Descoperi ea Sfintei Liturghi

Minunile care se pehec in timpul Sfintei Li ghii

Carte tipdritd cu binecuvdntarea Prea Sfinfitului Pirinte GALACTION, Episcopul Alexandriei gi Teleormanului

Minunile carese petrec in timpul Sfintei Liturghii

E mult de atunci. Sunt peste 900 de ani de cAnd stdpAneain Babilon impdratul^ Amurat, iar in Arabia, Amfilog. In impdrdtia lor pdtrunsese de mult strmAnfacregtind. Predicau cu zel episcopi, preoti gi cdlugdri, dar mai pe ascuns,cdci impdralii nu priveau cu ochi bune intinderea Bisericii, vd,zdnd pdrdsite capigtile idolegti. Mai bine o duceau schimnicii, care stau sd umple degerturileacelorlocuri. in vremea aceea cregtinii din Ierusalim gi din Iudeea aveau adeseori neintelegeri cu evreii cei necredinciogi,

din^ pricina credintei lor in invierea gi Indlfarea Domnului nostru Iisus Hristos. Casd bund nu a,r."u., ei impreund de multe sute de ur,i, au, acum lucrurile mergeau din ce in ce mai rdu. De aceea evreii din lerusalim, vdzdnd cd numdrul cregtinilor cregtegi cd acegtiase intdrescin tredinl. to. ."u de Dumnezeu descoperitd, s_auhotdrdt r,1 .t:u1d ajutor strdin ca sd scape de oangu.Au str6nsdaruri multe gi bbgate gi au ales_cAlivadintre aa"gii .a ,a meargdla Babilon. Acegtia au plecat cu inchindciuni adAnci ' ,_u,, Si i.,ia1igu, impdratului Amurat, ddndu_i gi daruri, pe care le_au insofit de multe pAri asupra cregtinilor: ci ,,.r.r,-,uru nesupugi, cd necurmat rdzvrdtesc pe oameni impotriva stdpAnirii, cd au de
6

gAnd sd se ridice cu oastemare asupra lui, ca sX-i ddrAme stdpAnirea gi sdgi ridice ei, cregtinii, impdrdlia lor, in Ierusalim. Stragnic s-a mAniat Amurat impdratul, auzind acestea.$i cum la mdnia lui se addugau mereu pArile, din ce in ce mai multe gi mai grele, ale evreilor, a poruncit ca oastea sd-i fie gata de rdzboi. Apoi a trimis veste - ca un mai-mare gi mai tare impdrat - gi lui Amfilog al Arabiei, ca fdrd zdbavdsd-gi ridice ogtile gi impreund cu ale lui, sX distrugd Ierusalimul, sd spulbere din temelii Bisericagi sd gteargdorice urmd de cregtin. in veacsdnu semai pomeneascd numele lui Hristos. Amfilog n-a zdbovit. $i-a strAns in grabd oastea, a unit-o cu cea trimisd de Amurat,

prietenul gi stdpAnul sdu, gi a pornit asupra sfintei cetdli ca s-o ddrdme gi sd risipeascd Biserica. Dar Domnul Dumnezeul nostru, care toate le gtie, toate le vede gi pe noi tolinepdzegte, n-a voitsd seimplineascd gAndul ndvdlitorilor pdgdni gi a apdrat locul sfintei pdtimiri a Fiului Sdu de urgia vrdjmagilor. Domnul a apdrat gi $i-a intdrit Biserica, chiar prin mdna impdratului care venise cu gAnd de nimicire. Patriarh al cetdfii SfAntului MormAnt, pe atunci, era prea fericitul pdrinte Metodie. Cand a auzit cd vine sumedenie de ogti pdgdne l-a prins o mare grijd de Bisericdgi de credinciogi. Plin se spaimd cd va rimdne turma fdrd pdstor, a gdsit cu cale cd este bine sd se dea in ldturi din fala vrdjmagului 8

gi a plecat in Antiohia. Dar n-a putut lipsi de slujbd dumnezeiescul locag gi nici de mAngAierea gi dulceafa ei pe credinciogiirdmagiin cetate.De aceea a orAnduit pe un preot, anume Ioanichie, sd slujeascdin toate ziIeIe, negregit, in marea Bisericd a SfAntului MormAnt. Iar preotul Ioanichie fiind cu adAncd credinld gi nemdsuratd teamd fald de Dumnezeu, fdceatocmai dupd porunca stdpAnuluisdugi dupd cum gi cugetullui ii spunea, slujind gi indllAnd rugdciuni cdtre Domnul, cu lacrimi fierbinli, ca sd pdzeasciBisericagi pe credinciogiiei de ndvala pdgAnilor. N-au trecut multe zile 9i a venit imp5.ratul Anfilog cu ogtirile sale, a sfdrAmat toatd cetatea, trecAnd-o prin foc Ai sabie, iar la urmd a trimis sd risipeascd Biserica ce era indltatd

MormAnt al SfAntului deasupra Domnului 9i MAntuitorului nostru Iisus Hristos. El insd n-a irngXduit aceastd fdrddelege gi a acoperit Biserica cu un nor, incAt nimeni nu mai putea sd o vadd. Mai-marele ogtilor s-a intors la impdrat gi i-a ardtat cd praf gi cenugd s-a ales din toatd cetatea, dar cd n-a putut gdsi Biserica cregtinilor. Foarte s-a mAniat Amfilog la vestea aceasta. Nici nu voia sd plece fdrd aceastd ispravd, gAndind gi la bogdtia vaselor 9i podoabelor din Bisericd. Bdnuindu-gi generalul, a chematpe cel mai credincios sfetnic al sdu, l-a trimis cu o m6nd de ostagi credinciogi, sd caute Biserica gi sd iscodeascdde ce generalul cu oastea cea mare/ n-a putut-o gdsi. Din voia lui DumnezeLL, sfetnicul impdratului n-a mai fost oprit de nori 10

sd intre in Biseric5. IntrAnd n-a gdsit decAtpe preotul ldsat de patriarh, care, impreund cu un om de ajutor, sepregdtea sd slujeascd SfAnta gi Dumnezeiasca Liturghie. Ca un leu rdcnind a sdrit pdgAnulasuprapreotului ca sd-lprindd, sd-l lege 9i sdJ ducd stdpdnului infuriat care agtepta neclintit gtiri din clipd-n clipd de la credinciosullui sfetnic. Dar, o, Doamne! Mare este putereaTa gi nepdtrunsesunt gAndurile Tale! Iatd ai vrut acum sd se arate necredinciogilor puterea Ta cea mai presus de oameni gi de arme. Cdci deodati au intepenit mAinile pdgAnului intinbe asupra preotului. Tepene ca de fier s-au fdcut gi nicidecum nu mai putea sd se indoaie. S-a inspdimdntat sfetnicul lui Amfilog gi de mare fricd a
ll

fost cuprins. Acum a vdzut el semn al credinlei cregtinegti. Cu mintea lui luminatd o clipd, a infeles de unde este acest semn gi pentru ce s-a fdcut. $i indatd a cdzttt Ia picioarele preotului, cerAndu-gi umilit iertare de fapta urAtd ce avea sd sdvdrgeascd. Preotul insd i-a vorbit cu blAndete, ca unui fiu, nu ca unui vrdjmag gi binecuvdntAndu-lcu senrnulsfintei gi de viald fdcdtoareiCruci, indatd i s-au fdcut mAinilesdndtoase ca gi mai inainte. I-a zis apoi: ,,O, tu care ai fost trimis cu ghnduri necurate Ei neingdduite, dupd ce ai ztdzut milna Domnului nostru Iisus Hristos Ei iertarea ce fi-a dat prin mine, umilitul gi neinsemnatul robul Sdu,intoarce-teEi spunestdpdnului tdu toate celeceai adzut gi fi s-aufdcut fie".

Umilit foarte s-a intors sfetnicul la impdrat, gAndindu-se la pedeapsa ce-l agtepta, dar gi la minunea ce se lucrase asupra lui. Ca un general invins gi cu armata nimicitd venea; gi cdzlnd ln genunchi inaintea stdpAnului sdu, i-a spus tot ceea ce a vdzut; cum a vrut s5-l prindd pe preot viu gi sd-l aducd inaintea lui, cum i s-au infepenit mAinile gi cum, prin binecuvdntarea preotului lui Hristos, s-a fdcut din nou sdndtos. impdratul insd, pdgAn 9i cu inima impietritd fiind, n-a crezut sdvdrgirea minunii lui Hristos. S-a aprins. de mAnie gi s-a jurat pe tofi dumnezeii lui cd va face grajd din sfAntul locag al cregtinilor, pe care, pe urmd il va strica din temelii spre a risipi in cele patru vAnturi locul de adunare t3

r2

al inchindtorilor lui Hristos, iar pe preot il va arde de viu. La un semn al lui Amfilog indatd s-au str6ns ostagi mulfi, voinici gi incercatiin lupte, cdpitanii gi sfetniciilor toli qi s-auadus mullime de cai gi cdmile. Au incXlecatcu tofii gi, cu impdratul in frunte au purces spre BisericaSfAntului MormAnt din Ierusalim. Acolo - o, pdgani nevrednici - au bdgat toate vitele aceleain SfAntaBisericd,intrdnd gi Amfilog cu cdlirelii sdi. in acestceas preotul se pregdtea de slujba Sfintei Liturghii. $i fdrd sd se nelinigteascd sau sdseteamdde cei ceintraserdin Bisericd, a iegitin mijlocul ei - dupd rdnduiald - 9i inchinAndu-secu frica de Dumnezeu, a rostit rugdciuneaaceasta pe careo spun tofi preolii ortodocgi: 14

