In vorbirea despre lumina divina, sf.

Simeon s-a bazat pe conceptul biblic al imbracamintei

divine, asadar este util sa discutam despre asta intai. Sfintii parinti dintotdeauna i-a vazut pe
Adam si Eva in Paradis ca fiind imbracati cu o haina de lumina si nu dezbarcati asa cum cei doi
sunt frecvent pictati. Dupa caderea lor, ei au observat pentru prima data ca erau goi si au cautat
sa se acopere. De-a lungul vechiului testament, imaginea unei imbracaminte divine este folosita
pentru a descrie slava Dumnezeiască, aparuta ca intelepciune spirituală. Dezvoltând acest
concept, Noul Testament adauga elemente de autoritate și apartenență (legitimitate), dreptul de a
apartine.

Sf. Simeon folosea adesea paradigma imbracamintei dumnezeiesti pentru a-l simboliza pe însuși
Hristos. Pentru el, semnul suprem de sfintire este sa se imbrace cu Hristos, Care este Lumină.

Este de înțeles, deci, că Sf. Simeon și-a avertizat ucenicii să nu fie goi asemeni celor care au
refuzat sau nu și-au asumat in mod conștient se se îmbrace cu Hristos, îmbrăcămintea de lumină
dumnezeiască.

În discursurile sale deasemenea, el a oferit detalii despre vederea Luminii Dumnezeiești, cel mai
des prezentată ca fiind o strălucire greu de suportat și despre efectele sale asupra celor care s-au
învrednicit să o primească.

Putem observa ca pentru Sf. Simeon Lumina Dumnezeiască, era Hristos, omul nou. Deasemenea
lumina schimbării la față pe care apostolii nu au rezistat să o privească și slava dumnezeiască
care se pogoară de la Hristos la credincioșii care sunt pregătiți să o primească. În alte părți ale
scrierilor sale, Sf. Simeon a folosit imaginea luminii Dumnezeiești pentru a simboliza Sf. Duh.
Aici trebuie să menționăm faptul că Sf. Simeon, în mod frecvent, spunea că scopul suprem al
fiecărui creștin este necesitatea de a-și deschide inima către Dumnezeu in permanență, astfel
încât El să își poată împărtăși lumina Sa cu el.

În aceste pasaje, imaginea îmbrăcămintei de nuntă, semnifică Luminia Dumnezeiască pe care o

generază prezența lui Dumnezeu în noi, aceea pe care Adam si Eva au pierdut-o iar ulterior s-au
simțit rușinați datorită goliciunii lor. Când o îmbrăcăm, devenim vrednici de a participa la nunta
lui Hristos, noul Adam, cu mireasa Sa, Biserica.

Pentru Sf. Simeon, aceasta imbrăcăminte de nuntă din lumină, în mod evident nu este doar un
dar de la Dumnezeu pentru o viață bine trăită, nici o viziune dată nouă ca un premiu pentru
atingerea unui anumit nivel în ascensiunea noastră spirituală, ci este Însuși Hristos.
Dintr-o altă perspectivă, Sf. Simeon a văzut imbrăcămintea divină, ca atingerea perfecțiunii
umane în concordanță cu imaginea lui Dumnezeu, un proces sacramental care reflectă progresul
nostru în unirea cu Dumnezeu. Pe măsură ce ne îmbrăcăm cu Hristos, devenim virtuoși, puri și
suntem binecuvântați cu sfințenie.

Cum am menționat mai sus, doctrina Sf. Simeon despre Lumina Dumnezeiască a fost dezvoltată
in cadrul .... Acei creștini care care se supun poruncilor lui Dumnezeu și trăiesc în cadrul
Bisericii, având o pravilă de rugăciune, devin purificați (curățiți) și primesc înlăuntrul lor Duhul
Sfânt. Dumnezeu le întărește comuniunea cu El și îi luminează, sau cu alte cuvinte îi umple de
Lumină Dumnezeiască și le permite să o vadă tot timpul. Cu noi puteri spirituale, cei credincioși
pot acum să îl perceapă pe Dumnezeu în divinitatea Sa și să își contemple propriul parcurs
duhovnicesc, ceea ce îi ajută să se apropie de El chiar și mai mult. Din ce în ce mai aproape,
deoarece asemeni altor Sfinți Părinți dinaintea lui, Sf. Simeon considera ca procesul
îndumnezeirii nu are sfârșit nici în această viață, nici în cea viitoare.

