Lucrarea Duhului Sfânt

A. Duhul Sfânt este curățitor.

• Pe măsură ce
parcurgem cu
bucurie „Calea”,
vom descoperi că
Sfântul Duh este
întotdeauna cu
noi inspirându-
ne şi călăuzindu-
ne
 B. A fost trimis de Hristos să călăuzească
Biserica
• Putem înţelege de ce
Domnul nostru Iisus
Hristos a vorbit atât de
mult despre Duhul Sfânt
pregătindu-şi ucenicii şi
viitoarea Biserică pentru
venirea Sa. Vedem acest
lucru în special în
Evanghelia după Ioan
15:26-16:15.
• În acest pasaj Iisus le
vorbeşte ucenicilor
despre venirea Duhului
Sfânt. Spune că „Acela
va mărturisi despre
Mine” (Ioan 15:26). Mai
departe spune: „El Mă va
slăvi, pentru că din al
Meu va lua şi vă va
vesti” (Ioan 16:14).
• Observăm caracterul profund discret al Duhului Sfânt, El nu vine să se
slăvească pe Sine, ci numai pe Hristos. El lucrează spre a-I aduce pe
oameni la Hristos, nu către Sine. El vrea ca oamenii să-şi concentreze
atenţia şi iubirea asupra lui Hristos, nu asupra Sa.
• În Evanghelia după Ioan capitolul 16, Iisus le-a spus ucenicilor că
Duhul Sfânt „venind va vădi lumea de păcat, de dreptate şi de judecată”
(Ioan 16; 8).
 C. Este Mângâietorul, Cel care mângâie dar și
întărește
• Trăim într-o lume care şi-a pierdut busola morală. Duhul Sfânt a
fost trimis de Hristos să o restaureze. Iisus le mai spune
ucenicilor că El va veni ca să călăuzească Biserica întru tot
adevărul (Ioan 16:13).
• Rolul principal al
Sfântului Duh este
de a ne întări în
lucrarea noastră şi
nu atât de a ne
sprijini atunci când
lucrurile nu merg
bine, cu toate că El
face şi asta
• Factorul major al biruinţei sale a fost prezenţa şi puterea
Duhului Sfânt în inima Bisericii.
• Aşadar haideţi să vedem cum Îl înţelege şi cum Îl
experimentează Biserica Ortodoxă.
 D. El a fost prezent de la începutul creației; a
inspirat pe Profeți.

• Lucrarea Sa este
deja menţionată în
al doilea verset al
Sfintei Scripturi „Şi
pământul era
netocmit şi gol.
Întuneric era
deasupra adâncului
şi Duhul lui
Dumnezeu Se purta
pe deasupra apelor”
(Facere1:2).
• Despre El se spune că l-a umplut pe Betaleel(un meşteşugar): „Şi l-a
umplut de duhul dumnezeiesc al înţelepciunii, al priceperii, al știinţei şi
a toată iscusinţa” necesare pentru ridicarea templului (Exodul/Ieşire
35:31-36:2);
• Despre El se spune că L-a întărit pe Samson (Judecători 15:14), L-a
inspirat pe David (Matei 22:43) şi I-a purtat pe prooroci (2Petru 1:21).
Duhul Sfânt nu este o putere, ci o Persoană,
Una din Treime

• Pentru o înţelegere corectă

a Duhului Sfânt şi a lucrării
Sale în vieţile noastre,
trebuie întotdeauna să ne
raportăm la Duhul Sfânt ca
la o Persoană şi nu ca la o
lucrare. Este o Persoană
despre care se spune că
vorbeşte (Faptele
Apostolilor 13:2), are
voinţă proprie (I Corinteni
12:11) şi poate fi întristat
(Efeseni 4:30).
• Niciodată nu trebuie să ne
gândim la El, în felul greşit
în care o fac alţii, ca la o
simplă inspiraţie.
 Sfânta Treime
• Cheia pentru o înţelegere ortodoxă a Sfântului Duh este importanţa
dată Sfintei Treimi în viaţa şi în slujirea Bisericii.
• Acest lucru se observă nu doar în cuvintele şi în gesturile din timpul
săvârşirii Sfintelor Taine, dar şi în practică, atunci când, de exemplu,
preoţii cădesc de trei ori sau când noi facem metanii de trei ori în faţa
sfintelor icoane sau când, după obiceiul rus, ne salutăm între noi cu
trei sărutări.
A. Ortodocșii au respins adaosul la Crez care spune că Duhul
purcede ,,și de la Fiul”, ca stricând unitatea Sfintei Treimi

