INTEGRARE ȘI INCLUZIUNE LA VÂRSTELE MICI

TEST INIȚIAL

1. Exemplificați 1-2 situații educaționale din care să rezulte că este vorba

despre un copil/elev cu cerințe educaționala speciale integrat în învățământul de
masă.
Dificultățile de învățare pot fi legate de deficitul dezvoltării intelectuale,
de tulburări senzoriale, motorii, ale limbajului, vizuale, auditive, instabilitate
comportamentală, inhibiție de tip emoțional, deficit de atenție și concentrare,
hiperactivitate, impulsivitate.
2. Ce calități credeți că sunt necesare uni cadru didactic care lucrează cu
elevi cu nevoi educaționale speciale, integrați în învățământul de masă?
Munca unui astfel de cadru didactic necesită multă răbdare, empatie,
afecțiune, perseverență, pregătire suplimentară, deprinderi și abilități specifice,
capacitatea de a flexibiliza strategiile didactice, pregătirea și aplicarea
programelor de învățare individualizată, rolul de legătură cu servicii
educaționale sau de reabilitare disponibile, cu alți profesioniști.
3. Cum vedeți relația școală-familie-comunitate în contextul integrării
elevilor cu cerințe educative speciale în învățământul de masă?
Părinții și școala pot colabora, negocia, adopta strategii optime de
motivare și implicare a copilului în procesul educativ.
În general, cadrul didactic așteaptă ca părinții să sprijine copilul, să îl
încurajeze, să sprijine activ eforturile școlii, să manifeste respect și considerație
față de munca cadrelor didactice, să informeze școala atunci când situații
speciale în plan familial pot influența comportamentul sau performanțele
elevului.
Parteneriatul școală-familie-comunitate se realizează prin colaborarea
între personalul școlii și familie, membrii comunității, organizații, pentru a
implementa programe și activități care să îi ajute pe elevii cu probleme să
reușească pe plan școlar.
Școala incluzivă și cadrele didactice trebuie să creeze un mediu primitor
pentru implicarea familiei în recuperarea, adaptarea și integrarea propriului copil
cu CES prin: participarea familiei la aplicarea programului educațional și
terapeutic propus, anunțarea familiei în legătură cu activitățile propuse în
programul recuperator-terapeutic și completarea lui la solicitările părinților.
4. Cum apreciați rolul practicii pedagogice în formarea viitoarelor cadre
didactice care lucrează cu copiii/elevii cu cerințe educative speciale, integrați în
învățământul de masă?
Obiectivul general al practicii pedagogice este învățarea și exersarea
profesiunii didactice. Prin activitatea de practică, studentul cunoaște
documentele curriculare și școlare pe care se fundamentează organizarea
procesului didactic, exersează activități specifice procesului de învățământ, își
formează capacitatea de a cunoaște elevii și de a-i tratata diferențiat.
În cazul elevilor cu dificultăți este recomandată exersarea și observarea cu
și mai mare atenție a elevilor, prin intensificarea orelor de practică, o implicare
cu răspundere și dedicare în această frumoasă dar dificilă muncă.
5. Indicați câteva documente pe care cadrele didactice care lucrează cu
elevii cu cerințe educaționale speciale ar trebui să le studieze.
Printre documentele necesare a fi studiate voi enumera: Ordinul nr.5573
din 7 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și
funcționare a învățământului special și special integrat; Ordinul nr.5555 din 7
octombrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organziarea și
funcționarea centrelor județene/al muncipiului București de resurse și asistență
educațională; Curriculum adaptat; Plan de servicii personalizate; Program de
intervenție personalizat.
 6. Care sunt demersurile prin care un copil cu cerințe educative speciale
este orientat spre o școală specială, sau este propus pentru integrare în
învățământul de masă? Ce forme de integrare cunoașteți?
Obiectivele necesare pentru reușita procesului de integrare sunt depistarea
timpurie și intervenția precoce. Prin urmare, după realizarea evaluării, următorul
pas ar fi întocmirea unor programe de intervenție personalizate.
Etapele integrării sunt: depistarea, evaluarea complexă, precizarea