Cu alte cuvinte, Sf. Simeon considera că scopul nostru în această viață este acela de a atinge,
obține îndumnezeirea, fiind luminați de Lumina Dumnezeiască, ce ne transfigurează gradual și
total. La sfârșit devenim dumnezei în Hristos.

Într-o mare parte din lucrarile sale, Sf. Simeon, a abordat latura mai profundă a Luminii
Dumnezeiești, într-un mod direct sau indirect, în principal ca parte din experiența sa spirituală
personală. Se pare că, niciun alt părinte înaintea lui, nu a creat o teorie valabilă, aplicabilă,
despre această viziune specifică a lui Dumnezeu, și niciunul dintre ei nu a vorbit așa de direct și
de liber despre aceasta, deși multe scrieri patristice sunt destul de complexe încât să poată
confirma universalitatea și replicabilitatea phenomenului.

Limbajul Sf. Simeon, a fost dintotdeauna unul direct și apropiat, plin de imagini vii. Pentru el,
Lumina Dumnezeiască, a fost o caldă și orbitoare revarsare de pulsații strălucitoare, asemeni
unui foc spiritual care ne curăță în întregime și ne îmbibă în nădejde și bucurie, unificându-se cu
noi, în timp ce noi suntem pe deplin conștienți de aceasta.

Încă o data, așa cum am mai menționat, Sf. Simeon, dimpreună cu alți Sf. Părinți, au considerat
că adevărații credincioși trebuie să lucreze din greu la curățirea și purificarea lor, pentru ca astfel
să se deschidă prezenței lui Dumnezeu și să se împărtășească din divinitatea Sa.

Sf. Simeon considera Lumina Dumnezeiască, ca fiind o expresie a energiei necreate a lui
Dumnezeu și de aceea ea poate fi percepută doar prin ochii duhovnicești ai sufletului nostru,
aceasta fiind o prezență fără formă, în afara oricărei categorii de percepere.

De asemenea, el a văzut în Lumina Dumnezeiască o unealtă cu care Dumnezeu transfigurează

sufletul, mintea și trupul nostru astfel încât noi să îl putem vedea pe Dumnezeu în ea.
Se pare că Sf. Simeon a fost primul dintre Sf. Părinți care a afirmat că experiența directă,
nemijlocită de a vedea Lumina Dumnezeiască, cu toate implicațiile ei spirituale, reprezintă
scopul principal din viața unui creștin.

După cum putem observa din exemplele date, Sf. Simeon descrie experiența sa spirituală în
profunzime, incluzând informații detaliate despre interacțiunea sa cu Dumnezeu și cu Lumina
Dumnezeiască, prezentă în cele mai multe ocazii.

Dar scrierile sale nu au fost doar descriptive și faptice. În cele mai multe locuri cuvintele sale
devin adânc emoționale și poetice, de exemplu, în evocarea imaginii în care Dumnezeu apare ca
o mamă iubitoare, în comuniune cu el, asemeni relației dintre un copil mic și mama sa.

Printr-o scriere extraordinară, Sf. Simeon a dezvoltat substanțial mistica descrisă de alți Sf.
Părinți și de asemenea câteva dintre expresiile și paradigmele folosite de filosofii eleni din trecut,
cum ar fi Philo. Foarte interesant de observat este tendința sa de a integra elemente naturale
precum soarele, pentru a-l simboliza pe Hristos, ce răsare în cei credincioși atât din interior cât și
din exterior cu acel minunat, dulce și translucent vin, care simbolizează Duhul Sfânt și care poate
fi admirat din exterior, în lumină, în curăție sufletească, dar simțit în principal ca un izvor de
dulceață și bucurie în interior. Amândouă, împreună, au fost folosite pentru a reprezenta propria
sa experiență mistică de iluminare și unire cu Hristos. În toate scrierile sale, a arătat în mod clar
că natura Dumnezeiască rămâne mai presus de orice experiență umană posibilă. Limbajul său, a
fost plin de referiri cu trimitere atât către transcedentala experiență cu Divinitatea, cât și către
imanenta prezență a lui Dumnezeu în noi. Chiar și astăzi claritatea cu care sunt percepute
scrierile Sf. Simeon depinde de gradul de înțelegere mistică a cititorului, ceea ce reflectă faptul
că Sf. Simeon a vorbit cu adevărat despre experiența sa reală de iluminare. Hristos a fost pentru
el Lumina Dumnezeiască ce iluminează, iar Sfântul Duh focul îmbătător care este prezent în
același timp. Amândouă, împreună, au avut efectul de a-l face să se dăruiască lui Dumnezeu din
ce în ce mai mult și mai complet pe tot parcusul vieții sale.

