Predică la Duminica a 30-a după Rusalii

Fiecăruia îi lipsește ceva…

Încă una îți mai lipsește! Un om cu funcție, un dregător, un lider ce conducea pe alții, vine la
Hristos și îl întreabă cum să se conducă pe sine spre Rai. Părea că a făcut cam tot. Presimțea însă
că îi lipsește ceva și l-a întrebat pe Iisus: Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moștenesc
viață veșnică ? Știi poruncile : să nu fii desfrânat, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie
mincinoasă, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta! Și noi le cunoaștem ! Și oamenii din acea
vreme le cunoșteau, ele n-au fost și nu sunt ceva ascuns, ceva secret. Oare să nu știm ce avem de
făcut ? Noi oamenii le facem pe toate, pe aproape toate. Dar una ne lipsește. De ce nu e deplină
mergerea spre Hristos, că doar cutare facem și cealaltă împlinim. Încă una ne lipsește, oare ce ne
lipsește ? Fiecăruia îi lipsește altceva. Unuia îi e mai ușor să postească, dar nu are tragere de
inimă la rugăciune, altul dă bucuros milostenie, dar nu poate posti. Nu toți oamenii sunt la fel, nu
toți oamenii au aceleași păcate: unul se luptă cu desfrânarea, altul habar nu are de desfrânare,
altuia îi place să înșele, alții sunt cinstiți din fire, din naștere sau din educație, unul e pus pe
minciuni și o face repetat, altul spune adevărul fără nici un ocoliș.

Despre porunci și garduri. Părinții cei sfinți zic despre oameni că sufletul este ca o grădină
împrejmuită. Oamenii se împrejmuiesc cu porunci, locurile și proprietățile cu garduri. Gardurile
au rostul să apere semănăturile de prădători, de animale. Așa este și omul, are multe bunătăți în
sufletul lui, pe care le-a lucrat din greu, pe care se ostenește să le țină acolo, dar poruncile sunt ca
un gard care împrejmuiește virtuțile din suflet și atunci dacă împlinești majoritatea poruncilor dar
una nu o împlinești, scăderea, minusul care te definește(precum lăcomia de avere pe tânărul
dregător), e ca și când ai avea gard împrejmuitor, bine făcut dar lipsește o bucată. Unui animal
sălbatic care atacă nu îi trebuie tot gardul să fie dat jos, îi trebuie doar un leaț de gard lipsă. Atât.
Înțelegeți că așa și noi cu poruncile, dacă una ne lipsește, una fiind slăbiciunea pe care pe care o
ai, demonul(nu putem spune că nu e sălbatic și agresiv) are acces. Trebuie să căutăm pe acea una
care ne îmi lipsește, care e acel păcat pe care îl fac mai des, care e patima care mă stăpânește mai
mult decât alte păcate sau care e porunca pe care eu nu o pot împlini. Una, doar una !

Legi naturale și Legea Domnului. Omului i-au fost date legi de mai multe feluri. De exemplu
sunt legi naturale, dacă focul arde și bagi mâna în foc, nu se poate să nu se ardă mâna, e o lege
naturală ca focul să ardă tot ce întâlnește, și paie și lemn și mână de om. Deci trebuie mare grijă
la foc. Apoi legile de circulație: dacă legea este ca toți șoferii să meargă pe dreapta, nu poți tu să
zici mă întorc acum cu mașina și mă duc în contrasens fără să riști ca cineva să vină cu viteză
mare și să fii accidentat. Sunt niște legi pe care dacă nu le respecți o pățești ! Avem legi morale
niște legi, pe care dacă nu le împlinești nu se poate să îți fie bine. Dacă nu le împlinești,
neîmplinirea lor vine cu un risc pntru tine.

Să nu fii desfrânat ! Nu se poate să calci așa o lege și să nu urmeze consecințe în trup și în

suflet în viața ta, în familia ta. Dacă Dumnezeu a creat omul, ca fiecare bărbat să aibă femeia lui
nu se poate ca tu ca bărbat să cauți femeie străină, iar ca femeie mai mulți bărbat străin. Să calci
poruncă aceasta a lui Dumnezeu, care e o lege morală cu mult echilibru și să nu fii afectat în
trupul tău, în sufletul tău, asta nu se poate ! Există pocăință ! Dumnezeu așteaptă !