,,Doatnne, trimite mkna Ta gi md intdregte spre slujba acensta, ca neoskndit stdnd tnaintea infricoEatei jertfa ceafdrd Tale Mese, sd sdafrrgesc desknge.Cd aTa esteputereagi mdrirea tn uecii aecilor.Amin". Dar deodatd ce vede impdratul? De ce se infricogeazd cdpitanii, tremurd oastea toatd cAtd incdpuse - printre vite - in Bisericd? Nici n-apucase a sfdrgi slujitorul lui Hristos ultimele cuvinte a scurtei rugdciuni gi indatd toate necuvAntdtoarele ce le bdgaserd in SfAntul Locag au cdzut ca lovite de trdsnet.gi au murit. S-a inspdimdntat impdratul la vederea acestei mari minuni gi s-au infricogat toli insofltorii lui, dar n-au plecat gi nici nu s-a repezit vreunul asupra preotului. Ochii tuturor erau atintili spre impirat. Acesta ar
l5

fi vrut sd fugd dar ii era rugine. Ceva tainic,din addncul sufletului sdu insetat dupd ceva de care nu-gi dd seama,ii spunea,sd mai stea. De unde gtie el ce o sd urmeze? Ce l-a pironit in Biserica marelui sdu potrivnic, Hristos, cel rdstignit gi inviat? ' ,,Sd se scoatd toate ztitele noastre de aici" a rdsunat glasul impdratului gi cerAnd un scaun a zis celor din jurul sdu ,,Sd gedem gi sd aedem cum sdahresccreEtinii jertfa lor, ca sd putem poaesti Ei noi ile aceasta impdratului nostru Amurat". $i au gezut. Preabunul Dumnezeu insd nu vrea moartea pdcdtogilor, nici a necredinciogilor,ci si se intoarci 9i sd fie vii. De aceea a trimis lumina strdlucirii sale Si a luminat ochii
l6

lmpdienjeniti ai sufletului lui Amfilog, care cu mare luare-aminte a stat in ascultareaDumnezeiegtii Liturghii. in vremea aceasta,dupd ce preotul s-a inchinat in mijlocul Bisericii gi pe la Sfintele Icoane, a intrat in Sfdntul Altar gi s-a imbrdcat cu sfinteleoddjdii. Dupd ce s-a spdlat pe mAini, iatd-l se apropie de jertfelnicul sfdnt, iar impdratul nu mai vedea fald de om, ci fald de inger, mai luminatd decdt soarele. Aga sunt preotii lui Hristos in slujba lor. O mare multime de ingeri imbrdcali in haine albe, strdlucitoare gi cu fete luminate, au i-r mijlocul lor un Prunc minunat 9i impodobit mai mult decAt podoabele cerului gi ale pdmAntului, luminat gi infrumuselat foarte.

t'7

Lumina Lu| lumina gi fetele ingerilor ce-l lnconjurau. La Sf. Proscomidie afostagezat Dumnezeiescul Prunc. Preotul s-a apropiat gi luAnd, dupa obicei, prescurain mAna stAngd gi cutitul cel anume fdcut pentru slujbd, numit copie, in mAna dreaptd, a zis ,,funghie-seMielul lui Dumnezeu, cel ce ridicd pdcatul lumii, pentru uiafa gi pentru mfintuirea lumii". A impuns cu copia zicdnd:,,$i unul din ostagi cu sulifa coasta lui a impuns Ei tndatd a iegit sfrngeEi apd". Iar impdratul n-a vdzut pe preot impungAnd prescura, cea anume pregdtitd pentru slujbd, ci a vdzut cd a fost injunghiat acel minunat gi Dumnezeiesc Prunc inconjurat de ingeri. O! Cine ar putea spune acum mAnia lui Amfilog! Tremurd din tot
l v

trupul, ii vine sd sard gi sd lnjunghie el cu sabia de la gold, pe acel preot ucigag,cdruia nu-i este mild de copilul cel preafrumos, cum nu mai vdzuse impdratul niciodatd. infuriat peste mdsurd, sare de pe scaun strigdnd: ,,Acesta este ucigag, cd a injunghiat un aga defrumos Prunc, a cdrui frumusefe coaArgegtetoatd lumea. inconjurali Biserica, ca nu cutnaa sd scape el cu fugo, ci sd-I pindefi Ei sd-l legafi". Pentru cd avea de gdnd sd nu-l lase sdgi sfdrgeascdslujba. Dar puterea cea mare a lui Dumnezeu a linigtit din nou pe impdrat, care multumindu-se cu inconjurarea Bisericii, s-a agezatsd ia seamala slujbapreotului lui Hristos. Cevedeimpiratul acumnu-i vine sd creadd!CAndau intrat in Bisericdgi-n altar atAlia oameni, cAfi vede el acolo?
l9

l8

$i cum de incap aga de mulli in jurul preotului pe care-l privesc cu evlavie gi se roagd impreund cu dAnsul?!Cdci impdratul vedea cu ochii sufletului sdu toatd nesfArgita mulgime de oameni pentru care se ruga preotul, ii pomeneagi aduceajertfd din prescura de jertfd, pentru ei, sfinti gi pdcdtogi, vii gi morti. Vedea pe preasfAnta Fecioara Maria, ,,irr haind auritd imbrdcatd gi preainfrumusetatd,,,stAnd de-a dreapta minunatului Sdu Copil injunghiat, dar totugi viu. pe Sf. Ioan Botezdtorul,cel incins cu curea, aspru gi slab de post, pe prooroci, pe Sf. Ilie, care cu rugdciunea lui a incuiat cerul trei ani gi gaseluni, indllAndu-sela cer in car de foc Ai pe Daniil in groapa cu lei; pe Sfintii Apostoli al Domnului Hristos gi pe tofi sfinlii, mucenicii 20

gi cuviogii. Tofi cu fele luminate gi strdlucitoare, degi unii erau plini de rdni, cu trupuri sfArtecate,alyii uscali de postul pustiului, toji dAndu-giviala pentru Hristos cdruia I se inchinau. $i cAnd preotul a impuns intr-un corn al prescurii gi curgeau pe Sf. Disc al jertfei, nenumdrate fdrAmituri gi zicea: ,,PrimeEte, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea pdcatelor tuturor frafilor noEtri cei intru Hristos gi pentru tot sufletul creEtinului celui necdjit, gi intristat, cdruia ii trebuie mila gi ajutorul lui Dumnezeu..."pe dinainteaochilor impdratului au trecut mii 9i mii de oameni, bdrbaf| femei, copii, cu haine gi cu chipuri deosebite, tofi mulfumind lui Dumnezeu... dar nu cunogtea pe nici unul, pentru ce Amfilog nu cunogtea de aproape pe
2l

nici un cregtin. Apoi preotul aducea jertfd pentru fiecarenume de cregtinviu ce-i era dat sd-l pomeneascd. $i tofi cei pomeniti, pe numele fiecdruia, lndatd se veddau ugurati de greutdtile lor, de necazuri gi de nevoi. Celor bolnavi li se intorcea sdndtatea in trup, fiecdruia i se fdceadupd cerereasa pe care preotul o punea inaintea Domnului, scotdnd gi particicd. Dupd aceeapreotul ia in mAnd ultimul corn al prescurii gi din nou se roagd. De data aceastaaduce jertfd pentru cei morti: ,,intru pomenirea gi iertarea pdcatelor tuturor celor din aeac adormili intru bund credinfd: a strdmoEilor,a mogilor, a pdrinfilor, a a celor frafilor... a celordintr-o rudenie, dintr.o seminlie cu noi, gi a tuturor celor care au adormit tntru nddeidea
)1

Ochii int:ierii gi a aiefii zsegnice...". qi lui Amfilog vdd sute mii de suflete rugdndu-se, cu Hristos dimpreund, pentru iertareapdcatelorlor celede voie gi a celor fdrd de voie. $i mai aude ceva. Preotul lui Hristos se roagi pentru toli, oriunde ar fi murit. L-a migcat pAnd in addncul sufletului rugdciunea preotului pentru cei pe care ,,i-a acoperit apa, mnrea, rhurile, izooarele, bdlfile, pufurile, rdzboiul i-a secerat gi cutremurul i-a cupins, ffilharii i-au ucis gi focul i-a ars; gi fiarelor, pdsdrilor, jigdniilor gi la toatd firea celor ilin mare s-aufdcut mkncare; gi a celor rdpili fdrd ile aeste, arEi de trdsnete... " fefele unora erau luminate, $i ale altora erau intunecate, iar ingerii lui Dumnezeu luau jertfele pentru cei
ZJ

pdcdtogi gi rdi, se rugau gi ei pentru dAngii, dar pdcatele lor fuseserd prea mari pentru ca sd nu fie nevoie de o lungd rugdciune. De aceea jertfele acestorA se aruncauin foc. O! Ce luminoasd stea a rdsdrit acum! Cea mai luminoasd din toate. 9i s-a agezat ,,deasupra unde era pruncul". Iar acesta, Cel neincdput, incdpea acum pe discul sfinfit din fafa preotului, impreund cu nenumdrata ceatd a credinciogilor Sei... ,,Mare e taina cregtinilor", se gdndegte impdratul! Mare gi nepriceputd, cdci vede gi nu inlelege. $i nu gtie la ce sd se opreascdmai mult din ce a vdzut. A uitat cd Bisericae inconjuratd.,a uitat de uciderea preotului, pe care cu cAteva clipe mai inainte ii socotea ucigag... Dar nu poate gAndi mult, cdci priveligte
aA za

noud gi minunatd se aratd ochilor minlii sale. S-a terminat slujba, numitd proscomidie, adicd slujba pentru pregdtirea sfintelor, cdnd se intrebuinteazd prescurd, vin gi apd, cele ce inchipuiesc trupul, sAngelelui Hristos gi apa din trupul Domnului. Preotul e in mijlocul ugilor impdrdtegti fdcAnd sfArgitul, sau cum se numegte in limbaj bisericesc otpustul utreniei, adicd a slujbei de dimineafd. Slujitorul Domnului s-a intors spre Sfdnta Masd, se hchind addnc, apucd in mAini Sfdnta evanghelie gi ficAnd cu dAnsa semnul Sfintei Cruci, zice cu glas mare, incepdnd sfAnta gi dumnezeiasca Liturghie: dntatd esteimpdrdfia Tatdlui ,,Binecua
25

gi a Fiului gi a Sfdntului Duh, acum gi purarea gi in oecii aecilor". indatd s-a umplut toatd Biserica de lumAridri minunate, iar Sf6ntul Altar de foc dumnezeiesc.Acestea luminau in careveniserd felelecelor din Bisericd, gi cAfiva cregtini, infruntAnd mdnia pdgdnilor. am adzut noi ,,Minunatd ztedere aiceaastdzi", a zis impdratul citre ai sdi. Din ce in ce cade pdnza de pe ochii sdi, din cein ce serdregte cealace-iinvdluise mintea de cAnda deschisochii pe lume, din ce in ce se imprdgtie intunericul ce in sufletul lui. sdldgluise Pe fiecare clipd Amfilog vede gi aude ceva nou, tot mai mult lnlelege gi tot mai adAnc pdtrunde in infelesul tainic, in inlelegerea adAncd a jertfei 26

