EDUCAȚIE, EDUCABILITATE și

FACTORII DEZVOLTĂRII
PERSONALITĂŢII
 Educația – diminează ”imprevizibilul” / sporește
controlul asupra procesului dezvoltării individuale.
 Educația = activitatea specializată, specific umană, care
mijlocește și diversifică raportul dintre om și mediul său,
favorizănd dezvoltarea omului prin intermediul societății
și a societății prin intermediul omului (Faure,
1974/2001).
 Educabilitatea = capacitatea omului de a fi receptiv la influențe educative și
de a realiza, pe această cale, acumulări progresive concretizate în diferite
structuri de personalitate.
 ansamblul posibilităților de a influența cu mijloace educative formarea
personalității fiecărui individ uman, în limitele psihogenetice ale speciei
noastre și a particularităților înnăscute, care conferă fiecăruia individualitatea
sa genetică.
 În sensul cel mai larg = educabilitate = capacitatea umană de a educa și a fi
educat
FUNDAMENTELE EDUCABILITĂŢII

Baza socio-culturală
-rolul integrării socio-culturalizării
în ontogeneză şi antropogeneză-

Fundamente ale
educabilităţii

Baza psihologică Baza biologică

-primatul conduitei inteligente -maturizarea anatomo-
asupra celei instinctuale - fiziologică-
CONCEPTUL DE DEZVOLTARE
 Modificările secvențiale ce apar într-un organism, pe
măsură ce acesta parcurge traseul de la concepție la
moarte.
 2 categorii de procese:
 Programate biologic;
 Generate de interacțiunea cu mediul.
CONCEPTUL DE DEZVOLTARE
 Dezvoltarea se desfășoară pe mai multe paliere:
 D. fizică:
 D. cognitivă;
 D. psiho-socială.
 Factorii implicați în dezvoltarea umană:
 Ereditatea;
 Mediul;
 Educația.
 EREDITATEA
 “Însuşirea fundamentală a materiei vii de autoconservare şi
autoreproducere prin transmiterea caracteristicilor de
specificitate generaţiilor succesoare prin intermediul codului
genetic”

 Ca un complex de predispoziţii şi potenţialităţi şi nu ca o

transmitere a trăsăturilor antecesorilor

 Diversitatea psihologică umană are şi o rădăcină ereditară, dar

nu se reduce la aceasta

 Creează premisele unor momente de optimă intervenţie din

partea mediului educativ, în aşa numitele perioade sensibile sau
critice. Anticiparea sau pierderea perioadelor – ineficientă (ex.
mersul, scrisul).
ELEMENTELE EREDITATII
 Genotipul – reprezintă totalitatea caracteristicilor
ereditare ale unui organism
 Fenotipul – este o rezultantǎ a interacţiunii genotipului cu
factorii de mediu. Genotipul şi fenotipul reprezintă
unitatea biologică, genetică a fiinţei umane.
 Potenţialul de formare – este, pentru fiinţele umane,
preponderent de natură psihică şi presupune existenţa unei
dimensiuni generale (abilitǎţi de gândire, capacitǎţi de
asimilare de modele şi strategii de lucru etc.) şi a uneia
particulare, personalizate (trǎsǎturile de personalitate ale
fiecǎrui individ).
 EREDITATEA
 Moștenirea ereditară – complex de predispoziții și
potențialități;
 Diversitatea psihologică umană are o rădăcină ereditară, dar
nu se reduce la aceasta;
 Ereditatea – manifestă / latentă – în funcție de un factor
activator;
 Noul născut – total dependent de membrii propriei specii
(copiii ”sălbatici”, crescuți de animale, s-au animalizat în
pofida eredității de tip uman);
 Ereditatea creează premisele unor momente de intervenție
optimă = perioadele critice/sensibile
EREDITATEA
 Personalitatea este influențată specific de ereditate
(temperament, aptitudini, emotivitate, patologia psihică
vs. atitudini, voința, caracter).
 La unele persoane – ereditatea – decisivă / la altele –
mediul – hotărîtor.
 Probabilitate: șansă (ereditate normală) - poate fi sau nu
valorificată // neșansă (ereditate ratată) – poate sau nu să
fie compensată.
MEDIUL
 M = totalitatea elementelor cu care individul
interacționează, în mod direct sau indirect, pe
parcursul dezvoltării sale.
 M = obiecte, persoane, relații – ansamblu de semnificații
care, internalizate, alcătuiesc ”substanța” dezvoltării
psihice.
 Super, Harkeness (1986/2001) = nișă de dezvoltare =
totalitatea elementelor cu care un copil intră în relație la
o vîrstă dată.
 MEDIUL
 “cuprinde toţi stimulii care îl influenţează pe om, toate relaţiile
pe care le stabileşte mai ales în mod direct (dar şi indirect) cu
aspectele existenţei naturale, teritorial-geografice (relief,
climă, vegetaţie, faună, etc.), social-economice (grupul social
familial şi/sau mai larg, condiţile de hrană, îmbrăcăminte ca şi
cele culturale)”

