i se scotea biberonul incepea sa planga. Nuntasii au aplaudat indelung intelegand mesajul: prietenii mai asteapta o ocazie de sarbatoare, la nasterea primului lor copil!. Aceasta realitate insa, a fost ascunsa de mult ambalaj. Aceasta intamplare poate exemplifica ceea ce a ajuns sarbatoarea Nasterii Domnului Isus in vremurile noastre. Esenta sarbatorii este Nasterea Domnului Isus intr-un chip asemenea noua. In jurul acestei realitati, in decursul anilor insa, s-a adunat mult ambalaj. Chiar din primele secole acestei ocazii I s-au alaturat influente pagane, cum ar fi: aprinderea luminilor, impartirea darurilor, impodobirea pomului. Dupa generatii in locul pruncului a aparut Mos Craciun, industria reclamelor si a comertului, iar umanismul a indreptat privirile omului spre el insusi.Tot ceea ce asteapta unii de sarbatori este: sa aiba ceea ce este mai bun pe masa, sa fie inconjurati de familie si prieteni si sa inceapa petrecerea! Ambalajul traditiei si-a obiceiurilor, a dorintelor si-a intereselor personale, a influentelor societatii, ii face sa piarda realitatea. Prezentand realitatea a ceea ce s-a petrecut acum 2000 de ani la Betleem, apostolul Ioan spune: .Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar Ioan 1:12/a Cuvantul, care la inceput era cu Dumnezeu, Cuvantul, prin care au fost facute toate lucrurile, Cuvantul, care este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, s-a facut asemenea noua, venind in lumea noastra, in trup de carne. Aceasta-I minunea pe care o sarbatorim la Craciun. Daca minunea intruparii nu se mai repeta ; in fiecare an, binecuvantarile pe care El le ofera, sunt mari experiente si realitati, traite de cei care trec dincolo de ambalaj. Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne arate ceva! Evanghelistul Ioan spune: . Si noi am vazut slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal Ioan 1:14 /b. La sarbatori ochii omului orbiti de pacat, pot sa vada pe

Dumnezeu, prezentat la nivelul intelegerii noastre. Ioan 1:18, Evrei 1:3, Ioan 14:8-9 etc. Pot sa vada Slava lui Dumnezeu. Slava pe care Adam a vazut-o in Dumnezeu inainte de cadere, care a vazut-o Moise ascuns in crapatura stincii (Ex.33:12-23), slava care a umplut cortul intilnirii (Ex.40:34-35) sau Templul de la Ierusalim (I Imp.8:11).Aceeasi Slava, care descopera maretia caracterului lui Dumnezeu, ne este descoperita acum de Hristos. Prin intruparea Sa, putem intelege ca Dumnezeul nostru este sfant. Domnul Isus s-a nascut prin puterea Duhului Sfant, din fecioara Maria, fara a mosteni firea pacatoasa. Dumnezeul nostru este Atotputernic, El poate interveni in domeniul Creatiei Sale, randuind un nou Adam prin care sa ofere omenirii o noua sansa. El poate conduce istoria pentru ca la implinirea vremii,sa implineasca promisiunile Sale (Gen.3:15). Dumnezeul nostru este plin de dragoste. El a aceptat sa coboare prin Fiul Sau in locul cel mai de jos unde am ajuns din pricina pacatului, sa vina in fieful stapanirii mortii si-a puterii intunericului, dovedindu-ne cat de mult ne iubeste. (Ioan 3:16). Sunt asa de multi cei care la sarbatori vad numai stralucirea vitrinelor, a artificiilor, sau a luminilor din brad. Cei ce traiesc adevarata fericire, privesc dincolo de acest ambalaj, oricat de stralucitor ar fi si vad stralucirea Slavei Lui Dumnezeu, chiar daca este prezentata in cadrul cel mai saracacios: iesle si scutece sarace. Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne aduca ceva! Asteptarea tuturor este ca la sarbatori sa primeasca felicitari si cadouri. Prin venirea Sa,Domul Isus ne-a adus ceea ce nimeni altul nu ne putea oferi: Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. Ioan 1:17. Prin Domnul Isus, darul lui Dumnezeu pentru omenire, am primit harul apropierii de Dumnezeu prin credinta, darul binecuvintarilor Lui Dumnezeu care ne sunt oferite in meritele Lui, si darul vietii vesnice. "... atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu pentruca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. " Ioan 3:16. Cei care se incurca in ambalajele lumii, cauta darurile vremelnice, pe cind cei care experimenteaza realitatea intruparii primesc darurile vesnice. Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne faca sa fim cineva! Ca si copil cea mai mare surpriza traita la sarbatori, a fost sa-l descopar pe tata imbracat cu hainele lui Mos Craciun. Tata a incercat sa-si schimbe identitatea dar vocea si gesturile l-au tradat. Prin venirea Sa Domnul Isus, ne-a oferit sansa de a ne face copii ai Lui Dumnezeu. Tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu. Ioan 1:12. Primindu-l prin credinta, pe El, cel nascut, dobandim o natura Divina. Suntem nascuti din Dumnezeu, ca fii ai Lui si mostenitori ai imparatiei Sale. Cei ce vor sa aiba aceasta identitate desbraca hainele lumii si aceepta sa fie imbracati in prihanirea data de Dumnezeu. Provocarea la aceste sarbatori este pentru o alegere, intre ceea ce este ambalaj si realitate. Nici un ambalaj oricat de stralucitor ar fi nu are valoare fara continut. Alege ceea ce este realitatea, pentru ca prin ceea ce este, a venit sa aduca si poate sa faca Domnul Isus, intregul cadru in care iti petreci sarbatorile sa capete valoare si sa-ti aduca bucurie si implinire deplina. Sarbatori Fericite va ureaza www.Crestin.ro !

