Stihiri la Doamne strigat-am

Glasul 1
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău.
Însumi de voia mea m-am dezbrăcat de podoaba virtuţilor, pentru neascultarea mea cea
dintâi; iar acum m-am îmbrăcat iarăşi în acesta prin pogorârea Ta la mine, Cuvinte al lui
Dumnezeu; că nu m-ai trecut cu vederea, pe mine cel rănit cumplit de patimi, și călcat
în cale ca de niște tâlhari; ci cu puterea ta cea tare ajutându-mă, m-ai învrednicit de
ajutorul tău, mult milostive.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.
Pironindu-Te, Doamne, pe cruce, ai rupt zapisul lui Adam cu dumnezeiasca suliță;
pentru aceasta rupe legăturile mele, Cuvinte, ca să jertfesc Ție cu credință jertfă de laudă,
bucurându-mă; că am aflat acum vremea cea bineprimită a postului, pe care ai arătat-o
spre mântuirea tuturor.
Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
glasul al 4-lea:
Nevoinţele tale cele pustniceşti, cine le va spune? Că trupul ţi-ai strunit cu îndelungă
postire şi cu nedormirea privegherilor. Stins-ai văpaia patimilor cu roua lacrimilor şi cu
mulţimea ostenelilor tale; şi te-ai aprins cu focul doririi după cele dumnezeieşti, chip al
neprihănirii făcându-te şi scară suitoare către cer te-ai arătat celor ce-ţi urmează ţie cu
credinţă şi te fericesc pururea.
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
Cine nu se va minuna de smerenia ta cea de negrăit şi de dragostea ta cea către toţi? Că
pe pământ ai trăit, dar cereşte ai vieţuit, ca un înger în trup; şi cu răbdarea şi blândeţea
pe toţi i-ai covârşit. Făcutu-te-ai chip al curăţiei şi învăţător al înfrânării. Pentru aceasta
întru cămările cereşti te-ai sălăşluit, preafericite. Roagă-te pentru sufletele noastre.
De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?, că la Tine este
milostivirea.
Împodobit ai fost cu multe daruri, părintele nostru Calinic! Că prin iubirea de Hristos,
ca un al doilea Antonie ai strălucit; cu blândeţea şi smerenia, ierarhului Nicolae te-ai
asemănat; cu înţelepciunea şi înfrânarea următor marelui Vasile te-ai făcut; şi de darul
minunilor te-ai învrednicit. Pentru aceasta împreună cu sfinţii sălăşluieşti acum în
lumina cea neînserată şi te rogi, preafericite, pentru sufletele noastre.
Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul
Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Înflorit-a ca un crin ostrovul pustnicesc al Cernicăi, prin truda ta, preacuvioase! Că
lipindu-ţi sufletul de lavra ta, din tinereţe, ai împodobit-o cu ostenelile tale; şi, ca un nou
Nicodim de la Tismana, grădina preafrumoasă a florilor îngerescului chip ai făcut-o;
ceata călugărilor ai înmulţit şi înţelepţeşte ai povăţuit-o. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L
să păzească sfântă mănăstirea ta în pace şi pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşesc
sfântă pomenirea ta.
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre
Domnul.
Cum te vom numi pe tine, Sfinte Sava? Mucenic, că pe Hristos L-ai mărturisit; nevoitor,
că ai supus trupul duhului; râvnitor, că n-ai fugit de mucenicie; stâlp al Bisericii, că ai
învăţat pe creştini să nu se lepede de credinţă; multe sunt numele virtuţilor tale, dar mai
multe darurile; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israel din toate
fărădelegile lui.
O, preaslăvită serbare a Sfântului Mucenic de bucurie ne umple astăzi, că sfinţeşte
inimile şi sufletele noastre şi îndreptează dorinţele cugetului nostru spre cele
nemateriale, prin privirea vieţii sale, cea împodobită cu virtuţi şi fapte dumnezeieşti.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.
O, îndelungă răbdarea Mucenicului Sava, cel ce s-a arătat slujitor al Bisericii lui Hristos;
că a biruit păgânătatea vrăjmaşilor, cu puterea credinţei, şi răbdarea chinuiri, cu
dragostea lui Hristos, pe Care îl roagă acum pentru sufletele noastre.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Bucură-te, Mucenice preamărite, apărătorule al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu
vinul umilinţei sufletele celor ce te prăznuiesc; bucură-te, slugă înţeleaptă, care ai
înmulţit talantul cel dat ţie, şi bunule neguţător duhovnicesc, care ţi-ai agonisit nejefuită
comoară în ceruri şi, punându-ţi viaţa pentru Hristos, cununa slavei ai dobândit.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Pe cel ce este podoabă arhiereilor şi laudă călugărilor, liman de scăpare credincioşilor,
întărirea cuvioşilor şi luceafărul luminos al Bisericii lui Hristos, veniţi, iubitorilor de
praznic, cu cântări duhovniceşti să-l lăudăm, zicând: Bucură-te, hrănitorule şi păzitorule
al turmei tale, preafericite Calinic! Nu înceta a te ruga Mai-marelui păstorilor, lui Hristos
Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste prăznuiesc pururea cinstită
pomenirea ta.
Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:
Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta?
Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată,
a ieşit, în chip de negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-
Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut.
Pe Acela roagă-L, curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