 Proximal şi distal

 Nişa de dezvoltare - totalitate a stimulilor mediului pentru un

copil la o anumită vârstă.
MEDIUL
 Specificitatea nișelor de dezvoltare
 individualism / colectivism (”Occident”/”Orient”)
 Impactul consistent al reprezentărilor sociale despre
copilărie – o accesași realitate infantilă (4-9 ani) are alte
activități dominante (SUA – studiu, Japonia – joc, Kenya –
muncă, India – interacțiuni sociale etc).
 Mediul - șansă / frînă a dezvoltării.
EDUCAȚIA
 Ereditatea / Mediul – prezențe permanente / contribuții
aleatoare în dezvoltarea ontogenetică;
 Educația – diminează ”imprevizibilul” / sporește controlul
asupra procesului dezvoltării individuale.
 Educația = activitatea specializată, specific umană, care
mijlocește și diversifică raportul dintre om și mediul său,
favorizănd dezvoltarea omului prin intermediul societății și a
societății prin intermediul omului (Faure, 1974/2001).
 E = liant (potențialitatea eredității) / (”oferta” de posibilități a
mediului).
EDUCAȚIA
 E = trebuie să fie:
 Stimulativă;
 Cu un grad mai înaltă decît poate, vrea, știe subiectul
(Cosmovici, Iacob, 2008)
 Factor conducător al dezvoltării ontogenetice (oferă doar un
”plus”).
 ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII
PERSONALITĂŢII

 Biologice (dezvoltarea fizică, morfologică, biochimică)

 Psihice (elaborarea şi evoluţia componentelor psihicului)

 Sociale (tendinţe şi comportamente de rol social)

PRINCIPALII FACTORI DE MEDIU
Naturali -geografici (climă,
Fizici sol, relief etc)

- economici;
Factori de mediu Artificiali - politici;
- culturali.

Socioumani -relaţiile
interumane
constituite la nivelul
grupurilor
MEDIILE EDUCAŢIONALE
 Familia
 Şcoala

 Instituţiile de ocrotire socială

 Instituţiile extraşcolare, culturale

 Mediul profesional

 Comunitatea religioasă

 Comunitatea etnică

 Comunitatea naţională

 Comunitatea internaţională
STRUCTURA UNEI NIŞE DE
DEZVOLTARE
 obiectele şi locurile accesibile copilului la diverse vârste;

 răspunsurile şi reacţiile anturajului faţă de copil;

 cerinţele adultului vizând competenţele încurajate, vârsta la care

sunt solicitate şi nivelul de performanţă solicitat;

 activităţile impuse, propuse copilului sau acceptate de acesta;

 diferenţele interculturale care dau naştere unor nişe de dezvoltare

diferite, chiar pentru aceeaşi vârstă prezente concomitent în spaţii
diferite.
EDUCAŢIA

 “Ansamblul de acţiuni şi influenţe fundamentate ştiinţific şi

utlizate conştient în direcţia procesului de formare a copilului
ca personalitate”

 Cel mai elaborat factor

 Activitate socială, cu reguli şi un context deosebit

 Are tendinţa de a-i domina pe ceilalţi doi factori, ereditatea și

mediul
EREDITATE – MEDIU - EDUCAŢIE

EREDITATE MEDIU

EDUCAŢIE

“Dezvoltarea se sprijină pe terenul eredităţii, îşi extrage conţinuturile din

datele furnizate de mediul socio-cultural şi este ghidat de educaţie”
TEORII ALE DEZVOLTĂRII
 Teoria dezvoltării inteligenţei – PIAGET (1980)
 “adaptarea se realizează prin asimilarea informaţiei de bază în
cadrul schemelor operatorii prin interiorizarea acestora şi prin
acomodarea de nivel superior la mediu”

