Sunteți pe pagina 1din 205

3

3 Iunie - August 2015

Prezenţa lui Dumnezeu în Lumina


taborică
Sfântul Ioan Gură de Aur - Despre
prietenie
Despre pacea duhovnicească a
inimii
Viaţa arhimandritului Sofronie
Saharov
Responsabilitatea episcopului faţă
de harul arhieriei sale si faţă de
hirotoniţii săi
Interviu cu Părintele Mitropolit Ioan
realizat de Dr. Stelian Gomboş
Dimensiunea psihologică a
raportului om-natură
Relatările arhidiaconului sirian Paul
de Alep despre obiceiurile
românilor cu ocazia sărbătorilor
religioase din secolul al XVII-lea
Părintele Arsenie Boca - arhitect al
punţii de legătură dintre ştiinţă şi
religie
Anul internaţional al luminii
Iaşi, Nr. 33, Iunie - August 2015
2 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
Prezența lui Dumnezeu în Lumina taborică
Împăratul împăraţilor şi Domnul întâi din el, capacitatea de a-l privi pe semen în
domnilor, Dumnezeul cel veşnic “pe care nimeni urcușurile și coborâșurile lui, așa cum sunt, de
dintre oameni nu L-a văzut şi nici nu poate să-L a depune eforturi să se deschidă bunătatea și
vadă” (I Timotei VI,16) ni se face cunoscut în dragostea din om, ca să-l scoată pe semen din
Persoana lui Hristos, Dumnezeul întrupat. Fiul mâinile tâlharilor. Îngenunchind apoi împreună,
Său Cel Unul-Născut, ne-a dăruit iubirea din la picioarele Crucii, Lumina lui Hristos, Cea care
Duhul Sfânt şi “cel ce va mărturisi că Iisus este luminează tuturor, luminează haina sufletelor,
Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi prin marea taină a iertării și, numai atunci, se
el întru Dumnezeu” (I Ioan IV, 16). primește harul vindecător și eliberator de la
Cât de darnic este Creatorul cu noi! Ne Dumnezeu.
dă aerul pe care-l respirăm, pământul în care să Parcurgem frumusețea verii, ce are în
rodească rodul tainic al fructului ce se va coace, prim plan experiența Apostolilor de pe Tabor
mana cea cerească scăldată de razele soarelui și de și vederea Luminii dumnezeiești. Sfinți mari se
ploaia binefăcătoare; ne-a însărcinat să umblăm sărbătoresc în această perioadă: Sfântul Ioan
în interiorul creației cu propriile noastre picioare, Botezătorul - cu Nașterea sa și Tăierea Capului,
s-o remodelăm și să aducem mesteșugul mâinilor sărbătorim pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava,
în făurirea unei anumite lucrări, definită potențial, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel împreună cu
ca dar de la Dumnezeu. Pulsația naturii și cele ceilalți Apostoli, pe Sfântul Voievod Ștefan, pe
din interiorul ei se consonează cu acordul a tot Sfântul Ilie, pe Sfântul Pantelimon, Ioan Iacob de
ceea ce este viu și dăruitor în Revelație, asemeni la Neamț, Sfânta Teodora de la Sihla și Martirii
simfoniilor enesciene căci, nu cu mult timp Brâncoveni, alături de întreg Sinaxarul de vară.
în urmă, i-am sărbătorit bardului Botoșanilor, Praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu umple
șaizeci de ani de cerească înveșmântare. crugul aghiologic al acestui timp liturgic, precum
Dumnezeu ne dăruiește cu îndestulare un Paște de vară.
Lumina Sa, pentru a nu ne cuprinde întunericul, Dumnezeu le susține pe toate în univers
căci cel care umblă pe întuneric nu știe unde și-l conservă prin energiile Sale necreate, dar în
merge. Trăind însă, în Lumină și crezând în mod special energiile divine necreate îl privesc
Lumină, devenim fii ai Luminii. „Eu sunt Lumina pe om, căci prin ele omul se luminează, se
lumii!”(Ioan IX, 6) ne spune Iisus Hristos, sfințește și se îndumnezeiește. Slava nepătrunsă a
Domnul. Atunci, ne întrebăm de ce oamenii lui Dumnezeu strălucește pe Tabor, în Persoana
nu se ancorează, cu toată puterea ființei lor în lui Hristos, fiind prezenți cei doi profeți ai
căutarea Luminii, ca sens de cunoaștere și de Vechiului Testament - Moise și Ilie și respectiv
iubire? Cum accedem și pornim spre căutarea cei trei Apostoli - Petru, Iacob și Ioan. Sfântul
luminii din om, care de multe ori este ascunsă sau Grigore Palama afirmă faptul că, “natura luminii
învăluită de păcat? Omul nu este rău prin fire, ca taborice este manifestarea lui Dumnezeu Însuși,
realitate ontologică, de îndată ce fiecare făptură iar posibilitatea contemplării ei atrage după
umană este creația lui Dumnezeu. La originea sa, sine îndumnezeirea omului. Chiar dacă, după
el este bun și de aceea, trebuie să redevină bun. ființă, Dumnezeu rămâne incognoscibil, după
Numai încrâncenarea și amărăciunea sufletească slava Sa, El se împărtășește arătându-Se celor
ne fac să-l privim din perspectiva răutății și curați cu inima, nu într-o formă rațională, ci ca
neiertării noastre. Rugăciunea cea mai insistentă o întâlnire interpersonală, lăuntrică, a omului
și necesară pentru om este eliberarea răului mai cu Dumnezeu”(cf.IPS Ioachim Băcăoanul,
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 3
Schimbarea la Față - Taborul îndumnezeirii duhovnicească; prin urmare, pe viitor trebuie
umane, www.epr.ro). ca și lucrările noastre și toate faptele noastre
Treimea cea deoființă și nedespărțită să fie duhovnicești. Fiindcă acestea sunt rodul
participă plenar la Tabor precum, odinioară la Duhului așa cum spune și Pavel”(Galateni V, 22-
Iordan. Să redăm conținutul capitolului 17, v. 23), [Cateheza a IV-a, apud Ierom. Teofan Mada,
1-9, din Evanghelistul Matei: ”Și după șase zile, Viața în Hristos după Sfântul Ioan Gură de Aur,
Iisus i-a luat pe Petru și pe Iacob și pe Ioan, Sibiu, 2007]. Teofania celor chemați la Hristos,
fratele acestuia, și i-a dus pe un munte înalt, ei prin Duhul Sfânt, îi pecetluiește în calitatea de
între ei. Și S-a schimbat la față înaintea lor; și a sfinți. Duhul Sfânt este Duhul Sfințeniei, Care nu
strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele I s-au numai ne eliberează de păcate, ci ne face prezent
făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie li s-au pe Dumnezeu în bogăția faptelor iubirii milostive
arătat vorbind cu El. Și răspunzând Petru, I-a zis (Romani I, 4).
lui Iisus: Doamne, bine ne este să fim aici; dacă Toate lucrările ce privesc pe om se
vrei, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise săvârșesc în Biserică, unde se trăiește viața reală
una, și una lui Ilie. În timp ce el încă vorbea, iată cu Dumnezeu. “Viața în Hristos nu este simpla
un nor luminos, i-a umbrit pe ei; și iată un glas moralizare a omului, ci îndumnezeirea lui, care
din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit înseamnă participare la slava lui Dumnezeu,
întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultați! înseamnă vederea lui Dumnezeu, a harului Său,
Și auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și a luminii Sale necreate” (Arhim. Gh. Kapsanis,
s-au înspăimântat foarte. Și Iisus a venit la ei și, Îndumnezeirea - scopul vieții creștine, 2006). Cel
atingându-i, le-a zis: Ridicați-vă și nu vă temeți! care este creștin adevărat, de vocație, nu numai
Și ridicându-și ei ochii, nu au văzut pe nimeni, ci de duminică, cum se exprimă Părintele Mitropolit
doar pe Iisus. Și pe când se coborau din munte, Teofan trebuie să-L experieze continuu pe
Iisus le-a poruncit, zicând: Vedenia aceasta să Dumnezeu și să realizeze o unire tainică cu El, în
n-o spuneți nimănui până când Fiul Omului va Duhul Sfânt.
învia din morți”. Să- L urmăm pe Hristos, în strigătul nostru
Peste Profeți și peste Apostoli a strălucit de speranță și de încredere, că cererile noastre vor
lumina dumnezeiască necreată, care este lumina fi ascultate. “Strigarea este osârdia sufletului, care
harului divin. Dumnezeu ni Se împărtășește este și tăcere. Strigarea Fericitului Moise este
după energiile sau lucrările Sale necreate, ce o tăcere în rugăciunea minții, către Dumnezeul
izvorăsc din Ființa dumnezeiască. Ele sunt tuturor, care locuiește în Cort” (Fericitul Tedorit
eterne și nedespărțite de Ființa Supremă. Harul al Kirului, 2003). Persistând în rugăciunea inimii
îndumnezeitor nu este însăși Ființa lui Dumnezeu și a minții, restaurate în Hristos, Dumnezeu ne
cea mai presus de ființă, ci lucrarea sau manifestarea aude “din muntele cel sfânt al Lui” (Ps. 3, al lui
Ființei, puterile și lucrările ce izvorăsc din ea. David).
Ele pot fi și relații ale Ființei divine, care este Ţie, Doamne, îți aducem rugăciunea
mai presus de orice relație, față de tot ce nu este cu toată sârguința și ne plecăm în fața măreției
Dumnezeu (Sfântul Grigore Palama) sau relații Tale! Dă-ne puterea să învingem greutățile și
cu ideile eterne ale lumii. Pentru a percepe harul încercările de tot felul, care vin asupra noastră, să
divin trebuie să devenim duhovnicești și să sporim ne curățim simțirile pentru a Te vedea în slavă, în
duhovnicește. Urmându-l pe Sfântul Apostol lumina taborică, în Taina Învierii și a Cincizecimii
Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur, în Cateheza a harului!
IV-a distinge “duhovnicescul” de ”sufletesc”, din Dumnezeu să ne Binecuvinteze și să ne apere
perspectiva receptării și valorificării darurilor cu puterea Sa dumnezeiască!
primite de la Dumnezeu.”Toate câte ne-au
fost dăruite sunt duhovnicești. Într-adevăr și Preot Dr. Nicolae NICOLESCU
îmbrăcămintea noastră este duhovnicescă și
hrana noastră, duhovnicească și băutura noastră,

4 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


TEOLOGIE ŞI SLUJIRE BISERICEASCĂ

1. Sămânţa patristică

Sfinţii Părinţi - Despre Cuvântul» [In 1, 1] [560BD].


• Căci isihia e mama rugăciunii, iar
Lumina taborică rugăciunea e arătarea slavei dumnezeieşti. Fiindcă
atunci când închidem simţurile şi ne unim cu noi
• Căci afirmând că gândesc şi vorbesc înşine şi cu Dumnezeu şi, eliberându-ne de grijile
în acord cu zicerile acestora, monahii le-au şi din afară ale lumii, ajungem înăuntrul nostru,
pus înainte. Zice deci dumnezeiescul Ioan din atunci vom vedea limpede în noi înşine Împărăţia
Damasc1: „Astăzi adâncul luminii neapropiate, lui Dumnezeu: «Căci Împărăţia cerurilor, care e
astăzi revărsarea nemărginită a dumnezeieştii Împărăţia lui Dumnezeu, este înăuntrul nostru», a
fulgerări scânteiază apostolilor pe Tabor” [545B]. zis Iisus Dumnezeu [Lc 17, 21] [561AB].
Acum s-au arătat cele nevăzute pentru ochii • Înaintea ucenicilor S-a schimbat la faţă
omeneşti: un trup pământesc răsfrânge scânteietor Cel ce pururea este slăvit astfel şi străluceşte cu
o strălucire dumnezeiască, un trup muritor fulgerarea Dumnezeirii [564B].
izvorăşte slava Dumnezeirii. Căci Cuvântul S-a • Căci născut fiind fără de început din Tatăl,
făcut trup [In 1,14], iar trupul s-a făcut Cuvânt, are raza naturală fără de început a dumnezeirii şi
deşi fiecare din ele n-au ieşit – o, minune! – din slava dumnezeirii se face slava trupului [564B].
firea lor. Căci slava n-a venit trupului din afară, ci • Dar slava fiind nearătată în trupul
dinăuntru, din dumnezeirea supradumnezeiască a arătat, era nevăzută pentru cei care, legaţi fiind
lui Dumnezeu Cuvântul unită cu acesta în chip cu lanţurile trupului, nu puteau cuprinde cele
negrăit după ipostasă [548CD].• Căci pe Cel la nevăzute aici pentru îngeri. Se schimbă deci la
Care îngerii nu-şi puteau aţinti ochiul, cei mai de faţă Cel ce a luat ceea ce nu era, fără a se preface
seamă dintre apostoli Îl văd strălucind cu slava în ceea ce nu era, şi arătând ucenicilor Lui ceea
Împărăţiei Lui [549C]. ce era, deschizând ochii acestora şi făcându-i din
• De aici vârfurile apostolilor iau orbi văzători. Aceasta înseamnă «şi S-a schimbat
mărturiile slavei şi Dumnezeirii Lui, iar El la faţă mintea lor» [Mt 17, 2]. Căci rămânând
le descoperă slava Lui [557C], iar cei ce văd Acelaşi, a fost văzut acum de ucenici apărând
slava dumnezeiască cea singură mai presus de altul decât cel ce apărea mai înainte [564C].
toate, supradesăvârşită şi preadesăvârşită sunt Şi a strălucit ca soarele nu pentru că nu era
desăvârşiţi şi ei [560B]. mai strălucitor decât soarele [566C], căci e cu
• Fiindcă dumnezeiescul şi de Dumnezeu neputinţă ca necreatul să aibă o icoană neştirbită
grăitorul cu adevărat Dionisie spune că Stăpânul în creat [565A], ci pe cât au putut cuprinde a
Se va arăta celor desăvârşiţi care-L slujesc în vedea cei ce priveau [565C].
chipul în care S-a arătat apostolilor pe muntele • «Căci pe Dumnezeu nimeni nu L-a
Tabor. Îl ia pe Ioan ca pe un organ feciorelnic şi văzut vreodată» [In 1,18] după cum e după fire,
preacurat al teologiei, ca văzând slava fără de iar ceea ce s-a văzut, aceasta s-a văzut în Duhul [1
început a Fiului, să tune: «La început era Cuvântul Co 2, 10]. «Aceasta e schimbarea dreptei Celui
şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Preaînalt» [Ps 76, 11], aceasta e «ceea ce ochiul
n-a văzut, urechea n-a auzit şi la inima omului nu
1 Urmează în § 9-17 un lanţ de pasaje extrase din Cuvântarea s-a suit» [2 Co 2, 9] vreodată. Aşa vom fi pururea
la Schimbarea la Faţă a lui IOAN DAMASCHINUL, PG cu Domnul [1 Tes 4,17] în veacul viitor, văzând
96, 545 sq.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 5


pe Hristos fulgerând în lumina Dumnezeirii cum este, ci cât şi cum e cu putinţă celor ce se
[568D-569A]. Această lumină are cele de împărtăşesc cu el. Din pricina extremei sale
biruinţă asupra întregii firi; aceasta e viaţa care a bunătăţi acesta merge şi se revarsă peste toate prin
biruit lumea [cf. 1In 5, 4] [569B]. Dar Petru a zis: luminările sale cu daruri nesfârşite. Iar dovada
«Bine este nouă a fi aici» [Mt 17, 4] şi de aici i-a celor spuse e fericita şi mult lăudata pătimire pe
umbrit un nor nu de întuneric, ci de lumină. Căci care au pătimit-o apostolii pe munte atunci când
se descoperă taina cea ascunsă din veacuri [Col 1, lumina neapropiată şi fără început, schimbând la
26] şi de generaţii şi se arată o slavă necontenită faţă trupul Său, l-a făcut să strălucească în chip mai
şi veşnică [572BC].” presus de fiinţă prin ţâşnirile ei de lumină [949B].
• Iar Dumnezeiescul Andrei al Cretei zice2: Şi – o, minune! – printr-o ieşire preadesăvârşită
,,Pe munte înalt îi urcă Mântuitorul pe ucenici din sine a firii au căzut într-un somn greu [Lc
făcând sau învăţând ce anume? Arătând slava şi 9, 32] şi, ţinuţi de frică, şi-au închis simţirile
strălucirea suprascânteietoare a dumnezeirii Lui smulgând din ei înşişi orice mişcare şi simţire
[932C-933A]. a minţii. Şi aşa în acel întuneric dumnezeiesc
• Deci acest lucru îl prăznuim astăzi: supraluminos şi nevăzut s-au apropiat de
îndumnezeirea firii, schimbarea ei în mai bine, Dumnezeu primind vederea adevărată prin faptul
ieşirea şi urcuşul spre cele mai presus de fire, prin de a nu vedea nimic, dobândind necunoaşterea
care are loc şi biruinţa a ceea ce este mai bun sau, în sens de covârşire prin pătimirea necunoaşterii
spre a vorbi mai exact, negrăita îndumnezeire şi, iniţiaţi fiind prin somn într-o veghe mai înaltă
[993A]. decât orice supraveghere a minţii [949C], au
• De aceasta se minunează îngerii. Aceasta o ajuns în afara celor văzute şi înţelese cu mintea,
slăvesc arhanghelii. dar şi în afara lor înşile, pentru ca în necunoaştere
• Acest lucru toată podoaba înţeleasă cu mintea şi nevedere să înveţe, prin arătarea Cuvântului şi
a celor mai presus de lume îmbrăcată în chip umbrirea Duhului şi glasul Născătorului venit
nematerial îl pune ca dovadă foarte limpede de sus din nor, taina suprafiinţială în sens de
şi foarte nemincinoasă a iubirii de oameni a covârşire care iese din orice afirmare şi negaţie
Cuvântului faţă de noi [933C]. [953C].”
• Căci nu este nimic din cele contemplate în • Despre această lumină dumnezeiască marele
creaţie care să cuprindă covârşirea strălucirii Lui Grigorie Teologul zice: ,,Dumnezeirea a arătat
[949B]. Pentru că Cel mai presus de fiinţă venind pe munte ucenicilor o lumină cu puţin mai tare
cu adevărat la fiinţă şi înfiinţându-se mai presus decât vederea”3; şi iarăşi: ,,Cuvântul meu va veni
de fire a vieţuit cu noi prin trup. Acesta a fulgerat aşa cum a fost văzut sau S-a arătat ucenicilor,
pe munte în chip copleşitor. dumnezeirea biruind trupescul”4.
• Nu făcându-Se atunci mai străveziu sau mai • Iar Sfântul Maxim zice: ,,Aceasta este
înalt decât El Însuşi – să nu fie! – , ci fiind văzut Evanghelia lui Dumnezeu, o solie a lui Dumnezeu
ceea ce era cu adevărat mai înainte de a-i fi iniţiat şi o mângâiere către oameni prin Fiul Care S-a
pe cei mai desăvârşiţi dintre apostoli cele mai întrupat şi Care drept răsplată a împăcării cu
înalte [948AB]. Căci ajungând ei în afară de trup Tatăl dăruieşte celor ce-L ascultă îndumnezeirea
şi de lume, pe cât e cu putinţă, din cele pe care le- nefăcută5; iar îndumnezeire nefăcută numesc
au experiat au fost învăţaţi încă de acum cele ale luminarea enipostatică; aceasta nu are o geneză,
stării viitoare [945C]. 3 GRIGORIE DIN NAZIANZ, Cuvântarea 40,
• Căci dacă nimic nu este lipsit în general de 6; PG 36, 365A. .
comuniunea binelui, el nu poate fi cuprins aşa
4 GRIGORIE DIN NAZIANZ, Epistola 111, 29;
2 § 18-24 constituie un lanţ de pasaje extrase din PG 37, 181A.
Cuvântarea la Schimbarea la Faţă a lui ANDREI 5 MAXIM MĂRTURISITORUL, Răspunsuri
CRETANUL, PG 97,932 sq. către Talasie 61; PG 90, 637D.
6 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
ci e o arătare cu neputinţă de iscodit în cei • Şi iarăşi: ,,Lucrările/energiile lui Dumnezeu sunt
vrednici”6. diverse, dar fiinţa Lui e simplă. Iar noi spunem că
• Şi iarăşi: ,,Domnul nu Se arată mereu cu pe Dumnezeu Îl cunoaştem din lucrări/energii, dar
slavă celor ce stau în jurul Lui, ci la începători de fiinţa Lui nu ne putem apropia. Căci lucrările/
vine în chip de rob [Flp 2, 6-7], iar celor ce pot energiile Lui coboară până la noi, dar fiinţa Lui
să-L urmeze atunci când urcă pe muntele înalt rămâne neapropiată”11.
al Schimbării lui la Faţă, li se arată în chip de • Căci aşa zice şi Marele Atanasie: ,,Nimeni nu
Dumnezeu, în care era înainte de a fi lumea [In poate vedea nicicum fiinţa lui Dumnezeu goală.
17, 5]”7. De aici este evident că sfinţii vedeau nu fiinţa lui
• Şi iarăşi acelaşi zice: ,,Lumina feţei Domnului Dumnezeu, ci slava Lui”12, cum stă scris şi despre
care biruie activitatea simţirii omeneşti prefigura apostoli că priveghind Petru şi cei împreună cu el
fericiţilor apostoli modul teologiei mistice au văzut slava Lui [Lc 9, 32].
apofatice, în care fericita şi sfânta dumnezeire e • Şi iarăşi acelaşi zice: ,,Hristos e nepătimitor şi
supranegrăită, supranecunoscută şi de infinite ori în pătimirile trupului, biruind ca un Dumnezeu
mai presus decât orice infinitate, nelăsând celor moartea şi înviind a treia zi şi urcând la cer într-o
ce vin după ea nici măcar o simplă urmă a unei slavă naturală, nu în har, venind în Dumnezeirea
cuprinderi”8. Lui şi făcând să strălucească în chip arătat din
• Acelaşi zice: ,,Cel ce nu este participabil după trupul Său sfânt cel din Maria slava Sa cea
fiinţă pentru cele ce sunt, vrând să fie în alt mod negrăită, cum a arătat în parte şi pe munte,
participabil de către cei care pot aceasta, nu iese învăţându-ne că şi mai înainte şi acum e Acelaşi,
deloc din ascunzimea Sa după fiinţă, când nici fiind pururea neschimbabil şi neavând nici o
însuşi modul în care vrea să fie participat rămâne prefacere în ce priveşte Dumnezeirea”13.
necontenit cu neputinţă de arătat pentru toţi”9. • Aşa zice şi Marele Dionisie: ,,Când ne facem
• Iar marele Vasile zice: ,,Duhul Sfânt, de nestricăcioşi şi nemuritori şi ajungem la sfârşitul
neapropiat prin fire, dar cuprins din pricina hristomorf şi preafericit, «vom fi pururea
bunătăţii, le umple pe toate cu puterea Sa, dar împreună cu Domnul» potrivit cuvântului [1
este participabil numai de cei vrednici, nefiind Tes 4, 17], umpluţi în contemplaţii preacurate
participat într-o măsură unică, ci împărţindu-şi de teofania Lui care ne învăluie de jur-împrejur
lucrarea proporţional cu credinţa, simplu prin cu sclipiri preastrălucitoare ca pe ucenici la
fiinţă, divers prin puteri. acea preadumnezeiască Schimbare la Faţă, şi
• Prezent întreg în fiecare, dar nefiind întreg împărtăşindu-ne într-o minte nepătimaşă şi
nicăieri, împărţit în chip nepătimitor şi participat imaterială de dăruirea luminii Sale înţelese
întreg potrivit icoanei razei soarelui şi fiind cu mintea şi de unirea mai presus de minte
prezent în fiecare ca unul Singur, dă tuturor harul întru revărsările necunoscute şi fericite ale
suficient şi întreg”10. razelor suprastrălucitoare într-o imitare mai
dumnezeiască a minţilor supracereşti”14.
6 MAXIM MĂRTURISITORUL, Scolia 14 la • Iar Marele Vasile zice: ,,Premiu al virtuţii e ca
pasajul citit mai sus; PG 90, 644D. 22; PG 32, 108C-109A.
7 MAXIM MĂRTURISITORUL, Capitole 11 VASIlE CEL MARE, Epistola 234, 1; PG 32,
teologice şi economice II, 13; PG 90, 869AB.
1129C-1132A. 12 PS. ATANASIE, Răspunsuri către Antioh 28;
8 MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua 10, PG 28, 613D, 616A.
31d; PG 91, 1168A. 13 PS. ATANASIE, Despre Întruparea Cuvântului
9 MAXIM MĂRTURISITORUL, Capitole lui Dumnezeu 4; PG 28, 96A.
teologice şi economice XV, 7; PG 90, 1180C. 14 DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numirile
10 VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh IX, divine I, 4; PG 3, 592BC.
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 7
omul ajuns fiu să se îndumnezeiască prin har şi [Rm 11, 33] şi vestirea bunătăţilor e mai presus
să strălucească în lumina preacurată a acelei zile decât gânduri de verosimilitate, cu atât mai
care nu mai e întreruptă de întuneric. Căci pe presus şi mai înalt prin negrăire şi neapropiere
aceasta o face un alt Soare care scânteiază lumina este Divinul însuşi faţă de cele înţelese cu mintea
cea adevărată, Soare care odată ce ne-a strălucit în jurul Lui”18.
nu se mai ascunde în apusuri, ci învăluind toate • Iar dumnezeiescul Ioan Damaschinul zice iarăşi
în puterea lui luminătoare face necontenită şi în cântările sfinte: ,,Ca să arăţi negrăita Ta a doua
neurmată de altceva lumina pentru cei vrednici, pogorâre, ca Dumnezeul Cel Preaînalt stând în
iar pe cei ce se împărtăşesc de lumina aceea îi mijlocul unor dumnezei Te-ai arătat pe Tabor
face alţi sori; căci zice că atunci «drepţii vor apostolilor, strălucind în chip negrăit cu Moise şi
străluci ca soarele» [Mt 13, 43]”15. Ilie”19.
• Şi dumnezeiescul Maxim zice: ,,Sufletul devine • Iar altă cântare zice: ,,Şi ascunzând puţin trupul
dumnezeu prin împărtăşirea harului dumnezeiesc luat, S-a schimbat la faţă înaintea lor, arătând
făcând să înceteze toate activităţile minţii şi simţirii bunăcuviinţa frumuseţii arhetipale, dar chiar şi
lui şi făcând să se odihnească activităţile naturale de aceasta încredinţându-i nu în întregime, ci
ale trupului care e îndumnezeit împreună cu el cruţându-i ca nu cumva împreună cu vederea să
potrivit participării la îndumnezeire proporţionate trăiască şi pierzania, ci pe cât au putut cuprinde
cu el, astfel încât atunci prin suflet şi prin trup cei ce poartă ochi trupeşti”20.
Se arată numai Dumnezeu, caracteristicile lor • Şi marele Dionisie zice iarăşi: ,,Întunericul
naturale fiind biruite de covârşirea slavei”15. dumnezeiesc este Lumina cea neapropiată în care
• Şi marele Dionisie zice: ,,Nu vedem nici se spune că locuieşte Dumnezeu [1 Tim 6, 16],
o îndumnezeire sau viaţă, care să fie riguros lumină care e nevăzută din pricina strălucirii
asemănătoare Cauzei mai presus de toate”16. covârşitoare şi neapropiată din pricina covârşirii
• Acelaşi, întrebat fiind cum anume Cel dincolo de unei revărsări de lumină suprafiinţiale”21.
toate e mai presus de orice obârşie de dumnezeire • Căci zice părintele Hrisostom: ,,Nu Dumnezeu,
şi obârşie de bine, zice: ,,În cazul în care înţelegi ci harul se revarsă”22.
drept dumnezeire şi bunătate însuşi lucrul
darului de bine făcător şi o imitaţie de neimitat Din Tomos-ul sinodal, SF. Grigorie
a Celui supradivin şi suprabun prin care suntem PALAMA, Deisis, 2009
îndumnezeiţi şi îmbunătăţiţi. Căci dacă acest lucru
devine obârşia îndumnezeirii şi îmbunătăţirii
pentru cei îndumnezeiţi şi îmbunătăţiţi, atunci
Cel mai presus de orice obârşie e mai presus şi de 18 DIONISIE AREOPAGITUL, Epistola II către
astfel numita dumnezeire şi bunătate ca dincolo Gaius; PG 3, 1068A- 1069A.
de orice obârşie de dumnezeire şi obârşie de 19 GRIGORIE AL NYSSEI, Contra lui Eunomie
bunătate”17. III; PG 45, 604B.
• Şi Grigorie al Nyssei zice: ,,Dacă judecăţile Lui 20 Al doilea canon la Schimbarea la Faţă, oda 9,
nu pot fi cercetate şi căile Lui nu pot fi adulmecate tropar 9, PG 96, 849D.
15 Citat neidentificat ca atare; ideile lui pot fi 21 A treia stihiră idiomelă la litie, vecernia
recunoscute însă în scrierile Capadocienilor, mai praznicului Schimbării la Faţă (Mineiul pe
ales la Grigorie din Nazianz. august).
16 MAXIM MĂRTURISITORUL, Capitole 22 DIONISIE AREOPAGITUL, Epistola V; PG
teologice şi economice II, 88; PG 90, 1168AB 3, 1073A.
23 P. S. HRISOSTOM (SEVERIAN DIN
17 DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numirile GABALA), Despre Duhul Sfânt 11; PG 52,
divine II, 7; PG 3, 645AB. 826
8 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
Sfântul Ioan Gură de Aur,
Despre prietenie
Aşa trebuie prietenul [adevărat] să iubească,
încât şi sufletul dacă îi este cerut, să nu refuze a-l
da, dacă îi este cu putinţă. Dar ce zic eu: dacă îi
este cerut? Chiar el trebuie să alerge [cu sârguinţă]
să-l dea. Căci nimic, nimic nu este mai dulce
decât această dragoste şi nimic întristător nu este
în ea. Cu adevărat prietenul credincios este leacul
vieţii. Cu adevărat prietenul credincios este
scăpare tare. Ce nu face prietenul adevărat? Câtă
dulceaţă nu aduce? Cât folos? Câtă siguranţă?
Chiar dacă mi-ai vorbi de mii de comori, nimic
nu se compară cu prietenul adevărat.
Să spunem mai întâi câtă dulceaţă aduce
prietenia. Când [prietenul] vede pe prietenul său,
se luminează si se revarsă din sine [se topeşte],
se împleteşte cu acela cu o împletire care conţine
o dulceaţă sufletească negrăită [şi tainică]. Şi stând fără prieteni în locurile acelea, am
chiar dacă numai îşi aduce aminte [anamnesis] lăcrimat şi am suspinat, aducându-ne aminte de
de el, îi învie si i se-ntraripează mintea [dianoia]. zilele în care eram [acolo] dimpreună cu ei.
Iar acestea le spun despre prietenii cei adevăraţi
Nu este cu putinţă să înfăţişăm cu cuvântul
care sunt de un suflet şi care aleg să şi moară unul
câtă dulceaţă este în prezenţa prietenilor. Numai
pentru altul şi care se iubesc cu căldură.
cei care au experienţa [acestor lucruri] ştiu. Iar de
Degeaba îmi mustraţi cuvântul gândindu-vă la un prieten este cu putinţă să ceri şi să primeşti
la cei care sunt prieteni numai aşa [de formă], un har [favoare] [charis] fără nici o bănuială [şi
având părtăşie la mese şi fiind prieteni numai cu împovărare]. Când prietenii ne poruncesc, ca un
numele. Dacă cineva are un prieten de felul celor har [charis] privim [porunca] . Iar când ezită [să
despre care eu vorbesc, va cunoaşte ce spun. ne poruncească] atunci ne  mâhnim . Nimic nu
Chiar dacă îl vede pe acest [prieten] în flecare avem care să nu fie şi a lor.
zi, nu se satură. Aceleaşi le cere pentru acela în
Adeseori, dispreţuind toate cele de aici,
rugăciune ca şi pentru sine. Iar eu ştiu pe cineva
de dragul lor totuşi nu vrem să plecăm de aici.
care, îndemnându-i pe bărbaţii cei sfinţi să se
Şi decât lumina ne sunt ei mai doriţi. Căci, cu
roage pentru prietenul lui, îi îndemna să se roage
adevărat, şi decât lumina este mai dorit prietenul.
mai întâi pentru prieten, şi abia după aceea pentru
Mă refer la cel adevărat. Şi nu te minuna!
sine.
Căci mai bine pentru noi este să se stingă
Atât de mare lucru este un prieten bun, încât de
soarele decât să ne lipsim de prieteni. Mai
dragul lui sunt iubite şi locurile şi vremile [legate
bine este să petrecem în întuneric decât să fim
de el]. Căci după cum corpurile strălucitoare îşi
fără prieteni. Cum vine asta? Vă spun. Mulţi
lasă lumina să cadă în locurile din apropiere, aşa
dintre cei care văd soarele sunt în întuneric, pe
şi prietenii îşi lasă harul [farmecul] [charis] în
când cei care sunt bogaţi în prieteni nu au
locurile în care au fost prezenţi. Şi adeseori
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 9
necaz. Mă refer la prietenii duhovniceşti care nu datornic. Şi vrea să-i dăruiască, dar nu vrea
cinstesc nimic mai mult decât prietenia. Aşa era să pară că dăruieşte, ci că de fapt îi este dator
Pavel care şi-ar fi dat cu bucurie sufletul fără să celuilalt.
ceară nimic şi l-ar fi zvârlit cu bucurie în gheenă. Cred că mulţi dintre voi nu ştiu ce vorbesc.
Cu aşa dragoste aprinsă trebuie să iubim. De aceea este de trebuinţă să spun iarăşi. [Unul
Vreau să vă dau o pildă de prietenie. Prietenii ca acesta] vrea să facă de la sine o binefacere,
– desigur prietenii după Hristos – trec cu vederea dar să nu pară că o face de la sine, ci că de fapt
şi pe părinţi şi pe copii. Să nu-mi spui de cei de [binefacerea] n-ar fi decât o răsplătire datorată
acum care, împreună cu celelalte, au lepădat şi celuilalt. Aşa a făcut şi Dumnezeu cu oamenii.
acest bun al [prieteniei adevărate]. Gândeşte-te Urma să-L dăruiască pe Fiul Său pentru noi, însă,
la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii ca să nu pară că ni-L dă în dar, ci că de fapt ne
lor, ci la credincioşii [simpli]. „Sufletul şi inima este dator, a poruncit lui Avraam să i-l dea pe fiul
tuturor”, zice [Scriptura], „era una; şi nici unul nu lui ca, făcând Avraam ceva mare, să nu pară că El
zicea că ceva din cele ce le avea este al lui… Şi se face ceva mare. Când nu există prietenie [iubire]
împărţea fiecăruia după cum avea fiecare nevoie” [filia], batjocorim binefacerile [primite], [iar
(Fapte 4, 32-35). Nu era atunci „al meu” şi „al cele pe care le facem], chiar când sunt mici, le
tău”. socotim mari şi ne lăudăm cu ele. Însă când există
Aceasta înseamnă prietenie: să nu dragoste [prietenie], [filia] ascundem binefacerile
socotească cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca şi vrem ca şi cele mari să se arate mici ca să nu
ale aproapelui, şi cele ale sale să-i fie străine. părem că îl îndatorăm pe prieten, ci că noi de fapt
Atâta grijire să aibă de sufletul aceluia ca de al suntem datori lui prin aceea că el ne este dator.
său, şi acela din partea sa să facă dovada aceleiaşi Ştiu că mulţi nu pricep ceea ce spun. Iar pricina
dragoste. „Şi cum e cu putinţă”, ar zice [careva], este că vorbesc despre un lucru care acum se află
„să afli pe unul ca acesta”? într-adevăr, nu e cu în cer. După cum dacă vorbeam de vreo plantă
putinţă, pentru că nu vrem, căci dacă am vrea, ce se găseşte în India, cu care nimeni nu a avut
este foarte cu putinţă. Că dacă nu ar fi fost cu nici un contact, nu ar fi putut cuvântul [singur]
putinţă, nu ar fi poruncit Hristos, nici nu ne-ar fi să o înfăţişeze, chiar dacă aş fi spus mii de vorbe,
spus atâtea despre dragoste. aşa şi câte le spun acum, le voi spune degeaba,
Mare [lucru] este prietenia! Atât de mare, căci nimeni nu le va putea cunoaşte, în cer este
încât nimeni nu ar putea să o înveţe [de la altul], sădită această plantă şi are ramuri încărcate nu cu
nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze, mărgăritare, ci cu vieţuirea virtuoasă cea cu mult
în afara trăirii ei. Acest lucru a produs ereziile, mai dulce decât acestea.
acest fapt îi face pe păgâni fie încă păgâni? De ce fel de dulceaţă vrea să ne vorbească?
Prietenul nu vrea să poruncească, nici să De cea ruşinoasă? Sau de cea cuviincioasă?
conducă [archein], ci are bucurie [charis] mai Nu! Ci dulceaţa unei prietenii le covârşeşte pe
degrabă dacă este condus şi i se porunceşte. El toate, chiar dacă mi-ai vorbi şi de cea a mierii.
vrea mai degrabă sa dăruiască [charizomai] Căci dulceaţa mierii este trecătoare, prietenia
decât să primească vreun dar [charis]. Căci el însă niciodată. Fiindcă până rămâne prieten, mai
iubeşte pe prieten şi nu se mai satură de dorirea mult creşte dorirea, şi o astfel de dulceaţă nu are
lui. Aşa de mult îl iubeşte. Nu se desfată aşa de nicicând saţ. Chiar decât viaţa aceasta de acum
mult când i se face lui bine, ca atunci când face este mai dulce prietenul. Şi, de bună seamă, pentru
el bine. Vrea mai degrabă ca acela să fie mai că mulţi, după sfârşitul prietenilor, nu au mai trăit
presus decât să-i fie datornic. Vrea mai degrabă prea mult. Împreună cu prietenul suferă cineva
ca el să-i fie datornic aceluia decât să-l aibă ca cu bucurie înstrăinarea, pe când fără prieten nu

10 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


ar vrea nici în ţara lui să locuiască, împreună
cu prietenul şi sărăcia o putem răbda, iar fără
el până şi sănătatea şi bogăţia sunt de nesuferit.
Unul ca acesta pe altul [pe prieten] îl socoteşte
ca pe sine însuşi. Mă sufoc că nu pot să vă dau un
exemplu, căci am înţeles că mult mai mici sunt
cele grăite decât realitatea.
Iar acestea se întâmplă aici [pe lumea asta].
Dar la Dumnezeu atâta plată are prietenia, cât
nici nu se poate spune. Ne dă plată ca să ne
iubim unii pe alţii. „Iubeşte”, zice [Dumnezeu],
„şi ia şi plată”, când de fapt noi am fi cei care
am datora plată pentru acest lucru [pentru şansa
unei prietenii adevărate]. „Roagă-te”, zice
[Dumnezeu], „şi primeşte şi plată”, când de fapt
(Aducerea la Constantinopol a moaştelor
noi am fi cei care am datora plată pentru că cerem Sfântului Ioan Gură de Aur, în anul 438)
cele bune. „Pentru ceea ce ceri, ia şi plată”, ne
zice. „Posteşte, şi ia şi plată! Fii virtuos, şi ia şi amândoi către vieţuirea cerească. Veşnicia va fi
plată”, deşi tu eşti dator cu plată. Dar după cum nu doar adâncire şi întrepătrundere la infinit cu
părinţii, când îi fac pe copii să fie virtuoşi, atunci Dumnezeu, ci acest proces se va petrece şi cu
le dau şi plată – căci ei se simt datori [faţă de oamenii. Într-o astfel de prietenie, Duhul Sfânt
copii], căci aceştia le fac bucurie [cu vieţuirea lor descoperă fiecăruia starea celuilalt şi inima lor se
virtuoasă] -, aşa şi Dumnezeu zice: „Ia plată, de face treptat una.
vreme ce ai devenit virtuos. Căci [făcând aşa], tu 4. Ca să înţelegem vorbele, trebuie să avem
veseleşti pe Tatăl şi îţi sunt dator cu plata acestei experienţa realităţii lor, altfel le judecăm din
veselii. Pe când dacă eşti rău, nu mai fac aşa, căci închipuiri sau din experienţele asemănătoare pe
tu îl mânii pe Cel Ce te-a născut”. care le avem.
Să nu mâniem pe Dumnezeu, ci să-L 5. Faptul că ne plictisim unii de alţii –
înveselim, ca să avem parte de împărăţia prietenii de prieteni, soţii între ei – arată că de
cerurilor întru Hristos Domnul nostru. Amin. fapt între noi nu există relaţii adevărate. Ca să
1. Extras din Omilia a II-a a Comentariului mă plictisesc de cineva, trebuie să-l epuizez, să-l
la Epistola I către Tesalonicieni. Am tradus ştiu ca în palmă. Or, persoana este infinit de
acest extras pentru a arăta modul cum ar trebui adâncă, fiind chip al Treimii neajunse. Dacă
să fie şi relaţia între un băiat şi o fată înainte de ne plictisim de om, înseamnă că îl privim doar
căsătorie şi după. Soţul şi soţia trebuie să-şi fie la suprafaţă. Dar atunci suntem superficiali şi
reciproc prietenii cei mai adânci. ne plictisim şi de noi înşine. De aceea căutăm
2. Se revarsă din sine în celălalt, trăieşte prin tot timpul noul de suprafaţă. Omul modern, în
el şi împreună cu el şi nu poate concepe să existe general, habar nu are ce înseamnă adâncimea
fără el. unei relaţii. El este învăţat să fie superficial, din
3. Iată şi efectul adevăratei pomeniri leagăn până la mormânt, prin modul de viaţă
[anamnesis] în rugăciune: nu îl ajuţi doar tu pe care i se impune. Esenţa căderii Evei este
cel pomenit, ci, prin pomenirea lui, te înalţi şi superficialitatea. Diavolul a îndemnat-o să fie
tu. Iar harul, văzând această dăruire, îi înalţă pe superficială, promiţându-i cunoaşterea
adevărată. Poate că a fost şi ea puţin superficială
mai dinainte, din libera ei voinţă. Era
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 11
cu neputinţă să epuizeze de contemplat creaţia lui rodul”. Dar „rodul” unui corp strălucitor nu este
Dumnezeu. Faptul că a dat atenţie şarpelui arată decât reflectarea luminozităţii sale în jur.
că încă poate nu se adâncise cu totul în ceea ce 8 Charis pentru vechii greci era farmecul,
i se oferise să contemple („tot pomul”). Dacă şarmul unei persoane, unui lucru, ceea ce
ar fi adâncit cu adevărat contemplarea creaţiei, te atrăgea la acela. Fiind vorba de o relaţie
ar fi fost atât de uimită şi acaparată încât nu ar duhovnicească, credem că sf. Ioan nu a folosit
mai fi avut timp de nimic altceva. Poate prima degeaba cuvântul „har”. Harul pe care îl avea
neascultare, mult mai subtilă, a fost că nu a urmat Adam la început strălumina şi creaţia din jur.
sfatul lui Dumnezeu de a nu mânca din tot pomul. La fel se întâmplă şi cu prezenţa plină de har a
Şi noi cădem, în general, pentru că nu ne ţinem sfinţilor: transformă calitativ făpturile din jurul
cu tărie de cugetarea necontenită la Dumnezeu. lor şi îşi lasă binecuvântarea în locul respectiv (de
Ori de câte ori ne îngăduim să ne rupem de El, pildă, sunt multe izvoarele făcătoare de minuni
diavolul poate avea intrare. Adevărata relaţie care curg în locuri de nevoinţă ale sfinţilor). Deşi
între doi oameni nu poate fi decât aceea de a textul ar putea fi înţeles doar psihologic, credem
se umple unul de altul. Şi totuşi, simţind că eşti că e vorba de acel har al Duhului care locuieşte
plin de celălalt, voieşti să te umpli şi mai mult, în cei care au o asemenea relaţie de prietenie.
şi simţi că ai şi mai mult loc să-1 încapi. Deci, Acest har se îmbibă în lucrurile care au adăpostit
umplerea nesăturată de celălalt presupune golirea temporar prezenţa prietenilor.
nemărginită de sine, lărgirea la nesfârşit a inimii 9. Orice har conţine şi o favoare, dar nu orice
tale. Cum amândoi prietenii se lărgesc necontenit, favoare este un har. De la un prieten adevărat,
este nevoie ca fiecare să simtă că el trebuie să efectiv se primeşte har, căci prietenia adevărată
se lărgească mai mult decât lărgirea celuilalt, să poate fi întreţinută numai de harul Duhului
crească mai mult decât creşterea celuilalt. Fiecare Sfânt. Aşadar, orice favoare primită de la el este
trebuie să iasă de la sine în întâmpinarea celuilalt. plină de harul care îi uneşte pe cei doi. Cel care
Aceasta este prietenia reală. Această lărgire este cere, de asemenea, nu cere ceva în afara harului.
de neînţeles omului lumii. Ea este taina Maicii Deci într-o prietenie adevărată nici unul nu cere
Domnului, al cărei pântece este „mai desfătat, ceva care să-i satisfacă patimile. Relaţia nu e
mai larg, decât cerurile, şi a tuturor sfinţilor care utilitaristă. Harul cerut şi primit de fapt îi creşte
îl încap pe Iisus în inimile lor. Este ceva ce nu se pe amândoi în dragoste. Cel care cere a cerut cu
poate explica logic, ci care se trăieşte. îndrăzneală, tocmai pentru că-l iubeşte pe cel
6. De remarcat că nu făptura neînsufleţită de la care a cerut. Deci, deşi a cerut, prin însăşi
este cea care face iubit pe om, ci ea este iubită actul cererii mai înainte a dăruit dragostea şi
pentru om. De aceea relaţiile care au la bază încrederea sa celuilalt, şi abia pe urmă a primit.
felurite contexte sau circumstanţe, iar nu Cel care dă favoarea cerută, prin însăşi faptul că
persoana în sine, nu sunt adevărate. Adesea, de a fost apelat a primit dragostea şi încrederea celui
pildă, iubim o persoană dacă este îmbrăcată care l-a apelat. După cum se vede, într-o relaţie
frumos, dacă arată bine, dacă locuieşte undeva, adevărată nu există delimitare clară între cine dă
dacă are cutare lucru sau bani, poziţie socială şi cine primeşte. Iar prieten cu sfinţii nu poate
etc., iar când nu le mai are, încet-încet subţiem să fie decât cel care are harul Duhului Sfânt.
relaţia cu ea. Aceasta este iubire şi relaţie Accentuăm: o relaţie adevărată nu poate avea
pătimaşă şi egoistă. De acest gen sunt mai toate loc decât în măsura în care ambii sunt părtaşi
relaţiile din lumea de azi. Aceasta este răcirea ai Duhului Sfânt.
dragostei de care amintea Mântuitorul. 10. Faptul că simţim că deranjăm pe cineva
7. Literal: „floarea”, înţelesul este „îşi lasă prin cererea noastră, stânjeneala în relaţiile dintre

12 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


noi, arată că nu ştim ce e prietenia şi nici nu prea despre el, discută despre el, pe când cel cu
vrem să trăim adevărul ei. Pentru că nici noi nu adevărat ortodox – în sensul deplin al cuvântului,
vrem să fim deranjaţi, pentru că suntem închişi în nu doar de formă – şi care este mădular viu al
noi înşine şi egoişti, şi nu vrem să dăruim, pentru Bisericii – adică are în sine în chip conştient pe
aceea nutrim aceleaşi sentimente atunci când Duhul Cel Dătător de viaţă – îl experimentează
trebuie, tot pentru egoismul nostru, să întreţinem deplin şi real în Biserică, şi el simte că despărţirea
relaţii cu alţii (egoism care în termeni politicoşi de Biserică e moarte veşnică. Doar acesta din
se numeşte „nevoi” sau „afaceri”). urmă are cuvânt cu putere ca să schimbe inimile
11. Dragostea ne face să înţelegem că nu spre pocăinţă adevărată. Nu există dragoste în
noi facem lor o favoare împlinindu-le porunca, toată adâncimea ei – care e esenţa prieteniei -în
ci ei ne fac nouă o favoare poruncindu-ne. Tot afara Bisericii. Dumnezeieşte nu poţi iubi făptura,
aşa şi Dumnezeu, Se bucură când îi cerem, nu oricare ar fi ea, decât din Biserică.
când nu Îi cerem. 18. O traducere mai adâncă ar fi: „rămâne în
12. Literal: „nu ştim ce să facem”. har (deţine har), dacă este condus şi i se
porunceşte”. Esenţa ereziei este dorinţa de a
13. Întunericul minţii.
stăpâni tu în locul lui Hristos. Atunci pierzi
14. Bogăţia prietenilor- se referă la calitatea, harul.Harul şi bucuria nu se poate afla decât fiind
şi nu la cantitatea lor – aduce bucurie şi supus Bisericii. În acest context, chiar faptul de a
luminare în suflet, iar acestea ne ajută să trecem, conduce primeşte în Biserică înţelesul unei slujiri.
ba chiar să nu mai simţim necazurile din lumea Ţi se porunceşte să conduci. Nu vrei tu să
aceasta (boli, sărăcie, pagube etc.) conduci, dar dacă Hristos îţi porunceşte o accepţi
15. Asta înseamnă că rugăciunile fratelui ca pe o supunere şi ascultare. Deci în Biserică
sunt şi ale mele, şi nevoia mea este şi a lui, toate au alt conţinut, chiar dacă pe dinafară par
darul lui esle şi al meu, şi talantul meu este şi al asemănătoare celor ale lumii. Antihristul nu poate
lui. Bucuria şi suferinţa ne sunt comune, într- imita decât forma lui Hristos, Duhul nu-L poate
un cuvânt, şi prietenia nu este decât o reflectare avea. La fel şi lumea poate imita cele ale
a tainei Bisericii, după cum şi o celulă conţine Bisericii, dar niciodată nu poate primi Duhul Ei.
în sine întreaga informaţie genetică a unui 19. Pentru un astfel de prieten, bucuria lui
organism, fără nici o lipsă. Tocmai acest lucru este a suferi pentru ca altuia să-i fie bine. Harul
arată că acea celulă face parte din organism. lui este să sufere Golgota pentru celălalt, în
Ciclul genetic înscris în ea reflectă întregul. această lipsire de bucurie el simte puterea
16. Viaţa duhovnicească nu se discută, se harului învierii. Este taina lui Hristos pe cruce.
trăieşte. Ea nu se poate pricepe în mod Orice prietenie adevărată este o răstignire pe
academic, ci doar prin experienţa proprie. cruce.Pentru un astfel de om, darul este însăşi
Teologie ar trebui să predea doar cel cu experienţă existenţa prietenului. Şi îl simte ca dar, pentru
duhovnicească, dublată sigur şi de cunoştinţă că prietenul îi dă prilejul să iubească. În absenţa
teologică academică. Imperativul însă se referă la prietenului nu-şi poate revărsa iubirea şi cel care
prima componentă. nu iubeşte nu există. Deci el îl crede pe prieten
17. Ereziile şi păgânismul nu sunt decât „sursa” şi „pricina” existenţei sale, fiinţării sale
produsul pierderii harului şi faptului că nu-l (nu e vorba de aducerea şi menţinerea în fiinţă,
simţim concret. Eretic sau păgân – care rămâne care ţine de Creator). Strigătul unui astfel de om
de bună voie aşa – nu poate fi decât cel care nu către prietenul său este: „Lasă-mă să te iubesc şi
are experienţa harului. Ereticul sau păgânul doar îmi e de-ajuns. Lasă-mă să-ţi dau dragostea mea,
îşi închipuie ce e harul Duhului şi îşi imaginează oricâte ar trebui să sufăr pentru asta”. Aşa a făcut

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 13


Domnul Hristos pentru noi.
20. Este o mare taină acest lucru. Cum să facem
ca atunci când dăm altuia sau îi facem bine să Din Poemele dogmatice
ne credem în adâncul inimii datornicii lui şi să-l
socotim ca binefăcătorul nostru? Faptul că el a
O, Tu, Cel ce eşti deasupra a toate,
acceptat să-l ajuti este pentru tine îndatorarea ta
faţă de el, căci tu creşti în dragoste prin faptul că Ce aş putea să-Ţi spun lăudându-Te?
el te acceptă. Dumnezeu se socoteşte îndatorat să Ce cuvânt să Te laude?
ne răsplătească, dacă vrem să-I acceptăm ajutorul Nici un cuvânt nu Te poate exprima.
– desigur în cazul lui Dumnezeu nu se poate Ce minte să Te contemple?
vorbi de o creştere a Lui în dragoste. De neînţeles
Nicio minte nu Te ajunge.
e iubirea şi smerenia lui Dumnezeu! Iar când
ajutăm pe cineva, este esenţial să nu-i dau aceluia Tu rămâi necunoscut minţii,
impresia că l-am ajutat, ci că el m-a ajutat. Chiar dacă ai zidit toate ce pot fi concepute.
21. De vreme ce Avraam a fost în stare să-şi Şi toate câte glăsuiesc ori glas nu au,
dea fiul, nu mai pare aşa de minunat că Pe Tine Te slăvesc.
Dumnezeu îşi dă Fiul. Dar Dumnezeu ascunde Toate cele înţelegătoare ori fără de înţelegere,
de la noi faptul că Avraam a avut puterea să
Pentru Tine laude împletesc.
facă acest lucru tot de la El şi că Dumnezeu i-a
insuflat de fapt acest mod jertfelnic de a vieţui. Obşteşti ne sunt doririle şi durerile,
22. Adevărata prietenie nu se găseşte decât Toate spre Tine se întorc
între sfinţi. Şi se roagă. Ale Tale toate zidiri,
23. Ca să experimentăm o astfel de prietenie Imn fără de glas Îţi aduc.
şi dragoste nu se poate în afara virtuţii. Fiecare În Tine toate se găsesc
dintre prieteni trebuie să lucreze virtutea, altfel Şi toate spre Tine privesc.
nu va fi o prietenie dumnezeiească. Deci între
Ţelul tuturor eşti Tu
oameni pătimaşi nu poate exista prietenie reală
sau dragoste, fie chiar şi între soţ şi soţie. Cel ce eşti Unul, şi Toate, şi Niciunul.
24. Cei neexperimentaţi în viaţa duhovnicească Nu eşti niciunul, nu eşti nici toate, ci mai
cred că plăcerea unei vieţuiri virtuoase îşi găseşte presus de tot şi de toate.
termen de comparaţie – indiferent că e bun sau Posesor al numelor toate,
rău – în sentimentele legate de lumea aceasta. Cum să Te numesc, Cel singur fără de nume?
Sfântul tocmai acest lucru îl avertizează: Ce minte cerească poate
plăcerea duhovnicească nu are echivalent în
Să se înalţe dincolo de a înălţimilor nori?
lumea creată.
25. Literal: „decât ceea ce trebuie.” Măcar de mi-ai arăta milă!
26. Împărăţia Cerului nu este decât relaţia O Tu, Cel ce eşti dincolo de toate,
directă cu Sfânta Treime şi cu toţi sfinţii şi îngerii. Cum Te-aş putea lăuda cu adevărat,
Este împreună-veselie, provocată de dragostea de Îmi este îngăduit în alt fel?
a fi cu cei iubiţi.
(Migne, P. G. vol.62) (Sfântul Grigore de Nazianz)

14 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


2. Vocea duhovnicului

Viaţa Arhimandritului
filozofilor care, în realitate, nu există”.
Sofronie Saharov În paralel, îşi dăruieşte întreaga pasiune
picturii, pe care a studiat-o la Şcoala Naţională
Există fiinţe care, încă de la naştere, sunt de Arte Frumoase din Moscova. Însă, tulburările
mistuite de setea de absolut. Aceasta este o taină Revoluţiei bolşevice îi perturbă munca şi se
a persoanei umane şi a preştiinţei lui Dumnezeu hotărăşte să emigreze. După o scurtă trecere
Născut la Moscova în 1896, într-o prin Italia şi Germania, soseşte la Paris în 1922.
familie ortodoxă numeroasă, Părintele Sofronie Imediat, are ocazia să expună în acele temple
este, cu siguranţă, una dintre acestea. Încă din ilustre ale artei moderne care sunt „Salonul
fragedă vârstă a fost tulburat de marile întrebări de toamnă” şi „Salonul de ţiglă”. Căutare a
metafizice. Foarte curând avea să conştientizeze invizibilului în spatele vizibilului, pictura, deşi
caracterul tragic al existenţei umane, prin îi oferă momente de bucurie fină, nu-l poate
intermediul marii literaturi ruse şi de asemenea, satisface: „mijloacele de care dispuneam erau
prin intermediul istoriei care îmbrăca formele neputincioase să redea frumuseţea care domneşte
absurde ale Războiului şi ale eshatologiei în natură”.
sângeroase a Revoluţiei din Octombrie. Deşi   Apoi, într-o zi, Cel pe Care părintele
ofiţer în trupele de geniu, Părintele Sofronie nu Sofronie Îl părăsise, se arată lui. Experienţă
a mers pe front. Avea să fie închis însă, de două tulburătoare căreia un text din Scriptură îi va
ori, de poliţia bolşevică la închisoarea moscovită revela adevăratul sens: „Eu sunt Cel ce sunt”
Liubianka. (Ieşire 3,14). Cum oare, Dumnezeu Cel fără de
În timp ce lumea din afară pendula între început, Creator şi Stăpân al întregului univers,
oroare şi barbarie, Părintele Sofronie a cunoscut o să spună „Eu sunt”? Această întorsătură în istoria
mare tulburare lăuntrică provocată de „amintirea umanităţii, această revelaţie făcută lui Moise de
morţii”. Nu un simplu memento mori ca în tradiţia către Fiinţa Absolută ca „persoană”, ca „ipostas”
ascetică, ci o cufundare ameţitoare a sufletului în este pentru părintele Sofronie un adevărat drum
vâltoarea neantului. Avea sentimentul că, prin al Damascului. «Mare este cuvântul „Eu”, scria
moartea sa, moare în el şi cu el tot ceea ce a fost sfinţia sa. El desemnează persoana. Numai
înglobat de propria conştiinţă, neamul omenesc, persoana trăieşte cu adevărat. Dumnezeu este
cosmosul şi chiar Dumnezeu. Experienţă viu pentru că este ipostatic. Miezul acestei vieţi
decisivă, din care avea să reţină două lucruri este iubirea. Întrucât Dumnezeu spune „Eu”,
paradoxale: o senzaţie profundă a efemerităţii omul poate spune „tu”. În „eu”-l meu şi în „tu”
existenţei şi o deschidere „prin cruce” faţă de al Său se află întreaga Fiinţă: şi această lume şi
taina persoanei – capabilă să îmbrace creatul şi Dumnezeu. În afară şi dincolo de acesta nu există
necreatul – şi faţă de realitatea Fiinţei infinite. nimic. Dacă sunt în El, pot spune că „eu sunt”;
„Prin cruce”, deoarece la 17 ani, într-o dimineaţă, dar dacă sunt în afara lui pot spune că „eu mor”».
i-a venit ideea că absolutul nu poate fi „personal”, „Fapt suprem şi primordial al Fiinţei”,
că veşnicia cuprinsă în iubirea evanghelică nu acest principiu ipostatic are un nume şi o înfăţişare,
este decât sentimentalism şi „psihism demn de înfricoşător prin putere şi sfinţenie: Iisus Hristos.
dispreţ”. „Fără El nu l-aş fi cunoscut nici pe Dumnezeu
Abandonându-L pe Dumnezeul cel Viu şi nici pe om”, scria părintele Sofronie. El
încă din copilărie, îşi îndreaptă atenţia către contemplă în Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat,
misticismul Orientului ne-creştin. Practică o însuşi chipul din veşnicie al lui Dumnezeu în om.
formă de meditaţie orientală şi se străduieşte să- Mântuirea apare ca îndumnezeire. Omul este
şi golească mintea de toate „formele relative”. mai mult decât un microcosmos, el este un mic
Confundând individul cu persoana, el servea – dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu, luând chip de
cum avea să o spună mai târziu – pe „Dumnezeul rob, S-a făcut întru totul asemenea omului, omul

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 15


are posibilitatea să devină întru totul asemenea lui   Legată de cunoaşterea sa practică a
Dumnezeu. Pentru părintele Sofronie sfinţenia nu misticii orientale, această experienţă a Luminii
este de ordin etic, ci ontologic: „Sfânt nu este cel necreate, pe care nu va înceta să o aprofundeze, îi
care a atins o treaptă înaltă în domeniul moralei va da părintelui Sofronie o viziune pătrunzătoare a
umane sau în viaţa de asceză, nici chiar în cea diferitelor moduri de contemplare, divină, umană
de rugăciune (fariseii, de asemenea, posteau şi se sau demonică. Discernământul său îl va face, încă
rugau îndelung), ci acela care poartă în sine pe de la instalarea sa în Occident, un interlocutor
Duhul Sfânt”. privilegiat al multor aventurieri ai spiritului.
Bucurie nesfârşită, această autorevelare Nimeni n-a arătat mai bine decât el iluziile şi
a lui Dumnezeu este pentru părintele Sofronie pericolele anumitor forme de gnoză şi de mistică
izvorul unei „dureri care va fi leit motivul întregii naturală, fondate pe metodele psihotehnice:
sale vieţi în Dumnezeu”. Pentru că, revelându- confuzia între Lumina necreată (care vine de
i-se aşa cum este El, Dumnezeu i-a îngăduit la Dumnezeu) şi lumina creată de intelect (care
părintelui Sofronie să se poată vedea aşa cum nu este decât reflexul ei), autoîndumnezeirea
este el în adâncimea cea mai  intimă a fiinţei prin identificarea naturii umane cu cea a lui
sale. Luminându-i sufletul, Duhul Sfânt îl face Dumnezeu, liniştirea interioară care nu este adesea
să vadă profunzimea păcatului şi a întunericului decât o formă de chietism, incompatibilitatea
lăuntric. Dar păcatul văzut nu ca o încălcare între meditaţie (ca destindere) şi rugăciune (ca
a normelor vreunei etici, ci ca o ignorare a lui tensiune extremă), dizolvarea persoanei umane
Dumnezeu Cel Adevărat, ca un refuz al iubirii în „oceanul imuabil al absolutului impersonal”.
Tatălui, „o separare de izvorul ontologic al fiinţei Pentru părintele Sofronie, „vederea luminii
noastre”. Descoperind cu spaimă „cadavrul său necreate este indisolubil legată de credinţa în
interior”, părintele Sofronie intră atunci în „iadul dumnezeirea lui Iisus Hristos”. Din ea decurge
pocăinţei”. Un dar al lui Dumnezeu, „mai mare şi tot ea o confirmă. Sunt mulţi budişti şi alţi
decât acela de a vedea îngeri”, pe care îl consideră gnostici pe care Hristos i-a convertit în timpul
ca a treia sa naştere, după cea trupească şi aceea întâlnirilor acestora cu părintele Sofronie.
în Duh. Indignarea, ruşinea, deznădejdea, ura de   În mod evident, Paştele din 1924, a
sine, sentimentele cele mai extreme, îl înfrâng. marcat o întorsătură pentru părintele Sofronie.
Asemenea Sfântului Petru după ce s-a lepădat de Duhul Sfânt, cum spunea părintele, „a vărsat
Mântuitorul, el varsă lacrimi „ca să-şi zdrobească în inima sa o inspiraţie care nu-l va mai părăsi
oasele”. Totuşi, departe de a-l nimici, această deloc”. Aceasta i-a dat o „îndrăzneală nebună”,
suferinţă metafizică, mai rea decât cea mai necesară pentru a fi creştin. Din acest moment
mare durere fizică, refac firea sa creată şi fac să începea o nouă viaţă. El se cufundă întru totul
ţâşnească în el „o altă vedere, un alt auz, energia în rugăciune, pe care o vede ca „întâlnirea vie a
unei vieţi noi”. persoanei noastre create cu Persoana divină”.
Se vede pus în faţa unei alegeri radicale:
Lumina necreată ori înfierea părintească a lui Dumnezeu Tatăl, ori
Despre Focul care arde patimile şi purifică întunecimile nefiinţei. „Nu există cale de mijloc”,
în Lumina care luminează, există un pasaj legat spunea el. În inima sa, o luptă îngrozitoare opune
de o întâmplare pe care părintele Sofronie o va iubirea sa faţă de Dumnezeu cu pasiunea sa pentru
trăi în 1924. În ajunul Sfintelor Paşti, după Sfânta artă, care „îl stăpâneşte ca pe un sclav”. După luni
Împărtăşanie, Dumnezeu îl cercetează în sfârşit de sfâşiere interioară, aşa cum Avraam s-a decis
şi îi dă să contemple lumina necreată a Împărăţiei să sacrifice ceea ce avea mai drag, abandonează
Sale. „Am perceput-o ca pe o atingere a veşniciei pictura.
divine de duhul meu. Dulce, plină de pace şi   Dornic să-şi consacre viaţa lui Dumnezeu,
de iubire, această lumină a rămas cu mine timp părintele Sofronie intră la Institutul Saint-Serge,
de trei zile. Ea a alungat întunecimile neantului care tocmai se înfiinţase la Paris. Dar studiile
care se ridica înaintea mea. Reînviam şi, odată nu-l satisfac. El găseşte că acolo se vorbeşte
cu aceasta, în mine şi cu mine, lumea întreagă mai puţin întru Dumnezeu cât mai mult în jurul
reînvia. Singura înrobire adevărată este cea a lui Dumnezeu. Până la sfârşitul vieţii va păstra
păcatului. Singura libertate adevărată este cea a o atitudine critică faţă de teologia academică.
reînvierii în Dumnezeu”. Deşi folositoare vieţii istorice a Bisericii, ştiinţa

16 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


teologică nu este, după el, nici mântuire personală nenorocire, o durere apropiată celei pe care Hristos
şi nici cunoaştere adevărată a lui Dumnezeu. a cunoscut-o în Ghetsimani şi pe Golgota. Pentru
Motivul: „Ea ne dă numai o înţelegere intelectuală, a regăsi harul, cu alte cuvinte a transfigura fiinţa
dar nu ne ridică într-adevăr în domeniul Fiinţei noastră dezbrăcând-o de patimi, este necesară o
divine”. Pentru părintele Sofronie, ucenic fidel asceză. O luptă interioară. Un proces de „chenoză
Sfântului Siluan (1866-1938), „creştinismul nu totală” prin care se exprimă dorinţa noastră de
este o doctrină, ci o viaţă”. Teologia nu este un a-L urma pe Hristos, de a ne asemăna Lui mai
exerciţiu speculativ, ci „starea de a fi inspirat mult. „Dragostea lui Hristos este o fericire cu
de harul lui Dumnezeu”. Cunoaşterea spirituală care nimic în lumea aceasta nu se poate compara,
nu este o simplă cunoştinţă, ci „experienţa, în scria părintele Sofronie. Dar, în acelaşi timp, a
existenţă, a comuniunii cu Dumnezeu”. Primează iubi cu dragostea lui Hristos este a bea paharul
aşadar experienţa existenţială însă, ea nu exclude Său. Iubirea lui Dumnezeu este chenotică. El
necesitatea esenţială a unei cunoaşteri dogmatice ne-a poruncit să-L iubim până la ura de sine”.
temeinice. Aşa cum scria părintele Sofronie,
„O viaţă dreaptă este condiţionată de concepţia Întuneric şi nădejde
corectă în legătură cu Hristos şi cu Sfânta Treime. Mai întâi „dar” gratuit al harului, apoi
Altfel, cea mai mică abatere  de la adevăr în abandonare de către Dumnezeu, iar la sfârşit
viaţa noastră interioară denaturează perspectiva redobândirea harului Său. Pentru părintele
noastră dogmatică”. Sofronie, toată viaţa duhovnicească este în
În 1925, părintele Sofronie pleacă la această triplă mişcare. El însuşi nu va înceta să
Muntele Athos. Devine călugăr la mânăstirea trăiască  „în acelaşi timp şi întunecimile morţii
rusească Sfântul Pantelimon. Pentru el, şi nădejdea în Dumnezeu care ne mântuieşte”.
monahismul este, după expresia lui Teodor Această oscilaţie între iad şi lumină, această stare
Studitul pe care îi plăcea să-l citeze, „al treilea paradoxală în care sufletul este înălţat la cer şi,
har”. Este viaţa cerească pe pământ, inima în acelaşi timp, aruncat în valurile întunecate ale
spirituală a Bisericii. Foarte repede primeşte iadului, marchează lungul său periplu „printre
darul rugăciunii neîncetate, „dar de la Dumnezeu tulburări” şi devine una dintre cheile spiritualităţii
legat de un alt dar: pocăinţa”. Transfigurat prin sale.
rugăciune, el însuşi devine rugăciune, stâlp de Din această experienţă arzătoare, părintele
comuniune între cer şi pământ. Călugărul, pentru Sofronie nu va putea însă profita decât din
el, este icoana Maicii Domnului. El este cel momentul în care, în 1930 – eveniment capital în
care se roagă pentru întreaga lume, după preoţia viaţa sa – îl întâlneşte pe Stareţul Siluan. Imediat,
împărătească şi profetică a lui Melchisedec, el, intelectualul cultivat şi rănit de metafizică,
preoţie universală şi accesibilă tuturor creştinilor, se pune la picioarele acestui om simplu, ţăran la
superioară din punct de vedere spiritual preoţiei origine şi aproape analfabet. Trăind în cel mai
ierarhice a seminţiei lui Aaron. înalt grad dragostea de duşmani, stareţul Siluan
La Sfântul Munte, părintele Sofronie a cunoscut stările spirituale cele mai extreme:
face, în acelaşi timp, experienţa pierderii harului. vederea plină de deznădejde a condamnării sale
Marcat de „legea păcatului”, omul nu poate să veşnice urmată, într-un moment de iluminare,
„păstreze întru totul harul iubirii lui Dumnezeu”. de vederea lui Hristos strălucind în Lumină. În
Mai devreme sau mai târziu, victimă a patimilor 1905, în timp ce Einstein anunţa revoluţionările
sale, el are sentimentul că Duhul Sfânt îl părăseşte secolului XX prin teoria relativităţii, acest călugăr
în forma sa tangibilă. Pentru că este suficientă o sfânt primea de la Hristos un cuvânt de mântuire
simplă mişcare a orgoliului, o simplă întoarcere a pentru timpul nostru: „Ţine mintea ta în iad şi nu
conştiinţei asupra ei înseşi pentru ca inima să se deznădăjdui”.
închidă iar duhul să se întunece. Căderea, uneori Pentru Părintele Sofronie, această
, este cea în care omul se năruie în accedie, pe chemare la condamnarea de sine permanentă este
care părintele Sofronie o vede ca „lipsa grijii de expresia desăvârşită a căii lui Hristos, calea cea
propria mântuire”. mai directă şi cea mai sigură spre desăvârşire. În
În funcţie de treapta harului primit mai noi stă să ne smerim asemenea lui Dumnezeu, să
înainte, această părăsire a lui Dumnezeu poate ne condamnăm la chinurile veşnice ale iadului
fi trăită ca un adevărat „iad”: o nelinişte , o prin care să nimicim în noi orice patimă şi să

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 17


ne facem inima smerită şi liberă pentru a primi sânge care picurau pe pământ” (Luca 22, 44). El
dragostea lui Dumnezeu. Căci „altceva este realizează atunci sensul profund al cuvântului
smerenia ascetică şi altceva smerenia lui Hristos”. lui Hristos: „Să iubeşti pe aproapele ca pe tine
Prima, relativă, constă în a se vedea cineva „mai însuţi”.
rău decât toţi”; este rodul unei lupte crâncene cu Această poruncă, după el, indică mai
gândurile. A doua, absolută, „este atributul iubirii puţin măsura în care trebuie să iubim, cât indică
lui Dumnezeu care Se dăruieşte fără măsură”; deofiinţimea ontologică a firii umane, distrusă de
este lucrarea în noi a Duhului Sfânt atunci când păcatul original, dar deja restaurată de Hristos
trăim întreaga umanitate, pe „întreg Adam-ul”, ca prin Întruparea, Moartea şi Învierea Sa şi pe
pe noi înşine. care fiecare are a o reactualiza în iubire. A iubi
Stareţul Siluan a adormit întru Domnul cu iubirea lui Hristos înseamnă a introduce în
la 24 septembrie 1938. În primăvara următoare, existenţa sa personală viaţa umanităţii întregi;
părintele Sofronie merge să trăiască pustniceşte înseamnă a lua asupra sa tot răul acestei lumi
într-o chilie din Karoulia, în inima „pustiei” ca pe propriul rău; şi mai înseamnă a introduce
athonite. Aici îşi pune la încercare iubirea sa faţă în pocăinţa pentru propriile căderi, păcatele
de Părintele ceresc şi aprofundează realitatea aproapelui său.
dumnezeiască, dar în acelaşi timp, merge până „Rugăciunea pentru lume înseamnă
la capătul pocăinţei şi a chenozei sale. Acolo, a-şi vărsa cineva sângele”, spunea Sfântul
în singurătate, cunoaşte momente de rugăciune Siluan. O astfel de rugăciune, nu vine totuşi
curată. Într-o astfel de rugăciune, faţă către de la sine. Fiind un dar al Duhului Sfânt, ea
faţă cu Dumnezeu, fără imagini şi gânduri care presupune o pocăinţă desăvârşită. Esenţială,
să-l distragă, mintea şi trupul său erau unite în întrucât este  mântuitoare, ea este de asemenea
mod desăvârşit în inimă; duhul este antrenat în marcată de neputinţă. Deoarece, aşa cum spunea
infinitul imens, luminos şi de negrăit al veşniciei părintele Sofronie, „nimeni şi nimic nu-l poate
dumnezeieşti, mai presus de limitele spaţiului şi priva pe om de libertatea sa de a ceda răului,
ale timpului. În privinţa aceasta, procedeul literar de a prefera întunericul, luminii. Oamenii îşi
pe care părintele Sofronie îl foloseşte în ultimul construiesc singuri iadul”. Şi cel mai mare iad,
capitol al cărţii sale „Rugăciunea, experienţa cel mai mare păcat, este războiul. Împotriva
vieţii veşnice” nu înşeală pe nimeni. Adevăratul acestei alegeri greşite ce poate face creştinul? La
ascet pe care îl întreabă în scopul iniţierii în acest sfârşit de secol când, din Irlanda până în
tainele Luminii Taborului apare tocmai pentru Caucaz, trecând prin fosta Iugoslavie şi Orientul
a nu fi el-însuşi. Prin gura acestuia, considerat Apropiat, fanatismele de toate soiurile, religioase,
demn de a contempla această lumină – figură în naţionaliste, etnice, însângerează pământul vechii
spatele căreia se ascunde şi se manifestă smerenia creştinătăţi, este necesar mai mult decât oricând
sa – se rosteşte bine înţeles propria experienţă pe să ne amintim de dublul mesaj al sfântului Siluan
care ne-o comunică. şi al părintelui Sofronie. Mai întâi, universalitatea
Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu: „Nu
Rugăciunea pentru lume cunosc un Hristos grec, rus, englez, arab,
Dar, un alt paradox, în timp ce omul spune părintele Sofronie. Hristos, pentru mine,
„experimentează prezenţa lui Dumnezeu până este totul, Fiinţa supracosmică. Când limităm
la a uita de lume”, rugăciunea lărgeşte inima Persoana lui Hristos, coborând-o spre exemplu
şi cunoştinţele sale la nivel cosmic. Acolo, în în planul naţionalităţilor, pierdem totul şi cădem
„pustia” athonită, părintele Sofronie ascultă în întuneric”. Apoi, iubirea de vrăjmaşi. Pentru
ecourile războiului până în adâncurile grotei părintele Sofronie, această poruncă a lui Hristos
sale. Noaptea, mai ales, strigătul umanităţii care este nici mai mult nici mai puţin decât „piatra
suferea, îi traversa inima. Asemenea stareţului din capul unghiului a Evangheliei”. Este singurul
Siluan, el se roagă pentru lumea întreagă, pentru remediu la toate relele, criteriul ultim şi de
„întreg Adam-ul”, cu aceeaşi plângere ca pentru neînlăturat al credinţei adevărate, al comuniunii
el însuşi. El vede în aceste lacrimi un dar al lui adevărate cu Dumnezeu, al adevărului în
Dumnezeu, un reflex al rugăciunii lui Hristos Biserică. Cine are puterea iubirii pentru duşmani
în Grădina Ghetsimani când, „fiind în chin de cunoaşte pe Hristos în duh şi în adevăr. Cine, din
moarte, sudoarea Lui s-a făcut ca picături de contră, nu o are, este prizonierul morţii, încă nu

18 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


este „ortodox”, adică nu-l cunoaşte pe Dumnezeu psalmistul, capabil să vorbească de la egal la
„aşa cum este El”. egal cu orice om, de la copil la filozoful cel mai
Practic, în ce constă iubirea vrăjmaşilor? sofisticat, trecând prin muncitorul cel mai simplu.
În faptul că preferăm să fim ucişi în loc să ucidem, - Un om de rugăciune care dăruieşte
spune părintele Sofronie. „Nu trebuie să ucidem primul său gând lui Dumnezeu şi primeşte
pe vrăjmaşii noştri, ci să-i învingem prin iubire. de la El răspunsul la o mie şi una de întrebări
Să ne amintim că răul absolut nu există şi că singur ale vizitatorilor săi.
absolut este Binele care nu are început. Porunca - Un om purtător al Duhului Sfânt, care
de a nu răspunde răului cu răul (Matei 5, 39) este ştie să citească în inimile oamenilor, să participe
metoda cea mai eficace de a lupta cu răul”. A la bucuriile şi la suferinţele lor şi să le deschidă
lupta prin forţă înseamnă a înlocui o violenţă cu lucrării harului.
alta şi a întreţine astfel dinamica răului. Biruinţa A vorbi cu părintele Sofronie însemna
obţinută prin forţă este întotdeauna o ruşine să fii irezistibil atras într-o mişcare de depăşire:
pentru  omenire. Prin natura ei, nu poate dura o de la psihologic la spiritual, de la inevitabilele
veşnicie. Biruinţa martirilor şi a sfinţilor este, în detalii şi căderi ale vieţii cotidiene la „unicul
schimb, o adevărată slavă. Ea rămâne în vecii necesar”, de la micul nostru „eu” la dimensiunile
vecilor. Ca dovadă, istoria recentă a Rusiei, pentru cosmice ale Adam-ului întreg, de la logica lumii
care părintele Sofronie nu înceta să se roage, şi la „perspectiva inversă” a Evangheliei.
care îi revela caracterul eminamente paradoxal: Spre sfârşitul lui 1943, urmând chemării
suferinţe, crime şi drame nesfârşite pe pământ, mai vechi a călugărilor mănăstirii Sfântul Pavel,
iar în cer şi în Biserică, secerişul sfinţilor! „Nu părintele Sofronie va părăsi Karoulia pentru
există tragedie în Dumnezeu, spunea şi repeta el, pustia de la Sfânta Treime, lângă Noul Schit.
într-un alt fel în „Rugăciunea, experienţa vieţii Condiţiile de viaţă de aici sunt foarte aspre,
veşnice”. Tragedia nu există decât pentru omul întrucât grota, izolată şi prevăzută cu o capelă
a cărui vedere nu depăşeşte hotarele pământului. mică, era prada unor importante infiltrări de apă.
Hristos a trăit drama întregii omeniri, dar  în El Sănătatea părintelui Sofronie a avut de suferit
Însuşi, nu exista nici o dramă”. Numai o pace de din această cauză şi, la capătul a doi ani, a trebuit
necuprins… să renunţe. Se aşează o vreme la schitul Sfântul
În 1941, părintele Sofronie este numit Andrei, care aparţinea mănăstirii Vatoped.
preot la mănăstirea Sfântul Pavel. Un an mai Acum începe să simtă nevoia interioară de
târziu, a fost numit duhovnic. Va fi, din acel a face cunoscută lumii experienţa duhovnicească
moment, părinte duhovnicesc pe lângă mai a stareţului Siluan. El a însoţit-o cu o analiză
multe mănăstiri. Era începutul unei paternităţi foarte profundă a vieţii şi gândirii sale. Aduse
duhovniceşti care nu va înceta să se extindă nici de Sus, „cuvintele vieţii veşnice” ale Sfântului
după venirea sa în Europa occidentală. Ironie Siluan sunt aşa de simple, aşa de transparente,
a destinului şi sclipire a Providenţei: el care, încât profunzimea lor teologică, înaltul grad
la început era ofiţer în trupele de camuflare, de perfecţiune spirituală de care acestea dau
lucrând să facă vizibilul invizibil, venea acum mărturie, scapă multora dintre cele mai mari
să facă invizibilul vizibil pentru mii de ucenici. inteligenţe ale epocii.
Da – şi capitolul pe care îl dedică paternităţii Tradus apoi în nenumărate limbi, opera
duhovniceşti în “Rugăciunea, experienţa vieţii Sfântul Siluan, monah al Muntelui Athos a
veşnice” confirmă acest fapt – părintele Sofronie devenit clasică în literatura ascetică ortodoxă.
a fost: Pentru părintele Emilianos, egumenul mănăstirii
- Un adevărat stareţ. Sfântul Petru (de la Muntele Athos), ea este chiar
- Un om în Hristos, preocupat să întrupeze „o nouă filocalie”. Intuiţia părintelui Sofronie şi
Logosul în istorie şi în cosmos, să transfigureze mărturisirea sa îşi vor aduce roadele. În 1988,
istoria şi cosmosul în Lumina Logosului. stareţul Siluan va fi canonizat de Patriarhul
- Un om al liniştii prin care vorbeşte Constantinopolului.
Cuvântul lui Dumnezeu, care ne naşte pe noi
nouă înşine şi vieţii în Hristos prin cuvintele sale Unicul necesar
inspirate. Victimă a unei boli grave, refăcut cu
- Un om al cuvântului, arzând precum greu în urma unei operaţii importante în 1951,

