Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului din Republica Moldova

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”

Facultatea : Psihologie şi Psihopedagogie Specială
Specialitatea : Psihodiagnostic şi intervenţii psihologice în diferite tipuri de
organizaţii

Training
„ Cultura comunicării în
organizaţii”

Efectuat de:
Melnic Elena
Ciclul II , Materat

Chişinău 2009
 Cuprins

Introducere ................................................................ 3
Şedinţa I .................................................................... 5
Şedinţa II .................................................................. 7
Şedinţa III ................................................................. 9
Şedinţa IV ................................................................ 10
Şedinţa V ................................................................. 12
Şedinţa VI ................................................................ 15
Şedinţa VII .............................................................. 17
Şedinţa VIII ............................................................. 19
Şedinţa IX ............................................................... 20
Şedinţa X ............................................................... 21

2
 Introducere
Comunicarea este un schimb. O comunicare cu sens unic este un discurs, o alocaţie, o
pledoarie, nefiind deci o comunicare în adevăratul sens al cuvîntului.
Schimbul de informaţii presupune deci o interacţiune între cel puţin doi interlocutori.
Unul îl înţelege pe celălalt şi viceversa, comunicarea fiind astfel stabilită.totuşi în viaţa
de zi cu zi, suntem adesea martorii – sau chiar actorii – unei comunicări ineficiente.
Care sunt principalele cauze ale acestui lucru? Cei doi interlocutori nu vorbesc
aceeaşi limbă. Origineanea poate fi o problemă de limbă sau de interpretare.unul dintre
interlocutori nu înţelege sau nu ascultă. Poate că nu vrea, nu poate sau nu trebuie. Dar
toate aceste cazuri rezultatul este acelaşi: o comunicare reală nu se poate stabili, dacă
unul dintre cei doi membri refuză să asculte.
În general se disting 5 paliere în calitatea comunicării numite niveluri de ascultare:
Ignorare – Situaţie – În mod tipic interlocutorul tău citeşte corespondenţa, ziarul sau un
dosar în timp ce vorbeşti sau foarte bine răspunde la telefon, începe să discute cu
altcineva, aprinde radioul. Mai discret, el îşi ascultă „ vocea interioară” şi se gîndeşte la
altceva. În toate cazurile cuvintele nu îţi sunt ascultate, calitatea comunicării este slabă.
Cum să reacţionezi atunci cînd eşti ignorat? Cum poţi să-l trezeşti pe interlocutorul tău?
Căutarea de soluţii : poţi să-i pui o întrebare care să-i trezească interesul? Dacă rămîi
tăcut timp de două minute, reacţionează? Poţi să-ţi schimbi biroul şi în timpul deplasării
tale să continui discuţia? O altă întîlnire ar fi mai recomandată?
Pretindere – Situaţie – Anumite cuvinte sunt ascultate, cea mai mare parte a lor sunt
pierdute sau ignorate. Totuşi, interlocutorul face anumite eforturi şi-ţi acordă o anumită
importanţă. Acest comportament contradictoriu şi perturbator : cîteva semne îţi arată că
eşti ascultat, dar înţelegi bine că interlocutorul nu este interesat cu adevărat de tine. El
receptează un cuvînt din cinci, comunicarea nu se stabileşte. Cum să reacţionezi atunci
cînd interlocutorul pretinde că te ascultă?
Căutarea de soluţii: la fel ca şi în cazul în care interlocutorul te ignoră, poţi să indici clar
că nu vei mai continua să vorbeşti atît timp cît nu se va stabili o comunicare adevărată?
Poţi să-ţi schimbi locul, deschide fereastra pentru a aerisi încăperea, să faci o pauză de
cafea sau să pui o anecdotă pentru a schimba ambianţa?
Ascultarea selectivă – Situaţie - Ascultarea selectivă este practicată adesea în
dezbateri, atunci cînd persoana care nu vorbeşte pregăteşte argumentele răspunsului
său. Argumentele părţii opuse sunt pur şi simplu neglijate. Aceasta este o situaţie de
confruntare care poate duce cu greu la un rezultat constructiv. Interlocutorul ascultă
ceea ce îl interesează sau ceea ce vrea să audă. După caz, o jumătate din mesajul tău va
fi bine receptată, cealaltă jumătate va fi rapid uitată. Cum poţi capta atenţia
interlocutorului în mod permanent?
Căutarea de soluţii : poţi să reperezi elementele care îl perturbă pe interlocutor şi să le
elimini? Un tabel sau un alt suport scris te-ar putea ajuta să-ţi focalizezi atenţia asupra
unui subiect comun?
Ascultarea atentă – Situaţie – este cazul tipic al unui copil aflat la un curs care nu îl
interesează la începutul zilei. El ascultă toat cuvintele, le înţelege, dar nu creează
legături, nu încearcă să stabilească un dialog deschis ci interlocutorul său. Comunicarea
3
este foarte stabilă, dar în sens unic. Cum poţi reacţiona pentru a nu te mai supune
acestui monolog?
Căutarea de soluţii: se poate întrerupe discursul punînd o întrebare? Poţi să-ţi manifeşti
intenţia de a vorbi, ridicînd, de exemplu mîna?
Atenţia şi concentrarea : atenţia este o concentrare a activităţii mintale asupra unui
obiect determinat: o discuţie, circulaţia, radioul etc. este deci o stare interioară care
controlează spiritul pentru a nu da frîu liber viselor sau imaginaţiei. Privilegiul este dat
unui sens în special: drumului dacă şofezi, auzului într-o discuţie etc. totodată,
participarea tuturor sensurilor stimulează activitatea cerebrală şi favorizează fixarea
informaţiilor în memorie.reţine deci că o atitudine atentă: cere eforturi active pentru
controlul gîndirii tale; este limitată în timp; se bazează pe un singur sens, chiar dacă
toate sensurile participă la crearea unei amintiri.
Ascultarea activă – Numită şi ascultare empatică, ascultarea activă constă în a asculta
cu atenţie interlocutorul şi în acelaşi timp de a-i urmări motivaţia. Persoana care
vorbeşte este încurajată să continue prin reformulări ale mesajului propriu. Fără a se
subscrie părerii împărtăşite, interlocutorul validează înţelegerea mesajului.
Iată cîteva exemplede validare: „Te gîndeşti deci la ...”; „Vrei să spui că ...”; „Astfel, îţi
propui să ...”; „Te înţeleg foarte bine. Dacă aş fi în locul tău, probabil aş proceda la fel”.
Interlocutorul are sentimentul că a fost ascultat şi că i-ai receptat mesajul. Atunci îi
poţi răspunde, refuzîndu-i sau aprobîndu-i explicaţia. Comunicarea este stabilită în
dublu sens. Iată 7 sfaturi practice pentru a adopta o atitudine de ascultare activă:
- ascultă fără a întrerupe
- arată-ţi interesul, povesteşte-ţi în ochi interlocutorul
- încearcă să te „transpui” în rolul partenerului, să te pui în locul său pentru a-i
înţelege mai bine judecata
- memorează-ţi ideile, răspunsurile şi întrebările
- studiază discret semnele de comunicare non-verbală
- ia cîteva notiţe
- validează esenţialul mesajului primit, reformulînd ideile principale.