Tinerii "suprasolicitati"
Tinerii din zilele noastre se tem de prea multa munca si se poarta ca si cum sudoarea fruntii - ca rezultat al unei munci cinstite - ar fi ceva de care sa te rusinezi. Oare chiar toti, in mod egal, sunt speriati de un mers mai obosit si de o fata mai umflata?! Acest duh de lenevie da nastere caselor unde se aduna tinerii la jocuri de noroc, umple puscariile de tineri lenesi care umbla aiurea si nu fac nimic, umple discotecile cu vagabonzi si tin casele de ajutorare si institutiile de caritate foarte active. Tineri ca acestia nu vor construi niciodata case uriase si fabrici, nici cladiri precum Cetatea de Scaun a Sucevei care dainuie de mult timp sau alte cladiri si blocuri inalte ca in zilele noastre. Cei care au construit astfel de cladiri nu erau lenesi si nici fricosi de munca. Toti baietii din America au auzit de Tipografia mare a lui Harpers. Deci, toti baietii acestia cunosteau foarte bine paginile cartilor lor frumos colorate si poate ca multi au vazut si Tipografia din orasul New York. Dar daca eu i-as fi intrebat pe unii baieti cum se face ca fratele mai mare a lui Harper a gasit o casa asa de frumoasa si impozanta, poate ca mi-ar fi spus ca omul acesta a fost "un mare norocos". Intr-adevar, a fost norocos. Dar un prieten vechi, lucrator la tipografia aceea, ne-a dezvaluit secretul acestui om norocos. El insusi, editorul principal si cu cel mai mare dintre baietii lui Harper au invatat meseria de tipograf cu multi ani in urma, pe strada John din New York. Ei si-au inceput viata lor fara noroc, dar cu maini voitoare sa munceasca si minti active; un noroc suficient de mare pentru orice om tanar din tara asta libera. "Uneori, dupa ce ne faceam treaba pe ziua respectiva, James Harper spunea: 'Thurlow (asa il chema pe editor), hai sa mai desfacem un palet mare de hartie. Numai sa-l desfacem. Sa-l avem gata desfacut pe maine'. In general, cadeam de acord, dar fara prea mare tragere de inima sa "desfacem numai" paletul, insa James ma pacalea si radea la bombanelile mele si niciodata nu ma lasa pana nu desfaceam complet tot paletul si asezam hartia frumos si intinsa perfect la colturi, gata de lucru pentru a doua zi. Vara ne-am facut un obicei sa mergem mai devreme la lucru si pana ceilalti baieti si barbati isi mancau micul dejun, noi aveam jumatate din treaba noastra facuta pe ziua aceea. Ne dadeam intalnire mai devreme si porneam spre strada John. Ceream cheia de la ofiterul de serviciu batand usor in gemuletul lui, iar domnul Seymour o lua de sub perna si ne-o dadea prin oblonul geamului. Facand asa, n-aveam probleme cu nimeni si nici treaba cu baietii rai care faceau numai nazbatii, iar pe deasupra, adunam bani la buzunar pentru munca facuta." Cheia data prin oblonul geamului ne vorbeste despre secretul "norocului" acestor doi barbati care s-au ridicat pana au devenit eminenti, foarte cunoscuti si cu un nume bun, in timp ce alti baieti care dormeau adanc in acele ore de dimineata, au ramas necunoscuti si " fara noroc" cum spun ei. In loc sa-l urmareasca pe seful lor cand era cu spatele si sa spuna celorlalti, aprinzandu-si o tigara: "Hei, baieti, haideti acasa, am facut indeajuns pentru azi!", fratii Harper spuneau: "Hai sa mai lucram un pic si peste program, sa ne pregatim lucrul pe maine , ca sa ne fie mai usor !" Acest "sa mai lucram un pic peste program" - care pe multi ii sperie in zilele noastre si-i face sa fuga in Vest, pe vapoare, sau oriunde, mancand resturi si cautand cum s-ar putea face bani fara sa muncesti - a pus temelia viitorului maret al acestor doi tineri care erau doar ucenici sarguinciosi. Astfel de baieti erau bucurosi sa mearga seara la culcare si sa doarma dusi. Ei n-aveau timp de