• Duhul Sfânt, ca şi celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, nu are nici început, nici
sfârşit şi este deosebit ca Persoană, egal cu Tatăl şi cu Fiul.
• Un exemplu grăitor al cinstirii Sfântului Duh de către ortodocşi este remarcat în
disputa „Filioque”. În secolul al VI-lea Biserica Apuseană a început să schimbe
Simbolul Niceo-Constantinopolitan prin introducerea cuvintelor „şi de la Fiul”
după paragraful în care se spune că Duhul Sfânt „purcede de la Tatăl”
• Dar vedem Biserica
Ortodoxă apărând textul
original al Crezului şi
consubstanţialitatea
Persoanelor Sfintei
Treimi. Argumentaţia
ortodoxă se bazează pe
Evanghelia după Ioan
15:26 „Iar când va veni
Mângâietorul, pe Care Eu
Îl voi trimite vouă de la
Tatăl, Duhul Adevărului,
Care de la Tatăl purcede,
Acela va mărturisi
despre Mine”
• Mitropolitul Kallistos explică: „Hristos trimite Duhul, dar Duhul
purcede de la Tatăl, aşa învaţă Biblia. Ceea ce ortodoxia nu
învaţă şi ceea ce Biblia nu spune de fapt, este că Duhul ar
purcede şi de la Fiul”, mai târziu el scrie: „mulţi ortodocşi văd
Filioque ca periculos şi eretic.
 B. Duhul Sfânt este prezent:
• Accentuarea Sfintei Treimi în Ortodoxie a păstrat în Biserică importanţa
lucrării Sfântului Duh înlăuntrul credincioşilor şi al lumii, aspect ce
tinde a fi neglijat în multe Biserici.
 - în Întruparea lui Hristos
• Întruparea
• Cel mai important lucru este să vedem lucrarea Sfântului Duh în
Întruparea lui Hristos, fapt menţionat în două Evanghelii
• În Evanghelia după Matei citim: „Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria,
mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat
având în pântece de la Duhul Sfânt.” (Matei 1,18). Şi puţin mai departe citim
ceea ce îngerul Domnului spune: „ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt”
(Matei 1:20). Apoi, în Evanghelia după Luca, Fecioarei Maria i s-a spus: „Duhul
Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea
şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1:35).
• De asemenea, formularea Simbolului Niceo-Constantinopolitan afirmă
că Hristos a fost „întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara”.
Biserica Ortodoxă mereu a văzut Întruparea ca lucrare a Duhului Sfânt
întru zămislirea lui Hristos în pântecele Născătoarei de Dumnezeu
 - la Botezul Domnului