Comportamentul nostru este reflecţia propriei persoane. Analizînd ş descifrînd

comportamentul celor din jur, avem posibilitatea de a formula concluzii foarte utile
asupra opiniilor adevărate, acordul sau dezacordul, prezenţa unei probleme etc.
Cîteva coportamente tipice non-verbale:
- profesorul
- pastorul
- provocatorul
- izolatul
- timidul
- entuziastul

4
 Şedinţa I
Scopurile şi obiectivele:
- comunicările ineficiente şi intolerante;
- competenţa şi depăşirea steriotipurilor;
- problematica neînţelegerii reciproce.
Materiale:
- hîrtie A1, A4 , cariocă.
Material didactic:
- foiţe cu roluri – perechi.
Încălzire – pregătire:
Propuneţi participanţilor să povestească cine dintre ei şi în ce condiţii s-a ciocnit de
prejudecăţi, steriotipuri, păreri preconcepute despre propria persoană. Ce sentimente şi
senzaţii a avut?
Exerciţiu de bază: „Prejudecata”
Orientarea: Evidenţierea practică a steriotipurilor, prejudecăţilor, preconcepţiilor.
Etapa A. Vizualizarea
1.Distribuiţi participanţilor foi de hîrtie şi propuneţi-le să deseneze prejudecata,
discriminarea aşa cum şi le imaginează ei(inclusiv simbolic, convenţional, abstract
ş.a.).
2. Vernisarea, discutarea, întrebări şi comentariile participanţilor
3. Elaboraţi definiţiile, ce înseamnă prejudecata, preconcepţia, discriminarea
Etapa B. Training cu micro-roluri(cu concentrarea din partea autorului).
1. Participanţii se împart în perechi şi se aşează cîte doi unul în faţa altuia
2. Fiecare pereche determină prin tragere la sorţi rolurile sale(vezi mai departe),
determinate de diferenţele de vîrstă, naţionalitate, confesiune ş.a. şi concretizează
rolurile în interiorul perechii cu desemnarea clară pentru fiecare participant.
3. În perechi, fiecare participant, în conformitate cu rolul său şi fără a discuta:
a) povesteşte despre steriotipurile şi părerile preconcepute ale persoanelor din
categoria sa
b) ascultă părerea partenerului despre grupul său de oameni
c) îşi exprimă părerea despre un alt grup
d) ascultă părerea despre grupul său
e) îşi determină propria părere, începînd cu cuvintele: „Din punctul meu de vedere,
divergenţele dintre noi constau în ...”
Etapa C. Discuţie
În grupul comun: Schimb de sentimente şi impresii. Discuţie generală despre problema
existenţei şi manifestării steriotipurilor, prejudecăţilor, discriminării:
a) în oraşul, satul, localitatea voastră
b) în mediul tinerilor
c) în societate
d) în lume

5
 Extinderea temei. Training-cercetare creativ: „Noi şi steriotipurile”.
Etapa 1. Formaţi două echipe şi în formulă de competiţie propuneţi-le să expună
argumente împotriva steritipurilor şi argumente pentru ; dacă echipa în decurs de 30 de
secunde nu găseşte un argument, ea este amendată cu 1 punct (pînă la 5).
Etapa 2. Formaţi patru echipe „Socium”, „Etnos”, „Vîrsta”, „Sexul” şi propuneţi-le
să alcătuiască o listă a steriotipurilor, preconcepţiilor caracteristice pentu grupurile
sociale ale căror roluri le joacă.
Etapa 3. Discutarea generală a lucrurilor echipelor şi a tematicii lecţiei.
Consolidarea materialului
Discutaţi ce anume ne poate apăra de manifestările prejudecăţilor şi discriminărilor.