 Teoria dezvoltării sexualităţii – FREUD (1910)

 “instinctul sexual este cel mai important în dezvoltarea
echilibrată şi armonioasă a copilului”
 TEORIA DEZVOLTĂRII INTELIGENŢEI – PIAGET

1. Stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0–2 ani)

 coordonarea senzorialităţii şi a motricităţii
 acţiuni de rezolvare de probleme simple adaptative
 conduita suport, conduita baston

2. Stadiul inteligenţei preoperaţionale (2-7 ani)

 funcţia simbolică a gândirii şi limbajului, funcţia reprezentativă
 diferenţiază, clasifică, denumeşte obiecte, dar fără criterii
 TEORIA DEZVOLTĂRII INTELIGENŢEI – PIAGET

3. Stadiul operaţiilor concrete (7-12 ani)

 separă şi reuneşte obiectele, asociază şi face categorii, ordonează
după criterii relativ exacte şi stabile
 constantele perceptive (invarianţa, reversibilitatea, conservarea
materiei)
 NUMAI în prezenţa obiectelor

4. Stadiul operaţiilor formale (12-16 ani)

 operaţiilegândirii
 ÎN ABSENŢA obiectelor
 emite judecăţi, face raţionamente
 Gândirea filosofică
TEORIA DEZVOLTĂRII SEXUALITĂŢII – FREUD

 1. Stadiul oral (0 – 1 an)

 Modalitatea principală de satisfacere a nevoilor (obţinere a
plăcerii) este prin intermediul gurii
 Suptul la sân

 2. Stadiul anal (1-3 ani)

 Control sfincterian
 Poate fi traumatizant dacă este însoţit de ameninţări şi pedepse

 3. Stadiul falic (3-6 ani)

 Interes pentru zona genitală
 Interes pentru părintele de sex opus
 Complexe: Oedip, Electra, de castraţie
TEORIA DEZVOLTĂRII SEXUALITĂŢII – FREUD

 4. Stadiul (perioada) de latenţă (6 – 12 ani)

 Debutul şcolarităţii
 Canalizarea energiei către activităţile acceptate social

 5. Stadiul genital (după 12 ani)

 Începe pubertatea
 Maturizarea organelor genitale
 Începerea vieţii sexuale
CRITICI - FREUD
 Exagerarea rolului sexualităţii în dezvoltare
 A orientat atenţia cercetătorilor, psihologilor, psihiatrilor şi
pedagogilor către vârstele mici şi rolul experienţelor timpurii
ca factori de dezvoltare ulterioară a omului
 A studiat şi a dat temă de studiu şi urmaşilor în legătură cu
afectivitatea şi emotivitatea şi rolul lor în dezvoltarea
umană; rolul iubirii, fricii, anxietăţii etc.
 A îndreptat eforturile cercetătorilor din domeniul
psihologiei şi pedagogiei spre explorarea inconştientului, a
motivaţiilor bazale, inconştiente şi a orientat atenţia pe
acestea
CITATE, PROVERBE PRIVIND
IMPORTANTA FACTORILOR
DEZVOLTĂRII PSIHICE
 „Natura ne aseamǎnǎ. Educaţia ne deosebeşte.”
(Confucius)
 „Niciodată doi indivizi nu vor primi exact aceeaşi
educaţie, aceleaşi instrucţiuni, pentru că ei niciodată nu
se vor putea găsi în aceleaşi circumstanţe. O astfel de
ipoteză este imposibilă” (Helvetius).
 „Nouă zecimi din oamenii pe care îi cunoaştem sunt ceea
ce sunt, buni sau răi, folositori sau dăunători, prin efectul
educaţiei. Educaţia este aceea care determină diferenţa
dintre oameni” (J. Locke).
 „Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie
când suntem mari ne este dat prin educaţie. Aceastǎ
educaţie ne vine de la naturǎ, de la oameni sau de la
lucruri” (J. J. Rousseau)
 „Nu faci din cioară privighetoare”.