Violenta verbala si efectele ei asupra copiilor

Abuzul verbal sau violenta verbala este o forma de comportament abuziv prin limbaj.
Violenta verbala reprezinta un model de comportament care poate afecta serios dezvoltarea emotionala
sanatoasa a unei persoane. S-a demonstrat ca si o expunere singulara la un astfel de comportament poate
fi suficienta pentru a afecta increderea in sine si starea fizica si emotionala a unei persoane.
Violenta verbala este definita ca o forma de manifestare emotionala prin care cel ce
abuzeaza doreste sa controleze o persoana.
Rapoarte ale asociatiilor de psihologi si psihiatri arata ca acest lucru se intampla des in relatiile de
cuplu, abuzul fiind suferit in general de femei. Insa abuzul verbal poate fi suferit de orice persoana
indiferent de gen, rasa, gabarit, varsta sau alte criterii.
Cu atat mai mult sunt predispusi la abuzuri verbale copiii ai caror parinti au o inclinatie
spre astfel de comportamente. Si in ciuda consecintelor pe care le poate avea si a faptului ca este cea
mai intalnita forma de abuz, violenta verbala in general nu este tratata cu aceeasi seriozitate ca si
celelalte forme de abuz, pentru ca nu exista dovezi fizice.
Fie ca apare in familie, la scoala sau in grupul de prieteni, violenta verbala se poate manifesta
prin: amenintari sau intimidari, critica neconstructiva, porecle jignitoare, tipete, invinuiri si reprosuri
repetate, manipulare emotionala, atitudini descurajatoare, farse repetate, diminuarea meritelor persoanei
respective sau transmiterea ideii ca victima nu valoreaza nimic fara agresor.
Un copil care a fost victima a violentei verbale poate prelua cu usurinta aceasta modalitate de
exprimare in relatie cu alti copii sau cu alte persoane adulte, atunci cand va creste.
Copii care sunt victimele unor astfel de comportamente stiu cata durere pot produce acestea.
Parintii care sunt stresati au tendinta de a transmite aceasta iritare spre copiii lor, insa acestia trebuie sasi aminteasca ca astfel copiii isi pierd increderea in primul rand in ei insisi, apoi in parinti.
Exista posibilitatea ca acesti copii sa nu-si poata descoperi si manifesta talentele si sa devina
incapabili de a ase adapta provocarilor vietii.
Cel mai des intalnit comportament de abuz verbal este tipatul la copii si folosirea unor expresii
precum Nu ti-e rusine?, Mi-e rusine cu tine, Tu chiar nu intelegi?, Nu poti sa faci nimic ca

lumea? si altele de acest gen. Copii vor incepe sa creada lucruri precum nimeni nu ma place, nu sunt
bun de nimic, intotdeauna fac prosti, ceea ce ii va impinge spre izolare sau chiar depresie.
In unele cazuri, copii pot manifesta chiar comportamente auto-distructive care le pot pune viata in
pericol. Un studiu recent a demonstrat ca copiii abuzati verbal dezvolta probleme de inter-relationare,
manifesta tendinte de agresivitate fizica, si sansa ca acesti copii sa devina delincventi creste
considerabil.
Totusi principalul efect al violentei verbale este o intarziere a dezvoltarii. Se poate observa
scaderea ritmului normal de dezvoltare fizica, sociala, emotionala si educationala. Copii pot intampina
probleme in a-si face prieteni, pot ramane in urma cu nivelul de studii. Pe termen lung, pot deveni la
randul abuzivi, pot dezvolta anxietati si depresii.
Copiii nu stiu de multe ori ce sau pentru ce fac anumite lucruri, insa parintii ar trebui sa stie mai
bine sa nu aiba astfel de manifestari in prezenta copiilor chiar daca uneori devin suparati si frustrati din
cauza copiilor.
Ce ar trebui sa faca parintii?
Acestia trebuie sa incerce sa inteleaga motivatiile din spatele comportamentului nepotrivit cu copii
si sa influenteze cauzele care ii fac sa fie nervosi si irascibili.
Apoi sa nu foloseasca expresii jignitoare, avand pretentia ca un copil sa se comporte ca un om
matur. Sa inteleaga ca sunt nerezonabili daca fac asta, un copil este un copil.
Din moment ce viitorul unui copil se afla in mainile unui parinte, asta e unul din cele mai
provocatoare sarcini pentru parinti, de a-i ajuta pe copii sa-si increderea si siguranta de sine.
De asemenea, copiii pot fi influentati de violenta verbala, chiar daca nu sunt victimele
acesteia. Copii care sunt martorii acestui tip de comportament si al abuzului emotional sau fizic
pot prezenta simptome precum:
- Depresie (sub aparenta unei plictiseli cronice, manifestand dezinteres pentru activitati care de
obicei le plac copiilor)
- Anxietate (ingrijorare, in special pentru lucruri de care copii nu sunt constienti)
- Probleme la scoala
- Agresivitate
- Hiperactivitate (nu pot sta locului)
- Lipsa de incredere in sine (nu crede ca este la fel de bun ca ceilalti copii)
- Emotionalitate ridicata sau lipsa emotiilor
Copii se pot simti neimportanti, nedemni de incredere, fara putere, inadecvati, o povara pentru
parinti. Ca si adulti sunt expusi unor riscuri crescute de alcoolism, consum de droguri, criminalitate,
probleme de sanatate mintala, saracie.
2