Distribuirea rolurilor în perechi(pe foi separate)

Reprezentanţi ai două naţionalităţi:
- Moldovean-rus
- Ucrainean – moldovean(sau altele reieşind din condiţiile locale)
- Rus – ucrainean
Reprezentanţi ai două vîrste (14-18 şi 45-55 ani)
Reprezentanţi ai două sexe (bărbat şi femeie)
Reprezentanţi ai două religii (la alegere)
Oameni cu venit material diferit (bogat şi sărac)
Reprezentanţi ai diferitor pături sociale (la alegere)
Oameni cu poziţie socială diferită
Reprezentanţi ai două rase diferite (la alegere)
Fanatici cu orientări diferite:
Muzică pop şi folk
Rock şi clasică
Oameni cu un nivel intelectual diferit (la alegere)
Oameni cu o dezvoltare fizică diferită
Locuitori ai oraşului şi satului

6
 Şedinţa II
Scopurile şi obiectivele:
- noţiuni despre manipulările sociale
- demonstrarea mecanismelor de manipulare
Materiale :
- hîrtie, pixuri.
Încălzire – discuţie:
- vorbiţi despre roboţii – manipulatori
- povestiţi-le perticipanţilor despre efectul „cadrului 25”
Exerciţiul de bază „Manipularea”
Orientarea : noţiunea despre expresie „manipulare”.
Etapa A. Joc ilustrativ „Zidul”.
1. Participanţii se plasează cu faţa spre zid şi îşi lipesc palmele de el la nivelul
pieptului
2. Explicaţi că ve-ţi pune întrebări şi dacă participantul va răspunde pentru el îsuşi
pozitiv, va mişca palma dreaptă în sus; în cazul că două răspunsuri negative
consecutive – va mişca palma stîngă în sus.
3. Începeţi cu întrebări nu foarte complicate din domenii diferite ale ştiinţei şi
deprinderi de viaţă: „Ştiai oare că ...”, „Poţi să faci ...”, „Ai citit ...”, „Îţi
place ...”etc.
4. Puneţi pe ultima întrebare „Crezi că eşti destul de inteligent?” şi ultima „Dacă
toţi sunteţi atît de deştepţi, de ce vă căţăraţi pe pereţi?!!”
5. Rugaţi participanţii să-şi împărtăşească sentimentele după ce au auzit ultima
întrebare.
Etapa B. Discuţii generale.
1. Propuneţi participanţilor să aducă exemple cunoscute lor de manipulare a
personalităţii
2. Din variantele participanţilor elaboraţi definiţia manipulării
3. Stabiliţi cele mai răspîndite metode de manipulare în rîndul tinerilor.
Extinderea temei. Exerciţiu ilustrat: „Plus şi minus”.
1. Marcaţi părţile opuse ale încăperii cu semnele „plus” şi „minus”
2. Explicaţi participanţilor că spre deosebire de primul joc, în acest training nu vor
exista ironii şi propuneţi-le acelora care vor fi de acord cu afirmaţiile ce vor
urma să se „ducă în plus” iar cei care nu vor fi de acord să se „ducă în minus”.
3. Citiţi prima afirmaţie (vezi mai departe), acordaţi timp pentru trecere şi pentru
expunerea părerilor din partea doritorilor ş.a.m.d.
4. După ce terminaţi, discutaţi semtimentele participanţilor, atitudinile lor unul faţă
de altul, faţă de semnele „+”şi „-”etc. Împreună studiaţi pe ce se bazează
mecanismele de manipulare a personalităţii.
Relaxare
Participanţii se mişcă liber şi la camanda moderatorului îşi salută vecinii cu privirea,
mîinile, umerii, urechile, nasurile, genunchii, tălpile, etc.

7
 Material extins pentru formator
Manipularea este dirijarea ascunsă, neconştientizată a comportamentului, acţiunilor,
motivaţiilor etc a persoanelor, grupurilor, contingentelor în interesul cuiva.
În contextul acestui curs nu propunem examinarea manipulărilor sociale de pe poziţii
generale sau din perspectiva realizării tehnologiilor PR, ceea ce este destul de complicat
pentru adolescenţi şi adesea neuniform.
Pentru scopul dezvoltării abilităţilor de competenţă socială este suficient de
evidenţiat şi de propus adolescenţilor de a descoperi felul de a manipula
comportamentul tinerilor în vederea consumului de droguri, alcool, absorbirea
modelelor negative de comportament sexual, manipulare criminală orientată spre o
conştiinţă neconstituită şi pe lista experienţei de viaţă.
Propuneţi participanţilor să aducă exemple de manipulare:
- cînd au fost expuşi ei înşişi sau au fost martori
- cînd au fost manipulaţi prietenii şi persoanele apropiate
Lista aprobărilor pentru jocul „plus şi minus”
1. Experienţa adulţilor cedează în faţa energiei tinerilor
2. Cine nu se grăbeşte – ajunge mai departe
3. Încearcă de toate cît eşti tînăr
4. Nu căuta vinovaţi
5. Banii hotărăsc totul
6. Fericirea nu se cumpără
7. Trebuie să crezi doar în forţele proprii
8. Toate ideile adulţilor sunt învechite
9. Dragostea poate rezolva orice problemă
10. Numai tineretul poate schimba lumea
11.Cea mai bună culoare este verde
12.Viitorul sîntem noi.

