Sunteți pe pagina 1din 2

Particularitatile dezvoltarii psihice a copilului prescolar.

1.1 Profilul psihologic al copilului prescolar.


Cuprinsa intre 3 si 6-7 ani, prescolaritatea este o perioada de continuare a maturizarii si
dezvoltarii intensive a omului. In contextul cresterii generale a copilului, are loc
structurarea anatomica si dezvoltarea functionala functionala a tesuturilor si organelor:
osificarea scheletului, cresterea masei musculare, dezvoltarea aparatului respirator si a
celui circulator. Greutatea creierului creste de la 1100 la 1350 grame. Se amplifica rolul
reglator al scoartei emisferelor cerebrale, controlul asupra centrilor subcortiali si creste
viteaza de elaborare a conexiunilor nervoase, indeosebi a celor implicate in semnalizarea
si comunicarea verbala. (Schiopu U. Verza E, 1981, Bucuresti)
Perioada prescolara se caracterizeaza prin dezvoltarea de noi caracteristici si trasaturi ce
se formeaza, acestea fiind: interese, abilitati, indemanari, aptitudini, trasaturi de caracter
si de comportament. Toate acestea formand baze;e personalitatii, structura ei principala.
(Ioan Sima, 1997, p. 6)
In aceasta perioada, copilul vine in contact cu nenumarate solicitarii alea mediului
familial, social, al gradinitei, apar noi situatii sociale de formare si dezvoltare a
personalitatii infantile. Legatura dintre copil si adulti capata noi forme: activitatile
efectuate in comun cu aceasi sunt inlocuite treptat cu indeplinirea de sine statatoare a
indicatiilor adultului. Astfel devine posibila o invatare relativ sistematica, datorita
cresterii capacitatii copilului de sesizare a diversitatii lumii si a vietii. Curiozitatile,
emotiile si cognitia copilului se imperecheaza de inedit prin cresterea gradului de
emancipare de comunicare, de expresie si de proiectie, se pun bazele personalitatii
copilului. ( Florinda Golu, 2004, p.23-24).
Datorita participarii la relatiile si activitatile comune, de grup din gradinite, cresc
performantele comunicativitatii si sociabilitatii. In interiorul acestor mici societati
infantile care se formeaza, prescolarul capata treptat constiinta propriului eu si
descopera semnificatia propriilor fapte. . ( Florinda Golu, 2004, p. 24). Dezvoltare psighica
a copilului prescolar are loc sub presiune structurilor sociale, culturale, prin influentele
mass-media si frecventare gradinitei, unde copilul ia contact cu cerinte multiple privind
autonomia si adaptarea la mediul de viata. Aceste cerinte sunt diferite fata de cele din
familie, din care vor rezulta o varietate de conduite si si forme de adaptare la ele. Astfel
apar contradictiile dintre cerintele interne, dorintele, interesele copilului si posibilitatea
de a fi satisfacute. Aceste contradictii simuleaza dezvoltare comportamentelor si a
conduitelor sociale diferentiate. Mai apare si o alta categorie de contradictii specifice,
care se constituie in planul cunoasterii, dezvoltare imaginetiei, care ii permite copilului
sa deosebeasca faptul ca, imaginar, el poate sa transpuna in orice situate dar in realitate
situatiile de viata sunt mai restranse si nu au semnificatia restransa. In raport cu aceasta
contradictie se dezvolta dorinta de a crea, schimba si transforma viata, dar copilul
constata ca acest lucru nu este posibil in toate situatiile. Sub acest aspect se dezvolta si
negativismul infantil, dar si conceperea, asimilare si intelegerea de a ceea ce este permis
si a ceea ce este interzis, a ceea ce este bun si a ceea ce este rau. Acum isi are rolul
hotarator educatia, activizandu-si functiile preventive si terapeutice in raport cu
tensiunile ivite la copil cu privire la contradictiile real-imaginar, posibil-imposibi, permis-
interzis, subiectiv-obiectiv. (E. Verza, Fl.E.Verza, 2000,p.91)
Jocul este activitatea fundamentala pe tot parcursul prescolaritatii, insa la 5-6 ani in
prescolaritatea mare, jocul devine un instrument de manifestare a initiativelor, a
actiunilor voite si gandite.
"Exista copii jucandu-se pe strada care ar putea sa imi rezolve unele din cele mai complicate
probleme ale mele de fizica , intrucat ei poseda o perceptie senzoriala simpla pe care eu am
pierdut-o de mult."
J. Robert Oppenheimer