Sunteți pe pagina 1din 3

Dezvoltarea este o caracteristica a lumii vii, care semnifica permanenta devenire si evolutie a acesteia.

Dezvoltarea fiintei umane se realizeaza pe mai multe niveluri, astfel se inregistreaza o dezvoltare fizica, psihica si sociala. In general, prin dezvoltare se intelege un proces complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou, printr-o succesiune de etape, stadii, fiecare etapa avand un specific propriu. Desi dezvoltarea are caracter universal, ea ia forme specifice in functie de natura particulara a fenomenelor in cadrul carora se manifesta. Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si interni. Factorii externi (mediul si educatia) reprezinta ansamblul actiunilor si influentelor ce se exercita din exterior asupra formarii si dezvoltarii personalitatii umane. Factorii interni (ereditatea) sunt constituiti din totalitatea conditiilor care favorizeaza dezvoltarea psihica. Ereditatea premisa naturala a dezvoltarii psihoindividuale Ereditatea reprezinta o insusire biologica generala a organismelor vii ce se manifesta prin transmiterea unor caractere morfofiziologice de la ascendenti la descendenti. Ereditatea reprezinta ansamblul de insusiri stabile, elaborate de-a lungul mai multor generatii, fixate genetic si transmisibile urmasilor sub forma unei anumite organizari fizice si biochimice, insusiri care permit organismului sa se manifeste selectiv fata de mediu si sa formuleze cerinte conforme cu natura sa. Se pune problema care este continutul ereditatii, ce anume se mosteneste prin ereditate? In primul rand, se mostenesc trasaturile generale ale specie umane, cum ar fi: structura anatomica, pozitia verticala, metabolismul, reflexe neconditionate care fac posibila adaptarea inca din prima zi de viata. In al doilea rand, se transmit anumite insusiri individuale, cum ar fi: conformatia corpului, culoarea ochilor si a parului. Insa factorii ereditari cei mai important din punct de vedere al dezvoltarii psihice sunt considerati a fi particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor (acuitatea vizuala, auzul musical, sensibilitatea tactila, gustativa) si

particularitatile anatomo-fiziologice ale sistemului nervos ( echilibru si mobilitate a proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia). Se pune problema daca, toate aceste insusiri influenteaza si asupra nasterii si formarii psihicului in ontogeneza? Insusirile anatomo-fiziologice mostenite de la parinti influenteaza formarea psihicului in ontogeneza, cu precizarea ca acest rol, desi important, nu este niciodata specific si cu atat mai putin determinant. Resursele fizice si fiziologice sunt reglementate de cerintele sociale si de modelele educationale. Si chiar mai mult acolo unde lipsesc ele pot fi inlocuite si compensate prin procedeele invatarii. Zestrea anatomo-fiziologica se repercuteaza diferit asupra dezvoltarii psihice a copilului, in functie de felul cum este considerata si utilizata de catre educator, privita si tratata de copilul insusi. Ereditatea biologica nu ii este data omului sub forma de atitudini, de functii psihice. Ea nu este un factor hotarator, ci doar o premisa indispensabila. Copilul nu este din punct de vedere fizic o copie identical si exclusive nici a tatalui, nici a mamei si nici o simpla suma a caracterelor organismelor celor doi parinti. El reprezinta o alcatuire noua, sui-generis, inauntrul careia insusirile biologice ale mamei si ale tatalui interactioneaza si se modifica unele pe altele. Mediul cadrul social-uman al dezvoltarii psihoindividuale Mediul reprezinta ansamblul conditiilor inconjuratoare (ambientale) in care omul traieste, se dezvolta, actioneaza si creeaza. In ceea ce priveste mediul acesta se grupeaza in : -mediul fizic -mediul social Mediul fizic reprezinta totalitatea conditiilor bioclimatice in care traieste omul. Actiunea sa se manifesta in directia unor modificari organice cum ar fi: statura corpului, culoarea pielii, precum si in directia adoptarii unui regim de viata( alimentatia, imbracamintea). Mediul fizic nu actioneaza izolat, ci in corelatie cu mediul social care poate valorifica posibilitatile pe care le ofera mediul fizic sau modifica actiunea sa in concordanta cu nevoile organismului.

Mediul social nu este omogen ci este compus din: mediul socioeconomic, socioprofesional, socioigienic, sociocultural, sociocomunicativ, socioafectiv. Argumente importante care sustin prioritatea factorilor de mediu fata de patrimonial ereditar in conditionarea dezvoltarii psihice a copilului, ofera comparatiile intre copiii crescuti in familii de origine si cei adoptati, copiii doriti de parinti si cei nedoriti, copilul unic si cel dintr-un mediu mai numeros. Mediul este o conditie a dezvoltarii. El ofera copilului conditii concrete de viata, obiecte, informatii, modele de conduita. El poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza dezvoltarea psihica a copilului. Pana la intrarea in scoala hotaratoare sunt influentele familiei, cu toate ca paralel cu acestea actioneaza si influentele gradinitei, ale strazii si ale contactelor intamplatoare cu alti copii sau adulti. Odata cu trecerea la procesul de instruire sistematica se contureaza rolul deosebit al mediuluui scolar. Desi, prin elementele sale primare mediul evecin cu ereditatea, prin elementele sale terminale el se situeaza mai aproape de educatie. Educatia factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale Educatia este activitatea specific umana care mijloceste si diversifica raportul dintre om si mediul sau, favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului. Rolul educatiei este de a actiona asupra tuturor componentelor, compensandu-le pe acelea cu un substrat genetic mai slab si asigurand, in acelasi timp, un echilibru intre ele, conditie a dezvoltarii armonioase a personalitatii. Educatia utilizeaza o serie de metode, procedee si masuri, capatand aspectul unei activitati coerente si specializate. Scopul ei este de a fabrica bunuri umane, personalitati, in concordanta cu idealul societatii date. Educatia nu este o influenta oarecare, ci un process dirijat spre un scop, o activitate constienta si finalista, inspirata de eigentele impuse de societate. Personalitatea este rezultatul actiunii conjugate a ereditatii, mediului si educatiei, educatia detinand rolul hotarator si determinant. Cu toate acestea ea este, dependenta de ceilalti factori si nu are puteri nelimitate, nu poate compensa un mediu in totalitate nefavorabil (abandon, foame, violenta) si nici nu poate echilibra o ereditate profund afectata.