8
 Şedinţa III
Scopurile şi obiectivele:
- dezvoltarea ideilor despre comunicarea interetnică
- toleranţa interetnică şi bogăţia diversităţii.
Materiale:
Hîrtie A1, cariocă, materiale didactice, microanchete.
Încălzire – dialog:
Ce imagini frumoase şi preţioase trezeşte asocierea voastră cu propria naţionalitate? Cu
oricare alta?
Exerciţiu – training de bază „ Mărul”
Orientarea: Dezvoltarea reprezntărilor despre comunicarea interetnică.
1. Propuneţi participanţilor să completeze fişele:
1) naţionalitatea
2) numiţi comorile limbii materne
3) naţionalitatea dvs e mai deosebită ca altele?
4) ce obiceiuri naţionale cunoaşteţi?
5) influenţează oare naţionalitatea asupra comunicării?
6) ce bucate naţionale ştiţi să pregătiţi
7) ce cîntece sau dansuri puteţi interpreta
2. În timp ce participanţii vor urma „Ajustarea prin joc”(vezi jos), faceţi o statistică şi
calculaţi rezultatele în forma unui măr întreg şi frumos cu etno-sectoare diferite
3. Începeţi conversaţia (sau discutaţi, în dependenţă de componenţa şi dinamicul
grupului)despre valoarea comunicării interetnice cu întrebarea, ce fel de măr ar prefera
să primească fiecare paricipant ca un cadou real: întreg sau cu un (oarecare) sector
lipsă?
Extinderea temei. Training ilustrat, pe roluri: „ Ion, Ivan, Mîkîta”.
1. Formaţi grupuri de cîte 3 participanţi cu distribuirea rolurilor: Ion – proprietarul
bărcii în care încap 3 persoane, Mîtîka – proprietarul bărcii în care încape 1
persoană şi un sac, Ivan – nu are proprietate.
2. Propruneţi-le să descopere pe o insulă nelocuită (în jur sînt curenţi, valuri,
rechini) o comoară, s-o ia cu ei şi s-o împartă (în %).
3. Fiecare grup îşi expune strategia şi rezultatul împărţirii
4. Discuţie Sînt membrii grupurilor mulţumiţi? Este echitabilă decizia? A fost
încălcat vreun drept? A contat naţionalitatea?
Ajustarea prin joc „Un cîntec ...”
Jucătorii unei echipe cîntă o strofă dintr-un cîntec care conţine denumirea unei
naţionalităţi (popor); jucătorii din altă echipă trebuie să răspundă cu o strofă potrivită
dintr-un alt cîntec etc; pierde echipa care nu găseşte răspuns.
Relaxare
Închideţi ochii şi amintiţi-vă copilăria, o sărbătoare,fel de mîncare, cîntec.

9
 Şedinţa IV
Scopurile şi obiectivele:
- cultura comunicărilor sociale
- mecanismele comunicării policulturale
Materiale:
- hîrtie, pixuri.
Încălzire – paradox:
- prin ce se deosebeşte cultura comunicării de comunicarea culturii?
- Ce au în comun cultura comunicării şi comunicarea culturii?
Exerciţiul – cercetare de bază „Noi şi Ei”
Orientare: Găsire de sine stătătoare a factorilor stimulatori şi a obstacolelor
comunicărilor policulturale.
1. Alcătuiţi patru echipe: „Socium”, „Etnos”, „Vîrsta”, „Sexul” şi împărţiţi fiecare
echipă în două subgrupuri egale „Noi” şi „Ei” cu distribuirea de roluri concrete
opuse la discreţia particularităţilor (rang înalt – simplu, bogaţi – săraci,
naţionalităţi diferite ş.a.m.d.).
2. Fiecare subgrup determină din perspectiva propriului rol:
a) valorile „voastre” de bază
b) în ce constă asemănarea dintre „voi” şi „ei”.
c) Prin ce vă puteţi completa unul pe altul (adică ceva important ce lipseşte la „voi”
poate fi completat prin ceva care există în abundenţă la „ei”).
d) În ce constă participarea principală, specificul comunicării „voastre” cu „ei”.
3. Unirea subgrupurilor într-o echipă unică şi identificarea în colectiv a:
a) poziţiilor comune a subgrupurilor „noi” şi „ei”
b) poziţiilor carepermit compromisul
c) poziţiilor divergente greu de depăşit
4. Prezentarea rezultatelor, discutarea.
Extinderea temei: „Comunicare şi Izolare”.
Structurare – training creativă.
1. Reveniţi la aceleaşi echipe şi subgrupuri
2. Un subgrup al fiecărei echipe (la sorţi, fără ca cealaltă subgrupă să ştie) crează
imaginea subgrupului celeilalte în formă de „duşman”.
3. Al doilea subgrup crează imaginea de vizavi în formă de „prieten”.
4. Unificarea subgrupurilor în echipe şi determinarea în comun:
a) ce le desparte
b) ce le uneşte
c) ce trebuie depăşit
5. Crearea „Recomandărilor comunicării policulturale”.
Informaţie extinsă şi aprofundată pentru formator
Problema comunicării policulturale este una din cele mai actuale probleme în
prezent. Constituind baza apariţiei şi existenţei comunităţii umane, raporturile sociale şi

