REVISTA INSTITDTELOR'TEOLOGICE DIN PATRIARHIA ROMĂNĂ

SERIA A II-A ANUL XXXVIII, Nr. 5 SEPTEMBRIE -c- OCTOMBRIE 1986

BTJe U REŞ TI
 CQMITETUL DE REDACTIE:
Preşedinte: Prea Fericitul Părinte TE O C T I S 7', Patriarhul Biserici!
Ortodoxe Române.
Membri:
din partea Institutului Teologic de grad universitar din
Bucureşti: P. S. Episcop Rector VASILE TIRGOVIŞTEANUL,
vicar patriarhal şi Pr. Prorector DUMITRU RADU i din. partea
Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu: Arhid.
Rector CONST ANTlJÎJ VOICU şi Pr. Prorector DUMITRU
ABRUDAN.

Redactor responsabil: Pr. DUMI1'~U SOARE, Directorul Institutului Biblic

şi de Misiune Ortodoxă.

Redactor: ŞTEFAN GANCEANU.

COLABORATORI:
Inalt PreaSiinfitii Mitropoliti şi
Prea Sfinţitii
Episcopi, Prea CUCelllicjj
Preoţi ProÎesori de la Institutele teologice de grad univeUlitar, candidatii la
titlul de doctor în teologie, studentii Institutelor teologice şi Prea Cucemicjj
Preoţi.
 CUPRINS

E di tor i al: Trepte ale unei noi istorii, de Cont. I)r, Remus Rus
5

STUDII ŞI ARTICOLE

Epistola a dOua CI SfîntUlui Apostol Pavel că)re Timotei, t~ză de doctorat de

Pr. Praf. Gheorghe S â r b u (continuare)

Partea a doua
Timotei este indemnat să vegheze asupra credincioşilor 11
Primejdia prezentată de învăţătorii mincinoşi 11
Prevenirea lui Timotei asupra pericolelor din vremurile de apoi 35
«Slujba ta fă-o deplin» (4, 1-5) 65
Testamentul Sfîntului Apostol Pavel 17
ResponsClbilitatea creştină după Epistolele SJlntuJuÎ Apostol Pavel, d·e Pr. Drd.
Stelian 'f o fan ă' . 84

Ta~na Mărturisirii, de Drd. Constantin-Eugen Jurc:a 99

Rolul catehetic-misionar al ierurgiiJor, de Pr. Drd. Vasile G o td O 11 114

DIN CRONICA INSTITUTELOR TEOLOGICE

AI XVII-lea Congres internaţional de Bizantinologie (Washington D. C. _ 'S.U.A,

3-8 august 1986), de Praf. Dr. Emilian P o p e s cu 126
 Manuscrisele (articole, studii) trebuie însoţite şi de un rezumat
intr-o limliă străină .de circulaţie; în întindere de celmuK 2 pagini (în
patru exemplare). .
*
Manuscrisele nepublicate nu serestituie. Colaboratorii s1nl rugaţi
copie de pe manuscrisele pe care le trimit Redacţiei.
să-şi păstreze

*
Manuscrisele, cărţile" comunicările olicialeale EpQrhiilor, revistele
periodice, abonamentele şi orice fel de corespondenţă privitoare la
revistă se trimit pe adresa: Editura. Instîtutului Biblic şi de Misiune
Ortodoxă, Intrarea Patriarhiei nr. 9; sectorul IV, Bucureşti, cont
49.8.01.000 - Banca Naţională a R. S. România,'Pilialasectorului V,
cu mentilJ.uea: pentru «Studii teologice», 'revista Institutelor teologice
din Patriarhia Română.
 TREPTE ALE UNEI NOI ISTORII
MareasărbătO'area eliberării Patriei noastre, 23 August 1944, ne dă
posibilitatea să reflectăm, an de an, asupra istO'riei nO'i făurită de PO'PO'rul
~ostru,Aiber şi stăpîn pe proprîÎle sal'e destine şi 'i.'l.ceasta pentru că d~
clanş:area revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă,şi anti-
imperialistă a, reprezentat un moment hO'tărîtO'r, cu implicaţii, istO'rice
ep ocale , pentru dezvO'Uarea uHeriO'arăa României. De aceea, r,ememora-
rea acestui eveniment şi: a dezvoltărHsale istorice realizată ca o cO'n-
şednţăa O'bţineriiindep,endenţei naţiO'nale depline, SO'licită şi răsfoirea
tÎtleior de cronicăa,le timpurilO'r nO'i şi ale vieţii libere şi demne pe care
o trăim ca oetăţeni liberi şi stăpîni în ţara no.astră în plin avînt cO'n-
structiv de dezvO'Uare impetuO'asă.
Intrarea ,RO'mâniei, cu începere de la 23 August 1944, în răzbO'iuUm-
p,~triva Germaniei naziste a înrîuritcO'nsiderabil şi sub multiple aspeote
desfă'şurareaevenimentelO'r, 'pentru că Sti.'l.tul Român se alia,; prin pro-
},>ria voinţă, cu toate disponibilitătile saleumaneşi materiale, NaţiunilO'r
Unite, ceea ce a avut un efect PO'litic, militar şi moral imediat defavora-
Reichului hitlerist, grăbind sfîrşitul conflictului mondia.l şţ realizarea
victoriei ,asupra Germaniei naziste, la 9 mai 1945.
Documeptele politice fundamentale care au fo.st aduse la cunoştinţa
întregii O'pinii PO'litice rO'mâneşti şi internaţiO'nale odată cu declanşarea
revoluţiei de eliber,are naţională, lantifascistă şi antiimperia,Hstă în Româ-
,au evidenţiat '~n chip limpedecaraderul noii orientări politice in-
şi externe a ţării noastre. El<e au definit fărăechivO'ccaracteml su-
hotărîrii· pOPO'rului rO'mân de a se angaja p'lenar în. lupta îm-
Reichului nazist, decizie conformă, în tO'talita,te, .cu interesele
IU1:ldamentale ale statului şi naţiunii rOlţlâne, corespunzătO'are sensului
t~'V(jluţi'ei istorice pe plan universaiîn careînfrîngere:a fascismului deve-
condiţie sine qua nO'n ,a progresului, a menţinerii civilizaţiei pe pla-
noastră. După cum se arată într~un document al vremii: «PoPO'nl1
'tl~>h!;" lnţelegesă fie singur stăpîn pesO'arta sa. O:ricine Se:ar împotrivi
nO'astre liber 'luate şi 'eare nu atinge drepturile nimănui este un
al neamului nostru». Se sublinia, de asemenea, faptul că apă-
independenţei, afirmată puternie prin declanşarea revO'luţiei de
necesita un efO'rt colectiv naţional, unitatea de voinţă şi ac-
a întregului popor: «Români, de curajul cu care ne vom apăra .C1:1
iMnneJle în mînă independenţa împotriva oricăruii.'l.tentat la dreptul :pos",
ane hO'tărî singuri soarta depinde viitO'rul ţăriinO'astre».
 RUS

Afirmarea independenţei s.tat(11/[j cele mai înalte instanţe

politice ale naţiunii, ca expresie a. vOinţei l'utregului nQstru PQPQr, ,a fQst
aSQciată firesc de rev1endioarea suveranităţii aOSQ,lute a statului rQmân
asupra teritoriului Transilvaniei smuls României prin ameninţarea cu
forţa de marile puteri f.asciste prin Dktatul de la Viena din 30 <1ugust
1940. .
Astfel, în textul dQcumentului sus citat se arăta: « ... mobWzînd tQate
fQrţele naţiu~ii, VQm tr'e'ce hQtarele impuse prin actul nedrept de la
Viena pentru a eUbem pămîntul TransilvanieI nQastre de .sub ocupatie
străină>}, Lâr în dedaraţia guvernului: «Recunoaşterea de către guver-
nele din MQscQv·a, LQndra şi WashingtQn a nedreptăţii făcută RQmâniei
prin Dictatul de la Viena deschide PQsibilitatea ca armatele rQmâne, ală­
turi He armatelea.1iate, să elibereze Tr,ansHvania de NQrd de Qcupatia
străină». .
RQmânia a declamtrăzbQi Germaniei naziste fără a 'cere 'cQnsimţă­
mîntuI vreunei puteri străine din cQaliţia NaţiunilQrUnite, fără a urmări
alt(;) sCQPuri dedt 'cele cQnfQrme, exclusiv, intereselQr naţiQnale funda-
mentale a'le POPQrului rQmân, fără a fi avut o, înţelegere prea}abilă scrisă
sau verbală 'cu state din coaliţia antihitledstă. Cînd, cu începere din
nQaptea de 23 August spre 24 August 1944, puterile aU,anţei NaţiunilQr
Unite au luart cunQştinţă de fapta RQmâniei, armata şi întregulpQPQr 1'0,-
mân se găseau deja în lupta împotriva trupelor germane aflate pe teri-
tQriul naţiQnaL Ded, întQarcerea armelQr împQtriva Germ~niei -naziste
a fQst un ,act suveran, independent alI RQmâniei efectuat prin QPţiunea
libetă a întregii naţiuni rQmâne.
'Este interesant de reţinut că acest act a avut lQC în momentul hQtărît
de factQri PQlitici de decizie' interni. Alegerea mQmentului istQric nu a
fQst impusă RQmâniei, nid predpitată <le intervenţii uHimative sau pre-
siuni de Qrice naturăa'le vreunei puteri străIne ori grupări de state.
Desigur, ,această decizie de () importanţă PQlitică şi militară covîr-
şitQare a 'luat în cakul toate elementele situaţiei interne şi internaţiQ­
nale, rapQrtul de fQrţeîntre părţile beligerante, infQrmaţiile despre în-
te'legerile PQlitke intervenite între puterHe C'Qanţieiantihitleriste, cuan-
tumul efectivelor Wehrmacht-ului.aflale în Români,a sau în vecinătatea
ei etc., dar alegereamQmentului de întoawere aarmelQr împQtrivaGer-
maniei naziste nu a fost călăuzită de oPQrtunit.atea PQlitică şi militară
de a asigura României beneficii în dauna vreunui PQPQr, ori de dQrinţa
de a Qbţine o, situaţie privilegiată, în cazul în 'care s-ar fi întrezărit, 'Cum-
Va, prăbuşirea imet;liată şi tQtală a R.eichului hitlerist. MQmentul acesta.
a . fost st.abiliide naţiune,arQmână în functie de întrunireacQndiţiilor
Qptime, interne şi inte,rnaţiQnale, care sa asigure şanse maxime de SllC-
 TREPTE ALE UNEI NOI ISTORII

actiunii preconizate, care să precipite înfrîngerea definiflv~l il fas·

ej,smului,a variantellor funeste ,ale acestui,a, nazismul şi horthysmul. SCtl w

Hod omenirea"în acest f'el, de noi pierderi umane şi materi,ale.

înfăptuirea insurecţiei ,armate, la 23 August 1944, a însemnat înce-
putul revo;luţiei de eJiberar'e socială şi naţională, ,antifasdstă şi ·antiim-
perialistă,a .pus -oapăt participării României 1arăzboiui purtat alături
de Germania hitleristă şia dus la trecerea 1ntregi'iarmate române Ia
lupta impotriva hitlerismului, pentru eliberareaâeplină a patriei şi în·
frîngerea fascismului.
În acelaşi timp, revoluţia de la. 23 August 1944 a deschis ca'lea unor
tr.ansformări innoitoare, democratioe în patria noastră, căci, odată cu
victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională Începe o nouă pe-
rioadă creatoare şi novatoare în dezvoltarea indepeil1dentă a României.
Intr-o perioadă istorică relativ scurtă - de peste 4 decenii -:- ţara
no;astră a străbătut mai mv.He etape istorice de dezvoltare. Dintr-o ţară
agrară, cu o industrie slab dezvoltată şi o agricultură înapoiată - despre
care cercurille conducătoare burghezo-moşiereşti spuneau că trebuie să
rămînă o ţară eminamel}te .agricolă - România S-a tr,ansformat într-o
ţară industrial-agrară, cu o industrie puternică, modemă, dotată în cea
maj mare parte cu tehnica cea mai avansată, cu o ,agricultură socialistă
111 plin progres.
In comparaţie cu 1944, producţia industrială a fost Jn 1985 de peste
100 de ori mai mare. Din aceasta, circa 80 la sută s-a realizat în ultimii 20
de ani. Producţia agricolă a crescut de peste patru ori, iar venitul naţio-
11(1;1 de pe-ste 32 de oti. S-a dezvoltat puternic avuţia naţională, iar fon~
d.urile fixe-productive au ,ajuns la 2.200 miTiarde lei, din care 82 la sută
SoClU realizat în perioada începînd din 1965, de cînd la conducerea ţării
se află D-I. Ni'colae Ceauşescu.
în anii <:!in urmă s-a rea,lizat un· vast pr'ogram: de construcţii indus-
triale, agricole şi social-cultmale, s-a schimbat întreaga înfăţişare a
tl1rii. Peste 80 la sută din populaţie s..:a mutat în locuinţe noi, s-,a ridicat
<:'ontinuu nivelul general de trai material şi spiritua'l al poporului român.
RemarcabHeJe realizări ale poporului nostru dov,edesc cu puterea
faptelor posibilităţile superioare ale sociaHsmului de ,a lichida ,a:suprirea
şi inegalitatea. socială şi naţională, de a asigura dezvoltarea 'economică
şLsocia'Iăputernkă, ridicarea bunăstării generale, independenţa, liber-
tatea şi fericirea fiecărui popor, ,a fiecărei naţiuni.
Tot c'e S-il realizat în ţara no.astră este rezultatul şi meritul întregiJ
natiu.ni, demo,nstrînd forţa creatoare a unui popor devenit liber
pe destineJe sa,le, care îşi făureşte viaţa aşa cum doreşte.
 ,"\' ,
Cincinalul 1986~1990 il pusînptimplan dezyo1tp;reaputernică a
eIŢergh:~işiaba.zeide materii pti:me. Pînă în 19~O Se preconizează rez,ol~
va.rea înliniigenereile a problemei energiei, prinpunereajn Producţie
a noilor centra.le electrice, inclusiv acelor nudelare. S-auintensificAt
cercetările pentru noi SUrse de energie, pentru creştereargndamentului
şi reducerea consumului de combustibil pe kHowatt-or,ă.
'!otodată,.s-au luatrnăsuriînveclerea,realizăriiprograIUuIui depu~
'nere in valoare a noilor minerale şi, substilnţelltile, de creare de noi
materia.1e,cucaracteristici, superioare.
Una din noile rea,uzări ale" sotialisl1lUluieste &nfăptuirea deplinei
egalităţi ~ndrepturiîntre toţi, oamenii muncii, fără deosebire de naţio­
nalifate., Conduc 13:toiH statului nostru s-au pronunţat totdeauna împo,-
triva oricăror forme de inegalitate, pentrudepIina ega.1itateîutre toţi
oamenii :muncii, întl'e toţi cetăţenii, indiferent de ,originea lor naţională .
•In, acelaşi timp, Se' fac;efo.rturiîn',vederea dispariţiei ,treptate,'adeo-
sebirilor şi în vederea apropierii tot mai mari a condiţiilOr de muncă
şi de viaţă de la oraşe şi sate, la omogenizareasocfetăţii în ceeaceprh
veştenivelul de viaţă a.oamenilor muncii.
În cadrul activităţii internaţionale, ţara noastră dezvoltă larg relaţii
cu toate statele/fără deosebirede orînduire socială. Ea aşează cu toată
l1:@t~rîrea 'labaza coJaborăriicu alte state principiile deplinei egalităţi
în drepturi, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, ne-
amesteculniîn treburile il1terne, avantajului reciproc, , renunţarea la
forţă şi la ameninţarea ~~l forţa. Se şti~" de altfel, ;că prin, întreaga ,ei
politică i.ntemaţionaJă, România a adus o contribuţie importantă laafi'r-
marea acestor p.rincipiiînrelatiHedintretoate stateLe lumii.
Astf<:;:l, ROlnâniaadezvoltat larg relaţiNe ei cu ,ţările, socialiste, 1n
primul rînd cu popoarele vecine. O mare insemnătate este acordată, În
a.ce,stcacin~,relaţii1orcu Uniunea Sovietică.
Au fost extinse ,în continuare relaţiile cu]ările Încu,rs de dezvol-
ta.re, cu toate ţările mici şi mijlocii, 'cu ţările neaJiniate, pr.ecum şi cu
tările,capitalistedeivolta.te, în spiritul principiHor coexistenţei paşnice.
Ţat.a noastră este ferm hotărită să participe tot mai activ ,la ' divi-
z~une,a intemaţională,a muncii, la schimbul de valori :ma.terialeşispi­
rituale cu toate sţateleJu:mH.
I.nactualelei:mprejurări interna.ţionale, România se pronlJnţă şi spri-
jinăactiv programul de, dezarmare, nucleară în ~ai m~lte" etCipe, pînă, în
anul 2000 propus de, Uniunea Sovietică şi consideră 9ă propunerile for-
mulale de Statele, Unite, precum ,şi de către alte, state,,constiluieo 'bază
pentru ,desfăşurarea negocierilor şi realizarea unor acorduri. corespunză~
toare. ,Ţ ar a, noastră cere trecerea lapn, program vas~ de, dezarmare" ge-
ne,rală,caresă c ll prindă toate armele chimice Şitoiit~.a.rmamentele"con­
venţionaIe., clasice. ,In, ac~laşi timfJ',' susţine reducerea cheltuielilor"mi-
titare şialooarea fondurilor disponibiliz,ate 'În scopul dezvoiltărH econo-
mico-sociale.
 TREPŢE ALE .UN]]f NOI ISTORII '9

lmpletindu-şi destinele sale şi lucrarea .cu aspiraţiUe şi-. strădaniile

6t:tJtatoare.aleîntreguluinostru popor, Biserica Ortodoxă Română a spri~
eforturile constructive ale tuturor cetăţenilor Patriei noastre în spi-
învăţăturii şi al lucrării ei în lume de slujirea lui Dumnezeu şiEi
. Acestlucru este în realitate o coordonată majoră a Ortodo-
româneşti, materializată· în i'egătura vie şi permanentă cu poporul
îiaparţin'e şi cu ,care a c:rescut.. Deâceea, şi integrarea ei în noile
l'e·a1ităţi sociale şicultlirale de după 23 A'ltgust 1944 nu a fost decît un
pe cît se poate de firesc.
Păstrînd cu deosebită fidelitate itadiţia doctrÎ:nară şi principiile ei
tial1c:Il1ice, Bisel'ita Optodoxă Română s-a organizat în pas cu no.ile 'ce-
ale credincioşilor şi vremii sa'le, avînd conştiinţa că ea. este o in-
stituţie aslujirii omului în Hristos şi pentru Hristos, în vederea instau-
unei lumi mai drepte şi mai bune.
Astfel,. ca prim pas în această direcţie, învăţămîntul leologic a fost
pus sub oblăcj.uireaşi grija nemijlocită a Bisericii, dîndu-i-senuanţe spe-
cifice .care îl (Jpropie de viaţa şi nevoile spirituale ale credincioşilor noş-
de azi. Din aceleaşi raţiurii,' cursurile de îndrumare misionară şi pas-
torală a clerului a:ll imprimat preoţHor altarelor noastre străbune un
nou mod de a înţelege preoţia şi de a sluji aspiraţiile -spre mai bine ale
cr.edincioşHor şi întregului popor, cu păstrarea însă a identităţii de cre-
clinţă a Bisericii şi a unităţii poporului pe care trebuie să-l slujească.
Cultura teologică şi presa generală bisericeascăclU abordat dimensiuni
specifice timpu.rilor noi, descoperindll-se bogate motivaţii spre slujirec în
tezaurul revelaţional al Bisericii şi dezlegări de adîncime problemelor
noastre contemporane şi ale vieţii noi din Patria noastră.
Dacă în trecutul ei istoric Biserica Ortodoxă Română a fost vatra
şi primitoare În 'care s-a format şi afirmat limba română li
plămădit cultura veche românească, sau s-a dezvoltat şi. conştiinţa
sine a poporului român şi mai apoi conştiinţa astăzi, aoe-
Biserică îşi dovedeşte pas cU p.a:s, înînlreaga ei lucrarb,
faţă de popor şi nedincioşjj ei, continuînd să fie alături de stntul
în strădania de ridicarea nivelului de ·trai al poporului, î111upta pen-
tru păstrarea independenţei şi neatîrnării ţării a ·afirmării ei ca luptă~
neabătută şi dîrză apărătoare a păcii pe planet.a noastră şi promo-
a spiritului de colaborare între toate popoar'ele lumii.
Legămîntul unităţii poporului, pecetluit l,a 1 Decembrie 1918 prin
politică a Transilvaniei cu Tm-a-mamă, este întărit nu numai prin
întregirii Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania in 1948, ci
prin iniţiQ.tive ulterioare, cînd, în cadrul Conferinţelor teologice in-
t.•.~:tconfesiorlale, se abordează atît problema colaborării ecumenice între
Icmştine din ţara noastră, cît şi promovarea unei strînse co-
în ~edeT€a înfrăţirE românilor cu celelalte naţionalităţi conlocui-
ca vie contribuţie la propăşirea Patriei comune, Republica So-
 ConJ.Dr.REMUSRUS

Tol în. acelaşi spirH trebuie văzută aderarea şi participarea Biserîcii

Ortodoxe R'omâne, ca instituţie, ,la Frontul Democratiei. şi Unităţii So-
cialiste, organism naţionalI, larg reprezentativ, de unitate şi acţiune a în-
tregu1lui popor. Prin contribuţia eiJn acest for;alî:nt>H~guluipopor, Bi-
serica. Ortodoxă Română i'şi mărtur'Î1seşte statornicia eiînslujire,a
neabătută a intereselorgene>rale şi speciale ale ţării noastre.
0onşti~n'tăde marile pericole.'cair'e'ameninţă :însăşi viaţ,a pe pl,alneta
noastră, Biserica Ortodoxă Română s-a ,alăturat Cu tărie şi perseverenţă
acţiunilor şi iniţiativellor,depaceale PreşedinteluiŢărU·noastre, Domnul
Nicolae Ceauşescu, arătînd că numai într-o lume a păcii este posibilă
dezvoltarea liberă şi echiIibr'ată a tuturor popoarelor lumii; nu.maiîn
timp de pace fiecate na.ţiune, fiec'arepoporîşi poate aduce o contribuţie
de valoar'e lafezauruiuilliversa,l· al culturii umaue.
Slujitorii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române îşi exprimă
ferma lor hotărîre dea ,luGa ne'contenitalături de întregulpoporpen-
tru atingerea unui nivel de viaţă materială şi spirituală cît mai ridicat
în ţ,ara noastră,pentru traducerea în faptă ,a strădaniHor qe pace, co-
labora're şi înţelegere· între toate popoa'rele JumH..

Conf.Dr.REMUS. RUS

•••
 EPISTOLA A II-A, CĂTRE TIMOTEI
A SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL
TEZA DE DOCTORAT
de Pr. Prof. GHEORGHE SÂRBU
(Gontinuare)

TIMOTEI ESTE INDEMNAT SĂ VEGHEZE

ASUPRA CREDINCIOŞILOR
(2, 14-4, 8)

Grija cea malre a, Aposto>lullui ne,amurilor, atunci dnd scrie Episto-

pastmale, se referă .la pr,egătirea celor doi ţtcenici ai săi, Timot'ei
Tit, ,aşezaţi episcopi În Efes şi în Creta, în vederea îndeplinirii exem:'
plare a îndatoriifHor lor de s'lujitoriaflaţi pe cea mai înaltă treaptă a
ierarhiei bisericeşti. Una din laturile fundamentale ale actvităţii lor de
~~pisdopi este păzirea adevărului creştin împotriva falsellorinvăţături,
fmpotriva c'e'lorcare răstălmă'ce,auadevăra:ta propovăduir,e apostolică.
Sfătuindu~i ca ei înşişi să propovăduiască învăţătura ,cea adevărată. (II
TIm. 2, 21 ef. Tit 2, 1, 7-8), Apostolul îi îndeamnă pe 'cei doi episcopi
din veacul apostolic să se îndepărteze şi să se împotrivească falşilor
tnvăţători(I Tim. 1~ 3---'71 4, 1-5; 6, 3-5; Tit 1, 10-16; 3, 9-11).
Deaceea, după ce Î'l întăr'eşte pe Timotei prin cuvinte de mîngîiere
şi prin ,reamintire a uno'ra din meritele salle c:are l-,au făcut vr.ednic să
He episcop al Biser'icii Efesului, îu'cea de-:a doua parte a Epi'S'tolei,
Apostolul îi atrage Iluarea aminte asupra acestei- grave primejdii pe care
o reprezintă pentru Biserică învăţătorii mincinoşi, aşa cum de altfel
făcuse şiin prima Epistolă dHre Timotei în peficopa4, 6-16, care este,
de f,apt, o paralelă a pericopei 2, 14-26 <lin II Timote'i,

.ţ1. PRIMEJDIA REPREZENTATĂ DE ÎNVĂŢĂTORII

MINCINOŞI
(2, 14~16)
1. lJl,demnuricătre Timotei
de a propovădui neştirbit adevărul (2/ 14-18),
2, 14: Aminteş,te-le acestea, măJ:Jurisindînaintea lui Dumnezeu să
se ferească de certurile de cuvinte, care nu servesc la nimic altceva de-
cît la pierderea ascultători/or. .
15: Sileşte-te să' te arăţi încercat înaintea lui Dumnezeu, .lucrător
care nu are de ce să se ruşineze, drept învăţînd cuvîntul adevăruluL 16 :
Iar de lHmeşti1e vorbiri deşarte fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea
 12 Pl. Prof. GHEORGHE SĂRBU

tot mai mult. 17: Şi cuvîntul lor va roade ca o gangrenă. Dintre ei slnt
[meneu şi Filet, 18: Care au rătăcit de la adevăr,. zicînd că învierea s-a
şi petrecut şi.răstoarnă ctedintaunora .
. Variante ale textului. Vers. 14: In loc ~e €leoo, . 1.mele manuscrise şi·
traduceri au tmnscris Kopwo şi ,anume: A, D, K,P, W, 048, 81, 88, 104,
181, 326, 1241, 1739,1881, 1984, 1985, .2127, .manusmisele reprezentînd
aşa.-numita recenziune bizantină, lecţionariile, Itala (în parte), Vulgata,
traducereagotică, Ambrosiast'er, Hrisostom (în parte), Teodoret, Da-
maschinuletc. ge.oo este ,atest,at de N C, G, I, 3;50, 436, 451, 614, 629,
630, 1877, 1962, 2492, Uala (în parte); Efrem, Ambrozie; Hrisostom (în
parte), Pelagiu, Teofilact etc. Însfîrşi't în maunscrisele minuscurr'e 206,
429, 1758,citim 'Xpt,,'too, ceea 'ce î'l,determină pe Bruce M. Metzger 6M
să creadă că aceste manuscrise au fost copiate după .altelema.i vechi,
care păstrau vari,ani.a Kopwo. Acelaşi autor· explică preferinţa ediţ~e.i
critice a Societăţilor Biblice Unite (The Greek New Testament, edited
by Kurt Aland, Matthew Blaok,. Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger aud
Allen Wikgram, Th'ird edition, 1975), prin armonizare a textului de faţă
cu 1 Tim. 6; 4 şi 21. şi II Tim. 4, 1). TotîIl vers,. 14 infinitivul AOjop.axet\l
este înlocuit cu imperativul Î.Il A. C. 048, 1175 şi în. traducerile latine.
Vers. 18. O variantă importantă: Articolul 't"IJ~ d~ pe olîngă a\lao'taotll
este omis dinmanus'crisul Sinwiticus N cel mai important din cele.
care conţin Epistolelep'astorale (Vaticanus prezinta. o lipsă a filf~lor care
conţineau aceste epistole), G,048, 33, Ciril al A:lexandriei. Ediţiile cri,.
tice aJe lui Tischendorf, von Soden, Nestlepreferă această vadantă. Tex-
tu~ pe care l-,am tradus şi noi este reprezentat de A, C, D, K, P, W, 81,
88,104, l8L 326,330, 436, 451, 614, 629,630,1241, 1739, 1877, 1881, 1962,
1984, 1965,2127, 2492, 2495, rccenzlunea bizantină, Iecţionariile, traduce-
rilecopte (sahidică şi bohairică), Hrisostom,. Eutaliu, TeOldoret, Damas-
chin. Varianta aceasta este preferată în ediţiile critice ale Noului Testa-
ment grec îngrijite de Weiss,Vlestcott-Hort, Vogela, Bover, Merk, Kurt
Al~nd ezită.
2, 14. Indemnul adresat lui Timotei: «Arrlinteşte-le acestea» (iau'ta
O'ltop.tp.\I"'.l0xe - verbull este la imperativul prezent, ceeace întăreşteoa­
racterul de stringentă necesitate al îndemnului apostolic) 635 se referă, îi1
primul rînd, lav,ersetele 11-13, cum precizează Sf. Ioan Hrisostom,
care spune că Apostolul a adăugat imediat cuvintele de mai sus, pentru
a nu se crede că Timotei a avut nevoie el însuşi de învăţătura Aposto-
Jului din vers.etele 11_13 636 • Fără îndoială că spusele Apostolului nea-
murilor, privind relaţia dintre purtarea creşfinilor şi răsplata care ur-
mează să fie primită dirrpartea lui DU1l1neZeU (vers. 11-13), sînt absolut
necesare pentru a introduce pericopa 2, 14-18, în care sînt descrise
unele din faptele celor c.e stau împotriva adevărului evanghelic. Dar, în
acelaşi timp, îndrumarea dată lui Timotei prin cuvintele: «Aminteşte-le
acestea» (ef. TH3, 1) i poate să fie extinsă la întreaga învăţătură a Apos-
- .
634. Op. cit., p. 647.
6?5. N. Brox, op. cit., p. 246.
636. CQm. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 625; ef. şi Dr. I. Olariu, op.cit.
 1:lPlSTOLA A II-A A SFINTULUI APOSTOL PAVEL cATRE TIMOTEI 13

care Timotei se împărtăşise, ca martor al propovăduirii aces-

cursul întregii sale activităţi misionare (ef. II Tirn. 2, 2; 3, 10),
fHndun act fundamental 'al slujirii pastorale (Tit 3, 1; II Petru
o strădanie şi nici un argument biblic sau teolog~o nu trebuie
pentru combaterea şi prevenirea tendinţe10r sectariste sal.lchiar
,care se manifestau, după cum se pare (1 Tim. 1, 3-4,6--,:7; 4,
6, 3-5), în Biserica Efesului 637. Importanţa în:demnuluiapostolic
de cuvintele care urmează; «Mărturisind înaintea lui Dum-
Verbul ~tCZp.cz?'t6pop.CZt (ef. 1 Tim. 5,21 ; II Tim. 4, 1), al cărui parti-
este folosit de Apostol aici,înseamnă în primul rînd a adeveri,a
solemn, a conjura, dar şi a pJ:otesta împotriva a ceva, a inter-
Oricare dinînţele'surile de mai sus ar fi apUcat în acest verset,
ele se desprinde ideea că Apostolul pune un accent cu totul deosebit
p~"! cuvintele ~are urmează imediat. SI. Ioan Hrisostom comentează.:
"tnfricoşiHor ilucrueste acela de a mărturisi ceva înai:ntealui Dumnezeu;
Ci3.cidacă cinevâ nu ar cuteza să nege mărturia .în faţa unui om,
atît mai mult nu se poate tăgădui mărturia făcută înai.ntea lui Dum~
tlezeu» 638. Desigur că conţinutul demersului lui Tim<iJtei ,la Q8re 11 'tn-
deamnă aici Apostolul este religios 639, o dată ce se săvîrşeşte dnaiJlteq
.Dumnezeu» şi se r,eferă mai cu seamă la probleme oare privesc ade-
vărul evanghelic. In acelaşi timp, acţiunea lui Timotei trebuie1să se pro-
ducă în public, în faţa membrilor comunităţii creştine, care sînt,în I:J;ce-
timp, martori ai intervenţiei ilui Timotei şi beneficiari ,ai acestei
intervenţii, în sensul că, fiind preveniţi, nu se vor lăsa atmşiîn. mrejele
sedanţHor şi eretidlor din Efes. Dar mai ales «să se ferească de certurile
de cuvinte» (Aolop.czxeiv - termen.aflat aici în NouITestament). Substan-
tţvul AOlop.czx(a, care face parte din (loceeâşi famiUe de cuvinte, este în~
trebuinţat în acel,aşi sens şi într-un context asemănător în! Timotei 6,
4. Prin acest cuvînt, Apostolul se referă la II Timotei ca şi lîn.I Timotei
iS, 4, la aceia care se îndepărtau de la adevărata învăţătură .şi înseamnă
cam acelaşi lucru cu «:d~şartele vorbIri .lumeşti» din II Timotei 2, 16.
Este, fără îndoială vorba despre disputele verbale, în care interlocuto-
rii nu sînt interesaţi atît în aflarea adevărului, cît înpunerea în evidenţă
ii unor închipuite însuşiri persona'le saua unor 'aparente cunoştinţe pe
oaie le-ar dori prevalente asupra opiniiloradvers,arilor . săi. Subliniind,
în cOlnentariul său la aceste cuvinte ale Apostdlului, că unii au înc1i-
naţia de a se război în. cuvinte MO, Sfîntul Ioan Hrisostom pre<;izează că
nU' se poate a.,ştepta nimic bun din aceste deşarte dispute, care, ce'! mai
. adesea, trădează puţinătatea credniţei 641aoelora care Te provoaca şi .le
î.ntreţin. Aceste dispute «nu servesc la nimic altceva, decît la pieirea
ascu1tătorilor». Nocivitate,a logomahiei este clar arătată de Apostol care
foloseşte în acest sens un termen grec deosebit de expresiv: XMCZO't.pO<p.1./
637. J. Jeremias, op. cit .• p. 56 i ef. şi N.· Brox. op. cit., p. 246 i P. Dornier, op. cit.
p.212. , .
638. Corn. la II Tim., ~ighe,P. G., LXII, 626 Î ef. şi Teofilact, Corn. la Il Tim"
Migne, P. G., CXXV, 108,
639. C. Spicq, op. cit:, voI. II, 753 ..
640. com. la Il Tim., Migne, P. G., LXII,626.
641. Corn. la II. Tim., în Migne,P. G, LXII, 592 Î d. şi Teodoret, Com. la llt'im.
Migne, P. G. LXXXII, 842.
 Pl. Praf. G]iEORGHES]tRBU

care înseamnă ruînare, di'strugere,dărîmare, sfîrşitul a ceva, pierzanie,

lnsensul de l"lwarte morală. f'rimejdi.adisputelor făorăsens .se răsfrînge
maiîntîi asupra celoroe. participă la ele, <iar şi asuţma«ascultătorilor»
('tW'iI O;)(OUO\l't(ll\l). Deci credincioşii sîhtaceiacareJlUc:elmai . mult de
. suferit, în măsura în care participă fie şi numai ca ascultători la aceste
certuride ,cuvinte,căci, . prininfluenţa Jor dăll11ătoare, pot pricinui. pier-
z,ania •lor .prin îndepărtarea de laînvăoţătura să;năto,qsă. Sfîntul Aposto'l
Pavel vorbeşte ,adesea de'spre purtC!;reaqeştinil0I (',are trebuie să '. ti,ndă
neîntrerupt spre zidire, nu spre pierzare {Rom. 15,2 ilCm, 3, 9; 14., 12)
după principiul paulin: «Toate spre zidire să se fCică (I.Cor. 14., 26; d.
Il Cor. 10, 8 i 13, 10; .Efes. 2, 21; 4,12, 16, 29).Ptinaptivitatea lor in
a<l.unărilecreştinilor, f.ailşii învăţători se Cibăteau de la. regula paulinăa
zidirii· credincioşilor şi aduce1au grave prejudicii tinerei Bisericiefesene,
lucrînd nu spre zidirea acesteia, ci spre ruinarea unora din cei ce. le
ascultau disputele fără sens, fiindatraşi ei înşişi îna,ceste certuri de
cuvinte ~ dev,enind focare ale dezordinii spirituale, ale falselor învăţă-.
ace1ste dispute le dădeau,,:naştere. Este lesne de ,înţeles, în
lărnurriri,de ce Apostolulfoloseştecuvinte deosebit de
şi împotriv,a celor ceopradicau. Pericopa
pe' care Apostolul O resimte
oare pun în peri c 0'1 edificiul creştin
Efes.

sens este acest

10; . 4, 3;1 Tes.~, 17). Ver-
laaoristul infinitiv, 'Îus~i:l.mnă
3; 9, 41) mlaiales înaintea lui Dumc.
1; COL H,2;Efes.5,27}.şisub'liniazăml
caia.ctefisticcreştihilor care se împărtăşescdln
săvîrşite de IisUls Hristos (Col. 1, 22, 28),
v'etbele fundamentale din vocabularul teologic, .atîtde
de nuanţat al Si. Apostol Pavel 643. Şi aici verbul 1tâpto'tcX\lG:t
pe Timotei să lucreze permanent cu gîndul la î'nfăţişa,rea «îna-
intealui Dumnezeu» ( 't<p @c<p),cînd trebuie să se arate <<Încercat» (aO~t­
l'.o~). Acest adjectiv, folositîn NoulTestament numaide Sfîntu1Apostoi
Pavel (Rom. 14, 18; 16, 10 i 1 Co,r, 11, 19; II C()L JO, 18; 13, 7) şi de
Sfîntul Iacob (1, 12), se referă, în sped.al, la atitudinea credtinciosului
faţă de adevărul religios (Rom. 16, 10; 1 Cor.' 11, 19), sau la caracteris-
642. Timotei este, prin viata şi lucrarea sa,. «cea lUai puternică armă impotfiva
falşilor învăţători»,
cum spune un comentator modern al textului (fians Burki, op. cit.,
~~-
643. Unii exegeţi dau acestui termen sensul . de ofrandă reUgioasăşi liturgică,
cainLuca 2,22; Rom. 12, 1. Vezi HansBurki, op. cit., p. 62; ef. şi P. Dornier, op. cit"
p. 213. '
 A II-A A SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 15

lucriiriislujitorilorbisericeşti (ef. .10, 18 i 13, 5-7), care îşi dove~

fiecare moment calificarea lor ca pmpovăduitori ai adevăratei
Folo:şindu-se de subS'tantivul «încercare» (8oxqJ.7) - folosit
;IH1~1l1:t:). de· Sfîntul Pavel .în Noul Testament), Apostolul neamurilor îi dă
test dovedire.a calităţilor creştinilor. îndeosebi aslujito-
in faţa încercărilor Ia care sînt supuşi pentru credin~a
lor (d. Rom. 5, 4; II Cor. 2, .9 ;13. 3; FiHp. 2, ~2).
Timotei t.rebuie să se arate, în 'Opoziţie cu cei care se ceartă în cu-
«lucrător» (kpl/h'fjS). Irn N'Oul Testament. acest termeiIleste folosH
adesea în sensul de slujitor al Evanghe1iei. de. Apostol' (ef. Luca
'7 ;. 1 Tim. 5, 18 ; FiUp. 3, 2). In greaca clasică sPI&'t'fj~ 'înse,amnă cel
iucre.azăefectiv. autorul ,a ,ceva, munoitor. Aici, termenul se referă,
înd'Oială, la slujirea evanghelică a ,lUi Timotei, care trebuie, înainte
Orice, să-:şiindeplinească, între credincioşii. din Efes. lucrarea misio-
îrnd,atorirea sa. fundamentală. Timotei. câ slujitor a:l Ev,angheUei
are de ce să se ruşineze» (&\I!;1tatoxo\l'to', adjectiv verbal intîlnit
,,,,,.....,,•• aici.în Noul Testament). Cum rezultă din comentariul Sfîntului
Hrisostom, aici Apostolul îl îndeamnă Pl'! Timotei, ca şi în alte locuri
Tim.!, 8, 12, 16). să nu :se ruşineze de Sfîntul Pavel şi de predka Jui,
nu se înfricoşeze de încercările la care ar fi putut să fie supus. răbdînd
pentru adevăml Evangheliei 644, pe oare es.te 'chemat să-I propovă­
dtliască. Acesta este, în Epistolele pastorale. un atribut pentru cel ce
ludcplineşte înaltachemare de. prop'Ovăduitor creştin, cum, pe drept cu-
vtnt l subliniază un comentator modern 645. De altfel. întregul verset
c<mstituie o înfăţişare ,a 'tablloului ideal al pr'Opovăduit'Orului cre·ştin faţă
defalşii învăţători. Cuvintele <cu oare se încheie 'versetul.: «Drept în-
V.ătlnd cuvîntul adevărului» sînt o dovadă în acest 'sens. V,erbul op&o'to-
.~~m/ ,(hap:ax legomenon al Noului Testament, ef. ProveJbe 3. 6 şi 11, 5),
itlSeamnă literal a tăia drept, şi evocăUIl1 lucrător al og'Orului care taie
drept brazda d.l pIugul, fără nici o deviere de la Hni,a dreaptă. 646. Aici
~'sterap:ortat de Apostolul neamurilor metaforic la puritat,e·aşi co.reeti-
hid:fne,aîl11vătăturii expuse de Timotei, aşa cum subHni.ază Teod'Oret al
c:iruh1i •.. cînd spune <că precum plugarul .e,ste vrednic de. laudă pentru
l.>:razdasa dr,e.aptă. şi învăţătorul tr'elmÎe. preţuit CÎnd prorpovăduieşte în
corect învăţătura creştină 647. Deaceea expresia «drept învăţînd»
fericitale.asă pentru a traduce acest participiu prin care. fără în~
doială, Sfîntul Pavel î,l îndeamnă pe ucenicul său preaiubit 'să' prop'Ovă­
duiască dreapta Învăţătură. Aceasta impune o exprimare adecvată, ÎI11
termenii să fie aleşi în aşa fel înoît să redea cu precizie, dar şi cu
expresivitate şi în mod atractiv. princip:a;!,ele capitole a'le învăţăturii,ex-
644. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 626; ef. şi Teofilact, Com. la II Tim.,
M.I{jne, P. G., CXXV, 108-109.
645 ..Cf. Norbert Brox, op. cit., p. 247.
646. Cf.Fred D. Gealy şi Morgan P. Noyes, The first and second 'Epistles to Ti-
lIIotlty and /he Epistole to Ti/us, in «The Interpreter's Bible», voI. XI, Nashville, 1980,
p. 478; Walter Bauer, op. cit., col. 1150.
647. Com. la II Tim. Migne P. G., LXXXII, 841; ef. şi Fred p. Gealy şi M. P.
op. cit., p. 488 i N. Brox, op. cit., p. 247 i 1. Knabenbauer, op. cit., p. 317.

;\ts/t<,
, " ,,::./'4,,~<,";", ,
 16 Pl. Prof. GHEORGHE SARBU

oIuzlnd posibilitatea înţelegerii eronate a acesteia 648. Deaceea, î:riacest

participIu al verbuluioptto'to!"sw, trebuie să vedem termenul' cheie ,al
acestui verset 649., el însuşi mnd fundamentul pentru înţelegereaîhtre
Epi'stole, care în general se referă la slujirea' cuvîntului lui Dumnezeu,
la 'ortodoxia prbpovădmkii de către ,ierarhia bisericească. Pe bună drep
late·, Sf.IoanHrisostom notează că propovăduitoruI creştin trebuie'
taie cu sabia duhului, să înlăture tot ceea Ce este de prisos şi străin de
propovăduirea ,Evanghe:liei 650. •

«Cuvîntul adevărului» este aicÎca şi înalte scrieri pauline (Efes. 1,

13: «cuvîntul ad~vărului, Evanghelia mîntuirii»; Col. 1, 5), Sfînta Evan'-
gheIie,conţinu:tljJînsuşi al pmdicii pauUne, mesajul Bisericii către
lume 651, Mîntuitorul însuşi este adevărul revelat (Ioan 14, 6).
lui Dumnezeu, Evanghelia adusă oamenUor de Mîntuitotul e'ste, dease~
m enea , adevărul deplin (17, 17}.lnchinarea pe care slujitorii bisericeşti
şi, în general, toţi creştinii 'O aduc lui Dumnezeu, trebuie să fie caracte-
rizatădeadevărulpe care oamenii l-au aflat prin Fiul lui Dumnezeu, tre~
buiesă fie adusă «în duh şi ,adevăr,,(4, 23~27). Creştinii VOr primişi
vor fi învăţaţi tot adevărul, în Biserică, prin Sfîntul Duh (l6, 13; cI, ,14,
26).:În tîkuireaacestui verset, trebuie să avem permanent În vedere că
Apost'0luJneamurilot defineşte, în ,această pericopă, lucrmea slujitoru-
lui biseticesc,în Faport cu activltate,a nefastă ,a falşilorînvăţătorii, care
'trebuie combătută cu arma ortod'oxei învăţături.
2, 16. In consecinţă, Timotei este îndemnat: «Iar de lumeştiJe vor.
bir.i deşarte, tereşte~te». Termenul ~g~-YiAO(; înseamnă lumesc, pr'0fan (în
opoziţie. cu fepo,,;, ,sfînt), impur, necumtşi cunoscut de toţi, vulgar 65;l,
Acest. cuvînt este. întîlnit in Noul Test,ament numai în epist'0lele pau line
(ti.e patru ori în epistolele pastoraIe :. 1 Tim. 1, 9; 4,7 ;6, 20 şi II Tim.
2, 16 şi în 12, 16J, cu sensul de lumesc, profan, fiind raportat în
epistolele pastorale Ia cei Ce sînt necuraţi (1 Tim. 1, 9), la basmele lu-
meşti (1 Tim. 4, 7) şi la vorbirile deşarte (I Tim., 6, 20; II Tim. 2, 16).
Acest termen, peioratliv în genera'l, îşi sporeşte acest sens atunci cînd
este raportat la termenul xevorpw'Jla Care înseamnă pălăvrăgeală, vorbire
goală, lipsită de conţinut, c::are, departe de a fi gratuită, aduce gr,ave pre-
judicii lucrării. 1l1Îsionare dacăslujitoml bisericesc se lasă atras de oei
ce. o practică. Mai mult, «lumeşti1e vorbiri deşarte» pun în primejdie
«cuvîntul adevărului», cmeeste revelat, prin aceea că ele sînt stră-
. bătute de orgoliul unei f.alse fHosofii, rod ,al unei imaginatii omeneşti 653.
O astfel devorbărie, inspirîndu-se dintr-un jargon profan, folosit îrtvor-
birea filosofică obişnuită dIn epooa apostolică 65::t,îndepărtează pe ascul-
tatori, pe credincioşi, de la 'adevărul revelat care' are primatUll ,absolut
în preditacreştină, de la «limapulcel liniştit»,căfre amarnice rătăciri
648.Cf:c. Spicq; op. cit., val. II, p. 754-'-755.
649 .. Norbert Brox, ap. cit., p. 245.
650 .. Com. la 1 Tim., Migne, P. G., LXII, 6261 Cf. şi Teofilact, Com. la II Tim.,
Iv!igne, P. (l'; CXXV; 108; Ecumeniu. Com. la II Tim., Migne, P. G., CXIX, 216.
'651. Cf. H.Biirki,op. cit., p. 63; P. Doruier, op.cit., p. 213.
652. A. Mailly, op. cit., .p. 355; ef. şi W. Bauer, op. cit., col. 275 .
.. 6Ş3. C. S.picq, op. cit., val. Il,p. 755.
654. P,·D, GeaIy şi M. P. Noyes, op. eit., p. 489.
 A II-A A SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 11

inovaţii 655. De acestea, Timotei, predicatoTul creştin, trebui'e ,să

'H',A"d'I'!,M~"," Verbul 'ltcptta'taao (imperativul mediu de la 7tcptla't'Y/p.t, ef.
Înseamnă: îndepărtează-te, dă-te la o parte, fereşte-te, ceea
idee,a de înlăturare a oricărei posibiEtăţi de contact cu lu-
vorbiri, dar maJ ales cu cei 'ce se îndeletniceau cu ,asemenea
vorbire, cu autorii Jor 656.
ele vor spori nelegiuirea tot mai mult», spune, ca o primă
Apostolul neamurilor. Atît S'ltl 'ltAetOV (mereu mai mult), cît şi
(viitorul' de la 7tpOXO'lt'tw), a pr,ogresa, a spori, redau ideea de
creştere a răului făcut creştinilor efeseni de contadul cu vor-
lumeşti. «Acesta, spune Sf. Ioan Hrisostom, este un rău
fi înfrînat, care nu poate fi oprit prin vreun ,leac, ci va,tămă
Verbul 'ltPOXO'lt'tw împrumutat din limbajul retoric (cf. Luca 2,
1, 14; ef. II Tim. 3, 9,13), este ,întrebuinţat aici în Isens iro-
deoarece «lumeştile vorbiri deşarte», constituie de fapt un re-
întoarcere către nelegiuire, ,către necredinţă, către lipsa de cu-
,~1,ţâ~tl'H:'1'f~, a'cesta fiind sensul termenului grecesc aae6eta. Lipsa de cucer-
la neascultarea faţă de poruncile lui Dumnezeu, la necre-

~ll 17. Se continuă descrierea .consecinţelor grave a'le acţiunii celor

Înlocuiesc «cuvîntul adevărului» (vers. 15) sau «cuvîntul lui Dum-
9) prin «cuvîntul lor» (b ),,°10' ao't<Îiv). (~Cuvîntul IOf» se
cu «lumeştile vorbiri deş,arte» (vers. 16). Acee,aşi expresie ,sub-
acţiunea intensă ,a dascălilor mincinoşi la care se refelră aici
neamurilor, neastimpărul şi activit'atea lor periculoasă. Ter-
1cinpalva este un hapax legomenon hiblic şi înseamnă: g,angrenă,
",:,i'''x,'''~'' fiind folosit cu acest sens de Hipocrat 659, părintele medicinei.
acest termen, autorul Epistolei exprimă plastic cît de nocivă şi
.d,:I~Hl,ilRI.ATC),Flrp este a,cţiunea eretidlor din Efes.

, Jteferindu-se la spusele Apostolului din ace,st verset, Sf. Ioan Hri-

"§"dl''HVf,' precdzează că acesba are în vedere aici o boală şi încă una fomte
d(~ care cine se îmbolnăveşte nu-şi mai poate afla vindecarea 660,
Bx:pr'esia vop.~v ~~it înseamnă: «a ave,a păşune». in Biblia de la
(1856) se traduce această expresie paulină prin : <~păşune va afla»,
termenul vop.1j înseamnă păşU11'e. (in Noul Testament se mai
numai în Ioan 10, 9). Aici Sfîntul Apostol Pavel se referă la
;(:ă acţiunea ereticilor pe care îi ,are în vedere este cu neputinţă
să 'Sle dezvolte o dată ce ,a ati!llsaoest stadiu al pătrun­
i:ldînci în unii credincioşi, Aceştia trebuie înlăturaţi din Biserică
Sf. Ioan Hrisostom, Com. la II Tim" Migne, P. G., LXII, 626; Teofilact, Cam.
Migne, P. G., CXXV, 110.
I1lS6, P. Dornier, op. ci!., p. 214.
657. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 626.
CL C. Spicq, op. cit., val. II, p. 755 i P. Dornier, op. cit., p. 214; F.-D. Gealy,
op. cit., p. 489.
Bauer, op. cit., col. 2951 A. Bailly, op. cIt., p. 384.
!ltIO, Corn. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 626-627.
:2

f<.~:"·,,'/,:<~;~ "
#iz#+;2' .
 18 PI. Proi. GHEORGHE SÂRBU

pentru ca n~fasta lor lucrare să nu pricinuiască un rău mai mar'e. «.->.",-,",.,'U

este un rău de neînfrînat, spune Sfîntul Ioan Hrisostom, neputînd fi opri'
prin vr'eo doctode» 661.
Pentru a arăt'a cît de reală este ameninţarea pentrusănătate.a Bi
ricii din partea eretici10r din Efes, Apostolul aminteşte numele a doi
dintre aceştia: «Dintre ei slnt Imeneu şi Filet». Aceştia sînt victime ale
cel'or care s-au îndepărtat de ,la învăţătura ortodoxă, ca urmare a falp-
tului că s-au Iăsatatmşi de cei ce sînt influenţaţi de certurile de cu-
vinte, de păIăvrăgeala deşartă şi cvasifilos,ofică a unora dintre creştinii
efeseni.
Primul numit, Imeneu, este amintit de Sfîntul Pavel în 1 Tim. 1,20,
({oa unul care a ,căzut din credinţă» (1, 19) şia fO'st «dat satanei)} (1, 20).
Despre FHet nu se ştie nimic din ce,lelalt<e cărţi ale Noului Testament.
2, 18. Mai importantă decît menţiunea celor două nume este aluzia
făcută de Sfîntul Apostol Pavel la erortle pe oape ei le susţineau. Mai
întîi Apostolul constată în geneml că cei doi eretici "au rătăcit de la
adevăT». Verbul acr'toxsw (în t'ext la laorist) însemnează a pierde drumul,
a greşi ţelul, ,a nu nimeri şi exprimă ideea că ereticii avuţi în
de Apostol cunoscuseră mai întîi învăţătura Bisericii de la oare
Sf~ Indepărtau. Această idee este confirmată de f,aptu-l că ei ,au
,nu neclmoştinţă de cauză, nu în general, ci de l,a «adevăr»,
(ci. II Tim. 2, 15). In continuare, Sfîntul Pavel
teologice ale ereticilor din Efes: "Zicînd că
. Una din temele fundamenia-le ale teologiei
~shatolofJj că cu toate capitolele sale, dar, mai
,la morţilor, permall1ent prezent în pre-
pavel (d. Fapte 17, 31-32 662 ; 1 Tes.
; Filip. 3,11, 21 ; ef. Io,an 5, 28-29).
Înv'Îerea morţilor este p,i,atra de temelie
ratiul1,e,aînsăşi a lucrării mîntuiiolare a -lui Hds-
cos; nu este învierea morţiloif, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă
B:ris'tos n-a înviat, z,adarnică este latunci propovăduirea noastră, zadar-
nică şi credinţa voastră») (1 Cor. 15, 13-14).
Această expunere atît de clară şi de categorică a Apostolului, cu
privire la învierea morţilor îşi află, se pare, motiv-area în neînvelegere,a
şi uneori chiar respingema acestei învăţături, în mediul gre,cesc îndeo-
sebi (d. Fapte 17, 31-32). Este îndeobşte cunoscut că ideea de înviere
a tuturor morţilorem «cu totul necunoscută sistemelor filo'sofice an-
tice)) 663 i stoicii şi epicureii, filosofii Atenei din vremea Sfîntului Pavel
considerau această doctrină o ,absmditate 664. Aoest'aeste motivul pentru
care unii ascu1tători ai predicii apostolice în Areopagul Atenei ,au în-
oeput să-şi bată ioc de Aposto1 cînd le-a vorbit despre înviere'a mor-
ţilor (Fapte 17, 32). Avînd în vedere toate acestea, nu e de mirar'e că

661. Ibidem, p. 626.

662. Prof. univ. Ius,Un Moisescu, Activitalea Sfîntului Apostol Pavel la Atena,
(Fapte 17, 16-34), în «Candela)}, anul LVII, 1946, p, 234-235.
663. Ibidem, p. 234.
664. Ibidem.
 ~Uj1STOl,A A II-A A SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 19

înviere a întîmpinat o oarecare opoziţie în mediul greces,c, la

(Fapte ,17, 32) i la Corint (<<Cum zic unii dintre voi că nu est'e
l"'i4'1'f".tv,) a morţilor» I COL 15, 12) 665 şi, acum, în Asia Mică, la Efes, unde

cei ce se aMteau de la învăţătura Bisericii cu privire la în-

morţilor ,sînt excomunioaţi(1 Tim. 1, 20). Imeneu şi Filet nu tagă­
în mod deschis învierea trupurilor, căci Apostolul neamurilor se
în ,această direcţie foarte oategoric în nenumărate rînduri (d.
4, 4; 1 COL 15; II COL 5, 1-5; Filip. 3, 11, 12 etc.). Ei căutau
acestei învăţături pauline fundamenta,l,e un înţeles «spiritucrl». În
Sens trebui'eînţelese cuvinte.le: «Zicînd că învierea 666 s-a şi pe-
Este greu de ştiut numai pe haza acestor cuvinte ,ale Sfîntului
la ce anume se refereau cei doi ereticicînd spuneau ca «învierea
petrecut» 667. Se poate doar presupune că ei interpretau învierea,
manieră spirituală, aşa cum vor face cîţiva gnostici de care vor
unii Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti. Astfel, Sf. Irineu 668 spune
Simon ,şi Oarpocrate avînd în vedere, prohabil, textul din Ioan 17, 3
21, învăţ'au pe ucenicii lor că primirea dootrinei ,lm echivala cu
i iniţierea în ,adevărata gnoză era pentru ei, învierea. Sf. lustin
669 spune că Menandru (90-100), ucenic ,al lui Simon Magul
Fapte 8, 9-24), învaţa pe adepţii săi că «nu vormurin. In 'legatură
acest eretic, Sfîntul Irineu 670 şi Eusebiu de Cezareea 671 aduc o pre-
Acest gnostic învaţ'a că cei oare au primit botezul prin ei, sînt
înviaţi, ca nu vor cunoaşte nici bătrîneţea, nici moartea. Nu este
Ii~XCJus ca oei doi eretici efeseni de care face amintire aki Sf. Apostol
PiJivel să fi înţeles în acest Sens «spirituaL) dogma învierii morţilor, fără
făgădui,ască,aşacum face,a Menandru, ucenicilor săi că nu vor muri

Teodoret ,a,l Ciirului, in comentariul sau la aceste cuvinte ale Aposto-

face precizarea 'că ,aceşti eretici socoteau ca naşterea de copiiechi-
v:alează cu învierea, părinţiicontinuîndu-şi existenţ1a prin aceştia 672.
Sf. Ioan Hrisostom 673 atrage atenţia asupra consecinţelor deosebit de
dţ;iunătoare pe care le are tagăduirea învierii. «Dacă învierea s-a şi pro-

665. Vezi E.-B. AUo, Saint Paul, Premiere epître aux Corinthiens, ed. a II-a, în
Btudes bibliques,», Paris, 1934, p. 387 Ş.u.
666. Aşa cum am arătat, din unele manuscrise (Sinaiticus, F, G,048 şi alteI.;) lip-
articolul 't~'I de pe lîngăa'laO''twn'l, ceea ce duce la traducerea o inviere, în
de înviere. Ci. şi Translational Notes in The Translator's New Testament. The Bri-
tk5h and Foreign Bible Society, Londra, 1973, p. 519.
667. Verbul AE-yOVW: introduce, de obicei, un citat Literar (ef. Matei 27, 23), ceea
arată obiectivitatea de care Apostolul neamurilor dă dovadă în privinţa redării idei-
celor doi eretici cu privire la înviere.
668. Adversus Haereses I, 23, 5 i Migne, P. G., VII, 673.
669. Apologia I-a, XXVI, 4, Migne, P. G., VI, 367 j trad. rom. de pr. prof. T. Bo-
dogae,pr. prof. Olimp Căciulă, PL Prof. D. Fecioru, Apologeţi de limbă greacă, în
<:::olecţia «Părinţi şi scriitori bisericeşti», 2, Bucureşti, 1980, p. 42.
670. Adversus Haereses, I, 23, 5, Migne, P. G., VII, 673.
671. Istoria bisericească, III, 26, Migne, P. G., XX, 272.
672. Com. la Il Tim., Migne, P. G., LXXXII, 844. Cf. şi Ambrosiaster, Com. la n
Migne, P. 1., XVII, 516 j Ecumeniu, Com. la II Tim., Migne, P. G., CXIX, 216 j
şi 1. Knabenbauer, op. cit., p. 319.
673. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 727.
 20 Pr. Praf. GHEORGHE SÂRBU

dus, spune el, nu numai de s'lava cea mare VOlr fi păgubiţi

ci s-au înlăturat, de asemenea, judecata şi răsplătirea. Aşadar cei
au îndurat lipsuri şi dureri, iar cei răi, deşi dedaţi păcatului, nu vor fi
pedepsiţi... Dacă înviere nu există, oontinuă Sfîntul Părinte, zadarnică
este propovăduirea noastră (1 Cor. 15, 14, 13) ... Iar dacă Hristos n-a În-
viat, nici nu s-a născut şi nici l,a ceruri nu s-a înălţat>~. .
Negînd aoe,astă dogmă fundament1 ală,ca urmare a influenţ'elor ne
faste din partela unei ,anumite gîndiri profane, 'lumeşti, nu e de mirare
că activItatea acestor eretki «răstoarnă credinta unom». Verbul
înseamnă a răsturna, a ruina ,( o oasă, un oraş), a distruge şi exprimă o
acţiune puternică distructivă şi dăunătoare (d. Ioan 2, 15 pentru verb).
Cei oare se lalsă inHuenţaţi nu sînt prea numeroşi ('tlVWV), dar ei sînt
afectaţi în bunul cel illIai de preţ pe care îl au,În credinţa lor, oare echi-
valează cu învăţătura cea dreaptă şi sănătoasă primită de la Apostol.
«Dacă nu este înviere, spune Sf. Ioan Hrisostom, sînt ruinate toate cele
ale credinţei» 674.