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 19


părintele Sofronie nu se poate întoarce la Sfântul faţa Căruia pocăinţa noastră nu va avea sfârşit pe
Munte unde, din cauza Războiului rece, situaţia pământ.
s-a înrăutăţit puternic pentru călugării de origine Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul nu
slavă. Rămâne atunci în această mică Rusie a va avea deci reguli, ci doar un orar. O împărţire
emigraţiei care era Saint-Genevieve des-Bois, a zilei în trei perioade de timp: pentru masă,
aproape de Paris. pentru lucru şi mai ales pentru rugăciune,
Atraşi de strălucirea sa spirituală, mai liturghie şi chemarea Numelui. Pentru părintele
multe persoane cu orizonturi diferite se adună în Sofronie, Liturghia nu era doar „actul unei
jurul său. În 1959, după ce a căutat zadarnic în credinţe respectuoase, ci contemplarea lucrării
Franţa un loc mai favorabil unde să întemeieze lui Dumnezeu-Omul, Paştele Domnului prezent
o formă de viaţă comunitară, părintele Sofronie întotdeauna cu noi”. El spunea: „Dacă mântuirea
pleacă în Anglia cu o mână de ucenici. Împreună în Hristos este singurul scop al vieţii noastre, tot
se instalează la Tolleshunt Knights (Essex), ceea ce facem poate deveni act de rugăciune.
într-o veche casă parohială dezafectată. Astfel Viaţa noastră cotidiană trebuie să fie o liturghie
ia naştere mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, neîntreruptă”.
după numele primei capele împodobită cu icoane Fundamentul spiritual al mănăstirii
de părintele Gregoire Krug. Sfântul Ioan Botezătorul va fi, desigur, învăţătura
  Până mai ieri cenobit, apoi pustnic, iar Sfântului Siluan. Nu căutări ale unor stări mistice
acum stareţ în inima lumii: traiectoria părintelui deosebite, ale unor contemplaţii sublime, ci o
Sofronie este exemplară. În Marea Britanie, tot viaţă simplă, euharistică, evanghelică. Urmând lui
efortul său s-a concentrat în construirea unei Hristos, „oriunde va merge El” (Ap. 14, 4). Dacă
„familii spirituale” unită în iubirea şi căutarea scopul este clar – dobândirea mântuirii personale,
„unicului necesar”. Era greu, descoperind îndumnezeirea – nici mijlocul de realizare a
mănăstirea sa, să nu te gândeşti la spiritul mistic acesteia nu este mai puţin important: a face din
al Sfântului Serghie de Radonej (sec. XIV) şi, poruncile lui Hristos legea unică şi neschimbată
mai târziu, la Sfântul Nil Sorski (sec. XV). a vieţii noastre. Pentru părintele Sofronie, foarte
Asemenea celui din urmă, în ciuda inspirat de Sfântul Grigorie Palamas (sec.
neîncrederii sale în teologia academică, el dă XIV), poruncile nu sunt norme etice, ci „energii
o mare valoare activităţii intelectuale. Ca şi la dumnezeieşti”. Ele sunt reflectarea pe pământ
acesta, respectul pentru unicitatea persoanei a vieţii veşnice: „Rămânând în aceste porunci,
primează asupra regulii. Nu este vorba de vom deveni asemenea lui Hristos în mod organic.
tipic (ansamblu de reguli rituale şi rânduite de Viaţa Sa devine viaţa noastră, conştiinţa Sa devine
Biserică), ci de voinţa şi conştiinţa deplină de conştiinţa noastră, iar gândirea Sa gândirea
a trăi în Duhul lui Hristos care creează unitatea noastră”.
comunităţii. Nu este vorba de respectarea Aceste porunci ale lui Hristos, care deschid
prescripţiilor alimentare exterioare, ci de lupta aici pe pământ porţile raiului, părintele Sofronie
interioară împotriva gândurilor şi a atenţiei minţii le considera într-o formă unitară, liturgică, pe
la viaţa Sfintei Treimi, care sunt sensul şi esenţa care nu înceta s-o repete: „Sârguiţi-vă să vă
postului. Asceza nu este un scop în sine, ci un petreceţi viaţa fără de păcat”. Fără de păcat, adică
mijloc pentru a ne elibera de păcat, a ne curăţi în sfinţenie. Fără a răni pe aproapele, ci punându-
inima, a primi harul, a conforma voinţa noastră se în slujba sa şi asumându-şi eventualele lipsuri
cu cea a lui Dumnezeu, „a dobândi dragostea care ale acestuia. În conştiinţă, atentă până la extrem,
ne-a fost poruncită de Hristos”. prezenţa permanentă şi nevăzută a lui Dumnezeu,
Marele pericol al unei reguli, atât în aici şi acum: „Vegheaţi să nu fie nimic impersonal
viaţa monastică dar şi în afara ei, este de a în viaţa voastră. Fiţi atenţi să trăiţi ca şi când
incita persoana în a se pune de acord cu ea, de aţi avea de dat răspuns pentru fiecare mişcare a
a dezvolta o „conştiinţă de forma strâmtorii inimii şi a minţii voastre în faţa întregii umanităţi.
Dardanele”, prea strâmtă pentru a sesiza „măreţia Duhul vostru să rămână zi şi noapte acolo unde
supracosmică a lui Hristos”. Singura regulă care este Hristos”.
rămâne, în realitate, este Hristos, cu care, la drept Exigentă până la extrem, această atitudine
vorbind, nu putem fi niciodată „în regulă”, şi în interioară presupune o luptă fără răgaz împotriva
20 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
patimilor şi a energiilor cosmice ale acestora: duhovnicesc, întemeietor de mânăstire, iconograf,
gândurile. În această cultură a spiritului – autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar,
adevărată „ştiinţă a ştiinţelor” pentru care nu darurile părintelui Sofronie au fost nenumărate.
primim o diplomă decât acolo, Sus – părintele Personalitatea sa multiplă era de asemenea
Sofronie, un adevărat maestru al acesteia, îşi paradoxală. În timp ce viaţa sa spirituală a fost
creştea fiii duhovniceşti. ca o „linie de înaltă tensiune” între Grădina
Strădania de a trăi fără păcat, ia asupra Ghetsimani şi Muntele Tabor, activitatea sa
sa slăbiciunea altora. Simplu şi profund, acest apostolică a fost în întregime înfăptuită între
program duhovnicesc era de asemenea, pentru noutate şi tradiţie.
părintele Sofronie, calea către unitatea creştină. Urmăritor al Sfântului Irineu de Lyon (sec.
„Fiecare, acolo unde l-a lăsat Dumnezeu, să se II) în lupta sa contra gnosticismului şi viziunea
străduiască să dobândească Duhul Sfânt, iar sa „recapitulativă” despre Adam-ul total, discipol
Dumnezeu va face restul”. Din anumite raţiuni, al Sfântului Macarie Egipteanul (sec. IV) în
părintele Sofronie nu credea câtuşi de puţin concepţia despre har, văr cu Sfântul Maxim
în ecumenismul instituţional. Dar el trăia, în Mărturisitorul (sec. VI-VII) în dubla sa natură de
primirea de străini şi în milostenie, ecumenismul ascet şi metafizician, frate al Sfântului Simeon
inimii. Noul Teolog (sec. X-XI) prin cinstirea părintelui
Ca dovadă, cei 1000 de oaspeţi, dintre său duhovnicesc şi verva sa autobiografică,
care un mare număr de ne-ortodocşi, pe care palamit prin apropierea sa de Lumina necreată şi
mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul îi primea poruncile lui Hristos, fiu al marii tradiţii ruse al
în fiecare an. Prin opţiunea uşor naturalistă a unui Hristos chenotic, părintele Sofronie este în
iconografiei sale, grija sa de a celebra liturghia întregime cufundat în Tradiţia Bisericii.
în limbile vernaculare, instituirea la slujbă Dar, în acelaşi timp, aceasta nu a fost
a rugăciunii lui Iisus, importanta muncă de niciodată pentru el doar un sinonim pentru
traducere a discipolilor săi, dialogurile şi repetiţie şi conservare. Astfel, el nu a ezitat să
prieteniile spirituale cu numeroşi creştini de imagineze noi simboluri (pământul în centrul
alte confesiuni, părintele Sofronie avea să fie, cosmosului, situat pe o cruce bizantină), să
pentru a-l cita pe Olivier Clément, o adevărată inoveze în iconografie (Iuda părăsind Cina cea de
punte între Orientul şi Occidentul creştin, unul Taină), să creeze rugăciuni liturgice, să permită
din marii mărturisitori ai secolului nostru despre dezvoltarea unei comunităţi monastice „duble”,
universalitatea Ortodoxiei. compusă din bărbaţi şi din femei. În timp ce
După un început dificil, într-un mediu Tradiţia înseamnă creaţie în Duhul Sfânt şi
indiferent şi suspicios în acelaşi timp, mănăstirea reapropiere personală!
Sfântul Ioan Botezătorul se va mări puţin câte Părintele Sofronie, pentru a relua
puţin pentru a număra astăzi aproape douăzeci o expresie proprie, a intrat „în liniştea şi Lumina
şi cinci de monahi şi monahii de doisprezece veşniciei” la 11 iulie 1993. Urma să împlinească
naţionalităţi diferite. În 1965, intră în jurisdicţia 97 de ani. „Cum este cu putinţă să uneşti duhul,
Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. asemănare a Absolutului, cu pământul”? Toată
Redescoperind harismele de altădată, părintele viaţa sa, el va fi lucrat prin taina omului – duhul
Sofronie deschide un atelier de iconografie; – curat şi liber, în trupul supus puterilor cosmice.
împreună cu monahii şi mai ales cu monahiile Această taină, se poate spune că îi va fi preocupat
sale, el împodobeşte cu fresce refectorul şi noua întreaga viaţă, până la sfârşit.
biserică, care poartă astăzi hramul Sf. Siluan. El Toţi cei care l-au cunoscut înainte de
ia de asemenea condeiul şi scrie cărţi şi articole. moartea sa au fost frapaţi de contrastul dintre
Va publica, în limba franceză: Sa vie et la extrema slăbiciune a trupului său, care nu mai
mienne (Cerf, 1981), La Felicite de cannaîte la voia să-l ducă, şi vioiciunea arzătoare a minţii
voie (Labor et fides, 1988), De vie et d’esprit (Le sale. Aşa cum spunea unul dintre apropiaţii săi,
Sel de la terre, 1922) şi mai ales autobiografia sa „flacăra Duhului va fi ars şi transfigurat în el până
spirituală: Voir Dieu tel qu’il est (Labor et fides, şi ultima părticică de materie”.
1984).
Monah, pustnic, preot, duhovnic, părinte Ierom. Rafael Noica
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 21
3. Misiologie

Athos – Muntele lui vieții noastre, viață al cărei sens e dat de învierea
Lui din morți: Hristos este „Calea, Adevărul și
Dumnezeu Viața”(In 14,6). Acest lucru ni-l dezvăluie studiul
atent al istoriei universale a Bisericii, istoria
întâlnirilor din fiecare veac dintre Dumnezeu din
 
Cer și oamenii din lume. Întâlniri care au însemnat,
de fapt, tot atâtea minuni uimitoare și de suflete
La „plinirea vremii” (Gal. 4,4 ), Domnul mântuitoare, fapte de neprețuit ale Iubirii divine
Dumnezeu L-a trimis în lume pe Unul-Născut pentru făptura mâinilor Sale, și care au adus ca
Fiul Său, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să răspuns din partea omului în primul rând zidirea
ne mântuiască din robia morții și din lanțurile de nenumărate biserici, catedrale, mănăstiri,
păcatelor: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, schituri, monumente religioase, mausolee sau
încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca fie și doar simple capele ori troițe – tot atâtea
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă semne ale încreștinării vieții oamenilor în spațiu
veşnică”(In 3,16). Astfel, Bethlehemul Iudeii, și în timp prin harul iubirii treimice revărsat în
Nazaretul Galileii și Ierusalimul au devenit locuri lume, și formând bogăția spirituală și materială
ale sfințeniei cerești revărsate pe pământ, căci inestimabilă a Sfintei Tradiții, cristalizată în
în ele Fiul Celui Preaînalt „pentru noi oamenii chipul monumental al nemuritoarelor opere de
și pentru a noastră mântuire S-a întrupat de la artă, arhitectură, sculptură și pictură, precum și
Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, S-a răstignit de cultură scrisă.
pentru noi, a pătimit și S-a îngropat, a înviat și S-a La loc de cinste stă, desigur, zestrea
înălțat la ceruri” (Simbolul Credinței). Practic, spirituală excepțională lăsată lumii de civilizația
numele Țării Sfinte i-a fost dat acesteia de pașii Capitalei de Răsărit a Imperiului Roman de
pe care Cel de Sus i-a făcut pe pământ în lungul altădată, faimosul Constantinopol. Deși, istoric,
și de-a latul ei, străbătând istoria umanității Împărăteasa cetăților (așa cum a fost unanim
cu mulțimea minunilor Sale. Nu este loc în numită, deopotrivă de prieteni ca și de dușmani)
cuprinsul acestui mic teritoriu geografic numit a existat doar de la 11 mai 330 până la 29 mai
oarecând Canaan sau Palestina, iar astăzi Israel, 1453, totuși harul ei dăinuie până astăzi, prin
care să nu poarte pecetea sfințeniei lucrărilor sclipiri ce strălucesc încă, la cinci veacuri de la
Duhului lui Dumnezeu – între care Pogorârea doborârea ei, și vor mai străluci neîndoielnic
din ziua Cincizecimii e încununarea tuturor până la cea de-a doua slăvită venire a Fiului
celorlalte, ca act de naștere a Bisericii lui Hristos lui Dumnezeu „pe norii cerului”(Mc. 14,62).
în lume. Dar minunile Duhului Dumnezeiesc nu Iar locul în care slava de altădată a Bizanțului
încetează a se revărsa clipă de clipă, ca dintr-un creștin luminează cu aceeași putere până astăzi
izvor ceresc nesecat, precum și Psalmistul cântă: este Athosul: Muntele lui Dumnezeu, Muntele
„Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu Sfânt, Grădina Maicii Celui Preaînalt, limanul
înţelepciune le-ai făcut!”(Ps, 103,25). mântuirii, podul de pe pământ la Cer, Capitala
Chiar și după trecerea a două milenii de rugăciunii isihaste a creștinătății ortodoxe, locul
creștinătate, pentru noi, creștinii de astăzi, tot pe care Maica Domnului, pururea-Fecioara
Persoana Mântuitorului Iisus Hristos este centrul Maria, l-a ales pentru a-i fi o adevărată „Sfântă a

22 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


Sfintelor” de după Sfânta Sfintelor a înțeleptului Nil Sinaitul (zis și „Ascetul”), Ioan Sinaitul
Solomon, fiul lui David, nou Eden așezat în sânul (supranumit și „Scărarul” sau „Scolasticul”),
naturii pământești, între necuprinsul văzduhului Ștefan Sinaitul (ale cărui sfinte moaște veghează
și întinsul apelor, ca o altă Galilee – acum până astăzi Mânăstirea Sfintei Ecaterina), Filotei
ortodoxă – zidită lângă Marea Egee, precum cea Sinaitul, Isihie Sinaitul, marele învățător Grigorie
din Munții Gadarei, de lângă Marea Kineret, ca Sinaitul, ca și Sfântul Ierarh Anastasie Sinaitul - ,
o prelungire peste ape a Munților Balcani prin precum și de poporul lui Dumnezeu din ținuturile
mijlocirea frumoasei Peninsule Halkidiki, de care Palestinei și ale Siriei, prin luminători precum
parcă s-a și desprins atunci când, vreme de trei Ilarion cel Mare și Hariton Mărturisitorul,
ani (între 483 și 480 î.Hr.), între satele  Nea Roda Eftimie cel Mare și Teoctist cel Înțelept,
și Trypiti, sub conducerea directă a faimoșilor Teodosie cel Mare, Sava cel Sfințit și Gherasim
ingineri militari Artahais și Vouvaris, oștile de la Iordan, Cuviosul Gheorghe și arhiereul Ioan
regelui Xerxes I al perșilor au săpat un canal lung de pe Valea Hozevei, și până la aștri uimitori
de două mii de metri, lat de treizeci de metri și precum Ignatie Teoforul, Efrem Sirul, Isaac
adânc de cincisprezece metri, prin care să treacă Sirul, Episcopul de Ninive, Poplie Sirianul sau
întreaga flotă persană  spre pământul elinilor. Afraat Persanul, Tațian Asirianul (cel supranumit
Contemplat ca loc al tainelor duhovnicești „Tertulian al grecilor”), Teofil și Eustație ai
uimitoare și al bogățiilor culturale și religioase de Antiohiei, Iacob din Nisibe și Iacob de Edessa,
neprețuit, Muntele își vădește întreaga maiestate ori Roman Melodul și Sfântul Ioan Damaschinul.
prin harul aceleiași Lumini Sfinte ce se pogoară Neîndoielnic, dogoarea rugăciunilor acestor
an de an la Mormântul lui Iisus din Ierusalim, asceți neînfricați biruitori ai duhurilor răutății, a
spre a vesti lumii înnoirea ei. Dar cunoașterea (și plămădit duhovnicește miezul de foc al sufletului
re-cunoașterea) sfințeniei Muntelui Athos poate marelui Athanasie cel ce, în preajma anului 963
fi făcută doar lăuntric, prin credință, cu mintea de la Întruparea Domnului, avea să statornicească
pogorâtă în adâncul inimii. Tot așa cum, de pildă, în Muntele ocrotit de pururea-Fecioara Maria cea
poți pricepe felul în care Egiptul faraonilor de dintâi chinovie a fraților uniți în lupta pentru
demult, pământul înfricoșătoarei păgânătăți de dobândirea virtuților dumnezeiești și biruirea
altădată, a devenit țară atât de creștină încât a patimilor de tot felul.
ajuns ea însăși vatră a monahismului universal, Desigur, călugări vor fi fost și până atunci
în cuprinsul căreia comunități de mii de suflete – dovadă, numele Mănăstirii Vatopedi (care se
omenești s-au călugărit sub povața și prin tâlcuiește „copilul din tufiș”), și despre care tradiția
exemplul personal al marilor începători – precum locului atestă că a fost întru început altar  zidit de
Pavel Tebeul și Antonie cel Mare, Șenutie cel către Sfântul Împărat Teodosie cel Mare, în veacul
Mare și Pahomie cel Mare (care a și primit prin al cincilea de la Hristos, în semn de recunoștință
descoperire chiar de la îngerul lui Dumnezeu pentru salvarea de la naufragiu a fiului său,
rânduielile vieții monahale), organizându-se cu Arcadie. Dar istoria Muntelui e încă și mai veche,
disciplină aproape militară, ca niște adevărați mergând până la veacurile de păgânătate idolatră,
ostași ai Duhului lui Dumnezeu, în cete ale despre care marii istorici ai antichității, Herodot
diferitelor slujiri și nevoințe ascetice. Iar pilda și Strabo, consemnează faptul că Peninsula Akti
uimitorului Egipt a fost urmată întocmai apoi (așa cum se numea pe atunci Muntele Athos) era
și de suflarea creștină din pustiurile Sinaiului populată  de pelasgiani sosiți din insula Limnos,
și Raitului – a cărei respirație duhovnicească a și care zidiseră cetăți precum Dion, Olofixos,
dat Bisericii Universale stâlpi de foc precum Acroathon, Thissus, Cleoni, Eretria și Akanthos,

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 23


ce cuprindeau mulțime de capiști idolești, sălașe ucide și a prăda, de a arde și a distruge totul prin
ale necuraților demoni ce pretindeau oamenilor locurile prin care treceau. Amintirea groazei pe
întunecați la cuget sacrificii sângeroase – inclusiv care o inspirau aceștia o păstrează până astăzi
ale propriilor lor copii, pentru a le fi favorabili și impresionantele ziduri de piatră care străjuiesc
a le prezice viitorul. Între aceștia, mai mare decât mânăstirile din cuprinsul Sfântului Munte.              
toți și făcut în întregime din aur, strălucea (în Există până astăzi opinii conform cărora
zilele de vară chiar până la Bizanț) din înălțimea cei dintâi monahi ar fi venit la Athos încă din
vârfului Athon, idolul zeului Apollo. Tradiția primele veacuri creștine, mai ales din zona Asiei
locului mărturisește că, atunci când, însoțită de Mici, de prin Efes, acolo unde a propovăduit
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în călătoria și a locuit Sfântul Ioan Evanghelistul, acei
către Insula Ciprului, la Sfântul și Dreptul Lazăr monahi fiind preocupați încă de pe atunci de
cel a  patra zi înviat din morți de către Fiul Ei iubit, viața contemplativă. Scriitorul bisericesc rus
pururea-Fecioara Maria a ajuns printr-o furtună la contemporan, Arhimandritul Porfirie Uspenski
țărmul Athosului (cam în dreptul Mănăstirii Iviru se referă la câteva din evenimentele și persoanele
de astăzi, pe la locul numit „limanul lui Climent”) care au marcat istoria  Muntelui până la sosirea
toți idolii din  templele păgâne au căzut la pământ din Bitinia a marelui Athanasie din Trapezunt,
cu vuiet mare, sfărâmându-se în bucăți, în vreme în preajma anului 963. În condițiile invadării
ce diavolul din idolul Apollo era silit de puterea Macedoniei, în veacul al șaptelea de la Hristos,
Duhului Dumnezeiesc să-i îndemne pe locuitorii de către arabii care jefuiau și prădau insulele
cetăților să iasă în întâmpinarea Stăpânei îngerilor din Marea Mediterană și din Marea Egee,
și a oamenilor, a Maicii Fiului lui Dumnezeu, a împăratul bizantin Constantin Pogonatul (641-
cărei sosire îl făcea să-și răcnească pieirea prin 668) semnează un hrisov prin care încredințează
cuvinte ca acestea: „Nu mai pot să-mi țin șederea monahilor Muntele Athos ca loc special pe
/ Căci îmi văd venind căderea / De la țărmuri, de care să îl îngrijească și în care să se poată
mai sus / Vine Maica lui Iisus!...”, căzând apoi cu ruga nestingheriți, supraveghind astfel și zona
zgomot mare și sfărâmându-se în mii de bucăți. dimprejur. Tot pe atunci, prin anul 681, ajunge
La rândul său, marele istoric Plutarh, în capodopera la Athos, venind de la Roma (acolo unde fusese
sa intitulată „Vieți paralele”, consemnează faptul tuns în monahism chiar de către Episcopul
că Dinokrates, renumitul arhitect al faimosului cetății), fostul soldat grec și prizonier de război,
Alexandru Macedon, a propus imperialului său Petru, cel ce avea să se arate apoi ascet neînfricat
patron sculptarea Muntelui Athos sub forma și brav ostaș al lui Hristos, rămânând în memoria
chipului cuceritorului lumii de atunci; modest, Bisericii chiar cu supranumele de „Athonitul”; la
însă, acesta a declinat propunerea de omagiere, sfârșitul secolului al șaptelea și începutul celui
rostind cuvintele „Lasă Muntele așa cum este”. Și de-al optulea, sfântul monah avea să strângă și
istoricul Vitruvius arată că de-a lungul secolelor să formeze în jurul său mulțime de ucenici în
ce au urmat, caracterul arid și stâncos, pantele meșteșugul călugăriei prin puterea darurilor și a
abrupte și pline de vegetație sălbatică, lipsa harismelor pe care le primise de la Dumnezeu.
apei dulci, precum și aspectul general neprielnic Deja în veacul următor avea să ajungă aici,
al Muntelui, au făcut ca locul să se pustiască, venind din Tesalonic, celălalt mare predecesor
oamenii migrând în regiuni mai favorabile al Sfântului Athanasie, Sfântul Eftimie cel Nou
viețuirii zilnice. Alt motiv pentru care Muntele (născut prin anul 823, la Ancyra), întâlnindu-l
se va fi pustiit îl reprezintă și atacurile piraților, aici (prin anii 867-869) pe faimosul pustnic Ioan
acei tâlhari ai mărilor care aveau obiceiul de a supranumit și „Colovul”.

24 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


În anul 883, împăratul bizantin Vasile I peșterile și crăpăturile stâncilor pentru a viețui
Macedoneanul pecetluiește cu sigiliul împărătesc în modul cel mai auster cu putință firii omenești,
documentul de recunoaștere a Muntelui departe de lume și aproape de Dumnezeu, spre
Athos ca teritoriu rezervat exclusiv viețuirii dobândirea mântuirii.
monahilor, în 885 decretând ca ilegală trecerea Cu o suprafață de aproximativ 350 de
canalului  regelui Xerxes înspre Sfântul Munte. kilometri pătrați, având lungimea de 60 de
Granița avea să fie reconfirmată în anul 911 de kilometri, lățimea între 12 și 18 kilometri, și
semnătura împăratului Leon I cel Înțelept (zis înălțimea de 2033 de metri la vârf, Muntele Athos
„Filosoful”), iar în 920 de cea a bazileului Roman poartă până astăzi supranumele de „Grădina
I Lecapenul – toate acestea pregătind întocmirea Maicii Domnului”, ca semn al ocrotirii neîncetate
unei adevărate Constituții a Sfântului Munte, cu de care se bucură din partea Împărătesei cerului
numele de „Typikon”, sub domnia împăratului și a pământului - ceea ce îl face locul cel mai
Ioan I Tzimiskes, semnată în anul 970 de însuși dorit și iubit de către monahii din lumea întreagă.
Sfântul Athanasie, alături de ceilalți cincizeci și Fără îndoială, faima Muntelui nu e dată doar de
patru de stareți ai vremii sale. caracteristicile sale geografice, de coordonatele
Atunci când a sosit la Athos, puțin înainte lui istorice ori de remarcabilele sale bogății
de anul 963 d.Hr., Sfântul Athanasie viețuise deja culturale – ci, mai ales și mai presus de acestea, de
vreme de câțiva ani ca un adevărat ascet în Munții însușirile excepționale ale sfințeniei locuitorilor
Bitiniei, sub povățuirea marelui stareț și Sfânt săi. Aceasta întrucât, în ciuda nenumăratelor și
Cuvios, Mihail Maleinos, și purtând în suflet cumplitelor încercări și suferințe prin care au
pomenirea luminoasă a faptelor de remarcabilă trecut călugării athoniți veacuri la rând, totuși ei
vitejie duhovnicească și neînfricată dârzenie au rămas de neclintit în credința lor. Am putea
mărturisitoare în lupta pentru apărarea Ortodoxiei să ne amintim aici fie și numai de urgisirile,
și a cinstirii icoanelor, săvârșite de Sfântul prigonirile, uciderile, abuzurile și hoțiile uriașe
Theodor Studitul, starețul faimoasei Mânăstiri pe care le-au comis asupra lor soldații și clericii
Studion din Cetatea împărătească a Marelui apuseni (uniți, chipurile, sub flamura stindardului
Constantin. În vârstă de aproximativ treizeci de idealurilor cruciate de eliberare a locurilor
ani, Athanasie nu a luat cu sine decât hainele de sfinte ale creștinătății de sub amarnica stăpânire
pe el, două cărți și culionul starețului său – ca păgână), după nefasta cruciadă a patra din anul
semn de binecuvântare. Viteazul general Nichifor 1204 (dintre isprăvile căreia arderea cinstitelor
Focas, ajungând împărat (el însuși iubitor de viață icoane, distrugerea valorilor patrimoniale de
pustnicească și contemplativă), avea să îl ajute în cult, furtul sfintelor odoare, vaselor prețioase
mod considerabil la zidirea celei dintâi mânăstiri și odăjdiilor scumpe, profanarea și înstrăinarea
de obște a monahilor athoniți – Marea Lavră, sfintelor moaște, risipirea comorilor străvechi și
înzestrând-o din belșug cu averi, odoare, odăjdii, distrugerea manuscriselor unicat – nu erau decât
sfinte moaște, și chiar și cu o parte din Cinstitul simple fapte cotidiene); ori, dacă ar fi să mai
Lemn cel de-Viață-Purtător al Crucii lui Hristos. pomenim doar de veacurile de subjugare otomană,
Așa se ajunse ca , spre sfârșitul veacului în cursul cărora cotropirile, jafurile, pârjolirile
al zecelea de la Hristos, în Athos să viețuiască și chinuirea celor robiți și răpiți ajunseseră
deja aproape o mie de monahi, pentru ca numai în obișnuințe ale vieții zilnice a întregului Munte.
anul 1020 să se roage aici trei mii de călugări, iar Călugării aghioriți au ținut piept tuturor
în 1050 șase mii de asceți să populeze cele 180 de acestor hoarde ale răutății, indiferent dacă au fost
mânăstiri și schituri ale Muntelui, ridicate printre dezlănțuite de chiar împăratul și de patriarhul

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 25


lor (așa cum a fost cazul cu Mihail al VIII- zilnice s-au organizat în douăzeci de mânăstiri
lea Paleologul și cu Ioan Vekkos, cei atât de de obște, în douăsprezece schituri dependente
dornici să impună prin mârșăvie întregii suflări de acestea și într-o mulțime de sihăstrii, chilii și
ortodoxe răsăritene a Imperiului unirea cu colibe, în care viețuiesc de la trei până la zece sau
apusenii romano-catolici papistași, act semnat doisprezece monahi, sub povățuirea unui bătrân
spre veșnică osândă la Lyon în anul 1274), sau mai sporit, liniștindu-se prin tăcere și practicând
de armatele personale ale Papei, care, vreme de rucodelia neostoită. Nu lipsesc, desigur, nici
aproape jumătate de veac (între anii 1259-1306) pustnicii – călugări ce viețuiesc izolat, în deplină
devastează mânăstirile, pârjolesc schiturile și ucid singurătate, și care se întâlnesc periodic spre a
fără cruțare în chinuri înfiorătoare pe monahii din se cerceta duhovnicește și a se întări în nevoință.
Munte, numiți încă din 1223 de către Honorius Fiecare mânăstire își trimite reprezentantul la
al III-lea „neascultători ai Scaunului Apostolic Kareia, capitala Muntelui, pentru a participa la
și rebeli”. Prin interesul constant manifestat, întrunirile Sfintei Kenotite, ale cărei hotărâri sunt
de supunere a rugătorilor din Muntele Athos puse în aplicare de Sfânta Epistasie – Consiliul
autorității Romei, papalitatea a dovedit că e celor patru reprezentanți ai tuturor mânăstirilor,
deplin conștientă de faptul că, realizând aceasta, aleși anual prin rotație și prezidați de Proestos.
nu i-ar mai fi rămas decât să-și impună stăpânirea Obiectul principal al activității acestora îl
și asupra Palestinei și Egiptului – pentru a reprezintă desigur afirmarea și păstrarea unității
subjuga întreaga Ortodoxie. Tocmai această dogmatice, canonice, liturgice și spirituale a
atenție neslăbită și sporită (pe care i-au acordat-o tuturor viețuitorilor Muntelui, pe temeiul Sfintelor
chiar dușmanii săi cei mai înverșunați) atestă Scripturi și al Sfintei Tradiții de la Sfinții Prooroci
caracterul emblematic, simbolic și reprezentativ și Apostoli până în prezent, în deplin acord cu
al sfințeniei athonite și al Ortodoxiei Muntelui întreaga Biserică Ortodoxă Universală. Acest
de neînfrânt, adevărată Cetate sfântă și redută lucru asigură deplina solidaritate și comuniune a
invincibilă a sfintei predanii tainice a rugăciunii monahilor de diferite naționalități veniți la Athos
contemplative și extatice făcute în Numele Fiului din toate părțile lumii. Aici și grecii, și rușii, și
lui Dumnezeu, întru curățirea inimii de patimi, românii, și sârbii, și bulgarii, și georgienii, și cei
luminarea minții prin har și sporirea plină de din alte neamuri mărturisind credința ortodoxă,
uimire în unirea sufletului cu Cel veșnic Viu se roagă împreună, ziua și noaptea, Stăpânului
prin neîncetata pogorâre a minții în adâncul de tuturor și Părintelui Ceresc, sub preacinstitul
nepătruns al inimii. Luptă purtată cu vrednicie Acoperământ al Maicii lui Dumnezeu, atât pentru
împotriva înverșunaților dușmani ai rugăciunii ei înșiși, cât și pentru mântuirea tuturor oamenilor
isihaste, Achindin și Varlaam din Calabria, de pe cuprinsul întregului pământ. Departe atât de
de către marele arhipăstor al Thesalonicului, zgomotul asurzitor al metropolelor contemporane,
preaîndumnezeitul la minte, Grigorie Palama, fiu cât și de poluarea din ce în ce mai greu de suferit
duhovnicesc tot al sfințeniei Muntelui Athos. ce marchează viața cotidiană a acestora, Muntele
În vremea noastră vitregiile istoriei s-au cel Sfânt străbate și pustiul spiritual al veacului
risipit. Neajunsurile administrative și amestecul secularizat și decăzut moral pe care îl trăim
neavenit al politicului au fost înlăturate. Izbăviți noi toți, cu aceeași maiestate duhovnicească
fiind de războaiele „din afară” cu oamenii, și demnitate inegalabilă a frumuseții cerești
athoniții zilelor noastre poartă cu trezvie nepieritoare ce îl împodobește ca pe o adevărată
neîncetată luptele cele „din lăuntru” – cu duhurile corabie a veșniciei, și ca pe un autentic liman
răutății. Pentru mai buna rânduială a viețuirii al mântuirii, locul în care rugăciunea picură

26 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


neîncetat stropi de har dumnezeiesc și licăriri trec prin fața ochilor asemeni unor umbre, tăcuți
de lumină sfântă în sufletele tuturor celor ce se și aproape nevăzuți, în drumul lor zilnic dintre
apropie și adastă în el. Deși, de-a lungul timpului, chilii și sfintele locașuri.
s-au scris nenumărate cărți despre istoria și Pe aici nu stăpânește decât liniștea. O
întocmirea lui, totuși Muntele își păstrează până liniște care pogoară din tăcerea cerului, ca și din
astăzi taina nepătrunsă. Iar frumusețile lui sunt și cea a mării, din freamătul discret al foșnetului
rămân divine, pentru că divin e însuși Duhul Care pădurii, ca și din șoapta norilor văzduhului. Nu
le ocrotește, le împrospătează și le viază - precum poți intra în taina Muntelui dacă această liniște nu
întru începutul lumii, atunci când „Se purta pe intră ea în tine: riști să rămâi străin de loc, neavenit
deasupra apelor”(Fac.1,2). și nepotrivit acolo și atunci, asemeni unui obiect
Pelerinul dornic de contemplare a inert stânjenitor ce – mai devreme sau mai târziu
frumuseții cerești revărsate pe pământ în cuprinsul - va fi îndepărtat cu totul din peisaj. Unui astfel
Muntelui Athos, pornit să atingă nu doar cu ochii de om, athoniții îi adresează un cuvânt ferm și
sufletului, ci și cu cei ai trupului, pipăind cu mâinile de netăgăduit: „Nu ai chemarea Muntelui!”. E
și cu picioarele tărâmul binecuvântat, coboară din foarte adevărat că manuscrisele din vechime și
mașină la Uranopoli, orășelul cu aproape o mie lucrările aghiografice nenumărate ne înfățișează
de suflete omenești, ultima localitate din drumul viața și pilda de înfrânare și de nevoință pe care
către Edenul pământesc al monahilor. De aici au împlinit-o în aceste locuri mii de asceți de-a
înaintarea pe uscat încetează. În Raiul călugăresc lungul anilor, bărbați care – pășind pentru întâia
nu se poate intra decât plutind pe undele mării. oară pe pământul afierosit lui Dumnezeu - l-au
Calea e lungă de vreo 25 de kilometri – până în sărutat cu lacrimi, nemaiavând nici o altă dorire
Dafni, portul care este poartă de acces în Munte; decât aceea de a-și petrece aici întreg răstimpul
vasul o străbate cam în două ceasuri, înaintând viețuirii lor pământești, urmând marilor nevoitori
spre liniștea pustiei printre strigătele pașnice ale de demult și dobândind astfel dulcea mântuire.
pescărușilor jucăuși. Înaintea ochilor uimiți și La fel de adevărat, însă, este și faptul că –
plini de albastrul cerului și al mării, Muntele se oriunde ne-am îndrepta pașii pe pământ – ne vom
întinde în toată măreția sa, aidoma unei împărății întâlni mai întâi tot cu noi înșine, cu propriile
de piatră acoperită cu vegetație sălbatică, plutind noastre patimi, cu propriile noastre neputințe, cu
stăpân pe întinsul apelor și dominând peisajul propriile noastre defecte și nedesăvârșiri, fără a
din înălțimea vârfului său pururea acoperit de reuși cumva să imităm pe alții, oricât de mult ne-
puful unui nor mai alb ca spuma mării – semnul am strădui. Să nu uităm că de la Sfântul Petru
vizibil (spun bătrânii) al ocrotirii neîncetate Athonitul, și de la Sfântul Athanasie Athonitul, și
a pururea-Fecioarei. Din loc în loc răsar ca până la Sfântul Siluan Athonitul și Sfântul Paisie
prin minune zidurile de fortăreață ale cetăților Aghioritul, pământul sfânt al Muntelui a purtat
călugărești, adevărate ostroave cerești presărate pașii zecilor de mii de nevoitori ai dreptei credințe,
ca perlele pe plajă de-a lungul țărmului muntos, ostași neînfricați ai lui Hristos și vase alese ale
adăpostind în ele comorile de lumină izvodite din harismelor Sfântului Duh. De-a lungul ultimului
harul Preasfântului Duh Dumnezeiesc, sălășluit mileniu toți aceștia s-au hrănit din Pâinea Care S-a
aici de veacuri, chemat fiind neîncetat în taina pogorât din Cer în Jertfa euharistică, s-au întărit
fiecărei Liturghii de zi, ca și de noapte, în altarele prin puterea de foc a rugăciunii neîncetate, s-au
mărețelor biserici-catedrale, ca și pe lespezile încins cu armele duhovnicești ale psalmodierii pe
de piatră ale peșterilor neștiute, din suspinele de urmele lui David, Regele-Profet, și au izgonit de
rugă ale inimilor tuturor smeriților nevoitori ce pretutindeni demonii cei preavicleni cu lucarea

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 27


rugăciunii făcute în Numele Mântuitorului. deschide, dar în lăuntru... nu se prea deșteaptă!
Dar taina înfrățirii cu Muntele se Zilele scurtei vizite se sfârșesc - și tu pleci
împlinește lăuntric: tu simți Muntele, iar el te fără să mai înțelegi cum pustnicii nevăzuți (zice-se
simte pe tine – așa precum calul și călărețul, că șapte rămânând mereu la număr) păzesc vârful
precum oșteanul cu spada, precum scriitorul cu Athonului, cum umblă goi prin pădure, păziți
condeiul, precum mama cu pruncul de la sânul fiind și hrăniți doar de către bunul Dumnezeu.
ei. Taina e simplă: doar cel care rabdă rămâne în Nu descoperi nici mana cerească, și nici nu vezi
Muntele cel Sfânt. Căci, fără răbdare, vizitatorii lumina Duhului Sfânt care-i îmbracă. Nu pricepi
rămân simpli turiști pe Calea Vieții: goi intră în nici cum un călugăr oarecând ar fi lovit o stâncă
Munte, goi ies din el, mirați sau contrariați, uimiți doar cu al său toiag (precum odinioară Moise, la
ori împietriți – doar inima fiecăruia dintre ei știe. Scriptură), iar de o mie de ani încoace să tot curgă
Unii vin ca și închinători, dornici să pipăie, să de acolo apă dulce de izvor! Nu-ți mai explici
atingă, să sărute, să privească sfânta credință în nici cum de nu se plictisesc monahii nopți întregi
toată splendoarea ei... dar, zadarnic: rămân ca și la rând să tot cânte prin biserici imne de slavă
sămânța căzută pe „pământ pietros”(Mc. 4,5); către Dumnezeu, ori prin chilii să-I aducă mereu
căci revin la viața lor de zi cu zi, aceiași oameni, aceleași rugăciuni și să-I înalțe în fiecare zori de
întru nimic schimbați, întru nimic zidiți, purtând zi cântarea Liturghiei – când toți ceilalți muncesc
în suflet cel mult o vagă pietate și câteva amintiri sau dorm, păcătuiesc sau se distrează... „Căci
sentimentale. Alții vin ca să „guste” sfințenia, să gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi
vadă „sfinți în viață”, să le atingă „moaștele”, să căile Mele ca ale voastre, zice Domnul”(Is. 55,8)!
„vâneze” pustnici, să le „soarbă” cuvintele de Și așa se face că puținul folos sufletesc pe care l-ai
folos – numai că, spre marea lor mirare, tumultul agonisit într-o săptămână petrecută pe Muntele
cotidian al vieții firești a Muntelui ascunde cel Sfânt, te ține încă o vreme, până când îți piere
simțirea duhovnicescului ca după o perdea. râvna și reintri ca toți ceilalți în monotonia cea de
Aceasta întrucât adevărații sfinți nu se descoperă zi cu zi, precum învață și Scriptura: „Căci duhul
celorlalți ca sfinți, și de aceea nu îi vezi nici este osârduitor, dar trupul este neputincios”(Mt.
atunci când stau chiar în fața ta iar tu vorbești 26,41); căci, vorba marelui Pavel, „ nu fac binele
cu ei; căci sunt oameni care știu când trebuie să pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe
tacă, deși tu vrei ca ei să îți vorbească! Și uite așa, acela îl săvârşesc”(Rm. 7,19). Oare se întâmplă
pustnicii... nu-s de găsit pe la chilii atunci când una ca aceasta pentru că nu-mi doresc mântuirea,
sunt atât de căutați! Smerenia din sufletele lor îi sau pentru că nu știu cum s-o lucrez?!
ține departe de mândria din sufletele noastre... Și Și, în cele din urmă, Muntele îi cheamă
de aceea se poate întâmpla să bați Muntele în lung pe aleșii săi. Sunt pline „Patericele” de Sfinții ce
și în lat - și totuși să te întorci așa cum ai plecat: s-au nevoit. Nepieritoarele lor moaște, din raclele
chiar dacă la tot pasul găsești indicatoare precise de aur și argint, sunt mărturie vie că ei veghează
către mânăstiri, poteci deschise către schituri, din taina Muntelui, ascultători și iubitori sub
chiar dacă circuli cu mașini moderne pe șosele omoforul Maicii Domnului, urmându-și în
asfaltate, folosind telefonul mobil și beneficiind toate Stăpâna și Ocrotitoarea ce ține din văzduh
pretutindeni de avantajele curentului electric. deasupra Muntelui preacinstitul Ei Acoperământ
Pe drumul de la arhondaric spre biserică și spre întru apărarea lui de primejdiile demonice ale
trapeză rămâi doar cu zgomotul de șantier prin secularismului contemporan. Poate că cel mai
forfota de turiști ce vin și pleacă – căci aceasta mare dar făcut Athosului de către Dumnezeu
este tot ceea ce se prezintă ochiului ce în afară se este tocmai această taină cu caracter îngeresc a

28 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


viețuirii înduhovnicite, demne de grădina Raiului. Iustin Vlahul cu cei doi ucenici ai săi, Patapie
Muntele Sfânt înseamnă, de fapt, Muntele și Grigorie – ale căror rugăciuni au scăpat în
Sfinților, al bărbaților ca îngerii, călugări cuvioși 1800 Marea Lavră de invazia lăcustelor, ca și
statorniciți prin credință și prin har sub apărarea marii ctitori ai Schitului Prodromu dintre anii
nemijlocită a pururea-Fecioarei Maria, anume 1857 și 1866, Cuvioșii Nifon Ionescu și Nectarie
în acel loc în care (nu din misoginism, ci din Crețu, al căror ucenic, Irinarh Șișman, a lăsat
adevărată iubire duhovnicească) femeile au fost zestre culturii naționale monumentala operă de
oprite de a mai păși: tocmai pentru a nu zădărnici istorie, caligrafie și artă miniaturală în douăzeci
lucrarea de mântuire și de curățire a nici unui de volume, „Istoria Sfântului Munte Athos și a
rugător pentru lume. Maica Domnului este Cea mânăstirilor lui”, scrisă între anii 1898 și 1916,
care le aduce aminte monahilor că au fost născuți însumând peste zece mii de pagini. Aceasta fără să
de femei, că au câte o mamă de la sânii căreia au mai pomenim de Sfântul Antipa de la Calapodești
supt, că – deși s-au lepădat de lume și de trup – ori de ucenicii Sfinților Nicodim și Paisie, sau
trebuie totuși să le prețuiască și să le respecte, că de frații basarabeni numiți Voroticenii, Cuvioșii
se cuvine a se ruga mai ales pentru ele, pentru Ghervasie, Sava și Calinic Sultanul, însoțiți de
cele ce le-au dat viață și i-au crescut spre a fi vase nepotul lor, Theodosie Soroceanu, reîntemeietorii
vrednice ale Duhului lui Dumnezeu. de la 1868 ai Chiliei „Sfântul Apostol Ioan
Acest hotar cu rost de stăvilire spirituală Teologul” din Provata (precum și ai Schitului
provine din cele mai vechi timpuri ale închinat aceluiași Apostol al iubirii dumnezeiești
Athosului monahal. Chiar Sfântul Athanasie s-a de lângă Vlădicenii Iașilor), de starețul Dometian
înspăimântat atunci când s-a întâlnit pe cărările Cristea sau de starețul Ghedeon Georgescu. Și
Muntelui cu Maica Domnului, neștiind că este cine dintre iubitorii Muntelui nu a auzit măcar
chiar Ocrotitoarea locului. „Ce cauți tu, femeie o dată de numele cuvioșilor contemporani
fiind,  în Grădina Maicii lui Dumnezeu?!” se zice Dometie Trihenea, Dionisie de la Colciu, Ioan
că ar fi întrebat-O. Iar Ea i-a răspuns cu blândețe: Guțu, Trifon Românul, Chiril Șaramet, Veniamin
„Știu că ești necăjit pentru că n-ai apă; dar lovește Popa, Nectarie Pintilie, Petroniu Tănase, Macarie
cu toiagul în stânca aceasta, ca să cunoști că te Tănase, Serafim Văduva, Iulian Lazăr, Iustinian
afli cu adevărat întru Grădina mea!”... și până Stoica sau Isidor de la Schitul Lacu?...
astăzi țâșnește de acolo izvor de apă dulce, numit Cât despre daniile și ctitoriile și
„La Agheazmă”, din care toți monahii beau spre răscumpărările făcute sfintelor locașuri athonite
potolirea setei. de-a lungul veacurilor de către Domnii,
Pe lângă astfel de daruri duhovnicești, în Doamnele și marii dregători ai Țărilor Române
Sfântul Munte mai sunt și miile de morminte ale – cine ar putea aduce cu adevărat vrednic cuvânt
sfinților necunoscuți de către oameni, ce s-au făcut de laudă dărniciei, credinței și generozității
una cu trupul de pământ al Muntelui. Numai la lui Vlaicu Vodă, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel
cei români dacă ar fi să ne gândim – începând cu Mare, Vlad Țepeș, Petru Rareș cu doamna sa
cei dintâi monahi sosiți pe la începutul veacului Elena, Vlad Ciobanul, Alexandru Lăpușneanu cu
al optsprezecelea din Mânăstirile Neamț, doamna sa Ruxandra, Neagoe Basarab și Petru
Cernica și Căldărușani, ca și cei din mânăstirile Neagoe, Matei Basarab, Mihai Viteazul , Vasile
basarabene, așa precum ieromonahul Macarie, Lupu, Ieremia Movilă, Dabija Vodă, Constantin
slujitorul Paraclisului „Sfântul Ioan Botezătorul” Brâncoveanu, Antioh Cantemir, Șerban
din Vigla anului 1750, sau monahul moldovean Cantacuzino, Nicolae și Constantin Mavrocordat,
Daniil, sosit la Schitul Lacu pe la 1760, Cuviosul ori Constantin Racoviță și Grigore Ghica – sau

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 29


tuturor celorlalți?! Ori viețuitorilor din cele adevărată „antecameră a Învierii”; acolo înviezi
aproape o sută cincizeci de mânăstiri închinate mai întâi cu sufletul și cu simțirea, pentru ca să
Sfântului Munte Athos de-a lungul veacurilor din vii pregătit la Învierea cea de obște, la vremea
cuprinsul pământului românesc?!... Desigur, unii celei de-a doua veniri a lui Hristos „cu putere și
au fost deja recunoscuți ca Sfinți pentru credința cu slavă multă”(Lc. 21,27): „când morţii vor auzi
lor ortodoxă și pentru viața lor cu adevărat plină glasul Fiului lui Dumnezeu - cei ce vor auzi, vor
de har și fapte bune; alții, probabil vor urma. Poate învia!”(In. 5,25).
că multe nume de români vrednici de cinstire nu Sfinții nu mor, ei merg în lumină, de aceea
vor fi fost trecute în sinaxarele aghiorite – dar și trupurile lor devin moaște sfinte – „oasele cele
sigur se regăsesc în Cartea Vieții dintru împărăția smerite”(Ps. 50,9). Pentru că țelul lor suprem a
Domnului Dumnezeu, ori pe omoforul Preacuratei fost cuprins între aceste două rugăciuni: „Duhul
Fecioare Maria, Stareța Sfântului Munte și mama Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine!”(Ps. 50,12)
spirituală a tuturor nevoitorilor din el. și „Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la
Poate că de aceea la Sfântul Munte soarele pământul dreptăţii!”(Ps. 142,10). În om inima
este parcă mai cald, mai blând și mai prietenos; trebuie să-i fie pământ al dreptății, tot așa cum
iar luna parcă este mai mare, mai frumoasă și mai Athosul – cinstit și păzit precum predania
luminoasă - ține loc de felinar rugătorilor dintru bătrânilor ne învață – este cu adevărat „pământ
pustiul nopților de iarnă, și loc de lampă pentru al dreptății”. Așadar nu atât ca loc geografic,
cetitul psalmilor în nopțile de vară. Lumina ei ori istoric sau cultural, cât mai ales în plan
ne amintește de dragostea lui Dumnezeu pentru duhovnicesc, Sfântul Munte reprezintă emblema
zidirea Sa întreagă: ca lumea să nu stea în adevărului mântuitor al lui Hristos. Pentru că aici
întuneric „a făcut Dumnezeu cei doi luminători s-au nevoit acei sfinți nenumărați care păzesc din
mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea Cer până astăzi lumea întreagă și pe creștinii din
zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea cuprinsul ei, ferindu-i de războaie și întorcând
nopţii, şi stelele”(Fac. 1,16); „atunci când stelele mânia dreptății lui Dumnezeu de la cei păcătoși,
dimineţii cântau laolaltă, toţi îngerii lui Dumnezeu pentru a nu fi pedepsiți ci a dobândi vreme de
Mă sărbătoreau”(Iov 38,7). Iar stelele au rostul de pocăință. Sub acoperământul Maicii Domnului au
a ține isonul liniștii aghiorite, și de a dărui întreaga crescut și Grigorie Palama și Nicodim Aghioritul,
frumusețe și candoare privirilor nevoitorilor ce și Ioan Rusul și Efrem cel Nou, și David cel
caută spre cer cu dor de Dumnezeu. Zic bătrânii Bătrân și Sfântul Patapie, și Nectarie de Eghina
că fiecare om are o stea a lui, și că – atunci când și Iacob Tsalikis, și Arsenie Capadocianul și Hagi
omul moare – cade din cer și steaua sa. La Athos, Gheorghe și Paisie Aghioritul, precum și mulți alți
însă, cerul este mult mai înstelat, pentru că aici sfinți care au doborît pentru totdeauna zeii drăcești
– atunci când unui alt nevoitor i se sfârșește din Pantheonul păgânesc al tuturor superstițiilor
urcușul cel duhovnicesc spre Cer, Dumnezeu mai și miturilor elinești, dăruind lumii rugăciunile lor
aprinde o stea pe bolta Bisericii Lui – căci „căci sfinte, faptele lor minunate și învățăturile cele
stea de stea se deosebeşte în strălucire”(1Cor. de Dumnezeu insuflate și mărturisitoare. Prin
15,41). Pentru că Domnul Dumnezeu voiește să ei, întreg poporul elen se poate mândri că deține
fim veșnic oameni de lumină, „fii ai Luminii”(In. cea mai de preț comoară a creștinătății aflată în
12,36), plini de harul luminos și cald și blând și afara granițelor geografice ale Țării Sfinte, după
sfânt al Duhului Său Bun. Athosul ne poate oferi Mormântul lui Hristos, Peștera din Bethlehem
și nouă, celor de azi, acest dar unic. Căci Muntele și Lemnul Crucii lui Hristos – Muntele Athos,
e centrul spiritual contemplativ al Pământului, Capitala Ortodoxiei universale, Sigiliul sfințeniei

30 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


lui Dumnezeu pe pământ, întruchipat atât de
moaștele tuturor Sfinților pe care le adăpostește, Despre Întrupare
cât mai ales de Icoanele  făcătoare-de-minuni ale Este lipsit de judecată omul care nu adoră pe
Preasfintei Fecioare: Antifonitria, Axion Estin, veşnic existentul
Cucuzelița, Eleovritisa, Epakousa, Esfagmeni, Suprem Cuvânt al lui Dumnezeu, Dumnezeu
Fovera Prostasia, Galactotropusa, Gherontisa, deopotrivă cu Tatăl cel
Gorgoepikos, Glicofilusa, Hodighitria, Ktitorisa peste ceruri. Este un om fără judecată cel care
Vimatarisa, Milovrlitisa și Mireleou, Iconomisa, nu adoră
Paramithia, Panthanasa, Paleologhina, pe supremul Cuvânt, care a apărut la noi ca
Proangelomeni, Prodromița, Pirovolitisa, om, deopo­trivă Dumnezeu
Portaitisa, Trihirusa și Lakuschitiotisa – acestea Cuvântul ceresc. Departe însă suntem noi fie
de Cuvântul, fie de marele Tatăl,
sunt averea de neprețuit a Ortodoxiei. Împreună
fie forma omenească şi grosimea noastră
cu toate celelalte sfinte odoare ale așezămintelor carnală de Cuvântul.
athonite sunt pavăza de foc dumnezeiesc ce Era Dumnezeu, dar Cuvântul lui Dumnezeu,
apără Sfântul Munte de orice primejdie văzută și omul nostru, a luat trup
nevăzută. Acest uriaș laborator al îndumnezeirii ca să amestece şi pe Dumnezeu cu noi, de
omului și lumii prin Duhul Sfânt dat lumii prin vreme ce s-a amestecat
Jertfa lui Hristos, rămâne deplina confirmare cu pământenii, un Dumnezeu din amândouă,
a faptului că Dumnezeu există și că până la om în măsura în care,
sfârșitul lumii va lucra mântuire în tot pământul în loc de om să mă facă Dumnezeu. Fii
prin sfinții Săi: „Minunat este Dumnezeu întru binevoitor, sunt rănit sus.
sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel”(Ps. 67,36),
veșnic ținându-Și făgăduința încredințată Despre Tatăl
oamenilor: „căci n-am venit ca să judec lumea Ştiu că pe corăbioare la întinsă plutire ca
,ci ca să mântuiesc lumea”(In. 12,47), căci „se marea s-o trecem pornim
va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în sau că pe aripi plăpânde spre cerul care este
de-atâtea stele-nspuzit
toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi
ne avântăm cei pe care mintea ne-a îndemnat
atunci va veni sfârşitul”(Mt. 24,14). să vorbim despre Dumnezeirea
Se poate spune că Muntele Athos este
pe care nici cei care-s în ceruri nu sunt în stare
Evanghelia vie a lui Dumnezeu pe pământ și că, îndeajuns s-o adore,
până nu va fi cunoscută și cinstită de toată făptura, sau despre hotărârile marii Dumnezeiri şi
Dumnezeu nu va sfârși istoria lumii. Căci El nu despre conducerea lumii de către ea,
dorește ca lumea să rămână întru întuneric, ci dar, fiindcă adesea nici lui Dumnezeu nu îi
„voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la este pe plac atâta de mult
cunoștința adevărului să vină”(1Tim. 2,4). un dar din o mână înstărită, cât unul din una
prietenă lui şi săracă,
Preot Calistrat CHIFAN, de aceea şi eu tot mai plin de avânt îmi voi
Mănăstirea Vlădiceni, Iași rosti cuvântarea.
Fugiţi departe deci voi cei nelegiuiţi, căci
cuvântul mi se îndreaptă acum
către cei care sunt curaţi, sau care se curăţă
încă.
(Sfântul Grigore de Nazianz)

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 31


4. Sfinţenia în participare

Maica Domnului - Rugul Evanghelia care se citeşte la praznicele principale


în cinstea Maicii Domnului, aflăm cum o femeie
ce arde şi nu se mistuieşte din mulţime o fericeşte pe mama Mântuitorului,
care L-a născut şi L-a alăptat, iar Domnul nostru
(Dialog duhovnicesc cu Părintele Arhimandrit Iisus Hristos răspunde întărind: “aşa este”. La
Clement Haralam realizat de Augustin Păunoiu) rândul Său, Domnul îi fericeşte şi El pe “cei ce
ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc” (Luca
Fecioara Maria, faţă de persoanele 11, 27-28), că aşa ne-a învăţat Maica Domnului
Sfintei Treimi, este maica Fiului şi Cuvântului la nunta din Cana Galileii: “Faceţi orice vă va
lui Dumnezeu, iar în raport cu lumea cerească spune” El (Ioan 2, 5).
şi pământească este împărăteasa cerului şi a Cu toate că în Sfânta Scriptură a Noului Testament
pământului, a îngerilor şi a oamenilor, sfânta sunt puţine relatări despre Maica Domnului,
sfinţilor şi mijlocitoarea permanentă a oamenilor totuşi sunt semnificative. Sfânta Tradiţie ne
către Preasfânta Treime pentru mântuirea noastră. transmite că, la adormirea Maicii Domnului,
Despre rolul şi locul Maicii Domnului în Apostolii s-au adunat în chip minunat, adică aduşi
viaţa Bisericii ne vorbeşte Preacuviosul Părinte pe norii cerului, din locurile unde propovăduiau
Arhimandrit Clement Haralam de la Mănăstirea Evanghelia. Iar pentru Apostolul Toma, care a
“Sfânta Maria” Techirghiol - Constanţa. venit ceva mai târziu, a fost deschis mormântul
- Preacuvioase Părinte Arhimandrit în mod special, ca să o vadă şi el pe Născătoarea
Clement Haralam, nu există slujbă a Bisericii de Dumnezeu. Ştim despre ceea ce s-a constatat
care să nu conţină rugăciuni adresate Maicii că, trupul Maicii Domnului a fost luat la cer de
Domnului. Cum explicaţi dezvoltarea cultului către Fiul ei. Ceea ce vreau să subliniez aici este
Maicii Domnului in Tradiţia Bisericii, deşi în faptul că cinstirea Maicii Domnului a intrat în
Scriptură prezenţa Sfintei Fecioare este una atenţia creştinilor, chiar din vremea Apostolilor şi
discretă? s-a dezvoltat pe parcursul istoriei creştinismului
- Sfântul Atanasie cel Mare, amintind de ca o consecinţă a binefacerilor Maicii Domnului
o sărbătoare închinată Maicii Domnului, care simţite în viaţa omenirii. Această cinstire, care
se ţinea după Crăciun, spune că nu s-ar justifica i se datorează Maicii Domnului pentru că prin
aceasta dacă, Fecioara Maria nu ar fi avut nici un smerenie, curăţie şi ascultare, L-a adus pe pământ
rol în istoria mântuirii. Dumnezeu, celor smeriţi pe Cuvântul cel veşnic născut din veci din Tatăl,
le dă har, iar Sfânta Fecioară Maria a primit atâta a fost prezisă de însăşi Maica Domnului şi
har ca nimeni altul pe pământ şi în cer pentru că încuviinţată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
ea L-a născut pe Iisus Hristos pe pământ, dându-I În decursul istoriei Bisericii, Sfinţii Părinţi au
trup din trupul său. Când s-a prezentat la Sfânta rânduit cu atenţie sărbătorile în cinstea Maicii
Elisabeta, rudenia sa, aceasta îi adresează un Domnului din timpul anului bisericesc, dându-le
cuvânt de cinstire Sfintei Fecioare: “Binecuvântată o deosebită semnificaţie.
eşti tu între femei...”. Apoi, şi Fecioara Maria La începutul anului bisericesc, la
a adresat lui Dumnezeu un imn de preamărire. 8 septembrie, sărbătorim Naşterea Maicii
Acest imn se cântă la Utrenie în cadrul cântării a Domnului pentru că este Maica Vieţii veşnice,
IX-a: “...că a căutat spre smerenia roabei Sale; că cifra 8 simbolizând veacul viitor, veşnicia. Din
iată, de acum mă vor ferici toate neamurile...”. În troparul care se cântă la această sărbătoare aflăm

32 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


că, naşterea Sfintei Fecioare a vestit bucurie care au greşit. Iată de ce Biserica Ortodoxă are
la toată lumea pentru că dintru Dânsa a răsărit multe sărbători în cinstea Maicii Domnului.
Soarele dreptăţii, Iisus Hristos Dumnezeul nostru. - Maica Domnului adună în persoana sa
La sfârşitul anului bisericesc, în luna paradoxurile. Deşi a născut Fiu, ea este invocată
august, sărbătorim Adormirea Maicii Domnului, şi ca prototip pentru viaţa monahală. De ce şi
fiind ultima lună a anului, anunţă şi sfârşitul cum a fost aleasă Maica Domnului protectoarea
veacului acestuia. prin excelenţă a celor ce au îmbrăţişat cinul
Sărbătorile principale ale acestei luni monahal?
formează icoana Judecăţii de Apoi: Schimbarea - Mântuitorul nu a fost căsătorit în viaţa
la Faţă se prăznuieşte în ziua de 6 (august ) pentru pământească, El a fost feciorelnic, dar a trăit în
că, în a şasea zi a fost făcut omul. Acest praznic familie. A participat ca invitat la nunta din Cana
ni-L înfăţişează pe Iisus Hristos în slavă, arătând Galileii, şi nu doar ca un invitat obişnuit, ci
cum ar fi trebuit să strălucească Adam dacă nu ar a ridicat căsătoria la rang de taină şi a săvârşit
fi greşit. prima minune. Maica Domnului nu a fost
Adormirea Maicii Domnului, din 15 căsătorită, nu a cunoscut bărbat, iar logodirea sa
august, ca cea mai bună mijlocitoare a noastră, cu dreptul Iosif a fost doar formală. Sfântul Ioan
fiind mamă a omenirii şi icoană a Bisericii prin Damaschin (Dogmatica) spune că fecioria este de
faptul că L-a născut pe Hristos Dumnezeu. la început şi a fost sădită în firea oamenilor de la
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, 29 început. Căsătoria a fost înfiinţată după greşeala
august, ni-l arată pe cel mai mare om născut din protopărinţilor pentru ca să nu se distrugă şi să
femeie, cum îl mărturiseşte Iisus Hristos. Aceste nu se desfiinţeze neamul omenesc. Şi Sfântul
trei praznice reprezintă icoana Judecăţii de Apoi. Apostol Pavel recomandă starea feciorelnică, dar
Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul ca să nu ardă prin anumite păcate, mai bine să se
stau de-a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului, căsătorească (I Cor. 7). La Maica Domnului se
mijlocind pentru lume. Ei ocupă aceste două regăsesc ambele stări. Ea este maică şi fecioară.
locuri de mare cinste pe care le-au râvnit cândva Ea este ocrotitoare deopotrivă şi a familiei, dar
cei doi Apostoli fraţi, Iacob şi Ioan, şi nu le-au şi a monahilor. Ea este simbolul Bisericii şi în
primit pentru că erau deja rezervate (Mat. 20, Biserică sunt primiţi toţi cei botezaţi în numele
20-23). Maica Domnului, prin rugăciune, a fost Sfintei Treimi şi care mărturisesc că Iisus Hristos
mijlocitoare pentru oameni în viaţa pământească este Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Mat. 16,
şi continuă această mijlocire în viaţa veşnică 16), sau cum spune Sfântul Pavel: un Domn, o
pentru că “mult pot rugăciunile Maicii pentru credinţă, un Botez (Gal. 4, 5), fără deosebire de
îmblânzirea Stăpânului”. Locul de-a dreapta starea civilă. Maica Domnului a îndeplinit cu
Mântuitorului Hristos dăruit ei de Tatăl Ceresc, prisosinţă cele trei condiţii ale vieţii monahale,
aşa cum arată Mântuitorul în Evanghelie: “...se adică: ascultarea, curăţia (fecioria) şi sărăcia de
va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl bunăvoie. Ascultarea Maicii Domnului se observă
Meu” (Mat. 20, 23), arată nu numai cinstea pe în mod evident la momentul Bunei Vestiri când, cu
care o are Maica Domnului în Biserică, ci şi rolul multă smerenie, a primit vestea că va fi Născătoare
său de mijlocitoare către Preasfânta Treime. de Dumnezeu. Apoi, Arhanghelul Gavriil i-a
La Mănăstirea Vatopedu din Muntele detaliat cum va fi naşterea cea mai presus de
Athos este o icoană veche în care este înfăţişat fire, încheind cu cuvintele: “...la Dumnezeu
Iisus Hristos pregătit să pedepsească o faptă nimic nu este cu neputinţă”. Prin răspunsul dat
necugetată din viaţa mănăstirii, iar Maica solului ceresc: “Iată roaba Domnului, fie mie
Domnului îl opreşte pe Iisus Hristos să pronunţe după cuvântul tău”, Maica Domnului a schimbat
pedeapsa ca să dea posibilitatea de pocăinţă celor starea duhovnicească a lumii. Cu ascultarea ei

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 33


a vindecat neascultarea noastră. Prin smerenia necredinţa în cuvântul Arhanghelului Gavriil:
sa, s-a înălţat la Dumnezeu, iar Cuvântul S-a “La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”
smerit în faţa omului, cum spune Sf. Ap. Pavel (Luca 1, 37), şi aroganţa. Aceştia sunt ereticii de
(Filipeni 2, 7). Prin naşterea lui Iisus Hristos, atunci şi protestanţii, şi neoprotestanţii de astăzi.
fecioria Maicii Domnului nu a fost afectată. Ea Catolicii au exagerat prin învăţăturile proclamate
este pururea fecioară: înainte, în timpul naşterii la unele sinoade mai recente: Imaculata concepţie
şi după naştere. Sfântul Arhanghel Gavriil îi arată (1858), Înălţarea cu trupul la cer prin puteri
Maicii Domnului cum va fi aceasta: “Duhul Sfânt proprii (1954) şi cum că Maica Domnului este co-
se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt mântuitoare (1965). Ori, noi ştim că Mântuitorul
te va umbri...” (Luca 1, 35). Şi aşa a născut pe Iisus Hristos este singurul Mântuitor. Maica
Unul-Născut (Unicul), nu pe primul născut (Mat. Domnului este mijlocitoare şi prin mijlocirile
1, 25). A născut pe Unul din Treime, pe Fiul cel sale poate câte voieşte. De aceea ne şi rugăm:
născut din veci din Tatăl fără mamă şi acum, în Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
timp, la plinirea vremii, din mamă fără tată, de ne şi mântuieşte-ne pe noi, cum se arată în
la Duhul Sfânt, cum mărturisim în Crez. Sărăcia Canoanele Maicii Domnului (Bogorodicina) ale
materială în care a vieţuit Maica Domnului se Sfântului Ioan Damaschin. Ca şi în alte probleme
cunoaşte din faptul că, ea a fost orfană din fragedă dogmatice, Ortodoxia ţine calea de mijloc, nu
vârstă, şi apoi adoptată de dreptul Iosif, cu titlu extremele. Părinţii Bisericii aşa ne-au învăţat, să
de logodnă, spre ocrotire. Mântuitorul Însuşi era mergem pe calea de mijloc, calea împărătească.
numit fiul teslarului, iar într-o anumită situaţie Aşadar, cinstirea pe care Biserica
spune că, Fiul Omului nu are unde să Îşi plece Ortodoxă o acordă Maicii Domnului se numeşte
capul. Toate acestea ne dovedesc viaţa modestă supravenerare şi este superioară cinstirii sfinţilor
în care au trăit Iisus Hristos şi mama Sa, Sfânta (venerare). Aceasta se reflectă foarte frumos
Fecioară Maria. şi cuprinzător în rugăciunea “Cuvine-se cu
- Preacuvioase Părinte Duhovnic, în adevărat...”: “Ceea ce eşti mai cinstită decât
istoria Bisericii din primul mileniu, în Răsărit, Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât
teotokia (calitatea de Născătoare de Dumnezeu a Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu
Maicii Domnului) a fost contestată. În al doilea Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat,
mileniu, în schimb, Occidentul creştin a exagerat Născătoare de Dumnezeu te mărim”. Aşadar, în
cultul acordat Fecioarei Maria. Care este raport cu sfinţii şi îngerii, pe Maica Domnului o
raportarea corectă faţă de Maica lui Dumnezeu? slăvim, iar în raport cu Sfânta Treime, o mărim.
Cum exprimă Sfinţii Părinţi cinstirea faţă de - Preacuvioase Părinte Arhimandrit, care
Maica Domnului? sunt cele mai sugestive nume pe care le-a primit
- Sfânta Fecioară a născut în timp, la Maica Domnului în invocările făcute către ea?
plinirea vremii, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel - Primii care au atribuit diferite nume
născut din veci din Tatăl, fără mamă şi de la Maicii Domnului au fost proorocii Vechiului
Duhul Sfânt, cum se arată în Evanghelie (Luca 1, Testament, care au proorocit despre Maica
35) şi după cum mărturisim în Crez. Dacă a fost Domnului şi lucrarea ei în viaţa lumii. Cel mai
contestată calitatea de Născătoare de Dumnezeu semnificativ nume este, după mine, cel dat de
a Maicii Domnului, s-a făcut din neştiinţă, dar Proorocul Isaia (7, 14): “Iată Fecioara va lua
după încheierea sinoadelor ecumenice sau locale în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele
privitoare la această problematică, cei care au lui Emanuel”, deci pe cât de simplu, pe atât de
înţeles, au primit şi au crezut că Maica Domnului cuprinzător, dar şi întrebător: Fecioara care
este pururea fecioară şi Născătoare de Dumnezeu. naşte. Aceasta l-a făcut pe dreptul Simeon să
Cei care nu au primit şi-au arătat, de fapt, trăiască peste aşteptări pentru a vedea împlinirea

34 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


proorociei.
Maica Domnului este numită cu multiple
nume, după felul binefacerii în viaţa oamenilor Despre Dumnezeire
şi a Bisericii, în general. Ele se pot găsi mai ales
Dumnezeirea este necuprinsă de minte. Nu
în Acatistul Bunei Vestiri şi în rugăciunea de la
trebuie să căutăm şi să ne interesăm de cele ce nu ni
sfârşitul acestui acatist, unde sunt enumerate
s-au predat de sfinţii profeţi, apostoli şi evanghelişti
multe din ele. De asemenea, în toate cântările, "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată;
canoanele, rugăciunile şi în oricare altă citire Fiul, Unul-Născut, care este în sânurile Tatălui,
adresată Maicii Domnului putem afla unul sau Acela L-a făcut cunoscut" ( Ioan I, 18.). Prin urmare,
mai multe nume referitoare la Sfânta Fecioară. Dumnezeirea este inefabilă şi incomprehensibilă,
O cântare veche, care se cântă frecvent "căci nimeni nu cunoaşte pe Tatăl afară de Fiul şi
la praznicele Maicii Domnului, în Sfântul Munte nici pe Fiul afară de Tatal"( Matei XI, 27.). Sfântul
Athos, numită “De demult proorocii”, reuneşte Duh, însă, cunoaşte cele ale lui Dumnezeu, în
câteva nume folosite pentru Maica Domnului chipul în care duhul omului cunoaşte cele ce sunt
de proorocii Vechiului Testament: “năstrapă”, în el (I Corinteni II, 11). În afară de prima şi fericita
“toiag”, “tablă”, “sicriu”, “sfeşnic”, “masă”, fire (firea dumnezeiască), nimeni n-a cunoscut
“munte netăiat”, “cădelniţă de aur”, “cort”, “uşă vreodată pe Dumnezeu, decât numai acela căruia
neumblată”, “palat”, “scară”, “scaun Împăratului”. ea i s-a descoperit.
De asemenea, o icoană care reprezintă pe Maica Nimeni, nu numai dintre oameni, dar nici
Domnului cu Pruncul, având de o parte şi de alta dintre puterile suprapamânteşti, adică chiar dintre
Heruvimi şi Serafimi. Dumnezeu, însă, nu ne-a
prooroci şi drepţi ai Vechiului Testament, arată
lăsat în completa neştiinţă, deoarece cunoştinţa
prefigurări ale Sfintei Fecioare Maria, numind-o:
existenţei lui Dumnezeu este însămânţată de El în
Moise – “rug ce arde şi nu se mistuieşte”; David chip firesc în toţi oamenii. Pe lângă aceasta, însăşi
– “chivot sfinţit”; Ieremia – “Israelul cel nou”; creaţia, conservarea şi guvernarea acesteia vestesc
Ghedeon –“lână plină de rouă”; Isaia – “cleşte măreţia firii dumnezeieşti (Romani I, 20).
purtător de cărbune”; Iacov – “scară pe care Dumnezeu s-a făcut apoi cunoscut, atât cât ne
S-a coborât Dumnezeu”; Aaron – “toiag ce a este cu putinţă să-L înţelegem, mai întâi prin lege şi
odrăslit”; Solomon – “pat de aur”; Iezechil – “uşă prin profeţi, iar în urmă prin Fiul Lui, Unul-Născut,
încuiată”; Avacum – “munte umbrit”; Daniel – Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus
“munte netăiat”; Zaharia – “sfeşnic”. Cu toate Hristos. Pentru aceea primim, cunoştem şi cinstim
acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit toate cele predate nouă prin lege, prin profeţi, prin
Sfânta Fecioară Maria este: “Maica Domnului”. apostoli şi prin evanghelişti şi nu cercetăm nimic
Dacă la ortodocşii slavi, numele cel mai mai mult decât acestea. Dumnezeu, fiind bun, este
cunoscut al Sfintei Fecioare este “Bogorodiţa” - cauza a tot binele şi nu este supus nici invidiei, nici
Născătoarea de Dumnezeu, la greci, numele cel patimii. Invidia este departe de firea dumnezeiască,
mai cunoscut este “Panaghia” - Preasfânta. La singura bună şi în afară de orice patimă.
Prin urmare, Dumnezeu, cunoscând toate şi
noi, românii, însă, numele cel mai des folosit
îngrijindu-se dinainte de folosul fiecăruia, ne-a
şi mai apropiat de sufletul nostru pentru Sfânta
descoperit să cunoaştem numai ceea ce este de
Fecioară este Maica Domnului. Parcă o simţim folos şi a trecut sub tăcere ceea ce n-am putut să
mai aproape pe Sfânta Fecioară când ne adresăm purtăm. Pe acestea deci să le iubim şi în acestea să
ei cu apelativul Maică sau Măicuţa Domnului… rămânem, nemutând hotarele veşnice (Pilde XXII,
- Preacuvioase Părinte Clement, vă mulţumesc 28) şi nedepăşind dumnezeiasca predanie.
foarte mult pentru tot!...
- Doamne ajută!... (Sfântul Ioan Damaschin)

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 35


5. Din comoara inimii

Despre pacea a zis Iov: Oare nu este o ispită viaţa omului pe


pământ? (Iov 7, 1). Ispita provoacă lupta – şi iată
duhovnicească a inimii războiul. Din pricina acestui război trebuie să
priveghezi totdeauna şi cu toată grija să păzeşti
Inima ta, iubite, a fost zidită de Dumnezeu şi să supraveghezi inima ta, ca ea să fie în pace
doar pentru acest scop: ca ea să-L iubească numai şi liniştită. Când se va ridica în sufletul tău vreo
pe El şi să-I fie locaş. De aceea El te cheamă mişcare tulburătoare, scoală-te cu râvnă ca să
pe tine ca să-I dai inima ta, zicând: Fiule, dă- o înăbuşi şi să-ţi împaci inima ta, pentru a nu
Mi inima ta (cf. Pild. 23, 26). Dar, pentru că te abate din calea cea dreaptă din pricina acelei
Dumnezeu este Pace care covârşeşte toată mintea, tulburări. Căci inima omului se aseamănă cu
este neapărată nevoie ca inima care doreşte să-L greutatea de la ceas şi cu cârma corabiei. Dacă
primească înăuntru şi să fie paşnică şi liberă de uşurezi sau îngreuiezi greutatea de la ceas, îndată
orice tulburare, căci numai în pace este locul Lui se schimbă mişcarea tuturor rotiţelor ceasului,
(Ps. 75, 2), precum zice David. Deci îngrijeşte-te iar arătătoarele ceasului încetează de a mai fi
mai mult decât orice să statorniceşti şi să întăreşti indicatoare de încredere ale timpului. Întoarce
aşezarea paşnică a inimii tale, aşa încât toate cârma la dreapta sau la stânga şi îndată se va
virtuţile tale, toate faptele şi nevoinţele, iar mai schimba cursul corabiei şi ea se va abate de
ales luptele tale curajoase cu vrăjmaşii, să fie la direcţia pe care o ţinea mai înainte. Tot aşa,
îndreptate spre dobândirea acestei păci, precum atunci când inima se tulbură, toate cele dinăuntru
a zis marele sihastru Arsenie:„Toată grija ta ale noastre trec la o mişcare fără de rânduială şi
îndreapt-o spre aceea, ca starea ta dinăuntru să însăşi mintea îşi pierde dreapta socoteală. Iată de
fie după Dumnezeu, şi vei birui patimile tale cele ce este nevoie de a linişti inima cât mai repede,
din afară”. de îndată ce ea este tulburată de ceva dinăuntru
Pacea inimii este tulburată de patimi; nu lăsa sau dinafară în timpul rugăciunii sau în orice altă
patimile să ajungă la inimă şi ea va fi întotdeauna vreme.
în pace. Luptătorul în războiul nevăzut stă Şi să cunoşti că numai atunci vei şti să te rogi
înarmat la poarta inimii şi respinge pe cei ce bine, când te vei învăţa să lucrezi cum se cuvine
încearcă să intre în ea şi să o tulbure. Şi atâta timp în nevoinţa de a păzi pacea ta interioară. Către
cât inima este în pace, biruinţa asupra atacurilor aceasta să-ţi îndreptezi atenţia ta, chibzuind
nu este grea. Pacea inimii este scopul războiului cum să reuşeşti să faci ca fiecare lucru al tău
duhovnicesc şi cel mai puternic mijloc pentru a să se săvârşească în pacea inimii, cu plăcere şi
câştiga biruinţa în el. De aceea, când tulburarea bucurie. Pe scurt, nevoinţa neîncetată a întregii
pătimaşă se furişează în inimă, nu te arunca tale vieţi ar trebui să fie păstrarea păcii inimii tale
asupra patimii pentru a o birui, ci coboară cât mai neîngăduindu-i ei să ajungă în vreo tulburare fără
repede în inimă şi străduieşte-te să o linişteşti. De de rânduială şi săvârşind toate lucrurile tale în
îndată ce inima se linişteşte lupta se termină. umbra acestei păci, în linişte, precum este scris:
Viaţa omului nu este nimic altceva decât un Fiule, cu blândeţe (linişte) săvârşeşte lucrurile
război neîntrerupt şi o ispită neîncetată, precum tale (Sir. 3, 17), ca să te învredniceşti fericirii

36 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


făgăduite celor blânzi: Fericiţi cei blânzi, că stăpâneşti inima şi, alungând tristeţea şi scârba,
aceia vor moşteni pământul (Mat. 5, 5). să sălăşluieşti pacea în ea, aleargă la rugăciune
şi alipeşţe-te de ea, urmând Domnului şi
Despre mijloacele de păstrare a păcii Mântuitorului nostru, Care S-a rugat de trei ori
lăuntrice în grădina Ghetsimani, pentru a-ţi da pildă ca la
Pentru a păstra pacea lăuntrică: orice supărare şi scârbă a ta să ai drept scăpare
1) Mai înainte de orice, ţine în rânduială rugăciunea şi că, oricât ai fi de necăjit şi împuţinat
simţurile tale dinafară şi fugi de libertate în la suflet, nu trebuie să te depărtezi de ea, până când
purtarea ta exterioară, adică: să nu priveşti, să nu vei ajunge la o asemenea stare în care voia ta
nu grăieşti, să nu dai din mâini, să nu umbli şi să fie în deplin acord cu voia lui Dumnezeu, iar
nimic altceva să nu faci vreodată cu tulburare, inima ta, liniştindu-se prin aceasta, se va umple
ci întotdeauna cu bună rânduială şi în linişte. de îndrăzneală bărbătească şi cu bucurie va
Obişnuindu-te să te porţi cu pace cuviincioasă în întâmpina, va primi şi va îndura cele de care mai
mişcările şi lucrurile tale dinafară, cu uşurinţă şi înainte se temea şî de care dorea să scape. Căci
fără osteneală vei reuşi să fii în pace şi înăuntrul şi Domnul S-a temut, S-a întristat şi S-a scârbit,
tău, în inima ta, căci, după mărturia Sfinţilor dar după rugăciune S-a liniştit şi a zis cu pace:
Părinţi, omul dinăuntru îşi ia dispoziţia de la cel Sculaţi-vă, să mergem. Iată, s-a apropiat cel ce
dinafară. M-a vândut (Mat. 26, 46).
2) Obişnuieşte-te să iubeşti pe toţi oamenii
şi să trăieşti cu toţi în înţelegere, precum zice Pacea din inimă se statorniceşte încetul cu
Apostolul Pavel: De este cu putinţă, pe cât stă încetul
în puterea voastră, cu toţi oamenii să aveţi pace Să ai grijă întotdeauna ca să nu îngădui inimii
(Rom. 12, 18). tale să ajungă la tulburare şi nelinişte, silindu-te
3) Ţine-ţi conştiinţa nepătată, ca ea să nu te în tot chipul să o păzeşti în pace şi liniştită. Iar
mustre şi să nu te tulbure pentru nimic, ci să fie Dumnezeu, văzând cum te osteneşti şi te nevoieşti
în pace şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de tine însuţi, pentru aceasta, cu darul Său va zidi în sufletul tău
şi faţă de cei de aproape, şi faţă de toate lucrurile o cetate a păcii, iar inima ta se va face atunci o casă
cele din afară. O astfel de pază a conştiinţei naşte, a desfătării, precum în chip alegoric se înţelege
adânceşte şi înmulţeşte pacea dinăuntru, după următorul cuvânt din Psaltire: Ierusalimul, cel ce
cum adevereşte Sfântul David: Pace este multă se zideşte ca o cetate (Ps. 121, 3). Numai aceasta
celor ce iubesc leagea Ta, şi nu este lor sminteală doreşte Dumnezeu de la tine, ca de fiecare dată
(Ps. 118, 165). când ţi se va întâmpla să te tulburi de ceva, îndată
4) Obişnuieşte-te a îndura orice neplăceri şi să restatorniceşti pacea în tine şi astfel să rămâi
ocări fără de tulburare. Este adevărat că înainte liniştit în toate lucrurile şi ocupaţiile tale. Să ştii
de a câştiga această pace, va trebui să pătimeşti şi însă că pentru aceasta ai nevoie de răbdare, căci
să suferi mult în inima ta, din pricina lipsei tale de precum o cetate nu se zideşte într-o zi, tot aşa
deprindere în a te stăpâni în astfel de împrejurări. să nu socoteşti că într-o zi poţi dobândi pacea
Însă, după ce o vei câştiga, sufletul tău va afla lăuntrică. Căci nici aceasta nu este altceva decât
mare mângâiere în înseşi neplăcerile pe care le a zidi o casă pentru Dumnezeul păcii şi un lăcaş
va întâmpina. Dacă eşti hotărât, de la o zi la alta Celui Preaînalt, ca să fie biserică a Lui. Să mai
te vei stăpâni din ce în ce mai bine pe tine însuţi ştii că Însuşi Dumnezeu este Acela Care zideşte
şi degrabă vei ajunge ca să ştii cum să-ţi menţii această casă şi fără de El va fi zadarnică orice
pacea duhului în toate furtunile dinafară sau osteneală a ta, după cum este scris: De nu ar zid
dinăuntru. Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc
Dacă se va întâmpla uneori şă nu poţi să-ţi (Ps. 126, 1). Să mai ştii că principala temelie

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 37


a acestei păci a inimii este smerenia şi fuga de necinstire este ascunsă o mare comoară şi, de o
lucruri, ocupaţii şi sarcini cu multe griji şi bătăi vei primi de bunăvoie, degrabă te vei afla bogat
de cap. În ceea ce priveşte prima, cine nu ştie duhovniceşte, fără a-şi da seama nici cel ce îţi
că smerenia, pacea inimii şi blândeţea sunt aşa face acest dar, adică acela care te necinsteşte.
de strâns legate între ele, încât acolo unde se Să nu cauţi niciodată a fi iubit de cineva În viaţa
află una, acolo este şi cealaltă? Acela care este aceasta, nici cinstit, ca să fii mai liber a pătimi
liniştit cu inima şi blând, acela e şi smerit, şi împreună cu Hristos Cel Răstignit şi să nu fii
invers, cine este smerit cu inima, acela este blând împiedicat de cineva sau ceva la aceasta. Păzeşte-
şi liniştit. De aceea şi Domnul le-a pus în unire te de tine însuţi ca de cel mai mare vrăjmaş al
nedespărţită, atunci când a zis: Învăţaţi-vă de la tău şi să nu urmezi voii tale, nici minţii tale, nici
Mine, că sunt blând şi smerit cu inima (Mat. 11, gusturilor şi simţurilor tale, dacă nu voieşti să
29). Iar în ceea ce priveşte cea de-a doua, vedem te prăpădeşti. De aceea ţine întotdeauna armele
preînchipuirea ei în Vechiul Testament, în faptul pregătite împotriva ta, iar când voinţa ţi se pleacă
că Dumnezeu n-a voit să-I fie construită casa de spre vreun lucru, chiar şi sfânt, aşază-l fără de nici
David, care aproape toată viaţa lui a dus războaie o părtinire înaintea Dumnezeului tău, rugându-L
şi a avut tulburări, ci de fiul său, Solomon, care, cu preadâncă smerenie şă fie întru acesta voia
după numele său, a fost împărat paşnic şi nu a dus Lui, iar nu a ta. Fă aceasta predându-te din inimă
războaie cu nimeni. şi cu sinceritate în voia lui Dumnezeu, fără nici
un ameste al iubirii de sine, cunoscând că de la
Pentru pacea inimii trebuie să fugi de tine nu ai nimic şi nici nu poţi face ceva de unul
onoruri şi să iubeşti smerenia şi sărăcia singur pentru mântuirea ta.
Deci, fratele meu, de iubeşti pacea inimii, Păzeşte-te de gândurile care se arată sfinte
nevoieşte-te a intra întru dânsa prin poarta şi aprind o râvnă fără de socoteală, despre care
smereniei, căci altă intrare într-însa nu este decât Domnul vorbeşte alegoric: Păziţi-vă de prorocii
smerenia. Dar, ca să câştigi smerenia, osteneşte- cei mincinoşi, care vin la voi În haine de oi, iar
te şi sileşte-te să îmbrăţişezi cu dragoste toate Înăuntru sunt lupi răpitori. Din roadele lor Îi
neplăcerile şi scârbele, ca pe nişte surori iubite veţi cunoaşte pe ei. (Mat. 7, 15-16). Iar roadele
ale tale, şi şă fugi de toată slava şi cinstea, dorind lor sunt chinul şi prăbuşirea sufletului. Să ştii că
mai degrabă a fi defăimat de toţi şi neştiut, şi a nu orice lucruri care te îndepărtează de la smerenie
primi îngrijire şi mângâiere de la nimeni, în afară şi de la pacea şi liniştea dinăuntru, oricât de
de Dumnezeu. Statorniceşte în inima ta, convins frumoase ar părea, toate acesta nu sunt decât
fiind de folosul său, gândul că Dumnezeu este proroci mincinoşi, care, fiind îmbrăcaţi în haine
singurul tău bine şi unica ta scăpare, iar toate de oi, adică în râvnă făţarnică de a face bine
celelalte lucruri nu sunt altceva decât spini, care, aproapelui fără dicernământ, sunt cu adevărat
de îi vei băga în inima ta, te vor vătăma de moarte. lupi răpitori, care-ţi răpesc smerenia, pacea şi
Iar dacă ţi se va întâmpla să suporţi vreo ruşinare liniştea atât de necesare pentru oricine voieşte
din partea cuiva, nu te întrista pentru aceasta, să sporească temeinic în viaţa duhovnicească.
ci să o înduri cu bucurie, având incredinţare că Şi cu cât un lucru pare să fie mai sfânt, cu atât
Dumnezeu este atunci cu tine. Şi să nu voieşti mai atent trebuie să-l cercetezi, însă fără pripire
altă cinste şi să nu cauţi nimic altceva, decât a şi tulburare. Dacă ţi se Întâmplă uneori să cazi În
pătimi pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru greşeală în această privinţă, să nu te împuţinezi cu
ceea ce este spre slava Sa. sufletul, ci smereşte-te înaintea lui Dumnezeu şi,
Sileşte-te să te bucuri când cineva îţi spune conştientizându-ţi neputinţa ta, trage învăţătura
cuvinte de ocară, te învinuieşte sau îţi arată cuvenită pentru viitor. Căci se poate ca Dumnezeu
dispreţ, pentru că sub această ponegrire şi să fi îngăduit aceasta pentru a smeri vreo urmă de