• Botezul Domnului sau

Teofania este numele a
ceea ce în Occident se
numeşte Epifania. În
Apus, accentul liturgic se
concentrează pe vizita
magilor după Naşterea
lui Hristos în Betleem.
• Dar în Răsărit, accentul
cade pe Botezul lui
Hristos în râul Iordan,
eveniment care niciodată
nu s-a bucurat de
aceeaşi importanţă în
Apus.
• Cel mai important
aspect al botezului lui
Hristos este arătarea
Sfintei Treimi – glasul
Tatălui şi venirea
Sfântului Duh în chip de
porumbel asupra Lui.
• În Biserica primară,
botezul lui Hristos a fost
văzut ca model pentru
botezurile creştine. Prin
urmare, pogorârea
Duhului Sfânt a fost
mereu parte integrantă
a botezului.
 - la Schimbarea la Față
• Cât despre Praznicul
Schimbării la Faţă,
Biserica Ortodoxă i-a dat
importanţă deosebită încă
din secolul al IV-lea, în
timp ce în Occidentul
Latin s-a sărbătorit
pentru prima dată în
secolul al IX-lea şi pe
deplin abia în secolul al
XV-lea.
• Arhiepiscopul de
Canterbury, Michael
Ramsey, a scris o dată că:
„Ortodoxia a înţeles mult
mai profund decât noi, în
Occident, importanţa si
semnificaţia Schimbării la
Faţă a Domnului.
• Răsăritul a sărbătorit în mod firesc Schimbarea la Faţă, accentuându-i
cu râvnă şi stăruinţă semnificaţia... Nicăieri gândirea răsăriteană nu se
află departe de ceea ce reprezintă Schimbarea la Faţă a Domnului ”
• Ortodoxia vede încă o dată în acest eveniment unitatea Sfintei Treimi:
Iisus S-a Schimbat la Faţă, ucenicii au auzit glasul Tatălui, totul este
atât de asemănător cu Botezul Său, şi norul care i-a umbrit este
înţeles ca prezenţă a Duhului Sfânt
• Trebuie să amintim şi imensa contribuţie a Sfântului Grigorie Palama (1296-
1359). El a arătat cum creştinii pot întradevăr să experimenteze lumina
dumnezeiască
• A căutat să răspundă la întrebarea: Cum pot oamenii să cunoască pe Dumnezeu,
Dumnezeu, care, prin natura Sa, nu poate fi cunoscut? Şi a răspuns învăţându-ne
că putem cunoaşte lucrările lui Dumnezeu, dar nu şi Fiinţa Lui
• Mitropolitul Kallistos
scrie: „Dumnezeu este
Lumina şi prin urmare
experienţa energiilor lui
Dumnezeu ia forma
Luminii. Percepţia
vizuală...nu este
percepţia unei străluciri
artificiale, ci este
Lumina Dumnezeirii
Înseşi – aceeaşi Lumină
care L-a înconjurat pe
Hristos pe Muntele
Tabor”
• Astfel vede Biserica
Ortodoxă Schimbarea la
Faţă, nu doar ca pe o
experienţă pe care a
avut-o Hristos, ci ca pe
ceva pe care noi înşine o
putem trăi
Ne vine în minte imediat
povestea Sfântului
Serafim de Sarov şi
întâlnirea lui cu Nicola
Motovilov. Sfântul
Serafim a învăţat că
adevăratul scop al vieţii
creştine este dobândirea
Dumnezeiescului Duh şi
acesta a fost subiectul
discuţiei lor din pădure.
Înfăţişările amândurora
s-au schimbat: „Apoi
Părintele Serafim m-a
apucat de umeri şi mi-a
spus: Fiule acum suntem
amândoi în Duhul lui
Dumnezeu. De ce nu mă
priveşti?”
• „Nu te pot privi,
Părinte”, i-am răspuns,
„pentru că ochii tăi
scânteiază asemenea
unui fulger, faţa ta a
devenit mai
strălucitoare decât
soarele şi mă dor ochii
să te privesc”. „Nu te
teme” a spus el „în
acest moment tu însuţi
ai devenit la fel de
luminos ca mine. Eşti
plin de Duhul lui
Dumnezeu. Altfel nu ai
fi putut să mă vezi
astfel”. Apoi şi-a
aplecat capul spre
mine si mi-a şoptit
uşor la ureche:
• „Mulţumesc Domnului
Dumnezeu pentru
bunătatea Sa infinită faţă
de noi ... dar de ce, fiule,
nu te uiţi în ochii mei?
Uită-te şi nu te teme,
Domnul este cu noi.”
• Motovilov a descris apoi o
lumină orbitoare care s-a
împrăştiat luminând câţiva
metri, nu doar pe Sfântul
Serafim, ci întreg peisajul
acoperit de zăpadă.
Discuţia relatată se încheie
cu aceste cuvinte ale
Sfântului Serafim, care
sunt extrem de profunde în
esenţa lor:
• „Când Duhul lui Dumnezeu vine la om şi-l umbreşte cu plinătatea
prezenţei Sale, sufletul omului se inundă de o bucurie ce nu poate fi
descrisă în cuvinte. Pentru că Duhul Sfânt umple de bucurie orice
atinge.”
• Mitropolitul Kallistos descrie această experienţă ca strălucire, care nu
este nimic altceva decât prezenţa energiilor dumnezeieşti necreate –
lumina care se răspândeşte în jurul lor este identică cu dumnezeiasca
lumină care a strălucit în jurul Domnului în timpul Schimbării Sale la
Faţă pe muntele Tabor.
• În Biserica Ortodoxă există numeroase exemple în care această
lumină a fost văzută pe trupurile neînsufleţite ale sfinţilor. De
exemplu, după moartea Sfântului Serghie de Rodonej se spune
că faţa Sfântului era luminată ca zăpada, nu asemenea feţei
unui om mort, ci cu strălucire de viaţă sau ca o faţă îngerească.
• Sfântul Simeon Noul
Teolog (949-1022),
a pus un deosebit
accent pe lucrarea
Duhului Sfânt în
Biserică şi în fiecare
credincios în parte.
El a subliniat în
special darul
lacrimilor, ca
dovadă a lucrării
Duhului Sfânt în
credincios.
- la Cincizecime

