c

 

    S 

Evaluarea rezultatelor şcolare este influenţată de multe circumstanţe, care diminuează

gradul de obiectivitate al notării. Situaţiile generatoare de erori în evaluare provin din mai multe
surse:
? activitatea profesorului
? personalitatea elevilor;
? natura disciplinei de învăţământ;
? specificul metodelor de evaluare utilizate;
? circumstanţele sociale în care se realizează evaluarea etc.
Din perspectiva profesorului docimologia identifică două categorii de variabile care
afectează obiectivitatea evaluării:
]? intraindividuale (particularităţile individuale ale examinatorului);
]? inter-individuale, când intervin examinatori diferiţi:

M
 
  
  





ë? 



ë? 
   
ë? 



ë?     
ë? 



 
ë?  
ë? 
  
ë?   


ë? 
  
   

? 


se manifestă prin subaprecierea sau supraaprecierea rezultatelor
unor elevi sub influenţa impresiei generale pe care şi-a făcut-o profesorul despre ei. Aprecierea
se realizează prin extinderea unor la întregul comportament al elevului. Cei mai expuşi acestui
efect sunt elevii foarte buni şi cei slabi. Există tendinţa ca profesorul să treacă cu vederea unele
greşeli, lipsuri ale elevilor buni şi să ignore unele progrese ale elevilor slabi.
? 


   se referă la situaţia în care aprecierea rezultatelor
elevilor este influenţată de cunoaşterea notelor acordate de alţi profesori.
? 


se manifestă în tendinţa unor cadre didactice de a aprecia cu
indulgenţă elevii cunoscuţi în comparaţie cu cei mai puţin cunoscuţi, care sunt evaluaţi cu
exigenţă sporită.
?     se manifestă prin indulgenţă în notarea unor elevi,
determinată de interesul profesorului de a masca unele situaţii nefavorabile (eşec, lacune etc.), de
dorinţa de a menţine prestigiul clasei etc.
? 



   (de anticipaţie) se manifestă în aprecierea
rezultatelor elevilor sub influenţa părerii relativ fixe pe care profesorul şi-a format-o despre
aceştia. Ca în mitologia greacă, predicţiile determină apariţia fenomenului. Predicţiile
profesorului (elevul ÄX´ nu poate să depăşească nota 6) facilitează apariţia acestei situaţii.
Aceasta înseamnă că indiferent de eforturile depuse un elev nu poate depăşi limita prejudecăţilor
şi previziunilor eronate ale profesorului. Prezicerea notării conduce la o apreciere subiectivă din
partea profesorului, consecinţa fiind nedreptăţirea elevilor şi blocarea progresului învăţării.
? 

 se manifestă prin exigenţe sporite ale profesorului la începutul
procesului de evaluare (la începutul anului, la începutul examinării, când poate folosi nota în
scop de intimidare) şi prin comportamente mai indulgente spre finalul procesului de evaluare (la
sfârşitul anului, al examinării devine mai concesiv). În acest mod unii elevi sunt favorizaţi, iar
alţii sunt nedreptăţiţi.
? 


  se exprimă prin accentuarea diferenţelor de nivel dintre
performanţele elevilor, care survin imediat în timp şi spaţiu. Astfel, o lucrare scrisă sau un
răspuns oral poate să fie supraevaluat dacă urmează după o prestaţie (lucrare scrisă/ răspuns oral)
mai slabă sau să fie subevaluat dacă urmează după o prestaţie mai bună.
?   

constă în substituirea cu variabile adiacente a criteriilor de
apreciere a rezultatelor şcolare, cum ar fi: efortul depus de elev, gradul de conştiinciozitate,
modalitatea inedită de prezentare, forma grafică sau acurateţea lucrării etc.
? 
  
   
(eroare individual constantă) constă în
atitudini diferite de la un profesor la altul. Unii profesori sunt mai generoşi şi mai indulgenţi în
evaluare, în timp ce alţii sunt mai exigenţi, mai severi în acordarea notelor. Unii profesori
folosesc nota în scop de încurajare, aţii în scop de intimidare, de constrângere a elevului în a
depune eforturi suplimentare în învăţare. Sunt profesori care apreciază originalitatea
răspunsurilor, în timp ca alţii apreciază conformitatea cu informaţiile predate. La aceste atitudini
ale profesorilor se adaugă o serie de alte situaţii generatoare de erori în evaluare (oboseala
profesorului, capriciile,
dispoziţia de moment, diferenţele de sex etc.).


