ISUS, CRUCEA SA ŞI EU

(program paşti - autor: Lavinia Bertalan)

CUPRINS:

1. Deschidere 388 1.2.4

2. Rugăciune
3. COR: În Ghetsemani Isus 33TA
4. Poezie: Daţi-mi o haină
5. Introducere I
6. Introducere II
7. COR: Într-un tainic apus 53 TA
8. Tema I
9. Poezie: O, Doamne…
10.COR: Ps. 51
11.Tema II
12.Poezie: Tu şi pe mine M-ai iubit
13.Tema III
14.COR: Clopotul vremii
15.Poezie: La cruce
16.COR
17.Tema IV
18.COR: Luminează spre calvar 87 TA
19.Poezie: Ne întrebam cândva
20.Tema V
21.COR:
22.Încheiere 138
23.Rugăciune
24.Poezie: Vino
25.COR: Asemeni Lui în tot

Deva, 30 aprilie 1994

DAŢI - -MI O HAINĂ

Aud un glas de înger

Străfulgerând pământul
Încă puţină vreme şi Domnul va veni
Sufletul mi l-am privit îngrozit
Întrebându-mă
În ce veşmânt pe Domnul voi primi?...

Strigând
Am prins s-alerg pe drumurile lumii
Daţi-mi o haină!

Şi meşterii omenirii
Ieşiră la porţi cu haine mulţime
Dar fiecare veşmânt ce mi se-ntind
E-o falsă splendoare
Ce-ascunde o zdreanţă.

Şi îngerul vestind venirea lui Isus

L-aud tot mai aproape
Doar câţiva paşi mai are Domnul
Pân’ la mine
Zăresc printre lacrimi de nevrednicie
Minunea zilei Lui de lumină
Iar haina ce-o port
E încă din ce în ce mai murdară
Daţi-mi o haină!

Să m-ascund în suflet
Şi să mi-o ţes acolo
Dar sufletul îmi e pustiu
Şi-o haină cu care să-L întâmpin
Pe Domnul
Încă nu am, încă nu ştiu...
Prietenii-au fugit râd de mine
Dar tot mai strig şi tot mai plâng
Şi tot mai sper.

Când... iată îngerul

Acelaşi înger îmi arată
O cale către cruce şi-mi zice
Este acolo un veşmânt
Veşmântul lui Isus
Ce n-a fost rupt
Ostaşul roman îngrozit a fugit
Şi a lăsat acolo veşmântul Lui
Întreg
Căzut ia sorţi
Ostaşul roman...
Dar cine-i ostaşul roman?…
Nu-s oare eu?
Şi-alerg sângerând
Cum trebuie s-alerg la răstignirea Lui
Şi iată-mă ajuns lângă cruce
Dar e veşmântul Lui
Al Celui ce vine
E cel de care eu L-am dezbrăcat
Isus mi L-a lăsat aici la cruce
Şi l-a luat pe-al meu
E prea nemeritat
Şi iată crucea mă priveşte…
Şi dacă nu... unde să plec
Şi unde să m-ascund?

Dar îngerul îmi spune iar

Orice veşmânt pătat
Este spălat în sângele lui Isus
Pe cruce vărsat.
În sângele Celui ce vine
Şi dezbrăcându-mi haina cea murdară
M-a îmbrăcat cu haina jertfei Sale
Şi lângă cruce stau
Şi plâng de bucurie
Şi îngerul l-aud din nou
Strigând în cele patru zări
"Încă puţină vreme
Şi Domnul va să vie!"

Iar eu
În genunchi mă ridic
Spre lacrima lumii
Strigând bucuria salvării
Dacă mai este cineva ce caută o haină
Pentru marea întâlnire cu Domnul
Ce vine...
Să urce la cruce
Aici, veşmântul jertfei Sale
Aşteaptă pe oricine.
 INTRODUCERE I

