Paraclisul icoanei Maicii Domnului Prodomita – 12 iulie

Slavă Ţie, Doamne (de 3 ori)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule,
sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi
iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa
mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce
se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac
voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe
vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Bine este cuvântat, Cel Ce vine întru numele Domnului (de 4 ori)

Troparele Paraclisului
De la marginile lumii întinde Preacurată, razele rugăciunii Tale, şi cercetează sufletele noastre mâhnite de tulburarea patimilor, căci gânduri smerite tindem către icoana Ta Prodromiţa, strigând cu umilinţă: ca Ceea Ce ai binevoit
să ne dăruieşti chipul Tău dumnezeiesc şi al Fiului Tău, veseleşte şi chipul sufletelor noastre cu razele darurior Tale !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Nu vom tăcea Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile Tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat Tu înainte rugându-Te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum
slobozi ? Nu ne vom depărta de la Tine, Stăpână, că Tu izbăveşti pe robii Tăi pururea din toate nevoile.

PSALMUL 50
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie.
Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapanitor ma intareste.
Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

CANONUL

CÂNTAREA 1
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit ,, pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit ! ”
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Străină minţii omeneşti este taina zugrăvirii icoanei Tale, străină este şi vederii îngereşti adâncimea slavei Tale, dar în primejdii către acoperământul Tău alergăm strigând: Sub razele iubirii Tale de oameni ne ocroteşte, ca Una
Ce reverşi minuni prin preacinstită icoana Ta.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Sub valurile grijilor lumeşti ne primejduim şi rătăcim departe de cămara Împărăţiei cerurilor, dar icoana Ta de minuni izvorâtoare ni se face nouă ca o uşă luminată, pe care o descuiem cu glasuri smerite de rugăciune ca şi cu o
cheie minunată.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Binevoit-ai Prealăudată, să arăţi pământul românesc un nou izvor de binecuvântare de unde a răsărit icoana Ta cea cu minune dumnezeiască zugrăvită, spre întărirea inimilor noastre pe piatra pocăinţei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Izvor minunat de tămăduiri s-a arătat icoana Ta, potolind arşiţa patimilor noastre şi ridicând cugetul nostru cel căzut în adâncul patimilor spre a se desfăta de frumuseţea laudelor Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Ploaie de binecuvântări reverşi Preacurată, celor ce cad înaintea icoanei Tale cu credinţă, împodobindu-o pe ea cu suspinurile smerite ale rugăciunii şi luând astfel plata nădejdii de mântuire.

CÂNTAREA a 3-a
,, Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu ”.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Ca Un Cer înţelegător Te-ai arătat, purtând pe Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează cerul inimilor smerite, iar acum ca Un Nor străluceşti pe cerul Bisericii în cinstită icoana Ta, ridicând mintea noastră la cele cereşti pe scara
rugăciunii Tale.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Razele minunilor Tale au îmbrăţişat tot pământul ţării româneşti, întinzând arcul minţii noastre spre mai mare dragoste către Ziditorul nostru, Cel Ce a binevoit să ne împartă nouă daruri prin prea cinstită icoana Ta.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Tu eşti Podoaba schitului Podromu şi comoara ce străluceşte în biserica inimilor noastre, Tu eşti nădejdea noastră în necazuri şi Limanul cel dulce al mângâierilor duhovniceşti.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Cu fulgerele rugăciunii Tale alungi de la noi toată bântuiala diavolească şi luminezi cerul inimilor noastre, ca întru pace adâncă a gândurilor să-Ţi cântăm Ţie: Bucură-Te, Neîncetata noastră Purtătoare de grijă !
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Care inimă împietrită priveşte la cinstită icoana Ta şi nu se străpunge de umilinţă ? Care tulburare nu încetează numai luând aminte la chipul Tău dumnezeiesc zugrăvit în icoană ? Ci luminează ochii sufletelor noastre ca să Te
vedem pe Tine, Aducătoarea nădejdii de mântuire, în mijlocul valurilor păcatului !

CATAVASIE
Opreşte curgerea râurilor patimilor noastre, Ceea Ce eşti Nor cuvântător Ce reverşi asupra tuturor ploaia milostivirii, Maică a Domnului Prodromiţa !
Cercetează cu osârdie neputinţele trupeşti ale robilor Tăi şi cu legătura păcii întăreşte sufletele noastre, ca să Îţi aducem daruri de mulţumire.
Corabie a mântuirii Te ştim noi, cei ce călătorim pe marea acestei vieţi, Cetate neclintită a Adevărului, pe Care Te rugăm să păzeşti inimile noastre de săgeţile ispitelor vrăjmaşului.

ECTENIE ŞI SEDELNA
Carte a Vieţii Te ştim, întru Care a strălucit Cuvântului Cel înfricoşător şi ochilor îngereşti, deci Te rugăm, cu condeiul rugăciunii Tale scrie-ne şi pe noi cei chinuiţi de patimi în cartea vieţii.