Vohod cu Evanghelie
Lumină lină
Prochimen, gl. 7
Înalțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că
sfânt este.
Stih: Domnul a împărățit, să se mânie popoarele!

De la Facere citire (XVIII, 20 – 33)

Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de
greu. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până
la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu". De acolo doi din Oamenii aceia,
plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea
Domnului. Şi apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel
păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit? Poate în cetatea
aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru
cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate? Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi
să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă
celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face,
oare, nedreptate?" Zis-a Domnul: "De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de
drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela". Şi răspunzând Avraam, a zis:
"Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă! Poate că lipsesc
cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci
pierde-vei, oare, toată cetatea?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo
patruzeci şi cinci de drepţi". Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: "Dar
de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?" Şi Domnul a zis: "Nu o voi pierde
pentru cei patruzeci!" Şi a zis iarăşi Avraam: "Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai
grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde
de voi găsi acolo treizeci". Şi a zis Avraam: "Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu!
Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi". Răspuns-a Domnul: "Nu o voi
pierde pentru cei douăzeci". Şi a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi
mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?" Iar Domnul i-a zis:
"Pentru cei zece nu o voi pierde". Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a
dus, iar Avraam s-a întors la locul său.
Prochimen, gl. 6
Strigați Domnului tot pământul
Stih: Slujiți Domnului cu veselie.
De la Pilde citire:
Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai
de preţ decât argintul. Calea celor drepţi este ferirea de rău; numai acela care ia aminte
la mersul lui îşi păzeşte sufletul său. Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea
căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să împarţi prada cu cei mândri. Cel
care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit. Cel
ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte
ştiinţa. Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e
nebunia. Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte ştiinţa.
Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru
oase. Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii. Foamea
îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte. Omul viclean pregăteşte
nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc arzător. Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi
defăimătorul desparte pe prieteni. Omul asupritor amăgeşte pe prietenul său şi îl
îndreaptă pe un drum care nu este bun. Cel care închide din ochi urzeşte viclenii; cine
îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul. Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află
mergând pe calea cuvioşiei. Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce
îşi stăpâneşte duhul este mai greţuit decât cuceritorul unei cetăţi. Se aruncă sorţii în
pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul. Mai bună este o bucată de pâine
uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă. Un slujitor înţelept
e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acela va împărţi moştenirea eu fraţii. În
topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este
Domnul. Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la
limba cea rea. Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de
o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea
fiilor sunt părinţii lor. Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui
om de seamă vorbele mincinoase. Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are;
oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin. Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar
cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni. Certarea înrâureşte mai adânc
pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. Omul rău aţâţă răzvrătirea;
pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. Mai degrabă să întâlneşti o
ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui. Cel ce răsplăteşte cu rău
pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui. Începutul unei certe e
ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte! Cel care
achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea
Domnului. Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar
nu are pricepere.