Guvernatorul roman meditează şi iar meditează…

Ce-ar putea să facă? Cum L-ar putea scăpa pe acest Isus
Hristos, la care nu poate găsi nici o vină, de mânia marilor
preoţi şi a poporului aţâţat de aceştia? Atunci îi vine un
gând. El avea obiceiul ce la fiecare sărbătoare a paştelui să
slobozească poporului iudeu câte un întemniţat. Însuşi
poporul avea voie să aleagă cine să fie eliberat.
Am găsit soluţia, se gândeşte Pilat: Voi lăsa poporul
să aleagă pe cine vrea să-l elibereze, căci nu va alege pe
ucigaş.
Tu ştii cum continuă povestea.
„Vreţi să vi-l eliberez pe Isus sau pe Baraba? Ce rău
a făcut acest Isus? Eu nu găsesc nici o vină în El! Şi de trei
ori poporul ca orbit strigă: „Pe cruce cu El! Pe cruce!
Daţini-l pe Baraba!” Şi lui Baraba i se dă drumul...
Străzile capitalei iudaice sunt ca pustii. Mulţi din oraş
au mers la Golgota, la locul de execuţie, ca să asiste la
răstignirea răufăcătorilor. De-a lungul străzii se strecoară un
om: Baraba. Nu-i vine a crede că este liber! El este liber!
Însuşi guvernatorul roman i-a dat drumul. Atunci îi vine un
gând în minte: "Vreau să merg şi eu o dată până la
Golgota. Doar astăzi acolo, ar fi trebuit să-mi bată
ceasul!" Astfel el se urcă încet şi se amestecă necunoscut
printre norodul ce se uită cu gura căscată şi slujitorii zeloşi
ai călăilor. Când se opreşte în dreptul celor trei cruci cugetă
în sinea lui: "Pe cel din stânga îl cunosc bine, iar cel din
dreapta, a fost tovarăşul meu de furt şi omor. Da, aceştia
sunt tovarăşii mei. Acolo, în mijlocul celor doi ar fi trebuit
să-mi fie sfârşitul. Dar, omul din mijloc, pe acesta nu-l
cunosc. Nu era dintr-ai noştri. Însă un lucru ştiu precis:
crucea pe care el este răstignit, era pregătită pentru mine...
 INTRODUCERE II

Ai stat şi tu vreodată să cugeti la Isus? Ai recunoscut

şi tu zicând că "acest Isus a suferit în locul meu? Dumnezeu
a făcut un schimb minunat. Eu trebuia să fi căzut pradă
blestemului de-a fi părăsit de Dumnezeu. Eu trebuia să mor
părăsit de Dumnezeu, eu trebuia să mor din pricina dreptăţii
şi nu Fiul lui Dumnezeu care este sfânt şi fără pată.
Aceasta este taina de la Golgota. Păcatele mele care
sunt roşii ca sângele, le-a luat asupra Lui. Dumnezeu L-a
tratat pe Fiul Său ca pe un păcătos trebuind să-L părăsească.
Ce iubire incomensurabilă a putut găsi o astfel de cale
pentru a merge pe ea! Roagă-te inima mea! Eu sunt eliberat
de păcate, sunt împăcat cu Dumnezeu! Aceasta este vestea
cea mai bună din lume!
Osânda este abrogată! O comunicare specială fără
seamăn! Ea este prevăzută cu semnătura lui Dumnezeu şi
nici-o putere din lume nu poate revoca vreodată hotărârea
lui Dumnezeu.
De aceea, să mergem şi noi la cele trei cruci de pe
Golgota, să privim la Fiul lui Dumnezeu care sângerează
până când sufletul ni se va limpezi şi fiecare dintre noi va
recunoaşte:
„Crucea din mijloc a fost înălţată pentru mine; omul
din mijloc a murit în locul meu”
Iată motivul pentru care în minutele următoare vom
purta un dialog direct cu Cerul încercând să spunem Tatălui
divin:
"Pentru că ştiu toate acestea, mă bucur, preamărind
mila Ta!".
 TEMA I
TATĂ,
Simt nevoia să-ţi vorbesc. Şi mă simt atât de bine
atunci când eşti alături de mine şi... la fiecare dialog al
nostru mulţumesc Celui care a deschis cerul special pentru
mine.
Îmi place să cred că El a murit pentru mine ca şi cum
aş fi fost singurul păcătos. Eu… obiectul dragostei Sale.
Şi mă gândesc adesea cât de lungă a fost scara
coborâtă pentru mine!
Şi mă gândesc la Tine. Sunt sigur că ai plâns. Tu i-ai
dat forţă, curaj şi nobleţe. L-ai înarmat ca să poată înfrunta
fiecare răsărit , fiecare apus...
Şi cu toate acestea cu cât mă iubeşti mai mult, cu atât
sunt mai departe de Tine.
Cât de mult lupţi cu mine! Câtă răbdare şi... câtă
dragoste!
Aş vrea să-mi amintesc de acel moment – Golgota. Şi
sunt fericit că singura mea speranţă este Hristos cel răstignit
şi înviat.
A câta oară sărbătorim moartea şi învierea Fiului
Tău? Nici nu mai ştiu, dar, te rog, fă Tu Tată ca acest
eveniment să se petreacă permanent în inima mea.
Şi... te rog, Tată… rămâi cu mine.
O, DOAMNE…