care se aduce de preofi pentru ajutorul gi iertareapdcatelortuturor oamenilor. Cdci glasul preotului se aude linigtit gi ldmurit: ,,Cu pace Domnului sd ne rugdm... Pentru pacea de sus... pentru pacea a toatd lumea..." Vedefi? Pacevor cregtinii,pacenecurmatd,pace gi rugdciune. Nimic nu-i mai sfAnt pe lume gi-n viata omului ca acestea. De aceea aproape toate ecteniile cregtine sunt pentru pace mai intdi gi de aceea toate rugdciunile incep cu: ,,Domnului sd ne rugdm". O, Doamne! Ce de ingeri nevdzufi stau dinaintea tronului Dumnezeului celui viu gi se roagd, cu preotul odatd, ,,pentnt pacea de Sus, p entru mkntuire a sufletelor oamenilor; pentru pacea a toatd lumea, pentru buna stare a sfintelor lui Dumnezeu
27

biserici!" Pentru cd niciodatd un preot nu se roagd singur. Niciodatd gi niciieri. Ci oriunde dimpreund cu dAnsul stau la rugdciune sfinfii toji, toate cetele ingeregti. Da hotdrAt: nu un om se roagd ci mii gi mii de ingeri se roagd prin gura gi glasul preotului. Ce mai vedea impdratul cdnd se ruga preotul? Vedea vizduhul vdnzolit de furtuni mari gi ploi cu piatrd pustiitoare, sau linigtit multd vreme de se usca pdmAntul gi piereau viefuitoarele de foame gi de sete.Iar cAndpreotul zicea: ,rplttru buna intocmire a adzduhului gi pentru imbelgugarea roadelor pdmfrntului", toate se rAnduiau gi se potriveau cum trebuie, ca tot omul sd aibd belgug; 9i si laude in pace pe Dumnezeu. 28

Iatd marea invdluitd de furtund neagri gi frXmdntatd de valuri ndpraznice, iar cordbiile legdnate ca nigte nuci, aplecdndu-se intr-o parte qi in alta, gata-gatasd se rdstoarne sub talazuri. Iatd cdldtorii din vdzduh in primejdii de moarte, ca gi pe cei de pe uscatameninfali de vrdjmagi gi de fiare. Dar indatd toate s-au linigtit, stihiile s-au imprdgtiat. CuvAntul preotului care se ruga ,,pentru cei care cdldtoresc p e pdmhnt, pe npe Ei in adzduh", a alinat marea, a linigtit-o, a potolit gi rdzvrdtirea din vdzduh, cum a inldturat toateprimejdiile cdldtoriloruscatului.$i toti: vAslagi,zburdtori, cdldtori, cu glas de rugdciune gi cu privirea-n sus de mulgumire,aduc slavdlui Dumnezeucd au scdpatdin cumpenelemorfii.

29

Cuvdntul preotului, ingerul in trup al Domnului, pe tofi ii mAntuie, pentru cd in rugdciuni intreaga ceatd cereascd se roagd cu dAnsul gi ,,binetntocmeEte adzdulrul", dd gi ,,belEug roadelor pdmhntului aremuri pagnice", ne izbdvegtepe toli de ,,tot necazul, mhnia, primejdia Ei neroit". Acesteatoatele vedeaAmfilog impdratul, cum le poate vedea orice suflet credincios. Iar cdnd preotul, la sfArgitul ecteniei a zis: ,,Pe Preasffrnta, Curata, Preabinecuahntata, Mdrita, Stdpdna noastrd de Dumnezeu Ndscdtoarea gi pururea Fecioara Mnria, cu tofi sfinfii pomenind-o", iatd a vdzut impdratul pe Prea SfAnta Maici a lui Dumnezeu pogorAndu-se din cer, inconjuratd de o mare mul;ime de ingeri gi stAnd inaintea Sf. Mese, 30

aldturi de preot, gi-a ridicat mdinile spre cer gi cu lacrimi de caldd iubire se ruga la Dumnezeu pentru cregtinii care o cinstescAio cheamdin rugdciunile lor ca ajutdtoare gi mijlocitoare cdtre Fiul Sdu. A iegit preotul cu vohodul, cu SfAnta Evanghelie in mAini, pe uga dinspre miazdnoapte.El insd nu merge singur, numai cu cele doud fdclii, aprinse dinainte, ci ochii lui Amfilog vdd, un om slab de post gi rugdciune, cu haine de pdr de cdmild gi incins cu curea,pe Ioan Botezdtorulcaremergea ca un sfegnic, inaintea lui Hristos cel inchipuit de SfAnta Evanghelie; vdd cum arhanghelii Mihail gi Gavril il lin unul e o mdnd gi altul, de cealaltd gi nenumdrate lumini aprinse se duc de sfinlii ingeri, care vin impreund cu
3l

r-

preotul incet, in mijlocul Bisericii, se apleacdodatdcu dAnsul, facmetaniepAnd la pdmdnt cAnd aceastaa binecuvdntat gi cu tolii pornesc spre SfAntul Alta, finAnd tr cinste mare SfAntaEvanghelie, dupd cuvAntul preotului, spus in taind in mijlocul Bisericii:,,StdpkneDoamne, Dumnezeulnostru, Acela ce ai agezat tn ceruri ceteleEi ogtile ingerilor Ei ale Arhanghelilor, spre selz)iciul mdririi Tale,fd impreund cu noi sd fie intrarea sfinfilor tngeri, care ser-oesc impreund cu noi gi impreund mdresc bundtatea Ta". lar dupd ce au ajuns in SfAntul Altar gi a zis slujitorul lui Dumnezev: ,,Cd sffrnt egti Dumnezeul nostru Ei lie slaad indlfdm, Tatdlui gi Fiului gi Sffrntului Duh, flcum Ei pururea gi in oecii uecilor", a inceput sd se cAnte de 32

mii de Heruvimi gi Serafimi, cAntarea cea ingereascd:,,Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fdrd de moarte, miluiegte-ne pe noi". $i-n vremea acesteisfinte cdntdri ingeregti, cAnd preotul se roagd in taind spunAnd minunata rugdciune: ,,Dumnezeule cel Sfdnt, care intru sftnfi te odihneEti, Cela ce cu glas intreit sffrnt egti lduilat de Serafimi gi Mdrit de Heruaimi Ei de toatd puterea cereascdtnchinat... primeEte gi din gura noastrd, a celor pdcdtoEi, intreit sfknta cfrntare gi ne cerceteazd pe noi cu bundtatea Ta. Iartd-ne noud greEedla cea de ooie gi cea fdrd de aoie, sfinfegte sufletele gi trupurile noastre Ei ne dd noud sd ne inchindm lie cu cuaiogie in toate zilele aielii noastre...", in vremea aceastacAnd 33

resuna Bisericatoatd de mdreatac6ntare ingereascd, ingerii ridicau in sus Sfdnta Jertfd,, findnd-o cu mare fricd. L,a sfArgit a zis cu glas mare Arhanghelul Mihail: ,,Sd ludm aminte" iar Gavriil a rdspuns odatd cu preotul: ,,PAcetuturor", dupd ce acestatrecuse dupi SfAntaMasd, ca sd agteptecitirea apostolului, zicdnd cu adAncd sfiald intru sine:,,Binecua hntat eEtipe scaunul mdirii impdrdfieiTale, Acela cegezipe Heruaimi, totdeauna, acum si pururea gi in ztecii,aecilor, amin". De acolo l-au luat doi ingeri gi l-au dus de a cddit altarul gi jumitate din Biseric5. 9i cdnd a cddit spre impdratul, acestanu vede om, ci inger care cddegtespre el, se pleacd in fala lui gi-l inseamndcu cddelnifa,in chipul Sf. Cruci, iar in rotocoalele de fum 34

mirositor ce se indllau din cddelnild erau toate jertfele gi toate rugdciunile de mullumire ale cregtinilor, pentru binefacerile pe care Dumnezeu le revarsd asupra Lor. Printre zdbrelele groase ale ferestrelor Bisericiis-astrecuratorazd.de soare.Toatd lumina gi toatd cdldura lui se scurgeau pe acearazd tremurdtoare, peste fala preotului, peste hainele lui; toatd lumina gi cdldura Domnului se rdsfrAngeacum din ochii preotului in sufletul impdratului, care-gipune mAna la piept gi se pleacd sfios in fala acestui om minunat, a acestui inger in trup gi pe care-l simte mai mare, mai tare gi mult mai curat decAtdAnsulgi decAttoli preofii impdrdliei lui Amfilog, impdrat al intregii Arabii.
35

L-au dus apoi ingerii pe preot cu mare cinste, inaintea Sfintei Mese, au luat SfAntaEvangelie, au deschis-o stAnd in ugile impdrdtegti gi a inceput preotul a citi. Deodatd a vdzut impdratul, care ingenunchease, ingeri pogorAnduse din cer gi stdnd in jurul preotului. Ascultau SfAnta Evanghelie, luau de pe buzele vestitorului cuvintele, unul dupd altul, le imprdgtiau in toatd Biserica, in toatd lumea, iar dupd ce s-a sdvArgit citirea, indatd s-au intors ingerii, cu laude gi cAntdri Dumnezeiegti sd-gi dea fiecare cuvintele acelea inaintea lui Dumnezeu. Iar din luminile aprinse in fata Sfintei Evanghelii, iegeau raze de luminare a adevdrului din Sfdnta Carte, ii strdbdteau intunericul necredintii lui Amfilog gi-l imprdgtia. 36