Să nu ucizi ! Cei mai mulți oameni au în fire respectul pentru viață, respectul pentru viața lor și
a altora. Doar într-o nebunie sau într-un acces de mânie poate un om să ucidă un om. Dar cum să
iei un copilaș, pruncul care crește în pântecele mamei și are două săptămâni sau două luni și să
fie ucis prin avort ? Nu e tot același lucru ? De o lună sau de două, ori de trei anișori ori om
mare, tot om este. Dacă ai călcat porunca aceasta oare să nu suferi de pe urma faptelor ce le-ai
făcut ? Există pocăință ! Dumnezeu așteaptă !

O poveste-argument. Părintele Arsenie Boca zicea că dacă mamele vor fi bune și vor crește
copii buni, lumea întreagă se poate schimba. Cum poate fi schimbată lumea prin copii buni? Și
copiii buni de unde vin? Vin din familii bune, din din tați și din mame bune. Mai ales Mama! Ea
e cea care poartă nouă luni și jumătate în pântecele ei viața nouă ce s-a zămislit. A povestit o
femeie că în timpul sarcinii, pe copilașul ei l-a simțit uneori tulburat, se mișca cu prea mare
agitație în pântecele ei și a pus o muzică liniștită și copilul s-a calmat. Asta s-a întâmplat de vreo
două-trei ori în timpul sarcinii. Când a crescut mare și avea doi ani, de câte ori era tulburat și îi
punea aceeași muzică copilul se liniștea. Asta înseamnă că omul este om nu în clipa în care iese
din pântecele mamei, ci omul este om în secunda în care celula bărbătească s-a unit cu celula
femeiască, atunci a pus și Dumnezeu acolo sufletul. Sufletul copilului se liniștea la acel tip de
muzică și când a avut două luni și când avea un an sau doi!
Tații și Tatăl ceresc. Nu poți pretinde copilului ascultare dacă tu nu asculți de Tatăl ceresc și pe
copii îi trimiți la biserică, fără ca tu să ajungi pe acolo. Copii au natural înclinația să cinstească
pe părinți, să cinstească pe cei care i-au născut, fac asta fericiți dacă e o legătură de ascultare
între părinți și Dumnezeu Tatăl, Creatorul vieții. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta! Cei care
ne-au născut, cei care ne-au educat se cade să fie cinstiți. Dar mai avem un Tată căruia îi spunem
zilnic Tatăl nostru care ești ceruri. Și mai avem o mamă, este Biserica care ne-a născut prin
cristelniță, prin Botez a doua oară. Avem un tată și încă o mamă pe lângă cei naturali. Atunci
cinstește pe Dumnezeu și cinstește Biserica ! Nu se poate ca omul să necinstească pe Dumnezeu
și să necinstească sfânta Biserică și apoi să pretindă ascultare de la proprii lui copii. Copiii
neascultători simt și văd pe părinți că nu ascultă de Dumnezeu, care e Tatăl lor. Ne vine greu să
crede aceste lucruri, dar ele sunt adevărate.

Cu acordul (P)părinților !(PSB). Desfrânatului îi este bine ? Vor zice unii că da, poate alții
chiar îl invidiază! Oare îi este bine celui care fură și înșeală? Poate spune cineva: îi merge bine,
că uite ce abil se descurcă! Cel care nu ascultă de mamă și de tată prin plecări nocturne deși e
minor, în discoteci, cluburi, etc. Poate sunt invidiați de copiii sau tinerii care ascultă și nu pot
pleca fără acordul părinților. Acesta e un bine aparent și înșelător în esență. Acel copil-tânăr-om
deja începe să își crească în jurul lui iadul în care va trăi mai târziu, neîmplinind poruncile lui
Dumnezeu. Pe când dimpotrivă cel ce ascultă(direcția corectă e din ureche spre inimă) și stă
ocrotit de poruncile acestea își trăiește deja raiul de aici de pe pământ: în cinstirea părinților, în
ferirea de desfrânare, în cinstea și omenia pe care o are nevrând să înșele sau să fure, în toate
aceste porunci se întrezărește raiul. Aici și astăzi începe calea spre locul în care vom ajunge după
moarte. Numai așa vom vedea și noi la capătul vieții pe Hristos, Cel ce dă cununi celor care s-au
ostenit, ducând lupta cea duhovnicească .