Biserica Lui Iar Biserica Lui scumpă, sfântă, albă şi curată,

Cântând imnuri de slăvire către cer va fi-nălţată!
Autor: Valentin Popovici  |  Album: Mărgăritare 

Nori de martori stau de veghe, mărturii născute-n chin
Unii-au mers-naintea noastră, alţii-n urma noastră vin.
Unii-au străbătut pe ruguri, alţii trupurile-şi frâng Biserica
Când clopotniţele-n dangăt de durere parcă plâng.
Autor: Luci Boltasu  |  Album: Pulbere de stele  |  2013

Martorii şi-au spus cuvântul răspicat oriunde-au fost Se-adună frații împreună, urmând cereasca îndrumare,
Fie-n zi de sărbătoare, fie-n zi de negru post Împodobiți cu haine albe, ca pentru sfântă sărbătoare,
Propovăduiau în taină sau pe metereze sus Să preamărească Trinitatea, pe Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,
Că din cer Dumnezeirea s-a-ntruchipat în Iisus Prin rugăciuni de mulțumire, prin poezie și prin cânt,

El e azi Cuvântul nostru, Dumnezeu, şi Duh, şi Fiu Biserica e-o unitate, nu o construcție orișicare,
Au ştiut părinţii noştri, ştii şi tu, şi eu o ştiu. În care se adună lumea...E ca o vie roditoare,
Că pe dealul din Golgota a fost ţintuit hain, În care fiecare viță își dă la vreme rodul său,
C-a murit senin ca cerul, c-a murit în greul chin. Nectarul binecuvântării trimis de Însuși Dumnezeu.

Şi mai ştiu că chinul groaznic l-a-ndurat doar pentru mine Biserica nu e clădirea ce se înalță cu mândrie,
Şi că El, Nazarineanul, a murit şi pentru tine Megastructuri impunătoare, zidite pe idolatrie,
Şi triumfător şi falnic a-nviat pentru noi toţi Ci este suma-acelor care, au fost schimbați prin Duhul Sfânt
Cum mai stai în întunerec, să-L tăgăduieşti mai poţi? Și cercetați, primind iertare, cu Domnul fac un Legământ,

Nu auzi o simfonie... ? E cor de martori cântând, Iar Dumnezeu, veghind din slavă, precum vierul via sa,
Ştefan împroşcat cu pietre moare către cer privind. Grijește, leagă și o sapă, s-aducă roade, căci așa,
N-ai simţit fiorul groazei, inima nu ţi-a sărit, A rânduit, ca boaba coaptă, strivită-n teasc să-și dea dulceața,
Când în zăngănit de lanţuri, Petru moare chinuit? Aceea fără rod, să piară, să n-o apuce dimineața,

Pavel, ah, apostol Pavel, e icoana ne-ntrecută, …
Viaţa lui nimic nu-ţi spune ? Moartea-i mărturie mută? Căci importantă-i părtășia, în care Duhul Sfânt tronează
Catacombele-n ruină, lanţuri, ruguri cenuşii; Și dragostea în unitate, un duh smerit și-o minte trează,
Vor fi martorii cei groaznici vieţii tale-n veşnicii. Biserica e și clădire, dar Adunarea-i mai presus,
În ea un Dumnezeu veghează, prin Duhul Sfânt, Cristos Isus!
Dar dacă din durerea vremii inima nimic nu-ţi spune
Mâna ta încearcă-n taină streaşină la ochi a pune
Şi scrutează-un vârf de munte. Golgota se cheamă el,
Vezi trei cruci în întunerec, vezi pe Blândul Mieluşel ?

Nu auzi cum ritmic bate un ciocan în cuie lungi ?
Sfântu-i sânge, vezi cum curge pe-ale crucii negre dungi?
Simţi durerea ce străbate fioros prin carnea Lui?
Simţi cum carnea-i se despică, pârâind sub rece cui?

Nu-i tablou, e zi trăită. Vifor care a trecut.
Stau adesea-n taina nopţii, mă-nfior şi plâng şi-ascult
Cum din groaznica durere şi din tăinuita moarte
S-a născut o mântuire, care-n braţe să ne poarte,

Vrei o altă mărturie, ca să poţi şi tu să crezi?
Vrei din nou martiri pe ruguri, chinuiţi arzând să-i vezi?
Sau mai vrei să-L vezi pe Iisus slab în mâna celor tari,
Ori sleit şi plin de sete, răstignit între tâlhari?

Nu-L mai aştepta zadarnic, căci nu mai vine-n chip de om
Va veni pe nori cu slavă, ca Judecător şi Domn.
Lacrimi cu sudori de sânge, nu mai varsă-n Gheţimani.
În genunchi în rugăciune pentru prieteni şi duşmani.