ARHIEPISCUPUL BASILE KRIVOCHEINE, În lumina lui Hristos, Sfăntul Simeon Noul Teolog, Viața-
Spiritualitatea-Învățătura, Traducere din limba franceză de Preot conf. Dr. Vasile Leb și Ierom. Gheorghe Iordan,
Editura IBMOR, București, 1997
SIMEON NOUL TEOLOG, Viața și epoca. Scrieri IV, introducere și traducere diac. Ioan I. Ică jr, Editura
Deisis, Sibiu, 2006

SIMEON NOUL TEOLOG, Imne, Epistole și Capitole, Scrieri III, introducere și traducere diac. Ioan I.
Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001
SIMEON NOUL TEOLOG, Discursuri teologice și etice, Scrieri I, introducere și traducere diac. Ioan I. Ică jr,
Editura Deisis, Sibiu, 2001
MAGISTRAND DAN ZAMFIRESCU, „Manuscrise slave cu traduceri din Sfântul Simeon Noul Teolog”, în:
Ortodoxia, 1959, nr. 4, pp. 535 – 545
FILOCALIA SFINTELOR NEVOINȚE ALE DESĂVÂRȘIRII, volumul VI, Sfăntul Simeon Noul Teolog, Cele
225 de capete teologice și practice, Capetele morale ale lui Simeon Evlaviosul, Cuvântări morale. Cuviosul Nichita
Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre conștiință, Vederea duhovnicescă a raiului,
Traducere din grecește, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2009
ARHIMANDRITUL SOFRONIE, Nașterea întru împărăția cea neclătită, Traducere din limba rusă de Ierom. Rafail
(Noica), Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2015
GHERON IOSIF, Mărturii din viața monahală, Traducere de Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Editura Bizantină,
București, 2003
HANNAH HUNT, Plânsul de-bucurie-făcător. Lacrimile de pocăință în scrierile Părinților sirieni și
bizantini, traducere de Dragoș Dâscă, col. Patristica, seria Studii nr.5, Editura Doxologia, Iași, 2013,

DRD. LIVIU STOINA, „Cunoșterea lui Dmnezeu după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în: Ortodoxia, 1988, nr. 3,
p.117.
PR. DRD. NICUȘOR SANDU, „Modele de interpretare a Sfintei Scripturi în opera Sfântului Simeon Noul
Teolog”, în: Ortodoxia, 2008, nr. 1-2,
SIMEON NOUL TEOLOG, 24 de cuvinte despre viața duhovnicească, traducere din limba greacă veche,
introducere și note de Ierom. Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2014
SIMEON NOUL TEOLOG, 225 de capitole practice, gnostice și teologice, Introducere și traducere diac.
Ioan I. Ică. jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001,

DRD. STOIAN LIVIU, „Desăvârșirea creștină după Sfăntul Simeon Noul Teolog”, în: Studii teologice, 1985, nr. 4-
5, p. 393
PR. PROF. DR. DUMITRU RADU, „Aspectul comunitar-sobornicesc al mîntuirii”, în: Ortodoxia, 1974, nr.1, p.
100.
DRD. EMANUEL BANU, „Lucrarea Sfântului Duh în opera Sfântului Simeon Noul Teolog”, în: Studii teologice,
1980, nr. 1-2, p. 83.
PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA, Iconomia plinirii vremilor în Iisus Hristos, Editura Mitropolia Olteniei,
Craiova, 2013
JHON MEYENDORFF, Sfântul Grigore Palamas și mistica ortodoxă, traducere Angela Pagu, Editura
Enciclopedică, București, 1995,

PR. DRD. CĂLIN IOAN DUȘE, „Vederea luminii dumnezeiești după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în:
Teologia Arad, 2000, nr. 4

