INTRODUCEREA

I. Viața și activitatea profetului Moise

I. 1.Nașterea și copilăria

Nașterea și copilăria
Despre nașterea lui Moise, se știe că mama lui l-a pus într-un coș și i-a dat drumul pe Nil, gândind
că în felul acesta copilul va fi salvat. Moise a fost primit în casa lui Faraon și a fost crescut ca fiu
al acestuia, fiind educat ca atare. Dar, după 40 de ani, când chemarea lui Dumnezeu a fost simțită
în nima sa, el uită toate valorile de fiu al Faraonului, uită bogăția și condiția sa și răspunde la
Chemarea lui Dumnezeu. În momentul acela, el aude strigătele poporului său, îi aude suferințele
și se întoarce către poporul său, dovedind iubirea ce i-o purta. Căci Moise este plin de iubire pentru
poporul său. 1

I. 2.Etimologia numelui
Etimologia numelui
Originea numelui Moise este egipteancă și vine din rădăcina mes, care înseamnă ,,născut din...”
, ,,fiul lui” , așa cum se întâlnește în nume ca: Râ-mes-fiul lui Râ - sau Thout-mes- THOUT. Din
punct de vedere strict istoric, lucru acesta este sigur. Dar tradiția iudaică a încercat să explice
originea numelui acestuia din rădăcina ebraică mashah ( a scoate, a trage din ape), ceea ce este
eronat. Jean-Louis Ska dă următoarele explicați acestui fenomen..,,Dacă isreliții avuseseră
posibilitatea să-și construiască un erou național, ei nu aveau cum să-i dea acestuia un nume
egiptean, ci un nume tipic semit, adică ebraic. Moise, prin urmare, nu este un personaj inventat în
totalitate, dar este foarte dificil de spus despre acest nume.2

I. 3.Activitatea și personalitatea
Moise, profetul legislator
Moise provenea din seminția lui Levi: ,,Și iată numele fiilor lui Levi după neamurile lor;...Amram
a luat-o de femeie pe Iochebed, fata unchiului său, iar aceasta i-a născut pe Aaron și Moise,
precum și Miriam, sora lor" (Ieșire6, 16-20). Tribul lui Levi se remarca drept cel mai talentat și
admirabil atașat la cultura egipteancă, dar păstrând ca într-un sicriu viu, tradițiile părinților,
credința strămoșilor și așezămintele lor3
Profetia lui Moise:Moise,cel ales de Dumnezeu ca să conducă pe poporul iudeu la
intoarcerea din Egipt, profetește poporului venirea Mantuitorului astfel:,,Prooroc din
mijlocul tau si din fratii tai, asemenea mie, îți va ridica tie Domnul tau, pe acela sa-l
asculti"(Deuteronom XVIII,15); ,,Și print-un proroc Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt și print-
un proroc la păzit”( Os 12,14).4

1
Ion Stancu, Israel si Neamurile, Editura Academiei Romane, 2015, p.30
2
Ion Stancu, Israel si Neamurile, Editura Academiei Romane, 2015, p. 29
3
Ion Stancu, Israel si Neamurile, Editura Academiei Romane, 2015, p.27
4
Pr. Prof. Ene Braniste, Notiuni de istoria Sfanta a Vechiului si Noului Testament,Editura Credinta noastra,1991, p24
 Recunoașterea credinței în Dumnezeul părinților, în Dumnezeul Cel viu, Care s-a făcut
cunoscut lui Moise sub numele de Iahve, devine un resort al dezvoltării naționale. Credința aceasta
va asigura unitatea națiunii. Se poate spune că, sub multe aspecte, evocarea biblică a lui Moise are
o funcție politică: să dea o identitate poporului lui Israel. Trebuie adăugat că lucrul acesta nu
înseamnă că nu ar avea nicio semnificație teologică și nicio temelie istorică. Moise a fost descris
în episodul cu vițelul de aur evocând figura lui Iosua, marele reformator. Mare a fost indignarea
lui Moise când, coborând muntele după ce Dumnezeu i-a vorbit din rugul aprins, vede pe Israel
proternat înaintea vițelului de aur (Ieș 32). Obosiți să-și tot aștepte conducătorul și decepționați că
nu-L văd pe Dumnezeu, oamenii lui Israel s-au gândit să dea un chip lui Iahve și atunci au făcut
vițelul de aur, figură folosită pentru reprezentarea divinități în civilizațiile orientale. De fap, ei au
vrut să dea o formă lui Iahve și să-L slăvească. Dar, prin aceasta, taina lui Dumnezeu este
profanată, El fiind adus în starea de creatură, în rândul dumnezeilor neputincioși. Nu mai este
adevăratul Dumnezeu, trascendent și nevăzut, ci este lucrarea mânilor, un idol pe care Israel să-l
adore. Mânia lui Dumnezeu crește și Moise abia reușește să o stingă. Vițelul de aur este distrus,
legământul este rupt, tablele legii sunt sparte. Este un moment dramatic și central al istoriei biblice.
Moise știa că poporul adoră vițelul de aur. Căci îi spusese Dumnezeu. Dar el mai știe că, oricât de
mare ar fi păcatul, el este iertat dinainte, căci Dumnezeu îi acordse deja iertarea. Numai că șocul
realității este atât de mare încât Moise simte că trebuie să facă ceva, să spargă, să distrugă.
Legislatorul va trebui să urce încă o dată muntele pentru a reânnoi legământul cu Iahve(Ieș 34).
Dumnezeu îi spune lui Moise că El va apărea sub forma stâlpului de nor, în fața cortului adunării
și-i va vorbi: Domnul însă grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva către prietenul său
(Ieș 33, 11). Dar Dumnezeu rămâne nevăzut pentru Moise.