38 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


mândrie care se află ascunsă în tine, dar ţie îţi este El însuşi voieşte şi socoteşte a fi de folos pentru
necunoscută. tine. Să nu faci niciodată nimic după voia ta, ci
Când simţi că sufletul tău este împuns de Dumnezeu însuşi să lucreze în tine doar ceea ce
ţepii spinilor otrăviţi, adică ai patimilor sau ai El voieşte de la tine. Voia ta să fie totdeauna liberă
gândurilor pătimaşe, nu te tulbura pentru aceasta, de tine însuţi, adică tu însuţi să nu voieşti nimic,
ci sporeşte luarea aminte şi străduieşte-te să iar dacă doreşti, voia ta să fie în aşa fel încât,
nu le îngădui să ajungă până la inimă. înfruntă chiar dacă s-ar întâmpla ceea ce voieşti sau nu,
atacurile şi împotriveşte-te lor, ţinându-ţi inima sau chiar dacă s-ar întâmpla ceva potrivnic voii
neatinsă de ele şi curată înaintea lui Dumnezeu. tale, tu să nu te scârbeşti deloc, ci să fii liniştit cu
Astfel, pentru curăţia ei, îl vei avea pe Dumnezeu duhul, ca şi cum nu ai fi voit nimic nicidecum.
totdeauna prezent înăuntrul tău, în adâncul inimii Această stare este adevărata libertate şi
tale. în acelaşi timp să stăpânească înăuntrul însingurare a inimii, căci atunci ea nu este
tău încredinţarea că tot ce se întâmplă în tine şi încătuşată nici de minte, nici de voie în privinţa
cu tine, are loc pentru încercarea şi înţelepţirea vreunui lucru. Dacă astfel vei pune înaintea lui
ta, pentru a te învăţa să discerni bine care lucru Dumnezeu sufletul tău golit, slobod şi însingurat
este mântuitor pentru tine şi, împlinindu-l, să în sine, vei vedea ce lucrări minunate va binevoi
te învredniceşti a dobândi cununa dreptăţii, El să săvârşească în acesta. însă cel mai însemnat
pregătită pentru tine prin mila lui Dumnezeu. lucru este că te va umbri cu dumnezeiasca pace,
care este un dar care se va face în tine vas de
Sufletul trebuie să rămână însingurat în primire al tuturor celorlalte daruri, după cum spune
sine, pentru ca Dumnezeu să-l umbrească cu marele Grigorie ale Tesalonicului în cuvântul
pacea Sa către monahia Xenia. O, minunată însingurare,
Fiindcă Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul tainică vistierie a Celui PreaÎnalt, singura în care
domnilor de aceea a binevoit să zidească sufletul binevoieşte a asculta vorbele tale către El şi să
tău, ca să-I fie sălaş şi biserică Lui însuşi, se stea de vorbă El însuşi cu inima sufletului tău!
cuvine să-ţi ai sufletul la mare cinste şi să nu-l O, pustie şi singurătate care s-a făcut rai! Fiindcă
laşi să se înjosească prin înclinaţii către lucruri numai întru ea îngăduie Dumnezeu a-L vedea şi
care îi sunt inferioare. Toate dorinţele şi nădejdile a vorbi cu El. Mergând mai aproape voi vedea
tale să fie întotdeauna îndreptate spre nevăzuta ce este vederea aceasta mare (Ieş. 3, 3), zicea
venire a lui Dumnezeu în sufletul tău. însă să ştii Moise când se afla în pustiul Sinaiului cel sărac
că Dumnezeu nu îl va cerceta, dacă nu îl va afla în ceea ce priveşte cele ale simţurilor, însă bogat
însingurat în sine însuşi. Dumnezeu voieşte ca el în contemplaţii ale minţii. Dacă şi tu voieşti să te
să fie însingurat în sine, adică să fie fără de orice învredniceşti de acestea, păşeşte desculţ în acest
gânduri, pe cât îi este cu putinţă; fără de orice loc, căci pământul acesta este sfânt. Descalţă mai
dorinţe, şi mai ales fără de voia sa proprie. în ceea întâi picioarele tale, adică dispoziţiile sufletului
ce priveşte aceasta din urmă, nu trebuie ca tu însuţi, tău, ca ele să rămână goale şi slobode de orice
cu de la sine putere şi fără chibzuială, să iei asupra lucru pământesc. Să nu porți traistă, nici toiag în
ta nişte nevoinţe aspre şi privaţiuni după voia ta, calea aceasta, precum a poruncit Domnul
nici să cauţi ocazii de a pătimi pentru dragostea ucenicilor Săi (vezi Lc. 10, 4). De acum nu trebuie
lui Dumnezeu, urmând numai sugestiilor voii să mai doreşti nimic de la lumea aceasta şi pe
tale proprii. Pentru acestea trebuie să ceri sfatul nimeni să nu mai saluţi în cale, după cum Elisei
părintelui tău duhovnicesc, care te călăuzeşte pe a poruncit slugii sale, iar Domnul a zis ucenicilor
tine ca un înlocuitor al lui Dumnezeu. Pe el să-l Săi, îndreptând tot gândul tău, toată dispoziţia şi
asculţi întru toate, iar Dumnezeu prin mijlocirea toată dragostea numai către Dumnezeu, iar nu
sa va îndrepta cu adevărat voia ta către ceea ce spre oarecare zidiri. Lasă morţii şă-şi îngroape

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 39


morţii lor (Mat. 9, 22), iar tu mergi singur în după ce vei renunţa la toate, iar la vremea Sa va
pământul celor vii şi fie ca moartea să nu aibă veni să adune roadele de la tine. Dar tu cu de la
parte în tine. tine putere să nu semeni nimic, ci să-i aduci lui
Dumnezeu pământul inimii tale, curăţit de orice
Despre înţelepciunea cuvenită în privinţa spini şi mărăcini, iar Domnul va semăna în el
faptelor iubirii pentru cei de aproape, pentru sămânţa după cum va voi. Iar această sămânţă va
a ne păstra pacea sufletească aduce rod la vremea ei.
Domnul a zis în Evanghelie că El a venit să Aminteşte-ţi întotdeauna că Dumnezeu vrea
arunce focul dragostei pe pământul inimii noastre să vadă sufletul tău înstrăinat de toate, pentru
şi că mult doreşte ca acest foc să fie aprins cât a-l uni cu El. Lasă-L să lucreze în tine şi nu-L
mai repede (vezi Lc. 12, 49). Dragostea pentru împiedica cu amestecul voii tale. Să nu faci nici
Dumnezeu nu are măsură după cum Dumnezeu, un plan pentru tine însuţi, în afară de acela de
Cel iubit, este nemărginit şi fără de hotar. Dar a fi bineplăcut lui Dumnezeu întotdeauna, prin
dragostea pentru aproapele trebuie să aibă măsură supunerea faţă de voia Lui. Iată că Stăpânul casei
şi hotar. Dacă nu o vei ţine în hotarele cuvenite, a ieşit acum şi caută lucrători pentru via Sa, după
ea poate să te îndepărteze de la dragostea pentru pilda Evangheliei. Lasă deoparte orice grijă şi
Dumnezeu, să-ţi aducă mare pagubă şi să te orice gând, slobozeşte-te de orice purtare de grijă
ducă la pierzare. Cu adevărat trebuie să-ţi iubeşti pentru tine şi de orice împătimire pentru vreun
aproapele, dar în aşa fel încât să nu-ţi pricinuieşti lucru vremelnic, iar Dumnezeu te va îmbrăca în
rău prin aceasta. Fă-ţi toate lucrurile în simplitate El însuşi şi îti va da ceea ce tu nici nu poţi gândi
şi sfinţenie, neavând în vedere nimic altceva, vreodată. Pe cât îţi stă în putinţă, să uiţi cu totul de
decât să fii bineplăcut lui Dumnezeu, iar aceasta tine, iar în sufletul tău să vieze numai dragostea
te va păzi pe tine de orice pas greşit în privinţa pentru Dumnezeu.
faptelor dragostei pentru cei de aproape. Pe lângă acestea, se cuvine să-ţi domoleşti cu
În aceste fapte cel mai important este să ajuţi băgare de seamă fierbinţeala râvnei ce o ai pentru
la mântuirea celor de aproape. Dar aici adeseori ceilalţi, pentru ca Dumnezeu să te păzească în
se amestecă râvna nechibzuită, care nu aduce pace şi linişte sufletească. Ia aminte să nu sufere
nimic altceva decât pagubă celor de aproape şi sufletul tău vreo pagubă în avuţia sa cea mai
ţie însuţi. Dă pildă de credinţă sinceră şi viaţă însemnată, în pacea inimii, din pricina grijilor
plăcută lui Dumnezeu şi vei fi bună mireasmă a nechibzuite pentru folosul altora. Izvorul de unde
lui Hristos, asemenea apostolilor atrăgându-i pe te poţi îmbogăţi cu această avuţie este supunerea
toţi spre a-I urma Lui. Dar nu-i plictisi pe toţi deplină a sufletului tău faţă de Dumnezeu
de-a valma cu cuvintele tale, căci prin aceasta nu împreună cu renunţarea la toate. Iar aceasta
vei reuşi decât să îţi pierzi pacea atât cu cei din să o faci fără să aştepţi răsplată şi niciodată să
jur, cât şi singur cu tine însuţi. Să ai râvnă aprinsă nu te gândeşti că faci ceva vrednic de aceasta.
şi dorinţă tare ca toţi să cunoască adevărul tot Dumnezeu este cel ce lucrează în toate, iar de
atât de desăvârşit pe cât îl cunoşti şi tu, şi şă la tine El nu doreşte nimic altceva, decât să te
fie îmbătaţi cu acest vin pe care Dumneezu l-a smereşti înaintea Sa şi să-i încredinţezi sufletul
făgăduit şi pe care El îl dă acum tuturor fără de tău slobod de orice lucru pământesc şi având în
preţ (Is. 55, 1); o astfel de sete pentru mântuirea adâncul inimii o singură dorinţă: de a se împlini
aproapelui să ai întotdeauna. Dar se cuvine ca ea în tine întru toate şi prin toate voia lui Dumnezeu.
să izvorască din dragostea pentru Dumnezeu şi
nu din râvnă nechibzuită. Dumnezeu însuşi va vădi Sfântul Teofan Zăvorâtul
o astfel de dragoste pentru fraţi în sufletul tău

40 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


6. DIN GÂNDIREA TEOLOGICĂ A PĂRINTELUI
DUMITRU STĂNILOAE
Misterul euharistic în – spune el - înseamnă a căuta pe Hristos,
comuniunea cu El. Starea de mântuire e starea
opera Părintelui Profesor de comuniune cu Iisus Hristos ca Dumnezeu şi,
prin El sau datorită Lui, şi cu semenii”2.
Dumitru Stăniloae Fiecare slujbă religioasă, oficiată în
sfânta biserică, reprezintă un prilej de întâlnire
În spiritualitatea ascetico filocalică cu Hristos, prin rugăciunile, imnurile liturgice
şi în tezaurul literaturii religioase româneşti, şi cuvântul Evangheliei Sale, dar mai ales prin
opera monumentală a Părintelui Profesor Sfânta Liturghie în care se înfăptuieşte Taina
Academician Dr. Dumitru Stăniloae rămâne întâlnirii şi comuniunii noastre personale şi
punctul de referinţă al cercetătorilor de vocaţie comunitare cu Hristos, şi în Hristos cu întreaga
şi al dascălilor de teologie, un izvor nesecat de Sfântă Treime şi cu toţi credincioşii întreolaltă.
doctrină, pietate, cugetare şi simţire ortodoxă şi „Sfânta Liturghie este mediul în care Hristos este
o comoară nestemată a învăţăturii de credinţă, prezent între noi, în modul cel mai accentuat,
rămasă inegalabilă până astăzi prin erudiţia, cu învăţătura, cu jertfa şi cu învierea Lui; ba
profunzimea, complexitatea şi autenticitatea ei. este chiar locul spiritual în care Hristos ni se
În teologia dogmatică ortodoxă, împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Lui, plin de
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae rămâne, dumnezeire şi de putere, prin care ni se întăreşte
prin excelenţă, cititorul doctrinei hristologice şi credinţa şi dragostea între noi după pilda şi voia
ecleziologice, argumentată temeinic pe textul Lui. Sfânta Liturghie nu este numai întâlnirea
Sfintei Scripturi şi al operelor patristice, pe care dintre credincioşi la nişte rugăciuni comune, ci
le valorifică şi din care îşi extrage seva învăţăturii întâlnirea lor comună cu Hristos. Ei îşi întăresc
revelate. prin Sfânta Liturghie, atât unirea cu Hristos,
Întemeiat pe cuvântul Scripturii şi al cât şi unirea între ei, cu Hristos”.3 Tema aceasta
Sfinţilor Părinţi, părintele profesor susţine în este tratată exhaustiv de către părintele profesor
mod cert faptul că mântuirea credinciosului se în celebra sa lucrare intitulată „Spiritualitate şi
dobândeşte numai în relaţie personală şi iubitoare comuniune în Liturghia ortodoxă”, în introducerea
cu Persoana divino-umană a Mântuitorului nostru căreia, autorul afirmă că Hristos „se uneşte cu noi
Iisus Hristos şi cu semenii, relaţie ce se cultivă cel mai mult prin Sfânta Împărtăşanie în Sfânta
şi se dezvoltă în mediul sacramental al Bisericii, Liturghie ca Cel jertfit şi înviat”4.
unde Hristos Dumnezeul nostru ne încorporează De fapt, fiecare Taină este un mijloc de
pe toţi în Sine prin actele Sale mântuitoare – sfinţire a vieţii credincioşilor şi de participare a
întrupare, propovăduire, jertfă, înviere şi înălţare acestora la viaţa lui Hristos, prin harul dumnezeiesc
– prelungite şi actualizate în cadrul serviciilor pe care îl transmite în chip nevăzut, însă Sfânta
divine ale cultului. „Într-un cuvânt, comuniunea Euharistie realizează în mod magistral această
cu Dumnezeu, scopul suprem al religiei este unire indisolubilă cu Hristos şi cu semenii noştri,
adevărata raţiune de a fi a cultului”1, spunea
cândva un teolog apusean. În opera Părintelui 2 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau
restaurarea omului, Ed. Omniscop, Craiova, 1993, p. 198.
Stăniloae, acest adevăr fundamental este exprimat
3 Idem, Interviu realizat cu Protos. Ioanichie Bălan,
cât se poate de elocvent. „A căuta mântuirea în Convorbiri duhovniceşti, vol. II, Bucureşti, 1988, p. 15.
1 Robert Will, Le culte, étude d’Histoire et de 4 Idem, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia
Philosophie religieuses, tome I, Strasbourg, 1925, p. 62. ortodoxă, Craiova, 1986, p. 12.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 41


căci, prin împărtăşirea cu Sfântul Său Trup şi pregătitoare pentru primirea Tainei Sfintei
Sânge, Hristos se prelungeşte în noi, integrându- Împărtăşanii. „Pentru cei care se împărtăşesc
ne pe toţi în comunitatea Bisericii – trupul Său cu credinţă, în chip vrednic, împărtăşania este
spiritual (Efeseni I, 23, V, 23). Euharistia este, spre iertarea păcatelor, spre viaţa veşnică,
aşadar, „Taina unităţii, Taina înălţării Bisericii spre păzirea sufletului şi a trupului; dar pentru
şi împlinirea ei la Cina Domnului în împărăţia cei care se împărtăşesc cu necredinţă în chip
Lui”5. nevrednic, este spre muncă şi pedeapsă”9, spune
În paginile următoare, vom încerca Sfântul Ioan Damaschin. La rândul său, Sfântul
să ilustrăm cum a înţeles şi cum a fost expus Ioan Gură de Aur nu îi fericeşte nici pe cei ce se
acest adevăr de către eruditul teolog român, împărtăşesc des şi nici pe cei ce se împărtăşesc de
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, în opera sa puţine ori, ci pe „cei ce se împărtăşesc cu ştiinţă
dogmatică şi liturgică. curată a gândului, cu inimă curată şi cu viaţă
neprihănită. Cei ce sunt (pregătiţi) întru acest fel,
1. Sfânta Euharistie, taina comuniunii totdeauna să se apropie, iar cei ce nu sunt întru
şi a constituirii unităţii Bisericii. acest fel, nici măcar o dată”.10 Se impune, aşadar,
Dacă prin celelalte Sfinte Taine
o puritate interioară, o bună dispoziţie sufletească,
se săvârşeşte numai în parte comuniunea
de iertare, împăcare, loialitate şi generozitate faţă
sacramentală, prin Sfânta Euharistie se operează
de aproapele şi o eliberare totală a simţurilor de
în chip deplin „unirea celui ce se sfinţeşte cu cel
întinăciunea patimilor şi întunericul păcatelor,
Unul şi se produce în chip desăvârşit comuniunea
căci „Sfânta Împărtăşanie lucrează în funcţie
cu Dumnezeu prin darul cel dat de El, al Tainelor
de starea duhovnicească a omului şi nu orice
celor ce se săvârşesc.”6
creştin care se împărtăşeşte este sfinţit, ci numai
Împărtăşirea cu Domnul nostru Iisus
acela care s-a pregătit şi care este mădular
Hristos în Euharistie realizează în mod plenar
adevărat şi viu al Bisericii, adică al Trupului lui
unirea cu El, însă numai a celor ce se cuminecă
Hristos”11. „Cei ce se împărtăşesc cu nevrednicie
cu evlavie şi cu sufletul curat cu Sfintele şi Prea
de Dumnezeieştile Taine – spune un sfânt părinte
Curatele Sale Taine. Preotul îi împărtăşeşte, pe
– să nu socotească că prin ele se alipesc şi se
toţi cei ce se apropie de sfântul potir, „dar nu
unesc pur şi simplu de Dumnezeu Cel nevăzut;
toţi cei cărora le dă preotul se împărtăşesc cu
căci acest lucru nu se va face nicidecum, nici nu
adevărat, ci numai aceia cărora le dă Însuşi
se va petrece cu ei vreodată”.12
Hristos. Preotul împărtăşeşte, într-adevăr pe toţi
cei ce vin la împărtăşanie. Hristos însă, numai 9 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea a IV-
pe cei vrednici de împărtăşanie”7, care este foc a, cap.13, trad. în rom. de Pr. D. Fecioru, Ed. Scripta,
arzător pentru cei nevrednici8. Sfinţii Părinţi sunt Bucureşti, 1993, p. 166.
categorici şi intransigenţi în stabilirea condiţiilor 10 Sfântul Ioan Gură de Aur, Puţul sau împărţirea de
grâu, trad. în rom. după scrierea veche chirilică, Ed. Buna
5 Alexandre Schmemann, Euharistia, Taina Vestire, Bacău, 1995, p. 486-487.
Împărăţiei, trad. în rom. de Pr. Boris Răduleanu, Ed. 11 Arhim. Hierotheos Vlachos, Predici la marile
Anastasia, Bucureşti, 1993, p. 219. sărbători, trad. în rom. de Daniela Filioreanu, Ed.
6 Sf. Dionisie Areopagitul, Ierarhia cerească. Egumeniţa, Galaţi, 2004, p. 149.
Ierarhia bisericească, trad. în rom. de Pr. Prof. Cicerone 12 Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice
Iordăchescu, Ed. Institutului European, Iaşi, 1991, p. 89. şi etice, Scrieri I, trad. în rom. de Ioan I. Ică Jr., Ed. Deisis,
7 Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Sibiu, 1998, p. 397. „De aceea să nu fie părtaş la această
Liturghii, cap.XLIII, trad. în rom. de Pr. Prof. Dr. Ene sfântă masă nici un făţarnic, nici un înrăutăţit, nici un
Branişte, Ed. Arhiep. Bucureştilor, Bucureşti, 1989, p. 93- răpitor, nici un hulitor, nici un învrăjbit, nici un zgârcit,
94. nici un beţiv, nici un lacom de avere, nici un desfrânat, nici
8 Liturghier, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2012, p. un pizmătăreţ, nici un fur, nici unul cu răutatea ascunsă în
365. inimă, ca nu cumva el însuşi să-şi atragă judecata, adică

42
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
În lucrările sale dogmatice, Părintele sine o astfel de unire mistică cu Domnul”16.
Profesor Dumitru Stăniloae evidenţiează în Roadele duhovniceşti ale acestei uniri
repetate ori darurile şi binefacerile dumnezeieşti tainice se resimt în viaţa credinciosului ca o rouă
pe care le dobândim prin împărtăşirea cu Sfântul de dimineaţă şi ca o ploaie binefăcătoare peste
Trup şi Sânge al Domnului, însă precizează şi un pământ pârjolit de secetă, pentru că îl ajută să
faptul că efectele pozitive ale Sfintei Euharistii progreseze din punct de vedere spiritual până la
se răsfrâng numai asupra celor vrednici. Primirea statura lui Hristos – modelul desăvârşirii noastre
Sfintei Împărtăşanii trebuie precedată de o morale. “Dându-Se fiecărui credincios spre
pregătire prealabilă şi persistentă. „Hristos Însuşi iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, acesta
– spune părintele – mă face şi mai curat prin (Sfântul Trup şi Sânge) face ca să se unească
împărtăşirea mea de El”, însă “eu trebuie să mă trupul omului cu trupul şi sângele jertfit al Său şi,
străduiesc pe de o parte pentru această curăţie prin aceasta, să-şi însuşească starea lui Hristos,
înainte de Sfânta Împărtăşanie”.13 Îmbunătăţirea în care s-au iertat păcatele noastre ale tuturor şi
vieţii mele sufleteşti este potenţată prin primirea s-a instaurat viaţa de veci pentru noi toţi. Dar
Sfintei Împărtăşanii numai în măsura în care îmi aceasta înseamnă să ne însuşim şi noi starea
dau şi eu silinţa să-mi îndrept modul de viaţă şi să Lui de jertfă din iubire faţă de Tatăl ceresc şi de
biruiesc propriile păcate şi vicii care mă stăpânesc. oameni”17.
În sensul acesta, “spiritualitatea Euharistiei nu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae
constă numai în trăirea simplă a unirii cu Hristos, accentuează adeseori faptul că lucrarea
ci într-o unire în curăţie pentru care trebuie să îndumnezeitoare a lui Hristos devine eficientă şi
mă străduiesc înainte şi după Împărtăşanie dat ziditoare numai în sufletele celor ce se împărtăşesc
fiind că această curăţie nu e produsă de Hristos cu conştiinţa curată şi cu inima slobodă de
în mine fără efortul meu. Hristos îmi dă nu numai necurăţie şi viclenie. El spune că “în ochii celui ce
o stare de curăţie, ci şi o putere în vederea acestei se împărtăşeşte de Trupul lui Hristos cu credinţă,
curăţii”14, spune părintele profesor. se vede curăţia dumnezeiască, în cuvintele lui se
Euharistia nu este numai mijlocul văd înţelesurile pline de taină ale lui Hristos, iar
unirii noastre cu Hristos, ci şi dovada concretă în mâinile lui – lucrarea de oameni iubitoare a
a unirii noastre depline cu El, iar credincioşii lui Hristos. În general, în faţa aceluia se vede
conştientizează faptul că, în comuniune cu lumina lui Hristos”18. De fapt, noi ne împărtăşim
Hristos, sunt uniţi cu sursa puterii lor de realmente cu Hristos sub chipul pâinii şi al vinului
jertfă, sau ca mădularele cu capul15. “Unind pe transubstanţiate, ca să avem simţirea lui Hristos şi
credincioşi cu Hristos, Sfânta Euharistie umple să ne modelăm viaţa după exemplul Său divino-
în general sufletul de har şi de toate bunurile şi uman, sporind în lucrarea faptelor bune până la
binecuvântările spirituale pe care le aduce cu asemănarea cu El. Trebuie în mod absolut să ne
spiritualizăm viaţa şi faptele noastre, în aşa fel,
încât acestea să devină compatibile cu sfinţenia şi
hotărârea osândirii” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la sublimitatea tainei, iar fiecare mădular al trupului
Sfânta şi Marea Joi, trad. în rom. de Episcopul Melchisedec nostru, unit prin Sfânta împărtăşanie cu Hristos,
al Romanului şi tipărită în col. „Comorile Pustiei”, vol. 19,
să devină mădular al lui Hristos, “Dar, pentru
Omilii la Postul Mare, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1997, p.
138). 16 Hristu Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe
13 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Taina Euharistiei, Răsăritene, trad. în rom. de Dr. Dumitru Stăniloae, Sibiu,
izvor de viaţă spirituală în Ortodoxie, în „Ortodoxia”, 1930, p. 385.
XXXI (1979), nr. 3-4, p. 510. 17 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos,
14 Ibidem. lumina lumii şi îndumnezeitorul omului, Ed. Anastasia,
15 Idem, Teologia Euharistiei, în „Ortodoxia”, XXI Bucureşti, 1993, p. 95.
(1969), nr.3, p. 355. 18 Ibidem, p. 127.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 43


ca gura mea să poată deveni gura lui Hristos, continuu cu noi, prin trupul Său înviat, până la
sau gura curată a lui Hristos să poată deveni sfârşitul lumii, iar după aceea pentru a ne învia şi
gura mea, gura mea trebuie să se facă curată, pe noi prin această unire a noastră cu trupul Său
sau eu însumi să mă fac curat, încât Hristos să şi pentru a transfigura totul în viaţa viitoare”22.
poată rosti prin gura mea numai cuvintele Lui Euharistia întipăreşte în noi starea de
curate, sau eu să pot rosti prin gura Lui cuvintele înviere, sau mai bine zis, imprimă în noi puterea
Lui curate, apărând ca un autentic organ al lui de a birui păcatul din noi, pentru că Domnul este
Hristos”.19 prezent şi lucrător în fiinţa noastră cu Trupul şi
În concepţia Părintelui Stăniloae, Sfânta cu Sângele Său, asimilate în trupul şi sângele
Euharistie constituie culmea relaţiei omului cu nostru. „Deci însuşi subiectul lui Hristos, ca
Dumnezeu în Hristos, pentru că, prin ea, Hristos subiect al Trupului şi Sângelui Său, se face prin
este plenar în noi, lucrând ca subiect al mădularelor Euharistie subiect direct al trupului şi sângelui
noastre20, iar noi suntem în El, în comuniunea nostru, cu care sunt unite intim Trupul şi Sângele
şi unitatea iubirii, a vieţii în plenitudinea ei. Său”.23 Prin intimitatea şi comunicarea aceasta
Comuniunea euharistică trebuie precedată de desăvârşită cu El, noi trăim stările, simţirile şi
unitatea credinţei şi a trăirii creştineşti, pentru lucrările lui Hristos şi El le trăieşte pe ale noastre,
că împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului penetrate şi susţinute de El. Ideea aceasta,
reprezintă în primul rând o încoronare a dezbătută pe larg în studiile şi tratatele dogmatice
strădaniei de a trăi în adevărata credinţă şi în ale Părintelui Stăniloae, o găsim relatată frecvent
duhul curăţiei şi al sfinţeniei. “Unitatea prin în scrierile Sfinţilor Părinţi. Sfântul Ioan
Sfânta Împărtăşanie- spune părintele profesor Gură de Aur spune că „prin Sfintele Taine ale
- nu vine ca o esenţă fizică comună cu cei ce Sfintei Euharistii El se uneşte cu fiecare dintre
se împărtăşesc, sau între ei, ci ca o încoronare credincioşi”, căci „Domnul nu S-a mulţumit
a unităţii spirituale de gânduri şi de iubire, spre numai să Se facă om, să fie pălmuit şi junghiat,
care au crescut credincioşii prin Duhul Sfânt, ci să Se unească cu noi; ne-a făcut trup al Lui
rugând în comun pe Dumnezeu, lăudându-L în nu numai prin credinţă, ci chiar în realitate”.24
comun, mărturisind în comun aceeaşi credinţă, Deosebit de plastic şi convingător se exprimă în
aducând ofranda comună a pâinii şi a vinului. Ei acest sens şi Sfântul Chiril al Alexandriei, zicând:
s-au pregătit pentru a fi un <<trup şi un Duh>> „Hristos a dat Trupul Său pentru toţi, iar prin El
cu Hristos”.21 Aceste etape pregătitoare se succed face să se sălăşluiască în noi viaţa... De aceea,
evolutiv şi în rânduiala Sfintei Liturghii până la trupul lui Hristos face vii pe cei ce se împărtăşesc
punctul ei culminant: împărtăşirea cu Trupul şi de El. Căci, când vine în cei muritori, alungă
Sângele lui Hristos, pe care le consumăm tocmai moartea şi scoate stricăciunea, având în Sine
pentru a dobândi puterea transformatoare a puterea care desfiinţează stricăciunea în mod
jertfei şi învierii Lui. „Astfel, prezenţa trupului desăvârşit”...25 La fel de sugestiv şi concret
şi sângelui Domnului sub chipurile pâinii şi
vinului, pentru a ni se da din iubire spre mâncare 22 Idem, Taina Euharistiei, izvor de viaţă..., p. 506.
şi băutură, sau pentru a se uni cu noi din iubire la 23 Idem, Teologia Dogmatică ortodoxă, Ed.
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1997, p. 61.
maximum, dă deplina îndreptăţire şi eficacitate
24 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia LXXXII, cap. V, în
întrupării şi învierii Domnului din iubirea faţă „Omilii la Matei”, trad. în rom. de Pr. D. Fecioru, în col.
de noi. Căci pentru ce s-ar fi întrupat şi pentru „P.S.B.”, vol. 23, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994, p.
ce ar fi înviat Domnul, dacă nu pentru a se uni 935.
25 Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la
19 Idem, Taina Euharistiei, izvor de viaţă..., p. 509. Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a IV-a, cap.2, trad. în rom
20 Ibidem. de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în col. „P.S.B.”, vol. 41, Ed.
21 Idem, Teologia Euharistiei…, p. 359. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2000, p. 400-401.

44 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


explică taina comuniunii euharistice şi Sfântul egoismului; El Îşi însuşeşte auzul nostru ca auzul
Chiril al Ierusalimului. El spune că „în chipul Lui, ca să-l curăţească de pornirea de a dispreţui
pâinii ni se dă trupul, iar în chipul vinului ni se şi de a primi cu bănuială ceea ce ne spune altul.
dă sângele ca să ajungem prin împărtăşirea cu El S-a făcut subiectul nostru în noi şi trupul Lui
Trupul şi Sângele lui Hristos uniţi într-un singur s-a unit cu trupul nostru, fără să ne anuleze pe
trup şi sânge cu El. Astfel ajungem şi purtători noi”.28 În cântările Bisericii, puritatea interioară
de Hristos, pentru că trupul şi sângele Lui se este comparată simbolic cu haina luminoasă cu
împărtăşesc mădularelor noastre”.26 care ne pregătim să intrăm în cămara de nuntă
Pe măsură ce ne străduim să lepădăm a Mirelui ceresc. „Întru strălucirile sfinţilor Tăi
păcatul şi să ne împărtăşim cu inima curată, cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi îndrăzni
sinceră şi iubitoare, chipul lui Hristos din noi să intru în cămară, haina mă vădeşte, că nu este
începe să se lumineze şi să se împodobească de nuntă, şi voi fi legat şi lepădat de îngeri”.29
treptat cu nimbul sfinţeniei, profilul Lui moral Haina luminoasă este chipul neprihănirii şi al
începe să se reflecte şi să prindă tot mai mult sfinţeniei. „Fiind una cu curăţia de păcate adusă
contur în noi, iar faptele, gândurile, cuvintele şi celui credincios de Hristos, haina luminoasă
simţămintele noastre devin identice cu ale lui este totodată una cu comuniunea sau cu unirea
Hristos Dumnezeu şi astfel, ne deprindem cu cu Hristos, socotită ca o nuntă”30, după expresia
râvna de a iubi ca El, de a răbda aşa cum a răbdat părintelui profesor.
El şi de a ierta tuturor greşelile, aşa cum a iertat El, Unirea deplină în care ne atrage Hristos
Cel îndelung răbdător şi mult milostiv, „fiindcă cu Sine prin extinderea Sa cu Trupul Său teandric
îndată după Împărtăşanie, trupul, sufletul şi în noi, înseamnă în acelaşi timp o unire organică
toate puterile noastre se înduhovnicesc..., trup se şi indisolubilă a tuturor credincioşilor care se
uneşte cu trup, sânge cu sânge şi suflet cu suflet. deschid lui Hristos prin credinţă şi fapte bune şi
Urmarea este că binele biruieşte răul tot mai în care Hristos se prelungeşte în ei cu Trupul şi
cu tărie, iar cele dumnezeieşti stăpânesc peste Sângele Său dumnezeiesc, pentru a-i face capabili
cele omeneşti... Cugetul lui Hristos se face una să se dăruiască reciproc, unii în slujba celorlalţi,
cu cugetul nostru, voia Lui una cu voia noastră, „pentru a se elibera de închisoarea egoistă, pentru
trupul şi sângele Lui una cu trupul şi sângele a se transpune în starea de dăruire, prin iubire,
nostru! Şi atunci cât de puternic trebuie să fie în aceeaşi stare de jertfă, pentru a face şi viaţa
cugetul nostru, când e stăpânit de cugetul lui lor să servească tuturor pentru a se împărtăşi de
Dumnezeu, cât de dârză voinţa noastră, dacă elanul generos al lui Hristos”.31 Spiritul altruist
însuşi Domnul o mână şi cât de înflăcărat curajul de jertfă cu care Hristos se dăruieşte Tatălui în
nostru, când focul însuşi se revarsă peste el!”27 chip nesângeros în Euharistie, aşa cum s-a oferit
Această putere înnoitoare, izvorâtă din trupul pe cruce, este implementat şi în fiinţa celor ce
înviat, pnevmatizat şi îndumnezeit al lui Hristos, se împărtăşesc cu vrednicie cu această hrană
trebuie să o simţim ori de câte ori ne împărtăşim cu duhovnicească. „Uniţi cu Hristos prin Euharistie
Trupul şi Sângele Său, spune Părintele Stăniloae, se vor dărui şi ei cu intensitate. Ei descoperă,
pentru că „El Îşi însuşeşte văzul nostru ca văzul actualizează şi împlinesc cu altă intensitate
Lui, ca să ne curăţească de invidie şi de poftele pornirea naturală sădită în ei de Dumnezeu de
26 Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza a IV-a 28 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi
mistagogică, trad. în rom. de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, în comuniune în..., p. 301.
vol. „Cateheze”, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2003, p.356. 29 Liturghier, ed. cit., p. 366.
30 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos,
27 Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, cartea lumina lumii..., p. 130.
a IV-a, trad. în rom. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Ed. 31 Idem, Legătura între Euharistie şi iubirea
Arhiepiscopiei Bucureştilor, Bucureşti, 1989, p. 195. creştină, în „Studii Teologice”, XVII (1965), nr.1-2, p. 17.
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 45
a fi daruri unii altora şi de a folosi lucrurile ca XII, 5), ajungând toţi împreună – trup al lui
daruri între ei. În felul acesta, Euharistia are un Hristos (I Corinteni XII, 27)”.35 Întocmai ca şi
fel de extensiune în toată viaţa lor, făcând din cum ar parafraza acest text, Părintele Stăniloae,
credincioşi un corp format din mădulare unite cu expune concis şi explicit acest adevăr dogmatic,
Hristos şi între ei”.32 relevând faptul că „Biserica se formează ca un
Deci, Euharistia are o funcţie unificatoare trup alcătuit din credincioşii cărora li se dăruieşte
şi un profund caracter ecleziologic, întemeiat Hristos în mod deplin în Euharistie, dar care din
pe adevărul dreptei credinţe şi pe porunca puterea dăruirii lui Hristos se dăruiesc şi ei unii
iubirii. De aceea, la Sfânta Liturghie, în clipele altora, într-o mişcare de continuă convergenţă
premergătoare momentului sfinţirii darurilor, şi unificare. În acest sens, Biserica e plină de
preotul slujitor lansează îndemnul: „Să ne iubim Euharistie, de trupul lui Hristos într-o continuă
unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim”, dăruire de Sine şi prin aceasta într-o mişcare de
iar după prefacerea acestor daruri în Trupul şi unificare a credincioşilor cu Sine şi întreolaltă,
Sângele Domnului, se roagă astfel, în numele efectuată de Hristos şi din puterea lui Hristos”.36
tuturor: „Iar pe noi pe toţi, care ne împărtăşim Însă Euharistia nu are ca obiectiv şi
dintr-o pâine şi dintr-un potir, să ne uneşti unul scop doar înnoirea vieţii noastre pământeşti
cu altul prin împărtăşirea Aceluiaşi Sfânt Duh”33. după modelul desăvârşit al vieţii lui Hristos, ci
Această dimensiune ontologică a prefacerii şi întărirea şi călăuzirea noastră în drumul spre
şi unirii tuturor în Hristos, este redată şi de înviere. Ea ni se dă în perspectiva moştenirii
semnificaţia simbolică a speciilor euharistice. paradisului ceresc oferindu-ne încă de aici
Interpretând textul paulin de la I Corinteni X, 17, arvuna unirii veşnice cu Hristos şi plasându-ne
Sfântul Ioan Gură de Aur precizează: „După cum anticipat în această unire. Ea este, după expresia
pâinea fiind alcătuită din multe boabe de grâu, Părintelui Stăniloae, „fermentul sau aluatul care
este unită într-un singur întreg, fără să se vadă preface viaţa noastră pământească în viaţa de
undeva boabele de grâu – deşi ele fiinţează – veci”37, sau, cum spunea Părintele Schmemann,
astfel şi noi ne unim unii cu alţii şi cu Hristos”.34 „actualizarea noului eon în cel vechi, prezenţa şi
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae defineşte manifestarea în acest veac a Împărăţiei veacului
Euharistia ca fiind, prin excelenţă, Taina unităţii ce vine”38. Spre deosebire de celelalte Sfinte
creştine, deoarece, prin ea, Hristos se întrupează Taine, „ea ne introduce pe calea unirii plenare,
tainic şi real în noi, iar noi ne integrăm în Trupul nemijlocite cu Hristos încă în viaţa pământească,
Său tainic: Biserica, aşa cum remarca Sfântul pentru a o avea în mod văzut în viitor”.39
Ioan Damaschin, „Se numeşte Cuminecătură Duhul Sfânt coboară pentru a preface
(Sfânta Euharistie) şi este cu adevărat, pentru elementele de pâine şi vin în Trupul şi Sângele
că prin ea ne cuminecăm cu Hristos şi ne facem Domnului, numai la invocarea Bisericii (în timpul
părtaşi Trupului şi Dumnezeirii Lui. Prin ea ne rostirii rugăciunii epiclezei) şi numai cu scopul
cuminecăm cu Hristos şi ne unim cu alţii, pentru de a hrăni Biserica, unificând-o şi ajutând-o să
ca să ne împărtăşim dintr-o singură pâine şi să
devenim toţi un trup (I Corinteni X, 16-17) şi un 35 Sf. Ioan Damaschin, în trad. rom. cit., cartea a
IV-a, cap. XIII, p. 168.
sânge cu Hristos şi mădulare unii altora (Romani
36 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Creaţia ca dar
32 Idem. Creaţia ca dar şi tainele Bisericii, în şi..., p. 18.
„Ortodoxia”, XXVIII (1976), nr.1, p. 17. 37 Idem, Teologia Dogmatică..., p. 57.
33 Liturghier, ed. cit., p. 255. 38 Alexander Schmemann, Introducere în teologia
34 Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau tâlcuirea liturgică, trad. în rom. de Ierom. Vasile Bârzu, Bucureşti,
Epistolei I către Corinteni, Omilia XXIV-a, trad. în rom. 2002, p. 122.
de Arhim. Theodosie Athanasiu şi revizuită de Constantin 39 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Creaţia ca dar
Făgeţan, Ed. Sofia, Bucureşti, 2005, p. 251. şi..., p. 29.

46 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


progreseze duhovniceşte până la asemănarea nemuririi, al transparenţei Cuvântului prin el, al
cu Hristos şi la împlinirea destinului ei veşnic: pnevmatizării. Depinde de noi ca să actualizăm
sălăşluirea în patria cerească. sau să asimilăm real, prin contribuţia spre
puritate şi virtute a noastră, aceste calităţi ale
2. Prezenţa reală a Trupului şi Sângelui
trupului nostru, care înaintează prin aceasta
Domnului în Sfânta Euharistie
într-o nebănuită subţirime duhovnicească.43
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae
Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului este
afirmă cu toată certitudinea că actul prefacerii
temeiul spiritualizării şi îndumnezeirii noastre.
este opera Duhului Sfânt. Numai „Duhul care a
Hristos este prezent în Euharistie cu Trupul
pnevmatizat trupul, face trupul lui Hristos hrană
şi Sângele Său jertfit şi înviat şi ni se oferă ca
spre mântuire şi viaţă în Taina Euharistiei”40 şi
hrană duhovnicească în acest chip, ca să murim
numai întrucât „Duhul coboară peste comunitate,
păcatului, să înviem împreună cu El şi să
ca în ceasul al treilea de la Cincizecime
devenim părtaşi vieţii veşnice. „Fără dependenţa
peste Apostoli, darurile ei se prefac în Trupul
mântuirii noastre de împreuna moarte şi înviere
Domnului. Prefacerea lor în Trupul Domnului
cu Hristos, nu ar fi necesară prezenţa Domnului
e în funcţie de comunitate şi pentru comunitate,
în noi cu trupul Său jertfit şi înviat, deci nu
pentru Biserică”.41 Prezenţa Mântuitorului în
ar fi necesară Euharistia”, 44 iar prefacerea
Sfânta Euharistie este deplină cu toată fiinţa Sa
constă în asimilarea darurilor de pâine şi vin în
divino-umană în fiecare părticică transubstanţiată
„jertfelnicul Său cel mai presus de ceruri”, adică
din Sfântul Potir. El este prezent întreg cu sufletul,
în umanitatea Sa îndumnezeită. „Prin Duhul
cu trupul şi cu dumnezeirea Sa, ca Dumnezeu
Său El preface instantaneu pâinea Euharistiei
perfect şi om perfect. „În substanţa lor pâinea şi
în trupul Său, care este organ de manifestare a
vinul rămân fără nici o schimbare sau modificare,
Ipostasului şi a Duhului Său”.45 Pâinea şi vinul
numai că nu-şi mai aparţin loruşi şi nici lumii
îşi păstrează proprietăţile lor naturale, pentru a
acesteia, ci preamăritului trup duhovnicesc al
putea fi accesibile împărtăşirii noastre din ele,
lui Hristos. Trupul lui Hristos, înfăţişându-se în
însă puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt este
pâine şi vin, nu încetează a fi trup duhovnicesc,
atât de vie şi lucrătoare în firea omenească a
care petrece sau rezidă deasupra lumii acesteia.
lui Hristos, încât face ca Trupul şi Sângele Lui
Pâinea şi vinul, devenind trupul şi sângele
să se extindă în ele, rămânând dinstincte de El
lui Hristos, aparţin acum transcosmicităţii,
numai chipurile lor. „La suprafaţă prezenţa
corporalităţii Sale preamărite, fără însă ca să-
trupului de lumină şi de foc a Cuvântului în care
şi piardă propria fire în această lume. Deci,
s-a prefăcut fundamentul ontologic al pâinii,
transpunerea lor (μετaβολή) nu este fizică, ci
rămâne acoperită de chipul pâinii solidar cu
metafizică, adică dincolo de limitele acestei
lumea aceasta. Dar pâinea şi vinul nu rămân în
lumi”42.
Modul în care se efectuează taina prefacerii afară de influenţa prezenţei trupului şi sângelui
nu poate fi conceput în limitele raţiunii omeneşti, lui Hristos. Ele nu pot fi considerate ca simplă
însă părintele profesor încearcă să-l prezinte palid pâine şi vin. Ele nu mai au fundamentul lor
într-o formă analogică. El spune că „această independent, în ele însele. Pâinea şi-a regăsit în
prezenţă a trupului pnevmatizat şi copleşit de trupul de lumină a lui Hristos fundamentul ei, aşa
transparenţa Cuvântului, şi prin urmare înviat şi cum în viaţa viitoare fundamentul tuturor se vor
nemuritor, dă şi trupului nostru acest ferment al afla în trupul Lui transfigurat şi străluminat”.
46

40 Idem, Teologia Dogmatică..., p. 68. 43 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia


41 Idem, Din aspectul sacramental al Bisericii, în Dogmatică..., p. 69.
„Studii Teologice” XVIII (1966), nr.9-10, p. 546. 44 Ibidem, p. 66.
42 Sergiu Bulgacov, Dogma euharistică, trad. în 45 Ibidem, p. 70.
rom. de Pr. Paraschiv Angelescu, Bucureşti, 1936, p. 74-75. 46 Idem, Spiritualitate şi comuniune..., p. 320.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 47


Deci, consumând elementele euharistice,
aflate sub înfăţişarea pâinii şi a vinului, noi ne
împărtăşim realmente cu Trupul şi Sângele lui Despre Cuvântul şi Fiul lui
Hristos în care ele şi-au găsit fundamentul lor. Dumnezeu. Demonstrare
Acest fapt anticipează împărtăşirea noastră cu
Hristos prin toate în veacul viitor, când raţiunile silogistică
tuturor se vor uni cu modelele lor aflate în
Logosul dumnezeiesc şi în trupul Lui, deci cu El Aşadar, acest unic şi singur Dumnezeu nu
însuşi. Aceasta este taina cea negrăită a iconomiei
este fără de Cuvânt. Având Cuvânt, nu-L va
divine împlinită de Fiul lui Dumnezeu. „Acesta
avea pe cel neipostatic, căci nu a avut început
unit cu Sine după ipostas, în chip neîmpărţit şi
al existenţei şi nici nu va înceta de a exista.
neamestecat firea noastră, iar noi, prin Sfântul
Său Trup, cel din noi şi al nostru, însufleţit mintal N-a fost un timp când n-a fost Dumnezeu
şi raţional, ne-a fixat în Sine ca printr-o pârgă, Cuvântul. Dumnezeu are pururea Cuvântul
şi ne-a învrednicit să fim una şi aceeaşi cu Sine Sau născut din El; nu este neipostatic cum
după omenitatea Lui, după cum am fost rânduiţi este cuvântul nostru, care se răspândeşte în
dinainte de veacuri să fim în El ca mădulare ale aer, ci este enipostatic, viu, desavârşit. Nu
Trupului Său, articulându-ne şi încheindu-ne în se departeaza în afară de El, ci este pururea
Sine în Duh ca un suflet trupul şi ducându-ne la cu El. Căci unde va fi, dacă este în afară
măsura vârstei duhovniceşti a plinătăţii Lui”.47 de El? Pentru ca firea noastră este supusă
Aşadar, prefacerea euharistică este morţii şi lesne stricăcioasă, pentru aceea şi
arvuna şi premisa începutului veacului viitor, cuvântul nostru este neipostatic. Dumnezeu,
când toate vor aparţine Trupului Domnului; când însa, pentru ca exista pururea şi pentru că
vor fi transparente în mod duhovnicesc pentru El este desăvârşit, va avea şi Cuvântul Lui
şi prin toate ne vom împărtăşi de Trupul Lui.48 desăvârşit, enipostatic, pururea existent,
Din acest motiv, „El se împarte ca o sămânţă la viu, şi are toate câte are cel care l-a născut.
toţi credincioşii, potrivit unui plan al harului, Cuvântul nostru, care iese din minte, nu este
tocmai prin acest Trup compus din pâine şi vin şi în totul acelaşi cu mintea, dar nici cu totul
se contopeşte cu trupul credincioşilor, pentru ca deosebit de ea; dar pentru că este din minte,
această unire cu Trupul cel nemuritor să permită este altul decât ea, şi pentru că aduce însăşi
omului să participe şi el la nestricăciune”.49 mintea la expresie, nu este cu totul deosebit
de ea, ci este una cu ea în ce priveşte natura,
(Studiul se continuă în numărul viitor)
dar deosebit de ea în ce priveşte subiectul.
Tot astfel şi Cuvântul lui Dumnezeu, prin
Arhim. Conf. Univ. Dr. Vasile MIRON
faptul că există prin el însuşi, se deosebeşte
de acela de la care are existenţa; dar prin
47 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a II-a, faptul că arată în El însuşi pe acelea care
cap. 7, trad. în rom. de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în col. se văd la Dumnezeu, este identic cu El în
„P.S.B.”, vol. 80, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1983, p. 97. ce priveşte natura. Căci după cum se vede
48 Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic
desăvârşire în toate la Tatăl, tot astfel se
sau despre învăţământul religios, cap. 37, trad. în rom.
de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, în col. „P.S.B.”, vol. vede şi la Cuvântul născut din El.
30, Scrieri exegetice, dogmatico-polemice şi morale, Ed.
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1998, p. 341. (Sfântul Ioan Damaschin)
49 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia
Euharistiei..., p. 350.

48 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


7 . Popasuri duhovniceşti

Mănăstirea Curtea de
Argeş
Mănăstirea Curtea de Argeş se află pe
Bulevardul Basarabilor nr. 1, în localitatea Curtea
de Argeş, judeţul Argeş, la 36 de kilometri N-V
de Piteşti. Mănăstirea este ctitorită de Neagoe
Basarab (1515-1517) şi are hramul Adormirea
Maicii Domnului, prăznuit la 15 august.
Monumentele de arhitectură şi de artă
religioasă, precum şi cultura generală din epoca
feudală din Ţările Romane, au rămas unice în
istoria civilizaţiei noastre, pentru faptul că în unei epoci înfloritoare în arhitectură şi artă.
esenţa lor, aceste monumente şi această cultură,
faţă de gândirea lumii antice, erau generate de o Mănăstirea Curtea de Argeş - de-a lungul
nouă şi superioară învăţătură despre Dumnezeu, vremii
despre om, despre viaţă şi despre lume în general, Ajungând Domn al Ţării Româneşti,
învăţătură inspirată din Sfânta Evanghelie şi Neagoe Basarab scrie el însuşi într-una din
propagată prin Biserică. pisaniile sale care se află pe faţada de apus
Apărut la orizontul istoriei sale sub a bisericii că, găsind acea străveche biserică
influenţa binefăcătoare a unei civilizaţii latino- (adică vechea Catedrală a Mitropoliei de la
bizantine, poporul român, în strânsă legătură Argeş), dărâmată şi neîntărită, i s-au “deschis
cu Biserica - sprijinitoarea ideii de libertate şi ochii inimii” şi a hotărât ca, această biserică, din
independenţă naţională, protectoarea artelor şi a temelie a o zidi şi a o înălţa şi a o întări.
culturii, a ştiut să selecteze şi să reţină din această
civilizaţie, elementele care aveau o contingenţă De aici, de bună seamă, ştirea de faţă a trecut
directă cu psihologia şi aspiraţiile noastre în mişcătoarea legendă populară a Mănăstirii
naţionale. Argesului în care, de asemenea se vorbeşte
Prin urmare, mănăstirile şi, în general despre: “Un zid părăsit / Şi neisprăvit / La loc de
monumentele istorice, artele aplicate, tiparul şi grindiş / La verde-aluniş / Câinii cum îl văd / La
alte manifestări culturale ale epocii feudale de la el se raped / Şi latră-a pustiu / Şi urlă-a morţiu”.
noi, pe lângă importanţa lor religioasă, au avut Prin urmare, acum mai bine de 460 de
totdeauna şi un rol naţional, cultural şi artistic ani, Neagoe Basarab (1512-1521), dornic de a-şi
pentru popor. dovedi autoritatea, credinţa şi patriotismul, dar
Privită din acest punct de vedere, şi avuţia, hotăra zidirea acestei măreţe mănăstiri,
Mănăstirea Curtea de Argeş, care prin aşezarea şi menită să întreacă în frumuseţe tot ce se făcuse
farmecul ei natural, arhitectural şi artistic întrece până atunci.
în frumuseţe tot ce s-a făcut la noi până în secolul Mănăstirea Curtea de Argeş, prin
al XVI-lea, reprezintă o continuare a tradiţiei şi a măreţia, perfecţiunea proporţiilor cât şi prin
vieţii religioase a poporului român, dar şi apogeul bogăţia decoraţiei acesteia, a găsit un puternic

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 49


ecou în sufletul cântăreţilor populari care i-au Sofia făcută de Justinian împăratul, dar ca
învăluit obârşia în umbra legendei. Aşa cum frumuseţe este mai “pre deasupra acelora”.
glăsuieşte balada populară culeasă de Alecsandri, Mănăstirea Curtea de Argeş a fost sfinţită
zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş s-ar datora la data de 14-15 august 1517. La această slujbă,
“Meşterului Manole”, care împreună cu “nouă după descrierea făcută de Gavriil Protul de la
meşteri mari, calfe şi zidari” au lucrat cu multă Muntele Athos, a fost prezent însuşi Neagoe
trudă şi cu preţul unor mari sacrificii la ctitoria Basarab. În afară de domn, familia sa, curtenii
voievodului Neagoe Basarab. şi boierii ţării, a fost de faţă Teolipt - Patriarhul
Acele ruine, aflându-le Neagoe Basarab Constantinopolului, însoţit de mare sobor, toţi
cu ajutorul unui ciobănaş, “din fluier doinaş”, arhimandriţii şi egumenul mănăstirilor din
ar fi hotărât: “Iată zidul meu! Aici aleg eu / Loc Sfântul Munte Athos şi tot “clerosul” din Ţara
de mânăstire / Şi de pomenire” şi de îndată ar fi Românească, în frunte cu Mitropolitul Macarie
îndemnat pe meşterii ce-l însoţeau, zicându-le: (c.1513-c.1521) şi mult popor venit din aproape
“Curând vă siliţi / Lucrul de-l porniţi / Ca să-mi toate colţurile ţării.  Marele sobor sărbătoresc al
ridicaţi / Aici să-mi duraţi / Mănăstire ‘naltă / sfinţirii bisericii, se făcea în vechea reşedinţă a
Cum n-a mai fost altă” ceea ce aceştia până la Domnilor munteni. 
urmă, cu preţul vieţii lor, chiar au şi făcut. “Pentru întâia dată, un patriarh din
Mănăstirea Curtea de Argeş nu este însă Constantinopol, Teolipt, se afla pe pământul
o legendă: ea este expresia sentimentelor celor românesc; el era însoţit de episcopii de Sares,
mai sincere ale poporului român despre jertfa lui, de Sarde, de Midia şi de Melenic. Mitropolitul
pe care a pus-o şi la baza acestei mănăstiri, după Ţării Româneşti, în acest timp, era Macarie. Şi
cum a pus-o şi la baza tuturor marilor opere de el a venit cu egumenii mănăstirilor existente. Se
construcţie din ţara noastră, în trecut şi prezent.  făcu de cu seară, la 14 august, vecernie şi colivă
Mănăstirea din Curtea de Argeş nu este în ajunul hramului apoi, spre seară praznic, după
numai un simplu locaş de închinare, ci este care călugării începură denii în cuprinsul de
un simbol al jertfei poporului român. Zidirea marmură, strălucitor de aur, al mănăstirii celei
mănăstirii a durat trei ani (1515-1517). Domnul nouă. Şi sfârşiră denia când se vărsă zorile”.
Neagoe, care avea bune cunoştinţe despre “A doua zi, Neagoe însuşi, aşeză la locurile lor
arhitectura bisericească, a dat şi ideea planului icoanele scumpe dăruite de dânsul, pe când clerul,
bisericii şi sfaturi şi îndemnuri meşterilor, în cu Patriarhul în frunte, se gătea de slujba cea
fruntea cărora se distinge legendarul Manole. mare a liturghiei după această târnosire de mână
Tot Neagoe Voievod şi soţia sa, Despina domnească. Până atunci, un al doilea ospăţ primi
Doamnă, au procurat materialul cel mai bun la mesele întinse pe pajişte, toată boierimea la un
pentru zidirea mănăstirii, precum şi metalele loc cu săracii de pe aceste locuri, cei mici, săraci,
preţioase - aur şi argint - pentru împodobirea ei. văduve, mişei şi cei neputernici”. “Când oaspeţii
Unele lucrări au fost continuate de ginerele şi plecară după iscălirea şi pecetluirea actului de
urmaşul lui Neagoe, Radu de la Afumaţi (1522- fundaţie, rămase stăpân pe cuprinsul mănăstirii
1523 şi 1526-1529). Iosif, ca egumen cu bederniţa, ca arhimandrit şi
Un vestit pictor, Dobromir Zugravul din deopotrivă cu cârmuitorul Tismanei, care şi ea îşi
Târgovişte, care pictase şi Mănăstirea Dealu, avea paivilegii mai presus de altă mănăstire încă
a împodobit în chip minunat biserica aceasta, din zilele Patriarhului Filotei (1364-1376)”.
care, aşa cum spuneau unii istorici, spre exemplu Prezenţa patriarhului de Constantinopol,
Gavriil Protul, Paul de Alep ş.a., nu este aşa de a altor ierarhi, preoţi şi călugări de peste hotare,
mare, ca Templul lui Solomon, nici ca Sfânta alături de mitropolitul ţării şi de clerici români, la

50 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


sfinţirea Mănăstirii Argeşului, a fost prilej şi chip marii cetăţi - parter şi etaj - cu măreaţa clopotniţă
de afirmare a unităţii Ortodoxiei, cum nu se mai ridicată de Matei Basarab.
văzuse încă. Tot la Mănăstirea Curtea de Argeş a
Mănăstirea Curtea de Argeş, aşa cum funcţionat, cu mici întreruperi, timp de peste
a ieşit din mâna meşterilor lui Neagoe Basarab 100 de ani, Seminarul teologic “Neagoe Vodă”,
aparţine, în ceea ce priveşte linia ei arhitectonică, continuat apoi de Seminarul Teologic Special
stilului bizantin, în timp ce elementele decorative pentru Transilvania, până în anul 1977.
ce-i împodobesc exteriorul, dezvăluie influenţe
ale artei armene, persane, georgiene şi arabe. Cu Mănăstirea Curtea de Argeş - planul şi
toate acestea, aici totul alcătuieşte o perfectă şi arhitectura bisericii
armonioasă unitate. Dacă privim din orice parte biserica Mănăstirii
Mai târziu au venit însă, peste această Argeşului, ea ne apare ca un ansamblu unitar şi
mănăstire, multe necazuri şi primejdii. În iarna armonios, un joc de linii, de înflorituri ingenioase
anului (1610-1611), Gabriel Bathory cu oastea în piatră, de lumini şi umbre răsfrânte care-i
lui, au jefuit din biserică şi din morminte, tot dau spontaneitate, supleţe şi eleganţă. Această
ce era preţios, luând şi acoperişul de plumb desăvârşită operă arhitecturală, culturală şi
şi cositor al bisericii, şi lăsând-o expusă la artistică, face ca biserica lui Neagoe şi Manole
stricăciuni. Domnitorul Matei Basarab (1632- să fie melodia permanentă a unui cântec ieşit din
1654) a refăcut biserica şi a înzestrat-o, iar Şerban pământul şi sufletul poporului român.
Cantacuzino (1678-1688), care îl numeşte pe
Neagoe “strămoşul domniei mele”, a întreprins Planul bisericii respectând tradiţia cultului
de asemenea, lucrări de restaurare la mănăstire. ortodox, cuprinde trei încăperi: altarul, naosul şi
Războaiele dintre ruşi şi turci de la 1769- pronaosul, care se disting în două părţi esenţiale,
1774 şi 1787-1791, au adus Mănăstirii Curtea de privite atât din interior cât şi din exterior, o parte,
Argeş, alte jefuiri şi stricăciuni. Un cutremur la în formă de trilob (trilobata), cu trei abside egale,
29 octombrie 1802, apoi un foc, un alt cutremur cuprinde altarul şi naosul, după principiile de la
la 28 ianuarie 1838, alte incendii în ianuarie 1866, Cozia.
la 23 aprilie 1867 şi la 2 decembrie acelaşi an, au
adus mănăstirii noi deteriorări şi pagube mari. Mănăstirea Curtea de Argeş - pronaosul
Mănăstirea Curtea de Argeş, alături de bisericii
orăşelul de lângă, între timp, au dobândit cinstea Partea a doua cuprinde pronaosul, de formă
de reşedinţă episcopală, la anul 1793 luând fiinţă dreptunghiulară, supralărgit faţă de naos, care
aici Episcopia Argeşului, care a funcţionat până formează partea originală a acestei clădiri, şi care
în 1949, când s-a unit cu Episcopia Râmnicului a servit de mausoleu ctitorului şi familiei sale.
Vâlcea. Figuri memorabile de episcopi au onorat De formă dreptunghiulară, pronaosul cuprinde
această episcopie. Pe lângă buni păstori, ei au patru părţi distincte: un vestibul dreptunghiular
fost şi luminaţi patrioţi, unul dintre ei, îndeosebi în faţa intrării, în continuarea acestuia, un spaţiu
Ilarion (1820-1823; 1828-1845), fiind sfetnic al central pătrat, delimitat de 12 coloane, destinat
lui Tudor Vladimirescu. credincioşilor, şi lateral, cuprinde între coloane
Biserica Mănăstirea Curtea de Argeş, între şi zidurile mărginaşe, două compartimente,
anii 1875-1885, a fost refăcută în forma de azi, având o destinaţie specifică funerară: locuri de
după planul arhitectului francez Andre Lecomte îngropăciune.
de Nouy. Această refacere a despuiat în mare Pronaosul e încununat cu trei turle: una
parte mănăstirea de ansamblul ei, prin înlăturarea mare - în ax, dar nu deasupra mijlocului încăperii,

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 51


şi dimensiuni cu absidele altarului - iar spre vest,
dincolo de arcul ce încheie pătratul naosului,
laturile de nord şi sud sunt prelungite prin două
ziduri pline şi groase.
Absidele naosului sunt mai înguste decât arcele
cărora le sunt ailipite. Absidele sunt străpunse
de câte trei ferestre, căpătând mai multă lumină,
necesară în timpul slujbelor la străni. Turla de
pe naos, atât la exterior cât şi la interior, este
octogonală. Fiecare dintre cele opt feţe ale turlei
este străpunsă, ca la Cozia şi Dealu, de câte o
foarte înaltă şi îngustă fereastră.

Mănăstirea Curtea de Argeş - altarul bisericii


Încăperea altarului este compusă dintr-o absidă
(Închinare la Sfânta Filofteia) semicirculară la interior şi în cinci laturi la exterior,
precum şi dintr-o mică porţiune dreptunghiulară
ci la limita ei estică, şi două turle mai mici, ce face legătura cu naosul.
deasupra colţurilor de nord-vest şi sud-vest. Trei ferestre înalte înguste, uşor lărgite spre
Turla mare de pe pronaos este octogonală interior, luminează încăperea altarului. Deasupra
numai la exterior, în interior fiind ca la bisericile fiecăreia dintre aceste ferestre, se află câte o
mai vechi, cilindrică şi e deci/ acoperită cu o calotă deschidere cilindrică de aerisire.  Despărţirea
sferică. Turlele mici - şi ele cilindrice în interior între altar şi naos e făcută printr-o tâmplă -
şi terminate în calote sferice - se sprijină, prin catapeteasmă - cu partea de jos din marmură
intermediul pandantivilor, fiecare pe câte un soclu şi cu cea de sus din bronz, datând de la ultima
constituit, pe două laturi, de pereţii ce formează restaurare, din secolul al XIX-lea.
colţul respectiv al încăperii, iar pe celelalte
două laturi, de arce care leagă aceşti pereţi de Mănăstirea Curtea de Argeş - arhitectura
cotloanele de colţ ale careului, central. Întreaga exterioară a bisericii
încăpere a pronaosului e luminată, atât lateral În exterior, biserica este aşezată pe o
prin opt ferestre geminate ce străpung pereţii, cât platformă pardosită cu lespezi de piatră, înălţată
şi de sus, prin ferestrele turlelor. cu trei trepte deasupra solului şi mărginită de
o balustradă de piatră nouă, cioplită însă după
Mănăstirea Curtea de Argeş - naosul bisericii modelul celei vechi. Deosebit de artistic este
Naosul se prezintă ca “o încăpere” cu realizată arhitectura exterioară a bisericii şi a
planul în dreptunghi cu laturile lungi, paralele cu perimetrului ei bogat, săpat în piatră de Albeşti.
axul edificiului, încununată deasupra părţii estice În faţa bisericii, platforma aceasta se
de o turlă şi, lărgită în dreptul acestei turle, de prelungeşte formând o curticică pătrată, în
două abside. Cele patru mari arce care susţin turla mijlocul căreia se înalţă un graţios aghiazmatar.
- două longitudinale şi două transversale - sunt Croit în genul şi după modelul fântânilor
egale între ele şi determină un pătrat. decorative ce se găsesc în faţa unor anumite
Pe sub arcul ce formează latura dinspre moschei turceşti, aghiazmatarul de la Curtea de
est, se face trecerea spre încăperea altarului; Argeş a fost adoptat la biserica lui Neagoe, ca
celor două arcuri longitudinale, de nord şi de loc de pregătire şi sfinţire a apelor în ziua de
sud, le sunt alipite absidele - identice ca formă

52 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


Bobotează, precum şi ca altar de rugăciune în aer
arhitecturii de piatră a Ţării Româneşti.
liber. 
Mănăstirea Curtea de Argeş - pictura bisericii
Intrarea în biserică, unică, se găseşte în
Neagoe Basarab începuse pictarea
faţada dinspre Apus. Douăsprezece trepte de
sfântului locaş cu un pictor de mare talent, pe
marmură conduc în faţa unei înalte arcade, prinse
nume Dobromir. Neagoe Basarab murind între
în chip de portal într-o ramă lată, împodobită cu
timp, şi pictura fiind neterminată, urmaşul său la
o minuţioasă florală stilizată.  Biserica se ridică
domnie, Radu de la Afumaţi, menţine ca pictor pe
astfel pe un soclu foarte larg şi înalt, depăşind cu
Dobromir, care a mai pictat şi Mănăstirea Dealu
mult proporţiile de la Dealu şi chiar pe cele relativ
în 1515, Bistriţa-Vâlcea şi, începând din 1519,
mai ample, ale unor mănăstiri moldoveneşti
Mănăstirea de la Argeş, terminată în 1526.
contemporane acesteia.
Caracterul picturii însă, tehnica, fondul,
La fel ca la Dealu, corpul bisericii la
compoziţia, arată că pictura de la Argeş n-a
exterior este subîmpărţit în două registre inegale
putut fi executată numai de Dobromir. Acesta a
printr-un puternic profil, decorat aici în formă de
colaborat şi cu alţi pictori şi ucenici ai săi.
torsadă răsucită continuu şi într-un singur sens.
Registrul de jos, mai înalt, e împărţit în panouri
Mănăstirea Curtea de Argeş - portretele
dreptunghiulare, în fiecare panou e aşezată câte o
ctitorilor
rozetă sculptată, dintre care unele sunt ajurate şi
Neagoe Basarab şi familia - Întemeietorul
servesc totodată şi de aerisire.
bisericii, Neagoe Basarab, este înfăţişat în tabloul
Urmează apoi o cornişă puternică, acoperită
votiv împreună cu Doamna Despina şi cu cei şase
cu un rând triplu de alveole - intrând format
copii ai lor, trei băieţi şi trei fete, grupaţi după
prin retragerea de la alinierea unei clădiri - şi
vârstă: băieţii de partea tatălui, fetele de partea
stalactite. Alte rozete-discuri se găsesc în punctele
mamei. Neagoe şi Despina susţin biserica pe care
întretăiate ale arcelor şi, peste aceste discuri, se
o închină Maicii Domnului şi lui Iisus.
află câte un porumbel de piatră aurit.
Deasupra cornişei şi asterialei, plăci de
Cununi bogate, lucrate în aur şi bătute cu
plumb amestecate cu cositor, aplicate pe extradosul
pietre preţioase împodobesc capetele ctitorilor
bolţilor, formează învelitoarea bisericii. Patru
principali. Veşmântul Domnului este de modă
baze pătrate susţin turlele octogonale. La baza
bizantină, de stofă înflorată garnisit cu un guler
turlei dominante de peste centrul navei se repetă
lat; cu o bandă de aceeaşi lăţime pe poale. Spre
motivul cornişei principale, compusă din alveole
poalele veşmântului se observă vulturul bizantin
şi stalactite.
brodat în aur, cu pliscul deschis, cu aripile întinse
 
Proporţiile şi disproporţiile acestor turle şi purtând cunună.
repetă gruparea de la Dealu într-o formă mai Doamna Despina poartă costum naţional:
îmbogăţită.Turlele spiralice din faţă, introduc un fotă roşie cu dungi verticale şi iie cu râuri, cu
element arhitectonic instabil, impunând faţadei mâneca bufantă, strânsă printr-o manşetă ornată
mişcări de rotaţie în viu contrast cu elementele cu perle. Costumele copiilor sunt mai simple.
predominante ale compoziţiei. Atitudinea de rugăciune este impusă de situaţia
Prin înfăţişarea cu totul nouă şi măreaţă de ctitori.
a monumentului, prin calitatea materialelor puse Teodosie, Petru şi Ioan sunt numele
în operă şi prin fineţea şi perfecţiunea lucrului, băieţilor. Lângă mama lor, Despina, stau cele trei
biserica Mănăstirii Curtea de Argeş reprezintă fete: Stana, fosta doamnă a Moldovei, soţia lui
un monument deosebit de important în evoluţia Ştefaniţă Vodă (1517-1527); călugăriţa sub numele

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 53


de Sofronia şi îngropată în biserică, Ruxanda,
soţia lui Radu de la Afumaţi şi Anghelina, moartă Mântuitorului, fiul său, pentru cei păcătoşi. Pe
de copilă şi înmormântată sub aceeaşi lespede de fondul albastru presărat cu stele, se proiectează
piatră cu fraţii săi Petru, şi Ioan, morţi de mici, chipul rugător al Sfintei Fecioare, cu capul uşor
ca şi Anghelina. Părinţii susţin cu câte o mână înclinat înainte, îmbrăcată în maforion roşu, cu
biserica, oferind-o cu cealaltă, iar copiii stau cu aureolă în jurul capului.
mâinile la piept în aceeaşi atitudine rugătoare.
Radu de la Afumaţi - mai simplu îmbrăcat O uşoară bandă de aur împodobeşte
decât ctitorii principali, a fost zugrăvit în profil, marginea veşmântului. Himationul de sub
susţinând biserica pe care a ctitorit-o cu Ruxanda, maforion este de culoare albastră şi cade în linii
prezentată de cealaltă parte a tabloului votiv. drepte spre picioare. Cu dreapta, ţine o filacteră
Poartă plete bogate ce-i cad pe umeri, mustaţa cuprinzând textul unei rugăciuni pentru cei
lungă atârnă, barba e rasă, iar pe cap are coroană greşiţi, dreapta ridicată uşor, exprimă gestul
domnească împodobită cu perle şi rubine. prin care se accentuează ruga sa.
Între Radu de la Afumaţi şi între doamna Iisus Hristos -  împăratul împăraţilor,
Ruxanda, sub biserica pe care o susţin în tabloul Domnul domnilor şi Marele Arhiereu este
votiv, este aşezată inscripţia slavonă scrisă de înfăţişat aşezat pe o pernă cu alesături naţionale
Dobromir zugravul, în 1526. Doamna Ruxanda în scaun adânc, cu spătar înalt; împodobit cu
este înfăţişată ca Doamnă a ţării, cu coroana pe colonete. Iisus tronează binecuvântând cu
cap şi îmbrăcată cu mantie de brocart cu mult aur. dreapta şi ţinând cu stânga, pe genunchi o carte
Mircea cel Bătrân - 1386-4418 - este deschisă.
singurul dintre voievozii noştri care, în afară de
voievodul ctitor din Biserica Domnească din Chipul lui Iisus este împodobit cu barbă
Argeş, poartă costum de cavaler după moda mică, uşor ascuţit la vârf, cu mustaţă subţire, de
apuseană, de fapt tot de derivaţie din cel bizantin, culoare blondă, ca şi pletele, care par împletite.
toţi ceilalţi domnitori au adoptat costumul bizantin Mitra arhierească e de aur şi este împodobită cu
cunoscut, care s-a impus şi sub influenţa Bisericii rubine, safire şi perle. În jurul capului, Iisus are
noastre de rit ortodox ca şi aceea a Bizanţului. aureolă cu iniţialele I. N.
Radu Paisie (1535-1545) şi fiul său, Sfântul Ioan Botezătorul - este înfăţişat
Marcu - Chipurile acestora au fost adăugate mai în forma tipică a Înaintemergătorului bine
târziu, alături de ale ctitorilor principali, Radu studiat din punct de vedere anatomic, figura
Paisie fiind al doilea soţ al Ruxandei. Se crede slabă, încadrată de o barbă naturală, cu părul
că aceste portrete au fost zugrăvite la Curtea de stufos ce-i cade în plete pe umeri. De umeri îi
Argeş, după 1541, deci după zugrăvirea bisericii atârnă cele două mari aripi simbolice. Acelaşi
mitropolitane din Târgovişte, zugrăvită cu cer albastru, împânzit de stele, formează cam
cheltuiala lui Radu Paisie. trei părţi ale fondului pe care se află zugrăvit
chipul sfântului.
Mănăstirea Curtea de Argeş - chipuri de sfinţi Alţi sfinţi şi cuvioşi - În absida de nord a
Deisis - rugăciunea -  în absida dreaptă naosului, în primul registru de jos, sunt zugrăviţi
din naos este zugrăvită scena Deisis care cuprinde Sfinţii Nestor, Dimitrie, Gheorghe şi Theodor
trei chipuri: Maica Domnului, Iisus şi Sfântul Tiron. În registrele de sus din ambele abside
Ioan Botezătorul. ale naosului sunt prezentate scene din viaţa şi
Maica Domnului - este zugrăvită după activitatea Mântuitorului Iisus Hristos.
erminia cunoscută, rugându-se la scaunul Pe bolta absidei altarului, registrul de
sus, e zugrăvită Maica Domnului, cu Pruncul în

54 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


faţă, în stare de rugăciune pentru toţi oamenii. În de orice soi.
registrul de jos, altar, sunt prezentaţi, în veşminte, Stema Ţării Româneşti pe care domnitorii
Sfinţii Mari Dascăli şi Ierarhi. o imprimaseră pe faţada turnului clopotniţei
Minunatele fresce ale lui Dobromir vechii Mitropolii (demolată la ultima restaurare),
şi colaboratorilor săi, din 1519-1526, nu mai şi care constă dintr-un dragon înfipt în spatele şi
împodobesc astăzi pereţii interiori ai ctitoriei capul unui leu răcnind, care închipuia pe turci,
lui Neagoe, căci în 1880, Lecompte de Nouy a reprezenta materializarea unei idei propagată
degajat pereţii de pictura originală şi, în locul prin Biserică: rezistenţa contra turcilor în plină
lor, au fost executate picturi noi, de fratele său, expansiune şi a tuturor cotropitorilor străini.
Jean Jules Antoine, mult inferioare faţă de pictura De fiecare dată, conducătorii ţării aveau
originală. înaintea ochilor, cu prilejul slujbelor dumnezeieşti
oficiate aici în biserică, acest stindard de luptă
Mănăstirea Curtea de Argeş - mormintele din al unei ţări încă liberă. Vatră de lumină şi potir
pronaos al credinţei strămoşeşti, Mănăstirea Argeşului a
În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor luminat minţile şi a dăltuit nenumărate suflete,
principali: Neagoe Basarab (+1521), piatra de aprinzând în ele focul dragostei de Dumnezeu, de
mormânt a monahiei Platonida - Doamna Despina aproapele şi de ţară.
- (+1554), soţia lui Neagoe Basarab, piatra de Mănăstirea Curtea de Argeş, în decursul
mormânt a Doamnei Stana (Sofronia) (+1531), secolelor, a împrăştiat lumina şi cultura poporului
fiica lui Neagoe Basarab şi soţia lui Ştefăniţă român şi a animat speranţele libertăţii naţionale şi
Vodă al Moldovei. religioase ale altor popoare ortodoxe. De aceea,
Tot aici se află şi  piatra de mormânt a ea are şi în prezent şi va avea mereu o deosebită
voievodului Radu de la Afumaţi (+1529), soţul însemnătate şi valoare istorică pentru noi toţi şi
Doamnei Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab, pentru Biserica Ortodoxă Romană.
cel ce în anul 1526 a pus de s-a zugrăvit biserica Toţi vieţuitorii acestei mănăstiri n-au fost
Mănăstirii Curtea de Argeş, precum şi mormintele numai simpli săvârşitori ai formelor religioase, ci
regilor Carol I şi Elisabeta, Ferdinand şi Maria. au fost şi traducători în fapte ai tuturor aspiraţiilor
spre mai bine, ale poporului. Căutând în acelaşi
curtea de Argeş - Moaştele S intei Muceniţe timp să se desăvârşească duhovniceşte, episcopii,
Filofteia preoţii, călugării şi toţi slujitorii care au ţinut
În capela-paraclis din centrul palatului se vie flacăra credinţei şi a conştiinţei naţionale, în
păstrează moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia. trecutul zbuciumat al istoriei, au fost şi traducători
Istoria Mănăstirii Curtea de Argeş reprezintă în fapte ai tuturor năzuinţelor spre mai bine ale
o parte importantă din însăşi istoria Bisericii poporului, bucurându-se şi suferind alături de el.
Ortodoxe Române, care în mod continuu, de-a
lungul veacurilor, s-a identificat cu sufletul şi Arhim. dr. chesarie GHEoRGHEScU,
viaţa poporului român. Mănăstirea"Dintr-un Lemn",
Vâlcea
Mănăstirea Curtea de Argeş - mănăstire cu rol
duhovnicesc, patriotic şi cultural
Mănăstirea Curtea de Argeş, alături de
Biserica străbună a poporului nostru, a îndeplinit
şi un rol patriotic: acela de a mobiliza conştiinţa
poporului şi a ţării în faţa pericolului turcesc sau

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 55


8. Teologie

Responsabilitatea botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al


Sfântului Duh” [Matei 28, 18-19]. Puterea pe care
episcopului faţă de harul o transmite Hristos, izvorând din puterea propriei
Sale Arhierii, face din lucrarea sacerdotală o
arhieriei sale şi faţă de forță elaboratoare, expresie fidelă a autorității
hirotoniţii săi noi primite de sus. Evident, preoția din epoca
apostolică se bucură mai degrabă de slujire decât
de stăpânire, așa cum se exprimă Sfântul Apostol
1. Mântuitorul Iisus Hristos - modelul
Pavel: “El (Hristos) a dat pe unii să fie apostoli,
arhiereului în activitatea sa sacerdotală și
pe alții prooroci, pe alții binevestitori, pe alții
învățătorească
păstori și învățători, spre desăvârșirea sfinților,
Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat
la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos”
preoția creștină și a pus-o în legătură cu principala
[Efeseni 4, 11-12]. Deci, arhiereul apostolic
ei menire, sfințirea poporului lui Dumnezeu.
este investit de demnitatea și slujirea sa, înălțat
Domnul, suflând peste ucenici, le-a zis:
și smerit în același timp, dar a și fost obligat
“Luați Duh Sfânt; cărora care veți ierta păcatele
cu devotament și spirit de sacrificiu, la dreptate
se vor ierta și cărora le veți ține, vor fi ținute!”,
și iubire statornică. Viața lui este Evanghelie
[Ioan 20,22-23] îi investește în dimineața Învierii
împlinită, principii descoperite în fapte, realitate
, mai întâi, cu deținerea cheilor Împărăției
pnevmatică și spirituală. El este conștient că
Cerurilor. Ideea de “Împărăție” presupune putere
arhieria lui nu este a lui, ci este a lui Hristos, ceea
și autoritate acordate de sus, care vin de la puterea
ce înseamnă că el nu are o altă vocație în afară de
lui Dumnezeu. Într-adevăr, Dumnezeu, făcându-
chemarea personală a Mântuitorului Hristos.
l pe om după chipul Său dumnezeiesc
Evident, arhiereul este, în primul rând,
i-a dat o putere împărătească, care se referă la
mediator între Dumnezeu și oameni, este
Chipul Celui ce are toată puterea, demnitatea și
“sfințitorul” vieții prin cuprinderea întregii
toată autoritatea. Prin răscumpărarea adusă de
creații în voința și rânduiala divină. Puterea lui se
Mântuitorul Hristos, omul este ridicat în măreția și
exercită în comuniune cu lumea și cu Dumnezeu,
puterea inefabilă dintru început. Titlul de “Domn”
ea fiind desăvârșită în jertfă. Fără îndoială, jertfa
nu este numai titlul uman al Mântuitorului [Ioan
este legată de iubire, ea fiind însăși descoperirea
18,37], ci și titlul Său divin [Fapte 2,36]. Această
și realizarea iubirii. Astfel, și puterea cu care
nouă domnie este prerogativă celor ce au primit,
este înzestrată, arhieria ține de jertfa euharistică,
prin hirotonie, Taina Sfântului Duh, adică puterea
a morții și Învierii Domnului Hristos. Este
cheilor Împărăției. Într-un anumit fel, Înălțarea
cunoscut faptul că Mielul lui Dumnezeu jertfit pe
Domnului la cer inaugurează, odată cu conferirea
Golgota se află permanent ca jertfă de-a dreapta
autorității despre care vorbim, celor unsprezece
Tatălui, [Apocalipsa 5, 6] devenind lucrare divină
ucenici, noua ordine de viață creștină. În acele
încredințată de Hristos Sfinților Apostoli și urmașii
momente ale despărțirii Sale de Sfinții Apostoli,
lor, în calitate de arhierei și preoți. În acest sens,
Mântuitorul a instaurat supremația Sa asupra
experiența euharistiei și întreaga slujire a “jertfei”
făpturii pe care a răscumpărat-o cu sângele Său:
Domnului Hristos îi este întimpinată ca “Domnul
“Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ,
care vine”, [I Corinteni 16,12; Apocalipsa 22,20]
drept aceea, mergând, învățați toate neamurile,
având totodată și plinitudinea Împărăției care

56 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


vine într-o putere. În acest fel, ierarhia Bisericii, parte cu cei ce s-au sfințit, prin credința în Mine”
cu toată varietatea slujirii ei, nu stăpânește [Fapte 26, 18]. În atare caz, arhiereul “nu este
peste credincioși în numele lui Dumnezeu, ci doar omul care vorbește despre Dumnezeu, ci
urmărește desăvârșirea fiecăruia și a tuturor la este cel în care Însuși Dumnezeu vorbește despre
un loc în plinătatea Trupului lui Hristos. În acest Sine”. El, când repetă cuvintele Evangheliei, pe
caz, Biserica este “Trupul tainic al Domnului”, care Hristos - Domnul le-a rostit, își dă seama
[Efeseni 4, 12] adică Hristos euharistic, ceea ce că fiecare cuvânt pronunțat de Iisus conține în
înseamnă că în sânul ei este exclusă supunerea fapt toate prezența Lui. Fără îndoială, de la acest
omului de către om. Acest lucru ne arată că puterea mod, trebuie să se inspire predica lui ca să devină
lui Hristos și a slujitorilor Lui se află în Biserică, forma cea mai puternică a mesajului creștin. În
iar nu în afară de Biserică sau deasupra Bisericii. sensul acesta, cunoștințele episcopului trebuie să
În virtutea acestei puteri,”sacramentale”, se împletească cu iubirea față de Dumnezeu într-o
autoritatea ierarhiei și ascultarea credincioșilor simbioză organică, cum zice Mântuitorul: “Cel
primesc caracterul de slujiri. Sfântul Apostol ce va face și va învăța, acesta mare se va chema
Pavel, referindu-se la acest aspect, mărturisește în Împărăția Cerurilor” [Matei 5, 19]. Din acest
ucenicului său Timotei: “Eu de acum mă jertfesc” citat putem înțelege că, în lucrarea arhierească,
[II Timotei 4, 6]. La rândul său, Sfântul Ignatie iubirea precede învățătura. În iubire, arhiereul nu
al Antiohiei scria credincioșilor săi: “Pe episcop vede numai interesul sufletesc sau atașamentul
trebuie să-l privești ca pe Domnul Însuși”, părintesc pe care-l descoperă față de credincioșii
[Sfântul Ignatie Teoforul, Efeseni 6, 1] iar despre săi, ci iubirea lui trebuie să fie dovada însușirii
ascultare sublinia: “ascultați pe episcop ca și existențiale, practice, a adevărului pe care l-a
Iisus Hristos pe Tatăl” [Sfântul Ignatie Teoforul, primit de la Hristos.
Smirneni 8, 1]. Ca atare, cum spune Sfântul Deci, arhiereul trebuie sa trăiască viața în
Grigore de Nazianz: “nimeni nu este vrednic Hristos ca o trecere de la ființa pământeană,
de marele Dumnezeu, de sacrificiu și de marele naturală la cea hristică, după modelul Sfântului
Preot, dacă nu s-a dus mai întâi el ca jertfă vie Apostol Pavel, care mărturisea înaintea
și sfântă” [Sfântul Grigorie de Nazianz, Orat. II, galatenilor: “Nu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește
cap. XCV]. în mine” [Galateni 2, 20] și se ruga pentru ei ca
Cât privește activitatea învățătorească, “Hristos să ia chip în ei” [Galateni 4, 19]. În
arhiereul este chemat să se străduiască în această stare episcopul, ca “omul hristofor, adică
propovăduirea Evangheliei lui Hristos, urmând purtător de Hristos, se descoperă a fi hristofanie,
Mântuitorului, care are Arhieria și Profeția ca manifestarea lui Hristos în el” [Paul Evdokimov,
deplinătate a naturii Sale umane. În virtutea acestui Taina iubirii, ed.Christiana, București, 1999,
fapt, arhiereul Domnului primește de la hirotonie p. 58]. În asemenea circumstanțe, întreaga lui
harul de a-i distinge voia și de a-i răspunde la ființă trebuie să devină ființă hristică prin care
chemarea arhierească. Deci, asemenea Sfinților el se modelează după Arhitipul său, Hristos -
Apostoli, episcopii și preoții propovăduiesc Arhiereul. Desigur, “în aceasta înălțare mistică,
Evanghelia lui Hristos, pătrunzând în inimile nu este vorba numai de a-L imita pe Hristos, ci
ce primesc cuvântul adevărului. Prin aceasta, ei de a deveni hristofor, de a-i face vădită slava
sunt “martori ai lui Hristos”, ascultându-i glasul Sa”. Astfel, fiind cuprins pe deplin în Hristos,
Domnului ca și viitorul Apostol al neamurilor pe episcopul devine prezența lui Hristos și vorbește
drumul Damascului: “să redeschizi ochii, ca să se de existența reală a Domnului în viața noastră.
întoarcă de la întuneric la lumină, de la puterea Ca atare, arhiereul care s-a învrednicit să
satanei la Dumnezeu, ca să ia iertare de păcate și primească harul de la Mântuitorul Hristos, nu

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 57


numai că nu trebuie să scandalizeze pe păstoriții [I Corinteni 14, 33] cum zice Sfântului Apostol
săi, ci trebuie să-i zidească în numele lui Hristos Pavel. Mijlocul prin care această rânduială
prin modul său de viață. Deci, misiunea lui transfigurează lumea și o transformă în liturghie
trebuie să fie mai mult decât o datorie; ea trebuie este ierarhia, ca oglindire a lui Dumnezeu și a voii
să fie însăși sensul vieții lui. Lui [Prof. Iustin Moisescu, Ierarhia Bisericească
în Epoca Apostolică, București, 1995]. Începând
2. Responsabilitatea episcopului față de de la Hristos, Care este “capul trupului, adică
harul arhieriei sale a-l Bisericii, Cel ce este începutul, întâiul născut
Sfântul Apostol Pavel prezintă în Epistola din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate”
către Evrei cele mai însemnate puncte de vedere [Coloseni 1, 18], și ierarhia are aceste funcții ce
din care poate fi privită activitatea episcopului privesc transmiterea binecuvântărilor și darul lui
și responsabilitatea lui: “Voi v-ați apropiat de Dumnezeu către poporul Său. Sfântul Apostol
muntele Sionului și de cetatea Dumnezeului Celui Pavel ne dezvăluie acest aspect în cuvintele cu
viu, de Ierusalimul cel ceresc și de miile de îngeri care își încheie una din epistolele sale: “Harul
și de adunarea celor întâi născuți, care sunt scriși Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui
în ceruri, și de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, și Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie
de duhurile drepților celor desăvârșiți și de Iisus, cu voi cu toți!” [2 Corinteni 13, 13]. În această
Mijlocitorul Noului Testament și de sângele misiune, ierarhului îi revine rolul de a îndeplini
stropirii care grăiește mai bine decât al lui Abel” aceste lucrări care le săvârșește, nevăzut și tainic,
Duh [Evrei 12, 22-24]. Biserica a primit acest Hristos Însuși. Cea dintâi semnificație a acesteia
mare har la Pogorârea Sfântului Duh , când Dumnezeu privește faptul că membrii ei sunt încredințați cu
înfăptuiește în veacul de acum unirea noastră cu o slujire pe care Dumnezeu o înfăptuiește pentru
El, prin transformarea întregii noastre ființe [Pr. oameni, din iubire pentru aceștia. De aceea, ei
Prof. Dumitru Stăniloae, Sinteză eclesiologică, sunt într-un chip deosebit “aleșii lui Dumnezeu”
în revista Studii Teologice, VII (1955), nr. 5-6, [Coloseni 3, 12; Tit 1,1].
p. 275]. Evident, având modelul formării noastre Dar ierarhia nu este numai un mod de
spirituale în Hristos, nu sunt de-ajuns numai transmitere a harului simțitor, sfințitor și
puterile noastre pur omenești, ci e nevoie de desăvârșitor, ci este totodată o scară suitoare spre
ajutorul Lui, de colaborarea tainică cu El, e nevoie cer, un mijloc ideal prin care slujirea lui Hristos și
de o instituție harică. Sfântul Apostol Pavel a avut adorarea făpturilor ajunge la Dumnezeu. În acest
în minte imaginea acestei instituții atunci când sens, ierarhul are o slujire ce se îndreaptă
a spus: “pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: de jos în sus, de la oameni la Dumnezeu.
întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea Astfel, episcopul nu este numai “alesul lui
învățători; apoi pe cei care au darul de a face Dumnezeu”, ci și “ales de către Biserică” [II
minuni, apoi darurile vindecărilor, ajutorările, Corinteni 8, 19], cum subliniază Sfântul Apostol
cârmuirile, felurile limbilor” [I Corinteni 12, 28]. Pavel: “Orice arhiereu, fiind luat dintre oameni,
Fără puterea harului, care sfințește viața după este pus pentru oameni în cele ce sunt ale lui
chipul dumnezeiesc al Mântuitorului, Biserica e Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru
o simplă asociație umană sau o simplă ficțiune, păcate” [Evrei 5, 1]. În acest sens, Biserica posedă
întrucât îi lipsește posibilitatea de a lucra în lume o unitate esențială, harică și ierarhică în același
cu înțelepciunea și puterea lui Hristos. timp, ea fiind “poporul lui Dumnezeu” [Evrei 4, 9;
Așadar, în Biserică întreaga existență 11, 25]. Ea are păstorii săi legiuiți, care sunt
este constituită armonic, tocmai pentru că deopotrivă ocârmuitori și părinți, cum scrie
“Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii”, Sfântul Apostol Pavel: “De ați avea zece