pierdut, energie de risipit, ganduri de lenevie si nici conversatii murdare. Printre ultimele cuvinte rostite de James Harper - cuvinte potrivite sfarsitului unei astfel de vieti au fost: "Nu este cel mai bine sa studiezi cum sa lucrezi cat mai putin, ci cum sa lucrezi cat mai mult." Aceste cuvinte trebuie intiparite in mintea fiecarui tanar care asteapta sa devina ceva in viata. Tineri si tinere, puneti-va in gand acest lucru: oamenii mari de maine ai tarii noastre - Romania vor fi acei care astazi fac ceea ce acesti baieti au facut in copilaria lor. Daca veti fugi de munca, daca va veti enerva pe seful vostru sau pe cei ce va invata sa fiti credinciosi, daca va sculati tarziu dupa o noapte petrecuta in placeri lumesti, cautand cum sa inlocuiti munca cinstita cu speculatii, atunci nu veti fi altceva decat victima propriilor voastre nebunii. Cei pe care voi ii intalniti si sunt imbracati frumos, cuviincios, care muncesc si sunt ascultatori, ocupandu-se de lucruri serioase, cei care invata sa faca lucruri bune si corecte sunt cei despre care se spune ca au "noroc". Munca peste program nu este o teroare pentru ei. Dimpotriva, ei se pregatesc sa ia locul celor mari conducatori ai tarii noastre. Ei au descoperit secretul lui James Harper. Cheia data prin oblonul de la geam dis-de-dimineata ne spune, de fapt, totul despre aceasta poveste!

Tinerii "suprasolicitati"
Tinerii din zilele noastre se tem de prea multa munca si se poarta ca si cum sudoarea fruntii - ca rezultat al unei munci cinstite - ar fi ceva de care sa te rusinezi. Oare chiar toti, in mod egal, sunt speriati de un mers mai obosit si de o fata mai umflata?! Acest duh de lenevie da nastere caselor unde se aduna tinerii la jocuri de noroc, umple puscariile de tineri lenesi care umbla aiurea si nu fac nimic, umple discotecile cu vagabonzi si tin casele de ajutorare si institutiile de caritate foarte active. Tineri ca acestia nu vor construi niciodata case uriase si fabrici, nici cladiri precum Cetatea de Scaun a Sucevei care dainuie de mult timp sau alte cladiri si blocuri inalte ca in zilele noastre. Cei care au construit astfel de cladiri nu erau lenesi si nici fricosi de munca. Toti baietii din America au auzit de Tipografia mare a lui Harpers. Deci, toti baietii acestia cunosteau foarte bine paginile cartilor lor frumos colorate si poate ca multi au vazut si Tipografia din orasul New York. Dar daca eu i-as fi intrebat pe unii baieti cum se face ca fratele mai mare a lui Harper a gasit o casa asa de frumoasa si impozanta, poate ca mi-ar fi spus ca omul acesta a fost "un mare norocos". Intr-adevar, a fost norocos. Dar un prieten vechi, lucrator la tipografia aceea, ne-a dezvaluit secretul acestui om norocos. El insusi, editorul principal si cu cel mai mare dintre baietii lui Harper au invatat meseria de tipograf cu multi ani in urma, pe strada John din New York. Ei si-au inceput viata lor fara noroc, dar cu maini voitoare sa munceasca si minti active; un noroc suficient de mare pentru orice om tanar din tara asta libera. "Uneori, dupa ce ne faceam treaba pe ziua respectiva, James Harper spunea: 'Thurlow (asa il chema pe editor), hai sa mai desfacem un palet mare de hartie. Numai sa-l desfacem. Sa-l avem gata desfacut pe maine'. In general, cadeam de acord, dar fara prea mare tragere de inima sa "desfacem numai" paletul, insa James ma pacalea si radea la bombanelile mele si niciodata nu ma lasa pana nu desfaceam complet tot paletul si asezam hartia frumos si intinsa perfect la colturi, gata de lucru pentru a doua zi. Vara ne-am facut un obicei sa mergem mai devreme la lucru si pana ceilalti baieti si barbati isi