Consecinele psiho-comportamentale ale violenei domestice asupra copilului, nv.

Camelia Rcu, c. cu cls. I-IV nr. 4, Zimnicea
Una din cele mai importante funcii ale familiei const n educarea i formarea tinerilor n vederea
integrrii lor optime n viaa i activitatea social. n cadrul grupului familial, prinii exercit, direct sau
indirect, influene educaional - formative ale propriilor copii.
ntr-o familie normal, n interaciunea copii - prini, acetia din urm se adapteaz firesc
trebuinelor psiho - afective i fizice, necesare unei dezvoltri echilibrate, armonioase a minorilor.
Perturbarea funciilor familiei se petrece (n general) ca o stare de boal cronic ce se acutizeaz n
momentele evenimentelor de violen.
ntr-o familie violent, copiii cresc ntr-o atmosfer n care nevoile lor de baz (nevoia de
siguran, de via ordonat, de dragoste) sunt profund neglijate.
Astfel, orice form de violen asupra copilului poate duce la retard n dezvoltarea intelectual, la
tulburri de echilibru emoional i la consecine fizice pe plan psiho- social.
Structurarea personalitii copilului va suporta efectele abuzului i va fi marcat de o atitudine
reticent n relaionarea social, de sentimentul de stigmatizare i de imagine de sine negativ.
Simptomatologia frecvent descris de ctre copiii- victime ale abuzului este urmtoarea:

tulburri de somn i comaruri (imagini legate de evenimentul abuzului reapar n timpul

somnului sub forma viselor i a comarurilor). Tulburrile de somn includ: insomniile, incapacitatea
de relaxare i odihn;
anxietate generalizat;
hipervigilen, comportament precaut, circumspect, n special dac se afl ntr-un loc similar
cu cel n care s-a produs evenimentul;
evitarea unor locuri, persoane, obiecte sau alimente care amintesc de momentul evenimentului
traumatic.
Copiii din familiile violente nva c: este acceptabil ca un brbat s loveasc o femeie; violena
este modul de a obine ceea ce vrei; oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie; brbaii
care pedepsesc femeile i copiii sunt masculi adevrai; exprimarea sentimentelor nseamn slbiciune;
nu trebuie s vorbeasc despre violen, s aib ncredere n sine, s simt.
Copiii care triesc ntr-un mediu violent sunt martori ai ameninrilor verbale, aruncrii obiectelor,
btilor, ameninrilor cu arme, torturrii sexuale, ncercrilor de sinucidere, crimelor. Copiii nu sunt
numai martori, ci pot fi i victime n timpul acestor incidente.
Studiindu-se copiii care au ajuns n shelterele pentru victimele violenei domestice, au fost
observate urmtoarele efecte ale violenei, n funcie de stadiul de dezvoltare, indiferent dac un copil
este martor sau victim a agresiunilor.