O, Doamne…
Ştiu că drumul către ceruri trece pe la Cruce
Dar eu…
În graba mea nestăvilită spre cetate
Nu am găsit altar de închinare
Unde să las povara… greu de dus
Nu am găsit a jertfei Tale cruce.
Numai în gând mai regăsesc Golgota,
Din chinul Tău, nimic nu simt în suflet
Fântână seacă…
Unde apa vie nu mai găseşte cupă să o ţie,
Şi inima…
Sinistru gong,
Spasmatic mai strânge din vârtejul încleştării
Câte-un ecou…
Sosit din vremi trecute
Să-i potolească dorul călător…
Zadarnic alergarea mă poartă înainte
Şi paşilor poruncă nu pot a le mai da,
Opriţi-vă o clipă!
Nu văd pe astă cale
Nici Ghetsemani în noapte, nici jertfă pe Calvar.
Opriţi-vă!…
O, Doamne
Să fi trecut pe-alături
Fără să văd pe frunte
Coroana cea de spini?!
Fără să văd păcatul planetei cum străpunge
Pe-al lumilor Stăpân?
Să fi trecut pe-alături
Fără s-aud infernul cum clocotea de ură
Fără s-aud iertarea cea pronunţată acolo?
Ce oarbă rătăcire am încercat pe drumul
Ce singur socotit-am a fi cel bun de mers,
E târziu…
Acum mă voi întoarce-acolo
Şi de-am să-L văd pe Domnul
Că mă aşteaptă-n cale…
Voi lua asupra-mi crucea,
Să trec pe la Calvar.

Părinte Sfânt,
Dă-mi voie să mă reflect chiar astăzi
În lacrima-Ţi fierbinte
Ce-a umezit obrazul atâtor generaţii
Să aflu fericirea că Te-am găsit la Cruce!
 TEMA II

Azi am recitit un pasaj din „Suferinţele Domnului

Hristos.” Dă-mi voie să-Ţi scriu câte ceva din ceea ce mi-a
plăcut: "Dintr-o nespusă dragoste pentru tine, Fiul lui
Dumnezeu S-a hotărât să ia asupra Sa îngrozitoarea
povară a fărădelegilor tale, pentru tine a nimicit El
puterea şi împărăţia morţii, deschizându-ţi porţile
Paradisului şi a nemuririi. El care prin cuvântul Său a
liniştit marea cea înfuriată călcând peste talazurile ei
înspumate, El care făcea pe demoni să tremure şi, la
atingerea Lui, bolile şi suferinţele dispăreau, El, care
dădea orbilor vederea şi chema pe morţi la viaţă, Şi-a
întins de bună voie mâinile pe cruce spre a deveni singurul
sacrificiu deplin şi valabil pentru omenirea decăzută"
O, Tată, dac-aş fi permanent conştient(ă) de
sacrificiul făcut pentru mine. Ştiu că asta ţi-ai dori, şi, te
rog, ajută-mă! Eu ştiu că Tu câştigi întotdeauna. Ia-mă cu
Tine, Ştiu că sunt un mare păcătos, dar mai ştiu că în
lumina Crucii de pe Golgota, gingăşia, mila şi nepărtinirea
şi dreptatea, simpatia şi iubirea infinită se revarsă asupra
mea.
Şi atunci, Tată, te iubesc şi mai mult.

TU ŞI PE MINE M – AI IUBIT

Când ai strigat cu glasul Tău de sânge

Spre depărtatu-aşa de depărtat
Să-l chemi pe cel ce-n văi de moarte plânge
Eram ca cel mai de pe urmă-nstrăinat
Simţeam vinovăţia că mă frânge
Şi totuşi şi pe mine M-ai chemat.

Când ai jertfit iubirea Ta divină

Pe crucea întunericului des
S-alegi din noapte stropii de lumină
Cât niciodat' nu poate fi-nţeles
Eram doar o fărâmă de ruină
Şi totuşi, şi pe mine M-ai ales.

Şi când erai în ceasul de durere

Am fost ca cel dintâi ce Te-am lovit
Plângeau şi osanalele-n tăcere
Când Îţi găseam un loc de răstignit
Cu cerul tot într-un mormânt cădere
Şi totuşi şi pe mine M-ai iubit.