VLADIMIR LOSSKY, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, traducere din limba franceză de pr. Vasile Răducă,
Editiura Bonifaciu, București, 1998
NICHOLAS SAHAROV, „Arhimandritul Sofronie, călugăr pentru lume”, în volumul S-a dus să-L vadă
precum este, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2013,

VADIMIR LOSSKY, După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, traducere Anca Manolache, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2008
PAUL EVDOKIMOV, Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere din limba franceză de Teodor
Baconschi, Editura Sophia, București, 2013

MAXIM EGGER,

SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Scrisoarea 234, în PG 32, col. 869, apud, PAUL EVDOKIMOV, op. cit.,
PR. CONF. UNIV. DR. GHEORGHE ZAMFIR, „Cunoașterea lui Dumnezeu în teologia părintelui profesor
Dumitru Stăniloae”, în volumul Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau consonanța dintre dogmă, spiritualitate și
liturghie, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2015
ARHIMANDRITUL SOFRONIE, Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail
Noica, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2013
ISIHAST ANONIM, Vedere duhovnicescă, traducere de Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Editura
Bizantină, București, 2006,

PR. DRD. NICUȘOR SANDU, „Modele de interpretare a Sfintei Scripturi în opera Sfântului Simeon
Noul Teolog”, în: Ortodoxia, 2008, nr. 1-2, București

DUMITRU STĂNILOAE, Ascetică și mistică sau teologia vieții spirituale, Editura Casa cărții de
știință, Cluj-Napoca, 1993

SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua, PSB 80, Editura IBMBOR, București, 1983,

SFÂNTUL GRIGORE DE NYSSA, Omilia 11 la Cântarea Cântărilor, PSB 29, traducere de pr. Prof. Dr.
Teodor Bodogae, Editura IBMBOR, București, 1997

DUMITRU STĂNILOE, Iisus Hristos lumina lumii si Îndumnezeitorul omuilui, Editura Basilica, București, 2014, p
SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG, Imnele dragostei dumnezeiești, 1, traducere de Pr. Prof. Dumitru
Stăniloae, în: Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1991

MAGISTRAND ION I. BRIA, „Simțirea tainică a prezenței harului după Sf.Simeon Noul Teolog”, în:
Studii teologice, 1956, nr. 7-8, București,

DUMITRU STĂNILOAE, Chipul cel nemuritor a lui Dumnezeu, Editura Basilica, București, 2013,

SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG, Cateheze pentru monahi, traducere de Monahia Teodosia Lațcu, Fundația
Anastasia, București, 1995, p. 68.
ARHIEPISCOPUL BASILE KRIVOCHEINE, „Învățătura despre rugăciune a Sfântului Simeon Noul Teolog”, în:
Studii Teologice, 1996, nr. 3-4, București, p.76.
NICOLAE CHIȚESCU, „Doctrina despre Sfântul Har”, în: Biserica Ortodoxă Română, 1943, nr. 10-12,
București, p. 563

JHON MCGUKIN, „the Luminous Vision in Century Byzantium: Interpreting the biblical and teological
paradigm of St. Simoen the New Teologian”, in: Workshop at the Theotokos Evergetis 1050-1200,
Editure M. Malet  A. Kirby, Belfast, 1997

HILARION ALFEYEV, Saint Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition, Oxford University
Press, New York, 2000

SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL, Mystagogia. Cosmosul și sufletul, chipuri ale Bisericii, traducere pr.
Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura IBMBOR, București, 2000
IBIDEM.
PROFESOR UNIV. DR. IRINEU POPA, Iisus Hristos este Același, ieri și azi și în veac, Editura
Mitropolia Olteniei, Craiova, 2010

PR. DRD. GHEORGHE PETRARU, „Cunoașterea lui Dumnezeu după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în:
Ortodoxia, 1998, nr. 3, p. 123
DOCTORAND ION VÂRLAN, „Învățătura despre mântuire la Sfântul Simeon Noul Teolog”, în:
Ortodoxia, 1974, nr. 4, p. 627

IOAN I. ICĂ JR, „Teologie și spiritualitate la Sfântul Simeon Noul Teolog”, în: MA, 1987, nr. 3, p. 30

MAGISTRAND D. POPESCU, „Faptele bune după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în: Ortodoxia, 1962,
nr. 4, p. 553.