Zi de scumpă fericire pentru cei ce L-au primit
Va fi clipa-n care cerul cu pământul s-a unit.
Biserica Biserica
Autor: Sanda Tulics  |  Album: Fărâme de lumină  |  2014
La biserică venim
E-o candelă ce arde cântând doar Domnului,
E-o rugă ce se-nalţă iubind spre slava Lui.
Domnului să-i mulţumim
Buchet de ascultare în fapte, bucurie, Pentru viaţă, pentru casă,
Şi lacrimi înălţate de îngeri, o datorie. Pentru pâinea de pe masă,
Mănunchi de raze clare ce-s prinse în cunună
Când cei ce Te slăvesc se-adună împreună. Pentru floarea din grădină
E strigăt de slăvire pentru Împărăţie
Şi-al Mielului Ogor ce-i gata ca să vie... Şi a soarelui lumină,
E-un râu ce îşi ridică smerit cursul  spre Tine, Pentru fraţi, pentru surori
E-un... binecuvântat cuptor de pâine. Şi părinţii iubitori.
E-un cer de dimineaţă cu rugi de curcubeu,
Culori care reflectă lumini din Dumnezeu. Dumnezeu ne este tată,
E Adevărul ce convinge să mergi pe Drum ceresc.
Biserica ? Ne iubeste şi ne iartă,
E hanul în care, trudit, eu poposesc... Lângă noi este la greu
E un spital ce-adună chinuiţii, toţi ologii
Şi ne apără de rău.
Şi un cămin pentru cel oropsit.
E-a slăbănogului salvare,
Preoţii ne dau povaţă,
Şi casa-n care se-ntoarce fiul care-a risipit...
E o... Betesdă a lacrimilor grele, Cartea sfântă ne învaţă:
Al plânsului ce e de neoprit. Credincioşi şi buni să fim,
E ''banca'' ce adună recunoştinţa poporului iubit.
În genunchi să mulţumim!
Este: MIREASA
Ce-şi ţese-n daruri haina,
poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Cu cânt de bucurie pentru Cel  ce-I  Înalt.
Fecioara înţeleaptă care în  ascultare,
Îşi pune în negoţ sfânt taina care i s-a dat.
... Iubita ... ce-şi aşteaptă-n smerenie sfânt Mire
S-o ducă-n ţara sfântă-n veşnica desăvârşire. Ne cheamă pădurea

Biserica din Căuşeni Veniţi, ai codrilor prieteni,

Veniţi la ei, cu suflet viu,
Schitu-ntre vii si morţi - Veniţi cât brazii mai au cetini,
stă ca un legământ: Veniţi cât nu e prea târziu!
Pe jumătate-n cer. 
Pe jumătate-n pământ.
Pădurea e izvor de viaţă
Cartea "Prutul are doua maluri" de Nicolae Dabija  Şi-n ea strămoşii-au mers mereu
Ca-ntr-o biserică măreaţă,
Erai biserica mea vie În care cântă Dumnezeu!
în care devenisem liturghie Cartea "Psaltirea in versuri" de Vasile Militaru 
dar ce păcat o! Doamne ce păcat
că îngerii mi te-au surpat!
de Girel Barbu

Referitor la biserică, Iulia Mirancea [din public] a spus:

Am fost biserica ta vie?! 

Eu am văzut o parodie!
Şi nu-i deloc adevărat:
Nu îngerii m-au depărtat!
Premierul plagiator Victor Ponta, preşedintele PSD Aripa revelaţiei

Cum văd zilnic la jurnale, Dangăt de clopot curge-n noapte

E mereu prin catedrale, Spre cele patru zări senine
Prin biserici, mânăstiri, Pe văile înmiresmate,
Ca să-l vadă toţi la ştiri. Chemare spre rugăciune.
Ca să-l vadă milioane, În recviemul îngeresc
Face cruci, pupă icoane, Cu trilul dulce ca de miere,
Ba sărută chiar şi moaşte; Privighetorile vestesc:
Cred c-ar înghiţi şi broaşte. "E marea noapte de-nviere!"