mancau micul dejun, noi aveam jumatate din treaba noastra facuta pe ziua aceea. Ne dadeam intalnire mai devreme si porneam spre strada John. Ceream cheia de la ofiterul de serviciu batand usor in gemuletul lui, iar domnul Seymour o lua de sub perna si ne-o dadea prin oblonul geamului. Facand asa, n-aveam probleme cu nimeni si nici treaba cu baietii rai care faceau numai nazbatii, iar pe deasupra, adunam bani la buzunar pentru munca facuta." Cheia data prin oblonul geamului ne vorbeste despre secretul "norocului" acestor doi barbati care s-au ridicat pana au devenit eminenti, foarte cunoscuti si cu un nume bun, in timp ce alti baieti care dormeau adanc in acele ore de dimineata, au ramas necunoscuti si " fara noroc" cum spun ei. In loc sa-l urmareasca pe seful lor cand era cu spatele si sa spuna celorlalti, aprinzandu-si o tigara: "Hei, baieti, haideti acasa, am facut indeajuns pentru azi!", fratii Harper spuneau: "Hai sa mai lucram un pic si peste program, sa ne pregatim lucrul pe maine , ca sa ne fie mai usor !" Acest "sa mai lucram un pic peste program" - care pe multi ii sperie in zilele noastre si-i face sa fuga in Vest, pe vapoare, sau oriunde, mancand resturi si cautand cum s-ar putea face bani fara sa muncesti - a pus temelia viitorului maret al acestor doi tineri care erau doar ucenici sarguinciosi. Astfel de baieti erau bucurosi sa mearga seara la culcare si sa doarma dusi. Ei n-aveau timp de pierdut, energie de risipit, ganduri de lenevie si nici conversatii murdare. Printre ultimele cuvinte rostite de James Harper - cuvinte potrivite sfarsitului unei astfel de vieti au fost: "Nu este cel mai bine sa studiezi cum sa lucrezi cat mai putin, ci cum sa lucrezi cat mai mult." Aceste cuvinte trebuie intiparite in mintea fiecarui tanar care asteapta sa devina ceva in viata. Tineri si tinere, puneti-va in gand acest lucru: oamenii mari de maine ai tarii noastre - Romania vor fi acei care astazi fac ceea ce acesti baieti au facut in copilaria lor. Daca veti fugi de munca, daca va veti enerva pe seful vostru sau pe cei ce va invata sa fiti credinciosi, daca va sculati tarziu dupa o noapte petrecuta in placeri lumesti, cautand cum sa inlocuiti munca cinstita cu speculatii, atunci nu veti fi altceva decat victima propriilor voastre nebunii. Cei pe care voi ii intalniti si sunt imbracati frumos, cuviincios, care muncesc si sunt ascultatori, ocupandu-se de lucruri serioase, cei care invata sa faca lucruri bune si corecte sunt cei despre care se spune ca au "noroc". Munca peste program nu este o teroare pentru ei. Dimpotriva, ei se pregatesc sa ia locul celor mari conducatori ai tarii noastre. Ei au descoperit secretul lui James Harper. Cheia data prin oblonul de la geam dis-de-dimineata ne spune, de fapt, totul despre Matusa Silvia

"Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile"


(Evrei 3:7,8) 2 ianuarie 1986. Clopotele bisericii ortodoxe din Salcea anuntau ca cineva a trecut in vesnicie. Pentru a cata oara rasunau? De data aceasta pentru mine sunau altfel: sunetul lor imi aduna gandurile si ele plangeau parca, in locul meu, pe mama. Imi parea rau ca nu am ascultat-o tot timpul. Murise inainte de vreme. Plecase pentru totdeauna, dar nu stiam unde. M-a cuprins frica de moarte. O saptamana in care au fost serile de priveghi nu am putut intelege nimic din ceea ce preotul satului a vorbit si a explicat. Eram tare necajit in sufletul meu. Am strigat din rasputeri in sinea mea: "om blestemat, nu esti bun de nimic! Ai nascocit sapa si plug, pana si racheta, dar sa faci ceva ca