Vor trece toate câte-n lung şi-n lat

Pământ şi cer avea-vor un sfârşit
Dar va rămâne cântec neschimbat
Din veac în veac de stele auzit
Că Doamne, prea-i frumos nemeritat
Că Tu chiar şi pe mine M-ai iubit.
 TEMA III

Tată,
Astăzi sunt fericit. Parcă toate lucrurile merg bine. Aş
vrea să participi şi Tu la bucuria mea. Hai, nu vrei să ne
bucurăm împreună?
Şi totuşi, aş vrea să te întreb de ce sunt mai aproape
de Tine atunci când am necazuri?
Dar, o să-Mi răspunzi altădată! Acum vreau să-ţi arăt
o ilustrată cu un deal din apropierea Ierusalimului. Nu-i aşa
că-i minunat?
Aici, cu mult timp în urmă, un Om, un Fiu de
Dumnezeu smulgea lumea din ignoranţa ei, din păcat, din
moarte şi din condamnare.
De aceea dealul din apropierea Ierusalimului este mai
mult decât un punct turistic. Este colina de pe care crucea
domină istoria şi eternitatea. Şi atunci când cu inima strânsă
mă apropii de cruce, nu pot decât să exclam: "Departe de
mine gândul să mă fălesc cu altceva decât cu crucea
Domnului Hristos prin care lumea fost răstignită şi prin care
El a fost răstignit pentru lume!
Şi atunci când citesc Isaia mă gândesc că Isus ar fi
putut să se prezinte în faţa mea în toată puterea Sa. Şi atunci
eu m-aş fi simţit mic şi neajutorat. Dar până una alta, El S-a
apropiat de mine ca un nou-născut şi ca un tâmplar
schimbând lumina pentru o zi tenebroasă a Calvarului şi
pacea pentru păcatele mele.
Asta într-adevăr e măreţ. Iar dacă adeseori grijile mă
copleşesc, Te rog, Tată, lasă crucea Ta să-mi facă puţină
umbră.

LA CRUCE

Mulţime de drumuri se-ntretaie

Care-ncotro
Printre ele drumul fericirii căutăm
Cineva tot aruncă îndoieli şi întuneric
Să renunţăm
Cineva tot ne îmbie
Pe cărări plăcute, uşoare
Spre-a ne rătăci paşii
Prin locuri înşelătoare
Şi totuşi
Prin beznă căutând adevărul
Chiar în teama zilei de mâine
Înfometaţi de-a vieţii Pâine
Nu stăm pe loc
O lumină cerească ne risipeşte jalea
Pe cruce
Săpat în aur şi-n vreme şi-n foc
E scris:
PE AICI ESTE CALEA!

Prea adesea simţim inima mult răvăşită

Şi-o vedem cum încearcă
Urmele păcatului să şteargă
Ascunzându-şi chipul de ruşine
Sub o mască de bine
Crezând că astfel se uită trecutul
Dar vine-o zi
Când în durere sufletul
Îşi leapădă nevrednicia sa
Şi chiar în marele foc
În care ne arde cercarea
Zărim strălucind sus pe cruce
AICI ESTE RĂBDAREA!

De multe ori Legea

Prea aspră ne pare
Mai dură decât o chemare la bine
Şi-adesea bem cupă de lacrimi amare
Prea multe bucurii şi plăceri
Inima ne-o prefac în ruine
Şi totuşi
Chiar şi în zbaterea nopţii
Când în noi se agită
Neliniştea-nenţelegerii cumplită
Printre presimţirile sumbre-ale morţii
Ca pe un ţărm de lumină
O cărare spre cruce se face
AICI ESTE PACE!
 TEMA IV

Tată,
Astăzi am învăţat că dragostea există. Că ea schimbă
viaţa mea. Că este o forţă ce vine de la Tine.
Acum ştiu că în spatele tuturor faptelor Tale, există,
în primul rând, dragostea. Începând din prima zi a
creaţiunii, până azi, traversând spaţiul şi timpul, Tu, ne
trimiţi acest mesaj: "Vă iubesc!"
Tu ne iubeşti atât de mult încât Ti-ai dat propriul Fiu
ca să ne salveze. Un adevărat Părinte!
Eu simt că Eşti în totdeauna cu mine. Alături de
mine. Acum ştiu de ce Isus pe cruce a strigat nu: Doamne,
ci Tată.
Ştii, încerc să-mi închipui cât de mult suferi Tu Tată,
atunci când ignorăm dragostea Ta pentru noi. Şi pentru a nu
uita îmi amintesc nişte cuvinte adresate mie, personal, de
către o cunoştinţă comună. Te rog, ascultă împreună cu
mine:
"Tatăl Meu te iubeşte pentru că Mi-am dat viaţa
pentru mântuirea Ta.
Făcându-mă reprezentantul şi garantul tău, luând
asupra Mea slăbiciunile trupului tău şi vinovăţia ta, prin
sacrificiul şi învierea Mea, Dumnezeu poate fi drept faţă de
tine şi totuşi să te îndreptăţească în urma credinţei tale"!
Şi-acum mă întreb: ce l-a ţinut pe Isus pe cruce?
Numai cuiele? În mod sigur că nu, deoarece el putea să le
smulgă şi să pună capăt suferinţelor Sale. De ce a rămas
totuşi pironit pe lemn până la moarte? Din dragoste pentru
mine. Din dragoste pentru om, pentru hippi, pentru drogaţi,
pentru cei tineri şi stingheri…
Cum, Tată plângi? Ajută-mă să preţuiesc mai mult
crucea şi lasă-mă, Te rog, să plâng cu Tine.
NE ÎNTREBAM CÂNDVA