• Cincizecimea
• Ajungem acum la
evenimentul extrem de
important al Pogorârii
Duhului Sfânt în ziua de
Rusalii, care se
celebrează în fiecare an
în Duminica Cincizecimii,
una dintre cele mai
importante sărbători din
calendarul ortodox.
 Duhul Sfânt şi propovăduirea Evangheliei
• Venirea Duhului Sfânt la Rusalii - a fost începutul unei noi creaţii.
Lucrările lui Dumnezeu înainte de Rusalii au fost, ca să folosim
cuvintele lui Hristos, numai pentru „oile cele pierdute ale casei lui
Israel”. După Rusalii, cei cărora se adresează devin întreaga lume.
A. Duhul Sfânt îi pregăteşte pe Apostoli pentru
propovăduire
• Hristos le-a spus ucenicilor, după Învierea Sa, să nu facă nimic până ce
va veni Duhul Sfânt. Le-a spus să aştepte împlinirea promisiunii Tatălui,
pe care „Aţi auzit de la Mine că Ioan a botezat cu apă, dar nu mult după
aceste zile veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt” (F. A. 1:4-5)
 B. Le dă putere să propovăduiască Evanghelia la
toate nemurile

• Şi, puţin mai

târziu,
Hristos le-a
spus: „Ci veţi
lua putere,
venind
Duhul Sfânt
peste voi, şi
Îmi veţi fi
Mie martori
în Ierusalim
şi în toată
Iudeea şi în
Samaria şi
până la
marginea
pământului.”
(F. A. 1:8)
 C. Întemeiază Biserica şi o conduce ,,la tot adevărul”
• A funcţionat Cincizecimea?
• Cu siguranţă, căci până la sfârşitul zilei se formaseră deja rânduri
pentru botez, în total peste 3000 de oameni. Destul de bine pentru
începători! Şi urma să continue.
• Trebuie să ne amintim că Cincizecimea a fost o experienţă a Bisericii –
în nici un caz restricţionată apostolilor – deoarece toată Biserica s-a
adunat în Cenacol la Ierusalim, inclusiv Maria, Maica Domnului, pentru
că toţi urmau să fie implicaţi în misiunea Fiului lui Dumnezeu
• Pentru a conduce Biserica în tot adevărul Am menţionat deja cuvintele
lui Hristos de la Ioan 16 că Duhul Sfânt, când va veni, „va conduce”
Biserica „în tot adevărul” Cu siguranţă Biserica a avut mereu nevoie
de acest lucru
 D. Cincizecimea năruieşte Turnul Babel:

• Prin Pogorârea
Duhului Sfânt
Evanghelia s-a
răspândit până la
marginile
pământului şi
adevărul a fost
păstrat până astăzi.
• Pentru a uni Biserica
Unii dintre primii
Părinţi bisericeşti au
văzut legătura
fascinantă dintre
Cincizecime şi Turnul
Babel (Facere 11:7-
9). Când oamenii au
construit Turnul
Babel, au făcut-o
fără binecuvântarea
lui Dumnezeu.
 - în loc de amestecarea limbilor, Duhul Sfânt creează unitatea
înţelegerii
• Judecata lui Dumnezeu asupra lor a fost să amestece limbile lumii, să
nu se mai poată înţelege între ei.
• Dar în ziua Cincizecimii acest lucru s-a schimbat, iar comentariile
mulţimii au fost: „Fiecare dintre noi aude în propria-i limbă” (Fapte
2:8). Babel a fost inversat.
• Pogorârea Duhului Sfânt
a transformat confuzia în
unitate. Este, de
asemenea, important să
vedem că Sfântul Pavel a
interzis vorbirea în limbi
fără tălmăcire atunci
când s-a format Biserica,
pentru ca ascultătorii să
rămână zidiţi sufleteşte
(I Corinteni 14: 13-28).
• La Rusalii, creştinii au
fost „toţi împreună în
acelaşi loc” (Fapte 2:1).
Sfântul Duh creează
minunat şi menţine
unitatea creştinilor în
Biserică. Sfântul Pavel
scrie despre „unitatea
Duhului întru legătura
păcii” (Efeseni 4:1-6).
- Oameni de diferite limbi au şi înţeleg vestea cea bună
• Ca şi la Turnul Babel, atunci când creştinii se întorc de la Dumnezeu şi
fac voia lor, fără călăuzire şi fără binecuvântarea Duhului Sfânt,
domneşte confuzia.
• Unul dintre imnurile Cincizecimii scoate în evidenţă acest lucru: Când
cel Prea Înalt pogorându-Se a amestecat limbile, a despărţit
neamurile; iar când a împărţit limbile cele de foc, la o unire pe toţi a
chemat şi cu un glas slăvind pe Duhul cel prea Sfânt.
 Duhul Sfânt lucrează în Biserică