CÂNTAREA a 4-a
,, Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne ! ”.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
În chip tainic înţelepţeşte inima noastră, ca să-Ţi împodobească preacinstită icoana Ta cu mărgăritarele laudelor culese din adâncul sufletului.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Odihnitu-s-a inima cuvioşilor părinţi Nifon şi Nectarie în marea minunilor Tale, Preacurată; învredniceşte-ne şi pe noi măcar de o picătură a milostivirii Tale, spre potolirea setei sufletului râvnitor de mântuire.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Dă-ne nouă harul Tău, ca să zugrăvim în cuvinte frumuseţea icoanei Tale cu care ai binevoit a împodobi schitul Tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
În mijlocul poporului ca O făclie veşnic luminătoare străluceşte dumnezeiască icoana Ta, care aprinde candelele inimilor cu râvna mântuirii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Nu întoarce preacinstită Faţa Ta de la noi nevrednicii, pentru mulţimea păcatelor, ci luminează chipurile întunecate ale sufletelor noastre cu razele iubirii de oameni ale Fiului Tău.
CÂNTAREA a 5-a
Cu gândul voiesc a înconjura icoana Ta, dar mi se vădeşte cugetarea cea pământească, întru inima mea voiesc a oglindi prea cinstitul Tău Chip, dar nu pot risipi întunericul cel greu. Ci Tu, ca O Bună, învredniceşte-mă cercetării
Tale.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
În ceasul morţii să-mi stai înainte cu faţă veselă, depărtând de la mine toată întristarea pricinuită de vederea chipurilor întunecate ale vrăjmaşilor mei, ca să cinstesc totdeauna icoana Ta cu glasuri de laudă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
La uşa milostivirii Tale bătem cu gândurile rugăciunii şi Te rugăm cu umilinţă: Deschide nouă uşa pocăinţei şi ne primeşte în cămara iertării Fiului Tău, aşezându-ne la masa cea gătită pentru fiii cei risipitori !
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Primit-ai cu bunăvoinţă rugăciunea slujitorului Tău Inochentie şi prin darul icoanei Tale i-ai deschis lui uşile Împărăţiei, ca să se veselească veşnic cu cetele îngereşti, aducându-Ţi Ţie laude neîncetate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Precum în vis Te-ai arătat femeii celei cuvioase, arată-Te şi în întunericul păcatelor mele ca Un Soare al nădejdii, învrednicindu-mă a cădea cu umilinţă înaintea icoanei Tale şi a-Ţi aduce daruri de cântări.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Toţi bine credincioşii creştini din toate laturile pământului trimit către cinstită icoana Ta raze de rugăciuni, pe care primindu-le Tu, Soare al milostivirii, ca pe nişte flori de gânduri smerite, reverşi în suflete lumina mântuirii.

CÂNTAREA a 6-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Ca la un liman de mântuire alergăm către slăvită icoana Ta, Maică Prealăudată, noi, cei prigoniţi de fiarele multor patimi, ce caută să ne înghită în adâncul pierzării.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Privirea Ta mustrătoare ca o sabie înfricoşătoare şi minunată a tăiat legăturile patimilor celor închişi în temniţa necredinţei, ca mărturisind minunile Tale să-Ţi strige: Tu, Ceea Ce porţi în braţele pe Fiul, eşti Născătoare de
Dumnezeu, Darul Tatălui sfinţit de Duhul Cel izvorâtor de toate bunătăţile cereşti !
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Cu zidurile purtării Tale de grijă nebiruite înconjori schitul Tău, păzindu-i pe monahii ce slujesc Ţie cu credinţă de toate săgeţile viclenilor vrăjmaşi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Cel Ce Se odihneşte în sânurile părinteşti în braţele Tale S-a purtat ca Un Prunc, voind a da iarăşi lui Adam celui căzut nevinovăţia pruncilor; şi pe noi cei gârboviţi de păcat, ne hrăneşte, Hrănitoare a Vieţii noastre, cu dulceaţa
minunilor Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Îngerii nu îndrăznesc a tâlcui minunea zugrăvirii icoanei Tale, iar noi adăpostindu-ne sub aripile rugăciunilor Tale Te lăudăm aşa: Bucură-Te, Cartea laudelor mai presus de minte, Mireasma Raiului, Oglinda frumuseţii
dumnezeieşti, Lumina Ce risipeşte întunericul inimilor noastre !

CATAVASII
Ca Una Ce ai răsplătit smerenia şi osârdia zugravului celui înţelepţit de Duhul, caută la râvna inimilor noastre şi dezleagă lanţurile neputinţei, ca întru înţelepciune să zugrăvim cu penelul rugăciunii minunile icoanei Tale.

Cercetează trupurile noastre ofilite de boală şi închide rănile sufletelor noastre, ca ridicându-ne din patul neputinţelor să cădem înaintea icoanei Tale cu mulţumire, tămâindu-o pe aceasta cu miresmele laudelor dumnezeieşti.

CONDACUL
Înaintemergătoare pe calea mântuirii şi Cortul laudelor îngereşti eşti, pe noi, cei ce ne închinăm înaintea cinstitei Tale icoane, ne acoperă cu harul Tău de toată tulburarea necazurilor.

PROCHIMEN
Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
Stih: Ascultă fiică, şi vezi şi pleacă urechea Ta şi uită poporul tău şi casa părintelui Tău.