2. Biserica lui Dumnezeu stă neclintită

pe temel1a ei
(2, 19-21).
2, 19: Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, avînd pe-
cetea aceasta: «Cunoscut-a Domnul pe cei ce sînt ai Săi» ; şi: «Să se
depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului». 20. Dar
într-o casă mare nu sînt numai \Tase de aur şi de argint, ci şi de lemn
.şi de lut i şi unele sînt spre cinste, iar altele spre necinste. 21. Deci dacă
cineva se va curăti pe sine de acestea va fi vas de cinste, sfinţit, tre-
buincios Slăplnului, potrivit pentru tot lucrul bun.
Variante ale textului. Vers. 19. In Sinaitkus (,corecturi) se cîrteşte
inainte de 'too~ o... 'tcx,~, iar în une le manuscrise '(Sinaiticus - co-
'ltcx,v 'tcx, , i

rectur,i 2 -, C - corecturi -, D - coreoturi 2 - !f, Vulgata etc.) se

introduce ')(cx,t înainte de eo)(cx,p"IJo'tov.
2, 19. Oricît de intensă şi de nefastă ar fi acţiunea unor eretici ca
Imeneu şi Filet, Biserica rămîne neclintită pe temelia lui Dumnezeu:
«Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă nedintită». Particula P.Sy'tOt
înseamnă: f,ireşte, fără îndoială, desigur, într~adevăr, ce-'Î drept, >e drept
şi este folosită de Sfîntul Apostol Pavel pentru ii introduce învăţătura
despre temelia cea tare a lui Dumnezeu, pentru însuşirea ei de a
exprima antiteza de şubrezenie«lumeştHor vorbiri deşarrte» (vers. 16)
ale ereticilor.
Departe de logomahie (vers. 14), de «lumeştile vorbiri deşarte»
(vers. 16) şi de 'erezie (vers, 17-18), rămîne ({temelia cea t'are a lui Dum-
nezeu» pe c'are este ,aşezată Biserica. Aceasta -este de neclintit. Fi'ecare
cuvînt din acest verset produce impresia de soliditate. Astfel Q'tspeo~,
care Îl1iSeamnă so.lid, tare, puternic (cf. Evrei 5, 12, 14 i 1 Petru 5, 9) ,şi
{}ep.eALO~, fundament, temelie, exprimă foarte clar idee,a de trăinide, de
lucru definitiv făcut (Luca 6, 48; 1 Cor. 3, 10, 11 i Efes. 3, 20 i 1 Tim. 6,
674. Ibidem.
 A Il-A A SFÎNTUtUI APOSTOL PAVEL CĂTRE TIMOTEI 21

11, 10). Acest ultim termen este totdeauna folosit de Sfîntul

~';r,{11!>1()1Pavel în sens metaforic (1 Tim. 6, 19; cf. &ef1sAtOm, Efes. 3, 17;
L 23), ,cel mai adesea in legătură cu Biserica (ef. 1 Tim. 3, 15; 1 Pe-
S ş.u.). Ace,astă temelie este «a lui Dumnezeu» ('Coo (500), nu a
oeea ce, de fapt, este oaracteristioa fundamentală a Bisericii
1 'I'im. 3, 15). Verbul folosit aici la indic1ativul perfect (eo'C'Yjxsv) îu-
1n cea mai mare parte a Epistolelor pauline : a sta ferm pe, a se
(d. Rom. 11, 20; I Cor. 7, 37; 10, 12) şi amplifică ideea de sta-
de poziţie definitivă a ceva.
Sfîntul Apostol Pavel raporte'ază termenul temeHe cind la Hristos,
care Biserica este zidită (1 COL 3, 11), cînd l,a ApostoU (Efes. 2, 20 ;
Apac. 21, 14). Această temelie este pusă de Dumnezeu, cum citim în
nostru, sau de Apostoli (Rom. 15, 20; 1 COL 3, 10). Exegeţii îşi pun
p.l'ohlema de a şti ce înţelege în acest text, Apostolul prin «temelie».
Âmhrosiaster 675. vede în temelia lui Dumnezeu crediill~a în oare sînt cu-
făgăduinţele lui Dumnezeu şi pe care nu o pot înfrînge născodrile
ale eI1eticiloL Sf. Efrem Sirul 676 vede în temelja lui Dumnezeu
predicare a adevărului evanghelic, iar Teodoret de Cyr nădejdea
«'că,ci, spune el, cine neagă învierea obştească, respinge Invierea
Hristos» 677. Comentatorii mai noi 678 referă cuvîntul Apostolului la
Efesului sau chiar la B1serică în general 679.
Temelia cea bare a lui Dumlllezieu este însemnată cu o pecete cme
'inconfundabilă. Termenul o<pp(rr[~ este folosit aici de Apostol pen-
a sublinia purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de cei aleşi ai Săi
care i-a deosebit de celilalţi oameni pecetluindu-i (II COL 1, 22), aşa
rttm, odinioară, prin pecetluirea tăierii împrejur, Avraam a fost a'les
~!p~ntru credinţa 'lui din vremea ne,tă,i,erii împrejur, ca să ne el părinte
el tuturor celor 'ce cred» (Rom. 4, 11). Folosind verbul o)Dpaj[~m, Sfîntul
Apostol Pavel defineşte cioilldiţia celui nou intrat în Biserică, prin Stin-
luI Botez, scriind efesenilor: «Am nădăjduit intru Hristos, întru care şi
voi auzind cuvîntul adevărului, EvangheUa mîntuirii noastre, crezînd in
ati fost pecetluiţi cu Sfîntul Duh al făgăduinţei» (1, 13). Aici pecetlu.
<:reştinului apare identică cu primirea botezului ca urmare a nă­
d{~jdti în Hristos şia credinţei în cuvîntul adevărului evanghelic, mij-
h)a,ce sigure de re-cunoaştere a celor despre care Sfîntul Apostol Pavel
vorbeşte atunci cînd citează un text din Numeri 16, 5: «Cunoscut-a
Domnul pe cei ce sînt ai Săi 680. .
Verbul jtvdJoxm are, aici, sensul de a recunoaşte, a identifica. Acest
înţeles este întîlnit mai cu seamă în scrierile Sf. Ioan Evanghe'listul pen-
tru exprJmarea ideii că Păstorul cel bun cunoaşte oile Sale, precum şi
675. Com. la II Tim., Migne, P. L.. XVII, 516.
676. Sf. Efrem Sirul, Comment. in Epist. Pauli llunc primum ex Armenio in ta-
IInum Sermonem a patribus Melihitaristis trunslati, Venetiis, 1893, citat la 1. Knaben-
bl)uer, op. cit., 320 ; P. Dornier, op. cit., p. 217.
677. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 844.
678. Cf. C. Spicq, Sainl Paul. tes epîtres paslorales, vol. II, p. 759.
679. Drach, op. cit., p. 634.
680. 1. CI. Fillion, op. cit., p. 506. De notat că în Septuaginta întîlnim, (; eE'):: iar
IIJ text paulin K6plO~. •
 Pr. Proi. GHEORGHE SÂRBU

oile 11 cunosc pe El (Ioan 10, 14) şi a ideii că Tatăl cunoaşte pe Fiul (

15). tn formă negativă, acelaşi verb este folosit de Mîntuitorul pentru
arăta inoapaCiitateacelOir care nu pot recunoaşte pe Tatăl în HulI (1
14,7, 9). Păzirea poruncilor (1 Ioan 2, 3, 4) şi acuvintellor ,lui •
este semnul că cineva L-'a eunoscutpe El (cf. ,3, 6). Cel mai sigur
a,l faptului 'că oinevae 'cunoscut de Dumnezeu este laloela că H iu
pe Dumnezeu (1 Cor. 8, 3: «!Dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acelae
cunoscut de El»). Faptul că Dumnezeu cunoaşte «pe ceice sînt ai Săi»
adică pe creştini, se mateTiilalizează prin purtarea Sa de grijă faţă de ei,
prin dragostea lui Dumnezeu vaţă de Bis,erica Sa (Martei 6, 18).
Creştinii au fost întăriţi, cum spune Sf. Ioan Hrisostom 681, pe
melia credinţ,ei, fiind firi puternioe 'care nu se clatiină în faţa Încercărilor
mre vin din partea eretidlor.
Al doilea citat : «Să se depărteze de Ia nedreptate oricine cheamă
numele Domnului» nu se întîlneşte oa atare uicăier,iîn Vechiul Testra-
ment 682. Prima sa parte Ise inspiră din Psalmul 6, 9 şi Isaia 52, 11, :iar
cea de-a doua din Levitic 24, 16 (Septuaginta) şi Isaia 26, 13; Numeri
16,16 683 • Textul peaare unii interpreti îl consideră a fI extras dintr-un
imn creştin 684, începe printr-un imper.ativ aorist : &'ItOat7)tw (deJa arp[at'Y/!l-t)
adresat «,celor ce cheamă numele Domnului»,adică ,a,celora care, înmod
real sînt 'închinători ai lui Dumnezeu cel adevămt, sep.arîndu-sede cei
ce s~au îndepărtat de adevărata credinţă (cf. I Cor. 5, 11 ; 6, 9~1.1 ,i 10,
21; II Cor. 6, 14 ; Efes. 4, 30-31 etc.). Aoestorra li se cere, ca semn aiI
apantenenţei ,lor la Biiserică, să se îndepărtez'e de nedreptate (allLxta).
Regula contextului ne îndeamnă să vedem în «nedreptatea» de care vor-
beşte aid Apost,olul, învăţătma eretică mai ,ales cea cu privire la în-
vieTeia morţilor (vers. 18). Ereticii sînt cei ce «ţin nedreptatea drept ade-
văr)) (Rom. 1, 18). Sf.Ioan Hdlsostom spune că semnul temeHei puternice
este tocma,i acea.stă îrndepărtare de nedreptate. Oricine este nedrept nu
are temelie; iar cel ce lucrează nedreptatea nu me pecetea lui Dum-
nezeu 685. .
2, 20. Apostolul .îşi continuă ideea din vers. 19, scriind: «Jar într-o
casă mare ('Ev !l-$1aA~ os OlxtCţ) nu sînt numai vase de aur şi de argint,
ci şi de lemn şi de lut». Cuvintele Aposto1lului privesc, fără îndoială, di-
versitatea firii lşi comportamentului uman, mai 'cu seamă faţă de adevă­
rurile religioase şi morale.
Referindu-se la expresia «într-o casă mare», Sf. Ioan HrisOls'Îom facce
precizarea: «AicL. el (ApostOllul), nu vorbeşte de Biserică, ci de lumea
între1agă» 686; Căci, continuă mar'ele Părinte bis~ricesc, ~fîntll:l ~a:rel ar
vrea ca în Biserică toahe vasele să fie de aur Şl de argmt, ŞI mCl unul
de lemn sau de lut, căoi unde 'este Trupul Ilui Hristos, unde e Biserica
681. Com. Ia II Tim., Migne, P. G., LXIl, 627.
682. P. Domier, op. ci!., p. 218.
683. Ibidem.
684. H. Biirki, op. ci!., p. 66. In aceJaşi sens, se exprimă. Dibelius, Meinertz, Bardy,
Boudou, Hanson. Cf. C. Spicq, op. ciL, vol. II, p. 761.
685. Com. Ia II Tim., Migne, P. G., LXII, 627.
686. Ibidem, Migne, P. G., LXII,629j ef. şi Teodoret de Cir, Cam. la II Tim., Migne,
P. G., LXXXII, 844; Ecumeniu, Com. Ia II Tim. Migne, P. G., CXIX, 217 j Teofilact
al Bulgariei, Com. Ia II Tim., Migne, P. G., CXXV, 112.
 A lI-A A SFINTULU1APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI ' 23

, FeCliolară our.ată, neavînd întinăciultle 'sau prihană sau

aices't fe{[ (UCor; 11, 2; Efes. 5, 27), acollO nu trebuie să se
lemn sau de lut» 687. Continuîndu-şi i'deea, preluată de toţi
torii bisericeşti greci/Sf. Ioan Hrisostom precizează că în
şivanitosul,şi negustorulcon~ituie, într-un fel, ,factorI
lao anumită propăşire, cel puţin pe planul vi~ţii ma-
din punct de veder'e religio.s, ei nu au un rol de seamă &88.
&89, într-un comentariu mai lung decît de obicei, rapor-
. cuvinte ale Apbstdlului '1a Biserkă şi la credincioşii săi
întfie ei, ,în 'ce priveşte practire.area .virtuţii; în aCielaşi
şi Teodorde Mopsuestia 690. In cQntinuare, Ambwsiaster
cnvasele de ,aur şi de argint pe creştinii pUni de virtute, iar
de lemn şi de lut, pe oei ce nu săvîrşesc binele, pe cei păcă­
în la'cest sens, situaţi,a existentă în epoca apostoUcă în Bise-
1li; ,cum este descrisă de Apostolul, neamurJ10r în 1 Corin-
Isînt mustr,aţi pe faţă ;cei ,ce s~cabăteau de la regulacredihţe'i
tei trăiri. In templul dela Ierus,aJlim, «11n al cărui tipera'iBisei"lcaw,
" «din ia căror rădăcină er,au Imeneu,$i Filabi (vezi v'ers.
ca şi unii din Corhit (ICor. 15, 12), se îndepărtau' de dTj;!apta la
tăgăduind Î!Ilvie.rea~ In conduzi,a l'a a~plul său comentariu,
pr'ecize,ază: «Nu vorbeşte ,aici (ApQstolul) despre 'lumea
. Ci despre Biserică» &91. A:ce.aslă din urmă opinie ,este susţinută
<comentatodi mai noi &92. .
'(::e priveşte sensul termenului ax.e[lo~ trebuie pr,ecizat ,~ă el'de-
,,'Itn:Jln€!ază nu numai vase.le, ci şi celela:l(te uneItetrebuitoare Într-o gos-
în deosebi mobilLier, dar şi instrumentele de luc;ru, ustensilele,
cuvînt, întregul invent,ar neceisar bunei desfă'şurări a unei acU-
gospodăreşti .003.
Dintre aceste unelte, unele sînt «de aur şi de argint», iar altele «de
şi de lut» i unele «sînt spre cinste, iar altele spre necinste»; 'În
",,,,..'..nuu 9, 21-23, Apostolul a vorbit deja despre vase «de cinste şi de
despre «vas'ele mîniei Sale», şi despre «vasele îndurării». 'Dar
este -alta, Apostolul arătînd atunci că Dumnezeu este atot-
Din textul nostru trebuie' reţinut însă că, în Biserică, sînt două
~------
!'I8? Com.la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 629-630.
,688. Com. la Il Tim., Migne, P. G., ;LXII, 630.
689. Coin.,la II Tim., Migne, P. 1., XVII, 518-519.
690. La 1. Knabenbauer, op. cit., p. 320.
691. Com.la II Tim., Migne, P. 1., XVII, 519. Ambrosiaster nu citează un loc
anume din această epistolă şi nici o situaţie precisă, dar, desigur, el se referă la
pAcatele săvîrşite de creştinii din Corint (ef. 1 Cor. 5, 1 Ş.u.; 6, 9 etc.). Actualizîndu-şi
tomentariul, Ambrosiaster aminteşte de greşitele învătături ale lui Novatian.
" 69,2. L.-Cl. Fillion, op. cit., p. 506; A.-F. Maunoury, Commentaire sur les Epîtres
fie.SaintPaul a Timothee, a Tite, a Phnemon, aux Hebreux, Paris, 1882, p.193 i J.-A.
petit, op. C;it., voI. XVI, p. 41,3 nota 5 i N. Brox, op.cit., p. 249; H. Biirki, op. cit.,. p.
1'18; J. Reuss, op. cit., p. 57; W. Barc1ay, op, cit., p. 165; F. D. Gealy şiM.P. Noyes,
op• . cit., p.493; P. Dornier, op. cit., p. 218; 1. Knabenbauer, op. cit.,p. 320; ct şi {Dr.
:1. Olariu, op. cit., p. 255; C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 761 etc.
693. Vezi C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 762.
 Pl.Prof. e;HEORGHE SARBU

categorii de creştini, unii care trăiesc conform învăţăturii celei

rate, iar alţii, ca Imeneu şi Filet, care se îndepărtează de la aceasta
chiar o falsifică 694.
In prima categorie, a «vaselor spre cinste», se cuprind ,acei
doşi ai Biseridi care se ,curăţă de păoate, îndepărtîndu-se de ,s
răului, iar în 'cea de-a doua, a celor «spre neciste», se cuprind păcătoşii,
care, rămînînd în Biserică, au p'Osibilitatealsă se îndrepte, să se.cureţ'e,·
spre a deveni şi 'ei v,alse de cinste (versetul 21). Din Biserică, deci, nu
pal1te numai cei drepţi,ceia.leşi sau sfinţi, ci şi cei păcăt'Oşi (Matei 9,
12;13, 47-50; 1 [Tim. 1, 15), că'Oi nu este nimeni fără de păcat (I,acov
3, 2; 1 Ioan 1, 8-10). Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci în-
dreptarea lui (Eze,chiel 23, 11 ; 1 Petru 3, 9), iar această îndreptare nu
se po'ate dobîndi dedt în Biserică şi prin Biserică, unde se săvîrşeşte lu-
crama Sfîntului Duh (Ioan 20, 22-23).
Vers. 21. Versetul constituie o concluzie la cele spuse mai înainte,
îndeosebi în vers. 20. Apostolul atribuie omului rolua principal îlll .st,a"
bi1irea poziţiei sale nu numai în Biserică, dar şi înaintea lui Dumnezeu.
«Deci, dacă cineva se va curăti pe sine de acestea, va fi vas de cinste».
Sf. IOlan Hrisostom subliniază în 'c'Omentariul său la aceste ,cuvinte ,a,l,e
Apostolului neamurilor: «Ai văzut că a fi de aur Isau de lut nu este
de Ja natură, nici din Vreo constrîngere oareoare, ci numai din voinţa
noastră» 695. In creştinism, lasă să se înţeleagă marele Părinte biseri-
ceSc, oricine poate deveni, prin voinţ,a sa, vas de aur. însuşi marele Pla-
veI a fost vas de lut, dar a dev,enit de ,aur, ,aşa cum Iuda, car,e fusese vas
de aur s-a făcut va's de lut 696. «Aid, conchide Sf. Ioan Hriso:stom, (Pa-
vel) vorbeşte despre libem llloastră voinţă (1tSPl. 1tpoatpeasOl~) 697, Refe-
rindu-se la vocabularul fOllosit de Sf. Ap'Ostol P.avel aici, Sf. Ioan Hrt·
sostom remarcă fo1osirea termenului 6'X'Xa&cip'Yl (,aoristui conjunctiv de
la ixXIl&a(poo), care subliniază mai mult decît xa&ciP'Yl i<leea de purificare,
de înlăturare a necurăţiei, mai ales în ordinea morală şi religioasă. De
altfell, intregul v'Oc,abu1ar folositaid de Apost'Ol întăreşbe şi reliefează
ideea de pregătire multiplă,conştie[ll'tă şi totală a cr,eştinului, în scopul
de 'a deveni vas ales pentru primire,a adevărului ev,anghe1ic. Astfel, exx!X-
&ap'Yl eao'toy ă,1tO 'tOU'tOlY ,indică TlU numai 'O curăţire totală ]n profunzime,
de tot ceea ce poate Întina 'chipul adevărerlei vi,eţuiri ''CTeştine, dar şi o
îndepărtare, o ferire de orice cont,act cu falşii învăţători, «vase ale ne-
cinstei», surse ,a:l,e cont,aminării (II Tes. 14 i .cf. T Cor. 15, 33 698 , '00 şi
de «,}umeşti.le vorbirJ deşar:te» (vezi vers. 16). Un astfel de creştin, de
slujitor bisericelsc devine prin Icurăţire «'Vas 'ales» (axeoo~ hAorYi~). pu·
tind îndepilini cela mai înaltă misiune în Biserkă, aceea de propovădui­
tor a'l adevărului evanghelic. Prin efortul făcut în la,ceaS/tă dire1ctie,creşti-
694. Fer. Augustin, Serm. XV, 2, Migne, P. L., XXVIII, 116.
695. Com. Ia II Tim., Migne, P. G., LXII, 630.
696. Ibidem, Col. 630-631.
697. Ibidem. 631. In. acelaşi sens se exprimă, de asemenea, Teodoret, Com. Ia II
Tim., Migne, P. G., LXXXII, 844 i Ecumeniu, Com. la II Tim., Migne, P. G., CXIX, 220 j
Teofilad, Com. la II Tim., Migne, P. G., CXXV, 112 şi Ambrosiaster, Com. la II Tim.,
Migne, P. L., XVII, 529, care spune că chiar Imeneu şi Filet se puteau curăţi dacă vo-
iau i Teodor de Mopsuestia, cit. la 1. Knabenbauer, op. ci!., p. 321.
698.C. Spicq, op. cit., val. II, p. 763.
 EîlmSl0LA A Il-A A SFiNTULUI APOSTOL PAVEL CĂTRE TIMOTEI 25

f,dar,1n primul rînd, s.lujitorul bilsericesc devine «vas de cinste.(oxe1)o~

~j,p..q.,;), dar mai 'ales «sfintit» (-YJila;ap.s'lo'l, p,articipiul perfect pasiv
{IX &:rttlCID) consacrat unei lucrări dumnezeieşti, cum erau vasele din
dedicate cultului divin. Acest vas «sfinţit» este «trebuin-
stăpînului» (eoXP1l0'Cov 'Ciji aea1t6'C~; ef. Filimon, vers. 11 ; I Tim. 6, 1 ; II
11 ; Tit 2, 9), spre deosebire de vase,1e de neciste (vers. 20), care
că nu sînt ll1e,ceSar,e proprietarului lor, dar pot să pună înpe,-
celeillawte vase cu c.a're stau împreună, pr,in coniaminare. Acest
este «potrivit pentru tot lucrul bun» (el~ 1tfi'l apiov aia;{}ov -YJ'Colp.aop.e-
ci. II Tim. 3,17; II COL 9, 8; Col. 1, 10; Efes. 2,10). Sf. Io,an Hrisos-
/, .. ",,'1'" sublini,ază că, deşi toate v,asele sînt într-un fel folositoare, chiar cele
şi de lut, .numai vasele de cinste, sfinţite, trebuincio,ase Istăpî-
sînt potrivÎ1te pentru tot lucrul bun, pregătite adică să îndepli-
orice lucrare şi să suporte orice încercare, fie moartea, fie mu-
fie fecioria sau orice alt lucru bun 699.

Purtarea adevăratului slujitor bisericesc faţă de cei îndepărtaţi

de la dreapta învăţătură
(2, 22-26)
Iar de poftele tineretelor, fugi, urmează dreptatea, credinţa, dra-
IJU'"'<o '.<. cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. 23. Iar de
nebuneşti şi neînţelepte, fereşte-te, bine ştiind ceI sînt prilej

24: Slujitorul Domnului nu trebuie însă să certe, ci să fie blînd

de toţi, destoinic să dea învăţătură, răbdător, 25: Cu b1îndete în-
pe cei potrivnici că, poate, Dumnezeu le-a da pocâintă spre cu-
adevărului. 26: Şi să devină din nou conştienti odată izbăviti
cursa diavolului, care îi ţinea priIJIşi, supuşi vaii lui.
Vmiante ale textului. Vers. 22, prezintă în locul textului 'tIDV e1tlXa;-
întîlnit în cele mai importante manuscrise şi traduceri (N, D,
88.181, 614, 629, 630, 1241,1739, 1881, 1962, 1984,2127,2495), în
într-o partea manuscriselor Itlalei, în V111gata, într-o parte a
traducerii Siriace Peşito, Coptă bohairică, g'0tă,armeană,
Ambrosi,aster, Hrisostom - c'0ment,ariu, Eutalie, Ioan . Damaschinul,
următoarele variante: 'tau xlIAOUp.svov (manuscrisul minuscul
considerată de speda1iŞl1:i 700, ca fiind o greşeallă ortografică; 1tIIV-
'Cill'l e1tlXIIAoup.e'lillV, în C, G (care omite, ca şi F 'tID'I), I, 048, 33, 81,
326, 330, 436, 451, 1877, 2492, ms. g ,al Uale,i, Siri1aca harcleană, copta
1ii".Ihidkă .şi bohairică (unele manuscrise), etiopiană, Hrisostom - textul,
Teodoret. Această variantă este ,explicată ca o influenţă a tex-
din Rom. 10, 12 sau acelui din 1 Cor. 1, 2 701 • In sfîrşH, la verset111
apare varianta 1taV'CillV 'tID'I cqa1till'l'till'l în Codex AleX!andrinus (A), de-
sub influenţ'a textului din Efeseni 6, 24.
699. Cam. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 631; CL şi Ecumeniu, Cam. la II Tim .•
P. G., CXIX, 219; Teofilact, Cam. la II Tim .• Migne. P. G., CXXV, 112.
700. Bruce ,M. Metzger, op. cit., p. 648 i Drach, op. cit., p. 635.
701. Ibidem.
26 Pl. Proi. GHEORGHE SARBU

În versatul 24 'e de notat vadant,a 'I'lj1tLov(prunc) pentru textul

V,adant,a 'I''11tLO'I se~ntHneştein D (carecturi),F. G.
In versetul 25 a pr,imă variantă se întîlneşte lîn Vullgata care, în lac
de potrivnici (a'l'ttBta'tt{}sp.sVOtl~) prezintă textul qUi resistunt veritatî,
cei ce se apun adevărului, variantă pe care n-a mai întîlnim în altă
parte. A dau'a varilantăa. 'a'ce:stui versei: ,în lo.c de textul am'lj, ,atestat
înN carecturi, A, C, D, corecturi, F, G, 81, 104 etc., se întîlneşte farmâ
amîn N a daua carelCtură, D a daua corectură, K, 17, fiind preferată
de van Sadelll înt,exrtulcritic al Naului Testament pe care Il-a editat în
1913. Dar Tischendorf, Bower, Merk, Nestle, Lock, Parry preferă am'lj =
aOL'lj, apt,ativ elenistic rar, dar care se întîlneşte totuşi în ;alte trei oazuri
în Pastorale (toate în II Timatei 1, 16, 18 şi 4, 14; ef. Rut 1, 4, 9; 2, 18) 702.
Perkapa este un adevăr.at ghid pastafia'l pentru slujitarull. biserkesc
care trebuie să readucă la adevărata învăţătură pe cei căzuţi în mre:..
jelle~ntinse de falşii învăţători. Timotei oare se afla în fruntea uneia din
cele mai importante comunităţi creştine din epoca apostoli că, deşi nu
avea a virstă înaintată, se învredniceşte să pr,imească din paf'tea :învă­
ţătorului său, Sf. Apostol Pavel, îndrumări pastoralle .car'e, fără îndai,a,lă,
îi puteau asigurla o mare superiaritate faţă de f.al,şii :învăţători din Bise-
rica Efesului. lndrumările Apastolului poartă peoetea unei uriaşe expe-
rienţe misionar'e care, împărtăşite direct, nu puteruu să aibă decît o in-
fluenţă binefăcătaare asupra lui TimO'tei ; de a'ceea CiI este îndemnat la o
canduită şi activitlat,e pline de înţelepciune şi tact pastoral.
Vers. 22. tn lunare a ce se împlineşte în Biserică pentru îndreptarea
celor rătădţi de la adevărata învăţătură, un raI fundamental îi revine
slujitorului b,iserice1sc. De aceea primul gînd al Aposto.lului, preocupat
de situaţi,a dificilă în care se gălsera comulllHatea creştină a Efesu.lu.i, se
îndmaptă spre pers.oana episCiopului acestei ,cetăţi: «Iar de paftele tine-
reţelor, fugi» (t&~ as 'Ism'tspLxllC; - termen folosit numai aid în Sfîrrta
Scriptură - hL{}tlp.[a~ rpso"(s). Se şHe că Timotei era tînăr (1 Tim. 4, 12;
cf. 5, 1-2). Deşi expresi,a «poHre.Je tinereţelor» are adeseaînţ'c-Iesuil de
excres de senzualitate 703 (cf. I Tim. 6, 9 ; II Tim. 3, 6 ;4, 3 ; Tit 2, 12 ; 3,
3), aici se pare că Apostolul nu se referă la acest înţeles al termenului
€1tL~op.[a, ci, mai curînd, la acele porniri ale omului, care, în tinereţe,
sînt mai evidente, ca intransigenţa, nestatornicia, zelul tineresc, fuga
după noutate cu arice preţ, instabilitate a, lipsla de măsură şi tact 704, exa-
gerările de orice fel, într-un cuvînt «orice fantezi,e a tinereţii» ( rpczv'taolaC;
\lem'teptxci~), cum spune Sf. Ioan Hrisostom 705. Aceste tră,sături negative
se întîlnesc uneori, cum notează acelaşi mare Părinte bisericesc, şi la cei
în vîrstă 706. Este deosebit de preţios sfatul dat llui 'Timotei pentru că,
deşi tînăr, acesta ,avea, ,l,a Efe's,o deosebită răspundere faţă de păstrarea

702. Vezi Septuaginta, ed. cit., p. 496-497; eL e. Spicq,op. cit., voI. 1, p. 309.
703. P. DomiN, op. cit., p. 219.
704. e. Spicq, op. cit., voI. II, p. 764; P. Dornier, op. cit., p. 319; F. D. Gealy,
M. P. Noyes, op. ci!., p. 494; ef. Teodor de Mopsuestia, cit. la 1. Knabenbauer, op. cit.,
p. 321 ; J.-A. Petit, op. cit., p. 413 i L.-Cl. Fillion, op. cit., p. '507.
705. Com. la II Tim., P. G., LXII, 631 ; ef. Ecumeniu, Com. la Il Tim., Migne, P. G.,
eXIX, 220; Teofilact, Com. la II Tim., Migne, P. G., exxv, 112-113.
706. Com. la Il Tim., Migne, P. G., LXII" 631.
 A II-A A SFINTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 27

de credinţă şi orice eroare putea să pună în ,cumpănă tocmai

de mare pret al Bisericii: păstrarea> unităţii în credinţă a tu-
tli!edind.oşiloL. ~
(:uvintele adresate în continuare lui Timotei întregesc sfatul de mai
adîndndu-i înţ'elesul: «Urmează dreptatea, credinţa, dragostea,
cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată» (ef. 1 Tim. 6, 11 ;
13-18, considerat cu dreptate ca un bun comentar la acest
«Cînd zice «dreptat'e», comentează Sf. Ioan Hrisostom (Pavel),
..."".'"J.,'''''.,'''' totalitatea v,irtuţi1or : vi,aţă eVlavioasă, credinţă, dragoste, blîn-
Sau, cum notează Ambrosiaster 709 «cine a ,ales dreptatea nu va
nimic> împotriva ei». ÂLltIXtooOV'Yj contrastează cu aOLlttIX din vers.
'la care trebuie să se îndepărteze «oricine cheamă numele Dom-
Dea,ceea, pe lîngă sensul mor,al de virtute, prin «dreptatea» de
se vorbeşte aici trebuie înţeleasă şi 'adevărata, dreapt,a învăţătură,
oum aOLltla din vers. 19 înseamnă şi falsa învăţătură, erezia.
şi în 1 Timotei 6, 11 (d. şi 4, 12), Apostoh111 îndeamnă pe ucenicul
să· urmeze nu numai dreptatea, ci şi «credinţa, dragostea şi pacea
cei ce cheamă pe Domnul cuinimă curată». Comentînd aceste ulltime
Sf. Ioan Hri'sostom, ţine să facă unele precizări importante: «Să
Incr'edere nu în 'cel ce îl invocă (pe Dumnezeu) oricum, ci 'cu 'oei fără
iJrlhană, cu cei curaţi la inimă, cu cei ce nu au nici o viclenie în suflet,
cei ce se ,apropie de noi în pa,ce, cu cei 'oe s'înt liniştiţi, cu aceia să
lao'la'ltă, cu ceilalţi nu :trebuie să fii blînd, d să fii în pace numai
îţi stă în putinţă» 710 (cf. Rom. 12, 18). V,irtuţile pe care Sfîntul Pav'el
1.~\ cere ~ui Timotei s:înt indispens'abile unui slujitor biser,i'cesc (ef. 1 Tim.
5 I 6, 11), pentru reuşita lucrării lui preoţeşti (vezi vers. 23; 1 Tim. 6,
«Cei ce che,amă pe Domnul 'cu .inimă cuwtă» (d. Fapte 2, 21 ; Rom.
12; 1 Cor. L 2) sînt creştinii 'autentici (Fapte 9, 14, 21 ; 1 Cor. 1, 2),
fiind Domnul (Rom. 10, 9; 1 CoOL 12, 3) 711. În Vechiul Testament,
(3, 5) procllamă că toţi oei ce vor chema numele Domnului '(Iahve)
vor mîntui; :iar Noul Testament vaaplioa Persoanei Mîntuitorului
toate textell'e oare lan!terior, vizau pe T'ahv,e 712 (d. Fapte 2, 21 ; 4, 12;
16; Rom. 10, 13; 1 Cor. 1, 2).
2, 23. Sfîntul Apos'to:l Pavel revine adesea, în Epistolele pastorale,
tlSUpra ,inutillităţii şi primejdiei pe care o r,eprezint~ pentru creştini con-
troversele şi discuţiile inutile, neziditoare (ef. 1 Tim. 1, 4 ; 4, 7; II Tim.
16; Tit 3, 9). Cel mai lCl!desea·, asemenea controverse tulburau pa'cela
sînul comunităţilor creş1ine, «discuţiile şi certurme de cuvinte» fiind
considerate de Apostolul nelamurilor o .adevărată boală din oare por-
[ieSC : 'ce,ar'ia, pizma, defăimarea, bănuieili,le videne (cf. 1 ,Tim. 6, 4).

707. H. Roux, Les Epîtres pastorales, Geneva, 1959, p. 134, cit. la P. Domier, op.
cit., p. 219.
708. Com. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 631; Teofilact, Com. la Il Tim., Migne,
1). G., CXXV, 113.
709. Com. Ia Il Tim., Migne, P. L., XVII, 520.
710. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 631.
711. Cf. P. E. Langevin, Ceux qui invoquent le nom du Seigneur, în «Sciences
}:ccJesiastiques», 1967, p. 323 ş.u., cit. la C. Spicq, op. cit.. voI. II. 764-765.
712. P. Dornier, op. cit., p. 220.
 28 Pl. PlOi: GHEORGHE SARBU

In aceas(Ui ultimă Epistolă 'a sa, Apostolul neamuriJor revine cu ace-

eaşi vehem~nţă de totdeauna prevenand încă o dată pe Timotei, epis-
cDpul Efesului, ,asupra primejdiUor 'acestDr certuri şi cDntroverse pe care
le intreţineau unii creştini, pmveniţi, fără îndoi'aIă, din cercuri aIle unDr
sofiştd gred, în mDd deDsebit din şCDa.la din Elea 713, După cum se ştie,
ZenDn din Elea, unul dintre fondatDrii 'acestei şcoli, se îndeletnicea mai
puţin cu a fl.a rea ,adevărului, decit cu punerea în dificu:tate a adversari-
lDr săi prin argumente înşellătDare 714, Aicestea sint 'aşa-num[tele aporii
care echivlalează cu aducerea gîndirH într-o adevărată fundătură 715,
Sfîntul Ap'ostol Pavel se folDseşte pentru a denumi aceste «ce,rce-
, tări» de termenul grec C'lj1:'Y)at<;, 'cercetar'e mai 'a'les fHosofircă dar şi juri-
dică (cf. Fapte 25, 20 716 • În NDUI Testament, termenul este întî1nit cu
Sensul de neîntelegere(:Ioan 3, 25 1 F'apte 15, 21 28, 29). Sfîn<l:ul ApostDl
Pav'el ilfolDseşte numai în Epistolele pastDrale de trei Dri şi, de fiecare
dată, cu sensu1 ÎJntîlnit şi in textul de care ne 0cupăm (vezi şi 1 Tim. 6,
4 1 Tit 3, 9). Aice,s'tor «,cer,cetărin, Sfîntul Apostol Pavel le 'apltică, pentru
a le defini mai bine, două epitete. Primul este tLwp6<; care înseamnă: ne-
bunesc, nechibzuit, fără judeca<l:ă, nesocotit, absurd şi e referit de Sfîntul
Apostol Pavel la speculaţi'i,lepseudo-teo'logice care ,aduc dezbinări şi
grave prejudicii dimatului de pace şi înţelegere din comunităţile creştine
(ef. şi Ti<l: 3,9, unde Întîlnim o paralelă la textuU de care ne ocupăm). De
acee'a, unii exegeţi amtă că cei oaracterizati prin acest termen negau
adevăruri evidente şi conforme bunului simţ comun 717.
Termenul a1tIX[~etl'Co~ înseamnă: ignorant, fără (cultură, neînvăţat 718
şi este întîlnit numai aici în NOllil Testament. Eutimie Zigabenul 719 spune
că cei oaraoteriz,aţi astfel de Sfîntul Apostol Pavel Nau 'avizi de g.loTie
şi de spirit de ce,artă (ef. 1 Tim. 1, 41 4, 7; 6, 7). Ei nu înţelegeau învă·
ţătura creştină pentru că se lăslau călăuziţi «de duhuri[e cele înşe~ătoare»
(I Tim. 4, 1), luînd aminte Ia «basmele cele lumeşti şi băbeştbl opuse
dreptei credinţe (4, 7). Gîndirea 'acestora nu e,ste disciplinată de logkă
şi de aprofundare, cum remarcă un teolog modern 720. De toate 'aceste
nebuneşti ,şi neînţelepte dispute să se ferească Timotei (1tIXPlXt1:00) de la
1ClXpIXLteta{}at - 1 Timotei 4, 7; 5, 11 1 Tit 3, 10), cum î,l îndeamnă Aposto-
lul în mod energic, prin ,acest imper,ativ prezent.
713. A.-F. Maunoury, op. cit., p. 496.
714. Ibidem. Platon ne relatează că, în felul acesta lui "Zenon îi reusea, prin
această artă, să prezinte ascultătorilor săi acelaşi lucru ca fiind egal şi neegal, ca
unitate şi multiplu, ca nemişcat şi mişcat!> (Phaidros, 261 D, cit. la Diac. Prof. Df. Ni-
colae Balca, Istolia filosofiei antice, Bucureşti, Editura Institutului Biblic, 1982, p. 48).
715. Diac. N. Balca, op. cit., p. 48.
716. V. Platon, CratiJ 406 a, Timeu 47 a, RepUblica 336 e, 368 e, cit. la A. Bailly,
op. cit., p. 883.
717. A-F. Maunoury, 0p. cit., p. 196; H. v. Soden, Die BIiele an die Kolosser,
Epheser, Philemon, Pastora/bIiele, in «Handkommentar zum Neuen Testament», 2 Auf-
lage, Leipzig, 1893, p. 196.
718 .. Ambrosiaster (Com.· Ia Il Tim., P. L., XVII, 620) traduce acest termen prin
ineruditas.
719. Cit. la 1. Knabenbauer, op. cit., p. 322-323.
720. H. v. Soden, op. cit., p. 196.
 liJ'ilSTOLA A Il-A A SFINTULUI APOSTOL PAVEL CĂTRE TIMOTEI 29

Ioan Hrisostom apwfunde1ază, ca de obicei, înţelesu'l cuvintelor

neamuri1lor, spunînd: «A,i văzut cum îl opreşte peste tot de
dIsputele zadarnice? Aceasta o face Apostolul, nu pentru că Timotei
f:!ra destoinic să respingă cercetările cele nebuneşti; era destul de
dar el ştia că astfel de «cercetări» sînt fără nici un fel de
şi devene'a deci de prisos întru totul de a se ang,aja în asemenea
zadarnice, dan care, pînă la sfîrşit, nu rezul,tă nimic bun, ci numai
zadarnică, batjocură şi sudallmă» 721. Eutimie Zigabenul sub-
UUHU..U pe bună dreptate că cei ce se dedau ila aceste polemici ,şi dispute
nu urmăresc decît să-şi afirme aşa-zisa lor cultură filosofică şi o
deş'artă 722.
Timotiei ştie dinîndelungata sa experienţă misionară şi p,astorală
este sensul expresiei staw~ 8'tl) că aceste polemid zada.rnice
de 'O parte izvorînd din necredinţă, iar pe de alia, din erezie, cum
caracterizează Ambrosiaster 723, nu aduc decît lupte, certuri, vrajbă
ceea ce dă Bisericii un ,aspect în contr,adicţie cu chipul său de
a pădi, echiQibrului şi înţelegerii depline dintre membrii ,ei.
2, 24. Faţă de cei ,avuţi în vedere în versetul 23, oare manHelstau
de gîlceavă, slujitoru[ biserkesc trebuie să arate ataş'ament faţă de
morale cum sînt pacea şi blîndeţea. Insăşi expresia «slujitor al
J)omnului" (aOOAO~ Kopioo), întîlnită, în această formă, numai aici în
Testament este de natură să arate starea de totală subordonarea
fJlistorului spiritual faţă de Dumnezeu, cărui.a ii s'lujeşte, deoarece 800AO'
tnseamnă, în primul rind: rob, sdav, slujitor intru totul devotat stăpînu­
său 724. Aceast~ supunere necondiţionată faţă de Dumnezeu Căruia
aparţine slujJ1:orull bisericesc (Rom. 1, 1 ; 1 Cor. 7, 22; II Oor. 4, 5 I
Gal. 1, 10) exelude orice manifestare a egoismului, a U!l1or orgolii şi am-
biţii personale, lăsînd 100 dragostei care «nu caută ale sale, nu se
tlprlnde de mînie» (1 Cor. 13,5).
In această lumină trebuie deci să vedem înţelesul interdicţiei pau-
«slujitorul Domnului nu trebuie să se certe" (p.axea3cu. infinitivul
prezent de la p.axop.ct\, a se [upta, a se cert,a, a se 'afll:a in conflict, a Uupta
in concurs etc.). Acesta t~ebuie nu numai să se fereaslcă de certuri, de
lupte decuvin1e, ci el 1:rebuie să fie «blînd foţă de laţi» (cf. 1 Tes. 2, 7).
Sf. Io,an Hrisostom spune că slujÎ'torul Dumnezeului pă,cii nu se poa-
certa chiar dacă, în altă parte, Apostolul îi îndeamnă pe slujitorii
bh'iierioceşti (1 Tim. 4, 12; Tit 1, 13; 2, 15), să mustre sau să certe pe
ce se abat de la dreapta credinţă sau vieţuire. «Certarea cea m,ai
aspră, spune marele tîlcuitor laI scrierilor Sfîntului ApOs1:,ol Pavell, care
tnaicu seamă poate îndrepta pe cineva, esr\.e cea făcută cu blîndeţe.
Este posiMl !Să cerţi pe cineva mai cu folos, dacă fad' aceasta cu bUn-
d:eţe, decît cu o asprime prea mare» 725. Purtarea cu blîndeţe intregeşte

721. Com. la Il Tim., Migne, P. G .. LXII, 631 i Teafilact, Com. la II Tim., Migne,
p, G., CXXV, 113.
722. Com. la 11 Tim., cit. la 1. Knabenbauer, op cit., p. 322-323.
723. Com. la II Tim., Migne, P. L., XVII, 520.
724. A. Bailly, op. cit., p. 535.
725. Com. la II Tim., Migne, P.G., L.XII, 632 i ef. şi Teomact, Com. la II Tim.,
Migne, P.G., CXXV, 113. .
 30 Pr. Prof. GHEORGHE SARBU

chipul păstorului creştin, 'aptopiindu-l de bunătatea şi dmg'olStea

rului oeI Bun (Ioan 10, 10,,u, 15), oare este Domnul nostru Iisus
căci, 'aşa se cuvine ucenicului, să fie asemenea învăţătorului său (
10, 24-25; Luca 6, 40). A fi hlîndfa,ţă de ,toţi exeilude sawasmul,
tatea în oonduităşiîn 'limhaj, intoleranta (d. Iacob 3,13-18; 1
2, 7). Organi,e legată de blîndeţea pe oare trebuie s-o manifeste
torwl biserlÎCese este 'oe,a'la1tăînsuşire pe care Aposto,lul o loere
TuiuL bisericesc şi este redatăprin epitetuI3t3o:x:nx6<;; (ef. 1 Tim.
care nu poaite fi tr.adus decît prim locuţiunea «destoinic să dea în
tură». Cel cara,cterizat cu ,alcest epi<tet tr,ebuie să fie în primul rînd,
gătit să dea învăţătură, să cunoască dreapt,a Învăţătură, peoares
primit dela Apostotlii (II Tim. 2, 2; Tit 1, 9; 2, 1), căci spre 'U''-'''U,~L<L
f,Ost aşezat propovăduitor şi învăţător ,a.l păgînilor însuşi Apostolul I
murillor (II Tim. 1, 11). El trebuie să ţină «dreptarul învăţăturilor
toase)}, «lucrul IceI bun»ca'r,e is-a încredinţ,a:t. Ded, în primul
Apostolu[ are în veder'e ca cel oe este slujitor bisericesc săprop
duiască,adevărulcreştin lIlerăstălmăcit, curat, fără ştirbire. In al d
rînd, exigenţele Apostolului se referă .şi la însuşirile personale ale
aşezat spre slujirea cuvîntului, Ia posibilităţile pe care arcesta le
în. această slujire şi care pot să ne sporite prin contactull permanent
Sfintele Scripturi (II Tim. 3, 15; d. 1 Tim. 4, 6), prin :lectură ln
(1 Tim. 4, 13), prin dobîndirea unei experienţle pastorale şi
acesteia ,in slujirea cuvîntului (1 Tim. 1, 18; 6, 2, 14). O Însuşire, a
căreia se pare că Apo,stolul pune un ,aocent deosebit este Icea re
prin termenu:l a\le~(xo:xo<;;, care e tradus în mai multe feluri pentru a
redat dt mai apropi,a't de sensul său, prin locuţiuni 'ca: «răbdător
suportarea nedreptăţii» 726 sau «,răbdător în încercări» 727, «supor
răutatea» 728, sau «suportînd. contrarietatea» 729. Oricare din aceste
fraze acoperă o parte din înţelesul acestui hapax legomenon bI
Sf. 1o,an Hrisostom dă o mare Î,nsemnătate reuşitei 'lUCTUllui pasto-
ral, ac.estei însuşiri cerute de Sfîntul Pavel s'lujitoTului bisericesc,
ales cînd acesta îşi exercită atrdbuţiile sale de învă'ţător. «Această
suşire), a adăugat-o, pe bună dreptate, ,cărci este de mare 'tirebuinţă das-
călului,care ,aJtfe.l îşi poate ză:dărnici totul». Dascălul trebuie să stăru~
j,ască în prop.ovăduire, chi,ar dacă nu înt'otdeauna roadele se arată de
la început" (diindoăcel Ice aude de mii de ori, va simţi, cevla. pîn,ă la
urmă, deoarece nu este om care să audăcev,a mereu şi să nu simtă
nimic» 730; Este deci posihilloa tocmai ,atunci dnd cineva este aproape
să înţ'eleagă şi să simtă. înrîurirea învăţăturii, dascălul să ,1enevească
şi deci să piardă orice f.olos al muncii de pînă atunci. El Ise va asemăna
cu ţăr,anul oare va munci trei .ani l,a viţa de vie dupăce o sădeşte, iar,
în al p'atrulea ,au, cînd urmează să cuileagă roadele, ,o Jasă în pără,sire,
726. H. Biirki, op. cit., p. 73; W. Barclay, op. cit., p. 166 i J. Jeremias, op. cit.,
p. 58; Fritz Rienecker, op. cit., p. 503.
727. La Sainte Bible traduite sous la direction de fEcole biblique de Jerusalem,
Paris, 1961, p. 1571 i P. Domier, op. cit., p. 220.
728. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 767.
729. Traduction Oecumenique de la Bible. Nouveau Testament, Paris,
730. Com. la Il Tim., Migne, P.G., LXU, 632.
 11 TI-A ASPfNTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 31

vri~Ul1 folos din ostenelile sale 731. Coment,arul Sfîntului Ioan

că ne ,ajută săînţe1legem sensul pastoral al terme-
folosit de Sfîntul Apostol P,avel laici, ne ·oferă şi ge-
ve pentru Jucr,area învăţătmeas1că a s.lujitorului bise-
supus unor probe şi încercări din partea celor care
mai slabe pentru ,a ,le influenţa cu învăţături fa}se şi răs-

Că epritetul aveţixaxoc; trebuie referit la lucrarea:învăţăto-

~lujitorU'lui biseri'ces.c, rezultă din continuarea textu!lui Epils-
blîndeţe învăţînd pe cei potrivnici». Formula b 'lt'pau't'YJ'tl
nu pOtate fi tradusă cu ex,a'C'tibate. Blîndeţea trebuie să ca-
orke lucru pastorarr, mai a,les în ce priveşte contactul di:reot
de l'aaJdevărata învăţătură (ef. Tit 1,9 ; 3, 2 ; 1 Tim .6, 20),
tă din versetu122 :şi în specia,l din versttul 24, unde este
din principiile fundamentale ale prastom1ei creştine, ce'l po-
păstorul trebuie «să fie blînd faţă de toţÎl). Aici, «blîndeţea)}
() virtute a păstorului în raporturile de orice fel cu credindoşii
tondiţie a reuşitei acţiunii învăţătoreştifaţă de cei potrivnld,
de cei oe s-,au îndepărtat de la credinţa adevărată. Bine ac-
St. Ioan Hrisostom: «Nu este cu putinţă ca cel ce învaţă,
cevla (cunoştinţele) cu asprime s.au cu cear,tă)} 732. De aid
că Sfîntul Părinte dă verbului 'lt'atOEoov'ta (participiulde la
înţelesul de a învăţa, căci, în antîchitate,acest verbîns1e'amnă
pta, a corect-a, a educa şi ,chiar a pedepsi, deoarece în 'acea
nu o dată, în procesul de eduoaţie, se aplicau pedepse corpo-
De8!ceea, trebUlie să vedem aici un îndemn la o pedagogie spe-
oarlecuprinde, în primul rînd, propovăduire'a drept'ei în-
explicarea oorectă ,a Sfintei Scripturi, în raport cu erorile să·
de unii cu votie sau fără de voie (ef. Tit 2, 12; II Tim. 3, 16), în
cu prescrierile din versetele 15 b, 23-24 734 • Aici Sfîntul
în vedere «pe cei potrivnici» (tl'I'ttOtMt&€!1E'iOUC;, hapax legome-
; d. a'i'tl)d~jO'i'teC;, Tit 1, 9; tl'I'ttXEt!1e'iOC;, 1 Tim. 5, 14; a'i'tl-
6, 20).
Ioan Hrisostom [asă să se înţele,agă că «cei potrivnici» ,avuţi în
,aid de Sfîntul Aposto'! Pavel, deşi îndepărtaţi de ia dreapta în-
puteau să fie aduşi Ilaadevărul revelat. De aceea recomandă
ei L()Ilosirea unei blînde şi înţelepte pedagogii. Citînd textul din
10: «De omul ereHc, după întUa şi ,a doua mustrare, depărte'a­
Sfîntul Părinte [accentuează aici că Sfîntul Apostol Pavel are în
pe omul care nu se îndreaptă, fiind de nevindecat de boala sa,
în tex,tul pe care-lcomentăm, recomandă stăruinţă şi baindeţe,
pentruc,ă există încă şanse de îndrept.are pentru cei ,oare îi are
vedere 735. TeofHad al Bulg,adei, oare urmează îndeaproape tncuire,a
731. Ibidem.
732. Ibidem.
733. P. Domier, op. cit., p.142.
734. C. Spicq, op. cit., val. II, p. 767.
735. Cam. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 632 i ef. şi Ecumeniu, Cam. la II Tim.,
P.G., CXIX, 221.
 32 Pr. PlOi. GHEORGHE SÂRBU

Sfîrrtu'lui Ioan HrJsostoOm, tCÎUnd şi el textul din Tit 3, 10, face

zarea că, dacă în acest text, Apostolul ,are în vedere peceJ ,ce nu
pot fi recuperaţi de pe drumul rătăcirii, în II Timotei 2, 25, Apostol
se gîndeşte la cei pentru care mai este nădejde de vindecare 736. In
laşi sens comentează textul paulin şi Teodoret al Cirului, cînd
aki ApoOstoilul î,lîndeamnă pe Timotei să manifeste o «blîndeţe .
tească» faţă de cei pentru care mai nutreşte 'o speranţă de îndrept,are»
După cum nota încă Teof.il~~ct al Bulgariei 738, interpretarea de
sus este susţinută de însăşi urmarea textului Epistolei: «Că, poate,
nezeule-o da pocăintă spre cunoaşterea adevărului». Conjuncţia 739
particula intewgativă 740 p-~7to'ts introduce, de obicei, o întrebare in
rectă, mai ales .cînd e urmată, ca în oazul de faţă, de un optativ (
aoristuloptativ de La 3tBWp-L) 741, prin oare se exprimă o dorinţă, o
ranţăa cărei împlinire depinde de 'aHcineva decît de c:.cela asupra
ruia se va :răsfrînge binefaicerea (ef. laceeaşiconstrucţie în Luca 3, 1
Deci p-~7to'ts a<P"I «că poate le-o da» exprimă speranţa Apostolului că
motei, prin învăţătura sa, va inftluenţa şi indrept.a pe calea adev
pe cei ce seabătuseră de la Evanghelie. Cum spume Sf. Ioan
«poate că va fi 00 îndreptare 742 şi pentru aceştia». Este deci ultima 1
posibi,~itatesă revină la adevăr, deoi în sînul Bisericii. Dar îndr
ace,s<tora depinde atît de po'căinţa lor, cît şi de Ilucrarea lui Dumne
care le dă ,această pocăinţă sau, ,cum spune Sfîntul Apostol Pavel:
poate, Dumnezeu le-o da pocăinţă». Sf. Ioan Hrisostom scrie:
cum îi învaţă pe ucenici să fie smeriţi, căci nu spune: «Poate
vei putea tu să-i întorci la pocăinţă)" d «Poate, Dumnezeu le-o da po-
căinţă». Chiar de se va face ceva, toOtul estea,l Domnului: tu răsădeşti,
tu uzi, dar El seamănă şi face să rodească» 743. Sau, cum spune Bcnmeniu,
întoar'cerea la pocă,inţă «e,ste lucrarea lui Dumnezeu, nu il blîndeţei
răbdării tale» (a lui Timotei) 744. Substantivul \lS'tâVOLot frecvent
îlI1 EvangheJ.ii, dar numai ai'd în Epistolele pastorale, desemnează
schimbare de sentimente, unită cu r,egrete pentru unele fapte, ariteri~
oarle, dar şi o convertire, cum şi este, de altfel, tradus de unii comen-
tatori 745, act în ,care, cum subliniază Părinţii şi scriirtorii bisericeşti, ro-
lul principall îI are Cel Atotputerruc 746, pentru Care <<llimi'c nu este cu.
neputinţă)} (Luca 1, 37). Dar conceptul de «coiilvertire}} nu exdude pe
cel de «pocăinţă», ci, dimpotrivă, îl implică, deoarece, in orke act re-
736. Cam. la Il Tim., Migne, P.G., CXXV, 114.
737. Cam. la II Tim., Migne, P.G., LXXXII, 845.
738. Corn. la II Tim., Migne, P.G., CXXV, 114.
739. A.-F. Maunoury, op. cit., p. 197.
740. W. Bauer, op. cit., p. 1027.
741. Fritz Rienecker, op. cit., p. 503 ; P. Dornier, op. cit., p. 221.
742. Cam. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 632.
743. Cam. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 632-633.
744. Cam. la II Tim., Migne, P.G., CXIX, 221.
745. P. Dornier, op. cit., p. 221-222; C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 767; Norbert
Brox, op. cit., p. 252; Fritz Rienecker, op. cit., p. 503; ef. şi La Sointe Bible tradulle
en !ran9ais sous la direction de l'Ecole biblique de Jerusalem, Paris, 1961, p. 1571;
Nouveau Testament. Traduction oecumenlque, Paris, 1973, p. 649.
746 Vezi notele 735-736.
 AlI-A A SPlNTT.JtrJT"APOSTOLPAVEL'CATRBT1MOTBI

'tf!IQ'Opete.azl1c'U hiantllul Dumnezeu fd.Fapte9,18). Ded

onmctei,e;;Iu,.. învâtâ(1)rului, a sluJitorului: bisericesc, 'Lu1itâl}u
• a. odevâruluicuprins înSf1nta Scripturâşi ln prediC(:l
s~ar putea spune, factorii provi~enţia1i, determinanţi 1,n
qa'pocăinţăa celorrăk1.citidela adevăr 747. Unirea tu-
'trtc.totJ estelnsâ roduliUbiriiJuiDumnezeu 748.
et~e1t{lvwc:w~ aA~&eta~, . «spre cunoaşterea adevârulul»,in.-
în Episţolele:pas:torBJle; ,(1 Tim. 2î4;n Tim. 2, 25;3, 7;
I Tim .. 4 1 3; EyreiAO, 26).tnse,alIîllă:,depllnil t'urnQaşte~e .
. '. zin ·Iisus" Hristos. 749 • Acest adevăr ,aiI Evangheliei ·.tre-
.... tu:tuToroam~n:i!loT·(cf. Gal. 2,5, 14 ;,ILCor.6,7;
II Tes. 2, li). Ooment&n:d ,a,ceastă eXpresie ccţre allai~. şi;$n
4 şi intrebindu~sela ,cunoş;tip.ţa(;ămiadevărseilie\fer ăSfi1}1:,Ul
. Hrisostom. r ăsymnde : da' ;adevihull; cr~clinţe~~)i750,; Se ,sub-
folosHp·eiorati\!' în IT.inp.ofei 6j20';Cle,ei:1,~e;nuse
'UCiC;i'ClliLt:: Epistole :pauHIle (;<1f.,Rom.:15, ,141 Ţ ţoţ, ':i,<5"e,kl
o>"·c:nC;L~Sl ',' e;'(lywot' ']'1',ttrebuinţ.at .ii~cişt io;lcelela~t\e.~loG'Qd ,din
. '. .' . ''llumai,însillitagIllii. «\eunoştinţ'~,a~v: ăru[ul»j lUp: ~S~
. ,cuin>susţill ,.unii,cercetăt·ori '51 ,.d .;primul .d~se~e.ţl~!:.q1J:­
CI8Jfe . omul p o.ate IiijUl1yepe , ţ a.lenatutală, iiij:"al. :doilea., eu:-
a'evelaţia'dumnezei.apctl75~, Este, 'ded~igur că ai'c;iApqS;.
..rl:yv:e(ler'e cunoaşterea ·adevărulu;i revelati(uşacumne,steelpl'iO­
Jjj:sef:li(~a şi c'Î.lm se.cuprindeîni Sfînta SC;:rjptUI'ă. ~(MevăruM)
'1;n.,:rta·;:'+"'1"." revel1ată{Ptov. 3,3 I 8, '1,;23,,23 ,d. ITim. 3,;:,l$}.
>Cii IDvăţătur,apecare o propovăduieşte l"im9tei .~a:.şl
său pot săajut'e pe cei îndepărtaţi dela dreapta $nv:ă;.
(;li~)Wlgiă şi Să identifţce ·a,devărul Bi.sericiişi Qalea;c;a,re~trea;'
-oomwHă.ţiii. întrecei·,ale§L(Efes.4 .. 5hTţt h ,J,4, 1;3,
, ",

'''''''''''.1 ef.orturHor bazate pe ,tact şi înţelepciune p,&storQJli,a;le

"O'·'.r,,,,:.,,('O est.e T(~aduterea'celorrătăciţi laadevărUil de cre'"
,luciditate, Icaresăle permită o ·aprecier.e ,coreţtă a
. in 'care se' ,aftă şi;' pe ac-est ţ:em~i, să Se smuilgă din
. Acelsba este. senşul cuv!nt~loT,snntulili Al?ostoâ p.a..,
inâ din noucOJIŞtient1»: Ideeqde redobîndire a:stl1rii
de rruciditate j ,este;xedatăprin verbul âv~vij~w~ ,Gielre. în-
din .nou <;:onş1tient, 'luci'Ci 7114, .a ieşiqiinJr:",() şt,are ţle .
r~i(~îştUJa huruul siin,ţ7!i5. .. . ....

C IOP. cit., vo~. lI,p. 768. .' "

Jer·emhis. op. cU., p. 5.8. ' ',. '. . . . . . . #.,.. . .
a acesteLteme ase-.consulta Jewme Murphy O'Connor, La verite che7
'Qumran, in «Revue Biblique», 1965,p. 29,-:.76.
. ',la 1· Tim., Migne; P..G;,LXlb' 536;1 cf.:$i Ec~meniu, .Com.laI Tim"
CXIX, )49; T'e.ofilact, Com; la'ITim" Migne, P,G.,CXXV) 3:;!.
,Bu:ltmann ,tn TheoJoqische.W oTteTbuchzumNeuen Testrimentj.vol.I;p
oitla.P..Dornier, op.cfit., p; 51. . .... . ...,
C. Sţiicq,: art..PastoTtlle:s,.în Dictionnalre de.laJ;lible, .Suppl~me.nt,·, voI,VII!
, e f.. C. Snicq, Salnt. Paul. Le:sepltres pastolales, vol. n, p. 769.
, 7$4. Fr. Rienec~er, op. cit., p. 505. . ~,.. '.' . ',.:
';45.1.a A .. Balilly, Dictionnr;lÎTe GI\ilC-Jllan9afş,~, a IX-a, Paris, f.4;f'P~ 132.
·a
34 Pr. Praf. GHEORGHE SARBU

Sf. Ioan Hriş;oş;tom, comentînd textul,extinde aceaş;tă stare

lipsă de luciditate, de pierdere a controlului cugetării ş(lacei oare
o viaţă decăzută, de supunere faţă de păcat 756 care, de fapt, este
legată de primirea şi urmarea falselor· învăţături 757. Deci revenirea
dreapta credinţă e.chivalează cu o însănătoşire după o boală grea
putea să ducă la moartea spirituală. Aceasta este însă lucrarea lui
nezeu (vezi vers. 25) '/58. .
Imaginea «cursa diavolului» ('toi}3ta~6AOO T;a,t3o;) este folosită şi
ITimotei 3,7 în legătură cu însuşirile pe care trebuie să le aibă .cel
urmează să devină slujitor bisericesc (cf. 1 Tim. 6, 9). Si. Ioan
tom notează,pe bună dreptate, că celce nu face. voia lui
este prins în cursa care i-a fost întinsă de diavolul. Marele Părinte
sericesc vede în săvîrşirea ,milosteniei mijlocul cel mai eficient
ieşirea de sub stăpînirea, sau din «cursa diavolului» 759. Veri)ul 8
'lOt (participiulperfect pasiv 760 dela 'm,pem aflat numai aici înEpi
tolele pauline), înseamnă a prinde de viu 761, a ţine prizonier (pe
neva), deci la dispoziţia celui care l-a prins, supus voii lui ('to axe
I:l-eA'lJp.a adicăvoii diavolului. Acesta este înţelesulpecare~ldau
de-a doua părţi a versetului cei mai mulţi comentatori 762; ei
cele două pronume, personaLşidemonstrativ763 alh6~ .şi€xeî'lo~ la
laşi subiect- diavolul, ceea ce e'.ste neobişnuit - e adevărat .,-,În
astfel de frază scurtă, dar nu fără precedent (ef. Inţelepciunea lui
lomon, 1, 16 764. Faţă de unii comentatori, care fac distincţie între
două pronume, aplicînd pe cel de-al doilea lui Dumnezeu, se susţine
că o astfel de exegeză pare forţată, sensul frazei fiînd cel amintit mi:!
înainte; Cele două pronume nu pot fi aplicate decît unui singur
biect. Cum primul' pronume trebuie sigur aplicat diavolului (imagine
cursei), este. preferabil să se reţină prima interpretare şi o
în consecinţă 766.
756. Com. la II Tim., Migne, P.G .. LXII, 633 i ef. Teofilact al Bulgariei,
la Il Tim .. Migne, P.G., CXXV, 115.
757. CI. Noxbert Brox,op. cit., p. 262.
758.J. Jeremias, op~ cit., p. 58.
759.Com. ia Il Tim., Migne, P.G., LXII, 633 1 ef. Teofilact al Bulgariei, Com.
Ia II Tim., Migne, P.G., CXXV, 115.
760. Gustav Wohlenberg (Die Pastoralbrieie, în «Th. Zahn, KoITlmentar zum Neuen
Testament»,.3 Auflage, Leipzig, 1923.,p. 312) precizează . că, prin folosirea. perfectului,
aici se indică. starea de luciditate căreia i-a premerscăderea În mrejele falşilor
văţători i dea.ici concluzia că Apostolul are În vedere. pe aceia care au căzut
dreapta. credinţă.
761. Cf. Fr. Rienecker, op. cit., p. 503. .
762. Sf. .E;frem Sirul, Comm. in epist.Pauli nunc primum ex Armenio in Latinum
SerITlOIlem a patribus Mekhilaristis trahslati, Venetiis, 1893, cit. la 1. Knabenbauer,
op. cit., p. 324; Teodor de Mopsuestia, ln omnes S. PauN epistolas commentarii (editat
de H. B:Swele, Cambridge, 1882) la 1. Knabenbauer, op. cit., p .. 324 i Ecumeniu, Com.
la Il Tim.,. Migne, P.G., CXIX, 221 ; Iosepho Knabenbauer, op. cit., p.324 i Holtzmahn,
Belsev,. Dibelius,Scott, Bardy, Easton, Boudou, Roux, Gealy şi. M. P. Noyes, Hendrik-
sen, Kelly, citaţi la C. Spicq, op. cit., vol. II, p. 769 i P. pornier, op. cit.,. p. 222;
A-F. Maun~oury,op. cit., p. 198-199 i L.-Cl. Fillion, op. cit., voI.. VIII, p" 507 etc.
763. CL C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 769.
764. Ibidem.
76.5.P. Dornief,op. cit., p. 222.
766. Ibidem.
 . PREVENIREA LUI TIMOTEI ASUPRA PERICOLELOR
DIN VREMURILE DE APOI
(3, 1-17).

1. Păcatele şi răutatea oamenilor în vremea cea

de apoi (3, 1-9).
t Aceasta însă să ştii tu că, în zitJele din urmă, vor veni vremuri
1 Că
2. oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudă·
trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţl}mitori, nelegiu-
lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, defăimători, neînfrînaţi, cruzi,
Hori de bine, 4. trădători, obraznici, îngîmfaţi, iubitori de des-
i mai. mult decît iubitori de Dumnezeu. 5. avînd înfăţişarea drep-
credinte, dar tăgăduind puterea ei. Şi de aceştia depărtează-te. 6.
dintre aceştia sînt cei ce se vîră prin case şi robesc femeiuşti îm-
de păcate şi purtate de tot felul de pofte, 7. mereu învăţînd
niciodată să ajungă la cunoştinţa adevărului. 8. La fel CUlT)
şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi aceştia stau îm-
adevărului, oameni stricaţi la minte, nevrednici în ce priveşte
9. Dar ei nu vor merge mai departe, căci nebunia lor va il
tuturor, precum a fost şi a acelora. .
Variante ale textului. Vers. 1. In unele manuscrise (A, F, G, 33)
dteşte pluralul ')'t'/OlO'X.c'tc în loc de singularul ')'t'/OlO'Xc, probabil sub
enţa cuvîntării eshatologice a Mîntuitorului (Matei 24, 31) 767,
2, Se întîlneşte în C şi K aXP'Y/0'tOt, inutili, în loc de CtXCtptC1'tOI.
3. Ordinea substantivelor Cto'top')'ot, CtO'lto,/aOt, este inversată În D.
1175, Ambrosiaster, iar aO'top/ot este omis, 1n ~ 6. In m;:t·
A, ca şi traducerea siriacă harcleană se înainte elt!
cuvintele 'X.at 'Y/ao'/Ctt';. Vers, 8. In
latine şi Ambrosiaster, Cipriau, Ipolit, Ps.~Augustin s(:;~
Iap..?P'Y/'; cu Map.?p'Y/';, .prQbabil sub influenţa ortografiei unor surse
paralele 768.

In capitolul 1 al Epistolei, Sfîntul Apostol Pavel readuce în amjn~

ucenicului său; aşezat episcop în Efes, trecutul său frumos şi, le;.
de acesta, speranţele puse în el; în capitolul al 2-1ea, Timotei este
asupra pericolelor care-l pîndesc pe ,el ca păstor al Bisericii
Efes şi pe credincioşii ce i-au fost încredinţaţi, În capitolul al 3-lea,
atrage atenţia lui Timotei, asupra încercărilor şi dificultăţilor care
vor ivi în vremurile din urmă, cînd păcatul se va înmulţi şi v,a pune
pe mulţi. Cele ce urmează constituie o avertizare a lui Timo-
asupra feţelor pe Care le va av,ea, purtarea necredincioasă şi imorală
tuiora. Cum spune un comentator modern: «Din prezent Apostolul
o privire asupra timpurilor de pe urmă» 769. Pentru caracterizarea
767. C. Spicq, op. cit., val. I, p. 309.
'1'68, Bruce M, Metzger, op. cit., p. 648.
769, J. Jeremias, op. ci!., p. 59.
 Pr. Plof.6HEORGiiE SÂRBU

nePf~dip:ţ~işi. imo:.,:aliţ/iSii din. vfEiţl~:q:rile >{ie: '}il~: uJmă,Apostt>lul

meşte o listă. cuprin~înd 19 ,ViGii .i;}le oa:mel1ilor7,7Q (ef. şi Rom. 1,
13, 13; 1 Cor. 5, 10, 11; 6/~-10; II Cor\ 12,20-21; Gal. 5, 1
'Efes. 4, 31 ţ 5, 3:--:-5, Col. 2, 5~8 ;.1 Tiin.. 1,9-10).
*'
3~ 1. Im,penmv.tilprezen(Ţ(vwaxe aparţine 'Stiltrlut'~Jiistolar şi se
loseştepenţma am,inti lucrl;lri .ş~iute deja t;Rom .. 6,6), sau spre a .
'll;11~~~lloiJII I>e!ru 3, 1'1), ,.C.a .şi 'p~nffua (1tr'dfle at!nţ~a .' '. . ': ia,
v

(;l;lplp:te,CoJlstatii cilsev~îm,pllnl:.Ceeace. te; invaţ (c~.18)

Mqecţstăpreyenire. ar~ 'rol1.l1.de. a" îrrlătura~atatt~rl).tde
fit:Jtttl.l*.~()Ga. pe timotei ,1atritilnir.eq"sihlaţţUOf-' <i~scriSe'
4'c-tivifitea.Sa pastorală.. :A,:ce.astă' preyenire:.maif~sese . f.ăc ll
17~lllln:ealil.tl;tilor 1n·ITm,r.L!, 1, dUj:iăcum's;4m,blil1iazăcniar ro..".~ .. _.",
f:{risoslom, 772.!ntrehîndu~se: . Dece .oare fAce. Cl.ce,~~ta
,roţl.n.HTisostphlrăspiu.1de :. <lC.i:r să nu 'se .tulbure Tim'otel sau v' t~l.lmll
. )l'Qi,'cîD:(i)vedem căînlumesîlitşţ b~meni răi{77~ ..'. .
. '. ':ţ:xp~esi;â' ~<1~ zil,~le"dl'~ urmă», e~ ,'!:ax4iţ~~~ \.-Yjp.spat~~p~.
:Ă;PPSt.ol·Pavel o într~b}lintea~,ă.hlIIll'&i. ai'c;i, se ţntn:ileşt~
Q,upă1oah,·avÎtţdsensul de ziuă a 'jnyi~rit.(6,39,·40, :14,.54
~i~a'j\1dedjţi~ de\:l.'poi '(1,2,4BkDip.'faptlfl .<;ă;)Ii vers~tul,'5,··. . . .
înCl~mnat: '«pe ,aceştia, înâepărtea,ză'."te~;',se 'poafe;.fr\ige concluz:a
S{întul Apostol Pav~l nu se gîndeşte Jasensuljoaneic, al expresi.el
~ilel~ d.j:nl,lrIllă»,.cim,aLcurînd la.un Viit.of destul de a;propiat, J:;:are
Jl;~e,cta.l:ucrarea\,-m,isJ.onar':"pastoraIă a lui Timotei•. Acest, sens it .are
piesiaoe :<:are.:o.e:,b<::upămîndouă din EpistO'rele Isohornfceşti .
3,;:~1:~etl'U'.3, Il Î ·cf.:Evr.eL 1 j:2).A.c~ş~~ste sen,suhpe.care: .' . ,
~pr.e~iet·~ltazi1eJedJIJ.,urmă?) şi~Ş{;,Jo()::o. !-Il'isostom cînd ZCQmen
«D,ae:ă}n fi:mţ)ullKi ~:[oiş~j,.zk~fau;;fostoameni ;răi şi. .v:or .fi şi
tl-ţeastâ,nu.esfe:de m.iraredacă aceştia,se.-găsese.şÎ' in ,timpuJ\nostrU» '
ftonforni tlladiţieiapocaUptice,iudaide;; uÎtimiIe··zile·'Vor fi '
.gr.ele»~ Ace-astă,idee este :reda::tă :deexpresia'l<CLtpol XiXA€1toL De :>\.1JJUuu•• v
t.ermenuIJcatpol-este,·la pJllr.al cee.a cei -cum subliniază unii L'U~~~t:"J
moderni 775, sugerează ide.ea deepoc~ istorică, ideea că
legate de Parusia Do:rnnului se vor derula pe eP'G;Ci distincte,
Xate9~ eX'prlm,ăideea ,~~ti:rnpppt[1iviţ; ales de Ji)umnezeu.p:entfu "
nire,~ Y:!),HŞ~le776 ... X:a;A~6', întîlnit .nu:rn~.Ctict in;:Epistolele. paulineşi
Matei fl,.28,esţe .îht:.:e b1.linţat şLele Hom,er .li>.entru a c~ract~ri~a pe o:rnl:l,l
<;111 cill"e e>dificilsăai :.:elătîi,pe QllmLSupă;răcios, lipsit . de bunăvoinţă,
dur, :chiar ,Q.l,lşlllănos, rău}77.. «Timpwile» { xatPllt} capătă ÎI!.făţişiirea oş.-
770:;ibidlrri. Cf. HeinrichZimmerlllann;' N'eutestC(Ill:eiltliclle ~~hodenlehr~,'Darlltel;
lifngder Historisch-K'ritiscIien MetIiode, Stuţtgatt, 1970;,p. 165. . .' ' ..
77L :(:. Spicq.;op~eit., voLU,p.;t71., " .• '.' : ,
7.72. C011).. 1911 I'iPl" Mţgne, P.G or .L)(II,.'636::-6~7. ..." ,,' '.;
{73dbidem.<;f. şi Teofilad al Bulgariei, .Com. la 11 Tim., Migne, ~~G., CXXV, 116.
. '774."Com. faT1l'lm., Migne, P.L, XVII,537~ . . .,.. .... .'. '" ..' /.
'775;:M:aiir:k:Î',.op. cit., p. 77~78 ;.H.v: Soderi,.P.astbraJbriefe,în Hdndkommeritcir
:Eum Neuen Testament, 2 Auflage, Leipzig, 1893, p. 197 i cit. la Fr.·Rienecker;GfJ;'
cit., p;, 503 .
. 776, Fr. Rienecket, .op. cit., p~ 503,
777. Ibidem,"
 EPISTOLA A Il-A A SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 37

care le trăiesc. Timpurile sînt dificile pentru că oamenii care le

se: sînt ei înşişi dificili 778; Dar este' absolut· necesară sublinierea
llluÎ Ioan Hrisostom: «Aceasta o spune, nu pentru a defăima zilele,
timpurile, ci pe oamenii din acele timpuri» 779. Intotdeauna cărţile
Testament prezintă timpurile eshatologice c.a fiind caracterizate
ţ):fiJliferarea păcatului (ef. Matei 24, 12; Luca 18, 8; II Tes. 2, 9-12 ;
~·tru 2, 1-3; I Ioan 2, 18-19; 4,1-3; Iuda 18; Apoc. 12, 9 I 13, 4 ;
·20 ,20, 7-,-8). Mai ales ultima perioadă a istoriei, este în mod deose-
dmeroasă şi plină de încercări, o perioadă în care răul se va înmulţi
. Gal .1, 4: alffiv 'ltov"IJpb~; Ef,es. 5, 16: al iIl'.epat'ltov"IJpaL).
2. Îh acest verset începe înşirarea a 19 vicii şi păcate de care oa-
ii se vor face vinovaţi în viitorul nu prea îndepărt'at, pe care Sfîntul
n defineşte prin expresia «în zilele din urmă» (vers. 1). Subiectul
:'$J'lt)l,)O~llllel este un substantiv la plural cu articol hotărît: «oamenii»
formă întîlnită numai aici în epistolele pauline, care suge-
;";'.' " .•nu;,u că oei care se vor lăsa dominaţi de păcatele enumerate mai de-
sînt foarte numeroşi. Aceşti «oameni» sînt avuţi în vedere de Sfîn-
Pavel şi înversetele 8 şi 13. Ei sînt «stricaţi la minte» (vers
şi «răi şi amăgitori» (vers. 13). Lista păcatelor din această peri-
şi cea din Romani 1, 29-31 sînt cele mai lungi din Noul. Testa-
(ef. 1 Tim. 1,9-10 I 6,4-,-5) 780.
Ceea ce caracterizează acest catalog, cuprinzînd cele mai grele
într-o listă pe care n-o mai găsim în tot restul Sfintei Scripturi,
majpuţin gravitatea păcatelor amintite, cît negaţia fundamentelo!
ale moralităţii (ef. qJD.au'tot, o.<ptAcija{}o~), Pe cînd în celelalte liste
Testament se accentuează diversele forme ale plăcerilor; aici
egocentrismul absolut, care pare singura regulă a gin-
şi a conduitei ; dictatura acestui egoism exclude orice leg.e luorală,
eea. revelată, pe cea. naturală, pe cea a părinţilor sau pe care
relaţiile dintre semeni 781.
«Că oamenii vor. fi iubitori de sine (~crov'tat jap ol (h&pu.l'ltot \fitAau'tOt.
este folosit numai aici in Vechiul şi Noul Testament). În iubi-
sine, primul păcat enumerat de Apostolul neamurilor în această
Sfinţii Părinţi şi scriitori biseric;eşti văd «rădăcina relelor» (,~ piCa
782. Sf. Ioan Hrisostom comentează astfel aceste cuvinte ale
: «Dar tocmai ceL ce se iubeşte cel mai mult pe sine, acela
fapt nu se iubeşte pe sine i cel ce iubeşte însă pe fratele său, acela
iubeşte pe sine cel l11ai mult .. Din iubirea de sine izvorăşte şi iubirea

778 .. Gustav Wohlenberg, op. cit., p. 313 i ciLla .Pr. Rienecker, op. cit., p. :;;03.
'779. Cam. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 637; cf. Ecumeniu, Cam. la II Tim.,
P.G. CXIX, 221 etc.
S. Wibbing, Die Tugend und Laster-Kataloge unr1 ihre Trarlitiongeschichtc
besonderer Beriichsichtigung der. Qumrâl1 - Texte (B Z N W 25), Berlin, 1959,
ş.u. i E. Kamlach, Die Form der Katalogischen Parenese im Neuen Testament,
1964, p.103 Ş.u., 150 Ş.U., 172, nota 2.
781. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 773.
782. Ecumeniu, Com. la II Tim., Migfie, P.G., CXIX, 221 i cf. Teoiiilact; Com. la
Tim" ·Migne, P.G., CXXV, 115. Fer. Augustin, In Ioan Traci., 123, 5 i în Migne,
XXXV, 1968.
38 Pl. PlOI. GHEOr?OHE SARBU

de argint)), mai spune Sfîntul Părinte 783. Iubirea de . sine nu este,

spune un comentator modern 784, numai expresia egoismului, ci şi aun
na.rcisismcare exclude comunitatea şi relaţia firească cu semenii.Feri-
citul Augustin subliniază 713.5, în acest sens, că cel ce se iUbeşte pe
devine propriul său Dumnezeu. .
Aşa cum arăta Sf. Ioan Hrisostom, iubirea de a.rgint (cpt
hapax legomenon paulin) izvorăşte din iubirea de sine 7136; fiind o ma-
.nifestare dintre ~ele mai caracteristice ale acestui viciu, iubirea de ar-
gin~este, la rîndul ei, rădăcină a tuturor relelor (ITim. 6, 9~10). Urmă..'
rind consecinţele iubirii d'eargint, acelaşi Sfînt Părinte spune că cel
stăpînit de acest viciui va ajunge pînă la urmă~hiarlanecredinţă, după
ce .p. . parcurs un traseu ,al unor păcate, .ca: mîndria, dispreţuirea seme.
nului, blasfemia etc. Teodoret al Ciruluinotează, pe bună dreptate, că
iubirea de argint sporeşte dependenţa .omului faţă de vicii 787. Una din.
cauzele îndepărtării de la dr,eajJta credinţă este ({cîştigul urît» (Tit 1, 11)
pe care-l urmăresc ceice învaţă «celoe ce nu se cuvin». A~esta era şi
păcatUl fariseilor (Luca 16,14).
Adjectivelea.Ao;~6ve~ (vezi şi Rom, 1,30) şi o'l>e:p7jcpaVOt (vezi şi Luca
1,31 ; Rom. 1, 30; Iacov 4, 6; 1 Petru 5,5), denUmesc păcatele lăudă.
roşeniei şi mîndriei, care, cUm spune Sf. Ioan Hrisbstom, îşi au rădă-dnaîn
iubirea de argint 788. Păcatul trufiei 'este în mod deosebit condamnat de
Mîntuitorul în parabola vameşuluişi a fariseului,. care se încheie cu
ace.astă învăţătură:. «Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se
smereşte pe sine se va înălţa»(Luca 18,14; ef •. 14.,11). Sfîntul Apostol
Pavel este el însuşi o pildă de. smerenie, virtute care reprezintă opusul
mîndriei (II Cor. 11, 7; Cf. Iacov 4~ 10). Dumnezeu dă har numaicelor
smeriţi, iar ({celor mîndri Je stă împotrivă}) (Iacov 4, 6 ; ci- Proverbe 3,
34; Iov 22, 29). Hula Sau blasfemiaeste un păoat împotriva lui Dumne-
zeu şi a învăţăturii creştine şi se defineşte ca fiind «cuvînt împotriva
FiuluiOmuluλ sau «împotriva Duhului Sfînt» (Matei 12, 32) ieşind din
inima omului (15, 19; Marcu 7,22). De hulă trebuie/să se îndepărteze
creştinii (Efes. 4, 31 ; Col. 3, 8). Acest păcat caracterizează pe cei îngîm-
faţi şi pe cei. ce suf'eră de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte fI
Tim. 6, 4). «Cel ce se înalţă contra oamenilor, ·spune Sf.loan Hrisostom,
lesne se va inălţaşiîmpotriva lui Dumnezeu» 789. Conformporunciidin
Decalog: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama td>i' (Ieşirea 20, 12), părinţii
sînt întotdeauna vrednici de respectul copiilor cărora le-au dat viaţă şi
i-au crescut şi educat. De aceea cei ,«neascultători de părinţi» comit un
păcat din cele mai grave (Rom.l, 30), deoar'ece porunca cinstirii părin­
ţilor este re amintită de Mîntuitorul ca. fiind. obligatorie pentru. cel ce
vrea să aibă viaţa veşnică, (Matei 19, 19)~ Lipsa de recunoştinţă (a.xcipta't:o~
nemultumitor, nerecunoscător, ef. şi Luca 6, 35), este păcatul aceluia
care datorează mulţumire binefăcătorilor săi şi se arată, dimpotrivă,
783. COlJl. Ia II Tim., Migne,P.q., LXII,<637.
784. C. Spicq,op, cit., vot n, p. 773. . .c

785: De civitaie Dei, XIX, 28 ; Migne, P.L" XLI, 658.