omul sa nu moara sau cel putin sa nu mai sufere atat de mult, asta nu esti in stare!" De undeva, cineva ma asculta si privea la agitatia mea soptindu-mi in inima: "lasa totul si vino la Mine, iar Eu iti voi da odihna!" N-as vrea sa fiu inteles gresit; de fapt nu am auzit aceste cuvinte soptite, dar le intelegeam. Era ceva aproape necunoscut si nemaiintalnit. Au trecut noua ani, timp in care am trecut prin multe incercari. Auzisem de Dumnezeu, stiam ca El trimite ploaie, zapada si caldura. Multe nu stiam si de aceea m-am hotarat sa-L caut si sa aflu mai multe despre El. Am lasat tigara, bautura, distractiile si am inceput sa frecventez biserica ortodoxa din sat. Prima data am gasit acolo niste oameni care cantau - erau din "Oastea Domnului". Neintelegand nimic, m-am asezat langa ei. A venit cineva care m-a apucat de mana si m-a tras de acolo, spunandu-mi ca nu acolo era locul meu. Lucrul acesta s-a petrecut de doua trei ori si in duminicile urmatoare. N-am spus nimanui nimic si nu m-a intrebat nimeni nimic. Eram si eu o oaie in turma. Acelasi om imi spuse dupa o luna: "vino incoace!" Era spre sfarsitul slujbei din acea duminica. M-a dus afara, unde erau cateva mese pline cu bautura si mancare. A venit preotul, a cantat ceva, a stropit cu apa bucatele si a baut pe la fiecare masa. Oamenii beau de sufletul cutaruia si al cutaruia, iar si iar. Omul acela imi spune: -Ia si tu! -Eu?! Nu! M-am lasat de asta si eu nu caut asa ceva! Dar oamenii ma indemnau: -Nu te prosti, Costica! E frig; uite ca ai inghetat! Ia un pahar si tu ca sa te incalzesti. Si eu am luat: unul si inca unul si am ajuns cum si unde eram cu o luna in urma: pe marginea prapastiei. Fiind dependent de alcool, mi-am zis: "s-a terminat cu mine!" Sotia mea se pocaise cu un an in urma si nu reusea sa ma lamureasca in ceea ce priveste dezastrul spre care ma purta acel om. Iam spus ca voi merge la adunare daca imi va da un litru de tuica. Dar n-am mai mers, pentru ca cine sa mearga? Ma imbatasem. Dupa doua saptamani, am mers totusi, cautand sa o impac pe Maria. Acolo am sezut pe o banca unde mai venisera doi, ce erau beti ca si mine. Unul a adormit, celalalt s-a predat lui Hristos. Am ridicat si eu mana. S-a sfarsit! Bucurie, strangere de maini si nu intelegeam ce au oamenii aceia cu mine. Maria era bucuroasa si cu lacrimi in ochi. Trecuse cam o luna si eu nu mersesem la adunare. Ceva ma mustra si eu eram din ce in ce mai rau. Dumnezeu m-a salvat cu mana Lui puternica. Era noapte tarziu si eu aveam temperatura, fiind sub influenta alcoolului. Maria nu stia ce sa faca. Desi am luat niste medicamente, am facut convulsie si am cazut jos ca mort. Nu stiu cat am stat asa, dar cand m-am desteptat din somn, cei cinci copii ai plangeau cu Maria. Pentru ei eu deja murisem si era mare jale! M-am ridicat in picioare - minune! - intr-o stare de perfecta sanatate si am spus: "Nu mai plangeti! Imi pare rau. Dumnezeu m-a pedepsit, dar acum sunt sanatos. Ma voi pocai!" Sotia si cei cinci copii se rugau mereu pentru mine si eu n-am stiut. Eram salvat de la moarte pentru a doua oara in viata si acum eram un alt om. Era ceva de necrezut. Am inteles ca de fapt aici era mana lui Dumnezeu. Am marturisit cu buzele mele inaintea lui Dumnezeu, a sotiei si a copiilor ca din clipa aceea Il voi urma pe Acela care m-a salvat pentru totdeauna. Au trecut cinci ani de atunci, familia numara acum sapte copii iar Dumnezeu nu inceteaza sa reverse binecuvantarile Sale.