58 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți după trei zile și cu prerogativa purtării cheilor
părinți, căci eu m-am născut prin Evanghelie în Împărăției lui Dumnezeu. După Înviere, El suflă
Iisus Hristos” [I Corinteni 4, 15]. În acest citat peste ucenici și le zice: “Luați Duh Sfânt; cărora
se afirmă clar semnificația legăturii dintre cler și le veți ierta păcatele se vor ierta și cărora le veți
poporul binecredincios, ceea ce înseamnă că în ține, vor fi ținute!”. În virtutea acestei lucrări
jurul Mântuitorului Hristos se află toți cei care prin care Hristos S-a adus pe Sine “jertfă fără
urmează chemării Lui, așezați pe diferite trepte, prihană” [Ioan 20, 22-23], ucenicii Domnului
după măsura slujirii lor și potrivit cunoașterii ce o au primit puterea iertării: “Luați Duhul
au în tainele Împărăției lui Dumnezeu. Sfânt…” [Ioan 20, 21]. Astfel, Sfinții Apostoli,
După cum observăm, Arhieria și preoția fac sunt reprezentanți ai preoției lui Hristos, atât
parte dintre marele taine împărătești și asupra “trupului” euharistic al lui Hristos, cât și
dumnezeiești care presupun unirea celui care asupra “trupului tainic” al Domnului [Matei 28,
o exercită cu Hristos într-un mod propriu. 18-20]. Prin voința și lucrarea transmisă de
Primitorul acestui har nu este numai un “ales” a Domnul, Apostolilor și prin aceștia, episcopilor
lui Dumnezeu, ci și un “prieten” al Lui căruia i s-a și preoților investiți cu harul Duhului Sfânt,
dat să cunoască “tainele Împărăției Cerurilor” Hristos vestește oamenilor bucuria izbăvirii: “Să
[Matei 13, 11]. În acest sens, episcopul și preoții le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la
sunt aceia cărora Mântuitorul le spune: “De întuneric la lumină, de la puterea satanei la
acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu știe ce face Dumnezeu, ca să ia iertare de păcate și parte cu
stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru cei ce s-au sfințit, prin credința în Mine” [Fapte
că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am 26, 18]. În virtutea acestei demnități, episcopul
făcut cunoscute. Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu este numit de Sfântul Apostol Pavel, drept un
v-am ales pe voi.” [Ioan 15, 15- 11]. Deci, toți “chivernisitor” care ține, în “casa lui
oamenii trebuie să îi socotească pe aceștia “ca Dumnezeu”, locul pe care-l are Fiul lui
slujitori ai lui Hristos și ca iconomi ai tainelor Dumnezeu înomenit, Care a împreunat în Sine
lui Dumnezeu” [I Corinteni 4, 11]. Sfântul Ioan lumea de sus cu cea de jos. Drept aceea
Gura de Aur, referindu-se la episcopul trebuie să ia “aminte de toată turma,
noțiunea de iconom, zice: “Apostolul îi numește întru care Duhul Sfânt l-a pus, ca să
ispravnici ai Sfințelor Taine, arătând că Tainele păstorească Biserica lui Dumnezeu, pe care a
nu trebuie să se dea tuturor, ci numai celor care câștigat-o cu însuși sângele Său” [Fapte 20, 28].
trebuie și care pot a le 3. Responsabilitatea episcopului față de
economisi cu vrednicie” [Sfântul Ioan Hrisostom, hirotoniții săi
Comentariile sau explicarea Epistolei I către După cum am văzut mai sus, preoția este
Corinteni, p.127]. Ca atare, episcopul înzestrat în Biserică, perpetuarea slujirii întru putere și
cu harul divin are obligația să primească cu suflet demnitate a succesiunii apostolice, fără să se
curat cele cerești în cea mai intimă legătură cu întrerupă vreodată. Ea izvorăște din prezența
Dumnezeu. Mântuitorului Hristos, Care ne cheamă la
Dar, arhieria ține în chip deosebit de jertfa sfințenie, odrăslind deopotrivă arhierei, preoți
euharistică a morții și Învierii lui și sfinți: “Ieri și azi și în veci” [Evrei 13, 8]. În
Hristos [Odokase, Das Christliche Kultmysterium, virtutea acestui fapt, Domnul oferă harul Său
Regensburg, 1935, p.29-30], concentrată în celor chemați pentru a săvârși Sfintele Taine
Sfânta Liturghie în timpul căreia este hirotonit și pentru mântuirea credincioșilor, împărtășindu-l
hirotonește preoți și diaconi. Întemeind preoția persoanelor “alese” printr-o consacrare a punerii
la Cina cea de Taină, Mântuitorul o investește mâinilor [I Timotei 4, 14]. Întrucât hirotonia în

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 59


sine presupune o alegere, episcopul investit de adusă de Mântuitorul Hristos, fiind cel mai
Dumnezeu cu harul arhierei mare bun. În acest sens, datoria episcopului
are îndatorirea să ia aminte să “Nu pună degrabă este să pună o infinită seriozitate și pasiune
mâinile peste nimeni, pentru a nu se face părtaș la în lucrarea sa, pentru a se mântui pe sine și pe
păcate străine”. De asemenea, el are obligația [I cei ce îl ascultă. El trebuie să continue lucrarea
Timotei 5, 22] să vegheze ca alegerea candidatului arhierească a Mântuitorului Hristos [Timotei 4,
la hirotonie să fie conformă cu chemarea Domnului 16], adică să-și însușească “duhul” vieții Lui. În
pentru primirea unei misiuni de îndeplinit de care acest caz, episcopul trebuie să facă din propria
depinde soarta sau destinul veșnic al altor ființe ființă un tron al slavei lui Dumnezeu pentru a
omenești. Pentru această lucrare, episcopul are ajunge la conformitatea cu rolul de mijlocitor
nevoie de o vedere interioară pentru receptarea între oameni și Domnul. Dacă episcopul n-a
mesajului divin, ca hirotonia pe care o exercită, ajuns la conformitatea cu Hristos și mintea lui nu
să fie semnul văzut prin care se pecetluiește în e luminată de Sfântul Duh, el lucrează din motive
mod obiectiv acest mesaj, transformându-l dintr-o omenești și oricând poate rătăci în mântuirea
slujire într-o răspundere. Punând în evidență puterii dumnezeiești, care în loc să-i fie de folos,
aceste sarcini care revin unei misiuni încredințată îi devine ostilă. Așadar, episcopul trebuie să fie
de Dumnezeu episcopului, dorim să subliniem, figura Cristi, imagine fidelă a lui Hristos, într-o
în primul rând, conștiința eclezială care trebuie formă obiectivă și funcțională. Datoria lui este să
să aibă prioritate în responsabilitatea lui. “Dacă ajungă la o prezență a harului în sufletul său, la
vestesc Evanghelia nu-mi este laudă, pentru că unirea ființei sale însăși cu darul ce i s-a încredințat
stă deasupra mea datoria. Căci, vai mie dacă nu . “Nu fi nepăsător față de harul care este întru
voi binevesti!” [I Corinteni 9, 16]. tine, care ți s-a dat prin proorocie, cu punerea
Deci, responsabilitatea episcopului are ca mâinilor preoțimii” [I Timotei 4, 14]. Modelul său
obiect direct mântuirea sufletească a preoților și trebuie să fie Mântuitorul Hristos spre Care să-și
a credincioșilor pentru care va răspunde înaintea ațintească ochii permanent. În felul acesta, el îl va
Dreptului Judecător de sufletele celor ce se pierd cunoaște pe Domnul și puterea Învierii Lui și, va
din vina lui. În cuvintele Sfântului Apostol Pavel, fi primit părtaș la patimile Lui și la asemănarea cu
adresate creștinilor proveniți dintre evrei, se moartea Lui [Filipeni 3, 10]. De fapt, episcopul,
găsesc aceste obligații: “Ascultați pe conducătorii când slujește Sfânta Liturghie, are înainte și în
voștri și vă supuneți lor, fiindcă ei priveghează fața ochilor pe Mielul lui Dumnezeu, dăruire.
pentru sufletele voastre, având să dea de ele Sfântul Pavel mărturisește lui Timotei, ucenicul
seama — ca să facă aceasta cu bucurie și nu său că: “Eu de acum mă jertfesc”, [2 Timotei 4,
suspinând, lucru care nu ar fi spre folosul vostru” 6], iar Sfântul Grigorie de Nazianz, preluând
[Evrei 13, 17]. Cu alte cuvinte, între măreția această idee, îi dă un sens imperativ: “Nimeni nu
slujirii arhierești și măsura responsabilității e o este vrednic de marele Dumnezeu, de sacrificiu și
relație directă [Pr. Prof. D. I. Belu, Calitățile de de marele Preot, dacă nu s-a adus mai întâi el ca
îndrumător duhovnicesc ale Sfântului Apostol vie și sfântă jertfă” [Sfântul Grigorie de Nazianz,
Pavel, în Studii Teologice, VII (1955), nr. 9-10, p. Orat, II, cap. XCV].
555-556]. Tot în sensul celor, arătate, trebuie să
Evident, pentru a înțelege în ce constă precizăm faptul că și preoții trebuie să stea în relație
răspunderea arhierească, trebuie să ne referim cu episcopul lor în mod eclezial, precum spune
întotdeauna la lucrarea mântuitoare a Domnului Sfântul Ignatie Teoforul: “De aceea și voi trebuie
care o precede și de care se leagă în mod intim. să mergeți împreună cu voința episcopului”, ca să
Astfel, slujirea arhierească se referă la mântuirea fiți uniți cu el precum “coardele cu chitara”. În

60 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


felul acesta Iisus Hristos este preamărit “în unirea [Constituțiile Apostolice, Lib.II, c.26] care,
voastră și în dragostea voastră armonioasă”. comentând pe Sfântul Pavel, afirma: “Pentru că
Așadar, îndeamnă Sfântul Teofor, “fiecare din voi Dumnezeul nostru este foc, se
să fiți în cor și în armonia înțelegerii dintre voi, cuvine ca noi, slujitorii lui Dumnezeu, să fim
luând în unire melodia lui Dumnezeu, să cântați evlavioși, ca să nu ardem de El ca niște
prin Iisus Hristos cu un glas Tatălui, ca să vă nebăgători de seamă” [Teofilact, op. cit., II, p.
audă și să vă cunoască prin faptele bune pe care 640]. De fapt, mai înainte de el profetul Ieremia
le faceți, că sunteți mădulare ale Fiului Său”. spusese: “Blestemat este tot cel ce săvârșește
Deci, concluzionează Sfântul: “Vă este, dar, de lucrul Domnului cu nepăsare”. [Ieremia 48, 10].
folos să fiți într-o unire fără prihană, pentru ca Prin urmare, cum și-ar putea închipui arhiereul
să aveți pururea parte și de Dumnezeu”. De fapt, sau preotul care au primit la hirotonie în palmele
numai în această unire dintre episcop și întreaga lor trupul Mântuitorului Hristos, “primește darul
Biserică, rugăciunile euharistice au puterea acesta și-l păzește până la venirea Domnului
înaintea lui Dumnezeu, [Epistola către Efeseni 5, nostru Iisus Hristos, când se va cere de la tine
2], așa cum subliniază Sfântul Ignatie: “Căutați înapoi”, că ar putea trăi fără responsabilitate și
să participați la o singură euharistie; că unul în indiferență față de turma încredințată spre
este trupul Domnului nostru Iisus Hristos și unul păstorire și să nu dea socoteală de aceasta?
este potirul spre unirea cu sângele Lui; unul Referitor la aceasta, Sfântul Apostol Pavel ne
este jertfelnicul, după cum unul este episcopul spune: “Dacă păcătuim cu voia noastră, după ce
împreună cu preoții și diaconii…. Deci, tot ceea am luat cunoștință despre adevăr, nu mai rămâne,
ce faceți, s-o faceți după Dumnezeu” [Epistola pentru păcate, nicio jertfă” [Evrei 10, 26]. Este
către Filadelfieni 4, 1, p. 179]. știut faptul că Mântuitorul n-a iertat decât pe cei
În concluzie, arhiereul, care slujește la hotărâți să-și îndrepte viața, dar nu și pe cei ce
Altarul Domnului, trebuie să fie responsabil s-au pierdut în păcatele lor [Ioan 5, 14]. În acest
de harul său și de cei hirotoniți de el, întrucât sens este clar că libertatea spirituală proclamată
reprezintă pe Hristos în fața credincioșilor lui și de Evanghelie nu poate constitui pentru nimeni
trebuie să dea socoteală pentru ei la înfricoșata pretext de săvârșirea păcatului [I Corinteni, 6,
judecată. El trebuie să practice virtuțile, pe care 12; Prof. N. I. Nicolăescu, Actualitatea Epistolei
le găsim exprimate în mod implicit sau explicit I către Corinteni, în Studii Teologice, 1951, nr.
în scrierile pauline, să aibă o calitate morală 1-2, p. 12.].
ireproșabilă, pe care i-o impune sacerdoțiul Cum spuneam mai sus, arhiereul, în
Mântuitorului, cum spune Sfântul Apostol Pavel: calitatea sa de slujitor al Mântuitorului,
“Se cuvine episcopului să fie fără prihană” [I reprezintă înaintea lui Dumnezeu, Biserica. La
Timotei 3, 2]. De aici decurge necesitatea de a sfântul Altar el nu se roagă numai în numele
căuta ca slujirea lui să-i devină ceva propriu preoților și credincioșilor săi. Unind lumea
și nedespărțit de fire, cum subliniază același văzută cu cea nevăzută, el aduce, în mod real, pe
Apostol: “Te îndemn să ții aprins harul lui Dumnezeu la credincioși. Lucrarea sa liturgică
Dumnezeu, care privește întruparea ordinii dumnezeiești în
este întru tine, prin punerea mâinilor mele!” cuvinte, al căror centru e jertfa euharistică, care
[II Timotei 1, 6]. Faptul că vocația lui privește nu se săvârșește printr-o simplă receptivitate
sacerdoțiul lui Hristos, a determinat pe autorul pasivă. Dimpotrivă, episcopul și preoții lui
Constituțiilor Apostolice să îl numească pe trebuie să fie conștienți că dobândirea mântuirii
episcop de-a dreptul “un Dumnezeu pământesc”. presupune efort fără limită în comuniunea cu
La același lucru se referă și Fericitul Teofilact Dumnezeu, viață de strădanii dusă până la jertfa

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 61


supremă [Coloseni 1, 9-11; Efeseni 3, 18-19; II
Timotei 4,6-8]. Cu alte cuvinte, pentru însușirea
darurilor mântuirii se cuvine ca episcopii și Pavel Florenski, Filosofia
preoții să alăture la jertfa euharistică propriile lor
străduințe, cum ne spune Sfântul Pavel: “Facerile cultului
de bine și dărnicia nu le dați uitării, căci cu jertfe
ca acestea se mulțumește Dumnezeu” [Evrei 13,
16].
O altă responsabilitate a episcopului
este legată de propovăduirea cuvântului lui În studiile anterioare s-a vorbit despre
Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel scrie uceniculuicele două Sfinte Taine: Botezul şi Mirungerea;
său Timotei: “Ia aminte la citit, la îndemnat șiacelaşi lucru trebuie spus şi despre acţiuni mult
la învățătură” [I Timotei 4, 13] și adaugă apoi:mai puţin expresive şi mai periferice, şi de aceea
şi mai complexe reciproc, sfinţite prin ritualuri.
“Făcând aceasta, te vei mântui și pe tine și pe cei
Şi dacă aici se trasează liniile cunoscute
ce te ascultă” [I Timotei 4, 16].
de unire, aceasta nu înseamnă ca altele să fie
Episcopul este obligat să îndemne pe negate; dimpotrivă, aici se afirmă posibilitatea
preoții săi spre “lucrul slujirii, în vederea zidirii
multora, chiar dacă cele exemplificate au părut
trupului lui Hristos” [Efeseni 4, 12]. Evident, el
mai potrivite pentru expunere. Vorbind însă
însuși trebuie să fie un exemplu, cum ne învață serios, construind unele scheme, şi prin aceasta
și marele Pavel când zice: “fiți următori mie, preluând ideea şi în unele chestiuni de cult, se
precum și eu lui Hristos” [I Corinteni 11, 1]. Sau
cuvine şters tot ceea ce s-a spus, trebuie şterse
în alt loc: “Urmați-mi mie fraților și vă uitați la
aceste linii ajutătoare de pe desenul viu, date
cei ce umblă după pilda noastră” [I Corinteni jos schelele şi repetat, la modul cel mai hotărât:
11, 1]. Așadar: “întru toate arată-te pe tine însuți
cultul este unitatea de legătură pătrunsă în
pildă de fapte bune”, spune Sfântul Pavel lui nenumărate rânduri şi în mod divers de către
reflecţii, corelaţii şi autoasimilări, astfel că totul
Tit, sau lui Timotei, episcop în Efes: “Fii pildă
credincioșilor cu cuvântul și cu purtarea, cu se vede în toate; a distinge însă anumite linii,
dragostea, cu duhul și cu curăția” [I Timotei 4,să zicem nervuri de corelaţii, se poate doar cu
scopuri metodologice, pentru sistematizare,
12]. Cu alte cuvinte, episcopul și preoții săi sunt
slujitori pentru confort şi aprofundare, însă având condiţia
obligatorie de a aminti această condiţionalitate a
ai lui Hristos, care au menirea de a ridica sufletele
credincioșilor pe culmile desăvârșirii. dezmembrărilor, şi de a respecta fidel unitatea
organică a întregului cult.
Răspunderea lor este imensă și întrece orice
Să ne întoarcem acum la tradiţiile ce-şi
asemănare, fiind o realitate de ordin duhovnicesc
au originea, pe măsura îmbogăţirii lor ontologice,
de care depinde mântuirea lor și a credincioşilor
în taina Euharistiei. Scara acestui tip de sfinţiri
lor. este îndreptată către mâncare şi băutură, şi, în
general, către funcţiile de hrănire, şi înainte de
Părintele Acad. Dr. IRINEU PoPA, toate se cuvin cercetate diferitele grade de sfinţire a
Mitropolitul olteniei acelui tip de mâncare şi a acelui tip de băutură,
care pot fi numite hrana propriu-zis umană şi
băutura propriu-zis umană – mai cu seamă hrană
şi băutură. Acestea sunt: pâinea de grâu şi vinul
din struguri.
Să începem cu vinul. Vinul ca atare, ca
rezultat al muncii omeneşti, ca produs al culturii,
62 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
ca dar de la Dumnezeu, primit ca donaţie, ce în relaţia imperativului categoric, poate cauza
participă în modul de viaţă, de rugăciune - are un pângărirea duhovnicească; această pângărire se
destin în cult, primeşte gradul, chiar şi inferior, de înţelege aici spiritual-trupeşte, ca în antichitate şi
sfinţire. După natura sa, el este simbolul sângelui se alungă tot în modul spiritual-trupesc.
purtător de viaţă, deci are în el ceva semnificativ. Repetăm: şi pângărirea, şi curăţirea de ea ar fi
Aşa era cunoscut, ca „sângele viţei de vie”, ca fost la fel de deformate, atât la o nouă explicaţie
sângele lui Dionis în antichitatea îndepărtată; nu a lor din punct de vedere igienic-extern, cât şi
înţelege nimic din viaţa umanităţii cel căruia îi este abstract-moral. Pe treapta următoare a sfinţirii,
scris „să amestece sângele lui Dionis cu lacrimile trebuie pus vinul cu apa caldă ca „băutură”
nimfelor”, după cum spune sfatul, nici mai mult, după Împărtăşanie, care participă deja direct la
nici mai puţin decât dietetic, de a bea vinul cu slujba din biserică, corespunzătoare prescurei
apă. Pentru omul din antichitate, „vinul simplu”, (антидор) în seria sfinţirii pâinii, adică în locul
ca amestec cunoscut de combinaţii chimice, nu a darurilor, a pâinii date în locul Împărtăşaniei.
existat. Cu atât mai mult, acest vin farmaceutic Trebuie să credem că un astfel de vin cu prescure
nu există în viaţa creştină şi nici nu poate exista (антидор), în practica veche, se dădea după
- nu numai din cauza imaginii creştine comune cu Liturghie tuturor celor prezenţi. Mai departe,
orice religie despre viaţa tuturor fiinţelor - dar şi urmează vinul binecuvântat, sfinţit după litii
dintr-o cauză mai profundă, că în modul de viaţă (лития - moment în slujba de noapte sau seară)
creştin, vinul simplu, chiar şi ca sânge natural al împreună cu pâinile, grâul şi untdelemnul -
lui Dionis, ca suflet al lumii plantelor, nu există; îmbinare a celor mai nobile substanţe ale culturii.
ceea ce exista însă, este sfinţit deja de câteva ori. În rugăciunea citită la această sfinţire,
Există un ritual special „de sădire a viţei de vie este cerută binecuvântarea Mântuitorului propusă
cu rugăciunea şi binecuvântarea existentului”, pentru substanţe, pentru sporirea lor asemeni
cu stropirea şanţului de sub viţă şi a viţei înseşi sporirii miraculoase în minunea celor cinci pâini
cu apă sfinţită. După ce au apărut „ciorchinii” , şi sfinţirea celor care gustă din ele - ca o
ei sunt din nou binecuvântaţi şi sfinţiţi în ziua de abordare a Euharistiei, presfinţire, care ridică
„Schimbarea la Faţă a Domnului”. Noul vin este nivelul spiritual-trupesc deasupra nivelului vieţii
stors – şi din nou el este sfinţit printr-un ritual de rugăciune. Căci vinul şi pâinile sfinţite se
special. „Trimite Duhul Tău Cel Sfânt asupra gustă în biserică în timpul slujbei de miruire,
vinului acesta şi binecuvântează-l în Numele adică servesc la sfinţirea celor ce gustă pentru
Tău Cel Sfânt” – se roagă preotul, şi încă: „Şi Liturghia ce urmează: aceasta este agapa - seara
astăzi coboară din înălțimea Ta Cea sfântă şi iubirii în Biserica creştină de la începuturi. În
binecuvântează și sfințește acest vin şi fă-l să fie ciuda părerii care circulă, agapele creştine antice
pentru binele şi sănătatea fiecăruia dintre cei ce-l nu trebuie nicidecum închipuite ca un fel de cină
beau şi să nu aibă nici un fel de acţiuni cu scop de saturaţie; reproşându-le corintenilor
dăunătoare asupra lor, Te slăvim pe Tine, acest tip de gândire, apostolul Pavel remarca:
Dătătorul tuturor celor dăruite”. Ne rugăm „Oare nu aveţi case pentru a vă sătura?” Şi, prin
Sfântului Duh, deci primim, nu pentru un vin urmare, aceste cine au fost preponderent un
oarecare băut în biserică, ci pentru vinul de simbol al forţei teurgice, chiar dacă momentul
masă, vinul din viaţa cotidiană. Iar dacă în vin real, hrana trupească nu a fost exclusă de aici, iar
cade „ ceva necurat”, atunci din nou are loc un cantitatea de gustare nu era mai mică decât orice
ritual special de binecuvântare şi sfinţire a mărime dată, ceea ce are loc de fiecare dată când,
vinului; în concepţia religioasă concretă despre la devierea protestantă, în ritual se recunoaşte
lume, necurăţenia nu este concepută pozitivist, sensul, însă abstract, fără puterea de a acţiona şi
doar în ordinea exterioară, de ce este necesară întrupa. Aici se cuvine amintit, o dată şi pentru
curăţirea duhovnicească după pângărirea cu ceva totdeauna, relativ la toate obiceiurile, la întreg
necurat, dar nici în ordinea abstract-morală, de domeniul cultului, absolutismul măsurilor
ce „acel ceva necurat” ce nu are importanţă
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 63
şi cantităţilor, care, fără o schimbare calitativă, duhovnicească” (Луг духовный), se povesteşte
nu pot să treacă de o parte sau alta a limitelor ce cum Serghie Sinaiskij, dând o astfel de pâine
depind de existenţa lucrului cu care are de-a face leului, care stătea lungit în drum şi-i împiedica pe
cultul la momentul dat. Astfel, toate obiceiurile catârii să treacă, i-a poruncit să se dea la o parte
care au la bază gustarea, nu trebuie să mărească din drum, ceea ce acesta a şi făcut. În rugăciunea
din punct de vedere cantitativ această gustare de binecuvântare a pâinilor, se cere sporirea lor.
peste acea măsură, care nu mai adaugă nimic la Cu această ocazie, şi altele asemenea, începând
substratul simbolic şi are în continuare un caracter cu saturaţia miraculoasă din Evanghelie sau,
fiziologic, dar, pe de altă parte, şi într-un grad mai dacă se poate, cu acele sporiri tainice de hrană
mare, trebuie respectată acea limită de jos, dincolo şi băutură, despre care povestesc discipolii antici
de care gustarea încetează să mai fie receptată şi ai lui Dionis şi despre altele asemenea, întâlnite
conştientizată ca un act de hrănire şi se simte faţă în religia tuturor ţărilor şi popoarelor, se cuvine
de el ca ceva indiferent, ca o cantitate neglijabilă, spus ceva: „Sporeşte aceste pâini şi în întreaga
a cărei prezenţă sau absenţă în funcţia dată nu Ta lume”. Atât în creştinism, cât şi în general, în
influenţează cu nimic. Repet că există un prag atât religie, ar fi fost un eufemism neputincios şi blajin
inferior, cât şi superior de receptare a simbolului, dacă nu s-ar propune credinţa în îndeplinirea
care corespunde cu pragul inferior sau superior rugăminţii. De altfel, experienţa de 2000 de ani
al mesei lui concrete. Şi dacă antichitatea se lăsa a creştinismului, în multitudinea nenumărată
ispitită de trecerea de nivelul superior, deviind a bisericilor, repetată de nenumărate ori,
prin aceasta spre naturalism, ca exagerare a nemaivorbind şi de experienţa religiei în general,
misticismului firesc al materiei, atunci vremurile ar părea suficient pentru a convinge de zădărnicia
noi s-au lăsat ademenite de trecerea peste pragul unor astfel de rugăminţi: „Sporeşte”, astfel se
inferior, dar prima doar rotunjeşte religia, în timp roagă credincioşii, dar pâinea nu sporeşte. Cultul
ce a doua o dezrădăcinează. Când se mănâncă însă de aceea este cult, pentru că el presupune
firimituri din pâinea blagoslovită, prin micimea legislaţia interioară a ceea ce se împlineşte,
lor, acestea nu pot să fie receptate ca mâncare, regulamentarismul ce, practic, chiar este baza
nu dau senzaţii gustative şi, puse în gură, pur şi concepţiei amorţite a permanenţei legilor naturii.
simplu dispar acolo, atacând sensul agapei ca Cultul nu presupune miracolul ca pe ceva
mâncare sfântă şi anume ca mâncare şi nimic de excepţie, nu aşteaptă evenimente excepţionale,
altceva, căci pentru fiecare obicei ar trebui să deoarece el însuşi este o minune permanentă. Pe
existe un fundament concret sau altul. Nu poţi să de altă parte, fiind astfel, el crede în forţa ce i-a fost
numeşti gustare din pâine, dacă această cantitate dată, şi de aceea nu se îndoieşte de îndeplinirea
de pâine poate fi dovedită doar cu microscopul rugăminţii; aceasta este mai puţin de toate
sau în mod chimic. În concordanţă cu practica o aşteptare nervoasă - dacă iese sau nu iese -
contemporană, s-ar putea parafraza cuvintele acutizarea eforturilor omeneşti subiective, în
Apostolului: <<Oare voi nu aveţi acasă dicţionare prezenţa cărora, se şterge graniţa posibilului şi
ca să citiţi acolo cuvântul „pâine”?> Suprimând imposibilului. Dimpotrivă, aceasta este ridicarea
excesul, care doar îngreunează simbolica agapelor sistematică a nivelului posibilului, care aparţine
din antichitate, Regulamentul bisericesc şi-a luat omului cu simţul posesiunii calme. Slujitorul
măsurile şi împotriva abstractului contemporan: Bisericii nu strigă exaltat „sporeşte”, ci roagă
stabilind măsura exactă în agape, el ne arată în mod calm, având convingerea că rugămintea
prin aceasta gradul celei mai mari sensibilităţi întotdeauna s-a îndeplinit şi se va îndeplini până la
a spiritului nostru pentru simbolica pâinii şi sfârşitul veacului, doar dacă nu sunt circumstanţe
vinului, ambele binecuvântate. Şi astfel, spunem potrivnice. Şi iată, în cazul dat, de îndoială arătată,
prin cuvintele Liturghierului: „Binecuvântată determinată de faptul că „holdele, grâul, vinul şi
este pâinea ce ajută împotriva tuturor relelor untdelemnul” nu sporeau parcă şi nu sporesc,
pe cel care o primeşte cu credinţă”. În „Livada credinciosul răspunde prin punerea faţă-n faţă a

64 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


acestei experienţe a lumii cu experienţa credinţei, a omului în sine, devenit „propriul idol”.
şi anume: despre îndeplinirea rugăminţii. Această Dimpotrivă, la alte credinţe, adică la alte comori
punere faţă-n faţă nu cere neapărat acea mărime ale inimii, presupuse a fi în afara ei, închistarea
a credinţei, care pare la început indispensabilă: absolută a lumii este negată: lumea nu mai este
trebuie doar să ne amintim principiul relativităţii. privită ca un singur sistem solid, ea devine lăuntric
Căci măsurile de bază, prin care practic noi am activă şi, prin aceasta se recunoaşte în principiu,
şi putea să aflăm dacă sporesc sau nu grânele - că lucrurile aparţin unor sisteme diferite, pot
prin măsurarea cantităţii, greutăţii, volumului să treacă sau să se transforme dintr-un sistem
etc., iar aici ar trebui adăugată şi unitatea de în altul şi atunci, despre ceea ce părea înainte
măsură - aceste măsuri nu pot fi socotite ca de neschimbat va trebui vorbit ca despre ceva
permanente. Mărimea măsurilor depinde de schimbat, iar despre ceea ce părea schimbător,
sistemul în care sunt ele cercetate şi, de aceea, câteodată să ne exprimăm în sensul stabilităţii.
despre orice lucru se poate spune totul, orice, că Veridicitatea sau falsitatea uneia sau a alteia din
el se micşorează sau se măreşte în permanenţă şi, aceste afirmaţii se consideră doar în contextul
în afară de aceasta, potrivit oricărui tip de lege, înţelegerii integrale a vieţii, iar concepţia însăşi
merită să fie atribuit numai în gând sistemulului despre lume este cântărită pe talerele credinţei.
ales corespunzător. Aceasta se referă la toate Ce-i de spus despre cult, a cărui activitate este
caracteristicile fizice ale oricărui obiect, iar îndreptată spre smulgerea obiectului sau mai
afirmaţia noastră despre invariabilitatea lor sau larg, a realităţii în general, dintr-un sistem şi
despre o schimbare sau alta din punctul de vedere spre trecerea lui în altul? Desigur, doar faptul
al concepţiei moderne despre lume, exprimă că, de îndată ce o astfel de activitate a cultului
credinţa noastră în apartenenţa acestui obiect este recunoscută, lui îi aparţine capacitatea de
la sistemul cunoscut; dar această apartenenţă a aprecia într-un fel sau altul caracteristicile
nu este chiar informaţia receptată de noi pasiv, obiectului, iar judecăţile pe laterală despre acest
de care noi trebuie să luăm la cunoştinţă ca obiect sunt nu numai greşite, ci pur şi simplu
despre o oarecare oprire de la capătul cercetării goale din punct de vedere principial, lipsite de
noastre, dar se determină printr-un act viu şi valoare. Dar chestiunea fundamentală - despre
creator de credinţă, care la rândul său depinde trecerea sau netrecerea obiectului dintr-un sistem
de integralitatea sistemului nostru de gândire în alt sistem - se rezolvă în ordinea experienţei
sau, mai exact şi mai profund - de construcţia interioare şi nicidecum exterioare.
spiritului nostru, determinat în adâncimea ultimă Şi, deci, gândul nostru nu este deloc pentru a
a realităţii absolute, pe baza căreia se orientează contrazice „experienţa” nesporirii lucrurilor
„inima” noastră. Şi, de aceea, orice afirmaţie sfinte când se cere aşa ceva, ci în arătarea deplinei
despre mărimea parametrilor, obiect al celor ce impasibilităţi de judecată a credinţei Bisericii a
caracterizează, luat separat, nu poate fi numit şi acelor concepţii despre viaţă, care sunt orientate
adevărat; el devine aşa sau altfel doar în legătura altfel şi cu deosebire, care confirmă închistarea
acestei afirmaţii cu întregul spiritual, construit de lumii în sine. Noi credem că, deîndată ce în
personalitatea dată pe baza unei valori spirituale cult se cere sporirea, atunci ea se şi petrece şi
determinate. Referitor la cazul nostru particular, cu aceasta insist că nu suntem deloc numai noi
dacă rolul acestei „comori” îl are lumea unică ca cu o astfel de credinţă a noastră, ne dovedim a
sistem solid cu centru absolut - dat de omul închis fi în situaţia extremă de a dezminţi experienţa
absolut în sine - atunci afirmaţia experienţei lumească, dar şi orice afirmaţie luată oriunde
aparente despre nesporirea grânelor trebuie izolat nu are mai multă mărturie decât afirmarea
desigur acceptată, dar nicidecum în sensul unei credinţei. Şi dacă cineva consideră neapărat
descoperiri, ci doar ca o dezvoltare a trimiterilor să vorbească, scuzându-se, despre sporirea
de bază despre închistarea subiectivităţii umane, lucrurilor binecuvântate, atunci în ordinea
ca o autoidentificare spirituală a acestei credinţe interconfesională, între concepţii despre lume,

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 65


scuzându-se nu mai puţin, trebuie să vorbească mâncării, masa comună pentru antichitatea
despre nesporirea lor. Mai exact, nici de una precreştină era primul semn al căsătoriei, drept
nici de cealaltă nu trebuie vorbit scuzându-te, ci cea care stabilea singură unitatea mistică.
având conştiinţa unei responsabilităţi profunde Creştinismul nu neagă această reprezentare şi de
a cuvintelor spuse şi a legăturii lor neîntrerupte aceea, obiceiul respectiv este lăsat de Biserică în
cu concepţia integrală despre lume, ce stă pe ritualul creştin. Ontologic însă, această unitate
fundamentarea ei caracteristică. în creştinism este o derivată şi de două ori
Următoarea treaptă a sfinţirii vinului comparativă cu comunicarea spirituală, inclusiv
o reprezintă cupa comună binecuvântată la până la cununiile mucenicilor, care, potrivit
oficierea cununiei religioase şi băută în timpul obiceiului, în mod firesc ocupă în ritual locul
înfăptuirii acestei Taine. În semn de unitate central şi elimină cupa comună, acest 2 bisericesc
deplină deja înfăptuită a celor ce se căsătoresc de la sfârşitul ritualului. Rudimentaritatea arătată
şi în desăvârşirea faptei de cununie, „Doamne, a vinului de cununie nu-i dă şi dreptul să fie în
cupa aceasta comună, dă-o celor ce se unesc sens propriu recunoscut ca vin al Tainei, deşi el
prin căsătorie, blagosloveşte prin binecuvântarea este vin din Taină. O astfel de treaptă a sfinţirii,
duhovnicească”, astfel se roagă preotul, adică mult mai înaltă, de participare directă în
binecuvântând vinul. Acest vin participă în Taină, Taină, trebuie recunoscută vinului amestecat cu
dar primind binecuvântarea duhovnicească nu mir în Taina Sfinţirii Mirului. Aici ea reprezintă
atinge de unul singur dimensiunea acţiunii de condiţia esenţială a Tainei.
Taină, a deplinei sfinţiri, căci se referă nemijlocit Mult superioară este Cupa tainică a
la Taină şi intră în ea indirect. Se cuvin spuse Liturghiei Înaintesfinţitelor Daruri; şi, în mod
câteva cuvinte despre obiceiurile rudimentare ciudat, ca învăţătură dogmatică despre ea nu a fost
din cadrul Tainei; aşa cum în creaţiile lingvistice, exprimată până acum cu o deplină determinare.
prin prelucrarea subiectului literar, care a mai Şi anume: Cupa în această Liturghie, la fel ca şi
fost prelucrat mai înainte, primele forme ale Pâinea, nu primeşte sfinţiri Euharistice: Pâinea
lucrării deseori intră în componenţa celei noi, însă îmbibată cu Cinstitul Sânge, ca fiind deja primite
purtând nemijlocit funcţia directă de exprimare, de ea în Liturghia dinainte. Aşa că Pâinea este deja
iar indirect înlesnind aceasta exprimare, ele împlinită prin sfinţirea Euharistică; în Cupă însă,
intră în calitate de posibile, dar nu realizate este pus vinul cu apa neîncepută. Ce trebuie să
demersuri ale acţiunii, ca ipoteze, acutizând prin credem despre Cupa Liturghiei Înaintesfinţitelor
aceasta importanţa acţiunii petrecute în fapt,
Daruri? Această întrebare are o istorie lungă şi
aşa şi în liturgică, la o nouă prelucrare a unei
complicată, dar şi până acum nu poate fi
teme oarecare de liturgică, care şi-a găsit deja
considerată ca rezolvată. În orice caz, răspunsul
cândva exprimarea sub un alt aspect, momentele
nu este formulat în sens unanim bisericesc.
principale ale ritualului dinainte nu se schimbă
Pentru a sublinia situaţia, cu puţin efort şi
sau se distrug pur şi simplu, pentru că şi ele au
inspiraţie a teologiei ortodoxe, nu trebuie să
exprimat ceva esenţial, chiar dacă nu şi cel mai
important din punctul de vedere al acestei noi trecem cu vederea această chestiune. Acuitatea
prelucrări liturgice, dar se introduc în noul ritual ei va fi mai limpede dacă ne amintim ca în
în calitate de cadre, completări şi descoperiri această Cupă se pune - aşa cum se face aceasta
ale acţiunii sale spirituale de bază. Astfel, în în cadrul Liturghiei complete, însă fără cuvintele
ritualul de cununie supus analizei, nu este greu corespunzătoare - o parte din Agnețul S inţit cu
de recunoscut în ordinea liturgicii comparative inscripţia NI-KA, de această dată însă îmbibată
ritualul fundamental al cununiei antice, al cu Cinstitul Sânge. În Liturghierul modern se
căsătoriei sfinte la romani1, a cupei comune cu tipăreşte materialul „Însemnare despre câteva
vin vechi evreiesc de cununie etc.; prin gustarea corectări în slujba Înaintesfinţitei Liturghii”,
care stabileşte
1 „per confirmationem”
2 „conformatio”
66 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
ordinea câtorva acţiuni importante ale Liturghiei „liturghie incompletă”. Dar ce fel de Liturghie
Înaintesfinţite. Punctul de plecare, atât al acestor este aceasta, chiar şi incompletă, dacă în ea nimic
acţiuni, cât şi al întregului „Studiu”, este ideea nu este ca existând dintotdeauna şi înainte de toate
că în Cupa Sfântă la Liturghia Înaintesfinţitelor şi doar se înfăptuieşte Împărtăşania cu Darurile
Daruri se află doar „vinul” sfinţit prin „punerea deja păstrate şi sfinţite? Căci Împărtăşirea unui
Trupului” din Sfintele Taine, dar nicidecum bolnav nicidecum nu se va numi Liturghie, iar
Sfântul Sânge: vinul aici nu există întotdeauna şi această slujbă analizată de noi, a sfântului papă3,
înainte de toate în Sângele Dumnezeiesc, „pentru în esenţă, relaţia Euharistică nu se diferenţiază de
că asupra lui cuvintele sfinţeniei nu se cinstesc pregătirea bolnavului pentru viaţa de apoi, doar
aici aşa cum se face în Liturghiile Sf. Vasile cel dacă în „Studiu” nu este, de fapt, o greşeală şi mai
Mare şi Ioan Gură de Aur. În concordanţă cu departe, văzând şi făcând; dacă atingerea apei cu
această concepţie de bază, „Studiul” prescrie că, Crucea o sfinţeşte la un grad înalt de sfinţenie,
la Intrarea cea Mare atât Cupa, cât şi Discul să atunci oare în vinul care îmbibă Cinstitul Trup,
fie purtate doar de preot - ca să nu fie mai multe care-L spală şi din care se dizolvă o parte a
la diacon şi mai puţine la preot - să se rostească Cinstitului Sânge, se poate totuşi vedea băutura
cuvintele în timpul punerii în Potir a unei părţi simplă pentru clătirea gurii? Oare Trupul viu şi
din Trupul Sfânt şi a turnării căldurii acolo, să Sângele viu al Domnului nu asimilează în Sine
se îmbine cuvintele de Împărtăşanie din Sfântul acest vin, nu-l trece în Cinstitul Sânge? Sfinţenia
Trup şi din Sfântul Sânge, să se guste în tăcere esenţială a Sfintelor Taine şi această inactivitate
din Potir, iar acela - diaconul sau preotul - care va a lor trecătoare la atingerea strânsă cu vinul, stau
folosi Sfintele Daruri să nu guste deloc din Potir; într-o opoziţie revoltătoare, care distruge toată
în practică, de aici rezultă neîmpărtăşirea după construcţia gândirii liturgice. Aceste întrebări,
Liturghia Înaintesfinţitelor Daruri a pruncilor care apar inevitabil, se acutizează mai mult dacă ne
care nu sunt capabili să primească bucăţele amintim mai departe de autoritatea neînsemnată
solide ale acestui trup. Acesta este „Studiul”, dar a „Studiului”, pe de-o parte, şi concepţia veche
ca mărturie directă, i se opune modul de realizare ortodoxă despre Cupa Înaintesfinţitei Liturghii,
al acestei Liturghii, acea veneraţie mare, care se pe de altă parte, şi anume: în toată Biserica
arată faţă de Cupa pusă alături de Sfintele Daruri Universală, până în sec. al IX-lea, domina
pe Antimis şi chiar neînţelegerea necesităţii credinţa în Cupa Înaintesfinţitei Liturghii ca
acestei Cupe cu vin simplu, cu care nu se poate adevăratul Sânge al lui Hristos, existând
să te împărtăşeşti. MitropolituI Petru Movilă dintotdeauna şi înainte de toate prin atingerea cu
chiar spune: „Acolo este vinul simplu şi nu Trupul lui Hristos pus în ea, fapt pentru care
Sângele Împărătesc folosit doar datorită mersului Mielului păstrat pentru Înaintesfinţita Liturghie
ceremonial, ca pentru clătirea buzelor”. Dar dacă nu i se dădea să bea Sfântul Sânge.
într-adevăr Cupa există „doar datorită mersului Potrivit vechilor noastre Liturghiere
ceremonial”, atunci ce importanţă are prezenţa şi a celor greceşti, Înaintesfinţita Liturghie se
ei pe Altar şi nu acolo unde este locul băuturii săvârşea după tipul celei complete, cu excepţia
folosite pentru Liturghia completă? Fiecăruia, canonului Euharistic, şi chiar în ediţiile Kievene
ce a slujit singur, astfel de exprimări nu pot să ale Liturghierului mitropolitului Petru Movilă
nu pară stânjenitoare, lipsite de veneraţie, în mai sus amintit, mersul acestei Liturghii are loc
disonanţă cu structura trăirilor liturgice. Iardacă după modelul Liturghiei complete, inclusiv cu
aceste exprimări sunt corecte, atunci nu se poate gustarea de către diacon din Cupă (iar el urmează
să nu pară enigmatică egalizarea Sfântului Trup să ia din Sfintele Daruri şi de aceea nu are voie
cu această Cupă de „vin simplu”, prin însuşi să bea Sfânta Împărtăşanie până la aceasta),
mersul acţiunilor liturgice. Şi, în sfârşit: Liturghia dar el gustă de două ori şi nu de trei ori cum e
Înaintesfinţitelor Daruri, de obicei, este numită
3 Grigorie Dvoeslovo din Roma

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 67


normal. Din secolul al XI-lea există o mărturie
de la patriarhul de Constantinopol conform Despre unirea şi deosebirea
căreia, Mielul păstrat (заласной) nu bea din
Cinstitul Sânge şi „Înainte sfinţita Liturghie are dumnezeiască
loc doar pentru sfinţirea Cupei”, fapt pentru care
adăugăm: ea se şi numeşte anume Liturghie, chiar Toate aceste însuşiri trebuiesc atribuite
şi incompletă, iar în timpul ei se trag perdelele întregii Dumnezeiri în chip comun, identic,
din altar chiar şi pe jumătate din lărgimea lor. fără deosebire, neîmpărţit şi unitar. În chip
Dar din secolul al XI-lea, în Biserica apuseană deosebit însă fiecarei ipostase a Dumnezeirii
(de la Roma) apare un punct de vedere opus, iar expresiile: Tată, Fiu, Duh, necauzat, cauzat,
încetul cu încetul el îşi găseşte adepţi mai întâi nenăscut, născut şi purces, care nu indică
în Apus, iar apoi şi în Rusia; iar la jumătatea sec.
fiinţa, ci raportul unei ipostase faţă de
al XVII-lea, el deţine supremaţia deja în Biserica
celelalte şi modul lor de existenţă.
Rusă, deşi staroverii, respectând cărţile vechi şi
manuscrisele, ţin ca şi grecii, la concepţia veche.
La începutul sec. al XIX-lea, această concepţie Aşadar, cu toate că ştim acestea şi suntem
despre Cupa Înaintesfinţitei Liturghii este conduşi prin ele către fiinţa dumnezeiască,
introdusă în Constantinopol, iar apoi în Biserica totuşi nu înţelegem însăşi fiinţa, ci pe acelea
Principatelor Greceşti; în final, în ultima vreme care sunt în legătura cu fiinţa, după cum,
încep să se pătrundă de ea şi staroverii de confesie chiar dacă ştim că sufletul este necorporal,
austriacă. Astfel, contagiunea ontologiei înjosite fără de greutate şi fără de formă, totuşi
se împrăştie încetul cu încetul şi se înrădăcinează nu am înţeles şi fiinţa lui; tot astfel nu
în diferite societăţi religioase, care au totuşi, acel cunoaştem nici fiinţa corpului, chiar dacă
multiplicator nefericit comun, în sensul că ele ştim că este alb sau negru, ci pe acelea care
toate sunt cufundate în mediul ideii neontologice sunt în legătură cu fiinţa lui. Învăţătura cea
de renaştere, care relaxează şi creează condiţii adevărată, însă, ne învaţă că Dumnezeirea
favorabile îmbolnăvirii spirituale. Desigur, este simplă şi are o singură activitate simplă,
ar fi nedrept să avem pretenţii la rezolvarea
bună, care lucrează toate în toţi, întocmai ca
chestiunii comune bisericeşti responsabile de
raza soarelui, care încălzeşte toate şi lucrează
Cupa discutată aici. Dar în mai mică măsură
este neîndoielnic faptul că, răfuiala simplificată în fiecare potrivit capacităţii sale naturale şi
cu ea, păcătuieşte împotriva adevărului. Oricum puterii sale de receptivitate, deoarece a luat
ar fi formulată învăţătura bisericească despre asemenea energie de la Dumnezeu creatorul.
Cupa Înaintesfinţitelor Daruri, se cuvine în
orice caz să vedem în ea abordarea cea mai Dar toate acelea care aparţin întrupării
apropiată a Cinstitului şi Dătătorului de viaţă dumnezeieşti şi iubitoare de oameni a
Sânge al lui Hristos chiar aici, pe treapta cea mai Cuvântului Lui dumnezeiesc sunt proprii
de sus şi terminală a sfinţirii vinului neînceput numai Fiului. Căci la acestea n-a participat
(лресуществляемыій). nici Tatăl, nici Duhul altfel decât prin
bunăvoinţa şi prin facerea de minuni cea
(continuare în numărul viitor) negrăită, pe care Dumnezeu Cuvântul, care
s-a făcut om asemenea nouă, a săvârşit-o
Trad. Preot Dr. Nicolae NICOLESCU ca Dumnezeu neschimbat şi Fiu al lui
Dumnezeu.
(Sfântul Ioan Damaschin)

68 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


9. TAINA icoanEI

Icoana Înțelepciunii divine


Înaintea icoanelor Înțelepciunii lui
Dumnezeu simți un mister profund. Nu există
explicație absolut convingătoare a semnificației
acestor figuri enigmatice. Comentariul pe care-l
oferim nu este decât o ipoteză teologică și nu are
deloc pretenția de-a oferi o soluție. Nu e decât o
sugestie pe lângă celelalte.
Printre diferitele compoziții, alegem
binecunoscuta icoană a Sofiei din Novgorod (spre
1500). Înțelepciunea are chipul unui Înger, așezat
pe un tron, încoronat și înveșmântat cu haine
împărătești. Ține în mână un sceptru, însemn
regal, și un sul, conținutul Înțelepciunii. Fața, care are ca centru Euharistia. Chiar acest text era
mâinile și aripile sunt ca de foc; hainele sunt de ales ca lectură liturgică pentru slujba târnosirii
un auriu strălucitor. Picioarele sunt așezate pe o unei Biserici și, de asemenea, pentru sărbătorile
piatră, temelie de nezdruncinat - „pe această piatră închinate Fecioarei Maria. În amândouă situațiile,
voi zidi Biserica Mea” -, piatra credinței, a cărei această alegere face vizibile, în Biserică și
formă rotundă semnifică plinătatea. Cele șapte Theotokos, receptaculele Înțelepciunii.
bare verticale puse sub tron reproduc „palatul cu În Isaia citim despre „Îngerul Marelui
șapte coloane” și simbolizează cele șapte daruri Sfat”. Dat întotdeauna Cuvântului întrupat, acest
ale Duhului Sfânt, după Isaia. Înțelepciunea este în nume arată misiunea lui în lume, ca „trimis”
mijlocul sferelor slavei. Deasupra se vede bustul al Treimii. Însă compozițiile iconografice de
lui Hristos, plecându-Și mâinile spre Înger. Sus, acest tip, pronunțat simbolice, au dat naștere la
tronul Parusiei și îngerii. Îngerul este înconjurat vii controverse și Conciliul in Trullo interzice
de Theotokos, ținându-L pe Hristos-Emanuel, și „simbolurile” și „umbrele” (înger, miel, pește)
de Sfântul Ioan Botezătorul, amintind frapant de privitoare la Cuvânt după Întruparea Sa.
icoana Deisis. Dată fiind această interdicție, cum să mai
Tema iconografică a „Înțelepciunii” se înțelegi celebra icoană a Treimii lui Rubliov?
trage din Proverbe IX: Înțelepciunea și-a zidit După Sfântul Iustin�, în povestirea biblică a
casă și a ridicat șapte stâlpi; și-a înjunghiat „filoxeniei” - ospitalitate a lui Avraam - numai
vitele, și-a amestecat vinul, și-a pus masa. Și-a doi erau cu adevărat îngeri; al treilea era Domnul,
trimis slugile, chemând cu glas ridicat la ospățul dar numai El. La fel, la Origen1: Avraam „iese
ei și zicând: Cine este nebun să se îndrepte spre în întâmpinarea a Trei, dar nu-l adoră decât pe
mine. Și celor care voiau să înțeleagă, le-a spus: Unul”.
Veniți, mâncați pâinea mea și beți din vinul pe Orice comentariu al lui Rubliov care-L
care l-am gătit vouă! Comentariile patristice
pun acest text în legătură cu iconomia mântuirii 1 Dial. Cum Tryph. 57,2.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 69


vede pe Hristos în Îngerul din mijloc riscă să perfect plauzibil a vedea în Îngerul din mijloc
se alăture acestei tradiții. Poziția Sa centrală chipul simbolic al Duhului Sfânt ca agapé divin
subliniată nu se potrivește cu cea a Tatălui, Izvor înconjurat de virtuțile omenești. Credința și
și Principiu monarhic al unității, plasat alături. Nădejdea duc spre inima vieții divine și umane,
Această tradiție (Iustin, Origen) însă înlătură spre Dragoste, așa cum în Deisis Fecioara și
sensul treimic al icoanei. Dimpotrivă, dacă Tatăl Sfântul Ioan stau în jurul Cuvântului.
este cel din mijloc, sensul treimic este în mod Parcurgând tradiția, putem detașa mai
explicit afirmat, prezentarea Tatălui și a Duhului multe figuri ale Înțelepciunii lui Dumnezeu: 1)
Sfânt sub formă de îngeri fiind cât se poate de imaginea Cuvântului întrupat, plecând de la I
legitimă. La fel, Hristos în această perspectivă Corinteni I, 24; 2) la Sfântul Teofil al Antiohiei2
trinitară, dar unică în sine, poate lua și chipul și la Sfântul Irineu3, Înțelepciunea nu este chipul
unui Înger fără a contrazice decretul Conciliului in celei de-a doua, ci al celei de-a treia Ipostaze, cea
Trullo. Icoana nu descrie nicidecum Ipostrazele, a Duhului Sfânt; 3) imaginea energiei treimice (în
ci se deschide asupra tainei Unității Celor Trei. palamism); 4) în sfârșit, Înțelepciunea își găsește
Într-un manuscris al Sfântului Ioan oglindirea în Fecioară și 5) în Biserică.
Scărarul, datând din secolul al XII-lea și păstrat Această bogăție simbolică avertizează
la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, la Sinai, vedem că alegerea unei singure semnificații ar fi falsă.
reprezentarea a trei chipuri: în mijloc, un înger Înțelepciunea este atributul lui Dumnezeu cel
este așezat pe tron, învăluit în lumină. E vizibil treimic și posedă pluralitatea chipurilor. Înainte
faptul că locul său este privilegiat pentru că de orice, Înțelepciunea este locul de manifestare
El e înconjurat de două figuri înaripate, care al fiecărei Ipostaze; mai precis, și potrivit schemei
stau în picioare la o anumită depărtare de tron. clasice a Sfinților Părinți, ea este revelația Tatălui
Poziția împărătească a Îngerului din mijloc – Înțeleptul în Fiul – Înțelepciunea prin Duhul
înconjurat de slavă este puternic scoasă în Sfânt – Spiritul Înțelepciunii. În planul iconomiei
evidență. Inscripțiile precizează semnificația mântuirii, înțelepciunea este locul diadei Fiu-
personajelor: în centru, acel agapé dumnezeiesc Duh care-L descoperă pe Tatăl; de aceea ea
stă împărătește, înconjurat de virtuțile omenești, poate fi identificată cu Fiul, așa cum poate fi și
credința și nădejdea. Deasupra, bustul lui Hristos Duhul Sfânt. Apropierea de Fiul este cel mai des
cu mâinile îndreptate deasupra îngerului. Această întâlnită, căci Acesta este Cuvântul întrupat și are
compoziție amintește chiar de cea a icoanei chip omenesc.
noastre, a Înțelepciunii, și poate fi considerată ca o În secolul al XIV-lea, cu Sfântul Grigorie
prefigurare a ei. E evident că Hristos, deasupra, cu Palama tradiția realizează o sinteză doctrinară
mâinile lăsate, nu arată nicidecum în Îngerul din în privința Duhului Sfânt. Energia necreată este
mijloc propriu-I chip. Acest lucru ar contrazice „de nedespărțit de Preasfântul Duh”. Palamismul
Conciliul in Trullo și, în legătură cu imaginea lui operează distincția dintre Duhul (articulat) ca
Hristos cel întrupat, ar face de neînțeles dubla sa Persoană și Duh (nearticulat) ca energie. Aceasta
simbolistică, aparent inutilă. e distincția capitală între planul esenței și cel al
Trebuie amintit aici ceea ce spunea Sfântul manifestărilor energetice. Dacă, în patristică,
Grigorie Palama: Duhul Sfânt întruchipează realitatea misterioasă a Sofiei-Înțelepciune se
veșnica mișcare a dragostei treimice. Dragostea
este inerentă fiecărei ipostaze a Treimii; dar 2 Om. Despre Facere
în răspândirea vieții intradivine, Duhul Sfânt
3 Ad. Autol. 2, 10
este acel agapé treimic prin excelență. E deci

70 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


identifică lesne cu Duhul Sfânt, ca și - cel mai este imaginea Fiului.” A treia ipostază este singura
adesea – cu Cuvântul, palamismul a văzut în ea care nu-și are imaginea într-o altă Persoană. Ea se
energia divină, manifestată în Fiul, comună însă ascunde în însăși epifania sa. Apare „ca”, „sub
Celor Trei Persoane ale Treimii și comunicată în forma” simbolică a Porumbelului și a limbilor
Duhul Sfânt: „Înțelepciunea prin care și întru care de foc. Unele icoane reprezintă crucea în partea
Dumnezeu a făcut lumea.”4 Patriarhul Filotei superioară, lângă Evanghelie. La Sfântul Pavel
precizează: „Înțelepciunea este energia comună - I Corinteni II -, „nebunia Crucii” se referă la
Treimii...energia dată prin Duhul Sfânt celor Înțelepciunea lui Dumnezeu, taină pe care doar
vrednici de ea.” Duhul o descoperă. De aceea, El e numit „puterea
Iconografia urmează tradiția și ne de nebiruit a Crucii”. Pe tronul hetimasiei,
face să vedem Înțelepciunea sub chip feminin Înțelepciunea este reprezentată prin Evanghelie
înaripat, pe fondul unei arhitecturi formate din și Cruce, exponente ale Cuvântului și ale Duhului
șapte coloane. „Sufletul puterii lui Dumnezeu, . I-am menționat deja pe Sfântul Teofil și
revărsare preacurată a slavei Celui Atotputernic” pe Sfântul Irineu care identifică Înțelepciunea
(Înțelepciunea lui Solomon VII, 25), ea se joacă cu Duhul Sfânt. Trebuie spus, desigur, că ea se
pe fața pământului cu copiii oamenilor (Proverbe identifică din aceleași motive și cu Cuvântul și
VIII, 31); în nota sa dominantă, divinul este foarte cu Duhul, cu „cele două mâini ale Tatălui”, după
bine resimțit aici ca tandrețe și frumusețe... expresia Sfântului Irineu. Însă Duhul, ca și Tatăl,
În ipoteza noastră, icoana Sofiei reunește nu are chip întrupat. Fiul este singurul care ne
toate imaginile Înțelepciunii. În partea superioară, poate arăta fața omenească. Cu toate ceastea,
Evanghelia așezată pe „tronul gătirii” constituie taina Sa nu este mărginită, căci „Cel care M-a
conținutul Înțelepciunii propovăduite. Hristos văzut, L-a văzut pe Tatăl”. El poate spune și: „Cel
înveșmântat rege este Înțelepciunea identificată care a văzut Duhul Sfânt, M-a văzut și pe Mine”,
cu Cuvântul Întrupat. Theotokos ținându-L, în căci Duhul Sfânt este chipul Fiului. Citind a
medalion, pe Hristos-Emanuel, este Înțelepciunea patra Evanghelie, ești surprins de însuși numele
în taina teandrică a Întrupării și locul privilegiat Mângâietorului, acela de „al doilea Duh Sfânt”
al prezenței Sale, feciorie maternă. Fecioara cu intim legat de primul, fapt care ne dă posibilitatea
Sfântul Ioan Botezătorul („copil al Înțelepciunii”, să înțelegem de ce unitatea lor diadică culminează
Luca VII, 35), Slujitoarea Domnului și Prietenul în identificarea Lor reciprocă cu Înțelepciunea.
Mirelui din Deisis reprezintă Înțelepciunea ca „Asemeni Soarelui, când întâlnește
Biserică în misiunea ei de mijlocire. Și, în sfârșit, un ochi curat, Duhul Sfânt Își va arăta în Sine
Îngerul din mijloc este Înțelepciunea ca Izvor Însuși Chipul Celui Nevăzut. În preafericita
personificat al energiilor și al Sfințirii, pnevma – contemplație a acestui Chip vei vedea Negrăitul
Duh (nearticulat). Frumuseții Arhetipului”6. Orice vedere a lui
Taina sa ne obligă, cu toate acestea, să Dumnezeu este treimică.
mergem mai departe. Sfântul Ioan Damaschinul5 Putem considera Îngerul icoanei Sofiei
spune: „Fiul este imaginea Tatălui, iar Duhul Sfânt ca icoană a Duhului Sfânt, nu în Ipostaza Sa cu
totul ascunsă, ci ca „imagine a Fiului”, după
4 Adv. Haer. 4, 20, 1: „Cuvântul și Înțelepciunea, Fiul și
Duhul sunt întotdeauna de nedespărțit de Tatăl.” Sfântul cuvintele Sfântului Ioan Damaschinul.
Ioan Damaschinul spune, la rându-i: „Duhul Sfânt este Evident, Îngerul icoanei Sofiei își are
izvorul Înțelepciunii”, De fide orth. 1,8. obârșia în icoana lui Rubliov în care Duhul
nu e reprezentat în Ipostaza Sa, ci ca al treilea
5 Grigorie Palama, Dialogue avec Grégoras.
6 De fide orth. 1, 13.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 71


tronul slavei umbrit deja de Cruce. „Cuvântul
era la Dumnezeu”; acesta e Hristos; și Cuvântul
S-a făcut trup (Ioan I, 14). Lumina luminează
în întuneric (Ioan I, 5); e strălucirea Îngerului
pe fondul înstelat al sferelor și al luminilor.
Theotokos arătându-L pe Hristos-Emanuel (chipul
Cuvântului veșnic, dinainte de creație) și Sfântul
Ioan, prietenul Mirelui, sunt martorii împlinirii
Planului divin. Înroșiții zori de dinainte de veci
vestesc Amiaza strălucitoare, lumina Taborului și
a Parusiei, Soarele Cuvântului întrupat. Hristos,
bust, Își pleacă mâinile spre Îngeri, făcând
gestul Celui care Și-a împlinit misiunea și arată
„începutul lucrării Duhului”. Hristos vine pentru
a face „să pogoare focul”, acesta fiind , după
Principiu al unității treimice. Doar Fiul este „Om Sfinții părinți, Duhul Sfânt.
adevărat”, doar El are chip omenesc. Însă această În ordine ascendentă, potrivit verticalei
față este, într-un anumit sens, și chipul omenesc icoanei, Se descoperă Treimea. Dimpotrivă,
al Dumnezeului treimii; de aceea, Tatăl și Duhul în compoziția circulară, Îngerul este centrul
pot apărea „ca” Îngeri cu față de om. Îngerul arhitectural, cu puterile cerești deasupra - îngerii
din icoana noastră poartă coroană și sceptru, -, și cu omenirea în partea inferioară. Întregul
însemne ale Regelui. Sintaxa îl acoperă cu aurul Univers este reunit în jurul Slavei lui Dumnezeu;
Dumnezeului slavei. cerul și pământul, îngerii și oamenii alcătuiesc o
Purpura7 chipului Său este foarte aleasă doxologie.
enigmatică. După vechea tradiție bizantină, Icoana Sofiei reproduce Deisis-ul care,
Înțelepciunea cu chip de purpură a fost văzută dintr-o perspectivă eshatologică, transformă
de fiul paracliserului din Catedrala Sfânta Sofia judecata în Nuntă a Mielului. Icoana noastră
de la Constantinopol. Prin însemnătatea ei reprezintă, în perspectivă finalistă, icoana
ultimă, icoana reprezintă iconomia mântuirii, Împărăției, Împărăția fiind, după Sfinții Părinți,
Înțelepciunea lui Dumnezeu în totalitatea ei. Duhul Sfânt. Din această perspectivă finalistă, ea
Purpuriul ne plasează „la începuturi”, la izvorul nu mai este Aurora Istoriei ci Aurora Veșniciei.
Creației. E deci primul cuvânt din Biblie: „Să fie Alfa și omega se întâlnesc; „Să fie lumină” se
lumină”; sunt Zorii dinainte de veci (care explică împlinește prin „Să fie Frumusețe”. Pe icoana
purpuriul) ce se ridică peste adâncul lipsit încă de Sofiei putem contempla Frumusețea divină care
viață și de lumină și de unde actul divin va scoate mântuiește.
ființa. Sferele din jurul Îngerului reprezintă Negrăitul Împărăției, viziunea ei,
Universul; ele sunt presărate cu stele, cu lumi fără covârșesc sufletul, făcând posibilă presimțirea
număr. Aceste e Planul lui Dumnezeu în privința luminii Zilei a Opta. Duhul Sfânt face să
creației Sale, iar cele două chipuri care însoțesc strălucească umanitatea lui Hristos, „sfeșnic de
îngerul sunt deja împlinirea lui. La început era cristal” radiind toate culorile lumii de dincolo și
Cuvântul (Ioan I, 1); aceasta e Evanghelia pe icoană scânteietoare a Slavei Treimice.
7 Sfântul Vasile, De Spiritu Sancto, IX, 23; P.G. 32, 109.
Paul EVDokIMov, Arta icoanei, 2014

72 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


10. File de Pateric

Patericul Lavrei Peşterilor Din păcate, vrăjmaşul diavol a turbat de


furie, văzând creşterea sfintei obşti a călugărilor
de la Kiev (Lavra de la peşteri. L-a făcut, deci pe domnitorul Iziaslav
să se înfurie pentru pierderea sfetnicului său
Pecerska) drag şi să provoace mari neajunsuri monahilor,
aşa cum am văzut în descrierea vieţii cuviosului
Pe malul drept al Niprului, pe două coline Antonie şi a fericitului Nikon.
înverzite, se întinde marea Lavră Pecerska, loc de Când, cu ajutorul harului lui Dumnezeu
pelerinaj vestit în întreaga lume. Lavra Pecerska această ispită a fost învinsă, fericitul Efrem,
sau Lavra Peşterilor este înscrisă ca ansamblu având conştiinţa că din cauza sa au fost provocate
pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Pe atâtea prigoane de la cel vrăjmaş, s-a dăruit cu un
o suprafaţă de 28 de hectare se află peste 100 de zel neîntrecut vieţii ascetice, rugăciunii, postului
edificii, biserici de suprafaţă şi subterane, două şi privegherilor, ca să mulţumească astfel lui
peşteri cu moaşte de sfinţi, clopotniţe, fortificaţii, Dumnezeu şi să învingă puterile întunericului.
grote cu lungimea de peste 1000 de metri, muzee, Era ascultător în toate faţă de cuviosul său părinte
chilii ale călugărilor, ateliere de pictură şi de Antonie şi încerca să-i urmeze întru toate.
croitorie pentru veşminte preoţeşti, Academia Odată, mai târziu, şi-a dorit foarte mult să
de Teologie, un Seminar teologic şi multe altele, meargă şi el să se închine la Sfintele Locuri şi la
toate acestea într-o armonie arhitectonică Constantinopol. Era însetat să vadă acele locuri
dominată de albul zidurilor, de cupolele aurite în care trăiseră, se jertfiseră, propovăduiseră
şi impregnată de sunetele celeste ale clopotelor şi se sfinţiseră Sfinţii Apostoli, mărturisitorii,
şi de vocile fantastice ale corurilor. mucenicii, cuvioşii şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii,
care cu exemplul lor înflăcăraseră sufletul său cu
Cuviosul Efrem, episcopul de
dulcea dorinţă a dobândirii sfinţeniei.
Pereghiaslav
Cuviosul Antonie i-a dat cu bucurie
Cuviosul părintele nostru Efrem se trăgea, binecuvântarea să meargă în această călătorie,
ca şi fericitul Varlaam, dintr-un ales neam de deoarece prevăzuse duhovniceşte că intenţiile
boieri. Era unul dintre sfetnicii cei mai buni ai sale erau dintre cele mai curate.
domnitorului Iziaslav. Astfel s-a învrednicit fericitul Efrem să
Şi-a dorit şi el să se dedice exclusiv ajungă la Sfintele Locuri. S-a dus mai întâi să se
Domnului şi să ridice «jugul lui Hristos», intrând închine la sfintele locaşuri ale Constantinopolului,
în viaţa monahală. A mers, deci la cuviosul la nenumăratele sale mănăstiri şi biserici. A ajuns
Antonie şi cu lacrimi fierbinţi şi insistente apoi la Ierusalim, la maica Bisericilor, la locurile
rugăciuni i-a cerut să-l primească lângă dânsul la unde călcaseră picioarele Mântuitorului. S-a
peşteri şi să-l tundă în cinul monahal. Cuviosul închinat la Sfântul Mormânt şi la Sfânta Peşteră
Antonie, văzând cu duhul luminat de Dumnezeu a Naşterii. Se sfinţi intrând în binecuvântata
sinceritatea dorinţei sale cât şi viitoarea înaintare apă a Iordanului. A vizitat apoi Tiberiada, Cana
duhovnicească a respectuosului sfetnic, a Galileii, Capernaumul şi Betania. A rememorat
dat ascultare cuviosului Nikon, să-l tundă în astfel duhovniceşte toate momentele evanghelice
monahism. trăite de Mântuitorul în aceste minunate locuri.
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
73
Peste tot a întâlnit mari asceţi, diverşi
monahi îmbunătăţiţi de la care a plecat cu bogate
impresii şi poveţe duhovniceşti. Despre numele
Întorcându-se la Lavra, cuviosul a adus cu
dumnezeieşti
sine, aşa cum am văzut şi mai sus, din porunca
cuviosului Antonie, tipicul mănăstiresc şi
Pentru că Dumnezeirea este
canoanele vieţii monahale urmate de călugării
de la Mănăstirea Studion de la Constantinopol. incomprehensibilă, va fi negreşit şi fără
În baza acestui tipic s-a organizat apoi viaţa nume. Aşadar, prin faptul că nu cunoaştem
monahală a Lavrei Peşterilor şi a tuturor celorlalte fiinţa ei, să nu căutăm numele fiinţei ei, căci
mănăstiri de pe pământul rus. numele indică lucrurile. Dumnezeu este
Când pe la anul 1090 a trecut la cele bun, şi pentru a ne impartaşi cu bunatatea
veşnice Petru, episcopul de Pereghiaslav, prin Lui, ne-a adus de la neexistenţă la existenţă
voia Domnului a fost ales şi hirotonit în locul său, şi ne-a înzestrat cu facultatea cunoaşterii;
fericitul Efrem, a cărui faimă de monah virtuos, cu toate acestea nu ne-a împărtăşit cu fiinţa
ascet şi duhovnicesc se răspândise pretutindeni.
Lui şi nici cu cunoştinţa fiinţei Lui. Căci
A fost hirotonit de Ioan, mitropolitul de Kiev.
Din momentul în care a primit harul este cu neputinţă ca firea să cunoască în
arhieriei, acest ales slujitor al Domnului, nu chip desăvârşit o fire superioară ei. Dacă
numai că şi-a înteţit şi mai mult eforturile ascetice cunoştinţele sunt în legătură cu existenţele,
personale, dar a şi avut o grijă deosebită faţă de cum se va putea cunoaşte ceea ce este
viaţa duhovnicească a păstoriţilor ce-i fuseseră mai presus de existenţă? Dar pentru ca
încredinţaţi. Prin eforturile şi munca sa personală să participăm cât de puţin cunoştinţei lui
s-a zidit o mare biserică mitropolitană de piatră Dumnezeu şi să avem chiar o idee cât de
în cinstea Arhanghelului Mihail, în centrul slabă de El, Dumnezeu, din pricina bunătăţii
oraşului Pereghiaslav. În afară de aceasta a reuşit
Lui nespuse, a binevoit să fie numit prin
să mai zidească o biserică mare, purtând hramul
Sfântului Apostol Andrei, la porţile oraşului, cât acelea care sunt proprii naturii noastre.
şi multe alte biserici mai mici ce au împodobit Prin urmare, întrucât Dumnezeu este
pe rând cetatea. Din păcate, multe dintre acestea incomprehensibil, este şi fără nume. Dar
vor fi distruse de invaziile tătarilor de la începutul prin faptul că este cauza tuturora şi că are
secolului al XIII-lea. mai înainte în El raţiunile şi cauzele tuturor
Cuviosul Efrem a fost prezent la aflarea existenţelor este numit după toate
moaştelor cuviosului Teodosie, aşa cum am văzut existenţele şi după cele contrarii, spre
în paginile de mai sus. Curând, după aceasta a fost exemplu: lumină şi întuneric, apă şi foc, ca
şi el chemat către locaşurile cereşti ale veşnicului
să cunoaştem că fiinţa lui Dumnezeu nu
Împărat.
este acestea, ci este mai presus de fiinţă şi
Text cules de fără nume. Şi prin faptul că este cauza
Conf. Dr. Ing. Viorel Paleu tuturor existenţelor, este numit după toate
cele cauzate.
(Sfântul Ioan Damaschin)

74 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


DIALOG ORTODOX

11. Ştiinţă şi credinţă


Energie, putere, pãmântului” (Psalmi 103, 28-31).
Sã remarcãm faptul cã în limba românã,
informaţie, luminã, har verbul “a hrãni” provine de la slavul “hraniti” care
Unul dintre conceptele cele mai importante înseamna a pãstra, a conserva, a menţine (DEX,
ale teologiei creştine este acela de Pronie sau 1998), adicã, în fond, a se opune distrugerii.
Providenţã, pentru care un model ar putea fi acela Desigur, ştiinţa şi teologia nu înţeleg
al unui transfer de informaţie de la Dumnezeu exact acelaşi lucru prin energie3 - dar pe baza
cãtre Lume. Dar un transfer de informaţie implicã acestui concept, în particular în ceea ce priveşte
întotdeauna şi un “vehicul”, care poate fi de energia ca suport al transmisiunii de informaţie,
naturã tangibilã, ca de exemplu: hârtie de scris, putem încerca o apropiere între modele aparent
tablou, sculpturã ş.a. sau intangibilã, cum ar fi: ireconciliabile. În acest sens, energia poate fi
undã sonorã, câmp electromagnetic, flux luminos privitã ca punte în fluxul comunicãrii universale4,
etc. În baza acestei idei, am putea înţelege cã deci şi între Dumnezeu şi lumea creatã.
şi transferul informaţional între Dumnezeu şi
Universul creat de El trebuie sã aibã un astfel Astfel, ştiinţa defineşte energia - despre
de suport, acesta fiind un model pentru ceea care toţi oamenii de ştiinţã recunosc cã nu prea
ce teologia creştinã numeşte Har, cuvânt care ştiu ce este - ca fiind: “capacitatea unui sistem fizic
defineşte totalitatea Energiilor pe care Dumnezeu de a efectua lucru mecanic, la trecerea dintr-o
le oferã, ca dar de viaţã, omului dar şi întregii stare în altã stare datã” (DEX, 1998). Definiţia
Sale creaţii1. Dar de viaţã pentru cã în absenţa reflectã o abordare oarecum mecanicistã. Poate
acestei revãrsãri de bunãtate şi iubire, Universul, mai corect ar fi sã spunem cã energia este o
cu toate componentele sale, inclusiv omul şi toate mãrime fizicã ce mãsoarã capacitatea unui sistem
fiinţele vii, ar fi un sistem perfect închis care, de a modifica starea fizicã - de repaus relativ, de
conform Legii a II-a a termodinamicii, ar fi supus mişcare exterioara sau interioarã, de deformare
destructurãrii sau distrugerii, a cãrei mãsurã este etc. - sau chimicã, a unui alt sistem cu care
entropia2. interacţioneazã şi care în procesul interacţiunii
5

se conservã.
Sã remarcãm faptul cã aceastã formulare,
care pare atât de ştiinţificã şi de departe de religie, Energia în sine nu poate fi nici pusã în
se poate regãsi - desigur într‑un limbaj propriu - în evidenţã, nici mãsuratã. Ce putem evidenţia şi
multe locuri din Biblie. Ca un singur exemplu, iatã mãsura sunt diferite forme de transfer de energie
ce spune Psalmistul: “Toate cãtre Tine aşteaptã între sisteme, denumite uzual forme de energie.
ca sã le dai lor hranã la bunã vreme. Dându-le Deşi incorect, acest termen este atât de rãspândit,
Tu lor, vor aduna. Deschizând Tu mâna Ta, toate încât îl voi folosi în continuare, cãci are calitatea
se vor umple de bunãtãţi. Dar întorcându‑ţi Tu de a fi mai uşor de înţeles.
faţa Ta, toate se vor tulbura. Lua-vei lor duhul şi Este interesant de menţionat cã asemãnarea
se vor sfârşi şi în ţãrânã se vor întoarce. Trimite- între formula de calcul a entropiei informatice,
vei duhul Tãu şi toate se vor zidi şi vei înnoi faţa definitã în 1948 de Claude Shannon, şi cea a

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 75


entropiei termodinamice, stabilitã de Ludwig Este necesar sã participãm la modul în care
Boltzmann prin 1875, i-a fãcut pe unii oameni de calitãţile generale ale firii umane se constituie
ştiinţã sã presupunã existenţa unei legãturi de fond în componente ale personalitãţii ei, adicã sã ne
între cele douã domenii, ei mergând pânã acolo împãrtãşim de modul cum acel cineva trãieşte,
încât sã considere teoria informaţiei ca fiind pur iubeşte, suferã, se bucurã şi aşa mai departe. Iar
şi simplu un capitol particular al termodinamicii6. acest lucru este posibil mulţumitã energiei, sau
Adicã, informaţia ar putea fi privitã ca o formã energiilor. Ca un exemplu, citind opera poeticã
particularã de energie, singurele traductoare, sau a lui Eminescu, îi poţi cunoaşte personalitatea
transductoare existente fiind creierele fiinţelor vii, cu mult mai bine decât studiind sute de pagini
mai ales cele umane. Din pãcate, pânã în prezent, biografice scrise despre el. Astfel, poezia lui
aceastã legãturã nu a putut fi descrisã într-un mod Eminescu reprezintã cuvântul sãu, adicã modul
sistematic şi coerent, de naturã sã conducã la un cum marele poet privea, simţea şi înţelegea.
model consistent. Iar operele sale tipãrite sau recitate constituie
În parantezã ar mai trebui menţionat energiile prin care acest cuvânt ni se împãrtãşeşte.
şi faptul cã matematicianul britanic Roger În consecinţã, opera cuiva, în sensul de ansamblu
Penrose a introdus în 1979 noţiunea de entropie al lucrãrilor sale în înţelesul cel mai general,
gravitaţionalã7, ceea ce deschide noi orizonturi reprezintã logosul (cuvântul) sãu, care ni se
în cercetarea legatã de aceastã mãrime şi de poate împãrtãşi prin modalitãţile în care acesta
relevanţa ei. capãtã o formã concretã, perceptibilã. În acest
sens, poeziile lui Eminescu, scrise sau recitate,
Spre deosebire de ştiinţã, teologia înţelege constituie energii care ne dezvãluie personalitatea
prin energie acea posibilitate a unei fiinţe - în sa în aceeaşi mãsurã în care proiectele
înţeles de naturã sau esenţã –, ca prin lucrarea materializate ale lui Anghel Saligny – unicate la
sa, sã facã cunoscut modul sãu de existenţã vremea respectivã - constituie energii care ne dau
ipostaticã8, ceea ce ne duce, din nou, cu gândul la posibilitatea cunoaşterii personalitãţii acestuia.
energie ca suport de transport pentru informaţie. Sigur, un proiect tehnic nu spune, în general, prea
Ea constituie o posibilitate de a descrie relaţia multe despre personalitatea autorului, în mãsura
între necreat şi creat, între Creator şi creaţia Sa, în care constã într-o simplã aplicare în practicã
mai ales între Dumnezeu şi om. a unor “reţete”, formule şi proceduri cunoscute.
Câteva explicaţii sunt necesare. În Când, însã, este vorba despre opere de pionierat,
teologie, prin logos (cuvânt) este desemnat modul aşa cum au fost construcţiile proiectate de Anghel
în care caracteristicile generale ale unei fiinţe Saligny, ele ne descoperã componente importante
se reveleazã într‑o anumitã persoanã. Astfel, ale personalitãţii acestuia, legate de spiritul
dacã inteligenţa, comunicarea verbalã, interesul sãu întreprinzãtor, deschiderea faţã de nou,
pentru valorile spirituale şi altele asemenea sunt gândirea creatoare, respingerea conformismului
caracteristici ale întregii naturi umane şi care o arid, încrederea în forţele proprii, talentul
deosebesc de cele ale tuturor celorlalte fiinţe, organizatoric, capacitatea de analizã şi sintezã şi,
modul concret în care acestea se manifestã în în ultimã instanţã, chiar şi curajul sãu.
fiecare dintre noi ne face sã fim persoane unice, Modul cum ne împãrtãşim de aceste
inconfundabile şi irepeabile. energii - emoţia artisticã în primul caz şi
Asta înseamnã cã pentru a cunoaşte satisfacţia rezolvãrii unei probleme practice
cu adevãrat o persoanã, nu este suficient sã o în al doilea caz -, deşi se realizeazã tot într-un
privim sau chiar sã o studiem amãnunţit şi direct. mod personal, unic şi inconfundabil, nu face ca

76 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


logosul pe care-l descoperã sã fie “fãrâmiţat” Ca sã concretizãm puţin aceastã deosebire,
într-o puzderie de pãrticele, atâtea câţi sunt cei cred cã ar trebui sã ne gândim la modul cum
care se împãrtãşesc din el, ci acesta rãmâne informaţia pe care cineva încearcã sã o transmitã
întreg, unitar şi indivizibil. Din acest punct de altcuiva este “încãrcatã” pe un “vehicul” purtãtor.
vedere, înţelegem cã energiile, care reprezintã o Astfel, atunci când vorbim faţã cãtre faţã cu
a treia componentã a oricãrei existenţe, diferitã cineva, undele sonore, care sunt unde de presiune
de celelalte douã - fiinţã şi persoanã -, pot revela ale aerului, sunt generate chiar prin organele
persoana respectivã, fãrã a se confunda cu fiinţa noastre ale vorbirii: laringe, limbã, buze etc. În
pe care, astfel, o descoperã. schimb, în cazul în care avem de-a face cu un text
Şi încã o precizare: energiile, indisolubil scris, mai ales unul tipãrit, încãrcarea informaţiei
legate de lucrãrile pe care le determinã, “mişcã”. pe “vehiculul” purtãtor – hârtie, pânzã, culori ş.a.
Adicã schimbã starea unui sistem, în toate – presupune utilizarea unor dispozitive care sunt
înţelesurile pe care aceastã expresie le poate exterioare şi de altã naturã decât noi.
îmbrãca. O poezie a lui Eminescu “ne mişcã Şi mai bine se vede aceastã deosebire între
pânã la lacrimi”, în sensul cã trezeşte în noi energii, atunci când comparãm o convorbire între
emoţii artistice, cu atât mai puternice cu cât douã persoane faţã cãtre faţã, cu o convorbire la
împreunã‑trãirea cu Eminescu este mai puternicã, telefon. Dacã în primul caz energia purtãtoare
în vreme ce podul de la Cernavodã “ne mişcã” de informaţie este energia sonorã generatã, cum
la modul cel mai concret, trecându-ne Dunãrea. arãtam, chiar de organele anatomice proprii
Din acest punct de vedere, într‑o expresie ale interlocutorilor, în al doilea caz transportul
simplificatoare, energia reprezintã, în teologie ca informaţiei se face cu ajutorul undelor
şi în ştiinţã, capacitatea unui sistem – sau a unei electromagnetice, generate şi prelucrate printr-un
persoane - de a schimba starea unui alt sistem, întreg complex de dispozitive exterioare şi de altã
sau a unei alte persoane, cu care interacţioneazã naturã decât ei.
sau, altfel spus, de a efectua o lucrare9. Faţã de cele de mai sus, sã mai facem o
Este important sã menţionãm cã Sfântul remarcã. În cazul dialogului faţã cãtre faţã, atunci
Maxim Mãrturisitorul fãcea distincţie între când folosim în comunicare energiile omogene,
“energiile omogene” şi “energiile eterogene” în existã în mod implicit şi inevitabil o cale de
raport cu cel care le-a generat10. El arãta cã existã reacţie imediatã. Chiar dacã interlocutorul nostru
energii care se manifestã de o manierã omogenã, nu ne rãspunde efectiv prin viu grai, reacţia lui
adicã de acelaşi gen, acelaşi caracter, aceeaşi se dezvãluie prin multe elemente nonverbale,
calitate cu natura subiectului şi eterogene, care se cum ar fi: mimica feţei, atitudinea şi mişcãrile
manifestã prin intermediul unor naturi diferite de corpului şi aşa mai departe. În cazul energiilor
cea a subiectului care le activeazã. Ca exemplu, eterogene însã, reacţia este posibilã numai dacã
dacã vom asculta un poet recitând-şi poeziile, existã o cale inversã de transmisiune, care nu
acest lucru va reprezenta o energie omogenã, mai depinde de noi şi care nu mai funcţioneazã
cãci vocea omului este produsã în mod omogen întotdeauna în timp real.
cu natura sa. Dacã însã îi citim opera, mai ales Ajunşi în acest punct, sã vorbim şi
când vorbim de cea tipãritã, avem de-a face cu o despre energiile necreate, unul dintre conceptele
energie eterogenã, cãci hârtia şi cerneala, şi mai fundamentale ale Ortodoxiei. Sã începem cu o
ales metodele prin care ele sunt fãcute sã poarte analogie. Cum energiile omogene ale oamenilor au
informaţia, sunt eterogene faţã de natura umanã. legãturã cu fluxul de aer reprezentat de respiraţia