786. Coill.·la II Tim., Mlgne, P.G.,LXII, 637.
787. Com. laII Tim., Migne, P.G:, LXXXII, 845:
788. Com. lalI Tim.,M,igl1e, P:G., um; 643.
789. Jbiciem, .
 A II-A A SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI

ingrat, trădînd o viaţă mor~.lă precară şi o neînţelegere

sale fundamentale (Luca 6, 35; 1 Tim. 2, 1 ; Rom. 1,21).
Ioan Htistostom spune că dacă cineva. nu este «recunoscător
.binefăcătorul său, cumva putea fi recunoscător faţă de al-
Tot acest Sfînt Părinte caracterizează pe cel nerecunoscător
neiubitor de pace şi fără dragoste 791.
a'l60'to~ (numai aici şi în 1 Tim. 1, 9), înseamnă nele-
scel~rat, necucernic în vorbire ,în acţiuni, în lucruri-Cei caracte-
,>~.J"•• 7.·.H cu acest adjectiv nu au nimic sfînt, sînt necredincioşi, semeţi, pro-
(ef. II Macabei t, 3; 8, 32). Cei care, în antichitate, profanau
IUI,']\31.'" sau morm~ntele şi huleau pe zei, erau etichetaţi cu acest ad-

Termenul ăO''topro~, folosit numai aici şi în Romani 1, 31, în-

de dragoste, .de afecţiune, îndeosebi faţă de cei apropiaţi.
O''topr1j înseamnă tandreţe în mod deosebit, tandreţ~părin,
filială, dragoste. In consecinţă ăcr'topro~ înseamnă lipsă de. afec-
de dragoste faţă de familie 793. Oamenii caracterizaţipri ll ter-
acr7tO'l301 (neînduplecaţi) sînt cei cu c,are nusepoatestab.ili nici o
nici o. înţelegere 794, pentruc~ă ei calcăorice înţelegere 795.
punct de vedere creştin, oamenii neînduplecaţi, cei 'ce se situ-
·~,!l':.i;ă pe o. poziţie ir'ecoriciliabilă,cei ce pot să fie c'i'lracterizaţi caim-
f!lflcabili,tum spune Eutimie Zigabenul 796 , sau cei cu care nu se poate
i'tt!ţia nici o înţelegere, cum îi caracterizează Teodor de Mopsuestia 797
F:ktntcondamnaţl prin însăşi natura conduiil:ei lor morale la izolare, la ne-
fnllinţa dea deveni subiecte ale unui oarecare dialog.
Ţermenul 3ta~oÂodolosit în Epistolele pastorale. şi ca adjectiv(I
3, 11 ; Tim. 3, 3; Tit. 2, 3), înseamnă calomniator, defăimător, de-
tJ'Jtdor.. Este păcatul de care trebuie să se ferească femeile credincioase
{,Tim, 3, 11; Tit. 2,3). «Cei ce nu văd la ei ceva bun, simt o oarecare
l1l111gîiere în a defăima bunul nume al altora. Ei fac, prin aceasta, mii
{le păcate» 798. Cei «neînfrînaţi» (a1(pa't8'1~) sînt aceia, care nici cu li·mba,
nici cu, pîritecele«nu se pot stăpîni» 799. Înfrînarea este o virtute care
referă, atît la stăpînirea poftelor trupeşti {I Cor. 7,5), cît şi la Înlătu-
fi:lrea ispitelor care asaltează sufletul omuluLReferindu-se la termenul
l\l1jI~€p'ol, Sfîn,tul Ioan Hrisostomspune că cel ce este iubitor de argint,
lIlb.itor de sine, nemulţumitor,neînfrînat, este În acelaşi timp şi crud 800.
790. Ibidem.
791. Ibidem.
792.C. Şpicq, op. cit., voL lI,p. 775.
793. Cf. şi 1. Knabenbauer, op. cit., p. 327; H. Bi.irki, op. cit., p. 79-80.
794. Fr. Riellecker, op. cit., p. 504.
795. A.-F. Maunoury, op. ci!.,p. 204.
796. Cit. la 1. Knabellbauer, op. cit .. p. 327.
797. Cit. la 1. Knabellbauer, op. cit, p. 327.
798.Com. la II Tim., Migll6, P.G., LXII, 645 .. ef. şi Ecumeniu, CO,m. Ja'H. Tim ..
<.""".,,, P.G., CXIX, 224; Teofili'lct al Bulgariei, Com.la II Tim., Mi g.q.e , ,P.G., CXXV,

799. Com. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 643; cL şi Ecumeniu, Com. la II Tim.,
P.G;, CXIX, 224; Teofilact, Com. la II Tim., Mighe,' P.G:, CXXV, 117, precum
'.• «'HU'" Zigabellul, cU. la 1 Kllabenbauer, op. cit;, p, 327. .
Com. la Il Tim" Migne, P.G., LXII, 643.,
40 Pl. Prai. GHEORGHE SARBU

Aceştia sint, pentru ceilalţi oameni, ca nişte monştri 801, avind o purtare
inumană 802. Aceste tîlcuiri sînt deplin îndreptăţite de faptul că &v~v.epo~
înseamnă crud, sălbatic, feroce. Aceiaşi oameni sint caracterizaţi ca
neiubitori de bine (&rptAara&oe, hapax legomenon al Noului Testament).
In Tit 1,8 găsim rptAara{}o~, iubitol; de bine, ceea ce constituie exact con-
trariul adjectivului &cptAalCl{}Ot; Cei ce nu iubesc binele, nu pot nici să-I
săvîrşească, nici să-I. înţeleagă, ci sînt duşmani ai tuturor celor bune,
cum spune Teofilact 803, inamici ai .celor buni, cum comentează Ambro~
siaster 804, duş~ni ai frumosului (p.taO'ltClAOt), cum tîlcuieşte Eutimie Zi~
gabenul~. 1 •

3. 4. Sfîntul Apostol Pavel continuă enumerarea adjectivelor, prin

care sînt narate păcatele oamenilor din vremurile de pe urmă. După cele
14 adjective de. pînă acum, Apostolul foloseşte, la înoeputulacestui ver-
set, pe cel de-al cincisprezecelea, 'ltpoM'tat (aflat aici, în Luca 6, 16 şi
Fapte 7, 52), care înse'amnă trădători (ca Iuda; ef. Luca 6, 16) ; cei ca-
racterizaţi ca trădători sînt asociaţi cu cei ce ucid pe profeţi, trimişii
lui Dumnezeu (Fapte 7, 52). Sf. Ioan Brisostom referă adjectivul la cei
ce trădează prietenia 806, iar Ecumeniu la cei care trăd,e&ză prietenia şi
tainele camaraderiei 801. Aceştia nu vor ezita să dea pe mîna persecuto,:,
rilor pe aproapele lor (Matei 24, 10). Termenul 7t'po'lte'tet~ (ef. Fapte 19,
36) este maî greu de tradus. Primul sens al acestui adjectiv este cel. ce
cade înainte, căzut la pămînt 808, dar are şi sensul figurat de iute la mî-
nie, violent, coleric, nestăpînit. Înscrierile biblice sapienţiale, termenul
este întîlnit cu sensul de limbut, nesocotit, obraznic. Cel ce se poartă
astfel este sortit unei ruine morale (Prov. 10, 14; 13, 3; 'Înţelepciunea
lui Isus Sirah 9, 18). Sf. Ioan Hrisostom redă acest termen prin «Înstabili,
nestatornici» 809, iar Eutimie Zigabenul prin <mestăpîniti, obraznici» 810.
Ts'torprop.~'1ot (pa~ticipiul perfect pasiv de la 'tocporo; d. 1 Tim. 3, 6 ; 6,
4) înseamnă: infumuraţi, îngimfaţi, mîndri, orbiţi de orgoliu 811. Sf. Ioan
Hrisostom are: ,«plini de aroganţă» !112, iar Ecumeniu : .«copleşiţi de aro-
gantă)} 813.
Sintagma <<iubitori de desfătări mai mult dedtiubitori de Dumne-
zeu» (rptA..qaOvOt p.a:no'l ~ rptAo{}eOt) e întîlnită, uşor modificată, şi la Filon
de Alexandria (rpO. ao'tot P.a:AAOV ~ qltAO{}eOt) într-un context asemănător, su-
fletul neraţional şi nedisciplinat devine mai curînd prieten al plăcerii,
801. Teofilact al Bulgariei, Cam. Ia II Tim., Migne, P.G., CXXV, 117.
802. Ecumeniu, Cam. la II Tim., Migne, P.G., CXIX,224.
803. Cam. la II Tim., Migl1e, P.G., CXIX, 117.
804. Cam. la II Tim., Migne, P.1., XVII, 520.
805. Cit. la L Kl1abenbauer, op . .cit., p. 328.
806. Com. la Il Tim., Migne, P.G;, LXII, 643 i ef. Teofilact, Cam. larI Tim.,
Migne, P.G., CXXV, 117.
807. Com. la II Tim .. Migne, P.G., CXIX, 221.
808. Sofocle, Trachinienele, 701 i ef. şi H. v. Soden, Op . .cit., p. 198, cit. la Fr.
Rienecker, op. cit., p. 504.
809. Corn. la LI Tim., Migne, P.G., LXII, 645 i ef. şi Ecumeniu, Cam. la II Tim.,
Migne, P.G. CXIX, 224 i Teofilact, Com. la II Tim., Migne, P.G., CXXV, 117.
810. Cit. la 1. Knabenbauer, op. cit.; p. 328.
811. P. Domier, op. cit., p. 225.
812. Cam. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 645.
813. Cam. la II Tim., Migne, P.G., CXIX, 224.
 trt;)cătoare
a păJcatuluλ(EvreiH,2:5) :şialpa:timi'l~!ri
şi al' lui ,Dumnezeu 814,' ··Ecum~niu . . CQmentează: ":,~A~
at.draulost:ea lui' Dumnezeu cu· cele ruşinoase şinedemne~> Ş1Ş•. ~f;
;episcoPiih Ierus.alimy.lui,: dezvoltă şi elaceeaşi.idee ,elnd
d.eSfJ'Înaţi1Or, nu ştiţi,oarel căprieteniâ lumH .este: i:luşmă"
Pumnezeu? pîne, d;eci, va voi să' fie. priet~n cu>lumea"se
.lui .Dli!,nfnezeu}> '(IilcPv; 4,;4) •. Aceeaşi idee P v'Ş.·ex:p.ri~a
aomentiil!!1iUlsău:«UJldeeste;dragO$te faţă· de;;ind,uJairii'6
nu. este dragoste faţă de Dumnezeu» 81(1.
i5.:inr acest.verset iasfînşit .1unga,.listăiavitiil()r.) 'caraate:rizindpe
. , .'. . .'. .•. d~ perurma... Ultimuldin;tre'ele, al, nquăs:prezeceleâ; ~
. . astfel: ~<Avînd înfăţişarea drep:tei credinţe,·dar tăgăduind
.' .(şxo~;~s~ t'<o.p~U)Gt~. SU(fS~Siil~'t~V~$: M"ilP;tVil.u't9j~'<~p.,,1jtiţ'lot),·
ţicomentatorL identifidi"pe .ceipecat.e: 1i.·a:re:,inve<Iere
cu ereti;ciicontem'porani eli!, Timotei' Şi?;. dari. desigur,'ta~
Apostoluluinu poate fi limi.ta;tă·oronologic. 'Ea atrage aten-
evlavÎi1' pe'eare'o afişează 'neîntrerupttcei ce:s~au·în,;;
dr.eapta învăţătură spre a induce în eroare:pe cei:"miii in-
Defapţ, cum notează un comentator 818, aceştia facJ,'fumai'îri.:
păstrare a unei forme, a unei aparenţe şi depuri' eforturi :ca
cuvint, Jn ţinută; în CJ,cţiuni; înformet ~Ktel'ioăre .' .~spe cei
.CuIIl spupe Un. ialt exegeti'Ceea'ceca:rcacterlzează'pe: ac~ştî
este o ~<fimi:Iamentală . <nesinceritate»82Qfaţă .deadEhtăratl'li'i€rf:!;;:
du :păstrează' dedt trăsătutile'exterioare'ăle;drepteÎI!\qedtnţe,
( soaeŞet'a I'cf. lTim,t6,5),ceeace neduee eugindtliI +fl"l!ltr.-
fariseii< a căror 'Conduită nesincer~, ,cu două feţe,'afO'st:oon.;;
. iltîta'.ihetădre.deiMîn'tuitorul' !{Ma!~îi'\23It'C.t. şi Rorl1.~;il,~1~
16);m~altfel' întreaga tri!i'ditie.evangbelioă 'pune' li' 'PG
""U.~\l.l'Ji?)' asuprâ lucrăr.iifalşilor.prbfeţicâ.tevln,tmbră~aţitn e.d~
te' sîn b lupir ăpi'tori (Ma tei7'i rlS"'1 dlF ap1le26; 29":;1 A:'aI\
11e:)I'tUl8!ll;ltl~1tl Sf,' Ioan . Htîsosto:trl::. {cAu fostpr.oorocii şh'1i>seuitlorp~i!
'Ap.oslolii .şi ps,eudo~apostolii, Hristos: şi\:A.ntihtist"şi,ţlU:âil'\ Îo:st
in. care dIayolul.să nu. fi furişat minciuna in loţul: adevăru'lui'il s~.
a~eastă falsăe'\[l<nrie,§ei .încauză tl;igăduiescj\resping,' 'neagă
, . PAtticipiul perfe.ct'de la. âp,,~o(Ji<it I cI; Matei 101;,33 1. 2ffi,; 10,1~;.
8~4'; ,forţw( M'IIq.!lL~J credţnţei ;:care .cOl,1$tituie.es~n~a,
,ev:a:ngnellce, r.e;alit.atea,ei profundă; Evlavia .e.ste îI!.ţel~asă.
CCJ"oJ;răîreînş1neil sa~ecătre cre<UJlFios a, grediAteL$i tn·:
~-,-,,~"'"-..,... ,'.; (; '. ";' .
cii.,Ja· C. Spicq, Qţ).• cit.,; v;o~•. lI. p. n~.
. Tim., Migne, p.d:, CXIX, 224: .' .
II Tl7n:, J'vUgneiP.G., CXXVi117.
Spicq;.op.;'cit., .voLH; '1'1. 1176; Ma:r:tin.Dibelius,. Die Pdstoi.o.lbriefe; 11tl
. zumI;Jeuen Testament~),. Tiidtinge~, 1931, a.ci loc., Cit. la F. D.· Gealy'şi
IOI?' CIt" p; 499; J. JerenllaS,~1} .. cIt.,. p. 60.
818. Wohlenberg, op. cit., p. 315.
&19. ef. Fr. Rienecker, op. cit., p. 504. ..
8,20. F .. D. GealyşiM. P.Noyes, Op. cit., p ..499.
821. COin. la Il Tim., Migne, P.G., LXII, 643... _
822. Sfintul Apostol Pavel foloseşte acest .verb Ilumai' în epistolele; pastorale
5. 8,cu acelaşi sens ca. aici jU'Fim. 2, 12'"'713, ·tă;găquir~a ,lui Iisus
sens ca in II Tim. 3,' 5 j Tit 2, 12 şi' EvreU 1, 24){
 v~şţătu:rii evanghelice. ;lir aceste condiţii,. ea .devine· duhaLputerii, 'al în-
ţelepGiTh]~lÎi şial dragoslei(IITim.l, 'l f cf.paptel/8).'Credinţa a cărei
];iUtere e negată de ceL la:carese~ refeliă Apostolul În acest texte făcă ...
tcrar:€d:(ihminunj(Matei'9,.22<; 21.,121. etc.h· ;eae:>rod âl. DuJ:nIluiV{ Gat 5;
2~~ .. 5f. Ioan Hrisostom·invaţăcă o credÎI?-ţă .tare, pUtenliCă 'este. num',ll
a.ceea care. este încunuriatăcufapte :.«~şada,r,cr'edÎltţafărăfapteeste
numâi;oformăsau. mai;hlne:Zis un scnelet<1ăiă putere».Ş23 saurcurp
s'Punelf:eGfitact, ;'CăputeliealJunei cinstiride ;DuiE:ln~zeu (~în; fapte; < se
aiată~)824; .... . . .
.• ·;.1.;.1;Ua~ItOw.entato.r;modern.;82li,. ;arătîIld că, 'după .ÎnVăţătufa· N~ufuiTes.
·c.tii'.m..ept,~:~~djnţa îşiarată.puterea.îIÎ .să:vîrşiliea·• ·de. .minuntt(!red~ . .• ·tia;··
.~~~st~~~lsel~~f~l'ă· aici .14.;cei·ce neagă.ÎIprierea tr'l:llpurUorr·(d.;Â; .1.~),;
~lţ.il'Sl~li.tf!lil1;~ex(relenţăi.· .cea. mai mare minune .carene·;a:pâ·re ca· opera
~;.~i~~cţ~dÎiltei; .ac.eaştaeşteo;înv ăţătură·asupra . cărieia Apostolul
. tl~tŞţuţ~ în~eJun1J.Î.n Epistolele .sale (vezi 1 Con 15" t2~19;
~',~,:{Ql;De'a.<;faaa;pedrept cuvînt. spune.Sf.loanHrisostom
«P'i.c:fittulct~~stil,'estemai;rău deoît toate p~catele»~.. .
,,(!~~n,jUU~ţiil.~*~u.$ trimite;; .dupăuneercetător mai nou 82'1, înapoi, lţl.
Il ;T~rn.()~1!ir)i(2~~23:,unde se arată ,şi alte .lucruri de' care Timotei tre-
b1:t,i~:. s'ă,f,u.gă.. ..',' .
.:r.V'efbul ~~o;ţp?1tp:Qlim.perativulde.·la ho-epâ1tov-aL I ha:paxle~omenon al
~«,>ului['estamen;tiGf; JV·Maeabei1 r:3a f ... 16, ·1;2) înseamnă '. ase ii1toar<i:e
dela,âevitilJ·a.fugi .de,jiirt<l·l1il:'verb c~reexprintăideea de evitare a
ce'Ya;·Gu.·unp~us: de :fortă,insellinînd,:nu numai Q,.evita:întîlrtirea .cu .ace·ş:ff
oa.rneni.{;d. 1 Tim. 4,1 dI !fimi2, 23·f Tit 3, 10), ci şLp.eaceea de'.afugi
-de aceştia .ca de nişte animâle sălbatice.saucade nişte bolnavi' coDJta~
g:ioşi~a. Iar,.si. Ioan. Hri-sostom precizează căApostolul,.adr.esîndu:-se
lui Ti;qlQteii ne. Sfătuieşte' pe noi toţi să ne ferim tdeastfel .de oameni82~.
.. 3,.6.. Inversetele 2--,-5 i .A.po;stpiul faee lista unor păcate pe carele
săvîrşesc ceice.s-au îudepărfat· deJa c'r'edinta ceadreaptă.·Înversetele
fikşiţ 7,in,tHnim .element(:j mai cOQ.cr:ete-Cu: aJ'QtQ!tul cărora<se pbtid,enti~
tjca oa,m~hii.pecare se ocupă Şfi'Apostol, Pavel şi, in acelaşi 'timp, 'se
pot sesizametod~le lor deJu.cru: ........' . . :' ' . , •. ~.
..Cuvin.tele~«âintte aige:şticλ (Sl( 'Cof)'t!Qlv) se r~feralaceiamintif1 Şi. ca~.
radexizali în ver.s. ·2"-5. D~ci ei .sînt :propov;ăd:Uitorii·· învăWtori19r false,
i~r:;felul lot de lucnl este dat :învileag de Apofotol. dndspuue' că ei «slnt
Geic~se vlrăpr.in case şirobesc femeil1şti,,1.mp6vărate âe'păcate~.';Ver.
hul .~yM'.ic.i'Jl\!.e~ (participiut"de la Syau~jllV nuriHli aici în 'Noul Testament);
înseamnă .a se strecura,a,se ,vJrî, . a se insinu~ înău1?-tru .şi~stefoarte··
< bine ales de. Apostolpentril .a descri~m0t\ul <:leQ.cţign~!e".alpredicato­
riIo! clandestini,câresestrecoară· discr~t.C1a. furii (cf. ~u~a 4). Sf. Ioal,1
HriS0stQm . s.ullliniîa2;ă,.· de.: asemenea)'înşeIăciunea' de care dau' dovadă
. 823. cam.;: lITim., Migne, ·P.G;;·L,!f,643.....644; 'ef. şi EtilIl\.eniu,Cdm..
TI Tim.;, Migne, I\G., CXIX, 224.. - . .
824. cam. ta Il Tim., Migne, P.G" CXXV, 119•
. 825;c'P. D. Gealyşi M, p, Noyes,'QP.eit~, p. 499-:{iOO.
lil26.ţom. la U.Tim'i Mign.e, P,G., LXH, 545.
i.82't.Fr. Rhlnecker, op.cit1.p, 5'04. . _
62aiIl; Dornier, l)P; c1tvp.225; .ot şi H; Burki, op.cit.,p.82.
829. Corn. ta Il Tim., Migne, P.G., l1XU, 644. ... .' .
 A SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 43

eşUa, înşelăciune pe .care şi diavolul a folosit~o împotrivalui Adam.

văzut cum a invederat neruşinarea lor prin cuvintele «se vîră», ca
înşelăciune'a,linguşirea ?»830. Locul unde aceştia îşi desfă­
activitatea sînt casele (s[~'t:Ct<; obda<;;, prin case). Cu alte cuvinte.
nuî.şi arată intenţiile în adunările din biserică, ci în case, unde acti-
,"c:'./tVlll'll'A lor scapă oricărui control oficial, putînd ,astfel să inducă mai
îfieroare pe femeiuştilecare îi primesc şi le ascultă pălăvrăgeala.
bul a[xp.IXAw'tiCo'l't:s<; (parti~ipiul de la IXtXp.IXAw,'tiCw; cf. Luca 21, 24;
;!"",~ţ)m.' 23; ILCor. 10, 5) înseamnă, aîace prizonier ,aIua captiv, a robi,
uu.:;un:",.83l ; cei asupra cărora se răsfrînge acţiunea acestui
lipsite de voinţă şi de posibilitatea de alegere în
}H','~'U'- ereticilor. plasa întinsă cu abilitate de aceştia, cad aşa-numi.
«femeiuştiîmpovătate de păcate». Substantivul iOVlXtx&ptov (hapax
biblic), femeiuşti, este un diminutiv cu sensp'eiorativ 832,
'ele ,nu sînt model de virtutes:J3 , cum rezultă şi din deosebirea fă~
de "Şf. Ioan Hrisostom 834 între femelie (i0'l1j) şi femeiuşcă {jovlXt x&-
căci acestea din urmă, se lasă înşelate de falşii predicatori. Aceste
sînt «împovăra te de păcate». Verbul osowpeop.Eva (participiul
pasiv de la O'wpeow, a copleşi, a îngreuia, a împovăra), este foI 0-
în Noul Testament numai aici şi în Romani 12,20 şi exprimă şi ideea
cumul de păcate. Sf. Ioan Hrisostomarată că prin CU'\7in,'bele ,«;Împo~
Unrrl1'D de păcate», trebuie să înţelegem că nimic bun nu aU în ele aceste
«Chiar expresia «împovărate)} este fOarte cuprinzătoare, căci
mulţimea păcatelor, neorînduiala şi Confuziiaîncomportare»
Teofilact precizează că aici nue;stevorba defe:mei in generaL
(~are sînt împovărate de păcate, ca urmareaalegeriivQii lor Hbere&3u,
stare de cu.n:ml de păcate creează terenul ideal pentrusămtnta
răstălmăcite .ale ereticilor şi Slăbesc rezlÎstenţa·spirituală
Aoeleaşi femeiuşti sînt «purtate de tot fel'uJ de pofte;>.
cq6p.evlX (participiulpasiv de la (iiw) înseamnă a' conduce, a mîna
din Urmă, a fi purtat spre (cfMateilO,18; 1 Cor. 12, 2) şi redăideeade
subordonare a voinţeisubiectului,pof'telor sal~. Femeiuşti1e din acest
y~rset sînt mînate de «tot felul;> ('!tOtitAO<;. folosit cel maiadeseapeio-
rativ; Tit 3,3 r ef. Evrei 13, g; Matei 4,24) de «păcate» (sm&op.1IXt;),
Sf·. ·Ioan Hris.Ostom, interpretînd sintagma <dat felul de păcate», spune că
Apostolul a lăsat să Se înţeleagă şi dezmie;rdarea, neruşingrea,poftele
trupului, dar şi pofta de bani, demăllire, de onoruri şi alte pOfte mur~
dare 837,.
830. Ibidem. Ci. şi Ecumeniu, Com.l(] Il Tim., Migne, P.G" CXIX, 224, Teofilad,
Cdm. la Il Tim., Migne, p,G.,CXXV, 120.
831. Fr. Rienecker, op,cit., p. 504, cI. şi F,-D.Gealy şi M. P. Noyes,. op. cit.,
500.
832. FL v. Soden, op. cit". p. 198, cit. li'! Fr. Rie~lecker, op. cit., p .. 504; ef. şj
DOJ;.nier, op. cit, p. 225-226.
833, P . Dornier, op. cit., p. 226,.
834. Cam, la Il Tim" Migne, P.G., .LXII, 644-
835. IbirJ,em ..
836. Corn. J~ II Tim., Migne, P.G., CXXV, 120.
837. Com. la Il Tim., Migne, P.G., LXII, 644 i ef. şi Teofilact, Com. la Il :Tim.}
Migne, p.d., CXXV,120.
 44 Pr. PlOi; GHEORGHE. SARBU

In ce priveşte rolul nefast jucat uneori de unele feme'i, în propovă­

duirea falselor învăţături, este neoesar să se precizeze că gnosticismul
va face numeroase victime din rîndul femeilor. SI. Irineu citează cazu]
unui oarecare Marcu care îşi propunea să îndoctrineze mari ales pe fe-
mei, îndeosebi pe cele care se distingeau prin toalete, rochii de purpură
şi prin bogăţie 838. Astfel Simon Magul parcurgea Samaria, însoţit de o
oarecare Elena, prostituată siriană, pe care o numea prima sa «noţi­
une» 839.
3, 7. Şti în acest verset, Apostolul vorbeşte despre aceleaşi femei
din versetul anterior. Aici Apostolul spune că ele mereu învaţă
('ltav'to'te IllXvlta'lov'tIX). Acestea sînt stăpînite de o permanentă curiozitate
spre a afla noutăţi de tot felul (ef. auditorii Sfintului Pavel la Atena,
Fapte 17, 21), inclusiv noutăţi cu caracter religios. De aoeea, nu au ni-
ciodată timp să reflecteze asupra a ceea ce află, să aprofundeze una sau
alta din învăţăturile pe care le primesc, care este condiţia oricărui pro-
ces real de cunoaştere, mai ales condiţia cunoaşterii adevărului creştin,
a acelui adevăr care eliberează (Ioan 8, 31-32), ad,evărul care este în-
suşi Hristos (Ioan 8, 36; 14, 6). La un astfel de adevăr nu pot ajung-e
aceste femei, deoarece n-au niciodată timp să-l înţeleagă şi să şi-l îm-
proprieze. De aceea, cuvintele Apostolului sună aproape ca o sentinţă:
«Mereu învăţînd şi neputînd nkiodată să ajungă la cunoştinţa adevă­
rului». Imperecherea dintr,e adverbul 1l"'l'tS'ltO'tE şi verbul MVCIlllXt (a putea,
a avea facultatea de, a fi capabil de) exclude posibilitatea unei evoluţii
favorabile, a unei schimbări în bine in ce priveşte ajungerea acestora la
cunoştinţa adevărului (Ei~ e'lt[pm"t'l &A"'l{)E[IX,~ HfkCv). Mîntuiitorul doreşte
({ca toţi oamenii să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină»
(I Tim. 2, 4; ef. şi II Tim. 2, 25; Tit 1, 1).«Adevărul» este, desigur, In-
suşi Domnul nostru Iisus Hristos (cf. Ioan 8, 32, 36; 14, 6), însăşi
«dreapta credinţă» (Tit 1, 1); Cunoaşterea «ad,evăruluλ este, după cum
se vede, un aspect important asupra cărti,ja stăruie Sfintul Apostol Pa-
vel în Epistolele pastorale. De aceea, in acest verSet, Apostolul nu
numai că compătimeşte, ci şi condamnă pe aceste femei uşuratice pen-
tru incapacitatea lor de a ajunge la cunoştinţa adevărului, cum notează
Sf. Ioan Hrisostom, comentînd acest verset 840.
3, 8. Apostolul continuă descrierea ereticilor, a oamenilor care
«stau împotriva adevărului». Lucrarea acestora este comparată cu a lui
Iannes şi Iambres. Expresiaov 't(10'ltOV ((la fel cum» este ~ntîlnită numai
aici în Epistolele pauline şi îndeplineşte acelaşi rol ca şi în celelalte
scrieri ale Noului Testament (Matei 23, 37; Luca 13, 24; Fapte 1, 11 ;
7,28; 15, 11 ; 27,25), acela de a stabili iden1:îtatea între cei doi termeni
ai" unei comparaţIi. In cazul la car,e se referă Sfîntul Apostol Pavel, se
stabileşte identitatea de comportament între Iannes şi Iambres care s-au
838. Adv. Haereses, L 13, 3, Migne, P.G., VII, 577.
839. Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Apologia l-a, I, 26, 3; Migne, P.G., VI, 367
şi În ApoIogetl de limbă greacă, traducere, introducere, note şi indice de Pr. praf.
r. Bodogae, Pr. praf. Olimp Căciulă şi Pr. prof. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic,
Bucureşti, 1980, p. 42; Cf. Adv. Haereses, I, 23, 2, Migne, P.G., VII, 671; ef. Praf.
univ. Iustin Moisescu, Activitatea Sfîntului Apostol Pavel în Atena (Fapte 17, 16-34),
în rev. "Candela'», anul LVII, 1946, p. 158-159.
840. Corn. Ia II Tim., Migne, P.G., LXII, 644.
 EPISTOLA A II-A A SFiNTUWI ApOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 45

lui Moise şi ereticii oare «stau împotriva adevărului». Autorul

reailize,azăastfel, ,chiar de .la început o punere în inferioritate
areHdlor 'oontemporani, a'l căror comportament nu e deloc nou, ci,
~şi găseşte o perfectă identitate cu acela al unor jalnici
ai lui Moise, deci îmtr~oepocă foarte îndepărtată. Deşi di'n
Tesrtament, numele lui lannes şi I,ambres nu ne sînt cuno,scute,
Exod (7, 11 i 8, 3-4 i 9, 11), se vorbeşte în general despre vrăjitorii
Famon rcare s~'au opus lui Moise şi Aaron, fhnd însă biruiţi de aceştia
;t;Unurmă. Se ştie că, în Efes, iudaiz.anţii emu destul de activi (1 Tim.
;,1 4; 4, 6; 6, 20) şi nil est'e exclus ca mumele celor doi vrăjitmi, opo-
f

·.<~cH1ti ai lui Moise să fi apămt în rostirHe acestora. Numele lui I,annes

;~.l Iambres apar în targumul .lui ,I'onatan tIa Exod 7, 11 841; aJceşti magi-
~Heni dobîndiseră o oarecare notorietate, deoarece nUl1J.ele lor uşormo-
dificate (lanne şi Latape) se întîlneso şi în lstori,a naturală a lui Prliniu
Bătrîn 842. Citînd textul de care ne ocupăm, Origen 843 cunoaşte o
a lui Iannes şi MCJ.mbres 844, pe care, probabil, papa Gelasie (în
,,495) o respingea ca apo'crifă, r·eferindu-se la ea astfel: Liber qui appel-
"latur P.aenitentia Janne et Mambre 845. Cunoscut de păgîni, I,annes este
Jotdeauna arsociat Ilui Moise în listele magkieni,lor 846.
In principiu, Sfîntuil Pavel ar f.i putut cunoaşte numele celor doi
\' răjitori din tmdiţiaora.lă: h 't7j~ a.1Pci~oo 'tW'! 'Ioooa[(I)Y. otoaoxaA(<X~, cum
~pune Teodoret al Cirului 847. Bcourile unor tradiţii iudake nu lipseSte,
In legătură cu Moise, nki din uhele cărţi ale Noului Tes'trament ,(Fapte
22; 7, 53; II COL 3; 13; Gal. 3, 19 i Evrei 2, .2 I Iuda 9). în orice
caz cu opoziţia lor făcută lui Moise, ~are primise de la Dumnezeu mi~
siunea de a izbăvi pe evrei din robia egipteană, este comparată opoziţia
făcută în vremuri,le cele din urmă, adevămtei învăţături de ditre oamenii
de1scrişi de Apostol În ver,setul 2, 'ale căror vicii sînt înşirate în această
pericopă. Această idee este suhU,rriată de expresia :' «1"a fel cum ... tol
aşa şi aceştia» (oy 'tP07tOY ;.. ,051:(1)<; xal a\hot}ca şi de foaosirea ver:bului
~\I't[a1:1Jf1t în cei doi termeniaicomparl'ltiei, care este o formulă .specific
paulină, putînd să fie un ,t'ermen tehnic mai ales în oe priveşte învăţă­
tura eshatoJoogică (Efes. 6, 13; Iacob 4, 7 ; 1 Petru 5, 9) şi rezistenţa faţă
de credinţa cea adevărată (Fapte 6, 10; Luca 21, 15). Un ,astfel de exemplu
de opoziţie faţ.ă de ,credinţa cea adevărată, faţă de predica apostolică
~ste cel aI lui Elimas vrăjitorul (F'apte 13, 8) şi Alexandru (II Tim. 4,

841. 1. Knabenbauer, op. cit., p. 330.

842. ,Carfea xxx, 2; cit la A.-F. Maunoury, op. cit., p. 209.
843. Series veteris interpretationis commentariolUm Origenis in Maiheum, Migne,
P.G., XIII, 1637; C. CeIs, IV, 51 ,Migne, P.G., XI, 1111.
844. Vezi varianta textuală Map.~p~c;; supra.
845. Cf. C. Spicq, op. cit., voI. II, p.778. Ambrosiaster, Com. Ia II Tim., Migne,
P.L., XVII, 521, scrie: «Exemplum hoc de apocryphis est».
846. Plinius, Historia naturalis, XXX, .2, cit. la C. Spicq,op. cit., voI. ,II, p. 778.
847. Com. la II Tim., Migne, P.G., LXXXII, ,848; ef. Sf. Ioan Hrisostom, Cam.
la II Tim., Migne, P.G., LXII, 644, care scrie că aceste nume (cel al lui Iannes şi
tambres), fie că au fost cunoscute din predania nescrisă, fie că au fost cunoscute de
Pavel de la Duhul Sfînt; cf. Ecumeniu, Cam.. Ia II Tim., Migne, P.G., CXIX, 225;
Teofilact, Cam. la' II Tim., Migne, P.G., CXXV, 1201 Eutimie Zigabenul, op. cit., cam.
la 1. Knabenb.auer, op. cit., p. 330.
46 Pl. Proi. GHEORGliE BARBU

14-15). Căci «Adevăruh>, împotriva căruia se ridkă a,ceştioameni este,

desigur, învăţătura evanghelică, predica i3postolkă(eL vers. 7 ; d. Rom.
1, 18, 25; Fapte 7, 51-52). Aceşti «oameni» sînt caracterizaţi de Apostol
cu termeni de o neobişnuită a,sprime. Ei ,sînt «,stri'caţi la minte» (xa'taep-
&app.E'IOl.'tO'l '100'1,. aflat numai aici în Noul Testament). Verbuil xa'tClep&alpOJ,
al cărui participiu perfect pasiv este întrebuinţat aici, înseamnă: a strica,
este mai mult decît 8laep&aPJ1E'IOJ" din 1 Timotei 6, 5, zugrăvind 'o stare
de gr'avă corupere şi decădere din punct de vedere moral 848.
În aceasltă ,situaţie, falşii învăţător:i sînt radical incapabili de a exer-
cita o fum:;ţie învăţătorea,scă, deoarece facultatea lor de a raţiona -€ste
ooruptă şi deturnată. De ,ai'ei şi calificativul pe care Apostolul li-,l dă
în continuare, ultimul din seria: ce,lor începute în ver's. 2, «nevrednici»
(&MXt!J.Ol, literaiI, des1oalificaţi, e.liminaţi; ef. Rom. 1, 28; 1 COL 9, 27;
II Cor. 13, 5; T:it 1. 16) «în ceea ce priveşte credinţa» ('ltapl 't-Yj'l 'ltlO'tl '1).
«Credinţw>, aici ,articulat, este ide,ntică cu «cunoştinţa adevărului»,
definiţia credinţei în Epistolele pastorale (d. vers. 7; I Tim. 2, 4 ; II Tim.
2; 25) 849. Adevăratul Apostol este «Încercat», «calificat» (80XlP.0<;, II Tim.
2, 15).
3, 9. Spre deosebire de II Timo'iei 2, 16-17, unde Apostollul arată
că <dumeştUe vorbiri deşar1e... vor spori nelegiuir'ea... şi cuvîntul lor
va roade ea o gangrenă», aici fonul şi constatarea Sfîntului Pavel sînt
optimi,ste. El se exprimă categori1c : «Dar ei nu vor merge mai departe».
V,erbuil 'ltpoxOIJiOOOl'l, viitorul de la 'ltpox6'lt'tw, cf. Luca 2, 52; Rom. 13,12;
Gal. 1, 14; II TJm. 2, 16; 3, 13) înseamnă a progresa, a înainta, a merge
mai departe. SLloan Hrisostom, făcînd o comparaţie între II Timotei
2, 16-17 lŞi textul de care ne ocupăm, spune că, în primul caz, cei din
rîndul cărora se numără Imeneu şi Filet nu vor încet,a a delsooper:i noi
mijloace de ,a înşela, «căci. înşelădune.a 'fiU stă nidodată pe loc» 850, iar
de,spre cei deaid Sfîntul Părinte ,spune .că nu vor putea amăgi prea
mulţi oameni, ,abătîndu-i de la calea cea dr,eaptă,căd vor fi repede
descoperiţi ~51. '
Nocivitatea şi absurdiiatea învăţăturilor eretice vor fi repede date
pe faţă, căci ele ,,,nu sînt bune de la natură», 'cum spune Sf. Ioan Hri-
sostom 852. Expr'esia «nebunia laI» (ă'IOla au'twv) pune în lumină carac-
terul nesănMos şi absurd a,l activităţHor eretice, dar şi un criteriu care
permite ident:ific.area celorc.are desfăşoară o astfel de alCtivHate. Ter-
menul ă'IOla (aflat numai aici şi in Luca 6, 11, în Noul Testament) în-
seamnă nerozie, pwstie, nebunie, stupiditate, demenţă. Este de înţ'eles de
ceo astfel de manifestare,caraoterizată prin lipsa de echilibru, prin
agresivitate (d. LUICa6, 11), printr-'o comport,are dementă va fi repede
«vădită tuturor". Termenul E)(8'Y/AO~ înseamnă complet dat pe faţă, vădit,
învederat. Aceşti oameni nu vor putea să-şi ascundă mult timp adevă­
rata lor faţă i aceasta va fi descoperită «tuturor}) ('ltMl'l), aşa cum s-a
Întîmplat şi în lCazu~ ,hli I,annes şi Iambre:s (ef. Ieşirea 7, 12 i 8, 14 ş.u. ;
848. H. van. Soâen, op. cit., p. 199 i cit. la Fr. Rienecker, op. cit., p. 504.
849. Cf. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 780. .
850. Com. la II Tim., Mi grie , P,G., LXII, 644.
851. Ibidem.
852. Ibidem,
 BPf:STOLA A Il-A ,A ,SF1.WULU1"APOSTOLPAVEL CÂTRE TIMOTEi

};,±Ac~sţ~ ',~nşeJăt9rii{(pr'Ogrese,az.ănumaipen.ţrum'Omeri.t" ;;d!ar după

se, dau: pe fată.şipier>I,spune Sfîntull'Oan Hrisost()m~5~,iarale'
fî,nvăţăturaevangherliC'ă);huse întemeiază peîn:ş'e1ădun,e, cătÎ
prâm:i,să'm'Oară p~tru.· 'Oînşelăciiune~»\ BiSeric.a vâ.răm'Îne"pu~,
pcetemeUa,ef '(H'Ţ,îm. 2i19 ; 1 Tiin. 3, ,15) şi paterEl.f3. diavol~a'Stă
;va putea sHî.dma(MateL16, 18). Asemenea 'Î11:sercări vor, m,ai fi
în lunga,istbiie aBis~ricii, Efesul însuşi şi comunitateacreşţină
au fost supuse unor,â.:stfelde'încercăl'i{,cf.,ApDÎC. 2, 2), dar pîna
ade:văru.:lşi dre,apta'învăţătură vort1'iţumfa. '

, 2., Timoleisa .urmeze exelJlplul deiibda're

al .Sfîntului Ap,,'Stol ; Pavel
{3,10.2.!13}: '
10,' Tu, î{l~ă ,mi-ai ul:lf:/lv)nvăţiilQ.Ia,purtare(1jnăzuinţa, credinta,ln-
'ralldQJ;e, dragoSltea"stăruinţa" 11,; În, pr~goniri1e şisuferinţe{e,
S-(IU făc4( în ARtjobi.a, în Iconiu, în Listra,. Ce priganiri(l1n -
1 Şi din toate fi-a izbăvit Domnul. 12. Şi toti care voi~sc s4iiră­
cucfrnic, î 11 , Hristo$, lisusyorfi prigoniţi. '.13. Jar omnenii. .T9işişar-
vOl'lII,eige sPl'e. mai rău, înşelîndşiîn~,elîndu~$~i' ....
yariante ade t,l~x;tului.. '. .' . . • ".;, •... .;\
8~·1() ....' Perf~·~tuil.'(t~p.rptoAQu&Yi!lt.~~~pare· în {·D· lli'i' Ki' L,.. P t t~lo:cpindu·'r
'ltOCP'Y/1(OAoo&'Y/aoc~ (,c;{~ 1 .Tim.4;6); ';'Yj .a,ya,1t:'fjes'te,omi,s $n·A $iC\Jte..putilie
u~crise.· , .
3,n,sle'Jo\l'to' 'înl'Ocu'i~şte 'tttA, I<:;.St,814,629,'lS81,pet";t\lf.:lt6:';
A\I'ttoJ(. eta 'se ad:etugăoc' atix·\.c:'fj\l.B~'ltÂ~v ă1tci&tv'în,,:nianttsoftsultntinuietd
,p~ marginol!. . . . . . . . ..... '. . . . . .'. . .' •.•. . .'
8,1~;e40e~ro~CYi'J, ·o.rdinelriVensatăÎp:~, AiP';3; 104, <~66,1139.·
. .10, lri aq~9-stă~ p.artea eapitoJul1!i, •AP9lsto~lul .îi .a~tese:a.:zii IttiTi-'
îndemnli'l d'e,a.p'eţş~nte:r,aîri •. credinţă. urmîndU:if,exetnplul. şî ln:..
. . NUJ:ar.est~lcazul C'În~i Ap'Ost()iru,in~amuril'OT cere ·cr~·di~d,oşi.i~U'
.î'nvătă,turaşi,~xeIllp'lul~{I Cor~ 4, lf)'; 101,1 ;Fil. 3., 11 LnTe~.
~,în ·;ac;e8JSţŞ. iJJJi~i 'O urmă dev:aJ:iitate, tăCtiA'P'Ofl~oil~f:iind
exemphilui supreni ~ate este I}:ristos, pe' Acesta îl UT-
me:a;iă'. . cr~di[)JciOlşii;{cf.· 1 Cor. l1,l):ĂpOstolul?:."predicat' mo-
\'eiîll dâvieţuire Icre'Ş'tin~mt numai prin cU'vî:rit,d şi' prl:rl viaţa ~i pur-
ţaÎ'ieţ8.s~a, <;:aŢe d-evin ţa:J.vătături .şi .buIl.u,ri ale TradiţieLşi ale Bi.şerici!. pen-
tru t'Otde-au!tla, depăşind astfel; prin Însemnătate, pe-tre(feIea'uneio,arecaŢi
.vieJi.. . d~scrişi'Illai . înainte (3•. 2-9) au \'rătăcit . departe de acest
'&.:xemt>lu lumin'01s.Expresiaoo ~€, <<tu' însă» •introduoe un exemplu lu~
. 'Care se .de'O,sebeşbe puternic de exemplele, neg.ative despi~ oare
v'Orbiţ mai îna;'nte. Dacă·,în. ·cele,1aiJ.1eEpig,tole.paul,inepronumele 00
întîln:itîn' eXpresii ca «tu; 'omule}} (Rom. 2,"3)~({cine eşti .t'1.1» .(~'Om.
(,dar tu dece:judecipe.fra1eJe tău'?» (Rom. 14, tO) eţ'c., în ,aoeastă
scriere paulină, pronumele p'eI'ls'Olloa1, persoar,ta' &,d'Oua.sirigular;
referţtnuD:liai .la Ţib;notei ti, 18;2,1, 3;;3,10 ;3,14 ;4,<.ş; 1.5;
2, 1 ;. Filim'On 12), dlQv'ed:ill!dmar~ ,afe,cţiun~ care lleg,a p-e Sfmtul
. ' ,

853. Com. la IlJillh, Migne,P.G., LXII, 544-545.

48 Pl. PlOi. GHEORGHE SARBU

Apostol Pavel de Timotei. In acelaşi timp, formularea «Tu, însă» exprimă

~i introduce ideea necesităţii 'ca purtarea lui Timotei să fie exemplară.
In cazul de faţă, această expresie introduce constatarea conduitei ire-
proşabUea 'lui Timoteioar'e a urma,t exemplul Apostolului în Itoate pri-
vinţele, constant şi de mult timp 854. Verbul 1tapax.oAoo{}ew înseamnă a
urma îndeaproape, îndeosebi a urma gîndirea cuiva (cu grijă, cu atenţie)
a ţine cont '~de 855. Se ştie că Timotei l-a înso'~itadesea pe Apostolul
neamurHor în călătoriile sale misionare şi l-,a ajutat în lucrarea sa de
propovăduire a nlVîntului evanghelic, dar, în a1cest text, aocentuil cade
pe fidelittatea dovedită de Timo'bei faţă de Apostol, dascălul său şi mai
a'les pe urmarea şi păzirea fără ştirbire a dreptei învăţături primite de
la Sfîntul Pavel. Timotei a a'slCuHat,a înţeles, a păstrat şi a urmat ,acea!stă
învăţătură. Un comentatl:or modern 856 analizînd sensul verbul 1tapax.o-
Aoo{}'lJ0a~, observă pe bună dreptate, că aici se află <<Începutul succesiu-
nii»; în sensul dogmatic al cuvîntului. Timotei este, deci, pe drumull cel
drept 857, pentru că el urmează Sfîntului' Pavel ( cu 'accent pe pronumele
p.oG, mie), spre deosehire de ceila'lţi, care sînt înclinaţi să se alăture
învăţăturilor greşi'te 858.
Se amintesc nouă aspecte şi situaţJi în care Apostolul a fost unnat
de ucenicul său aşezat episcop la Efes, oare consti-tuie o «mică biogra-
fle a Apostolului), cum se exprimă un exeget modern 85!l •• În primul
rînd, Timotei a urmat Sfîntului Pavel în ce pI1iveşte dnvăţătura})
(8t8aox.aAta). Termenul desemnează aici, ca şi în alte locuri din Epis-
tolele pastorale (1 Tim. 1, 10 i 4, 6; 6, 1, 3; II Tim. 4, 3; Tit 1, 9; 2, 1.
10) doctrina Bisericii. 860 pe care Timotei o pr'imise de la Apostol «prin
cuvînt», cum spune Sf. Ioan Hrisostom 861. Invăţătura însă stă în legă­
tură şi cu istoria revelaţieidivine, aşa cum aceasta s-a desăvîrşit în
Iisus Hristos 862. Timotei a urmat, de asemenea, Sfîntului Pavel şi în ce
priveşte «purtarea» (alwl~' termen .aflat numai aici, în Noul Testa-
ment), care confirmă învăţătura, căci, cum spune Sfintul Ioan Hrisos-
tom, purtarea se referă la viaţă 863. Substantivul 1tp6{}€CH~ (ef. Rom. 8,
28 i 9, 11 ; Efes. 1, 11 ; 3, 11; II Tim. 1, 9; Evrei 9, 2) înseamnă, scop,
proiect, plan, iar în epistolele paulă:ne (ef. supra), planul dumnezeiesc
al mîntuirii. Intr-un sens mai larg, mai ales în acest context, 1tp6&eot~
trebuie tradus prin «năzuinţă)}, o noţiune cu un conţinut mai larg şi
mai bogat, cînd se ref,eră la intensa activitate md.~ionară a unuI om ca
854. Ibidem; ef. Ecu'meniu, Com. la Il Tim., Migne, P.G., CXIX, 225 j Teofilaet,
Com. la II Tim., Migne, P.G., CXXV, 120.
855. A. Bailly, op. cit., p. 1466.
856. G. Wohlenberg, op. cit., p. 319, cit. la Fr. Rienecker, op. cit., p. 504 i eL şi
Hans Biirki, op. ci!., p. 89.
857. J. Jeremias, op. cit., p. 61.
858. H. von Soden, op. cU., p. 199, cit. la Fr. Rieneeker, op. cit., p. 504.
859. C. Spicq, Saint Paul. Les epîtres pastorales, voI. II, p. 78l.
860. Ecumeniu, Com. la LI Tim., Migne, P. G., CXIX, 225.
861. Com . .la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 645; ef. şi Teofilact, Com .. la II Tim.,
Migne, P. G., CXXV, 121.
862. H. Rengstorf, «ĂtMa%Ul, ... 8d)aa%aA[a», în «Theologisehes W5rterbueh zum
Neum Testament», voI. II, Stuttgart, 1935, p. 164.
863. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 645; ef. şi Eeumeniu, Com. la II Tim.,
Migne, P. G., CXIX, 225.
 1!PISTOLA A Il-A A S1l1NTUWI APOSTOL PAVIiL CĂTRE TIMOTBI

ul neamurilor, activitate care a devenit ţelul vieţii, al lucrării

intregii lui capacităţi creatoare 864. Sf. Ioan Hrisostom 865, Ecume •.
, Teofilact 867 referă termenul 'ltp6lteaL~ la zelul şi promptitudinea
.v~~~ ... în lucrarea misionară, iar Teodoret al Cirului 868 la scopul
lui Pavel. O descriere mai pe larg a ţelului, a năzuinţ.elor
ului neamurilor este deosebit de pregnant făcută în Filipeni 3,
pericopă car,e poate fi considerată ca cel mai bun comentariu
năzuinţele lucrărili şi vieţii Apostolului neamurilor 869 i în mod
concret, Apostolul se poate referi aici, cum se menţionează de unii
870, la unele proiecte misionare încă nerealizate ca de pildă
de a predica pe Hristos in Spania (ROID. 15, 24), sau la unele
pii pe Clare le-a respectat cu stricteţe în activitatea sa misio-
; acela de a nu predica decît acolo unde «Hristos nu fusese nu-
(Rom. 15, 20), sau acela de a urma cu acrivie acele itinel'arii mi-
primite prin descoperire, de la Duhul SUnt (ef. Fapte 16,
~~ .

In acest verset, unde este amintită dragostea, iar nădejdea este

«credinta,. nu poate fi decît virtutea teologică purtind ace-
872, deci nu o simplă fidelitate faţă de misiunea ce i-a fost
lui Timotei. Dar şi ca virtute teologică, credinţa este, cum
Teofilact al Bulgafi.ci, {(statornicia arătată dogmelor
statornicie care l-a. intărit pe Apostol tn credinţa: tn
chiar in vreme de primejdii, ceea ce l-a izbăvit din aceste
dH 873. «Indelunga' răbdare» (Ila'ltpoltop.ta,cf. 1 Tim. 1, 16', II Tim,
este virtutea arătată de ApostOl faţă de lncercărUe la care l-aU
ereticii 874, căci pe toate acestea le primea cu blindeţe 875, ca.sil
.....,Ha."", cum spune Teodoret, greşelile fraţilor 876, Aceeaşi virtute pre-
şi înlătură reacţiile brutale şi vindicative 877, fiind răspunsul omu.
la îndelunga răbdare a lui Dumnezeu care .a suportat de~a lungul
timpului omenirea păcătoasă (Rom. 9, 22 i ef. Efes. 4, 2 I Col. 3, 1~),
Această virtute este în mod special necesară păstorului bisericesc tn
lucrarea sa de fiecare zi (II Tim. 4, 2). Dragostea şi stăruinta sint alte
două virtuţi care, cum spune Sf. Ioan Hrisostom, lipseau .ereticilor 878,
Credinţa, îndelunga răbdare, dragostea, stăruinţa sînt virtuţi care îm.,
bogăţesc şi dau strălucire vieţii morale EI. ..reitinului mai CU sema tn
vreme de suferinţe şi încercări 87~,
264. Cf. H. BiirJd, op. cit., p. 8~. 865: Corn. la 11 Tim" Migne, P. O., LXII, 645.
866. Corn. Ia Il Tim., Migne, P. O., CXIX, 225.
867. Corn. Ia II Tim" Miigne, p, G., CXXV, 121.
868. Corn. la II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 248.
869. H. Biirki, op. cit" p. 89.
870. C. Spicq, op. cit., VGll. II, p. 782.
871. Ibidem.
872. Teodoret al CirulUi, Corn. Ia II Tim;, Migne, P. G., LXXXII, 848.
873. Corn. Ia II Tim., Migne, P. G., CXXV, 121.
874. Sf. Ioan Hrisostom, Corn. Ia II Tim., Migne, P. G., LXII, 64Ş.
875. Teofilact, Corn. laII Tim., Migne, ,P. G., LXII, 645.
876. Cam. Ia II Tim" Migne, LXXXII, 84S.
"877. P. Dornier, op. eft., 'Il. 228.
878. Corn. Ia II Tim., Migne, P. G., LXII, 645.
879. F. D. Gealy şi M. P. Noyes, op. cit., p. 503.
S. t. '- 4
50 Pl. Prof. GHEORGHE S.ÂRHU

3. 11. Timotei ştia foarte bine că. virtuţile dovedite de Apostol

de-a lungul întregii sale lucrări de propovăduitor al lui Hristos s-au
manifestat mai ales în vreme de prigoană şi de suferinţe (ef. II Cor.
1, 6 j 11, 23-28 i II Tes. 1, 4). Prin aceste două cuvinte sînt rezumate:
prigonirile (otUlW6~, ef. Rom. 8, 35 i II Cor. 12, 10, II Tes. 1, 4) şi sufe-
rinţele (1ta{}wa, ef. Rom. 7, 4; 8, 18; II Cor. 1, 5-7; Gal. 5, 24; Filip. 3,
10; Col. 1, 24). Sf. Ioan Hrisostom subliniază caracterul pedagogic al
acestor evocări ale Apostolului, spunînd că ele sînt menite să mîn-
gîie pe ucenic în încercările pe care le îndură el însuşi din pricina
ereticilor 880.
Prigonirile din «cauza cuvîntulub, (Matei 13, 21) sau pentru Hris-
tos (II Cor. 12, 10) au fost prevăzute şi, la epoca în care Apostolul îşi
scrie această ultimă Epistolă, sînt deja împlinite pentru mulţi Apostoli.
Înşişj credincioşii simpli sînt puşi la încercări prin suf.erinţe (II Cor.
1, 5-7), ca să nu mai vorbim de suferinţele Sf. Apostol Pavel (Col. 1,
24). Dintre prigonirile şi suferinţ,ele îndurate, sînt amintite aici ca
exemplu numai (oIo~, pronume relativ declinabil, specific scrierilor
pauline, eL 1 Tes. 1, 5; 1 Cor. 15, 48 i II Cor. 10, 11 i 12, 20) 881, cele
din Antiohia, Iconiu şi Listra. Cum nota încă SI. Ioan Hrisostom 882.
Apostolul vorbeşte despre Antiohia Pisidiei, în care el, împreună cu
Barnaba au ajuns în prima călătorie misionara (cf. Fapte 13, 14), cînd
Timotei nu se număra printre însoţitorii şi colaboratorii Apostolului
neamurilor.
După cum se ştie din Fapt'ele Apostolilor (13, 50), iudeii au întă­
rîtat pe femeile cucernice şi pe fruntaşii cetăţii «şi au ridicat prigoana
împotriva Sfîntului Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos din hotarele
lOf)}. Tot astfel, la leoniu şi tot în prima călătorie misionară, iudeii au
incitat pe locuitorii cetăţii împotriva Sfîntului Pavel şi Barnaba şi «au
dat năvală ca să-i ocărască şi să-i ucidă cu pietre» (Fapte 14, 5). Sfin-
ţii Pavel şi Barnaba au scăpat de primejdie. refugiindu-se în Listra şi
Derbe (Fapte 14, 6). Nici la Listra însa Apostolul nu a putut avea li-
nişte, căci a fost urmărit de iudeii din Antiohia şi lconiu, «care au
atras mulţimile de partea lor şi, bătînd pe Sfîntul Pavel cu pietre, l-au
tîrît afară din cetate, gîndind că a murit» (Fapte 14, 19). Sfîntul Pavel
a scăpat cu viaţă, datorită îngrijirilor ucenicilor pe care-i făcuse în
acest oraş şi care l-au readus în cetate, iar a doua zi, cu Barnaba, a
plecat către Derbe (Fapte 14, 20). Timotei, originar din Listra, Cl.ll10Ş­
tea, desigur, aceste prigoane suferite de Apostol în oraşul său natal
şi nu este exclus ca, din îndemnul bunicii şi mamei sale, să fi fă­
cut parte din acei ucenici care l-au readus în cetatea Listrei pe Apos-
tol, imediat după ce acesta fusese bătut cu pietre şi scos afară din ce-
tate (Fapte 14, 20) 883. Se poate presupune că intrar,ea lui Timotei în
rîndul creştinilor datează din această epocă şi e legată de aceste eve-
880. Com. In Il Tim., Migne, P. G., LXII, 645.
881. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 782.
882. Com. In II Tim., Migne, P. G., LXII, 645 i ef. şi Ecumeniu, Com. In II ,Tim.,
Migne, P .G., CXIX, 228 i Teofilact, Com. In II Tim., Migne, P. G., CXXV, 121.
883. CL şi C. Spicq, op. cit., voI. Il, p. 782.
 EPISTOLA A Il-A A SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL CĂTRE TIMOTEf 51

884. Este, probabil, şi motivul pentru care Sfîntul Pavel, bătrîn

evocă în cea de-a II-a Epistolă a sa către Timotei aceste eveni-
care l-au caracterizat pentru totdeauna şi pe care le va aminti
altă dată (II Cor. Il, 25). Dar el nu are ce regreta pentru că, deşi a
de suferit aceste dure încercări, în Antiohia PisidieL în lconiu şi
Listra, rezultatele muncii sale apostolice au fost deosebit de rodnice
Fapte 13, 48-49; 14, 1 ; 1 n fapt cunoscut d(,:! bună seamă de Ti-
care va fi alături de Sfîntul Pavel, dascălul şi îndrumătorul său,
său părinte spiritual, în cea de-a doua călătorie misionară
16, 1-3).
Acum, cînd îşi simte apropiat sfîrşitul (II Tim. 4, 6), Apostolul
retrăieşte cu o intensitate aparte evenimente din activita-
sa de slujitor al cuvîntului lui Dumnezeu şi al Mîntuitorului şi ex-
: «Ce (oro~ exclamativ) prigoniri am răbdat». Verbul O'l1:0CP€POO (al
aorist este folosit aici) mai este întîlnit în Noul Testament nu-
în I Corinteni 10, 23 şi 1 Petru 2, 19. Literal înseamnă a căra, a
iar figurat, a suporta pericolele, obos'elile, încercările vie-
în acest context, Pavel vrea, după cum precizează un
să redea ideea de dificultate maximă prin care a trecut ca ur-
a prigoanelor, dar că nu a pierit sub această povară şi nici nu a
să fugă sau să scape de ea 885. Comentînd cuvintele Apostolu-
Sf. Ioan Hrisostom spune că astfel s-a arătat puternicul zel apos-
al Sfîntului Pavel şi că el n-a fost părăsit in încercările sale.
Sfîntul Părinte pune în gura Sfîntului Apostol Pavel aceste cuvinte:
"Nu se poate spune că Dumnezeu m-a predat unor astfel de încercări,
ci numai că mi-a făcut cununa mai strălucitoare» 886.
Sintagma «din toate m-a izbăvit Domnul» pare să se inspire din
Psalmul 34, 18-20 (cf. 91, 3 ş.U.; Isaia 43, 2-3; Naum 1. 7), Dumne~
zeu fiind mereu Cel ce vine în ajutorul marelui Apostol in situaţiile
grele în care se află (cf. II Tim. 4, 17-19; II Cor. 1, 9-10). Şi uceni-
cul, Timotei, este prevenit astfel asupra greutăţilor prin care putea să
treacă, dar şi asupra ajutorului pe care Dumnezeu îl acordă celor care
se află în slujba Sa.
3. 12. Kal... O€ (cL 1 Tim. 3, 10; Rom. 11, 23) leagă cuvintele Apos-
tolului de cele spuse mai înainte şi lărgeşte aplicarea lor la «toţi»
(1ta'l'ts~) «care voiesc» (Ol &EAO'l'tS<;) «să trăiască cucernic» (q'l suos~w~) 887,
6.dică autentic creştineşte. O bună descriere a unei vieţuiri creştine
autentioe o putem afla în Tit 2, 12: «Să lepădăm fărădelegea şi poftele
lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi
Cu cucernicie». Adverbul suos?w<; este folosit în Noul Testament numai
î;l.ici şi în Tit 2, 12, dar substantivul SU08~CtlZ este adesea întîlnit mai
~'l1es în Epistolele pastorale (cf., de ex. 1 Tim. 2, 2, 3, 16; 4, 7 ; 4, 8; 6,
~l, 5, 6, 11). Precizarea Sv XPto'tw 'I 't)oo5 <<În Hristos Iisus» este Itipk pau-
lină şi arată faptul că orice creştin care trăieşte cucernic, este unit,
încorporat lui Hristos pe care trebuie să-L urmeze, trăieşte în Hristos,
884. Cf. P. Dornier, op. cit., p. 229.
885. H. von. Soden, op. cit., p. 200, cit. la Fr. Reinecker, op. cit" p. 505.
886. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 645.
887. H. von. Soden, op. cit., p. 200; cit. la Fr. Reinecker, op. cit., p. 505.
52 Pl. Proi. GHEORGHE SARBU

ceea ce implică, adesea, purtarea crucii (ef. Rom. 8, 17 i Luca 14,

26-27) 888. Această idee este exprimată cu pregnanţă de verbul 8twxm
al cărui viitor pasiv, 8tmX&7joo\l't(lt, este întrebuinţat aici. Verbul în-
seamnă a urmări; la pasiva fi urmărit, persecutat. După cele relatate
în Faptele Apostolilor, revenind în Listra, lconiu şi Antiohia Pisidiei,
Apostolul «Întărind sufletele ucenicilor», îi îndemna să stăruie în cre-
dinţă, arătîndu-le că «prin multe suferinţe trebuie să intrăm în Impără­
tia lui Dumnezeu» (Fapte 14, 21-22; ef. 1 Tes. 3, 4). Aceasta este o
temă clasică a Sfintelor Evanghelii (Matei 10, 22-25; Ioan 15, 20), fi-
ind bine rezumată în 1 Petru 2, 20-21 : «Iar dacă pentru binele făcut,
veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. Căci spre
aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsîndu-vă
pildă, 'ca să păşiţi pe urmele Lui». Sf. Ioan Hrisostom precizează că
Apostolul vrea să spună: «De ce vă vorbesc numai de mine, căci fie-
care din cei ce doresc să vieţuiască cucernic, va fi prigonit. Prin per-
secuţii, aici înţelege necazurile şi durerile, căci nu este cu putinţă ca
un om care păşeşte pe calea virtuţii să fie fără durere, fără întristare,
fără necazuri şi fără ispite» 889. Este de reţinut că, în acest text, Apos-
tolul neamurilor, trecut prin atîtea grele încercări, cum era şi aceea în
cm;e se afla chiar în clipa cînd îşi scria această epistolă, vorbeşte din-
tr-o experienţă dureroasă (ef. II Cor. 11, 23-33; 12, 7-10). De aceea,
cuvintele sale de aici au rezonanţa şi forţa unei învătături, a unei legi
morale 890, asupra căreia Timotei şi ceilalţi creştini trebuie preveniţi.
3. 13. După aprecierile făcute asupra bunei conduite urmate de Ti-
motei (vers. 10), după evocarea unor prigoane pe care el le-a îndurat
în prima călătorie misionară (vers. Il), ca şi după rememorarea unor
principii evanghelice confirmate în viaţa şi activitatea sa (vers. 12),
Sfîntul Apostol Pavel reia polemica impotriva ereticilor, care părea
să se fi încheiat în versetul 9 891 (tema va reveni încă în 4, 3-4). «Iar
oamenii răb ('lto\l"'lpol 8e ă'I&pm'ltOL) reprezintă pe cei ce au fost împotriva
Apostolilor; pe cei ce i-au persecutat, după menţiunea din versetul
ant·erioL Adjectivul'lto\l"'lpbc; (rău) caracterizează, în Vechiul Testament,
pe cei necucernici (Isaia 25, 4-5 i 1 Macabei 14, 14), pe cei violenţi şi
pe opresori (Ieremia 15, 21; Psalmi 91, 1). In Noul Testament, acest
adjectiv se foloseşte pentru a desemna nu numai o fiinţă coruptă, ci şi
răufăcătoare (ca Satan, ef. Mat~i 6, 13; 13, 19 i Ioan 17, 15; Efes. 6,
16; II Tes. 3, 3 i I Ioan 2, 13; 3,12; 5, 18-19). pe oamenii de o totală
imoralitate (II Tes. 3. 2; 1 Cor. 5, 13; cf. Ioan 3, 19-20), oamenii L
«neiubitori de bine» din vers. 3. Termenul 16"'1~, tradus prin «şarlatan», el
se foloseşte pentru a desemna un impostor, un vrăjitor, cum erau
Iannes şi Iambres 892. Termenul face parte din aceeaşi familie de cu-
vinte cu verbul ŢOcXm, a urla; vrăjitorii îşi strigau cu glas tare formu-
lele vrăjitoreşti pentru a înşela şi pentru a induce în eroare pe asis-
tenţi 893. Aceştia, oamenii răi şi şarlatanU, «vor merge spre mai răw).