10
de comunicare şi-au schimbat radical structura şi funcţiile în ultimile decenii, ceea ce
impune, de fapt o nouă valorificare; cu atît mai mult, o valorificare competentă.
Chiar una şi aceeaşi personalitate poate fi purtătoare nu numai a mai multor culturi, ci
chiar a unaor culturi foarte diferite: atît etnice, artistice, de vîrstă (fenomenul apariţiei
recente a culturii tineretului), confesionale, intelectuale ş.a.m.d.; ea se poate baza
concomitent pe valori şi viziuni diferite, contradictorii una faţă de alta.
Pînă în secolul XX acest fenomen putea fi observat la scară extrem de mică, de fapt,
doar în mediul unor personalităţi ale elitei sociale; spre sfîrşitul secolului XX
fenomenul s-a generalizat atît în plan social cît şi geografic, în lipsa de pregătire şi de
neadaptare a mentalităţii pentru o asemenea schimbare.
Aceasta poate crea şi crează în mod real tensiuni mari nu doar în relaţiile dintre
persoane sau grupuri sociale, ci şi la nivelul comunicărilor interioare, aducînd la stări de
conflict la cele mai diverse nivele.
În acelaşi timp, în cazul abordării tolerante şi numai tolerante, comunicarea
policulturală poate servi ca bază pentru îmbogăţirea culturală, materială şi spirituală a
personalităţii, comunităţii, ţării şi a întregii civilizaţii omeneşti.

11
 Şedinţa V
Scopurile şi obiectivele:
- Principiile comunicărilor sociale pozitive
- Principiile comunicărilor pozitive între tineri
Materiale:
- Hîrtie, pixuri.
Încălzire – rememorare:
Amintiţi-vă de cele mai frumoase cazuri de comunicare cu alţi oameni din viaţă dvs,
indiferent de faptul cine erau ei. Relataţi-le!
Exerciţiul – training de bază: „Vreau să-ţi spun ...”
Exerciţiul este orientat la elaborarea principiilor comunicării eficiente.
Etapa A.
1. Aranjaţi participanţii în două rînduri unul în faţa altuia, formînd perechi.
2. Propuneţi-le participanţilor din acelaşi rînd ca în decurs de exact 1 minut să
povestească cel mai important lucru despre sine celui din faţă.
3. Acelaşi lucru timp de 2 minut îl fac participanţii din rîndul al doilea.
4. După aceasta, propuneţi participanţilor să vorbească despre partenerii lor (test
pentru atenţie).
Etapa B.
1. Formaţi trei echipe şi propuneţi fiecăreia:
Echipa „Nivelul I”: elaborează recomandări a strategiei de comunicare
Echipa „Nivelul II”: elaborează recomandară pentru crearea condiţiilor de comunicare.
Echipa „Nivelul III”:elaborează recomandări pentru un comportament eficient.
Etapa C.
1. Prezentarea generală a rezultatelor lucrului în echipe
2. Discutarea, comentarea, concentrarea propunerilor echipelor.
3. Elaborarea definitivă în comun a „Principiilor comunicării eficiente”.
Extinderea temei. Exerciţiul ilustrativ pe roluri: „Îndrăgostiţii”.
1. Distribuiţi rolurile de „băieţi” şi „fete” în mod egal (indiferent de sex, în caz că
nu se ajung).
2. Propuneţi-le „băieţilor” să creeze imaginea fetei ideale iar „fetelor” – imaginea
băiatului ideal.
3. Uniţi participanţii în echipe de „băieţi”şi „fete” şi propuneţi-le să generalizeze
rezultatele individuale.
4. În grupul comun:
a) una din echipe prezintă imaginea individuală a sa
b) cealaltă echipă examinează ce este foarte preţios, ce poate fi considerat ca
steriotip din cele auzite, ce e dorit să fie corectat şi reformulat ş.a.m.d.
5. Băieţii joacă rolul de fete îndrăgostite şi viceversa.

Componentele obligatorii ale procesulu de comunicare

a) fomarea mesajului („intenţia interioară”);

12
 b) codificarea şi examinarea intenţiei („trimiterea”);
c) transmiterea mesajului (mijloace, mediu, piedici);
d) receptarea şi decodarea mesajului;
e) interpretarea iniţială a mesajului.
f) Stabilirea feedback-ului;
g) Obţinerea înţelegerii reciproce.
Condiţii generale pentru asigurarea eficienţei procesului:
Crearea zonelor de aspiraţie pentru înţelegere.
Ajustarea reciprocă a partenerilor.
Repetarea ciclului de precizări.
Capitolele de bază a strategiei comunicării tolerante
- ajustarea pozitivă a ta şi a partenerului;
- respectarea etnicii şi tactului;
- atenţie şi concentrare;
- gradul de informare;
- înlăturarea piedicilor;
- scopurile concrete şi cele care pot fi atinse;
- respectul reciproc al intereselor şi poziţiilor;
- existenţa, căutarea sau crearea zonelor de interes comun.
Crearea condiţiilor necesare şi obligatorii
- organizarea confortabilă a spaţiului de activitate;
- asigurarea distanţelor corecte;
- asigurarea tehnică;
- mişcarea nivelului de obstrucţii;
- controlul timpului;
- tranchilizarea atmosferei;
- reglarea fondului emoţional;
- scăderea nivelului de sustragere a atenţiei din cauza anturajului;
- menţinerea pozitivă a stării fizice.
Comportamentul comunicativ eficient
 eliminarea tensiunilor, crearea unui climat pozitiv de comunicare;
 luarea în calcul a psihologiei şi particularităţilor percepţiei
individuale;
 imaginarea propriei persoane „dintr-o parte” din perspectiva
partenerului;
 atenţia activă, calitatea de a auzi şi a asculta;
 luarea în calcul a condiţiilor emoţionale şi fizice ale comunicării;
 argumentarea şi propunerile constructive;
 intonaţiile, tonul discuţiei şi reacţiile pozitive;
 atenţie la poziţiile şi părerile interlocutorului;
 neutralizare şi eliminarea dificultăţilor;
 formularea eficientă şi precisă;
 atragerea atenţiei la propuneri;
 clarificarea, precizarea, repetarea;