Mare spaimd a cuprins pe impdrat, vdzAnd acestea gi de mare fricd gi cutremur a fost cuprins sufletul lui. Ndvdleau gAndurile in mintea lui, cum ndvdlescvalurile mirii unul dupd altul, mdnate de .furtunS, cdci furtund mare se zbdtea gi-ntrdnsu1...Viafa lui de pdnd acum intunecatdgi receii trecea pe dinainte intr-o clipd, o mAnd ceva din urmd gi r5sdreadin locul ei un soare nou. Un stdpAn nou, dat nu inarmat, nici puternic ca Amurat, ii venea de undeva de departe, ci unul blAnd gi pagnic,neinarmat decdt cu adevdrul gi neincins decAt cu dreptatea qi iubirea. ,,O, Doamnq igi zicea el acum, ce bine este aici! in ce iail am petrecut eu pdnd acum! Ce intuneic tmi acoperise sufletul! Doamne, cdfi aor fi ca mine! Adu-i pe tofi in casa Ta, Doamne aI
37

cregtinilor, sd oadd, sd creadd, sd se lepede de gregeala gi de nepdsarea tn care trdiesc Ai sd aadd cd nu este mulfumirg gi liniEte sufleteascd mai marq decht sd stea inaintea Ta!,,... Atdta linigte niciodatd n-a simlit sufletul lui, fiindcd niciodatd n-a ingenuncheat inaintea lui Dumnezeu. De aceea acum privegte gi ascultd cu multd bdgare de seamd. Astfel, cAnd preotul, dupd Evanghelie, a incheiat ectenia, cu cuvintele: ,,Cd milostia gi iubitor de oameni Dumnezeu egti gi lie slaad indlfdm, Tatdlui gi Sfilntutui Duh, acum Ei pururea gi in aecii aecilor,,,

veniserdla Bisericdde frica impdratului 9i a oastei lui, a venit un inger gi la Amfilog zicdndu-i: ,,Iatd noi venim de miruim aga, degi nevdzuJi, Pe tofi credinciogii,ori de cAte ori gi unde se sfAntdslujbd,numitd aceastd sdvArqegte Dumnezeiasca Liturghie. Tot cregtinul trebuie sd fie miruit de noi. Astdzi insd iatd, mirul a rdmas, pentru cd din cavza ta, a gAndului cu care ai venit aici, nu s-au adunat credinciogii la sfAntaslujbd. De aceeatu vei da seamd de aceastd nelegiuire la infricogata judecatd a lui Hristos Dumnezeu". S-a linigtit sufletul imPdratului cum se linigtesc apele adAnci duPi potolirea furtunii. S-a deschis mintea lui, a rdsdrit in sufletu-i sdmburele cdinlei, gi a strigat impreund cu credinciosul sdu sfetnic MosaiP:
39

38

,,Miruiegte-ne gi pe noi, cd de acutn gi noi vom fi sensitori credinciogi ai Dumnezeului aostru Hristos". Dar n-au strigat numai ei, ci toti cdpitanii gi insotitorii lor. Iar ingerul i-a miruit pe toli la rAnd, incepAnd cu impdratut gi indatd au cdzut de pe ochii lor ca nigte solzi: au cdzut solzii necredintei ' de pe ochii inimii lor! Smeriti cu trupul gi cu sufletul, au gezut cu totii ascultAnd ecteniile gi rugdciunile ce se rostesc in Bisericd. La Sfdrgitul acestora, inainte de a se incepe cdntareaHeruvicului, in timpul cdreia se iese cu sfintele Daruri, cdnd a zis preotul cu glas tremurat: ,,Ca sub stdpfrnirea Ta, totdeauna fiind pdzifi, lie mdrire sd indlfdm,Tatdlui Ei Fiului gi Sfdntului Duh, acum gi pururea gi tn aecii Ttecilor", minunatd vedere s-a 40

ar5tat impdratului gi celor din Bisericd, dupd cum gi astdzi se aratd oricdrui cregtin binecredincios, care calcd ln Sfantul Locagcu inima frAntd gi smeritd. S-au pogordt din cer ingeri cu arme de foc. Duhuri intunecate ale sataneiveneau gi aduceau pAri asupra preotului, iar ingerii Domnului cei luminafi, le-au iegitinainte gi i-au alungat din Bisericd:,,Nimeneanu poate ztorbi de rdu pe slujitorul gi robul Domnului, ziceau ei.El spre aceastdslujbd e sfinfit. chiar pdcate de ar $i cknd o sdadrgegte, fi fdcut cutnoa,el e curat gi luminat ca gi ingerul". Se apropia cel mai sfAnt ceasal gisatana aduceriijertfeiceleifdrddesAnge caren-o poate suferi,pentru cd se aduce spre biruinla gi ruginarea lui, incearcd sd bArfeascd pe slujitorii Domnului
41

Hristos, cei sfinfifi prin Duhul Sfdnt, ca sd indoiascd pe credincioqi-Cdci multe bArfeli de acestea le goptesc la urecliile credinciogilor. Domnul Dumnezeu insd nu ingdduie aceasta; de faptele le va cereEl odatd socoteala Ior. Preotul se roagd incet in SfAntul Altar: ,,Nimenea ilin cei legafi cu poftele Ei cu pldcerile trupeEti nu este sd aie, sau sd seapropie, sau sd zsreilnic senteascd Tibl Cd a senti lie este lucru gi infricogat insugi Puterilor mare ... Pe Tine dar Te rog, Cel ceeqti cereEti! singur bun Ei bineaoitor, cautd spre mine pdcdtosul gi netrebnicul robul sufletul 9i inima de Tdu, gi-mi curdfeEte cu puterea tndestuleazd-md cuget rdu; Sfkntului Tdu Duh, ca imbrdcat fiind cu darul preofiei, sd stau inaintea 42

Sfintei Tale Mese gi sd jertfesc Sfffntul gi preacuratul Tdu T*p Ei cinstitul Sdnge...". A fdcut apoi trei metanii mari, zicdnd de trei ori cAntarea care se cAntd gi la strand: ,,Care pe Heruaimi cu taind inchipuim... " Agadar, preolii preinchipuie pe ingeri. $i cregtinii pot sd ajungd ca ,,Hetuvimii" dacd ,,s leapdild ile grija cea lumeascd". N-a bdnuit degeaba impdratul. $i-i vine gi lui sdplecein metanie,cu tofi ceilalli din odatd cu preotul. Bisericd, Acesta a deschis Sfintele Ugi, a cddit,' se intoarce inchinAndu-se spre SfAnta Masd, vine de se pleacd spre popor cerAnd iertare: ,,iertafi-md, frafilor, pe mine pdcdtosul" gi iese cu Sfintele Daruri. In dreapta line SfAntul

Potir, in stAngaSfAntul Disc Ai indatd e inconjurat de mii de ingeri care luminau calea cu fdclii aprinse gi umpleau vdzduhul cu cAntdride laudd. Vede impdratul pe preot mergAnd cu Hristos spre Ierusalim, cdnd multimea l-a primit cu ramuri verzi, cu stdlpdri gi cu haine agternute pe drum, strigAnd:,,Osnna intru cei de Sus,bine estecuaAntat CeI ceaine tntru numele Domnului". Venea impdratul impdralilor ch sd fie prins gi rdstignit de necredinciogii evrei, cum vedea Amfilog, cAnd preotul a pornit din mijlocul Bisericii spre SfAntaMasd. A pus acolo Sfintele Vase, pe Hristos, ca intr-un mormAnt nou, a inchis ugile impdrdtegti 9i a tras dvera, adicd perdeaua,cum ,,Iosif cel cu bun
44

chip" a pecetluit groapa Domnului, cu piatra cea,,marefoarte". De aceea artzea impdraful pe preot zicilnd, cAnd il atinse cu Sfintele Vase: ,,Iosif cel cu bun chip, ile pe lemn Iuknd preacurat trupul Tdu cu pfrnzd curatd tnfdgurfrndu-LEi cu miresme,in mormknt nou tngrophndu-L, l- a pus..." gi de aceeavedea fele de inger jelind, cu fdclii ca la un mor! luau parte la ingroparealui Hristos. A cddit apoi sfdntul mormdnt, adicd Sf6nta Masd, gi indatd au vdzut tofi cei din Bisericd pe SfAntul Duh pogordndu-se din cer gi odihnind pesteSfintele Daruri. Toatd Bisericas-a umplut de buna mireasmd a Darului PreasfAntului Duh, iar SfAntul Altar s-a luminat mai mult decdt razelesoarelui. Cdci aga se lumineazd gi strdlucegte
45

locul unde sdldgluiegte harul SfAntului Duh, a$a se curild orice suflet de credincios gi aga vede tot cregtinul cu adAnci evlavie gi cu neclintitd cre d i n td ... ,,Sd ne iubim unii pe alfii, ca intr-un ghnd sd mdrturisim", a strigat preotul gi inima lui Amfilog incepe a trece peste zdgazurlle firii omenegti. Incepe a simti o nesfdrgiti dragoste de preot, de cei ce-l ajutau la slujbd, de cregtinii ceilalpi,de tofi gi de toate care mdrturisescpe Dumnezeude Tatd,Care este ,,intdrirea gi scdparea" tuturor, dupd cum gi preotul spunea chiar in acea clipd, sdrutdnd cu sfiald, sfintele Daruri, agaacoperitecum erau. De ce-a vdzut atunci impdratul, mult s-a minunat: Dumnezeu,pdrintele nostru gi al Domnului nostru hsus 46

Hristos, s-a pogorAtdin cer, dimpreund cu 12 heruvimi: gase de-a dreapta gi gasede-a stAnga,a sdrutat sfAntapAine de pe SfAnta Masd, zicAnd: ,,Acesta este Fiul meu, cel iubit, care curdleEte pdcatele lumii". $i indatd s-a suit la ceruri. ,,O! in ce intuneic ai trdit pdnd Acum, Amfilog, ii spunea cineva la ureche. Vezi tu in ce luminatd aiafd trdiesc cregtinii, pe care tu n-ai arut s-o cunogti gi pe care uoiai tncd s-o spulbert de pe pdmknt? Aceastd aiafd gi fie de acum. Fii vrednic fi se deschide de ddnsa Ei te roagd lui Dumnezeucu glasurile careseaud acum..." ,,O, Doamne! Ce glasuri dulci! $i-s aga de multe! Ce vorbe minunate spun! Bisericae plind de cete ingeregti, care toate, ingenuncheate,spun odatd
47

cu preotul: ,,Creil intr-unul Dumnezeu, Tatdl Atotfiitorul, Fdcdtorul cerului gi al pdmkntului... gi intr-unul Domnul,nostru Iisus Hrtstos, Fiul lui Dumnezeu..." Ascultd impdratul cu adAncd luare-aminte. Aude de nagterea din Fecioard, de rdstignire, de ingropare, dar gi de invierea Domnului Iisus; aude de Duhul Sffint, de o Bisericd, de ,,un botez... Agtept inaierea morfilor gi aiala aeaculii ce ra sdfie. Amin". Cum se lipesc de sufletul lui acestecuvinte minunate! Cum le tine minte gi ce limpezire ii ageazd ele, in zbuciumatul lui suflet! Ce reguld in gAndurile cele rdv5gite! Harul SfAntului Duh, ce a umbrit sfintele Daruri, cAnd preotul legdna deasupra 48