888, C. Spicq, op. cit., p. 783. Il

890. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 783.
891. P. Dornier, op. cit., p. 230.
892. Ibidem i W. Bauer, Worterbuch zum Neuen Testament, col. 326.
893. G. Wohlenberg, op. cit" .p. 322.
 EPISTOLA A Il-A A SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMon:l ;j~1

1tPOX01t'tUl (aici la viitor) înseamnă (intranzitiv) a progresa, CI

'propăşi, a avansa (cf. Luca 2, 52; Rom. 13, 12; Gal. L 14; II Tim. 2,
!tI i 3, 9). De notat că în toate cele trei locuri în care verbul este fo-
în II Timotei, se află la viitor şi stă in legătură cu lucrarea celor
!'lotrivnici învăţăturii celei curate. In mod ironic, aici Apostolul între-
lminţează acest verb pentru că cine merge spre «mai rău» (XetpUlV, com-
f~ttrativul), acela nu progresează. Dar, desigur, aici este vorba d'e inmul-
răului, pentru cei Ce au fost antrenaţi pe povîrnişul imoralităţii,
tăgăduirii legii morale.
Sf. Ioan Hrisostom 894, Ambrosiaster 895, Teofilact 896 şi alţii inter-
.~)retează acest:e cuvinte ale Apostoltilui şi în sensul că cei răi au parte
{lt~ un progres material, de înavuţire, ceea ce nu trebuie să tulbure pe
\Icenic, căci cel ce a luat calea cucerniciei, a unei vieţuiri alese, acela
1111 se poate aştepta la desfătări, ci la lipsuri şi încercări (cf. vers. 12).
Expresia «înşelînd şi înşelîndu-se (1tAa'l&'I'te~ xal 1tA(X;VWP.e'lot), pe care
unii exegeţi o traduc prin «totodată înşelători şi înşelaţi» 897, sau prin
,rinşelători înşelaţi» 898 este un fel de proverb întîlnit la mai toate po-
poarele, cum a arătat un comentator mai nou 899. În literatura sapienţială
Vechiului Testament 900, se întîlneşte ideea prezentă în textul de care
ne ocupăm că «Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce ros-
togoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el» (prov. 26, 27; 18, 10 i
Psalmi 7, 15; Iov 5, 12-13; ef. 1 Cor. 3, 19). Ideea este prezentă şi în
Noul Testament, îndeosebi în epistolele Sfîntului Apostol Pavel (Gal.
(l, 7: «Ce va semăna omul, aceea va şi secera»). Deci cei ce ispitesc şi
înşeală pe alţii, vor fi înşişi înşelaţi aşa cum se întîmplă întotdeauna
cu profesioniştii răului şi înşelătoriei.

3. Timotei trebuie să rămînă credincios Tradiţiei şi Sfintei Scripturi

(3, 14-17).
3. 14. Dar tu rămîi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinlat,
pentru că tu ştii de la cine le-ai învăţat, 15. Şi că de mic copJl cunoşti
Sfintele Scripturi. Ele pot să te înţelepţească spre mîntuire prin credinţa
cea întru Hristos Iisus. 16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu
isi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelep­
tirea ce întru dreptate, 17. astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîr­
şit, bine pregătit pentru tot lucrul bun.
Variante ale textului: 3, 14. Unele manuscrise: C (corecturi), K,
L; D, E şi traduceri: Vulgata, Siriace, Gotica, Copta, Armeana, Etiopi-
ana, Hrisostom, Teodoret, Sf. Ioan Damaschinul etc. au singularul 'tlVO~
894. Com. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 645.
895. Com. Ia Il Tim., Migne, P. LXVII, 522.
896. Com. la II Tim., Migne, P. G., CXXV, 124.
897. P. Dornier, op. cit., p. 230 i ef. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 783.
898. J. Jeremias, op. cit., p. 61.
899. M. Dibelius, Die Pastoralbriefe (<<Handbuch zum Neuen Testament»), ed. a
lll-a revăzută de H. Connelmann, Tubingen, 1955, p. 89 i cit. la P. Domier, op. cit.,
p. 230.
900. Vezi la C. Spricq, op. cii" voI. II, p. 784, o serie de proverbe cu un conţinut
asemănător celor citate de noi din Vechiul şi Noul Testament, din literatura antică
\lreco-latină, ca şi unele exemple din istorie, ilustrînd aceste proverbe.
54 Pl. Praf. GHEORGHE SARBU

pentru pluralul 'tLVW'I. Această din urmă variantă este susţinută însă
cele mai bune manuscrise ( N I A, C, F, G) şi Ambrosiaster, Pelagiu şi
preferată în cele mai bune ediţii critice ale Noului Testament
greacă: Tischendorf, Von Soden, Vogels, Nestle, Bover, Merk; 15. Ar-
ticolul 'tCt înainte de tspa Tpa[1!l,a'ta lipseşte din manuscrise ca N , D (co-
recturi), F, G, dar e atestat de A, C (corecturi), K, L, P, E, Hrisostom,
Teodoret, von Soden, Vogels. 16. xa( este omis din traducerile latine,
Ori gen latin, Ilarie, Ambrosiaster, Primasius. Unele manuscrise (C, D,\]J'
K, P, 048) înlocuiesc pe SAe1p.ov, care este atestat de ~ , A, C, F, G etc.,
cu SA8"fXOV.
3, 14. Apostolul îşi îndreaptă încă o dată cuvîntul său către Timo-
tei, căruia îi adresează îndemnul: «Dar tu rămîi în cele ce ai învăţat».
Ca şi în versetul 10,00 a8, introduce cuvintele de îndrumare ale Apos-
tolului. Verbul [18VW al cărui imperativ este întrebu:nţat aici înseamnă 6.
rămîne stabil, a păstra ca bun, un comentator modern 901 traducîndu-l,
pe bună dreptate, prin «a rămîne credincios».
Această statornicie în df1eapta învăţătură a lui Timotei este opusul
acelui «vor merge spre mai rău al ereticilor din versetul anterior 902. Si.
Ioan Hrisostom citează cuvintele Psalmului 36, 15: «Nu rîvni la cei ce
viclenesc», pentru a explica îndemnul Apostolului neamurilor dat lui
Timotei, acela de a rămîne în cele ce a învăţat 903. Este evidentă referi-
rea la «oamenii răh, din vers. 13. Statornicia lui Timotei trebuie să se
manifeste faţă de cele ce a învăţat (kv ot<; e[1a{}s~), deci nu de cunoştinţe
întîmplătoare sau inventate.
Verbul p.av{}avm al cărui aorist pasiv este întrebuinţat aici, înseamnă
a învăţa, a studia, a se instrui şi redă ideea de efort făcut pentru însu-
şirea unOr cunoştinţ·e, pasivul implicînd şi efortul sistematic al celui
care predă aceste cunoştinţe ca şi al celui care le primeşte. Cunoştin­
ţele dobindite de Timotei nu s-au obţinut întîmplător sau sporadic, ci
prin studiu şi muncă disciplinată. Odată însuşite, aceste cunoştinţe tre-
buie să fie nu numai respectate, ci şi păzite, apărate, ca o comoară de
mare preţ (1 Tim. 6, 20; II Tim. 1, 14). Aceste învăţături care au fost
primite de Timotei prin studiu, calea cea mai sigură pentru recunoaşte­
rea autenticităţii lor, au o însuşire suplimentară, aceea că primitorul
lor, adică Timotei, s-a încredinţat de deplina lor credibilitate. Verbul
'lt'to'tom (hapax legomenon în Noul Testament, în text la aoristul pasiv),
înseamnă a avea încredere neclintită; puternică încredinţare şi se În-
trebuinţează în V'echiul Testament pentru a sublinia încrederea care
se dobîndeşte prin dovedirea a ceva (II Macabei 12, 25) sau prin mărtu­
rie sigură (Psalmi 93, 5). Deci Timotei cunoaşte din experienţa sa mi-
sionară, din trăirile sale împreună cu Apostolul de-a lungul perioade-
lor de colaborare în propovăduirea Evangheliei, valoarea şi puterea în-
văţăturii al cărei depozitar şi destoinic păzitor este (1 Tim. 6, 20). Sf.
Ioan Hrisostom traduce, pe bună dreptate, pe 61tto'tw{hl<; cu «ai crezut»
901. J. Jeremias, op. cit., p. 61.
902. H. v. Soden, op. cit., p. 200, cit la Fr. Reinecker, op. cit., p. 505.
903. Corn. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 646.
 EPISTOLA A Il-A A SFINTUr,uI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 55

904, Ecumeniu 905 şi Teofilact 906 subliniază şi ei caracterul de

,·Ut'IJLlIldcertitudine pe care îl are învăţătura primită de Timotei. Teodo-
al Cirului precizează, la rîndul său 907 că Timotei a probat adevărul
învăţate prin experienţă directă şi personală, referindu-se, desi-
la activitatea misionară a acestuia, fie ca însoţitor al Sfîntului Pavel,
ca episcop al Efesului.
Un alt argument, nu mai puţin puternic pentru evidenţie~ea auten-
Udtăţii şi valorii învăţăturii primite de Timotei, este lăsat în urmă şi
formulat astfel: «Ştiind de la cine le-ai învăţat» (Bt8m'; 1tapa: 'ttvrov
). În comentariul St. Ioan Hrisostom 908, al lui Teodoret al Ciru-
909, al lui Ecumeniu 910 şi al lui Teofilact 911 este preferată varianta
(singular), care însă nu este atestată de cei mai importanti codici
(vezi supra). Şi este, deci, firesc ca cei de mai sus să identifice sursa de
(tI care Timotei şi-a însuşit învăţătura evanghelică cu Sfîntul Apostol
Pavel sau, cum spune Teofilact: «Nu ai învăţat cele ale credinţei de la
un om de rînd, ci de la mine, de la Pavel, adică de la însuşi Hristos,
Care grăieşte prin mine» 912. Teodoret al Cirului subliniază că, astfel i
se aminteşte lui Timotei că a fost educat în cucernicie 913. Chiar dacă se
fidmite, în textul de care ne ocupăm, varianta 'throv (pluralul pronume-
l.ui 't[~, 'tl; genitivul pluml 'ttvrov), ceea ce, în prezent, este un fapt,
Apostolul neamurilor rămîne tot prima şi cea mai importantă sursă a în-
văţăturii primite de Timotei. In acest caz însă, trebuie să se adauge în
rîndul celor care I-au învăţ1at pe Timotei adevărul Sfintelor Scripturi şi
bunica sa Loida şi mama sa Eunice (II Tim. 1, 5), ca şi alţi fraţi întru
credinţă din Listra şi Iconiu, care îl preţuiau şi dădeau bune mărturii
pentru el (Fapte 16, 2). În orice caz, toate sursele învăţăturii lui Timo-
tei sînt deosebit de vrednice de încredere. O dovadă în acest sens este
folosirea în acest text a participiului cauzal (pentru că tu ştii). Este,
desigur, vorba de o tradiţie sigură, puternică, normativă, acceptată de
Biserică, aceea din care Timotei şi-a primit învăţătura. Iar cei prin care
i. s-a transmis această învăţătură nu sînt oameni necunoscuţi, aventu-
rieri ai cuvîntului lui Dumnezeu, ci înşişi părinţii săi după trup şi pă­
tintele său spiritual, Sfîntul Apostol Pavel. De aceea se şi pun atîta nă,-
dejdi în Timotei şi în lucrarea pe care o are de îndeplinit la Efes. Ca-
litatea şi roadele ucenicilor sînt determinate, într-o mare măsură, ele
valoarea dascălului acestora.
3. 15. Conjuncţia xal introduce încă un argument pentru susţinerea
îndemnului apostolic din versetul 14: «Tu rămîi în cele ce ai învăţat»,
argument care se adăugă la cel exprimat imediat mai înainte: «pentru
că ştii de la cine le-ai învăţat». Noul argument (ef. o'tt) este deosebit de

904. Ibidem.
905. Com. Ia Il Tim., Migne, P. G., CXIX, 228.
906. Com. la II Tim., Migne, P. G" CXXV, 124.
907. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 849.
908. Com. la Il Tim., Migne, ,P. G., LXII, 646.
909. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXXXII. 849.
910. Com. la II Tim., Migne, P. G., CXIX, 228.
911. Com, la Il Tim., Migne, P. G., CXXV, 124.
912. Ibidem; cI. şi Ecumeniu, Com. la II Tim" Migne, P. G., CXIX, 228.
913. Com. Ia II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 849.
 56 Pr. Prai. GHEORCiHE SARBU

puternic pentru un slujitor bisericesc; «De mic copil cunoşti Sfintele

Scripturi». Dacă in versetul 14 a fost vorba de instrucţiunea lui Timo-
bei prin viu grai în familie şi în contactul nemijlocit cu Sfîntul Apostol
Pavel, de această dată trimiterea e făcută la cunoaşterea de către Timo-
tei a Sfintei Scripturi, încă din fragedă copilărie. Expresia a'lto ~PECPOO~
«de mic copii» arată o preocupare din partea autorului Epistolei în sen-
sul accentuării ideii de permanentă instruire religioasă a lui Timotei.
Inainte de orice altă grijă şi preocupare, Timotei s-a bucurat de cunoaş­
terea Sfintelor Scripturi. Această idee este pusă în relief de termenul
~PECPO~ care desemnează, în Noul Testament, pe pruncul nenăscut inca
(Luca 1, 41, 44) şi pe noul născut (2, 12, 16; Fapte 7, 19; 1 Petru 2, 2).
Tălmăcind acest cuvînt, Sf. Ioan Hrisostom spune: «Din prima vîrstă
('ltpill't"'l~ 7jAtx[a~), zice, ai învăţat Sfintele Scripturi» 9j4. Desigur, Apos-
tolul se referă la posibilitatea p2 care Timotei a avut-o în casa părin­
tească de a-şi însuşi din gura şi din purtarea bunicii şi mamei sale, de
îndată ce vîrsta i-a permis, învăţăturile Sfintei Scripturi. Instrucţiunea
religioasă începea în Israel foarte de timpuriu (1 Samuel, 2, 11, 18, 19;
Isaia 10, 19; Daniel 1, 3-4; IV Macabei 18, 10 ş.u.). O sentinţă rabinică
cere ca, la 5 ani, copilul să înceapă a învăţa Tora ~115.
Dar chiar inainte de această vîrstă, nimic nu a putut împiedica pe
Timotei să deprindă din cuvintele bunicii şi ale mamei sale, unele din
istorisirile Pentateuhului sau ale unor cărţi istorice ale Vechiului Tes-
tament. De aceea, din cele scrise aici de Sfîntul Apostol Pavel, trebuie
să înţelegem că indată ce Timotei a putut să inţeleagă, el a avut ocazia
să deprindă învăţături biblice. Primele lui cunoştinţe sint cunoştinţe bi-
blice. De altfel Sfînta Scriptură a Vechiului Testament. îndeosebi cartea
Facerii este cu deosebire accesibilă copiilor cărora le hrăneşte şi le dez-
voltă imaginaţia.
Sfîntul Apostol P,avel ştia acest lucru atît de bine, din proprie ex-
perienţă şi din activitatea sa de misionar al lui Hristos. Intrebîndu-se
ce lnseamnă expresia ·«Sfintele Scripturi», Sf. Ioan Hrisostom răspunde;
«Dumnezeiasca Scriptură. In aceasta ai crescut, zice (Apostolul) şi, prin
aceasta, credinţa ta este tare şi nimic nu te poate vătăma» 916. După ce
precizează că Apostolul se referă aici la Vechiul Testament, Ambrosi,as ..
ter 917 spune că Sfintele Scripturi (ale Vechiului Testament) sugerează
cunoştinţe despre persoana lui Hristos, despre Intruparea Lui şi despre
mIntuirea oamenilor.
De notat că expr·esia 'Ca lepa ipaf1!M'to: (<<Sfintele Scripturi») este întîl-
nită numai aki în intreaga Sfîntă Scriptură. Substantivul ipap.p.1X care
Înseamnă ceea ce este scris, a desemnat mai întîi, litera sau felul
scrierii (Gal. 6, 11), apoi o scrisoare, un document scris (Luca 16, 6 I
Fapte 28, 21), ştiinţa de carte (Ioan 7, 15; ef. cqpap.p.a:to~, Fapte 4, 14) sau
cultură în general (Fapte 26, 24). In Romani 1, 2 se întîlneşte un sinonim
al expresiei 'ta tspa iPcXf1f1Ma şi anume ipatpa'l~ aitat( - Sfint'ele Scrip-
turi (cI. şi 1 Macabei 12, 9; Fapte 8, 35). In concluzie, ·aici, cum amtă şi
914. Cam. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 646.
915. P. Dornier, op. cit., p. 231.
916. Cam. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 646 i ef. Ecumeniu, Cam. la II Tim.,
Migne, P. G., CXIX, 228; Teofllact, Cam. la II Tim., Migne, P. G., CXXV, 124.
917. Cam. la Il Tim., Migne, P. L., XVII, 522.
 EPISTOLA A II-A A SFINTULUI APoSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 57

şi scriitorii bisericeşti citaţi, trebuie să conchidem că Apostolul Se

la Sfînta Scriptură a Vechiului Testament pentru următoarele mo-
: Cuvintul «scripturi» este însoţit de adjectivul «sfinte» ; este clar
versetul următor (16), că Apostolul se referă aici la Sfînta Scriptură.
aşa cum precizează un exeget modern 918, expresia ca atare, cu
fără articol, desemnează în iudaismul elenistic, Scriptura Vechiului
919. Desigur, aici termenul «Sfintele Scripturi» nu poate de-
r":::.UHl.Odecit Vechiul Testament, deoarece Apostolul se referă la vîrsta
a lui Timotei cînd cărţile Noului Testament nu fuseseră încă
9201.
Sfîntul Apostol Pavel rezervă Vechiului Testament un loc important
ce priveşte pregătirea omenirii în vederea venirii şi primirii lui
I:1ristos (Gal. 3i 24; Rom. 1, 12; II Tim. 3, 16; Evrei 1, 1 etc.). Termenul
aovap.evtZ este un participiu articulat (vezi şi Rom. 16, 25; Gal. 3, 21 i
Efes, 3, 20). Articolul scoate în relief puterea deosebită a Sfintelor Scrip-
turi şi arată motivul pentru care autorul Epistolei aminteşte aici că Ti-
motei le-a cunoscut şi învăţat din copilărie. Cuvîntul lui Dumnezeu, să­
dit în inimile creştinilor «poate să mîntuiască sufletele noastre» (Iacob
1,21). Verbul ao~tC(j)nu se întîlneşte decît aici şi în II Petru 1. 16, în Noul,
Testament. Acest verb înseamnă: a înţelepţi, a face (pe cineva) înţ(~­
Iept, a acumula experienţă. Este un verb întrebuinţat în mod curent în
literatura sapienţială a Vechiului Testament pentru a ca.racteriza pe
cei ce au o conduită înţeleaptă, echilibrată (Eccles. 2, 19 i 7, 23 i Iisu.s
Sirah 18, 31 i Proverbe 8, 33). In cazul de faţă, acest verb exprimă in
mod desăvîrşit acea putere a Sfintelor Scripturi de a transforma. in pro-
funzime pe cel ce le cunoaşte şi le urmează învăţăturile (cf. Il Petru 1,
16). Sf. Ioan Hrisostom, comentînd cuvintele «care pot să te tnţelep­
ţească» precize,ază: «Aceasta înseamnă că nu-ţi îngăduie să faci ceva
prostesc, cum li se întîmplă celor mai mulţi. Căci cel ce ştie Sfintele
Scripturi cum se cuvine nu se va scandaliza de nimic din cele Ce se in-
tîmplă, cI toate le rabdă, pe unele lăsîndu-le pe seama credinţei şi a ico-
nomiei lui Dumnezeu celei necuprinse, pe unele cunoscîndu-le prin ra-
ţiune, pentru altele găsind explicaţii în exemplele din Scripturi» 921.
Teofilact, la rîndul său, atrage atenţia că Sfintele Scripturi conduc pe
Om la «dumnezeiasca cunoştinţă care este aşezată spre mîntuire» 922.
Dacă in Vechiul Testament ao~tC(j) exprimă buna conduită a oame-
nilor, în cazul de faţă el exprimă ideea înaltă că Sfintele Scripturi sint
importante, pentru că ele deschid mintea cititorului să înţeleagă rapor-
tul intim dintre mîntuire şi credinţa cea întru Hristos. Vechiul Testa-
ment a călăuzit lumea spre Hristos (Gal. 3, 24). Ţelul şi sfîrşitul Legii
este Hristos I«spre îndreptarea celui ce crede» (Rom. 10, 4). Predica mi-
sionară a Sfinţilor Apostoli (Fapte 2, 25; 3, 18; 7, 52; 13, 29 etc.) vor-
beşte în mod regulat despre împlinirea profeţiilor mesianice în persoana

918. M. Dibelius, op. cit., p. 89, cit. la F. D. Gealy şi M. P. Noyes, op. cit., p. 505.
919. Cf. C. Spicq, op. cit., val. II, p. 797 (în: Excursus X : Ecriture Sainte, inspiree
el utile au Pasteur).
920. P. Dornier, op. cit., p. 232 ; ef. J. Jeremias, op. cit., p. 62.
921. Corn. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 646-647.
922. Com. la llJim., Migne, P. G., CXXV, 124.
 58 Pr. Pl'Oi. GHEORGHE SÂRBU

şi lucrarea lui Hristos. Credinţa în Iisus Hristos şi mărturisirea Lui echi-

valează cu mîntuirea însăşi (Rom. 10, 9-10). {(Oricine va chema nu-
mele Domnuluf'se va mîntui» (10, 13; ef. Ioil 3, 5; Fapte 2, 21). Vechiul
Testament, profeţiile sale, devin clare tuturor, rostul său fiind făcut lă­
murit numai prin Hristos şi prin lucrarea Sa (cI. Luca 24, 27, 32, 44 i
Ioan 5, 39, 46; Fapte 3, 18, 24; 7, 52; 10. 43; 1 Petru 1, 10).
3. 16. Versetul 16 este continuarea celui anterior în ce priveşte
ideea principală, aceea că Sfînta Scriptură reprezintă izvorul în care
creştinul găseşte puterea, călăuza şi învăţăturile necesare petrecerii
unei alese vieţuiri morale şi religioase pentru atingerea ţelului mîntu-
irii. Dacă în versetul 15 Sfînta Scriptură este denumită 'ta. tepa. ipap.p.IZ'tIX,
folosindu-se un plural, care este cît se poate de propriu pentru a de-
semna colecţia de cărţi ale Vechiului Testament, al căror caracter de
sfinţenie este bine subliniat de adjectiv~l [ep6~; aici Sfînta Scriptură
este denumittă simplu ipacp'i] termen folosit de circa 50 de ori în Noul
Testament, pentru a des'emna cărţile Vechiului Testament 923 (cf. Matei
21, 42; 22, 29; 26, 54, 56; Marcu 12, 10, 24; Luca 24, 27, 32, 45; Ioan
2, 22; 7,38,42; Fapte 1, 16; Rom. 1, 2, 4, 9; 1 Cor. 15, 3, 4; Gal. 3, 8,
22; 1 Tim. 5,18 ;1 Petru 2, 6 etc.).
Expresia 7t!Xaa iPIZ<P'i] (fără articol hotărît) este tradusă de mulţi co-
mentatori prin «fiecare (orice) parte (pasaj) a Scripturii» 924, deoarece
aici 1t!X~ nefiind precedat de un articol, are sens distributiv, însemnînd
fiecare, orice (ef. Rom. 16, 5; II Cor. 9, 8; Efes. 1, 3; 6, 18; 1 Tes. 5, 22 ;
1 Tim 5, 10; Tit 1, 16; II Tim. 2, 21) 925. Cînd 7t!X~ însoţeşte un substantiv
şi este precedat de un articol, are sens colectiv şi înseamnă în între-
gime, în ansamblu (cI. Gal. 5, 14: «Toată (în întregime) Legea se cu-
prinde în ... »). Dar problema este mai complexă (cf. Fapte II, 36; Efes.
2, 21) 926, mai cu seamă că, în dialectul comun al limbii greceşti, în care
sint scrise cărţile Noului Testament, regula folosirii articolului nu este
întotdeauna observată cu stricteţe 927. În plus, într-un astfel de context,
cînd Apostolul nu Se referă la un anumit loc sau la o anumită carte a
Vechiului Testament (ef. Marcu 12, 10; Luca 4, 21 ; Ioan 11, 37; Fapte
8, 35), ci urmărind ideea din versetul anterior, prin expresia de mai sus,
desigur, că are în vedere întreaga Scriptură, pe care Timotei o cunoştea
atît de bine. SI. Ioan Hrisostom comentează: «Care Scriptură? Aceea
de care am vorbit, zice (Apostolul), despre care zicea: «De mic copil
cunoşti Sfintele Scripturi. Toată aceasta este şi insuflată de Dumne-
zeu» 928. Deci marele dascăI al Bisericii identifică Sfintele Scripturi din
versetul 15 cu Sfînta Scriptură din acest verset, cu întreaga Biblie care
cuprinde cărţile pe care Biserica le recunoaşte, era inspirate. În
orice caz, cele două sensuri ale termenului 7t!Xaa date de diferiţi comenta-
923. L.-CI. Fillion, op. ci!., voI. VIII, p. 511.
924. J. Jeremias, op. ci!., p. 61 ; N. Brox, op. ci!., p. 257; J. Reuss, op. cit.., p. 69;
Dr. I. OIariu, op. ci!., p. 262-263; ef. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 787.
925. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 787.
926. J. H. MouIton, N. Turner, A Grammar of New Testament Greek, Edinbourgh,
1963, III, p. 199, cit. Ia C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 787.
927. P. Dornier, op. cit., p. 233.
928. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 649-640 i ef. şi TeofiJact, Com. la II Tim.,
Migne, P. G., CXXV, 125.
 EPISTOLA A II-A A. SFINTULUI APOSTOL PAVEL C4TRE TIMOTEI 59

nu se exclud, căci dacă fiecare parte a unui întreg are o însuşire şi

are această însuşire, cu atît mai mult (ef. Evrei 9, 19). Desigur,
k ...,,!·v·~~ ..

cu sensul exact al expresiei «toată Scriptura» este de preci-

ea se referă numai la cărţile Vechiului Testament sau şi la
ale Noului Testament. Mulţi comentatori sînt de părere că Apos-
are în vedere aici numai Sfînta Scriptură a Vechiului Testament 929.
de observat însă că ultima parte a versetului 15 (<<Ele - Sfintele
,_ro,",~,", _ pot să te înţelepţească spre mîntuire prin credinţa cea întru
Iisus»), ne duce cu gîndul la Legea cea nouă, a harului, la Noul
ale cărui cărţi erau, în cea mai mare parte, cunoscute Bise-
ricilor din epoca apostolică, mai ales Epistolele Sfîntului Apostol Pavel,
despre care Sfîntul Apostol Petru spune că ele cuprind «unele lucruri
cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi ne întăriţi le răstălmă­
eesc» (II Petru 3, 16). Pe bună dreptat~, ,se note,ază într-un comentariu
la acest text: «Sfîntul Petru are în vedere toate Epistolele lui Pavel,
căci pînă la data apariţiei Epistolei II Petru, fuseseră scrise toate cele
14 Epistole pauline Clare ... îi erau ,cunoscute lui Petru» 930. După cum se
ştie, Epistola a II-a 'către Timot'ei este ultima din cele 14 epistoJe snise
de Apostolul neamurHor şi deci Sfîntul Apostol Petm putea să privească
tn urmă spre acel impunător corp al Epist01elor trimise principa'lelor
comunităţi creştine din epoca apost'Olică şi să aibă conştiinţ.a însomnii-
tăţii lor ca şi simţămîntul ferm că ele purtau pecetea inspiraţiei dUJn-
nezeieşti. De altfel, Sfîntul Apo,stol p.ave:l citează în 1 Timotei. (5, 18),
un .text luat ad litteram din Sfînta Evanghelie dupii Luca 10, 7), şi
anume: «Vrednic este lunătorul de plata rSa», căruia îi
autoribate oa şi t'extullui "Să nu legi gura boului care treieră" din Deute-
)"Onom 25, 4, după Sep.tuaginta 931. Sfîntul Apostol Petru spune că
ce au vestit Evangheilia au făcut ace.a,stă lucrare «Întru Duhul Sfînt tri-
m~s diln cer» (I Petru 1, 12 ;cf. şi Ioan 21, 24 i Apoc. 1, 1-3). Încă din
prima sa Epistolă, Apostolul neamurilor preciza dtitorHm: «Luînd voi
cuvîntul ascultarii de Dumnezeu de la noi, Inu l-,aţi primit ca pe un cu-
vînt al o'amenilor, ci, aşa precum este într-adevăr, ca pe un cuvînt al
lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi cei ce credeti» (1 Tels. 2, 13 i
ef. 1 Cor. 2, 4;. 14, 37;. II Cor. 5, 20). De aceea, se poate trage concluzia
că SfîntUil Apo,stol Pavel se gîll1deşte, scriind ,acest verset, nu numai la
cărţile Vechiului Testament, ci şi 'la Icele afle NoulU'i Te,st,ament care,
cu excepra ,scrierilor ioaneice, erau scrise l,a data trimitelrii Epistolei a
[I-a către Timotei 932. Aceste ,cărţi erau cinstite în mod deosebit În Bi-
serioa primară, privite ca inspirate de Duhul Sfînt, chiar dacă ceeaoe
numim astăzi. 'C'âlnonul Noului Testament, va fi definitivat formal de Bi-
serică mai tîrziu şi mai 'alels pentru a se înlătura follosi,rea abuzivă şi
manipularoa textului sfînt de către eretici şi pentru a nu se confunda
scrierile canonice cu cele apocrife ,s,au eretice.
929. L.-CI. Fil1ion, op. ci!., p. 511 ; Drach, op. cU., p. 641 ; J. Reuss, op. ci!., p. 69.
930. Pc Ioan A. Mircea, Epistola a doua a Si. Apostol Petru. Traducere şi comen-
ta r, Bucureşti, 1975, p. 72.
931. Vezi C. Spicq, op. cit., voL 1, p. 543.
932. Ibidem.
 60 Pr. Proi. GHEORGHE SARBU

Adjectivuil &a01tVIWaTo'. (inspirat, insuflat de Dumnezeu), este folo-

sit numai. aici în Sfînta Scriptură, dar se mai întîlneşte de patru ori în
literatura gre,acă precreşNnăşi 'a oracolelor sibiline 933. El a fost în-
totdeauna înţeles de Părinţii greci ca şi de cei latini 934, în sens pasiv:
inspirat de Dumnezeu şi nu în sens activ : purtînd suflarea (mspi'wţia)
lui Dumnezeu 935. Trebuie deci înţeles că Sftnta Scriptură în totallitate,
dar şi în părţile ei componente, fieoar'e pagină, este insuHată de Dum-
nezeu. Desigur, aceaist,a nu este o ÎlD.văţătură nouă. Iudeii din secolul I
admiteau fără rezerve inspi'raţia Sfintei Scripturi a Vechiului T,esta-
ment 936. Dar afirmaţia est'e importantă în ce priveşte doctrina Bi'seridi
primare, în c·are ,acea,stă învăţătură fundamentală îşi ,află o astfel de for-
mulare clară, nelăsînd loc la nici un fel de îndoieli cu privire la insu-
flarea de către Dumn'ezeua Sfintei Soripturi (cf. II Petru 1, 21). In ce
priveşte traducerea ,adjectivului vlerball &ao1tvaoa'to~ în contextul din
aoest verset, exegeţii sînt împărţiţi în două grupe. Prima traduce acest
termen (laolaltă cu XIXt WrpSAQ10<;) lastfel: «Toată Scriptura este insuflată
de Dumnezeu şi de folos». După cum se poate lesne constata verbul
este, neces.ar în ambele variante al'e traducerii, îşi gă,seşte locul după
cuvintlele «toată Scriptma», traducătorii preferînd, în acel,aşi timp, va-
rianta prezenţei oonjuncţiei XIXt în text. Printre cei ce traduc astfel tex-
tul paulin se numără: J. Jeremias 937, P. Domier 938, Norbert Brox 939,
H. Burki 940, J. Reus,s 941 etc. A doua grupă de come:ntatori 942 traduc tex-
tul de care ne ocupăm: «Toată Scriptura inspirată de Dumnezeu este
folositoare ... ». In cazull primei twduceri este evident că accentul cade
pe «inspirată de Dumnezeu)}, iar în cazul CC'lei de a doua, pe «folosi-
toare)), Din punct de vedere doctrinar însă, deosebirea dintre cele doua
traduceri este fără mare importanţă 943, căci, şi ÎQ1vr-un caz şi în altul, se
confirmă inspiraţi.a Sfintei Scripturi, ceeace este e1senţial. Totuşi, prima
traducere ,are de partea .sa I(l'rgumente mai puternioe. Mai întîi acea,stă
traducere ţine cont de textul grec. In absenţa verbului este mai normal
să se construi·a'scă în acel·aşi fel cele două adjective unite prin conjuncţia
oopul,ativă. Traducerea «toată Scriptura inspirată de Dumnezeu» este
echivocă, lăsînd să se înţe:le'agă că există şi părţi ,ale ,acest'eia neinspi-
rate, ceea ce este absurd. Formula'rea {(toată Scriptura este insufl,ată de
Dumnezeu» are de partea· ei aproape întreag.a exegeză patristică, în f.apt
însăşi conştiinţa Bisericii din primele secole, care ,a redat textul paulin

933. P. Domier, op. Git., p. 233.

934. Sf. Ioan Hrisostom, Corn. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 649-650; Ambro-
siaster, Com. la II Tim., Migne, P. L., XVII, 522; Teofilact, Com. la II Tim., Migne,
P. G., CXXV, 125.
935. P. Domier, op. cit., p. 233.
936. Cf. Iosif Flaviu, Contra lui Apion, 1, 37 i Filon de Alexandria, De spec. Leg.,
I, 65 i IV,49 i apud P. Dornier, op. cit., p. 233.
937. Op. cit., p. 61.
938. P. Dornier, op. Git., p. 232.
939. Op. cit., p. 257.
940. Op. cit., p. 95:
941. Op. cit., p. 69.
942. A-J. Petit, op. cit., p. 419 i L.-CI. Fillion, op. cit., p. 510-511 i C. Spicq,
op. cit., voI. II, p. 787.
943. P. Dornier,op. cit., p. 233.
 EPISTOLA A II-A A SFINTUW[ APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 61

a'ceastă formulare, de o mare expresivitate şi putere de pătrundere.

aki a int'mt ca atare în limbajul teologic ortodox, devenind un text
(:,lasic al învăţăturii despre ,inspiraţi,a dumnezei.a·s·că a Sfintei SCifipturi.
Aşadar Sfînta Scriptură, inspirată de Dumnezeu, este «folositoare»
t(lJ<fIiAtP.O~, ef. 1 Tim. 4, 8; Tit 3, 8; în Tit 3, 9: IX\lOl<peAe1:\:), adkă necesară
unul slujitor bisericesc, ea fiind pentru el cartea de căpătîi, în ,oare se
~lflă «tot cee,a ce trebuie făcut şi tot ceea ce nu trebui'e făcub> , elim
spune Sf. Ioan Hrisostom 944, spre a se înţelege spre mîntuire (vers. 15).
Aici Apostolul enumeră patru direcţii in care Sfînta Scriptură îşi
vădeşte marea ei utilitate: «spre învăţătură, spre mustrare, spre îndrep-
tare, spre înţelepţirea cea întru dreptate», Sfînta Scriptură este, în pri-
mul rînd, temelia oricărei învăţături (8t8acrxaAta) in Biserică. În Epis-
toIele pastorale se pune un accent deosebit pe învăţătură (ef. II Tim.
3, 10; 1 Tim. 5, 20; 4, 11, 16; Tit 1, 9-13; 2, 15), deoarece îşi făcu­
seră dej.a apariţia falşii învăţători (1 Tim. 1, 3-4; 4, 1 ; II Tim. 2, 14,
16-27 etc). Din Sfint.a Scriptură se învaţă toate cele cu privire la Iisus
Hristos Ja ,lum,area Saşi ,la mÎntuilre (f,apte 8, 35; 17, 2), se învaţă că
Evanghelia este împlinirea ScripturHor (Rom. 4, 3-25; Gal. 3, 6-9;
4, 22-31). «Dacă trebuie să ştim s'au să nu ştim ceva, acolo (în Sfinta
Scriptură) putem ama ... Dacă trebuie ,a indrepta cev,a s·au a înţ'elepţi,
dacă lipseşte ceva sau dacă trebuie să se adauge ceva spre mîngîiere,
de a,colo putem aUa», spune Sf. Ioan Hrisostom 945. «Nimic nu este neclar
care să nu se poată ,lămuri prin dumnezeieştile Soriptur,i» 946. Sf. Scrip-
tură este, în ,al doilea rind, folositoare «spre mustrare» (-ICPO!,; eAqp.6v,
hapax legomenon în Noul Te'stament; cf. Ps. 38, 15; ef. Tit 1, 9, 13).
A mustra pe cei ce 'S'e abat de ia norma moraJă 947, dar mai 'ales de l,a
credinţă 948, este o îndatorire pastorală de căpetenie (d. 1 Tim. 5, 20;
M,atei 18, 15; 1 COL 14, 24; Tit 2, 15; II Tim. 4, 2),im Sfînta Scriptură.
este cel ma,i bun temei al mustrării celor ce ,se arată căkători ai rîn-
duielilor sau învăţăturii. «Cuvîntul lui Dumnezeu, spune Sf. Apostol
Pavel, e viu şi lucrător şi mai ascuţit ca orke sabie cu două tăişurI...
şi destoinic să judeice simţirile şi cugetărHe inimii» (Evrei 4, 12). Nimic,
deci, nu pOlate avea forţa şi înţelepciunea textului scripturisUc, îrn ce
priveşte lucrarea pastorală de mustr.are pentru abaterile de la doctrină
şi de la mOH:dă. Desigur, mustrama urmăreşte îndreptarea celui ,ce a
greşit şi, de aoeea, Apostolul îl atenţionează pe Timotei asupra posi-
bilităţii pe care o are la îndemînă de a folosi Sfînta Scriptură «spre
îndreptare» ('ltPO~ E7Ca'lOpl}Olat \1). Tlermenul E'lta\l6p&Olat~ este întrebuinţat
numai aidîn Noul Testament (1 Macabei 14, 34; ef. II Maoabei 2, 22;
5, 20) 949 şi îrnseamnă îndreptld1'e, corectare, d.ar şi reabiHtare, restabi-
944. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 647.
945. Ibidem.
946. Teofilact al Bulgariei, Corn. la Il Tjm., Migl1e, P. G., CXXV, 125.
947. Teodoret al Cirului, Corn. la II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 849; Teodor de
MopsuestQa, cit. la I. Kl1abenbauer, op. ciI., p. 335.
948. Sf. Ioan Hrisostom, Com. la Il Tim., P. G., LXII, 647; Ecumeniu, Corn. la Il
Tim., Migl1e, P. G., CXIX, 229; Teofilact, Corn. la Il Tim .. Migne, P. G., CXXV, 125 j
Eutimie Zigabenul, cit. la 1. Knabenbauer, op. cit., p. 335.
949. Verbul hQP&oih - a se îndrepta. se întîlneşte însă în Luca 13, 13 j Fapte,
15, 16; Evrei 12, 12.
 62 Pr. PlOi. GHEORGHE SÂRBfJ

Ure 950. Ambrosiaste.r traduce această expresie gr'ecească prin

tegrationem 951, iar Ecumeniu coment.ează : «Spre îndreptarea fraţilor)} 952,
Teodoret referă cuvintele Apostolului ila readucerea pe 'caleaoea bună
a celui ce a g'reşit 953.
A piatra direcţie în care se manifestă utilitatea Sfintei ScrJpturi în
ce plriveşte formare·a omuQui eduoat de Biserică este cea redată prin sin- :
ioagma : «Spre înţelepţirea cea întru dreptate».
Substantivul 'ltlZtaetlX înseamnă educaţie (a copiilor), de unde pe-
dagogie,instrucţiune, mai ales momlă şi se întîlneşt,e numai aici, în
Efes. 6, 4 şi în Evrei 12, 5, 7, 8, 11. In toate aoeste cazuri telrmenul
'ltlXtaetlZ este r,aportat la modul în care omul credincios este educat de
Dumnezeu. Chiar cînd acest termen exprimă ideela de «certare» din par-
tea lui Dumnezeu, ca în EVirei 12, 5, 8, 11, ca formă a educaţiei reli-
gioase şi mor.ale, el apare într-un lastfel de ,context, încît prin Ifrceastă
certarre se iarată dr,agostea lui Dumnezeu, purtare'a Ilui de grijă faţă de
fiii Lui. «Cînd sînteţi fără de certare ('lt(XLaetlZ~) de care toţi au parte,
atunci sînteţi fii nelegHimi şi nu fii adevăraţi» (Evrei 12, 8). Sfîntla Scrip-
tură calre ,este insuflată de Dumnezeu îndeplineşte şi ea o funcţie edu-
oativă, de o valoare excepţion,ală pentru 'că, prin ea, credinciosul cu-
noaşte voia şi legea divină, toate aceile pilde de exemplară vieţuire, în
ji
conformita.tecu legea morală pe oare credinciosul o ,aBă exprimată în v
cea mal autentică formă ,a sa numa,i în Sfînta Scriptură. Cel ce acceptă m
să fie educat prin Sfînta Scriptură, acceptă de fapt să fie «înţel'epţit»
sf
de Dumnezeu însuşi. «Aşadar, spune Sf. Ioan Hrisos<iom, nu se poate ca
omul să fie deplin, făIră mîngîier,eld, fără cuno:c.şterea ScripturHor. In 110-
fi
cuI meu, zke Apostollul, ai Scripturile i dacă vrei să afli cevla, acolo
îr
vei putea ana» 954. Conţinutul acelstei «înţelepţir]", echiv,alent deosebit
si
de potrivit pentru termenul grecesc 'lteJ.taetlX, într-un astfel de context,
il
folosit de mult timp în traducerile româineşti 955 este «dreptatea» (atXlZta-
Il
06-;'1)), Uin termen important, des întrebuinţat în NOUtl Test,ament. Prin
Ci
a,cest substantiv se reprezintă Legea momlă a Nou'lui Testlament (Matei s
5, 20; 6, 1, 33 i cf. Matei 5, 6, 10 i Fapte 13, 10), îndrepta'rea, adică tE
lnllntuirea (Rom. 1, 17; 3, 21, 22, 25, 26 i Gal. 2, 21 ; 3, 6, 21 etc.) 956. T
950. Fr. Rienecker, op. ci!., p. 505.
951. Corn. la II Tim., Migne, P. G., XVII, 522.
952. Com. la II Tim., Migne, P. G' I CXIX, 229. ni
953. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 849.
954. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 647.
955 .. Vezi Biblia Sau Testamentul Vechil.1 şi nou, Buzău, 1856, p. 380. O
956. Vezi Pr. Asist. Dr. Vasile Mihoc, Epistola Stlntului Apostol Pavel către Ga-
lateni, Introducere, traduce şi comentariu, teză de doctorat în Teologie, în rev. "Studii
teologice'" anul XXXV (1983), nr. 3-4, p. 260-261 i 268-269 i 288-289.
 EPISTOLA A Il-A A SFiNTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI

Epistolele pasior.aie, «dreptatea» ,apare ca de,semnînd vJr.iuteacu ,ace-

nume (I Tim. 6, 11 ; II Tim. 2, 22), mîntuirea (II Tim. 4, 8) şi Le.gea
veche (Tit 3, 5). În textul de care ne ocupăm 8tXIXLOaov'Y/, desemnează,
mai probabH, virtuţile morale în ansamblu, caracteristice omului
~'1rept, aŞa cum pare să 'rezuHe şi din tîkui,rea lui Teodoret: ({Ne învaţă
~;hipurile virtuţii» 957.
Nu este exclus însă oa Sfîntul Apostol Pavel să se fi referit ,aici
Lege,a morală cea nouă, descoperită de Mîntuitorul mai ales în Pre-
dica de pe Munte, oare este conţinutul oricărei vieţi trăite în duhUiI
~ldevărului ev,anghelk.
3, 17. Rezultatul (LVIX = 01tO~) profundei şi multilateralei pedagogii
Sfintei Scripturi esteexp'rimat în cuvinte,le: «(1'stfel ca omul lui Dum-
nezeu să fie desăvîrşit». Cuvintele (omul lui Dumnezeu» pot să fie re-
ferite, fie l,a of'ice cred,incios în generalI, căruia, în Epistolele pastorale,
1 secere să fie g.aia spre a săvîrşi tot lucrul bun (II Tim. 2, 21 ; Tit 3, 1),
fle sJujitorului bilsericesc 'căruia i s-a încredinţat spre păstorire o comu-
nHate de credincioşi şi care trebuie să urmeze «dreptatea, evlav,ia, cre-
dinţa, dragoste'a» (1 Tim. 6, 11). Se pare că, în primul rînd, trebuie să
raportăm aceste cuvinte ,ale Apostolului Ia s'lujitorul bisericesc, «slu-
jitorul lui Dumnezeu, oasnkul lui Dumnezeu», cum tîlcuieşte aceste cu-
vinte Eut,imie Zigabenu'1 958 • ({Dar, dacă Apostolul scria acestea lui Ti-
motei, cum spune Sf. Ioan Hrisostom 959, cu atît mai mult ni s-ar putea
spune nouă».
Adjectivu[ ăp'tto~ este întîlnit numai ,aici în Sfînta Scripturi:î., ne-
fiind cunoscut nici în manus<erisele pe papi'rus !l60. 1,nseamnă: complet,
întreg, tota,l, desăvîrşit (Vulgat,a îl tr,aduce prin pcrfectus), fiind în parte
sinonim cu 't~)\StO~. Această deplinătate, această perfecţiune n-o poat<~
atinge omul, cum spune Sf. Ioan Hrisostom, «fără mîngîierea, fără 'cu-
noştinţa ScripturUof» 9il1. Omul 'lui Dumnezeu nu poate să fie decît ace/lla
care î'şi petrelce viaţa în conformitate cu Sfînta Scriptură. Prin Sfînt,a
Scriptură, creştinul poate fi în toate privinţele desăvîrşit, fie în învă­
ţătură, fie în pocăinţă, fie în aflarea drumulu'i către drept.ate, cum spune
Teodolr de Mopsue'stia 962. Teofilad ~63 predzează că omul lui DUlllJllezeu

957. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 849.

958. Cit. la I. Knabenbauer, op. ciI., p. 335 j eL H. Biirki, op. ciI., p. 104 j P. Dor·
nier, op. cit, p. 235 i F.-D. Gealy şi M. P. Noyes, op. ciI., p. 507.
959. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 650.
960. C. Spicq, op. cii., voI. II, p. 789 j este întîlnit însii în greaca clasică, Iliada i
Odiseia XIX, 248 etc.).
961. Cam. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 650.
962. Cit. la 1. Knabenbauer, op. cii., p. 336-337.
963. Com. la II Tim., Migne, P. G., CXXV, 125.
64 Pr. Proi. GHEORGHE SÂRBU

trebuie să fie desăvîrşi,t îm sensul că are o conduită constantă şi sănă­

toasă în toate împrejurări~e: «Nki în încercările grele să te de,scura-
jezi, nici în cele prielnice să te mîndreşti». Verbul &ţo:pt{~w al -cărui p,ar-
tidpiu perfect pasiv îl fOlloseşte Apostolul aici (S~'llptl(jP.S)lO~) este hapax
legomenon paulin (în Noul T'est1ament se mai întîlneşte numai în Fapte
21,5) 964 şi înseamnă a fi bine pregătit, bine echipat (pemtru o activitate
spre a pr'evemi orice surpriză). O astfel de pregătire perfectă a creşti­
nului nu -o poate ,asigura decîtcontadul cu Sfînta Scriptură, cunoaşterea
acestei,a. Aoealstă pregătire este necesară pentru săvîrşire-a «oricărui lu-
cru bum)} (-1tIX'I 8Pi0)l a:rcdt6'1; cf. II Tim. 2, 21 i 1 Tim. 5, 10 i Tit 3, 1) %5.
Teofilact suhliniază că creştinul trebuie să săvîrşeas'căoe[e bune nu
numai într-o privinţă, ci în toate privinţele, aceasta fiind condiţi,a de-
săvîrşirii 966. Celce 'cunoaşte Sfimte~e Scripturi şi puterea cuprinsă în
ele, posedă o călăuză a întregii vieţi morale şi de ,acee1a, între învăţătura
deprinsă din 'acestea şi viaţ,a trăită îm fiecare zi, trebuie să fie o deplină
concordanţă.

964. Forma al't'l.apt(sLv este destul de efrecventă în epistolele pauline (Rom. 9,

22 i 1 COL, 1, 10 i II Cor. 13, 11; Gal. 6, 1 i 1 Tes. 3,10).
965. J. Jeremias, op. cit., p. 61, traduce această expresie paulină prin «orice IUe
CfdI"e a dragostei».
966. Corn. la II Tim., Migne, P. G., CXXV, 125.

...... ...
 C. «SLHJBA TA, FĂ-O DEPLIN»
(4, 1-5)

4. 1. Te rog fierbinte (te conjur) înaintea lui Dumnezeu şi a lui Hris-

tos Iisus, Care va să judece viii şi morţii şi întru arătarea Lui şi întru
rmpărăţia Lui; 2. Propovăduieşte cuvîntul, stăruieşte cu timp şi fără
timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelunga răbdare şi învăţă­
tura. 3. Căci va fi un timp cind nu vor mai suferi învăţătura sănătoasa,
şi, după poftele lor, îşi vor îngrămădi învăţători, desiătîndu-şj auzul. 4.
,$i îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor în4repta către basme. 5.
Tu însă, fii treaz întru toate, suferă răul, fă lucrul evanghelistului, slujba
ta tă-o deplin!
Variante ale textului. Vers. 1. După ~lap.ap't6pop.al sînt adăugate cu-
vintele oov qw de Dt, K şi traducerUe siriace etc.; xţnv€tv este înlo'cuit
cu xpt'lal în F, G, unele manuscrise minuscule (33, 81, 1881, 2495 şi al-
tele dteva) ; xat este înlo'cuit cu xa'ta în N, D 2, W, Vu,lgata Clemen-
tină, Sahidică, xat e atestat de N *, A, C, D "', F, G şi minusculelep, 33,
1175, 1739, unele manuscrise ale ltalei şi Vulgatei, Bohairica; Varianta
xat este însuşită de toate ediţiile critIce a1le Noului Testament g)."eoeso,
fiind varianta cea mai dificilă. Vers. 2. Ordinea cuvintelor €'ltt'ttp.7JOO'l,
7tapaxaAEooY este inversată în N *, F, G, 1739, 1881, traducerile 'latine, va-
rianta fiind preferată de Ti,s'chendorf. Vers. 3. In loc de tata<; E7tt&op.ta<;,
varianta ,a'iestată de cele mai bune izvoare ( N, A, C, D, F, G, P, Y,33,
81,104, 365, 630, 1175, 1739, 188r, 2495 etc.), în K şi în ediţia critică a
lui, von Soden aflăm €7tt{}op.ta<; 'ta<; l~ta<;. Vers. 5. După x(lxo7ta{}7Joov (car<~
este omis în ZiC * şi în UIlele manuscrisea.le Vulgatei) sînt adăugate cu-
vintele w~ xaAo<; o'tpattw't"lj<; Xpto'too 17Jooo (Ca ~n bun ostaş al lut Hris-
tos Iisus), în A (Alexandrinus).
4, 1. Ultima Epistolă a Sfîntului Apostol P.aveQ Se apropie de sfîrşit.
lncepută sub semnul uhor mişcătoare şi gingaşe sentimente de drago$te,
preţuire şi încredere în Timotei, cel mai iubit ucenic al Si. Apostol Pavel
(ci. 1, 2-5), Epistola a II-a către Timotei capătă, către sfîrşit forma llnui
ildevărat testament spiritual al Apostolului neamurilor, punînd ac"oentul
pe cele mai de se,amă îndatoriri care revin păstorului Bisericii. După
cum suhlinia şi în comentariul ,la prima Epistolă cătn'l Timotei (6, 13-':'14),
SfîntuHo"an Hrisostom !J67 menţionează aici faptul că Sfîntul ApostOlI Pa-
vei Î'l atenţionează pe ucenicul său iubit asupra îndatoririlor ce-i revin,
însă acum, Timotei este conjurat prin re,amintirea judecăţii înaintea că­
reia trebuie să mergem toţi, să-şi îndeplinească neabătut atribuţiunile de
păstor spirituaJa,l Bisericii. Acest ultim apel 'adresat de Apostolul nea-
mur,uor lui Timotei este mai so~emn şi mai fi.erbinte decît cele făcute
în această Epistolă mai inainte (d. 1, 6, 8, 13; 2, 1-3, 8, 14; 3, 14),
Apostolul rezumă întregul conţinut al Epistol'ei şi accentuează asupra
celei mai de seamă laturi a slujirii preoţeşti: propovăduirea adevărului
evanghelic (vers. 2).
967. Corn. la II Tim" Migne, P. q., LXII, 650-651.
S.T.-5
 66 Pr. Praf. GHEORGHE SARBU

Verbul 3t1zp.ap'l:opop.at înseamnă a mărturisi în chip public şi fesHv,

a depune mărturie, a conjura şi este folosit de Apostolul neamurilor pen-
tru aamiruti conţinutul predicii saile (1 T'es. 4, 6) şî pentru a atmge a
tia în modul cel mai se:dos ,lui Timotei (1 Tim. 5, 21) sau pentru a-l in-
demna ca el însuşi să di,sciplrineze pe cei oe Se certau pe cuvinte (II Tim.
2, 14). In antichitate «diamartiria» ave'a loc Îndeosebi în crazul unor pro-
ceduri succesorale în care depunerea unei mărturi era indispensabilă
pentru stabHire'aadevărului, mai cu seamă cînd mărturia era depusă prin
invocarea divJnităţii 968. De aci, so,lemnitatea şi forţa deosebită a folo-
sirii de către Apostol a acestui verb atît de expresiv, mai 'cu s'eamă dnd
este urmat de o serie de imperative (vezi vers. 2). Timotei este conjurat
înaintea lui Dumnezeu- TatăII şi ,a lui Hristos Iisus (ef. 1 Tim. 5, 21 ; 6, 13),
pe care îi la ca Martori, pentru ce are să-i comuni,ce ucenkului său în
continuare 969, căci orice slujHot ,al lui Dumnezeu, dă socot'e.aIă înâintea '
Acestuia de felul în care îşi Îndeplineşte ,slujirea (ef. Luca 16, 2). Aşa
cum notează Sf. Ioan HrisoS'tom 970, Aposto.lul obţine un efect şi mai pu-
ternic, pr,in evocar'ea Judecăţii de Apoi pe .oare o va face Domnul nos-
tru Iisus Hris'tos. Folosir'ea verbului P.ZAAW 'cu infinitivul (xp{VStv) echri-
va,lea'ză ,cu o perifrază pentru viitor 971, timpul în care Hristos .va face
judecata din Urmă. Hsus Hristos va veni ~ă judece simultan pe toţi oa-
menii, «viii şi morţii», care vor învia laF'arusie (Matei 25, 31 ; Luca 18,
8 i IOlan 5,27,29; 1 Cor. ,15,21-52; 1 Tes. 5, 16-17; Apac. 20, 12ş.u.).
Acealstă formuilare oare ,s-a păstr,at în Simboalele de credinţă pare ker:ig-
matică, fiind folosită, fără îndoi'ală, în mod curent în v,ea'cul apostoHc
în predica creştjnă, oa şi în mărturisirile de la Sfîntul BOltez (cf. F'apte
10, 42; 17, 31 ; 1 Petru 4, 5). Învăţătura că Mîntuitorul va tace Judecata
Univers,ală este pretutindeni exprlimat~i în cărţile Noului Testament (vezi
de ex. Matei 25, 31, 34 Ş.U.; II Cor. 5, 10 etc.), această putere fUndu-I
dată de Dumnezeu-T,atăl (Ioan 5, 22). Prin sintagma «va să judece viii
$i morţii» se ,afirmă, în primul rînd, universalitatea Judecăţii, care se mai
numeşte, pentru aceasta, ,şi universală, căci '"Se vor aduna îna/inte,a ,Lui
(,a .lui Hristos ca Judecător) toate neamurile» (Matei 25, 32). Judecata
din Urmă v.a avea î'l1 pr,imul rînd car-acter universal, deoare,ce Iisus Hris-
tos va judeoa pe cei drepţi, ea şi pe c'ei pă'cătoşi, cum tîlcuieşte Sf. Ioan
Hrisostom cuvinteile Apostolului 972. D-ar a,cel-aşi mare Părinte al BisericH
precizează imediat: «Pe cei dl1şi de !}a nOii şi pe cei ce sînt acum, 'căci
mulţi vor fi prinşi fără de vest'e (l,a Parusie), fiind încă vii» 973 (d. 1 Cor.
15, 51). Judecare-a celor morţi şia celor vii ,este un alt aspect al uni-
versa.Iităţii Judecăţii din Urmă ... Se înţelege, aşa cum subliniază Teodo-
ret alCirului 974, că cei morţi vor fi inviiaţi l,a Pamsie pentru a putea fi
jUdec'aţi.