13
 folosirea activă a memorie;
 autocontrolul;
 gîndirea constructivă;
 reacţia la sentimentele umane;
 sprijinirea intereselor partenerului;
 rezultatul şi aprecierea comunicării.
Contribuţia nonverbală
 contactul regulat al privirilor;
 expresia pozitivă a feţei;
 mimica plăcută;
 relaxarea musculară;
 orientarea corectă a figurii;
 ajustarea reciprocă a mişcărilor;
 trecerea la poziţia deschisă a corpului;
 exprimarea atenţiei şi a interesului;
 demarcarea teritoriilor, posesia spaţiului;
 reglarea atingerilor, distanţelor, zonelor de comunicare;
 concentrarea asupra interlocutorului şi asupra obiectului comunicării;
 expresia feţei în conformitate cu tema;
 poze, gesturi, mişcări pozitive ale corpului;
 capacitatea de anu fi sustras.
Eliminarea obstacolelor
Cauzele comunicării ineficiente
Informarea neadecvată Climatul nepotrivit pentru comunicare
Informaţia inoportună Tensiunea emoţională
Supraîncărcarea informaţională Presiunea şi manipularea
Informaţia necalitativă Tonul greşit şi lipsa de tact
Înţelegerea neadecvată Steriotipuriile şi preconcepţiile
Canalele de comunicare necalitativă Absenţa culturii de comunicare
Formularea ineficientă a scopurilor Absenţa feedback-ului
Prejudecăţile şi discriminarea Interese unilaterale
Urmările incapacităţii de a asculta sau ale lipsei de atenţie
Pierderea încrederii
Pierdere informaţiei
Pierderea banilor sau a aontractelor
Pierderea imaginii şi a reputaţiei
Limitarea şanselor de reuşită
Ameninţarea vieţii

14
 Şedinţa VI
Scopurile şi obiectivele:
Toleranţa şi competenţa socială
Aspiraţii de viitor
Materiale:
- hîrtie A1, A4, cariocă.
- Material didactic.
Încălzire – totalizare:
Afişaţi toate materialele elaborate.
Cercetaţile dintr-un alt unghi de vedere.
Exerciţiul – training de bază: „ Cel mai important lucru”
Indicaţie: Competenţa socială nu poate fi fără scop; nu există competenţă de dragul
competenţei. Avem nevoie de ea atît noi, cît şi alţii.
Etapa A.
1. Distribuiţi participanţilor hîrtie şi propuneţi-le să deseneze bucuria, visul,
libertatea.
2. Propuneţi-le să se grupeze cîte trei şi să reprezinte bucuria, visul, libertatea în
sculpturi de grup.
Etapa B. Identificarea dominantei.
1. propuneţi-le participanţilor, în aceeaşi componenţă să determine:
a) la ce vor fi de folos cunoştinţele acumulate pe parcursul acestui curs, şi nu
numai anume lor
b) acelaşi lucru – pentru alţi oameni şi pentru societate
c) identificarea dominantei propriei existenţe (vezi Accentul)
2. Aranjaţi-vă într-un cerc şi spuneţi ce este cel mai important pentru fiecare
participant
3. Creaţi cea mai pozitivă, generoasă şi susţinătoare zonă de receptare a tuturor şi a
fiecărui participant, cu predispunere pentru realizarea celor spuse.
Accent pentru formator
Dominanta în acest caz este mai importantă linie a vieţii, pilonul principal al
personalităţii, temelia adîncă a construcţiei propriului destin, cel mai impotant vector al
aspiraţiilor personale care defineşte sensul existenţei.
Competenţa socială tolerantă
 Propriile personale, interese, idei, pasiuni
 Prezenţa propriilor valori
 Simţilul propriei personalităţi
 Capacitatea de a provoca
 Simţul forţei interioare

15
 Calitatea de a avea scopuri
 Încrederea în sine
 Insistenţa
 Îndrăzneala
 Autodisciplina
 Capacitatea de a acţiona
 Capacitatea de a lua decizii
 Capacitatea de a depăşi nereuşitele
 Abilitatea de a apăra propria părere
 Dirijarea situaţiilor
 Capacitatea de a convinge
 Capacitatea de a-i înţelege pe ceilalţi
 Capacitatea de a vedea propriile realizări
 Abilitatea de a aprecia adecvat oamenii
 Capacitatea de a aprecia adecvat evenimentele
 Abilitatea de a interacţiona eficient cu cei din jur
 Abilitatea de a găsi aliaţi şi adepţi de idei
 Capacitatea de a avea încredere şi de a răspunde la încredere
 Responsabilitate în faţa altora
 Responsabilitate faţă de sine
 Echilibrul de a primi şi de a da
 Stima bine meritată
 Capacitatea de autoconducere
 Capacitatea de a dirija soarta
 Capacitatea de a-i apăra pe alţii
 Simţul comunităţii
 Integritatea personalităţii
 Dorinţa de afirmare în viaţă
 Isusinţa de a învinge.