  

 constituie şi ea o importantă sursă pentru multe erori de notare şi
apreciere. Perturbaţiile provin din:
ë? nepotrivirea dintre instrumentele folosite în evaluare şi diferitele însuşiri ale personalităţii
elevilor;
ë? reacţiile elevului ca manifestare a individualităţii sale, maschează uneori randamentul
real;
ë? starea psihică în care se află, determinată de oboseală, tip temperamental, atitudinal,
abilităţile de care dispune etc. îşi pun amprenta asupra răspunsurilor exprimate;
ë? specularea sistemului de notare al profesorului;
ë? factori accidentali: stres, frustrare, anxietate etc.

 
 


 

? generează circumstanţe ce sunt surse de distorsiuni în
aprecierea rezultatelor colare, în funcţie de tipul de clasă/scoală de provenienţă; astfel,
apartenenţa la o scoală foarte bună conferă avantaje, elevii de aici fiind apreciaţi mai generos i
invers, provenienţa dintr-o coală cu rezultate mai slabe atrage o apreciere mai severă.

D.P.Ausubel si F.G.Robinson (1981, p.669) remarcau, pe drept, cuvânt că
ă?


ă  ?  ? ? 

ă s? 
ţ? 

? ?  ? ? ţ;?
cunoasterea acestei complexităţi, precum si a modalităţilor de reducere a divergenţelor în notare,?
poate diminua sensibil numărul capcanelor/erorilor întâlnite în practica evaluării rezultatelor
scolare.?













 


1.? c
   Modele, strategii şi tehnici didactice activizante  


 

-.?  

 ›valuarea şcolară 

!
‰.? 

 "##„edagogiec

!
 .?   $›valuarea în procesul didactic, c

!























 c

Un astfel de subiect este fundamental în practica şi teoria pedagogică din mai multe
motive ce ţin de dezvoltarea pe termen lung a învăţământului românesc. Este imperios necesar să
precizez că profesorul şi elevul din sistemul de învăţământ naţional (românesc), inca au de
suferit transformări la toate nivele. Poate unul din elementele care desăvârşesc viitorul elevului
este modul în care profesorul va reuşi să comită cât mai puţine Äinfracţiuni´ la nivelul mental al
elevulului de azi, tocmai prin evitarea erorilor în evaluarea şcolară.

Erorile în evaluare reprezintă acea categorie de erori generate de situaţia că între

metodele, instrumentele şi tehnicile de eveluare, pe de o parte şi rezultatele evaluării, pe de altă
parte, se intercalează filtrul subiectiv al persoanei care face evaluarea.

Cu alte cuvinte sunt erori ce nu îşi au originea în instrumentul de evaluare, nici în

criteriile sau conţinutul evaluării.

Erorile de evaluare se menţin chiar şi atunci când criteriile de evaluare sunt riguros
definite, în conţinutul în funcţie de care se face evaluarea este bine selectat.

În cazul evaluării şcolare, eroriile subiective de evaluare se manifestă prin distorsionarea

relaţiei dintre nivelul real al performanţelor elevilor şi nivelul calificativului, notei sau
punctajului acordate de profesor sau de evaluator.

Practic se ajunge ca nivelul şi dinamica notelor acordate să nu mai reflecte fidel nivelul şi
dinamica performanţelor elevilor.
  

Vom avea un învăţământ în care erorile de evaluare vor fi depăşite doar în momentul în
care nici elevii şi nici profesorii nu se vor mai simţi stingheriţi de problemele financiare, sociale
şi de mentalitate comunistă. Atunci probabil societatea profesorală din România va gândi sub
auspiciile destinului acelui copil/elev, ce va trebui să devină în cele din urmă un om util societăţii
printr-o corectă integrare profesională bazată pe rezultatele evaluării şcolare, realizate la cel mai
profesionist mod posibil.