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 77


sau rãsuflarea lor, numitã şi “duh” (DEX, 1998), hranã la tot trupul, cã în veac este mila Lui”, zice
energiile necreate, care sunt energiile omogene ale Psalmistul (Psalmi 135, 25).
lui Dumnezeu, au legãturã cu lucrarea Sfântului Oricum, dacã o persoanã poate fi
Duh, aşa dupã cum ne învaţã dogmatica creştinã. cunoscutã într-o mãsurã mai micã sau mai mare
În acest sens, deşi Tatãl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt prin energiile sale eterogene, adicã prin opera sa,
trei Persoane diferite, Ele ipostaziazã diferitele concretizatã în scrisori, cãrţi, tablouri, sculpturi,
atribute ale unei Fiinţei Unice şi sunt descoperite proiecte tehnice şi aşa mai departe, nimic nu se
prin energiile necreate, care se manifestã de poate egala totuşi comunicarea directã cu ea, prin
o manierã omogenã cu natura lui Dumnezeu. energiile sale omogene. Sã priveşti pe cineva în
Astfel, aceste atribute pot fi cunoscute într‑o ochi, sã-i asculţi vocea cu toate secretele pe care
oarecare mãsurã de om prin trãirea personalã datã le dezvãluie inflexiunile ei, sã-i simţi cãldura
de revelaţie. De asemenea, ele pot fi descoperite strângerii de mânã şi multe altele, toate acestea
în firea oricãrei fãpturi omeneşti, mulţumitã nu pot fi înlocuite cu nimic altceva. În acest sens,
chipului lui Dumnezeu dupã care acestea au fost dacã oricine Îl poate cunoaşte, şi încã foarte bine,
create. Vorbind despre acestea, Sfântul Maxim pe Dumnezeu studiind Creaţia Sa - energiile
Mãrturisitorul spune: “Vrând sã-L cunoşti pe Sale eterogene -, numai un mic numãr de aleşi,
Dumnezeu, sã nu cauţi raţiunile care sunt în El cei mai sfinţi dintre oameni, se pot ridica pânã la
(cãci nu le va afla vreo minte omeneascã), dar cunoaşterea lui Dumnezeu direct, prin energiile
nici pe ale altei existenţe de dupã Dumnezeu, ci Sale omogene, concretizate în lumina necreatã
cerceteazã-le pe cele din jurul Lui, atât cât se pe care au vãzut-o apostolii Petru, Iacov şi Ioan
poate; de pildã, pe cele privitoare la veşnicie, pe Muntele Taborului (Matei 17, 1-9). Iar uneori,
nemãrginire, la bunãtate şi înţelepciune, ca şi pe atât prezenţa lor, cât mai ales, efectul lor este cât
cele privitoare la puterea creatoare, proniatoare se poate de perceptibil, un exemplu fiind acela
şi judecãtoare a fãpturilor. Cãci acela este între descris în pericopa evanghelicã a vindecãrii
oameni mare teolog, care aflã raţiunile acestora femeii cu scurgere de sânge, în care Mântuitorul
întrucâtva”11. Iar cel mai important dintre toate spune: „S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit
aceste atribute este iubirea Sa atotcuprinzãtoare, o putere care a ieşit din Mine” (Luca 8, 46).
ipostaziatã în toate cele trei Persoane, modul
fundamental de existenţã a Sfintei Treimi, cel Asta nu înseamnã însã cã noi ceilalţi
care face ca Dumnezeu sã fie iubire (I Ioan, 4, 8). nu ne bucurãm de binefacerile acelor energii,
“cãci Dumnezeu face sã rãsarã soarele şi peste
Iatã deci cã, deşi nu putem sã‑L cunoaştem cei rãi şi peste cei buni şi trimite ploaie şi peste
pe Dumnezeu în Fiinţa Sa, putem sã-L cunoaştem cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45).
în toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, Unii însã, în urma unei vieţi de sfinţenie şi prin
împãrtãşindu-ne din energiile Sale necreate pe practici isihaste, le pot percepe în mod real, ceea
care El ni le trimite sub forma Harului Sãu. Şi ce înseamnã cã Îl pot vedea pe El, nu în Fiinţa Sa,
dacã în acest fel putem sã‑L cunoaştem, tot în ci în Harul Sãu.
acest fel putem sã şi comunicãm cu El, o parte
dintre energiile necreate ce compun harul lui În acest sens, deşi sunt deosebite atât de
Dumnezeu constituind mijlocul prin care aceastã Fiinţa lui Dumnezeu, cât şi de Persoanele Sfintei
comunicare are loc. Altã parte dintre ele, cum ar Treimi, deoarece dau posibilitatea cunoaşterii
fi Pronia cereascã, despre care am mai amintit, reale a Lui, energiile Sale sunt pentru noi, cu
reprezintã lucrarea lui Dumnezeu prin care toate adevãrat, Dumnezeu. Ca sã înţelegem mai
vietãţile sunt “hrãnite” şi pãzite: “Cel ce dã bine acest concept, sã ne referim la modelul

78 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


radiodifuziunii. Astfel, dupã ce am ascultat cu Faţã de cele arãtate mai sus, trebuie sã
încântare, la radio, un concert interpretat de înţelegem cã a comunica, în sensul cel mai larg,
un mare artist, spunem cã ne‑am bucurat de înseamnã a transmite informaţie între o sursã şi
talentul şi mãiestria acestuia, când, în realitate, un utilizator, indiferent dacã este vorba despre
ne-am bucurat de undele radio care ni l-au adus informaţie verbalã sau non‑verbalã. Comunicarea
în casã. Sigur, aici este implicatã o energie care este guvernatã de nişte principii pe care tot
este eterogenã faţã de artist, şi anume energia Dumnezeu le-a fãcut, iar oamenii numai le-au
electromagneticã. Aşa ceva este necesar în lumea descoperit. Şi dacã Dumnezeu le-a fãcut, El nu Se
noastrã unde energia sonorã se propagã numai pe supune lor, dar Se foloseşte de ele. Ca urmare, eu
distanţe relativ scurte, energia electromagneticã sunt de pãrere cã şi comunicaţia între Dumnezeu
fiind mult mai potrivita pentru transmisiile la şi lume în general şi între Dumnezeu şi oameni,
distanţã mare. Ceea ce nu este însã necesar în în particular, deşi de o bogãţie fãrã seamãn, se
cazul lui Dumnezeu, a cãrui “putere de emisie” face dupã aceleaşi principii dupã care are loc
este infinitã. şi comunicarea între oameni. Este important
În continuare, dupã ce am vãzut în ce fel de înţeles cã, indiferent de urmãrile procesului
înţeleg ştiinţa şi teologia noţiunea de energie, sã comunicaţional, de transmis se transmite numai
ne referim puţin şi la informaţie. Sigur, Apostolii informaţie purã. Sentimentele, emoţiile, trãirile
şi Sfinţii Pãrinţi nu foloseau aceastã noţiune, sunt în noi, nu în canalul de transmisie. Dacã
conceptul fiind dezvoltat abia în secolul al XX‑lea. îi spui cuiva “te iubesc” sau “te urãsc”, ceea ce
Ei intuiau însã existenţa sa şi o pomeneau implicit, transmiţi reprezintã aproximativ aceeaşi cantitate
de vreme ce vorbeau despre Sfânta Înţelepciune de informaţie. Sigur, poţi mãri aceastã cantitate
a lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 7; Efeseni 3, 10 de informaţie cu câţiva biţi suplimentari, cuprinşi
ş.a.), ceea ce are o strânsã legãturã cu capacitatea în cuvinte ca: “la nebunie” sau: “de moarte”. Dar
de a deţine, prelucra, folosi şi transmite o mare ceea ce se întâmplã în continuare, se întâmplã în
cantitate de informaţie, infinitã în cazul Sãu. urma procesului de prelucrare a acelei informaţii
în concordanţã cu imensa cantitate de informaţie
Despre informaţie s-au scris o mulţime care se aflã deja stocatã în memoria receptorului
de lucrãri, acesta fiind un termen extrem de des - în cazul fiinţelor vii, inclusiv cea afectivã -, cu
întâlnit şi care are diferite înţelesuri, funcţie care noua informaţie interacţioneazã, putând duce
de contextul în care este folosit. Într‑o definire chiar la unele procese psiho‑somatice: transpiri,
aproximativã, se poate spune cã informaţia - lãcrimezi, tremuri şi aşa mai departe.
despre care, de asemenea, oamenii de ştiinţã
recunosc cã nu prea ştiu ce este – reprezintã Aici trebuie sã ne oprim puţin pentru a
fiecare dintre elementele noi în raport cu lãmuri o aparentã contradicţie. Astfel, Pãrintele
cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația Rãzvan Ionescu spune: “Iubirea între doi
unui simbol sau a unui grup de simboluri, cum oameni, departe de a fi un schimb de informaţie,
ar fi: text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, este mai curând coeziune, participare reciprocã
indicație a unui instrument etc. (DEX, 1998) Ea la realitatea interioarã a celuilalt, comuniune,
constituie o reprezentare, o reflecţie şi o proiecţie împãrtãşire dintru celãlalt, în sens iconic, o
a realitãţii prin intermediul unui set bine precizat imagine a iubirii dintre om şi Dumnezeu”13. Este
şi structurat de simboluri, accesibile simţurilor şi greu sã nu fii de acord cu aceste cuvinte, numai
raţiunii umane. Informaţia poate fi consideratã cã lucrurile trebuie nuanţate puţin. În primul rând
un factor ontologic primordial, ce stã la originea trebuie spus cã iubire, cunoaştere, comunicare şi
universului, alãturi de energie şi spaţiu-timp12. comuniune sunt concepte diferite. Ele pot sã se

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 79


condiţioneze şi sã se potenţeze reciproc, dar nu se Cãci dacã biologii au reuşit sã punã în evidenţã
identificã. Astfel, cu cât doi oameni se iubesc mai anumite comportamente guvernate, de exemplu,
mult, cu atât comunicã mai uşor şi au nevoie sã-şi de reflexele pavloviene, nimeni nu a gãsit încã
transmitã mai puţinã informaţie ca sã înţeleagã, un “algoritm” care sã descrie sau sã mãsoare ce
sã simtã, sã împreunã‑trãiascã ceva. Pentru cei simte un îndrãgostit faţã de iubita sa! Este, în
ce se iubesc, o simplã strângere de mânã poate fapt, deosebirea între comunicare – legãtura între
spune mai mult decât zeci de cuvinte. Iar uneori minţi - şi comuniune – legãtura între suflete -.
nu este nevoie nici mãcar de atât. O simplã privire Prin urmare, evident cã iubirea nu este un
este suficientã. Oare câte pagini ne‑ar trebui ca sã simplu “schimb de informaţie”, iar cunoaşterea
descriem dialogul mut ce a avut loc între Iisus nu constã doar în acumularea de date, cu atât mai
Hristos şi Sfântul Petru şi ce a simţit fiecare dintre mult cu cât, dupã cum spune preotul şi fizicianul
ei atunci când: “întorcându-Se, Domnul a privit Thierry Magnin: “existã mai multã informaţie în
spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul tot decât în suma pãrţilor.”14 Dar comunicarea,
Domnului [...]. Şi ieşind afarã, a plâns cu amar.” care nu trebuie sã se confunde cu efectele sale,
(Luca 22, 61-62). Aici nu este implicat strict implicã numai transmisie de informaţie, prelucratã
procesul comunicaţional propriu-zis constând, în mod adecvat, în sensul cel mai larg al noţiunii.
dupã cum se vede, numai într-o privire, ci toţi cei Iar uneori, cantitãţi extrem de mici de informaţie,
trei ani şi jumãtate petrecuţi împreunã, cu toate pot declanşa procese de o complexitate şi de o
bucuriile, tristeţile, grijile şi împlinirile lor. Şi, în forţã incredibile. Astfel, o simplã acţionare a unui
special, cu imensa dragoste care îi lega între ei pe comutator, care înseamnã o informaţie de numai
Iisus şi pe sfinţii Sãi ucenici. un bit, poate face ca la o distanţã de câteva sute
Sã mai spunem cã “schimb de informaţie” de kilometri sã porneascã procesul tehnologic
nu este totuna cu “schimb de informaţii” şi cã o extrem de complex al unei uzine. Asta se întâmplã
asemenea comunicare nu este un simplu transfer însã pentru cã acea uzinã cuprinde, ea însãşi, o
de date şi nu poate fi nici descrisã într-un mod cantitate uriaşã de informaţie, inclusã în proiectul
algoritmic, nici mãsuratã, în sensul comparãrii cu materializat care stã la baza realizãrii ei.
un anumit etalon cantitativ, cu atât mai mult cu cât Şi între oameni, un rãspuns simplu,
în procesul comunicãrii între oameni informaţia constând numai într-un da sau un nu, care
verbalã este completatã de o uriaşã cantitate de înseamnã tot numai un bit de informaţie, poate
informaţie non‑verbalã. Conteazã intonaţia vocii, face diferenţa între viaţã şi moarte, între fericire
expresia feţei, poziţia corpului, gesturile mâinilor şi dezolare, între speranţã şi deznãdejde şi aşa mai
şi multe, multe altele, toate simţurile, nu numai departe. Cu condiţia însã ca sã existe în mintea şi
vãzul sau auzul, fiind implicate. Este motivul în inima lor o cantitate de informaţie stocatã acolo
pentru care, de multe ori dorim sã vorbim faţã în urma absolut necesarei comunicãri‑comuniuni
cãtre faţã cu cineva, iar nu la telefon sau, cu atât între ei, fãrã de care efectul acelui bit va fi nul.
mai puţin, în scris.
Dr. Ing. Nicolae DOBRE, București
Prin urmare, a te “împãrtãşi” de energiile
(Endnotes)
cuiva, înseamnã, totuşi, a prelua de la el, cu
1 Christos Yannaras, Abecedar al credinţei,
ajutorul suportului purtãtor despre care am
Editura Bizantinã, Bucureşti, 1996, p. 63.
vorbit, o anumitã cantitate de informaţie, pe care
2 Nicolae Vladimir Dobre, De la credinţã
sã o “prelucrezi” cu propria minte şi inimã, chiar
la ştiinţã şi înapoi la credinţã, ediţia a doua,
dacã acest proces presupune modalitãţi care nu
revãzutã şi adãugitã, Editura Sophia, Bucureşti,
întotdeauna pot fi descrise într‑un mod sistematic.
2013, pp. 77-140
80 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
3 David Bradshaw, Metafizica energiilor
divine şi Schisma Bisericii, Editura Ecclesiast, Despre Sfântul Duh.
Sibiu, 2010.
Demonstrare silogistică
4 Adrian Lemeni (coord.) ş.a, Repere
patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţã,
Cuvântul trebuie să aibă şi Duh, căci şi
Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti,
cuvântul nostru nu este lipsit de duh. La noi,
2009, p. 322. însă, duhul este străin fiinţei noastre. El este
5 Ion Simaciu, Despre energie şi masã, în tragerea şi darea afară a aerului, care intră şi iese
Axioma, nr. 18, 2001. pentru menţinerea corpului, în timpul vorbirii,
6 Mariana Beliş, Mecanismele inteligenţei, duhul ajunge glasul cuvântului, dând la iveală
Editura Ştiinţificã şi Enciclopedicã, Bucureşti, în el insuşi puterea cuvântului. Dar cu privire
1978, p. 55. la firea dumnezeiască cea simplă şi necompusă,
7 John D. Barrow, Frank Tipler, Principiul trebuie să mărturisim cu cucernicie existenţa
Antropic Cosmologic, Editura Tehnicã, Bucureşti, Duhului lui Dumnezeu, pentru ca să nu fie
2001, p. 501. Cuvântul lui Dumnezeu inferior cuvântului
nostru. Dar nu este lucru cucernic să gândim că
8 Christos Yannaras, op. cit., p. 59. Duhul lui Dumnezeu este ceva străin, introdus
9 Pentru apropierile posibile şi diferenţele din afară în Dumnezeu, după cum este la noi,
inerente între abordarea teologicã şi cea ştiinţificã care suntem firi compuse. Ci, după cum atunci
a noţiunii de energie, vezi şi: Adrian Lemeni când am auzit de Cuvântul lui Dumnezeu nu
(coord.) ş.a, op. cit., pp. 235-330. am socotit că este neipostatic, nici că rezultă
10 Christos Yannaras, op. cit., p. 60, prin învăţătură, nici că se exteriorizeaza prin
cu referire la Sfântul Maxim Mãrturisitorul, voce, nici că se răpândeşte în aer şi se pierde,
Ambigua, Editura Institutului Biblic şi de Misiune ci că are o existenţă proprie, că are voinţa
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, liberă şi că este activ şi atotputernic, tot astfel
şi când am fost învăţaţi despre Duhul lui
pp. 349-350.
Dumnezeu, care însoteşte Cuvântul şi face
11 Sfântul Maxim Mãrturisitorul, Cele douã cunoscută activitatea Lui, noi nu gândim că
sute de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu este o suflare neipostatică. Căci dacă s-ar
şi iconomia întrupãrii Fiului lui Dumnezeu, în înţelege Duhul, care este în Dumnezeu, după
Filocalia, vol. II, Editura Humanitas, Bucureşti, asemănarea duhului nostru, s-ar înjosi măreţia
2005, p. 68. firii dumnezeieşti. Din contra, noi gândim că
12 Ionuţ Isac, Perspective asupra realitãţii Duhul lui Dumnezeu este o putere substanţială,
fizice, apud Mihai Drãgãnescu, Societatea care există într-o ipostasă proprie ei însăşi,
conştiinţei, Institutul de Cercetãri pentru care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul
Inteligenţa Artificialã al Academiei Române, şi îl face cunoscut. Nu poate să se despartă
de Dumnezeu, în care există, şi de Cuvântul,
Bucureşti, 2007, p. 36. pe care îl însoteşte, şi nici nu se pierde în
13 Adrian Lemeni şi Pr. Rãzvan Ionescu, neexistenţă, ci există în chip substanţial după
Teologie ortodoxã şi ştiinţã, Editura Institutului asemănarea Cuvântului. Duhul Sfânt este viu,
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe liber, de sine mişcător, activ, voieşte totdeauna
Române, Bucureşti, p. 243. binele, şi in orice intenţie a Lui puterea coincide
14 Ibidem, p. 268. cu voinţa, este fără de început şi fără de sfârşit.
Niciodată Cuvântul nu a lipsit Tatălui, nici
Duhul Cuvântului.
(Sfântul Ioan Damaschin)

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 81


12. CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ

Patriarhul Justinian:
„Amintiri”

Bibliografia privind istoria bisericească


a românilor după ultima conflagrație mondială
a sporit sensibil în ultimii ani, atât ca bază
documentară, cât și sub unghiul analizelor
de conținut1. Memorialistica ocupă, în acest
cadru, un loc aparte, furnizând anume date utile
despre cler, ca și despre mireni. Textele în cauză
dezvăluie aspecte neștiute de ordin biografic sau
instituțional, cu preocuparea de a pune în lumină
mai ales elemente de continuitate a vieții noastre
spirituale.
De curând, a apărut, într-o nouă ediție, cu
note și comentarii adecvate, volumul de Amintiri,
scris de Patriarhul Justinian Marina, cu intenția preot și arhiereu, cu misiuni importante în viața
expresă de a-și defini „apostolatul social” prin Bisericii Ortodoxe.
raportare la contextul vremii, nespus de complex Simpatiile politice de stânga și unele
și aporetic. Actor și martor de prim ordin al acelui „întâmplări” de la finele conflagrației mondiale,
timp, Patriarhul Justinian avea chiar obligația bine cunoscute astăzi, i-au permis să joace un rol
să prezinte acel context, asupra căruia s-au aparte în perioada postbelică. La 30 iulie 1945,
aplecat, între timp, destui autori. Lista acestora, era arhiereu-vicar al Mitropoliei din Iași, la 24
inerent selectivă, sporește continuu, îmbogățind mai 1948 ajungea Patriarh al Bisericii Ortodoxe
cunoașterea unui domeniu inepuizabil prin Române, pe care a păstorit-o apoi până la moarte,
însăși natura lui. Locul proeminent pe care îl în anul marcat de mari convulsii, 1977, adică
deține Patriarhul Iustinian în istoria postbelică peste trei decenii, puse de el însuși sub semnul
motivează interesul multor analiști, cu un temei unui „apostolat social” de înaltă vocație.
documentar tot mai amplu. În intervalul menționat, deloc uniform
Născut aproape odată cu secolul, la și deloc agreabil pentru societatea românească,
22 februarie 1901, stins din viață îndată după în ansamblu, arhiereul misionar a căutat mereu
marele cutremur, la 26 martie 1977, Justinian soluții de salvgardare a clerului și a enoriașilor cu
Marina (Ioan după botez) și-a suprapus oarecum mijloacele disponibile, ocupându-se, între altele,
biografia peste trei sferturi din acel „veac al de un nou Statut de organizare și funcționare
extremelor”, cum au convenit unii istorici să-l a Bisericii Ortodoxe Române, publicând cărți
numească. Seminarul ortodox din Râmnicu de cult, „legiuiri bisericești”, o nouă versiune a
Vâlcea și Facultatea de Teologie din București Bibliei, traduceri din marea literatură teologică etc.
i-au asigurat o competență în domeniu, pe care a Lui i se datorează, în bună măsură, reorganizarea
știut să o fructifice, ca învățător mai întâi, apoi ca
82 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
învățământului de specialitate, grija de a forma un la concluzia că „timp de 29 de ani, patriarhul
cler competent în domeniu și sensibil la nevoile Justinian a desfășurat o rodnică și multilaterală”
comunității. Legăturile cu lumea ortodoxă din activitate în slujba Bisericii și a Patriei, activitate
afară l-au preocupat în chip firesc, cultivându-le care-l așază printre figurile reprezentative ale
abil și competent, cu ajutorul unor teologi mai Ortodoxiei și ale ecumenismului contemporan”4.
tineri, precum Valeriu (Bartolomeu) Anania, Este o concluzie deplin asumată și de un eminent
Nicolae Corneanu, Antonie Plămădeală, Nestor istoric de profesie, regretatul Florin Constantiniu,
Vornicescu, ajunși ei înșiși arhierei eminenți. într-un omagiu postum, din care se cade a reține
Vasta lui operă se regăsește, masivă, coerentă, constatarea că, optând pentru „o modalitate de
în seria de autor Apostolat social, ajunsă între conviețuire” cu regimul instalat de sovietici,
timp o sursă de informații și analize de neînlocuit Patriarhul a izbutit să-și apere „turma” în câteva
pentru anii respectivi2. aspecte esențiale, deja semnalate de exegeți,
Misiunea Patriarhului, deloc ușoară, a aspecte ce se reflectă și în amintirile arhiereului,
fost să adapteze Biserica la realitățile social- definind repere acum la îndemâna celor interesați5.
politice din România postbelică, realități ce Personal, având ocazia să cunosc destui
impuneau mari sacrificii din partea clerului, preoți ortodocși în recluziune, spre finele anilor
ca și a populației în ansamblu. Meritele lui, de ’60, am putut sesiza, direct, asemenea aspecte,
arhiereu devotat și de păstor într-o epocă de încă nedestul puse în valoare până azi. Volumul
restriște, au fost luate în seamă de cei apropiați, memorialistic rămas de la Patriarhul Justinian
ca și de spiritele capabile a discerne între Cezar e încă un suport restitutiv și un îndemn la
și Dumnezeu, între potestas și auctoritas, între autodepășire continuă.
secular și metafizic, binomuri mereu actuale
de-a lungul istoriei. Pledând pentru un apostolat (Endnotes)
social bine temperat, el a fost în măsură să afle 1 Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
mereu răspunsuri valabile la atâtea probleme ce Române, Amintiri, ediție, studiu introductiv și
păreau fără soluție, suportând judecăți adesea note de Remus Rus și Dorian-Demostene Iancu,
nedrepte și etichete false, cu speranța că va duce ed. a II-a revăzută, București, Ed. Enciclopedică,
astfel corabia la liman. 2015, 209 p.
Dimensiunea canonică a activității sale, 2 Justinian (Marina), Apostolat social, 12
ca și cea de administrare a „teritoriului” alcătuiesc vol., București, 1948-1976.
un ansamblu coerent și longeviv, la care se poate 3 Apud Patriarhii României. Evocări
apela mereu cu folos. „Dârz în înțelepciune omagiale, Basilica, 2015, p. 22.
și înțelept în dârzenie, vizionar al vremurilor 4 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii
noi, deschis prefacerilor sociale și credincios Ortodoxe Române, vol. III, București, Ed.
tradițiilor sfinte, veghetor de zi și de noapte, Institutului Biblic și de Misiune, 1981, p. 463.
muncitor cu timp și fără timp, aspru în cumpăna Vezi și idem, Dicționarul teologilor români, ed.
gândului, prompt în hotărârea lucidă, iscusit al II, București, Ed. Enciclopedică, 2002, p. 273-
dilemelor, sclipitor în intuiții”, astfel îl prezintă 274.
un apropiat de înalt prestigiu, Mitropolitul 5 Acad. Florin Constantiniu, Omagiu
Bartholomeu, care l-a cunoscut în clipe grele și Patriarhului Justinian, în vol. Amintiri.
i-a stat mereu aproape3. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ed. cit.,
Teologul Mircea Păcurariu, marele p. 11-19.
istoric al Bisericii Ortodoxe Române, autor de
studii, monografii, sinteze în domeniu, a ajuns Acad. Alexandru Zub

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 83


13. Pagini de istorie

Relatările arhidiaconului păstorea1.


Această călătorie a durat aproape șapte
sirian Paul de Alep despre ani (1652-1659) și a inclus vizitarea Moldovei
și a Țării Românești, printre altele. Încurajat de
obiceiurile românilor faptul că Vasile Lupu plătise datoriile patriarhiei
de Constantinopol în valoare de 2.048.000 aspri
cu ocazia sărbătorilor (echivalentul a 634.880 gr. argint fin)�, patriarhul
religioase în secolul al Macarie și însoțitorul său Paul de Alep au vizitat
mai întâi Moldova. Aici au avut nenorocul de
XVII-lea a asista la o serie de momente sângeroase care
au marcat sfârșitul domniei lui Vasile Lupu.
Paul de Alep este una dintre cele mai De asemenea, în Țara Românească, moartea
importante surse de cunoaștere ale practicii evlaviosului domn Matei Basarab a zdruncinat
liturgice ortodoxe din spațiul românesc medieval. pentru o vreme speranța într-un ajutor financiar.
Pentru a înțelege însă valoarea relatărilor sale Noul domn muntean, Constantin Șerban a oferit
și contextul în care acestea au fost elaborate, totuși un ajutor financiar. Din Țara Românească,
trebuie să aflăm câte ceva despre biografia patriarhul Macarie și însoțitorul său au trecut
acestuia. Educația primită și mediul cultural în înapoi în Moldova, luând apoi drumul Kievului
care s-a format și a trăit acesta, evenimentele și al Moscovei, unde au fost bine primiți și au
la care a participat și-au pus desigur amprenta rămas vreme de doi ani. La întoarcerea din
asupra viziunii sale despre lumea din jur precum Rusia, în anul 1656, cei doi au trecut din nou
și asupra lupei cu care a privit spațiul românesc în prin Moldova și Țara Românească, prilej pentru
timpul călătoriei sale. Știm despre Paul de Alep a observa noua stare de lucruri în plan politic. În
că era cleric, că a crescut la Alep, într-un mediu spațiul de la sud de Carpați au asistat la mazilirea
cultural complex în care se împleteau influențe domnului Constantin Șerban, acuzat de sprijinirea
ale călugărilor melchiți cu cele ale misionarilor principelui Transilvaniei Gheorghe Rákóczy II
catolici. Printre evenimentele la care a asistat în (1648-1660) în timpul conflictului cu Polonia.
tinerețe se numără vizita făcută la Alep de către O dată cu înscăunarea noului domn muntean
sultanul Murad al III-lea (1623-1640) în anul Mihnea al III-lea (1658-1659), patriarhul Macarie
1639. De asemenea, în anul următor l-a însoțit pe a primit promisiunea unui sprijin financiar
patriarhul Antiochiei, Eftimie al III-lea de Chios pentru credincioșii pe care-i păstorea. Atmosfera
(1634-1647) în călătoria acestuia de la Alep la politică agitată și nesigură l-a determinat în cele
Hama. Apoi, în timpul pelerinajului întreprins din urmă pe patriarh să părăsească principatul
alături de tatăl său la Ierusalim a avut ocazia muntean la sfârșitul anului 1658, îndreptându-se
să vadă Damascul și Locurile Sfinte. A devenit spre Damasc, unde au ajuns în primăvara anului
apoi arhidiacon de Damasc, Alep și al tuturor următor.
țărilor arabe, îndeplinind și rolul de secretar După întoarcerea la Alep, pe baza
al patriarhului Antiochiei, Macarie. În această
1 Informațiile biografice sunt extrase din
ultimă calitate, Paul de Alep l-a însoțit pe patriarh
introducerea realizată de Maria Matilda Alexandrescu-
într-o călătorie având scopul de a strânge un Dersca Bulgaru la partea dedicată lui Paul de Alep în
ajutor financiar în sprijinul ortodocșilor pe care-i volumul VI din seria Călători străini despre Țările Române,
București, 1976.

84 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


notițelor făcute în timpul acestei lungi și Ianache Caragea), ocazie cu care el descrie tâmpla
agitate călătorii, arhidiaconul Paul a pus în bisericii, policandrul precum și serviciul religios.
scris relatarea celor văzute și întâlnite de-a Astfel, policandrul ”este alcătuit din douăzeci
lungul celor șapte ani. Analiza textului care s-a și patru de bucăți aurite; în interiorul lui se află
transmis până la noi arată un interes al autorului un altul, mai mic, în formă de sferă”. Descrierea
pentru evidențierea obiceiurilor religioase ale continuă cu iconostasul: ”În toate bisericile
populațiilor din răsăritul Europei. Mai important din această țară "Moldova, n.m", tâmpla este
de atât, relatările sale indică un ascuțit simț împărțită în trei părți: partea de deasupra ușilor
al observației, descrierile fiind presărate cu altarului cuprinde toate sărbătorile Domnului
numeroase detalii, care se dovedesc importante nostru, cea de deasupra acesteia cuprinde chipul
în reconstituirea atât a evenimentelor politice din Domnului îmbrăcat cu sakkos și cu coroana pe
spațiul românesc la jumătatea secolului al XVII- cap, așezat pe un tron, având la dreapta și la
lea cât și a atmosferei și obiceiurilor existente stânga sa pe apostoli în picioare; dar întotdeauna
aici. Amănuntele privind slujbele religioase la chipul Sf. Pavel e la stânga sa și acela al Sf.
care a participat sunt valoroase pentru istoria Petru la dreapta sa, iar Maica Domnului și Sf.
cultului și practicii liturgice din spațiul nostru Ioan sunt împrejurul lui Iisus Hristos. Deasupra
în evul mediu și perioada premodernă. Paul de acestei părți, la mijloc se află chipul Sf. Treimi cu
Alep descrie obiectele de cult și așezămintele profeții de fiecare parte și cu crucifixul deasupra
religioase, prezintă diverse legende în legătură cu tuturor”1.
întemeierea acestora, dar descrie și casele țăranilor Sirianul Paul a fost impresionat de
sau ale boierilor și domnitorului, veșmintele mănăstirea Golia despre care ne spune că avea
locuitorilor, obiceiurile și ceremonialurile de nava centrală construită în întregime din marmură
nuntă și înmormântare, praznicele și pomenile, albă; laudă de asemenea iconostasul pe care îl
sărbătorile religioase ori reproduce informații de considera ”realizarea incomparabilă a unui pictor
natură economică. îndemânatic (...) lucrările sale sunt mai frumoase
Totodată, ne lasă informații despre și mai artistice decât cele cretane”. Biserica
biblioteca postelnicului Constantin Cantacuzino deținea și o icoană a Maicii Domnului foarte
de la Mărgineni ce adăpostea o serie de veche, ferecată cu aur de către doamna țării, după
manuscrise grecești rare și foarte valoroase. ce fiul ei, voievodul Ștefan se însănătoșise după
Dintre acestea, Paul de Alep a fost atras de o o boală grea. Sfeșnicele din fața ușilor altarului
compilație (Cartea psalmilor) alcătuită de sfântul fuseseră și ele aduse din afara Moldovei, de la
Nicetas, mitropolitul Siriei, în total 300 de pagini Danzig. Picturile altarului erau realizate cu foiță
in folio, la cel mai mare format existent în epocă. de aur, la fel și chipul Mântuitorului de pe cupola
Diaconul a obținut acceptul postelnicului de a chorosului2.
copia această lucrare unicat, copie pe care a dus-o Același inventar găsea și la biserica
apoi la Alep2. Trei Ierarhi, doar că policandrul cel mare era
Însoțindu-l pe patriarhul Antiohiei la compus din 16 bucăți iar cel din interiorul său
toate evenimentele religioase, Paul de Alep a avut avea formă de ”tambur stelat”. În fața ușilor
ocazia să vadă și să descrie în detaliu bisericile altarului, Paul de Alep vedea tot patru sfeșnice
și mănăstirile atât din Moldova cât și din Țara de aramă ”fără seamăn prin desenul și lucrătura
Românească. Printre primele edificii religioase lor” precum și două sfeșnice mari de argint,
văzute în Moldova la Iași s-a aflat biserica confirmând aserțiunea lui de mai sus în legătură
Sf. Sava (fusese reclădită de marele postelnic cu modul de organizare a interiorului bisericilor
2 N. Iorga, Vasile Lupu ca următor al împăraților moldovenești. Icoanele de la Trei Ierarhi fuseseră
de răsărit în tutelarea patriarhiei de Constantinopole și a lucrate la Moscova și ferecate în aur și argint4.
Bisericii Ortodoxe, București, 1914, p. 10, 13.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 85


Diaconul sirian a fost impresionat de cele văzute obiceiul de a aduce la biserică ”o mulțime de pâini
aici, precizând că ”sfeșnicele sale de argint, mici, rotunde, pâine obișnuită, turte și colaci de
vălurile sale, brodate toate cu aur și mărgăritare, toate formele” precum și colivă9.
veșmântele, patrafirele, stiharele, potirele, Totodată, el ne furnizează informații
candelele și toate vasele sale sunt neprețuite”3. privind alimentația de post; astfel, domnul
Tot la Trei Ierarhi a avut ocazia să vadă trimisese patriarhului Antiohiei în timpul Postului
moaștele sfintei Parascheva care fuseseră aduse Mare untdelemn, limonadă, caracatițe uscate,
de la Constantinopol și pentru care Vasile Lupu orez, fidea, linte, năut, bob, fasole și mazăre10.
dăduse suma de 468.000 aspri (145.080 gr. În perioada în care s-au aflat în Moldova,
argint fin)5. Alte icoane valoroase aduse de la patriarhul Antiohiei și arhidiaconul său au
Moscova se găseau și la mănăstirea Galata, una avut ocazia de a asista la mai multe sărbători
reprezentând pe Sf. Dimitrie iar cealaltă pe Sf. religioase, prilej pentru a descrie obiceiurile
Gheorghe4. practicate aici. Astfel, de Paști au fost aduse
În afară de Moscova și Danzig, o altă la biserică ”multe tăvi pline cu ouă vopsite și
sursă de proveniență a mobilierului bisericesc încondeiate și de culori felurite”, dar și cozonac,
era reprezentată de Constantinopol, de unde pe care Paul de Alep îl numea ”pâine cu unt
fuseseră aduse jilțurile de la Trei Ierarhi destinate topit” ori carne; acestea au fost binecuvântate
mitropolitului și domnului, lucrate din chiparos și și apoi împărțite celor prezenți11. Prilejuindu-se
abanos5. sărbătorirea Paștilor în perioada în care se afla în
În cadrul relatării lui Paul de Alep Țara Românească însoțindu-l pe patriarh, Paul de
găsim mai multe referiri la colivă și alte bucate Alep completa cele descrise mai sus cu privire la
care erau aduse în biserică în timpul slujbelor. obieciurile din Moldova spunând: ”copiii nu au
Aflăm astfel că la jumătatea secolului al XVII- încetat toată noaptea să bată toaca din lemn și din
lea, coliva se făcea cu miere, o resursă care se aramă, după obiceiul lor, pentru că oamenii nu
găsea din abundență în Moldova, fiind chiar dorm deloc în timpul acestei nopți de Paști. Copiii
exportată sau trimisă la Constantinopol pentru din fiecare mahala12 și din fiecare uliță se adunau
bucătăria sultanului6. La sărbătoarea celor Trei la mănăstirea sau la biserica din mahalaua lor,
Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan, au fost tămâiate aprindeau focuri în curte, se veseleau zgomotos
în biserică ”darurile așezate în farfurii și în și trăgeau clopotele până la al șaselea ceas din
cănile de vin, colivele cu miere” care fuseseră noapte”13. În joia de după Paști se organiza o
trimise de domnul Moldovei, Vasile Lupu și soția procesiune în afara orașului la care participau
acestuia7. În alt loc, diaconul sirian menționa preoți cu icoane și prapori dar și domnul însoțit
tăvile cu ”colivă în fel de fel de culori și desenuri
și flori frumoase”, pe care preoții o slujeau pentru 9 Călători străini despre Țările Române, vol. VI, p.
52.
sufletul răposatului și apoi era împărțită alături de 10 Ibidem, p. 50.
vin, pâine și sare8. 11 Zahărul obținut din trestie era adus din import și
Prezent de sărbătoarea celor patruzeci mult mai scump (a fost numit multă vreme ”aurul alb”),
de mucenici la Iași, Paul de Alep relata despre așadar inaccesibil multora dintre locuitori iar cel obținut
pe cale industrială din sfecla de zahăr a fost produs pentru
3 Călători străini despre Țările Române, vol. VI, prima oară la noi în prima parte a secolului al XIX-lea.
București, 1976, p. 186. Ceva mai des menționat de documente în spațiul românesc
4 Ibidem, p. 34. era zahărul candel care constituia o delicatesă, accesibilă
5 Ibidem, p. 41-42. elitei și făcea uneori obiectul unor daruri primite de domn
6 Ibidem, p. 50. (însuși patriarhul Antiohiei dăruiește lui Vasile Lupu 2 cutii
7 Ibidem. de zahăr candel, v. Ibidem, p. 37).
8 cf. C.C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, ed. 12 Ibidem, p. 36.
îngrijită de Dinu C. Giurescu, București, 2007, p. 79. 13 Ibidem, p. 290.

86 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


de oșteni14. la români nu le-am văzut nici auzit nicăieri, nici
Cu ocazia sărbătoririi Sf. Ilie se aduceau chiar la regii creștini”18.
flori și busuioc pentru împodobirea bisericii Un spațiu larg a rezervat Paul de Alep
dar mai ales ”s-au adus tăvi încărcate cu fructe descrierii riturilor de trecere la români, botez,
proaspete, pepeni, castraveți, prune, mere, pere și nuntă și înmormântare. Astfel, el observa faptul
cireșe”15. Impresionează în acest pasaj includerea că slujba botezului era una mare și făcută cu
castravetelui printre fructe, abordare corectă din mare cheltuială, nașul dăruind lumânări mari
punct de vedere științific, întrucât castravetele este bisericii și împărțind alte lumânări celor prezenți
inclus în mod arbitrar astăzi în rândul legumelor. la ceremonie19.
Pe de altă parte, trebuie remarcată lipsa de Nunta se anunța prin prezența unor ramuri
reticență a locuitorilor Moldovei în a consuma de copaci, probabil brazi, care erau așezate la
castraveți, în contextul în care, cam în aceeași intrarea în curtea unde se organiza ospățul dar și
perioadă, în Anglia castravetele făcea obiceiul pe marginea drumului până la biserica unde se
unor studii publicate în reviste cu preocupări celebra cununia. Simbolistica bradului ca arbore
medicale care atrăgeau atenția asupra bolilor la peren îi era cunoscută și a fost relatată ca atare
care se expun cei care ar consuma legume crude16. de Paul de Alep. La biserică se așternea un covor
Trecând în Țara Românească, cei doi sub picioarele tinerilor; nașul se așeza lângă mire
călători au putut vedea o serie de practici iar nașa lângă mireasă, a căreia față era acoperită
asemănătoare celor din Moldova cu ocazia cu un voal în timpul ceremoniei. Celor prezenți în
sărbătorilor religioase, fapt menționat cel mai biserică li se împărțeau ”zaharicale cu migdale și
adesea de Paul de Alep care a putut constata stafide, cofeturi și jimblă” (pâine). La sărbătoarea
asemănări ale obiceiurilor din cele două țări. organizată la sfârșitul ceremoniei religioase,
În Țara Românească asista la ”spectacolul” ginerele și mireasa aveau grijă ca oaspeții să fie
tăierii porcilor în ajunul Sf. Ignatie, la obiceiul bine serviți; de asemenea, se împărțeau marame
organizării unei vânători în ajunul Crăciunului tuturor celor prezenți iar aceștia făceau daruri
din ale cărei roade se dădea o masă domnească tinerilor căsătoriți (fie bani, fie bunuri precum
precum și la acela al schimbului de daruri între boi, oi, porci, cai, țigani robi)20. Patriarhul a avut
domn și boieri cu ocazia Crăciunului. Astfel, cu trei ocazia să participe și chiar să oficieze slujba
zile înainte de această sărbătoare, boierii aduceau căsătoriei domnului muntean Constantin Șerban
domnului daruri iar în ziua de Crăciun, acesta le cu Nedelea (Kiriaki). Și în cadrul acestei ceremonii
dăruia la rându-i veșminte17. De Bobotează exista au fost aruncate deasupra participanților ”nuci,
pe de o parte obiceiul ca fețele bisericești, de la cofeturi, dirhemi și dinari”21.
preoți și diaconi la călugări să meargă la domn, Asistând la o înmormântare în Moldova,
la mitropolit și apoi la casele marilor dregători el povestește că după ce au fost cântate rugăciunile
pentru a le stropi cu agheasmă iar pe de altă parte, pentru morți, patriarhul a spus molitva de
cântăreții cu tobe, fluiere și trâmbițe să meargă pe dezlegare și rugăciunea pentru iertarea păcatelor
la marii boieri pentru a face urări și a se bucura de iar în final a stropit trupul cu agheazmă. După
sărbătoare17. Această atmosferă l-a impresionat serviciul religios, familia celui mort a organizat
pe diaconul sirian care aprecia ușor exagerat un parastas: ”s-a pus o masă mare cu tot felul de
că ”Măreția, solemnitatea și bucuria publică pe bucate, apoi colivă și vin și am împărțit lumânări
care le-am văzut manifestându-se de Bobotează
18 Ibidem, p. 128-129.
14 Ibidem, p. 66. 19 Ibidem, p. 130.
15 Ibidem, p. 61. 20 Ibidem, p. 96.
16 Ibidem, p. 80. 21 Ca urmare a acestei campanii, timp de o bună
17 Este vorba despre mahalalele, adică cartierele perioadă de timp, în Anglia castravetele a fost scos din
orașului Târgoviște. alimentația oamenilor și folosit doar pentru hrana vacilor.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 87


mari la toți cei de față”. S-au cântat apoi troparele lui Matei Basarab s-a făcut praznic bogat și au
morților iar cei prezenți au fost tămâiați. La fost împărțite săracilor pâine, blide cu mâncare și
sfârșitul slujbei a fost împărțită colivă iar ”după vin. Obiceiul a fost repetat la pomenirea de nouă
praznic, fiul răposatului a împărțit o pomană zile26. În alt loc se descrie parastasul ținut de o
celor de față pentru că acesta e obiceiul în țara familie boierească, pentru care au fost tăiați 4 boi
Moldovei și în Țara Românească și aceasta este și 50 de oi și s-au copt multe pâini; pe mesele
datina parastasului”22. Un alt obicei sesizat de acoperite cu pânză de in ”au așezat pâinea în
diaconul sirian era acela ca îngroparea mortului jimble mari întregi și pe fiecare jimblă au pus o
să se facă după două sau trei zile iar acesta să bucată de carne”. Și mai adaugă sirianul Paul de
aibă fața descoperită și o icoană pusă pe piept; Alep: ”Căci este obiceiul în toate țările acestea
se descrie și obiceiul aprinderii lumânărilor ca, atunci când se răspândește zvonul despre o
zi și noapte în jurul mortului precum și faptul veselie sau o întristare, adică despre o nuntă
că preoții vin la căpătâiul acestuia pentru a citi sau o înmormântare, lumea din satele vecine
din Evanghelie. Convoiul de înmormântare era să vină la praznic”27. Diaconul s-a interesat și
precedat de preoți purtând lumânări. În biserică de modul în care se organizau înmormântările
”este obiceiul ca soția, copiii și rudele mortului pentru locuitorii săraci, prilej de comparație cu
să stea în genunchi sub evanghelie în timpul evenimentul descris mai sus. Astfel, precizează
citirii pericopei” iar ”două rude sau prieteni el că ”nu numai cei bogați fac pomeni în chipul
ai mortului stăteau în picioare de amândouă arătat, ci și săracii; când le moare cineva din
părțile împărțind adunării întregi câte o pomană familia oricăruia dintre ei, îl însoțesc la mormânt
ca pentru săraci, învelită în foi de hârtie sau în cu colivă și pâine. Și după ce îl îngroapă, le împart
basmale cusute”24. La cele descrise mai sus, Paul celor de față ca să se roage pentru iertarea lui”28.
de Alep adăuga în descrierea unei înmormântări Cele prezentate în rândurile de mai sus
din Țara Românească faptul că ”bărbații, rude reprezintă doar o mică parte din multitudinea de
ale răposatului, au obiceiul să rămână cu capul aspecte ale vieții nu numai bisericești dar și laice
descoperit timp de cincisprezece zile”22. O din Țările Române pe care le relatează sirianul
altă ocazie de a descrie în detaliu obiceiurile Paul de Alep. Textul său reprezintă o sursă bogată
de înmormântare ale românilor s-a ivit o dată de informație pentru evenimentele petrecute în
cu moartea domnului Țării Românești, Matei Țara Românească și Moldova către jumătatea
Basarab, la 9 aprilie 1654. Trupul acestuia ”era secolului al XVII-lea. Unele dintre informații
acoperit în întregime până la picioare cu un giulgiu sunt confirmate și de alte surse de epocă, fie
de saten alb cu o cruce în foi de aur” și de jur cronicari, fie diverși călători care au trecut prin
împrejur erau aprinse lumânări. Deși anterior, Paul spațiul românesc în aceeași perioadă. Dincolo de
de Alep spunea că fetele și femeile se comportă cu unele inexactități sau de exagerări determinate
mare reținere și demnitate la înmormântare, fără fie de atașamentul pentru unul sau altul dintre
să bocească zgomotos23, de data aceasta, durerea domnii pe care îi vizitează, fie de imaginația sa de
pierderii domnitorului se exprimă prin plânsete și oriental, relatarea de călătorie scrisă de Paul de
bocete ale soțiilor de boieri24. Și de data aceasta Alep constituie un valoros punct de reper pentru
s-au împărțit ”pomeni bogate, în basmale”25, multe dintre reconstituirile de epocă.
cel mai probabil bani prinși în acestea. Cu altă
ocazie, la moartea Bălașei, soția lui Constantin Conf.Univ. Dr. Florentina Nițu, București
Șerban, domn al Țării Românești și succesor al
22 Ibidem, p. 108-109.
23 Ibidem, p. 115. 26 Ibidem, p. 210-211.
24 Ibidem. 27 Ibidem, p. 237.
25 Ibidem, p. 291. 28 Ibidem, p. 71-72.

88 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


14. IN MEMORIAM

Profesorul costin Murgescu


Costin Murgescu s-a născut la 27 octombrie
1919 la Râmnicu Sărat. Viitorul economist a fost
fiul lui Ion C. Murgescu, ofițer superior al Armatei
Române. Tânărul Costin Murgescu, ca mulţi
alţii din generaţia lui, a fost interesat inițial de
filozofia dreptului cu toate ramurile ei: analitică,
sociologică şi teoretică, motiv pentru care a
făcut studii la facultatea de drept a Universității
din București. În activitatea publicistică a
demarat în calitate de critic literar, cu un eseu
despre viața literară și artistică de la Balcic. În
aceeaşi perioadă, tânărul Costin Murgescu a
scris o interesantă lucrare cu subiect istoric,
despre procesul semnatarilor Memorandumului
Transilvaniei, petiție prezentată în 28 mai 1892 de
liderii românilor din Transilvania (dintre care au
făcut parte: Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. Aceste articole au fost ulterior adunate intr-o
D. O. Barcianu,  Gherasim Domide, Dr. Teodor broșură, intitulată „Note despre statul totalitar”.
Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin În articolele sale publicate în Universul, Costin
Patița, Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Murgescu a adus laude conducătorului statului,
Pop de Băsești, Dr.  Ioan Rațiu, Dr.  Vasile mareşalul Ion Antonescu, precum și fondatorului
Lucaciu,  Dimitrie Comșa,  Septimiu Albini), Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu. De
împăratului  Austro-Ungariei  Franz Josef  prin asemenea, a proferat o serie de avertismente
care erau solicitate pentru populația română împotriva dușmanilor Legiunii. În aceeaşi
drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, perioadă, în calitate de critic literar, a elaborat o
precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor scurtă introducere în poezia japoneză.
de  maghiarizare. Deşi foarte tânar, a realizat După ce Garda de Fier a fost îndepărtată
pentru ziarul literar Noua Gazeta de Vest din de la putere în anul 1941, Costin Murgescu
Oradea, un chestionar pentru un sondaj cu privire şi-a continuat activitatea de publicist în presa
la starea vieții culturale din provinciile României vremii. Avându-l pe mareşalul Ion Antonescu
Mari. la conducerea statului, România s-a implicat în
În primii ani ai celui de al doilea război războiul antisovietic ca aliat al Germaniei naziste.
mondial, Costin Murgescu a fost un susținător Tânărul Costin Murgescu a fost încorporat
al organizaţiei fasciste Garda de Fier și, după în Forțele Terestre ale Armatei Române în
cum s-a caracterizat singur, a fost un teoretician calitate de combatant. Era încă student şi a avut
al politicii „totalitare”. Ideile şi le-a materializat înţelegerea comandanţilor săi, fiind lăsat să-şi
în scris, colaborând la ziarul Universul. Înainte susţină examenele la universitate. În acelaşi timp
de proclamarea regimului național-legionar în a continuat să scrie la un roman rămas ulterior
anul 1940, Costin Murgescu a publicat o serie nepublicat și a redactat un jurnal de război.
de consideraţii politice în ziarul Universul.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 89


Ca jurnalist, a inceput să colaboreze la de Partidului Comunist Român (PCR). După
ziarul Vremea, unde a publicat o serie de eseuri schimbarea orientării țării, în anul 1945, tatăl
analitice despre efortul de război al ţării. Intr-un lui Costin Murgescu a fost arestat. Inițial a fost
articol din anul 1942, chiar înainte de zdrobirea condamnat la moarte, ulterior sentința a fost
forțelor armate române la Stalingrad, Costin comutată la închisoare pe viață şi muncă grea.
Murgescu s-a înşelat prezicând că Armata Roșie Intr-o situaţie dificilă si pentru a-şi arăta loialitatea
era prea epuizată, pentru a putea declanşa o față de noul regim instaurat, Costin Murgescu
ofensivă puternică. Fapt neconfirmat ulterior şi pleacă voluntar în război împotriva Germaniei
cu mari implicaţii în evoluţia situaţiei de pe front, naziste. A participat la luptele din Transilvania de
unde armata română a avut pierderi umane deosebit Nord, lupte în care a fost grav rănit.
de mari. Din anul 1943, subiectele articolelor sale Între anii 1944-1952, în primele faze
din ziarul Vremea care era Revista Fundațiilor ale instaurării regimului comunist în România,
Regale, au început să se refere la aspecte legate Costin Murgescu a activat ca redactor la ziarul
de economie și istorie economică. Ca model de România Liberă, controlat de PCR. În această
pregătire și inspirație în domeniul economic după calitate, el a contribuit la organizarea biroului de
cum a afirmat singur, l-a avut pe profesorul Victor corespondenți naționali și internaționali, precum
Slăvescu,  economist şi un om politic român, și la înfiinţarea secțiunii de propagandă. A scris
ministru de finanțe al României între anii 1934- o serie de articole referitoare la problemele
1935 şi membru titular al Academiei Române. naționale și relațiile internaționale ale României.
Tatăl lui Costin Murgescu, locotenent- A punctat cu vizita din anul 1945 la Moscova,
colonel Ion Murgescu, a avut „simpatii pro- a ministrului comunist al transporturilor,
naziste puternice” și a fost un participant direct Gheorghe Gheorghiu-Dej calificând-o ca „un
la crimele de război atribuite mareşalului Ion start important” în relațiile sovieto-române. De
Antonescu. Până în septembrie 1942, acesta a asemenea, a adus o importantă contribuție la
fost comandantul lagărului de concentrare de la activitatea revistei Contemporanul, o revistă
Vapniarca, un lagăr pentru evrei deportați, unde literară de orientare comunistă în acele timpuri.
prin activitatea sa a contribuit la moartea mai Costin Murgescu s-a căsătorit în jurul
multor persoane. anilor 1950 cu Ecaterina Oproiu, o colegă
Confruntat cu această situaţie și găsindu- jurnalistă şi ea la ziarul România Liberă. Om
se într-un conflict deschis cu tatăl său din de cultură, ulterior, Ecaterina Oproiu a condus
cauza opţiunilor politice diferite şi a activităţii activitatea la revista Cinema activând şi în calitate
represive desfăşurate de acesta, Costin Murgescu de critic de film la Televiziunea Română.
a renunțat la iluziile sale totalitare şi de la În urma unei anchete care au adus în
începutul anului 1944 a contactat şi ulterior a prim plan originile sale sociale şi legăturile de
activat în cercurile antifasciste din ţară, alături familie, Costin Murgescu a fost îndepărtat din
de mulţi intelectuali cunoscuţi. Costin Murgescu redacţia ziarului România Liberă. Marginalizat,
a început să colaboreze la un ziar cu apariţie Costin Murgescu şi-a schimbat complet direcţia
semilegală denumit cu subtilitate Ecoul. În acest preocupărilor sale, concentrându-şi activitatea
ziar a publicat o serie de eseuri în care se situa pe domeniul economic. Între anii 1953-1956,
ferm împotriva politicilor economice elaborate Costin Murgescu a fost cercetător științific în
de regimul mareşalului Ion Antonescu. cadrul departamentului de economie politică
Imediat după evenimentele de la 23 al Universității din București. Mai târziu s-a
august 1944, lovitura care a răsturnat guvernul alăturat echipei de economiști și statisticieni de
mareşalului Ion Antonescu, Constantin Murgescu la Institutul de Cercetare Economică Bucuresti
s-a implicat în activitatea cercurilor politice de (ICE), care era condus de Gogu Rădulescu, un
stânga, apropiindu-se de activitatea desfăşurată activist PCR. Rădulescu l-a numit șef al Secției

90 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


Naționale de Economie și director adjunct la După anul 1963, profesorul Costin
ICE. Aici Costin Murgescu a elaborat un studiu Murgescu a fost specialistul chemat de către
referitor la efectele economice ale reformei conducerea regimului comunist pentru a informa
agrare din anul 1945, studiu care a fost publicat lumea despre ideologia economică din România,
în anul 1956 la Editura Academiei Române. ideologie care era din ce în ce mai diferită de
Profitând de o ușoară relaxare a cenzurii politica economică sovietică. În acel an, el a
comuniste, la sfârșitul anului 1950 Costin denunțat “pseudo-teoria” Consiliului de Ajutor
Murgescu a încercat să promoveze o reevaluare Economic Reciproc  (CAER) care a fost creat
a sociologiei românești interbelice, organizând la la inițiativa URSS în anul 1949 ca organizație
ICE grupuri lucru, ale căror studii au avut la bază economică a statelor comuniste europene, privind
cercetările sociologice ale lui Dimitrie Gusti. industrializarea, care părea să ofere României o
Rezultatele cercetărilor efectuate de grupurile poziție economică servilă în cadrul acestei piețe.
de lucru în mediul rural, au fost prezentate de În anul 1964, conducerea PCR i-a trasat sarcina
Costin Murgescu într-o serie de articole publicate să redacteze un răspuns oficial împotriva politicii
în revista Contemporanul în anul 1957. Aceste sovietice și a CAER-ului. Prin promovarea
cercetări au permis concluzii referitoare la „Planului Valev”, sovieticii au sugerat că România
procesul de colectivizare, care este prezentat că a ar trebui să devină o regiune internă agricolă
avut un succes relevant în regiunile din ţară luate pentru țările socialiste mai industrializate. Prin
ca model pentru studiu, Constanța și Hunedoara. aceste critici Costin Murgescu a anunțat o nouă
Încurajat de succes, Costin Murgescu a publicat etapă politică, etapa de comunism național în
în revista Contemporanul, un eseu prin care România. Prin articolele sale a cerut o reformă
a încercat să reabiliteze studiile sociologice a CAER și a sugerat demararea schimburilor
efectuate anterior de Dimitrie Gusti. Efortul său economice cu China, ţară care avea relaţii dificile
a fost însă blocat în anul 1959 de conducerea cu puterea sovietică.
Partidului Comunist Român. Odată cu alegerea lui Nicolae Ceaușescu
În anul 1960, Costin Murgescu și N.N. ca secretar general al partidului comunist şi
Constantinescu au fost editorii unei lucrări ulterior cu alegerea acestuia ca președinte al
importante de istorie economică intitulată României, profesorul Costin Murgescu a avut la
„Contribuții la istoria capitalului străin în dispoziţie mai multe oportunităţi pentru a-şi
România”. Această lucrare, publicată şi ea de anunţa şi extinde teoriile sale economice.
Editura Academiei, a fost reevaluată mai târziu Funcţionândca director al ICE între anii 1965-
de către istoricul Vasile Bogza, care a remarcat că 1968, Costin Murgescu a continuat să editeze
în ciuda unor interpretări eronate, studiul a rămas Revista Economică până în anul 1968, apoi
unul dintre cele mai apreciate în acest domeniu. a colaborat intens între anii 1968-1970 la
Ulterior, Costin Murgescu a activat în Revista Română de Relații Internaționale. Din
calitate de profesor universitar la Universitatea 1970 profesorul Costin Murgescu s-a mutat cu
din București. Pentru contribuţiile sale în activitatea la Institutul de Economie Mondială
cercetarea din domeniul economic, în anul 1964, (IEM), unde a lucrat din anul 1970 până la
Costin Murgescu a devenit membru corespondent moartea sa. O perioadă a fost şidirectorul acestui
al Academiei Române, după ce în anul 1963 a institut. În anul 1976, a fost ales vicepreședinte al
susţinut un doctorat în economie la Academia de Federației Internaționale de Marketing.
Studii Economice din București. Tot în această Poziția română cu privire la CAER a fost
perioadă, a activat la Institutul de Studii Sud-Est publicată în anul 1969 de Costin Murgescu în
Europene coordonând revista Revue des Études colaborare cu Mircea Malița și Gheorghe Surpat,
de Sud-Est Européenes. într-o broşură cu titlul „România socialistă și

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 91


Cooperarea Internațională”, apărută la Editura Sovietice. Profesorul Murgescu a susținut, că şi
Politică. În 1974, profesorul Costin Murgescu în economia sovietică impozitele trebuie să fie
a publicat, la Editura Meridiane volumul aplicate la fel ca într-o țară capitalistă dezvoltată,
intitulat „Economia socialistă din România”, cu atunci când această ţară contribuie la Programul
o introducere în limba franceză pentru a mări Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
impactul informaţional asupra specialistilor din Profesorul Costin Murgescu şi-a
lumea capitalului. În această lucrare autorul a petrecut ultima etapă a vieții sale ca disident, în
căutat să explice politica economică a regimului conflict latent cu Nicolae Ceaușescu. La IEM,
din România, referitoare la cooperarea cu el a organizat o serie de dezbateri cu privire la
occidentul, referindu-se la dezvoltarea colaborării politica economică, unde i-a pus în contact pe
în domeniul industrial și în domeniul de cercetare tinerii specialişti români cu noțiunile de bază
științifică. ale economiei bazate pe raportul dintre cerere şi
Profesorul Murgescu a fost interesat în ofertă.
mod deosebit de istoria economică românească Ministrul de externe Ștefan Andrei a fost
în raport cu economia europeană şi globală, unul dintre demnitarii regimului comunist, care
fiind un pionier al interdisciplinarității. În l-a protejat pe profesorul Murgescu de mânia lui
anul 1967, a revenit la preocupările anterioare Nicolae Ceaușescu. Această atitudine i-a permis
legate de cercetarea sociologică, contribuind profesorului să mențină legătura cu occidentul
la efectuarea unui studiu colectiv consacrat prin contactele directe cu agenţia Reuters.
efectelor industrializării asupra mobilităţii Cu puţin timp înainte de trecerea sa în
sociale. În anul 1980 Costin Murgescu împreună nefiinţă, profesorul Murgescu afirma în februarie
cu Damian Hurezeanu, a participat la cel de-al 1989: “Am sentimentul, că în sfârşit omenirea
15-lea Congres Internațional de Științe Istorice, începe să-şi dea seama că, dacă vrea să mai existe,
care a avut loc la București, unde au prezentat trebuie să schimbe un curs care a determinat
o lucrare de sinteză referitoare la politicile de timp de patru decenii irosirea unor uriaşe resurse
reformă agrară în România interbelică. Ulterior, umane, materiale, ştiinţifice, financiare.” Costin
pe baza cercetărilor efectuate la ICE, a elaborat Murgescu a murit pe 30 august 1989, la vârsta
mai multe studii, cum ar fi „Dezvoltarea ideilor de 70 de ani, cu câteva luni înainte de Revoluția
economice la români”, 1987 (vol. I) şi 1990 (vol. anticomunistă din România.
II). IEM sub coordonarea profesorului Costin
Profesorul Costin Murgescu a funcţionat Murgescu a fost o Alma Mater pentru domeniul
la începutul anilor 1980, ca ambasador al economic, şcoală unde s-au format o serie de
României la Organizaţia Națiunile Unite, fiind specialişti, care sunt activi şi astăzi în domeniul
pentru o perioadă şi președintele Consiliului economic şi în activitatea politică din România
Economic și Social (ECOSOC) al Organizației cum ar fi: Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu,
Națiunilor Unite (ONU). Notele sale cu privire Napoleon Pop și Victor Babiuc. În anul 1990,
la Noua Ordine Economică Internaţională şi cu IEM a fost redenumit „ Institutul de Economie
privire la parteneriatele din relațiile economice Mondială Costin Murgescu „ şi a devenit parte a
Est-Vest, au fost publicate într-o colecție de rețelei institutelor din cadrul Academiei Române.
studii, editată de Zoltán Fallenbüchl și C. H. Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR îşi
McMillan pentru editura Pergamon Press. aminteşte următoarele despre profesorul său din
Editorii au scos în evidenţă sprijinul acordat perioada când lucra la IEM: „ Am avut cinstea
de România pentru instaurarea unei noi ordini de a lucra la acest institut, sub directa îndrumare
economice internaţionale. Erau remarcate şi a profesorului. M-a fascinat capacitatea sa
criticile aduse politicii economice a Uniunii uimitoare de a conversa, de a da conţinut şi

92 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


,

atitudine discuţiei, dialogului. Politeţea, tactul, - “Japonia în economia mondială”,


simţul umorului şi o mare înţelepciune în Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti
înţelegerea naturii umane îl ajutau cu siguranţă. 1982, Ediţia I şi 1985, ediţia a doua adăugită;
Ca şi vocea, cu un timbru inconfundabil. Îşi
exprima cu claritate ideile. Dorea să fie şi să - “Criza economică mondială” (coordonator),
rămână pe cât posibil un interlocutor, chiar în Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,
exercitarea funcţiilor de conducere, deoarece 1986;
îşi respecta colaboratorii, partenerii de dialog.
Postura sa incontestabilã de Profesor nu o - ”Teoria şi diplomaţia dezvoltării
impunea, ci se impunea de la sine. Conducea cu contemporane, în volumul Independenţă,
atenţie conversaţia spre zonele ei fertile, depăşind nealiniere, pace. Momente şi semnificaţii ale
pe nesimţite asperităţile. Logica imperturbabilă unei mişcări a secolului XX”, Bucureşti, Editura
şi limpezimea cu care sublinia punctele esenţiale Politică, 1989;
ale discuţiei erau proverbiale”.
- “Mersul ideilor economice la români.
Prof. Univ. Dr. Epoca modernă”, vol. I, Editura ştiinţifică şi
Mircea Nicolae PALAMARU, Iași enciclopedică, Bucureşti, 1987; vol. II,
Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1990, Ediţia II,
Editura enciclopedică, Bucureşti, 1994;
Opere şi publicaţii mai importante
- “Drumurile unităţii româneşti: drumul
- “Fragment ardelean: Procesul
oilor, drumurile negustoreşti”, Editura
Memorandumului”, Editura Vremea, colecţia
enciclopedică, Bucureşti, 1996 (ediţie postumă).
România Eroică,1940;
Bibliografie
- “Reforma agrară din 1945”, Editura
1. Mugur Isărescu, “Contribuţia
Academiei R.P.R., 1956;
Murgescu la gândirea economică românească“ ,
- “Concepţii potrivnice principiilor de bază Academica,V, 2(50), decembrie 1994, 30.
ale relaţiilor economice dintre ţările socialiste”, 2. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei
Viaţa Economică, nr. 23/5 iunie 1964; Române, Dicţionar, Editura Enciclopedică/
Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003,
- “Ştiinţa contemporană şi cooperarea 564.
internaţională”, în volumul Revoluţia ştiinţifică, 3. Mugur Isărescu, Profesorul Costin
1967; Murgescu, Magazin Istoric, serie nouă, octombrie
1995, 44, 48.
- “Influenţele procesului de industrializare 4. Costin Murgescu , http://www.fgdb.
asupra mobilităţii sociale pe exemplul ro/-87/-91.html.
României” în volumul“Sociologia dezvoltării. 5. Mugur Isărescu, „Reflecţii economice,
Contribuţii româneşti la al VI-lea Congres pieţe, bani, bănci, Un navigator printre tabuuri”,
Internaţional de Sociologie de la Evian”, 1966, http://www.ince.ro/ReflectiiIsarescu1.
Bucureşti, Editura Politică, 1967; pdf.
- “ Die Internationale Integration in 6. Costin Murgescu, http://ro.wikipedia.
Europaischer Rund Schau, nr. 74/4 Wien: org/wiki/Costin Murgescu
Europa Verlag, 1974; 7. Virgil Lazar, Planul Valev, http://www.
- “ Milestones in Economics”  in Romanian romanialibera.ro/aldine/history/planul-valev--
Review, 6-7/1981 facut-praf-de-romania-libera-215633
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
93
15. GALERIA PERS

ONALITĂŢILOR
Profesorul Univ. Dr.
Tudor Ghideanu
Motto: „Sunt momente istorice când unitatea este
mai importantă decât însăși contradicția, pentru
că în vreme ce contradicția poate să ducă la
dizolvarea sistemului însuși, minându-l, unitatea
poate să unifice și poate duce la salvagardare”.

„Nulla dies sine laetitia” spunea


Constantin Noica. Cine nu a lăcrimat asupra
versului mişcat în întreaga fiinţă, cine nu a pierdut
nopţile căutând sensul liber al frazei, cine nu şi-a
dedicat trăirile interioare cărţilor citite, nu poate
răspunde niciodată la puţinele întrebări retorice, Române Vasile Conta la secţia Filosofie pentru
existenţiale. cartea Temeiuri critice ale creaţiei, 1988.
Ca mulţi filosofi români, Tudor Ghideanu Cărţi publicate:
despică firul în patru, creează propriile idei  Percepţie şi morală în fenomenologia
filosofice, având ca fundament filosofii antici franceză, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1979.
pe care îi aşterne în rânduri frumos împletite,  Conştiinţa filosofică de la Husserl la
ţinându-se de mână cu filosofii moderni în Teilhard de Chardin, Ed. Junimea, 1981.
îmbinarea ideologică dintre profanul cotidian  Anamnesis (Treptele aducerii aminte), Ed.
şi sacrul criptei strămoşeşti. Un gânditor al Junimea, 1987.
pământului curat, cutreierând pe sub obloanele  Odisseea Conştiinţei filosofice, în 3
culturii, săpând parcă în izvorul înţelepciunii, volume, Ed. Vasiliana, 98, 1999.
un pasionat al cercului închis, filosoful Tudor  Filosofia lui Eminescu, Editura Cronica,
Ghideanu duce spre mâine tradiţia gânditorilor 2004.
idealişti adunaţi sub semnul întrebării.  Splendoarea bucuriei în ontologia
*** trinităţii, Ed. Lumen, 2007.
Tudor Ghideanu, s-a născut la 30 martie  Chivotul sincategorematelor, Editura
1938, comuna Cordun-Neamţ. Şcoala primară a Mușatinia- Roman 2011.
făcut-o în satul natal. A urmat Şcoala Elementară ***
Petru Rareş, Roman, Şcoala medie Tehnică de Domnule profesor Tudor Ghideanu,
Mecanică şi Siderurgie, Roman. În 1958 a urmat povestiţi-mi despre anii pe care i-aţi parcurs
Facultatea de Istorie şi Filosofie Al. I. Cuza Iaşi. în formarea intelectuală, plecând de la anii
Dintre premii, unul din cele mai importante percepţiei culturale, ajungând până la anii şcolii
i-a fost acordat în 1990 – Premiul Academiei doctorale. Aţi cunoscut personalităţi marcante,

94 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


aţi avut onoarea să aveţi un mentor şi, la rândul care preda la Roman-Vodă, şi pe domnul Panaite,
dumneavoastră, pe cine aţi ghidat în acest drum un tânăr profesor sau profesorul de mecanică
către cultură, nu neapărat din prisma filosofiei, Zilber. Profesorii aceştia ne deschideau universul
ci vorbind în general, din punct de  vedere matematico-fizic, în paralel cu ceea ce făceam cu
scriitoricesc? doamna Dănilă, la limba română. Şi toate aceste
Este o întrebare foarte dificilă, mai ales elemente au concurat la îndemnul de a mă forma
că acoperă o întindere de timp atât de largă. Dacă cumva singur, adică mi-am impus necesitatea
vorbim de copilărie, o anumită pecete şi-au pus-o unei lecturi, ori lucrul acesta l-am făcut fără un
părinţii, pentru că părinţii mei au fost înclinaţi de anumit comandament sau un anumit dirijor, un
la începuturi către folclor, către cântecul popular, anumit director de conştiinţă care să mă ghideze.
către credinţa ortodoxă, către biserică. Nu Interesant ar fi să amintesc că la un moment dat,
întâmplător, când eram la şcoala medie, căci aşa m-am întrebat ce înseamnă filosofia.
se chema liceul pe vremea mea, duminica, mama Dezvăluiţi-ne când s-a întâmplat să aveţi
mă trezea de dimineaţă şi-mi spunea că preotul această enigmă filosofică?
este în slujbă, deci trebuia să merg la biserică, Eram în perioada şcolii medii şi aveam un
până într-o zi când am zis: Mamaie, de acum coleg pe care l-aş aminti, Herşcu Solomon, evreu
am o vârstă şi râd colegii ăştia de mine. Asta din Roman, care era mai mare cu câţiva ani decât
se întâmpla într-un fond al războiului proaspăt mine şi el mi-a recomandat primele lucrări de
încheiat, în care se formulase deja o cultură filosofie. Şi acest coleg din şcoala elementară, –
influenţată de sovietism, ca să nu spun stalinism şcoala noastră trebuie să o spun, se numea Petru
şi era destul de incomod, dacă nu chiar rizibil, Rareş, m-a dus la Biblioteca Centrală din Roman
pentru o categorie de oameni inclusiv colegii care şi acolo mi-a scos în faţa ochilor, vreo trei cărţi.
puteau să te considere altceva, să te aprecieze Ţin minte, şi asta este simpto­matic cumva, că
altfel dacă tu, încă la 18 ani, te mai duceai la printre acele cărţi pe care le-am ales cu el de faţă,
biserică. Cu toate acestea, eu am mers înainte, şi era una de Baruch Spinoza. Erau nişte traduceri
întâmplător, am făcut un liceu industrial, Şcoala de texte din diverşi filosofi clasici ai filosofiei
Medie Tehnică şi Siderurgie de la Roman, unde universale, făcute de profesorul C. I. Gulian.
singura bucurie, ca să spun aşa, era că spre Spinoza are tratate despre Dumnezeu, despre om,
deosebire de cei care mergeau la Liceul Roman- are tratatul teologico-corintic şi bineînţeles, etica.
Vodă care făceau trei ani, noi făceam patru ani şi Am luat cartea asta care era din fragmente, acasă,
ni se părea că acest an în plus ne dădea o anumită şi după vreo două săptămâni, când colegul meu
siguranţă a pregătirii noastre. Dar lucrul cel mai mă forţa cumva, că trebuie să returnez lucrarea
important, care l-am remarcat de la început, a fost bibliotecii, i-am spus sincer: Dragă, nu am înţeles
şansa de a avea nişte profesori, profesori foarte absolut nimic. Cu toate acestea, el m-a încurajat
buni. Asta datorită faptului că liceul pe atunci nu spunându-mi că era un fenomen uzual în a nu-1
era specializat, nu era numai de tehnică, organe de înţelege pe Spinoza de prima dată. De la el am
maşini sau mai ştiu eu, rezistenţa materialelor sau auzit că Spinoza stă la baza gândirii filosofice
mecanica propriu-zisă, ci avea şi partea teoretică, modeme, după aceea Kant, Hegel. Dragostea
umanistă şi celelalte discipline. Pe vremea aceea mea pentru filosofie s-a materializat în special
nu se făcea nici psihologia, nici filosofía. Nici prin lectura unor mari scriitori, în primul rând
una nu era în programa de învăţământ. Aş putea mă gândesc la Balzac, pe care l-am gustat prin
numi şi câţiva profesori care m-au marcat încă lucrările mici la început: Iluzii pierdute, romanul
de la început: profesorul de matematică Cojocaru acela de perspective pierdute a unui creator tânăr,

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 95


Liturghia ateului, sau o lucrare despre răzbunare, de organizaţie politică şi, ca exemplu, doi unchi
proză scurtă. Îmi aduc aminte că de atunci am de-ai mei au fost închişi în temniţele comuniste.
început să scriu şi eu ceva cu referire la creaţia Exista un fetişism, în sensul că, pentru început,
unui om de valoare. Balzac avea o lucrare care te încarcera pentru delapidare. Ei amândoi
se chema Casa la motanul cu mingea, în care era fuseseră economişti. Pe unul l-au ridicat chiar din
vorba despre o întâlnire nefericită dintre un tânăr judeţul Neamţ sub acuzaţia că ar fi colaborator cu
creator, un geniu şi o fată simplă din popor şi îmi anumiţi călugări din acea zonă, împotriva ordinii
aduc aminte că finalul era unul profetic, dar în sens şi fericirii socialiste. Ştiam de la părinţi că suferă
negativ. Florile modeste şi umile, mor desigur, pe la Gherla, pe la Aiud, de unde i se respingeau
dacă sunt transplantate pe munţi, prea aproape de pachetele. Când a fost eliberat după 10 ani, eu
cer, acolo unde bat vânturile şi furtunile. Deci, eram student, era cu sănătatea şubredă. Făcuse şi
proza aceasta se termina cu un eşec pentru cei o ciroză şi avea sub 50 de kilograme. Ne povestea
doi tineri. Dintre gânditorii români, tot timpul mama mea, cum nu l-a recunoscut când a strigat-o
l-am citit pe Eminescu. Eminescu era lectura mea la poartă; vedea pe cineva care îşi sprijinea barba
favorită pentru că era o obsesie sau un orizont în zaluzelele de la poartă şi nu îl putea identifica
al casei noastre, căci totdeauna se cânta în casă, pe respectivul străin. Când am venit eu în vacanţă,
după un cuvânt al bunicii mele, Maria Pandele eram student deja, acest  unchi care locuia la noi,
Ghideanu: Mai am un singur dor. Un lucru mi-a povestit ce a avut de îndurat în puşcărie
aş vrea să ţi-l spun, în vremea asta, curios sau timp de zece ani. Cu toate acestea, era un fericit.
caracteristic, tatăl meu citea la gura sobei, din Studiase acolo ca într-o universitate, limba
Biblie. Şi curios, nu citea din Noul Testament, engleză, îl cunoscuse pe filosoful Ion Petrovici şi
Evan­gheliile. Citea din profetul Iezechel, din mulţi alţii şi învăţase de la oameni de acest nivel,
Ieremia, din Daniel şi se apleca spre noi să ne pentru că ei ţineau acolo lecţii. Chiar mi-a spus
spună că nu înţelegea din ce citea. Noi nici atât, cum învăţau engleza: rădeau varul de pe perete
că eram copii. Aspectele apocaliptice care sunt la iar pe talpa papucului, cu chibritul, scriau cuvinte
profetul Iezechel, şi care sunt după aceea la Ioan în limba engleză. Chiar m-a întrebat de nişte
în Apocalipsa, trebuiau cumva, vorbind de tatăl autori de care auzise în puşcărie şi, bineînţeles că
meu, să concorde cu ceea ce se întâmpla în zilele nu îi cunoşteam atunci. A murit după câţiva ani,
noastre. Astfel, ajungea la concluzia că numărul prin 1975.
666 din Apocalipsă era înscris în proorociile Mergând spre perioada universitară,
lui Iezechel, Isaia şi că era tentativa asta de a-l cârd aţi intrat în facultate şi în ce condiţii, tinând
identifica pe 666 cu Stalin şi cu Rusia Sovietică. cont de perioada politică de atunci?
Mai mult decât atât, foarte multă lume s-a Am terminat şcoala medie în 1955 şi,
întrebat dacă nu cumva comunismul, ca perioadă pentru prima dată, am încercat să dau, în 1957,
de pătimire cruntă, nu a fost acest număr 666. la facultate, dar n-am intrat pentru că nu aveam
Dacă mă întrebi astăzi, nu aş putea răspunde cu trei ani de producţie. Era o exigenţă, adică o
certitudine că această formulă corespunde unei cerinţă care impunea decisiv să ai trei ani de
realităţi transcendente, adică dincolo de puterile muncă practică în vreo instituţie, uzină, fabrică,
noastre de înţelegere. iar eu aveam pe acte doar doi ani. Speram că o
Aţi aderat la sistemul care venea din să pot intra pentru că ştiam că se intrase şi fără
Răsărit? acest criteriu, dar cineva s-a uitat şi la aceste
Nu aveam cum, pentru că, încă din detalii. Intrasem chiar în sala pentru examen.
familie, exista acel resentiment pentru o astfel Ca paranteză, Facultatea de Filosofie de la Iaşi

96 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


fusese desfiinţată, ca şi cea de la Cluj, încă din Severin, când era deja în anul patru de filosofie,
1951, asta până în 1957, când a fost reînfiinţată, iar pe la Porţile de Fier ar fi vrut să scape dincolo
pentru că după 1948, s-a considerat că filosofia nu în Iugoslavia, ca ulterior să ajungă în Occident.
trebuie să fie decât la Bucureşti, sub o direcţiune A fost încarcerat vreo patru ani, şi astfel a
strict ideologică pe care atunci o dicta o aşa terminat-o cu filosofía. Interesanţi sunt anii de
numită Academie „A. Jdanov”. Era cu siguranţă detenţie, căci acolo Mihai Ursachi va începe să
o academie ideologică, de gândire marxist- scrie poezie. După eliberare, va relua facultatea,
leninistă. Am avut colegi care făcând facultatea de data asta intrând la Facultatea de Medicină, dar
la Iaşi s-au transferat, chiar marele profesor şi aici a făcut o boacănă, care trebuie menţionată.
Radu Negru s-a transferat în capitală. Odată cu Având printre alte discipline şi chimia de dat, a
reînfiinţarea secţiei de Filosofie la Iaşi şi cea de la recurs la un conciliabul, împreună cu fratele său,
Cluj, în 1957, s-a introdus ca primă parte, pentru absolvent de Chimie, care trebuia să dea în locul
primii doi ani de zile, pregătirea ştiinţifică, adică său examenul. Şi cum? A declarat că a avut un
bazele filosofice ale matematicii, bazele filosofice accident la cap, s-a înfăşurat la cap şi astfel, fratele
ale fizicii, bazele filosofice ale biologiei, bazele său s-a dus la respectiva probă. A fost descoperit,
filosofice ale chimiei. Cu aceste patru discipline şi nici Facultatea de Medicină nu a reuşit să o
ştiinţifice se împletea şi Istoria Filosofiei, care termine. Ulterior, va reuşi să intre la Facultatea
ne era predată de marele profesor Ernest Stere. de Filologie, secţia germană-română, unde a fost
De asemenea, făceam Istoria Filologiei. Limba admis ultimul şi când a terminat-o, a reuşit să fie
greacă şi limba latină ne erau predate de către primul, şef de promoţie. Mihai Ursachi chiar a
marele Theofil Simenschy. Am avut această şansă ajuns să-l traducă pe Schelling, marele filosof
imensă de a face cu aceşti profesori valoroşi. În german care scrisese nişte romane cu titulatura
anul doi am făcut cu Isac Davidson, cel mai mare misticului Bonaventura, contemporanul lui Toma
latinist al perioadei respective care, curios  şi d’Aquino. Cu toate că pătimirile lui nu se vor
paradoxal, preda un curs de Istoria Filosofiei opri, comuniştii îi vor lua şi casa pentru care se va
marxiste. Iar ca disciplină peremptorie, exista la lupta mulţi ani să o redobândească, a fost invitat
Facultatea de Filosofie, încă din anul I, Istoria în Statele Unite de către Florin Tudoran, un poet
Literaturii Universale, disciplină coordonată de din generaţia mai tânără, ziarist, şi care a fugit
o evreică extraordinară, Herta Peretz. Îmi aduc în America. Iar acolo, Mihai Ursachi, nu ştiu la
aminte că în acea perioadă am avut chiar şi acea ce Institut sau Universitate, a predat un curs de
adversitate faţă de cei care intraseră înaintea literatură, asta datorită faptului că avea o solidă
noastră, şi mă refer aici la studenţii din grupa lui temelie a lecturii. Când s-a întors în  ţară i s-a
Mihai Ursachi, care era cel mai strălucit din seria oferit să predea un curs de germanistică. Şi tot în
respectivă. Îmi amintesc o întâmplare legată de legătură cu aceşti creatori care au fost colegii mei,
el: vroia să facă doctoratul în străinătate şi n-a care în chip fericit au fost şi marii mei prieteni,
găsit altă cale decât să treacă înot Marea Neagră, unii creatori de geniu, l-aş mai aminti aici pe
împreună cu un coleg. Ei îşi planificaseră să Stelian Baboi, care a avut o soartă asemănătoare
iasă în largul mării ca, după aceea, să fie culeşi cu a mea. Terminase o şcoală tehnică, în urma
de vreun vapor grecesc sau turcesc şi astfel să căreia a ajuns strungar pe la Braşov. A scris un
scape. Au fost prinşi de o şalupă românească volum exemplar, În bătaia soarelui. Chiar am
de frontieră, însă au fost iertaţi pentru că, din scris despre Stelian Baboi; ţi-am şi amintit, o
mărturiile lor, curenţii marini i-ar fi împins în parte a operei mele este şi de critică literară şi
larg. A doua oară s-a întâmplat la Drobeta Turnu- nu-mi pare rău. Eu am copiat zeci de volume de

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 97


poezie, îmi doream să fiu poet, ca Verhaeren sau să iasă profesorii noştri mai în vârstă la pensie
Withman, până într-o zi când Dumnezeu mi-a dat şi se punea problema înlocuirii. Pentru Istoria
lumină şi am rămas aşa cum a trebuit. filosofiei eram eu, pentru Logică era altcineva,
Am intrat la doctorat la Cluj, pentru că la noi în dar pentru început trebuia să ne facem cursul
Iaşi, nu aveau profesorii încă dreptul. Şi aici am şi am început să studiez. Noi, cum aminteam,
de amintit numele lui Petre Botezatu, cel mai la Facultatea de Filosofie de la Iaşi nu aveam
mare logician căruia îi datorez totul. Lucrările conducători de doctorat pe atunci. Profesorii
mele fără Petre Botezatu sunt zero, şi aşa am noştri fuseseră mulţi în recluziune. Profesorul
ajuns la nişte descoperiri care sunt în cartea Botezatu a stat 4-5 ani la Canalul Dunăre-Marea
proaspăt publicată Chivotul sincategorematelor Neagră. Astfel, în 1967, m-am dus la Bucureşti la
(Editura Mușatinia- Roman). profesorul C.I. Gulian, care era în domeniul meu,
Rămânând în acest mediu, cum poate Istoria Filosofiei, şi mi-a promis că mă ia sub
îmbina tribulaţiile interioare, filosoful Tudor coordonarea lui la doctorat. I-am spus că vreau să
Ghideanu cu ceea ce înseamnă religiozitatea fac ceva în domeniul filosofiei absurdului al lui
omului Tudor Ghideanu? Mai simplu de atât, Camus, Sartre, deci filosofia existenţialistă, mai
cum se poate împăca filosofia cu religia? ales că era în vogă. Când m-am dus prin martie-
Aşa cum zicea Jean-Paul Sartre, care relua aprilie 1967, când se făceau admiteri, nu a luat pe
o idee a lui Freud, că totul se petrece în copilărie, nimeni, şi asta datorită faptului că toate locurile
completând această afirmaţie prin opţiunea la care se completaseră. Nu vreau să fiu antisemit, nu
aderi, o faci chiar din timpul tinereţei fragede. Aşa am să fiu niciodată, dar îl luase pe Tertulian, C.
cum ţi-am spus la început, eu mergeam la biserică Borgeanu, probabil că avea nişte oameni care erau
chiar dacă colegii râdeau de mine. Părinţii mei evrei de-ai lui şi avuseseră câte o carte publicată.
erau oameni simpli şi tata chiar dacă ne citea din Tertulian avea scris ceva despre Maiorescu chiar.
Biblie, el nu mergea la biserică, dar era cel care Şi atunci el mi-a spus: Tovarăşul Ghideanu, dacă
întreţinea o atmosferă care nu era neapărat bigotă. ai o carte, chiar şi în manuscris, mi-o aduci şi te
Era o atmosferă de maximă bună-credinţă în iau la doctorat. Nu aveam nici o carte publicată,
sensul paideic al educaţiei. Mergând mai departe, aveam doar două articole într-o revistă. Un merit
după ce am terminat facultatea, împreună cu alţi al lui Ceauşescu a fost că a inventat edituri şi mai
colegi, cinci studenţi de la Filologie, eu de la ales reviste, nu era judeţ fără o revistă sau două.
Filosofie, un altul de la Istorie, trebuia să plecăm Iar profesorul m-a asigurat că în anul următor voi
la studii la doctorat. Aspirantură, se chema în fi admis la doctorat, timp în care să-mi definitivez
URSS, şi iarăşi s-a întâmplat ceva fericit cu şi o carte, în primăvara lui 1968 nu m-am mai dus
siguranţă, din grija lui Dumnezeu. M-am dus la Bucureşti la profesorul Gulian, ci am plecat
acasă spunându-le alor mei de posibilitatea care la D. D. Roşea la Facultatea de Filosofie de la
mi se oferise de a studia peste hotare. Tata a fost Cluj; încă mai era bătrânul. Era împreună cu un
mai rezervat, lăsând la latitudinea mea acest ungur Eugen Rozsa, care era şeful catedrei, evreu
drum pentru că eram deja responsabil, pe când şi acela. Le-am spus ce vreau să fac, proiectele
mama îngrozită îmi spunea că sovieticii mă vor pe care le aveam şi s-au arătat încântaţi, iar tema
trimite în Siberia ca pe toţi românii noştri. Şi care mi-au dat-o a fost Curentul fenomenologic în
s-a întâmplat aceeaşi  schemă cu revizionismul, filosofia franceză contemporană. M-am bucurat
fenomen refractar ce se întâmplase în Iugoslavia de mare sprijin aici la Cluj. Atât domnul Rozsa
lui Tito, care reapărând, a dus la suspendarea cât şi D. D. Roşca m-au preţuit în anii aceia ai
plecării noastre. După acest episod, au început doctoratului. D. D. Roşca mi-a dăruit lucrarea lui