lor acoperdmAntul, parce s-a pogorAt gi pestedAnsul. Sa sfArgit ,,ctezul", au tdcut ingerii. Dar iatd se aude glasul preotului cuprins de o adAncdmigcare sufleteascd: ,,Sd stdm bine, sd stdm cu sd ludm aminte, sffrnta jertfd cu fricd, pacea o aduce". ,,D acum se ailuce jertfa, igi spune Amfilog, ce-ntnztdzutpknd acum a fost numai o pregdtire". $i-ar fi zis mai multe, dacd nu l-ar fi cuprins frica gi pe ddnsul,cAnda grdit preotul: ,,Sdstdm cuficd". inaripate ale $i toate ceteleacelea cerului, care rostiserd,,Crezul", indatd au cizut in genunchi, cuprinse de mare fricd. Dar o fricd dulce, agacum ai cAnd stai inaintea mamei iubite, sorbindu-i fiecare cuvdnt, nu frica aceea de care

egti cuprins inaintea vrdjmagilor, frici pe care ti-o di nerecunogtinla de ce are sd se intdmple. Felele ingerilor insd strdluceau de lumind cereascdgi stau vesele, agteptdnd in genunchi la rugiciune, stdnd gata sd cAnte slavd Domnului Dumnezeului nostru celui Prealnalt. Din indllimea cerului s-a coborAt SfAntul Duh 9i sdldgluia deasupra preotului, peste care odihnind, l-a umplut de lumiha SaceaDumnezeiascd; iar cAnd acestaa spus ultimele cuvinte: ,,sd ludm aminte, sffrnta jertfd cu pacea a o aduce", avdzut Amfilog pe Pruncul cel irnjunghiat indllAndu-se spre cer, de unde s-aintors cu 40 de Serafimi care au inconjurat SfAntaMasd.

\ ,,Darul Domnului nostru Iisus Hriltos Ei dragostea lui DumnezeuEi Tatdl, Ei impdrtdgirea Sfkntului Duh sd fie cu ooi tofi", grdiegte preotul binecuvAntdnd pe tofi cu SfAnta Cruce, din ugile altarului. Dar nu binecuvAnteazdel, ci insugi Dumnezeu Tatdl, care atunci, de tuturor darul Domnului Iisus: iubirea cea nesf6rgitd, gi SfAntaimpdrtdganie cea de la Duhul Sfdnt, puterea, intdrirea de a pdzi poruncile Domnului gi sfinlenia ca fiecaresd fie ,,unfiu al luiDutnnezeu". De aceea gi poporul rdspunde preotului: ,,Si cu duhul Tdr.t", ca gi asupra 'lui sd se reverse darurile deosebitepe care le imparte fiecaredin persoanele Sfintei Treimi. Ce indlfat, ce sus igi simte inima gi cugetul cAnd a auzit ,,Sus sd aaem inimile!" $i nu 5l

50

mulfumegte numai preotul cdnd zice: ,,Sd multumim Domnului". 9i toate cetele ceregti gi sfinlii tofi muljumeau lui Dumnezeu pentru vrednicia de a vedeasfAntajertfd gi pentru binefacerile ce le dobAndim printr-insa. Aga se roagd,gi preotul in taind, inchindndu-se inaintea Sfintei Mese: ,,Cu urednicie gi cu dreptate este a-!i chnta !ie, pe Tine bine a Te cuailnta, pe Tine a Te Lduda, lie a-!i mulfumi, lie a ne tnchina in tot lo cul stdpkniit Tale... Mullumim lie Ei unuia-ndscutFiului Tdu gi Duhului Tdu celui Sfffnt, pentru care le Etim gi carenu le gtim, pentrufacerile Tale de bine cele ardtate Ei cele neardtate, ce s-au fdcut spre noi. Mullumimlie gi pentru slujba aceasta pe care ai aoit a o primi din mfrinile noastre,mdcar cd stau inaintea 52

Ta mii.de Arhangheli, cei cu ochi mulfi gi Serafinii cei cu chte Easearipi care se inalfd zburfrnd". Cine vine din nepdtrunse indlfimi ceregti? De unde aceastd lumind orbitoare care a umplut altarul, cAnd preotul grdiegte:,,Ckntare de biruinfd, cfrntfrnd, strighnd, glas indlfknd gi grdind?" Este Dumnezeu, Pdrintele, Tatdl ,,tuturor celor adzute Ei neadzute" inconjurat de 12 Serafimi, fiecare avdnd cAte gasearipi: cu doud igi acopereau fefele de lumina cea Dumnezeiascd, pe care nu o pot suferi, cu doud igi invdluiescpicioarele,iar cu doud zburau gi cAntau, dimpreund cu nesfdrgitecete ingeregti:,,Sfdnt, Sffrnt, Sffrnt, Domnul Saaaot, plin este cerul gi pdmhntul de mdrirea Lui".

53

Iar preotul adduga, rugAndu-se incet: ,,Cu acestefericite puteri gi noi, iubitorule de oameni, Stdpilne,strigdm Ei grdim: Sfknt egti gi Preasfint Tu Ei unul ndscut Fiul Tdu Ei Duhul Tdu cel Sfhnt..." $i dupd ce Tatdl ceresca sdrutat pe prea iubitul Fiul Sdu,S-aindlfat iardgi la ceruri. Iatd se apropie ceasul jertfei celei mai presus de fire. De aceea s-a umplut Biserica de ingeri gi toli rdspund ,,Arnin", cAnd preotul a zis: ,,Luafi, mhncafi: acesta este Trupul Meu, care se frhnge pentru aoi spre iertaren pdcatelor". lar cAnd a grdit, indemnAnd: Beli dintru aceasta tofi, acesta este Sdngelemeu, al legii celei noud, care pentru ztoi Ei pentru mulli se ztarsd spre iertarea pdcatelor", a 54

vdzut Amfilog ceva foarte de mirare: doi ingeri luau pdcatele oamenilor gi le aruncau in foc de le ardeau. Cdci SAngeleDomnului curdfd pe tot omul credincios, care se impdrtdgegtedintrinsul, de tot pdcatul, cum curdfd focul fierul de toatd zgura. Toji ingerii au ingenuncheat odatd cu preotul: fdrd sd vrea gi Amfilog a cdzut in genunchi. Cdci in vreme ce se cAnta ,,"P Tine Te Iduddm..." se sfintegtejertfa cea fdrd de sdnge. Preotul se roagd din toatd fiinfa lui: incd aducem lie aceastd slujbd cuohntdtoare gi fdrd ile Sfrnge gi cerem, gi ne rugdm, Ei ne cucerim: trimite Duhul Tdu cel Sffrnt peste noi Ei peste aceste daruri ce sunt puse tnainte".

55

Apoi dupd ce seroagd de trei ori: o amnq Cela ceai trimis p eP reasf frntul ,,D TduDuh, in ceasulallll-Iea, apostolilor Tdi, pe acela Bunule,nu-l lua de Ia noi, ci ne innoieEte pe noi carene rugdmlie", binecuvAnteazl Sfdntul Disc cu mAnd curdtitd gi cu suflet luminaf ca un inger, zicAnd: ,,Qi fd pAinea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tdu". Dupd aceea gi spre potir grdind: ,,lar ce estein potirul acestacinstit Sfrngele Hristo sului Tdu"; ,,prefdchndu-lcu Duhul Tdu cel Sfknt", adaugd la urmd binecuvAntAndpeste amdndoud. Nu mai este pAine, ci trupul lui Hristos cel viu, nici nu mai vede Amfilog vin, ci insugi SAngele lui Hristos, prefdcute fiind, prin nemirginita putere a lui Dumnezeu, 56

pe careimpdratul o simte acum cdnd se roagdodatd cu preotul. De aceeae mai mare smerenia gi mai adAnci umilinla acum, de aceea ingerii cu aripile intinse, le migcd deasupra sfintelor vase ca sd le apere acoperindu-gi fafa, pentru cd nu pot privi intr-una chipul Sfintei ]ertfe. Sfdntd clipd este aceasta,sfdnti gi inilldtoare. Acum vede impdratul tot rostul slujbei, toatd aceasti minunatd pregdtire pentru sfinlirea Sfintei impdrtdganii. A fost pdtruns 9i el de fiorul harului PreasfAntului Duh care face. din prescura slujitd, Trupul lui Hristos, din vinul blagoslovit, SAngele Lui, iar prin pdrticelele, care insolesc pomenirea de cdtre preot, a celor vii gi a celor morti, dd sinitate, iertare de
57

pacate gi indeplinirea ,,tuturor cereilor celecdtre mkntuire,,. Pentru cd iertfa aceasta fdrd de_sAnge. se aduce upntru ca sd fie celor ce se tmpdrtdgesc dintr-insa, spre trezirea sufletului, spre iertarea pdcate,lor, spre implinirea tmpdrdliei cerurilor, spre indrdznirea cea cdtre Dumnezeu Ei ny spre judecatd gi nici spre osfrndd. incd se aduce aceastd sluj bd cuaAntdt oar ep entru cei r dposali intru credin!fi... gi pentru tot sufletul c.ares-a sdztdrgit tn buna credinfd,,. Aga se roagd preotul in Sfdntul Altar gi aga auzeagi Amfilog. Dar deodatd, in aceastdaddncd tdcere, se aude un clopofel. Este cddelnifa,pe care migcAnd-opreotul in chip de cruce, a zis cu glas mare: Mai ales pentru preasfhnth preacurata, 58

Preabinecuodntata, mdita Stdpfrna noastrd de Dumnezeu Ndscdtoare Ei pururea Fecioara Maria". Mare intuneric se deschide inainteaochilor impdratului. Mai negru decAt noapteafdrd stelegi cu cer cdptugit cu nori grogi. Este,,Intunericul cel mai ilinafard" care se deschide gi unde merge un inger sd spund cregtinilor de acolo: - O! cregtini nefericili, cregtini numai prin botez, nu gi prin credintd 9i fapte, ce cdutati acolo? 9i sd le spund cd vor fi mAntuili din chinurile de acolo prin rugdciunile celor vii ai lor, addugate fiind gi inmullite prin necurmatele rugdciuni ale Preasfintei FecioareiMaria, care intr-una se roagd pentru tofi credinciogii.