EVANGHELIA DE LA LUCA
„In zilele acelea, sculandu-se Maria, s-a dus in graba la munte, intr-un oras al lui Iuda, si a intrat in casa lui Zaharia si s-a inchinat Elisabetei. Iar cand a auzit Elisabeta inchinarea Mariei, pruncul a saltat in pantecele ei; si
Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant si cu mare glas a strigat si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui tau! Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu? Caci iata, cum
veni la mine glasul inchinarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut ca se vor implini intocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Mareste, sufletul meu, pe Domnul si s-a
bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile, pentru ca mi-a facut mie marire Cel Puternic, si sfant este numele Lui. Si a ramas Maria
impreuna cu Elisabeta, ca la trei luni. Apoi s-a intors la casa sa.”

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte toate fărădelegile noastre.

Nouă celor ce am pierdut strălucirea frumuseţii dumnezeieşti prin însoţirea minţii cu gândurile păcatelor, chipul icoanei Tale să ne izvorască razele Înţelepciunii prin care să suim cu inima pe scara laudelor dumnezeieşti.
Doamne, miluieşte (de 12 ori)

CÂNTAREA a 7-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Pe lemn ne-ai lăsat nouă darul închipuirii Tale şi a Fiului Tău, voind a pierde desăvârşit în marea bunătăţii Tale blestemul lui Adam, celui ce prin lemn a făcut să fim noi izgoniţi din Raiul desfătărilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
De moartea cea cumplită ai izbăvit-o pe cea străină de dreapta credinţă şi ai adus-o împreună cu ce ai casei sale în staulul mântuirii Fiului Tău; deci, şi pe mine, cel ce rătăcesc pe căile păcatelor, cu puterea rugăciunilor Tale mă
întoarce la pocăinţă, luminând cărările mântuirii mele.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Cu picioare vesele au alergat toţi cei din popor, ca să vadă slăvită icoana Ta, şi, umplându-şi sufletele de mireasma rugăciunilor Tale au strigat cu mulţumire: Tu eşti Stăpână, Nădejdea mântuirii noastre şi Păzitoarea Cea tare a
neamului omenesc !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca Un Rai prea strălucitor înfrumuseţat cu izvoarele darurilor, purtând cununa florilor gândurilor dumnezeieşti în adierea Duhului Te cunoaştem, noi, cei ce alergăm la ajutorul Tău; nu trece cu vederea cărările sufletelor bătătorite
de păcat, ci smulge spinii patimilor din grădina inimilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Ca de o comoară dumnezeiască se îndulcesc cinstiţii părinţi din Sfântul Munte Athos de darul icoanei Tale prealuminate şi Te împodobesc cu cântări de laudă în ceasul rugăciunii lor neîncetate.

CÂNTAREA a 8-a
În văpaie de foc stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii !
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Cu ce stele de laude cereşti vom încununa pe Maica Soarelui dreptăţii, noi, cei ce suntem necontenit întru întunericul păcatelor ? ci ca O Milostivă, mai înainte de osândirea noastră, grăbeşte a ne da mână de ajutor, izbăvindu-
ne de aruncarea în focul cel veşnic.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Pe învăţătorul cel robit de necredinţă l-ai învăţat a cinsti cu frică şi evlavie icoana Ta de minuni făcătoare; pentru aceasta, Te rog, Stăpână, să înţelepţeşti şi mintea mea a gândi cele dumnezeieşti, spre mântuire.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Pe Soarele ceresc porţi în braţele Tale, pe Hrana Cea dumnezeiască, dezlegând blestemul lui Adam, celui ce mâna şi-a întins spre mâncarea cea osânditoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Apără, Fecioară Preacurată, pe monahii care Îţi slujesc Ţie în schitul Înaintemergătorului, dându-le aripile rugăciunilor Tale, ca să urmeze zborul dorului dumnezeiesc ce ridica la înălţimea slavei pe îngerul cel pământesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Umple vasul inimii mele cu picăturile rugăciunilor Tale, ca să îndulcesc amărăciunea mea, cea pricinuită de gustarea din roadele păcatelor celor cumplite.

CÂNTAREA a 9-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Toate marginile pământului s-au împodobit cu strălucirea legăturii minunilor Tale şi pururea Îţi aduc cântare de mulţumire: Bucură-Te, Fecioară Prealăudată, Biruinţa Cea neînfruntată asupra vrăjmaşilor noştri !
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Pe mine, cel gârbovit de neputinţe din pricina umblării în căile păcatelor, mă miluieşte ca pe monahul Serghie, ca să aud iar în urechile inimii frumuseţea laudelor Tale dumnezeieşti.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Învredniceşte-mă cu cuget curat a săruta prea luminată icoana Ta, a Celei Ce cu puterea rugăciunii Tale ai scos picioarele mele de pe căile pierzării, îndreptându-mă la limanul pocăinţei !
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Dumnezeu.
Ca Una Ce eşti Privirea înfricoşătoare demonilor, alungă-i de la mine, nepriceputul, dăruindu-mi vederea feţei Tale prealuminate în icoană, mie celui ce mă închin Ţie cu credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Masă duhovnicească ne găteşte nouă astăzi Masa Cea cerească, Ce a purtat Hrana Cea îndumnezeitoare, din rugăciunile Sale luminate, ca Una Ce pururea Se îngrijeşte a dărui hrană bogată monahilor la praznicul icoanei Sale:
pâinea rugăciunii lui Iisus pentru inimă şi peştele cel binecuvântat pentru întărirea trupului.