98 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


de doctorat de la Sorbona: L ’existance tragique premii sau distincţii locale.
pe care mi-a trimis-o cu dedicaţie. Pentru lucrarea Ce probleme aţi întâmpinat în
de doctorat am putut împrumuta cărţi din Franţa perioada comunistă în legătură cu scrierile
care mi-erau împrumutate chiar şi pentru o lună dumneavoastră? V-au fost interzise lucrările?
de zile. Profesorul Botez mi-aducea cărţile, iar eu Am fost cenzurat de către Direcţia Presei.
aveam obiceiul prost de a le sublinia cu creionul, Chiar primul curs de filosofie existenţialistă
ca după aceea să le consult prin intermediul apărut în 1973, mai mult de atât, al doilea
fotografiilor. Erau nişte clişee fotografiate. De curs apărut în anul 1980, care trata despre
exemplu, o carte de peste 700 de pagini, cum ar fi filosofía contemporană, în care discutam despre
Fiinţa şi neantul, era toată prinsă în respectivele fundamentele marxismului. Ambele au intrat
clişee. Apoi, un aparat numit documator, în care destul de greu. Știu că prin 1971, la un congres,
puneai respectivele matriţe, mărea clişeul şi apăruse obligativitatea ca în orice  domeniu, în
puteai să stai pe fiecare pagină şi să-ţi poţi lua orice carte publicată, să apară Ceauşescu cu vreo
notiţe. Eu unul eram şi începător. Limbajul lui butadă, însă toate aceste texte ale tovarăşului
Sartre este foarte complicat, jumătate este literar, erau scrise nu de către el, ci de către o grupare de
jumătate filosofic, iar anumite fraze, le luam ca evrei din jurul său. Aş putea să amintesc pe Radu
atare. Florian, C. I. Gulian, C. Borceanu, Nicolae Bellu,
Câte cărţi aveţi publicate în domeniul Iosif Cernea şi alţii. Şi la ei, am găsit afirmaţia
filosofiei? Câte lucrări însumează opera că: filosofii de astăzi, din Occident, nu fac altceva
dumneavoastră? decât să reediteze teze şi idei care au fost formulate
Cu volume colective sau coordonate de anterior şi au fost condamnate de istorie, care era
mine sunt peste patruzeci, iar cărţi de autor, vreo pusă sub condeiul lui Nicolae Ceauşescu. Apoi,
cincisprezece. În literatură, până în 1966, când am mai fost chemat să mai fac nişte articole pe
am renunţat, am publicat câteva proze, chiar am la Cronica, pe la Era Socialistă, care întâi se
fost încurajat de unii. Am publicat pe la Cronica chemase Lupta de clasă, condusă tot de un evreu,
literară, Iaşul literar. În poezie nu am avut Voicu, unde, pentru un articol, am fost criticat
mari calităţi, dar bineînţeles că nu i-am negat foarte dur, de o anume Georgeta Tudoran care
niciodată lui Eminescu, geniul. Chiar Mihai lucra la Comitetul Central, la secţia ideologică a
Beniuc, preşedintele Uniunii Scriitorilor spunea: partidului. Articolul respectiv era despre valoarea
pe Eminescu, noi poeţii tineri, nicicând nu-l vom unităţii şi a contradicţiei în devenirea socială, în
putea depăşi. care arătam că unitatea socială se realizează într-
Ce premii aţi luat de-a lungul timpului un moment ca etapă a dezvoltării socialismului,
pentru întreaga dumneavoastră operă şi pe când contradicţia era, să spunem, ceea ce duce
activitate? la prăbuşire, la deraieri. Există o lege a unităţii şi
Cel mai important premiu este cel oferit a luptei contrariilor care vine de la Hegel, pe când
de Academie, Vasile Conta, în 1990 pentru cartea în marxism, această lege care este prima normă
Temeiuri critice ale creaţiei în filosofía lui Jean- a dialecticii, a unităţii şi luptei dintre contrarii,
Paul Sartre. Am fost laureat al Universităţii profera cumva că unitatea trebuie să fie socotită
Friedrich Schiller din cadrul Congresului de pe plan secund, adică unitatea este relativă:
Filosofie de la Jena, în 1983, unde am susţinut între două clase, elemente, între asimilaţie şi
câteva conferinţe despre Ontologia universalului, dezasimilaţie în metabolism, între ştiinţă şi
apoi despre filosofía heideggeriană şi, bineînţeles, religie, deci unitatea este relativă, în vreme ce
despre cea a lui Hegel, şi au mai fost multe alte lupta dintre ele este absolută, permanentă. Iar eu

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 99


am scris că sunt momente istorice când unitatea am scrisori de la Constantin Noica în care mă
este mai importantă decât însăşi contradicţia, preţuia. Printr-o domnişoară Sauer de la Iaşi,
pentru că, în vreme ce contradicţia poate să ducă la prietenă cu Noica, acesta a învăţat limba germană,
dizolvarea sistemului însuşi, minându-l, unitatea destul de târziu, de altfel. Noica avea mania asta,
poate să unifice şi poate duce la salvgardare. frumoasă şi prolifică în acelaşi timp, care era
Bineînţeles că eu mă refeream la unitatea statală. şi sfatul lui, pe care mi l-a dat şi mie în câteva
Astfel am fost criticat, pentru că în concepţia rânduri: “…dacă nu aţi făcut-o până acum, învăţaţi
doamnei Tudoran, încercasem şi îndrăznisem să greceşte şi germană”. Nepoata lui Noica, Simina,
critic o teză a documentelor de partid, iar critica a activat ca lector la Facultatea de Filologie la
pe atunci, era foarte periculoasă. Chiar eram să limba greacă, iar multe traduceri din limba greacă
fiu dat afară, pentru că tot ce eu dezvoltasem, era sunt practic făcute de ea. Noica ştia greceşte dar
în contradicţie cu linia partidului. Fiecare român nu la nivelul cel mai ridicat, pentru că trebuie să
a trecut prin grele încercări. Un alt exemplu: am ţinem cont că, alături de sanscrită, greaca este
fost chemat de către comunişti şi am fost întrebat o limbă complexă, cu multe sensuri. Chiar el a
ce părere am despre Octavian Paler. Era vorba recunoscut în multe rânduri. Cu toate acestea el
despre romanul lui, Viaţa pe un peron, pe care am este şi rămâne un filosof normativ. Ajunând la
spus că nu-l cunosc, cu toate că citisem Mitologii Liiceanu, el avea şi anumite conflicte cu Noica.
subiective sau Calomnii mitologice, dar în acel Acum mai bine de treizeci de ani îl critica şi pe
moment nu ştiam ce să răspund. Ştiam că Octavian Pleşu pentru un articol despre patriotism, asta
Paler avea o funcţie importantă la televiziune, chiar înainte de a mă critica pe mine. Ca replică,
ocupându-se de problemele de cenzură din cadrul eu am scris articolul Gabriel Liiceanu sau despre
televiziunii, însă el a avut o anumită constanţă plagiatul filosofic ca ritual adresat lui Liiceanu.
de atitudine după părerea mea. Nu i-a convenit Liiceanu îi reproşa lui Noica faptul că dacă el le
subcultura sau antiintelectualismul  manifest cerea acelor tineri care îi erau oarecum discipoli,
al unora, după aceea servilismul practicat de intransigenţă, de ce în acelaşi timp era şi tolerant.
mai toată lumea de atunci, mai ales in spaţiul Pleşu scrisese un articol despre patriotism, cum
literaturii, însă sunt şi cazuri total contradictorii. am mai spus, pentru că fusese dat afară din partid.
Iată, de pildă, Miron Radu Paraschivescu, unul A făcut chiar o scrisoare către Ceauşescu să fie
dintre marii noştri creatori sau Eugen Jebeleanu, reintegrat, să fie reprimit în partid, scrisoare care
care a scris cu mult talent Surâsul Hiroshimei, se află la CNSAS. Iar în al doilea caz, privindu-
din cauză că l-a lăudat pe Ceauşescu în primele mă pe mine, el zicea: cum se potriveşte asta când
lui creaţii, a fost un privilegiat şi i-a fost bine, eu vroiam să divulg plagiatul imund, care nu are
însă după aceea, când nu a mai fost Ceauşescu, a nici o morală, pe care îl făcea un şef de catedră
fost scos pe linie moartă. T.Gh. la una din facultăţile din ţară?, dar care nu
Aş vrea să ajungem la divergenţa dintre preciza facultatea, însă spiritele bune, cei care au
dumneavoastră şi Gabriel Liiceanu. Ştiu că în citit, au sesizat imediat. La urma urmei, eu însumi
celebrul său jurnal păltinişan v-a acuzat, folosind am fost impresionat de felul frumos în care scria
numele dumneavoastră abreviat T.Gh., revenind Liiceanu.
ulterior cu numele întreg într-o republicare a Care a fost mai concret diatriba pe
Jurnalului de la Păltiniş, că aţi fi plagiator. L-aţi care Gabriel Liiceanu o făcea scrierilor
cunoscut pe Gabriel Liiceanu? Pe Constantin dumneavoastră?
Noica? Liiceanu m-a acuzat că am plagiat din
Nu l-am cunoscut personal pe Noica, dar Martin Heidegger şi din alţi filosofi occidentali

100 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


şi mai ales din comunistul francez Jean- Pierre
din România ca să predaţi sau să vă aprofundaţi
Cotain, care scrisese la rândul său, o cărţulie
studiile ?
despre Martin Heidegger. Despre Heidegger s-au
Sigur, în primul rând trebuia să plec la un
scris o mulţime de astfel de cărţi. Eu am preluat
moment dat în Canada, însă din cauza copiilor,
şi din acesta. Mai era unul de la Braşov, Walter
nu am făcut-o. Mi s-au făcut acte pentru Canada,
Biemel, pe care, de asemenea, l-am citat, dar ca
în 1975, şi aveam chiar naiva speranţă că o voi
să plagiez, nici vorbă. Ar fi trebuit ca eu să fiu
putea vedea pe Nadia Comăneci la Montreal.
numai robul acelei cărţi scrise de Cotain, or eu
Respectiva invitaţie era pentru un doctorat la o
citam din lucrările lui Heidegger, vorbind despre
universitate din Otawa, făcută de un profesor,
metafizică, despre esenţa adevărului, Sein und
Theodor Geraetz, care avea cam aceleaşi teme
Zeit, Fiinţă şi Timp. Apoi existau comentatori de
tratate şi interese cu ale mele. În acea perioadă
mare valoare pe care îi pomeneam, Vieta şi Walter
eram propus pentru a deveni conferenţiar, iar
Biemel pe care îi citam. Iar faptul că dacă eu nu aş
rectorul Universităţii m-a atenţionat că nu
fi pomenit numele lor, dacă nu aş fi dat citate din
voi putea accede la stadiul de conferenţiar în
respectivii autori, atunci indubitabil era plagiat,
contumacie. Bursa de acolo care mi se acorda
aşa cum era la el. El făcea asta după ce scrisese
era una rezonabilă, însă toţi copiii mei atunci
Noica tratatul său despre ontologie, operă care
erau mici, cea mai mare avea 11 ani, iar cel mic
are două părţi, partea istorică şi cea propriu-zisă,
2 ani, iar soţia chiar se îmbolnăvise atunci, poate
ontologia lui, teoria despre fiinţă. Noica vorbeşte
şi la gândul că puteam să plec. Iar a doua şansă
la un moment dat despre nostos, ideea cercului
a fost o altă bursă pentru Germania. Era o bursă
de la greci, urmând ca apoi Liiceanu în Tragicul,
pentru Freiburg sau Bonn. Alături de mine fusese
să folosească aceeaşi problemă despre nostos. De
nominalizat şi un student de la Drept.
asemenea, peras-ul arată delimitarea, limitarea,
Ce este filosofía din prisma
finitudinea exact ca la Noica, iar punctul grav
dumneavoastră?
este că el nici măcar nu pomeneşte de Noica. Şi
Filosofía este un câmp al spiritualităţii,
dacă nu este indicat la nota de subsol, măcar să
unde spiritualitatea nu înseamnă numaidecât
fie amintit în text. Peste toate, când tu te apuci
explicaţie, teoreticul nu înseamnă numai
să tratezi prepoziţia întru şi spui ce importanţă
explicaţie, demonstraţie ori argumentaţie.
are acest termen pentru ontologie, care nu există
O ultimă întrebare, domule profesor.
în toată literatura mondială decât la Noica, nu
Credeţi că tânăra generatie, noi cei de astăzi,
este atunci el plagiat? Şi asta am demonstrat-o în
criticată poate şi în mod gratuit, mai putem atinge
articolul meu de care aminteam mai sus. După
performanţele generaţiei dumneavoastră?
şase luni de la publicarea articolului meu, un
Dragă prietene, am marea certitudine că
tânăr student, care absolvise filosofía, a scris un
România, de ieri, de azi şi de mâine are un drum
articol în România Mare în care se întreba de
al ei pe care nu îl va rata. Toată această disparitate
ce Liiceanu, încă nu a dat o replică, după atâta
nu este decât o formă de moment, de expectativă,
timp. O altă chestiune, la Păltiniş, Liiceanu şi cu
care în mod categoric va duce la un luminiş
Pleşu, şi ceilalţi, îl culcau pe bătrân şi mergeau
scăldat în frumos şi în bine, iar tot acest drum se
la balurile UTC-ului, unde se organizau lucruri
urcă prin proteguirea lui Dumnezeu.
frumoase pentru tineretul comunist, şi, de
asemenea, lucrurile acestea se întâmplau şi la
(Interviu realizat de Preot Tiberiu ROșU)
Tescani unde cumva fusese exilat Pleşu.
Vi s-a acordat vreodată şansa de a pleca

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 101


16. ARTA VIZUALĂ

Aurel David-pictorul
unui Demiurgos
Gheorghe Vrabie este o personalitate marcantă
a artei româneşti din Republica Moldova.
Grafician de o mare forţă expresivă, exprimându-
se dezinvolt şi original atât în ilustraţia de carte
cât şi în grafica de şevalet, arta monumentală sau
heraldică, Gheorghe Vrabie trăieşte mistuitor
frumosul în toate manifestările lui. Născut în
1939 într-un sat, Căineşti, Bălţi, acest creator a
simţit încă din copilăria lui aspră, ca aproape a
oricărui vlăstar de la ţară, o chemare irezistibilă
spre slova cărţii. A mers, în ciuda tuturor constituie într-o abordare complexă şi integrală
potrivniciilor, de loc puţine, pe poteca aceasta a vieţii şi operei unui creator emblematic pentru
bătută cu pietricelele cele făcătoare de minunăţii spaţiul românesc dintre Prut şi Nistru, un artist
ale artei. A răzbit în cele din urmă, având norocul proteic, cu o existenţă frântă înainte de vreme, la
a se şcoli la Sankt Petersburg, la una dintre cele doar 50 de ani. Autor al unei creaţii ce a făcut
mai strălucite academii de artă, păstrându-şi însă vâlvă şi epocă, ”Arborele Eminescu”, realizată
nealterată legătura cu spiritualitatea izvoarelor. A în anii ’60, Aurel David, cel venit pe lume în
rămas astfel mereu el însuşi, un artist cu unelte 1934 şi trecut la cele veşnice în 1984, este un
universale şi cu exprimări româneşti. Prins exemplu pilduitor al sfâşierilor şi torsiunilor
între dansul liniei şi scăpărarea de diamant a tragice la care au fost supuşi de regimul sovietic
cuvântului, Gheorghe Vrabie nu s-a îndepărtat de creatorii din Basarabia. Instinctul, chemarea
loc de ispita lor dulce . S-a consacrat cu pasiune sângelui le porunceau să vorbească şi să se
graficii, dar n-a părăsit cărţile, aşternând în poarte cum le era vorba şi portul şi să se înscrie
paginile acestora plăsmuirile lui plastice, gândite în linia de expresie şi simţire a înaintaşilor. Era în
ca nişte contrapunctări tălmăcitoare de sensuri ale acelaşi timp de datoria lor să reziste presiunilor
cuvintelor din bucoavne. A simţit nevoia nu doar uneori strivitoare, ce urmăreau să-i smulgă din
să deseneze, împodobind cu ilustraţii paginile rădăcinile neamului şi să-i transplanteze pe un
tipărite, ci s-a aşezat la masa de scris şi şi-a alcătuit sol străin şi neprielnic. Peste aceste încercări
propriile cărţi. Unele de o factură specială, fruct al se suprapuneau cele de natură ideologică, nu
preocupărilor de teoretician şi istoric al artei. În mai puţin nocive şi stricătoare de rosturi fireşti
bibliografia sa, pe lângă o lungă listă de articole şi în creaţie. În pofida unor asemenea ameninţări
eseuri, figurează şi trei monografii:”Simbolismul slujitorii artelor din Basarabia, cei nemancurtizaţi,
heraldic în Moldova”,”Arta graficii de carte evident, şi aceştia nu au fost de loc puţini, au
şi şevalet din R. Moldova”, şi “Aurel David- găsit forţa să reziste şi să se manifeste artistic
timpul,artistul şi opera”. Această din urmă carte, potrivit backgroundu-lui propriu. Deşi a traversat
semnată de Gheorghe Vrabie,a fost tipărită în perioada uniformizantă şi străină artei adevărate
2004 la Editura”Cartea Moldovei”. Lucrarea se a realismului socialist, pictorul Aurel David

102 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


a apelat la repertoriul postimpresionismului, Andrei Burac şi Leo Butnaru. Spovedindu-se,
dizolvând prin rafinamentul luminii şi culorii pictorul Aurel David îşi aduce aminte că se afla
din tablourile sale canoanele cele ucigătoare de într-o zi în atelier cu un prieten şi parcă fără
artă ale perioadei. Gheorghe Vrabie, analizând cu ştiinţa sa mâna a început să umble pe hârtie şi
minuţie meşteşugul pictural al lui Aurel David, să deseneze un copac, ce lua miraculos chipul
efectele,viziunea, stilul ca formă supremă a lui Mihai Eminescu. Se gândise de multe ori să-l
originalităţii expresiei artistice, ia ca exemplu facă, dar încercările lui eşuaseră de fiecare dată ca
ceea ce el numeşte capodopera pictorului,lucrarea sub puterea unui blestem. Şi deodată-iluminarea.
“Amiază” . Este vorba de un ulei pe pânză de Plăsmuirea de vis. Nerostitul. Se întrupa chipul
mari dimensiuni (115/143), ce ne aminteşte de Eminescului aşa cum se rostuise de atâtea şi
“Odihnă la câmp” de Corneliu Baba, pe care atâtea ori în închipuirea sa, fără să fi izbutit
exegetul o şi invocă în argumentaţia sa. Datat să-l dea însă la iveală. Privitor la acest moment
1964, tabloul înfăţişează o scenă obişnuită din sublim, Aurel David se destăinui revelator într-
viaţa satului. Aflaţi din zorii zilei la ţarină, ţăranii un interviu acordat lui Andrei Burac şi publicat
se trag la umbră când soarele a urcat în crucea în “Tineretul Moldovei” din 2 mai 1975: „…
cerului şi aşteaptă, hodinindu-se, un răstimp după vroiam să văd chipul acelui om pe hârtie”. Era
masa de prânz, să treacă vipia şi să-şi reia treburile personajul din “Rugăciunea unui dac”,care i se
de pe ogor. Sub un nuc bătrân, cuprins în odăjdii părea lui că se asemăna până la identificare cu
violete, dorm toropite şapte femei într-un fel de Mihai Eminescu. Fiinţa din acele versuri cu
puzzle policrom. Pânza e inundată literalmente sonorităţi profetice: ”gonit de toată lumea prin
de o orgie cromatică Aparent doar, pentru ca anii mei să trec/ Pân’ce-oi simţi că ochiu-mi de
registrele de culoare sunt în realitate orchestrate lacrime e sec…”
subtil, contrastant. Surparea de lumină se stinge, Cartea lui Gheorghe Vrabie conturează
doinind pe feţele dormitânde ale ţărancelor şi un portret substanţial şi nuanţat al pictorului
scoate din banalitatea priveliştilor artistice ale Aurel David, situându-l în galeria artelor
vremii scena aceasta şi o investeşte cu atributele frumoase din Basarabia şi, totodată, în
eternităţii, cele ce conferă perenitate operei de peisajul plasticii româneşti drept un creator cu
artă. timbru propriu, unul care a reuşit să învingă
Cealaltă lucrare a lui Aurel David, considerată vicisitudinile timpului, suind în înălţimile
de Gheorghe Vrabie drept capodoperă,este pure ale artei. Monografia o demonstrează
“Arborele Eminescu” . Linogravura, de 48/46 , cu fapte,cu argumente, cu incursiuni în arta
întruneşte în ediţia sa princeps aceleaşi elemente universală, printr-un comparativism de substanţă
ale măiestritei întruchipări şi poartă o puternică şi şi o hermeneutică plină de adânci sensuri. Este
nerostită până atunci încărcătură simbolică. Din un demers recuperator, de bună ţinută ştiinţifică,
această linogravură Mihai Eminescu se călătoreşte nu lipsit de o pasionalitate binevenită mai ales
spre noi cu trupul său arborescent, ieşit din când e vorba de artă. O apariţie din acelea de
adâncurile pământului şi cosmosului, ca un fulger care fiecare cultură are nevoie pentru a-şi pune în
noptatec, luminând toată întinderea lumii văzute valoare patrimoniul ei de valori.
şi nevăzute. E o viziune de forţă,răscolitoare, Gheorghe Vrabie se consacră prin acest op
şi cu adevărat iluminatoare, ce l-a cutreierat pe de o distinsă ţinută grafică nu doar ca un iscusit
pictorul Aurel David în momentul plămădirii ilustrator de tipărituri, ci şi un autor de carte de
acestei creaţii, aşa cum reiese din mărturisirile certă vocaţie.
din cele două interviuri antologate parţial în carte,
semnate de doi marcanţi scriitori basarabeni, Grigore Ilisei

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 103


17. REPERE JURIDICE

cuvântarea de pe Munte.
Fericirile (o lecţie hristică
de drept privat după
model roman)
Există, în Noul Testament, un capitol care
(cuprinzând, oarecum, ca o digresiune, exortaţia
marii rugi - “Tatăl nostru”) se remarcă, în cadrul
Evangheliei după Matei, ca mărturie a uneia dintre
cele mai cutezante lecţii de drept consemnate în
istoria doctrinelor juridice. Acesta este intitulat
“Cuvântarea de pe Munte. Fericirile”. Este
capitolul central al Noului Testament şi începe
astfel:
“ 1. Și văzând mulţimile, Iisus S-a suit pe munte
(în fapt, o creastă de deal, n.n.); şi după ce a stat
jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Marc. 3.13.
2. Și deschizându-Şi gura, El îi învăţa, zicând: se demonstrează cum o noţiune, mai întâi pur
3. «Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este religioasă, intră în mod gradual în domeniul
împărăţia cerurilor!» P.s 51.17. Prov. 16.19; juridic, fără a pierde caracterul său mistic.”2
29.23. Isa. 57.15; 66.2; Luc. 6.201 “Ferice de cei săraci în duh” transfigurează,
Este oare, aici, vorba de o aculturaţie în opinia noastră, principiul juridic al prezumării
juridică de dimensiuni impresionante prin bunei-credinţe şi se constituie într-un fundament
transmutarea principiilor juridice romane din ideatic al întregului drept european (incluzând,
primul secol al Epocii Clasice (sec.I î.Cr.) aici, sistemul romano-germanic sau continental-
în spaţiul iudaic de cultură, spiritualitate şi european şi common law-ul britanic).
civilizaţie? Prezumtiva necunoaştere nu a fost încă
Credem că răspunsul este afirmativ. Aşa “discreditată” de jure, chiar dacă, din nefericire,
cum adevărat este şi sensul revers, ancorarea 2 Henri Decugis, Président de
în drept a preceptelor religioase. “În Zoar la Société de législation comparée, Les étapes du droit des
(Cartea Splendorii), operă esenţială a doctrinei origines à nos jours, 2-ème édition refondue et augmentée,
cabbalistice a rabinilor evrei, scrisă în secolul Tome I, Librairie du Recueil Sirey, Paris, 1946, p. 150 (“…
II d.Cr…. pentru comentarea Pentateuhului Dans chaque mot se cache un sens plus élevé, chaque récit
(mai cu seamă a legilor lui Moise, n.n.) …ni nous apprend autre chose que les événements qu’il paraît
contenir. Et cette loi supérieure est plus sainte, c’est la loi
1 Biblia sau véritable… Malheur à l’homme qui ne voit dans la loi que
Sfânta Scriptură (Vechiul şi Noul Testament), Evanghelia de simples récits et paroles ordinaires!… Mais il n’en est
după Matei, 5, Ediţia revizuită, după trad. lui D.Cornilescu, pas ainsi: chaque mot de la loi renferme un sens élevé et un
AVC, 1990, p. 940. mystère sublime!”).

104 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


anchilozantul nostru spirit panjuridist prezintă şi semnificaţia omului de bună-credinţă.
simptomele eroziunii sale. Omul de bună-credinţă, omul sărac cu
Iisus Hristos luminează cu înaltu-I spirit duhul poate fi şi ignarul şi savantul şi inventivul
o epocă de tulburătoare schimbări în magma şi retardatul. De ce? Datorită faptului că buna-
fundamentelor dreptului care, pe de-o parte, credinţă nu este interpretabilă aici în sens moral
încă susţinea lumea “veche” şi, pe de altă parte, (ca o nouă invectivă la adresa cărturarilor şi
primea razele Aurorei ce anunţa aşternerea altei fariseilor), ci într-unul pur euristic, unul al purei
ere, era noastră. În Roma Epocii Clasice, acest informaţii de ordin factual. Buna-credinţă nu
fenomen se consumase deja cu un secol înainte poate fi interpretată în sens strict, normativ-
de naşterea lui Hristos şi în avangarda lui s-au dogmatic, unul al informaţiei independente de
aflat “înţelepţii cetăţii”3, nu alţii decât juriştii, miracolul gândirii, alfel spus, în raport doar cu
jurisconsulţii dedicaţi cercetării sapientogene a orice fapt ori act precis determinate în relaţiile
cazuisticii şi rafinării brocardice a marilor valori private dintre semeni.
religioase transmutate prin creuzetul alchimic al Miracolul gândirii...; fac, aici, o paranteză;
puterii dreptului - jus, jubere- în idealuri societare dialecticienii călugări din abaţiile şi universităţile
noi: secolelor XII-XIII (un Abélard, un Sf. Bernard,
- voluntas, libertas; un Sf. Toma d’Aquino etc.), pe calea de aur a
- bona fides; înţelepciunii instrumentate de ştiinţă (aşa cum a
- aequitas; fost ea deschisă de legendarul Hermes Mercurius
- officium pietatis erga proximos. Trismegistus cu al său Corpus hermeticum
Spaţiul acestei intervenţii nu este suficient sintetizat în Tabula smaragdina6, şi consacrată,
de generos cu o teză pe seama căreia am putea la greci, în Secolul lui Pericle, sub efigia acestui
glosa foarte mult. De aceea, cu o umbră de regret, semizeu înţelept) ne-ar privi cu condescendenţă
mă voi referi doar la o interpretare particulară, (una, dezonorantă pentru noi, “postmodernii”)
juridică, inedită în câmpul cercetărilor juridice pentru insolenţa de-a vorbi despre ştiinţă în afara
mondiale, a “sărăciei în duh” (bona fides). Spiritului divin, dar acesta este un subiect ce
Ei bine, surprinzător (probabil) pentru derivă doar din cel tratat de noi.
unii teologi, în contextul acestei înalte lecţiuni “Sărăcia în duh” este echivalentul
de drept cristice (sub forma cuvântării pe creasta bunei-credinţe deoarece cunoaşte­rea însăşi este
unui loc muntos, precum Juppiter pe citadela subsidiară sensului dumnezeiesc al construirii
Capitolium, spaţiu simbolic de civilizaţie etruscă4, relaţiilor umane. Contrariul “sărăciei în duh” este
împrumutat de romani, loc rezervat templelor şi reaua-credinţă (male fidem), adică o cunoaştere
marilor cuvântări ori heraldicelor mesaje divine, (sub accepţie de informaţie) precară despre
spaţiu aculturat, asemeni dreptului, în civilizaţiile iregularitate, cu­noaştere ce resuscită suspiciunea
de contingenţă romană)5, “sărac în duh” poartă
3 In acest sens, a se vedea Aldo Schiavone, Juristul, în
Andrea Giardina, op.cit., p. 86.
6 Hermes Mercurius Trismegistus, Corpus hermeticum,
Traducerea: Dan Dumbrăveanu, cu o Introducere şi Note
4 A se vedea, în acest sens, Larisa Bonfante (coordonator),
de Anna Kingsford şI Edward Maitland, Ed. Herald,
Civilizaţia etruscilor, Traducere de Sorin Paliga, Editura
Bucureşti, 2002, p. 15 (“Multor gânditori de azi le lipseşte
Meridiane, Bucureşti, 1996, p. 29.
conştiinţa spirituală, adică le lipseşte adevărata umanitate
spirituală - umanitate ce ţine de cel mai înalt plan… Gnoza
5 A se vedea, în acest sens, Jean-Claude Fredouille,
îl ridică pe om din această condiţie a beznei spirituale
profesor la Universitatea Paris X-Nanterre, Larousse,
şi, dându-i supremul desideratum… îi demonstrează cu
Dicţionar de civilizaţie romană, Traducere de Serban
rigoare ştiinţifică supremaţia legii morale…”, E.M.).
Velescu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 200, p. 39.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 105


perpetuă datorită nerespectării “cuvântului dat”7. cea clasică romană, fără, însă, a abandona cultul
Cum ar putea fi suspicioşii fericiţi, adică înţelepţi celor veteres) erau sabotate de un formalism
(alt termen ce desemnează de fapt fericirea)? juridic decrepit şi grosier, atât de împovărător
Doar cei de bună-credinţă pot fi astfel. Viaţa lor pentru toţi, încât indivizii preferau perilegalitatea
nu este ruinată de povara temerii şi a îndoielilor (non-dreptul11 sau periferia dreptului), cu toate
deșerte. Nu este dificil să ne imaginăm, cel puţin riscurile aso­ciate ei (lipsa oricărei garanţii
prin prisma operelor lui Kafka, Orwell şi Eugen juridice, volatilitatea conduitelor cocon­trac­
Ionescu, cum ar putea să “funcţioneze” lumea tanţilor, capriciile “soartei”, adică mânia lui
noastră într-un spaţiu al suspiciunii metodice, în Juppiter Fulgurator, Tonans sau Fulminator în
care neîncrederea în Celălalt, în străin, în alteritate contra căreia tot aleatoriul rezultatelor invoca­ţiilor
ar patrona orice relaţie, orice impuls, orice gând. către Juppiter Elicius era de aşteptat etc.) decât să
Şi astăzi, precum în urmă cu 2000 de urmeze orbeşte prescripţiile unui conservatorism
ani, cele mai importante relaţii umane sunt juridic aberant. Astăzi l-am eticheta drept
cele juridice cu Celălalt, mereu cu un terţ faţă birocratism steril, rigorism, formalism excesiv,
de familie, de cercul de prieteni, de cunoscuţi. anchilozare administrativă etc., epifeno­mene care,
Acestea ar fi minate, submerse de un infern de în literatura de specialitate, au fost circumscrise
spaime în tenebrele căruia despre orice am putea altora mai grave, denominate generic “crizele
vorbi, numai despre Legea iubirii cristice8 a Republicii între 107 şi 79 î.Cr.”12
aproapelui nu. Or, “duhul sărac” înseamnă tocmai
Iubirea faţă de Celălalt, ca lege supletivă încredere prezumată (până la proba contrarie) în
la scara umanităţii, aşa cum a fost anunţată de realitate (factualitate), aşa cum este ea prezentată
Fiul Omului, apare a fi o extrapolare a obligaţiei de către Celălalt. Aceasta este natura veritabilă a
de iubire între cei apropiaţi, officium pietatis erga omului. Şi Marcus Tullius Cicero, vorbind despre
proximos, normă ce se afirmase, evident inedit, în legi, ne adresează exortaţia de-a pune în lumină
raporturile juridice dintre proximi, în Roma Epocii “natura dreptului, iar ea trebuie căutată în natura
Clasice, încă din sec. I î.Cr.9; în virtutea acesteia, omului”, în natura noastră.13
chiar testamentul lui pater familias ce-l exhereda În modul descris mai sus, ceea ce
pe filius putea fi atacat ca fiind inofficiosum sau, înainte era informal a devenit valabil sub noua şi
mai precis, ca fiind contra officium pietatis erga miraculoasa Lege a încrederii prezumate, subtil
proximos10). enunţată de Iisus Hristos printre celelalte fericiri
Este impresionantă semnificaţia benefică a lumeşti de-a dreptul utopice în epocă (e.g.,
acestei “sărăcii în duh” clamată în sens de bună- tot pe colină, Mântuitorul proclamă sfârşitul
credinţă, în sens de nesuspicionare a Celuilalt. Şi unui ancestral sistem al răzbunării private în
iată de ce. Societăţile vechi (de care s-a detaşat
11 Jean Carbonnier, L’hypothèse du non-droit, în Archives
7 Emil Molcuţ, Dan Oancea, Drept roman, Casa de Editură de Philosophie du droit, Paris, nr. 8/1963, cit. în Valerius
şi Presă “Şansa” SRL, Bucureşti, 1993, p. 237. M.Ciucă, Lecţii de sociologia dreptului, Ed. Polirom, Iaşi,
1998, pp. 226 sqq.
8 Valerius M. Ciucă, op.cit., vol.I, p. 204.
12 Odile Wattel, Mic atlas istoric al Antichităţii romane,
9 În acest sens, a se vedea Mihai Vasile Jacotă, Gheorghe Ed. Armand Colin, Paris, 1998, Traducere din limba
Piticari, Drept privat roman, Univ. “Al.I.Cuza” Iaşi, 1987, franceză de Gina Vasiliu, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p. 48.
p. 234.
13 Marcus Tullius Cicero, De leg., I, 5, apud Gh.Vlăduţescu,
10 Mihai Vasile Jacotă, Drept roman, vol.II, Ed. Chemarea, Filosofia în Roma antică. Forme de gândire şi evoluţii,
Iaşi, 1993, p. 261. Editura Albatros, Bucureşti, 1991, p. 52.

106 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


favoarea corecţiei prin educaţie a delincventului, vom fi cheltuit o avere pe un bun eventual furat şi
principiu încă neîntrupat în fapte în civilizaţiile exclus de la beneficiul garanţiei contra evicţiunii
postromane...). din partea terţului proprietar; or, dacă nu ştim
Anticiparea dreptului non-segregaţionist, (fiind “săraci în duh”) că bunul furat ne-a fost
la fundamentele căruia se află bona fides însoţeşte, nouă vândut, ei bine, suntem liniştiţi (“fericiţi”).
cu patru secole şi jumătate înainte de naşterea Eroarea asupra acestui fapt nu ne-ar dăuna15,
lui Hristos, destinul faimoasei Lex Canuleia prin concepţie împărtă­şită şi de Julius Paulus după
cuvintele de aur rostite de tribunul Canuleius două secole de la naşterea lui Cristos (Regula est
însuşi: “Patricienii se feresc să nu li se strice juris quidem ignorantiam cuique nocere, facti
sângele lor albastru prin înrudiri şi încuscriri vero ignorantiam non nocere).16
(…). Atunci de ce nu sancţionaţi tot prin lege pe Pare inacceptabil, absurd, aşa cum îi
orice plebeu, numai pentru că e vecin de casă cu apărea lui Iisus Hristos a fi absurd formalismul
un patrician? De ce nu opriţi printr-o lege ca să vieţii iudaice sub ideologia fariseilor, sau cum
meargă şi unii şi alţii laolaltă, pe acelaşi drum? le apărea romanilor, retrospectiv privind, în
De ce nu faceţi o lege prin care să interziceţi să timpul lui Velleius Paterculus (II,3,3)17, perioadă
ia parte împreună la acelaşi ospăţ? Ca să meargă a supraabundenţei senatus-consultelor din
împreună la aceeaşi piaţă? (…) Ce? Oare vouă dreptul privat în favoarea familiei şi a femeii18,
nu vi s-a pătat nobleţea voastră cu neamul, cu în favoarea libertăţii şi a încrederii, viaţa privată
sângele albanilor sau sabinilor, de unde cei mai dinainte de tribunatul lui Tiberius Gracchus din
mulţi vă trageţi obârşia? (…) Atunci, de ce nu 133 î.Cr.
vă împotriviţi căsătoriilor încheiate între fete de Noua lege în expresie hristică şi, apoi, noua
plebei bogaţi cu patricieni săraci”.14 filosofie creştină ce încoronează cultura juridică
Pentru a percepe mai bine covârşitoarea profană19 dau valoare pozitivă neştiinţei noastre,
semnificaţie benefică a “spiritului sărac”, ar fi, 15 A se vedea, în acest sens şi Vladimir Hanga, Drept
cred, suficient să ne imaginăm că, în absenţa lui, privat roman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
suplinită de prezenţa continuă a neliniştitoarei 1977, p. 355.
interogaţii metodice pe seama Celuilalt, a
străinului, ar trebui ca, pentru vinderea unui asinus 16 Julius Paulus, Digestorum seu Pandectarum, Liber
XXII, Titulus sextus, §9, Proemium
(res mancipi), astăzi, să continuăm a chema la
încheierea contractului câţiva reprezentanţi ai 17 Michael Crawford, Roma republicană, Traducere
cetăţii ca martori, să rostim formule solemne şi cuvânt înainte de Mihai Gramatopol, Ed. Meridiane,
şi să folosim ritualuri şi simboluri străvechi Bucureşti, 1997, p. 96.
cerute de mancipationes; la fel, pentru fiecare
bun achiziţionat, chiar de la cei mai reputaţi şi 18 Michel Humbert, Professeur à l’Université Panthéon-
Assas (Paris II), Institutions politiques et sociales de
onorabili negustori, am fi constrânşi să facem, l’Antiquité, 7-ème édition, Précis Dalloz, Paris, 1999, p.
ante factum, îndelungi investigaţii pentru a ajunge 400.
la originile proprietăţii formale (într-un fel, 19 A se vedea, în acest sens, Michel Villey, Réflexions sur
probatio diabolica, după expresia medievalilor), la philosophie et le droit. Les Carnets, textes préparés et
tocmai pentru a alunga, post factum, neliniştea că indexés par Marie-Anne Frison-Roche et Christophe Jamin,
Préface de Blandine Kriegel et François Terré, Presses
14Titus Livius, Ab urbe condita, Liber quartus, Titulus Universitaires de France, p. 311 («Et il y a une «philosophie
quartus, apud Sergiu Pavel Dan, Spiritul Romei. O privire chrétienne», parce qu’un mode de vie, une sagesse, cette
comparativă asupra gândirii politice şi faptei unui popor. fin à laquelle aspirait la philosophie. Cependant que la
Titus Livius, Cornelius Tacitus, Plinius cel Tânăr, Editura philosophie reste en son essence profane - le christianisme
Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 88. n’en apportant que le couronnement»).

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 107


lăudând buna noastră credinţă în Celălalt şi
pentru această metodică îndepărtare a “şarpelui”,
ca imago mundi20 sau paradigmă a suspiciunii,
meri­tăm un loc în Impărăţia cerurilor; iar dacă
Rugăciune a Sfântului
el, Celălalt a fost un “cunoscător” al faptului Simeon Noul Teolog
că înstrăinează un bun furat, a fost unul de rea-
credinţă (male fidem), probabil, în absenţa altor Miluiește-mă, Fiule al lui Dumnezeu,
merite redemptorii, va parcurge sensul revers al
și deschide ochii sufletului meu, ca să
aceluiaşi drum ... Cine poate şti?
Cheia explicaţiunilor noastre s-ar găsi văd lumina lumii, pe Tine Dumnezeul
în moravuri; acolo au găsit-o romanii Epocii meu și să mă fac și eu un fiu al zilei
Postclasice în explicarea întorsăturii lucrurilor dumnezeiești, și nu mă lăsa pe mine,
în imperiul decadent21, acolo o găsesc şi creştinii Bunule, nepărtaș, ca un nevrednic de
de astăzi sau, în perspectiva “fiinţei istorice” a
lui Lucian Blaga22, continuatorii ideii umaniste Dumnezeirea Ta. Arată-mi-Te, Doamne,
a credinţei în contra celei sociocentriste a pe Tine Însuți, ca să cunosc că m-ai
suspiciunii (a neîncrederii metodice, a nesfârşitei iubit ca pe unul care a păzit poruncile
interogaţii asupra onestităţii Celuilalt, a veninului Tale, Stăpâne. Trimite, Milostive, și
suspiciunii paralizante).
peste mine pe Mângâietorul, ca să mă
Precum Norbert Elias, spunem, în final, şi
noi: “Civilizarea nu s-a încheiat încă. Este abia în învețe cele privitoare la Tine și cele ale
devenire”23. Poate, societatea noetică, a cunoaşterii, Tale să-mi vestească mie, Dumnezeule
a creativităţii, aşa cum se prefigurează astăzi, a toate! Luminează peste mine lumina
va pune mai bine în operă buna-credinţă sau cea adevărată, Milostive, ca să văd
sărăcia în duh clamată de Iisus Hristos, decelând
informaţia pură de încrederea datorată spuselor slava Ta, pe care ai avut-o la Tatăl Tău
Celuilalt. Cine poate şti? mai înainte de a se face lumea. Rămâi,
CĂ precum ai spus, și în mine, ca și eu să mă
Iași fac vrednic să rămân în Tine și să intru în
20 Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri chip știut (conștient) atunci în Tine și să
culturale, Editura Amarcord, Timişoara, 1994, p. 180.
Te am în chip știut în mine. Binevoiește,
21 Pierre Grimal, Profesor emerit la Universitatea Paris- Nevăzutule, să iei chip întru mine, ca
Sorbona,Viaţa în Roma antică, Traducere şi note: Delia
văzând frumusețea Ta extraordinară, să
Moisil, Prefaţă: Eugen Cizek, Ed. Corint, Bucureşti, 2000,
p. 11. port, Cerescule, chipul Tău și să uit toate
cele văzute. Dă-mi mie slava pe care
22 In acest sens, a se vedea Lucian Blaga, L’être historique,
Traduit du roumain par Mariana Danesco, Librairie du Ți-a dat-o Ție, Milostive, Tatăl, ca să mă
Savoir, Paris, 1991, Philosophia perennis, Collection fac asemenea Ție ca toți slujitorii Tăi,
dirigée par Georges Piscoci-Danesco, pp. 13 sqq.
Dumnezeu după har și să fiu împreună
23Norbert Elias, Procesul civilizării. Cercetări cu Tine neîncetat, acum și pururea și în
sociogenetice şi psihogenetice, Vol. II, Transformări ale vecii vecilor nesfârșiți. Amin.
societăţii. Schiţa unei teorii a civilizării, Traducere de
Monica-Maria Aldea, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p. 302.

108 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


P

18. Interferenţe
Părintele
Arsenie Boca
– arhitect al punţii de
legătură dintre ştiinţă şi
religie
“Este o singură cale senină: trăirea
învăţăturii creştine, în toată adâncimea ei şi în
toată sinceritatea noastră. Asta rămâne singura
cale sigură, pe care trebuie s-o învăţăm mereu,
în iecare rând de oameni” (Cărarea Împărăţiei).

Am fost şi eu la Mormântul Părintelui


Arsenie Boca. Am plecat din Iaşi în toiul nopţii,
la ora 145 şi am ajuns la Prislop la lăsarea serii.
Ca orice pelerini ne-am îmbrăcat cu răbdare şi
cu sfânta speranţă că vom ajunge cu bine la
Sfântul Ardealului. Spre dimineaţă am auzit la Brâncoveanu am fost luminaţi şi întăriţi de
radio că un autocar cu pelerini a avut probleme un fascicul de lumină duhovnicească pornit
în apropierea Braşovului; mergeau tot la Sfânta de Marele Voievod, fiii săi martiri şi sfetnicul
Mănăstire Prislop. Am cântat slavă lui Ianache, de la Părintele Teofil Pârâianu şi chiar
Dumnezeu şi l-am rugat şi pe Sfântul Părinte să ne de la Părintele Arsenie, care a ridicat Slavă lui
ajute şi am continuat să mergem gândindu-ne Dumnezeu, mult timp în acest sfânt lăcaş.
mai mult la Dumnezeu. Sfântul Ardealului a Părintele Teofil Pârâianu este și el un
devenit Sfântul României, deoarece mii, zeci de adevărat sfânt, care nu a văzut lumina zilei în
mii de pelerini pornesc spre Sfântul lui viaţa sa, dar care a acumulat atâta lumină
Mormânt cu speranţa că vor primi “permis” de interioară încât a reuşit să îndrepte paşii spre
liberă circulaţie pe “Cărarea Împărăţiei” şi că credinţă multora dintre cei rătăciţi în imperiul
vor putea trece peste marea învolburată şi satanic al necredinţei.
mocirloasă a tranziţiei, stăpânită de toată Pornind din Haţeg spre Prislop şi trecând
mizeria umană care de peste un sfert de secol s- prin Vaţa de Sus am întâlnit în cale mulţi
a ridicat la suprafaţă făcând din frumoasa şi pelerini care se întorceau de la Mormântul
bogata ţară un iad al existenţei noastre. În Părintelui Arsenie. Multe autoturisme şi
drumul lung al pelerinajului nostru ne doream autocare parcate pe traseu ne ridicau semne de
porniţi per-pedes pe Calea Împărăţiei, la întrebare asupra aglomeraţiei de la mormânt.
capătul căruia Părintele Arsenie Boca ne Nu au fost însă probleme, se lăsa deja seara.
întâmpină pentru a ne conduce la Împărăţia lui Am ajuns cu bine şi am parcat autocarul nu
Trecând pe la Sfânta Mănăstire Sâmbăta
Hristos. departe de biserică. Am avut noroc; am văzut
de Sus, ctitorie a Sfântului Martir Constantin adesea la televizor cozi lungi de maşini şi
pelerini, înşirate pe câţiva kilometri.
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 109
De altfel, pe când Părintele Arsenie era simţit niciodată atâta pace şi linişte şi unirea atât
duhovnic la Mănăstirea Sâmbăta de Sus şi la de armonioasă a Cerului cu Pământul.
Prislop pelerinii veneau cu miile dornici să fie Gândurile mi-au fugit, pentru un moment
binecuvântaţi şi spovediţi de Sfântul Ardealului. la Mihai Eminescu, la ciclul său de poezii
Este edificatoare în acest sens scrisoarea pe care “Mai am un singur dor”, la mediul acela tainic
marele profesor Nichifor Crainic i-a scris-o şi înmiresmat de flori în care poetul îşi dorea
Părintelui Arsenie: “A fost o vreme când te-am somnul veşnic. Asemănarea cu Eminescu nu
ştiut pictor de suflete după modelul Domnului este chiar întâmplătoare; chiar şi acum, când
nostru Iisus Hristos. Ce vreme încântătoare când scriu aceste rânduri şi mă uit la o fotografie a
toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, Sfântului Părinte Arsenie mă minunez cât de
cântând în zăpada până la piept, spre Sâmbăta mult seamănă cu Eminescu. Ridicat din ţărâna
de Sus, ctitoria voievodului martir ! O fi fost străbună a neamului nostru, Sfântul Părinte
aşa de la Dumnezeu ca toată acea bulboană Arsenie a adus cu el lumina neînserată a Sfintei
spirituală uriaşă să se dezumfle la comandă ca Treimi, a fost purtător de Duh Sfânt şi ne-a
şi cum n-ar fi fost ?”1 împăcat, pe noi, românii, cu Dumnezeu. Dacă
Nichifor Crainic fusese impresionat de Eminescu a şleguit graiul şi simţirea neamului
pelerinajul care se făcea la Mănăstirea ctitorită nostru, Sfântul Părinte ne-a deschis Cărarea
de Martirul Constantin Brâncoveanu, când Împărăţiei. Şi-a închinat viaţa poporului său
ardelenii erau dornici de a-l întâlni pe marele asemenea unui martir, iar acum a ajuns în
duhovnic Arsenie Boca. Prigoana “urgiei roşii” Împărăţia Cerurilor, a Sfintei Treimi; ne aşteaptă
a stopat orice fel de pelerinaj. Acesta a reînceput acolo şi şi-a propus să ne ajute, astfel încât să
însă după adormirea Sfântului Părinte, pentru nu rătăcim Cărarea Împărăţiei. Atât Părintele
a răspunde chemării sale: “Eu mă duc, dar de Arsenie, cât şi Eminescu n-au murit de moarte
acolo de unde voi fi am să vă ajut mai mult ca naturală, au fost ajutaţi să moară.
până acum”2. Asemenea lui Eminescu Părintele Arsenie
Am ajuns la Mormântul Părintelui Arsenie Boca a fost un intelectual cu mare înălţimi
Boca la 15 noiembrie 2014. Vremea era spirituale; a fost un fenomen al neamului
deosebit de plăcută; cerul senin, iar bolta cerească său. A ştiut să îmbine la modul ideal, tainele
era de-a dreptul divină şi parcă te chema. Doar în ştiinţei şi ale credinţei. Şi-a propus să înţeleagă
copilărie, la ţară, în Vrancea, eram impresionat viaţa şi lumea atât la nivel macroscopic cât şi
de măreţia bolţii cereşti. Luminile discret microscopic. Fără teamă de a greşi îmi permit
ascunse printre sutele de ghivece cu flori, sau la să afirm că Părintele Arsenie a reuşit, ca
baza arborilor dădeau o imagine de vis. Luminile nimeni altul, să pună ştiinţa în slujba religiei şi
creau o atmosferă divină; molizii păreau la bază religia în slujba ştiinţei.
lilieci albi înfloriţi, iar un mesteacăn înalt, care Cartea Cărarea Împărăţiei este o
se vedea în faţă parcă unea pământul cu cerul capodoperă care te poartă din aproape în aproape
şi lumea cu Dumnezeu. Râul de pelerini (peste în teologie, mistică, filosofie, psihologie şi
500) care se strecura încet prin faţa Sfântului psihanaliză şi îţi deschide ochii minţii ajutându-
Mormânt al Părintelui Arsenie Boca, în deplină te să dezlegi unele dintre cele mai subtile taine
linişte, crea o atmosferă divină. Nu am mai ale teologiei şi ale ştiinţei.
1 Arsenie Boca, 2006, Cărarea Împărăţiei, Edit.
În capitolul al V-lea, Ereditate şi spirit
Sfânta Episcopie Ortodoxă Română a Ardealului, autorul ne prezintă unele dintre cele mai mari
Deva, p. 331. descoperiri ale timpului său (deceniul al IV-
lea al secolului al XX-lea). Nu numai că îl
2 Paraclisul Părintelui Arsenie Boca, p. 32. descoperă pe Gregor Mendel (“un călugăr cu

110 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


gândul la mazăre”) şi pe Thomas Malthus, cel structura sa intelectuală, a reuşit să deducă, prin
care primeşte Premiul Nobel pentru Biologie experimentele sale efectuate asupra plantelor
pornind de la studiul genetic al unei muşte, dar şi unele legi ale eredităţii.
îi studiază. În subcapitolul Un călugăr cu
Ca biolog am rămas impresionat de gândul la mazăre prezintă celor interesaţi
capacitatea Sfântului Părinte de a fi receptiv să cunoască, experimentele pe baza cărora
la noutăţile ştiinţei folosindu-le în înţelegerea călugărul matematician a reuşit să descopere
tainelor genezei Universului şi a vieţii. Acestea legile eredităţii, punând astfel bazele geneticii
nu sunt vorbe aruncate în vânt, ci realităţi care moderne. Astfel, afirmă autorul: “Se vede că de
dezvăluie esenţa geniului. A acceptat cu bucurie la o vreme nu se mai mulţumea să rămână un
şi cu deosebit interes aceste teorii privind simplu săpaş de rând, ci şi-a pus în minte de a
ereditatea, deşi unii biologi de prestigiu le intra în tainele vieţii buruienilor”3.
priveau cu reticenţă. După bibliografia folosită: Întradevăr, călugărul Gregor Mendel
Cursul de Biologie generală a lui René Jeannel, avea ca ascultare munca de grădinar; nu s-a
tipărit în 1930, la Edit. Universităţii din Cluj şi mulţumit doar cu atât, şi a încercat să vadă cum
Psihologia persoanei, a lui Nicolae Mărgineanu, răspund plantele la încercările minţii sale. A
publicată la aceeaşi editură în 1944 şi altele, ne lucrat pe diferite specii de plante, însă mazărea
dăm seama de sursele de informaţie pe care le şi trandafirii i-au cucerit mai mult inima.
folosea. Organismele, fie ele plante, animale sau
În perioada când Părintele Arsenie Boca microorganisme au un complex de caractere
a scris Cărarea Împărăţiei problemele geneticii pe care le transmit pe cale ereditară. Nu le poţi
moderne erau destul de confuze; acceptarea lor urmări pe toate o dată. Mendel a simplificat
cerea atât înţelegere cât şi curaj. Părintele a avut lucrurile: la început a urmărit un singur caracter
încredere deplină în cercetătorul şi profesorul (culoarea florilor sau forma lor). Astfel a ales
René Jeannel şi nu s-a îndoit de valabilitatea ca părinţi trandafiri albi şi roşii; a realizat o
informaţiilor oferite de acesta. Trebuie să polenizare încrucişată şi a obţinut, în prima
menţionăm că, ilustrul biolog evoluţionist Emil generaţie (F1) numai trandafiri de culoare roz
Racoviţă, unul dintre cei mai mari evoluţionişti (o culoare intermediară). Hibridând între ei
ai timpului său, nu a dat crezare cercetărilor trandafirii roz a obţinut în următoarea generaţie
întreprinse de Mendel şi nici a celor efectuate (F2) trandafiri de trei culori diferite: roşii, albi şi
de Thomas Morgan cu şcoala sa de genetică, roz. Fiind matematician a analizat raportul dintre
pe baza cărora a formulat teoria cromozomică a aceştia şi a găsit: ¼ roşii, ¼ albi şi ½ roz.
eredităţii. Mendel a încercat să explice aceste
Acest capitol a fost cu siguranţă conturat rezultate: el bănuia că în celule ar fi nişte factori
în timpul studiilor sale de medicină. Ar fi putut ereditari responsabili de anumite caractere.
să reactualizeze descoperirile geneticii moderne În cazul de faţă înbinarea caracterelor roşu şi
apelând la literatura ştiinţifică de ultimă oră, însă alb şi formarea caracterului roz a fost numită
nu a considerat că este necesar, deoarece prin conjuncţie.
maniera de a prezenta lucrurile şi-a atins scopul Acest tip de transmitere a caracterelor
– acela de a face joncţiunea firească dintre ştiinţă ereditare este caracteristic atât pentru plante cât
şi religie şi de a pătrunde astfel în tainele genezei şi pentru animale. Pe baza unor experimente de
vieţii şi a Universului. acest fel Mendel a formulat prima lege a eredităţii
Sfântul Părinte Arsenie reuşeşte să – disjuncţia caracterelor părinteşti în hibrizi.
prezinte pe larg, la nivelul înţelegerii tuturor
credincioşilor, modul în care călugărul din 3 Arsenie Boca, 2006, Cărarea Împărăţiei, p.
Cehia, Gregor Mendel, matematician prin 214.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 111


În unele cazuri, când se încrucişează doi
părinţi care se deosebesc printr-un singur caracter,
dau în prima generaţie indivizi de acelaşi fel, însă
seamănă doar cu unul dintre părinţi. Este ceea
ce Mendel numeşte dominanţă şi recesivitate;
caracterul unui individ domină, iar al celuilalt
rămâne ascuns.
Sfântul Părinte prezintă în carte unele
figuri edificatoare luate din Cursul de biologie
generală al lui René Jeannel. Trebuie să precizăm
că R. Jeannel a fost prietenul şi colaboratorul
lui Emil Racoviţă şi că a fost adus de acesta în
România ca cercetător la Institutul de Speologie
din Cluj; a predat însă şi disciplina de Biologie
generală la Facultatea de Biologie din Cluj.
Cursul de Biologie generală a lui René Jeannel
este, de fapt, primul curs de evoluţionism apărut
în România, în care se prezintă la nivel academic,
toate cuceririle geneticii moderne, din timpul
său.
Dornic de cunoaştere Părintele Arsenie dirijarea cercetărilor ştiinţifice şi să le orienteze
a descoperit această carte şi a extras adevărul după propriile capricii şi interese.
ştiinţific. Ceea ce Emil Racoviţă nu voia să În 1961 eram student în anul al V-lea şi
accepte a prezentat limpede René Jeannel. am făcut parte din primul schimb de studenţi
Aflându-se în perioada acumulărilor dintre Universitatea “Al. Ioan Cuza” din Iaşi şi
ştiinţifice intelectualul de înaltă ţinută academică, Universitatea “Fr. Schiller” din Yena, Republica
Arsenie Boca acumula pentru nevoinţele Democrată Germană.
duhovniceşti cele mai importante descoperiri ale Ajuns la Yena, în “Cetatea
ştiinţelor pentru a le înţelege şi pentru a le folosi Evoluţionismului”, al lui Ernst Haeckel, unul
la timpul potrivit. dintre cei mai mari partizani ai darwinismului,
Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit am vizitat şi Muzeul Filetic, ctitorie al lui Ernst
este faptul că Sfântul Părinte a ştiut să curăţească Haeckel. Intrând în muzeu am ajuns în faţa
grâul de neghină. A ştiut să selecteze cele mai unor postere mari şi inteligent realizate, în care
valoroase dintre informaţiile oferite de ştiinţe. se prezenta, la adevărata valoare, contribuţia
Situaţia pare simplă, dar nu-i chiar aşa. Eu ştiinţifică a lui Gregor Mendel, August Weistmann
sunt biolog şi am făcut, în perioada 1960-1961, o şi Thomas Morgan. Surpriza a fost cu atât mai
genetică de tip miciurinist, care nu accepta nimic mare, cu cât R. D. Germania făcea parte cu noi
din cuceririle geneticii moderne, ctitorii acesteia, din “Lagărul Socialist” şi accepta încă genetica
Gregor Mendel, August Weismann şi Thomas miciurinistă. Mai mult decât atât, înainte de a
Morgan cu şcoala sa de genetică erau consideraţi pleca la Yena mi-am ales ca lecţie finală pentru
“lachei ai imperialismului anglo-american”, iar practica pedagogică lecţia: Curente reacţionare
teoriile lor reacţionare. în Biologie – mendelismul, weismannismul şi
Desigur că Miciurin a avut merite morganismul. În manualul de liceu pentru clasa
importante în ameliorarea soiurilor de plante a XII-a, Bazele darwinismului era prezentată o
şi în formarea de soiuri noi. Vinovaţi au fost astfel de lecţie.
politicienii, care şi-au permis să intervină în Cât am stat la Yena, mai bine de o lună,

112 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


am fost, în repetate rânduri, la Muzeul Filetic, că cele două caractere ale fiecărui părinte sunt
cel mai mare muzeu de acest fel din lume, în independente şi că disjuncţia se face în mod
acele timpuri şi am tradus şi învăţat informaţiile independent în celulele sexuale ale dihibridului
oferite despre aceşti corifei ai geneticii moderne. (se zice “dihibrid” fiindcă părinţii se deosebesc
De ce am prezentat aceste aspecte? prin două caractere). Celulele sexuale ale
Pentru a arăta că în România postbelică cu greu dihibridului vor fi deci de patru feluri, căci
îţi puteai tăia o cale în educaţie pentru a ajunge ele se vor înfăţişa în cele patru combinaţii de
la înălţimile intelectuale dorite. factori, care determină caracterele: galben şi
Noi abia după eliberarea spirituală din neted, galben şi zbârcit, verde şi neted, verde şi
1964 cu greu am reuşit să intrăm în rând cu zbârcit. Aceste patru feluri de caractere se vor
lumea ştiinţifică, în ceea ce priveşte progresele forma în cantităţi egale, în patru feluri de celule
geneticii. sexuale femele şi patru feluri de celule sexuale
Sfântul Părinte Arsenie şi-a format o mascule, în număr egal, 16 combinaţii deosebite.
structură intelectuală de tip enciclopedic, În virtutea dominanţei caracterelor însă, 9
reuşind să-şi apropie universul ştiinţelor şi să-l combinaţii vor reuni caracterele dominante
valorifice apoi în activitatea sa duhovnicească, galben şi neted, 3 combinaţii asociaţia galben şi
în care ştiinţa şi religia îşi dădeau adesea mâna. zbârcit, 3 combinaţii vor reuni caracterele verde
Revenind la experimentele lui Gregor şi neted şi doar una verde şi zbârcit. În cifre
Mendel, Sfântul Părinte prezintă în Cărarea 4x4=16; 9+3+3+1=16”5.
Împărăţiei ce a obţinut inventivul grădinar Gregor Mendel deduce din acest
atunci când a început să încrucişeze unele plante experiment cea de a doua lege a transmiterii
ce se deosebeau între ele printr-o pereche, două, caracterelor ereditare – Legea disjuncţiei
sau mai multe perechi de caractere. independente a caracterelor în hibrizi.
Lucrând pe mazăre Mendel a ales două Fără a prezenta şi experimentul privitor
soiuri de mazăre, ale căror boabe se deosebeau la hibridarea unor părinţi care diferă prin trei
clar prin două perechi de caractere: boabe cu perechi diferite de caractere ne face cunoscută
tegumentul neted şi de culoare galbenă şi boabe proporţia în care poate să apară în disjuncţia lor
cu tegumentul zbârcit şi de culoare verde. şi anume: 27:9:9:9:3:3:3:16.
Şi, frumos prezintă Sfântul Părinte: “Se Prezentarea legilor lui Mendel nu a fost
vede că că s-a întâmplat ceva ca în visul lui făcută doar pentru a scoate de sub colbul uitării
Faraon, mazărea galbenă a înghiţit mazărea descoperirile călugărului grădinar, ci pentru a
verde”4. arăta cum “gândul se înalţă de la ascultarea cu
Prin hibridarea părinţilor cu boabe netede sapa la tainele ascunse de Dumnezeu, chiar şi
şi galbene cu cei cu boabe zbârcite şi verzi a într-o grădină de zarzavat”7.
obţinut, în prima generaţie, numai plante cu boabe Părintele Arsenie a dorit să ne demonstreze
netede şi galbene. Făcând apoi încrucişarea între că: “Viaţa prin urmare are şi o matematică,
aceste plante a obţinut, în generaţia următoare, deci o explicaţie şi astfel se poate interveni în
patru tipuri de mazăre: cu boabe galbene şi variabilele ei”8.
netede, cu boabe verzi şi zbârcite, cu boabe Dacă Sfântul Părinte a reuşit să ajungă la o
verzi şi netede şi cu boabe galbene şi zbârcite. astfel de înţelegere, ne întrebăm de ce unii
Numărând boabele de la toate soiurile şi făcând o teologi se ridică încă cu vehemenţă împotriva
statistică a constatat că raporturile dintre soiurile ştiinţei şi o lovesc cu vorbe grele
obţinute este de 9:3:3:1.
Explicaţia este simplă: “dacă se admite 5 Idem, p. 217.
6 Ibidem.
4Idem, p. 216. 7 Idem, p. 218.
8 Ibidem.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 113


pentru a o aduce la tăcere? oriunde. Totuşi ei rămân datori cu explicarea
Dacă Gregor Mendel bănuia existenţa multor taine şi nevoi arzătoare, pe care numai
unor factori ereditari, Thomas Hunt Morgan, care partizanii teoriei cromozomice sunt în măsură să
a lucrat pe Drosophila melanogaster (musculiţa le poată da, măcar şi numai până la un loc”10.
de oţet, beţiva) a descoperit existenţa reală a Acceptarea teoriei cromozomiale a
factorilor ereditari, care nu sunt altceva decât eredităţii ţine de structura intelectuală de tip
genele, care se află amplasate în cromozomi. enciclopedic a Părintelui Arsenie Boca şi de
Experimentele sale şi ale şcolii sale de geneticieni acumulările importante din domeniul medicinii.
au condus la elaborarea Teoriei cromosomiale, Părintele avea încredere deplină în ştiinţă fiind
care a revoluţionat genetica modernă. capabil să aprecieze valoarea unor teorii şi
Deci, caracterele sunt controlate de acumulări noi ale cercetărilor ştiinţifice.
gene, care se găsesc în nucleul tuturor tipurilor Datele oferite spre cunoaştere
de celule. Stând la baza caracterelor ereditare credincioşilor sunt esenţiale pentru înţelegerea
genele au fost numite de Părintele Arsenie unor probleme mult mai subtile, cum ar fi –
geneze. Rebotezându-le ne sugerează o legătura ereditatea, mediul şi destinul.
cu geneza biblică. Pentru a înţelege ce este ereditatea dă
În subcapitolul Cu sfiala cuviinţei o definiţie simplă, pe înţelesul tuturor, dar
Părintele Arsenie Boca ne prezintă unele aspecte cuprinzătoare: “Ereditatea ar fi repetiţia
de genetică şi de embriologie umană, chiar dacă părintelui în fii. După cum se vede aievea şi
în acea perioadă unele dintre ele erau mai puţin după cele de până aici, fiii repetă pe părinte
elucidate. În acest sens prezintă forma şi structura numai cu oarecare aproximaţie. Aşa e firesc, de
intimă a spermatozoidului, formula genetică a vreme ce copilul e o sinteză a celor 2 părinţi, o
celulelor sexuale şi realizarea fecundaţiei. sinteză a acelor 4 bunici, a celor 8 străbunici, a
Se vorbeşte despre 23 de perechi de celor 16 stră-străbunici ş.a.m.d”11.
cromozomi, la care adaugă şi cromozomii Putem considera că în fiecare individ
sexuali “X şi Y”, fiind în total 48 de cromozomi. trăiesc mai multe generaţii şi un număr mai mare
Aşa se credea atunci, însă cercetările ulerioare de inşi. Cum altfel poţi explica faptul că o anumită
au demonstrat că formula genetică umană este persoană are unele trăsături somatice sau ale
formată din 44 de cromozomi somatici şi 2 caracterului asemănătoare cu ale unui bunic sau
cromozomi sexuali: 44XX la femei şi 44XY străbunic? Trebuie să înţelegem că ascendenţii
la bărbaţi. 48 de cromozomi au unele maimuţe au o contribuţie cu atât mai mică la formarea
antropoide. Nu contează aceste inexactităţi, descendenţilor cu cât sunt mai îndepărtaţi.
esenţa procesului de fecundaţie fiind perfect Părintele Arsenie Boca studiind cu atenţie
prezentată. mărită şi cu interes cartea profesorului universitar
“Ajunşi până aici, e bine să urmărim cu N. Mărgineanu Psihologia persoanei, a înţeles
de-amănuntul această simfonie a infinitului mic pe deplin rolul genelor adică a genezelor:
biologic”9. “Geneza e un centru condensat de materie
Am rămas plăcut impresionat de vie,având să conducă: multiplicarea celulelor,
înţelegerea şi de receptarea de către Părintele obţinerea formei anatomice a organelor şi
Arsenie a acestor acumulări noi şi mai ales de a sistemelor, ritmul fiziologic, armonizarea
prezentarea lor pe înţelesul tuturor credincioşilor: şi sincronizarea funcţională cu organismele
“Mai cârtesc unii zicând că observaţiile valabile vecine din competenţa altor geneze, precum
pentru o muscă nu pot fi aplicate cu aceeaşi
valabilitate şi rigoare omului. Bună e frâna 10 Idem, p. 224.

9 Idem, p. 222. 11 Idem, p. 224.

114 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


şi durata acestora. Geneza trebuie să ştie dominante (având o inteligenţă genetică pură)
şi să facă: arhitectură, anatomie, calculul prin împerechere vor da naştere la indivizi
rezistenţelor, chimie, fiziologie, operare activă, inteligenţi (inteligenţi prin dominare, având o
apărare preventivă, armonie muzicală, cutie geneză dominantă şi una recesivă). Acum, dacă
de rezonanţă, armonizare istorică, previziune, doi indivizi de acest fel (cu această structură
servicii de siguranţă – multe de toate”12. genetică) se împerechează pot da naştere la
Lăsând la o parte faptul că atribuie genelor, urmaşi de trei feluri: inteligenţi puri, inteligenţi
adică genezelor prea multe funcţii, existenţa prin dominanţă şi idioţi puri.
şi funcţionalitatea lor este esenţială pentru Dacă părinţii au câte o geneză dublu
edificarea şi supavieţuirea unor organisme. recesivă, dar care controlează caractere diferite,
Folosind expresia geneze, Sfântul Părinte vor da prin împerechere, copii normali, dar
a intuit prin acestea că Dumnezeu a dotat purtătorii celor două geneze recesive. Prin
organismele cu structurile necesare care să le împerechere între ei ar putea da copii care au
asigure independenţa şi funcţionalitatea. De fapt, ambele tipuri de defecte.
prin fecundaţie oul şi viitorul organism primesc Prezentăm aici un exemplu foarte
informaţii genetice atât de la mamă cât şi de la convingător ales de autor: “Se zice că o artistă
tată. Cu alte cuvinte noi ne începem viaţa ca din Holywood, cetatea filmului cu multă atenţie
fiinţe duble. Acest aspect influenţează mult viaţa: faţă de ideile genetice, privitoare la regenerarea
“Duplicarea se aplică fiecărei particule din miile rasei omeneşti, a scris lui Bernard Shaw, care
de geneze, cu care începem viaţa. Fiecare fel de în ochii ei trecea cel mai deştept om din lume,
substanţă este prezentă în fiecare celulă în două propunându-i sacrificiul de a-l lua în căsătorie,
doze: perechea de geneze. O geneză din fiecare în credinţa că urmaşii lor vor avea inteligenţa lui
pereche vine de la tată, cealaltă de la mamă”13. şi frumuseţea ei, fiind astfel cei mai frumoşi şi mai
Desigur că cele două geneze controlează deştepţi copii din lume. Se spune de asemenea că
acelaşi caracter: culoarea ochilor, forma nasului Shaw ar fi respins oferta, temându-se ca lucrurile
etc. În situaţia în care o geneză dintr-o anumită să nu se petreacă pe de-a-ndoaselea şi copiii să
pereche este defectuoasă, ea poate fi acoperită, moştenească ... inteligenţa artistei şi frumuseţea
prin dominanţă de geneza pereche. Existenţa lui Shaw. Judecând după cazul de adineauri, se
genezelor în perechi reprezintă o resursă de pare totuşi că artista a avut dreptate”15.
asigurare a individului: “Socotind dublarea Sfântul părinte nu a dat dreptate artistei
genezelor în această lumină e lămurit că doar pentru a se comporta ca un gentleman,
asigurarea pe care o aduce constituie raţiunea genetica modernă a demonstrat că inteligenţa
biologică pentru care avem doi părinţi în loc de este dominantă în raport cu prostia. Şi nu ne
unul”14. îndoim că Bernard Shaw a fost un om inteligent
Cu aceeaşi uşurinţă Sfântul Părinte pur-sânge.
elucidează mecanismul eredităţii. Pentru Ceea ce este important să înţelegem este
o înţelegere deplină apelează la exemple că genezele recesive se manifestă doar atunci
concrete. Dacă tatăl are ambele geneze pentru când sunt perechi, iar posibilităţile de grupare
inteligenţă recesive (fiind un idiot genetic pur), a genezelor sunt infinite: La formula genetică
iar mama are ambele geneze pentru inteligenţă umană (44XY bărbaţi şi 44XX femei) numărul
combinărilor poate ajunge, după calculele lui T.
12 Idem, p. 225 -226.
Morgan la 282.429.536.481 de posibilităţi16.
13 Idem, p. 227. 15 Idem, p. 230.

14 Idem, p. 228. 16 Idem, p. 232.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 115


Se întreabă, în mod firesc, autorul, cine lor în descendenţă scade în progresie geometrică.
determină apariţia şi manifestarea genezelor Urmărind mecanismul transmiterii caracterelor
recesive cu toate necazurile provenite de ele?: ereditare în generaţii ne dăm seama că genezele
“Hazardul, întâmplarea ?” E ăsta un răspuns? recesive producătoare de tare genetice sau de
Părintele nu acceptă un astfel de răspuns manifestarea lor în fenotip este cu atât mai mare
şi consideră că doar Dumnezeu: “cel care a cu cât împerecherea şi formarea de copii se face
creat viaţa din nimic. Autorul Vieţii şi al legilor între rude mai apropiate: fraţi, veri de gradul I, II,
ei e Dumenzeu, ştiutorul şi susţinătorul lor în III, IV etc. Aceasta deoarece genezele recesive
desfăşurarea timpului. se transmit într-o anumită proporţie la generaţiile
Realitatea, oricare, nu se explică următoare şi se pot dubla cu atât mai repede cu
suficient, fără referinţă şi la creatorul ei, care e cât reproducătorii sunt rude mai apropiate genetic
Dumnezeu, nu ştiinţa omului. de părinţii lor, posibilitatea întâlnirii fiind mult
De aceea se şi întâmplă atâta gâlceavă, mai mare.
fiindcă realitatea vie şi îndeosebi omul e Pornind de aici, atât Biserica, cât şi legile
socotit mai mult din partea lui materială, supus sociale nu permit căsătoria între rude apropiate,
simţurilor, analizelor şi microscoapelor. Omul, acţionând în mod asemănător.
în întregul lui, e din ce în ce mai necunoscut. De Pe bună dreptate Părintele Arsenie Boca
aceea, cei ce se mărginesc numai la cunoştiinţe ţine să menţioneze că: “Se poate vedea – pentru
unilaterale, inevitabil ajung la înfundătura cine vrea să vadă – că un atare chip de a
aroganţei care nu ştie nimic – ceea ce păţesc rezolva gâlceava între ştiinţă şi religie nu
numai peticarii ştiinţei. presupune nicidecum o renunţare la atitudinea
A nu şti şi a recunoaşte aceasta, nu e ştiinţifică. În marele cadru de mister al lumii,
totdeauna o vinovăţie – uneori e chiar virtute; atât în infinitul mare, cât şi în infinitul mic,
însă a şti puţin şi a face gâlceavă că ştii totul, atitudinea ştiinţifică poate continua să-şi
este o descalificare şi ruşine, şi totdeauna o dezvolte valorile ce-i sunt proprii. Ceea ce însă
vinovăţie”17. trebuie combătut, în lumina analizelor de până
De ce este Sfântul Părinte atât de tăios în acum, este aroganţa ştiinţifică, dogmatismul ei
această analiză? Deoarece în această tagmă de îngust şi miop, vicii pe care, de altfel,
oameni intră mai ales unii atei care consideră adevăraţii savanţi nu le practică niciodată”20.
că ei ştiu totul şi că au descoperit toate tainele Sfântul Părinte este tranşant în ceea
Universului. ce priveşte raportul dintre ştiinţă şi religie:
Mai departe consemnează autorul: “Cel
“Pricepem prin urmare, fără să trebuiască a
ce ştie mult, cu adevărat, încât împingând
înghesui Genetica la colţul neputinţei cu urgia
întrebările a ajuns să dea de limitele cunoaşterii
întrebărilor, că problema eredităţii mai are un
ştiinţifice, pe acela consecvenţa şi adeverirea
capăt, dincolo de biologie şi probabilitate. Chiar
teoretică îl duc până în sanctuarul religiei”18.
numai factorul eredităţii, ca să fie cunoscut
Sfântul Părinte a rămas impresionat de
îndeajuns, depăşeşte limitele ştiinţei pozitive”21.
faptul că: “în persoana noastră trăiesc mai multe
În subcapitolul Dispoziţii de drept
generaţii şi un număr mare de inşi”19.
bisericesc confirmate de genetică, Sfântul
Aceasta însemnând că în genezele noastre
Părinte ne atrage atenţia cu luare aminte: “În
persistă unele de la părinţii, moşii şi strămoşii
spiritul teoriei cromozomice, putem înţelege
noştri. Adică: pe măsură ce creşte numărul
şi unele norme de drept bisericesc, ca de pildă
ascendenţilor în progresie aritmetică, contribuţia
oprirea căsătoriei între rudenii. Astfel, la rudenia
17 Idem, p. 232.
18 Idem, p. 233. 20 Idem, p. 234.
19 Idem, p. 225. 21 Ibidem.

116 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


de cosângenitate, în linie directă căsătoria e apar în cromozomi, de unde nu erau aceste
oprită la infinit; iar în linie colaterală se granule infinitenzimale degenerative şi cu urmări
îngăduie abia la depărtarea de gradul opt .......... dezastruoase, pentru o eventuală progenitură ?
......... De la un strămoş primar, se transmit Ca să răspund pe scurt, genezele recesive apar
în copii, nepoţi strănepoţi – cum zice Scriptura în ascendenţi în chip independent, nu după legile
– până la al treilea şi al patrulea neam câteva probabilităţii, ci după legile care atârnă peste
grupuri de geneze recesive – urmare a cine ştie ce fărădelegi.
păcate – însă în stare latentă. Dacă se urmează Toate faptele omului, toate mişcările lui,
şirul căsătoriilor cu persoane sănătoase în se înseamnă undeva, într-o nevăzută carte şi se
privinţa aceea, genele lor dominante acopăr înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta îşi trage
infirmitatea corespunzătoare şi, astfel, urmaşii urmaşii sub povara isprăvilor sale. Legile vieţii
au toată aparenţa sănătăţii.”22 sunt legile Creatorului, păcătuieşti împotriva
Această “toată aparenţă a sănătăţii”23 lor, nu scapi fără mustrarea lui Dumnezeu. Deci
înseamnă că poţi fi purtătorul unor gene recesive, nu ne tocmim că Dumnezeu n-ar avea cuvânt
însă acestea nu se manifestă atunci când sunt în biologie şi că venirea lui Iisus la nuntă ar fi
acoperite de geneze dominante. numai un simplu fapt divers, fără o semnificaţie
Trebuie să atragem atenţia că toate aceste neînchipuit mai largă pentru aducerea şi
acumulări ştiinţifice erau folosite de Sfântul conducerea personală a fiecărui om ce vine în
Părinte şi în viaţa duhovnicească de zi cu zi. De lume.”24
altfel, se specifică în Acatistul Preacuviosului În ultimul timp am primit informaţii,
Părinte Arsenie Boca: “Pe cei ce nu se potriveau mai ales de pe internet, în care nu am suficientă
la căsătorie îi opreai ... încredere, că anumite trăiri psihologice puternice,
- Bucură-te că de la căsătorie nepotrivită îi anumite crize ale conştiinţei pot induce anumite
opreai.” (Icosul 5) modificări în structura genelor, determinând
Cum ne putem explica ştiinţific apariţia apariţia unor gene recesive.
genelor recesive ? Multe mecanisme genetice Totdeauna am gândit că astfel de
au fost desluşite, însă multe rămân încă ascunse modificări ar putea fi provocate numai de
şi intră în sfera a ceea ce ştiinţa numea într-o impactul cu anumite substanţe chimice. Nu mi-
anumită perioadă a dezvoltării sale “hazard şi am pus niciodată problema că astfel de substanţe
necesitate”. Această expresie acoperă perfect ar putea fi secretate de unele glande interne sau
hăul necunoaşterii noastre. de neuroni, de unele şocuri psihice, evenimente
Merită să urmărim cu atenţie unele neaşteptate care surprind organismul nepregătit.
explicaţii date de Sfântul Părinte : “După teoria O crimă, o nedreptate strigătoare la cer, o
cromozomică văzurăm cum apar genele groază insuportabilă produsă de cunoscuţi sau
recesive în urmaşi: după legile eredităţii care necunoscuţi rămân fără urme în trăirile noastre?
nu sunt altceva decât legile probabilităţii. După Nu ar putea avea efect asupra unor gene care,
textul Scripturii e clar că toată recesivitatea din dominante să devină recesive ? Acum parcă
apare în părinţi pe urma vre-unui păcat. Ştiinţa, îmi vine greu să anulez astfel de gânduri.
neavând termenul, nu poate da răspunsul Sfântul Părinte a dat un nume acestor
la întrebarea: cum au apărut în ascendenţi manifestări, acestor trăiri la limita
genezele defective, prin ce accident, sau după suportabilităţii – le-a numit păcate. Păcate
care legi ? Sau mai pe larg: prin ce împrejurare făcute cu voie sau fără voie, cu ştiinţa sau cu
independentă şi anterioară procesului eredităţii neştiinţa, cu cuvântul sau cu fapta, păcate
adânci, care sapă şi în structura intimă a genelor
22 Idem, p. 238. noastre.
23 Ibidem. 24

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 117


Nu putem să nu scoatem la lumină Bucură-te lună din Viaţa de Sus ....” (Icosul1).
un alt mărgăritar al minţii Sfântului Părinte
ascuns în paginile monumentalei cărţi Cărarea Cărarea Împărăţiei reprezintă o comoară
Împărăţiei: duhovnicească, o carte de învăţătură care ne
“Înainte de a exista ca persoane pământeşti, învaţă să nu trecem prin viaţă alergând doar
existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu. Cine după hrana materială, după hrana digerabilă, ci
ştie dacă nu El are de adus în viaţa pământească, mai ales după hrana spirituală. Să nu trecem prin
în fluviul timpului, atâtea feţe omeneşti încât viaţă ca fiinţele necuvântătoare, ci să descoperim
numărul lor să împlinească toate posibilităţile măreţia creaţiei pentru a-l slăvi pe Dumnezeu.
de configuraţi câte le oferă structura noastră Am căutat mult timp cartea Cărarea
genetică ? Împărăţiei dar n-am găsit-o în librării, nici în
De faptul că suntem oarecum anteriori Librăria Mitropoliei de la Iaşi. Făcând acest
faţă de forma noastră pământească, Dumnezeu pelerinaj am găsit-o la Prislop. Am considerat
ne spune, învăţându-l pe Ieremia, când acesta că de fapt, mi-a fost dăruită de Sfântul Părinte
încearcă să se apere de misiunea cu care-l Arsenie Boca, atât de mult m-am bucurat.
rostuise pe pământ: Pelerinajul făcut la Sfântul Mormânt al
Ieremia 1:5 Părintelui Arsenie Boca ne-a oferit nu numai
„Înainte de a te urzi în pântece ... te-am posibilitatea de a ne întâlni cu Sfântul Părinte,
sfinţit şi te-am rânduit prooroc printre popoare. ci şi de a merge pe urmele sale.
Suntem prin urmare de obârşie spirituală, În Paraclisul Părintelui Arsenie Boca se
făpturi spirituale, trimise vremelnic într-o spune:
închisoare de carne şi oase, şi împlinind un “Doctor şi tămăduitor de orice suferinţe, te
destin, între ceilalţi fii ai lui Dumnezeu ca fraţi rugăm, vindecă-ne pe noi, fiii tăi, şi pe cei ce îi
ai noştri.”25 aducem în lacrimi şi rugăciuni la crucea sfântă
Dacă ai ochi de citit citeşte; dacă citeşti a mormântului tău izvorâtor de pace, de har
trimite informaţiile în memorie; dacă le-ai şi de binecuvântarea ta de bun părinte şi sfânt
trimis în memorie pune mintea să le pitrocească, Părinte.”
să le tălmăcească, să scoată din ele lumina Se cuvine atât eu cât şi ceilalţi pelerini să
dumnezeiască cu care Dumnezeu l-a învrednicit mulţumim doamnei Lucreția Hârlăuanu, care a
pe Părintele Arsenie Boca pentru a putea organizat în condiţii foarte bune acest pelerinaj şi
deschide ochii minţii noastre, pentru a-l simţi pe ne-a dus la întâlnirea cu Sfântul Părinte Arsenie.
Dumnezeu în scurta noastră trecere prin viaţă. Prin maniera în care a realizat puntea de
Sfântul Părinte a fost Omul legătură între religie şi ştiinţă, pentru modul în
lui Dumnezeu. De altfel, aşa cum se spune în care a introdus şi valorificat ştiinţa într-o carte
Acatistul Părintelui Arsenie Boca: de teologie Părintele Arsenie Boca ne aduce în
“Bucură-te, că maica ta Cristina soare şi lună faţa lui Dumenzeu capabili să-i apreciem şi să-i
a visat că are în pântece, după ce te-a zămislit; slăvim Creaţia.
Bucură-te, căci cu adevărat soare pentru noi
ai fost;
Bucură-te, căci ca soarele şi luna, în viaţă,
ai luminat Prof. Univ. Dr. Gheorghe MUSTAţă , Iași
Bucură-te soare din Munţii apuseni apărut;

Idem, p. 236.
25 Idem, p. 236 – 237.