Darnicia
Incepand cu anul 1989, in Romania au avut loc schimbari profunde in domeniile: politic, economic, social, financiar si spiritual. Biserica lui Hristos a resimtit si ea aceste schimbari. Datoria ei este sa se adapteze situatiei actuale, astfel incat scopurile nou-testamentale sa fie impliniten orice timpuri, oricat de grele ar fi, Biserica este chemata sa-si indeplineasca cele trei functii fundamentale: inchinarea, edificarea sau zidirea si evaghelizarea. Pentru a le putea indeplini este necesar ca toti credinciosii sa contribuie intr-un fel sau altul. Daca privim in Vechiul Testament la cortul intalnirii, observam ca a fost nevoie mai intai de mestesugari priceputi care sa faca cortul, apoi de preoti care sa faca slujba in cort si de ceilalti

care sa sustina material aceasta lucraren ziua de astazi, modalitatea ramane aceeasi. Pentru ca scopurile lui Dumnezeu sa fie atinse este nevoie de oameni daruiti spiritual si de credinciosi care sa-i sustina material pe cei implicati in anumite lucrari. Oricat ne-am feri de acest lucru, fara el nu putem inainta eficient. Lucrarea lui Dumnezeu poate fi impiedicata daca noi nu suntem constienti de necesitatea finantarii anumitor actiuni. Pentru a putea face aceasta trebuie sa fim darnici, sa ne placa sa dam din lucrurile noastre materiale si financiare. Cu ceea ce avem putem contribui la : a) ajutarea fratilor care sunt in nevoie, a familiilor sarace si a vaduvelor; b) raspandirea Evangheliei prin tiparirea de Biblii si literatura crestina, cat si prin suportarea financiara a celor ce vestesc Evanghelia cu credinciosie in sate si orase; c) sustinerea de misionari pentru tari vecine, cum ar fi: Ucraina, Moldova etc. d) finantarea lucrarilor de constructii a bisericilor si a unor centre de instruire; e) sustinerea orfelinatelor (de exemplu cel din Pascani); f) finantarea unor tabere sau excursii cu scop educativ sau evanghelistic; Pentru aceasta noi trebuie sa ne schimbam mentalitatea referitor la darnicie. Unii, care se feresc de darnicie, afirma ca cei care sunt in nevoi ar trebui sa traiasca prin credinta. Aceasta afirmatie este doar partial valabila. Cineva spunea urmatoarele: " pentru ca unii sa traiasca prin credinta este nevoie ca altii sa daruiasca prin credinta". Cati dintre noi daruim prin credinta? Sa ne analizam foarte serios in fata acestei intrebari, deoarece atunci cand trebuie sa daruim noi o facem cu zgarcenie. Ce este darnicia? Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, darnicia este "insusirea de a fi darnic" si este sinonima cu generozitatea si marinimia. Din punct de vedere biblic, darnicia este un act de inchinare, prin faptul ca noi il onoram pe Dumnezeu atunci cand daruim o parte din bunurile noastre (2Cor. 9:11-14). Darnicia este deci o parte sau o latura a vietii spirituale (2 Cor. 8:7). Dumnezeu este proprietarul tuturor lucrurilor. "Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc" (Ps. 24:1). Noi suntem, prin harul Sau, administratori ai bunurilor pe care Dumnezeu ni le-a incredintat temporar. Apostolul Pavel ii spunea lui Timotei ca "noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem sa luam nimic din ea" (1 Timotei 6:7). Ceea ce se cere de la noi este sa fim gasiti credinciosi in ispravnicia incredintata. Dumnezeu ne va cere socoteala intro zi de ceea ce am facut cu banii, timpul, talentele, darurile spirituale si toate lucrurile primite de la El. Atunci cand daruim, Dumnezeu este multumit si slavit (2Cor. 9:11-14). Cand noi ii ajutam pe frati, le oferim o motivatie puternica pentru ca ei sa aduca multumiri lui Dumnezeu. Cat de multumitor a fost Pavel cand cei din Filipi i-au trimis un dar prin Epafrodit? Noi am facut pe cineva sa aduca multumiri lui Dumnezeu? Biblia ne arata ca intre lucrurile spirituale si cele materiale nu exista o separare, ci o interdependenta - "pentru ca acolo unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra" (Matei 6:21). Cat