59

Iar cAnd preotul a rostit din cuvintele din cuvintele SfAntului Apostol Pavel(Romani1.5, S - 6)... "$i ne dd noud cu o gurd gi cu o inimd, a mdri gi a cfrnta preacinstit gi de mare cuztiinld numele Tdu, al Tatdlui gi aI Fiului gi al Sfkntului Duh, acum gi pururea...", toli cei din Bisericd au vdzut un Serafimiegind din altar gi zicAnduJe: ,,Stafi tofi cufrica lui Dumnezeu,cu un singurghnd ldudhnd numeledomnului,,. Tocmai cum glasul din rugul care ardea, spusesecu mii de ani in urmd lui Moise: ,,scoate-tiincdlfdmintea ta, cdci locul pe care stai este loc sfdnt,,. Stali deci cu fricd gi rugali-vd cu preotul odatd, care agagldsuiegte in fata Sfintei Mese: ,,inaintea ta punem toatd tsiafa noastrd gi nddejdea, Stdpfrne, 60

iubitorule de oameni, Ei cerem gi ne rugdm gi ne cucerim, inaredniceEte-ne pe noi sd ne impdrtdgim cu ceregtilei fufricoEatele Tale Taine... spre ldsarea pdcatelor, spre iertarea gregelilor, spre impdrtdgirea cu SfAntuI Duh, spre mogtenirea impdrdfiei cercgti, spre indrdznirea cefl cdtre Tine, iar nu spre iudecatd, sau spre osfrndd". $i cAnd a auzit Amfilog glasul preotului zicdnd din altar: ,,i ne inorednicegte pe noi, Stdpdne, cu indrdznire,fdrd de osLndd,sd cutezdm a Te chemn pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tatd, gi a zice" a gi vdzul pe Arhanghelul Mihail 9i Gavriil ingenunchind in mijlocul Bisericii gi rostind, impreund cu tofi cregtinii din Bisericd: ,,Tatdl nostru Care egti
6l

tn ceruri..." ,,Pace tuturor", rdsund irr Bisericd. ,,Pace,mereu pace vor cregtinii, intr-una'o cautd gi o doresc ei, iar eu neinteleptul veneam cu sabia asupra lor, igi ziceaintru sine stdpAnularabilor. O, evrei mincinogi gi pArAtori, cum ati clevetit!" ,,Capetele ooastre, Domnului sd Ie plecafi", s-a auzit grdind preotul. Atunci indatd un inger iegind din altar cu multe cununi de aur inmAini, nevdzut fiind, le pune pe capetele plecate ale credinciogilor. A venit gi la impdratul cel smerit acum gi cu inima frAnti i-a pus o coroand pe cap ti i-a zis: ,,Iatd, iti dau aceastdcunund ca o incredinfare din partea celui de sus, cd fu te vei face cregtin gi vei pdtimi munci grele pentru Hristos. in veci de veci vei plurta 62

aceastd cunund inaintea scaunului lui Dumnezeu, cum o poartd miile de sfinii pitimitori gi mucenicipe care i-ai vdzut astdzi stAnd in jurul Dumnezeiescului Prunc". Pe cAt fusese de intristat impdratul pAndacum,pe atAts-aveselit in sufletul sdu, auzind aceste cuvinte de pe buzele ingerului gi cu lacrimi fierbinli a inceput a se ruga, ca sd nu-l mai depdrteze Dumnezeu de aceastd minunatd priveligte, sd-l facd vrednic de mogtenire Sa gi de a intra in rAndul drept-credinciogilor pe care i-a vd'zut ldud6nd pe Domnul atunci, cdnd preotul ii poinenea gi-i chema intru ajutor la Sfdntaproscomidie. Pe cdt de mare i-a fost bucuria muceniciei sale, pe atAt s-a intristat inima lui Amfilog. Dar acum nu
63

care vorbeau gi sfetuiau in Bisericd in vremea sfintei gi vegniceiLiturghii. Cdci vedea cd sunt gi de acestfel

fata, fdrd nici o tresdrire a inimii gi fdrd nici un pic de evlavie, ca un fel de cerc, care nici intr-un chip n-aduce cu SfAnta Cruce.Iar diavolii ii indemnau mereu la acesta,ca sd le indepdrteze gdndurile, sd nu vadd slujba ingerilor gi a ogtirilor ceregti,sd nu audd cdntareaacestoragi sd nu inleleagd mAntuitoarele cuvinte ale Dumnezeiegtii Liturghii, iegite din gura preofului, omul lui Dumnezeu gi purtdtorul cuvAntului Lui. ,,O, oameni nechibzuili gi netrebnici! zicea impdratul. Voi nu gtili ce aveti inainte! Veniti aicea ca la o ptiveligte oarecare, sd vd desfitagi poftele voastre. Voi nu vedefi dracii cdldrindu-vd gi bdtAndu-gi joc de voi!... Venifi-vd in fire gi intoarcefi-vd gAndul la Hristos, al cdrui ostagsunt eu d,eazi,,.
65

64

$i-n vreme ce cregtinii care indrdzniserd a intra in Biserici, dimpreund cu impdratul gi cu ceilalli sfetnici gi ostagi ai lui, stiteau cu capetele plecate, Amfilog auzea rugdciunea preotului din aItar, degi acesta^o spunea in taind: ,,Multumesc Tie, Impdrate neadzutule, care cu puterea Ta cea nemdsuratd toate leai fdcut Ei cu mulgimea milei Tale, din nefiintd in fiintd toate le-ai adus. InsuEi Stdpkne, cautd din cer spre cei ce gi-au plecat Tie capetele lor, cdci ne le-au plecat trupului gi sdngelui, ci lie tnfricoEatului Dumnezeu... Tu dar, Stdpkne,celepuseinainte tuturor, noud spre bine le intocmegte,ilupd a fiecdruia osebitdtrebuinfd: cu cei cetnoatd pe ape impreund inoatd, cu cei ce cdldtoresc impreund cdldtoregte, pe cei bolnaoi
^ t t J

ti tdmdduiegte, Cel ce egti doctorul sufletelor Ei al trupurilor". CAnd preotul gi-a incheiat rugdciunea grdind: ,,Ctt darul gi cu indurdrile iubirii Tale de oameni, a unuia ndscut Fiului Tdu, cu care impreund bine egti cuztfrntat, cu presfkntul Ei Bunul de aiafd fdcdtorul Tdu Duh, acum gi pururea gi in ztecii uecilor", atunci avdzut impdratul cum sepogoard din cer Dumnezeu Pdrintele Ceresc,umplAnd altarul gi Biserica de slava gi lumina Sa; iar cAnd preotul a luat, cu mare fricd in mAinile sale, sfdntul Agne! 9i l-a ridicat pufintel in sus pregdtindu-se pentru a grdi: ,,Sd ludm aminte, Sfintele Sfinfilor", atunci Dumnezeu Tatdl a luat din mAinile lui SfAntul Trup al Fiului Sdu, L-a impdrlit singur, in cele patru pirli 9i
67

66

a dat preotului zicdndu-i: ,,PrimeEte creilinciosule slujitor al Fiului Mei cel iubit, Carea p dtimit pentru t oat d lumea. Te-amfdcut arednic de impdrtdgirea cu Trupul gi SdngeleFiului Meu, pentru ca gi tu sd inilrepfi Ei sd sfinlegti pe credincioEi". Preotul a luat cu smerenie addncd gi a dus la gurd' gi pe cdnd mAnca, lui Amfilog i se pdrea cd mdndncd foc curdlitor. Aga este Trupul Domnului. Dupd ce gi-a gters palma cu un burete, s-a apropiat cu cutremur de Sfdntul Potir zicdnd: latd ain din nou la nemuritorul impdrat" iar impdratul cel Ceresc i-a adus Potirul la buze, zicAndu-i din nou: ,,PrimeEte,slujitorule al Fiului Meu celui prea iubit, care a pdtimit pentru toatd lumea. lertate sd-gi fie toate 68

pdcatele tale, prin jertfa aceastape care tu ai tnchipuit-o gi ai slujit-o astdzi". $tergAndu-gibuzele, preotul zice:,,latd s-a atins de buzele mele, ua gterge fdrddelegile mele Ei pdcatelemele Ie oa curdfn". A luat apoi buretele, care intotdeauna std pe SfAnta MasX, gi adunAndtoate pdrticelelegi fdrAmiturile de pe Sfdntul Disc: cele pentru sfinli, cele pentru vii gi mor!i... le-a turnat in SfAntulPotir spundnd:,,Spald, Doamne, pdcatelecelor ce s-au pomenit aicea,cu cinstit Sfrngele Tdu, pentru rugdciunile Sfinfilor Tdi". ' Acum a vdzut Amfilog pe tofi cei pomenifi de preot gi pentru care se pusese pe SfAntul Disc pdrticele din SfAnta PAine... i-a vdzut curdfifi de pdcate gi luminati ca... sfintii. Pe

bolnavi i-a vdzut ridicafi din pat gi din boald, ugurati in insdndtogindu-se gi mullumind lui Dumnezeu, pentru aceasta;pe cdldtori i-a vdzut ferifi de primejdii, cdci ingerii ii pdzeau pe unii, iar alfii ii cdlduzeau;pe cei lipsili i-a vdzut ajutorafi. Pe toli morlii pomenifi i-avdzut ugurali de pdcatele lor, iar pe cei din focul iadului, ii chinuiau diavolii din ce in ce mai putin, cdnd preotul se ruga pentru dAngii,pomenindu-i. gi pe sine s-a simtit De asemenea gi Amfilog impdcat ugurat in sufletul sdu. AtAtea vdzuse gi inteleseseel in acestedoud ceasuri de slujbd gi aga i se intipdriserd acesteain minte, incdt i se pdrea cd-i cregtin de multi ani. Nu mai era Amfilog, mdndrul impdrat al Arabiei, care intrasein Bisericdcu gAnd 70

rdu gi care ddduse poruncd stragnicd sd o inconjoareca sd prindd pe preotul socotit ucigag. Nu, acum era alt Amfilog. Zburase mAndria din sufletul lui, se cutremurase pdnd in addncul fiinfei sale, de cdte vdzuse gi auzise gi cum preotul se rugase gi pentru cei SfdntdBisericd... care ,,intrd in aceastd cum gi pentru cei care aieluiesc in acesto/a7", se simteaslobozitde orice gregeald. O! cum dorea sd guste gi el din izvorul curdleniei gi al sfinjeniei cu care preotul a venit in ugile altarului, grdind qi chemAnd cu cdldurd la sine: ,,Cu Ei cu credinfd,gi cu frica.lui Dumnezeu, dragostesd ad apropiafi!" Dupd ce preotul s-a intors din nou in fafa^Sfintei Mese, a cddit zicdnd incet: ,,lnalfd-te peste cerui
7l