• Duhul Sfânt a adus

unitatea primilor
creştini; se spune că
ei „aveau toate de
obşte” şi „erau o
inimă şi un suflet”
(F. A. 2:44 şi 4:32).
Aşa că haideţi să ne
întoarcem acum la
Biserică şi să vedem
cum lucrează Duhul
Sfânt în ea.
• Biserica 1 În Sfintele Taine: de exemplu:
Ortodoxă a fost
singura care a A. În Taina Botezului
continuat
practica
timpurie a
botezului
creştin ca
scufundare de
trei ori în apă a
celor ce se
pregăteau
pentru
luminare,
urmată imediat
de Mirungere şi
de primirea
pecetei
Duhului Sfânt;
urmând ca ei
să primească
apoi prima
Împărtăşire.
• Sfântul Duh este lucrător în întregul proces al botezului. Această
legătură dintre Botezul în apă şi Taina Mirungerii, care a fost
întotdeauna practicată în Biserica Ortodoxă de-a lungul secolelor, poate
fi observată clar în Faptele Sfinţilor Apostoli.
• În Faptele Apostolilor, capitolul 8, iniţierea unor samariteni botezaţi a
fost completată de Petru şi Ioan prin punerea mâinilor când au primit
Duhul Sfânt. În Faptele Apostolilor, capitolul 9, Saul din Tars a fost
botezat în apă şi totodată s-a umplut de Duhul Sfânt
• În Faptele Apostolilor
capitolul 10, Petru se duce
la casa lui Corneliu, unde
se petrece o Cincizecime la
alt neam, urmată de
botezul cu apă. În Faptele
Apostolilor, capitolul 19,
are loc o întâlnire cu
doisprezece ucenici ai
Sfântului Ioan Botezătorul.
Ei au primit botezul creştin
urmat imediat de venirea
Duhului Sfânt.
• Singura diferenţă de astăzi
este punerea mâinilor
pentru primirea Duhului
Sfânt, care era practicată
în acele zile de început.
• Pe măsură ce Biserica a crescut şi s-a răspândit, a devenit tot mai greu
pentru Apostoli şi pentru succesorii lor, episcopii, să facă toate aceste
botezuri. În schimb, au binecuvântat uleiul ca preoţii să poată face
botezul în locul lor
 B. La Sfânta Euharistie
Euharistia Ortodoxă sau Sfânta Liturghie, aşa cum ortodocşii înşişi o
numesc, este plină de rugăciuni către Sfântul Duh. În cea mai mare parte
a anului, slujba începe cu o rugăciune către Sfântul Duh: „Împărate
Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe
toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi
mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”
• Mitropolitul Kallistos o descrie ca pe un miracol continuu. În cuvintele
lui Nicolae Cabasila „Aceasta este taina ultimă, dincolo de ea nu mai
există nimic altceva şi nu poate fi nimic adăugat”. Este Taina Împărăţiei
în timp şi dincolo de timp.
• Când tămâia este binecuvântată în timpul slujbei preotul o oferă lui
Dumnezeu „ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească”. El
continuă să spună „şi trimite peste noi harul Sfântului Duh”
• Apoi, dacă există mai mult de un preot la slujbă are loc un dialog: Roagă-te
pentru mine frate şi împreună slujitor. Fie ca Sfântul Duh să se pogoare peste
tine şi puterea celui Prea Înalt să te umbrească; Fie ca acelaşi Duh să fie cu noi
în toate zilele vieţii noastre.
• Există o tradiţie rusească fascinantă, în care următoarele cuvinte sunt spuse de
preot chiar înainte de epicleză (invocarea Duhului Sfânt): „Doamne, Cel ce ai
trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acesta,
Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie”
 - Duhul Sfânt este invocat (la Epicleză) peste darurile de pâine
şi vin, să la prefacă în Trupul şi Sângele Mântuitorului
• Apoi vine marele moment în care se rosteşte de către preot „epicleza”
(invocarea) propriu-zisă: „Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste
daruri puse înainte”. Şi la scurt timp după aceea preotul se roagă lui Dumnezeu
să prefacă darurile „prin Duhul Sfânt”
• Este important să observăm că preotul se roagă ca Duhul Sfânt să vină asupra
poporului şi să-l binecuvânteze după cum şi darurile le-a prefăcut în Sângele şi
în Trupul lui Hristos.
• La Liturghia Sfântului Vasile, care se slujeşte în timpul Postului Mare şi
în anumite perioade ale anului, există chiar mai multe referiri la Duhul
Sfânt. Aici, de exemplu, preotul se roagă: „Să ne uneşti unul cu altul prin
împărtăşirea Aceluiaşi Sfânt Duh”. Şi în alt loc Sfântul Duh este rugat
„răzvrătirile eresurilor să le strice degrab”
• Alexander Schmemann, (teolog ortodox modern), vede întreaga slujire
ca pe o preschimbare. El scrie
• „În Liturghie, fiecare dintre părţile sale, fiecare slujire solemnă, fiecare rit
e tranformat de Duhul Sfânt în ceea ce este: un „simbol” real a ceea ce se
arată. Ceea ce se întâmplă în timpul liturghiei este ceea ce se întâmplă în
vieţile noastre. Suntem schimbaţi de Duhul Sfânt, un proces numit
„theosis”, în asemănarea lui Hristos, în creştini adevăraţi.
• Şi în cel mai important moment, când preotul pune în potir părticica
Agneţului (centrul agneţului se pregăteşte pentru Sfânta Împărtăşire),
care este marcată „IC”, spune: „Plinătatea (potirului credinţei) Duhului
Sfânt”, şi puţin mai târziu, când toarnă apă caldă în potir, spune:
„căldura (credinţei pline de Duhul Sfânt) a Duhului Sfânt”
 C. În Taina Mirungerii
• Dar lucrarea Duhului Sfânt se extinde la fiecare membru al Trupului lui Hristos în
parte, nu numai atunci când sunt în Biserică, dar şi acasă şi la locul de muncă de-
a lungul zilei şi al nopţii. Trebuie să fim plini de Duhul Sfânt de-a lungul vieţii
noastre.
• Mitropolitul Kallistos şi alţii folosesc expresia „devenind ceea ce suntem”. Atunci,
ce suntem noi?
• Suntem copiii lui Dumnezeu. Suntem pecetluiţi cu Duhul Sfânt. Suntem părtaşi ai
harului dumnezeiesc. Suntem mântuiţi.
 Duhul Sfânt lucrează în Biserică
• În „Omiliile Sfântului Macarie” ni se spune: „fiecare dintre voi a
fost uns cu Mir ceresc,și aţi devenit un Hristos prin har; fiecare
dintre voi este rege şi proroc al Sfintelor Taine. Dar „devenirea”
este mult mai grea.
 2 Prin harul dăruit fiecărui credincios