daruim? Este o intrebare care da nastere la o varietate de raspunsuri. Unii spun ca trebuie sa dam zeciuiala, altii spun ca trebuie sa dam mai mult de 10%, iar altii care dau cel mai putin, spun la modul general ca ar trebui sa dam dupa cat ne lasa inima. Sa nu uitam insa ca si inima ne poate insela (Ieremia 17:9). Faptul ca in Noul Testament nu se impune cantitatea sau procentul darniciei face ca multi credinciosi sa nu dea decat extrem de putin sau deloc. Totusi a nu-L onora pe Dumnezeu cu o parte din castigul nostru este un pacat (Mal. 3:9). Gasim cateva criterii in Noul Testament care sa ghideze in modul in care trebuie sa daruim:

- Darnicia trebuie facuta cu generozitate (2 Cor. 9:5-6); - Darnicia trebuie sa ne coste (2 Cor. 8:3); - Darnicia este o hotarare individuala (2 Cor. 9:7). Cum sa daruim? Am mentionat mai sus ca atunci cand se iveste prilejul darniciei, unii credinciosi nu dau aproape nimic. Acest lucru este datorat unui sentiment de autocompatimire, sentiment izvorat din egoismul fiintei lor si care ii face sa creada ca nu au de unde darui. Noi ca romani am putea spune ca suntem mai saraci decat altii si nu avem de unde darui. Dar oare nu sunt alti oameni in alte tari care o duc mai greu decat noi? Oare vaduva care a daruit ultimii ei banuti la Templu nu era mai saraca decat noi? Bisericile Macedoniei sunt un exemplu sugestiv de daruire. Apostolul Pavel scrie despre ei: "saracia lor lucie a dat nastere la un belsug de darnicie" (2 Cor. 8:2b). Sa analizam cum au daruit bisericile Macedoniei: - cu generozitate desi erau in saracie (2 Cor. 8:2b); - cu bucurie (2 Cor. 8:2a); - de bunavoie (2 Cor. 8:3a); - cu sacrificiu (2 Cor. 8:3b, 2a); - fara zgarcenie (2 Cor. 9:5); - fara parere de rau (2 Cor. 9:7); - fara a fi obligati (2 Cor. 9:7); Atitudinea pozitiva a acestor credinciosi fata de darnicie s-a datorat faptului ca aveau o legatura puternica cu Domnul Isus Hristosn sensul acesta ei au facut trei lucruri: - s-au daruit pe ei insisi Domnului (2 Cor. 8:5); - au socotit darnicia ca fiind o modalitate de testare a dragostei lor fata de semeni (2 Cor. 8:8b); - au fost profund motivati de exemplul Domnului Isus (2 Cor. 8:9); Deci credinciosii din bisericile Macedoniei au aratat prin aceste lucruri ca accepta domnia lui Hristos in viata lor si ca sunt curati, cinstiti in dragostea lor. Dar oare este darnicia urmata de binecuvantari? Tot Scriptura ne da raspunsul. Acest subiect, al binecuvantarilor, ne place si sper sa ne lase cu un gust mai placut decat cele expuse anterior. 1n primul rand, cei care daruiesc sunt iubiti de Domnul: "pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu" (2 Cor. 9:7). 2. Dezvoltarea unei relatii stranse cu Domnul aduce binecuvantare (Mal. 3:10). Belsugul de binecuvantare vine in urma faptului ca noi dam lui Dumnezeu ceea ce este, de fapt, al Lui. 3. Darnicia facuta cu generozitate si bucurie ii va motiva si pe altii s-o faca (2 Cor. 9:1-2). Daca in calitate de parinte dovedesti darnicie, atunci copilul tau va urma calea ta. Dar nu numai copiii, ci si alti credinciosi vor spori in darnicia lor. 4. Darnicia facuta cu generozitate va misca inima Domnului. El ne va incredinta si mai mult (2 Cor. 9:8-11). De multe ori nu avem prosperitate pentru ca nu suntem darnici. Daca suntem egoisti, atunci Domnul nu ne va deschide "zagazurile cerurilor". Noi trebuie sa cultivam si sa dezvoltam darnicia pentru ca astfel Domnul sa ne poata da si mai mult in administrare. 5. Darnicia aduce sentimente de implinire, de satisfactie atunci cand o facem pentru Domnul. In concluzie, daca Duhul Sfant prin cele scrise ti-a descoperit pacatul zgarceniei, te rog sa marturisesti pacatul inaintea lui Dumnezeu, cerandu-i iertare si in acelasi timp putere de a putea darui cu generozitate. Acest lucru va face ca Biserica sa aiba un mai mare impact in societate, impiedicand stricaciunea care este mare. Fie ca binecuvantarea Domnului sa ne insoteasca.