Biserica e înţesată;
Precum am mai declarat,
Murmurul piere dintr-o dată;
Credinciosu-adevărat
În prag de altar, o voce lină
Nu-i ca o prostituată,
Cheamă: "Veniţi de luaţi lumină!"
Ce picioarele-şi arată.
Ştim şi noi şi Dumnezeu: poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Ponta e un... fariseu.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Suferinţă

În turle părăsite din biserici

Astăzi iarăşi la biserică n-am fost
Astăzi iarăşi la biserică n-am fost,
Sper ca Domnul să mă înţeleagă.
Valuri dansau în alb şi în albastru,
Iar copiii ţopăiau pe plaja-ntreagă.
EL ştie, EL ştie cât de scurt e drumul,
Cât de scurt mi-e traiul sub soare – EL ştie.
EL ştie că din clipa-n care-mi va bate ceasul,  Drumul e lung, crucea e mare,
Noi, oricum, vom petrece împreună-o veşnicie
poezie de Ogden Nash,
Plâng îngeri buni
Goniţi de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniţi atât de tare!
Sufletul meu, dantelă fina
Ţesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncaţi azi în tină?
De ce-l aruncaţi în noroi?
Mai am puţin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, uşa la care
Am plâns si-am batut an de an.

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la

rugăciune (2006)
Imn al învierii
Azi am intrat în casa ta...
Vă cheamă Domnul slavei la lumină, 
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,  Azi am intrat în casa ta
Fortificaţi biserica creştină  Să-ţi aducem iar prinos,
Căci noi suntem întotdeauna,
Cu pietre vii zidite-n temelii. 
Veşnici fraţi întru Hristos.

Să crească-n inimile voastre  Îi mulţumim lui Dumnezeu,

Un om născut din nou armonios,  Şi-avem în suflet bucuria,
Căci El, e cu noi mereu,
Pe sufletele voastre să se-mplânte 
Dându-ne speranţa şi tăria.
Pecetea Domnului Iisus Hristos. 
Vom fi mereu în rugăciune,
Un clopot tainic miezul nopţii bate  Pentru a slăvi numele tău
Şi Iisus coboară pe pământ;  Şi cu adâncă plecăciune,
Avem un singur DUMNEZEU.
Din piepturile noastre-nsângerate 
Răsună Imnul Învierii sfânt.  Te rog să fii Doamne cu mine,
Tu fiind ce este mai frumos,
Veniţi creştini, luaţi lumină  Care-mi faci zilele senine,
Cu sufletul smerit, purificat;  Mie şi fraţilor întru Hristos.
Veniţi flămânzi, gustaţi din cină, 
Citesc în Sfinte Evanghelii,
E nunta Fiului de Împărat. Culegând mereu înţelepciune,
Dimineaţa şi în toiul serii,
poezie de Valeriu Gafencu
Mă scufund adânc în rugăciune.
poezie de Mihai Leonte (Octombrie 2001)

Şi iarăşi e Duminică

La utrenie Şi iarăşi e duminică, e o zi cu soare,

Făcliile aprinse, când maicele se 'nchină
Plâng, galbene şi triste, amarul astei vieţi;
O candelă se stinge şi palida lumină
Îngălbeneşte sfinţii tăcuţi, de pe păreţi.
Se bate miezul nopţii şi clipele bătute
Se desluşesc în noapte mai liniştit, mai rar...
În strana din ungherul bisericii tăcute
Plângi, maică, tinereţa trăită în zadar
În candele lumina stingându-se, încearcă
Să mai trăiască iarăşi ca-n clipele d-intăi;
Rugându-te 'nchiz ochii udaţi de lacrimi, par' că
S-ar coborî amurgul pe umedele văi.
poezie de Adolf de Herz (1906)
Şi clopotele sună a mare sărbătoare.
Oamenii cu bucurie în biserici se adună,
Să audă vestea cea bună, azi s-a născut Iisus,
Aşa un înger de mult la nişte păstori le-a spus.
Şi iarăşi e duminică, e o zi sfântă,
Oamenii osanale cu bucurie cântă,
E o zi de dumnezeu binecuvântată,
Azi fiul lui intră pe a Ierusalimului poartă.
Şi iarăşi e duminică, e o zi frumoasă,
Oamenii stau aşezaţi la masă,
Şi se bucură, şi se veselesc
Şi pe domnul Iisus îl slăvesc,
Căci el din morţi azi a înviat
Şi pe noi de păcate ne-a scăpat..
poezie de Vladimir Potlog (2014)
Calea Luminii
Pe Calea Luminii s-aprind lumânări,
Candele cu flacăra spre nalt
Şi ochii noştri parcă-s stele-n rugi
Când mergem la biserica din sat.
Inălţat-au ei creştinii,
Câte mame ingenuncheate
De durere şi de griji
Lacrimi pus-au în rugăciune
Pentru pruncii lor bolnavi.

Iubirea prinde aripă de ceară, N-au putut să o doboare

Crucea ni-i în gând, bătută-n cuie
Prin palmele şi coastele de Sfânt
Ce lumea către dreapta Domnului o suie.
Miroase-a pască şi a cozonac,
Mieii au pierdut visul de ţâţe,
Mama potcoveşte ouăle de zor,
Stelele se macină sub coajă de tărâţe.
Nici cutremure, razboaie,
Ce au reusit creştinii`n
necredinţă, nepăsare.
Ca un Christ uitat pe cruce,
Povara necredinţei fara de hotare
Prin veacuri trupul său şi-l frânge;

Mă-mbogăţesc în îngeri şi-n credinţă Eu merg să-aprind o lumânare.