• „Vom deveni
ceea ce suntem”
• În Epistola către
Romani Sf. Pavel
descrie minunat
darul dragostei
Duhului Sfânt:
„Dragostea
Domnului a fost
turnată în inimile
noastre prin
Duhul Sfânt,
Care ne-a fost
dat” (Rom. 5;5).
A. Harul Său lucrează în noi asemenea unei flăcări vii pentru a
deveni asemenea lui Hristos
• El ne reaminteşte de felul în care Duhul Sfânt ne conduce: „Toţi care sunt
conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). A scris,
de asemenea, despre „Duhul înfierii şi prin El strigăm „Avva Părinte”; Sfântul
Pavel vorbeşte despre Însuşi Duhul „care poartă mărturie împreună cu duhul
nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8;15-16). El ne spune că
„Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciunea noastră.” (Romani 8:26).
B. Lucrarea Sa transformă vieţile noastre prin roadele Duhului: iubire,
bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie,
blândeţe, înfrânare (Galateni 5:22-23)

• În Epistola către
Galateni, Sfântul Apostol
Pavel ne oferă lista
clasică a roadelor Duhului
Sfânt: „dragostea,
bucuria, pacea, îndelunga
răbdare, bunătatea,
facerea de bine,
credincioşia, blândeţea,
înfrânarea poftelor”
(Galateni 5:22-23).
• În Epistola către Efeseni
îi îndeamnă: „luaţi şi
coiful mântuirii” şi
adaugă „sabia Duhului
care este cuvântul lui
Dumnezeu” (Efeseni
6:17); şi continuă să-i
îndemne: „Faceţi în toată
vremea, în Duhul, tot
felul de rugăciuni şi
cereri” (Efeseni 6;18).
C. El ne dăruieşte fiecăruia daruri pentru slujiri diferite şi acordă
binecuvântarea Sa în vindecări şi minuni, şi în darul vorbirii în limbi
• Biserica Ortodoxă nu face o diferenţă clară între darurile si roadele
Duhului Sfânt. Părintele Lev Gillet scrie despre aceasta: „Părinţii greci
au folosit ca aproape sinonime cuvintele „daruri” (doreai), „puteri”
(dynameis), „energii” (energeiai) şi „harisme” (charismata)
• Gândirea creştină
greacă a fost
întotdeauna
reticentă la
introducerea unei
analize raţionale
în domeniul
harului pur”
• Darurile Duhului
Sfânt au avut
întotdeauna un
loc în viaţa
Bisericii Ortodoxe
de-a lungul
veacurilor. S-au
înregistrat adesea
în vieţile Sfinţilor
povestiri despre
vindecări şi
miracole. Cu toate
acestea, darul
„vorbirii în limbi”
pare să fi fost
rareori
experimentat.
• Biserica Ortodoxă a avut întotdeauna Duhul Sfânt în centrul
vieţii şi al cultului său. După cum am văzut, teologia ei, şi, în
special, învăţătura ei sacramentală, a cinstit şi a recunoscut
întotdeauna importanţa Duhului Sfânt.
• O Biserică sau o persoană fără Duhul Sfânt nu poate fi numită creştină.
Trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru Martorul credincios
din Biserica Ortodoxă, Duhului Sfânt, începând de la Cincizecime, dar,
să ne şi rugăm să fim toţi umpluţi de Duhul Sfânt, pentru ca El să ne
facă mărturisitori puternici ai lui Hristos, să ne preschimbe întru
asemănarea lui Hristos, şi să ne împuternicească să facem lucrările lui
Hristos
 Duhul Sfânt
Supliment la tema/prezentarea Părintelui Michael
Harper
,,Veți primi putere când Duhul Sfânt se va
pogorî peste voi; și Îmi veți fi Mie
martori….până la marginea pământului”
Faptele Apostolilor 1:8