Însă, lumina chipului Lui Dumnezeu se imprimase pe figura lui Moise:,,Iar când s-a pogorât
Moise de pe muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu știa că fața sa strălucește,
pentru că grăise Dumnezeu cu el”(Ieș 34,29). Evenimentele Ieșirii conțin întreaga dramă a
conștiinței religioase a lui Israel înaintea Tainei lui Dumnezeu Cel nevăzut. Omul păstrează
certitudinea intimă că nu poți vedea pe Dumnezeu fără să mori. Ghedeon (Jud 6,22), Ilie(3 R19,13)
se înfioară în aproprierea dumnezeirii. Puterea pătrunzătoare a privirii îi provoacă neliniște
credinciosului: conștinet de slăbiciunile și de păcatele sale, omul se teme să vadă fața lui
Dumnezeu, căci acesta ar însemna să fie văzut, judecat, evaluat de către El.5
Figura lui Moise s-a conturat după exilul babilonului(sec. al VI-lea. al V-lea î.Hr), pentru a da o
identitate poporului lui Israel. Dar istoria sa fusese deja relatată în parte de scribii din vremea
regelui Iosia(sec. al VII-lea î. Hr.). Pentru ei, Moise era un model și o referință.În versiunea
sinagogală a cărții Ieșiri, tradiția liturgică îl prezintă pe Moise ca pe un miel care răscumpără
poporul său. Tot în această carte, găsim un text fundamental pentru mielul pascal. Moise este
considerat simbolul eliberatorului din vremea de pe urmă. Moise se bucura de o intimitate
privilegiată cu Iahve. Dar El își rezervă pentru totdeauna Taina Ființei Sale. Intenția relatării

5
Ion Stancu, Israel si Neamurile, Editura Academiei Romane, 2015, p.28
discuției față către față a lui Iahve cu Moise este să evidențieze invizibilitatea absolută a lui
Dumnezeu. ,,În această sublină întâlnire, față către față, exercitată puterea Sa de asimilare.
Lumina feței lui Dumnezeu imprimă reflexul ei pe frumntea lui Moise, o transfigurează întrucâtva
cu asemănarea Sa,,. Înțelegem că omul ne se poate apropia de Dumnezeu fără ca slava divină să
nu-l marcheze cu strălucirea ei. Moise a fost inerlocutorul intim al lui Dumnezeu, având o existență
mult peste normele pământești (Dt 34, 10; Ieș 31, 11; Num 12,6-8). Dar oricât ar fi de propiat ar fi
fost Moise de Iahve, ,,nu se operează nicio identitate între Moise și absolutul divin... Așa o reclamă
structura dialogului a profeției biblice. Bilocația metafizică este aici integrar respectată. Dialogul
lui Dumnezeu cu Moise a fost mai strălucitor prin limpezire sonoră decât acela cu ceilalți profeți;
acesta totuși a apropiat două ființe radical diferite,,.6
Origen cosideră că Moise avea o cunoaștere desăvârșită, căci atunci când a coborât de pe Sinai,
el și-a acoperit fruntea, ceea ce înseamnă că el și-a ascuns știința. ,,A existat, spune Origen, chiar
înainte de venireasa Sa în trup, o venire spirituală a lui Hristos pentru oamenii ajunși la o anumită
perfecțiune, oamenii care nu mai erau copii sub autoritatea pedagogilor sau a intendenților și
pentru care fusese realizată pletitudinea spirituală a trupului timpului (Gal 4,4).7

6
Andre Nahon, op.cit., p.79
7
Origene, Homelies sur l’Exode, in SC 321, p.217.