CATAVASIA
De la marginile lumii să ne adunăm toţi, conducători şi oameni de rând, fecioare şi monahi, arhierei şi toate neamurile, plecându-ne cu gând smerit înaintea icoanei Celei Pline de har, pe care să o împodobim frumos cu cântări
veselitoare, scoţând din vistieria inimii talanţii laudelor cereşti.

Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât
Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, cea cu adevărat Nascătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Luminaţi de rugăciunea Celei Ce mare dar a voit să dea schitului românesc, părinţii Nifon şi Nectarie s-au făcut plinitori ai voinţei Celei Milostive, aducând icoana cea dumnezeiască în muntele sfânt spre sfinţirea şi luminarea
tuturor. Iar noi, către Cea Care a redat monahului neputincios auzul, strigăm cu glasul inimii smerite: Cercetează-ne pe noi în necazurile noastre, tinzând mâna Ta cea grabnică spre ajutor, cu Care ai ţinut pe Vistieria tuturor
darurilor.
Icoana Ta se face pricină de mântuire tuturor celor ce cu osârdie Îţi aduce înaintea ei tămâia rugăciunilor smerite, cu inimă plină de nădejde în revărsarea milostivirilor Tale.
Cine va număra mulţimea minunilor Tale şi cine va măsura adâncul milostivirilor Tale ? Ci, doar Te rugăm cu picătura milei Tale să vindeci rănile inimilor noastre chinuite de ascuţişul gândurilor rele.
Bucură-Te, Chivot al darurilor, care ai sfinţit pământul ţării noastre cu revărsarea minunilor celor mai presus de închipuire. Învredniceşte-ne şi pe noi a redobândi frumuseţea cea dintâi a sufletului stricată prin sălăşluirea în umbra
patimilor.
Ceea Ce Te veseleşti neîncetat de auzul laudelor îngereşti, ia aminte şi la glasul rugăciunilor noastre şi dă grabnică tămăduire şi izbăvire din nevoi robilor Tăi.
Să amuţească glasul celor ce privesc umbriţi de necredinţă spre icoana Ta cea prin minune dumnezeiască lucrată şi toată adunarea dreptcredincioşilor să laude revărsarea bunătăţii Tale nemăsurate.
Celor ce revarsă înaintea icoanei Tale rugăciunile izvorâte din piatra inimii apăsate de greutatea necazurilor le dă grabnică uşurare, ca întru săltarea bucuriei duhului să-Ţi cânte: Bucură-Te, Izbăvirea noastră din robia întristării !
Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de 3 ori)

TROPARUL SFINTEI ICOANE PRODROMIŢA

Cu cântări duhovniceşti împodobim icoana Ta cea luminată, voind a ne învrednici de darul milostivirii Tale, pe care dă-l din destul Preacurată, celor ce întru Tine şi-au pus nădejdea de mântuire, strigând: Slavă purtării Tale de
grijă, Prealăudată, slavă adâncului milostivirilor Tale, slavă Ocrotirii Tale neîncetate, Ceea Ce eşti Singura Preabinecuvântată !

AL DOILEA TROPAR AL SFINTEI ICOANE PRODROMIŢA

Ceata monahilor suie cu îndrăzneală şi nădejde pe scara rugăciunii, iar cei din lume, purtând în mâini stâlpările laudelor, Te întâmpină pe Tine. Ca una ce străluceşti şi asupra celor buni şi asupra celor răi aceleaşi raze ale
milostivirii, nu ne uita nici pe noi, cei învăluiţi de potopul patimilor firii.

CONDACUL SFINTEI ICOANE PRODROMIŢA

Minunile icoanei Tale le păstrăm în vistieria inimilor smerite şi neîncetat Îţi aducem glasuri de mulţumire, pe care primeşte-le, Preacurată, şi ne fă pe noi părtaşi vieţuirii îngereşti prin îndulcirea de frumuseţea chipului Tău
dumnezeiesc, ca să-Ţi strigăm: Bucură-Te, Strălucirea Cea netrecătoare a milostivirii Care luminezi pururea toate marginile lumii !

