NUMĂRĂTOARE

Veverița cea isteață

A mers într-o zi la piață
Și a cumpărat de toate,
Însă nu sunt numărate:
Un harbuz verde și mare,
Două mere rotunjoare,
Prune trei și-s violete,
Patru, sunt la castravete,
Cinci cartofi mai măricei,
Dulcișori șase ardei,
Nuci, la număr sunt chiar șapte,
Și vreo opt gutuie coapte,
Nouă morcovi morcovii,
Zece strugure din vii.
Hai copii să numărăm,
Câte oare-n coș avem?

ARMONIE
Hai copii ieșiți afară
Totu-i vesel și frumos!
Păsărele pe sus zboară
Soarele e luminos
Vântișorul vrea să-mi prindă
Zmeul meu cel colorat,
Iar poiana să-mi întindă
Un covor proaspăt, curat.

Iar o păpădie mare

Stă în mijloc nemișcată,
Am s-o suflu cât mai tare
Să rămână goală toată.

VEVERIȚA
Veverița e pufoasă
Are coada de mătasă.
Și îi place să adune:
Ciupercuțe și alune.

Iarna grea când o să vină

Ca o bună gospodină,
Turte dulci o să prepare
Să le dea la fiecare

POVESTEA FRUNZEI
-Frunzuliță, frunzișoară!
Cum te simți în primăvară?
-Vântul cald de dimineață
Mă alină și răsfață.
-Frunzuliță, frunzișoră!
Cum te simți când este vară?
-Soarele din zori lucește
Și pe mine mă-ncălzește.

-Frunzuliță, frunzișoară!
Dar când toamna vine iară?
-Haina mi se-ngălbenește
Și puterea îmi slăbește,
Mă desprind și lin cobor
Pe un ruginiu covor.

MĂRȚIȘORUL
Astă noapte am visat
Păsări mii zburând în stol.
Iar când m-am trezit în pat,
Am găsit un mărțișor!

Și la geam când am privit:

Floricele colorate.
Primăvara a venit
Și ne le-a adus pe toate.

POEZIE HAZLIE
Zboară-un câine prin poiată
Iar un iepuraș înnoată.
Vrabia aleargă tare,
Peștele pe-un scaun sare.

Sau nu e corect băieți?

Să vedem, cine-i isteț?
Dacă-un pic mai cugetăm,
Noi în dată rezolvăm.

Iepurașul ziua sare,

Peștele înnoată-n mare,
Vrăbiuța-ntr-una zboară,
Câinele aleargă afară.

Noi suntem copii deștepți,

Cuminței și înțelepți.
De cei mari noi ascultăm,
Pe cei mici îi protejăm.
VULPIȘOARA
Vulpișoara cea șireată
Stă cu ochiul pe coteț.
La găina cea moțată
Și la puiul ei isteț.

Dar nu știe roșcovana

 Căci în cușcă stă grivei.
O să-i scuture el blana,
Vai și amar de coada ei!

ZILELE SĂPTĂMÂNII
Ursulețul din pădure
S-a dus după fragi și mure.
Oaspeții când v-or veni
El cu fructe-i va servi.

Luni, ariciul vrea să vină,

Marți, o vulpe și-o albină.
Miercuri, lupul și-o furnică,
Joi, vine și iepurică,
Vineri, rița și-un mistreț,
Sâmbătă, doi cerbuleți.
Iar duminică din zori,
Ursul merge în pădure,
Să culeagă pentru toți
Fragi gustoși și multe mure.

MÂNDRUL SOARE
Sus pe cer e mândrul soare
Raze calde multe are.
Nouă ni le dăruiește
Și pe toți ne încălzește.
MINUNILE PRIMĂVERII
În grădină-i primăvară...
E o frumusețe rară!
Aici galbene lalele,
Mai încolo, viorele.
Și brândușe fel de fel,
Lângă albul ghiocel.
Ici narcisele bogate
Și zambile parfumate.
Liliacul îmbobocește
Și bujorul se-nroșește.
E-un miracol primăvara
Cu miros în toată țara.

MAMEI MELE
1.Bate vânt de primăvară,
Iarba iarăși crește,
Cerul se înseninează,
Floarea înflorește.

2.Numai boala mă apasă

Și îmi strânge rana,
Iar pe suflet stă o piatră-
Dorul mult de mama!

3.Și-a crescut două odrasle

Fată și-un băiat,
Dar acum e singurică,
Ambii au plecat.

4.Stă sărmana și-mpletește

Gânduri în cămară.
Își aduce iar aminte
Și suspină iară.

5.Zi de zi citește rânduri

Ce i-au scris copiii,
Se mai uită la vreo poză
Astfel, se mângâie.

6.Își petrece trecătorii

Care-i dau binețe,
Însă nu-i mai recunoaște,
Grele bătrânețe.

7.A orbit puțin măicuța,

Glasu-i tremurat,
De-auzit nu prea aude,
Mersu-i clătinat.

8.Anii au schimbat-o tare

Nu-i cea fost odată.
N-o cunoaște nici fântâna,
Nucul de la poartă.

9.Lumea este schimbătoare,

Când rău, când bine.
Ce a fost, ce va fi mâne
Nu mai știe nimeni.

10.Însă are-o rugăminte,

Ce spre cer se-nalță:
Să-și mai vad-o zi copiii
Cât mai e în viață.
ÎN MEMORIA TATĂLUI (23.02.2021)
Timpul trece și se scurge
Precum lacrima amară
 Ce un dor la tine duce
Și o amintire iară.

-Ai plecat devreme, tată!

Multe am avut să-ți spun,
Dar n-am reușit, și iată
Tristă sunt și plâng acum.

Doru-i greu și mă apasă

C-o durere ce nu trece
Cum îți este-n noua casă?
Cum acolo îți mai merge?

Dar, răspuns nu-i, din păcate

Nici de sus și nici de jos.
S-a închis încă o carte
C-un final prea dureros.

Noi sperăm din suflet, poate

Când privești din zări cerești,
Tu susții a noastre fapte
Și cu noi tu te mândrești.

TRIST, DAR ADEVĂRAT

1.Nouri negri vin în goană
Adunați de-al țării glas.
Pacea noastră se destramă
Și nimic n-a mai rămas.

2.-Martie! Aduci aminte

De durerea unor clipe,
Ce-au rănit inima păcii
Focul armelor grăbite.

3.Dinspre nord cu ploi de gloanțe

Înspre sud cu ploi de sânge,
Cu mari lacrimi, mici speranțe
Înspre vale Nistrul plânge.

4.Plâng odrasle speriate

Și se-ascund de grea urgie.
Mama-și caută disperată
Printre morți ai săi copii.

5.Fumuri negre se ridică

Pe deasupra țării, poate
N-a dorit să poarte jugul
Aderat de alte state.

6.Micul strugure de poamă

Au dorit să-l cotropească.
Să-l îmbrace-n altă haină,
Altă limbă să vorbească.

7.Nu ne-a izbutit nici nouă

Și nici ei n-au reușit.
Și acuma mai persistă
Caracterul de conflict.

8.Totu-i haos, însă poate,

Ori acum, ori mai târziu,
Vor gusta din cupa păcii
Malurile unui râu.