968. L. Gemet, Vroit et sociele dans la Grece antique, Paris, 1955, p. 83 ş. u. cit,
la C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 79R
969. SI. Ioan Hrisostom, Com. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 650--651.
970. Ibidem; ef. şi Teofilact, Com. la II Tim., Migne ,P. G., exxv, 125,
971. ef. c. Spicq, op. <'it., voI. II, p. 798.
972. Com. la II Tim., Migne, P. G.; LXII, 650; eL şi Ecumeniu, Com. la Il Tim.,
Migne, P. G., eXIx, 229; Teofilact, Com. la II Tim., Migne, p, G., exxv, 125.
973, Com. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 650.
974, Com, la Il Tim., Migne, P. G., LXXXII, 849, 852,
 BPISTOLA A Il-A A SFiNTUWI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTf!T

Prin e7Wpa',lWX trebuie să înteleg'em, aşa cum explkă toţi comem!a·

U din epoc:a patrisikă 975, Parusia. Domnului, venirea a doua a lui Hris·
la sfîrşitul ve·aeuriQor (d. I Tim. 6, 14; II Tim. 4, 8; Tlit 2, 13).
Aceşti comentatori au în textu,l pe care-l explkă varianta textuală
:î::l 't:Y)'I s-rwpa'lEw.'I cărei'a îi dau un înţeles temporal, urmînd pe Sf. Ioan
:tsosbomcare spune; "Cînd anume (va judeoa) ? La Arătarea Sa cea
s}avă, cea împreună cu Împărăţia ... ». Sf. Ioan Hrisostom însă nu
că nu exclude înţelesul susţinut de varianta: ~al 't-lJ'I s-rwpa'lEtay,
este şi cea mai ,bine atestată de manuscrăse 'Şi a,cceptată de aproape
ediţiiJe 'crHke ale Noului TE!stament în limba greaică. De aoeea,
Părinte adaugă: «Sau poate că (Apostolul) zice: «Te rog fier-
(ota!'-ap'topo!'-at) întru Arătarea şi Împărăţia Lui. Întru acestea dau
ărturie» 976. Cu ·alte cuvinte, Timotei e.ste conjurat de Sfîntul Apostol
nu numai înaintea lui DU,mnezeu şi ,a Domnului no,stru Iisus Hris-
dar şi pentru ParuslÎa .şi Impărăţia Sa, cînd toate s'e vor vădi în în-
loradev ăr, 977.
Parusi,a v·a fi un eveniment oare Va arăta slav,a Fiu.lui .şi puterea Lui,
atunci «va veni Fiul Omullui întru sl,avCl Sa şi toţi sf'inţii îlngeri cu
at'ţ.mci va şedea, pe scaunul slavei Sale» (Matei 25, 31). Sf. ··Ioan Hri~
numeşte această venirea Domnului ·«Arătarea Sa ,ce,a întru
slavă» 978. Legată de Parusie şi de Judecată ne apare şi Impărăţia lui
11'ristoscăci, cum pI'edzează un comentator mai nou: «Cu Epifania în-
C'epe şi Impărăţia» 979. Prezent'l în chip tainic în şi prin Biserică (cf. Col.
1,13), lmpărăţ'i,a lui Hristos se va .arăta întru put'ere şi în mod deplin la
Parusie (Matei 16, 28; LUCIa 23, 42), ea fiind îndeosehi legată desăilăşlu­
irea lao:laltă într-însa a celor dr.epţi care au primit cununa sfinţ'eniei de.
la Hristos, Intemeietorul şi .Cîrmuitorul ei (d. 1 COL 6, ,9; 15, 50; Gal.
5,21.; Efes. 5, '5 ; .1 Tes .. 2, 12; II Tes. 1, 5) .. Amintirea în acest context
a 'Judecăţii şi Parusiei este, fără îndoială, de natură să sublî.niezeex<Î-
genţele puse înaiintea unui slujitor bisericesc, dar, în aC'elaşi timp, evo·
car'ea lmpărăţiei în acelaşi context accentuează id0€Ia de. răspl~tă a ce-
lor oare îşi îndeplinesc cu fidelitate. s.lujba QoI': ("1 vor sta Laolaltă cu
Mîntuitorul înacea,stă lmpărăţ1ie {Matei 25, 34; II Tim. 2, 12;. Apoc. 5,
10; 20,4,6 i 22,5). .
4, 2. După cuvintde din versetul <"u'e Apotolul Qonjură p(~
Timotei în mod solemn înaintea lui ~j a Domnului nostru Iisus
Hristos, era de aşteptat, desigur, să mo'tivul pentrucare
se procedează astfel. Motivul speciale a clui Timotei
e.ste pdmirea celei mai de seam.ă pe care Apostolul are să
i-o dea acum dnd sfîrşitu:I lui martiric esh~ aproape: x1jpo~O'l 'tov AOjO'l
adevăr.atul telstament paulin, un H~zuma.t al tuturor EpistolelO'r pastora:le,

975. SLIoan HrisostOill, Cam. la Il 'Tim., Migno, P. G., LXII, 650; Teodoret, Corn
la II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 849; Ecmnoniu. Corn. la II Tim., Migne, P. G.
CXIX, 229 j Teofilact, Corn. la II Tim., Migne, P.G., CXXV, 126 etc.
976. Corn. la II Tim., Migne,P. G., LXII, 6S0.
977. Cf. P. Dornier, op. cit., p. 236 j L.-Cl. Fillion, ap. cit., p. 511 j A.-F. Maunoury,
op. ciI., p. 220.
978. Com. la II Tim., Migne, P. G., LXII, 650.
979. E. Pax, "'Em'Pavw~: Ein religionsgeschichtlicher Beitfag zur biblischen Theo-
logie. Miinchen, 1955, p. 237 i cit. la N. Brox, op. cit" p. 263.
 68 Pl. Praf. GHEORGHE SÂRBU

unadevămt imperativ categor:ic al slujirii preoţeşti. Verbul xopOOOStv

al cărui imperativ este folosit ,aki, înseamnă a proolama cu glas tare,
a încunoştiinţa în chip public şi lămurit, făcînd parte din aceeaşi fami-
lie ~e cuvinte cu x'ljpo"j'ltcx, propovăduire (d. Rom. 16, 25; 1 COL 1, 21 i
II TIm. 4, 17; Tit 1, 3) şi cu x'ljpoE, propovăduitor (ef. I Tim. 2, 7 ; II Tim.
1, 11), ,cuviil1te~cheie ale vocabularu'lui prin care e descrisă [uorarea
apostoUcă şi preoţească. Acest verb nu se mai întîlneşte în Epistolele
pastorale decît în 1 Timotei 3, 16, unde citim că «Taina dreptei cre-
. dinte ... S-Q propovăduit între neamurin (cf. Matei 10, 27), adică în în-
treaga lume, conform poruncii Mîntuitorului (Matei ~8, 19). Deci prima
şi cea mai de seamă îndatorire a lui Timotei este de a propovădui, de
a mărturisi în public dreapta credinţă. Obiectul propovăduirii este b A61o~
= cuvîntul, adică Ev,anghelia 980, numită «cuvîntul adevăru:lui»(II Tim.
2, 15), «cuvîntul ce,l credincios ,al învăţăturH» (Tit 1, 9), cuvintele cre-
dinţei» (1 Tim. 4, 6), «,cuvintele sănătoase» (1 Tim. 6, 3). Propovăduirea
sau mărturisirea în publica acestui cuvînt, nua unor învăţături lumeşti
sau invenţii personale 981, este prima îndatorire a unui Aposto'} (1 COL
1, 17; 9, 16). Propovăduirea Evangheliei tr,ebuie făcută pe f,aţă, în văzul
şi auzul tuturor (Tit 1, 3), ea deosebindu-se de infiltrărHe în ascuns şi,
prin a,cestea, dubioase, ale falşHor învăţători, care «vînează)} ascu;ltători
prinoase sau locuri ascunse (II T;im. 3, 6). «Ce îl îndatorează? (pe Ti-
motei), întreabă Ecumeniu. Să nu ţină ,ascuns cuvîntul, ci să-I pr.opovă­
duiască» 982.
Seriaimperativelor Continuă: «Stăruieşte cu timp şi fără timp». Ver-
bul &rpio'tcxfl.cxt (hapax paulin; intranzitiv) înseamnă mai întîi a inter-
veni, a apare pe neaşteptate, cînd e nevoie. Folosirea aoristului imperativ
echiv,ale,ază cuatenţionarea lui Timotei, în sensul de a fi permanent la
datorie «nu numai pentru a predica, ci şi pentru a-şi Îndeplini orice înda-
torirea misiunii sale» 983. Apostoilul oere ,lui Timotei o mare atenţie şi
mai ales promptitudine (ef. Luca 21, 34; 1 Tes. 5, 5), în intervenţiile sale
ca episcop al Efesului, trebuind să fie permanent în alertă. Timotei tre-
buie să lucreze, să acţioneze, ,să intervină «cu timp şi fără timp» (euXCXtpOl;
axcx[pOl~, fără oonjuncţi:a Icompletalivă xai), locuţiune cvasi proverbială,
energică, însemnîndcbntinuu, permanent. Lipsa copule'i ne duce cu gîn-
dul la o formulare în Iimba ,latină de felul: «volens nolens» 984. Inter-
pretînd această expresie paulină, Sf. Ioan Hrisostom precizează: "Să nu
ai un timp hotărît, ci mereu să ai timp; nu numai în timp de pace, nu
numai în timp de linişte, nici numai şezînd în biserică, iar în timp. de
primejdii ascu!t1zîndu-te ... , ci pururea ... nu înceta a - mustra» 985. Cîţiva
comentatori moderni raportează cuvintele Apostolului şi la primit-arii
propovăduirii care pot s,ă se aLle în împrejurări favorabHe sau nefavo-
rabile, pregătiţi sau mai puţin pregătiţi să primească adevă,rul evanghe-
980. Cf. F.-D. Gealy şi M. P. Noyes, op. cit" p. 508 i P. Dornier, op. cit., p. 236.
981. Cf. 1. Knabenbauer, op. cit., p. 337.
982. Com. la Il Tim., 'Migne, P. G" CXIX, 229 j cf .şi Teofilact, Cam. la II Tim"
Migne, P. G., CXXV, 128.
983. P. Dornier, op. cit., p. 237.
984. C. Spicq, op. cit.~ vol. II, p. 799.
985. Com. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 651 j ef. şi Ecumeniu, Com. la II Tim.,
Migne, P. G" CXIX, 229 i Teofilact, Com. Ia IT Tim., Migne, P. G., CXXV, '128.
 EPISTOLA A Il-A it SFiNTULUI APOSTOL PAVHL CATRE TIMOTEI 69

lic D86. Timotei şi ceilallţi slujitori bisericeşti au în Apostolul neamuri'lor

LUl .excelent exemplu în ce pl'iveşte predicarea cuvîntului evanghelic. El
a propovăduit nu numalI în sinagogă, ci şi în agora, în timpul cît a fost
inchis, cît s-a aflat pe mare, în corabie, înaintea. prp,consulului şi a bar-
L>arilor. Izvorul, cum spune Sf. Ioan Hrisostom,curge mereu, ,ohiar dacă
nu vin mulţi să ia apă din el. AsHel este şi Cuvîntul lui DumneZeu 9&7. El
curge mereu de pe buzelle slujitorilor bisericeşti, chiar dacă numai un
mic număr de ascultători trag foloase de pe urma lui 988, Ambrosiaster
subliniază, pe bună dreptate, că slujitorul biserices'c trebuie să prediee
cu asiduitalte 989.
Timotei, ca orice slujitor bisericesc trebuie să fie permanent pregă­
tit să intervină nu numai prin propovădui.rea cuvîntului, ci şi prin mus~
trare şi prin certare, atunci cînd est'e ,cazul. De aceea seria imperoativ'e,lor
continuă: «Mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndeJungarăbdare şi în-
văţătura». VerbuJ HelXOl este fOilosit în Noul Testament cu sensul dea
certa, a mustra, a dojeni, a ,aduce la ordime (cf. M,atei 18, 15; Luca 3,
19) ; a da pe faţă, ,a da în vileag (Ioan 3,20; 8, 46; 16, 8; I Cor. 1,4, 24).
tn Epistolele pastomle, acest verb este folosit numai în sensul de' a
mustra, a dojeni mai ,ales pe cei ce păcătuiesc (1 Tim. 5, 20), pe ,cei po-
Lrivnici (Tit 1,9), pe cei oare nu dovedesc o poziţie fermă În afirmarea
adev ărului (Tit 1, 13). În Tit 2, 15, ca şi în II Tim .. 4, 2, .acest v·erb este
folosit de autorul sfînt pentru a defini o latură a activităţii pastorale a
preotului, ,aeeea de a manifesta. o permanentă grijă faţă de purt,alma, Ciue
uneori poate să 'nu fie cea mai potrivită, a credincioşilor săi. A'cestverb
ne sugerează ideea de apel 'la conştiinţa căruia îi este a,dresată mustra-
rea 990, acea,sta fiind o primă tre,aptă a posibilităţii de intervenţie a păs­
torului spiritual Îin faţa unei abaiteri a credinciosului de la o purtare
corectă. O intervenţie mai <;lecisă a slujitorului bisericesc faţă de o aba-
lere, desigur mai gravă, de Ila dreapta învăţătură sau de la conduita mo,#
rală, este sugerată de verbul S'ltt'tJlaOl (hapax paulin al cărui aorist i:n-
perativ este întrebuinţat în tex'tul nostru). Este însă foarte des Întrebmn..;
ţat în Evan gheliile sinoptice, unde îl întîlnim folosit în s·ensul de a po-
1

runci (Matei 12, 16; 16, 20; Marcu 8, 30), de 'a certa (Matei 17, 18;
Marcu 1, 25; 3, 12; Luca 4, 35; 8, 24 i 9, 21; 17, 3). In .textul nostru
verbul înseamnă. desigur, ii certa pe cel ce a greşit, dar spre îndrep-
Iare (cL Luca 17, 3; II Cor. 2, 6L Certarea are î.usă unoararCter indivi-
dual; ea trebuie ,apJl'icată într-un oaz concret şi unei perSOane anume 991.
Sf. Ioan Hrisostom tîlcuieşte laolaHă cuvintele Apostolului din acest
V'8Tset, legînd într-un tot unitar îndrumările date lui Timotei aici 992. Din
permanenţa propovăduirii care nu trebuie innki o împrejurare şi sub

986. H. v. Soden, op. cit., p. 202; cit la Fr. Rieneeker, op. cit .. p. 506; eL şi C.
Spicq, op. cit., vol. II, p. 799; 1. CI. Fillion, op. cii.,. p. 511 ; N. Brox, op. cit., p. 263;
Eutimie Z,igabenul, Corn. la Il Tim., cit. la L Knabenbauer, op. cit., p. 388.
987. Horn. III in Laz. el Div., cit. la C. Spicq;, op. cit., voI. II, p. 799, ef. şi H. Biirki,
op. cit., p. 109.
988. A-F. Maunoury, op. cit., p. 224.
989. Corn. la II Tim., Migne, P. L., XVII,522.
990. H. v. Soden, op. cit., p. 202, cit. la Pr. Rienecker, op. cit., p.~506.
991. Ibidem.
992. Corn. Ia Il Tim., Mignc, P. G., LXII, 651.
 Pr. Prai. GHEORGHE SÂRBU
70
nici un motiv să fie întreruptă, din permanenta veghe în care trebuie să
'se afle păstorul biser'~ce.sc spre a putea să intervină· în orice moment
cînd împrejurărille o impu[l, trebuie să decurgă şi a,celecontade perso-
nale cu credincioşii ,oare trebui,e mustraţi sau certaţi 'sau îndemnaţi cu
îndelungă răbdare, cînd este cazull. Sfîntul Părinte insistă ,că ceflt,aTea
să vină după mustrare şi numai «dnd se va dovedi fapta» 993 adică îll1
f,aţa unor e:videnţe. Numai după mustrareaconHnuă îşi are timpul său
«epitimia» sau certarea 994. A:stfel procedează şi medicii, spune marele
Părinte şi Da,s,căllal Bi'serkii: «Numai după ce bolnavul îşi spune du-
rerea, dau şi ei medioamentul, iar, da,că va lipsi Uil1a din acestea două,
~ea}altă dev'iene irruUIă. Dacă vei pedepsi, fără să mustri, vei părea de
rresuferit şi nimeni nu poate răbda aceast'a ; dar după ce ai dovedit ,aba-
terea, atulllci va fi primită şi' mustrarea şi cerhare,a»; Această completă
şi subtilă pedagogie, care comportă o permanentă încordare, eforturi şi
purtare de grijă, îşi găJseşte expTesi,a în ,cuvîntul Apostolului : dndeamnă
cu toată îndelunga răbdare». Verbul 'ltapaXaASUl a,l cărui 0.>0r1st imperaHv
este intrebuinţi;l.t de Apostol aki, înseamnă a îndemna, a sfătui, a mîn-
gîia (eL Matei 2, 18; 5, 4 ;26, 53; Marcu 5, 10, 12, 17; Luca 3 r 18; 7,
4 i 15,28 ,etc.). In Epistolele palstorale, e,ste folosit în ,sensul de a îndemna,
a sfătui (I Tim. 1, 3 ;2, ;1 ;5, 1 ; 6, 2; Tit 1, 9 j 2,6, 15). Această lucrare
de îndemn şi de sfătuire a credincioşi,lor, ca şi ,acţiunea de mustrare
şi certa're au d~ep'toaf'a.derisHcă de bază «toată indelunga răbdare şi în-
văţătura», calificînd şi precizînd condiţiile în oare trebuie să se desfă­
şoare a:ctivitat,ea pastorală a slujitorului biseric1esc. "Certare'a (pedeapsa)
este, cum spune, pe drept cuvînt, Sf.,Io,an Hrisostom, ea singură, de ne-
suferit dacă nue1ste unită ou îndemnul întru îndelung,a 'răbdare» 995. Sau,
cum spune Teodoret .al Cirului : «Ace.astao fac şi cei mai învăţaţi dintre
medici. Căd mai întîi vi'ndecă boalla cea ascunsă, fo;losindu-se de medi-
oamentele ,cele mai greu de suportat, pentru ,ca după a'ce,ea, să le admi-
nistreze pe cele mai blînde. Deci mustrarea se aseamănă cu tăierea. bolii,
certarea cu medicamentele cele mai greu de suportat, iar mîngîierea (11
'ltaptl.XA'Yjal~) cu c~le blînde» 996. Mustr'area, cert,area şi'îndemnul sau mîn-
gîierE~a sînt cele t'rei trepte .ale luerări.i pastor ale, urmărind ocrotirea
unei vieţi creştine conforme cu morala evanghelică şi a dreptei credinţe,
atunci cînd aceasta este .ameninţ,ată de falşi învăţători, cum se întîmplă
adesea. Păstorul bisericesc trebuie să manifeste în toată activ~tatea: sa în-
dellungă răbdare (p.axpoltop.(a, 1 Tim. 1, 16 j II Tim; 2, 10), Clare este roada
Sfîntului Duh, fiind asociată cu dragost'ea, pacea, bunăta,tea, f,acerea de
bine şi credilllţa (Gal. 5, 22 i Col. 3, 12; d. II Cor. 6, 6; II Tim. 3, la).
Mustrare,a, certarea şi îndemnul nu pot să fie făcute «la întîmplare» 997,
. zice Sfîntul Ioan Hrisostom, ci pe temeiul învăţăturii creştine, vistieria
oea bog.atăînoare se poate aHa întregul Msena'l al argumentelor şi do-
vezilor de. ;care slujitorul biserkesc are ,trebuinţă în adivit,atea sa pas-
torală. El trebuie să înveţe pe ,cei ce ,au greşit, 1:n ce fel 'au păcătuit şi
993. Ibidem; d. şi Teofilact, Cam. ICi II Tim., Migne, P. G., CXXV, 128.
994. Ibidem. .
995. Ibidem.
996. Cam. ICi II Tim., Migne, P. G., LXXXII, 582.
997. Cam. ICi IT Tim., Migne, P. G., LXII, 651.
 EPISTOLA Il II·A it SPU"TULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 71

CaTe este natura păoatUilui şi, în ,acelaşi timp, să înv'eţe pe păcătoşi ce

folos le aduce mustrarea şi «epitimia» 9S8. Trebuile însă aCicentuat că în:"
treaga lucfiare pastorală a preotului este, în mod esenţial didac'tică .şi
catehetică, Întrucît ea comunică o doctrină religiolasă şi morală (Fapte
2, 42; 5, 28; Tit 1, 9). A cenzura sau a pedepsi greşeala sim fără a-i
clarifica c:aflac'terul, înseamnă a lăsa intacte rădăcinHe răului, care pot
oricînd ,Iăstări g99.
4, 3. Lucrarea pastorală şi de propovăduire a învăţăturii trebuie în-
deplinită fără înceta're «cu timp şi fără timp», «mai înainte ca aoeştia
(clei pă'cătoşi)să pără,sească drumul cel bun», ,cum spune Si; loauHri-
sostom 1000 : «Fă ,toate aC8islea, cî't timp ai pe Ungă tine pe ucem.icide
bună voie» 1001, ,comentează mai dep,arte acelaşi Sfînt Părinte. Şi mai îna-
inte (1 Tim. 4, 1-2; II Tim. 3, 1), Sfîntul Apostol Pavel îiatrăseseaten­
ţia. lui Timotei a1supm unui viitor plin de ,.încercări şi de primejdii, în
care unii se VO'T îndepărta de lia invăţătura sănătoasă, difeia îi vlOr sta
împotrivă (1 Tim. 1,10; 6, 3; nt 1, 9; 2, 1). Şi aici se refe'ră la acelaşi
viitor ,de care se temea pentru ucenicul său apropiat, pentru Biserica
întemeiată în Efes şi pentru oredincioşii la,cestei ÎIllHoritoare comunităţi
din epoca apostolică. ,Nafi un timp, spune el, cînd nu vor mai suferi
învăţătura sănătoasă». Apostolul îl previne pe Timotei asupra .acestui
viitm sumbru pentru a-l feri de surprize neplăcute şi pentrv a,-'l pregăti
să întîmpine ,acest viitor (d. 3, 1 ; A, 1). Ace'st,a este ulllui dilll lŢlotivei}e
pentru dare Apostolul i-a trimis lui Timotei cele două Epistole care-i
roartă numele şi îndeosebi pe aceasta din' urmă, în care se întîlnesc
atîtea îndrumări privind modul în ca:re trebuie să se poarte învăţătorul
şi slujitorul bisericesc faţă de ceile mai neaştept1ate situaţii în ,care poate
sa fie pus (1, 6, 13, 14; 2, 1, 7, 14-15, 16, 22-25; 3, 1 ş.u.). Con-
ceptul de «timp» (x~tpb~) este uneori raport,at de Apostolul neamurilor,
în Episto1ele pastomle, :la momell1t'e S'au perioade mai lUlllgi dinvi,aţa Bi-
sericii în care aceasta va fi confn:mtată cu dificultăţi mai ales în ce pri-
veşte doctrina 'Sa religioasă şi morală (1 Tim. 4, 1 iII Tim. 3, 1 ; d.şi II
Tim. 4, 2).Acesteperioadeco;respund mai ,ales vremurilor eshatologi'ce,
1n care învăţătur,a sănătoasă :şi moralăevanghelică vor fi încăJl'oate. Şi
atei, Aposto'lul pre.cizeazăcă: «nu vor mai suferi învăţătura săncltoasă».
Verbul a.vsxof11It, al cărui ViitOii elste folO!:iH aici,es,te ,adesea întîlnit
în EpistoleJe pauline cu sensul de ,ak'i, de a îtngădui, ,a suporta, a
răbda, a asculta cu simpatie (1 Cor. 4, 12; Il Cor. 1 L 14; 19-20; Efes.
4, 2; Col. L 4; Evrei 13, 22). Cînd leste Întrebuinţat cu negaţia (oux),
verbul are cel mai ,adesea, sens de refuz, pur simplu (I,saia 1, 13) 1002.
Tn cazul de faţă, refuzul se referă Ila «învăţătura sănătoasă» ieste vorba
de învăţătura din 3,10, oa're este obiedul didahie:i . (otoa)G~) din versetul
2 şi conţinut laiI Evangheliei. Această învăţătură elSteceaauzită din gura
unor propovăduit ori autorizaţi cum este însuşi Sfîntul Apostol Pavel
(II Tim. 1, 13) sau Timotei (2, 2), care constituie o garanţie. deosebită a
998. Teofilact, Com. Ia II Tim., Migne, P. G., CXXV, 12B.
999. C. Spicq, Sainl Paul. Les epître'S pasiordlcs, val. II, p. 799 ..
1000. Corn. la Il Tim., Migne, P. G.i LXII, 651. .
1001. Ibidem, Cf. şi Teofilact, Corn; la II Tim., Miglle, P. G., CXXV, 128.
1002. C. Spicq, Saint Paul. Les epî!rcs pastoralcs, voL II, p. 800.
 72 PI. Plof. GHEORGHE SARBU

autenticităţii şi a 0'bîrşiei ei ~u~nez~ieşti. şi a pr0'funzimii ei (cf. Evrei 4,

5). Respingînd învăţătura sanat0'asa, C~I 'pe~,are-i are aici în vedere
Ap0'stolul neamurilor (subiectul e nedefImt) smt 'cei care «după poftele
lor, îşi vor îngrămădi învăţători». Poftele pwprii ('ta.; t8(cx,~ s'ltL~op.icx,~, d.
1 Tim. 6 9· II Tim. 22; 3, 6; Tit 2, 12; 3, 3) exdud criteriul adevărului
şi autenticităţii, oonslrîngă:tor şi îndtatorînd la c0'nfonnare. In schimb, se
fa'ce Iloc unui apetit după senzaţional şi după un nou înd0'ielnic (ef.
Fapte 17, 21). Cei ce gîndes~ ~vstf~l îşi ~aută. alti învăţători, ale căr0'r
cQncepţii momle şi despre vlaŢ~ Sl~nt ma~ put'~n exigente decît cei:e ale
m0'ralei evangheH'ce ,şi ale doctrmeI creştme ŞI oalre, în acelaşi timp, sla-
tisfac şi cerirnţe'le urneian~mite U:'0'de t~e~~toa~r~ (cf. 2, 16; 3(7). E de
la sine înţeles că fiecare dm aceştI aşa-ZIşI mvatatori nu vor reţine prea
mult iatenţia lacestor 0'ameni, ci vor fi schimbaţi fără încetare, unul înlo-
cuind mereu pe celălalt Aoea~tc: este -ideea pe care o exprimă verbul
S'lttC1mpeum (hapax ileg0'me~0'n ~)lbh~ ; vd~rcf. C1mpeUetv, în R0'm. 12, 20; II
Tim. 3, 6) calre înse.amna ,a mgramadl, ,a aduna grămădă, arnghesui,
avînd aICI '" ;sens HOUIC,
. pelOra
. t',IV 1003 . De 'aceea, pe bună dreptate, un
exeget mai nou traduce: «îşi dau dascăli după das,călh 1004. «Mulţime,a
dascăli-lor cel.or îndoielnid a învedemt-0' prin CUVîntul awpoaooatv (îşi
vor îngrămădi),), spune Sf. Ioan Hrisostom 1005. SUocesiunea ,ace,asta a
a.şa-zişilorîrnvăţăt0'ri, rnu P0'ate să c0'nducă decît ,la satisf'acţii superfi-
ciale, căci aceştia :nu minui';s'c decît. c~v_inte 'oare nu sluj.esc un conţinut
bogat în invăţătul'1, ca predIca creştma. Intr-un CUVînt ascultător'ÎÎ aces-
tor aşa-zişi dascăli, nu obţin nimic altceva dedt o d~sfătare a auzului.
Verbul ')tv1j~op,cx,t (hapax legomen0'n biblic), înseamnă a scărpina, a gîdi-
la, zgîria, sau figurat, a linguşi, a flata. Acest Verb şi-a aflat 0' f0'arte
bună echiv,alenţă în VuJgata, unde este tradus prin «Pruriente» lCOo, cme
înseamnă mîncărime (,a umchH), deci pasiune, plăc'ere exacerbată (ef.
S'ltt&op.tcx" supra). Este bună explicaţi~a dată e::cpresiei Pauline ')tv'Yj~6p.s\lot 't7)\1
rt"l.o1jv de un specialist recunoscut 1!l1 ce pnveşte vocabularul grecesc al
Noului Tiestament 1007, care face prec.izarea : ,"Să gîdile agre,abil urechea
prin învăţături noi)}. THcuindaceeaşl expreSIe, Sf. lo,an Hris0'st0'l11 arată
că aceşti das'căli despre care v0'rbeşte aici ApostOlUl vor grăi pentru
plăcerea (ascultătorilor), căutînd să Ile încînteauZUI1008. Această încli-
naţie a unora cătr'€ o vană încîntare a auzului îşi are, desigur, 0'bîrşia în
jocul de cuvinte atît de inu.Ulal sofiş:tilor, pecate Clement A<lexandrinul
îl descrie asHe!: «Gîdilă şi măgulesc ... auzul oelor care doresc cu tărie
să fie măguliţi; scot din gura lor rîu de cuvinte, dar fără pic de
1003. C. Spicq; op. cit., val. II, p. 801 j ef. Fr. Rienecker, 0p. cit., p. 506.
1004. P. Dornier, op. cit., p. 238.,
1005. Cam. la Il Tim., Migne, P. G., LXII, 659 i cI. EeUllleniu, Cam. la Il Tim.,
Migne, P. G., CXXV, 128.
. 1006. Novum Teslamentum Graece el LaUne, Deutsche Bibelgesellschaft, Stlltt-
gart, 1979, p. 555.
1007. Walter Bauer, op. cit., col. 864.
1008. Cam. la Il Tim., Migne, P. G., LXlI, 651; cI. şi ECUllleniu Cam. la II Tim ..
Migne, P. G., CXIX, 232 j Teofilact, Cam. la II Tim., Migne. P. ,G" CXXV, 128; Teo-
doret al Cirului, Cam. la II Tim" Migne, P. G., LXXXII, 852.
 EPISTOLA A II-A A SFÎNTULUI APOSTOL PAVa CĂTRE TIMOrIH

1009. Plrin b:xo1j trebuie să înţelegem, cum s-a putut deja deduce
cele de mai sus, atît simţul auzului (1 Cor. 12, 17), cît şi ure,cheaca
al acestui simţ 1010 (Marcu 7,35; Luca 7, 1 ; Fapte 17, 20).
4, 4. O urmare imediată 'a frecventă:rii acestui fel de da,scăli este
.. că cei ce procedează astfel «Îşi vor întoarce auzul de la adevăr».
Verbul aTCoo'tps<jIUl elil cărui viHor este întrebuinţat aici, se mai întîlneşte
Epistolele Sfîntului Apostol p'ave,l, numai În Romani 11, 26; Evrei
2, 25; II Tim. 1, 15 'şi Tit 1, 14, avînd înţelesul dea se îndepărta, a se
Interes,ant este faptul că în Epistblacătre Tit, a,test verb este
Într-un context asemănător aoeluia din textul de care ne
upăm: "Să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi porunci.lor unor
oameni oare se întorc de la adevăr». In măsura în care cei viz,aţi de
ApostOlI «îşi vor întoarce auzul de la adevăr» şi-~ vor «îndrepta către
Verbul ex'tpsTCoP.rxt (aici la viitor) înseamnă a se îndrepta, ,a se
'întoarce cu faţa către. Este folosit de Sf. Apostol Pavel numai în Epis-
lolele pastorale (1 Tim. 1, 6 ;5, 15; 6, 20) şi în Epistola către Evrei (12 J
t 3). În 1 Timotei 1, 6, Apostolul foloseşte acest verb pentru a de,semna
pe cei ce, rătăcind de 11a ţinta poruncii eate este «dragostea din inimă
curată», «s-au întors spre deşartă vorbire». Este limpede că, şi în ver-
setul 4, opoziţia avută în vedere de Apostol este oea întrţ! ({adevăr»
şi «hasme". Or, în Epis,tolelle pastorale, această opoziţie este o temă
fundamentală (1 Tim. 1, 4; 4, 6-7; 6, 3-4; 20-21; Il Tim. 2, 16;
Tit 1, 14). Dill1 1 Timotei 1, 4, unde termenuli "basme» este urmat de
;"nesfîrşite geneailogii» .şi din Tit 1, 14, undeacesiea sînt numite «iudai-
ceşti», rezultă că aceste basme sau mituri îşi au obhşia în unele
cercuri de creştini proveniţi dintre iudei (d. Tit 1, 10). Dar, din 1 T'i-
nlOtei 4, '7 se constată oa şi în textul nostru, că aceste basme Îşi pot
avea provenienta în istorisirile fall1t,astice şi mitologi'ce (d. «basme:e
cele lumeşti şi băbeşti» din 1 Thn. 4, 7) care aveau o lc.rgă circulaţie
în antichitatea greacă şi elenistică 1011 şi, deci, şi în Efes, unde Timotei
'(şi desfăşuraadivitatea înoalitate de episcop. In orice caz, termenul
11i)&o~, CMe nu se lntîlneşte în NouJ Testament, decit în Epistolele pas-
lorale (I Tim. 1, 4 i 4, 7 i Tit 1, 14 i II Tim. 4, 4) Jn II Petru 1, 16
întotdeauna înţelesul de înviiţătură 1\)12.
tul este, prin caracterul său, iluzoriu şi irea'l, opus
(Tit 1, 14). Mitul este opus în genera1 istoriei, fiind atemporal, ânLi-is-
torie,şi petreeîndu-se în afara timpului concret aJistoriei 1013. In Cre";i-
liuism, dimpotrivă, faptele mîntuitoiare se petrec în istorie, căreia îi
dau un sell1S, revelîndu-i ro.stul şi existenţa într-o perspectivăesh ato -
logică. dn aceasta rezidă originalitatea Creştinismului în comparaţie cu
olte religii. ReligiHe de mistere, religiile sincretiste pornesc de 'la un
1009. 'Clement Alexandrinul, Scrieri, partea a II-a, Stromaiele. StromaÎaI. cap.
m, 22, 5, Migne, P. G., 712, trad. PL D. Fecioru, col. "Părinţi şi scriitori bisericeşti»,
'Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
p.22.
1010. Fr. Rienecker, op. cit., p. 506,
1011. C.Spicq, op: cit., voI. 1, p. 94.
1012. Ibidem, p. 93.
1013. Osear Cullmann, Le mythe dans les ecrits du Nouveau Ţestament, în «tilu-
elcş ele TMologie biblique», Neuchâtel, 1968, p. 139.
74 PL Praf. GHEORGHE SÂRBU

mit atemporal... Creştinismul primar porneşte de la istorie şi

strict în planul timpului chim cînd intelrpretează istoria» 1014. Sfîntul
Apostol Pavel a înţeles în profunz~me opoziţi,a ireconciliabilă dintre ade-
vărUll creştin oare s-a produs în istorie şi mit care este antiistor'Îe, între
creştinism, care 'este adevărul ,lui Hristos, Logosul întrupat şi păgînism,
o re1igie a mitului prin excelenţă 1015. Cu toate că se împărtăşiseră de
adevărul evanghelic, unii creştini din Efes erau în perkol să sereîn-
toar'că lla mituri, .'care, C'umse poate constat,a, aveau o deosebita oapa-
citate de rezistenţă şi chi'ar 'O oarecare forţă de ,atracţie (ef. Tit 1, 14;
11 Petru 1, 16). În ,comerH,ariul ,la acest tlext, Sf. Ioan Hrisostom notează,
că Apostolul îi ,airag.e atenţi,a lui Timotei asup1ra a,cestorevenimente"
care se vor produce în viitor, nu pentru a-l într:ista, ci pentru ,a nu fi
surprins de apil,riţi,a lor şi pentru a fi mereu de veghe, întrebuinţîiIld
timpul cum se cuvine 1016.
4, 5. După ce a descTÎ's în versetele 3-4, unele evenimente care
se vor produce în viitor, prin expresia OOOB <du însă» (d. 3, 10, 14)
îşi îlJ1'toa,rce CUVîntUlI din noU cMre Timotei căruia îi cere, în primul
rînd: «fii treaz întru toate». Verbul '1"ijcps este imperativul de la '1"ijcpro
care înseamnă afi lucid, a fi treaz, a fi sobru. Sfîntul Apostol Pavel
mai foloseşte 'acest verb numai în 1 Tesalon~ceni (5, 6, 8; Cf. 1 Petru
1, 13; 4, 7; 5, -8). În pericopa 5, 6-11 din 1 TesaJoniceni, Apostolul
neamurHor dezvoltă a,ce,alStă temă a veghei ,continui: «să nu dormim CCI
şi ceilalţi (copiii nopţii şi ,ai întunericului. of. 1 Tes. 5, 5) ,ci să prive-
,ghem şi ,să fim treji» (5, 6). Acea'stă stare de trezvie şi de luciditate
este cerută şi de Mîntuitorul fie dir,e~t (Matei 25, 13), fie prin intermediul
unor parabolle ca a celor zece, fe<CÎoare (Matei 25, 1-12), alceasta fiind
o stare perma:rrentă a creştinului, c:are trăieşte cu nădejdelB: Pmusielj,
evenimentuQ oare va pune Început veaicului viitor, desăvîr,şind luc[larea
mîntuHoare săv'îrşită de Hristos. Timotei, ca orice slujitor bisericesc, în
genera;!, trebuie să rămînă treaz, nu numai În ce-'l priveşte pe el, ci .şi
în ce pJ"liveşte turma cuvîntMoare ,ce 'i s-a încredinţat spre păstorire.
Pe aceasta trebuie s-o fere,ască de orice ameninţa,re, venind din partea
dascălilor mincinoşi, a ,lupilor răpitori, a fa!lselor Învăţături. Acesta este
sensul expresiei «întru toate» (sv 'ltaOlV). Sf. Ioan H~isostom, tî1cuind cu-
vintele: «Tu însă fii :treaz întru toa,te)}, spune: «Ai văzut că pe toate
le-a prevăzut? Precum :f{r:istos zicea către sfîrşit: «Căci se vor ridica
Hristoşi mindnoşi şi prooroci mincinoşi» (Natei 24, 24), tot astfel a
fă'cut şi Pavel Înainte de ,a adormrb> 1017, '
Este pentru a treia oară cînd Apostolul îi cere lui Timotei în această
Epistolă, să î'ndure suferin~a, să pătimeas,că«pentru EvangheUe» (1, 8),
'«ca un bun ost'aşal lui Hristos» (2, 3). Aici Apostolul îi cere lui Ti-
1014. Ibidem, p. 139-140.
1015. Cf. A. H. Krappe, Mythologie universelle, Paris, 1930 i cit. la C. Spicq,
O]). ciI., val. I, p. 94.
1016. Cam. la Il Tim., Migne, P.G., LXII, 651 i cI. şi Ecumeniu, Cam. la Il Tim.,
Migne, P.G., CXIX, 232; Teofilact; Cam. Ia II Tim., Migne, P.G., CXXV, 129.
1017. Cam. la Il Tim., Migne, P.G., LXII, 651-652 i CL şi Teofilaet, Cam. la
TI Tim., Migne, P.G., CXXV, 129.
 EPISTOLA A II-A A SFiNTULUI APOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI

. motei să sufere răul 1018, Xo;X07tIÎ{l'l/oov fiind aoristul imperativ dp 1d

)(lX07t(l{lsw (numai a1ci în NouL Test'ament i eL OUjx(lxo7ta{lsw în II' Tim.
1, 8 şi 2, 3, folosit,oa şi aici, tot la aorisit imper'ativ) f car'e înseamnă a
indura, a suferi răul sau nenoroc'ire,a 1019. Sf. Ioan Hrisostom tîlcuieşte:
«Tu insă, fii treaz întru toa'te, «suferă rău!», adkă osteneşte-te, preîn-
Umpină răul, illIal îlnainte de a se ivi acea vătămare, pune oile în si-
guranţă pînă nu vor mai fi !lupi deloc,; 102f\. Ecumeniu, de asemenea,
interpretează: «Lupif:ăcu hotărîre, osteneşte-te ca Ja urechille ucenicilor
sa ajungă bune~e şi il:devarate învăţături, şi să îndepărtezi molima de
la ei» 1021, :De aceea, trebuie spus 'că, îndurînd suferinţa pricinuită de ac-
tivitatea dăunătoare a falşilor învăţători,. e'l trebuie să se ooncent,reze
şi mai multasupna lucrării ,s'ale misionare, contextul îndreptăţindu-ne
să înţelegem verbul în sensul pe care i-Iacordă şi Vulgaita: labora, lu- .
crînd cu asiduitate 1022, făl:ă a se IIă'sa opr>Ît, indiferent de natura difi-
cultăţilor şi piedieilor întîmpinat,e. Legat de 'ace,st sens al veTbului amin-
tit, în continuare, Apostolul îi scrie ucenicului ,aşezat episcop în Bise-
rica EfesuJui :. «Pd lucrul evangheJistului». Verbul 7tOl'l/oov este tot un
aorist 1mpera tiv, oa şi verbele celeJ.alte din ,a,cest verset, ceea ce În-
1

tăreşte ideea că indicaţiile Apostolu1lui stau sub semnul unei presante

necesităţi impUSe de condiţiile specia:le pe care Biserica le întîmpină
din Clauza activităţii potrivnice a dascălilor mincinoşi. Termell1ul euaŢ­
Ţ€AtO't~C; nu e în:trebuinţ,at decît în f,aptele Apostolilor (21, 8), în legă­
tură cu Filip şi în Epistola· către Efeseni (4, 11), într-o listă a harismeloL
Aici nual"e, fără Îndoi,aIă, sensul tehnic (autor al unei EvangheHi S'CriS2
sau de purtător ,aiI unei harisme special,e), ci se referă la îndatorima ,lui
T'imotei de propovădlţitoral Evalngheliei. Pe bună dl"epiate, deci, un cu-
noscut exeget modern trladuce aceste cuvinte ,a'le Sfîntului P,avel ·a,stfeI :
«Împlineşte lucrarea ta de predicator al Evangheliei» 1023., Această Iu-
orare (sPjO'l) este o îndatorire personală a preotului aHat în slujba lui
Hristos 1024 (1 Cor. 4, 1), a cărui învăţătură, lucr,are şi persoană tJebuie
să le predice. Această îndatorire este cu deos'ehIre accentuati:î in Epis-
lola a II-,a către Timotei (1, 8, 11 ; 2, 2, 15; 4, 2). Este de la
că lucrul evanghelistu1ui fiind propOVădtlIrea <Ide'iiflntlui
înlătură priln însuşi. acest f.apt de ('11[(\
atraşP025. Sf. Ioan HrisostolD
Apostolului neamurilor, {(lucrul
"Aşadar acesta este lucrul eVCl.llghe'Ustului,
prin sine şi prin alţii din afară» :t026.
1018. Ve'zi la C. Spicq, cit" vul. LI. traducerea: «îndură suferinţa»;
eL şi P. Domier, op. cit., jJ. ; «supol'tii F. D. Gealy şi M. P. Noyes,
np. cit., p. 512.
, 1019.Fr. Rienecker, op. cii., p. ,:iOV.
1020. Com. la Il Tim., Migne, P.G .. LXJ1, 652 j CL ;;;i Teofilact, Com. la II Tim ..
Migne, P.G., CXXV, '129.
1021. Co.m. la II Tim., Miglle, P.G .. CXIX, 23~~.
1022. CL C. Spicq, op. cit., vot. IL p. H02.
1023. J. Jeremias, op. cit .. p. 63.
1024. H. von Soden, op. cit., p. 202 i. cit. la Fc Rienecker, op. <:it., p. 506.
1025. F. D. Gealy şi M. P. Noyes, of). <:il., p. 510.
1026. Com. la II Tim., Mignc, P.G .. LXII,,652.
'76 Pr. Prof. GHEORGHE S/lRBU

o caracterizare, o concluzie şi un rezumat al întregii doctrine pas-

torale a Apos-toiului neamurilor sînt cuvintele -cu care încheie acest
verset : «Slujba ta, fă-o deplin» (d. II Tim. 4, 17). SubstanNvul OlIXXO'Vlq.,
slujire, nu se referă, desigur, aid, la vreo harismă speda'Iă, nici la prima
treaptă a preoţiei, ci reprezintă totlalitatea îndatoririlor care revin slu-
jitorului biser-icesc, fie că se referă la lucmrea pfinţitoare, la cea în-
văţătore,ască sau la cea pas:tomlă, acest termen avînd, prin bogăţia con-
ţinutului său (ef. Efes. 4, 12 i Rom. lI, 13; II Cor. 4, 1 ; 1 Tim. 1, 12 i
II Tim. 4, 11), o deosebită capacitate de ·a exprima totalita'tea lucrării
preoţeşti. Această diaconie îi revine desigur slujitorului biseni.cesc care
a primit harul preoţiei prin taiilla hirotoniei (do II Tim. 1, 6; I Tim.
4, 1.4) şi care, prin a,ceasta, a devenit «ostaş aiI Ilui Hristos» (II Tim.
2, 3), căruia i se pot da ~ndrumări categorice, cum sînt cele -exprimate
prin imper'ative ca cele din Epistola deClare ne ocupăm (2, 22; 3, 14;
4, 2, 5) şi care t·rebuie privite ca obligatorii, ca porUJlci primite de un
ostaş de la superiornl său 1027. Asupra felului în car~ trebuie împlinită
slujirea preoţească şi toateacesie îndrumări -apostolice sîntem pe de-
plin edifiClaţi de verbul 1tA"'lpoepopsw ales în chip desăvîrşit de marele
Pavel în acest scop 1028. Folosit aici tot la aoristul imperativ ca şi cele-
lalte verbe din acest verset, acest. verb înseamnă a împlini depUn, pînă
la sfîrşit (o acţiune, o lucmre) 10!:J9. În Noul Testament se întrebuinţează
pentru a caracteriza evenimentele în legătură cli Iisus Hristos, deplin
adeverite (1tS7tA"'lpoepopws'Vw\I; Luca 1, 1), o făgăduinţă în întregime ţi­
nută (Rom. 4, 21) sau vesJhea de către Sfîntul Pavel a Evangheliei, în
mod desăvîrşit împliniÎtă (II Tim. 4, 17). Ideea este aceea a unei pleni-
tudini la care nu se mai poate adăuga nimic 1030. Sf. Ioan Hrisostom
precizează că Sfîntu:l Apostol Pavel cere lui Timotei să~şi împlinească
deplin îndatoririle, găsind încă un motiv pentru suporta rea răului 1031.
Tot <la fel tîlcuieşt-e cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel şi Ecumeniu, dru-
eI raportează deplina îndeplinirea slujbei lui Timotei la propovăduirea
Evangheliei 1032, ca şi Teodoretal Cirului 1033, Eutimie Zigabenul adaugă:
«pînă la oapăt» 1034. Toate îndrumările Sfîntului Apostol Pavel, toată dia-
conia care se ce're împlinită de Timotei sînt, de -asemenea, îndatoriri
fundamentale ale oricărui slujit,or al lui Hristos, din toate locurile şi
din toate timpurile.

1027. C. Spicq! op. cii., vol. II, p. 802--803.

1028. Ibidem, p. 802.
1029. eL J. Jeremias, op. cit., p. 63; unde acest verb este ,tradus prin: dnde-
plilleşte-ţi
cu fidelitate pînă la sfîrşit» (slujba ta).
1030. P. Dornier, op. cit" p. 240 ..
1031. Cam. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 652 i ef. :;;i Teofilact, Corn. la li Tim.,
Migne, P.G., CXXV, 129.
1032. Cam. la II Tim., Migne, P.G., CXIX, 232.
1033. Cam. Ia II Tim., Migne, P.G., LXXXII, 852.
1034. Cit. la I. Knabenbauer, op. ciL p 340 i Cf. J. Jeremias, op. cit., p. 63.
 EPISTOLA A Il-A A SFINTULUI APOSTOL PAVEL CĂTRE TIMOTEI

IV. TESTAMENTUL SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL (4,6-8)

4, 6. Căci eu acum mă jertfesc şi timpul despătţirii mele s-a apro-
piat. 7. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvîrşit, credinţa am
păzit. 8. De acum îmi este gătită cununa dreptăţii pe care mi-o va da
Domnul în Ziua aceea, Dreptul Judeditor,dar nu numai mie, ci şi tutu-
ror celor ce au iubit Arătarea Lui.
...•. . Variante ale textului. Vers. 6. In unele manuscrise (D, şi altele),
.. unele manuscrise ale Italiei (s, f,. t) şi în Vulgata Stuttgartensis tipărită
în 1975 (ediţia a II-a) cuvintele ep.'Yj'; a'laAoaew<;înlocuiesccuvintele : a'la-
AOaewg p.oo. Vers. 7. In manuscrisele D, W şi altele citim alw'l(x' 'tov- 'Y..aAO'l
fnloc de 'Y..r:lAo'lal0'la. Vers. 87taat este omis elin D",6,1739 ", 1881 şi altele
putine din traducerUelatine, siriaca Peşito, Ambrosiaster, Augustin.
Inainte de a transmite lui Timotei ultimele saledorinţişi, deci,îna-
jnte de a-şţ încheia Epistola şi, în acelaşi timp, şirul Epistolelor sale,
Sfîntul Apostol Pavel face în aceste trei versete, un adevărat bilanţ al
întregii sale activităţi, ·simţindu-şi sfîrşitul aproape. Sînt cuvinte ca un
adevărat testament, pe care Apostolul îl face înaintea lui Dumnezeu al
cărui slujitor a fost 11eîncetat şi pe care, în acelaşi timp~ îl lasă moşte­
nire lui Timotei şi întregii Biserici. El îşi îndreaptă privirile asupra pre-
zel1tului (vers. 6),asupra trecutului (vers. 7) şi asupra viitorului (vers.
8). Acest scurt «cuvînt de adio» îşi găseşte asemănări cuceI rostit de
Iisus în seara Cinei celei de Taină (Ioan 13-:-18) şi cu cel rostit deSfîn-
tul Pavel însuşi către preoţiLdinEfes (Fapte 20, 18-'-35) 1035. Cu toate că
Apostolul anunţă lui Timotei apropiatul său sfîrşit, ceea ce i-;;t provo-
.cat acestuia, fără îndoială, o profundă emoţie, impresia generală este
una de linişte, de calm, de împăcare, unite cu certitudinea măririi ce . . ·
reşti, care este d~stinată celor ce au iubit Arătarea lui Hristos. Sfîntul
Pavel ştie, şi ~mărturiseşte că a 'trăi sau a muri, acestea sînt pentru .elşj
pentru orice creştin ofrandă adusă lui Hristos (cf. Rom. 14, 8; Filip. 1,
20). in întreaga sa viaţă de Apostol, Sfîntul Pavel a trăit urmînd pilda
lui Iisus. Şi în moarfe,elÎl va urma pe Învăţătorul său,oferindu-se ca
jertfă, fiind deplin conştient că va primi cununa dreptăţii, ca toţi cei ce
au iubit Arătarea Domnului.
'4. 6. Pînă acum, Apostolul a vorbit despre Timotei (ef. ao, vers. 5)
şi despre îndatoririle fundalllentale care-i revin. Acum revine la sine
(Elw) 1!036, dar în legătură cu cele de mai înainte (lap), căci cele ce ur~
m'ează sînt menite să întregească imagineq unei slujiri pînă la capăt.
Această . imagine capătă contur şi pustere de convingere prin arătarea
sfîrşitulUi Apostolului care pecetluieşte intreaga sa viaţă. Viaţa Apos-
tolului nu se sfîrşeşte oricum, la întîmplare, ci şi acest moment, de re-
gulă dureros, subliniază sensul adinc al întregii activităţi a Apostolu-
lui. In această lumină, el poate să spună: «De acum mă jertfesc». Ad-
verbul 7j8'Yj = acum (ef. ICor. 4, 8; Rom. 1, 10) arată iminenţa sfîrşitu­
lui Apostolului neamurilor. Apostolul foloseşte pentru a exprima ideea
martiriulUi său doi termeni: a7ts'I8op.at (pasivul verbului a7te'l8w) şi sub-
1035. CL P. Dornier, op: cit., p. 240.
1036. Fr. Rienecker, op. cit., p. 506.
78 Pl. Prof. GHEORGHE SÂRBU

stantivul O:.'IIiAuot~. Verbul o7ts'/om (eL Filip. 2, 17) însemnează, literal, a

face o libaţie, a oferi ca jertfă o băutură (vin sau ulei) şi este folosit în
Noul Testament, numai de Sf. Apostol Pavel ca imagine a jertfei înseşi
(Filip. 2, 17; eL Sf. Ignaţiu Teoforul, Către Romani, cap. II) 1037. Cînd
acest verb se foloseşte la diateza pasivă, ca în acest caz, el semnifică nU
numai sfinţirea şi libatilmea, d însăşi jertfirea ca atare Hl38. Imaginea li-
baţiunii este împrumutată din ritualul jertfelor, întîlnit atît la iudei, cît
şi la păgîni Hl39. În Vechiul Te~tament libaţiunea era, în general, o stro-
pir.e făcută Jcu vin (Deut. 32, 38; Osea 9, 4) sau ulei (Fac. 28,) 18; Mi-
heia 6, 7). Legislaţia mozaică precizează amănunţit, în ce condiţii tre-
buiau făcute libaţiile de vin şi ulei, în momentul aducerii jertfei
29, 40-41 ; Lev. 23, 13, 18; Numeri 15, 5-10 ; 28, 7-8; 29, 6~19). Ale-
gerea acestei imagini este semnlficativă. Apostolul nu doreşte să spună
că a ajuns la sfîrşitul vieţii pur şi simplu. El lasă să se Înţeleagă că, are
conştiinţa ,că sfîrşitul său este o jertfă (cf. Filip. 2, 17). Se 'poate presu~
pune că Apostolul.se referă la credinţa iudaică, după care moartea mar-
tirilor are valoare de jertfă (II Mac. 6, 28.:..-29; 15, 21-22). Sf. Ioan Hri·
sostom, referindu-se la întrebuinţarea de către Sfîntul Pavel a verbului
Cl7tS,/OOP.(XL Într-un astfel de context, spune: «Nu s-a zis «timpul jertfei
mele», ci ceva mai mult. Căci din jertfă ( eUota~ ) nu totul se oferă lui
Dumnezeu, pe cînd din libaţiuni ('t'li~ 01to'/o'liQ, totul se dă lui Dumne-
zeu» 104~.
, Peri,tru :a anunţa moartea sa, Sfîntul Pavel se foloseşte şi de o a
doua metaforă: «timpul despărţirii mele a venit». Adverbului 'ljo'Yj din
prima metaforă îi corespunde, aici, substantivul 6 xatp6~ care indică, de
asemenea, iminenţa evenimentului la care Apostolul se referă, ţinînd
seam.a de faptul că predicatul propoziţiei ( e<pso't'Yjxs'/) este la perfect.
Evenimentul însuşi, moartea Apostolului, este desemnat prin cuvîntul
O:.'/aAuot~, termen cu o semantică complexă, apt să ne introducă în sta-
rea de spirit, în bogăţia şi profunzimea simţămintelor Apostoluluiîncar-
cerat la Roma, aşteptîndu-şi sfîrşitul martiric, căruia îi era destinat. In
primul rînd, desigur, acest termen este «un eufemism pentru moarte»,
cUm se exprimă un comentator modern 1041. Dar O:.vaAUot~ (hapax lego-
menon biblic), necunoscut în papirusuri 1042, înseamnă eliberare (a unui
suflet din corpul în care era încarcerat) 1043, disoluţie, descompunere a
unui tot în părţile componente, motiv pentru care Fer. Ieronim, în Vul-
gata, traduce acest termen prin resolutio (<<et tempus resolutionis meae
instah). In acelaşi timp, O:.vaAuol~ desemnează acţiunea de a ridica an-
cora. De aici şi metafora unei nave care-şi ridică ancora pentru il părăSI
1037. Migne. P.G., V, 806, în ScUerile Părin/iloI ApostoliC;i, trad. de Pr. D. Fecioru,
EditUl:a Institutului .Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 191'9,
p. 11'5.
1038. Fr. Rienecker, op. cit., p. 506.
1039. P. Dornier, op. cit., p. 240.
1040. Corn. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 652; ef. Ecumeniu, Corn. Ia II Tim.,
Migne, P.G.,CXIX, 233; Teofilact, Corn. Ia II Tim .. Migne, P.G., CXXV, 129.
1041.F. D. Gealy şi M. P. Noyes, op. cit., p. 511.
1042. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 804.
1043. Epic/el, I, 9, 16; Plutarh, Consol. ApoIl., 13; ef. J. Dupont, L'Union (lvec
le Clnist suivani Saint Paul, Bruges, Louvain, 1952, p. 1'i'2, cit. la C. Spicq, op. cii.,
\'01. II, p. 804.
 '" EPISTOLA A II-A A SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL CĂTRE TIMOTEI 79

îndreptîndu-se spre largul mării sau a ostaşului sau a căIătoru·

care-şi pregăteşte cortul pentru plecare lil44. Chiar dacă termenul
nu se întîlneşte în noul Testament, verbul avaAow, făcînd parte
aceeaşi familie de cuvinte, se află în Luca 12, 36 şi, mai ales, într-un
,context identic, în Filipeni 1, 23, un loc paralel al textului de care ne
iocupăm, în care Apostolul îşi exprimă dorinţa despărţirii de trup, pe
:dl1d aici, această dorinţă este pe punctul de a i se împlini. În ambele
;~metafore de care se foloseşte Apostolul spre a-şi anunţa sfîrşitul, fiind
':~igur de acest fapt, ca unul care se împărtăşea de harul preştiinţei, Sfîn-
i'iul Apostol Pavel lasă să se întrevadă o pace şi o linişlte, dacă nu chiar
,0 bucurie 1045, pe care le trăia pentru sfîrşitul care îi apare ca o elibe-
; rare.
4. 7. Ajungînd cu comentariul său la aceste cuvinte, Sfîntul Ioan
l'1risostom mărturiseşte: «De multe ori, luînd în mînă pe Apostol (scrie-
sale), şi gîndindu-mă cu atenţie la acest pasaj, am rămas nedume-
întrebîndu-mă, de ce oare Pavel se mîndreşte zicînd: «Lupta, cea
bună m~am luptat. Acum mi se pare că, cu harul lui Dumnezeu, am gă­
explicaţia. Deci, pentruce oare a spus el acestea? Pentru că a dorit
mîngîie tristeţea ucenicului, îndemnîndu-l să' fie curajos, căci el se
duce spre a-şi primi cununa» 1046. Se pare că sub semnul acestei re-
: marci a marelui Părinte bisericesc trebuie să fie înţelese cele scrise de
Apostolul neamurilor în acest verset şi în cel următor.
Caracterizînd pe scurt întreaga sa lucrare apostolică, Sfîntul Pavel
o rezumă aici prin trei. prop,oziţii ale căror verbe sînt toate la timpul
perfect, ceea ce dă ansamblului un caracter de totală împlinire. Prima
dintre ele este: «Lupta cea bună m-am luptav'1> (ef. pentru expresie 1
"rim. 6, 12). Imaginea luptei celei bune ('t0'l XaAO'l a,1<Îi'la) este familiară
Sfîntului Apostol Pavel. Această imagine nepoate duce cu gîndul la un
ostaş (cf. II Tim. 8, 4) slau la un 'atlet (cf. IT Tim. 2, 5),can~, n'!sp<?lcttn.d
regulile profesiei lor, îşi îndeplinesc ri9uros înd€~letnidrih;~ care le It>-
vin. Menţiunea cununii (vers. 8) ne î.ndearrtnă mai precis ne 9Îp.dim
la un atlet Care se luptă în arenă pentru obţinerea cununii învlnglHok
rului (I Cor. 9, 24-25; cf. Filip.,i, 30; Col. 2, 1). Desigur, lupta' cea
bună despre care vorbeşte aici Sfîntul Pavel este «lupra cea btU1ă a
credinţei» (1 Tim. 6, 12) pe care el a dus·o în toate împrejurările, îndu-
rînd toate lipsurile şi persecuţiile (II Cor. 11, 23-27), care nu numai că
, nu l-au îndepărtat de la ţelul său, ci, dimpotrivă, l-au întărit în năzuinţa
c;.de a-şi împlini misiunea sa apostolică, toate săvîrşindu-le şi suportîn-
.••• du-le «pentru Evanghelie» (1 COL 9, 23). Lupta sa a. avut întotdeauna un
scop, un sens; ea nu a fost dusă «la întîmplare» (1 Cor. 9, 26). De aceea,
Ioan Hrisosfom precizează în comentariul său la cuvintele Aposto-
luhli : «Cu adevărat lupta este bună, nu cînd încîntă pe privitori, ci cînd
este folositoare» 1047.
A doua metaforă folosită de Apostolul neamurilor spre .a-şi carac-
teriza lucrarea sa misionară este exprimată prin cuvintele : «călătoria
1044. Iosif Flaviu, Antichilăţi iudaice, 19, 4, 1, cit. la A. Bailly, op. cit., p. 130,.
1045. J. Jeremias, op. cit., p. 64.
1046. Cam. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 652.
1047. Ibidem.
 80 Pr. PlOi, GHEORGHE SÂRBU

am săvîrşit». Termenul apop'oc; (întîlnit în Noul Testament numai aici

în Fapte 13, 25 şi 20, 24) înseamnă, nu o călătorle pur şi simplu,
o misiune, o sarcină încredinţată (cf. Gal. 2, 2) i{l48. Această metaforă a
călătoriei este cu deosebire expresivă pentru a sublinia enorma ener~
gle şi activitate desfăşurată de Sfîntul Apostol Pavel,pentru a-şi îm.
plini {(slujba» sa (Fapte 20, 24). «intreaga lume a colindat-o, spune Si.
Ioal!- Hrisostom, începînd din Galileia şi Arabia şi mergînd pînă la mar-
ginile pămîntului. Aşa Încît de la Ierusali<ll1 şi din ţinuturile de primpre,
jur pînă în Iliric, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos"
(Rom. 15, 19), întreaga lume ocolind-o ... şi peste mii de piedici tre-
cînd» 1049. Idee'a de efort şi de permanentă încordare în vederea îndeph-
nirii misiunii ,ap ostoli ce comparată cu o 'lungă şi istovitoare cursă este
redată de verbele «a ,alege» .şi «d osteni», folosite de Apostol în Epistol'a
. către FHipeni (1, 14; ef. şi 3, 12-14). Verbul 't:€'t:BA€xa (perfectul de la
't:€A€(J)) are un dublu sens,arcella de a împlini toate prescripţiunile şi
exigenţele unei misiuni (Luca 2, 39; 24, 44) şi de a le realiza (Luca 12,
50) ;,a'cesta a fost şi ultimul cuvînt a'I 'lui Hsus: «săvîrşitu-s-a» (Ioan
19, 30). «Această ,călătorie, spune Sf. Ioan Hrisos:tom, pe care Sfîntul
Pavel a: făcut-o aici, pe pămînt, es'te mai curată decît aceea pe ·care soa-
rele o fa'ce pe eer» 1050,
Este dificil de precizat sensul exact al cuvintelor : «Credinţa um
păzit». Numeroşi comentatori 1051 înţeleg aici termenul «credinţă» (-l::tO't:t!;)
în sensul de depozit, de învăţătură CUfiată care trebui,e păzită de orice
răstălmăcire. Ailţicoffiient!aforI 1052 înţeleg cuvîntul ,credinţă în sens de
credincioşie, fideHta,te, loi,alitate 1053 faţă de Hristos şi de mi'siurnea pe
care e'l a primit-o ca Apostol al lui Hristos. Probabil că exegetul să nu
trebuiască să aleagă între cele două 'interpretări, deoarece Sfîntul Pavel
afirmă aici deopo.trivă păzirea şi statornicia în ,adevărata învăţătură şi
fidelitate faţă de misiunea încredinţată şi de angajamentul ,luat. In Epis-
tola către Tit citim: «Să le ar,ate toartă buna credinţă (1I:Î(m~)ca să facă
de cinste, întru toate, învăţMul'a» (2, 10) 1054, 'care poate să fie .cheia
înţelegerii deplime a cuvintelor Aposto1lului neamurilor: «credinţa am
păzit».

4, 8, Apostolul s-a arăta't mulţumi:t de trecutul său, de lucrarea pe

eate a săvîrşit-o pînă ,acum, cînd îşi aşteaptă sfîrşitul 'cu seninătrate. Şi
viitorul se 'conturează a fi pe măsura celor realizate de Apostol în slujba
lui Hristos. El priveşte acest viitor cu o totală încredere, fără nioi un
fel de îngrijorare: «De acum mi S-Q gătit cununa dreptăţii», spune el.
Acuzativul adverbia,l Aot'ltoV prefemt adesea de Sfîntul P,avel (zece în-
1048. H. von Soden, op. cit., p. 203; cit. la Fr. Rienecker, op. cit., p. 206-207.
1049. Corn. la II Tim., Migne, P.G., LXII, 653. p
1050. Ibidem.
1051. L.-Cl. Fillion, op. cit., p. 512; J.-A. Petit, op. cit., p. 423; A.-F. Maunoury,
op. cit., p. 229; F.-D. Gealy şi M. P. Noyes, op. cit., p. 511-512. s
1052. J. Jeremias, op. cit., p. 61-62; C. Spicq, op. cit., voI. II, ed. a II-a); p
p. 805; J. Reuss,' op. cit., p. 74 j N. Brox, op. cit" p. 262 (trad.) şi 266 (comenta- a
rul) etc. v
1053. Vezi C. Spicq, op. cit., voI. 11, p. 805-806, Iolosirea termenului grecesc
n[a'tL<;; In sens de fidelitate, loialitate, în literatura profană greacă şi latină.
1054. P. Dornier, op. cit., p. 241
s
 EPISTOLA A. Il-A A SFÎNTUtUI ApOSTOL PAVEL CATRE TIMOTEI 81

trebuinţări din douăsprezece in Noul Testament) are aici un sens te1U~

pOTaI, însemnînd, cain greaca clasică, de aGlm înainte, pent,ru viitor 1055
(ef. Matei 26, 45; Fapte 27, 20; 1 Cor. 7, 29; Evre,i 10, 13), pentru tot
restul 1056 (pentru totdeauna). După faptele săvîrşite, după împlinirHe
dobîndife în Iucrarea misionară, în mod logic, urme,ază răsplata, 1mpli-
nima nădejdii «cea gătită în ceruri)) (Col. 1, 5). Indicativul prezent aJ'
verbului compus a1toxstp.atîntrebuinţat aid de Apostol, exprimă cerN-
tudinea totală în privinţa primirii acestei răsplăţi 1057,căd a,cest verb
are sellsul de a fi depilin pregătit 10S8.Ace$1t verb este sinonim cu S'i:ot-
",&1:00 din Matei 25, 24 (<<Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu, moşteniţi îm-
părăţia cea pregătit.ă vouă de l,a întemeierea lumii»). Fericirea veşnică
este evocată de Apostol cao încununare. In Noul Testament termenul
(i't$tpayo~ desemnează cununa primită ca răsplată pentru cîştigarea unei
întreceti sportive (I Cor. 9, 25), pe credincioşii sau Bisericile, care prin
aleasa lor !trăirecreştină,. constituiau un titlu de cinste pentru Aposto~
luI neamurilor (Filip. 4, 1 ; I·Tes. 2, 19), şi viaţa veşnică. Cînd se referă
la viaţ,a veşni,că, !,ubstantivul (j'i:$tpCC\lO~ apare însoţit de atribute ca «ne-
stricăcioasă)) (1 Cor. 9, 25), «a Vieţii)) (lac. 1,12; Apo,c. 2, 10), «cea ne-
veştejită a măririi» (I Petru 5, 4) .. E de notar!: că a'ceastă metaforă se
inspiră din mediul ele:nistic. Este cert că termenul cunună avea o sim-
bolistică bog,a,tă. Ea mar'ca, în primul rînd, o onoare şi simboliza bucuria
unei biruinţe, fiind echivlalentăcu primirea unei decoraţii, a unei răs~
plăţi pentru fapte deosebite 105'J. Ea este ,semnul regalităţii (Matei 27, 29 ;
Evrei 2, 7, 9; Apoc. 6, 2). Aici, substantivul «cunună» este însoţit de
atributul «a dreptăţii» ('i:ij~ otxatoaoy'Yj<;) 1060. Apostolului i se cuvine aceas~
tă răsplată oa şi aUetului care a CÎştigat o intrecere dreaptă:; cu res-
pectarea tuturor regulilor de luptă (II Tim. 2, 5 1 l Cor. 9, 25). Totodată
această răspIc.tă 'Î se cuvine Apostolului şi pentru că .ea a fost pro-
misă de Dumnezeu (lac. 1, 12; Apoc. 2, 10). In acelaşi timp, expresia
«cununa dreptăţii» desemnează şi viaţa veşnică, fiind numită În I petru
(5, 4) «cununa mărh-iλ şi in Epistola Sfîntului Iacob (1, 12) «cununa
I vieţii». Sfîntul Ioan Hrisostom notează' pe bună drepta1te: «Această cuc
nună nu are sfîrşit niciodată. Această cunună nu este făcută din mă:slin
sălbatic ... In întrecerHe din arene, luptătorii se ostenesc timp de mai
multe zile şi apoi, într~un ceas au luat cununa, după care, îndată, s~a
sfîrşit cu bucuria, pe cînd aici nu este aşa, ci luptătorii rămîn ve.şnic
în străludre, veşnic întru slavă, veşnic în cinste)) 1061. Această «'cunună
a dreptăţii»ca.re este pregătită din totdeal;lna (cf. Matei 25, 34) va fi
1055, G. Wohlenberg, op. cit., p. 335 i cit la Fr. Rienecker, op. cit., p. 507.
1056. Cf. A. Bailly, op. cit., p. 1202.; d. $i F.-D. Gealy şi M. p, Noyes, op. cit.,
p.5q.
1D57. t. Spicq, op. cit., voI. n, p. 806.
105fl. Termen tehnic pentru tlcordarea premiilor după cîştigarea unei competitii
sportive (ef. Dr. L Olariu, op. cit., p. 266 i F. D. Gealy şi M. P. Noyes, op. cit.,
p. 512). Este totodată un termen tehnic pentru acordarea de către suveranii orientali
a .unui haris, pentru servic;iile loiale aduse lor sau casei lor (cL C. Spicq, op, cit"
vol. n,p. 806).
1059. C. Spicq, op. cit., voI. II, p. 807.
1060 .. J. Jeremias, op. cit., p. 63, traduce {(i] echită!ij".
1061. Com. la II Tim" Migne, P,G., LXII, 652.
S, T, - 6
 82 Pl. Praf. GHEORGHE SARBU

dată (cbto8i8op.t, ,Matei 21, 41; Apoc. 22,2, Înseamnă în greaoaprofană,

a plăti o dotă,
a retribui un serviciu) 1062 de «Domnul în Ziua aceea,
Dreptul Judecător». ApostOilul nu-şi Ia singur această cunună, deşi ea
este pe depUn meritată, ci este primită de la Domnul, îi va fi pusă «de
Hristdspeoap», cum spune SI. Ioan Hrisostom 1063. De cele mai multe
ori, numele Mîntuitorului, Hristos Ilisus sau Iisus Hristos, apa:reîn Epis-
tolelepauline, însoţi,t, deapel1ativul· «Domnul» ( 6 Kopto~) sau «Domnul
nostru» (Vezi de ex. Rom. 1, 4, 7;5,21; 1 COL 1, 2,3,7; 5, 3; II Cor.
1, 2,3; Gal. 6, 14; 1 Tim. 1, 2, 12 etc.}. În II Timotei, Mîntuitorul este
însă cel m{:li adesea numit siŢllplu prin ,apel,ativul Domnul sau Domnul
nostru(l, 8, 16, 18; 2,7,119,24; 4, 14, 17, 18), ceeace ar,ată că Apos-
tolul nu avea nici, O .îndoială în privinţa faptului că, Timotei ca şi alţi
cititori ai Epistolei vor înţelege că la·cest apelativ trebuie aplicat Mîn-
tuHoruiuiIisus ,Hrisfos. Înacela·şi timp, se poate deduce că, o dată cu
fna:intarea în vîrstă, Apostolul neamurilor se foloseşte de acestape1aHv l

prescurtat aiI Mîn'tuitoruJui"ca, semn al unei simţiri mai adînci a pre-

~enţei lui Iisus în yi,aţ1aşi experienţa lui spirituală. «Domnul» este ex-
plicitat însă şi prin cllv:iIrt.e,le «Dreptul Judecător» (68[xato~ Xpt~1j~ cu
funcţie deapoziţie). Mîntuitorul es·te numit Judecător în Noul Testa-
mentnu de prea.multeori (Eapte 10, 42; Evrei 12, 23; Iae 4, 15; 5, 9
şi în II Tim. 4, 8), darînacest·eoazuri este 'arătat foarte clar acest atri-
but al Său{cf. şi Ioan 5, 22: «Ta:l:şJ nu jude,că pe nimeni, ci toată jude-
cata a dat-o Fiulub,).Jnvăţătura că Iisus este Judecător al celor morţi şi
al celor vii este parte tntegrantăşi fundamentallăa predridi apostoli(:e
(F,apte 10/ 42; Rom. 2, 16; 1 Cor. 4, 5; II Tim. 4, 1). Epitetul eshatologk·
«drept" (Fapte 10, 42; Ioan 17, 25; Evrei 12, 13) se referă la caracteris-
tica fundamentală a Jude,căţii de Apoi 1064, care este <lrept,at€la (II Tes.
1, 5, 6). Cununa dreptăţii va fi primită de Sfîntul Pavel de ·la DOID11ul,
Dreptul Judecător, «în Ziua aceea" (ev Extttv't.) 'i:1j 1Jp.ep~). Acealslă ex-
presie desemne,ază timpul cînd se via face Judecata de apoi (ef. II Tim,
1, 18), lacest timp fUnd acelaşi în oare se va produce Parusia Domnului,
ca şi învierea morţilor (II Tim. 4, 1; ef. Matei 16,27). Din faptul că
. primirea cununii dreptăţii, va fi dată Sfîntului Pavel în Ziua Judecăţii
universa!le, la arăt'are,a Domnului, cînd «se vor aduna Înainte,a Lui toate
Île,amurHe" (Martei 24,32), rezultă că nu numai lui i se va da răspJata
după Iaptelesa'le (<<nu numai mie», oup.ovov8e ep.ot), «ci tuturor celor
ce au iubit arătarea Lui». Fericirea veşnică nu poate fi deplină, decît
dacă la ea participă toţi cei ce au dobîndit-o pentru viaţa trăită ,con-
form învăţăturii evanghelice. Apostolul neamurilor nu doreşte să fie
!' separ:at de ce:i pe ,oare i-a adus la credi:n'ţă (1 Cor. 4,8), pe care îi soco-
teşte bucuria şi cununa sa (FUipemi 4, 1). De .aceea, aid el îi încredinţează

1062.' C. Spicq, Ol>. cit., voI. II, p. 807.