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PRODROMIŢA

O, Împărăteasă Prealăudată a îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, Ceea Ce întru minunată icoana Ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii Tale, nu-Ţi întoarce nici acum faţa Ta de la robii
Tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului Tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu îngerii să-Ţi aducem
jertfa laudelor dumnezeieşti.
Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea Ta mă cercetează. Ca Una Ce vezi
de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile îngerilor, pleacă-Ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri. Vezi rănile sufletelor noastre
Preacurată, vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii Tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică
mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi.
Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta şi Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu
dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele
cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii şi în locul neputinţei mele de a mă
ruga adu untdelemnul milostivirii Tale.
Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii Tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei Tale şi măcar că nu ştiu a-Ţi zugrăvi icoana laudelor cereşti ca
mulţumire pentru mijlocirea Ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile Tale neîmpuţinate. Ajuns-au în urechile Tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia
pierzării. Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea biserică a Duhului Sfânt, lăudându-Te pe Tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi
gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii Tale. Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am
mâniat bunătatea Ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în
sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu. Întoarce-Ţi faţa Ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea Ta.
Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului Tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii Tăi, cei ce cu credinţă Îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor,
care nici o roadă de credinţă nu am adus Ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-Te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor Tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna Ta prin mila Cuvântului cununa
vieţii celei veşnice.
Pe monahul Sergie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea Ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-ţi aducă ţie
totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădădjuirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul Tău, ca să
moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi.
Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin icoana Ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul Tău. Însăţi, ca O Milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii icoanei
Tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor.
Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica Ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu icoana Ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei.
Înaintea icoanei Tale toţi plecăm genunchii inimii şi căzând înaintea ei cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre. Deci, ca
Una Ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele Tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei. Ca la o iconoamă a tuturor
darurilor Duhului la Tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi Te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una Ce ai luat în auzul Tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin
glasul lui Dumnezeu. Înaintea icoanei Tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei Tale nu le tăinuim. Căci pe Tine Te ştim Maică Milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a
noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea Ta este
neasemănată şi nu este păcat ca să Te împiedice pe Tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu Dumnezeu.
Caută cu milă, Împărăteasă Prealăudată, Care stai pe scaunul slavei şi primeşti cununile laudelor îngereşti, şi spre oştea schitului acestuia şi ca o iconoamă înţeleaptă rânduieşte toate spre mântuirea tuturor, căci în mâinile Tale
s-a dat cârma mântuirii obştii acesteia, ca pe toţi să-i primeşti cu bunăvoinţă în cămările cereşti.
Celor îşi pleacă genunchii sufletelor şi ai trupurilor înaintea icoanei Tale celei de minuni izvorâtoare, cerând grabnică izbăvire din adâncul necazurilor, le răsplăteşte cu bogatele Tale daruri, ca ieşind neruşinaţi din biserica Ta să
ne facem şi noi mărturisitori ai minunilor Tale, strigând: Bucură-Te, Împărăteasă a Luminii, Care prin arătarea strălucitului Tău chip în icoana Ta ai voit să ne chemi pe noi cu glasul cel tainic al Duhului la lucrarea cea
duhovnicească, spre a preface inimile noastre stricate de păcat în icoane ce oglindesc slava Treimii.
POMENIREA SFINTEI ICOANE A MAICII DOMNULUI ,,PRODROMIŢA”

Astăzi îngerii coboară cu trâmbiţe dumnezeieşti ca să vestească întregii lumi minunea cea mai presus de chipul minunilor. Astăzi oamenii se veselesc descoperind raze din nădejdea lor către Cea Binecuvântată, nădejde care
străluceşte tainic în inimile lor.
Astăzi s-a dezlegat întristarea inimilor, căci Împărăteasa celor cereşti şi a celor pământeşti a binevoit să ne încredinţeze încă o dată de acoperământul milostivirii Sale cu care ne înconjoară neîncetat. Astăzi toată lumea s-a
umplut de bucurie văzând Icoana desăvârşirii binevoind a-Şi descoperi chipul pe lemn alături de Cel Ce pe lemnul Crucii S-a răstignit ca să spânzure blestemul lui Adam pentru totdeauna. Astăzi ca un soare icoana cea cinstită
se înalţă îmbrăţişând tot pământul cu razele binecuvântărilor sale. Astăzi suntem chemaţi la praznicul bucuriei, căci ni s-a zugrăvit nouă prin minune dumnezeiască chipul lui Hristos şi al Maicii Sale. Pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, să se zugrăvească şi în inimile noastre prin cuvintele rugăciunii neîncetate chipul Mântuitorului Hristos şi cel al Maicii Domnului, pe care contemplându-le cu ochii minţii, să strălucească şi în noi
asemănarea cu Izvorul tuturor darurilor.

TROPAR
Cine poate scrie tainele Tale, Izvorule al tainelor dumnezeieşti ?
Picură nouă gândurile Cuvântului, ca să ne facem trâmbiţe îngereşti,
Minuni ai binevoit să lucrezi în pământul nostru românesc,
Şi icoana Ta prea cinstită străluceşte ca un dar dumnezeiesc.

CONDAC
Acoperământul minunilor l-ai întins peste pământul binecuvântat,
Şi chipul Tău dumnezeiesc l-ai arătat nouă ca pe un dar minunat,
În inimile noastre zugrăveşte icoane de cuvinte dumnezeieşti,
Ca la praznicul Tău să-Ţi împletim cu osârdie laude îngereşti.

ICOS
Cununa bucuriei ne-ai împletit nouă ca dar de binecuvântare,
Căci praznicul icoanei Tale prea cinstite aduce nouă luminare,
Glasuri îngereşti răsună prin trâmbiţa Duhului, chemând la veselie,
Roagă-Te lui Hristos ca să nu abată asupra noastră cumplita mânie.

