Predica la sfântul Proooc Ilie

Preot Dr. Piț George Cosmin

Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec 

Știm ce fapte minunate a făcut Sfântul prooroc Ilie Tesviteanul, cum a venit el pe lume și cum
mama lui l-a văzut înconjurat de flacăra unui foc de la Dumnezeu. Focul l-a însoțit pe Sfântul Ilie
pe întregul parcurs al vieții. Când a îngenunchiat Sfântul Ilie în fața jertfelnicului său de pe
Carmel, (o prefigurare a altarului în fața căruia preotul îngenunchează la Sfânta Liturghie) el a
strigat Doamne Dumnezeul meu auzimă acum, auzi-mă cu foc ! și în clipa aceea focul a cuprins
altarul, lemnele și jertfa. În acest fel poporul află care e Dumnezeul cel adevărat. Iată focul, de la
naștere până la moarte, nu s-a despărțit de Sfântul Ilie, încât el s-a înălțat la cer în car de foc, n-a
murit ca un om oarecare îngropat în pământ. Trimis de Domnul într-o perioadă când poporul se
îndepărtase mult de Dumnezeu, a avut menirea să întoarcă pe oameni din nou la Dumnezeu,
tocmai pentru ca cei care îl vor aștepta pe Mesia, pe Mântuitorul Iisus Hristos, evreii fideli
promisiunii,  să rămână nedespărțiți de Dumnezeul acelei făgăduințe.

 O mare transformare a inimii. El a convins pe oameni că adevăratul Dumnezeu e cel care

poate să aducă ploaia pe pământ, după ce timp de trei ani și jumătate prin rugăciunea Sfântului
Ilie această ploaie s-a oprit. În timpul lui Ilie, pedeapsa lui Dumnezeu a făcut în inima poporului
neascultător o mare transformare, anume că poporul a înțeles că adevăratul Dumnezeu pe care ei
L-au părăsit e Domnul Atotțiitorul, de care până la urmă sunt dependenți pentru că El dă ploaia și
El o oprește, iar apa este sinonimă vieții.

Ai venit la mine să îmi pomenești păcatele ?  Sfantul Ilie s-a apropiat, pentru a fi găzduit în
vremea secetei, de o femeie văduvă, dar care nu era de credință israelită, dar care totuși resimțea
foametea și lipsurile, găsindu-o la marginea deznădejdii. Așa îi și spune Sfântului Ilie: să
mâncăm și să murim.  Dar această femeie văduvă e binecuvântată de Dumnezeu prin sosirea în
casă a proorocului Ilie: făina din vas și uleiul din ulcior nu se mai termină. Cine punea acolo
făina, cine picura acolo uleiul ? Binecuvântarea Domnului. Dar s-a întâmplat să moară fiul
văduvei. Ce spune atunci femeia: ai venit la mine să îmi pomenești păcatele?!. Interesantă
această remarcă a femeii ! Își dă seama de păcatele pe care le-a făcut mai demult numai prin
prezența omului lui Dumnezeu în propria  casă. Așa se întâmplă uneori, omul vine la cunoașterea
lui Dumnezeu abia după anumite încercări și necazuri. Sau putem spune că păcatele se
reactualizează în modul în care Dumnezeu ne iubește făcând  să le  plătim(oare suntem în
măsură ?) pe pământ cu un  necaz,  o durere, o ispită.Omul lui Dumnezeu Ilie învie pe fiul
văduvei, demonstrând Cărui Domn slujește.

Ilie, precum un preot, om cu slăbiciuni, dar rugător.  Spune Sfântul Iacob că Ilie era om cu
slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat și a încuiat cerul. Icoana sfântului ne este
înfățișată astăzi ca a unui om al lui Dumnezeu destul de sever, dar severitatea lui totuși este plină
de dragoste. Dacă a vrut ca Domnul să încuie cerul trei ani și jumătate a fost tocmai pentru ca
oamenii să fie întorși la Dumnezeu. Referitor la ceea ce spune prochimenul acestei sărbători tu
ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec merită să accentuăm că Sfântul Ilie este
prototipul preotului. Sfântul Ilie fiind fiu de preot a primit preoția nu ca pe o alegere, ci ca pe o
succesiune ereditară. Mai mult, de partea lui Ilie nu erau foarte mulți oameni, așa se vădește
uneori să fim și în biserică, mai puțini oameni decât cei care nu vin la biserică. Dar Adevărul nu
este cu cei mulți, așa cum se întâmplă în democrație, unde majoritatea bate minoritatea. Cu
Sfântul Ilie deși erau puțini oameni, totuși adevărul lui Dumnezeu era cu Ilie și cu cei puțini care
nu și-au plecat genunchii lui Baal. Acest lucru îl știm și din evanghelie unde Domnul Hristos
spune: Nu te teme turma mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dau vouă împărăția. Să nu
ne temem că suntem puțini, ci să fim încredințați că Adevărul este împreună cu cei din Biserică.
Spune Domnul Hristos mai am și alte oi care nu sunt în staulul acesta și pe acelea trebuie să le
aduc. Adică sunt mulți care nu sunt astăzi la biserică, nu vin la biserică decât o dată, de două ori,
poate niciodată în timpul unui an și fac parte din oile lui Hristos Păstorul. Trebuie chemate și
acelea, trebuie să simtă prezența harului lui Dumnezeu, pentru ca toate oile din întreaga turmă
să fie în acest staul al Bisericii. Sfânta Evanghelie care se citește în ziua Sfântului Ilie din roată
pe Domnul Isus Hristos cumva blamat că nu poate face în propria sa localitate minunile care le-a
făcut în alte localități și I se spune: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-
au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta! Preotul se aseamănă cu Hristos, fiindcă așa cum s-
au purtat oamenii din evanghelie cu Domnul, se poartă cu preotul. Iisus i-a mustrat și oamenii l-
au împins aproape de buza prăpastiei. Se întâmplă de multe ori și în viața preotului astfel de
evenimente, dar totuși preotul are această ocrotire de Sus, iar prin îndemnul lui, prin misiunea lui
întoarce pe mulți la adevărata credință, ca Ilie odinioară.

Ce ne transmite Domnul nostru prin Ilie proorocul ?A trăit el pe pământ ? Trăim și noi ! A
avut trup și sânge ? Avem și noi ! Totuși nici măcar o diferență ? Sfântul Ilie este un model
pentru noi pentru că a făcut lucruri excepționale fără să fi avut mijloace umane în plus față de
noi. Era trimisul lui Dumnezeu în lume, dar a folosit din plin un mijloc oferit de Dumnezeu
omului: rugăciunea. Iată prima diferență ! Toți oamenii plăcuți celui de Sus, fără excepție, au
fost și sunt în primul rând oamenii rugăciunii : cine nu este cu Mine, este împotriva Mea și cine
nu adună cu Mine acela risipește. Așadar îndemnul meu este: apropiați-vă de rugăciune folosiți
acest mod excepțional din viața lui Ilie. Totul se datora rugăciunii: prin rugăciune a încuiat cerul
prin rugăciunile l-a descuiat, prin rugăciune a înviat pe fiul văduvei, prin rugăciune a înmulțit
făina și uleiul ei, prin rugăciune a coborât foc din cer ! Fiecare dintre noi putem fi Ilie. Să nu
zicem: eu așa ceva nu pot ! Ba da, prin rugăciune se poate, căci toate le pot prin Hristos, cel care
mă întărește.