16
 Şedinţa VII

Exerciţiul 1 „A lua şi a primi”

Mărimea grupului: 10 – 30 participanţi
Timpul : 15 minute
Materiale: nimic
 Obiective
A reflecta asupra diferitelor forme de acceptare.
 Procedură
Participanţii se împart pe perechi. Unul din membrii perechii oferă celuilalt un obiect.
Partenerul trebuie să-l ia brusc. A doua oară întindem mîna şi aşteaptă ca partenerul să
lase în mînă. Participanţilor li se atrage atenţia să fie atenţi la sentimentele şi emoţiile
experimentate.
Evaluare
Se desciu emoţiile trăite de cei ce (întîi) au oferit. Apoi împărtăşeşc sentimentele cei ce
au primit. Se enumeră cîteva moduri de a oferi şi a primi şi legătura între aceasta.
o Note
În acest context pot fi analizate diferite tipuri de sisteme economice, anumite situaţii
internaţionale trăite în condiţii de aplicare de forţă sau de compromisuri.

Exerciţiul 2 „Jocul contrariului ”

Mărimea grupului: 10 -30 participanţi.
Timpul : 15 minute
Materiale: nimic
 Obiective
A percepe dificultăţile şi posibilităţile de a comunica ceva prin metode. A ajunge la
comunicarea verbală şi nonverbală la nivel de persoană şi grup.
 Procedură
Grupul se diversează, fiecare grup avînd un număr egal de membri. Se aranjează în 2
şiruri, astfel încît fiecare să aibă în faţă o persoană din celălalt grup, la o distanţă de 3
metri, animatorul jocului prezintă succesiv sau alternativ următoarele condiţii:
- vorbiţi cu una dintre persoanele din grupul de vis-a-vis
- comunicaţi cu privirea cu o persoană din celălalt grup
- intraţi în contact cu cineva din grupul din faţă prin intermediul gesturilor
- conversaţi între grupuri ca echipe.
Evaluare
Mai întîi pe perechi, apoi cu tot grupul. Doritorii să se exprime cum s-au simţit în
interiorul grupului. Cum s-a perceput distanţa?

17
 Exerciţiul 3 „Ascultarea activă”
Mărimea grupului: 10 -30 participanţi.
Timpul : 25 minute
Materiale: nimic

 Obiective
A condiţiona înţelegerea colegului. A favoriza comunicarea.
 Procedură
Grupul se desparte în echipe a cîte 3 jucători (A,B,C). Doi din fiecare grup (A şi B) aleg
o temă şi încearcă să poarte o conversaţie urmînd următoarele reguli:
A începe cu o propoziţir; B trebuie să repete propoziţia lui A, fără să schimbe cîtuşi de
puţin sensul. A va trebui să confirme cu un „de acord” sau „corect”, dacă B a înţeles
bine sensul. Atunci B poate răspunde propoziţiei lui A. În cazul în care propoziţia nu se
repetă cu sensul corect, A îi spune lui B „incorect”, sau „nu”. Atunci şi A şi B repetă din
nou propoziţia. Sau în cazul repetării incomplete a sensului iniţial, B repetă propoziţia.
C este observator şi participă în evaluare.
Evaluare
C va prezenta ceea ce a observat pe parcursul jocului: atitudinea ascultătorului (fie A,
fie B), însă fără a le evalua. Celelalte 2 persoane vor putea comenta cum s-au simţit şi
ce dificultăţi au întîlnit.
o Note
Se poate realiza de asemenea cu variaţii de povestire, schimbînd rolurile etc.

18
 Şedinţa VIII
Exerciţiul 1 „ Telegrama”
Mărimea grupului: 10 -30 participanţi.
Timpul : 15 minute
Materiale: nimic
 Obiective
A favoriza exprimarea sentimentelor prin ritm şi alternarea acestuia pentru a schimba
sensul sau conţinutului mesajului.
 Procedură
Participanţii se aranjează în cerc, luaţi de mînă şi cu ochii închişi. O persoană transmite
mejasul colegului său prin intermediul mîinii (de exemplu: două strîngeri de mînă,
pauză, o strîngere de mînă, pauză etc.), exprimînd un sentiment. Mesajul trebuie să
parcurgă întregul grup ajungînd la persoana anterioară celei ce l-a transmis acesta,
exprimîndu-i verbal conţinutul. Apoi se continuă cu noi mesaje.
Evaluare
Se poate atrage atenţia la ceea ce înseamnă iniţial mesajul şi sensul înţeles de ultima
persoană. De aici se poate iniţia un dialog despre semnificaţia comunicării nonverbale
în grup şi în general.
o Note
Pe parcursul jocului se va observa o mai mare varietate de senzaţii, precum şi un spirit
de echipă mai bine pronunţat.
Exerciţiul 2 „ Luarea rapidă a deciziilor”
Mărimea grupului: 10 -30 participanţi.
Timpul : 30 minute
Materiale: nimic
 Obiective
A învăţa să se concentreze asupra esenţialului pentru luarea deciziilor. A dezvolta
creativitatea în vederea căutării unor soluţii rapide în situaţii dificile.
 Procedură
Se divizează grupul în echipe a cîte 3-4 membri. Timpul de meditaţie va fi foarte scurt
(30 secunde). Animatorul prezintă diferite situaţii, acordînd timp pentru ca grupurile să-
şi formuleze soluţiile. Apoi, în acelaşi fel se procedează şi în celelalte situaţii
(aproximativ 6). La sfîrşitul jocului, se recitesc situaţiile şi se ascultă soluţia fiecărui
grup. Înainte de a trece la o nouă situaţie, se face o evaluare a soluţionării celei
precedente.
o Note
Exemple de situaţii:

19
- Ieşind de la cinema, observi că cineva încearcă să-ţi deschidă maşina, forţînd lăcata.
Ce vei face?
- Eşti moderatorul unei întruniri importante, iar un grup deranjează liniştea. Ce faci?
- Organizaţi o conferinţă despre pace şi nonviolenţă. Sala e plină. Deodată poliţia vă
anunţă că a fost o avertizare despre existenţa unei bombe în local.
- Nişte prieteni au plecat într-o călătorie şi ţi-au lăsat cheia de la apartament. Noaptea
aceasta vei dormi acolo singur. La miezul nopţii auzi că se deschide uşa. Ce faci?
Şedinţa IX
Exerciţiul 1 „Barometrul valorilor”

Mărimea grupului: 10 -30 participanţi.

Timpul : 40 minute
Materiale: un panou, o tablă, sau o coală mare de hîrtie cu rubricile „pro” şi „contra”
 Obiective
A permite participanţilor să-şi formeze o idee mai clară despre ceea ce îi uneşte şi ceea
ce îi face diferiţi. Cu ajutorul unei divizări echilibrate de a practica un exerciţiu de
ascultare activă. A favoriza flexibilitatea poziţiei şi căutarea compromisurilor.
 Procedură
Nu există neutralitate, fiecare trebuie să se pronunţe. Sunt interzise explicaţiile, doar se
expune părerea (pro sau contra).
Se cere linişte, seriozitate (fără zîmbete sau comentarii). Ocuparea unei poziţii
corespunde unei deplasări la dreapta (pro) şi stînga (contra). Cei ce nu pot decide exact
care este alegerea lor, se vor plasa între cele 2 grupuri. Animatorul prezintă condiţiile
jocului şi determină spaţiul pentru fiecare opinie.
Al doilea animator observă proporţia celor ce sunt pro sau contra. Scopul lui este să
caute enunţul ce desparte grupul pe echipe, mai mult sau mai puţin echilibrate(ca număr
şi motivaţie).
Odată ce s-au înţeles bine condiţiile jocului, animatorul propune enunţurile ce indică
diferenţele din interiorul unei teme, sau punctele ce vor fi discutate în timpul activităţii.
La fiecare propoziţie participanţii trebuie să se deplaseze în spaţiul respectiv,
motivîndu-şi alegerea. Fiecare va propune o reformulare a propoziţiei, pentru a ajunge
la un consens cît mai satisfăcător pentru ambele părţi.
Cînd consideră că etapa s-a terminat, animatorul va ruga lumea să revină la poziţiile
comune, enunţînd o altă afirmaţie.
Evaluare
V-a fost dificil să vă expuneţi coerent şi independent părerea? Ce a condiţionat
deplasarea în spaţiu? Ce aţi însuşit despre respectarea opiniei celorlalţi? În timp ce
ascultaţi motivaţia, explicaţia altora, ce schimbări s-au produs? E uşor să fii apropiat de
o persoană ce are valori şi opinii diferite de ale tale?
o Note
Acest exerciţiu poate continua mai mult de o oră, dacă e lăsat să decurgă complet (cu
reformulări, ascultare activă, evaluare finală etc.), ceea ce este important pentru o
experienţă reuşită. Ar fi binevenit ca animatorul să formuleze propoziţia ce formează

20
mai puţină desensiune, apoi continuîndu-se pe grupuri de 4-6 persoane cu exerciţii de
ascultare activă.

Şedinţa X

Exerciţiul 1 „ Mesajele”

Mărimea grupului: 10 -30 participanţi.

Timpul : 20 minute
Materiale: nimic
 Obiective
A aprecia condiţiile minime pentru comunicare. A stimula cooperarea.
 Procedură
Întreg grupul se împarte în 4 echipe ce se află la extremele unei cruci. Fiecare subgrup
alege cîte un reprezentant – curier care se afla în spatele grupului opus. Acestora li se
înmînează cele 4 fişe cu mesaje, pe care ei trebuie să le comunice echipelor cărora
aparţin. La un semnal cei 4 încep concomitent „comunicarea” şi cu cît se face mai multă
gălăgie, cu atît e mai bine. Mesajele pot fi fragmente de text, care pentru o mai mare
confuzie, pot fi aceleaşi pentru toate echipele. Jocul se termină atunci cînd recită
mesajul iniţial al curierului.

Exerciţiul 2 „Transmiteţi desenul”

Mărimea grupului: 10 -30 participanţi.
Timpul : 10 - 15 minute
Materiale: coli de hîrtie şi cariocă.
 Obiective
A observa diferite metode de comunicare.
 Procedură
Desenaţi un desen simplu pe hîrtie flip – chart. Desenul trebuie să fie destul de mare
pentru ca toţi să-l poată vedea. Rugaţi 5 voluntari să plece din sală. Arătaţi desenul celor
rămaşi. Rugaţi unul den voluntari să intre şi să privească desenul. Acoperiţi desenul.
Chemaţi următorul voluntar. Primul voluntar trebuie să-i povestească desenul şi aşa
pînă la al patrulea voluntar. Chemaţi al cincilea voluntar să deseneze desenul pe baza
descrierii. La final se arată grupului ambele desene.
o Note
Discutaţi cum a decurs jocul.

21