118 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


19. Biserica, azi

„Despre societatea de astăzi


care ne împinge spre o utopie
impusă”
(Un dialog duhovnicesc, viu şi deosebit de
sincer cu Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan Selejan
– Noul Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al
Banatului )
În cele ce urmează vă invităm să luaţi
aminte, cu multă seriozitate şi responsabilitate,
la întâlnirea de suflet cu Părintele Arhiepiscop
şi Mitropolit Ioan Selejan – fostul “Ioan al
munţilor” sau “Ioan din Carpaţi” iar în prezent fost Arhimandrit și Superior al Așezămintelor
- Noul Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Româneşti de la Ierusalim; în 9 iulie, anul 1994
Banatului, căci veţi asista, cu mult folos, la un a fost ales Episcop al Covasnei și Harghitei; a
viu, folositor şi binecuvântat dialog duhovnicesc, fost hirotonit Episcop la Mănăstirea “Sf. Prooroc
realizat şi purtat cu Arhiereul demn şi destoinic Ilie Tesviteanul” din oraşul Toplița, județul
ori pilduitor Ioan Selejan – care s-a născut la Harghita în 20 iulie anul 1994; în 25 septembrie
16 noiembrie anul 1951, în localitatea Pietrani, 1994 a fost instalat Episcop al Covasnei și
judeţul Bihor, fiind primul Episcop al Episcopiei Harghitei, la Miercurea Ciuc.
Covasnei și Harghitei, înființată în anul 1994... În ziua de 12 septembrie. anul 2007 a
Studiile sale sunt următoarele: Liceul „Constantin fost unul din cei trei candidați la scaunul
Brâncuşi” din Oradea, promoția 1971; Facultatea patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române. Pe 23
de Instalații și Automatizări din București, februarie, anul 2008 sinodul mitropolitan
promoția anului 1976; Seminarul Teologic din ortodox de la Iaşi l-a desemnat drept candidat
Craiova, promoția 1986; Facultatea de Teologie pentru funcția de Mitropolit al Moldovei și
Ortodoxã din Sibiu, promoția anului 1990; Bucovinei. În urma şedinţei Sfântului Sinod al
Institutul Biblic din Ierusalim, perioada anilor Bisericcii Ortodoxe Române din luna iunie, anul
1991-1994; Cursurile de doctorat le-a urmat la 2009, Preasfinţitului Părinte Episcop Ioan al
Institutul Biblic din Ierusalim, domeniul Biblice, Covasnei şi Harghitei i-a fost acordat titlul de
Egiptologie și Orientalistică. Iar din activitatea sa Arhiepiscop Onorific, ca un gest de răsplată,
bogată şi deosebită spicuim următoarele: În anul preţuire şi profundă recunoştinţă pentru întreaga
1980 și-a început viața monahală la Mănăstirea sa activitate, plină de trudă, jertfă şi sacrificiu, în
Lainici, județul Gorj; a fost hirotonit diacon la cei şaisprezece ani de Arhipăstor duhovnicesc al
aceeaşi mănăstire în 6 august anul 1990; a fost ţinutului românesc din centrul ţării, al Covasnei
hirotonit preot la Mănăstirea Tismana în 15 şi Harghitei. Aceasta s-a petrecut după mari şi
august anul 1990; între anii 1990-1994 a fost multe lupte. După decembrie 1989, pe fondul
Starețul Mănăstirii Lainici; în anul 1994 a frământărilor existente în viaţa credincioşilor din
judeţele Covasna şi Harghita,
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 119
a fost reluată propunerea de înfiinţare a unei Selejan - Superiorul Aşezămintelor româneşti
Episcopii pentru credincioşii români ortodocşi de la Ierusalim şi Iordan. La praznicul Sfântului
din judeţele Harghita şi Covasna. Asociaţiile Prooroc Ilie Tesviteanul, în 20 iulie anul
locale, Liga cultural-creştină „Andrei Şaguna“ 1994, la Mănăstirea „Sfântul Ilie“ din oraşul
din municipiul Sfântu Gheorghe şi Fundaţia Topliţa, judeţul Harghita, s-a săvârşit hirotonia
cultural-creştină „Miron Cristea“ din municipiul Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioan Selejan
Miercurea Ciuc, întreprind numeroase demersuri ca Episcop al Covasnei şi Harghitei, fiind întronizat
pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe de aici, la 25 septembrie acelaşi an, la Miercurea Ciuc.
printre care amintim: audienţa la vrednicii de Şi unde în cei 20 ani de păstorire, Preasfinţitul
pomenire şi de vie memorie sau amintire Părinte Episcop Ioan Selejan a înmulţit, dezvoltat
Patriarhul Teoctist Arăpaşu şi la Mitropolitul şi crescut numărul parohiilor de la 99 la 135 de
Antonie Plămădeală al Ardealului (1991, 1992). unităţi, a hirotonit 90 de preoţi, s-au construit
În cadrul Zilelor „Nicolae Colan“ de la 34 de biserici, 7 mănăstiri şi schituri, 5 capele
Sfântu Gheorghe, din 4-5 decembrie anul 1993, în militare, 25 de case parohiale, au fost reparate
prezenţa Mitropolitului Dr. Antonie Plămădeală, 96 de biserici şi 67 de case parohiale, au fost
se discută problema înfiinţării unei Episcopii cu restaurate şi repictate 49 de biserici. Iar Duminică,
sediul la Sfântu Gheorghe (Arcus) sau Covasna. 23 august anul 2009, s-a mai scris o dată de aur
În şedinta Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei în hronicul Ortodoxiei de pe aceste bătrâne şi
Sibiului din 9 ianuarie anul 1994 a fost propusă vitregite meleaguri: cu prilejul împlinirii a 15 ani
pe ordinea de zi, de către Mitropolitul Antonie de existenţă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei,
Plămădeală, după discuţia preliminară cu întâistătătorul acesteia, Părintele Episcop Ioan
Patriarhul Teoctist şi membrii Sfântului Sinod al Selejan, a fost înălţat în treapta arhierească,
Bisericii Ortodoxe Române, înfiinţarea unei onorifică de Arhiepiscop, de către Preafericitul
episcopii pentru zona Harghita-Covasna. La data Părinte Daniel Ciobotea – Patriarhul Bisericii
de 11 ianuarie anul 1994, Adunarea Naţională Ortodoxe Române…
Bisericească a hotărât înfiinţarea acestei noi În urma mutării la veşnicele şi cereştile
eparhii. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe lăcaşuri a vrednicului Mitropolit al Banatului
Române a aprobat, în şedinţa din zilele de 22- – IPS Părinte Dr. Nicolae Corneanu, în toamna
23 martie anul 1994, la propunerea Adunărilor anului trecut, la 16 decembrie 2014, membrii
Eparhiale ale Arhiepiscopiei Sibiului şi Episcopiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Albei Iulia, organizarea şi delimitarea teritorială l-au ales, în scaunul mitropolitan vacant, pe ÎPS
a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, cu reşedinţa Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan al Covasnei şi
în municipiul Miercurea Ciuc. Harghitei, iar a patra zi de Crăciun - duminica,
În prezenţa vrednicului şi distinsului adică în data de 28 decembrie 2014, a avut loc,
Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală al Ardealului, în Catedrala Mitropolitană a Banatului din
în 31 mai anul 1994, la Catedrala Ortodoxă Timişoara, ceremonia de întronizare a noului
din municipiul Miercurea Ciuc s-a constituit şi vrednicului ierarh – Părintele Ioan Selejan
Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul
a Covasnei şi Harghitei, iar în 12 iulie anul Banatului.
1994, Colegiul Electoral Bisericesc a procedat Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan Selejan –
la alegerea întâistătătorului nou-înfiinţatei Noul Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al
Episcopii a Covasnei şi Harghitei, cu sediul Banatului, ne-a acordat un interviu în care ne
la Miercurea Ciuc, sufragană a Mitropoliei vorbeşte despre lucruri ce ţin de organizarea şi
Ardealului, în persoana Arhimandritului Ioan abordarea anumitor aspecte din eparhia în care a

120 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


fost recent întronizat, dar şi despre probleme ale înţelepciune cărarea celor care vin după ei. Mai
societăţii de astăzi, ale omului aflat tot mai mult mult, au reuşit să aducă un climat de pace cu toate
în faţa pericolului însingurării şi secularizării.  cultele din acest oraş şi să aşeze în locul toleranţei
- Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop iubirea frăţească.
şi Mitropolit Ioan, prin voia lui Dumnezeu, aţi - Dacă aţi amintit de relaţiile cu celelalte
ajuns Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit culte şi confesiuni  religioase, cum vedeţi această
al Banatului. Cum v-au primit credincioşii provocare, dat fiind cadrul confesional mult
bănăţeni? mai larg decât cel din Covasna şi Harghita, veţi
- Bine ziceţi că prin voia lui Dumnezeu, continua cele întreprinse de înaintaşi sau veţi
că altfel nu s-ar fi împlinit acest lucru. Am fost căuta o altă cale de dialog interconfesional?
primit cu multă bucurie aici. Pe dealul Coşeviţei, - Cu siguranţă voi continua să întăresc
la intrarea în judeţul Timiş, zeci de credincioşi, buna convieţuire dintre culte şi în acest sens la
preoţi, monahi şi monahii au venit cu tricolorul în recepţia din ziua de Anul Nou am invitat toate
mâini şi cu ochii în lacrimi şi mi-au urat cuvinte cultele, inclusiv pe cel mozaic, pentru a risipi
de  bun venit în Mitropolia Banatului. A fost un orice îndoială din sufletele lor, ba chiar am spus
moment emoţionant şi pentru ei, dar şi pentru că voi da fiecăruia o cheie prin care pot deschide
mine. Ba chiar am considerat că se retrăieşte oricând uşa Mitropoliei, această cheie fiind cheia
momentul Unirii celei Mari, cu cei care veneau iubirii ce ne apropie unii de alţii, dar mai ales de
din toate părţile la Alba Iulia, aşa după cum şi Dumnezeu.
eu nu am venit singur spre Timişoara, ci însoţit Apoi a urmat Săptămâna de Rugăciune
de mai mulţi credincioşi, preoţi şi monahi din pentru Unitatea Creştinilor, unde ne-am întâlnit
Eparhia Covasnei şi Harghitei se întâlneau în din nou şi am fost plăcut surprinşi că au fost
acelaşi duh de bucurie şi unitate românească prezenţi şi reprezentanţii cultului musulman. Cu
cu cei de aici, din părţile Banatului. Am simţit acest prilej, am întărit încă o dată că avem fiecare
lucrarea lui Dumnezeu şi orice aş mai spune o candelă şi o cărare prin această lume ce duce
despre acest moment, cred că ar fi de prisos. către Împărăţia lui Dumnezeu. Mai trebuie să
- Ce aţi făcut mai întâi după ce aţi fost ştim că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi la fel pentru
întronizat ca Mitropolit al Banatului? că atâta timp cât în pieptul nostru bate o inimă,
- Am simţit datoria morală să aduc înseamnă că suntem toţi creaţia lui Dumnezeu.
mulţumire Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului - Cum vedeţi anul ce abia a început, cum
şi tuturor sfinţilor, apoi în  mod special Sfântului ar trebui să ne raportăm la drumul nostru prin
Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului, lume, mai ales că nesiguranţa zilei de mâine
motiv pentru care am şi mers în prima zi după devine tot mai evidentă?
întronizare la Mănăstirea Partoş pentru a oficia - Anul acesta, declarat Anul omagial
Acatistul sfântului. De asemenea, se cuvine al misiunii parohiei şi mănăstirii azi, ar trebui
să aduc mulţumire Preafericitului Părinte să-l începem cu rugăciune şi să-l încheiem cu
Patriarh Daniel şi membrilor Sfântului Sinod rugăciune. Se întâmplă însă că de multe ori punem
pentru încrederea acordată şi pentru misiunea accentul pe aspectele mai puţin importante ale
încredinţată la cârma acestei istorice eparhii. vieţii cotidiene şi dialogul cu Dumnezeu rămâne
Aş mai aminti că nu am putut să fac primii mai pe urmă, însă ar trebui să începem de aici, de
paşi în acest drum al crucii Banatului până când la relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu aproapele şi
nu am coborât cu recunoştinţă scările ce duc la atunci toate celelalte se vor adăuga nouă. Spun
vrednicii Mitropoliţi Vasile Lăzărescu şi Nicolae acest lucru prin faptul că aceasta este misiunea
Corneanu, care au reuşit să netezească cu multă noastră, a Bisericii, să ne rugăm lui Dumnezeu

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 121


pentru ţara noastră, pentru poporul român de
pretutindeni, pentru oastea ţării şi să-i pomenim pe
cei care au murit în închisori, lagăre şi deportări,
adică pentru toţi eroii şi martirii care s-au jertfit
pentru demnitatea, libertatea şi unitatea noastră,
a românilor.
Rugăciunea, altfel spus, este mâna lui
Dumnezeu întinsă către semeni, iar dacă nu
ridicăm şi noi mâna spre El, ne va fi foarte greu
să reuşim să răzbatem prin lume. Chiar şi în
Adunarea Eparhială de la Timişoara am subliniat
câteva din direcţiile ce doresc să le urmărim în
acest an, printre care lucrarea filantropică să
fie prioritară, Biserica să fie mereu în sprijinul
celor aflaţi în suferinţă, să avem în atenţie satele
depopulate care se pot destrăma, preoţii care sunt
în aceste parohii misionare, bisericile de lemn
monument istoric, adevărate tezaure ale culturii
şi credinţei neamului românesc şi  repet, înainte care trăieşte într-o regiune din sud-estul Europei.
de toate, să nu uităm să ne rugăm. Marile bătălii nu s-au dat pe câmpurile de
- Întrucât aţi amintit de importanţa luptă, ci în conştiinţa unui om şi a unei naţiuni,
culturală a locaşurilor de cult în definirea iar cine va câştiga această mare bătălie culturală
identităţii naţionale, considerându-le tezaure va domina lumea. Cultura este mintea unui neam! 
culturale, credeţi că în viitor factorul cultural Avem, ca naţie, atâta minte câtă cultură avem.
poate deveni determinant la evidenţierea În spaţiul mental al unui neam se plămădeşte
României în spaţiul european? viitorul lui. În cultură se ascund marile taine ale
- Identitatea naţională se păstrează prin unui neam, iar taina neamului nostru este sfântă
cultură, cultura fiind ogorul unde cresc florile unui deoarece creştinismul a sfinţit mintea şi cultura
neam. Nu putem vorbi despre cultura naţională neamului nostru.
fără să amintim contribuţia Bisericii la definirea Şi în ceea ce priveşte participarea
identităţii noastre ca neam, mai ales că toate factorului cultural la evidenţierea României în
evenimentele majore ale neamului s-au realizat spaţiul european, putem fi convinşi de acest
cu sprijinul ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor lucru atâta timp cât o parte din taina lumii este
dornici de mai binele acestei naţiuni. tezaurizată şi în cultura noastră românească. De
Astăzi, cultura română este supusă aceea, avem datoria morală de a păstra acest
efectului globalizării şi, în loc să fie în progres, tezaur pentru că face parte din tezaurul universal
mai mult asimilează curente şi idei din exterior. al omenirii. Cultura română este şi ea o stea din
Am putea afirma că avem de-a face cu o constelaţia culturii universale.
agresiune culturală externă care nu întotdeauna - Aşadar, putem vorbi fără să greşim
este de calitate şi nu promovează idei de o înaltă despre importanţa culturii române în context
ţinută morală. Se pune însă întrebarea: până unde universal, dar şi despre integrarea ei într-o
o cultură poate primi şi elemente din exteriorul dimensiune cosmică? 
său? Dacă nu vom reactiva izvoarele culturii - Cu siguranţă nu vom greşi, dat fiind
româneşti, riscăm să devenim doar o populaţie

122 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


că amplitudinea cosmică a culturii noastre a de iubire şi frăţietate, spre bucuria îngerilor şi
dovedit-o însuşi ţăranul român. El şi-a construit preamărirea Creatorului nostru.
casă cu pridvor, de unde niciodată nu s-a exclus - Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, dacă
din universul astral, nu s-a exclus din comuniunea i-aţi întâlni într-o bună zi pe oamenii care vor citi
Luceafărului sau a Carului Mare. Ţăranul român acest interviu, cu ce le-aţi spune să înceapă spre
şi-a construit pe bolta cerului un car din stele, a nu greşi cărarea ce duce la porţile raiului?
fiind permanent în dialog cu Lumina din univers. - Să nu uite rugăciunea, pentru că toţi cei
El întreba stelele când să pună plugul în brazdă şi care se roagă se pot muta o clipă în cer, acolo
când să arunce viaţa sub brazdă. rugăciunea lor se poate uni cu cea a îngerilor,
Prin braţul ţăranului român, Dumnezeu pentru că împreună suntem chemaţi să ne
Şi-a continuat actul de creaţie şi a revărsat pe împărtăşim din potirul iubirii lui Dumnezeu. Să
mai departe darul vieţii. Din pridvorul casei sale, înmulţească dreptatea, bunătatea şi milostenia,
românul n-a dialogat doar cu astrele, ci şi cu Cel să adauge peste toate iertarea şi cu siguranţă
Care le-a semănat pe albastrul ogor al cerului. vor primi bucuria cerească ce-i va călăuzi toată
Dumnezeu seamănă stele în cer, iar pe pământ viaţa şi astfel având candela iubirii nestinsă vor
l-a lăsat pe om în locul Lui să semene bobul de putea deschide porţile raiului. (Cf. Pr. Zaharia
grâu. Cultura română nu este un adaos la cultura Pereş – Interviu cu ÎPS Părinte Arhiepiscop şi
universală, ci este parte integrantă, păstrând în Mitropolit Ioan - http://www.ziarullumina.ro/
ea marile adevăruri: de unde am venit şi spre ce interviu/societatea-de-azi-ne-impinge-spre-o-
spaţii siderale ne îndreptăm. utopie-impusa).
- Cum vedeţi omul de astăzi - mai aproape În încheiere vom afirma şi susţine cu toată
de Dumnezeu sau mai indiferent de tot ceea ce convingerea că prin publicarea acestor convorbiri
înseamnă spiritualitate, credinţă, iubire, atenţie duhovniceşti cu un cunoscut, recunoscut şi
pentru celălalt, dat fiind că avem la îndemână renumit ierarh şi slujitor al Bisericii noastre,
atâtea mijloace de comunicare într-o lume a strămoşeşti şi dreptmăritoare – Înaltpreasfinţitul
informaţiilor de tot felul? Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan Selejan –
- Cred că, deşi putem comunica foarte căruia îi dorim să aibă parte, în continuare, de mult
repede oriunde şi oricând, omului de azi îi este spor şi de alese împliniri duhovniceşti, ne conferă
frică de iubire, trăieşte tot mai însingurat, precum privilegiul unui frumos cadou, destinat sufletului
un val fără ţărm, un val care nu mai îndrăzneşte şi cugetului nostru, al cititorilor şi credincioşilor,
să sărute ţărmul. Societatea de azi ne împinge motiv pentru care îi mulţumim în mod deosebit,
spre o utopie impusă. Cu toate că avem atâtea dorindu-i să aibă parte, în continuare, de multă
mijloace de comunicare şi reţele de socializare, sănătate şi binecuvântată putere de muncă,
aşa cum se tot vorbeşte, riscul singurătăţii sau acum, în noua ascultare şi vrednica misiune de
al falselor prietenii este tot mai mare, pentru că Arhipăstor al tuturor dreptămăritorilor credincioşi
nu mai avem în suflete iubirea faţă de semeni, din latura de Vest a ţării noastre adică din ţinutul
ci dorinţa folosirii semenului pentru utopiile bogat şi îmbelşugat al Banatului!
noastre păcătoase, adică folosirea semenului în
afara iubirii lui Dumnezeu şi aşa uşor ajungem Consilier Dr. Stelian Gomboş,
în prăpastia singurătăţii şi a deznădejdii. Nu aşa Bucureşti
ar sta lucrurile dacă am porni de la principiul că
omul nu este un adaos prin lume, ci este coroana
creaţiei lui Dumnezeu, l-am vedea altfel, am şti
să-l cinstim şi am lucra unii cu alţii în comuniune

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 123


20. Probleme contemporane
Eutanasia
“Sensul moral al omului, se vede cu claritate
în proba morţii care desăvârşeşte viaţa pe care
acesta a trăit-o” (Nicolai Berdiaev).

Definirea conceptului de eutanasie şi


felurile acesteia
Eutanasia, ca fenomen social şi ca şi concept
juridico-penal a generat dispute şi polemici între
jurişti, medici şi bioeticeni. Literatura juridică şi
cea medicală, din diferite state, în încercarea de Din definiţiile amintite mai sus se desprind
a defini eutanasia a stabilit elementele comune caracteristicile eutanasiei: activitatea de pregătire
pentru a putea caracteriza şi evidenţia trăsăturile a morţii altei persoane justificată de extirparea
specifice, nu doar pentru definirea acestui suferinţei acesteia, metoda de provocare a morţii,
fenomen al eutanasiei cât şi pentru infracţiunea uciderea, actul medical prin care persoana
de eutanasie. Ca urmare a unui număr mare de bolnavă incurabil este lipsită de viaţă.
elemente obligatorii pe care le implică eutanasia, Având în vedere metodele folosite cât şi
elaborarea unei definiţii unanim recunoscute intenţia persoanelor care acţionează distingem
constituie un procedeu complex. Majoritatea mai multe forme de eutanasie:
autorilor preferă să enumere doar unele aspecte Din punctul de vedere al celui care o practică,
ale acestei noţiuni, plecând de la etimologia se face distincţie între:
cuvântului eutanasie. a) Eutanasia activă (pozitivă sau directă): 
Dicţionarul explicativ al limbii române este actiunea intenţionată a unei persoane, de a
defineşte eutanasia ca metodă de provocare a suprima viaţa unui bolnav incurabil, cu scopul de
unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, a-i curma suferinţele fizice, prin mijloace care
pentru a-i curma o suferință îndelungată și vor produce, în mod direct, moartea bolnavului;
grea. Dicţionarul de termini juridici defineşte b) Eutanasia pasivă (negativă sau indirectă):
eutanasia-provocarea de către o persoană a morţii este uciderea unei persoane prin neaplicarea,
unui bolnav care suferă de o boală incurabilă, la intenţionată, a unui tratament care ar putea să-i
cererea acestuia. salveze viaţa, precum şi întreruperea intenţionată
Etimologic, termenl de eutanasie provine din a tratamentului sau mijloacelor de menţinere în
grecescul euthanasia ( eu-bine,bun şi thanatos1- viaţă a unui bolnav incurabil în scopul lipsirii
moarte - care înseamnă moarte uşoară, în sensul de viaţă a acestuia pentru curmarea suferinţelor
unei morţi liniştite, acceptate şi dorite de persoana fizice.
în cauză. Din aceste două categorii de eutanasie se
vede limpede că un act de eutanasie poate
1 Thanatos  (gr.  θάνατος, moarte), a fost zeul morții proveni atât dintr-un comportament activ cât şi
în  mitologia greacă, echivalent cu divinitatea feminină dintr-o conduită pasivă, respectiv abţinerea de la
romană  Mors.Thanatos este fiul zeiței  Nyx  (Noaptea) și îndeplinirea unei datorii specifice personalului
a lui  Erebos  (Întuneric), fratele geamăn cu  Hypnos, zeul medical, cât şi morale.
somnului.- http://ro.wikipedia.org/wiki/Thanatos

124 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


absolut este Dumnezeu însuşi. Fiind un dar divin,
Din punctul de vedere a celui care o primeşte
se distinge între: irepetabil, aceasta este intrinsec bună, şi ar trebui
a) Eutanasia voluntară: când cererea morţii
protejată, apărată şi îngrijită în orice moment s-ar
este exprimată în mod clar şi repetat de pacient,
afla purtătorul acesteia. Omul, înzestrat cu liberul
în timpul sau înainte de apariţia suferinţei;
arbitru, nu-i dă dreptul acestuia de a dispune
b) Eutanasia nonvoluntară: când cerereade viaţa sa doar pentru că se află în pragul unei
morţii nu există pentru că bolnavul este incapabil
suferinţe ce nu îi mai asigură calitatea vieţii.
să o facă, şi persoanele care au în grijă un pacient
Omul a fost preocupat de viaţă şi de moarte
presupun că, dacă el ar putea să se exprime, ar
încă de la apariţia acestuia pe Pământ, atitudinea
cere-o; sa faţă de viaţă fiind oscilantă de-a lungul
c) Eutanasia involuntară: atunci când cererea
timpului, ca de altfel şi atitudinea societăţii faţă
nu există şi decizia este luată de alţii considerând
de membrii săi fiind de asemenea variabilă.
Se spune că eutanasia a fost practicată încă din
un bine superior cu caracter utilitarist şi colectiv;
este practicată împotriva voinţei exprese aperioada popoarelor nomade, prin abandonarea
pacientului. bătrânilor şi bolnavilor, ce deveneau o povară în
permanentele lor deplasări.
În plus se vorbeşte despre eutanasia „eugenică”,
eutanasia „colectivistă”, „criminologică”,
Cu toate că etimologia cuvântului eutanasie
este de origine greacă, grecii antici nu par să
„experimentală”, „solidaristică”. De asemenea
fi folosit acest cuvânt pentru a indica încetarea
despre eutanaisa perinatală, agonică, psihică,
intenţionată a vieţii unei persoane, fie de către
socială, după cum se aplică: nounăscuţilor diformi
ea însuşi, fie de către altul, ci s-a vorbit indirect
sau cu deficienţe, bolnavilor terminali, pacienţilor
cu leziuni cerebrale ireversibile, bătrânilor sau
despre eutanasie3. Este cert că anticii au vorbit
despre moarte, suicid, având în vedere că în
altor persoane considerate neproductive pentru
societate sau o povară pentru comunitate. Sparta antică, spre exemplu, copiii (băieţii),
Eutanasia se opune distanasiei sau slab dezvoltaţi, cu handicap erau lăsaţi să moară,
înverşunării terapeutice, care indică în schimb
pentru că aceştia nu s-ar fi dezvoltat
corespunzător şi nu ar fi avut forţa necesară să
recurgerea la intervenţii medicale de prelungire
a vieţii fără respect faţă de demnitatea lupte într-un eventual război, lucru aprobat chiar
pacientului. de filosoful Platon (Republica III, 906). Epicur,
care s-a aliniat la curentul general de gândire al
Apropiat de eutanasie, deşi distinct de ea,
grecilor a conchis astfel: “Noi suntem stăpânii
este suicidul medical asistat – physician assisted
durerilor, stăpâni în a le suporta, dacă ele sunt
suicide  sau eufemistic spus:  p.a.s.  –  în care
suportabile,iar în caz contrar, stăpâni în a părăsi
moartea este consecinţa directă a unui act suicid
viaţa cu sufletul liniştit, aşa cum părăsim teatrul
al pacientului, dar consiliat şi/sau ajutat de un
dacă nu ne place”.
medic. În suicidul eutanasic , persoana este aceea
care alege mijloacele şi se privează pe sine deAristotel, în lucrarea sa Etica Nicomahică4,
viaţă, fără intervenţia medicului2. abordează diferit faţă de alţi gânditori subiectul
suferinţelor fizice ale morţii şi, asociază curajul
Evoluţia fenomenului din antichitate şi cu durerea, primind pe drept elogii, deoarece în
pâna în prezent concepţia sa “ mai dificil e să suporţi ceva dureros
Viaţa omului este un dar a lui Dumnezeu, decât să te abţii de la ceva plăcut”.
pentru că vine de la Acesta şi stăpânul ei 3 Munteanu Gabriela, Eutanasia-alegere liberă sau
manipulare, Iaşi, 2014, p. 13.
2 catolic https://isichi.wordpress.com/2013/04/17/ 4 Traducere de Stella Petecel, Ed. Şţiinţifică şi
eutanasia-si-problemele-ei-moral Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 78.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 125


De altfel, filosofia greacă a fost favorabilă superioare sau datorită eforturilor medicului
sinuciderii şi suprimării celor care deveneau de a alina durerile şi a ridica tonusul psihic al
povară pentru alţii, dar trebuie remarcat că, prin bolnavului, ulterior, termenul şi-a modificat
acţiunea de suprimare a vieţii altei personae se sensul, desemnând uciderea cuiva din mila sau
săvârşea înfracţiunea de omor dacă victimele nu curmarea făra durere a vieţii cuiva, devenit
erau cele care solicitau eutanasiere. primejdios sau inutil pentru anumite tipuri de
Ca urmare a cuceririi Greciei de către societate sau curmarea unei vieţi înţeleasă ea
romani aceştia în mod inevitabil au împrumutat însăşi fără sens din cauza suferinţelor cumplite.
şi practicile grecilor referitoare la modul de Jeremy Benthamm (jurist şi filosof englez)
părăsire acestei lumi. În Imperiul Roman, până şi Im. Kant, deşi au fundamentat morala prin
la jumătatea secolului al IV-lea, nounăscuţii cu raţiune, au considerat că “nu stă în putinţa omului
malformaţii erau lăsaţi să moară. Mai mult, se de a dispune de propria viaţă”.
ştie că în perioada Romei antice, sinuciderea era Alt filosof, scriitor şi teolog danez, Soren
..
considerată de ceilalţi membrii ca fiind o moarte Aabye Kierkegaard, preocupat de aşezarea
onorabilă. corectă a omului cu eternitatea, cu Dumnezeu,
În ciuda acestui trend în gândire, încă din acea pentru a se înţelege pe sine însuşi, mizează pe
vreme, au existat concepţii opuse eutanasiei, idea unei recompense primite pentru suferinţă,
astfel că, Marc Aureliu considera că moartea este însă o recompensă spirituală, ce constă în propria
o expresie a voinţei divine şi în orice circumstanţe devenire, alături de Dumnezeu. Spunea acesta,
trebuie acceptată cu seninătate. că la sfârşitul vieţii, suferinţaeste transformată
Ulterior, Creştinismul a adus modificări într-un imn al bucuriei întrucât omul îşi poate
radicale în ceea ce priveşte respectul faţă de viaţa aminti ce a îndurat pentru o cauză dreaptă şi are
omenească. De acest dar divin nimeni nu trebuie pentru ce mulţumi. În opinia sa, suferinţa trebuie
să dispună după bunul să plac, chiar şi atunci înţeleasă drept o parte esenţială a vieţii, ce nu este
când omul este greu încercat de suferinţe, pentru lipsită de sens, ci, dimpotrivă, este cea care dă un
că, şi în acel moment valoarea ei este inestimabilă.
sens parcursului omului pe această lume. Acesta
Din acest considerent Dumnezeu , în Decalog, la a criticat atitudinea celui care nu îşi preţuieşte
porunca a VI a poruncit “Să nu ucizi!”. propria viaţă şi găseşte consolare în anularea
Creştinismul dintotdeauna a respins orice acesteia aduse de moarte. Tot Kierkegaard
acţiune sau inacţiune prin care se încearcă spunea că moartea nu este o intervenţie nefastă
suprimarea vieţii unei persoane, indiferent de asupra cursului vieţii, ci tocmai conduita ce
metodele şi mijloacele folosite. determină omul să nu se lase pradă imediatului,
În Evul Mediu eutanasia şi sinuciderea erau neesenţialului, insignifiantului, valorificându-
considerate păcate grave, şi erau aspru pedepsite. şi timpul, şansa de a evolua spiritual şi de a se
În secolul al XVI –lea, Thomas Morus ( 1478
apropia de Dumnezeu pe care i-o oferă viaţa5.
- 1535) a vorbit de practica uciderii bolnavilor După ce eutanasia a fost legiferată în statul
în imaginara sa insula (Utopia), practică pe care Ohio, în anul 1906, aceasta a fost practicată şi în
el o socotea ( în cartea cu acelaşi nume) drept Germania, unde Hitler a ordonat să fie uciși copii
“act de înţelepciune, religios şi sfânt”. Mai nounăscuţi cu malformaţii, bolnavii incurabili
tarziu, Francis Bacon ( 1561-1626) a creat şi invalizii. Conform cercetărilor făcute pe baza
termenul de euthanasie, înţelegând prin acest ..
procesului de la Nuremberg, între anii 1939-
termen modul de a muri mai uşor, moartea bună. 1941, au fost suprimate peste 70 de mii de vieţi,
Dacă, iniţial, prin “moarte bună” se înţelegea considerate existenţe fără valoare vitală.
moartea primită cu seninătate, datorită unei vieţi
5 Munteanu Gabriela, Eutanasia-alegere liberă sau
morale manipulare, Iaşi, 2014, p. 43.

126 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


În 1977, Columbia a fost primul stat de pe dreptul la viaţă, indiferent de calitatea vieţii.
continentul American de Sud care a legalizat Se poate observa că adepţii eutanasiei sunt în
euthanasia, iar trei ani mai târziu, Olanda general cetăţeni ai statelor industrializate, astfel
devine prima ţară europeană în care eutanasia şi că, societăţile care permit o astfel de practică
sinuciderea medical-asistată sunt reglementate sunt cele care consideră inutilă aplicarea
prin lege. În prezent, în Europa sunt ţări care au tratamentelor până la sfârşitul vieţii în cazul unui
legalizat această procedură, respectiv Ţările de bolnav incurabil, şi unde vocea Bisericii nu se
Jos, Belgia şi Luxemburg. mai face auzită.
Alte ţări au adoptat însă soluţii de sprijin Se impune a sublinia faptul că nu în toate
al sinuciderii: Elveţia, de exemplu, permite situaţiile amintite mai sus este vorba despre
furnizarea unei soluţii letale pacientului, însă eutanasie. Dacă avem în vedere noţiunea de
interzice categoric administrarea acesteia de eutanasie şi textul din Noul Cod penal (art. 190
către o altă persoană. Această practică a condus Uciderea la cererea victimei) nu putem considera
la apariţia unei noi oferte turistice: sejurul în că aceasta există în situaţia în care bătrânii
Elveţia pentru a putea muri cu demnitate. bolnavi erau abandonaţi de către popoarele
În Marea Britanie, pacientul poate refuza un nomade, sau copii cu malformaţii erau ucişi. Este
tratament, chiar dacă lipsa acestuia va duce la limpede că în aceste situaţii ne aflăm în prezenţa
moartea sa. Suedia, Germania şi Austria permit unei veritabile infracţiunii de omor, cu reţinerea
eutanasierea pasivă, respectiv oprirea aparatelor diferitelor forme agravante, deoarece lipseşte o
care menţin pacientul în viaţă6. Spaţiul limitat nu trăsătură esenţială, şi anume cererea persoanelor
ne permite analiza unui aspect deloc de neglijat în cauză. Nu putem reţine că în aceste situaţii
în tratarea subiectului eutanasiei şi anume cel a existat consimţământul victimelor pentru
al analizei momentului când omul îşi dă sufletul, practicarea eutanasiei.
când spiritual părăseşte coprul omenesc. Astfel
se ridică întrebarea omul moare când nu mai Eutanasia în România
poate respira şi inima încetează să mai bată sau Nu putem afirma că la poporul român eutanasia
când acesta din punct de vedere cerebral este s-a bucurat de o tradiţie în ceea ce priveşte
lipsit de viată însă, respiră cu ajutorul aparatelor reglementarea sa. În primele reglementari
medicale la care este conectat. Pentru că dacă scrise şi aplicate pe teritoriul ţării noastre,
bolnavul este ţinut în viaţă artificial, din punct respectiv Cartea românească de învăţătură de
de vedere biologic, cel care îl deconectează de la la pravilele româneşti (1646), Îndreptarea legii
aparat săvârşeşte înfracţiunea de omor şi nu cea (1652) era reglementată infracţiunea de omor7
de eutanasie, pentru că lipseşte cererea victimei. şi se prevedeau sancţiuni foarte severe, precum
Dacă se consideră că moare când nu mai are moartea prin spânzurare sau decapitare, iar în
activitate cerebrală, însă respiră cu ajutorul primul Cod penal (1865), uciderea unei persoane
aparatelor, atunci acţiunea de deconectarea nu mai era pedepsită cu pedeapsa capitală, spre
aparatului nu mai poate fi calificată ca o acţiune deosebire de primele reglementări în materie.
ce intră în elemental material al infracţiunii de Putem spune că prima reglementare legală
omor. a eutanasiei în România a avut loc în perioada
De-a lungul timpului, problema eutanasiei interbelică, relevant fiind Codul penal „Regele
a fost analizată de multe personalităţi, care în Carol al II-lea”, adoptat în 1936.
principal au fost împotriva dreptului la o moarte Acesta prevedea la art. 468 alin. 1, că „Acela
bună, aducând argumente, militând pentru 7 Dan Perju-Dumbravă, Silviu Morar, Iuliu Fulga,
Adrian Avram, Doina Todea, Costel Siserman-Eutanasia
6 http://medlive.hotnews.ro/argumente-pro-si-
în dreptul penal românesc, Revista Română de Bioetică,
contra-eutanasiei-si-sinuciderii-asistate.html
vol. 6, nr. 2, aprilie-iulie 2008, p. 6.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 127


care ucide un om în urma rugăminţii stăruitoare de eutanasie o întâlnim în Noul Cod penal,
şi repetate a acestuia, comite crima de omor la intrat în vigoare în 2014. Observăm că în noua
rugăminte şi se pedepseşte cu temniţă grea de reglementare, la art. 190 se prevede că Uciderea
la 3 la 8 ani; iar aliniatul 3 al aceluiaşi articol săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă
prevede o atenuantă a faptei de la primul aliniat: şi repetată a victimei care suferă de o boală
„Pedeapsa este închisoarea corecţională de la incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată
1 la 5 ani, atunci când faptul a fost săvârşit în medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi
condiţiile aliniatelor precedente, sub impulsul greu de suportat, se pedepseşte cu închisoare
unui sentiment de milă, pentru a curma chinurile de la 1 la 5 ani. Infracţiunea prevăzută la art.
fizice ale unei persoane, care suferea de o boală 190, ce poartă denumirea marginală, Uciderea
incurabilă a cărei moarte era inevitabilă din la cererea victimei este amplasată a treia, în
această cauză”. Capitolul intitulat Infracţiuni contra vieţii, după
Aceste prevederi le aveau ca precedent infracţiunile de omor, remarcându-se astfel,
pe cele existente în Codul penal transilvănean8, importanţa pe care i-a acordat-o legiuitorul.
care în art. 282 prevedea „Acela care, prin S-a dorit prin reglementarea acestei infracţiuni,
dorinţa hotărâtă şi serioasă a unei persoane, ca suferinţa celui bolnav, privit cu milă, cu teama
a fost determinat să o ucidă, se va pedepsi cu prelungirii agoniei acestuia să nu fie aduse ca
recluziunea până la 3 ani”9. scuze pentru subiectul activ al infracţiunii de a
Codul penal din 1968 nu a mai prevăzut nu respecta, preţui efectiv şi raţional viaţa, de
incriminarea eutanasiei, ca formă atenuată a nu respinge ferm cererea explicită, serioasă,
a omorului, ci era incriminată în Capitolul conştientă şi repetată a victimei. Acţiunea celui
„Infracţiuni contra vieţii”, integrităţii corporale care ucide victima la cererea acesteia din urmă
şi sănătăţii. nu trebuie calificată ca o datorie, ca o activitate
În sistemul de drept românesc, de după săvârşită din milă, compasiune, ci trebuie
1990, Constituţia României 1991, la art. 22, remarcat că subiectul activ săvârşeşte un act de
reglementează şi garantează trei drepturi cruzime feroce iar, prin acţiunea sa dovedeşte că
fundamentale cetăţeneşti, care, deşi într-o reprezintă un pericol public otrăvitor.
indisolubilă legătură, nu sunt confundate din Distincţiile dintre infracţiunea prevăzută la
punct de vedere juridic. Aceste drepturi sunt art. 468 şi cea de la art. 190 sunt evidente, şi se
dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică şi poate observa o îmbunătăţire a textului de lege.
dreptul la integritate psihică. Dreptul la viaţă este Prin textul de lege din Codul penal din 2009
cel mai natural drept al omului, motiv pentru care se limitează sfera subiecţilor pasivi, respectiv
în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului s- persoane care suferă de o boală incurabilă sau
a stabilit, la art. 3 că „orice om are drept la o infirmitate gravă, atestată medical, pentru a
viaţă, libertate şi inviolabilitate a persoanei”, se certifica caracterul ireversibil al acesteia,
iar Pactul privitor la drepturile civile şi politice a neexistând speranţă de însănătoşire. Prin această
stipulat că “Dreptul la viaţă este inerent persoanei reglementare mai completă a infracţiunii de
umane. Acest drept este ocrotit prin lege. ucidere la cererea victimei s-a urmărit evitarea
Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar ”. abuzurilor ce ar putea avea loc dacă s-ar legifera
O abordare clară a legiuitorului vis-a-vis eutanasia.
În expunerea de motive a actului normativ se
8 Intrat în vigoare în anul 1878.
9 Dan Perju-Dumbravă, Silviu Morar, Iuliu Fulga,
arată că a fost expres reglementată infracţiunea
Adrian Avram, Doina Todea, Costel Siserman-Eutanasia de ucidere la cererea victimei, ca o formă atenuată
în dreptul penal românesc, Revista Română de Bioetică, a omorului, reînscriind astfel reglementarea nu
vol. 6, nr. 2, aprilie-iulie 2008, p. 7.

128 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


doar pe linia tradiţiei existente în dreptul nostru În Olanda, unde se practică în peste 50 de
(art. 468 C. pen. din 1936), ci şi în tradiţia confesiuni toleranţa societăţii extremă, revoluţia
majorităţii codurilor europene (art. 216 C. pen. sexuală, legalizarea avorturilor, acceptarea
german, art. 77 C. pen. austriac, art. 143 alin.(4) consumului de droguri uşoare au condus la
C. pen. spaniol, art. 134 C. pen. portughez, art. adoptarea mai rapidă a eutanasiei faţă de alte
114 C. pen. elveţian, art. 235 C. pen. norvegian). state. Opinia socială monitorizată de-a lungul
Oricum, dacă avem în vedere pedeapsa timpului, în Olanda, a arătat că numărul adepţilor
prevăzută de lege în cazul săvârşirii înfracţiunii a crescut de la 39,9% în anul 1966 până la 78%
prevăzută la art. 190, considerăm că este prea în anul 199310.
blândă, deoarece prin infracţiunea săvârşită se Statele în care s-a legalizat eutanasia
aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la demonstrează că societatea şi-a schimbat
dreptul la viaţă, obiect juridic similar cu cel de perspectiva în ceea ce priveşte moartea,
la omucideri. Dacă avem în vedere situaţia când privind-o doar ca fenomen biologic, inevitabil,
medicul este cel care săvârşeşte înfracţiunea nu şi din perspectivă spirituală. Vocea creştinilor
de ucidere la cererea victimei considerăm că nemaifăcându-se auzită în spaţiul public a
acesta dovedeşte o periculozitate sporită faţă de constituit un factor ce a favorizat şi a accelerat
subiectul activ al infracţiunii de omor, şi astfel, adoptarea Legii eutanasiei.
pedeapsa ar trebui să fie una proporţională în
raport cu calitatea sa. Eutanasia şi Biserica ortodoxă
Poziţia Bisericii creştine este fermă şi
Legiferarea eutanasiei în Olanda şi Belgia apreciază eutanasia ca fiind o violare a legilor
De-a lungul timpului mentalitatea şi cultura lui Dumnezeu, o ucidere deliberată ce nu poate fi
societăţilor s-a reflectat prin legile acestora. acceptată din punct de vedere moral.
Încă din anii 70 au avut loc numeroase discuţii Şi gânditorii de orientare creştină, precum
şi dezbateri publice, numeroase cercetări asupra Fericitul Augustin11 erau împotriva eutanasiei.
incidenţei factorilor de decizie implicaţi în Acesta afirma că Nu este îngăduită niciodată
efectuarea eutanasiei şi suicidul asistat, ce s-au uciderea altcuiva, nici măcar dacă respectivul
materializat cu adoptarea de către Parlamentul ar dori-o sau chiar cere-o, atârnând între viaţă
din Olanda a Legea eutanasiei, devenind astfel, şi moarte, cerând să fie ajutat să-şi dezrobească
prima ţară din Europa unde au fost reglementate sufletul care luptă împotriva legăturilor trupului
cele două practici, urmată apoi de Belgia. şi doreşte să se desprindă din ele; acest lucru nu
Curtea Supremă de Justiţie din Olanda, în este îngăduit nici măcar când bolnavul nu ar mai
anul 1994, a stabilit un set de condiţii în cazul fi în stare să trăiască.
efectuării eutanasiei, şi anume: pronostic fatal, În concepţia ortodoxă viaţa este darul lui
suferinţa să fie de nesuportat, cererea voluntară Dumnezeu, acesta fiind singurul care decide
şi serioasă a pacientului, medicul să-şi justifice când începe şi când se sfârşeşte, iar omul nu are
acţiunea şi să existe şi o a doua opinie medicală drept de stăpânire asupra vieţii şi a morţii. Omul
din partea unui medic, independent de caz. primordial, creat de Dumnezeu după chipul şi
Principalul factor care a făcut posibilă asemănerea Sa, nu cunoştea boala, suferinţa sau
legalizarea eutanasiei a constituit excluderea moartea, pentru că se afla în echilibru cu
creştin-democraţilor de la putere. În anul 2002,
când Belgia a adoptat Legea eutanasiei a avut ca 10 Lorand Hecser, Eutanasia- reflecţii medicale şi
argument principiul autonomiei absolute a socio-juridice, Revista Dreptul, nr. 11/2001, p. 93-94.
omului, care se referă la faptul ca o persoană ar 11 Simona Ştefana Zetea, Pe muchie de cuţit.Dreptul
la viaţă/dreptul la moarte. Principii pentru utilizarea unor
trebui să aibă întotdeuna posibilitatea de a alege
mijloace terapeutice proporţionate, Studia UBB Bioethica,
liber dacă să moară sau nu. LVII, 2, 2012, p. 32.
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 129
Dumnezeu, dar, din dorinţa de a deveni autonom, incurabili şi acesta nu poate constitui un motiv
odată cu ispita şi părăsirea raiului acest echilibru temeinic pentru a cere eutanasierea. Cred că cel
a fost pierdut. Boala, suferinţa, moartea biologică în cauză care face o astfel de cerere se găseşte
sunt consecinţe ale păcatului strămoşesc. într-un moment de rătăcire spirituală sau doreşte
Spre deosebire de adepţii eutanasiei, în să atragă atenţia celor apropiaţi, iar soluţia într-o
conceţia creştin-ortodoxă, care este fermă astfel de situaţie este consilierea şi acordarea
împotriva eutanasiei, moartea bună este văzută sprijinului din partea celor din jur. Ar trebui
ca momentul ieşirii sufletului din corp, când temeinic cercetată adevărata intenţie a celui care
omul este conştient şi prezent în desfăşurarea face o astfel de cerere, astfel am descoperi dacă
acestui proces, fiind un moment ce aparţine doar bolnavul prin cererea sa urmăreşte reprimarea
persoanei în cauză12. durerilor fizice sau a celor spirituale, pentru ca
Pentru creştinul ortodox sfârşitul vieţii ulterior să-şi poată trăi viaţa. Oare câţi dintre
pământeşti este o taină esenţială care trebuie trăită, cei care cer eutanasierea doresc cu adevărat
indiferent de starea de sănătate, de calitatea vieţii, abandonarea luptei? Ce simte victima într-un
până la capăt. A slăvi pe Dumnezeu înseamnă a astfel de moment?
ne păstra încrederea şi a accepta “să ne ducem Biserica prin slujitorii săi acordă tot sprijinul
crucea până la capăt”. Moartea nu trebuie evitată de care au nevoie aceşti bolnavi şi nu se opune
cu orice preţ pentru că aceasta reprezintă doar o utilizării oricărei metode care are ca scop
etapă pentru a trece în eternitate. Astfel, moartea salvarea, conservarea vieţii însă, nu poate fi de
este definitivă pentru trup, pentru materie, dar nu acord cu ridicarea acesteia din compasiune.
şi pentru suflet, care trece într-o altă dimensiune,
aşa cum se spune şi în troparul pascal: Hristos a
înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând Eutanasia privită din punct de vedere
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. medical
Biserica ortodoxă prin rugăciunile sale cere lui  
Dumnezeu sfârşit creştinesc vieţii noaste, fără
durere, neînfricat, în pace, astfel că, creştinul nu-
şi doreste o moarte năprasnică, bruscă.
Bolnavul care se află într-o strare avansată a
bolii şi, care solicită eutanasierea, trebuie sprijinit
cu medicamente care îi reduc suferinţa fizică şi,
nu în ultimul rând ar trebui consiliat spiritual de
cei din jurul său, şi nu înduioşat pentru a-i dărui
moartea. Nu prin această atitudine faţă de cel în
suferinţă ne manifestăm adevărata dragoste, ci Medicul şi nimeni altcineva nu are dreptul să
prin sprijinul spiritual, emoţional, afectiv pe care ridice viaţa vreunei persoane. Medicul valorificând
îl acordăm bolnavului incurabil pentru a trece vocaţia şi menirea sa este dator să depună toate
cu mai mare uşurinţă peste acestă etapă chiar diligenţele, toate cunoştiinţele pentru a alina, pe
dacă, ne temem că nu v-a reuşi, neştiind dacă nu cât posibil, suferinţele bolnavului, dar nu are
cumva va beneficia de ajutorul divin sau chiar de dreptul să grăbească intenţionat sfârşitul vieţii
progresul medicinei. prin eutanasiere.
La ora actuală sunt suficiente analgezice care   Dacă medicii ar practica eutanasierea,
reprimă durerea fizică resimţită de cei bolnavi aceasta ar conduce la un climat de suspiciune,

12 Mircea Gelu Buta, Liliana Buta, Eutanasia ca 13 http://medlive.hotnews.ro/argumente-pro-si-


intenţie-Studia UBB Bioethică LVIII, 2, 2012, p. 58. contra-eutanasiei-si-sinuciderii-asistate.html

130 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


de neîncredere între medici şi pancienţi, ştiut decidă momentul morţii atunci când suferă de
fiind faptul că halatul alb, reprezintă salvarea boli incurabile;
pacienţilor de bolile de care suferă. Imaginea  Oamenilor ar trebui să li se permită să
socială a medicilor va avea de suferit dacă aceştia moară cu demnitate, atunci când aceştia nu mai
acceptă practicarea eutanasiei. fac faţă activităţilor cotidiene şi pentru a nu-
Eutanasia nu poate avea justificare nici şi supune rudele şi cei apropiaţi la chinurile pe
medicală, nici economică. Medicul care o practică care le resimt când îşi văd apropiaţii aşteptând o
îşi va încălca menirea şi comite un păcat grav, moarte lentă şi dureroasă;
condamnat de Dumnezeu şi detestat de Biserică.  S-ar reduce costurile pe care le implică
Mai mult nu trebuie pierdută din vedere şi îngrijirea pacienţilor incurabili.
situaţia când unui pacient i-a fost stabilit un Argumentele aduse de opozanţii eutanasiei
diagnostic greşit,(medicul fiind şi el om, astfel se bazează pe principiile etice şi religioase cu
că poate greşi) iar medicul comunicându-i privire la sacralitatea vieţii.
pacientului acest diagnostic, iar pacientul  Sacralitatea vieţii, privită din perspectivă
convins că suferă de o boală incurabilă va cere religioasă dar şi din punct de vedere juridic.
să fie eutanasiat. Dacă medicul îi dă curs cererii Potrivit acestui principiu nimeni nu are dreptul
bolnavului decizia este una ireversibilă. Astfel de a lua viaţa altcuiva;
dintr-o eroare medicală omul ajunge într-o  Diagnosticul greşit sau progresul
situaţie în care ia o decizie radicală cu consecinţe medicinei. Dacă s-ar permite eutanasiere ar fi
ce nu mai pot fi schimbate. bolnavi care ar fi privaţi de viitoarele tratamente
Trebuie avut în vedere că dacă s-ar permite medicale şi de o viaţă mai bună;
etanasierea de către medici ar conduce la apariţia  Legalizarea eutanasiei ar putea duce la
unui fenomen periculos, aceştia ar putea fi genocid;
folosiţi de către state pentru a reduce costurile  Cererea pacientului incurabil de a fi
tratamentelor pacienţilor cu boli incurabile, eutanasiat poate fi pe fondul unui diagnostic greşit
ajungându-se astfel la eutanasierea economică, sau pe fondul unei stări depresive. Avem exemple
iar pacienţii incurabili ar putea fi eutanasiaţi în care persoane care au cerut autorităţilor să le
chiar şi împotriva voinţei acestora. Cine ar mai permită eutanasierea s-au răzgândit şi şi-au trăit
putea dovedi ulterior că acel bolnav nu şi-a dat viaţă cu demnitate până la capăt;
consimţământul dacă statul, care ar trebui să-i  Ar submina activităţile de certare în
pretejeze viaţa, prin programele sale urmăreşte această zonă;
eutanasierea din raţiuni economice.  Ar conduce la neîncrederea dintre pacienţi
Majoritatea medicilor sunt împotriva acestei şi medici;
practici având în vedere că la acest moment mai  Persoanele care suferă de boli incurabile
există o ultimă alternativă, respectiv îngrijirea ar putea fi presate de persoanele apropiate pentru
paleativă, care este o ofertă viabilă. a nu mai fi o povoară pentru acestea.
Argumente pro şi conta eutanasiei sau În prim planul acestui fenomen este viaţa
concluzii umană, una dintre valorile incontestabile ale
Argumentele aduse de susţinătorii umanităţii, indiferent de etapa de dezvoltare
eutanasiei sunt: istorică a societăţii sau de situaţia economică şi
 Modalitatea de a pune capăt suferinţei politica oricărui stat.
extreme pe care o resimt bolnavi ce se află într-un Observăn că fenomenul eutanasiei, a luat
stadiu terminal şi de a le oferi o moarte uşoară, amploare în special în ţările dezvoltate, în care
fără durere; societatea este permisivă şi apreciază că omul
 Oamenii ar trebui să aibă dreptul să
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 131
poate dispune după bunul plac de viaţa sa, unde
se întâlnesc mai multe culte religioase, unde
moartea este privită doar ca un fenomen biologic.
Credem că despiritualizarea omului îl Din Acatistul Sfântului Ilie
îndreaptă pe acesta către direcţia generală a Tesviteanul, Icos 2
societăţii occidentale, de acceptare a eutanasiei,
fără a reflecta asupra consecinţelor în plan social. Mintea întunecându-și cu pornirile
Bibliografie: cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea
Petrache Zidaru, Noduri încurcate în studiul fărădelege, lepădându-se de adevăratul
dreptului penal, Editura Indaco Publishing Dumnezeu, Atotțiitorul, și închinându-
House, Bucureşti, 2012.
se josnicului Baal, a înmulțit închinarea
Vasile Dobrinoiu, Mihai Adrian Holca, Mirela
la idoli și nelegiuirea în împărăția sa. Iar
Gorunescu, Maxim Dobrinoiu, Ilie Pascu,
tu, proorocule, ca un mare râvnitor pentru
Ioan Chis, Costică Păun, Norel Neagu, Mircea
Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat
Constantin Sinescu, Noul Cod penal comentat,
pe împărat, amenințându-l, prevestind
vol. II, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2012. pedeapsa pentru el și pentru împărăția sa,
Munteanu Gabriela, Eutanasia-alegere liberă ca trei ani și șase luni nu va cădea ploaie,
sau manipulare, Iaşi, 2014. nici rouă și foamete mare va fi peste tot
Dan Perju-Dumbravă, Silviu Morar, Iuliu pământul. Drept aceea, minunându-ne
Fulga, Adrian Avram, Doina Todea, Costel de râvna ta și de îndrăzneala ta cea mare
Siserman-Eutanasia în dreptul penal românesc, pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ție :
Revista Română de Bioetică, vol. 6, nr. 2, aprilie- Bucură-te, propovăduitorul neînfricat
iulie 2008. al adevărului și mare luptător pentru
Mircea Gelu Buta, Liliana Buta, Eutanasia ca cucernicie;
intenţie, Revista Studia UBB Bioethică LVIII, 2, Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojenești
2012. toată nelegiuirea;
Simona Ştefana Zetea, Pe muchie de cuţit. Bucură-te, cel ce ai înduplecat
Dreptul la viaţă/dreptul la moarte. Principii pe Domnul îndelung-răbdătorul să
pentru utilizarea unor mijloace terapeutice nu pedepsească cu desăvârșire pe cei
proporţionate ,Revista Studia UBB Bioethica, păcătoși;
LVII, 2, 2012. Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai
Lorand Hecser, Eutanasia - reflecţii medicale încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai
şi socio-juridice, Revista Dreptul, nr. 11/2001. făcut sterp;
Site-uri Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea
http://ro.wikipedia.org/wiki/Thanatos oamenilor, foamete de trei ani de la
catolic  https://isichi.wordpress. Dumnezeu ai cerut;
com/2013/04/17/eutanasia-si-problemele-ei- Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt
moral te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe
http://medlive.hotnews.ro/argumente-pro-si- Moise la Faraon;
contra-eutanasiei-si-sinuciderii-asistate.html Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și
înaintemergător al celei de a doua veniri
Avocat Cornelia-Maria Balan, Iași a lui Hristos!

132 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


21. Doctorul trupului - Doctorul sufletului

Alimentaţia şi cancerul carcinogeneză în proporţie de 60-90 %. Dintre


toţi factorii de mediu, alimentaţia omului are
Conform definiţiei din Dicţionarul explicativ un rol hotărâtor în apariţia şi evoluţia tumorilor
al limbii române, cancerul (neoplasm, popular rac) maligne. Se apreciază că peste jumătate din
reprezintă “termen general care înglobează toate îmbolnăvirile de cancer la femei şi a treia parte din
formele de tumori maligne ce se caracterizează cele dezvoltate la bărbaţi sunt datorate factorilor
printr-o creștere rapidă și atipică, cu tendința de nutriţionali; aceasta s-ar datora aportului prin
invadare a țesuturilor vecine”. alimentaţie a unei proporţii semnificative de
Una dintre cele mai cunoscute definiţii ale substanţe cancerigene (carcinogeni) comparativ
cancerului a fost formulată de oncologul britanic, cu celelalte căi de pătrundere a acestora în
Willis (1951) care a definit neoplasmul ca „o organism (calea cutanată şi calea respiratorie).
masă anormală de ţesut a cărei creştere se Prin intermediul alimentelor consumate,
produce în exces faţă de normal, este necontrolată organismul este expus permanent şi o perioadă
şi neconcordantă cu cea a ţesuturilor normale şi îndelungată la acţiunea agenţilor cancerigeni
continuă în acelaşi mod progresiv după încetarea de origine alimentară; în plus, chiar dacă
stimulului care a determinat-o”. substanţele cancerigene sunt prezente în alimente
Din punct de vederere clinic, cancerul în concentraţii foarte mici, au capacitatea de a se
reprezintă un mare grup de boli care variază acumula în organism, iar efectul cancerigen se
prin modalitatea de debut, stadiul de diferenţiere poate manifesta după o perioadă îndelungată de
celulară, posibilităţi de diagnostic, potenţial de timp.
invazivitate, locaţie de metastazare, răspuns la Descifrarea legăturilor dintre alimentaţie şi
tratament, prognostic şi a căror caracteristică cancer este dificilă şi complexă deoarece mii de
este alterarea proceselor de creştere şi proliferare componente ale dietei ajung zilnic în organism şi
celulară. pot interveni într-o multitudine de procese atât în
Pentru medicul clinician, cuvântul cancer celulele normale, cât şi în cele canceroase.
sugerează apariţia şi evoluţia unei tumori Confirmarea rolului alimentaţiei în apariţia
care invadează local şi diseminează la distanţă maladiei canceroase s-a realizat prin stabilirea
(metastazare) în organele sănătoase ale unor corelaţii între tipuri specifice de alimentaţie
pacientului. Pentru pacient, cuvântul cancer ale unor colectivităţi şi dezvoltarea unui anumit
declanşează reacţii emoţionale negative; multe tip de cancer; astfel, la populaţia din Japonia,
persoane evită să utilizeze acest cuvânt, pe care care consumă frecvent peşte prăjit, este mai mare
îl înlocuiesc cu neoplasm, masă tumorală sau incidenţa cancerului gastric şi a celui esofagian;
proces malign. în Statele Unite, ca urmare a consumului excesiv
Iniţierea procesului canceros - carcinogeneza de carne şi de grăsimi şi a reducerii semnificative
- desemnează procesul de transformare a unei a aportului de vegetale în alimentaţie, predomină
celule normale din organism într-una canceroasă. cancerul de colon. Grupurile de populaţie care au
Boala canceroasă apare şi se dezvoltă ca adoptat o alimentaţie bogată în produse vegetale
rezultat al acţiunii complexe al unor factori (cu reducerea drastică a consumului de alimente
endogeni (vârstă, sex, factori genetici, boli de origine animală) prezintă o incidenţă mult mai
preexistente etc) şi factori de mediu; se afirmă scăzută a cancerului gastric şi de colon. Consumul
că factorii de mediu sunt responsabili de de legume, de fructe, de derivate de cereale şi

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 133


de pâine neagră contribuie, în mare măsură, la mai recente arată că numărul vegetarienilor cu
reducerea factorilor de risc pentru îmbolnăvirea cancer digestiv este cu 50% mai scăzut decât
de cancer. cel al consumatorilor de carne. Din cercetările
Observaţia făcută de nutriţionişti, conform realizate până în prezent nu rezultă că boala ar fi
căreia în ţările sărace, în care alimentaţia se produsă de consumul de carne, în sine. Valabilă
bazează pe consum de legume şi de cereale, cu este concluzia: carnea este nocivă dacă este grasă
aport foarte scăzut de carne şi grăsimi, incidenţa şi este consumată în cantitate mare.
cancerului este de aproximativ 10 ori mai scăzută Supragreutatea organismului (obezitatea)
decât în ţările puternic dezvoltate, demonstrează sporeşte riscul îmbolnăvirii. Datele
cu prisosinţă, importanţa alimentaţiei în apariţia epidemiologice arată o asociere semnificativă
şi dezvoltarea cancerului, mai ales la nivel între excesul ponderal şi prezenţa mai multor
digestiv. Aceste date sunt confirmate şi de tipuri de cancer: esofagian, colorectal, hepatic,
concluziile studiului “Investigaţia prospectivă vezical, pancreatic, renal, gastric etc.
europeană privind cancerul şi alimentaţia”(EPIC,
Alimentele - factori de risc pentru bolile
European Prospective Investigation into Cancer
neoplazice
and Nutrition), care a evaluat legătura dintre
Componentele alimentelor, nutrienţi sau
cancer şi alimentaţie. Acest studiu, întins pe o
substanţe bioactive, pot acţiona în organism
durata de 35 de ani (1970-2005) şi efectuat pe
atât ca şi carcinogeni, cât şi ca antineoplazice;
500.000 de subiecţi, a dovedit fără drept de apel
factorii nutriţionali pot interveni în toate etapele
că alimentaţia vegetariană reduce drastic riscul
carcinogenezei, având rol de: iniţiatori (nitriţi,
de apariţie al cancerului. Studiul a comparat
nitraţi, nitrozamine, unii aditivi alimentari,
alimentaţia şi modul de viaţă a 500.000 de
poluanţi), promotori (carnea roşie, alcoolul) sau
persoane din diferite zone ale Europei (nord şi
inhibitori (fibrele vegetale, unele microelemente).
sud), cu obiceiuri alimentare care includ carnea
Alimentele sunt factori de risc pentru
şi grăsimile animale (în nord), comparativ cu
apariţia cancerului, atât direct, prin acţiunea
consumul de legume, fructe şi ulei de masline (în
unor substanţe chimice cancerigene prezente
sud). Concluzia clară a acestui studiu: schimbarea
în alimente - carcinogeneza directă, cât şi
regimului alimentar poate reduce frecvenţa
indirect, prin capacitatea de a favoriza formarea
apariției cancerului.
unor substanţe cancerigene în organism -
Stabilirea legăturii directe între tipul de
carcinogeneza indirectă.
alimentaţie şi incidenţa apariţiei cancerului s-a
realizat şi prin studiile efectuate pe emigranţi. Carcinogeneza directă
În ţara de origine, bărbaţii japonezi suferă foarte În produsele alimentare sunt prezente unele
rar de cancer la prostată; la femeile japoneze categorii de substanţe care ingerate, pot participa
incidenţa cancerului mamar este redusă. Iniţial, direct la procesele de carcinogeneză. Substanţele
constatarea a fost pusă pe seama particularităţilor chimice cu acţiune cancerigenă, prezente în
genetice. Dar, studiind emigranţii japonezi din produsele alimentare se pot clasifica în funcţie
SUA, s-a constatat că numărul celor bolnavi de de originea lor:
cancer la prostată (persoane din cea de-a doua • substanţe care impurifică accidental
generaţie) este sensibil egal cu cel al americanilor produsele alimentare (pesticide, ioni metalici,
suferind de această maladie. Explicaţia: în micotoxine, monomeri vinilici, substanţe
America, japonezii eliminaseră din alimentaţia lor hormonale utilizate ca biostimulatori în zootehnie,
peştele crud, brânza de soia şi orezul, înlocuindu- regulatorii de creştere utilizaţi în legumicultură);
le cu carnea de vită şi cu cartofii prajiţi. Studii • substanţe adăugate în aliment (aditivi

134 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


alimentari) în scopul îmbunătăţirii proprietăţilor substanţelor precancerigene poate avea loc la
organoleptice (coloranţi, aromatizanţi, nivel hepatic dar şi în alte organe, fiind mediată de
îndulcitori), a creşterii stabilităţii (conservanţi) sistemul oxidativ microzomal cu funcţie mixtă.
etc; Necesitatea activării metabolice explică
• substanţe rezultate în urma tratamentului specificitatea de ţesut a unor substanţe cu acţiune
termic prelungit şi agresiv, în timpul procesului cancerigenă, dependentă probabil, de localizarea
culinar (peroxizi lipidici, hidrocarburi policiclice sistemelor enzimatice de activare a substanţelor
aromatice, compuşi de condensare între grupările precancerigene.
carbonil din glucide şi grupările aminice din Momentul principal al carcinogenezei
proteine, acrilamidă, amine heterociclice, chimice este interacţiunea carcinogenului
compuşi furanici etc). activat cu acizii nucleici şi proteinele implicate
• substanţe formate în timpul conservării în replicarea celulară, pe care o perturbă.
alimentelor (nitrozamine, hidrocarburi policiclice Capacitatea substanţelor cancerigene cu caracter
aromatice); electrofil de a induce neoplazia este condiţionată
• substanţe formate în diferite etape de de sediul formării metaboliţilor, stabilitatea lor
alterare a alimentului (peroxizi lipidici, amine şi de posibilitatea de a contacta şi de a reacţiona
toxice etc). cu ţintele celulare.Ţinta principală a mutagenilor
• substanţe toxice cu acţiune cancerigenă, chimici este ADN-ul, la nivelul căruia are loc
prezente în mod natural în produsele alimentare modificarea secvenţei bazelor care conduce
de origine vegetală (hidrazine, cicazină, safrol, la apariţia celulei cu conţinut informaţional
polifenoli, substanţe fotosensibilizante). modificat.
Intervenţia sistemelor enzimatice de reparare
Mecanismul carcinogenezei directe a ADN-lui poate împiedica apariţia mutaţiei;
Deşi, din punct de vedere chimic, substanţele substanţele chimice cancerigene acţionează în
cu acţiune cancerigenă directă aparţin unor această etapă, prin blocarea acţiunii sistemelor
structuri foarte variate, acestea au o trăsătură enzimatice de protecţie şi astfel, procesul
comună: au un caracter puternic electrofil neoplazic este iniţiat şi se poate dezvolta. În
(sarcină pozitivă), imprimat de atomii cu deficit aceste condiţii, procesul mai poate fi frânat
de electroni, proprietate necesară acţiunii numai prin intervenţia unor mecanisme
cancerigene. În contact cu molecule ţintă imunologice de inactivare. Dacă intervenţiile
intracelulare (proteine şi acizi nucleici), bogate în mecanismelor de protecţie se dovedesc
electroni, se formează legături covalente stabile ineficiente, celulele încep să se multiplice
care provoacă modificarea secvenţei bazelor necontrolat şi se dezvoltă maladia neoplazică.
acizilor nucleici şi determină apariţia de celule
cu conţinut informaţional modificat, care implică Spaţiul alocat acestui material nu permite
perturbarea mecanismelor care controlează prezentarea tuturor categoriilor de substanţe
replicarea celulară normală. cu acţiune potenţial carcinogenă, şi de aceea,
Marea majoritate a substanţelor chimice ne vom referi numai la cele a căror prezenţă în
cu acţiune cancerigenă funcţionează ca alimente şi implicit, nocivitate pot fi evitate -
precancerigeni, neavând capacitatea de a iniţia aditivii alimentari (E-urile).
îmbolnăvirea în forma lor iniţială; sunt deci, Aditivii alimentari sunt substanţe care
carcinogeni care necesită o activare metabolică, se adaugă în mod voit în alimente, pentru
în urma căreia apare caracterul electrofil al ameliorarea proprietăţilor organoleptice (culoare,
substanţei toxice. Activarea metabolică a gust, miros, textură etc), pentru îmbunătăţirea

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 135


proprietăţilor tehnologice (agenţi de spumare, îndulcitor sintetic, pentru care numeroşi
agenţi de coagulare, agenţi de îngroşare, cercetători au demonstrat acţiunea teratogenă
agenți de înmuiere, emulgatori, antispumanţi (producerea de malformaţii la făt); în final, s-a
etc) sau pentru creşterea stabilităţii chimice constatat că acestă acţiune trebuia atribuită unei
şi microbiologice a alimentelor (conservanţi, impurităţi prezente în produsul final, impuritate
antioxidanţi). Pentru uşurinţa clasificării şi a rezultată din procesul de sinteză a zaharinei.
numerotării, la nivel european, fiecărui aditiv i Dintre îndulcitorii de sinteză, aspartamul (E
s-a acordat un cod (număr E) format din litera 951) şi ciclamatul (E 952) sunt, de asemenea,
E urmată de un număr alcătuit din 3 cifre; spre suspectaţi de acţiune cancerigenă.
exemplu: caramel – E 150, nitrit de sodiu – E Trebuie semnalat şi cazul nitriţilor de sodiu
250, zaharină – E 954, glutamat monosodic – (E 250) sau de potasiu (E 249) utilizaţi pentru
E 621 etc. În prezent, în lume se utilizează ca fixarea culorii preparatelor din carne; nitriţii
aditivi alimentari aproximativ 3000 de substanţe; manifestă atât toxicitate directă (formarea
unele dintre acestea sunt suspectate de acţiune methemoglobinei), dar mai ales, toxicitate
cancerigenă. Prima semnalare asupra efectului indirectă atribuită nitrozaminelor puternic
cancerigen al unui aditiv a apărut în anul 1932, cancerigene care se pot forma în aliment sau
când s-a pus în evidenţă acţiunea malignizantă în organismul uman; nitrozaminele, alături
a “galbenului de unt” (dimetil-amino-azo- de hidrocarburile policiclice aromatice (HPA,
benzensulfonat de sodiu) utilizat pentru colorarea prezente în alimentele afumate) sunt clasificate
margarinei; în timp, s-a confirmat acţiunea de Agenţia Internaţională pentru Cercetarea
cancerigenă şi pentru alţi coloranţi azoici, care au Cancerului (The International Agency for
fost interzişi în alimentaţia umană. Şi amarantul Research on Cancer, IARC), în categoria
(E 123), cel mai utilizat colorant roşu a fost substanţelor cancerigene pentru om (grupa
suspectat de acţiune cancerigenă; între timp s-a 1-HPA) şi posibil cancerigene pentru om (grupa
constatat că efectul s-ar datora unor impurităţi 2A- nitrozaminele).
provenite din procesul de sinteză al aditivului şi
nu substanţei pure; cu toate acestea, multe ţări au Carcinogeneza indirectă
interzis în prezent utilizarea amarantului ca aditiv Alimentele consumate de om pot contribui
alimentar. la apariţia neoplaziilor de origine alimentară,
Conservanţii alimentari (acizi organici, chiar în absenţa din compoziţia alimentelor
nitriţi, polifosfaţi, dioxid de sulf etc) reprezintă a componentelor cu acţiune precancerigenă
o categorie de aditivi mult studiată din punctul sau cancerigenă directă. Un meniu zilnic
de vedere al acţiunii toxice, în general şi a celei dezechilibrat, cu consum excesiv de grăsimi şi de
cancerigene, în special. Pentru unele substanţe proteine, cu aport scăzut de fibre alimentare şi de
din această categorie, acţiunea cancerigenă a fost micronutrienţi (vitaminele C, A, E, B2, B6, acid
dovedită. Astfel, dietil-pirocarbonatul (E 242) pantotenic, fier, iod, seleniu etc) poate favoriza
folosit pentru conservarea sucurilor de fructe, apariţia bolii neoplazice.
a vinului şi a berii manifestă efecte mutagene; Consumul excesiv de grăsimi
acţiunea toxică este explicată prin reacţia cu Aportul excesiv de grăsimi în alimentaţia
grupări aminice, în urma căreia se formează zilnică poate favoriza apariţia îmbolnăvirii
uretani, puternic mutageni (produc modificări neoplazice prin mecanisme diverse:
în structura genetică a organismelor la nivel de 1. Stimularea producerii de precursori
genă, cromozom, genom). carcinogeni; intensificarea producerii acizilor
Este bine cunoscută situaţia zaharinei, biliari, care pot fi convertiţi pe cale biochimică în

136 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


agenţi cancerigeni şi a steroizilor neutri (implicaţi sanguine a estronei, factor de risc pentru apariţia
în metabolismul colesterolului) sunt consecințele cancerului mamar sau de endometru; cantitatea de
consumului crescut de grăsimi. Potenţialul estronă elaborată este proporţională cu cantitatea
cancerigen al acizilor biliari şi al steroizilor de ţesut adipos existent.
neutri este explicat prin asemănarea structurală 4. Aport crescut de peroxizi mutageni prezenţi
cu hidrocarburile policiclice aromatice, compuşi în alimentele bogate în grăsimi; peroxizii lipidici
puternic cancerigeni. S-a demonstrat că, în se formează în timpul tratamentelor termice
condiţiile unei diete convenţionale, mai puţin de sau prin râncezirea grăsimilor. Corelaţia între
5 % din steroizii neutri sunt eliminaţi sub formă incidenţa cancerului de colon şi aportul alimentar
de colesterol şi riscul cancerului colorectal este de grăsimi (care conţin compuşi peroxidici) este
foarte crescut. La vegetarieni, 30% din sterolii demonstrată de datele epidemiologice. Astfel,
neutri sunt eliminaţi sub formă de colesterol; în Japonia, unde consumul de grăsimi este de
în această situaţie riscul apariţiei cancerului numai 12 % din aportul caloric zilnic, incidenţa
colorectal este mult mai scăzut. Aportul total cancerului de colon este foarte scăzută; prin
de grăsimi şi în special consumul de grăsimi contrast, în Statele Unite, în care grăsimile aduc
saturate este asociat pozitiv cu riscul de cancer de 40 – 44 % din necesarul caloric zilnic, numărul
prostată, prin stimularea proceselor inflamatorii, bolnavilor de aceeşi formă de cancer este mult
alterarea sistemului imunitar (scăderea mai crescut.
activităţii limfocitelor T), creşterea nivelului
Consumul excesiv de proteine
de imunoglobuline F (IgF-1) şi formarea
Protidele alimentare, deşi sunt indispensabile
radicalilor lipidici.Trebuie totuşi să amintim că,
în alimentaţia umană, consumate în exces pot
unii cercetători au corelat  şi excesul de grăsimi
favoriza iniţierea carcinogenezei prin mecanisme
nesaturate în alimentaţie (ulei) cu inhibarea
diferite:
răspunsului limfocitar faţă de antigenii celulelor
1. Creşterea disponibilităţii de amine
mutante, cărora le favorizează proliferarea
în organism, ca substrat pentru formarea
haotică.
nitrozaminelor (în prezenţa nitriţilor); aportul
2. Modificarea florei intestinale, cu
de proteine animale furnizează organismului
implicaţii în modificări metabolice; aportul
triptofan care, prin metaboliţii săi, favorizează
crescut de grăsimi în alimentaţie stimulează
acţiunea altor substanţe cancerigene (triptofanul
selectiv dezvoltarea florei microbiene anaerobe.
se oxidează la 5-oxi-triptofan care, prin
Este favorizată devoltarea unor clostridii
decarboxilare formează serotonina, recunoscută
(Clostridium paraputrificum), capabile să
pentru capacitatea sa de a potenţa acţiunea unor
elaboreze o enzimă (nuclear-dehidrogenaza),
substanţe cancerigene). Alimentaţia bogată în
care realizează aromatizarea completă a acizilor
proteine de origine animală determină o creştere
biliari; rezultă compuşi cu acţiune cancerigenă
semnificativă a IGF-1 seric (insulin like growth
certă. De asemenea, alimentaţia bogată în grăsimi
factor-1), un hormon polipeptidic implicat în
stimulează activitatea nitrat-reductazică a florei
fiziopatologia cancerului de colon, jucând un rol
microbiene; are loc reducerea nitraţilor la nitriţi,
esenţial în diferenţierea şi proliferarea celulară şi
precursori ai nitrozaminelor, compuşi cu acţiune
având şi proprietăţi antiapoptoză. Un aport crescut
cancerigenă.
de carne şi de lactate se asociază semnificativ cu
3. Modificarea profilului hormonal al
creşterea concentraţiei serice ale IGF-1.
organismului; aportul crescut de grăsimi produce
2. Intervenţia florei microbiene intestinale
o intensificare a activităţilor de sinteză la nivelul
prin creşterea disponibilităţii de aminoacizi, care
ţesutului adipos, cu creşterea concentraţiei
prin metabolizare dau compuşi fenolici (fenol,

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 137


para-crezol, 2-etil fenol) cu acţiune cancerigenă nivelul mucoasei intestinale; acizii biliari pot
la nivelul colonului. fi transformați de flora microbiană anaerobă în
3. Excesul de proteine favorizează creşterea compuşi cancerigeni sau co-cancerigeni;
pH-ului la nivelul colonului la valori de 5,0 - 5,5 3. Absenţa fibrelor reduce eliminarea
care aduc clostridiile nuclear-dehidrogenazice fecală de grăsimi şi de substanţe azotate, fapt care
în condiţii optime de activitate (realizează favorizează direct procesul de carcinogeneză.
aromatizarea completă a acizilor biliari şi
Consumul excesiv de alcool
transformarea lor în compuşi cancerigeni).
Intervenţia alcoolului în apariţia maladiei
4. Aportul crescut de compuşi de piroliză
neoplazice este explicată prin dezechilibrele
ai proteinelor (amine heterociclice mutagene),
nutriţionale profunde pe care le antrenează,
formaţi prin prelucrarea termică a alimentelor
mai ales carenţe de vitamine şi de elemente
bogate în proteine, recunoscuţi pentru acţiunea
minerale, cu rol important în protecţia împotriva
cancerigenă.
cancerului. Mecanismele prin care alcoolul creşte
5. Consumul crescut de proteine implică
riscul cancerului colorectal sunt multiple: lezarea
simultan creşterea aportului de lipide (aşa-
directă a celulelor epiteliale, modularea metilării
numitele lipide ascunse), cu efectele prezentate
ADN-ului, precum şi alterarea mecanismelor de
anterior.
reparare a ADN-ului.
Consum redus de fibre alimentare Prin proprietăţile sale (capacitatea ridicată de
Fibrele alimentare, cunoscute şi sub numele dizolvare şi acţiunea iritantă asupra ţesuturilor),
de glucide nedigerabile, reprezintă o categorie alcoolul favorizează dizolvarea şi transportul unor
de componente ale alimentelor cu rol important substanţe cancerigene prin membranele celulare.
în prevenirea şi chiar dietoterapia unor maladii De asemenea, alcoolul poate aduce în organism,
digestive, mai ales a cancerului de colon. ca impurităţi, substanţe potenţial cancerigene
Mecanismele prin care consumul redus de fibre provenite din materia primă (distilatele alcoolice
alimentare favorizează dezvoltarea acestei obţinute din cereale şi din fructe pot conţine şi
maladii sunt multiple: substanţe potenţial cancerigene).
Deficitul de fibre în meniul zilnic duce la Consumul excesiv de sare
micşorarea vitezei de tranzit intestinal, datorită Sarea intensifică efectul cancerigen al
volumului redus al bolului alimentar; în aceste carcinogenilor chimici; reducerea aportului de
condiţii contactul dintre substanţele cancerigene clorură de sodiu în alimentaţie micşorează riscul
şi mucoasa intestinală este mai prelungit şi creşte apariţiei cancerului, mai ales la nivel gastric.
riscul malignizării. Aportul excesiv de fier
1. Creşterea ponderei florei microbiene Numeroase studii au demonstrat implicarea
anaerobe (Bacteroides şi bifidobacterii), în fierului din alimente în creşterea riscului de
defavoarea celei aerobe (lactobacili şi streptococi), cancer. O explicaţie posibilă ar fi afectarea
care favorizează fenomenele de carcinogeneză; mucoasei colonului prin intensificarea formării
în acelaşi mod, absenţa glucidelor nedigerabile radicalilor liberi, deprimarea sistemului imunitar,
contribuie la dezvoltarea clostridiilor implicate exacerbarea multiplicării celulare. În plus,
în metabolizarea acizilor biliari, cu formare de gruparea hem din carnea roşie, afectează direct
compuşi cancerigeni. mucoasa colonului şi stimulează proliferarea
2. Consumul redus de fibre alimentare epitelială.
creşte disponibilitatea acizilor biliari (acizii
Aportul deficitar al unor micronutrienţi
biliari nu mai sunt reţinuţi de reziduurile
Aportul deficitar al unor microelemente sau
fibroase, pentru a fi eliminaţi din organism) la
vitamine pentru organism poate fi considerat

138 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


factor de risc pentru apariţia cancerului. Astfel, Reducerea consumului de grăsimi
carenţa iodului în alimentaţie favorizează Concomitent cu scăderea aportului global de
instalarea cancerului tiroidian; carenţa vitaminei grăsimi se impune modificarea categoriilor de
B2 este incriminată în apariţia cancerului la lipide care constituie raţia alimentară, deoarece
nivelul cavităţii bucale, laringelui, faringelui etc; s-a demonstrat că anumiţi acizi graşi sunt
deficitul de piridoxină (vitamina B6) favorizează implicaţi în dezvoltarea şi respectiv, inhibarea
apariţia cancerului hepatic; deficitul de vitamină tumorilor maligne. Astfel, acizii graşi saturaţi
A este implicat în dezvoltarea cancerului gastric prezintă risc cancerigen mai ridicat; acizii
şi nu numai. polienici (polinesaturaţi) omega 3 (ω3) inhibă
producerea endogenă de acid arahidonic şi scad
Conduita alimentară în bolile neoplazice disponibilitatea eicosanoizilor (derivaţi din acidul
Aderând la zicala „Este mai usor să previi arahidonic) şi implicit, apariţia carcinogenezei
îmbolnăvirea decât să tratezi boala” este clar în care aceştia sunt implicaţi. Printre acizii graşi
că stilul de viaţă corect, incluzând alimentaţia ω3 amintim: acidul linolenic – ALA (seminţe
sănătoasă reprezintă modalităţi aflate la îndemâna de in, de chia, de cânepă, kiwi, verdețuri,
oricui de a preveni anumite îmbolnăviri. fructe), acidul eicosapentaenoic – EPA (pește
gras, ulei de pește, alge). Ca acizi graşi omega 6
Regimul alimentar al persoanelor cu risc
(ω6) evidenţiem acidul linolic (linoleic) – la
carcinogen de origine alimentară trebuie să
(ulei de porumb, de floarea soarelui, de șofrănel,
se bazeze, în primul rând pe rolul profilactic
de susan, de măsline). Aportul echilibrat de acizi
al dietei, urmărind îndepărtarea sau reducerea
nesaturaţi prin dietă este esenţial; raportul 1/1
componentelor alimentului care prezintă
este considerat ideal și este raportul omega 3/
potenţial cancerigen (hidrocarburi policiclice
omega 6 prezent în alimentaţia umană din cele
aromatice, nitrozamine, hormoni, pesticide,
mai vechi timpuri. Nutriţioniştii consideră
metale toxice, micotoxine, aditivi alimentari
acceptabil și un raport 1/4 al acizilor omega 3/
etc.) şi creşterea aportului de nutrienţi implicaţi
omega 6, explicat prin capacitatea organismului
în protecţia anticancerigenă (fibre alimentare,
de a converti acizii omega 6 de 4 ori mai repede
microelemente, vitamine etc).
decât poate converti acizii omega 3.
În situaţia în care boala neoplazică În dieta actuală, din cauza abundenței de
s-a instalat, conduita alimentară urmăreşte uleiuri vegetale și a consumului, uneori redus
ameliorarea stării pacientului, creşterea capacităţii de fructe și legume proaspete, raportul omega 3/
de efort şi prelungirea duratei de viaţă. Printr-o omega 6 ajunge la valori de 1/20. Recomandarea
alimentaţie adecvată se urmăreşte, în primul specialiştilor este nu suplimentarea aportului de
rând, menţinerea greutăţii corporale în limite omega 3, ci reducerea celui de omega 6.
relativ normale. Acest lucru este impus de faptul Reducerea aportului de proteine
că boala neoplazică predispune la malnutriţie şi Ţinând cont de multiplele căi prin care
scădere în greutate. Calitatea alimentaţiei trebuie creşterea aportului proteic măreşte riscul
să compenseze, pe cât posibil, influenţa factorilor apariţiei carcinogenezei este recomandată
catabolici specifici bolii canceroase. evitarea consumului excesiv de proteine, mai
Conduita alimentară bazată pe cunoaşterea ales a celor de origine animală. Astfel, proteinele
factorilor de risc în carcinogeneza de origine sunt precursori pentru formarea nitrozaminelor,
alimentară oferă posibilitatea abordării unei sunt sursă de triptofan (care favorizează, prin
conduite adecvate. metaboliţii săi, acţiunea substanţelor cancerigene),
Principiile de bază ale dietoterapiei pentru cresc disponibilitatea de aminoacizi capabili
diminuarea riscului carcinogenezei de origine
alimentară sunt:
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 139
să furnizeze compuşi fenolici, cresc aportul de unor leguminoase (mai ales soia), care au un
produşi de piroliză cu acţiune cancerigenă etc. conţinut bogat în fitoestrogeni, constituenţi
Referitor la consumul de carne s-a confirmat capabili să prevină cancerul cu anumite localizări
faptul că riscul de cancer colorectal este mult (cancerul de sân) prin blocarea efectului
mai ridicat la consumatorii de carne roşie şi de estrogenilor asupra celulelor glandelor mamare.
preparate din carne (mezeluri). Consumul de carne Componentele bioactive din soia au manifestat
de pasăre (provenită de la animale crescute în şi capacitatea de a preveni cancerul de prostată
spaţii deschise, hrănite corect) implică riscuri mai (la bărbaţii care au consumat zilnic produse din
reduse de dezvoltare a cancerului. Recomandarea soia s-a evidenţiat o scădere cu 70% a riscului de
este de a înlocui carnea roşie cu peşte, deşi efectul cancer de prostată).
protector al acestuia în boala neoplazică n-a fost Obezitatea, pe lângă alimentaţia inadecvată
complet elucidat. Se presupune ca anumiţi acizi este un factor de risc important pentru dezvoltarea
graşi nesaturaţi, prezenţi în cantităţi mai mari în cancerului, mai ales a celui de sân.
uleiul de peşte, ar inhiba dezvoltarea tumorilor
canceroase. Substanţe bioactive din alimente – factori de
Conduita alimentară pentru prevenirea protecţie faţă de bolile neoplazice
fenomenelor carcinogenetice vizează şi Activitatea antitumorală a unor produse
reducerea consumului de sare, mai ales sub alimentare, mai ales de origine vegetală se
forma alimentelor conţinând clorură de sodiu datorează atât complexităţii compoziţiei chimice
în concentraţii mai mari (icre, preparate de a plantei, cât şi interacţiunilor specifice dintre
carne, brânzeturi fermentate, condimente diferite categorii de componente prezente în
hiperclorurate), reducerea surplusului ponderal, produs, sau dintre acestea şi substanţe proprii
reducerea consumului de alcool. organismului. Aceste componente bioactive au
Un rol important în alimentaţia persoanelor capacitatea de a modifica răspunsul biologic al
cu risc crescut de dezvoltare a bolii neoplazice organismului la nivel molecular prin inhibarea
îl îndeplineşte aportul de fibre alimentare şi creşterii celulelor neoplazice, datorită stimulării
de micronutrienţi cu rol specific în apărarea sistemului imunitar al organismului, modulării
organismului faţă de această maladie (vitaminele activităţii hormonale, enzimatice şi a altor
A, C, D, E, seleniul, calciul, zincul, izotiocianaţii, factori biologici. În plus, prin substanţe bioactive
unele flavone, compuşi fenolici, unii aminoacizi, specifice, unele produse vegetale protejează
inhibitorii de enzime proteolitice). organismul faţă de dezvoltarea cancerului şi chiar
Stabilirea corelaţiei directe între componenţa față de efectele nocive consecutive chimioterapiei
alimentaţiei şi iniţierea şi dezvoltarea bolii şi radioterapiei.
neoplazice a permis formularea recomandării de Ca structură chimică, substanţele
a consuma cât mai multe produse vegetale: fructe, bioactive cu activitate antineoplazică prezente
legume, leguminoase şi cereale integrale. Pentru în alimentele de origine vegetală pot fi:
persoanele care consuma în jur de 35 de grame flavonoide şi taninuri (implicate în inhibarea
de fibre vegetale pe zi, riscul îmbolnăvirii de enzimelor responsabile de activarea metabolică
cancer este redus cu 40%. Beneficiile consumului a carcinogenilor), compuşii cu sulf (stimulează
de produse vegetale sunt şi mai mari dacă stilul mecanismul de dezactivare metabolică şi de
de viaţă include mişcarea. În general, alimentele „reparare” a ADN-ului), compuşi cu structură
de origine vegetală reprezintă bariera împotriva indolică (responsabili de intensificarea sintezei
cancerului de colon. de enzime cu rol protector) etc.
O menţiune specială se referă la consumul

140 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


Progresele ştiinţifice din ultimul deceniu au înlătură consecinţele acţiunii acestora asupra
permis descifrarea mecanismelor prin care unele organismului. De asemenea, antioxidanţii
componente bioactive din alimente pot interveni intensifică apărarea imunitară a organismului.
eficient în prevenirea maladiilor neoplazice. Organismul sănătos produce endogen
Printre acestea, pe primul loc se află compuşii cu antioxidanţi în cantităţi suficiente pentru
proprietăţi antioxidante. neutralizarea radicalilor liberi. Capacitatea
Oxigenul, deşi joacă un rol primordial în celulelor de a produce antioxidanţi este în strânsă
desfăşurarea tuturor proceselor metabo­lice din legatură cu starea de sănătate a organismului, cu
organism, manifestă şi efecte negative datorită starea de nutriţie şi cu vârsta. Diferite patologii,
rolului în apariţia şi acumularea de specii reactive alimentaţia dezechilibrată, vârsta înaintată nu
de oxigen (SRO), ca intermediari ai proceselor permit producerea de antioxidanţi în cantităţi
metabolice normale. Acestea pot determina suficiente pentru neutralizarea efectelor
modificări oxidative în moleculele glucidelor, distructive ale radicalilor liberi.
proteinelor, lipide­lor şi chiar în ale ADN-ului, cu Rata producerii de antioxidanţi endogeni
afectarea structurii şi funcţiei tuturor ţesuturilor este influenţată şi o serie de factori externi
din organism. În absenţa unor mecanisme cum ar fi: poluarea mediului (fumul de ţigară,
eficiente de apărare antioxidante, radicalii liberi gazele de eşapament etc), consumul de
se acumulează; apare şi se dezvoltă „stresul alimente contaminate chimic, stresul, radiaţiile
oxidativ”. monitoarelor TV şi calculatoarelor etc). De
Stresul oxidativ favorizează procesul de aceea, este necesar consumul de alimente bogate
îmbătrânire şi apariţia bolilor cronice degenerative în antioxidanţi sau administrarea de antioxidanţi
(ateroscleroză, boli cardiovasculare, neoplazii, pe cale orală.
diabet, cataractă, demenţă etc). Dintre componentele bioactive din alimente,
Organismul uman poate activa mecanisme importante proprietăţi antioxidante au: vitamina
antioxidante endogene care contracarează C, vitaminele E şi D, beta-carotenul, licopenul,
efectele speciilor reactive de oxigen. Acestea seleniul, coenzima Q10, zincul, acidul g-linolenic,
nu sunt întotdeauna eficiente şi, de aceea este L-cisteina, L-glutationul, superoxid-dismutaza
necesar un aport exogen regulat de antioxidanţi etc. Trebuie remarcat faptul că vitaminele C, E,
prin alimentele consumate (vitaminele A, C, b-carotenul şi seleniul manifestă efect maxim
E, acid folic, vitamina B12, acid nicotinic, dacă sunt prezente simultan în alimentele
seleniu, zinc, cupru, magneziu, man­gan, acizii consumate.
graşi polinesaturaţi şi numeroase componente Licopenul - cel mai important reprezentant al
bioactive din vegetale. pigmenţilor carotenoidici se găseşte în cantităţi
În timpul desfăşurării metabolismului, în mari în tomate (300-400 mg/kg); este singurul
organism iau naştere şi anumiţi produşi secundari, antioxidant a cărui concentraţie creşte de 4-6 ori
denumiţi radicali liberi. Aceştia au o contribuţie prin tratament termic (fierbere).
majoră în procesul de carcinogeneză. Cercetătorii În cantităţi mai mici, licopenul este prezent
susţin că neutralizarea radicalilor liberi endogeni în căpşuni, grepfruit roşu, ardei iute şi ardei
se poate realiza cu ajutorul antioxidanţilor. Kapia, gogoşari, guava, papaya, ulei de cătină,
Antioxidantii sunt compuşi naturali (prezenţi struguri etc. Uleiul de măsline îmbunătăţeşte
în alimente) sau de sinteză, care au capacitatea substanţial absorbţia licopenului şi de aceea se
de a reduce efectele nocive ale radicalilor recomandă să se adauge ulei de măsline la
liberi prin neutralizarea acestora; acţionează ca alimentele consumate ca sursă de licopen.
„necrofagi ai radicalilor liberi”, previn şi chiar Capacitatea antioxidantă a licopenului

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 141


este de cel puţin 10 ori mai puternică comparativ anticarcinogene, acţionând în acelaşi mod; în plus,
cu vitamina E şi de 20-30 de ori mai slabă decât are capacitatea de a bloca unii radicali liberi prin
a resveratrolului. Licopenul manifestă efecte mecanisme complexe: inhibarea proceselor de
antitumorale, mai ales în cancerul de prostată, activare metabolică a carcinogenilor, eliberarea
de sân, de vezică urinară, de pancreas, cervical, de hidrolaze care favorizează distrugerea celulelor
ovarian, uterin, intestinal, pulmonar, cutanat. canceroase, activarea sistemului imunitar, care
Resveratrolul poate favoriza distrugerea celulelor care iniţiază
Resveratrolul este o fitoalexină – substanţă procesul de carcinogeneză.
protectoare a plantelor, produsă de acestea Efectul profilactic al b-carotenului în
în urma unor agresiuni (radiaţii ultraviolete, bolile maligne se bazează pe transformarea
factori mecanici, infecţii fungice şi bacteriene metaboliţilor carcinogeni endogeni sau a
etc. Fructele speciei Vitis vinifera şi vinul roşu substanţelor cancerigene ajunse în organism din
obţinut din acestea reprezintă sursele majore de mediul exterior, în substanţe mai puţin nocive şi
resveratrol. În struguri, resveratrolul se găseşte mai solubile, deci mai uşor de eliminat.
doar în pieliţă; în diferitele sortimente de vinuri Numeroase studii clinice realizate au
se găseşte în concen­traţii variabile, în funcţie de demonstrat că bolile cardiace şi cancerul de
durata procesului de fermentare. Alte surse de prostată au o incidenţă de două ori mai mică
resveratrol: dude, afine, măceşe, alune etc. în cazul bărbaţilor care au consumat sistematic
În organism, efectele resveratrolului sunt alimente bogate în beta-caroten, în comparaţie cu
depen dente de doză: în cantităţi reduse are rol subiecţii din loturile martor care nu au consumat
cardio - şi neuroprotector, iar în doze mai mari această substanţă.
facilitează apoptoza celulelor canceroase, având Beta-carotenul se găseşte în toate plantele
rol chemopreventiv. Datorită acţiunii antioxidante verzi; sursele cele mai valoroase sunt: morcovii,
intense, resveratrolul inactivează radicalii liberi spanacul, varza, pepenii galbeni şi caisele. În cazul
(reduce stresul oxidativ) şi manifestă acţiune carotenilor nu există pericolul de supradozare
antiinflamatoare intensă; în plus, compusul deoarece rata de transformare a acestuia în
este antiaterogen, antiagregant plachetar, vitamina A este în funcţie de necesităţile
hipocolesterolemiant, antihipertensiv, antidiabetic organismului. Trebuie amintit totuşi, faptul că
şi protector faţă de maladiile neurodegenerative. morcovii sunt plante acumulatoare de nitraţi,
Prin toate aceste efecte, resveratrolul participă substanţe methemoglobinizante şi precursori ai
la reducerea riscului cardiovascular. Pe lângă nitrozaminelor cancerigene.
efectele cardioprotectoare, resveratrolul are şi Vitamina B6 şi folaţii
potenţial anticarcinogen având capacitatea de a Vitamina B6 este implicată în suprimarea
interveni în toate cele trei etape ale carcinogenezei genezei tumorale prin reducerea stresului
(iniţierea, promovarea şi progresia). oxidativ şi a angiogenezei; folaţii şi vitamina
Vitamina A reduce riscul apariţiei cancerului B6 sunt cunoscuţi ca factori implicaţi în sinteza,
prin implicarea în procesele de diferenţiere metilarea şi repararea ADN-lui. Vegetalele
celulară, ceea ce justifică utilizarea în profilaxia verzi, cerealele integrale şi leguminoasele sunt
bolilor maligne. Zincul este elementul care surse valoroase de vitamină B6 şi de folaţi. În
reglează circuitul vitaminei A în celule. Consumul plus, leguminoasele, datorită conţinutului lor în
simultan de usturoi sau de produse din soia scade inhibitori de proteaze, inhibă absorbţia şi cresc
absorbţia intestinală de vitamina A. eliminarea proteinelor ingerate; prin intermediul
Beta - carotenul, precursorul vitaminei saponinelor pe care le conţin, leagă acizii biliari
A, manifestă, de asemenea, proprietăţi secundari cărora le favorizează eliminarea.