10.63. Com. la Il Tim., Migne, P.G., LXII, 653;
1064. Este foarte probabil că, scriind, aceste cuvinte, Apostolul se gîndeşte la
nedreptii judecători romani înaintea cărora urma să apară în curînd,
 EPISTOLA A Il-A Â SJ'lJNTUL,[ll ApOSTOL PAVE'L CATRe TIMOTEI

Că toţic~i drepţiş~ VQT, bucwad;e, JerjciJ.'ea veşnică (cf.lOaa:t, 17,26).

SI. Ipan Hriso,stom ,s.\lblini,ază. caralcterul p~dag0gic al. cuvinte,lor apos-
~~ice : «c:u aoeasta 'l-a încurajat pe Timotei, căci dac& «tuturor le va
~,a 'c:tinuna, ,eU atît mai. ,mult lui, lui ,"timotei. N-a spus (şi ţie»,ci {<tu~
,UfQŢ» ,şide,9i «,ţ:uafîtmiai mult ţiţ!)} 1065., In .a,cesttextcriterl~Il a"uJ în
ITE\ciere ,la priroirea, fericirii VEtşruce· ..esteiubit:ea ~aţă de Iisus 'Hristos;
a,ş1:ep:tareacuQ,<;ee,ft"şi d[iagos'tea Parusiei DomrfuluL Une,xeget mo-
tern 1066 traduce aS'tfel cuvintele A'Postolului: «Nu numai mie'sţngtlr, ,
;ideaseme1'l.~'CllÎutlJr'orcelor:cape,c'U d~agoste au dorit f,ierbintearăt,­
·~-Lui». O astfel de traducere, ·care, este .'în ,acela'Şitimpşiun:comen­
:arj.l1f~lşte indreptăfttă, dacă, ţinînd seama' ele coittext,' se, dă verbului
:nţ,eles1l1 de a dori, a ,aspiifa<;ătre, frecven:t Îngreacfr dasică şi elenis-
kă 1067, sau a tinde cu avidUate către uns-cop (ef. Luoa 11, 43; Apoc.
.2, U). Aştep:târea cu ,I1erăhdare il Pamşiei aui Hristos manifes:Îatăeu
nt.enlSitate de cn~şt<inii! din epoca apostOiUcă (Apoe; 22, 17,20" d. 1 Cot.
(); 22) <are drept urmare !() .i'lirt~ns~ trăire spirituală; o permanentăgrfjă
~,eJitru. împliriireaînvătătuifif morale a Bisericii, o stare deto\talămo":
,Hizar-e· CI, f<2.rteao:r ,spirituale într-un 'continuu' efort de autodepăşire a
Iricărui creiştin, ceea 'ce cere de la 'nOIi Insuşi MîntUitorul înOuvintarea
!shatologil~ă (Matei25, 13 ;24, 42 ,Marcu 13,33, Luca J2, 40). Si. I'o,an
frisOistom'insistă asupra a><;es1ui aspect tij.l aşteptării cu neră1,\dare a Pa:'
llsiei: (;Cel ce.s~ .bucură pentru ParuSii:l Lui, (q.ce cele VfeQIqÎ.Ce de
luc,].lrie; 'cel c~.larebunllI;i, aţv,a împărU, dacă'e nevQie... num~~ c~ 'şă
e . învrednicească de bunătăţile .cele viitoare, să se .inVrednicească' ,a,.
'eded a doua. Lui venire cum se ,cuvine., cu îndrăzneală, cuslavil şi cu
frăhidre.A€-easta înseamnă a iubi cineva arătarea Lui ..... Dacă iubeşte
irievaarăfarea Lui, vaf~e totul ca să·.L cheme Ia sine şi ~să~L' aibăîlέ
~u sine, să strălucească întru el .lumina" 1.0.68. In lumina ,acestui cOnţen~
iriu, Parusia trebuiecn adevărat să fie obiedufnu al temeriţ, ci al
ragostei şi dorinţei creştinului de a-L vedea pe Domnul intru stavă, "aşa
um va fiac.ea-ştă a c:iouavep.ire 'a Sa (Matei 25,31). Cind marete Apost,ol
1 p.eamurHor se vede ajuns la capătul. aces.tei vieţi'pămînteşfi, .el,nu
~.' înspăimîntă (~<::acei1alti care nu aU nădejde}) (1 'fes. 4, .:13j, ci, diln-
otrivă, aşteaptă cu se;ninătate primirea cununii dreptăţii, a feriCiriiVeş­
ice; promisăeelor binecuvîntaţi ai Tatălui (Matei" 25, 34). Iti singură­
lt~a Ullei închl~ori romane, ApostolutlHUeşte ariticipatnesP\l~a bu~u.
e aprimirii cununii ceieineveştejite a, vietii ve$lli~e (IacOb 1, 12 :Ap:oc .
. 10), dar nu singur, cfimpreună eu.toţi ceicarebnr·llin-esc\"oia.luiQum-
eieu, în. aşteptarea parusi~i,sprecare tre6~le să. tinda orice. creştin
l toate puterile sale.
1065.Com. la Il Tim., Mlgne, P.G., LXII, 653 I d. si Ecumeniu, Corn.• la
igne, P.G. eXIX, 233. .. , .' , '. ,.
Ii Tim.,
\ lOp6., J. Jeremias, op. cit, p. 63.
1067. ,C. Spicq, o';: ci(:, vo1. II, p. $08.. ,
'1068. Corn. la Il Tim., Migne, .~,G., LXIL 653.
',\
 RESPONSABILITATEA CREŞTINĂ
DUPA EPISTOLELE SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL"
Pr. Drd. Stelian TOFANĂ

A fi creştin şi a urma întocmai Învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos Înseam

a duce o viaţă plină de răspundere, de responsabilitate.
Respons.abilitatea creştină astăzi priveşte atit viaţa personală a fiecăruia, cît
semenilor noştri, a lumii întregi şi a problemelor ei, în care el îşi realizează
mîntuire.
Responsabilitatea reprezintă nu numai o răspundere de sine individuală şi
a oamenîlor, dăruirea şi adeziunea lor Ia o anumită cauză (un ideal), ci şi b
activă de raportare a 10I Ia cauza respectivă, prin asumarea unor răspunderi
(chiar), acţionînd uneori dincolo de sisteme de norme care le guvernează
şi obligaţiile,. în vederea atingerii ţelului propus 1,
Responsabilitatea creştină implică slujire, iar slujirea creştină se poate
spre două forme concrete, esenţiale, care se întrepătrund, individuale şi
Slujirea individuală. vizînd fapta caritativă a creştinului faţă de semeni şi "'''nti·nl1''i1,'j'
cu cea colectivă, prin care contribuie la sporirea bunurilor spirituale şi
ale omenirii întregi. A rămîne în afară, înseamnă autoeliminare dintre semeni, din
Căci slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor (lumea) este raţiunea esenţială a responsa
litătii creştine.

1.. Temeiuri revelaţionale ale responsabilităţii creştine

1, Obîrşia comună a oamenilor

şi egalitatea 10I înaintea lui Dumnezeu
Temeiurile responasibiIităţii creştine faţă de Dumnezeu, de sine însuşi, de J" •••",.u,.
de omenirea întreagă, provin din Revelatia divină, atît cea naturală, cît şi cea
naturala.
In lumina Sfintei Scripturi, omul e creaţia lui Dumnezeu {Iov 10, 8; Luca 3, 8},
trupul omului f!ind făcut din pămînt, iar sufletul fiindu-i dat de Dumnezeu (Ecles. 12,
tiI COr. 15, 47), iar femeia fiind făcută după bărbat şi din el (Marcu 10, 6-8; I Tim.
2, 13 i 1 Cor. 11, 8).
Aşadar întreaga omenire provine de la unica şi prima pereche de oameni Adam
şi Eva.
Adam e «părintele lumH» (Int. Sol. 10, 1), iar Eva este «maica tuturor celor
vii» (Fac. 2, 30) şi din ei a răsărit tot neamul omenesc (Fac. 22, ti Tobit 8, 6). In
cuvîntarea sa din Areopagul Atenei, Sfîntul Apostol Pavel spune că Dumnezeu «a
făcut dintr-un sînge tot neamul omenest, ca să locuiască peste toată faţa pămîntului»
(Fapte 17, 26).
Intreaga omenire formează o unitate, întrucît descinde din aceiaşi strămoşi, în
virtutea binecuvîntării date de Dumnezeu primei perechi .de oameni de a creşte, de
a se înmulti şi de a stăpîni pămîntul (Fac. 1, 28). Adam ocupă o pozi'ţie cu totul spe-
cială, in el găsindu-se virtual toţi oamenii care îi urmează.
Din acest adevăr 'al originii comune a tuturor oamenilor, rezultă încă
mare adevăr, acela al egalităţii tuturor înaintea lui Dumnezeu.
Fiecare om stă înaintea lui Dumnezeu ca iÎ'I6pw1toc;:, ca 'r./daLe;; 'tou ecou, fiecare
e răspunzător faţă de Dumnezeu care l-a creat şi e supus păcatului (Rom. 1, 18; 3,

* Lucrare întocmită şi susţinută în cadrul cursurilor pentru doctoratul în Teologie,

la sectia biblică, specialitatea principală: Studiul Noului Testament, sub indrumarea
Părintelui Prof. Dr. Constantin Cornitescu, care a dat şi avizul de publicare.
1. «Dicţionar de filosofie», Editura politică, Bucureşti 1978, p. 598.
 RESPONSABILrrAJEA CREŞTINĂ DUPĂ EPISTOLELEPAULlNE

şi supus morţii (F-~Ill. 5, }~)~ supus judecăţii dumnezeieşti (Rom. 2, 3) şi ben c '
iiiT al mintuirii, din veCI plănmta de Dumnezeu, in HristoS' Iisus (Rom. 3, 28; 5,
I Tim. 2, 4 i 4, 10 i Tit Z, 1O~.
Egalitatea tuturor oaIllemlor înaintea lui Dumnezeu e afirmată tot atît de clar
in Gal. 3, 28: «Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este rob, nici slobod, nu mai
, parte bărbătească şi parte femeias«;:ă, pentru că voi toti una sîn te ti in HristoS

Deopotrivă părtasi la păcat (Rom. 3, 9) oamenii sînt chemaţi toţi Îll virtutea
lor comune, să se îIll~ăr~ăş~as:ă de binefacerile harului, dar sint şi respon-
împreună de mintuirea flecarUla 111 parte, precum şi de desăvîrşirea universului
ego
2) omul, chip al lUi Dumnezeu şi menirea sa

Fiind superior creaturii neraţionale, omul arc şi o menire superioară. El este

t «după chipul lui DUrtlnezeu», ceea ce implică responsabilitatea sa faţă de creator.
Dumnezeu l-a deosebit pe om de restul creaţiei, intrînd cU el într-o relaţie apro c
personală şi adresîndu-i-.se ca unui «twi (Fac. 3, 9). El l-a creat pe om ca parte-
de dialog şi colaboratOr ŞI .de aceea, omul trebuie să-i răspundă cu iubire şi in-
4. In raport cu DUrtlnezeu, aşadar, menirea omului constă în a tinde conştieJlt

1iberspr~ Creator, prin cu~oaşterea, iubirea şi preamărirea Lui.

In raport cu sine însuŞI, omul are a se dezvolta şi perfectiona neîncetat, ,năzuiJld
asemănarea cu Dumne:z;eu . «Fiţi dar desăvîrşiţi, precum şi Tatăl vostru cel din ce-
desăvîrşit este» (Matei
Iar în raport cu natUra externă, D;).enirea omului e de .<1 fi mijlocitor între eil şi
5, 48).

Dumnezeu; el e preotul cafe aduce jertfă de laudă şi mulţumire lui DumnezeU in

tuturor făpturilor necuvîntătoare şi e profetul care comunică celorlalte făP-

Omul e «după chipul lui. Dumnezeu» .şi fiind chipul lui Dumnezeu (Sf. Apostol
voia Creatorului 5.
Pavel spune că uei' sîntem dm neamul lUI. Dumnezeu, Fapte 17, 29), tinde în )'llod,
firesc spre Dumnezeu, aflilldu-;e }ntr-o .relatie vie cu El 6. Iar Sfintul Grigore de '
Nissa spune că «natura (Umana) 111 tetalItatea ei este chipul lui Dumm~zeu" 7.
In perspectiva neotGstame!1.tară, noţiunea de chip al ](li Dumnezeu 'dClbindeŞte
nouă dimensiune şi un JlOu contmut, atit în plan moral, <:tL li e (11 OlT,
teriologie şi eshatologic. Hr~stos cel ln Hristosi r('(:u,
,i,4; Filip. 2, 6) şi astfel prll1 IntruP<lH!, Botez, omul 1u
il
perează «mărirea»pe (l1ul acesta, chipl.tl lui Dumnezeu
Hristos (Gal. 3, 27) care e [('stmlwt la "frumusetea cea dintii;,. sUn-
din om, întunecat şi slăjJi t
2. Diac. Pr. Dr Marcu, j\lîl~()p()logIa Pau lină , Sibiu, 1941, p. 32.
3. Locul acest~ deosebIrea naturală dintre scxe. Ea, din pu rtct
dc vedere antropologie, ' :l:n vlgod.re. Femeia n-i.! fost creată nemijlecit dc DUJl1:
nczeu. Ea e o copie a . ll!'ago Del pe care Dumnezeu a creat-o în bărbat. Insa
din punct de vedere sotellOloglc" ea ~ e ,.l!!:icluen-:.a bă~batului şi se mîntuieşte în ace-
leaşi conditii ca şi bărbtltul penttt.l ca ŞI ea, c faptura supusă păcatului. MîntuireaeJlll n~
desfiinţează deosebirile 013 tmaJe ~!!ltrc om Şi om, însă ca părtaşi ai mîntuirii, blun
4, Pi". Asist. Vasile ]v:bh?C, Ol~ul ChIP ŞI asemănare a lui Dumnezeu, deşi poarta
sînt una (Prof. Gr. T. MarCU! op. CIt" p. 33): . -
runele. păcatelor, înre v . ,,]Y1\tropolla Ardealului", nI. 7-9, 1981, p. 551, an XXVI.
5. Ibidem, p. 552.
6. Ibidem, p. 556.
7. Ibidem.

\
 86 Pl. Drd. STELlAN TOFANĂ

tul Pavel scrie Colosenilor: «V-ati dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu' fap, i2
tele lui şi v-aţi. îmbrăcat cu cel nou care se înnoieşte spre deplină cunoştinţă, după a
chipul Celui ce l-a zidit» (Col. 3, 9-10).
Insă credinciostll creştin nu se opreşte aici. După Botez el trebuie să creasca" Ci
perll1anent în asemănarea cu Hristos:. «Ci îmbrăcaţi-vă în Domnu} Iisus Hristos» n
scrie Sf. Apostol Pavel romanUor (Rom. 13, 14) şi «chiar dacă omul nostru cel dinafară a·
se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi» (II Cor. 4, 16). ,<Făptura cea nouă» v
se constituie, aşadar,în funcţie de asimilarea lui Hristos cel mort şi înviat (II Cor. c
5, 17 j Col. 1, 27 j Efes. 2, 10), în măsura în care Hristos ia chip în omul botezat P
(Gal. 4, 19). şi

Credinciosul creştin, ca om, primeşte o dublă moştenire: de la Adam şi de la

Hristos. Inainte d~ Botez el efa după chipul lui Adam, iar la «a doua creatie», adică.
la Parusie, va atinge asemănarea deplină cu Hristos, «Care va schimba la înfăţişare
ti
trupul smereniei noastre, întru asemănarea trupului slavei Sale» (Filip. 3, 21); «atunci
şi
c;înd El se va arăta vom fi asemenea Lui, fiindcă Il vom vedea cum este;» (I Ioan
3, 2). Aici perspectiva e tot eshatologică: asemănarea şi slava apar drept culminaţia
dezvoltării spirituale iniţiate prin Botez. n
fi
Confirmîndu-se chipului lui Hristos, Care, la rindul Său, este chipul adecvat, al
IT
lui Dumnezeu (II Cor. 4, 4), credinciosul ajunge la asemănarea cu Dumnezeu 8, pre-
rogativă pentru moştenirea Impărăţiei cereşti.
n
3. Omul tiinţă socială P
Caracterul social al fiinţei umane îl probează mai întîi imboldul irezistibil după 3
(ă
asociere cu semenii, imbold sădit de Dumnezeu în firea omului şi în temeiul căruia
fiecare om simte o atracţie firească faţă de semenii săi.
u
Menirea omului de a trăi în colectivitate este atestată şi de iubire, prin inter-
medil,ll căreia comunică cu semenii săi exprimîndu-se prin cuvînt, le împărtăşeşte gîn- p
durile şi problemele sale. Cuvîntul are, pe lîngă sens şi o sa.rcină afectivă, pozitivă
r;
sau negativă, şi care se transmite de la subiect la subiect. Prin cuvînt s'e imprimă
d
pe de oparte nu numai legătura statică, ci şi cea dinamică între oameni, iar pc de
altă parte se descoperă dimensiunea de viitor la care gîndeşte cineva 9.
Îl
Oamenii dialoghează'intre ei, pentru că prin cuvinte îşi exprimă intenţiile lor S
de viitor spre care nu pot păşi separaţi, ci in colecf;ivitate. Iar eficienţa cuvîfjiului a
se arată în faptă ca realizare a chipului viitor al lucrurilor, de către oameni. Fiecare îl
om se află prin CUVînt şi faptă Într-o legăfură ontologică şi activă cu aproapele.
Ddtorită dinamismului ce caracterizează dialogul dintre oameni. aceştia se susţin "
reciproc şi dau dovadă de adîncă responsabilitate .în procesul spiritual de desăvîr­ n
şire 10. d
n
Sub raport spirilual, omul e şi mai mult avizat la colaborarea şi ajutorul seme-
nilor săi, Nici într-o ramură a ştiinţei, aptei etc., el n-ar putea produce ceva remar.
Îl
cilbil, dacă fiecare, fiind lipsit de îndrumare şi ajut?r, ar trebui să o ia de la capăt. Deci,

8. Ibidem, p. 557. P
9. Diac. Prof. Dr. EmiIian Corniţescu, Responsabilitatea Creştină în iata noilor v
pericole ce ameninţă viaţa pe planeta noastră, referat la cea de-a 46-a Conferinţă teo-
logică interconfesională, Cluj-Napoca, 12-·13 noiembrie 1985, p. 5.
10. lbidelTl.
 RESPONSABILITATEA CREŞTINĂ DUPĂ EPISTOLELE PAU LINE

izolat, omul e ca şi dezarmat În faţa trebuinţelor vieţii 11. Oamenii sînt astfel, din fire
avizati la ajutor reciproc, sînt destinaţi să trăiască în colectivitate,în sooietate.
Faptul că omul este o fiinţă socială generează o serie de îndatoriri şi răspunderi
care reglementează responsabilitatea creştină faţă de semeni în societate.-Ei are me-
nirea să răspundă cu conştiinciozitate datoriilor generale cuprinse în iubirea fată de
aproapele şi în dn"ptate, precum şi datoriilor speciale, impuse de anumite forme ale
vIeţii sociale. Omul e creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dat în acest
chip nu e dată numai relaţia cu Dumnezeu, ci şi cu semenii săi, cu care împreună
poartă acest chip. Din această relaţie izvorăşte responsabilitatea sa faţă de semeni
şi faţă de societatea unde îşi desfăşoară viaţa.

4. Întruparea Fiului lui Dumnezeu

. In, calea păcatului şi a ,morţii pe care lumea le-a moştenit ca urmare a neascul-
tării lui Adam, a fost 'aşezat, la plinirea vremii, actul întrupării Fiului lui Dumnezeu
şi al jertfE(I Sale mîntuit oare pentru toţi oamenii.

Intruparea Mîntuitorului Hr,jstos şi opera Sa răscumpărătoare este suprema ma-

nifestare a bunătăţii ('1.P7]!J'l:O'l:7]<:) şi a iubirii de oameni ('PlAa'l6pro7tta) a lui Dumnezeu
faţă de cei de pe pămînt 12. «Nu din fapte pEnite de noi întru îndreptăţire, ci după
mila Lui ne-a mintuit Dumnezeu MîntuitorUl nostru» (Tit 3, 3-4).
Toţi oamenii au păcătuit în Adam şi Eva şi toli erau lipsiti de mărin'la lui Dum-
nezeu (Rom. 3, 23) şi cum omenirea n11-şi putea hla ac:eastă mărire prin propria ei
pqtere, i-a dat-o Dumnezeu «În dar», cu hanll Lui (oropah 'I:~ al)'toG Xâpm - Rom.
3, 24), dîndu-L pe Iisus Hnistos jertfă de ispăşire ( tAaO''t~p\o\l) ca să avem răsc11mpărare
(ă7tOAO'l:procrt<:) întru El (Rom. 3, 25).
Prin neascultarea (7tapaM~) unuia a lui Adam - am devenit toţi păcătoşi, câ
urmaşi ai lui Hristos. Prin ascultarea celuilalt - ascultarea lui Hristos toti ne
putem mîntui fără deosebire (Rom. 3, 22, 29-30 i 5, 19) 13. Şi acest lucru con-
stituie temei de neînlăturat din el decurgînd marea noastră .responsabilitate faţă de
Dumnezeu şi faţă de semeni. Tuturor oamenilor s-a dat posibilitatea înfierii, fără
deosebire, prin credinta în Hristos Iisus.
Prin sîngele crucii lui Hristos toa~e au fost împăcate iprin El s-a făcut pace
între cer şi pămînt, precum şi între pămînteni (Col. 1, 20; Efes. 2, 13). Prin moartea
Sa pe cruce, Hristos a anulat drepturile ce şi le-a cîştigat păcatul asupra noastră;
apropiindu-ne de Dumnezeu, pe noi, cei ce eram «departe» de El din pricina păcatului,
împăcîndu-ne cu 'El (Rom. 5. 10), înfiindu-ne Lui şi dăruindu-ne harul Lui (Efes. 1, 5-6).
Roadele jertfei izbăvitoare a Mîntuitorului le rezumă desăvîrşi,t propoziţia paulină :
,,,Domn este Iisus Hristos)) (K6plO<: 'I7]Clo\i<: XPlCl'l:O;o- Filip. 2, 11) 14, căci pe El Dum-
nezeu L-a Înviat di!'l morţi şi L-a aşezat de-a dreapta Sa in cer, mal presus de toată
domnia şi stăpinia şi puterea .'ii dregătoria şi c1ecît tot numele Ee se numeşte nu
numai în veacul de acum, ci şî-n cel viitor.
*
Toate le-a supus sub picioarele Lui (1, 20-22), însă .părtaşi acestor roade ale
întrupărti Sale se fac numai cei ce vor. Căci spune Apostolul: «De vei mărturisi

11. Mitropolit De N. Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Pr. Dr. C-tin Pavel,
Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia morală ortodoxă, manual pentru Institutele teologice,
ve!. II, Bucureşti, 1980, p. 171.
12. Prof. Gr. T. Marcu, op. cit., p. 204.
13. Ibidem, p. 205.
14, Ibidem, p. 210.
 88 Pr. D/d. STELIAN ]'OFANĂ

cu gura ta că Iisus este Domnul şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviai din mortL
te vei mîntui. Căci cu inima se crede spre îndreptăţire, iar cu gura se mărturiseşt!j
spre mîntuire» (Rom.-10, 9-10; Filip. 2, 11).
Prin urmare, opera răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu intrupat face lumea
creştină responsabilă în faţa lui Dumnezeu. datoare cu slujirea _lui Dumnezeu,
răspuns binefacerilor primite şi cu diaconie şi părtăşie la omenIrea în Hristos, Biserica.
expresia împlinită a duml1ezeieştii intentii, articulate în Efes. 1, 19: «Toate să le
reaşeze în Hristos, cele din ·ceruri şi cele. de pe pămînt, toate Întru EI».

II. Dimensiunile respOIIsabilităţH creştine

1. Responsabilitatea faţă de Dumnezeu
a) Refacerea şi păstrarea L1l1ităţii Bisericii
Refacerea şi păstrarea unităţii Bisericii lui Hristos vizează responsahilitatea creş­
tInă ca fiind una din problemele acute care confruntă şi preocupă lumea creştină de
azi. Unitatea Bisericii e dat fundamental al Revelaţiei Noului Testament.
Temeiul atestei unităţi îl constituie Îllsuşi' Dumnezeu în Sfînta Treime, «dintru
care sînt toate şi hoi intru EI" (1 COL 8, 6), «un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, care este
peste toate şi prin toate şi întru toate» (Efes. 4, 6), desc9perit desăvîrşit întru Iisus
Hristos, "pentru că Dumnezeu era În Hristos şi a împăcat lumea cu Sine" (II COL
5, 19). Biserica cea una Trupul lui Hristos, al cărei Cap este şi rămîne El, Hristos
(Efes. 4, 12, 15) se unifică în Duhul cel Unul, desăvîrşitorul a toate, pentru că noi
toţi ne-am botezat intr-un Duh, făcîndu-ne un trup (1 Cor. 12, 13).
Dumnezeiasca Euharistie întăreşte mereu unitatea Bisericii şi a membrilor ei la-
olaltă, În Hristos. ({căci o pîine este intrucît toţi ne împărtăşim, dintr-o pîine» (1 Cor.
ro, 17; Rom. 12, 4-5, Efes. 4, 25; 5, 30; Gal. 3, 27-28), de aici decurgînd datoria
şi responsab.ilitatea creştină de a păzi unitatea Bisericii «întru legătura păcii", cu vred-
nicie, cu smerenie şi blîndeţe, cu îndelungă-răbdare şi îngăduinţă, în toate cu iubire,
"care este legătura desăvîrşirii" (Efes. 4, 1-3; Col. 3, 14).
Unitatea Bisericii se arată în primul rînd în păstrarea unităţii credinţei, exprimată
În aceeaşi mărturisire: "Un Domn, o credinţă, un Botez)) (Efes. 4, 5; 1 Cor. 1, 10; Gal.
1, 8), se arată de asemenea în cultul comun, în unitatea euharistică, în păstrarea intactă
a învătăturii revela te, în structura canonică, principial unitară, ca manifestări ale uni-
tăţii de- credinţă, în iubirea reciprocă şi pacea dintre creştini, mădulare. ale aceluiaşi
Trup tainic, al lui Hristos 15.
Mai întîi, În unitatea Bisericii e presupusă unitatea de credintă. Sfintul Ioan Gură
de Aur scrie În această privintă: "Sfîntul Apostol Pavel a spus: «În unitatea cre-
dinţei". Aceasta Înseamnă, după cum ni s-a vestit, ca toti să avem o singură credinţă.
Căc~ aceasta e unitatea credintei, cind toti împreună mărturisim legătura» 16.
Comunitatea de cult aparţine şi ea unităţii Bisericii, întrucit e expresie a unităţii
de credinţă, exprimarea doxologică a ~credinţei. Iar în centrul cultului stau Sfintele
Taine, Îndeosebi Botezul şi Euharistia. Expresia cea mai ~lară a unităţii Bisericii este
tocmai comuniunea eUharistică, iar nu singularizarea. Comuniunea într-un act euha-
ristic unitar cu Hristos şi cu ansamblul trupului Său tainic se afirmă astfel drept con-
ditie de mîntuire 17, şi cînd vorbim de mîntuire, vorbim de răspunsul l10stru direct

15. Pr. Prof. Dr. Isidor Todori'll1, Unitatea Bisericii În perspectiva ecumenistă, În
rev. "Ortodoxia», an. XXV, l1r. 3, 1973, p. 339.
16. Omilia 11, la Epistola către Efeseni, cap. IV, P.G., 4, XII, 83, 3.
17. Prof. 1. Todoran, art. cit., p. 340.
 RESPONSABILITATEA CREŞTINĂ DUPĂ EPISTOLELE PAU LINE 89

lucrarea de mintuire a Fiului lui Dumnezeu intrupat, devenind astfel responsabili

înaintea lui Dumnezeu de propria noastră realizare în Hristos şi de felul în care am
înţeles chemarea şi lucrarea lui în lume al cărei Creator, Proniator şi Restaurator
El este.
b) Păstrarea intactă a Învăţăturii fevelale. Sfîntul Pavel deduce responsabili-
tatea faţă de această lucrare din faptul că "toată Scriptura este insuflată de Dum-
nezeu şi de ·folos spre Învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare şi spre înţelepţirea
lntrudreptate» (II Tim. 3, 16). "Pentru aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat,
că primind voi Cuvîntul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvînt
al oamenilor, ci cum e adevărat - ca pe însuşi cuvîntul lui Dumnezeu" (1 Tes. 2, 13),
~jngurul care poate să zidească şi să ne dea moştenirea între toţi cei sfinţi,» (Fapte
20, 32). Iar acest cuvînt care ne face responsabili In fata lui Dumnezeu, nu poate fi
răstălmăcit şi interpretat la voia întîmplării (U Petru 3, 1 G), pentru că invăţăturileră­
tădte, ereziile de tot felul, tulbură şi scindează această unitate (1 Cor. 1, 10; Filip.!,
27; 2, 1 Ş.u.; Efes. 4, 3 ş.u.).
Din punct de vedere teologic, şi în Noul Testament ne referim în mod special
la epistolele Sfîntului Pavel. fată de unitatea Bisericii ca organism teandric de mîn-
tuire şi păstrare a unităţii ei, responsabilitatea creştină se impune cu evidenţă.
Pentru Sfîntul Apostol Pavel unitatea Bisericii este doctrină creştină şi comanda-
ment obligatoriu pentru toţi credincioşii. Prin «doctrină" înţelegem constant voinţă
divină şi realitate eclesiologică întruchipată instituţional (Efes. 1, 22-23). Prin "coman-
dament» înţelegem poruncă de participare activă şi responsabilă a credincioşilor Bi-
sericii la menţinerea şi afirmarea unităţii ei.
c) Cunoaşterea lui Dumnezeu. - In relaţiile dintre ei oamenii sînt responsabili
reciproc unii faţă de alţii, dar, în relaţiile dintre om şi Dumnezeu, numai omul este ţinut
responsabil, sau omul enumai în rqlul de responsabil, nu şi În rolul celui ce impune
lui Dumnezeu un răspuns,. o responsabilitate în mod necesar (Rom. 9, 20). In acest sens
Sfîntul Maxim. Mărturisitorul spune că «Dumnezeu e în afară de relaţii» (efO' Xe'tOC;;) \S.
În epistolele pauline cunoaşterea lui Dumnezeu nu e o preocupare doar teoretică.
Dimpotrivă, aceasta - pe măsură ce se adinceşte - trebuie să ducă pe credincios
la o tot mai evidentă împlinire a voii lui Dumnezeu care se prezintă ca o realitate
supremă, de care atîrnă (lumi şi cosmosul Întreg, fiind şi. ţinta finală a acestora, Sfîn-
tul Pavel nu desparte cunoaşterea lui Dumnezeu de ftlptZl. Şi in tlcest S0n5·, le scrie
Corintenilor; "Nu încetăm să ne pC'utnl vni ~i cerem. Cil să vii ump1c)ţi do
cunoaşterea voii Lui (Hristos); întru toată $1 pricc:p0t:ea duhovnicească,
peutrJ1 a umbla în chip vrednic de DOmnul, spre toată plăC()f(:o, făcînd vădit în tot
lucrul bun şi sporind in c:uuoaşlel'ea lui DtumlCZe'U, lntărindlHlc cu toată puterea, după
tăria măririi Lui» (Col. L 9~-'-1l).
Cunoaşterea lui Dumnez()\j impune creşti)1ului nu numai pentru faptul că Dum-
nezeu se prezintă ca reedItate supremă, el şi pentru faptul că Dumnezeu este şi Binele
absolut, bine care ni se Ca o realitate vie, o persoană cu o supremă putere
de atracţie şi o forţă imperativă 19 (Rom.. 11, 36).
Identificarea binE~luj cu Dumnezeu, reduce, în cele din urmă, toată viaţa creşti­
nului la acest efort esenţial: asemănarea cu Dumnezeu 20. Şi de aici decurge responsa-

18. PL Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Responsabilitatea cr'eştină, în rev. «Ortodoxia»,

an. XXII, nr. 2, 1970, p. 184.
19. Teologia morală (lJtodoxă .... p. 14.
20. Ibidem.
 90 FI. Drd. STELIAN TOFANĂ

bilitaiea creştină faţă de Dumnezeu, manifestată în datoria şi obligaţia de a-l cunoaşte Sal
pe Dumnezeu. "Aceasta e viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu 'tE}
adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care Tu L-ai trimis» (Ioan 17, 3). 5,
Dar Dumnezeu nu e numai Binele absolut, ci şi iubire, energie morală fără de
care vi('lţa creştină e imposibilă. Mîntuitorul Hristos ne aVertizează: «Fără de Mine stI
nu puteţi face nimic. Rămîneţi în Mine şi Eu în voi» (Ioan 15, 4-5). Şi această energie eli
spirituală necesară realizării sale finale creştinul o primeşte de la Dumnezeu in mă­ pr
sura în .care el îl cunoaşte pe Dumnezeu şi trăieşte în Dumnezeu. Aşadar, din tir
acest punct de vedere, relaţia omului cu Dumnezeu şi cunoaşterea Lui de către dE
are o importanţă fundamentală în mîntuirea omului. ad
·ln acest sens, Sfintul Pavel spunea: «Toate le pot întru Hristos Cel ce mă În-
tăreşte» (Filip. 4, 13). Iar pe Efeseni îi îndeamnă să fie «înrădăcinaţi şi in temei aţi
în
în 'dragoste, ca să cunoaşteţi dragostea lui Hristos cea mai presus de orice cunoştinţă,
dc
ca să fiţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu)) (Efes. 3, 17-19) şi aceasta, continuă
Apostolul Neamurilor, "pînă vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiu-
lui lui Dumnezeu - ca să nu mai fim prunci aruncaţi de valuri, oi tinînd adevărul Ci

în dragoste, să creştem întru toate în El)) (Efes. 4, 13-15). Iată, ,aici, o sinteză făcută
de Sf. Pavel, a responsabilităţH creştine faţă de Dumnezeu. B
Cunoscîndu'-l pe Dumnezeu drept Creator, Proniator, Restaurator şi Desăvîrşitor dl
a toate, creştinul în mod automat se ştie responsabil în acest sens de viaţa lui, a se- C
menilor lui, a naturii înconjurătoare, a universului intreg. n:
In sfîrşit, Dumnezeu ca Bine absolut şi iubire veşnică, este şi ţinta supremă spre
care se îndreaptă întreaga viaţă creştină. «Mie a vieţui esie Hristos, iar a muri n
cîştig»; «doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos» (Filip. 1, 21, 23). d
Prin urmare, cunoaşterea lui Dumnezeu şi relaţia creştinului cu El, eS,te de o f
variet.ate şi nuanţare ,infinite. El îşi primeşte existenta de la Dumnezeu, viază în ne- P
contenită dependentă de Dumnezeu, se desăvirşeşte în Dumnezeu, care e plenitudinea v
tuturor desăvîrşirilor.
2. Responsabilitatea iafă de sine
a) Necesitatea schimbării omului celui vechi şi îmbrăcarea omului celui nou,
făcut după chipul Ziditorului. - O latură a răspunderii faţă de sine, in concepţia c
Sfintului Apostol Pavel, e dată în necesitatea dezbrăcării noastre de omul cel vechi
;;i imbră'Carea în omul cel nou, în Hristos Domnul. Sfîntul Pavel avea să le şcrie
efesenilor: «Să vă dezbrăcaţi faţă de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel
vechi, care se strică prin poftele amăgitoare ... îmbrăcîndu-vă cu omul cel nou, care
e făcut după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului» (Efes. 4, 22-
24 ; II Cor. 5, 17).
De altfel, metoda duhovnicească a transformării epavei deteriorate de păcat, a
omului cel din Adam, în capodopera omului celui nou, îi aparţine Sfintului Pavel în
exclusivitate» 21. Dar «omul cel nou» nu se poate realiza decît în intima vieţuire cu
Hristos, atunci cînd omul poate exclama cu deplină certitudine şi obiectivitate ca şi
, Apostolul Pavel: «Mie a vieţui es·te Hristos» (Filip. 1. 21) şi «nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăieşte în mine» (Gal. 2, 20).
Terminologic, trei expresii echivalente (plus sinonimele .lor) definesc rodul co-
muniunii cu Hristos: «om duhovnicesc» (1t'lEUfJ.(1'tL%O<: ă'I6p<i>1t0<:,I COL 2, 15; 3, 1; 14,
17; Gal. 6, 1), «om nOL{» (%(1('10<: ă'Iflp<i>1to<:, Efes. 2, 15; 4, 24; '1Eo<: ,z'lflp<i> 1t 0<:, Col. 3, 10)

21. Pr. Prof. Grigorie T. Marcu, «Omul cel nou" în concepţia antropologică a
Si. Pavel, în rev. «Studii teologice», an. XXXIII, nr. 7-8, 1981, p. 41.7.
 RESPONSABILITATEA CREŞTINĂ DUPĂ EPISTOLELE PAU LINE 9.1

sau «faptura noua" Cy,.lZl'l~ %'\:lOl', II Cor. 5, 17;- Gal. 6, 15); şi «bal:bat clesăvîrşii» (a'l~?
'tHelo<:, Efes. 4, 13; comp. şi 1 Cor. 2, 6; 14, 20; FiJip.3, 15 i Col. 1. 28; 4, 12; Evrei
,5, 14) 22.
Omul duhovnicesc este o .realitafe aI,tropologică superioară, de provenienţă şi
structură specific creştină, capabil să inţeleagă cuvinte învăţate de la Duhul Sfint, din
clipa in care a devenit receptiv faţă de revărsările harice. Pe
lîngă faptul că nu-i
privat cîtuşi de puţin de posibilităţile naturale ale lui7oX~,omul duhovnicesc are pu-
tinţa de a judeca realită.ţile .superioare în lumina Duhului care săIăşluieşte întru el
de la Botez, le poate pătrunde mai bine sensul şi le poate sesiza proporţiile cele
adevăr.ale .23.

Omul cel nou e o p<lralelăa omului duhovl1.ic(~sc. Adjectivul "nou" ('Wt'lo<:) <lpate
în epistolele pauline de nouă ori, iar Ca atribut pe lîngă «om,} (ă'I6p-~)'lto<:) numai de
două ori (Efes. 2, 15 şi 4, 24);

Din aceeaşi familie de cuvirite-face parte, ca sens, şi expresia 'IE:o<: ă'I6pw1to<;, pe

careSfinlul Pavel o utilizează o. singurăctată (Col. 3, 10), cu înţelesul de «om now> 2 4 .
Actul prin .care ia naştere omul cel nou e Botezul. Illnoirea pe caxe o săvîrşeŞte
Botezul nu se consumă în momentul săvîrşirii Botezului, ci rămîne să sedesăvirşeas că
după aceea, prin alte mijloace, aici intervenind efortul nostru spre continuă înnoire.
Cuvintele Apostolului: ca să se facă neputincios trupul păc<ltului (Rom. 6,6) arată că
moartea definitivă a omului vechi urmează să se producă în viitor 25.
Omul cel vechi sfîrşeşte aşadar, virtual la Botez, şi tot acolo Începe omul cel
nou. Faptic, însă, omul cel vechi continuă 'încă să subzişte în fiecare creştin, alături
de ceI nou (Efes. 4, 24 şi Col. 3, 10). Dacă în Rom. 6, 6 se vede mai mult partea lui
Hristos în înnoirea omului, locurile citate. aici proclamă fără ocol necesitatea efortulUi
pe care trebuie să-I facă cel botezat, pentru ca să se menţină în comuniune cu Hristos,
valorificinddarul oferit prin Botez în fapte de virtute 26.
Invăţătura despre omul cel nou în mod iminent va conduce, aşadar, spre însăs i
esenta creştinismului, care nu-i altceva decit viaţa cea nouă a omenirii unite cu Hris c
tos, în Biserica Sa. Iată din ce unghiuri de vedere trebuie privită responsabilitatea
creştină raportată la sine.

22. Ibidem, p. 419.

23. Ibjdem,p. 421.
24. Contextul (Col. 3, O) arată cu omul cel
vechi (o 'ltIZAIZIO<: .ă'I8pol'lto<:). Cclt\a (~chivalentul sau
formula paralelă a lui Q'%itl'lO<;; şi v€o<: deşi
-MWI6r:; au
aceeaşi semnificaţie OI' denuantă, care sint rese
pectateatît în greac<:î a Noului Testament. Nso<:
lnseamnă <mou» sub pînă acum, ceea ce a
apărut de puţină vreme, ceva tînăr, ,%(Xt'/o<: înseamnă «nou» sub
raportul calităţii, prilIumH,şlefuit, ceva mai bun şi mai valoros decît un
lucru vechi. (Ci. R. Ch; Trcu<:h. Syn.onimd NeuenTeslamenls. Selecţiuni În. t~ad.
germ. de.H. Werner, Tiibinnml, 1907, p. J3,1:----139. Amănunte în G. T. M<lreu, Antro-
pologia Paulină, Sibiu, 1941, p,96-'-'97}.
Aplicînd sensurile desprinse uici la formula in analiză. rezultă că omul paulÎl~
din expresiile (; 'Y.IZl'vO<;: ştI; ,/$Q<; ăv/6pol1to<:, este. O făptură nou~ atît calitativ, cit ŞI
sub raportul timpului apariţiei ~'i.
25. Verbul '%1Z'tap"(St'l nu că trupul păcatului e nimicit, ci că e sco~
din funcţiune, e făcut inoperant, nu mai are voie să săvîrşească păcatul, poate fi
împiedicat 'să mai păcătuiq.$că. CI. V. Gheorghiu, Epistola că/re Romani, Introducere
şi comentar, ed. II, Cernăuţi, 1938, Com. la Rom. 6, 6, p. 82.
26. Pr. G. T. Marcu, op. 0oit" p. 423.
 92 Pr. Drd. STELIAN TOPANĂ

b) Desăvîrşirea religios-morală a creştinului -- ţintă ele atins. «Insăşi starea t

de creştin este în sine o stare de desăvîrşire» 27. a
s
Creştinul care şi-a atins scopul moral spre care a fost menit prin Botez - acela
de a vieţui în Hristos -- este un 'tHElO<:: ii.'16pco7to<:: 28. Intr-un asemenea om se presupune
că toate virtuţile au depăşit stadiul iniţial, dobîndind o anumită maturitate. Dar nu-i
mai puţin adevărat că-nu se poate fixa o limită pînă la care au să se întindă eforturile
sale morale. Fiecare datorie împlinită trebuie să ridice în mod automat noi teluri r
de viată şi mai înalte pentru care trebuie să se sileasc.ă să le ajungă.
Omul desăvîrşit se află, aşadar, într-o continuă strădanie de perfecţionare reli-
gios-morală. Tocmai prin această vrere de continuă autodepăşire se legitimează el ca
'tSAElO<:: ă'I6pW1to<::, {(care se înnoieşte spre deplină cunoştinţă, după chipul celui ce l-a
zidit» (Col. 3, 10).
In procesul de desăvîrşire religios-morală conceput şi experimentat de Sfîntul
Apostol Pavel, esenţialul este disciplinarea fiinţei credinciosului cu ajutorul puterilor
harice, pUlJerea ei de acord cu voia lui Dumnezeu şi deprinderea eVlaviei care e ho-
tărîtoare (1 Tim. 4, 7-8). In acest sens, fiecare creştin poate fi «artistul" desăvîrşirii
sale. Fiecare creştin poate - şi trebuie să fie - un «ascet» in sensul pe care-l dă
cuvîntului «asceză» Sfîntul Apostol Pavel: tot cea ce în viaţa duhovnicească e de-
prindere, efort, luptă împotriva pornirilor rele şi ispitelor dinafară, tot ceea ce e stră­
danie pozitivă de perfecţionare a activităţilor noastre sufleteşti 29.
«Asceza paulină e esentialmente spirituală, dar e mai presus de toate efort vo-
luntar. Atenţia nu e împărţită în păzirea tU1ei multiplicităţi de presc(ipţii periferice.
Munca ce se săvîrşeşte în acest sens e riguroasă <: ea se operează în profunzime.
Scopul ei e de ordin lăuntric - pe ruinele omului vechi să se înstaureze făptura cea
nouă» 30.

Insă adevăratul creştin pornit pe calea desăvîrşirii morale nu-şi poate legitima
înnoirea duhovnicească decît prin virtute, prin practicarea virtuţii şi curătîrea de
patimi.
Virtutea (~ ape't~) e mărturia prezenţei active a Duhului Sfînt în om - şi roada
acestei prezente (cf. Gal. 5, 22; Efes. 5, 9). Ea cumulează, dUpă înseşi spusele Aposto-
lului Pavel, toate cîte sînt adevărate, cîte sînt cinstite. cîte sînt drepte, cîte sînt cu,
rate, cîte sînt iubite şi cîte sînt cu nume bun (Filip. 4, 8).
"Omul cel now> pornit pe calea desăvîrşirii morale, ca o consecinţă a responsa-
bilităţii
datoriei faţă de sine însuşi, este prezentat de Sfîntul Apostol Pavel încărcat
de rodul imbelşugat al trăirii şi umblării sale în Duhul (Gal. 5, 25). Apostolul întoc-
meşte chiar o listă de virtuţi ce trebuie urmate 31. Cele mai bogate figurează in I Cor.
13, 4-7 si Gal. 5, 22, cea mai de frunte fiind ~ a1~1t7J (1 Cor. 13, 13), cea care uneşte
cele de jos cu cele de sus, coboară cerul pe pămînt şi pămîntul îl suie la cer.
Etica paulină ţinteşte la organizarea creştinească a relaţiilor noastre cu aproa-
pele, tocmai prin cultivarea iubirii şi a păcii. "Trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu
vă răzbunaţi. Nu te lăsa biruit de ră,u, ci biruieşte răul cu binele" (Rom. 12, 18, 21):

27. Ernst Cremer, Obel die Christliche Vollkommenheit, Giitersloh, 1899, p. 35.
28. Ibidem, p. 426.
29. Pl'. Prof. Dr. Grigorie T. Marcu, PosiBilitatea desăvîrşirii morale la Si. Ap.
Pavel, in rev. «Mitropolia Ardealulub), an. V, nr. 9-10, 1960, p. 673.
30. Leon Bouvet, L'Ascese dans Saint Paul, Lyon, 1936, p. 165.
31. Iată cîteva: I Cor. 13, 4-71 Gal. 5, 22-23 I Efes. 4, 2 i 5, 91 Col. 3, 12 j
1 Tim. 3, 2-6-8-13; 6, 11 ; It Tim. 2, 22).
 RESPONSABILITATEA CREŞTINA DupA EPISTOLELE PAULJNE 93

Urmăriţi dragostea ... (1. Cor. 14, 1), căci «dragostea e plinirea legii» nA ~P(()[J.Gt "Io[J.Ou ~.
<ljcb:1j (Rom. 13, 10), cu alte cuvinte cea care duce la desăvîrşire. Astfel, «fiecare va da
seama pentru sine lui Dumnezeu» (Rom. 16, 12), ne spune Sfîntul Apostol Pavel.
3. Responsabilitatea creştină .iată de semeni
a) Iubirea şi slujirea semenilor ca vocatie comunitară a responsabilităţii creş­
tine. _ Iubirea c o intenţionalitate spre comuniune, inercntă persoanelor în care SE'
r<:'alizează unirea fiinţială dintre ele printr-o dăruire reciprocă 32.
Mesajul creştin al chemării la iubire e în acelaşi timp un mesaj de chemare la o
viaţă comunitară. Posesor al 'chipului lui Dumnezeu, creştinul se manifestă Cu necesi-
tate ca viaţă de comuniune cU semenii săi 33. Chipul lui Dumnezeu din noi aparc în
toată lumina şi strălucirea lui. numai în relâţie de iubire cU semenii noştri: (,Orice
amărăciune şi supărare şi mînie şi izbucnire şi defăimare, să piară de la voi, împreună'
cu orice răutate» (Efes. 4, 31). Aşa îi îndemna Sfîntul Pavel pe creştini! din Ef('s,
cu scopul de a statornid între ei relaţii de iubire. «lnvăţaţi-vă şi povătuiţi-vă între
voL cu toată Înţelepciunea» (Col. 3, 16). Iar Tesalonicenilor le adresa îndemnul de
slujire reciprocă.: {(Vă rug ăl)l , Însă, fraţilor, dojeniti pe cei fără de rînduială, îmbărbă­
taţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi ,pe cei neputincioşi, fiţi îndelung răbdători 'faţă
de toţi» (1 Tes.~5,
J4-15).
Aici Apostolul Pavel dă o listă cu mai multe categorii de oameni fată de cafe
avem o răspundere deosebită: al cei fără de rînduială; b) cei uşuratici, puţini la su-
flet j c) cei slabi in credinţă şi în ispite j d) toti creştinii faţă 'de care ni se cere
îndelungă-răbdare 34. Iar actul de şi mai strînsă slujire şi solidaritate cu semenii noştri,
datorită chipului lui Dumnezeu comun din noi, e realizat de Sfîntul Pavel în Rom.
12, 15: «Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plîngeţi cu cei ce plîng» şi în 1 Cor. 10, 24 :
{(Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui».
Indemnul la răbdare şi la solidaritate cu semenii noştri şi îndemn)ll la slujir~a
lui: {(Datori sîntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu
căutăm plăcerea noastră, ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce
este bine, spre zidirea lui» ('ltpb<: ob.ooo[J.~"1 - spre perfecţionarea creştină, Rom. 15..
1-2) 35, îl mothrează cu exemplul Mîntuitorului Hristos: IICă şi Hristos n-a căutat
plăcerea Sa» (Rom. 15, 3), adică n-a vieţUit pentru Sine, ci pentru noi oamenii s-a in-
trupat, a murit, a pătimit. (Filip. 2, 6 ş.u. ; II Cor. 8, 9).
Caracterul activ al iubirii creştine se prezintli sub un îndoit aspect: subiectiv
obiectiv. Sub aspect subiectiv iubirea e activă. deOarece ea pătrunde in intimitat€a sufle-
tului creştinului, U înnoieşte, 11 transfor:tn/i, îl J:nnobilează prin duhul viu al ei, iar
sub aspect obiectiv, ea se manifest! prin iuhirH faţ.!i de aproapele.
Privită sub acest aspect, iubirea InMalnnă iniţiativă, indemn, deciziune, şi ac-
ţiune susţinută in faVOarea semenului 6, 11 Rom. 13, 8; Rom. 1. 9).
Fiind in trup, creştinii st.nt legati in timpul vieţii lor pămînteşti de împrejurările
specifice existenţ'ei lor istorice. Mintuirea subiectivă se realizează de fiecare dintre

32. Arhid. Prof. Dr. Ioan Z.!igrean, Sensul activ al iubirii creştine, in rev. "Mi-
tropolia Ardealului», an. XV, ne 4-6, 1970, p. 274.
33. Ibidem, p. 275.
34. Pr, Dr. Har,alambie Roventa, Epistola I-a către Tesaloniceni a Si. Apostol Pavel,
Introducere şi comentar, Bucureşti, 1938, p. 141. '
35, Dr. Iosif Olarlu, Epistolele SI. Apostol Pavel către Romani, Corinteni, Gala-
teni şi Efeseni, Caransebeş, 1910, p. 200,
 94 PI. Drd, STEUAN TOFANĂ

el m lume, în mijlocul semenilor şi nu în afara lor 36, Iar din răspunderea ce 'o au
fată de mintuirea lor subiectivă, decurg şi răspunderile 'pe care, le au fată de' se-
meni, faţă de lume, Izolarea faţă de semeni şi lume peric1itează îndeplinirea condiţiilor
subiective ale mîntuirii, care, pe lîngă credinţă, cer şi fapte bune destinate a îmbu-
nătăţi creştinul şi pe semenii săi. iar acestea împlinindu-Ie în lume, contribuie, deci,
şi la îmbunătăţirea lumii.

Subliniind importanţa slujirii semenilor de realizarea cărora sîntem responsabili

inaintea lui Dumnezeu, Sfîntul Isaac Sirul spunea: "Nimic nu poăte apropia inima mea
aşa de mult de Dumnezeu, ca milostenia .. , Sprijineşte cu cuvintul pe cei întristati şi
te va sprijini dreapta care poartă toate... <::el ce gîndeşte la Dumnezeu, cinsteşte pe
orice om, află ajutor la orice om prin voinţa ascunsă a lui DurÎmezeu. Şi cel ce apără
pc cel asuprit are pe Dumnezeu de aliat. Iar cel ce oferă braţul său spre ajutorul
aproapelui primeşte braţul lui Dumnezeu în ajutorul său 37.
Dar de o adevărată slujire a semenilor nu se poate vorbi fără înfăptuirea dr'ep-
tătH între oameni, dimensiune majoră a slujirii creştine. Sfîntul Pavel se ocupă in
mod expres de acest lucru. Ideea de dreptate la Sfîntul Pavel e în strînsă legătură
cu Mîntuitorul Iisus Hristos şi cu noua stare în care se află creştinii după primirea
Sfîntului Rotez. "Să se depărteze de la nedreptate - spune Sfîntul Pavel - tot cel ce
numeşte numele Domnului» (II Tim. 2, 19). Creştinii trebuie să fie plini de roade
ale dreptăţii. cele prin Iisus Hristos, spre mărirea şi lauda lui Dumnezeu (Filip. 1, 11).
«Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucît nu este părtinire" (Col.
3, 25). "Vor fi deci, Osîndiţi cei care n-au crezut adevărului, ci le-a plăcut nedreptatea»
(II Tes. 2, 13). De aceea Sfîntul Pavel sfătuieşte pe Timotei: «Urmează dreptatea, cre-
dinţa, iubirea, pacea cu cei care cheamă pe Domnul din toată inima curată)~ (II Tim.
2,22).
Iar în epistola 1 către Corinteni, combătînd toate actele de nedreptate socială şi
toate pricinile de dezbinare între creştini. scrie: "Ci voi înşivă faceţi strîmbătate şi
aduceţi pagubă şi aceasta fraţilor. Sau nu ştiţi că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia
lui Dumnezeu?" (1 Cor. 6, 8-9).
b) Datoria păstrării, apărării şi cultivării vieţii aproapelui. - Viaţa e un dar de
la Dumnezeu. Nimeni în afară de Dumnezeu nu poate dispune de viaţa omului, nici
~hiar omul însuşi. Fiecare om e o existenţă unică şi irepetabilă şi cu potente nebă­
nuite. «Fiecare viată e o chemare dată de, Dumnezeu unui om, o temă de realizat, şi
această chemare trebuie realizată pînă la capătul natural al ei. rînduit de Dumnezeu.
Fiecare om reprezintă şi actualizează într-o"formă unică chipul lui Dumnezeu sau fru-
museţea şi bogăţia spirituală nesfîrşită. A ucide un om înseamnă a opri revelatia
prin actualizarea umană a întregii frumuseţi a lui Dumnezeu 38.
Dacă a lua Viaţa unui om e un păcat strigător la cer (Fac. 9, 6), uciderea fiind
expresia culminantă a urii fată ele aproapele,, cu atît mai mult trebuie condamnată
uciderea în masă, războiul, care seceră milioane de vieţi, iar în condiţiile actuale de
înarmare, întreaga viaţă umană de pe Terra. Şi pentru că viaţa ne-o desfăşurăm lîngă
şi împreună cu semenul nostru, încercînd realizarea noastră finală în această solidari-

~ 36. Pr. Prof. Dr. Petru Rezuş, Răspunderea creştini10r fată de lume, în rev. "Orto-
doxia», anuL XXIV, nr. 2, 19J12, p. 300.
37. Una sută capete teologice şi practice, cap. 96. Fj]oc. rom., VI, p. 94.
38 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăni!oae, Să nu ucizi, în rev. «Biserica Ortodoxă Ro-
mână», nr. 1-2, 1964, p. 87.
 RESPONSABILITATEA CREŞTINĂ DUPĂ EPISTOLELE PAULINE 95

tate şi comuniune, devenim astfel responsabili de viaţa lui. In epistola către Galateni
Sfîntul Pavel vorbea tocmai de dimensiunile unei asemenea responsabil,ităti: "Purta-
ţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos)) (Gal. 6, 2).

Responsabilitatea faţă de semenul nostru are însă şi o complicaţie de natură

eshatologică. Criteriul judecăţii universale va fi practioarea sau nepracticarea iubirii
de oameni, care îşi are temelia fermă în vederea lui Dumnezeu prin om, în înrădăci­
narea lui în Dumnezeu, în înţelegerea semenului ca chip al lui Dumnezeu, ca chip al
lui Hristos 39. In mod special, Mîntuitorul Iisus Hristos ne-a asigurat de identificarea
Sa cu cei obidiţi şi va cerceta în ce măsură L-am iubit în âceştia (Matei 25). Fiecare
dintre noi va iubi pe Hristos aeplin numai dnd va iubi şi sluji pe orice om, căci
neiubind un om, nu iubeşti pe Hristos.
1nsă slujirea semenilor noştri e consecinţa directă a faptului ontologic al pro-
existenţei. A sluji înseamnă a lucra pentru altul pe dnda proexista înseamnă mai
mult, a exista pentru alţii. Proexistenţa e tensiune după mai multă viaţă şi condiţiE'
a îml:JOgăţirii re<;iproce a membrilor unei colectivităţi. «Eu exist pentru alţii şi prhl
altii... Altul e/finalitatea şi cauza mea, mai bipe zis ceilalti, căci nimcJli nu există
numai printr-un om şi pentru. un om» 40.
In acest sens, Sfîntul Apostol Pav€!l le spune Corintel1i!(J[: «Deşi sinI liber laţă
de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobindese pe cei mIiI rnultL.. Tttttlrof io"t!'
m-am făcut ca în orice chip să mîntuiesc măcar pe un!!» (1 COL Il, 19, "GÎlle e$fe
slab şi eu să nu fiu slab? Cine se şi eu sa nu ard (Il (:9[, 11, 20·-2H),
Tot corintenilor, Sfîntul Apostol Pavel le arată di. în slujba sa este (h~zlnterellat şi ell.
mi. caută cele ale oamenilor, ci pe oameni: «Iată el treia oară sint gata să vin 1,1
şi nu vă voi fi povară, .căci nu caut ale voastre, ci pe voi>, (II Cor. 12, \4).

lar ca temei şi argumentare a .Întregii acestei responsabilităti, SfintnlPavel pvne

faptul că toţi creştinii sint mădulare ale trupului tainic al lui Hristos, «iar dacă un
mădular suferă, toate mădularele suferă împreună;» (1 Cor. 12, 25-26).

4. Responsabilitatea creştină
în iata lumii actuale şi a problemelor ei
a) Slujirea lumii. Relatia creştin-lume şi implicaţiile efo - {(Lum~a e creaţia lui
Dumnezeu şi mediul in caTe omul îşi exercită rolul său creator, preoţesc şi profetic» 41.

Persoana umană e prisma în care se arată lumea, in care se întregeşte, deci,

realitatea lumii, e orizontul in care se arată lucrurile 42, Aceasta inseamnă, că reali-
tatea lumii e intregită de om şi că omul nu poate exista real decit in lume. Realitatea
lumii e legată de om, întrucît prin el este cunoscută lumea şi îşi manifestă sensul ca
una ce se reflectă în el.

39. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Bucureşti, 1978,
voI. 3, p. 435.
40. Pentru creştini. desigur, ceilalţi oameni nu sînt cauza şi finalitatea ultimă, ci
numai o finalitate şi o cauză intermediară, mai precis cauz'a instrumentală şi fina-
litatea intermediară principală. Cauza şi finalitatea ultimă pentru creştini e Dumnezeu.
(pr. Prof. D. Stăniloae, Servire şi proexistenţă, în rev.«Glasul Bisericii», anul XXIl,
1963, nr. 11-12, p. 1027).
41. Pr. Prof. DI. Ion Bria. «Dicţionar de teologie ortodoxă», A-Z, Bucureşti 19B1.
p. 245, cuv. «lume».
42. Hristu Giannara, To bV'toAOlt%O'l 7tEPtEX6P.E'IO'l 'C~<:: 6EOA011%~<:: €'1'1o!a<:: 'rOU 7tpoa<b-
Dt>, A1ena 1970, .p. 13.
 96 Pc Drd. STEl.IAN TOFANA

E drept că lumea a fost creată înainte de om. Dar abia prin om şi-a împlinit
lalea deplină şi-şi împlineşte destinaţia ei de a fi adunată în om şi umanizată. De
Sfinţii Părinţi au considerat pe om ca un colaborator al lui Dumnezeu şi continuator
al creaţiunii 43. Omul trebuie să cunoască lumea şi pe semenii săi şi să se
de ea şi de ei, pentru a-şi explica şi dezvolta posibilităţile sale, de aici decurgîn(l
responsabilitatea sa faţă de lume, de chipul şi problemele actuale care o confruntll
Dumnezeu i-a dat fiintei umane şi un destin creator în lume, libertatea şi cap,I';
citatea.lui de a interveni în lume prin forţele sale şi prin acceptarea conştientă şi
luntară de a împlini acest rol şi de a-şi desăvîrşi această calitate, fiinta umană pro.
gresează în «asemănarea cu Dumnezeu». Ea e «după chipul lui Dumnezeu» prin capa ..
citatea fundamentală a ei de a fi în relatie dialogică activă cu Dumnezeu, prin lunw,.
ca persoană cu' persoană 44. «Lumea e supusă omului - spunea un teolog modern
şi toţi acei care acţionează în lume şi îi modifică înfăţişarea sau îi stăpînesc forţele, imI
parte la opera lui Dumnezeu. Se face astfel simţit - am putea spune - un serviciu
sacerdotal în creaţie. Biserica nu mai e mi loc sacru, izolat de lume;, ea e pretutindeni
unde. oamenii prin voinţa lui Dumnezeu, acţionează pentru progresul Qmenirii» 45.
Deschiderea Bisericii faţă de lume se face prin slujire care trebuie înţeleasă îl!
lumina hr'istocentrismului Bisericii şi al creaţiei, care formează un întreg unitar şi car\?
se găsesc incluse În Ulld şi aceeaşi iconomie a mîntuirii, al cărei autor e Iisus
Hristos 46.
Pentru ortodoxie, Biserica e intr-adevăr icoana lumii răscumpărate de Hristos 47
Prin întruparea Sa, fiul lui Dumnezeu a reaşezat firea umană şi realităţile umane,
într-o nouă perspectivă, în perspectiva soteriologică. Lumea cu toată autonomia ei
specifică nu constituie o ordine separată, ruptă de ordinea harului" deoarece tot ceea
ce se petrece în lume, chiar în cadrul naturii, îşi are izvorul în Dumnezeu şi ţinta
tot în Dumnezeu, de aici decurgînd responsabilitatea ~creştină faţă de lume. «Slujirea
trebuie privită, deci, nu numai ca o simplă necesitate istorică, pastorală, ci ca ()
coresponsabilitate faţă de umanitatea la care Biserica a fost chemată prin Înseşi
întemeierea, misiunea şi destinul ei».
Prin Intrupare, omul a devenit colaborator al lui Dumnezeu 48 în lucrarea de de-
săvîrşire a creaţiei Sale (II Cor. 6, 1). Insăşi noţiunea de mîntuire, ca realitate dina-
mică, stă la baza progresului uman în Hristos 49, astfel încît slujirea Bisericii nu trebuie
desprinsă de perspectiva ei soteriologică 50.
CreştiniIl, mădular al Bisericii, e aşadar în lume, creează în lume şi există pentru
lume, e implicat ontologic şi soteriologic cu toată fiinţa în ea. De aceea, cea mai uriaşă
responsabilitate ce apasă azi pe umerii lumii creştine este apărarea şi promovarea
păcii şi înmulţirea dragostei în lume.

43. Pr. Praf. D. Stăniloae, Chipul lui Dumnezeu şi responsabilitatea lui în lume,
În rev. «Ortodoxia», anul XXV, nr. 3, 1973, p. 347.
44. Ibidem, p. 353.
45. Lukas Vischer, L'Eglise dans le monde, un probleme oecumeniqLle, în «Docu-
mentatio Centrum Concilio», nr. 226, 'p. 3.
46. Dr. Antonle Plămădeală, Episcop-vicar patriarhal, Biserica slujitOare în Sf1nta
Scriptură, în Sfînta Tradiţie şi 1n teologia contemporană, teză de doctorat, în rev.
«Studii teologicE:\», anul XXIV, nr. 5-8, 1972, p. 616.
47. Alexander Schmemann, Theology or Ideology? în voI. Technology ancl Social
Justice, edited by Ronald H. Preston, SCM, Pres Ltd, London 1971, p. 230.
48. Dr. Antonie Plămădeală" op. cit., p. 618.
49. Nikos A. Nissiotis, Introduclion to a ChristologicaJ PhenomenoJogy of De-
velopmenl, în voI. Technology and Social Justice, ed. cit., p. 159.
50. A. SC;;,hmemann, Ţheology ar ldeology, în voI. cit., p. 22.8, 230.
 RESPONSABILITATEA CREŞTINA DUpA EPISTOLELE PAU LINE 97

Apărarea şi promovarea păcii. - Lupta pentru pace,pentru creştini constituie-

esenta chemării lor in viaţa socială: aceea de a împuţina răul şi moartea, de
a înmulţi binele şi viaţa şi de a înfăptui împărăţia lui Dumnezeu pe pămînt. De aceea
Sf. Ap.pavel: «Împărăţia iui Dumnezeu nu e mincare şi băutură, ci _dreptate şi
ce şi bucurie în Duhul Sfînt; iar cel ce slujeşte lui Hristos întru acestea e bine-
plăcut lui Dumnezeu şi încercat pentru oameni. Să urmăm, aşadar,~ele ale păcii şi­
cele spre zidirea unuia către altul» (Rom. 14, 17-19), sau: «De aceea indreptaţi miinile
cele obosite şi genunchii cei slăbiţi şi. faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre,
ca să nu se-abată ceeace este şchiop, ci mai degrabă să se vindece. Căutaţi pacea cu
toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnuln(Evrei 12, 12-14}. "Pur-
taţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. De este cu putinţă, cit ţine de voi,
fiţi.în pace cu toţi oamenii» (Rom. 12, 17~18).

Iar a îndrepta «mîinile cele obosite şi genunchii cei sIăbiţi",- «a face cărări drepte
pentru .toate picioarele» şi a purta grija de vindecarea tuturor infirm.ităţilOr, înseamnă,
în grai biblic şi profetic, a susţine toate actele de binefacere şi toate iniţiativele cu
caracter umanitar menite să pună capăt ignoranţei, bolilor, pauperlsmului şi, in general,
oricărei suferinţe din lume 51, a realiza egalitatea între oameni şi a îndepărta nedrep-
tatea· socială, Numai atunci se poate vorbi de pace.
Pentru Sfîntul Ap. Pavel, «pace<J.>'Înseamnă ceva foarte profund; e o realitate
în care creştinul e implicat soteriologic. Mîntuirea în Hristos în efectele ei ultime
...c-este o lucrare de pace, un act de împăcare fără precedent şi fără repetitie. Dum-
Îlezeu a plănuit·această lucrare din eternitate, cu scopul mărturisit de a expul:za pă­
catul, adică pricina neorînduielii din l\1me, reaşezînd toate ale lumii in Hristos Iisus.
In Epistola .către Efeseni. Apostolul Pavel exprimă în mod expres acest lucru. In
intenţia dumnezeiască, mîntuirea a fost plănuită «ca toate să le reaşeze (reUnească) în
Hristos, celectin ceruri .şi cele de pe pămînt (toate) intru EL» (Efes. 1, 10) 52.
In Iisus Hristos, animozităţile din lume, de orice fel 'ar fi ele, pier, pentru că in
Ela fost suprimată pricina lor. «El este pacea noastră», proclamă ·Sf.Ap. Pavel,moti-
vînd afirmaţia sa .C11 aceea că "El (Hristos) a făcut din cele două lumi una, surpînd -
:zidul despărţitor de la mijloc, adică vrajha ... şi venind, a binevestitpace vouă: şi ce-
lor de departe, şi celor ele aproap~}>(Efes. 2, 14-17). Frqgmentul acesta dens de ~oc­
trină soteriologică îi rezervă păcii un rol capital în şiragul efectelor concrete ale jert-
fei Mîntuitorului.
Interpretarea pe care el o dă operei de mîntuire 11u-i întîmplătoare şi nu-! unică:
In acelaşi sens, Sfintul Pavel îi încredinţase pe creştinii elin c(ţpitala Ahaie.Î că «spre
pace ne-a chemat pe noi I)unmezell" (1 'l, ·15), Iar din Roma, de Ia acelaşi
Apostol Pavel aflau pt\ţin tirziu; Îndreptatl flil1dprin credinţă, pace avem
cu Dumnezeu, pritlDoml1ul t{ris!o~,)(Rom. 5,. 1), să tnteleagă că «mă-
rire, cinste şi pace»este petltru,(lot cel ce face binele» (Rom. 2, 10).
In numeroase alte l!)cnt'l sale, Sfintul J\postol Pavel întăreşte
această deducţie in slovă inspirată, spunîlld: "Dumnezeul păcii să fie 'cu voi cu toţi»
(Rom. 15, 33; 16, 20). «Desăvtrşiţ!·vă, m1ngîiaţi-vă, uniţi-vă in cuget, vieţuiti in pace
şi Dumnezeul dragostei şi al va fi cu voi» (II Cor. 13, 11 ; FiI. 4, 9; 1 Tes. 5, 23 i
Evrei 13, 20, 21).