nevoilor copilului, elaborarea planului de servicii personalizate, eleaborarea
programului de intervenție personalizat, evaluarea eficienței planului și a
programului și oferirea de programe suplimentare.
7. Ce credeți că presupune adaptarea curriculară în cazul unui copil cu
cerințe educative speciale integrat în învățământul de masă?
Un curriculum adaptat trebuie să se axeze pe următoarele domenii:
dezvoltarea trăsăturilor de personalitate pozitive, respectul, sprijinul, controlul
agresivității, motivația internă și externă. Un curriculum obișnuit parțial adaptat
se raportează la disciplinele dificile pentru elevi, la care se adaugă intervențiile
specializate, un curriculum obișnuit adaptat vizează toate disciplinele,
metodologia este individualizată și curriculumul specializat care este conceput
special pentru persoanele care au un anumit tip de deficiență.
8. Ce specialiști lucrează în echipă pentru evaluarea corectă a unui copil
cu cerințe educative speciale?
O comisie interdisciplinară, ce presupune o muncă în echipă a mai multor
specialiști: psihologi, medici, pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenți
sociali, logopezi.
9. Identificați/comentați articolele din Legea Educației Naționale
nr.1/2011, care fac trimiteri la integrarea școlară a copiilor cu CES.
ART. 12, alin (1) susținerea celor cu probleme și nevoi sociale, dar și a
celor cu cerințe educaționale speciale; alin (6), garantarea dreptului la educație a
celor cu cerințe educaționale speciale, învățământul special și special integrat
sunt parte componentă a sistemului național de învățământ; alin (7) definește
învaățământul special și special integrat, care reprezintă o formă de instruire
școlară difernțiată, adaptată, precum și o formă de asistență educațională, socială
și medicală complexă pentru cei cu CES.
ART. 49, alin. (3) se referă la conținuturile învățământului special și
integrat, demersurile didactice, precum și pregătirea și formarea personalului
care își desfășoară activitatea în domeniul educației copiilor cu CES, care sunt
stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
ART.50, alin (1), evaluarea, asistența psihoeducațională, orientarea
școlară și profesională a elevilor și tinerilor cu CES se face de către CJRAE și
CMBRAE.
ART.53, învățământul special dispune de planuri de învățământ, programe
școlare, asistență psihopedagogică, manuale și metodologii didactice alternative,
adaptate tipului și gradului de dizabilitate.
ART.54, În funcție de evoluția copilului se pot face propuneri de
reorientare dinspre școala specială spre școala de masă și invers.
10. Cum apreciați rolul profesorului itinerant și de sprijin/respectiv rolul
psihologului școlar în cazul copiilor cu CES integrați în învățământul de masă?
Profesorul itinerant și de sprijin oferă sprijin tuturor partenerilor implicaţi:
realizează evaluarea, diagnoza şi prognoza asupra copilului cu CES; elaborează
programul de intervenţie personalizată; îi asigură sprijin în clasă şi în afara ei în
situaţii concrete; informează cu privire la particularităţile şi nevoile copilului cu
CES; mediază relaţiile cu părinţii copiilor cu CES; sensibilizează conducerea
şcolii şi cadrele didactice faţă de problema integrării copiilor cu CES şi
acceptării lor alături de ceilalti; colaborează la realizarea adaptării curriculare în
funcţie de dificultăţile întâmpinate; oferă sprijin în activităţile directe din clasă;
oferă suport pentru elaborarea şi realizarea practică a unor materiale şi tehnici de
învăţare care să se adreseze tuturor elevilor; sensibilizează autorităţile şcolare
faţă de problemele copiilor cu CES; implică instituţii diverse în sprijinirea
programelor de integrare; promovează ideea nondiscriminării copiilor cu CES în
comunitate.
Asistenţa psihologică se acordă atunci când se ridică probleme ce ţin de
caracteristicile de personalitate, de prevenire sau de rezolvare a unor situaţii
presante şi înlăturarea consecinţelor acestora, de înţelegere a structurii
psihologice a individului, de deciziile ce trebuie luate în funcţie de fondul
aptitudinal sau de anumite dominante ale personalităţii.