142 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


Vitamina E (tocoferolul) este un antioxidant componente din lapte este explicată prin efectul
foarte eficace; realizează o protecţie eficientă hormonal al produselor lactate: laptele conţine
împotriva radicalilor liberi. O singură moleculă substanţe cu activităţi hormonale accentuate
de vitamina E asigură protecţia a 200 de molecule (estronă), implicate în creşterea nivelului seric
de acizi graşi nesaturaţi împotriva efectelor al imunoglobulinelor F. La femei, nivelul
nocive ale radicalilor liberi. În plus, vitamina E crescut de Ca din sânge suprimă producţia şi
protejează de oxidare vitaminele A, C şi seleniul acţiunea vitaminei D care, pe lângă importantul
care, în consecinţă, îşi vor exercita actiunea timp rol de menţinere a sănătăţii oaselor are şi efecte
mai îndelungat. Surse importante de vitamina E: antineoplazice, jucând rol important, mai ales în
germeni de grâu, soia, ulei vegetal, nuci, varză de profilaxia cancerului mamar. Vitamina D reduce
Bruxelles, verdeţuri (spanac), cereale integrale, substanţial riscul de cancer mamar la femeile în
ou. postmenopauză prin suprimarea hiperproliferării
Vitamina D şi calciul acţionează ca factori epiteliale în glanda mamară, favorizarea
de protecţie în diferite forme de cancer. Datele din apoptozei şi inhibarea angiogenezei.
literatură privind rolul calciului şi a vitaminei D Vitamina C
în prevenirea, respectiv dezvoltarea proceselor Vitamina C (acidul ascorbic) este una dintre
de carcinogeneză sunt în prezent insuficiente şi cele mai importante vitamine pentru organism;
chiar controversate. Numeroase date din aportul său prin alimente este indispensabil,
literatură susţin implicarea calciului şi a vitamiei organismul nefiind capabil să o sintetizeze. În
D în prevenţia cancerului de colon. Mecanismele organism, vitamina C îndeplineşte roluri multiple:
prin care acţionează calciul în prevenirea acţiune antioxidantă prin realizarea unui important
cancerului sunt numeroase: inactivarea sistem de oxido-reducere la nivelul celulelor, prin
carcinogenilor intestinali prin formarea de care contribuie la transportul hidrogenului pe cale
compuşi insolubili, legarea acizilor biliari non-enzimatică, menţine glutationul în formă
secundari, suprimarea proliferării celulare induse redusă, protejează vitaminele A, E, B de oxidare,
de alimentele bogate în grăsimi şi stimularea transformă Fe3+ în Fe2+, activează acidul folic,
apoptozei; aceste mecanisme sunt puternic fortifică sistemul imunitar, intensifică producția
corelate cu nivelul vitaminei D. S-a constatat o de interferon, protejează celulele impotriva
asociere inversă între expunerile la razele solare stresului oxidativ etc. În ceea ce priveşte acţiunea
(factor esenţial in formarea vitaminei D) şi antineoplazică a acidului ascorbic, datele ştiinţifice
mortalitatea prin cancer colorectal. În ceea ce sunt controversate; există puţine studii în care
priveşte cancerul de prostată, diferenţele mari suplimentarea aportului a dovedit reducerea
ale incidenţei acestuia în diferite ţări şi regiuni riscului de cancer.
ale lumii, confirmă faptul că stilul de viaţă şi în Vitamina C se găseşte atât în legume cât şi în
special alimentaţia, joacă un rol esenţial în fructe; surse naturale bogate în vitamină C sunt
procesul de carcinogeneză prostatică. Cele mai măceşele, frunzele de pătrunjel, fructele citrice,
numeroase cazuri de cancer de prostată se fructele de cătină, goji etc.
întâlnesc în ţările cu consumul cel mai mare de Seleniul a fost intens studiat în ultimii ani
produse lactate (Elveţia, SUA şi Ţările pentru descifrarea mecanismelor prin care, datorită
Scandinave). Aportul crescut de calciu şi de proprietăţilor antioxidante în organism este activ
vitamină D este asociat cu consumul frecvent de în protecţia faţă de cancer. Ca şi vitamina E cu care
lapte şi produse lactate. Alături de calciu, acţionează sinergic, seleniul este un important
produsele lactate conţin şi o cantitate relativ antioxidant biologic, acţiune la care participă
mare de fosfor, care poate reduce nivelul în diferite moduri: este constituent al glutation-
vitaminei D. Acţiunea procancerigenă a unor
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 143
SH-peroxidazei, seleno-enzimă care catalizează provoca mutaţii, diminuarea oxidării ARN-ului şi
reducerea peroxizilor lipidici şi a peroxidului de chiar reducerea dezvoltării tumorilor neoplazice.
hidrogen, şi în acest mod previne efectele nocive Fitoestrogenii din legume şi din soia pot exercita
ale peroxidării lipidelor cu un conţinut ridicat un efect antiandrogenic prin încetinirea creşterii
în acizi graşi nesaturaţi şi protejează eritrocitele prostatei indusă de testosteron.
de hemoliză; protejează celulele şi membranele Alimentele cu un conţinut relativ crescut de
celulare de procesele oxidative, facilitând reacţia fitoestrogeni sunt alunele, semințele oleaginoase
dintre oxigen şi hidrogen şi transferul ionilor (in, susan), produsele din soia (tofu, tempeh,
la nivel membranar. Alături de vitamina E şi băuturi din soia), cerealele (grâu, orz, ovăz,
aminoacizii cu sulf din alimente, seleniul reprezintă orez), legumele (linte, fasole boabe, cartofi
factorul hepatoprotector, numit curent “factorul dulci, morcovi), fructe (mere, rodii), plante
3-hepatoprotector”. aromatice medicinale (fenicul, anason, ginseng,
1. Alimentele cele mai bogate în seleniu hamei). În bere este prezent un fitoestrogen
sunt cerealele integrale şi nucile braziliene (2 (8-prenilnaringenina) studiat, cu rezultate
nuci braziliene sunt suficiente pentru a acoperi încurajatoare în prevenirea cancerului de sân.
necesarul zilnic de seleniu). Alimentaţia Acest fitoestrogen, alături de xantohumol şi
echilibrată asigură necesarul zilnic de seleniu. izoxantohumol (prenilflavonoide) din bere
Alte alimente bogate în seleniu sunt: carnea, (proveniţi din hamei) poate inhiba dezvoltarea
viscerele (ficat, rinichi), peştele (mai ales cel celulelor canceroase.
de apă sărată), laptele şi derivatele, oul, unele  Lignanele sunt prezente în alimentele bogate
legume şi fructe; concentraţia de seleniu în în fibre (cereale integrale, seminţe de fructe de
alimente este dependentă de concentraţia acestuia pădure şi de plante oleaginoase) şi reprezintă
în sol. Trebuie reţinut faptul că unii specialişti o sursă importantă de fitoestrogeni în dietă.
au susţinut argumente care sugerează acţiunea Seminţele de in şi de secară sunt cele mai bogate
carcinogenă a excesului de seleniu în alimentaţie. surse de lignane, iar secara este cea mai bogată
Fitoestrogenii în fitoestrogeni dintre toate cerealele integrale.
Fitoestrogenii - compuşi naturali prezenţi Glucosinolaţii
în unele produse vegetale sunt cunoscuţi ca Glucosinolaţii reprezintă un grup de compuşi
factori de protecţie faţă de unele forme de cancer cu sulf, cu proprietăţi antioxidante care se găsesc
(de prostată, de sân, de colon). În categoria din abundenţă în legumele din genul Brassica:
fitoestrogenilor sunt incluse substanţe aparţinând varză, conopidă, brocoli, gulii, seminţe de
unor structuri diferite: izoflavone, cumestani, muştar, ridichi, hrean. Consumate în doze mari,
stilbeni, lignane etc. Activitatea fitoestrogenilor aceste legume pot influenţa funcţia tiroidiană
asupra creşterii celulare este bifazică: stimulează prin acţiunea goitrogenă.
multiplicarea celulară la concentraţii mici, dar la Glucosinolaţii şi produşii lor de hidroliză
concentraţii crescute au efect invers, inducând (tiocianaţii şi izotiocianaţii) au acţiune
apoptoza. Studiile au sugerat că efectul preventiv antitumorală pe care o exercită prin modularea
al fitoestrogenilor împotriva bolii neoplazice activităţii enzimelor implicate în metabolismul
la nivel genital este eficient, dacă aceştia se carci­nogenilor, protejarea structurii ADN-
consumã în cantitate mai mare în perioada de ului, prin efect antiprolifera­tiv şi prin inducţia
prepubertate. Soia, alimentul cel mai bogat în apoptozei. Izotiocianaţii acţionează atât prin
izoflavone (genisteină, daidzeină) poate reduce inhibarea enzimelor responsabile de bioactivarea
semnificativ riscul de cancer prin mecanisme carcinogenilor, cât şi prin activarea enzimelor cu
diferite: blocarea radicalilor liberi care pot rol în detoxifierea carcinogenului activat.

144 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


Trebuie menţionat faptul că, studii pe animale ca antioxidanți puternici; polifenolii din ceaiul
au confirmat că, în doze mari, izotiocianaţii din verde pot fi consideraţi responsabili de inhibarea
crucifere, pot determina modificări în activitatea proliferării celulelor canceroase.
enzima­tică şi efecte genotoxice. Studiile epidemiologice și clinice realizate
mai recent au condus la rezultate profund
În final sunt necesare câteva menţiuni privind contradictorii. În plus, unele dintre aceste studii
rolul ceaiului şi a cafelei în prevenirea, respectiv au evidenţiat o relaţie inversă între consumul de
dezvoltarea patologiei neoplazice. ceai verde şi riscul de cancer, mai ales pentru cel
Cafeaua de colon, de vezică, gastric, esofagian,
Cafeaua, una dintre cele mai populare pancreatic. Conform rezultatelor studiilor
băuturi din lume este consumată mai ales realizate de Boehm ”în ciuda numărului mare
pentru proprietăţile senzoriale mult apreciate de de studii bazate pe efectele ceaiului verde, nu s-a
consumatori, pentru acţiunea psihostimulantă, stabilit încă dacă acest tip de ceai previne într-
dar şi pentru conţinutul de substanţe bioactive cu adevăr dezvoltarea diferitelor tipuri de cancer.
efect antiproliferativ, antioxidant și antimicrobian: Un lucru e sigur însă, consumul de ceai verde,
cafeina, acidul clorogenic, diterpenele, trigonelina fără alte măsuri, nu poate preveni cancerul„ .
etc. Studiul efectelor consumului de cafea În cazul în care, consumul de ceai nu
asupra bolii neoplazice a evidenţiat o acţiune de depășește cantitatea zilnică recomandată (1200
protecţie faţă de cancerul hepatic şi endometrial mL) persoanele care se bucură de plăcerea de a
şi colorectal. Acţiunea hipocolesterolemiantă, savura o ceașcă de ceai verde ar trebui să continue
scăderea disponibilităţii de acizi biliari şi a consumul său; până în prezent, consumul de
secreţiei de steroli la nivelul co­lonului, creşterea ceai verde pare a prezenta riscuri scăzute pentru
motilităţii acestuia şi reducerea toxici­tăţii dezvoltarea patologiei neoplazice, la o utilizare
diverşilor carcinogeni sugerează protecţia faţă de moderată, regulată și obișnuită.
cancerul colorectal. Studii clinice recente n-au
confirmat o asociere directă între consumul de Prof. Univ. Dr. Rodica Cuciureanu,
cafea şi dezvoltarea cancerului pancreatic, renal, UMF Iaşi
tiroidian, ovarian, de prostată sau gastric. Datele
ştiinţifice sunt contradictorii în privinţa corelaţiei Bibliografie
directe între consumul de cafea şi cancerul de sân;
în schimb, această corelaţie pare să existe pentru 1. Bartsch H, Nair J, Owen R. Dietary
cancerul de vezică, la bărbaţi. Totuşi, remarcăm Poliunsaturated Fatty Acids and Cancers of the
că, marea majoritate a studiilor experimentale pe Breast and Colorectum: Emerging Evidence for
animale nu au pus în evidenţă efectul carcinogen Their Role and Risk Modifiers. Carcinogenesis
al cafelei, acţiune sugerată de unii specialişti. 1999; 20:2209- 2218;
Ceaiul 2. Boehm K, Borrelli F, Ernst E, Habacher G,
Ceaiul este a doua cea mai consumată Hung SK, Milazzo S et al., Green tea (Camellia
băutură în lume, după apă şi înaintea cafelei şi sinensis) for the prevention of cancer. Cochrane
a băuturilor alcoolice. Capacitatea antioxidantă a Database Syst Rev. 2009; 8(3): CD005004.; doi:
unei căni de ceai verde sau negru este de două ori 10.1002/14651858.CD005004.pub2;
mai mare decât a unui suc de fructe. Consumul 3. See comment in PubMed Commons
de ceai verde ca un potenţial protector împotriva belowBosetti C, Pulucchi C, Lavecchia C, Diet
cancerului aduce în organism polifenoli de tipul and Cancer in Mediterranean Countries, Public
catehinelor, substanțe chimice care acţionează Health Nutr, 2009;12(9A):1595-1600. doi:
10.1017/S1368980009990425;

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 145


4. Büchner FL, Bueno-de-Mesquita HB, Nutrition (EPIC) cohort, Am J Clin Nutr, 2009;
Linseisen J, Boshuizen HC, Kiemeney LM, Ros 90(3):602-12. doi: 10.3945/ajcn.2008.27173.
MM et al., Fruits and vegetables consumption Epub 2009 Jun 2;
and the risk of histological subtypes of lung 15. Rădulescu E., Cancerul mamar şi stilul
cancer in the European Prospective Investigation de viaţă. Bucureşti: Editura Viaţă şi Sănătate,
into Cancer and Nutrition (EPIC) Cancer Causes Bucureşti, 2008;
Control, 2010; 21(3): 357–371; 16. Riboli E, Hunt KJ, Slimani N, Ferrari P,
5. Donaldson MS. Nutrition and cancer: a Norat T, Fahey M et al., European Prospective
review of the evidence for an anti-cancer diet, Investigation into Cancer and Nutrition (EPIC):
Nutr J, 2004; 20(3)19-26; study populations and data collection. Public
6. Eichholzer M, Nutrition and cancer, Ther Health Nutr, 2002; 5(6B):1113-1124;
Umsch. 2000; 57(3):146-151; 17. Steinmetz KA, Potter JD, Vegetables,
7. Eichholzer M, The significance of fruit, and cancer prevention: a review. J Am Diet
nutrition in primary prevention of cancer, Ther Assoc, 1996; 96(10):1027-1039;
Umsch, 1997; 54(8):457-462; 18. Stewart BW, Wild CP,World Cancer
8. Fiedor J, Burda K, Potential role of Report 2014, International Agency for Research
carotenoids as antioxidants in human health and on Cancer, 2014, available at www.iarc.fr/en/
disease, Nutrients, 2014; 6(2):466-488; publications/books/wcr/index.php;
9. See comment in PubMed Commons 19. See comment in PubMed Commons
below Gonzalez CA, The European Prospective belowSzentagotai L, Factori nutriţionali în
Investigation into Cancer and Nutrition (EPIC), diferite forme de cancer in Hâncu N Roman G,
Public Health Nutr, 2006; 9(1A):124-126; Vereşiu IA (editori), Diabetul zaharat, nutriţia şi
10. Gonzalez CA. Nutrition and Cancer – the bolile metabolice, Vol. 2, Cluj-Napoca: Echinox,
Current Epidemiological Evidence. Br J Nutr, 2010: 672 – 692;
2006, 96 (1): 42-45; 20. See comment in PubMed Commons
11. Hartley L, Flowers N, Holmes J, Clarke below Willett WC, Stampfer MJ, Colditz GA,
A, Stranges S, Hooper L et al., Green and black Rosner BA, Speizer FE, Relation of meat, fat,
tea for the primary prevention of cardiovascular and fiber intake to the risk of colon cancer in a
disease, Cochrane Database Syst Rev. 2013; prospective study among women. N Engl J Med,
18 (6):CD009934, doi: 10.1002/14651858. 1990; 323(24):1664-1672;
CD009934.pub2; 21. World Cancer Research Fund/American
12. Hâncu N, Rusu A, Carcinogeneza şi Institute for Cancer Research. Food, Nutrition,
nutriţia in Hâncu N, Roman G, Vereşiu IA Physical Activity, and the Prevention of Cancer:
(editori), Diabetul zaharat, nutriţia şi bolile a Global Perspective. Washington DC: AICR;
metabolice, Vol. 2, Cluj-Napoca: Echinox, 2010: 2007; available at: www.wcrf.org and www.aicr.
658-671; org.;
13. See comment in PubMed Commons 22. Xue YQ, Di JM, Luo Y, Cheng KJ, Wei X,
belowKey TJ, Schatzkin A, Willett WC, Allen Shi Z, Resveratrol oligomers for the prevention
NE, Spencer EA, Travis RC, Diet, nutrition and and treatment of cancers, Oxid Med Cell Longev,
the prevention of cancer. Public Health Nutr, 2014; http://dx.doi.org/10.1155/2014/765832.
2004; 7(1A):187-200;
14. Pala V, Krogh V, Berrino F, Sieri S,
Grioni S, Tjønneland A et al., Meat, eggs, dairy
products, and risk of breast cancer in the European
Prospective Investigation into Cancer and

146 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


22. Psihologia - o necunoscută?

Dimensiunea psihologică a natură, cele din urmă sunt cele mai importante,
ele constând în investigarea ambienţei, în
raportului descoperirea, identificarea şi dobândirea
bunurilor adecvate pentru satisfacerea stărilor
om-natură de necesitate. Este evident că, aşa cum, în
organizarea şi dezvoltarea psihică a omului nu
Teza de bază a comunicării este aceea s-au situat de la început la cotele valorice cele
că, dinamica în plan istoric a raportului om- mai înalte ci, dimpotrivă, abia îşi începeau lungul
natură a fost şi este condiţionată de organizarea parcurs către acestea, nici comportamentele de
psihocomportamentală a omului. Sunt delimitate tip explorativ-instrumental nu se efectuau în
şi analizate două mari stadii ale acestei dinamici: forme atât de variate, specializate şi complexe ca
a) Stadiul pasiv reactiv, în care cele de astăzi.
omul se percepe ca parte componentă a ei, În lumina modelului evoluţionist al
nedeterminându-se de ea; Universului, pe care se bazează cunoaşterea
b) Stadiul activ-transformator în care ştiinţifică în ansamblul ei, omul este rezultatul
omul, devenit conştient de sine şi capabil de a transformărilor evolutive succesive, de-a lungul
produce unelte, începe s-o transforme. a miliarde de ani, ale naturii terestre şi reprezintă
Raportul om-natură a evoluat după o din punct de vedere calitativ, treapta cea mai
traiectorie extrem de sinuoasă, contradictorie, înaltă a acestor transformări.
cu alternarea momentelor benefice cu momente Aşadar, primordial şi generic, el este o
critice, dramatice. Dinamica acestui raport a fost şi fiinţă naturală, o componentă structurală a naturii.
este condiţionată de gradul de concordanţă dintre Dar, păstrându-şi caracterul de sistem dinamic
nevoile de supravieţuire şi adaptare ale omului, evolutiv, el şi-a continuat devenirea, trecând
pe de o parte, şi condiţiile oferite de natură, pe succesiv la nivele din ce în ce mai înalte de
de altă parte. Cum, la nivelul omului, adaptarea organizare şi amplificare a capacităţii de adaptare.
se realizează pe baza comportamentelor medicale Iar acest proces de dezvoltare s-a desfăşurat
şi reglate psihic, dinamica aportului om-natură în interacţiune cu mediul natural de viaţă care,
implică în mod necesar dimensiunea psihologică, prin specificul său variabil şi de cele mai multe
respectiv ansamblul funcţiilor şi proceselor ori imprevizibil, a acţionat permanent ca factor
cognitive, motivaţionale, afective şi volative. provocator şi stimulator al funcţiilor cognitiv-
Nivelul de diferenţiere şi dezvoltare al rezolutive ale creierului, acestea devenind tot
acestora determină gradul de complexitate şi tipul mai complexe şi dobândind, mai ales după
comportamentelor adaptive. După obiectivul apariţia gradului articulat, proprietăţi calitative
căruia i se subordonează, acestea se împart în superioare, precum categorizarea, simbolizarea,
două categorii: abstractizarea.
a) comportamente explorativ Se apreciază că, din momentul apariţiei
instrumentale; speciei homo sapiens-sapiens, structura şi
b) comportamente de satisfacere organizarea biologică generală, inclusiv cea a
(consum). creierului, nu au mai înregistrat transformări
Pentru dinamica raportului general om- semnificative, dezvoltarea omului producându-se

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 147


eminamente, în plan psihocomportamental. Aceasta era singura realitate prin care
Ca urmare, interacţiunea şi raportarea omul primitiv încerca să influenţeze natura.
omului la natură vor fi condiţionate de dezvoltarea Psihologic, în acest prim stadiu al
lui psihică, de nivelul de structurare şi funcţionare evoluţiei sale, omul se simţea total dominat de
a conştiinţei, forma cea mai înaltă de manifestare natură, raportul având un caracter accentuat
a psihicului. asimetric.
Astfel, pe baza acestui criteriu, istoriceşte, Cel de-al doilea stadiu, în planul evoluţiei
raportul om-natură pune în evidenţă două stadii psiho comportamentale, se caracterizează prin
principale: diferenţierea conţinuturilor, graţie dezvoltării
a) stadiul pasiv-reactiv; limbajului verbal şi capacităţii combinatorico-
b) stadiul activ-transformator. rezolutive a creierului, ceea ce se va concretiza
Primul stadiu se cuprinde între momentul în deprinderea conştiinţei de sine sau personale
apariţiei omului de tip sapiens-sapines şi de conştiinţă colectivă iniţială şi afirmarea în
momentul trecerii la confecţionarea sistematică dezvoltarea ontogenetică a principiului
şi deliberată (interacţionată) a uneltelor; cel de al individuării. Omul individual se percepe şi se
doilea începe odată cu trecerea la confecţionarea manifestă ca subiect ca Eu, diferit de ceilalţi, de
sistematică a uneltelor şi continuă în zilele Eu-l colectiv.
noastre. Şi, deşi va recunoaşte şi se va subordona
Primului stadiu îi corespundea o conştiinţă cutumelor şi normelor ginţii sau tribului, va tinde
încă difuză, slab diferenţiată sub aspectul să se realizeze şi pe sine.
funcţiilor, conţinuturilor şi mecanismelor A doua mutaţie esenţială care se produce
operatorii, saturată şi dominată de experienţele în structura internă a conştiinţei, a fost delimitarea
directe, cotidiene şi subordonată satisfacerii şi individualizarea verigilor, componente ale
nevoilor biologice primare. Ea exprima o unitate comportamentului adaptiv, respectiv: motivul,
indisolubilă a omului şi naturii, omul percepându- mijlocul şi scopul; fiecare dintre acestea devine
se şi trăindu-se pe sine ca parte componentă element de analiză şi evaluare.
integrantă a naturii şi, în această calitate, se Ca urmare, relaţia cu natura se transformă
subordona necondiţionat mersului şi legilor ei, colectiv trecând de la forma reactiv-pasivă la
deşi nu le cunoştea şi nu le înţelegea. Acestei cea activ-transformatoare. Pe de altă parte,
forme a conştiinţei primare îi corespundeau omul a devenit capabil să stabilească şi să
comportamente explorativ-instrumentale de formuleze anticipat scopuri, iar pe de altă parte,
tip reactiv-pasiv: răspunsuri imediate la stimuli să planifice modul de realizare a lor prin alegerea
naturali şi satisfacerea trebuinţelor de hrană adecvată a mijloacelor. Trecerea de la folosirea
şi adăpost cu ceea ce îi oferea natura: omul uneltelor oferite de natură, la confecţionarea lor
culegător şi omul vânător. În dobândirea acestor sistematică, i-a stimulat capacitatea de creaţie şi,
bunuri, se apela la folosirea unor unelte naturale – legat de ea, i-a întărit încrederea în forţele proprii
beţele sau pietrele. Singura modalitate ce-i stătea de transformare a unor factori şi condiţii date ale
la îndemână în faţa lor era retragerea, fuga şi naturii, în concordanţă cu trebuinţele sale.
dezvoltarea practicilor de implorare-îmblânzire, Procesul de creare şi producere a uneltelor,
prin ritualuri de câştigare a bunăvoinţei spirituale ca modalitate de amplificare a capacităţii de
şi zeităţilor care se presupunea că se află în spatele acţiune asupra naturii, a constituit principalul
lor. Aşa se naşte gândirea animistă, premisa factor care a influenţat evoluţia ulterioară a
psihologică a conştiinţei religioase. raportului om-natură.

148 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


În prima etapă istorică a lui, până la apariţia sistemelor coloniale fiind un argument edificator
epocii maşinismului, acest proces a fost susţinut în acest sens;
de o conştiinţă a echilibrului, transformările d) insaţietatea dorinţelor şi poftelor
naturii înscriindu-se în limitele rezonabile ale (oricât ar avea omul nu este niciodată mulţumit)
satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale (o a dus treptat la secătuirea şi mutilarea naturii, fără
anumită simetrie între cerinţe şi oferte). a i se compensa în vreun fel pierderile;
Începând însă, cu cea de a doua etapă a lui e) egoismul şi invidia care au limitat şi au
– etapa maşinismului şi industrializării pe scară trecut pe plan secundar altruismul şi solidaritatea
tot mai largă, procesul, pe lângă latura pozitivă a şi au accentuat atitudinea autodistructivă faţă de
facilitării şi diversificării, a satisfacerii stărilor de natură, prin întrecerea de a obţine de la ea, mai
necesitate, s-a asociat şi cu una negativă, constând mult decât celălalt sau ceilalţi;
în producerea în timp a unor efecte perturbatoare, f) atitudinea de devalorizare a naturii şi de
distructive asupra naturii. supraestimare a produselor civilizaţiei şi culturii
În această etapă, omul nu se mai menţine proprii – antropecentrismul;
pe poziţia de partener al naturii, ci trece pe poziţia g) absenţa sau slaba dezvoltare a
de stăpân al ei, devenirea lui ulterioară devenind funcţiei reglatoare şi a componentei ecologice a
o luptă cu natura pentru supunerea ei, conştiinţa conştiinţei.
sa fiind centrată pe obţinerea a cât mai multor Toate aceste caracteristici sau variabile
bunuri şi avantaje, lăsând în afară sau neglijând psihologice de la nivel individual s-au coagulat şi
operaţia de prevedere şi evaluare a efectelor integrat la nivel social supraordonat, punându-şi
negative ce ar putea apărea şi acumula. Tot ca amprenta pe politicile de dezvoltare ale statelor şi
factori psihologici care au influenţat în sens pe relaţiile dintre comunităţi şi naţiuni.
perturbator, dinamica raport om-natură, trebuie Conştientizarea în prezent a problemelor
adăugaţi: critice majore generate de nesocotirea integrităţii
a) aşezarea existenţei umane pe principiul naturii şi de exploatarea sălbatică a resurselor ei,
„a avea”, fapt ce a stimulat şi exacerbat conştientizare concretizată în forma dezbaterilor
preocuparea pentru acumularea de bunuri, de reuniunilor şi mişcărilor ecologice afirmate
bogăţii, de bani şi pentru dobândirea lor prin la nivel internaţional global, va reuşi oare să
orice mijloace; găsească soluţiile corective necesare şi să reaşeze
b) legarea prestigiului şi statutului psihologia omului pe alte coordonate valorice
personal şi social de grup (comunitar), de valorile decât cele pe care a evoluat ea până acum?
materiale rezultate din exploatarea naturii şi de Răspunsul este sceptic.
bani (banul devenind îndeosebi în secolul al Pentru a restabili un raport echilibrat
XX-lea, simbolul puterii, al siguranţei de sine, al şi armonios cu natura, omul trebuie să se
influenţei sociale); transforme el însuşi şi nu în plan fizic, ci în plan
c) înlăturarea oricăror limite în amplificarea psihocomportamental, în esenţa organizării şi
dorinţei şi cererii de a acumula şi a poseda cât mai funcţionării conştiinţei.
mult, ceea ce a dus la crearea unor decalaje tot
mai mari între indivizi şi comunităţi şi implicit, la Prof. Univ. Dr. Mihai GOLU
dezvoltarea stărilor conflictuale interindividuale Membru titular al AoSR
şi intergrupale, interstatale; statele puternice şi
bogate au atentat în permanenţă la teritoriile şi
bogăţiile naturale ale statelor mai slabe, crearea

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 149


23. Priorităţi - Educaţia

Interviu realizat de Redactor regimului trecut. La nivel de ştiinţă - nu zic şi


practică, am fost în pas cu vremurile şi cu marile
cristinel Popa cu Profesor idei. Pentru un popor, educaţia reprezintă pârghia
Univ. Dr. constantin cucoș fundamentală care îl propulsează, îl înalţă, îl
cizelează. Pentru noi, ca români, educaţia este
“Nu prin decret desfiinţăm incultura sau principala cale de a potenţa o resursă pe care o avem
impostura, kitsch-ul şi subproducţia culturală, ci din plin: inteligenţa şi creativitatea individuală.
prin descurajarea consumului acestora…Pentru Cu cât investim mai mult în această direcţie, cu
un popor, educaţia este pârghia fundamentală atât vom avea de câştigat ca naţiune, ca popor. Aş
care îl propulsează, îl înalţă, îl cizelează”, a zice că accentul trebuie să cadă pe acţiunea de
spus profesor universitar doctor Constantin formare ca atare, dar şi pe cadrul ideatic care o
Cucoş într-un interviu acordat în exclusivitate. susţine - mă refer la pedagogie. Ca să se ajungă la
Domnia sa este profesor la Facultatea de o bună acţiune, e nevoie de o inteligentă viziune…
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Se află educaţia românească într-o criză?
Univ. “Al.I. Cuza” din Iaşi, fiind conducător - Da, este într-o dublă criză: în una “a-
de doctorat în domeniul Ştiinţele Educaţiei.  normală”, girată de o societate ea însăşi în
Domnule profesor Constantin Cucoş, carenţă de repere valorice şi principii, aflată într-
sunteţi o personalitate, aş îndrăzni să spun o tranziţie fără sfârşit, cu incoerenţe şi rupturi
de nivel internaţional, în domeniul ştiinţelor adânci ce reverberează la nivelul tuturor
educaţiei. Ţara noastră are o bună tradiţie palierelor ei; o astfel de criză o întâlnim doar în
în această privinţă. Cât de importantă unele societăţi; a doua criză este una “normală”,
este pedagogia în procesul educaţiei şi firească, bună, ce ţine de dinamica unui proces
implicit în progresul societăţii noastre? ce face ca ce a fost valabil ieri să nu mai fie
- Nu sunt o personalitate, ci o persoană operant azi. Din acest punct de vedere, e bine să
interesată de educaţie, un simplu profesor de fim mereu în criză, în căutare de noi soluţii, de
pedagogie, alături de alţi colegi, care reflectează noi practici cu caracter reactiv sau anticipativ.
asupra educaţiei şi încearcă să facă şi educaţie, pe Din păcate, în ţara noastră, prima dimensiune a
cât posibil, cu studenţii, cu profesorii. Da, avem crizei precumpăneşte, escamotând-o până la
o tradiţie, ca orice comunitate, în ce priveşte Au pe
anihilare existat şi sunt specialişti de marcă
a doua…
formarea - din păcate uneori uitată, neglijată, în acest domeniu. Ce s-a schimbat în bine în
camuflată de noi modele şi “mode”, şi, desigur, ultimii ani şi ce ar mai trebuie să se facă?
avem şi reflecţii pedagogice pe măsură. Remarc - Da, avem specialişti competenţi, disipaţi
sincronicitatea pedagogiei româneşti cu cea în marile centre universitare (Bucureşti, Cluj,
europeană, încă de la începutul secolului XX - a Iaşi, Timişoara), dar şi în comunităţi universitare
se vedea viziunea şi acţiunea concretă a lui Spiru mai mici, dar nu lipsite de contribuţii relevante
Haret, dar şi mai târziu, inclusiv în perioada în domeniul psihopedagogiei (Alba Iulia,
Ploieşti,
150 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
Constanţa, Bacău, Craiova, Suceava etc.) şi, prin ce mijloace. Important este ca actorii vizaţi
desigur, la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. De să rămână treji, imuni, neafectaţi de astfel de
bun augur este faptul că s-au defrişat noi probleme, incitări. E bine ca şcoala să îi formeze pe tineri
s-au deschis noi orizonturi de cercetare fără în a se raporta critic la astfel de mesaje. Nu prin
nicio îngrădire ideologică, spaţială, materială. decret desfiinţăm incultura sau impostura, kitsch-
Posibilitatea de a te informa şi a emite un punct de ul şi subproducţia culturală, ci prin descurajarea
vedere este remarcabilă. Rău este faptul că nu am “consumului” de astfel de anomalii. Dacă unele
ajuns să formăm o comunitate profesională unită, ipostaze mediatice exploatează aşa ceva, mizând
puternică, la o solidarizare tehnică, pedagogică, pe ignoranţa maselor, e mare păcat, pe limba lor
în stare să cenzureze, să amendeze acţiunile în vor pieri. Ideal ar fi să existe o coerenţă acţională
materie de politică educaţională. Asistăm la un între aceşti factori cu influenţă formativă, în sensul
divorţ între cele două “tabere”, tehnicienii care îşi că ce clădeşte şcoala să nu distrugă mass-media.
văd de treaba lor, într-un soi de “turn de fildeş”, Dar nu putem pretinde sau controla universul
şi decidenţii care fac ce le trece prin cap. Când mediatic din perspectiva vocaţiei educaţionale.
cele două părţi vor comunica şi se vor completa Putem acţiona, în schimb, asupra beneficiarilor
reciproc, educaţia românească ar putea arăta altfel. ei. Şi, vă rog să mă credeţi, nu e puţin lucru...
Cât de mult rău face societăţii, şi implicit N-ar trebuie ca pe lângă codul etic,
şcolarilor, copiilor, o degradare a calităţii de conduită al profesorului, să apără
programelor în mass-media? Evident, presa şi unul al elevului, chiar al familiei?
este oglinda societăţii, însă sesizaţi faptul că - Ba da. Codul deontologic ar trebui să
parcă a luat-o cu râvnă înaintea ei în ce priveşte fie unul multidirecţional, să cuprindă reguli
promovarea non-valorilor, a încurajării falselor dezirabile pentru toţi actorii antrenaţi în demersul
“modele”, a unui îndemn la nemuncă, dat fiind educaţional. Este adevărat, accentul trebuie să
faptul că apar la televizor ca vedete femei şi cadă pe profesor, dar şi el trebuie “apărat” de fel
bărbaţi îmbogăţiţi de pe urma certurilor, a de fel presiuni sau injoncţiuni. Din perspectiva
nemuncii. Ce credeţi că trebuie făcut în acest reglementărilor etice, sistemul nostru de
sens? Credeţi că e o tendinţă, e un scenariu învăţământ este de un primitivism fără margini. În
întreţinut din umbră privitor la “prostirea” ce ţară civilizată se mai poate întâmpla ca un dascăl
poporului român prin încurajarea certei, a să fie filmat pe ascuns de un elev sau de un
urii, a valorilor de tinichea etc. Ce-ar trebui părinte şi făcut public la ziar sau pe Youtube? Nu
să aleagă elevii, şcolarii, dar şi maturii din tot pot să uit cum, în calitate de părinte, am asistat
acest amalgam al urii, mizeriei şi al mitocăniei? stupefiat la şedinţe cu părinţii în care unii dintre
E vreo soluţie miraculoasă? Ce rol are ziarul, ei dădeau “lecţii” învăţătoarei ce şi cum să
credeţi, în importanţa presei scrise de calitate? predea la aritmetică. Să ne înţelegem: în
- Nu cred într-un scenariu pus la cale de mai materie de educaţie nu merge datul cu părerea.
ştiu eu cine. Prostie în cetate a fost de când e Să nu confundăm educaţia cu fotbalul sau
lumea. Mass-media, cel puţin o parte din ea, se politica. Şcoala nu este un teritoriu în care se
dedă la aşa ceva din raţiuni financiare, “leapădă” copiii de către părinţi pentru ca, după
manipulatorii, de menţinere sau ridicare a şase ceasuri, să-i ia acasă deştepţi şi cuminţi
ratingului, nu contează Educaţia este un continuum
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 151
şi presupune coerenţă acţională, o treabă de co- Ştiţi prea bine, sunt foarte mulţi profesionişti
responsabilitate în care şi părinţii, şi profesorii, şi care nu sunt capabili să transmită experienţa
elevii, şi comunitatea îşi au obligaţii şi drepturi. acumulată altora. Competenţa creativă nu este
Acestea aşteaptă să fie explicitate şi respectate. dublată neapărat de una de natură didactică. Dacă
- Pornind de la elev la profesor, ştiu elevii să eventual produc emuli, asta nu se datorează lor,
înveţe? ştiu profesorii să înveţe, dar mai ales să ci învăţăceilor, celor care au ştiut să “fure” ceva
înveţe să-i înveţe pe elevi. Nu ar trebuie pedagogia meserie, cu sau fără voia maeştrilor. M-a frapat
introdusă din anul I al disciplinelor predate de un fapt: în materie de învăţare a artei, de pildă,
profesori: fizică, biologie, matematică? profesori remarcabili nu sunt şi mari artişti, care
- Profesorii, ca şi elevii, trebuie să înveţe. excelează în arta pe care o predau (aş zice că
Profesorii, în plus, trebuie să-i înveţe pe alţii sunt deseori mediocri la acest capitol); pedagogi
cum să înveţe. Dacă ştiu profesorii aşa ceva? devin cei care ştiu să transmită registrul tehnic,
Unii da, alţii ba. “Bucătăria” pedagogică e să activeze predispoziţii ascunse, să identifice şi
foarte complicată: trebuie şi ceva chemare, har, să motiveze realele talente care îi depăşesc, sunt
dar şi multă metodă, perseverenţă, experienţă. deasupra lor. Normal, profesoratul presupune şi
Pedagogi redutabili pot fi, desigur, profesorii. un stagiu de ucenicie, de punere în situaţie. În
Dar, la fel de mari - mama, bunica, fratele, sora, facultate, acest timp este prea restrâns pentru a
prietenul. Depinde cum intervin, în ce moment, asigura o performare imediată, de înalt nivel.
cu ce autoritate. Profesorii actuali sunt de mai De aceea, ar fi nevoie de un interval de învăţare,
multe categorii. Unii sunt buni meseriaşi, echipaţi după facultate, instituit în multe ţări sub formă
cu ştiinţă şi conştiinţă, alţii “făcuţi” în grabă din de mentorat. La noi, legea educaţiei stipulează
raţiuni mai degrabă sociale, administrative. Să fie aşa ceva, dar, după cum ştiţi, nici această lege, ca
cineva acolo, eventual calificat, să aibă asigurată multe altele, nu se aplică.
o bucată de pâine. E plin sistemul de “cadre Ce trebuie să ştii în afară de pedagogie,
didactice” care s-au oploşit aici din varii motive, cunoştinţe de specialitate şi metodică ca să fii
care nu ţin de educaţie. Dar, să revin la un bun profesor. Cât la sută inspiraţie şi cât
întrebarea dumneavoastră. Când ar trebui transpiraţie?
introdusă Pedagogia ca disciplină de studiu? De - Trebuie să mai ştii ceva care nu poate fi
la bun început, adică din anul întâi, ceea ce se învăţat: să te pui la dispoziţia celuilalt, să
întâmplă chiar acum. Ea se studiază, o primă empatizezi cu el, să ai răbdare, să fii om. O
parte, în anul I, semestrul al doilea (după ce s-a astfel de deschidere nu se predă în şcoală, o ai
studiat, firesc, Psihologia educaţiei în semestrul sau nu o ai. De aceea, poate, o selecţie iniţială a
întâi), urmând ca a doua parte să fie aprofundată viitorilor profesori s-ar impune pornind de la
în anul II de licenţă. aceste aptitudini bazale. Paradoxul acestei
De ce un bun cunoscător al specialităţii profesii constă în aceea că ceea ce are mai de
de predare nu ar fi şi un bun profesor. Înainte, preţ nu se învaţă la şcoală. Ca şi în cazul
ucenicii se formau la locul de muncă. Până la artistului, “opera” pedagogică ţine de acest
urmă, oricâtă practică s-ar face la facultate, “rest”, de har, de inspiraţie, care se adaugă peste
nu tot la catedră se formează un profesor? muncă, transpiraţie, răbdare. Ca procentaj, în
această alchimie o fi 1%, dar, fără această mică
152 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
parte, cealaltă parte nu valorează nimic.
este, pe scurt, diferenţa dintre învăţare şi educaţie.
“Nu dăm elevilor ceea ce trebuie”.
Se ştie că profesorii în ultimii ani fac eforturi
E loc de progres în ce priveşte învăţământul
să-i facă pe şcolari atenţi. Se mai poate ajunge la
românesc?
calitate în educaţie dacă cadrul didactic trebuie
- Ohoo!, slavă Domnului, e loc de schimbare,
să facă mai întâi pe jandarmul? Cu ce s-ar putea
înnoire, progres. Sunt multe de făcut, de perfectat.
veni în ajutorul dascălului în acest sens?
în afară de re-aşezarea structurală şi funcţională
- O astfel de realitate, pe care o descrieţi,
la nivel macro, şi care ţine mai mult de factorii de
este un efect ascuns al declinului şi al crizei de
decizie politică, avem multe de făcut în “ograda”
autoritate a instituţiei şcolare. În mod normal, nu
noastră – mă refer, desigur, la chestiuni tehnice,
ar trebui să se ajungă la o atare situaţie. Carenţele
pedagogice, la îndemâna noastră. De pildă, de
acumulate în primele cicluri (supra-aglomerarea
regândit şi adecvat conţinuturile învăţării pe
claselor, slaba pregătire a unor profesori, diluarea
diferitele trepte de învăţământ, de selectat şi
statutului material şi simbolic al profesiei în
“împachetat” valori care se dovedesc a fi necesare
cauză etc.) conduc la comportamente de acest tip
copiilor de zi - viitorii adulţi de mâine. E un
din partea elevilor care nu mai pot fi gestionate de
teren în care mai avem de luptat cu teoretizări
către profesori - vezi violenţele verbale sau de alt
abstracte, cu cunoştinţe depăşite, cu viziuni
tip la adresa profesorilor. într-o şcoală normală,
anacronice, cu forme fără fond. Faptul că stăm
profesorul îşi face treaba şi nu se substituie
prost la evaluările internaţionale se datorează
gardianului. Trebuie să recunoaştem, totuşi, că
faptului că nu dăm elevilor ceea ce trebuie,
aceste cazuri sunt excepţii şi nu au un caracter
adică o cunoaştere contextualizată, competenţe
dominant.
pragmatice, proceduri de gândire sau de acţiune,
De la an la an şcolarii adaugă carenţe în
predispoziţii valorice, viziuni, opţiuni, atitudini.
cunoştinţe, totul pe un lanţ până la profesor.
E o deficienţă d e fi lozofie edu caţională, de
Probabil ştiţi, deoarece vin studenţi din ce în
concepere a unui model formativ şi nu o carenţă
ce mai prost pregătiţi. Unde şi cum se poate
de dotare intelectuală a copiilor noştri, cu
interveni pentru stoparea acestui fenomen?
substrat psihologic.
- Aveţi dreptate, “materia primă” cu care lucrăm
Nu orice învăţare înseamnă educaţie?
nu mai este cea de altă dată. Elevi slabi pregătiţi
- Educaţia înseamnă actualizare şi
au fost dintotdeauna. însă ei nu puteau accede
performare a ceea ce are mai bun un individ şi
în învăţământul superior. Cred că s-ar impune
umanitatea ca atare. Ea presupune pozitivitate şi
o selecţie mai atentă la intrarea în universitate.
afirmare a valorilor şi nu a non-valorilor. Putem
Revenirea la concursul de odinioară ar putea fi
învăţa şi lucruri rele, dar asta nu mai este educaţie.
o soluţie pentru menţinerea unor standarde de
Se poate învăţa furatul, minciuna, dispreţul sau ura
calitate în învăţământul superior.
la adresa celorlalţi. Dar asta nu înseamnă că eşti
Ce progrese s-au făcut în domeniul pedagogiei
un om educat. Educaţia apare când ne dezvăţăm
în ultimii ani?
de cele rele, le ţinem la distanţă şi revelăm binele,
- Ca în orice domeniu de cunoaştere, şi în
frumosul, adevărul din noi. Ea funcţionează,
câmpul pedagogiei asistăm la revigorări
obligatoriu, ca un vector axiologic. Cam asta
epistemologice, înnoiri tematice, elaborări de
răspunsuri la
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 153
evoluţii contemporane. Lista e lungă, nu mă la alţii. Nu referenţialul ar fi problema, ci
încumet să o deschid. Numai că demersurile incoerenţa şi relativismul decizional, practicate
noastre sunt oarecum paralele cu faptele în ultimul timp. Amatorismul şi voluntarismul.
decidenţilor care nu ţin cont de unele demersuri şi În materie de educaţie, e necesară o strategie
rezultate ale cercetării în domeniu. Noi ne vedem naţională, continuă, imperturbabilă în raport
de ale noastre, ei de ale lor. Cunosc rezultate cu fluctuaţiile politice. E nevoie de un pact
remarcabile la nivelul unor teze de doctorat, de trans-partinic, cu caracter tehnic. Educaţia ar
pildă, dar nimeni din sfera deciziei politice nu le trebui diriguită, să zicem, ca şi justiţia: fără
ia în seamă. Oare nu s-ar putea realiza o bază de injoncţiuni sau parti-pris-uri politice. Formarea
date în care să fie tezaurizate astfel de răspunsuri de calitate o găsim mai jos de “ţesătura” politică,
la care decidenţii să se raporteze, înainte de aşa cum este articulată la nivel de minister sau
a trece la fapte? Nu mai vorbesc de cercetări inspectorat. Se datorează masei de învăţători şi
serioase şi laborioase realizate în universităţi sau profesori responsabili, nelegaţi de partide sau
institute de profil, care aşteaptă să fie valorificate . de puterea politică. Graţie acestora, şi nu celor
Cum trebuie educat părintele ca să vină în din vârf, învăţământul nostru încă funcţionează.
sprijinul elevului? Dată fiind explozia informaţională din
- “Meseria” de părinte e grea. Şi aceasta trebuie ultimii ani, nu ar fi necesar de introdus un curs
învăţată, dar la timpul ei. Ar fi prematur ca formarea de citire rapidă?
să se facă încă de pe băncile şcolii. Poate doar o - Nu cred. Poate un curs de aprofundare şi
anumită predispoziţie sau sensibilizare în raport înţelegere rapidă. Nu e nevoie să parcurgi un întreg
cu acest statut. şcolii noastre îi lipseşte o “şcoală text, un ziar, de pildă. La un moment dat, înţelegi
a părinţilor”, care să funcţioneze paralel şi corelat doar vizualizând imagini sau citind titluri. În rest,
cu şcoala pentru proprii copii. Sunt şcoli, chiar citeşti printre rânduri, înţelegi fără să citeşti.
la noi, care au instituit aşa ceva, în care părinţii Desigur, la o astfel de competenţă hermeneutică
sunt antrenaţi în calitate de co-echipieri ai actului se ajunge în timp, după multă lectură şi exerciţiu
educativ. Nu ar fi rău ca astfel de prefigurări de interpretare. În era digitală ne putem raporta
să fie generalizate, extinse, formalizate. După la frânturi, la esenţe, la seturi informaţionale
şcoală, cred ca părinţii ocupă un loc important specializate. Important este să ştim să identificăm,
în formare. Oricât de zdruncinată sau expusă să desluşim şi să semnificăm informaţia.
ar fi unor presiuni conjuncturale, familia Nu de a citi totul. Mergem spre intensiuni, şi nu
rămâne o temelie a formării omului. Este un dat extensiuni textuale, problematice.
antropologic pe care trebuie să îl luăm în seamă. Care sunt lucrurile pe care le-aţi realizat şi de
De ce nu se împrumută din modelul danez, care sunteţi mândru. Ce satisfacţii aţi avut de-a
norvegian sau al Coreei de Sud, ţări care prin lungul timpului vizavi de relaţia cu studenţii, de
intermediul unui învăţământ performant au adus activitatea de cercetător. Știu că aţi scos câteva cărţi
progres societăţii ? şi aţi participat la sute de manifestări ştiinţifice.
- Nu e cazul de împrumut, putem decanta Sunt mulţumit că îmi place ceea ce fac, iar
modelul nostru, care ni se nimereşte. Normal, ceea ce fac pare a fi şi pe placul altora. Mai mult
putem trage cu ochiul, învăţăm multe şi de nu am a spune.

154 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


Aţi fost profesor invitat la Paris şi
Chişinău, membru a numeroase societăţi Cuvinte pentru o
internaţionale de profil, care e titlul/
buna vieţuire
titulatura care vă onorează mai mult? Aţi
participat la numeroase stagii în străinătate. Folosindu-ne cu dreapta judecată de
Care e personalitatea cea mai importantă înţelesurile lucrurilor, dobândim cumpătare,
la nivel internaţional cu care colaboraţi? iubire şi cunoştinţă. Iar folosindu-ne fără
- Aş răspunde doar la una din întrebări. Titulatura judecată, cădem în necumpătare, ură şi
care mă onorează e cea de profesor. Atât. neştiinţă.
Ce-i trebuie învăţământului românesc astăzi? "Gătit-ai înaintea Mea masă"... şi cele
- Diriguitori iscusiţi şi responsabili. O următoare. "Masa" aici însemnează virtutea
regăsire a adevăratei meniri, o bună aşezare lucrătoare. Căci aceasta ne-a fost gătită de
şi continuitate. Rezerve şi soluţii de Hristos "împotriva celor ce ne necăjesc".
Iar "unt-de-lemnul care unge mintea" este
adecvate practici sunt, dar trebuie coagulate.
contemplaţia făpturilor. "Paharul" e
Iubiţi mult natura, în special florile, munţii şi
cunoştinţa lui Dumnezeu. Iar "mila Lui",
sunteţi un priceput fotograf, presupun că iubiţi şi
Cuvântul Său şi Dumnezeu. Căci acesta, prin
animalele.
întruparea Lui, ne "urmăreşte în toate zilele",
- Dragostea de natură e o meteahnă care se
până ce ne va prinde pe toţi cei ce ne vom
trage din anii copilăriei petrecută la ţară. Am avut
mântui, ca pe Pavel. Iar "casa" însemnează
norocul să o re-inventez, în anii din urmă, prin
împărăţia în care sunt reaşezaţi toţi sfinţii. În
gospodăria din satul Bârnova, de lângă Iaşi. Ce am sfârşit, "îndelungarea de zile" este viaţa
avut - sau n-am avut - în anii copilăriei, s-a veşnică. Păcatele ne vin prin reaua
împlinit acum: am pomi de toate felurile, căpşuni, întrebuinţare a puterilor (facultăţilor)
iarbă, flori, păsări frumos cântătoare, veveriţe sufletului / a celei poftitoare, irascibile şi
zburdalnice, bondari, şopârle, iar dacă trec gardul, raţionale. Neştiinţa şi nechibzuinţa vin din
ajungem şi la iepuri, căprioare, vulpi sau chiar reaua întrebuinţare a puterii raţionale. Ura şi
porci mistreţi. Cu ceva timp în urmă, nu exagerez, necumpătarea, din reaua întrebuinţare a
în drum spre Iaşi, prin Vişani, am întâlnit un porc puterii irascibile (iuţimea) şi poftitoare. Iar
mistreţ cu puiuţii ei care s-a retras în grabă din faţa din buna întrebuinţare a acestora ne vine
maşinii. Ce altceva îţi mai trebuie, pentru a rezista cunoştinţa şi chibzuinţa, iubirea şi
câteva ceasuri în universitate? cumpătarea. Dacă e aşa, nimic din cele create
De ce pe bunicul dvs îl chema Cucoş, şi făcute de Dumnezeu, nu este rău.
dacă aţi aflat? E un nume frumos din Nu mâncările sunt rele, ci lăcomia pântecelui;
punctul meu de vedere,cred că şi din al dvs! nici facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci
iubirea de bani; nici slava, ci slava deşartă.
- Da, e un nume curat moldovenesc, răspândit
Iar dacă-i aşa, nimic nu e rău din cele ce sunt,
în judeţul Iaşi şi Neamţ. Habar nu am care este
decât reaua întrebuinţare, care vine din
sorgintea, cum a fost moştenit, dar mi-aţi dat
negrija minţii de-a cultiva cele fireşti.
o idee, mă voi interesa şi vă voi răspunde data
viitoare. Chiar credeţi că sunt în stare să dau (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
răspunsuri la toate întrebările?
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 155
24. Mărturii
Anul internaţional al
luminii
Anul 2015 este un an special pentru
umanitate: este Anul Internaţional al Luminii dar
şi al tehnicilor bazate pe lumină, numit şi IYL1.
Nu credeam că mai era nevoie ca să dovedim
lumii şi mai ales celor care vor veni după noi
că nu putem trăi fără lumină, fie ea materială
sau spirituală. Dar iată că evoluţia umanităţii
nu a însemnat numai un progres tehnologic de
nesperat, nu numai o comunicare interumană fără
precedent, dar şi o pierdere a simţului valorii. În primul rând, toţi oamenii planetei trebuie
A fost nevoie de o Oră a Pământului pentru ca să înţeleagă ce este lumina, cum putem să o
să realizăm cât de preţioasă este lumina pentru creăm astăzi, să o transportăm, să o folosim şi
natură, să realizăm că eforturile enorme care se mai ales rolul tot mai important pe care îl joacă ea
fac pentru a face din noapte zi au început deja în a răspunde la probleme majore sociale (mediu,
să ne coste, că natura nu-şi mai urmează cursul sănătate, comunicații, economie).
ei firesc, ori din natură facem parte noi, oamenii. În mod deosebit sunt vizaţi tinerii; ei trebuie
Şi toate astea dacă ne gândim numai la lumina să înveţe care este rolul luminii în progresul
materială. Dacă ne gândim şi la cea spirituală, tehnologiei, în beneficiul industriei şi al creşterii
situaţia pare a fi şi mai gravă. Oamenii comunică numărului de locuri de muncă calificate.
între ei instantaneu, dar realizează din ce în ce Este vizată, de asemenea, lumea artei, pentru
mai puţin că îşi pierd legăturile de suflet, cele care lumina joacă un rol major: pictori, fotografi,
care îi înalţă spre Lumina pe care ne-a dăruit-o regizori, arhitecți, sculptori, organizatori de
Domnul Dumnezeu. expoziții, responsabili cu elaborarea și restaurarea
patrimoniului etc sunt chemaţi pentru a expune
A venit aşadar vremea când trebuie să locul luminii în domeniile lor.
celebrăm Lumina, să învăţăm să o ocrotim. Or, Ne putem gândi şi la industria direct legată
Anul Internațional al Luminii este conceput de lumină, cum ar fi sursele de lumină, sistemele
tocmai pentru a afla care sunt reacţiile luminii la de control, de măsurare și echipamentele de
provocările lumii contemporane materiale, cum transport care utilizează lumina ca instrument.
ar fi energia, educația, agricultura sau sănătatea Acest eveniment internaţional se adresează şi
dar şi la provocările spirituale: agresiunea din oamenilor de știință, inginerilor și tehnicienilor
partea mass media sau a ocultismului, efectele care se ocupă cu diverse aplicaţii ale luminii sau
nocive ale comunicaţiei electronice, îndepărtarea la cercetătorii preocupaţi de extinderea limitelor
de la viaţa spirituală profundă. actuale ale înțelegerii luminii.
1 IYL = acronimul de la International Year of the Medicii, interesaţi în aplicarea luminii la
Light diverse lungimi de undă în rezolvarea unor

156 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


probleme de sănătate, în protecţia psihicului Scurt istoric al Luminii
uman, al mediului înconjurător al oamenilor Lumina preocupă umanitatea încă din cele mai
(acasă, la birou, în şcoli etc.) constituie o altă vechi timpuri. Cea mai veche lucrare cunoscută
categorie care are în vedere lumina cu tot ce despre lumină datează din secolul III î.Hr. Este
aduce ea bun civilizaţiei azi. Intelectuali filosofi, «Optica» lui Euclid3, în care se vorbeşte pentru
istorici, arheologi, astronomi, biologi, psihologi prima oară despre propagarea luminii, deşi natura
– sunt şi ei preocupaţi de sensul simbolic al luminii sau chiar modul în care se formează
luminii, de rolul său în progresul omenirii, în imaginile în ochi erau încă necunoscute. Pentru
originea vieții și a universului și a patrimoniului el lumina exista doar în câmpul vizual al
cultural. observatorului, concepţie care rămâne valabilă
până spre epoca Renaşterii.
Trebuie să ne gândim şi la cele peste 1,6 În secolul I d.Hr. se face un progres
miliarde de oameni (!) care nu au încă acces la considerabil în cunoaşterea luminii: Heron4 din
energie sau electricitate. Pentru această imensă Alexandria scrie «Catoptricele», în care afirmă
categorie de săraci, răspândiţi pe mai toate propagarea în linie dreaptă a luminii prin analogie
meridianele globului, trebuie luptat pentru ca şi ei cu principiile mecanicii, inclusiv cu principiul
să profite de binefacerile progresului tehnologic. inerţiei. El este primul care vorbeşte de drumul
minim parcurs de lumină, dar crede totuşi că
Astronomia este poate ştiinţa care lucrează viteza luminii este infinită.
cel mai mult cu lumina, pe toate lungimile ei de Un secol mai târziu Claudiu Ptolemeu5
undă. Am reuşit de peste patru secole, graţie lui studiază în mod experimental reflexia luminii
Galileo Galilei2, să depăşim cunoaşterea lumii şi descoperă că unghiul de refracţie depinde de
ce ne înconjoară doar cu ochiul liber. Lunetele, densitatea mediului traversat.
telescoapele, apoi radiotelescoapele, ca să nu mai Numeroasele secole care s-au scurs până ce
vorbim de tehnologia spaţială a ultimelor decenii, lumina a început să fie înţeleasă ştiinţific corect
ne-au dezvăluit o lume care părea inaccesibilă şi dovedesc că ştiinţa nu este evidentă, că numai un
care, pe măsură ce ne răspunde la multe probleme, studiu teoretic şi experimental îndelungat poate
ridică altele la care poate nici nu ne-am gândit duce la concluzii corecte.
până mai ieri. Au existat şi multe descoperiri întâmplătoare,
Eu însămi, ca astronom, am fost surprinsă de pildă lentilele descoperite de italieni spre
prima dată când porţile unui Observator au fost sfârşitul secolului al XIII-lea, pe care abia
deschise nevăzătorilor. Explicaţia era simplă: Galileo Galilei le va utiliza în scopuri ştiinţifice,
trebuie ca şi ei să înţeleagă cât de mult cunoaşte folosindu-le în anul 1609 pentru prima lunetă din
astăzi omul fără să-şi folosească ochii, doar cu lume care va fi îndreptată spre bolta cerească.
instrumente din ce în ce mai sofisticate, care-l Lui îi revine meritul de a descoperi o lume
duce pe lungimi de undă tot mai îndepărtate
de cele ale vizibilului, dezvăluind un Univers 3 Euclid din Alexandria (cca 325 - 265 î.Hr.), originar
din Damasc. Matematician grec, care a trăit și a predat în
fascinant din care facem şi noi parte. Alexandria, Egipt pe vrema domniei lui Ptolemeu I (323 –
2 Galileo Galilei (1564-1642), fizician, 283 î.Hr.).
matematician, astronom şi filosof. Este considerat 4 Heron din Alexandria (c. 10 - 70 d.Hr.),
„părintele astronomiei observaţionale moderne” (anul matematician, enciclopedist și inginer grec; a trăit în
2009 a fost ales ca An Internaţional al Astronomiei în Alexandra, Egipt.
memoria primelor observaţii astronomice făcute de el 5 Ptolemeu (cca 87 d.Hr.- 165 d.Hr.), astronom,
cu o lunetă în 1609), „părintele fizicii moderne”, „părintele matematician, geograf grec, ale cărui teorii au dominat
ştiinţei moderne”. știința până în secolul al XVI-lea.[

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 157


necunoscută până la el. legile mecanicii. Legea refracţiei este stabilită în
Observaţiile lui Galilei l-au determinat pe paralel şi de Willebrord Snell11, dar publicată mai
Johannes Kepler6 să rezume cunoştinţele despre târziu, motiv pentru care legea refracţiei are când
optică în lucrarea sa «Dioptrice». Aici întâlnim numele unuia dintre ei, când al celuilalt, când pe
primele teorii privind sistemele multiple de al amândoura.
lentile şi o nouă lege a refracţiei. Pierre de Fermat este un alt savant care-şi va
Nici Orientul nu s-a dovedit mai prejos în lăsa numele legat de teoria luminii. El afirmă că
studiul luminii. În jurul anului 1000, persianul natura urmează întotdeauna drumul cel mai scurt,
Ibn Al Haytham (965 – 1039), cunoscut şi sub cu alte cuvinte ea respectă simplitatea. Fiind atât
numele de Alhazen, a scris la Bagdad un «Tratat de uşor de urmat, se gândeşte că există totuşi şi
de optică», în care spune că lumina provine de ceva dificil, care împiedică traversarea razei de
la surse luminoase şi că razele luminoase vin lumină, «rezistenţa optică».
..
să lumineze ochiul, pentru a cărui funcţionare Ole Romer 12 va fi printre primii care va
dă explicaţii destul de corecte. El vorbeşte şi afirma finitudinea vitezei luminii, plecând de
de principiul camerei obscure, cu aproape cinci la observarea sateliţilor lui Jupiter. Perioada
secole înaintea lui Leonardo da Vinci7. Mai mult, acestora este cu atât mai mare cu cât este mai
el îşi dă seama că viteza luminii trebuie să fie mare distanţa dintre Pământ şi Jupiter, ceea ce nu
finită. Pe drept cuvânt, Alhazen poate fi considerat se poate întâmpla decât dacă viteza luminii este
părintele opticii moderne, al fizicii experimentale finită.
şi al metodei ştiinţifice. Unul dintre cei mai mari teoreticieni ai
Dar totuşi Europa va fi cea care va progresa mecanicii, Isaac Newton, contemporan cu
substanţial în înţelegerea luminii. Astfel, pe Descartes, interpretează fenomenele luminoase
lângă Pierre de Fermat8 şi Isaac Newton9, unul în termeni de forţe. Bazându-se pe mecanica
din fondatorii opticii geometrice este considerat punctului, el ajunge la rezultate corecte, deşi
René Descartes10. Pentru el orice fenomen poate inexacte în principiu, privind lumina. «Optica»
fi interpretat în funcţie de razele de lumină. El sa, publicată în 1704, va fi unul din cele mai
expune, printre altele, legea refracţiei luminoase corecte tratate din vremea sa privind lumina, deşi
în tratatul său despre «Dioptrică». Pentru el a fost şi lucrarea care a amânat cu mai bine de un
lumina este un ansamblu de particule care respectă secol conceptul de undă pentru lumină, atâta timp
cât, pentru el, fasciculele luminoase se propagă
6 Johannes Kepler (1571-1630), matematician, în eter ca o succesiune de particule de lumină a
astronom şi naturalist german, cel care a formulat şi căror dimensiune depinde de culoare.
confirmat legile mişcării panetelor (Legile lui Kepler).
7 Leonardo da Vinci (1452-1519), cel mai de Dar teoria naturii ondulatorii a luminii nu
seamă reprezentant al Renaşterii; pictor, sculptor, întârzie să se impună. Ea este propusă în 1678
arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, de Christian Huygens13 şi publicată în 1690 în
cartograf, botanist şi scriitor, considerat adesea cel mai «Tratatul Luminii». În 1801 Thomas Young14
de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii
8 Pierre de Fermat (1601-1665), avocat, funcţionar 11 Willebrord Snell van Royen sau Snellius (1580-
public şi matematician francez. 1626), umanist, matematician şi fizician olandez.
9 Isaac Newton (1643-1727), filosof, matematician, 12 Ole (Christensen) Rømer (1644-1710), astronom
fizician, alchimist, astronom şi teolog englez, recunoscut danez.
mai ales ca fondator al mecanicii clasice, pentru teoria 13 Christiaan Huygens (1629-1695), matematician,
gravitaţiei universale şi studii de optică., inclusiv pentru astronom şi fizician olandez. A descoperit în 1655 satelitul
construcţia telescopului care-i poartă numele. Titan, Primul satelit cunoscut al planetei Saturn.
10 René Descartes (1596-1650), filosof şi 14 Thomas Young (1773-1829), om de ştiinţă
matemaician francez. englez, cu contribuţii în mecanică, fiziologie, muzică.

158 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


experimentează difracţia şi interferenţele. 20 de abia de Albert Einstein18 în 1905. El a afirmat,
ani mai târziu, Augustin Fresnel15 spune că toate conform teoriei relativităţii, că viteza luminii este
fenomenele legate de polarizarea luminii pot fi viteza maximă pe care o poate lua orice deplasare,
explicate doar concepând o lumină ondulatorie. fie ea de informaţie sau de energie.
James Clerk Maxwell16 va fi cel care va Şi celelalte unităţi sunt definite în raport cu
explica cel mai corect natura ondulatorie a viteza c a luminii, astfel că orice definiţie devine
luminii în tratatul său din 1873, în care vorbeşte extrem de exactă. Aşa se face că toate unităţile
despre undele electromagnetice, în care lumina Sistemului Internaţional sunt definite în funcţie
este o undă care se propagă sub formă de radiaţie, de lumină. Distanţa, fiind produsul dintre viteză
spectrul radiaţiei fiind doar o parte a ansamblului şi timp, unitatea de lungime poate fi definită în
radiaţiei electromagnetice. funcţie de c. Metrul este unitatea de lungimi din
Newton a elaborat teoria pur corpusculară Sistemul Internaţional. El este definit ca distanţa
a luminii, respinsă prin punerea în evidenţă a parcursă de lumină în vid, în 1/299  792  458
fenomenelor de interferenţă, explicabile uneori dintr-o secundă.
doar pe baza teoriei corpusculare. La fel, unitatea de timp, secunda, este definită
Dar iată că fizica secolului XX arată că energia tot printr-un fenomen luminos: este durata a
transportată de lumină este cuantificabilă. Cuanta 9 192 631 770 perioade ale radiaţiei corespunzând
de energie (cea mai mică cantitate de energie, tranziţiei între două niveluri hiperfine ale stării
indivizibilă) capătă numele de foton, care este de fundamentale ale atomului de cesiu 133.
asemenea o particulă. Existenţa ei nu numai că nu Viteza luminii în vid este exact de
contrazice teoria ondulatorie, ci chiar o susţine: 299 792 458 m/s.
dualitatea undă-corpuscul din mecanica cuantică Probabil că cele mai «vizibile» lumini rămân
spune că fiecărei particule îi este asociată o undă. cele cereşti. Soarele este steaua de la care primim
În cele din urmă, dacă se consideră deplasarea lumină. Luna şi alte mici corpuri cereşti produc
unui foton, punctele de sosire posibile sunt date mai puţină radiaţie decât primesc, ele fiind
de unda asociată. luminoase prin reflexia luminii pe care o primesc
Dualitatea luminii – undă şi corpuscul – de la Soare, ca şi noi. Stelele căzătoare sfârşesc
vine ca un exemplu material, păstrând desigur prin a arde în atmosfera pământească şi a emite
proporția realităţii, pentru cei care nu pot crede lumină. Stelele sunt ele însele surse de lumină
că Iisus a fost şi om şi Dumnezeu în acelaşi timp. până ce se va consuma tot combustibilul lor şi
..
În ceea ce priveşte viteza, tot Romer a fost vor muri.
cel care a măsurat-o indirect, în 1670, observând Luminile cereşti au fost venerate de când
abaterile orbitei satelitului Io al lui Jupiter există omul pe pământ, de unde ciclul lumină-
în raport cu previziunile calculate. În 1849, întuneric dar şi adoraţia soarelui şi a stelelor.
Hippolyte Fizeau17 măsoară direct viteza luminii Astronomia modernă este departe de cea de
cu ajutorul unui fascicul reflectat de o oglindă pe vremea lui Galilei, când lunetele descopereau
îndepărtată care traversa o roată dinţată. Viteza lumile nevăzute cu ochiul. Secolul XX a adus
luminii este constantă, fapt enunţat cu claritate observaţiile bazate pe teoriile electromagnetice.
15 Augustin Jean Fresnel, (1788-1827), fizician După cel de-Al Doilea Război Mondial
francez. 18 Albert Einstein (1879-1955), fizician teoretician
16 James Clerk Maxwell (1831-1879), fizician născut în Germania, autor al teoriei relativităţii.
scoţian, autor al unor ecuaţii care stau la baza Pentru celebrarea teoriei relativităţii restrânse pe care
electrotehnicii. a elaborat-o în 1905, anul 2005 a fost declarat An
17 Armand Hippolyte Louis Fizeau (1819-1896), Internaţional al Fizicii.
fizician, astronom francez.

Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 159


au fost folosite telescoapele care captează Lumina Dumnezeiască şi cea pe care a intuit-o el
undele electromagnetice în spectrul radio, nu putea fi strictă.
radiotelescoapele, ca şi telescoapele observând Acesta este doar unul din motivele pentru
în infraroşu sau ultraviolet. Telescoapele spaţiale care citirea Bibliei prin ochii ştiinţei nu poate fi
au ieşit dincolo de atmosfera terestră, evitând benefică. Ştiinţa şi Religia rămân complementare,
astfel poluarea şi lărgind considerabil numărul nici una n-o poate substitui pe cealaltă.
obiectelor cereşti cunoscute. Desigur, în Biblie şi în Cărţile sfinte lumina
Fascinaţia luminii a dat naştere dintotdeauna înseamnă şi lumina zilei, lumina ochilor dar şi
unei interpretări simbolice, de la zeificarea lumina interioară:
focului, element vital pentru omul preistoric, • Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce
trecând apoi prin filosofia greacă cu cele  patru suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet, (Iov.3:20)
elemente ale sale până la creştinism, pentru care • Pentru ce, zic, dă El lumină omului care
Dumnezeu este « lumina luminilor ». nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădește
Dacă parcurgem Biblia, vom găsi Lumina Dumnezeu din toate părţile? (Iov.3:23)
de sute de ori, de la primul până la ultimul verset. • Cine ar putea să-I numere oştile? Şi peste
Chiar din primele sale rânduri, Cartea Facerii cine nu răsare lumina Lui? (Iov.25:3)
începe astfel : • când candela Lui strălucea deasupra
Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în
lumină (Fac.1,3). întuneric! (Iov.29:3)
Dumnezeu a văzut că lumina era bună; • (Un psalm al lui David.) Domnul este
şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem?
(Fac.1,4). Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-
Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul mi fie frică? (Ps.27:1)
l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost • Căci sfatul este o candelă, învăţătura este
o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi (Fac.1,5). o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea
N-aş vrea să comentez cât de aproape este vieţii. (Prov.6,23).
adevărul biblic de cel ştiinţific, pentru că însuşi Acestea sunt deci mesajele de care abundă
descoperitorul ipotezei naşterii Universului prin Biblia, atât spre cunoaştere cât şi spre găsirea
explozia primară s-a ferit să-l bucure pe Papă, drumului în viaţă călăuziţi de Lumina Lui. Şi ce
care găsea că aceasta este dovada incontestabilă poate fi mai înălţător decât versetul simetric parcă
a Creaţiei. Georges Lemaître (1894-1966), cu cel din Cartea Facerii. Ce a început cu Lumina,
canonicul catolic belgian, astronom şi fizician, cu Lumină se va sfârşi, cu Lumina pogorâtă de la
profesor la Universitatea Catolică din Louvain, Dumnezeu.
emite teoria atomului primitiv, numită ironic în • Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai
1949 de Fred Hoyle, Big Bang. În 1965 Arno avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina
Penzias şi Robert Wilson vor descoperi radiaţia soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va
de fond a Universului, acest «ecou dispărut lumina (Apoc.22,5).
al formării lumilor», cum fusese numit poetic Iată de ce Anul Internaţional al Luminii ar
de către Lemaître. În felul acesta scenariul trebui să fie şi pentru cei care-l celebrează pe toate
cosmologic al lui Lemaître a fost confirmat, meridianele globului un îndemn spre cunoaşterea
deşi acesta a avut întotdeauna rezerve asupra materiei dar mai ales a sufletului, pentru găsirea
descoperirilor sale pe care nu le considera veşnice. drumul luminat de Cel de Sus.
Oricând va putea apărea alta care să ducă mai
departe cunoaşterea, aşadar nici asemănarea între Prof. Univ. Dr. Magda STAVRINSCHI

160 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015


Amintiri din Seminar
S-a întâmplat ca anii de şcoală primară
– pe care i-am făcut în satul natal, Dancu – să
se suprapună cu o perioadă istorică tristă pentru
poporul român: 1940-1944. S-a mai întâmplat să
urmeze seceta din 1946-1947, care a ucis şi ea,
cum o făcuse şi războiul, vieţi omeneşti. Şi tot
aşa, întâmplare după întâmplare, s-a alcătuit o
istorie pe care bunul Dumnezeu m-a învrednicit
să o parcurg, cu toate bucuriile şi necazurile, cu
capul neplecat, dar fără îngâmfare fudulă.
În anul 1946, la insistenţele admirabililor
învăţători – Lucreţia şi Octav Dominte – părinţii
mei s-au învoit să mă dea mai departe la învăţătură.
Cu ceva mai multă codeală, a trebuit să accept şi
eu trecerea de la harapnicul ciobănesc la condeiul
şcolăresc. Îmi amintesc faptul că nu am fost prea
încântat – când mi s-a făcut comunicarea – să descurcat onorabil. La cele… tehnice – satisfăcător.
dau examen la Seminar. Seminarul „Veniamin La specialitate, însă… Prin specialitate înţelegând
Costachi” din Iaşi. Îmi făcea cu ochiul mai proba de muzică. Cântatul, cu alte cuvinte. Pe
mult haina militară, cu toate că păţania recentă mine, vocea nu m-a scos niciodată în lume. Poate
a bieţilor noştri ostaşi îmi era încă vie. Deşi nu şi din această pricină nu m-a încântat Seminarul.
mai pusesem – doi ani de zile – mâna pe o carte Până la urmă, cu îngăduinţa de bun pedagog a
şcolară, m-am prezentat, totuşi, la examenul de părintelui director, am scos-o la capăt. Parcă îl
admitere… aud şi acum. După ce i-am declarat că eu nu ştiu
La mine în sat, nu am fost niciodată un să cânt, m-a întrebat:
îndrăzneţ. Dar nici un tălălău nu cred că am – Dar la şcoală nu ai învăţat nici un
fost. Mai curând un copil crescut cu credinţă cântec?
în Dumnezeu, harnic la muncă şi la învăţătură, – Ba da, dar nu le mai ţin minte…
respectuos faţă de cei din jurul meu. Datorez pe – Dar vreun cântec de pe lângă scoală nu
toate acestea părinţilor mei, învăţătorilor mei ştii?
şi părintelui Călinescu, în ochii mei un vrednic – Ştiu, părinte, dar numai să le lălăiesc.
slujitor al bisericii, dar şi al credincioşilor. Astfel Râzând cu poftă, părintele Petrovanu
stând lucrurile, când m-am trezit în faţa comisiei s-a învoit, în cele din urmă, să cânt „Trăiască
de examen, alcătuită, parcă, din doi preoţi şi trei regele”. Că pe atunci România mai avea rege, iar
civili, mi s-au cam înmuiat picioarele, iar limba imnul se mai cânta. Şi am tras o recitare ca aceea,
a început să-mi tremure. Uitându-mă, însă, la cel care, cred, l-a impresionat pe părintele director.
care conducea… ostilităţile, mi-a mai venit inima Dovadă că am luat examenul cu nota 7,55. Nota
la loc. Era un preot. Trecut de vârsta mijlocie, limită de admitere era de 7,50. Momentul acela
voinic şi cu o ţinută dreaptă, privirile lui blânde şi a reverberat în fiinţa mea mai mult emoţional.
vorba lui molcomă mi-au dat curaj. Era părintele Stadiul la care ajunsese puterea mea de gândire
Petrovanu, directorul şcolii. nu era în stare să sesizeze dimensiunile lui,
La obiectele de cultură generală m-am raportate la perspectiva ce mi se deschidea.
Epifania numărul 33, Iunie - August 2015 161
Oricum, în existenţa mea se petrecea o schimbare studenţiei, l-am întâlnit la Biblioteca universitară
a cărei impor