51. Diac. Prof, Nicolae Nicolaescu, Sflntul Apostol Pavel şi creştinătatea actuală,
în rev. «Stu<iii teologice», .anulIIl,nr. 7-8, .1951.
52. Pr. Prof. Gr. T. Marcu, Biserica Ortodoxă în slujba apărării păcii, in rev. "Or-
todoxia», anul III, nr. 1, 1951, p_ 26.
S. T. -- 7
 98 Pr. Drd. STELIAN TOFANA

Pacea e, aşadar, -opera lui Dumnezeu, dar şi a omului. tn

ei, creştinul trebuie să devină pliatul Său, colaborator al lui
toată fiinta sa.

Responsabilitatea creştină în 'apărarea pă!:ii, pe pămînt, se amplifică !iacă

seama că ea e singura condiţie a progresului în omenire, singurul temei al
înţelegerii între oameni şi popoare: «Dumnezeu nu este al neorînduielii, ci al pădl~
(I Cor. 14, 33), spune Sfîntul Apostol Pavel.
e) Creştinismul şi ecologia 53. - Una din problemle de oexceptională importa!1t~ __
pentru păstrarea şi perpetuarea vieţii pe pămînt este problema protectiei mediului
conjurătoL Iar apărarea şi asigurarea vieţii nu pot fi concepute în afara preocupărll
pentru ocrotirea şi conservarea tuturor sistemelor vii 54. Problema protectiei mediulUI,
înconjurător are implicatii profunde atît în sfera calităţii vieţii cît şi în' cea primar
diaIă, a condiţiei vieţii.
Pentru ~;eştini, problema protejării mediului ambiant, a naturii în totalitatea
constituie o preocupare ce izvorăşte din însăşi doctrina asupra creaţiei. Natura.e
dar al lui Dumnezeu pentru oameni, ea fJind permanent raportată Ia oameni 55. Ea l'
un mijloc necesar pentru «dezvoltarea umanităţii în solidaritate», Dumnezeu a creat-o,
ca şi pe om, într-o solidaritate şi este la latitudinea omului să poată dezvolta aceastli
,solidaritate, sau dimpotrivă, să' o nimicească, prin acţiune·ace o exercită asupra
în sens pozitiv sau negativ, pentru el şi pentru semeni săi 56.
Natura, în scrisul Sfintului Apostol Pavel, e solidară cu destinul omului şi
lumii. "Căci făptura a fost supusă deşertăciunii, nu de voia ei, ci din cauza aceluia
care ·a supus-o cu nădejde, pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia strică­
ciunii, ca să se bucure de libertatea măririI fiilor lui Dumnezeu. Căci ştim că toată
făptura împreună suspină şi împreună are dureri pînă acum» (Rom. H, 20-22).
Acest «împreună» exprimă foarte bine solidaritatea omului cu natura. Cosmosul
natural sensibil suferă, ca şi omul şi prin om, urmările păcatului şi aşteaptă impreună
cu el şi prin el mîntuire·a de legăturile aceluiaşi păcat: «Pentru că nădejdea cea, dor-
nică a făpturii, aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu» (Rom. 8, 19). «Omul nu se
mîntuieşte prin univers, dar ţmiversul se mîntuieşte prin om" 57.

53. Această problemă a constituit şi subiectul unui referat la cea de-a 47-a Con-
ferinţă teologică interconfesională ţinută la Bucureşti între 22-23 mai 1986, referat
susţinut de Pr. Asist. Nicolae Dura, cu titlul «Integritatea creatiei. Probleme ecologice
in lumina referatului biblic al creaţiei».
54. S-a dovedit că impactul om-natură se supune unor legi care permit o dezvol-
tare optimă a societăţii numai în anumite condiţii ecologice şi nu în orice circumstante
stabilite arbitrar (Viorel Soran, Probleme actuale ale ecologiei i în voI. de comunicări:
Problemele păcii şi ale războiului în condiţiile revolutiei ştiinţifice şi tehnice. Nece-
sitatea istorică a dezarmării, Bucureşti, 1977, p. 141-142).
55. Lumea urmează omului pentru că e ca o natură a lui i e «antroposfera» lui,
s-ar putea spune. Şi această legătură antropocosmică se împlineşte cînd se împlineşte
chipul uman cu Dumnezeu ... Deoi sîntem responsabili de lume (subl. n.) .•. sîntem cu-
vîntul, logosul în care lumea vorbeşte şi nu depinde decît de noi, ca să hulească
sau să se roage)) (VI. Lossky, TheoJogie Dogmatique, în «Messager de l'Exarchat du
Patriarche Russe en Europe Occddentale», 1964, p. 227).
56. Natura apare în mod {;U totul clar ca mediu prin care omul poate face bine
Si:lU rău semenilor săi, dezvoltîndu-se sau ruinîndu-se el însuşi din punct de vedere
etk şi spiritual. Natura e intercalată cu deplină evidenţă în dialogul interuman binefă­
cător sau distrugător, dialog fără. de care nu poate exista nici omul singular, nici
comunitatea umană (Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Bucu-
reşti, 1978, voI. 1. p. 324).
57. Pr. Asist. Vasile Mihoc, art. cit., p. 551.
 TAINA MĂRTURISIRII 99

Apărarea vieţii şi apărarea păcii se află într-o indestructibilă relaţie de condiţio­

nare cu acţiunea de protejare a mediului înconjurător, a întregii naturi, a macro -
şi microcosmosului şi aceasta prin folosirea tuturor resurselor naturii şi a legilor ei
exclusiv în favoarea omului şi anume prin îndepărtarea oricăror experienţe c,aIe aduc
serioase perturbări în legile naturii ,şi mediului înconjurător. Iată, aşadar, dimensiunile
responsabilităţii noastre faţă de lume, mediul înconjurător, semeni, noi înşine. in toate
trebuie să lucrăm nU numai cu conştiinţa că Dumnezeu lucrează prin noi. ci şi cu
conştiinţa că nu lucre·ază fără noi (II COL 6, 1.), că nu lucrează, de regulă, decît ,prin

Concluzii
1n încheiere putem reţine, în esentă, următoarele: - Existenţa păniîntească a
creştinului nuc una lipsită de sens, ci una încărcată de o adîncă responsabilitate
faţă de sine însuşi, faţă de semeni, lume, mediul înconjurător, faţă de Dumnezeu,cauza
ultimă a tuturor lucrurilor, avînd ca temeiuri revelaţionale originea comună a tuturor
oamenilor, egalitatea lor înaintea lui Dumnezeu, semnificaţia hristologică a aproapelui
şi înţelegerea soteriologică a prezentei în istorie a actuluiîntrupării Fiului lui Dum-
nezeu, prin izbăvirea fiecărui ins în par,te şi a lumii întregi,
- Responsabilitatea creştină angajează pe credincios .la slujirea omului ca chip
al lui Dumnezeu, la o adevărată slujire a valorii lui spirituale. Din acest punct de ve-
dere, responsabilitatea creştină are şi un aspect sQteriologic. Mîntuirea nu se obţine
în izolare, ci împreună cu întreaga zidire a lui Dumnezeu, prin slujirea omului, în spe-
cial, şi a lumii întregi, în .general.
-Ca fapte concrete ale responsabilităţîi creştine putem aminti rugăciunea, cul-
tivarea unei conştiinţe noi, pe măsura omului celui nou în Hristos, lupta comună pen-
trupace şi înlăturarea tuturor initiativelor de înarmare şi stocare pe Terra a tot mai
noi şi sofisticate arme, care ameninţă viaţa ei, păstrarea curată a naturii înconjură­
toare în mijlocul căreia trăim precum şi promovarea şi inmulţirea tuturor valorilor
spirituale ale intregii omeniri.

TAINA MĂRTURISIRII '1:

- expunere pastoral-catehetică -
Drd. Constantin Eugen JURCĂ

Taina' Mărturisirii este, prin excelenţă, taină a cuvîntului, a comunicării. Insăşi

tiinta ei o constituie cuvîntlll şi hanl1iertării păcatelor. Se observă, ca atare, o strînsă
legătură a mărturisirii din Taina Pocăinţei cu propovăduirea Bisericii, ca
acte de comunkare. Preotul duhovnk rănilne şi acolo, in scaunul mărturisirii, un in-
vătătoral credinţei nlintllÎtoilre, Ellldrc;sea:z;ă penitentului un cuvînt de în-
văţătură, iar penitl'l1tul, comuhld'1 duhovniceşte cu preotul. iIntre ei
se statorniceşte astfel o inter-c:omunicare de .la inimă la Inimă,
Cît desprepro]Jovăduirea Cuvintului, ea, in sine, e mărturisire: a adevărului re-
velat, a credintei etc, şi tot ea explică semnificatia Tainei şi îndeamnă spre scaunul

58. Pr. Praf, Df, Dumitru Radu, Biserica şi lumea, curs dactilografiat, Bucureşti,
198'5, p. 7.
" Lucrare alcătuită şi susţinută în. cadml cursurilor pentru doctoratul in Teo-
logie .sub îndrumarea P, C. Sale Părintelui Prof. Constantin Galeriu Gare a 'dat. şi avizul
.pentr.u publicare.
 100 Drd. CONST ANTlN EUGEN JURCA

Spovedaniei. Fără propovăduirenu poate exista niCii mărturisire, după cuvîntul Aposto- nos
lului: «Cum vor crede în Acela de care n-au auzit? Şi cum vor auzi. fără propovă­ căil
duitor ?» (Rom. 10, 14). vie,
Prin urmare, e de la sine înţeles că, propovăduitorul Bisericii trebuie să cu- insI
noască şi modul in care trebuie să înfăţişeze Taina Mărturisirii în predică. Acest lucru son
incearcă să-I lămurească studiul de faţă. . ieşl
ciu,
I. Taina mărturisirii în lupta cu păcatul din
Ne confruntăm mereu cu aceste întrebări: De ce (să) ne spovedim? eum să ne
spovedim? Ce reprezintă preotul duhovnic? Ce legătură are Taina Mărturisirii cu sen
viaţa noastră? Dece e Taină a Bisericii ? ş.a. Răspunsul fiecărei întrebări în parte te!-'
trebuie să-I ofere propovăduirea noastră. doi
O temă de mare actualitate, ca bază de plecare în. explicarea Tainei Mărturisirii, cei
o constituie păcatul şi însingurarea. E bine cunoscut că în intreaga istorie a umanic inţ!
,tăţii, a sentimentului religios şi a culturii în general, nici un motiv nu este mai cu-
tremurător gustat şi trăit decît drama însingurării, a solitudinii in universul creat, deci die
/ a lipsei de cQmunicare şi comuniune. Pe drept cuvint singurătatea «zămisleşte demonÎ>, vă]
în sfret:lelirile conştiinţei, in răscolirile imaginaţiei, in jindul făpturii după cuvînt, după prc
destăinuire şi părtăşie.
răc
Singurătatea e expresie .a lipsei de comunicare, a lipsei partenerului de dialog, inţ
a lipsei celuilalt de lîngă tine. Acestea ne descoperă adînc raţiunea primordială a dă,
hotărîrii divine: «Să nu fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el» (Fac.
2, 18), deci care să-I asculte, să-I înţeleagă şi să-I iubească.
pe
Aşadar setea de comunicare, de cuvînt, de mărturisire - ca şi setea de cunoaş­
ch
tere - e o pornire firească, o necesitate existenţială, primară, naturală. Oricare simte
ca
nevoia altei persoane, cu care să «intre-n vorbă», să-i împărtăşească din mulţimea
lUt
gindurilor, a ideilor şi năzuinţelor sale. Sufletul nostru simte dintotdeauna nevoia să
intre-n dialog cu Dumnezeu, Părintele creator şi iubitor, să <<Între-n Cuvîntul Lui»,
al cărui chip şi este, in voia şi raţiunea Lui, să se împace cu El. Căci «numai în Dum- ca
nezeu - cum observă. ginditorul creştin N. Berdiaev - se află acel ceva prin care gu
depăşesc în intregime Singurătatea, numai în El dobîndesc viitorul şi intimul, un sens
comensurabil cu existenţa mea» 1. a
di]
Trebuie spus că însingurare a noastră e consecinţa păcatului ongmar, al neasculc cu
tării şi rup eri! de (:omuniunea primordială cu Părintele ceresc. La fel se întîmplă şi
în viaţa obişnuită. Cel ce nu vrea sau nu mai poate să se deschidă sufleteşte, să co-
munice cu ceilalţi şi cu Dumnezeu este (sau devine) un «alienat, adică un înstrăinat
În raport cu ceilalti, cu existenţa socială, comunitară, cu viaţa spirituală vie. El este în
di
un înstrăinat în raport cu însăşi esenţa umană.tn el se produce o denivelare, o dezor- dl:
ganizare a «Umanului» în însăşi specificitatea sa» 2. El devine un însingurat din lipsa ai
unui suport existenţial Sau din desprinderea de Acel «Ax universal, atotcuprinzător şi m'
etern» 3, care este Dumnezeu. . VI

Deci însingurare a 4 este expresia păcatului, ca rupere de Dumnezeu şi de comu- m

st
niune cu semenii. Cum observă alt mare ginditor: «ontologic, singurătatea e expresia
în
1. N. Berdiaeff, S meditations sur l'existence, solitude, societe, el communaute, VI
trad. du russe par Irene Vilde-Lot, Paris, f.a., p. 102-103.
'. 2. Dr. M. Lăzărescu şi colabor?torii, Curs de psihiatrie, Lito ,Inst. Medicină, Timi- pl
şoar~, 1982, p. 3-4. CI
, . 3. Corneliu Mircea, Inter-comunicare, Bucureşti, 1979, p. 11. m
4. Utilizăm acest termen, spre a .11U se conJullda cu singurătatea plină, dinamkă la
 TAINA MĂRTURISIRII

no~t'dlgiei. dqpă.I)uronezeu .~aslţbiect şi .nu ca o.qiect, după Dumnezeu ca «tine>l şinll;

Q~.~(sine» (ca «el»)!;, adică dup.ă I;)uwnezeul iubirii şi iertăriit Dumnezell ca perStlanll
vie!.cald,~otp,unicativ, nuun principiJl Inetafizic~bstract,. impersonal. Căfi persoana
lnseaIrtn,ăviaţ1i, iubire, deschidere, ci>mpnicare. Dorul după cuvţntesteun dor pe!:-
s~al, .pornI. deo a1tăpersoană, care săllInple' golut singurătătH mele. (dnima -;: ilIeu:. '
ţ~ş.ie.Şlt I~4ac Sirul ~.dă mărturie, priI} !rica ce .oapasă.şio răzbqie$te; că~i lipseş~.e,
eil}eya» 6,9,ecj .nll ... q~ya,.! d.o alţăpersoană. Numa,i () altă:persgană mă pOi:lte.sc(;}aţe
din solitudin~~. mea, din autQin,temniţarea in, mine in~dÎni. "
".. Şi~aitl'eb~iea4ăugat! păcatui,'.intii te r,upede cOlI).jJniunei:l cu Duml1ezeu.~i cu.
semen,ii, te itQleazf decide W)sţbiliţatea de apărare di.n e:x;terior,iBPoi te incb.ide~in­
te;;1orullăuşi acolo, pe I;hnpult.IlJl, spirituaJ se petrece marea confruq.tare(l.celot
do~ .adver.sari inverşunati, : p&c;aţu1şi cOl1ştiinţa. Căd păcatul, cum .se con,stat~.d$;l.. ().b\'!;·.
cei, ·eindiciual in~onşti~nţei.ca impulsincon,ştient; ca.re se. izbeşte de paNăza 'conşti-'
inţ~i1.· . _ ., .. .
..•• . Il .bine~.ca" prgpovăduitorul.Bisericii să iămurească. ascl.11tăţorilo:r .intreag~ .trage" .
'~e apăcat111t/.i, .. ~ceşţ&. !iirţddirec;t iţnplicat in cursul vieţii. nOastre.. pă~&tul e'u,n ..ade,-.
văr:at parazit{lxisteÎlţlaJ,car;e infedeazăviata şi de:venire(l, insăşi esenţa.uroa~ă,e'a.re'
.' produţe .mari "lezţuni .suilet~şti şi suferinţă. <::in,4existenta' surerăin' însăşi' e$~nţa ei.
radăcinile,sUferintel trebule căIJ..tatetn păcţl..t.. Ill,poart-ă fiinţa cătr~ nefij.ntiÎ.,.c~tre ·ci~.fl:
itl~are'::1'ătte dh;trougere, 13. cel m.alln"erşlJ..nş.tqişm~n a.1. "i~ţii.. ca!ltă·sa~( şl!1~lg~r.~
>dă.cinile.djn in;ăşiţ~me1iCl (,Ps~3ş,,~J ·şisur~ieil1,t/.trmv~, din 'oij.nt~e~eti... . . '.. ..
'qei\ceea .păc·atul se .()p,uneJ~ir:,>u~ezeU;J ca ().:teacti~Jie 11l:l-:~o.trtyh·e.l~;s;iil.cru.
peptru că se opuneexistentei.ş{ legilQr,e; fiiefU.Et,p.r)~!~~ ~l4i.sţ:l'~R".,cr~av"~.rla~l;t.
Miar şi 'Izyorul ei..Şi .ca l}-rmare ne i~oleaŢ;ăŞ.ţne <Idscunde'Qnereu fata e~e!l.
ca ,sădistragă. ,atenţia de Ia. fiinţă: de la yill ti!.•. de laqaţt( persQ~n4r.. .
mu.nicare la disperare şi însingurare, şi lanon;-seJ.:ls!ll ~:#stenţ/.a!; şt.sJn .'
.ilxl. consecinţă, logic..şi ~ntologit:,«plata păcat~luie ni()arţ~a?~ ..(R()~~ ~l .2l3)jcJd,.
calea lui e calea 1I19rţii. N~număratecazu.ii. concrete o ar.i:ltă.:. păcat~l dUiGe.la..ln~iqr
, g~{',are, deznădejde .şisinuC1dere 8.,13. pilduitoare in <:J,cestsenş .moartea lui lu4a, .care
, ' " ' , - -~~ ~, ' " , '~i' : ;"~<"

a 'nevqinţ~lortnonal1aleku,i~ mare, parte~a geniaittătii cre~to~re.Căl~gănli.~g's(

din.lu~e şj din.dialogul obişnuit cu lumea! pentru a şe' statornic! mar i:nt~Ii1. tndialogul
cu 'Dumnezeu.
5~Ch. Nilal'Un Buber, Ich und Du, la N. Berdia~tf, o'p. cit"p.l02-'1 03;
6.PiIocalia·1O,'p. U2, . "
. '1~Acolo, lninterlor.ulnostru, trăieşte o lume. }l{oiinşine ne făurim olume internă
inl\Qin!iTelile imaghlfitiei,ţup,ta care se dă in mintee maUnverşunată c;hiardeci( cea,
din realiţate, căci mintea se zbfite il} ea insăşi, se luptă cq plă.smuirile imaginaţiei, cu
duşmimi inchipui ti, care sînt mai 'ameninţători chiar decit cei, adevăraţi; în Iaţci: cărora
ai fi pus. Mă: tematuncic.ind nu-mi cunosc duşmanul, cind încerc să-mi confrunt
mintal arsenalul forţelor mele cu .alelui. Dar atunci cind se ,află inaintea mea U pri.
Vesc;: Ucitesc, n 'cun0sc,nU mămaiimpl'esioneaiă aşa profuJid, implicit scade şi teama
mea faţă de eI. . Cunoaşterea . devine; prin. urmare, armă impotriva, frioiiialăturide alti
stilpi ai echiltbr.u.Iui sufletesc;, biruinţa 'mhHii" paza imaginaţiei halucinateetc.
8. .Iată cîteva, aprederimedical-statistice de. actualitate: sint semnalate«~ilf1ic
în.lume, ~ai mult cl;alOO,de sinucideri»') un studiu 'colectiv la nqi <lsemnale'<'!ză o' f.re'e~
venţă a sinuciderilor de ltl"1Alil 100,000 pentru populaţia municipiul1li Bucureşti:»;lari
prilltresÎ.fNatWe exjste./~ţiale care provoacă sinuciderea sint enumeţate: «divortul. tn..
curs saU :după ; văduvia; neintelegerile conjugale, asociate cu lipsa copiilor; abando~'
nUl/izolarea. şLsingmătatea; dezrădăt:inarea~) .f\tc ... Nezi V; Mirontov-Ţuculescq şi co-
laboratorii, Sănătatea mintală ln lumeacontemp.orană,Buc'lJ,reşti, 1986iP•. 95~9.
 102 Drd. CONSTANTIN EUGEN JURCA

în culmea disperării. «aruncind arginţii în templu - deci indicind mobilul sinuciderii

ca într-o '(scrisoare de adio" - a plecat şi, ducindu-se. s-a spînzurat» (Matei 27. 3).
Intnind perfect această realitate, Ioan Carpatinul observa: «Mai cumplit lucru
este a deznădăjdui decit a păcătui» 9. Aceeaşi ratiune a a'vut-o în vedere mai întîi
Domnul nostru Iisus Hristos, instituind Taina Mărturisirii, ca omul să nu dezllădăj­
duiască din pridna neputintei lui, ci să-şi caute reazim în afară: la Dumnezeu, la
preotul duhovnic, la ceilalti membri ai Bisericii. Pentru că cel însingurat nu-şi poate
găsi sprijin în sine, în fiinta sa, timorată, frămîntată, bolnavă, ci numai în afara sa,
în altă persoană. E Ulladevăr recunoscut: în altul mă caut pe mine şi altul se caută
pe sine în mine. In altul mă regăsesc şi altul se regăseşte pe sine în mine. Altul mă
_<!escoperă mai bine decit aş putea s-o fac eu, atunci cînd mă deschid către el, iar eu
il descoper pe celălalt. cînd el, la rîndu-i, mi se deschide. El se reflectă în mine şi eu
in el. In el devin oglinda propriului meu chip.
In acest înteles, Pr. Prot. D. Stăniloae observa: «Precum în ordinea fizică. aşa
şî in cea spirituală. nici o viaţă nouă nu o poate naşte unul singur... nimeni mi se
poate naşte singur ca om duhovnicesc ... cel ce nu se mărturiseşte. nu poate ieşi din
sterilitatea lui. din moartea lui spirituală, cu tot noianul de gînduri ce răsar mereu in
el. Acestea mai mult îl încurcă, îl dezechilibrează ... Dar prin altul îmi ciştig adevă­
rata cunoştinţă de mine ...• prin altul mă cunosc nu 'numai ceea ce sînt,·ci şi ceea ce
pot şi trebuie să fiu. Şi mă cunosc ca atare cind mă mărturisesc. Căci mărturisirea
nu o fac în faţa unui zid insensibil. ci ea trezeşte o reactie în cel căruia i-o faq» 10.
Deci. lămurind credincioşilor caracterul eclesiologiC al Tainei Mărturisirii. tre-
buie pusă în lumină această concepţie: Mărturisirea e Taină a Bisericii. special insti-
tuită pentru slujirea vietii membrilor Bisericii, pentru înviorarea acelor mlădiţe cu
început de «veştejire» duhovnicească. Fiindcă mai înainte de toate, Biserica înseamnă
viaţă în comun, comunicare şi cuminecare 11 a credincioşilor întreolaltă şi cu Hristos,
nu-i o filosofie eclesiologic-instituţională sterilă. Fiecare membru al Bisericii e faţă de
mine un altul. celălalt care mă scoate din solitudinea mea.
Cum semnala Ecleziastul: «Mai fericiţi sînt doi laolaltă decit unul... Căci dacă
unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai celui singur care cade şi nu este cel de-al
doilea ca să-I ridice» (EccL 4. 9-10); pentru care Mîntuitorul spune: «Unde sînt doi
sau trei adunaţi în numele Meu. sînt şi Eu în mijlocul lor» (Matei 't8. 20). Acestea
semnifică însă mult mal mult, că Biserica nu e o simplă colectivitate umană. o simplă
adunare. ci mai presu::;, o comunitate sacramentală, deci «comul1lune -de iubire şi viaţă
a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfînt» 12, de. unde, logic, se desprinde
că, atît integrarea. cît şi reintegrarea sau reactivarea în sînul ei trebuie să fie acte
sacramentale, deci şi săvîrşHe numai de persoane sfinţite.

9. Filocalia 4. p. 15I.
10. Pr. Prot. D-tru Stăniloae, Mărturisirea. mijloc de cleştere duhovnicească, in
«Mitropolia Olteniei», nr. 4-5/1956, p. 170.
11. ,«Comunicarea - precizează gînditorul contemporan C. Noica - este de
ceva, cuminecarea e în sînul a ceva, intru ceva ... Cuvîntul acesta «cuminecare», pur-
Lător de atîtea afirmatii, nu este numai al limbii noastre. Vine de la latinescul com-
municare şi, prin latina ecleziastică, a căpătat in toate limbile romanice acelaşi sens,
de a se împărtăşi de la, a se împărtăşi întru ceva». Vezi Rostirea filosofică românească,
Bucureşti, 1970, p. 267-268.
12. Pr. Prof. D-tru Radu, Ce este Biserica după învăţătura ortodoxă?, în «Indru-
mător pastorah>. Arhiepiscopia B,ucureştilor, 1981, p. 43,
 TAINA MARTURISIRII

Această legătură lăuntrică dintre .Taina Mărturisirii şi Taina Preoţiei este evi-
denţiată de instituirea IOL comună în seara Duminicii Invierii, cînd Mîntuitorul, suflînd
asupra Apostolilor - .adică infuzind într-inşii hprul Duhului Să'u - le-a zis: «Luaţi
Duh Sfint, cărora veti ierta păcatele, iertate vor fi, cărora le veti ţine, tinute vor fi»
(Ioan 20, 22-23). Prin urmare, puterea iertării păcatelor este. direct legată de Preoţia
sacramentaIă, un privilegiu al sacerdoţiulJ!! instituit, s-ar putea spune. De altfel.ni-
meni nu~.şi poate aroga .dreptul iertării păcatelor semenului, cum desigur nimeni nu-şi
asumă responsabilitatea pentru. faptele altuia, în afară de Hristos. Astfel. puterea de a
«lega şi dezlega» păoateleoamenilor aparţine doar celor rîndui ti şi investiţi cu această
putere din puterea lui Hristos, prin Hirotonie, adică episcbpilor' şi preotilor Bisericii.
E nevoie să precizăm în propovăduire şi legătura Tilinei Mărturisirii cu BotezuL
Căci după cum ştim. Sfinţii Părinn o numesc «al doilea BoteZ)) sau «innoirea Botezului».
Ei o numesc ilstfel pentru' căf!mindouă Tainele. sînt taine ale iertării. Şi observăm, în
inteles restrîns, «iertilreilişi are temeiul în Sfîntul Botez ... , dar cum Botezul nu se mpi
repetă in viata creştinului... ,deci nu ne mai putem împărtăşi cu Hristos in Euharistie
fără iertarea păcatelor, a păcatelor de după Botez, se înţelege atunci că Taina Mărturi­
sirii a fost instituită de Jyfînţuitorul tocmai pentru a continua şi a face mereu actuale
roadele Botezului» 13.
,lncămai mult, Sf. Ioan Scărarul ,a indrăznit să afirme că «izvorul lacrimilor, adică
pocăinţa, e .maimare decit Botezul» 14. In general «Sfinţii Părinţi văd in asemenea la-
crimi un semn vizibil al prezentei harului primit la Botez, sporit şi rodit mereu, Aşa
precum Mintuitorul gcurăţit pe ucenici inainte de Cina cea de Taină prin «spălarea
picioarelor» lor, la fel ne spăIămşi noi mereu prin Taina Mărturisirii inainte ·de Sfinta
lmpărtăşaniEl» 15.
Dar in inteles mai larg, iertarea deplină işi are temeiul in jertfa şi inviere·a. Mîn-
tuitorului. De aceea, Pocăinţa ca Taină instituită in Duminica pascală este legată de
însăşi taina Invierii: de harul împăcării cu Dumnezeu şi al ridicăriiumanitătiicăzute.
Dacă Botezul e Tilină a integrării prin har in viaţa nouă în Hristos, in viaţa Bisericii,
Taina Mărturisirii este Taina reintegrării in comuniunea Trupului ec1ezial. Dar ce în-
seamnă de fapt cele două noţiuni? A te integra' întru ceva, inseamnă unre! de «în-
trupare.» în acel ceva, iar a te reintegra, e cao revenire la viata cOJ11Ună, după o
integrare; Reintegrarea o,aşadar, ca o adevărată inviere, ca o reshlbilire a. apartEmentei
şi' atitudinii fată .de acel ceva.

,tn acest context se lnteleg(~ de ce la hotaru.! dintre cele două Testa-

l]J.ente: cel al «llterei" care ucid(! (II C(lf. cela! invierii în Hristos; de ce
. e continutul primei predici şl. de ce impacă cele două . lumi : lumea
păcatului, a morţii şi lumE!;) vieţii veşnice, de asemenea lumea
noa~tră interl1ă cu cea dinafară. Toate acestea justifică şi afirmaţia lui Tertulian că
«Pocăinţa e taină avieţîi» C,l urmare se impUne cunoaşterea ei ca Taină a Bisericii
in slujirea vieţii credincioşilor.

13. Pr. Prof. C-tin Galeriu, Taina Mărturisirii, in «Ortodoxia», nr. 3-4/1979, p.
487~488.
14.. Pilocalia 9, p. 166.
15. Din dialogul cu Pr. Prof. C-tin Galeriu, Ierom. IoanichieBălan, in Convorbiri
quhovniceşti, Ep. Romanului şi Huşilor, 1984, p. 221.
c 16. Vezi Despre pocăinta, în voI. «Apologeti de limbă latina», Bucureşti, W81,
p. :211.
 104 Drd.CONST ANTIN EUGEN JURCA

II. Mărturisirea în slujirea duhovnicească a vieţii credincioşilor: S

Precum se ştie, după învăţătura şi experienţa Bisericii. Taina Mărturisirii lJ
prinde esential următoarele momente?sau faze succesive: căin~a, mărturisirea propriu: l\
zisă, epitimia şi dezlegarea. Aceasta ar trebui să fie ordinea lor din punct de
logic şi teologic. Dar. din punct de vedere practic-pastoral, această succesiune nu r
corespunde întru totul. Motivul principal constă în lipsa unei continuitătisau regul1,~, c
rităţi la mărturisire, apoi în necunoaşterea sensului adevărat al Tainei Mărturisirll. ş

care o transformă într-un mecanicism sau formalism uzual. c

De aceea, pare a fi mai de folos să se îndrepte stăruitor interesul credincioş!H)!
către mărturisirea propriu-zisă, către aspectul pozitiv-afirmativ al Tainei, ca.o convor.
bire intim-duhovnicească, desigur împreună cu necesitatea mărturisirii păcatelor, avlll'
du-se In vedere: puţinătatea timpului duhovnicesc al credinciosului, apoi ignorallla
duhovnicească - cu necunoaşterea tragediei păcatului, de multe ofi a însăşi noţiunll
de păcat, a mijloacelor de apărare împotriva lui, dintre care, cum s-a observat
experienţa concretă, 'cel mai eficient este Taina Mărturisirii; alt motiv e ignorarea
voită sau neîngrijirea duohvllicească - cu nesocotirea păcatului, lipsa unui auto':
control moral permanent sau a examenului zilnic al conştiinţei; inconştienta mOIaIt!!
sau laxismul moral etc.; opusă laxismului e scrupulozitatea excesivă, un alt motiv
care taie aVintul spre deschidere ş.a.m.d.
Şi ca să fim obiectivi, e mult prea dificil, uneori ineficace, a se încerca o conşti­
entizare obştească a păcătoşeniei. E o problemă de durată şi de pricepere care poate
da rezultate sau nu. fn plus, necesitaţile duhovniceşti, în general sînt grabnice, ma! t
ales la persoane cu frecventare redusă a Bisericii, şi 'nu suportă amînare. Aşa încît
mărturisirea se impune adeseori pe nepregătite. tncă, precum se observă obişnuit, in-
terdicţia necontenită stirneşte reactii de împotrivire, de contrazicere, pînă la refuzul
categor.ic al dialogării, aşa incit e mâi de folos a se îndemna insistent în predică spre
scaunul mărturisirii, unde se va canaliza ulterior atenţia discuţiilor, în mod firesc, spre
căinţă şi fuga de păcat. De reţinut, pentru argumentare a hotărîrii grabnice la mărtu­
risire, cuvintul Mintuitorului: «Nu vă îngrijiţi - nici preotul şi nici credinciosul _~.
cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi zice. Că Duhul Sfint vă va învăţa, chiar în
ceasul acela ce să spuneţi» (Luca 12, 11-12), printr-un fel de intuiţie duhovnicească.
Alegerea mărturisirii ca bază de plecqre a îndreptării îşi are această raţiune: ca
să nu mai fac ceva, trebuie să fac alt-ceva. Pentru imuniz~rea fată de păcat e nevoie
mai intii de o anumită scoatere din mediul lui şi de o anumită «izolare» duhovni-
cească dinaintea lui, cum întrezărea Isaia Pustnicul: «nu-şi vede omul păcatele sale..
de nu se va desface mai întîi de ele cu amărăciune» 17.

Aşa cum s-a constatat din practică: «Omul, ca unicat, poate fi înţeles numai în
contextul trăirilor sale, o înţelegere ce se poate realiza numai pe baza unei anam.
neze amănunţite, în cadrul unor corvorbiri repetate cu subiectul, f.amilia, anturajuJ său.
Prima convorbire reprezintă şi prima acţiune psihoterapeutică» 18. Prin urmare, primn
mărturisire trebuie să fie ca o scoatere a penitentului din mediul său interior, "po-
luah> de patimi, şi începutul imunizării p'ropriu-zise faţă' de păcat. El trebuie scos,
prin mărturisire; din intunecimea. gindurilor,a frămîntărilor lăuntrice şi mai ales din
crezul egoist şi orgolios intr-o «autocefalie» moral-duhovnicească, pentru ca ulterior

17. Eilocalia 1, ed. Il, p. 387.

18. V. Mironţov-Ţuculescu şi colab., op. cit., p. 100.
 TAINAMARTURISIRII

să se poată analiza şi singur, ca dintr-un fel de exterioritate a sa, mult mai lucid ~i
mai profund, de la. alt nivel duhovnicesc, impunîndu-şi ca deviză personală cuvintele
Mîntuitorului: «Fără Mine nu puteţi face nimic» (Ioan 15, 5).
E bine deci să se recomande Întîi hotărîrea grabnică pentru mărturisire, fără
reţinerile: nepregătirii, ruşinii, fricii etc. Căci aminarea ei contifl.uă poate duce une-
ori la renunţarea definitivă la mărturisire, dar cu amplificarea complexelor de con-
ştiinţă, care pot. deveni fatale. Mărturisirea trebuie să fie ca act spontan, chiar de
curaj, prin înfrîngerea mîndriei saU a ruşinii.
Graba.la mărturisire şi îndreptare îşi află justificarea în vindecările săvîrşite de·
Mîntuitorul. De pildă slăbănogul din EvanghEllie (Ioan, cap. 5), Întîi e vindecat de ne-
putinţă, apoi i se atrage atenţia asupra stării lui morale. Boala lui e trupească, dar,
vindecîndu-l, Domnul ii vorbeşte despre cu totul altceva: despre păcat şi neputinta
sufletească, bine cunoscind pricina reală a suferinţei lui. La fel. observatii concrete
din. Viaţă justifică. această grabă: cu totul excepţionale sînt cazurile in care cineva
s-ar .documenta mai întii asupra bolii sale ori asupra mijloacelor d.eprevenire a ei,
cînd e deja pus În faţa faptului împlinit sau cînd nici măcar nu cuno.aşte diagnolOti-
eul exact, ca de.-abia la urmă să se adrese.ze medicului. Ba chiar dacă mă consider
prea documentat asupra un1J.i subiect, sînt ispitit să nu mai soliCit părerea celorlalti.
E cert însă că in timpul tratamentului aflu şi mijloacele <ie .preîntîmpinare pe viitor.
Ca atare şi mărturisirea are dublu caracter: terapeutic şi· profilactic ..
Dar această grabă nu presupune ignorarea cunoaşterii modului corect de pregă­
tire pentru spovedanie. Gredinciosul trebuie să-I cunoască şi rămîne la aprecierea lui
dacă-Iva împlini sau nu: Datoria preotului însă este să·l înveţe. Cum spune Pr. Ilie
Cleopa: «credincioşii sînt datori să,;şi cerceteze conştiinţa din cop.ilărieşi să noteze
pe hîrtie toate păcatele făcute (de la ultima spovedanie). pentru anu uita. nici unul.
Mărturisirea se face întotdeauna cu post {minimum 3 zile înainte) şi rugăciune, ina·
inte de a minca» 19. Cele mai la îndemînă dreptare pentru cercetarea cugetului sînt:
Decalogul, Fericirile şi porunCile bisericeşti, luîndu-se fiecare poruncă şi feriCire în
parte şi analizîlldu-se în fiecare seară, înainte de rugădunea obişnuită, în raport cu
întîmplărilezileL De mare ajutor este chestionarul din Molitfelnic.

Mai trebuie ţinut seamă că «priCina tuturor relelor - cum observă Antoniecel
Mare --estt'· pofta şi mînia» 20,. pofta de orice : mîncare aleasă, băutură, bani,. lectură
nepotrivită etc. şi minia, sub toate formele ei : invidie, .înjurături, ură, vorbe necu-
viincioase, bătflie etc .. De reţinut şi cuvîntul lui Marcu Ascetul : «cei. trei uriaşi ai
diavolului sînt irîndăyia, Uitarea şi neştiinta» 21, sub chipul uitării de Dumnezeul de
rugăCiune, de grijă permanentă et.c.,· ca efect .al triridăviei sauneştiil1tei,chiarc:omo~
dităUi inle1e.ctuale, de lecturi. uşoare etc. Se va ţiue
seam.'i .si de cele 8 Romanul.: lăcomia
pîntecelui, pofta slava de-
şartă" mlndria n .
logul propriu-zis
e atît de grab-
villdecare, de aceeaşi importanţă
iscusit·" (Arhim. Ilie Cleopa). «Ar fi

19. rerom. Ioanichie Bălan, op. ci!., p. 56.

20. Filocalia 1, ed. IL p.6.
21. Ibidem, p.316, li'! P.Damaschin, Filocalia5, p. 64.
22. Ibidem, p. 94-123.
 106 Drd. CONSTANTIN EUGEN JURCA

nebunie - avertizează Casian Romanul să. credem că arta duhovnicească, cea mal
e d.
grea dintre toate meşteşugurile, să nu aibă trebuinţă de învăţător» 23. Iar Sf. Ioan' Scă. ţii,
rarul grăieşte cu tilc: «Toţi cei ce voim să ieşim din Egipt - adică din voia liberă
faCE
înclinată spre păcat - şi să fugim de faraon - de patimi - avem negreşit şi noi
ruie
nevoie de un Moise oarecare - preotul duhovnic - ca mijlocitor către DumneZeu ...
el Ş
S-au înşelat deci cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au socotit că n-au nevoie de nici
un poVăţUitOf» 24.
poa
Deci subliniem, folosind analogia cu slăbănogul de la Vitezda, că, după cum el
făcI
avea trebuinţă de un om care să-I arunce-n scăldătoare (Ioan 5, '7), tot aşa şi credin- Tes,
ciosul, nu se poate vindeca singur. tnsă el are nevoie de un anumit om, după cum
eial
iarăşi învaţă Casian Romanul: «E bine să nu ascunzi gîndurile tale ... , dar să nu le
destăinui oricui ţi-ar ieşi în cale, ci să le vesteşti bătrînilor duhovniceşti care au da-
aşe,
rul deosebirii şi nu celor ce nu-s decît albiţi de vreme» 25.
gen'
Şi se mai cere subliniat tin lucru: deşi, în general, comunicarea interumană este
mar
preferentială, pe baza a două criterii: asemănarea şi complementaritatea 26, totuşi, pen-
tru că în Taina Mărturisirii nu se caută nici asemănarea cu preotul duhovnic, nici nu- sme
mai complementaritatea lni, ci, prin el, comunicarea şi' asemănarea cu Hristos, se re- ales
comandă solicitarea grabnică a asistenţei preotului parohial. Căci orice preot e înves- fesil
tit prin hirotonie şi duhovnicie cu' puterea de a lega şi dezlega păcatele, ca un <dco- psil1
nom» al Tainelor lui Hristos (1 Cor. 4, 1) şi rînduit anume în slujba unei unităţi paro- naJi
hiale. Dacă însă există motive întemeiate, ca: rudenia de sînge, căsătoria etc., e bine
să fie solicitat ajutorul altui duhovnic. Dar se cade ca şi preotul să ia seama: nu
Spo'
cumva, necunoscînd boala, să omoare duhovniceşte pe vreunii din bolnavi, precum
zice Mîntuitorul: «dacă orb pe orb va călăuzi, amîndoi vor cădea in groapă» (Matei
15, 14).
tent
In legătură cu preotul duhovnic, trebuie accentuat în propovăduire că, el nu va duh,
rîde, nici nu va acuza pe nimeni pentru slăbiciunile lui. Spovedania nu e un prilej de mai
sa,
cunoaştere a ,intimităţilor cuiva din curiozitate sau pentru satisfacţia personală a preo-
vire
tului. Nu e nici un for de judecată civilă, ci un mijloc de a-l ajuta pe credincios să prec
depăşească mai uşor frămîntările care-l apasă sufleteşte. Increderea lui poate fi cîş­ care
tigată prin afirmaţia răspicată că preotul a auzit atîtea păcate şi a cunoscut atîtea si. e bi
In1[4
tuaţii de viată în activitatea sa pastorală, încît nu mai are ce să-I mire şi 'nu mai
facă
are cum să reţină mulţimea tuturor păcatelor parohienilor săi 27.
Pe de altă parte, credinciosul trebuie să aibă certitudinea că niciodată taina sa holo
nu va fi divulgată. De aceea, preotul nu trebuie să povestească nimănui, nici în fa- "Pa<
află
milia sa, absolut nimănui, păcatele cunoscute la spovedanie; vorbind despre un anu-
îl ir
mit păcat în predică categoric preotul nu va avea dreptul să folosească cu acest pri- la T
lej exemplificări aluzive la păcatele vreunui pa.rohian de-al său. mar,
Apoi preotul va trebui să aibă neapărat în vedere şi timpul mărturisirii, spre a fi Cun
ateu
evitate: aglomeraţia, graba, superfieialitatea etc. E foarte importantă ziua spovedaniei, ivea
chiar şi condiţiile atmosferice, care pot influenţa dispoziţia sufletească, încă şi ceasul se ,
stabilit din ziua respectivă. După cum recomandă N. Aghioritul, cel mai potrivit timp este
«ca
23. Ibidem, p. 13'7. leag
24. Ibidem, voI. 9, p. 48. se f
viaţi
25. Ibidem, voL 1, p. 13'7.
litM
26. Corneliu Mircea, op. cit., p. 56-58.
peut
2'7. t Antonie Hrapoviţchi, Spovedania sau mărturisirea păcatelor, trad. t Gurie, nive
Chişinău, 1932, p. 30.
la tE
 TAINA MARTURISIRI! 107

e dimineata 28, cînd mintea e odihnită şi omul se poate concentra mdi uşor j după ale
ţii, seam, după vecernie, adică la «ora melancolică, atunci cînd apune soarele, cînd se
face umbră, cind trebuie să se aprindă luminile în case» 29. Dar preotul trebuie să stă­
ruie, prin îndemnuri repetate, indeosebi pentru alegerea zilei şi a orei cînd amîndoi, şi
el şi credinciosul, au cît mai mult timp disp0nibil pentru convorbirea duhovnicească.
Cît despre cadrul mărturisirii, el trebuie anume pregătit. Dacă spovedania nu se
poate face oricui şi oricînd, cu. atît mai mult nu se poate face nici oricum. Ea trebuie
făcută în Biserică, intr-un anumit loc, «cinstit, sfînt şi osebit, fără zgomot» (Simeon al
Tesalonicului), slab luminat, intim, cu un colorit sobru, odihnitor, iar în cazuri spe-
ciale se va f·ace «in cancelaria parohială, decorată religios şi corespunzător» 30.
In privinţa poziţiei
penitentului. el poate sta: }n genunchi, în picioare sau" chiar
aşezat, in unele cazuri j cei bolnavi, după posibilităţi. Cea mai indicată e poziţia în
genunchi, dar trebuie tinut seamă de durata convorbirii. Poziţia şezînd acordă o mai
mare familiaritate în dialogul duhovnicesc, dar, de· reţinut, se pierde din valoarea
smereniei penltentului. Aşa că preotul trebuie să ţină seama de mai mulţi factori în
alegerea locului, a poziţiei şi a limpului spovedaniei: de vîrstă, sex, pregătire, pro-
fesiune, temperament, starea sănătăţii etc .. E de mare folos să se cunoască şi tehnicile
psihoterapeutice, dintre care cea mai apropiată de Taina Mărturisirii e tehnica psiIw-
na[itică, «o metodă psihoterapeutică verbală, simptopatologică, aplicabilă individual» 31.

28. In Carte foarte folositoare de suflet, Bucureşti, 1898, p. 39, la P. Vintilescu,

Spovedania şiduhovnicia, Bucureşti, 1939, p. 78.
29. Ibidem.
30. Ibidem, p. 30. Neapărat trebuie avute în vedere cele 5 simţuri: '\răzuI peni-
tentului e bine să fie îndreptat ori către icoana Mîntuitorului. ori către crucea pe care
duhovnicul o ţine în mînă (se inving astfel reţinerile, timiditatea şi se conştientizează
mai uşor mărturisirea faţă de Hristos) - preotul poate. să aibă credinciosul înaintea
>d, pentru a-i putea urmări expresia feţei sau într-o parte, urmărindu-1 direct cu pri-
virea; auzul penitentului nu trebuie iritat prin voce strigătoare sau artificială - vocea
Jreotului să fie caldă, afectuoasă, joasă, firească şi încurajatoare, iar ceilalţi credincioşi
:are aşteaptă pentru spovedanie, să nu fie prea aproape j pentru primenirea mirosulUI
~ bine să se ardă tămîie, dar cu măsură, şi să fie păstrată o distanţă corespunzMoare
lntre cei doi; in mîinile penitentului să fie pusă sfînta cruce, iar mărturisirea' să se
facă pe nemîncale sau la oră mai depărtată de la servirea mesei.
31. Vezi Prof. Dr. Ursula Şchiopu şi colaboratorii, Dicţionar enciclopedic de psi-
'lOlogie, voL III, Lito Universitatea Bucureşti, 1979, p. 389. Procedura e următoarea 1
,Pacientul stă, de obicei. culcat pe o canapea, într-o cameră liniştită. Terapeutul ce se
~flă În afara cîmpului său vizual, şi care păstrează o atitudine de tăcere binevoitoare,
II invită .să spună "tot ce-! trece prin minte». La început, asociatiile pot să se ·refere
la probleme banale, circumstantiale. Treptat, însă, ies la iveală sccrc,te intime, iri
nare măsură neconştiente, «uşurează» sufletul pacientului prin «cathafsisuh realizat.
:ura continuă Însă, terapeutul intervine putin, orienUnd partial pacientul, atrăgindu-i
ltentia asupra unor problenH~, dar ne oferind niciOdată soluţii. Astfel, apar treptat la
veală prObleme dinsubconştîel1tul pacientului erau «[efuJatc,}). 1n această fază
;e avansează analiza şi interpre~tarea inconştient, analiză care
~ste făcută de pacient şi terapeut, împreună. pacientul ajunge să se vadă
'ca într-o oglindă», să se «de·fulezel1 după o «criză sufletească», să se înte-
.eagă şi să se schimbe, să-şi restructureze perşonalitatea ... In analiza clasică, şedintele
;e fac de 1-2 ori pe săptămînă, cura în ansamblu; putînd tine 1-3 ani sau toată
{iaţa.Psihoterapia de .inspiratie psihallaLltlcă poate să se desfăşoare şi în alte moda-
ităţi. E posibil ca pacientul să nu stea culcat, ci pe un fotoliu, faţă în fată 'cu tera-
Jeutul. Cura poate fi scurtă, analiza nemergînd în profunzime, oprindu-se la un anumit
livel. in corelaţie cu evenimentele trăite j ea poate porni de la analiza viselor, de
.a teste «asociativ verbale» etc. (Dr. M. Lăzărescu şi colab., op. cit., p. 149:-150).
 108 Drd. CONST ANTJN EUGEN JUReA

Ca dovadă cităm din constatările celebrului psihanalist elvetian C.. G. Jung, dintr"un
dialog cu M. Eliade: <,Eu sînt şi rămîn psiholog - susţine Jung _ ori, pe plan psi.
hologic, eu am de a face cu 'experienţe religioase care au o structură şi un simbolistn
ce poate fi interpretat. Pentru mine, experienta religioasă este reală, este adevărată,;
eu constat că atari experienţe pot «salva)} sufletul, pot accelera vindecarea şi pot .In.,
staura echilibrul spiritual. Pentru mine, ca psiholog, starea de gratie există: este per ..
feda serenitate a sufletului, echilibrul creator, sursă de energie spirituală. Tot ca
psiholog, eu constat că prezenta lui Dumnezeu se manifestă în experienta profundă
psihicului.,. Credinta credinciosului este o mare forţă spirituală 1 este garantia integri-
tăţii sale psihice ... Lumea modernă este desacralizată, de aceea, ea se află in criză.
Trebuie ca omul modern să redescopere o sursă mai profundă a propriei vieţi spiri-
tuale)} 32.

Se înţelege că toate propunerile metodologice, amintite mai sus, sînt aplicabile

individual, pentru că însăşi Taina Mărturisirii se adresează «dramei individuale şi nu
unei umanităţi abstracte» căci ş(~<in plan moral, ca şi in patologia medicală nu există
boli, ci bolnavi.» 33. De acest fapt trebuie să ţină seama neapărat şi preotul la mărtuc
risirea propriu-zisă a fiecărui credincios.
Avîndu-se în vedere elementele pregătitoare, credinciosul trebuie învăţat apoi
cum va decurge dialogul individual propriu-zis, spre a se evita un debut de genul
acesta: «Părinte, n-am nici un păcat 1 de ce să mă spovedesc ?», Ia care, uneori se
adaugă pe nerăsufIate şi întrebarea: {(Ce înseamnă, de fapt, păcatul?»
De' reţinut, mai întîi, ca principiu fundamental: credinciosul nu trebuie nicio-
dată contrariat, forţat, bruscat, grăbit, ci ascultat cu îngăduinţă, răbdare şi atenţie.
ca de-abia la urmă să fie călăuzit treptat şi firesc spre adevăr, prin argumente logice
şi concrete. E constatat că sănătatea morală, ca şi sănătatea mintală, se construieşte,
se promovează, se reînnoieşte continuu. 34. De aceea, reţinem şi principiul de bază al
psihoterapiei morale: de la concret la abstract, de la experienţa umană cotidiană, la
experienţa duhovnicească.

Prin urmare, nu se vor căuta definiţii savante ale păcatului, ale Tainei Mărturi­
Sim, de către preotul duhovnic, ci, la nivelul intelectual şi duhovnicesc al credincio-
şilor, se va explica învăţătura Bisericii despre: păcat, virtute, pocăinţă, îndreptare
efc. Aşadar, «e bine să se ştie că păcatul începe de la nesăvîrşirea binelui, de la «ta-
laritul Îngropat», nNodit. Cum de altfel mai arată Sf. Scriptură: «cel ce ştâe să facă
ce. e bine şi nu face, păcat are» (Iacob 4, 17), sau, sub un alt aspect, cum au. spus a
Părinţii: «cînd nu ai de lucru îţi dă diavolul de lucru. Cînd nu faci binele eşti gata
să faci răul» 35. Dacă faci ceva util, nici timpul nu-ţi mai îngăduie să faci altceva r
păgubitor, ruşinos, prisositor. (

Păcat mai înseamnă tot ceea ce nu suferim la noi inşine sau .nu suferă alţii la
noi: familia, prietenii, colegii. Cum zice proverbul: "Ce ţie nu-ţi place, altuia: nu ş

face!», urmîn<i aşa-numitei «reguli de aur" a creştinismului: «Toate cîte voiţi să vă

facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor» (Matei 12, 7). Tot ceea ce este îm-
potriva ratiunii, a bunei rînduieli şi a firii este păcat. Adică, prin ceea ce greşesc faţă
de mine sau faţă de semenul meu, prin aceea greşesc faţă de Dumnezeu. Cum învaţă
5
32. Vezi Secolul 20, nr. 2-3/1978, p. 28.
33. tn Viata românească, nr. 9/1985, p. 42. t
34. V. Mironţov-Ţuculescu şi colab., op. cit., p. 54.
35. Pr. Prof. C-tin Galeriu, art.cit., p. 493.
r
 TAINA MĂRTURISIRII 109

însăşi Sfînta Scriptură: «Dacă vreun bărbat va face vreun păcat faţă de un om ... , priil
aceasta va păcătui impotriva Domnului şi va fi vinovat sufletul acesta» (Numeri 5,6).
De observat, tot in acest caz, Sfînta Scriptură pune şi problema necesităţii măr­
turisirii, continuînd: atunci «să-şi mărturisească păcatul ce a făcut şi să întoarcă
aceea prin ce a păcătuit şi să mai adauge la aceea a cincea parte şi să dea aceluia
faţă de care a păcătuib)(Num. 5, 6-'7) :, eo soluţie bună de reţinut şi pentru canonul
Spovedaniei. Se vor aduce acum şi alte mărturii scripturistice despre necesitatea5i
obligativitatea mărturisirii: «De vom zice că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine
şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi
drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de toată nedreptateaj» (1 Ioan 1, 9) i
«Nu este 6~m care să nu păcătuiască» (III Regi 8, 46) i «Cel ce-şi ascunde păcatele lui
nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte, şi se Iasă de ele, va fi miluib (Pilde 28, 13) i
"Şi se ·botezau de către Ioan în rîul Iordan, mărturisindu-şi păcatele)) (Matei 3, 6) i
«Şi multi. dintre cei ce crezuseră veneau să se mărturisească şi să spună păcatele
lor" (Fapte 19, 18); «Mărturisiţi-vă unul altuia păcatele şi vă rugati unul pentru altul,
ca să vă vindecaţi» (Iacob 5, 16) etc.
Se-nţelege prin urmare că, dacă mărturisirea păcatelor este o necesitate logică
şi, dacă păcatul ţine de intimitatea noastră, atunci mărturisirea trebuie făcută numai
.în taină şi numai unei persoane anumite, ·unei . persoane sfintite, care reprezintă o au-
toritate morală şi care cunoaşte rostul acestei Taine pentru sănătatea noastră sufle-
tească. «Numai persoanele alese de Hristos într-un mod obiectiv verificabil, cum au
fost aleşi şi apostolii, pot avea şi pot exercita puterea lui Hristos cu seriozitate şi pot
fi luati în serios de ceilalţi în exercitarea ei... Nu se poate spune că prin mărturisirea
reciprocă credincioşii se eliberează de păcate» 36, ba de multe ori, din aşa-zisa 101
«mărturisire» fac un act de bravadă şi o pricină de sminteală sau incurajare la alte
noi păcate.
De aceea credinciosul trebuie să cunoască solemnitatea adevăratei Mărturisiri .şi
modul în care ea va decurge, în taină. Rînduiala mărturisirii din Taina Spovedanieî
cuprinde trei părţi: o parte introductivă sau pregătitoare, în care se citesc rugăciu­
nile începătoare şi credinciosul este pregătit SUfleteşte pentru destăinuire; partea ex-
pozitivă sau a mărturisirii propriu~zise şi partea finală didactică. in care se dau in-
drumările cuvenite, canonul şi dezlegarea. Acestea constituite de fapt şi partea văzută
a Tainei Mărturisirii.
De reţinut că, p,artea inUi e hotăritoare pentru intreg cursul spovedanieL E de
mare folos ca ea să nu lipsească niciodată, dar să fie făcută cu atentie. deosebită..
Orice cuvint sau gest nepotrivit poate determina eşeCUl mărturisirii. Uneori la ince-
put. credinciosul e sfios, timorat, saU blocat I de aceea trebuie ciştigată increderea lui
şi negreşit ajutat să-şi potolea;;că tensiUtteainhibitorie, CU: calm, răbdare, voce liniş­
tită, argumentări logice din viaţa noastră şi a Mintuitorului. ~ugăciunile începătoan1
au un mare efect liniştitor. Ca atare, trebuie .citite rar, calm şi simţit, mardndu-se
special .cuvintele : «Iată Fiule, Hristos stlî nevăzut primind mărturisirea ta cea cu
umilinţă. Deci nu te ruşina, nici nu te teme să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără
sfială spune toate cîte ai făcut, ca să iei iertare de la Domnul nostru IisusHI'istos ... "
Aceste cuvinte au (') mare forţă de sugestie şi de pătrundere.

36. Pr. Prof. Df. D-tru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, voI. III, Bucu-
reşti, 1978, p. 124-125.
 110 Drd. CONSTANTIN EUGEN JURCA

Intreaga atenţie trebuie îndreptată către Hristos, eventual şi pnvlrea penj

lui către icoana Mîntuitorului, după citirea 37 îndemnul:tli paulitr: «Indreptati'
voastră la Trimisul şi Preotul mărturisirii voastre, la Iisus Hristos» (Evr. 3, 1). Cm!f
observa Pr. Prof. D. Stăniloae, «preotul se şterge cu totul în fata lui Hristos; punînd
faţa conştiinţei penitentului pe Hristos, ca for suprem, în faţa căruia nu se simte
Iit nici un om, for care este în acelaşi timp persoana cu cea mai înţelegătoare şi
tătoare iubire- a neputintelor omeneşti, El, Care S-a rugat şi pentru iertarea celor
L-au răstignit pe cruce)} 38.
Dar preotul nu va trebui să aştepte pasiv mărturisirea penitentului, ci el să
iniţiativa dialogării, după care îi va îngădui să-şi despovăreze conştiinta. De retinuC
dacă preotul nu-şi aminteşte, e bine să nu lipsească întrebarea: cînd s-a spovedit tI!.
Uma dată?

Din cuvîntul de învăţătură al preotului, credinciosul trebuie să cunoască neapil.

rat şi modul mărturisirii. Corect ar fi de urmat aceeaşi cale indicată pentru cer(·elel.
rea cugetului, adică: Decalogul, Fericirile, poruncile bisericeşti, păcatele capiţale,
catele împotriva Duhului Sfînt, păcatele strigătoare la cer etc. Acestea sint valabU('
pentru o spovedanie generală, care e necesară, măcar odată pe an. Dacă insă pan~
prea obositor, penitentul trebuie lăsat să spună, în mare, păcatele care-l apasă cel maî
greu de la spovedania precedentă sau cele tăinui te anterior etc., fără a fi intrebat de
ce le-a făcut. Nu e potrivit nici să fie adesea întrerupt, contrazis, grăbit, ci ascultat cu
atenţie şi răbdare, incurajat, să simtă participarea sufletească a preotului la drama
sa interioară. Aceasta se poate marca prin mici intervenţii ajutătoare care să-I indrunw
pe penitent «spre lucrurile esenţiale în mărturisirea lui, pentru ca acesta să nu devieZ('1
cu intenţie sau dinneştiinţa lucrurilor importante, într-o vorbărie sentimentală neesen.
(ială, prin-care el acoperă mai mult adevăratele păcate şi slăbiciuni şi pleacă nefămă.
duit sau fără recomandările necesare tămăduiri!)} 39.
E important ca preotul să ţină seama de sensibilitatea excesivă a penitentului în
vremea mărturisirii. In sufletul lui se găseşte o mare încărcătură emoţională şi o puter-
nică tensiune nervoasă amplificată, de multe ori", de tendinţa de tăinuire â vreunui
păcat. De aceea duhovnicul nu trebuie să-I forţeze, niCi să-l descurajeze, încredinţîndu-J
totodată că în el are un prieten înţelegător, la care poate apela ori de cîte ori va fi
nevoie. Ca atare, mărturisirea trebuie să rămînă o problemă deschisă. Căci într-o ~in­
gură convorbire duhovnicească mI se poate epuiza totul. Increderea şi vindecarea mo-
rală se dobindesc în timp. Deci nu e indicat să se forţeze nota la prima întîlnire, ci să
se obţină doar garantia unui alt dialog apropiat. De reţinut, mărturisirea la intervale
temporale mari e bine să fie tratată ca' spovedanie primă.
In partea finală a mărturisirii' preotul deţine rolul de învăţător duhovnicesc.Cre-
dinciosul trebuie să ştie că preotul nu se Va face judecătorul lui, ci părintele şi călă­
uza sa spirituală. Ei vor căuta împreună rădăcinile păcatelor; vor arunca o privire de
ans~mblu asupra lor, căutînd să restrîngă pricinile cazurilor individuale la cauzele fun-

37. E important ca preotul să aibă la îndemînă Sf. Scriptură, Filocaliile sau alte
scrieri duhovniceşti. Pentru înlesnirea orientării îşi poate face un indice tem<;ltic per-
sonal, într-un carnetel, cu păcatele cele mai des întîlnite.
38. Pr. Prof. Dr. D-tru Stăniloae, op. cit., p. 132.
39. Ibidem, p. 129.
 TAINA MĂRTURISIRII 111

damentale, care «înăbuşă» rodirea faptelor bune; grijile, bogăţia şi plăcerile vieli;
(Luca 8, 14) 40, pofta şi mînia (Antonie~ cel Mare) sau trîndăvia, uitarea şi neştiinţa
(Marcu AscetuI):
E de mare importanţă ca mărturisirea «să pună în lumină în conştiinţa peniten-
tului absurditatea, nonsensul păcatului. faţă în faţă cu sensul ziditor al vieţii în Hris~­
tos» 41. Căci însăşi esenţa umană este afirmativă 42, ~continuă devenire sau afirmare a
personalităţii, pe cînd păcatul înseamnă negaţie permanentă; a valorilor lumii create,
a demnităţii umane, a integrităţii fizice şi morale etc .. Păcatul e lipsit de sens creator,
afirmativ. Ce folos pot aduce vieţii; beţia, desfrîul, ura, invidia, lăcomia ş.a.m.d. ? Toate
duc la dezumanizare, la depersonalizare, la strivirea demnităţii umane de «chip» al lui
Dumnezeu.
Prin aceasta se face omul vinovat, propriu-zis, faţă de Tatăl Său cere'sc. Cum
neascultarea de părinţi comportă de.formarea chipului lor în copil, aşa şi neascultarea
Iată de Dumnezeu înseamnă nesocotirea demnităţii noastre de fii ai părintelui ceresc,
un act de nerecunoştinţă faţă de Ziditorul vieţii şi de ignorare a adevăratului ei scop.
Prin păcat te afli într-o continuă schdsmă interioară: eşti mereu îJllpărţit între do-
ririle tale bune şi mustrările cugetului sau te afli într-o desprindere dureroasă de cei;
lalţi şi de Dumnezeu. In acest caz, sîntem de trei ori vinovaţi: faţă de noi înşine,
faţă de ceilalţi: părinţi, soţ(ie), copii, prieteni şi, prin toate acestea, faţă de Dumne·
zeu, Care ne-a zidit după chipul Său şi a sădit în noi un scop înalt vieţii: <Creşteţi şi
vă înmulţiţi, umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi»(Gen. 1,28).
Totodată trebuie arătat că «viaţa creştinului nu se reduce nuJllai la lupta cu
păcatul. Nu-i de ajuns să cunoaştem răul. ci trebuie să cunoaştem şi mai profund bi-
nele i~ mi numai ce nu trebuie făcut, ci şi ceea ce trebuie~ să facem; nU numai ceea ce
scoatem, ci şi ceea ce punem la loc~» 43. Iertarea păcatelor în Taina ~ărturisirii nu e
scop in sine, ci un mijloc de curăţire şi îndreptare în vederea împărtăşirii cu însuşi
Trupul şi Sîngele Mîntuitorului.
Iar Taina Mărturisirii nu se adresează numai celor păcătoşi - de altfel o spune
şi rugăciunea: «nu este om, catl'e să fie viu şi să nu greşeC:lscă - ci se~ adresează tu-
turor credincioşilor. Nu sîntem noi în măsură să apreciem moralitatea faptelor noas-
tre, ci numai Dumnezeu. De reţinut şi avertismentul paulin: «Cel căruia i se pare
că stă, să ia seama să nu cadă» (1 Cor. 10, 12). Cert e însă că viaţa creştină înseamnă
continuu progres, depăşire permanentă, nu numai confruntare cu păcatul.
Omul păcatului se află de-abia în stadiul «ciinelui care se întoarce la vărsătura
luin (Pild~ 26, 11), cum spune Inţeleptul. Spre deosebire de el, omul virtuţii e aseme-
nea «bărbatului înţelept care a clădit casa sa pe stîncă» (Matei 7, 24-25), pe care în
loc să-I macine sufleteste patimile, sporeşte necontenit în virtute, în bine, adevăr şi
frumos. ~Acest sens ziditor-afirmativ trebuie să-I promoveze şi îndrumările date creşti­
nului şi canonul acordat la mă.rturisire.