Sugarii reacioneaz la mediul din jurul lor; cnd sunt suprai, plng, refuz mncarea sau se
nchid n sine i sunt foarte susceptibili fa de deprivarea emoional.
3

Copiii anteprecolari ncep s dezvolte ncercri primare de a relaiona cauzele de emoii;

prezint probleme de comportament cum ar fi mbolnviri frecvente, timiditate profund, stima de sine
sczut i probleme sociale la grdini cum ar fi loviri, mucri sau contraziceri. La acest stadiu apar
diferenele de gen.
La vrsta precolar, copiii cred c tot se nvrte n jurul lor i este provocat de ei. Dac sunt
martori ai violenelor sau abuzului, pot crede c ei le-au provocat. Unele studii au artat c bieii
precolari au cele mai mari rate ale agresivitii i cele mai multe probleme somatice, fa de alte grupe
de vrst.
Copiii de coal primar, n special n stadiul trziu, ncep s nvee c violena este calea cea
mai potrivit pentru a rezolva conflictele ntr-o relaie. Deseori au probleme la teme iar la fetele din
aceast grup de vrst au fost identificate cele mai ridicate nivele de agresivitate i depresie.
Adolescenii vd violena ca o problem a prinilor lor i deseori consider victima ca fiind
vinovat. Conflictele dintre prini au o influen profund asupra dezvoltrii adolescenilor i a
comportamentului lor ca aduli i este cel mai puternic predictor al delincvenei violente.
Exist numeroase efecte principale la copiii martori ai violenei domestice i unele efecte subtile.
Cel mai bine documentate i notabile efecte sunt creterea agitaiei i comportament agresiv, ca i
depresia i anxietatea.
1. Comportament agresiv i neobedient. Copiii care au fost martori ai violenei n familie
deseori devin agresivi cu colegii, prietenii i profesorii. Ei tind s fie neobedieni, iritabili i uor de
nfuriat. Copiii care distrug obiectele i au tendina de a se implica n conflicte, pot dezvolta o
personalitate delincvent n adolescen.
2. Emoii i conflicte interioare. Problemele emoionale interioare, cum ar fi anxietatea,
depresia, stima de sine sczut, nchiderea n sine i letargia, au fost identificate la copiii expui la
violena domestic. Ali copii prezint afeciuni somatice (suferine corporale, dureri i mbolnviri fr
o cauz medical). Aceste simptome apar pentru c exist o tensiune intern acumulat, la copiii care nu
gsesc moduri de rezolvare a unor probleme, care nu i pot exprima conflictele sau nu pot cuta ajutor.
Muli observatori au constatat c interiorizarea problemelor, alturi de nevoia de a se comporta exemplar
i dorina exagerat de a-i ajuta mama, sunt caracteristice fetelor care au fost martore ale abuzurilor n
familie.
3. Efecte la nivelul dezvoltrii sociale i educaionale. Alte studii au artat c acei copii martori
ai violenelor sunt influenai la nivelul dezvoltrii sociale i educaionale. Copiii care sunt sau au fost
implicai n incidente familiale violente sunt preocupai de aceast problem i nu se pot concentra
asupra cerinelor educaionale. Dezvoltarea lor social poate fi afectat pentru c ei sunt foarte triti,
anxioi sau prea preocupai ca s se implice; sau tendina lor de a folosi strategii violente n rezolvarea
problemelor interpersonale i fac nepopulari i se simt respini. Unii asisteni sociali au constatat c
femeile din grupuri imigrante, cu o cultur diferit, care au trit ntr-un mediu violent, i neglijeaz
educaia, lupt prin metode acceptate cultural de a prsi familia, cum ar fi cstoriile timpurii, luarea
unei slujbe nainte de a fi definitivat studiile.
4. Stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder PTSD). Studiile recente au
demonstrat c muli copii martori ai violenelor prezinta PTSD. Definiia tulburrii post-traumatice,
gsit n DSM-IV explic: persoana care sufer de stres post-traumatic a fost expus unei ameninri cu
moartea sau unei rniri/ ameninri a integritii sale fizice; rspunsul persoanei include frica intens,
neputin sau oroare; n cazul copiilor comportament agitat sau dezorganizat. n plus, evenimentul este
4

reexperimentat prin comaruri, amintiri recurente ale evenimentului produse de anumite elemente
sugestive, etc; exist o evitare continu a stimulilor care amintesc persoanei de incident; sunt prezente
simptome ale unei permanente stri de disconfort, cum ar fi dificultile n adormire, iritabilitatea,
izbucnirile de furie, dificulti de concentrare, hipervigilen i o team exagerat. Muli copii care au
fost expui la violene nu au cunoscut niciodat un mediu calm, panic, chiar din copilrie, i de aceea
dezvoltarea i reaciile lor sunt afectate n mod diferit i cronic dect ale copiilor care nu au
experimentat dect un singur eveniment traumatic ntr-un mediu linitit i suportiv.