Ne întrebam cândva la porţi de Ghetsemani

De ce peste Domnul coboară o noapte aşa deplină
Ni se răspunde acum peste noianul de ani:
Ca să poată fi azi peste noi atâta lumină.

Ne uimeau cândva durerile crucii prea grele

Rămânea ne-nţeleasă atâta cerească jertfire
Ne spune acum cântecul ce se aude între glie şi stele
Ca să poată fi azi, aici, atâta iubire.

Ca să poată fi azi cu vecia solemn legământ

Ca să poată fi azi peste pământ oceanul de har
Către noi atârna răstignit între cer şi pământ
Şi vorbea Domnul vieţii al morţii pahar.

La Golgota este un capăt din firul iubirii

La celălalt capăt, în ceruri, la masa cea mare
Cu mâinile întinse prinos izbăvirii
Ne leagă Isus de dragostea Sa cât vecia de tare!
 TEMA V

Aş vrea să fac din crucea Ta un punct de sprijin

pentru viaţa mea. Tu şti câtă nevoie am de Tine, vreau în
mod special să-Ţi mulţumesc pentru că Tu îmi împlineşti
această nevoie.
Îţi mulţumesc că printr-o moarte şi-o înviere eu pot
să-mi trăiesc viaţa. De fapt viaţa Ta pentru că, nu-i aşa, ce-
aş valora eu fără Tine?
Fără Golgota aş fi un pumn de ţărână. N-aş avea nici
un viitor, nici o nădejde.
O, Tată, iartă-mă. Sunt atât de trist. Ştiu că Tu vrei să
am o inimă veselă, dar câteodată... ştii, când mă gândesc la
starea mea…
Dar, hai şi privesc mai bine la Tine.
O, Tată, e minunat, prin Tine pot fi bun, pot fi după
voia Ta. Pot fi mântuit, pot fi spălat cu apă din fântâna
sângelui lui Hristos răstignit, sânge care spre mântuirea
mea, răscumpără imensa vină a păcatului.
Te rog, nu mă lăsa singur! Dă-mi voie să mă privesc
în umbra Fiului Tău şi să mă vezi bun, puternic şi bogat în
harul Tău.
Isus, crucea Sa şi eu. Aşa sunt unic. Sunt nepreţuit în
ochii Tăi.
Te rog, priveşte-Mă mereu în lumina crucii şi-ajută-
mă să nu plec niciodată de lângă ea. Să fim mereu doi: Isus
şi eu.
„Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii şi sprijineşte-mă cu
un duh de bunăvoinţă”
 Toate acestea prin Isus Hristos.
Amin!

VINO

Viaţa ta, a fost săpată în două palme

Strivită de cuiul în care ciocanul lovea fără milă
Prima palmă şi-a stors din viaţa ei, câteva picături
Care au adus vindecarea rănii deschise
De atâţia ani: păcatul
Când tortura, a trecut la cealaltă palmă,
Stropii de sânge ce se prelingeau printre degete
Vorbeau despre infinita iubire
Ce dă viaţă tuturor celor ce cred.
Printre ramurile cununii de spini
Fruntea divină emană multă seninătate
În care era ascunsă dragostea lui Dumnezeu
Deşi pironit, Hristos Domnul
A făcut ultimul pas, dobândind biruinţa finală "S-A
SFÂRŞIT"
Acest glas de tunet a cutremurat pământul
Înmărmurind tot universul.
Peste veacuri încă i se aude ecoul
Iubite ascultător, tu nu-l auzi?
Dinspre Golgota, continuă să vină aceeaşi veste bună:
Viaţa ta, a fost săpată în două palme.
Iar glasul divin de dincolo de mormânt.
Îţi aminteşte că timpul se încheie, spunându-ţi:
"Vino! Şi cel ce aude, să zică:
„Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină;
cine vrea să ia apa vieţii fără plată"