Frumoasă-i limba noastră

de Grigore Vieru
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră
De-ar spune şi cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră.

Zburdă primăvara pe imaş

de Emilia Plugaru

Ia priviţi cum pe imaş

Stă cuminte-un copilaş,

Iar alăturea de el

Zburdă un ieduţ şi-un miel.

Băieţelu-i fericit:

Primăvara a venit

Şi-a adus în şorţul ei

Iarbă pentru iezi şi miei.

A venit primăvara
de Emilia Plugaru

A venit primăvara

Cu soarele ei,

Pe câmpie aleargă

O turmă de miei.

Fluturaşi de mătase

Se avântă în zbor,

A venit primăvara

Şi lumea-i a lor!

Sfatul vrăbiuţelor
de Emilia Plugaru

Într-un pom s-au adunat

Vrăbiuţele la sfat.

Sute, mii de vrăbiuţe

Ciucure stau pe crenguţe.

– Cipcirip, voi ştiţi ceva?

 S-a sfârşit cu iarna grea.

Mâine va fi primăvară,

Va fi cald şi soare-afară!

Iarna când a auzit

Speriată a fugit.

Sub zăpadă o brânduşă

Deacu-şi face cărăruşă.

Vrea mai iute să răsară:

– Cipcirip – e primăvară!

Rândunelele
de Emilia Plugaru

– Ce duceţi pe aripioare,

Stoluri lungi de rândunele?

– Un dor nesfârşit de mare

Pentru-a noastre cuiburele.

– Ce-aduceţi pe aripioare,

Stoluri lungi de rândunele?

– Noi aducem primăvara

Din ţări calde, Ionele!

Copilăria bunicului
de Emilia Plugaru

S-a urcat în pom Gheorghiţă,

Să mănânce fructe coapte.

La cireş vine şi bunul,

Dă să urce, dar nu poate.

Uneori să gust cireşe –

Zice bunul, tare-aş vrea,

Uite, colo sus, băiete,

Stă copilăria mea…

Două, trei cireşe coapte,

Zi-i, nepoate, ca să-mi dea.

– Unde, unde e bunele?

Nu zăresc pe nimeni, zău…

Însă, dacă vrei cireşe,

Îţi culeg un coş chiar eu…

Primăvara-şi ia adio
de Emilia Plugaru

Abureşte după ploaie

Frunza deasă de pe nuc,

Primăvara-şi ia adio:

– Nucule, eu plec, mă duc.

 Florile ţi-am scuturat,

Frunza ţi-am crescut-o mare,

Mi s-a încheiat sorocul,

Vine vara cu mult soare.

Frunza pomului foşneşte

Toată ziua până-n seară,

Nu e vânt, şopteşte nucul:

– Mergi cu bine, primăvară.

Vine ziua de Florii

de Emilia Plugaru

Fierbe munca, fierbe glia,

Mic şi mare-n câmp lucrează,

Numai brotăcelul Oac

Stă pe lac şi… dirijează:

– Albinuţe, fluturaşi!

Strigă el, zvoniţi prin ţară,

Duceţi vestea-n lung şi-n lat,

Că afară-i primăvară!

Cât e cald şi cât e soare,

Râme, voi porniţi aratul!

Furnicuţe hărnicuţe,

Daţi-i zor cu semănatul!

Iar de vreţi cumva şi voi

Să munciţi un pic, copii,

Îngrijiţi de floricele –

Vine ziua de Florii!