Dumnezeule Ei peste tot pdmhntul slaan Ta", a vdzut Amfilog toate cetele ingeregti pogorAndu-sedin nepdtrunse indlfimi ceregti, au umplut SfAntul Altar gi cu cinste gi slavd nesfArgitd au Iuat pe Pruncul pe care impdratul il vdzuse injunghiat, iar acum viu, intreg gi nevdtdmat, mai luminat decAt soarele gi L-au dus la cer, spre scaunul Dumnezeirei, cu multe cAntdri Dumnezeiegti, aga cum numai ingerii pot 9i gtiu a cdnta. De mare fricd a fost cuprins Amfilog impdratuf vdzAnd acestea! Tot sufletul sdu se cutremura. Dar nici nu se mira. inlelegea cd Dumnezeu Hristos ,,sesfarmd gi se imparte, Mielul lui Dumnezeu cel ce se sfarAmdgi nu se desparte,cel ce se mdnAncdpururea gi niciodatd nu se sfdrgegte, ci pe cei ce se 72

impdrtdgesc ii sfinfegte".Acum incepea sd i se dezlege in minte toate tainele cregtinegti. Iar cAndpreotul s-a intors in ugile Altarului gi a zis:,,BinecuvAntarea Domnului pestevoi, cu al Sdudar gi cu a Saiubirea de oameni,totdeaunaacum gi pururea gi lnveciivecilor", agademic s-a simfit fafd de acestom a lui Hristos, aga de intunecatdgi de pierdutd-n zadar i se pdreaviala treite pdnd acum, de departe de Pomnul, de dulcealagi de mAntuirea pe care numai El o poate da, incdt, nu s-a mai putut line gi a cdzut cu fala la pdmAnt strigAnd:,,Fie-jimild 9i de mine pdcitosul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, gi md miluiegte. $i tu, pdrinte, roagi-te StdpAnului gi Domnului Tdu pentru mine mult ticdlosul, cel ce prea mult am picdtuit.
73

Roagd-tesd se indure gi de mine gi sd md scoatddin intunericul pdgAndtifii, in maicii mele, care am trdit din pAntecele ca sdnu pier in veci". $i indatd s-a auzlt un glas zicdnd: ,,Botezd-legi te vei mAntui, intrAnd in ceata sfinjilor, pe care i-ai vdzut astdzi aicl". CAnd preotul a zis: ,,Drepfi primind DumnezeieEtile, sfintele, nemuritoarele... ale lui Hristos Ttine", iatd un inger a venit gi a luat toate pdcatele preotului ce erau scrise pe o foaie albd de hArtie gi le-a aruncat in foc, zicAnd: ,,Shngelecel sfhnt a Iui Hristos le-a curdfat", rdmdndnd preotul curat gi luminat. Atunci impdratul a strigat: ,,O, Iu, pdrinte, ajutd neputinlei mele, tu cel curdlit de focul cel dumnezeiesc".S-a sculat
74

apoi, a stat drept gi iatd sfinlitul slujitor al altarului a venit la ddnsul cu anafora, cdruia,,ca sd-l ispiteascd, i-a zis: ,,Ce-mi aduci mie aceste sfdrAmituri de pdine? Eu te-am vdzut cd ai tdiat un prunc mai luminat decAt soarele gi din trupul Lui ai mAncat. De ce nu-mi aduci gi mie cd gi eu am vdzut azi toatd slujba ta, cunosc acum gi cred in Domnul Iisus Hristos". Foarte s-a mirat preotul de acest rdspuns al impdratului, negtiind el de dumnezeiasca descoperire ce i se ardtase; dar indatd s-a luminat de Duhul Sfdnt, a inleles minunata ardtare gi i-a rdspuns impdratului, smerinduse pe sine: ,,Mai bun egti tu lnaintea lui Dumnezeu, decdt mine nevrednicul, cdci eu am slujit aceastd pAine aga cum mi s-a dat gi dupd cum s-a ldsat de la Sfinlii Apostoli 9i se obignuiegte de

'7s

sute $i sute de ani. Spre slujba aceasta am fost gi sfin;it de Dumnezeu Prin rugdciunile gi punerea peste mine, a mAinilor stdpAnului meu Arhiereul... Acum nici nu gtiu a grdi mai mult. Dupi cAt cunosc, ce ti s-a ardtat astdzi in acestsfdnt locag,ai vdzut cu ochii tdi gi ai auzit cu urechile tot ce inseamnd gi ce inchipuie slujba noastrd, SfAnta 9i Dumnezeiasca Liturghie. Zic indlfimei tale sd primegti aceastd anaford, care este dar bisericesc,iar dupd ce te va lumina Domnul, prin darul SfAntului Botez, vei primi 9i aceastd taind Dumnezeiascda Prea SfAntului Trup gi SAngeal Domnului gi MAntuitorului nostru Iisus Flristos". Rdspuns-a Pe datd Amfilog gi tofi ai sdi: ,,Boteaz6-ne pe noi, o, tu, Sfinfite slugd a lui Hristos, Dumnezeiescul Prunc, pe care L-am 76

vdzat azi in bralele tale" . ,,Mie nu-mi este ingdduit, a rdspuns, Ioanichie, ca eu preot sd botez pe un impdrat, ori pe boierii lui, fdrd blagoslovenia stdpdnului meu, patriarhul. Sfdtuiesc deci, pe domnia ta, sd trimifi la Antiohia sd vie patriarhul, care din pricina prigoanei tale a plecat de aici gi el te vaBoteza". S-a luminat impdratul gi fdrd zdbavd, a trimis la Antiohia mai mulfi boieri, scriind patriarhului ce dorinld ii frdmAntd sufletul 9i rugAndu-l fierbinte sd vie sd-l lumineze prin baia SfAntului Botez, cdci Dumnezeu, i-a descoperit infricogata taini a credinlei gi amar se cdiegtede cele ce a sdvdrgitin viald pdnd atunci... Cine poate spune mirarea patriarhului cAnd a primit scrisoareaimpdratului
77

Amfilog? S-a veselit 9i a mul|umit cu multd rugdciune lui Dumnezeu, care face din vrdjmagi prieteni 9i din impdra,ti pdgAni, creqtini de rdnd 9i mucenici alegi.Pe cAt de cu grabd gi-a trimis Amfilog solii, pe atAt de grabnic a plecat gi patriarhul cu dAnqii spre Ierusalim. CAndi s-adus vesteaimPdratului cd se apropie Patriarhul, indatd a poruncit sd se strdngd toatd oastea. S-auimpodobit cu tofii 9i au ieqit intru Domnului, alesului intAmpinarea patriarhul Metodie. Acesta vedea 9i nu credea. I se pdrea megtegugitd inqeldciunea pdgAnului gi greacursain care l-a prins. igi inchipuia cd scrisoareastipdnului arabilor gi cuvintele lui cele dulci 9i smerite,au fost numai un lat cu caresd-I 78

prindX 9i sdJ ucidd. ,,O, Doamne, facd-te voia Ta. De moarte am plecat din Ierusalimul asupracdruia venea acestpdgdn 9i iatd, Tu m-ai adus tot in mdinile lui. Facdse voia Ta, acum gi pururea gi in vecii vecilor". Aga griia intru sine patriarhul Metodie. Veneau unul cdtre altul: impdratul Amfilog cu inima frAntd 9i smerit5, ca sd se inchine botezdtorului sdu, Sf. Metodie, acesta,ldsdndu-secu totul in voia Domnului, sdvadd pe cel ce agade cu viclegugil prinsese.Dar cAnd s-au apropiat, a descdlecatimpdratul de pe frumosul lui armdsar gi a cdzut in praful drumului, strigAnd dintru adAncul sufletului sdu: ,,Bine ai venit, pdrinte gi lumindtorul sufletului meu. BinecuvAnteazd-mdgi te roagd pentru mine nevrednicul robul tdu".
79

inchindciunea imPdratului gi glasul lui duios, i-au spus patriarhului cd era adevdratd scrisoarea,cd nu e nici o ingeldciune.L-a ridicat de jos pe impdrat, I-a imbrdtigat, l-a sdrutat ca pe un frate bun, 9i au intrat amAndoi in cetate.Amfilog, puternicul stdpAnal arabilor,plAngea. ,,D" .e Pldngi, o, imPdrale?" a grdit Metodie. ,,Pentru fdrddelegeace im sdvArgit, pdrintele meu. Cum am ddrAmat sf6nta cetate,cdte vieli le-am stins in mormdnt, negtiind ce fac! $i cum voiam sd spulber din temelii 9i SfAnta iarpe voi sd vd gtergde pe fala Bisericd, pdmdntului". ,,Aga a ingdduit Dumnezeu, impdrate, ca sdngelecelor ucigi de tine sd fie prelul lumindrii tale, tocmai cum lui Hristos, a fost gi este preful sAngefe 80

rdscumpdrdrii noastre a tuturor din robia pdcatului. Tu nu-i plAnge pe cei morli, plAnge viata ta cea pdcdtoasd de pAndacum gi nu uita cd,dacdmAntuirea ta a fost pletitA cu atAtajertfd de sAngegi de vieli omenegti,gi viala ta va fi jertfitd pentru slava lui Dumnezeu, pentru izbdvirea gi intdrirea altora". Pe toji i-a botezat patriarhul in Biserica SfAntului Mormdnt cea fdcdtoare de minuni, ca gi cea povestitd aici: pe impdrat, pe sfetnici, pe cdpitani gi pe toatd oastea lui de slujitori. Nu mai era acum stdpdn gi slugd, ostagigi cdpitani. Toti se simleau frafi, gi toti se vedeau slugi plecate ale unui singur stdpdn,Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Le-a ardtat apoi in cuvinte calde tot firul credintei cregtine,le-a deslugit jertfa Domnului nostru Iisus pentru noi,
8t