Bucură-Te, Înaintemergătoare a noastră pe calea desăvârşirii,

Izvor al tuturor darurilor strălucind inimile cu roua iubirii,
Chimval dumnezeiesc ce cheamă pe toţi la lucrarea pocăinţei,
Dumnezeiască Mireasă plinitoare a testamentului credinţei,
Povăţuitoare către Adevăr, descuind uşile inimilor smerite,
Stâlp al răbdării prin care ne învrednicim de darurile cele multe,
Palat dumnezeiesc în care străluceşte slava Dumnezeirii,
Chemarea tuturor la plinirea poruncilor mântuirii,
Zbor neînfruntat pe aripile rugăciunii,
Acoperământ dumnezeiesc al iubirii,
Oglindă a darurilor dumnezeieşti,
Ocean nesecat al milostivirii celei cereşti,
Deschizătoarea vistieriilor tainelor dumnezeieşti,
Bucuria celor luminaţi de daruri cereşti,
Cheia cea cerească a binecuvântării părinteşti,
Povăţuitoarea inimilor spre lăcaşurile cereşti,
Lăcaş al tainelor mai presus de minte,
Întărirea celor ce urmează drumul de virtute,
Mângâierea celor răniţi de sabia întristării,
Icoana cea dumnezeiască a nevoitorilor răbdării,
Povăţuitoarea spre urmarea sfaturilor dumnezeieşti,
Cunună a laudelor împărăteşti cu străluciri îngereşti.
ICOANA PRODROMIŢA, CHEMARE IUBITOARE DINCOLO DE VĂLUL TAINEI
Veniţi toţi, având îmbrăcată inima în veşmântul pocăinţei,
Cu lacrimi de umilinţă să cinstim pe Cea Care ne-a împărtăşit taina credinţei,
Pe păzitoarea noastră s-o cinstim cum se cuvine, dezlegând toate lanţurile patimilor
Şi astfel, cu uşurinţă să ne purtăm mintea pe norii slavei, ce dăruiesc tainele cuvintelor.

O, preaminunate lucruri ai întocmit în poporul Tău, Născătoare de Dumnezeu,

Izvor de minuni ai sădit pe pământ, din care cel însetat să se poată adăpa mereu.
Chipul feţei Tale şi al Fiului Tău, cu raze strălucitoare fiind împodobit, îmbracă în lumină şi inimile noastre,
Şi cei ce zăceau în întunericul patimilor, prin mijlocirea rugăciunilor Tale, au ajuns cinstite vase.

Cu legăturile rugăciunilor Tale întăreşti cetatea călugărilor, în care ai revărsat lumină sfinţitoare,
Pe Soarele Hristos aducându-l să strălucească neîncetat deasupra cetelor de monahi, mereu biruitoare.
Mulţimea cuvioşilor se grăbesc să intre la praznicul prealuminat al Icoanei Tale minunate,
Cetele dreptcredincioşilor îi urmează smerit, mult dor având să vadă şi aceştia tainele prealăudate.

Prin legătura dragostei Tale, călugării şi mirenii cu pace veselitoare prăznuiesc marea Ta milostivire,
Şi pe cei smeriţi îi aşezi în cetatea Ta şi de toată neştiinţa le dai grabnică tămăduire.
Ca să-Ţi cânte şi aceştia împreună cu îngereştile coruri, purtătoare de slavă,
Cu evlavie mulţumitoare închinându-se Dăruitoarei de cerească laudă.

Prin sărutarea smerită a icoanei, tot vârtejul ispitelor se alungă şi soarele păcii răsare în inimi,
Şi cu daruri nemăsurate îmbogăţeşti pe închinătorii Tăi smeriţi, învrednicindu-i veşnicei măriri.
De sus privind cu milă spre cei bolnavi, reverşi izvorul minunilor Tale peste rănile sufleteşti,
Şi izbăveşti din primejdii pe cei ce cu toată dragostea se îndreaptă spre a cinsti pe Maica celor cereşti.

Neprivind la neputinţa lor, primeşti darul cu bucurie, căutând pentru toţi prilej de mântuire,
Căci mustrare cu blândeţe doar pentru păcat faci, vrând să dai tuturor de cumplitele patimi izbăvire.
Pe cei ce Te laudă pe Tine, îi acoperă cu veşmântul de lumină al rugăciunilor Tale,
Celor căzuţi în prăpastia păcatelor, le dă grabnică ridicare, slobozindu-le scara îndurărilor Tale.

Astăzi, ne-am adunat cu toţii să cinstim preasfântu-Ţi chip cu dumnezeiască minune zugrăvit,
Şi razele blândeţii Tale de Maică din el totdeauna izvorăsc, îmbrăţişând tot sufletul cel trist.
Ploaia darurilor Tale revărsând neîncetat, dăruieşte-mi şi mie, nevrednicului, o picătură
Ca purtându-o în suflet, cu ea să aprind totdeauna făclia rugăciunii, păstrând-o ca o smerită cunună.

Comoară a darurilor s-a arătat preacinstita-Ţi icoană şi veselie tuturor ochilor îngereşti,
Toţi îndulcindu-se de privirea chipului Tău, se înalţă cu gândul la cele dumnezeieşti.
La praznicul cel nou al pomenirii Tale, cu toţi ne adunăm, aducând cu noi alăutele Duhului,
Şi gândurile urcându-le la înălţimea tainelor, ne facem cu toţii părtaşi minunilor Cuvântului.

Bucură-te, Revărsarea de laudă a credincioşilor, Mângâiere răsărită în ţarina inimilor nepătimaşe,