PR. DRD. NICUȘOR SANDU, „Modele de interpretare a Sfintei Scripturi în opera Sfântului Simeon Noul
Teolog”, în: Ortodoxia, 2008, nr.3, p. 179.
Facere, 3, 9-10.
PR. DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUȘ, Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul
Teolog, Editura Teologia de azi, București, 2009,

SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG, Ţelul vieţii creştine, traducere de Arhimandrit Paulin Lecca
după Episcopul Veniamin Mîlov, colecţia “Comorile pustiei”, nr. 13, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996,

STOENESCU DANIIL-NACU, „Învățătura despre Sfânta Treime în imnurile Sfântului Simeon Noul Teolog”, în:
MB, 1985, nr. 5-6, p. 327.
POPESCU GHEORGHE – SORIN, „Asceza ca modalitate de educare a minții”, în volumul Educație și
Spiritualitate

NICOLAE RĂZVAN STAN, Antropologia din perspectiva hristologică Bazele doctrinare ale vieții duhovnicești,
Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2014, p. 98.
DRD. LIVIU STOIAN, „Cunoașterea lui Dumnezeu după Sfântul Simeon Noul Teolog”, în: Ortodoxia,
1988, nr. 3, București, p. 114

DUMITRU STĂNILOAE, „Legătura personală cu Hristos în lumina infinității dumnezeiești după Sfântul
Simeon Noul Teolog”, în: Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1991, p. 310

VLADIMIR LOSSKY, Teologia mistică a Bisericii de răsărit, traducere din limba franceză de Pr. Vasile Răducă,
Editura Bonifaciu, Alexandria, 1988, p. 80.
NICOLAE BOLEA, „Sfântul Simeon Noul Teolog epoca și opera sa”, în: Teologia Arad, 2006, nr. 1,

VLADIMIR LOSSKY, Vederea lui Dumnezeu, traducere Maria Cornelia Oros, Editura Deisis, Sibiu,
1995 , p. 122.

ILIE MOLDOVAN, „Teologia Sfântului Duh după catehezele Sfântului Simeon Noul Teolog”, în: Studii
Teologice, 1967, nr. 7-8,

SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL, Cum să trăim creștinește; Pilde din faptele și cuvintele lui Hristos,
traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sofia, București, 2009,

IEROTHEOS MITROPOLIT AL NAFPAKTOSULUI, Isihie și Teologie Calea tămăduirii omului în

Biserica Ortodoxă, traducere de Protosinghel Teofan Munteanu, Editura Sofia, București, 2016,

CUVIOASUL PAISIE AGHIORITUL, Cuvinte duhovnicești - Despre rugăciune, traducere din limba gracă de
Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 176.
ARHIEREU PROF. UNIV. DR. IRINEU SLĂTINEANU, Experiența mistică a Părinților orientali,
Editura Fundației Anastasia, 2005,
ARHIMANDRITUL ZAHARIA ZAHAROU, Lărgiți și voi inimile voastre, traducere din limba engleză
de monahia Mariam Vicol în colaborare cu monahiile Tecla și Fevronia de la Essex, Editura Reîntregirea,
Alba Iulia, 2015,

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, Cuvinte duhovnicești – Nevoință duhovnicească, traducere din limba greacă
de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 154.
PR. LECT. UNIV. DR. NICOLAE RĂZVAN STAN, „Teologia jertfei hristologice a scoliilor scrise de
părintele Stăniloae la opera Sfântului Chiril al Alexandriei”, în volumul Părintele profesor Dumitru
Stăniloae sau consonanța dintre dogmă, spiritualitate și liturghie, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova,
2015,

DUMITRU STĂNESCU, „Influența operei Sfântului Simeon Noul Teolog asupra vieții monastice
românești”, în: MB, 1988, nr. 1,

IEROMONAHUL EFTIMIE ATHONITUL, Asceți în lume, traducere Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura
Evanghelismos, București, 2009, p. 63.
JEAN-CLAUDE LARCHET, Terapeutica bolilor spirituale, traducere de Marinela Bojin, Editura Sofia,
București, 2001,

PR. PROF. DR. ACAD. DUMITRU STĂNILOAE, Ascetica şi mistica ortodoxă, vol. I, Editura Deisis,
Alba-Iulia, 1993

GHEIRGHIOS MANTZARIDIS, „Arhimandritul Sofronie, teolog al principiului personal”, în volumul S-

a dus să-L vadă precum este, op. cit.,