?,

intdrindu-i pe tofi in cele ce au vdzut 9i au crezut. ... ,,Sd spuneti acesteain toate laturile pdmAntului in care veli merge. Se fiti pretutindeni martori ai acestei dumnezeiegti minuni pe care Hristos a lucrat-o inaintea ochilor vogtri, iar credinla 9i faptele voastre sd strdluceascd inaintea oamenilor, pentru slava Domnului Dumnezeu. El va fi cu viu in toate zilele voastre, vd va lumina gi vi va intdri. Lui sd vd rugali gi numai Lui sd-i cereti ajutor. in $i spuneli tuturor ce se sdvArgeqte ca sd timpul DumnezeiegtiiLiturghii, gtie tofi ce ali vdzttt voi aici, pentru ca cd Domnul v-a descoperit aceasta, toatd lumea sd cunoascd,ce inseamnd SfAnti Stujbd!... aceastd 82

,,9i iatd... acum mi se aratd Hristos Domnul gi-mi spune cd gi voi veti pdtimi pentru numele Lui. Dar sd nu vd smintili, cdci ,,cel ce rabdd pAnd la sfArgit, acela se va mAntui". Veli fi pugi la incercdri gi la munci grele cAnd veti mdrturisi pe Hristos, 9i veli muri strigAnd ca tAlharul de pe crucea Golgotei:,,Pomenegte-md Doamne,cAndvei veni intru impdrdtia ta". Cununi de mucenicie sfdntd gi vegnicd,ca aceea pe care ai vd.zut-o, o, impdrate, in mAna ingerului la sfdnta Liturghie, vor strdluci pe capetele voastre. Incd gi minuni se vor lucra de'Domnul prin voi. Cdci voi sunteti de acum, vase alese ale lui, vrAnd sd arate lumii tdria credintei voastre. A voastrd va fi impdrdlia lui Hristos gi a Lui slava gi cinstea,tdria gi putea in
83

vecii vecilor. Amin". Multe le-a vorbit patriarhul, cAt nu se mai sdturau ei ascultAndu-l gi mult s-au rugat pentru dAngii.Spre seards-au despdrjit cu jale mare gi lacrimi multe. N-a vrut sd-i lase orfani gi le-a dat pe preotul Ioanichie sd-i invele gi sd le fie pdrinte gi tovardg: iar acestamult a bucurat pe impdrat gi pe toli ai lui... lui Amfilog cu oastea Intoarcerea lui ceanumeroasdgi cu cruceain frunte, nu mai era cu zgomot gi cu zdngdnit de arme. Toli erau tdculi parcd n-ar fi fost inarmafi, dar veseli. Veseli de dumnezeiascaschimbare ce se fdcuse in viata lor gi ardeau de dorinta de a povesti gi celor de acasd minunea pe careDumnezeu le-o descoperise. CAnd impdratului Babilonului, Amurat, i s-a adus vesteaintoarcerii lui
84

Amfilog cu toatd oastea,i-a iegit intru intAmpinare. ,,lJnde sunt robii, unde-s prdzlle? ziceaelcitre sfetnicii sdi.Oastea mea a fost biruite? $i de ce au steagnou, cu doud bete puse crucig?". Amfilog i-a vorbit de o biruintX strdlucitd, dar nu de a oastei gi a lui, ci de biruinla lui Hristos, povestindu-i cu de-amdnuntul tot ce se intdmplase, tot ce vdzuse gi simtise la slujba cregtind a Liturghiei din Biserica cea mare a Ierusalimului..." Coroana biruintei Domnului gi cea mai mdreatd dovadd a acestei biruinfe, iat-o, luminate impirate: eu sunt cregtin.M-am botezat cu toati oastea,boierii gi cdpitanii, iar steagul acesta din fruntea ogtirii este crucea pe care a fost rdstignit Hristos, Dumnezeul nostru, de cdtre evreii cei
85

zavismici, care te-au stdrnit gi pe tine lard,zbol". Cumplitd mAnie a cuprins sufletul nelegiuitului Amurat. Dar tot n-a crezut ce a auzit, agade neagteptatd a fost aceastd veste. De aceea i-a poruncit: ,,Sd mergi acum indat5, gi-n fala mea gi a oastei mele, sd te inchini zellor nogtri qi sd le aduci jertfd.;de nu, de moarte grozav6,vei pieri tu gi tot neamultdu, ca gi cei cevor faceca tine". ,,O, mdrit gi bogat impdrat al Babilonului, a rdspunsAmfilog, cum nu crezi tu celece-!i spuneinima mea?" am plecat de aici cu gAndul de a indeplini porunca ta gi dorinta mea. Am ddrAmat cetatea lerusalimului, am trecut-o prin foc Ai sabie, apoi m-am pornit sd ddrAm gi Biserica, sd nimicesc pe toli cei ce se numesc cregtini,dupd numele
86

Dumnezeului lor, Hristos. StdpAnul lor, patriarhul, fugise de groaza oastei gi a numelui meu. Deasemenigi mulli credinciogi cu ddnsul. Am intrat in Bisericdsd vdd cu ochii mei slujba lor. $i, o, stdpdneAmurat, nu poate limba gi nu-s in starebuzelemele a spune ce-am vdzut acolo. in Biserica cregtinilor nu slujeqteun om, un preot, ci printr-insul gi cu dAnsul slujescmii de ingeri, odatd cu el aducdnd slavd lui Dumnezeu gi jertfa ceafdrd de sAnge. Dumnezeul lor, gi de acum al nostru, Hristos, esteFiul lui Dumnezen, fdcdtorul tuturor celor vd6utegi al celor nevdzute.El S-adat de bund voie jertfd pe crucepentru iertarea pdcatelor tuturor celor care cred intrinsul gi seimpdrtdgesc cu Trupul Lui cel Sfdnt gi cu Sdngelelui cel scump.
87

Am vdzut cum preotul impunge intr-o pdine, dar ingerii Domnului imi aratd cd ?njunghiaun prunc nevinovat ca un nfiel... La dreaptaLui sta SfAnta Lui Maicd gi Fecioard-nveci, la stAnga cetele tuturor sfinfilor. Toate pdcatele celor pomenili acolo le curdjd Domnul, aruncAndu-sein foc de sfinlii ingeri. Am vdzut cum din gura preotului luau ingerii cuvintele invdfdturii lui Hristos gi le aduceau pretutindeni. Cine are urechi de auzit, aude. Am mai vdzut cum slujitorul acela al Bisericii ingropa pe Hristos dupd iegirea cu sfintele daruri; cum pAineaaceeagi vinul se prefdceauprin puterea lui Dumnezert, in insdqi Trupul gi SAngeleDomnului Hristos. Si cdnd se impdrtdgeau dintr-insele foc luau, 88

de-i curdta pe cei ce gustau cu fricd de Dumnezeu gi-i fdceau ca ingerii. Slujitorul lor gi al meu, pe care l-am gi adus cu mine, degi e om, atunci la slujbd e luminat gi curat ca ingerul. E inger in trup omenesc. Pleacd-te firaintea lui, inaintea acestui curdtit gi sfintit om al lui Dumnezeu. O, impdrate, nu mai pot spune ce-am vdzut!... E aga de dulce viata cu Hristos, atdta mulgumire ifi toarnd in suflet harul Lui gi atAta linigte gi dragoste in inimd, ci nici nu bdnuiegti. Crede gi tu in Hristos, boteazd-te ca gi noi care ne-am intors din Ierusalim gi te vei invrednici gi tu sd vezi cu ochii tii aceea ce buzele mele nu-s in stare sd spund, ce-am vdzut gi ce-am auzlt. Rogu-te impdrate, pentru mdntuirea ta gi a lor tdi, nu mai rdmdne in credinla de 89

pAnd acum, nu mai sdldglui in intuneric, ci vino la lumina lui Hristos, ca sd nu fie vai gi amar de voi!... Am vdzut draci cdldrind pe cei necredinciogi gi cAntdrindu-le pdcatele pe care ingerii nu le puteau gterge, a$a erau de multe gi de grele. Aceqti spurcafi te vor chinui gi pe tine in vegnicele munci ale focului nestins dacd nu asculli chemarea lui Hristos, fdcutd prin mine nevrednicul robul Sdu, cdruia eu md inchin de acum intotdeauna impreund cu ai mei. El e Dumnezeul Tare gi vegnic viu, nu lemnele gi pietrele moarte, ca idolii tdi; de aceeanu putem aduce jertfd decAt lui Hristos, cdruia suntem gata sd-i jertfim chiar viala noastri. Pentru cd noi vom trdi cu Domnul in veci, pentru aceasta nici nu ne temem de moarte. Hristos este 90

cu noi. $i cum a murit El ca sd ne invete cuvAntul adevXrului gi al viefii veqnice, tot agasuntem gi noi gata sd murim cu trupul pentru numeleLui..." N-apucd sd-gisfArgeascd Amfilog cuvAntul gi o poruncd scurtd rdsund.Ca un leu rdcnind Amurat a strigat : ,,Tdiali capul nelegiuitului". $i deodatds-a veselit privirea lui Amfilog, i s-a luminat fata ca soarele, gi-a indreptat ochii spre cer gi a grdit: ,,Doamne Iisuse Hristoase, primegtemd gi pe mine pdcdtosul robul Tdu". Ochii lui nu s-au mai inchis cAnd i s-a rostogblit capul, ci tot in sus cdutau, limpezi, iar buzele lui parcd mereu strigau: ,,Doamne Iisuse, Hristoase, primegte-mi gi pe mine pdcdtosulrobul
tau

91

$i cununi de aur strdluceau Pe capeteletuturor celor ce piereau,cdt s-autrspdimAntat toli ostagiilui Amurat gi chiar el insugi. Atunci s-a auzit mare glas de laudd pentru Hristos. $i nimeni din ucigagi nu pricepeau de unde le vine aceistd putere nemaiPomenitd de a primi moartea cu bucurie, Pentru cd prin moarte ei Primeau viala (Ioan8, 5-1). Astfel s-a aritat cdtd Putere revarsdin sufletecredinla nezdruncinatd irn Hristos care lumineazd 9i intdregte pe om gi s-a imPlinit gi cuvAntul patriarhului Metodie, cd vor Primi cununa muceniceascdpentru Hristos 9i de la Hristos Dumnezeul nostru, a cdruia esteputereagi slavain veci. Amin. 92

--