Răspuns dincolo de lumina cuvintelor, Rugăciune ce se îmbracă cu valurile cugetărilor luminate,
Străfulgerare ce săgetezi toată adunarea gândurilor potrivnice, Minuni mai presus de fire lucrate în poporul Tău,
Neclintire în canonul curăţiei, a Athosului Mireasmă îmbrăcată cu toate cununile fecioriei,
Chip strălucitor şi preaslăvit, care acoperi muntele sfânt cu îmbrăţişarea veşniciei,
Sărutarea dorului părinţilor şi Logodirea lor cu Mirele Cel preadorit, Sălăşluitor de taine,
Cântecul neîncetat din inimile cuvioşilor, ascuns sub vălul strălucitor al smereniei, dăruitoare de cunune.
Mângâiere harică preadorită a întâlnirilor din limanul inimii, Suspinare ce cuprinde mulţimea cuvintelor tămăduitoare,
Lauda desăvârşită a Athosului, Purtătoarea sfântă a focului de rugăciune, Icoană veşnic gânditoare.
Glasul ce cheamă la oda nesfârşită a rugăciunii, Deşteptarea dulce răsărită în muntele rugăciunii,
Ocean cântător în limbile darurilor îngereşti, Înălţime de gând aşezată în corabia nepătimirii,
Mirare neîncetată a milostivirii, Foc pregătit în potirul rugăciunii, ce arde toată ţarina patimilor,
Chipul cel mai înalt al îndumnezeirii, Mijlocitoarea gingaşă la uşa rugii smerite spre unirea cu Mirele doririlor,
Comoară cântătoare a tuturor darurilor, Purtătoarea tuturor dorurilor călugăreşti pe portativul inimii,
Izvor de mângâiere ce stinge focul cel veşnic aprins, Soare pecetluit cu binecuvântare, ascuns sub cuvintele rugăciunii.
Îmbrăţişare a tuturor darurilor, aşteptate de minţile smerite ale călugărilor în ceasul de bucurie al slujirii,
Purtătoarea cheii de înţelepciune care deschide orice uşă din marea Împărăţie a Iubirii.
Testamentul pururi deschis al părinţilor, Lauda neîncetată a cetelor sihaştrilor,
Minunea minţilor îngereşti, Cutremurătoare cugetare dăruită îngerilor.
Rouă izbăvitoare şi de foc purtătoare, Nor purtător al ploii duhovniceşti ,
Scară zidită în icoana inimii, din care ne înalţi gândul la cele cereşti,
Punte dumnezeiască aşezată de mâna părintească, spre ajungerea la Raiul desfătării,
Masă a slujirii îngereşti pe care aşezi pentru ai Tăi robi pâinea dulce a mângâierii.
Fulger al slavei, ce ne acoperi de norii păcatului, Liman ce ne fereşti de toată tulburarea lumească,
Odihna sufletului întristat ce aleargă pe a Ta cale de mântuire, Crinul cel pururea vecuitor, Oda cea cerească,
Împlinirea proorociilor şi a vederilor mai înainte, Pod întăritor al monahilor, ce îndrepţi la norii slavei,
Scaun cu adevărat al Stăpânului Hristos, Covârşire a harului ce nu poate fi scris în cartea laudei.
Mireasă dumnezeiască, străjuind marginile Raiului, Icoană înconjurată de cununile laudelor,
Lumina cugetului smerit al călugărilor, ce se apropie de Tine cu sfiala lucrătoare a minunilor.
Purtătoarea Vistierului Înţelepciunii, Care ca un Fiu se supune rugăciunilor Tale,
Bucurie ce binecuvintezi praznicul celor ce merg pe cea mai smerită cale.
Minune preslăvită, ce zideşti tainic icoane, spre încununarea amintirii de iubire,
Pază neîncetată a cetăţii Tale, Nor luminos ce acoperi pe purtătorii de rugăciune,
Uşa neînchisă a milostivirii, ce chemi pe toţi în cămara darurilor, prin glasul icoanei văzătoare,
Fulger prea luminat aşezat în mijlocul poporului, strălucind tuturor calea cea mântuitoare.
Chip al lunii celei strălucite, care prefaci locaşul Tău în cer, întărit de mâna Soarelui Hristos,
Împodobitoarea chipului văzduhului cu stelele minunilor, dăruite poporului binecredincios.
Chemarea neamului omenesc şi îngeresc la praznicul prealăudat al icoanei purtătoare a darului minunilor,
Scară pe care s-au legat prietenii cereşti, Armonie desăvârşită a cetei duhovniceşti a măririlor.
Cleşte al focului celui nematerialnic, dăruind nouă focul scânteietor al icoanei minunate,
Dezlegarea noastră de povara patimilor, a părinţilor Nădejde de izbăvire la ceasul de moarte.
Pricina tuturor bunătăţilor, Împărăteasa tuturor şi a toate stăpânitoare, Lauda călăuzitoare,
Preanevinovată Fiică, ce în inima curată aşezi dar îmbelşugat de slavă netrecătoare.
Sărutarea cu mintea a icoanei celei purtătoare a tainelor sfinţirii dumnezeieşti,
A tuturor românilor Cetate de nădejde, în care se adună toate inimile cereşti.
Răspund grabnic către toţi cei ce se închină icoanei Tale cu nădejde de mântuire,
Straja neîncetată a Arhanghelilor, a Îngerilor cale de povăţuire,
Cunoaştere mai presus de gândul Heruvimilor, Foc ce covârşeşte lumina Serafimilor,
Început de minune ce uimeşte cugetarea Începătoriilor, Stăpânire deasupra Stăpâniilor,