Şi merg pe sfârcul veacului în trap, poezie de Angelina Nădejde (2012)
La toţi vă spun: "Hristos a înviat!"
La pieptul Lui cu voi vreau să încap

poezie de Marin Moscu

La biserica cea veche

La biserica cea veche

Ce-o zidiră ei străbunii,
Plâns în dangănul de clopot
Cheamă azi la rugăciune.

Şi a fost cândva odată

Fala celor ce-o zidiră,
A ajuns trecând prin veacuri
Părăsită - o ruină.

Martor vremurilor tulburi

Suferinţei unui neam,
Astăzi pare răstignită
Ca Hristos între tâlhari.

Şi de ar putea ea spune
Câte rugi pe la icoane
Poarta Raiului

Motto:
Nu aurul, ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.
Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome şi Gomore de-amar,
Pe Samsoni şi Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coşmar.
Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeaţă, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
şi Iisus Hristos e cel înviat.
Căci eu sunt din ţara de brazi şi de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.
Eu sunt din ţara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credinţa,
de-a pururi paşii mei rămân aici,
căci am gustat din miere-n suferinţă.
Eu sunt din ţara de neuitate datini,
cu sfinţi sihaştri în posturi priveghind,
cu icoane biruind balauri
şi Brâncoveni în moarte aţipind.
Eu sunt din ţara fără de hotare,
fără oprelişti către infinit,
sunt pravoslavnic, căci la altare,
cu foc pe buze m-am spovedit.
Eu sunt din ţara de holde şi minuni,
cu ploi sfinţite şi rouă miruind,
eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni,
pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.
Poate am ostenit să plâng un iad,
Sodome şi Gomore de amar,
eu ştiu un loc mai verde ca un jad…
Eu sunt din ţara de brazi şi de har.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine 

(2008)
 mâna-i alearga într-o simfonie,
Hristos e pe buze şi duhul e-n braţ.
Ascultă cum cântă Biserica Vie!
Dau slavă cinstita preoţime,
Copilule, crescut la cântece de noapte, pentru slujba Liturghiei sfinţite,
mugind de patimi, hulă şi trufie, şi cea intru Hristos diaconime
în ritmuri bacante şi-n vorbe desfrânate… pentru darurile bineprimite.
Ascultă cum cânta Biserica Vie!
Auzi cum cântă Biserica Bizantină,
Cântă Biserica dis-de-dimineată, apostolească, vie, ocrotitoare…
salută voios, mulţumeşte creştin… Cântă poporul ei răsfăţat de lumină,
Auzi cum urcă versul către Viaţă de lina lumină a Slavei biruitoare.
şi ziua începe cu pace de-amin.
Copilule crescut la cântece de noapte,
Ascultă cum cânta creştinul şi-adastă: mugind de patimi, hula si trufie,
cântă tinereşte omul pe ogor, în ritmuri bacante şi vorbe desfrânate…
legănand pruncul, tânara nevastă Ascultă cum cântă Biserica Vie!
dă slavă lui Hristos pentru fecior.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine 
Cântă Biserica în marea săptămână
prin chilii şi case curate.
Tineri şi bătrâni cântă impreună,
dau slavă lui Hristos pentru toate.
Dă slavă fecioara pentru curaţie,
dă slavă nevasta zămislitoare,
mulţumeşte mireasa pentru cununie,
mulţumeşte feciorul pentru îndreptare.
Dă slavă brutarul pentru aluatul
din care pâinea se va plămădi.
Mulţumeşte seara acasă bărbatul
pentru cina cea buna şi pentru copii.
Cântă zidarul, dând temelia
bisericii noi, cu turla-n azur.
Voinţa lui se prinde de piatră,
mortarul fluid se-ncheagă-mprejur.
El cântă un cântec de dor şi de slavă,
Nervul si braţul vânjos-ncordat.
Inima, în ritmul poeziei suave,
Transformă ideea în beton armat.
Dimineaţa, în atelier, tâmplarul,
cânta, punându-se inimos pe treabă.
El Domnului mulţumeşte... şi harul
coboară în ale lui mâini degrabă.
Minune! S-a oprit mirat. Priveşte:
din lemnul inform ivitu-s-a perfect
un lucru util. Dulgherul slăveşte
pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret.
Auzi pe cizmar cum cântă-n bucurie,
lucrează cu sârg, cu suflet şi nesaţ,