Formare profesionala
Alegerea unei meserii este una dintre cele mai dificile probleme cu care se confrunta tinerii zilelor de astazi. Fie ca urmezi cursurile unei scoli, fie ca ai absolvit deja aceste cursuri iti pui in mod inevitabil aceasta problema. Chiar si copiii raspund, cei drept cu timiditate, intrebarilor ridicate in acest sens. Cu atat mai mult, noi cei mari, trebuie sa stim pe care drum vom merge, in aceasta privinta, prin viata si care este domeniul in care vom fi folositori societatii si Lui Dumnezeu. Cred ca ne vor fi folositoare cateva principii, sugestii de care trebuie sa tinem seama, atunci cand ne hotaram sa alegem profesia pe care o vom practica, sau atunci cand ne dorim sa gasim o slujba. Principiul calauzirii. Cel mai important pas pe care trebuie sa-l faci atunci cand vrei sa te pregatesti pentru a practica o meserie, este cel al calauzirii. Trebuie sa ceri in rugaciune, ajutorul si calauzirea lui Dumnezeu(Prov. 3:5,6). Numai El te cunoaste cel mai bine; cunoaste aptitudinile tale, cunoaste motivatiile tale si cunoaste limitele tale. El cunoaste daca ai sau nu dorinta sincera de a gasi un serviciu in care sa fii o buna marturie si unde sa nu te compromiti. El cunoaste pericolele de care vrea sa te fereasca in viitor. De aceea cere ajutorul acestui Dumnezeu atotcunoscator si urmeazaI sfatul Sau. Nu este suficient sa constientizezi voia Lui Dumnezeu cu privire la formarea ta profesionala sau la serviciul pe care-l vei avea. Daca nu treci la implinirea voii Sale si la ascultarea sfatului Sau, vei falimenta pentru ca vei alege conform firii tale si vei cauta satisfacerea exclusiva a eului tau. Principiul moralei crestine. Atunci cand vrei sa-ti alegi meseria pe acre o vei practica, poate cea mai mare parte din viata, intreaba-te daca aceasta este compatibila cu morala crestina, cu Sfanta Scriptura. Pe multi crestini ii gasim astazi lucrand in fabrici de imbuteliat bauturi alcoolice, in fabrici de tutun, de armament, sau in unitati de comercializare ale acestora. Daca esti convins ca aceste produse afecteaza viata celor care le folosesc, a familiilor lor cat si in societatea in care traiesc, nu vei alege un astfel de domeniu in care sa muncesti. Nu te uita la castigurile mari pe care le promit aceste slujbe, ci alege mai intai sa fii placut lui Dumnezeu(Prov. 10:2,3) si vei primi binecuvantari meri din mana Lui. Principiul aptitudinilor. Unii tineri isi aleg o meserie doar pentru ca este mai banoasa decat alta, fara sa aiba vreo placere sau vreo pasiune in domeniul respectiv. Ei cred ca daca vor castiga multi bani vor fi satisfacuti. Dar in realitate nu este asa. Cu timpul ei devin din ce in ce mai nemultumiti, iar calitatea serviciilor prestate devine indoielnica. De aceea este important sa identifici propriile-ti aptitudini, inclinatii sau talente si sa cauti sa le dezvolti prin studiu si consacrare. Aceasta te va ajuta mai tarziu, cand vei lucra in domeniul respectiv, sa o faci cu placere, cu daruire si cu pasiune. Cauta deci sa descoperi existenta compatibilitatii tale cu domeniul ales. Principiul eficientei. Pentru ca sa fii bun in meseria pa care o practici trebuie sa fii bine pregatit. Dar aceasta nu se realizeaza peste noapte, ci in luni si chiar ani de studii intense. In acest sens este foarte importanta pregatirea teoretica pe care o capeti in anii de scoala. Nu-i neglija!

Multi ravnesc la avantajele pe care le ofera o meserie sau alta, dar putini sunt gata sa plateasca pretul sacrificiului(Prov. 10:4). "Faceti toate lucrurile ca pentru Domnul". Acesta trebuie sa fie imperativul care sa ne insoteasca in munca noastra. Numai asa putem sa fim eficienti chiar si atunci cand intervine rutina si monotonia. Un alt factor important in alegerea unei meserii, este cel al perspectivei de viitor. Alegeti o meserie care sa-ti placa dar care sa prezinte interes din partea societatii si in viitor. Nu te pripi. Fa-ti bine socoteala inainte de a te decide. Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune si ne indeamna s-o folosim. Totusi nu te increde in tine si in capacitatile tale, ci incredete in Domnul. Lasa-l pe El sa decida in locul tau. Nu in ultimul rand este bine sa iei in calcul si aspectul remuneratiei cat si cel al timpului pe care trebuie sa-l aloci serviciului tau. Daca banii castigati sunt o permanenta sursa de nemultumire si daca nu-ti mai ramane timp nici de partasie cu Dumnezeu, intreaba-te daca este bine sa-ti pastrezi sau nu serviciul. Pentru ca sa fii eficient in munca ta, trebuie ca ea sa-ti permita sa te intretii si sa te odihnesti. Desigur ca lista sugestiilor si principiilor nu este inchisa. Dar cred ca ceste cateva principii enumerate pot fi folositoare oricui. Daca traiesti fara principii, nu stii pentru ce traiesti. Fie ca Domnul sa te ajute sa alegi un mod de a-ti castiga existenta cinstit, decent si El sa fie inaltat si prin acest domeniu al vietii tale. Dorin Tumac Mihai Lupoaia

S-ar putea să vă placă și