1 Rolul familiei 12 Atunci Hristos în grija Lui Răbdare, bunătate, drag,
1De ce crezi tu că Dumnezeu Frumos l-a-ncurajat, Alint și mângâieri –
Familia ne-a dat? Și ca un dar neprețuit Pe toate Domnul ni le dă 2Ca să vedem dragostea Lui Pe Eva a creat! Prin caldă mâna ei! Într-un mod minunat! 13 Căci Domnul L-a creat pe om 3Căci în acest mic „univers” Pentru-a comunica, 4 Mama În care locuim, 14 Pentru-a lega prietenii Eu o iubesc pe mama mea, Iubire fără de sfârșit Și-a-mparte dragostea. Căci e cea mai frumoasă! Din ceruri noi primim. 15 Atunci mărețul Creator Ea face gândul nostru bun 4Ea ne inspiră să iubim i-a binecuvântat! Și casa luminoasă! Și să trăim frumos, Să aibă colțul lor de rai Ne cucerește inima, În dragoste păstrat. Ne îngrijește cu mult drag ne-arată pe Hristos! În orice zi și noapte, 5Nu este bine pentru om 2 Tata Mereu ne sare-n ajutor Ca să stea singurel! – Într-o familie-i frumos La cea mai mică șoaptă. Domnul a spus, și a creat Să aibă toți un rol, Familia pentru el. Ca să trăim armonios Ea are treburi nesfârșit 6Când în Eden a fost creat, Slăvind pe Creator. Din zori până târziu: Adam se bucura. Spălat, călcat, cusut, gătit, Natura el a studiat, Tatăl e preotul supus Pe toate nu le știu. Și chiar o îngrijea. Ce cheamă la altar, 7Totul era prea minunat El ne învață de Isus Ea piața face repejor, Creat în jurul său, Și despre-al vieții dar. Apoi stă și gătește. Dar el stătea cam întristat Și de la muncă, într-un drum, Și nu știa de ce ?!? El e exemplu pentru toți La școală se grăbește. 8Pe cer, în ape, pe pământ De post și rugăciuni, Erau toți câte doi, El ne învață să urâm Cu ea ne facem temele, Adam însă nu a găsit Păcate și minciuni. Cântăm și colorăm. Pe unul ca și noi… Istorii biblice citim 9 Tot ce e viu de pe pământ, El ne învață să citim Până se ne culcăm. Din ape și pe cer, Să fim buni și cinstiți, Aveau pereche, numai el Pe calea care duce-n cer Ea este – medic, bucătar, Stătea tot singurel Să mergem neclintiți. Umil învățător. 10 Perechea lui nu se găsea Întreaga casă e pe ea. Printre acei creați, 3 Mama La toți e ajutor! Și era trist și căuta Mama adună-n jurul să Cui dragostea să-i dea. Căldură dăruind, E bună, veselă mereu 11 Cu cine să privească-n zori Inima ei bate mereu Chiar într-o clipă grea. Cum soarele-a venit, Pentru orice copil. Doar bucurie-n jurul ei, Să râdă, să se joace-apoi, Așa e mama mea! Până la asfințit. Eu o iubesc nespus de mult, 7 Bunicul Îi spun despre Dumnezeu Și o cuprind cu dor. Bunicul este o comoară Cum imi povestea bunica Îi mulțumesc lui Dumnezeu Pentru nepoții săi, Și-mi spunea pe înserate, De MAMA - înger păzitor”. Multe pilde scrise în Carte. El este cel mai bun din lume Și mândru e de ei. 5 Bunica 9 Frăţiorul meu Ce preţioasă e bunica Frățiorul meu iubit În tolba mea cu amintiri... Activitate le găsește Domnul mi te-a dăruit E soarele copilăriei, Mereu pe lângă el, Și-ai venit la noi acasă E şoapta veşnicei iubiri! De viață le mai povestește. Tu comoara cea aleasă. El este un model. Atât de blândă, de duioasă, Te rog, nu te supăra Cu-a ei poveşti fără sfârşit Dar vreau să te-nvăţ ceva Mă îndruma prin lumi de vise Copiii sunt tot sensul vieții, Să te rogi și tu, cu mine, Şi îmi spunea că sunt iubit! Nădejde-n viitor. Căci să știi, e foarte bine! Ca niște aripi ce te poartă Acum e părul ei cărunt Frumos în zborul lor. Domnul Isus ne ascultă Şi toate-o dor... Și în toate ne ajută a-mbătrânit... Nimic nu este mai de preț Ne va da din pacea Sa Dar o iubesc! Și ne va binecuvânta. Ca fiii iubitori, E-a mea bunică... M-a răsfăţat şi m-a iubit! Și fiicele-nțelepte sunt Un steag biruitor. 10 Familia Iată de ce familia 6 Bunica Ei sunt onoarea tatălui E dată pe pământ, În viață ar fi mult mai trist Cununa mamei lor, Bunici, părinți, fete, feciori Și ne-am simți mai goi, Sunt sprijinul bătrânilor Pe Domnul toți iubind! Dacă de-odată ar lipsi Și stâlpi în casa lor. Bunica dintre noi. Mama și tata bucuroși 8 Surioara mea Copii-și cresc frumos. Pentru nepoți e un mic rai Surioara mea e mică Sunt sănătoși, și-i mulțumesc Și bucătar dotat, Dar e tare fericită de toate lui Hristos. Căldura din mâinile ei, Iar eu, pentru că-s mai mare, E un dar minunat. O-ngrijesc cu adorare Căci Domnul este preamărit Și o port în rugăciune, În micul lor „Eden”. Ea împletește ciorăpei O învăț numai ce-i bine Și orice om e fericit Și coace cozonaci, Îi dau jucării frumoase Când Domnul e cu el. Te sună de câte ori vrei Sau îi spun câte-o poveste. Să-ntrebe ce mai faci?!