Lucrarea Duhului Sfânt

• A. Duhul Sfânt este curățitor.
• B. A fost trimis de Hristos să călăuzească
Biserica
• C. Este Mângâietorul, Cel care mângâie dar și
întărește
• D. el a fost prezent de la începutul creației; a
inspirat pe Profeți.
Duhul Sfânt nu este o putere, ci o
Persoană, Una din Treime
• A. Din acest motiv ortodocșii au
respins adaosul la Crez care spune că
Duhul purcede ,,și de la Fiul”, ca
stricând unitatea Sfintei Treimi.
• B. Duhul Sfânt este prezent:
• - în Întruparea lui Hristos
• - la Botezul Domnului
• - la Schimbarea la Față
• - la Cincizecime
Icoana Schimbării fa Faţă
Muzeul de Istorie şi Arhitectură,
Novgorod, Rusia
 Duhul Sfânt şi propovăduirea
Evangheliei
• A. Duhul Sfânt îi pregăteşte pe
Apostoli pentru propovăduire
• B. Le dă putere să propovăduiască
Evanghelia la toate nemurile
• C. Întemeiază Biserica şi o
conduce ,,la tot adevărul”
• D. Cincizecimea năruieşte Turnul
Babel: în loc de amestecarea
limbilor, Duhul Sfânt creează
unitatea înţelegerii. Oameni de
diferite limbi au şi înţeleg vestea
cea bună

Duhul Sfânt lucrează în Biserică

• 1 În Sfintele Taine: de exemplu
• A. În Taina Botezului
• B. La Sfânta Euharistie, unde
Duhul Sfânt este invocat (la
Epicleză) peste darurile de pâine
şi vin, să la prefacă în Trupul şi
Sângele Mântuitorului
• C. În Taina Mirungerii
 Duhul Sfânt lucrează în Biserică
• 2. Prin harul dăruit fiecărui credincios
• A. Harul Său lucrează în noi asemenea
unei flăcări vii pentru a deveni asemenea
lui Hristos
• B. Lucrarea Sa transformă vieţile noastre
prin roadele Duhului: iubire, bucurie, pace,
îndelungă-răbdare, bunătate, facere de
bine, credincioşie, blândeţe, înfrânare
(Galateni 5:22-23)
• C. El ne dăruieşte fiecăruia daruri pentru
slujiri diferite şi acordă binecuvântarea Sa
în vindecări şi minuni, şi în darul vorbirii în
limbi.

,,Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul

nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai
arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi
printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de
oameni, mărire Ție”
Troparul Cincizecimii

,,Când Cel Preaînalt S-a pogorât

amestecând limbile, a împărţit
neamurile, iar când a împărţit limbile de
foc, la o unire pe toţi i-a chemat. Şi cu
un glas slăvim pe Duhul Cel Preasfânt!” Cincizecimea
Condacul Cincizecimii Icoană (c. 1547) Scoala cretană, Mănăstirea Dionysiou,
Muntele Athos, Grecia