Scaun de înălţime ce covârşeşte atingerea Scaunelor, Negrăită bucurie a tuturor puterilor,
Grabnică vindecare a celor răniţi de săgeţile ispitelor, Uşa de pocăinţă a monahilor,
Maică preamilostivă ce găteşti odihnă şi daruri tuturor celor ce Ţi se închină,
Sprijin al celor căzuţi în adâncul patimilor, Dulce Alinare a celui ce suspină,
Comoară nepreţuită şi neîmpuţinată, Preadorită Auzire a glasului Tău tămâietor,
Mireasmă împrăştiată în tot templul sufletului, Trandafirul cel tainic cu glas mângâietor.
Noian de minuni revărsat şi celor nevrednici, Curată Mireasă dumnezeiească
Binecuvântarea tuturor credincioşilor ce aleargă cu gândul la icoana Ta cerească.
Ancoră a nădejdii în portul minunilor, Pierzătoarea întristării, Cer al nepătimirii,
Dumnezeiască Veselie şi Sănătate împărtăşită tuturor, Aripi ce soleşti zborul ocrotirii,
Porumbiţa cea una aleasă a lui Dumnezeu, Înălţimea cea mai presus de slavă zburătoare,
Rai al pomilor veşnic înfloritori şi roditori, Grădină cu tot felul de izvoare vii şi răcoritoare
Vistierie cerească coborâtă pe pământ, Cer gândit pe care se zugrăveşte frumuseţea împărătească,
Păzitoarea chinoviei româneşti, Dulceaţă ce covârşeşti privirea lunii, prin mireasma îngerească,
Sfeşnic prea strălucit al luminii celei în trei sori, Înflorirea de binecuvântare a lumii,
Nectar de milostivire, izvorând râuri dulci şi prea veselitoare, Chivotul sfinţirii,
Străină privire a darurilor Tale, Noian a toată desfătarea, Fântână de limpezire a gândurilor,
Acoperământ prea frumos, ţesut din slava strălcitoare a Raiului, Contemplare a Sfinţilor,
Dulceaţă îmbătătoare a icoanei minunate, Sfinţirea adevăraţilor propovăduitori ai minunilor Tale,
Mărirea obştii celei drept-măritoare, Miere din piatră izvorâtă, Belşug de daruri aşezat pe cale.
Limanul cel neînviforat al celor prigoniţi de ispite, Cununa tuturor slujirilor cereşti
Toată lumea îngerească se închină cu bucurie uimitoare icoanei Tale împărăteşti.
Mână lucrătoare a curăţiei, adunând toţi spinii din grădina patimilor
Născătoarea Izvorului mântuirii, Râu ce ascunzi strălucirile tuturor bunătăţilor,
Dumnezeiască Înflorire a fecioriei, Podoaba tuturor fecioarelor,
Încununarea tuturor celor ce Te cinstesc, bucuria nesfârşită a păstorilor.
Fiica Părintelui Celui veşnic, Maica Fiului întrupat, Mireasa Preasfântului Duh,
Săltarea mării unite cu văzduhul, Binecuvântarea adâncurilor prin Cuvânt.
Înaintemergătoare smerită a schitului Prodromu, Egumenă strălucitoare purtând chivotul harului,
Haină de strălucire îmbrăcată în ceasul prăznuirii Tale, Nădejde dulce de mântuire,
Proorocie văzătoare adâncită în icoana inimii de Cuviosul Marcu, a Athosului Luminătoare,
Stăpâna nebiruită a palatelor de aur, purtând sabia desăvârşirii celei sfinţitoare,
A călugărilor nădejde de îndumnezeire, gând pecetluind evlavia părintelui Nifon,
A iconarului Iordache Răsplătire îngerească, Încetarea neputinţei pricinuitoare de chin,
Uimire a cugetului evlavios al mitropolitului, Închinarea binecuvântată a preoţilor,
Prefacerea celui lepros, Dulce vedere orbilor, Bucuria tuturor bolnavilor.
Ridicarea tuturor neputinţelor prin lucrarea harului Celei pline de har,
Veste minunată a femeii căzute în boală, a evreicei Credinţă dată în dar
A învăţătorului mustrare dreaptă, Înţelepţirea zugravului cuprins de îndoială,
Veşmânt de ocrotire nevăzut asupra monahilor, clătinaţi de omenească socoteală.
A schimonahului Inochentie dulce odihnă, chemată prin sărutările veşniciei,
Lucrătoarea a multor minuni spre întărire, Iconoamă a tainelor Proniei.
A părintelui Nifon sfântă dorire, a tuturor bolnavilor grabnică tămăduire.
Călăuzitoarea la tainele credinţei, a tuturor credincioşilor adâncă dorire.
Înţelepţirea monahului Serghie, a cuviosului Nectarie protopsaltul izbăvire.
Împărăteasă străjuind cu gândul toate bisericile athonite, Icoana darurilor dumnezeieşti,
Rug aprins neîncetat de scânteierile rugăciunilor ce zidesc mulţimi de scări cereşti,
Pregustare a bucuriilor mult râvnite, Candelă nestinsă la praznicul veşnic al bucuriei,
A sufletului cerească dulceaţă, privită în taina rugăciunii, dătătoare de lumină inimii,
Amintire a minunilor însemnată în cartea sufletului, Iconoamă vrednică a mănăstirilor,
Cunună a celor ce portă crucea necazurilor, Maică ce dăruieşti slava frumuseţii tuturor schiturilor.
Omofor al harului care Te aşezi peste inimile îndurerate, ridicarea noastră la viaţa cea adevărată,
În pomelnicul nesfârşit al rugăciunilor Tale, aşează şi numele celor ce astăzi Te cinstesc cu inimă curată.