40. De mare ajutor pentru Îndrumarea credincioşilor sint textele: pentru griji:
Predica de pe Munte (Matei 6, 25-34); Marta şi Maria (Luca 10, 38-42); pentru
bogăţie: Predica de pe Munte (Matei 6, 19-23) i tînărul bogat (Matei 19, 16-:-26) 1 bo c
gatul nemilostiv şi săracul Lazăr (Luca 16, 19-31), iar pentru plăcerile vieţii: oaia
pierdută, drahma pierdută, fiul risipitor (Luca 15).
41. Pr. Prof. C-tin Galeriu, art. cit., p. 494. .
42. Acelaşi, Sensul creştin al pocăinţei, în «Studii teologice», nr. 9-10/1967,
p.686.
43. Ibidem, p. 680-681.
112 Drd. CONST ANT!N EUGEN JURCĂ

III. CANONUL ŞI DEZLEGAREA, MlJLOA.CE DE lNSĂNĂTOŞIRE MORALA 5, ~

int
Canonul sau epitimia are ca scop îndreptarea, vindecarea şi luminarea credinclo· 33)
sului, ca o acţiune vizibilă, concretă de propăşire spirituală. Din păcate, în practic/! 5,
pastoral-duhovnicească epitimiei i se acordă prea mică importanţă i uneori lipseşte cu pH
desăvîrşire. Şi aceasta, din mai multe motive: necunoaşterea vaiorii ei, nesocotir<:, pel
ignoranţă, prea mare îngăduinţă etc.. De reţinut, credinciosul ştie, de obicei, cănv pe!
trebuie să facă anumîte lucruri, dar adeseori nu ştie «cum sau ce să~ facă pentru' eli miI
să nu le mai facă». De aceea, toată atenţia canonului sau epitimiei trebuie îndreptată in el î
această direcţie. Sfî
E de folos ca epitimia să reprezinte pentru el o angajare concretă în lupta cu un Sir
anumit păcat i să simtă real că a dobîndit mici victorii împotriva lui, care vor spori, pli
cu timpul, pînă la eliminarea totală a păcatului respectiv. In acest sens, reţinem cu-
vintele Părintelui Ilie Cleopa.: «In vremile vechi, cind creştinii aveau mai mare rîvnă pn
şi evlavie ... cel mai greu canon era oprirea pe un timp mai lung sau mai scurt' -de la tre
Sf. Impărtăşanie. Acum însă ... , cr·ed că cel mai mare canon pentru îndreptarea sufle- de
telor este părăsirea păcatelor spovedite şi lupta cu ele pînă la moarte,»44, altfel spus: ris
fiecare boală cu lea eul ei. fer
De aceea stăruim asupra celor rînduite În Numeri 5, 7: 1. credinciosul «sa-şI lit,
mărturisească păcatul» ; 2. «să' întoarcă deplin aceea prin care a păcătuit» şi 3. {(să mai
adauge la aceea ... faţă de care a păcătuit». Deci canonul trebuie raportat în funcţie .de co.
fiecare caz individual, ţinîndu-se cont de aceiaşi factori: vîrstă, pregătire, profesiune, na
temperament etc. şi să vizeze cu precădere căinţa penitentului, hotărîrea lui de a nu sai
mai repeta păcatele mărturisite şi păstrarea legăturii cu Biserica. efi
Prin canonul acordat, «trebuie mutat accentul de la un fel de obsesie a păcatului
la contemplarea binelui, a frumusetii vieţii celei 'adevărate. Să eliberăm îndeosebi
acele suflete extrem de scrupuloase de tortura gîndului la păcat, încît parcă ar ajunge ca
să contemple păcatul, şi să le ajutăm să contemple faţa luminoasă, plină de iubirce şi tu
speranţă a lui Hristos» 45. in alegerea canonului, preotul va trebui să evite angajări ieI
temporale prea îndelungate sau peste puterile credinciosului i la fel şi actele în care da
el nu se vede direct confruntat cu păcatul. al
tn cuvîntările bisericeşti vor trebui adesea amintite şi mijloacele de preîntîmpi-
nare a păcatului şi de sporire duhovnicească. Acestea sînt: postul, rugăciunea. citirea gî
Sfintei Scripturi, a Filocaliilor sau a altor scrieri duhovniceşti, lectura adecvată, paza in
minţii, paza limbii, paza simţurilor, a mîniei, participarea la SI. Liturghie şi căutarea nu
comuniunii cu ceilalţi membri ai Bisericii. Legat de acestea, vom încerca unele reco- să

mandări canonice. De pildă, pentru păcatul lăcomiei pîntecelui se poate propune post to
obişnuit în zilele de miercuri; ajunare vineri, timp de 3~4 săptămîni, avîndu-se în
vedere nesăturarea pîntecelui, paza simturilor, rugăciune stăruitoare; citire din Ma-
tei 4, 4; Rom. c. 14; 1 Cor. c. 8 (un cap. sau 2-3 versete pe zi, care pot fi reluate)
etc. 46 ; pentru pofta trupească: evitarea căutării prilej ului de păcat; oprire tempo- sil
rară de la Sf. tmpărtăşanie; conştientizarea zilnică a consecintelor desfrînării: destră­ dl
marea familiilor, îmbolnăviri, avort etc.; paza mintii şi a simţurilor; post şi rugăciune CE
- Psalmul 50 (o dată pe zi) i citire din Pilde 5, 3; 6, 26 i 12, 4; 14, 1 i 31, 3 i Matei

44. Ierom. Ioanichie Bălan, op. cii., p. 57. m

46. 1 se poate scrie credinciosului un bileţel cu versete le respective. De cel mai PE
a~
mare ajutor preotului în această lucrare îi este un ghid tematic scripturistic şi filocalic
personal, cu toate păcatele şi remediile duhovniceşti oferite de Mîntuitorul, Sfinţii
ţi]
Apostoli, prooroci 5i Sfintii Părinţi.
S.
 T AlNAMĂRTUR!SIRH

5, 27-32(2-3 versete pe zi) i 1 Cor. 6, 18 i 1 Tim. 5, 11 etc. i pentru betie: evitarea

întîlnirilor dese cu prietenii, căci «tovărăşiile. rele strică obiceiurile bune» (1 Cor. l5,
33) şi «omul cu multi prieteni, îi are spre pieirea luj" (Pilde 18, 24) i citire din Efes.
5, 18 etc. i pentru întristare.: căutarea tovărăşiei membrilor Bisericii, a dialogului cu
preotul etc.ipentru trîndăvie: rugăciunea lui Efrem Sirul i citire din Pilde 6, 6 ş.a. i
pentru aprinderea la mînie: pazaminţiii rugăciunea lui Efrem Sirul jEfes, 4, 26 i
pentru judecarea aproapelui: rugăciunea lui Efrem Sirul i «Inimă curată zideşte intru
mine Dumnezeule ...'» i Matei 7, 1,-5 Ctc'iPe:ntru lndoiala in credinţă : prima rugăciune
eîîmpărtăşirii: «Cred Doamne ... ~),Crezul.; pentrnslăbiclmte, frică: rugăciunea «Pre;a
Sfîntă Treime ... » etc. i pentrn neînfrillarea 11mbii: paza :minţjj i rugăciunea lui Efrem
Sirul, . «Pune~oamne strajă gurii mele.,,» (Ps. 140,3)ş;a.m.d.41.Eriecesar să se ex-
pliceşi raţiunea canonului respectiv. pentru mărire:a atenţiei şi arîvniispre· implinire.
In cazurile grave se impune oprirea dela lmpărtăşanie, dar nu p<;,.ntrtj o perioadă
prea indelungată, pentru a nU pricinui căderea în păcatuldeznădejdiLE de neapărată
trebuillţăa fi stabilită ointîlnireuHerioară, lăsînd Q se înţeleg~ ca abaten~a partială
de li'! canon sau slăbiciunea omenească nu constituie impedimentele. unei noi mărtu­
risiri. Dar trebuie avut grijă de a nu încuraja laxismulmoraL Se impune o.atitudine
ferma, dax nu rigidă. Credinciosul trebuie încuri'!jat, la virtute, nu părtinitÎn imora-
litate. De reţinut, etapele scufte,. cumpii.nite şi precise asigură sporul duhovnicesc.
Totodată, in acordarea canonului trebuie $ă se ţină seama de angaji'!rea cît. mai
concretă $i in~ensă a credinciosului in viaţa Bisericii 48 i. în activităţilepastoral-misio­
nare, ca: vizitarea bolnavilor, ajutorarea săracilor etc. i în cultul Bisericii, prin citiri
sau cîntări la strană, În organele parohiale etc.; acestea fiind mijloacele cele mai
eficiente de însănătoşire morală a celor înstrăinaţi, prin păcat, de indeletnicirile şi
sati.sfa.cţiile comune ale celorlalţi membri <activi ai Bisericij.
Taini'! Mărturisirii se încheie solemn cu punerea epitrahilului şia mîinilor pe
capul credinciosului, prin rostirearugăciuni.i dezlegării: «Domnul Dumnezeu şi Min-
tuitorulnostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni. să te
ierte pe tine fi.ule (N) ... Iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este
dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfîntului Duh. Amin».
Credinciosul ţrebuie învăţat din timp ş\ despre valoarea miinii ca organ al mîn-
gîierii, pri~ care se transmite harul Duhului Sfint Mîngîietorul. ce ne aduce mingîiere
inimii şi pace sufletească. Va fi povăţuit să caute să se «dezlege» şi el sufleteşte in
numele iertării primite de la Hristos prin preot, odată cU mărturisireasasincerd, şi
să caute mai stăruitor împăcarea cu Dumnezeu, cu semenii şi cu in vederea unirii
tot mai strînse cu Hristos în dumnezeiasca tmpărtăşani(~.

*
Lucrarea de faţă este o de pastoral-catehetică a Tainei Mărturi-
sirii. S-a încercat desluşirea negative ale păcatUlui în viata noastră, arătîn-
du.-se că cel mai eficent mijloc de apărare impotriva lui e Taina Mărturisirii, ca Taina
vizibil implicată.în prop&'şirea noastrădUhovnkească. S-au urmat apoi fazele

47. CQnonulpoate fi intmit: 1. u11ac/. concret, vIzibil de luptă contra. unui anuC
mit păcat i .2; o rugăciune scurtă, cu directă referire la acel .păcat şi 3.. citire scurtă
pe tema respectivă. E bine sa fie limitat temporal. recomandindu-se o altă mărturisire
apropiată in timp.
48. In psihiatrie, . «principiul de bază . în recuperarea bolnavului psihic estemen-
ţinerea acestuia în activitate",. Vezi V. Mironţov-Ţuculesctl şicolab., op. c1t.) p. 18.

S. T. - 8
 .114 Pr. Drd. VASILE GORDON

succesive ale Tainei, evidenţiindu-se atît caracterul ei combativ de confruntare cu

păcatul, cît şi caracterul ei pozitiv-afirmativ, de creştere în Hristos. Ca urmare, aceeaşi
semnificaţie pozitivă a fost evidenţiată şi în canonul. şi dezlegarea finală de păcate
in Taina Mărturisirii. în Bi
Mate
puier
ROLUL CATEHETIC-MISIONAR AL IERURGIILOR * (;a::u
Pr. Drd. Vasile GORDON
Ierurgiile fac parte din ansamblul mijloacelor sacre ale Bisericii, care au. drept mergt
~ sfinţirea creaţiei şi reorientarea ei către Cel ce a zidit-o. Lucrarea ierurgiilor ţine tuire
de funcţIunea sfinţitoare a Preoţlei în Biserică. tn afară de scopul sfinţitor-harismatic Hrist<
pentru care au fost aşezate în viaţa Bisericii, ierurgiile, sînt în acelaşi timp, cal pri-
elnice şi eficiente de pastoraţie şi misiune, poate nu totdeauna destul de bine fructifi,
şi în
cate de preoţi în vremea noastră.
creşti

~
Mai întîi de toate ele sînt o formă a slujirii preoţeşti, izvorîtă din slujirea lui
._~'-".-.,.-_-~-"._'''''-~---:-

Hristos: «care n-a venit să 1 se slujească, ci ca El să slujească» ... (Marcu 10, 45). Aş'!-
mai j:
dar, ierurgiile ţin de rîvna celor trimişi de Hriştos (Ioan 2D, 21), de a. sluji «cu timp
şi fără timp» (II Tim. 4, 2), pentru mîntuirea sufletelor şi ridicarea firiiîncOnjuiăfoare mijlo{
la acel stadiu de «pămînt nou» de care vorbeşte SL Ioan Evanghelistul în Apocalipsă tre di
(21, 1). unita 1
Slujirea este raţiunea esenţială şi existenţială a ierarhiei Bisericii creştine în se ajl
lume l , dupăcum tot prin slujire se descoperă caracterul integral al vieţii creştine 2. punct
Mai ales în vremea noastră, cînd ne găsim confruntaţi cu tendinţe şi intenţiidement.e care r
de a pune opera lui Dumnezeu sub ameninţarea aneantizării Si sub stăpînirea celui
rău, trebuie să repetăm şi să reînnoim cu timp şi fără timp toate mijloacele de luptă în pri
împotriva lucrarii satanice, atît din viaţa credincioşilor, cît şi din natură. Lupta acea- vîntul
sta, de altfel se desfăşoară neîntrerupt, dar rîvna se cere mereu împrospătată şi jirea
adaptată la realităţile actuale deoarece, duhurile necurate îşi înnoiesc şi ele viclenia face r
şi rîvna de distrugere împotriva omului şi a firii înconjurătoare pe măsura progresului tonuri
spiri tual al omenirii. ternic
Aceasta cu atît mai mult, cu cît ierurgiile lipsesc din cultul comunităţilor pro-
testante şi al celorlalte denominaţiuni creştine. cuvîn:
Săvîr;;irea lor implică deci şi un aspect misionar şi din acest punct de vedere. rugăci
De aceea se impune mai întîi o edificare a credincioşilor şi o încredinţare că Dar p
aceste acte liturgice ţin de misiunea Bisericii, care "de la leagăn pînă l,a mormînt şirea
şi dincolo de mormînt, îl întovărăşeşte pe om .la toate răspîntiile mai însemnate ale creştir
destinului său, ... îl însoţeşte în munca lui de toate zilele, sfintindu-i străduinţa, sufe- j
rinţele şi moartea, bucuria şi necazul, prin rugăciune, rit şi sacramenb> 3. care
Iar odată cu săvîrşirea lor, preotul are tot atîtea prilejuri de a reînnoi rîvna şi lUCI
credincioşilor şi de a-i întări în păstrarea dreptei credinţe, a bunelor purtări, a îm- rială ~
plinirii datoriilor faţă de Dumnezeu, Biserică şi societate.
catoli(
* Lucrare întocmită şi susţinută în cadrul cursurilor pentru doctorat în Teologie 4
la Catedra de Omiletică, Catehetică şi Pedagogie creştină, sub îndrumarea P. C. Sale în «StI
Părintelui Prof. Constantin Galeriu care a dat şi av,izul de publicare.
i. P. S. Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare în Sfînta Scriptură, în Sfînta Tra- 5
diţie, în teologia contempoarnă, teză de doctorat, în ,;Studii teologice», nr. 5-8/19'i'2, Oradei
p. 621. 6
2. lbidem, p. 338. 7
3, Nicolae Arseniev, Biserica răsătiteană, trad. de Arhiereu-vicar Tit Simedrea, Ed. BUCUrE
Cartea Românească, Bucureşti, 1929, p. 41. 8
euho]o
 ROLUL CATEHETIC-MlSIONAR AL IERURGIlLOR 115

1. Sfinţirea lumii prin Hristos

Lucrarea de restaurare a creatiei, săvîrşită de Mîntuitorul Hristos, se preltlngeşte
l Biserică, prin mijloacele instituite de El; Cuvîntul Lui (<<mergînd învăţaţi...» -
[atei 28, 19) şi Sfintele Taine. A1ături de acestea, întemeind Biserica, i-a dat acesteia
lterea de a binecuvinXâ:viata omului, în integralitatea ei, dar şi firea înconjurătoare
Eu am venit ca lumea viaţă să aibă şi s-o din belşug» -- Ioan 10, 10).
În ordinea firească, sfinţirea lumii se mai. întîi prin cuvînt. El pre-
erge celorlalte mijloace, pentru că are rol pre~Iăt1tor. Celor ceslnt chemaţi la min"
'ire întîi li se predică pentru că «credÎ1)ţacste din auz,· iar auzul prin cuvîntul lui
rbtos» (Rom. 10, 17), căci «cum vOr cr~de în Acela de Care lHlU aUzit 7,» (Rom. 10,14),
De aceea, dintru început ({cei trimişi». - sfinţii Apostoli, «stăruiau in rugăciune
în slujirea cuvîntuluÎ>l (Fapte 6, 4). Aşadar, propovăduirea cuvîntului stă la temelia
eştinismului, dar îi asigură totodată şi continuitatea.

Desigur, prin cuvînt credinciosul nu poate dobîndi harul mîntuitor, transmis nu-
ai prin lucrarea Sfintelor Taine, însă «se află totuşi in prezenţa unei puteri harice,
ijlocite prin chemarea misionară» 4. In Biserica ortodoxă nu se face o delimitare in-
" dimensiunea învăţătoreascăşi cea sfinţitoare, î:1trucît între ele există o strînsă
litate, ele mergînd «mînă în mînă», se întrepătrund, se condiţionează una pe alta şi
ajută. Nu ţ)utem spune că una e mai însemnată ca alta. Ele sînt asemenea unor
lUcte care leagă laturile unui triunghi în care şi marginile şi laturile sînt egale şi
re nu se poate contura decît unindu-Ie pe toate ...
Cel mult putem spune că într-un moment dat putem privi una din aceste laturi
prim plan şi pe celelalte în plan secundar. Putem spune, de pildă, că slujirea cu-
ntului premerge în timp slujirii sfinţit oare, dar ele rămîn ne despărţite şi însăşi «slu-
·ea cuvîntului» are în sine putere sfinţitoare, fiindcă vestind adevărul, acesta îl
:e pe om liber, îl desprinde de rătăcire şi îl luminează ca şi într-o simfonie în care
nurile se armo;lizează, chiar dacă la un moment dat unele sunete răsună mai pu-
-nic» 5.
Harul mintuHpr desăvîrşit îl primeşte omul. desigur, prin Sfintele Taine. Vestirea
vîntului este în acelaşi timp şi o chemare la primirea Sfintelor Taine, Predici;! şi
găciunea ne tidică mintea la faptul revela ţi ei în măsura în Ci;!re o ridică Ti;!ina.
lr prin ascultarea cuvintului şi prin actul intern al credinţei se ajun9c: la desăvîr­
ea mîntuirii prin participarea la Sfintele Taine, prin care se rcfalizei;!ză încorporarea
~ştinilor ca mădulare la Trupul lui Hristos ".

Alături de Sfintele Taine, Biserica a rindnit şi oa mijloace de «purifi-

re il omului credincios şi a Urii ce-! înconjoară, in care trăieşte el, adică vietăţile
lucrurile de care omul credincios af€\ nevoi(~ pentru trai sau pentru viata sa mate-
Iă şi spirituală» 7 Ele se mal numesc şi Si;\U binecuvîntări, iar la romano-

tolici sacramentalii 8,

4. Pc Gheorghe Drăgulin, PropOVăduirea cuvîntului şi cultul în Biserica OrtodOXă,

«Studii teologice», nr. 3-4, 1975, p. 242.
5. P. S. Vasile Coman, Episcopul Oradiei, Scrieri de teologie liturgică şi pastorală,
adea, 1983, p. 298.
6. Pr. Gh. Drăgl)1in, op. cit., p. 244.
7. Pr. Prof. Ene Branişte, Liturgica Specială, Manual pentru Institutele teologice,
cureşti, 1980, p. 437.
8. Cuvîntul ierurgie vine din grecescul lepouP1tCl = lucrare (slujbă) sfîntă; iar
'1o]ogion tot din greceşte €Irx.~ - rugăciune şi 1.°1°<;; - cuvint, ibidem.
 Pr. Drd. V ASlLE GORDON

Ca definiţie, ierurgliIe sînt rugăciuni pentru binecuvîntarea şi sfinţirea omului în

dif~iit;~;;omenre şi împrejurări ale vieţii, precum şi pentru binecuvîntarea şi sfinţirea tui
firii înconjurătoare şi a diferitelor obiecte sau lucrări de folos omului 9.' Ierurgiile se Mi
întemeiază, pe de o parte, pe pilda Mîntuitorului, care a binecuvîntat elemente din nOi

natură. ca pîinea şi peştele (Matei 24. 19) şi pe copii (Matei 19, 15). iar pe de altă mii
parte pe înderimul expres al Domnului Care a dat poruncă Sfinţilor Apostoli să bine-, tel,
cuvînteze casele în care vor fi primiţi (Matei 10, 12) şi le-a împărtăşit puterea de a
şi,
alunga pe demoni (Matei 10. 8).
Administrarea Sfil).telor Taine credincioşilor, prin care aceştia primesc harulmîn. po:
tuitor. nu face inutilă lucrarea ierurgiilor, căci ele sporesc acest har şi sînt o prelun- şi

gire a puterii Tainelor atit pentru viaţa omului, cît mai ales pentru firea înconjură­ da
toare care nu poate participa la harul Sfintelor Taine. vr,

2. Scurtă privire asupra raportului

între Sfintele Taine şi ierurgii pr l
sp;
Ca şi Sfintele Taine, ierurgiile sînt acte eclesiale, săvîrşite de episcop sau preot.
Deşi ierurgiile se pot săvîrşi cu acelaşi efect sfinţitor şi în afara sfintului locaş, ele
nn pot fi considerate acte rupte de lucrarea Bisericii, ci acte care mijlocesc lucrarea re,
tri
ei şi a slujitorilor ei în tot locul.
şi
Despărţite de Bîser.ică, atit Tainele cît şi ierurgiile riscă să devină simple cere-
monii, goale de conţinut 10. Aşadar, o primă asemănare dintre Taine şi ierurgii este
caracterul lor eclesiolog.ic.
- Şi unele şi altele sînt săvîrşite de preot j tu
- au o parte văzută şi una nevăzută 11 j bi
- îşi au izvorul şi unele şi altele în Jertfa de pe Cruce a lui Iisus Hristos, de vi
şi
unde izvorăşte harul dumnezeiesc şi mîntuirea.
Tainele şi ierurgiile urmăresc acelaşi scop şi ţintă finală: să scoată pe credincios III

şi Întreaga fire de sub înrîurirea celui rău şi să aducă pe credincios şi întreaga fire VI

văzută în slava împărăţiei lui Dumnezeu 12.

Pentru a determina lucrarea proprie ierurgiilor trebuie să notăm că ele se deose· pl
besc de Sfintele Taine prin aceea că, deşi îşi au izvorul în Jertfa Mîntuitorului şi-n di
latura sfinţitoare a misiunii Lui, nu sînt întemeiate direct de El, ci în diversitatea lor zi
sînt orînduite în cea mai mare parte de Biserică, în baza recomandărilor, poruncilor şi

şi exemplului dat de Mîntuitorul. tii

Altă distincţie este aceea că de efectele ierurgiilor se bucură nu numai vi'aţa ome-
neasCă,'a şi natu·ra~şi"TăPhifii;·~;;ecuVfntăf;;a:r;'·~izînd întreaga zidire. Omul fiind, de- 11
sigur, coroana făpturilor, ierurgiile vin să sfinţească tot ce are el, tot ce atinge, vede d,
şi simte el:' «toate bunele lucrări ale omului, toate lucrurile din natură: cîmpul cu tI
tarinile, livezile. lanurile, roadele pămîntului, mîncărurile, apele, casele şi pe cei din şi
ele. animalele şi adăposturile lor, munca cu începutul şi sfîrşitul ei, indeletnicirile. mo- ti
mentele şi întîmplările mai importante din viaţa omenească ş.a., făcînd totodată ŞI d
rugăciuni de alungare a tuturor dăunătorilor acestora şi de ferire de orice rele a tot
ce stă în legătură cu existenţa umană» 13.

9. Invăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Bucureşti, 1952. p. 308. b

10. Vezi Pr. Lect. Dumitru Radu. Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi pro-
blema intercomuniunii, teză de doctorat, in «Ortodoxia», nr. 1-2/1978. p. 130.
11. PI. Prof. Isidor Todoran. Sfintele Taine şi ierurgiile, în «Mitropolia Ardealu- a
lui», nr. 1-3/1965. p. 105. d
12. Invăţătura de credinţă .... p. 300.
13. Pr. Praf. 1. Todoran, op. cit., p. 106. E
 ROLUL CATEHETIC-MISIONAR AL IERURGIILOR

Din. punct de ved,ere soteriologic, Sfintele J'alp.e sîp.t fundamentale/pentru min-

tuirea noastră, unele fiind absolut obligatorii, necesare pentru orice creştin (Botezul.
Mirungerea, Pocăinţa, Euharistia),pe cînd ierurgiile ~. chiar acelea Care .privesc viaţa
noastră ~ nu au acest caracter de absolută necesitate, lipsa lor nu atrage pierderea
mîntuirii, dar prezenţa lor sporeşte şi întăreşte harul şi sfinţenia primite prin Sfin-
tele Taine 14.
Ierurgiilesolicită, mai cu deosebire, vrednicie atît din partea săvîrşitorului cît
şi,.mai ales, a pr,imitorului. Nu-i suficientă doar «o receptivitate pasivă, ci o dispoziţie
pozitivă, care să cuprindă îndeosebi un cuget curat, credinţă, încredere. acte de iubire
şi .de pocăinţă». Această receptivitate activă, o semnalează Mîntuitorul cînd zice: «<Şi
<iacă va fi casa aceea vrednică, pacea voastră va veni peste dînsa i iar dacă nu va fi.
vrednică, pacea voastră se va întoarce la voi» (Matei 10, 13) 15.

'In sfîrşit. ierurgiilentf împărtăşesc harul mîp.tuitor sau sfinţitor în sens restrîns,
propriu. ci numai ajutor dumnezeiesc sau asistenţă dumnezeiască, căreia i s-ar putea
spune har genera1 16 ,
DinColo de aceste asemănări şi deosebiri. remarcate mai mult in scopuri didactice,
reţinem că ierurgiile, prin efedul lor. nu contrazic lucrarea Sfintelor Taine. dimpo~
trivii, o evidenţiază şi aduc spor de nu ntllnai pentru om, dar şi pentru
şi puse în slujba lui.

viaţa credincioşilor şi ce anume

şirii lor morale, Şi nu ne propunem o
numai a celor. prin care preotul are un
vremea de azi.
'"'"a:r·l'erurgii în legătură cu momente mai
preotul foloseşte prilejulsăvîrşirii Sfintelor
dinţaortodoxă, rostind un scurt cuvint de
zisa,. tot .astfeli~rutgiile îi dau. preotului
şi menţinerea legăturii strînse cu· enoriaştî. şi, mai ales, 1n-

tărjridu~i în faţa amenintărilor viclene ale '''"'.'''H./l

Pentru ca nu numa'i săvîrşirea solemnă a Sflnt,l!()r' şi in spe<;ial a Spoveda-
ni ei şi BUl1aristiei, (:a mijloaceharicCt mai. «orice alt prilej de întîlnire şi
de convorbire cu credincioşii,iar 1111:1lil()${llli. evel;Ill.t1elltf~Je mai· deosebite. prilej de în-
tristare sau de bvcurH Însemnate tn pe preot de sufletul credincio-
şilor şi-I edifică asupratemel~)r predicator,oferindu-i mult şi pre-
ţiosmaterialpentru predici, irltE!resul cuvenit pentru găsirea lui,
d.acă pune la inimă. cauza credincioşilof), 18. Prin întreaga sa Iu-

14. Pr. Prof. E.

Branişte, op. cit.. p. 441,
15. Hristou Andrutsos,.·Dogmatica 0I<1,">r1"" orto(:loxe a Răsăritului. trad. rom .. Si-
biu, 1930, p. 322. . '"
16. PI, Prof. I. Todoran, .op. cit., p. 107.
17.. Astfel, după obiect saU· destillati('!: ierurgii ce se savlrşesc asupra omului şi
asupra lucrurilor; după .iormă şi structură rugăciuni sau molitfe, rînduieli şi slujbe;
după scop: exorcisme, curăţiri, şi dezlegări,binecuvîntări,sfinţiri ş.a.
18. Prof.. Teodor M. Popescu, Predica - °
mărturisire Ci preotului, în «Glasul
Bisericii», I1r.11-12/1954. p. 668,
 118 Pr. Drd. V ASlLE GORDON

crare, Biserica îl ocroteşte pe om din clipa venirii pe lume şi pînă la trecerea În viata
de dincolo, dar şi dincolo de mormînt, prin rugăciunile ei pentru cei adormiţi.
Deschizînd . .M911Ue1JljcuJş i .ABlJ{azl1!C!tarul, observăm că, practic, prima slujbă rîn.
duită este o ierurgie legată de Taina Botezului, numită «Rînduiala de ziua întîi la
femeia Iăuză". In textul rugăciunii de sfinţire a apei pentrulăuză întîlnim cuvinte d.;
mÎngiiere pentru mamă,. prunc şi casa în care locuiesc: "Şi fă (apa aceasta) spre ali ..
narea sufletelor, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea tuturor duhurilor celor, rele,
spre întărire şi v,indecare şi spre sfinţire a casei» ... 19. Sînt primele cuvinte prin care
Biserica şi preotul îşi mărturisesc misiunea lor de ocrotire pentru pruncul ce ,se pre:
găteşte spre a deveni creştin. Venirea pruncului în lume este întîmpinată de Biserică cu
binecuvîntările ei, pentru ca această fiinţă ivită pe' pămînt să găsească ocrotirea împo:~
triva tuturor celor rele sub acoperămîntul sfintelor rugăciuni. Pruncul acesta poate
să fie în viitor un stîlp al Bisericii, al ţării, un mare demnitar al lumii, un lumină tor
al poporului său şi de aceea Biserica are grijă <l-i da toată atenţia cuvenită 20.
In a opta zi de la naşterea pruncului, preotul trebuie, după rînduială, să meargă
în casa unde s-a născut pruncul pentru a săvîrşi o altă ierurgie, numită «Rînduiala
la femeia lăuză». Tot în această zi trebuie făcută si «Rugăciunea de însemnare a prun-
cului cînd i se pune numele» şi cînd preotul are un foarte bun prilej de pastoraţie. Mai
întîi, prin cuvintele din textele rugăciunilor 21, eJ va sensibiliza pe cei prezenţi, va
putea da anumite sfaturi utile şi anumite învăţături duhovniceşti, care să încolţească
spre rodire în sufletele creştinilor respectivi.
Preotul se roagă ca mama şi pruncul să fie păziţi şi ocrotiţi cu «acoperămîntul
aripilor>, dumnezeieşti. Se roagă ca pruncul să fie păzit «împotriva a toată asuprirea
diavolului». Se roagă să fie ocrotiţi şi mama şi pruncul «cu îngerii cei de lumină stră­
lucitori>, Ş.a.

Rugăciunea de punere a numelui are darul de a reaminti celor de faţă că numele

pruncului va fi un nume de creştin şi, prin urmare, trebuie ales dintre ..numele creştine.
Rolul pastoral al preotului legat de acest aspect trebuie exercitat cu mult lacl
şi delicateţe. Incă de la Cununie, tinerii căsătoriţi trebuie sfătuiţi să pună la copii nume
obişnuite în popor, nume româneşti şi creştineşti. TrebUIe arătat viitorilor părinţi că
«numele de botez leagă pe noul-născut de părinţii, moşii şi strămoşii săi, integdndu-l
în comunitatea religioasă a Bisericii şi în cea naţională, a neamului din care face parte;
după tradiţia Ortodoxiei româneşti, numele ce se dă pruncului este de obicei numele
naş ului sau al sfîntului zilei în care ,s-a născut sau în care SP botează pruncuL Sfîntul
al cărui nume îl purtăm este pentru noi nu numai un ocrotitor sau apărător, ci şi un E
model de urmat, un permanent imbold,pentru viaţa creştinească» 22.
Legătura cu sfinţii, prin numele <:e-l purtăm, este o legătură cu lumea spirituală. TI
o unire cu Biserica cerească 23. C

19. Aghiazmatarul, Bucureşti, 1976, p. 8. p

20. Badea Cireşeanu, Tezaurul liturgic, Bucureşti; 1912, tom. III, p. 345. s
21. Aghiazmatarul, p. 9, 12.
22. Pr. Prof. E. Branişte, op. cit., p. 449. c
23. Vezi 1. Beleuţă, Convorbiri asupra legăturilor Bisericii cu credincioşii pe
baza Molitfelnicului. Studiu din domeniul Teologiei pastorale, Prelucrare din 1. fran-
ceză, Sibiu, 1922, la Pr. Prof. Ene Branişte, op. cit., p. 449, nota 12 .. d
Pentru «nume româneşti» a se vedea şi studiile: (nesemnat). Care îi va fi nu-
mele? în «Mitropolia Banat,ulUi», nr. 1-3,M955, p. 1-4; Pr. D. Buzatu, Despre numele
româneşti, în «Mitropolia Olteniei», nr. 9-10/1968, p_ 732-744; NicOlae Iorga, Numele
de Botez la români, Bucureşti, 1934; V. Ursăchescu, Vechi nume româneşti de botez,
în rev.-"Biserica Ortodoxă Română», an. 1939, nr. 11-12, p. 612-663.
 ROLUL CATEHETIC-lvllSIONAR ALIERURGIILOR

Ţine de rostul misionar-pastoral al preotului să vegheze.cu acest prilej şi asupra

păstrării bunelor tradiţii ale poporului român.
Este foarte neplăcut şi chiar. scandalos cînd ni se aduc la botez nume bizare, aşa­
zise «moderne», împrumutate de la străini,datorHăimpresiei greşite a unor părinţi că,
punînd astfel de nume, ar fi mai originali. Desigur că preotul nu trebuie să silească pe
nimeni la alegerea unui nume, ci este dator să sfătuiască şi să recomande cele mai ·fru-
rn.oase nUme româneşti şi creştineşti.
Aceasta pentl:u că şi prin onomastic(.î
culturală a unui popor.
• După Botez,.unaIt moment pclst<5ral () ierutgie este «Rînduiala. la
p.atruzeci de zile după naşterea pruncului», este imbisericit. In practică
această rînduială se face imediat după Botezului,priIej cu care preotul. poatl"
rosti un cuvîntedificaIoJ:, deşi va trebui să limitat ca Jiu}? Cînd această rînduială
se face separat,. preotul poate arăta părinţUor cît. şi celor de faţă <<importanţa aducerii
pruncului, amintind deadllcerea :rvrîntuitorulUii la Templu, .al cărui exemplu îl .urmăm.
Că pruncul devine qe acum prietenl11 sfinţilor, fiul hnpărăţiei lui DumnezeU, că ele
renăscut de Biserică şi toţi trebuie să-I privească cu dragoste şi căldură, pentru că ha·
rui a intrat din nou în casă. Acum este momentul cind preotul treouiesă îndrumeze
şisă sfătuiască pe părinţi pentru creşterea şi educareacreştinească pp care sînt datorI
să o de.a. !::ppilulWi qe aici inainte» 24.
logodna, eşteo ierurgie ce oferă un prilej unic de asfinţi pe tinerii care,prin
căsăfeirie, încep Un drumcu totul nouîn viaţă.
,In practică, logodna se săvîrşeşte unită cu Taina Cununiei şi sfaturile cuvenite
se dau. în cuvîntul rostit după oficierea Tainei.
Dar există pe alocuri, îndeosebi în Ardeal şi în Moldova, obiceiul ca Înainte de
căsătorie, propriu-zis înainte. de logodnă, să aibă loc un moment cind tinerii merg la
preotul· locului spre a-I înştiinţq de intenţia căsătoriei. şi, spre a se mărturisi. Acest
vechi obicei prin aceste părţi, este deosebit de binevenit. Preotul are prilejul să cu-
noască din vreme seriozitatea hotărîrii tinerilor şi, eventual, să preîntîmpine anţlm1te
căsătorii pripite, sau necanonice, după caz.
Totodată poate cu succes să le dea anumite învăţături şi să-i orienteze sprlo
rosturile creatoare ale. familiei, pentru binele lor, al ţării şi spre cinstea Bisericii.
Dacă acest obicei s-ar. generaliza (şi aceasta qepinde in primul rînd de rivna
preoţilor de a cultiva în parohii asemenea practic.ă), s-ar da o mai IUarelmpQrtanţ~
evenimentului căsătoriei şi Tainei Cununiei, conştientizîndu-i totodată şi pe ceLce
se hotărăsc să facă un asemenea' pas .cănu un aet act de cea mai
mare importantă. pentru viaţa lor împreună,
cia·lot 25.
Slujba numită «la iClli(ea . cngreu . a sutIetulul» e.ste prilej cînd preotul
poate avea contact directen o anumită familic:BolnavuI află în agonie şi in
suferinţe. mari şi nu îşi poate da cu osebire. Preotul se
cuvine să cerceteze fără zăbavă pe mîngÎiere.

24: Magăstr; Protos. Gh.Băbuş, IcrurgiiJe ca mîjloc şi prilej de pQstoratie, în "Stu-

diiteologice», nr. 9-10!1954;p. 536.
25. Propunem, aşadar, nu ca pe ceva nou, ci ca pe ceva pr1).cticat deja .cu rezul-
tate evidente în Ardeal,ca preoţU, atund cind. sint anuntati pentru . programarea cu-
nuniei, să-i invite pe tineri la o mică discutie. Fără să forţeze nota, dacă tinerii vor fi
de bunăcredinţă, pot fi şi mărturisiţi, iar dacă nu vor consimţi, cel puţin Jise vor
d.a . cuvenitele sfaturi. Preotul e dator să facă orice este de d,atoria lui duhovniceasc1j
şi misionară, în parohia sa vis-a-vis de cei C1).re ii cer serviciile.
 120 Pr. Drd. V ASlLE GORDON

După slujba propriu-zisă, preotul are prilej nemijlocit de a-1. pregăti pe tua
pentru a"şi încheia această viaţă creştineşte prin spovedanie şi împărtăşanie. dur
va da muribundului merinde a cea trebuincioasă, «leacul nemuririi», act la care !WleC'!1!l des
Soborul de Ia Niceea, plin canonul 13: ,<lar pentru cei ce pleacă (din viaţă), să
păzească legea veche şi canonicească încît dată pleacă cineva, să nu fie lips~t tia
merindf'a cea mai: de pe urmă şi cea mai trebmincioasă» 26. cre
Ierurgia numită «Rînduiala la ieşirea cu greu a sufletului», este un prilej pastor,,) die,
foarte. util şi celui pentru care se săvîrşeşte ca şi celor din familia bolnavului. De ce
solicitudinea şi tactul preotului depinde ultima pregătire a sufletului, înaintea ÎnIă: Inv
ţişării la scaunul de judecată a lui Dumnezeu. Cînd preotul se găseşte la căpătîiu:1 unui nur
bun creştin, slujba <lceasta îl va mîngîia şi întări în: ceea ce însuşi a crezut şi nădăj­ înn
duit. Cînd, însă, bolnavul face parte din acea categorie de creştini care n-au fost
apropiaţi de Sfînta Biserică, iar preotul se află în casa lui; poate, la dorinţa familh,i, tar,
ierurgia aceasta poate fi şansa ultimă a salvării unui suflet, desigur cind îi urmează mo
spovedania şi împărtăşania dorită de bolnav. Că un suflet poate fi salvat chiar în clipa.
socotită tardivă, ne-oilustre,ază pilda convertirii tilharului de pe cruce (Luca 23, 43).
de~
Inmormintarea este una din cele mai mari şi mai frecvente ierurgii. prin cam lei
preotul vine În contact cu enoriaşii săi, spre a se ruga împreună pentru sufletul celui nill
răposat.

Viaţa preotului se împleteşte cu cea a păstoriţilor săi, atît la bucurii, cît şi la

{de
ilecazuri. Preotul care se identifică cu durerile creştinilor din parohie va fi sufleteşte
car
apropiat de ei şi va putea uşor, oricînd, să-i modeleze sufleteşte.
rid
Scopul cafehetic-misionar al acestei ierurgii poate fi atins printr-o slujbă făcură
fiiI
cu toată cuviinţa necesară, şi mai ales printr-un cuvînt bine întocmit şi bine rostit.
lat
Să nu uităm că la Înmormîntări şi chiar la parastase, participă credincioşi de
tin
toate vîrstele şi profesiile, dihtre care unii vin Ia biserică doar în astfel de împre-
jurări 27.

Intr-o astfel de ocazie, preotul poate cîştiga sau îndepărta definitiv anumite
suflete de la [mpărăţia lui Hristos. bh
Necrologul poate cuprinde sCllrte învăţături dogmatice, morale ş.a. Dacă va vorbi
convingător, bine încadrat în timp şi cu adresă emoţională, preotull'va putea semăna tre
În sufletele ascultătorilor sămînţa din care poate răsări o nouă orientare în viaţă: a pll
credinţei şi nădejdii în Dumnezeu. Necrologul este şi un omagiu pentru sufletul care
pe
trece la cele veşnice, dar şi o mică lecţie de creştinism pentru cei ce ascultă. Preotul pic
trebuie să ştie că sufletele ascultătorilor sînt deja sensibilizate de momentele trăite în de
astfel de împrejurări şi poate avea acces în inimile lor pe uşi alteori Închise pentru
primirea învăţăturii creştine. «Alocuţiunea să fie naturală; stilul simplu; cuvintele
pe
potrivite la caracterul persoanei decedate. Să nu se cadă în laude succesive sau în
de
sentinţe usturătoare. E necesară o abţinere de la patetic şi o evitare a rezervelor reci.
cr,
Dacă in viaţa persoanei respective nu pot fi găsite fapte demne de admiraţie, (vorbi-
torul) să facă citeva aluzii nuanţate care, conciliind adevărul cu ceea ce aşteaptă
vi
ascultătorii, să fJe acceptat formal de toţi, în mod sincer şi fără reacţii nedorite» 28.
pr
S-a spus că de la sublim la ridicol nu e decît un pas. O grea pierdere pastorală
se produce atunci cind pasul a fost făcut. Chiar dacă credincioşii, în general, aşteaptă
ca prin necrolog preotul să-i sensibilizeze pînă la lacrimi, nu este deloc inspirată si- sc

26. La Magistr. Gh. Băbuş, op. cit., p. 537.

27. A 'se vedea şi studiul nostru, Rugăciunile pentru morţi în expunerea catehe- re
Ucă (cu un plan de necrolog), În "Glasul Bisericii», nr. 1-2/1984, p. 93-106. so
28. R. P. Rambaud, Traite moderne de predication, Lyon-Paris, 1941, p. 74.
 tuatia' dnd se cade în excese: .nu foloseşte nimănui dacă preotul va «profita,) de în e
dureTania sufletească a ascultătorilor, desthizînd şi mai tare o rană sufletească şVaş,a
liestul.de dureroasă prin pierderea cuiva drag. ,Dimpotrivă. . I

' . Caprediciltor 'al credinţei in inviel'e,tocmai aci trebu~ să ştie să conducă ateI).-
ţia lascllltătorilor,de la Cele vremelnice; :,la cele' veşnice. Desigur îi va sensibiliza pe
ţTedindoşi, pltngînd1şi el cucei ce p~ing\'DaI: nu se Va opri aici. Nu întotdeauna pre-
tli:~aCfprovotl.Că lficrimLtre:bnie consider:atl'up.succes.lncazul înmormîntării, predica
ce ,sE:! Va' rezuma, numai la lacrimiJ Va fIiiI). , Dacă preotul nu v~ vorbi de nădejdea
Invierii şi .dacă' nu~J va edifiriapE;,' ascUlţâtorl, tl1 aceastl credinţă,atunci vor. rămine"
Jlqmai,)a (!întristare», ca cei ce «n-aunăde'd(?11 CUm glăs\lieşteApostQltrl in rinduiala
îpIţl9rmîntătii(ITe~aL 4, 1~1. . ' , ' , . , .' '.",.
l;ln\lnţarea citprva. invăt~turi dagmc;\ttceşi morale, impletitt'jarmonţos cu prezen-
,t:ctrea cOTes,punzătoqte.a vfetiicelui T&POSat.' toate. in viz1uneacteştitlădespre. viaţă şi
~o~l't~,a:Vîndqţel inviereâ,.au· ca, rezultat un'uecrol?g. re\lşij:; .
• . 7.·'Vot6da,ţă,. ac~sţă cu;vinta,re' ii.. d~ prilej p~e.otulnişă vorbel'l-s<;ă,pe şeurt, desigur,
de~pr~iinpoita!lţa, Ili,nduielilorşi rugăciunilor pentru cei adormiţi, de~precin$.tirea Sfin~
ţeiCrud, indeosebi, pentru faptul că· .este semnul, care' ·străjuieşte lllormintelecreşti:­
nHorşi d«;lspre îilte. puncte de credinţă ,atacate. deînvătă.tura ~ectafă.
Prezentarea c,îtorva învăţături ortodoxe, poate suplini cu succe~ uzul .aşa,-zIselor
(,iertăciuni)), care au rămas tncă in componenta necrologului, mai ales' in, .A,rţleal şi,
mîl'e;1Jlafară de faptul că provoacă 1acrimi excesive, creează de multe oT,i o atmosferă.
riditolăşi i1'lQompatibilă :tuduhul tradiţiei ortodoxe. Desigur, obiceiul iertăciunilor
fiihd vechi şilmpămîntenit pe (}locuri, nu poate fi uşor desfiinţat. Dar poate ficont.ro-
l.al şi redus la. sţrictulnecesar, mulţumindu-i şi pe ascultători' şi pro{ejindU-i în aCelaşi
tinip. şi pe creştinii mai puţin familiarizati cu acest obicei 29.
Ierurgii la iell,uite nevoi sufleteşti ruei enoriaşilor.
Dintre ,cele mai frecvente" amintim rug&~iuni1e ce se f.acîn caz ţle «jurămînţ sau
I>l~stem» $i cele cuprinse in «Acatiste şi: paraclise». . .
De prima categorie se leagă uşuri~ţa princareu,nii creştini din dorinţa. necon-
trolată de a fi crezl).ţi intr-,0. afirmaţie aU'llmită, se jură şi chiar s~blestemă 1aîuttm-
plare; ,','"
:'
p'e orice,
,"
ignorfnd porunca,expresă
",' , 1 · ; "
a Mintuitorului
"'. ' :'
:\ «să. nu vă jurati de loc.nici
. ' ... ' ' ,
pe cer; pentrucă este Tronul lui Dumne:zeu, nici pe' pămîht, pentru că este aşternut
'picioarelor Lui... 'Ci ce este. da, ,da şi ce este nu. nu,. ce este· mai mult decit acestea,
de lac'el rău este» (Matei '5, 34~1}.
" Biserica a rinduHtns'~, rug~ciuni dededegare,prile~ tu care preot1ll va. îndemna
pe cei în cauză la rel'lpectareaporun;cii Mintuitorului, spr.e a nU repeţa in <v'iitorcă,­
derea aceasta şi, tot~dată,' ti ,va povăţu~ să' rostească vorbe deJI!.ne de calitatea de
ci-~şt1ni«drese» cu sărea l'uneichibzuinte~ ' " . ' .' ..
ACiltistele şi P~~iI,clisel~stnt Îlilfli1rgii la car~ credincioşii participă cu mUltă evla-
vie. Se săvîrşesc' de . obieei. miercuri .' şi,vin~ri . seara, legate de slujba vecern~ei, dnd
preqtul citeşte şi pomelniceledate de credincioşi.
Le(1at de acestepomelnice $1.de fapţul ,~ii; uneori, credincioşii - din neşti.inţă -'-
scriu , anumite dorinţi ciudate şi nepotri'V'ite câracterului de" rugăciune 30, preotUl va· tre-
',,' ,",' ,,, , ,
- - - , - - '_ _ o " , . !

29,. De pildă,. in loc de. cuv-inte patetice de. «(rămas bun», preotul poate vorbi de
r~latiile fi~eşti, :pozitive ce trebuie s~ eXiste intre părinţi şi copii, fratii intre ei,intre
:Soţ şi soţie, intre vecini,. saU' siro.pliconcet~ţeni etc.
31). Vezi şi Magistr. Protos Gr .. Băbuş, op. cit~, ·P·, Q41.
 122 Drd. CONSTANTIN EUGEN JURCĂ

bUl să facă lumină şi în această privintă, povătuind ce anume şi cum trebuie cerut de
la Dumnezeu, recomandîndu-Ie cu precădere cereri folositoare mîntuirii sufletului. fie
După oficierea propriu-zisă, preotul are datoria să rostească un cuvînt, care plt
poate să aibă un pronunţat caracter misionar. Dacă săvîrşeşte în fiecare săptămînă
aceste slujbe, va putea programa un ciclu de teme conform cu îndrumările Sfîntului
fac
Sinod, prin care să se dea creştinilor măcar un minimum de cunoştinte necesare contra-
carării prozelitismului sectar. Poate, într-un cuvînt, să-i Întărească şi să-i lumineze pe
credincioşi În credinta ortodoxă şi în acelaşi timp poate să le reamintească de datorîile co'
ce le revin ca români adevărati întru păstrarea unităţii fiintiale a neamului nostru. rol
aSl
b) Ierurgii privitoare la lucrurile din natură vo
Precum omul - după venirea Mîntuitorului - are putinţa de a fi scos de sub be
stăpînirea diavolului, prin Sfintele Taine şi prin ierurgiile ce se leagă de acestea, tot va
aşa şi lucrurile din natură, prin sfinţire, se eliberează de lucrările diabolice şi pot fi
folosite în slujba lui Dumnezeu. Intre om şi natură ,a existat de la început o pro- ne
nunţată solidarita<1e şi o adevărată simbioză. Prin căderea lui Adam, toată făptura a
ge
fost supusă «deşertăciunii» şi «strkăciunii» (Rom. 8, 20-21). Odată cu omul a'căzut
să
şi natura sub blestem, trecînd, împreună cu acesta, sub stăpînirea diavolului; care
este numit, de atunci încoace, «stăpînitorul acestei lumb, (Ioan 12, 31; 14, 30; 16, 11 ;
Efes. 2, 2; 6, 12)31.
Dar Mîntuitorul, sfintind El însuşi firea omenească în care s-a întrupat şi pe care
a purtat-o, a lăsat şi Sfinţilor Apostoli puterea de a sfinti natura, de a o sustrage de ci
sub înrîurirea şi puterea celui rău şi de a o readuce în împărăţia harului divin, pentru ,a J
a sluji spne slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor, după cuvîntul Sfîntului Apostol
Pavel, «toată făptura lui Dumnezeu este bună, dacă se ia cu mulţumire, căci se sfinţeşte
ru
prin cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune» (1 Tim. 4, 45).
m!
Dintre acestea' vom pomeni cîteva care oferă mai des prilej preotului de a veni
tu
în contact cu păstoritii şi de a face cunoscută învăţătura creştină, arătînd strinsa
cI1
legătură ce există între natură şi Creatorul ei.
fî~
SFINŢIREA APEI CELEI MICI (aghiazma) este cea mai răspîndită şi cel mai HI
mult săvîrşită la noi. De aceea, odată cu oficierea ei, preotul are un bun prilej de a tU!
cunoaşte îndeapropae pe enoriaşi, la ei acasă, unde se săvîrşeşte la cerere. 'Dialogul
ce se poate înfiripa după săvîrşirea slujbei, poate fi de un real folos sufletesc pentru
păstoriţi.
tu

Va putea răspunde anumitor întrebări şi ne lămuriri legate de problemele de cre-

10
dinţă. Ţinînd seama de gradul de înţelegere şi de pregătire intelectuală a enoriaşilor
JU'
săi, preotul va căuta să se facă de folos cu propriile cunoştinţe teologice şi să reco-
tiI
mande cărţi şi reviste potrivite cu nivelul lor intelectual şi cu interesul lor. m,
Preotul va fi apostolul vietii familiale. Va sfătui şi va învăta respectul reciproc, pr
le va aminti de datoriile unora faţă, de alţii şi faţă de Biserică şi societate. 15g
Un alt lucru «de importanţă covîrşitoare pentru viaţa de familie, pe care preotul
trebuie să-I aibă în vedere cînd cercetează pe enoriaşii săi este de a-i învăţa să se
roage împreună în casă» 32.
tn familia în care există o patimă oarecare prin care se poate pierde demnitatea
de creştin, preotul va interveni, combătînd-o cu grijă şi tact, arătîndu-Ie celor în CI
cauză, starea nefirească în care se află şi consecinţele grave la care se supun.
p.
31. Arhim. Cleopa Ilie, Despre credinţa ortodoxă, Bucureşti, 1981, p. 171.
32. Magistr.Protos. Gr. Băbuş, op. cit., p. 545.
 Pentru ca succesul pastoral să-i fie deplin, preotul însuşi şi familia lui trebuie să
fie enoriaşilor model. Sfatul luLsă nu fie numai cu vorba ci, mai ales, cu fapta şi exem-
plul personal.
ALTE IERURGII LEGATE DE SFiNŢIREA LUCRURILOR. Amintim slujbele ce se
faC eu următoarele prilejuri:
_ La Sfinţirea Bisericii, cind s(' adună un mare număr de credincioşi, iar epis-
copul local are prilejul de a-i Înşufleţj şi întări in credinta ortodoxă. Dacă în pa-
rohia respectivă sau în împrejurimi există sectari, "va accentua şi lJlai mult
asupra legăturii duhovniceşti ce trebuie să exist(:~ între Bisorică şi credincioşi. Se va
vorbi de datoriile ce le revin în calitate lţe fii a.i Biserkii, că ei trebuie să o împodo-
bească, să o îngrijească mai mult decit îşi îngrijesc propriiIe lor case, dar mai ales
va arăta că adevărata podoabă a Bisericii este cit mai deasd ei c:ercetdfe» 33.
_ La sfinţirea unei case noi, preotul'rosteşte rugăciunea prin care cere lui Dum-
nez€u să coboare asupra casei «Duhul cel sfînt al păcii, al dragostei, al bunei înţele­
geri, al credinţei, al iubirii şi înţelepciunii», sfătuind pe credincioşi ca aceste daruri
să l'e pună şi la temelia sufletelor lor:

cl APĂRAREA ŞI PROPOVĂDUIREA DREPTEI

CREDINŢE PRIN IERURGII
Se obiectează, neîntemeiat, că ierurgiile n-au fost practicate în Biserica veche,
ci ar fi «creaţii sau născociri mai noi ale Bisericii, sub presiunea mentalităţii magice
a poporului simplu» 34.
Adevărul este că ele sînt tot atît de vechi cît şi Biserica creştină 35. Unele ie-
rurgii îşi au originea chiar şi în Legea Veche, de exemplu slujba pentru curăţirea fe-
meii ·la 40 de zile după ce naşte (Levitic 12); de asemenea, legat de înmormîntare, ac-
tul spălării trupului celui adormit şi înfăşurarea lui în giulgiu sînt elemente din Ve-
chiul Testament, căci şi acolo, cel decedat era spălat, uns cu aromate şi înfăşurat cu
fişii de pînză peste tot corpul cum ştim că s-a proced,at şi ·cu trupul Mîntuitorului Iisus
Hristos, «probabil în 'aceste Uşii de pînză îşi are originea giulgiul pentru morţi în cul-
tul creştin» 3E.
De altfel, împrumutul din Vechiul Testament nu a alterat cu nimic fondul spiri-
tual creştin al cultului, căci el priveşte mai mult partea formală 37.
Alte ierurgii îşi au izvorul în practica Mîntuitorului însuşi (tămăduirea bolnavi-
lor, izgonirea duhurilor necurate, felurite binecuvîntări); În sfîrşit, dE'SPH! cele mai
multe din ele ne vorbesc Sfintii Parinti şi scriitorii bisericeşti, ca : Sfî.ntul Iustin Mar-
tirul, Tertulian, Sfîntul Vaslle cel Mare :,$ ş.a, Iar unele d€, sfinţire a ele-
mentelor, le întîlnim în cuvinte a~emănătoare În Sfintilor Apostoli,
precum şi într-o veche carte de $lujbă 13Vhologlliul Episcopului Serapion de '[muis din
Egipt (sec. IV) 39.

33. Ibidem, p. 546. ,

34. Pr. Prof. E. Brallişte, up. cit, p. 400,
35. Ibidem.
36. Magistr. Chiţu I. VioH'l. Raportul dintre eulWl 'Vechiului Testament şi cultul
creştin, în «Studii teologice», nr. 5·~6, 1961, p. 311.
37. Pr. Prof. Petre Vintilescu, Cultul şi ereziile, teză de doctorat, Piteşti, 1926,
p.20.
38. La Pr. Prof. Ene Branişte, op. cit., p.440, notele 6, 7, şi 8.
39. Ibidem, nota 10.
124 Drd. CONSTANTIN EUGEN JURCA

Desigur că
Sfînta Tradiţie a păstrat şi acele ierurgii dezvoltate pe parcurs de Bi-
serică' datorită feluritelor nevoi ale credincioşilor.
Se obiectează faptul că ierurgiile nu sînt pomenite expres în Sfînta Scriptură,
«fiind inovaţii)} fără temei 40.
Dar, am văzut deja că unele ierurgii îşi au izvorul atît în Vechiul cît şi Noul în
Testament, în chiar cuvintele sau faptele Mîntuitorului sau ale Apostolilor. Dar ele
s-au dezvoltat îndeosebi în Sfînta Tradiţie şi paralel cu dezvoltarea ulterioară a cul-
tului Bisericii. Ierurgiile întăresc şi fac prezentă, şi prin lucrarea lor, Sfînta TradItie În
viaţa credincioşilor 41.
Se obiectează iarăşi că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este
de lepădat dacă se ia cu multumire. Căci se sfinţeşte prin cuvîntul lui Dumnezeu» şi
prin rugăciune ... (1 Tim. 4, 4-5).
Dar de aici chiar, reiese că orice făptură «se sfinţeşte», deci nu este sfinţită ab
initio. Că se sfinţeşte «prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune», deci e nece-
sară o rugăciune, o rînduială, care implică în sine şi persoane liturgice, deci pe
preoţi 42.
..
Săvîrşind
ierurgiile, preotul poate folosi aceste mijloace frecvente de pastoratie
pentru influenţarea pozitivă a credincioşilor întru cinstirea acelor valori ale credin-
ţei pe care sectarii, aproape"de toate nuanţele, le reşping:

- Cultul Maicii Domnului şi al sfinţilor este mereu actualizat în conştiinţa Of-

todoxă prin săvîrşirea ierurgiilor numite Acatiste şi .Paraclise.
- Cultul sfintelor icoane, prin rînduielile de sfinţire a icoanelor, din Molitfelnic.
- Cultul Sfintei Cruci prin întrebuinţarea cinstjtului obiect la toate ierurgiile şi
pLin închinăciunile din timpul săvirşirii sfintelor slujbe şi a rugăciunilor de tot felul.
- Cultul morţilor,
prin toate ierurgiile destinate celor răposaţi.
Alături de continutul liturgic, ierurgiile sînt presărate şi de adevăruri fundamen-
tale de credinţă, «fiind un mijloc puternic de valorificare şi de trăire a dogmelor în
viata credincioşilor ortodocşi. Prin ele, se revarsă asupra credincioşilor noi puteri mai
ales de înnoire duhovnicească, de luptă împotriva păcatului şi de propăşire în vir-
tute» 43.

IERURGIILE IN VREMEA DE AZI

Mai mult ca oricind, astăzi se simte nevoia unei tot mai mari apropieri între
preot şi credincioşi, pentru că, odată cu diversificarea trebuinţelor materiale, au cres-
cut şi s-au diversificat şi nevoile sufleteşti. Dacă viaţa materială se află sub amenin-
ţarea norilor negri ai iernii nucleare, nu e mai puţin adevărat că şi viaţa sufletească
este ameninţată de iarna întunericului etern, din care se cere salvată în primul rînd
prin misiunea păstorilor de suflete.
Ierurgiile pot crea punţi fericite de legătură între sufletul preotului şi al păstori­
ţilor, pentru ca împreună să străbată calea vieţii creştineşti autentice. «Orice clasi-
ficare sau orice înţeles s-ar da noţiunii de <<.ierurgie», experienţa arată că elementul ei
principal este acela de experienţă individuală, de spontaneitate religioasă, ..

40. Vezi Pr. Prof. Petru Deheleanu, Sectologia, Arad, 1940, p. 432.
41. Ibidem, p. 431.
42. Arhim. Cleopa Ilie, op. cit .• p. 172.
43. Arhim. Drd. Dometie Manolache, Dogmele şi valorificarea lor în viata cre-
dincioşilor ortodocşi, în "Studii teologice», nr. 3-4, 1975, p. 240.
 T AlNA MARTURISIRII 125

In ceasuri de paştoFaţie prin ierurgii, rugăciunea sfinţeşte şi învaţă totodată;

viaţa credinciosului realizează atunci un contact direct şi viu cu cuvîntul Evangheliei
sau cu cuvintele celui care o tălmăceşte. Sfaturile scurte, ocazionale desprinse din.
Cartea Cărţilor şi din înţelepciunea de fiecare zi, pe care creştinul le primeşte cu
blînde te şi încredere, echivalează cu acea evangheliza re cu timp şi fără timp (II Tim.
4, 2), la care îndemna apostolul odinioară" 44.
Prin efectul lor, ierurgiile pot apropia mai mult pe credincioşi de Sfînta Biserică,
cu deosebire atunci cînd preotul le va săvîrşi cu toată dăruirea şi responsabilitatea:
ţinută demnă, pronunţare coreotă, fără (JHlbă, a rugăciunilor, trăire personală a ceea ce
săvîrşeşte şi modelul vieţii proprii.
La acestea, după ceremonia propriu-zisă, va adăuga un cuvînt bun, un sfat po-
trivit, recomandarea unei cărţi ş.a.
Totodată, acolo unde este cazul, preotul va folosi ierurgiile şi ca prilej de a-i in-
tări pe credincioşi în credinţa ortodoxă, edificîndu-i în chestiunile atacate de prozeli-
tismul sectar.
Dar, mai presus de toate, prin ierurgii, preotul va sfinţi - cU puterea lui Hristos
_ viaţa credincioşilor în diversele ei ipostaze, precum şi natura care e pentru noi
«o ofrandă divină, un sacramenb> ~5, căci, apa, vinul, grîul, pîinea, untdelemnul ş.a.
sint elemente nelipsite din cultul divin ortodox. Astăzi, mai mult ca oricînd, din pri-
cina înmultirii factorilor poluanţi - în natură şi în viaţa oamenilor -- preotul trebuie
să fie conştient de datoria lui de a sluji păzirii şi sfinţirii creaţiei, în puritatea origi-
nară şi în vocaţia ei transfiguratoare spre «un cer nou şi un pămînt nou» (Apocalipsă
21, 1) 46.

44. Pr. Gh. Drăgulin, Propovăduirea cuvîntului, rev. cit., p. 248.

45. Pr. Prof. Constantin Galeriu, Preoţia, Taină şi slujire în viata Bisericii, în «Or-
todoxia», nr. 4/1982, p. 549.
46. Ibidem.

• ••
 D IN CR O N IC A
INS TI rUTE lO R TE OLOGI CE

AL XVII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE BIZANTINOLOGIE

-'- Washington D.e. 3-8 august 1986 -'

Este pentru prima oară cînd un congres de bizantinologie are loc înafara Euro~
pei şi anume .În capitala Statelor Unite ale Americii. Alegerea Washington-uluicaloc
pentru acest congres se justifică prin aceea că aici se află centrul cel mai important de
',tudii bizantine din afara Europei şi anume la Dumbarton' Oaks, cu una dintre cele
mai bune biblioteci, dacă nu cea mai bună din lume. De altfel, Congresul şi-a ţinut o
parte din lucrări la Dumbarton Oaks, cealaltă la Georgetown University. Un alt mo-.
tiv care a determinat alegerea. Statelor Unite ale Ameridica/loc pentru Congres este
numărul mare de specialişti, .care lucrează la diverse universităţi între care Harvard
University deţine locul de frunte. Au participat cca 600 de specialişti, dintre care cei
mai mulţi din SUA şi Canada. Coştul ridicat al călătoriei' şi al şederii la Wasllington a
impiedicat pe mulţi bizanfinologi din Europa să par;ticipe la Congres. Din ţările so-
cialiste au participat delegaţii din URSS, Bulgariei; Iugoslavia, din RDG, Polonia,Ce~
hoslovacia şi Ungaria .. Din România semnatarul acestor rînduri a prezentat comunica-
rea intitulată Ierarhia .eclesiastică pe teritoriul României. Creş/ereaşi structura ei pînă
în secolul al VII-lea, şi a reprezentat Sodetq.teade studii bizantine din România, în
calitatea sa de vicepreşedinte al acestei Societăţi.
Programul de lucru al Congresului s-a desfăşurat în şedinţe plenare, în cursul di-
mineţilor, în care au fost prezentate rapoartele generale, şi în şedinţe pe secţii, după
amiezele, cu comunicări pe teme limitq.te.
In şedinţele plenare au fost dezbătute 5 teme principale în 37 de rapoarte. La
prima temă: Creştinarea imperiului au fost abordate probleme ca 'acestea: Semnifi-.
caţ/aanului 312 d Hr .. Dificultatea de creştinare a imperiului prezentată de Ramsay
Mc Mullen; Continuarea' păgînismului În statul lui Iustinian, de Johannes Irmscherj
Nou şi vechi în liter.atula creştină, de Averil Cameron; Sinoadele ecumenice ca indicii
pentru ierarhia eclesiastică, de Vittorio Peri; Creştinareaartei antice tîrzii, de Josef
Engemanl1.
Tema a doua a fost intitulată: Transformarea vietii urbane în Bizanţul timpuriu.
In cadrul ei au fost prezentate rapoarte privind dezvoltarea oraşelor ca atare (Cyril
Mango: Dezvoltarea Constantinopolului ca centru. urban), transformarea vieţii urbane
(James Russel: Contribuţia şi UmileJe datelor arheologice), caracterul. urban al Impe-
riului bizantin timpuriu (Johannes Koder: Cîteva. reflecţii asupra unei aşezări. Legă­
tUla geografică cu tema), viaţa d.e toate zilele În perioada bizantină timpurie (Andre
Guillou: Eusebia = pietatea. O reflexie lexicografică), tranziţia d.e la dreptul roman
la cel bizantin (comunicare cu acest titlu ţinută În greceşte de Spyros Troianos).
Tema a treia a dezbătut separat aspecte ale raporturilor dintre Bizanţ, arabi ŞÎ
slavi. In ce priveşte raporturile bizantin o-arabe au fost prezentate referate despre for.
tificaţiile din. timpul lui Iustinian pe limesul oriental (Fernando de Maffei .:Forlilica-
ţiile lui Iustinian pe Iim esul. oTientaJ:monumenteşi izvoare), viziunea arabă despre
 DIN CRONICA lNSTITUTEIDR TEOLOGICE 127

Bizant (Ahmad M. H. Shboul: VIziunea arabă despre Bizanţ: în mediul oficial, în me-
diul cult şi în cel popular), precum şi imaginea brizantină despre arabi în literatură
(Elizabeth M. Jeffreys); de asemenea, un raport a abordat problemil, dacă frontiera
bizantino-arabă reprezenta o barieră sau un pod (Walter Emil Kaegi JL), iar un altul
s-a ocupat de soarta bisericii melkite dE' la cucerirea arabă pînă la începerea cruciade-
lor (Hugh Kennedy).
Partea a doua a temei a treia, BIzantul şI slavii, a fost tratată şi ea în mai multe
rapoarte: Slavii în Imperiul bizantin~ (Maria Nystazopoulou-Pelekidou), imaginea re-
ciprocă pe care o aveau despre ei bizantinii şi slavii (raport prezentat în limba rusă
de Gennadii G. Litavrin), receptarea ctllturii bizantine de către slavi (Simon Froank-
lin), relaţiile culturale intre Constantinopol şi Kiev înainte de secolul al XIII-lea (Zi-
naida V. Udalcova), dependenţă şi independenţă în raporturile culturale dintre Preslav
şi Constantinopol (două mici rapoarte prezentate de Dimiter Angelov şi Ivan Bozilov),
precum şi probleme de arhitectură în ţările slave, cu izvoarele ei bizantine (Vojislav
Korac), arhitectura creştină la slavii din Macedonia Începînd cu jumătatea secolului
al IX-lea pînă la sfîrşitul secolului al XII-lea (Petar Miljkovic-Pepek).
Tema a IV -a intitulată Tradiţie şi inovaţie în secolele IX şi X a început a fi tra-
tată printr-un scurt raport al lui Herbert Hunger despre «reconstrucţie şi concepţia
despre trecut în literatură" şi a continuat cu altele din care cităm; rnfăţişarea sfîntu-
lui în hagiografia bizantină din ,secolele lX-X (Wolfgang Lackner), noi forme ale
hagiografiei: ~!oii şi sfinţii' (Lennart Ryd6n), probleme ale dezvoltării sociale în seco-
lele VIII-X (Friedhelm Winkelmann şi HeJga Kopstein) şi altele.
Ultima temă, a V-a, a fost intitulată Lumea mcditerancană în secolul al XIII-
lea». Trei rapoarte au fost mai cuprinzătoare şi importante: Bojidar Ferjancic a tratat
despre statele şi raporturile internaţionale, Davis Jacoby, despre orientările economice,
iar John Meyendorff despre teologie in orient şi occident. Alte trei rapoarte au avut
subiecte de artă din aceeaşi perioadă şi au fost prezentate de Valentino Pace, N.B.
Drandakis şi Alexander Alexidze.
Deşi tematica expusă mai sus este interesantă, ea n-a atins decît anumite aspecte

şi nu totdeauna pe cele mai importante. De asemenea, cu unele excepţii, raportorii

n-au fost totdeauna bine aleşi, iar lipsa unor specialişti consacraţi din Europa s-a făcut
simţită. Discuţiile pe marginea rapoartelor n-au fost nici ele destul de consistente.

Mai interesante şi mai vii au fost şedinţele în care s-au prezeJiltat comunicări
scurte. Deşi în număr record (circa 350) ele au fost bine repartizate în 75 de secţii după
similitudinea tematică şi fiecare din ele a întrunit un număr suficient de ascultători,
dar şi de luări de cuvînt. Iată cîteva exemple de secţii şi colocvii în care au fost gru-
pate comunicările; Text şi imagine în manuscrisele bizantine (colocviu), sigilografia
bizantină (colocviu,decoraţia bisericilor: program şi patrona), simbolism şL liturghie:

dezvoltarea planului bisericii timpurii, relieful sculphwal, istoria Bisericii, cum s-a
dezvoltat gîndirea teologică, continuitatea tradiţiei vechi, cultura bizantină printre sla-
vii de sud şi români, creştinarea artei în antichitatea tîrzie, Bizanţul şi Armenia, Bizan-
tul şi Nordul, mentinerea stăpînirii bizantine în spaţiul mediteranean, bibliografia
bizantină, ilustrarea manuscriselor, hagiografia şi cultura populară, monahismul creştin
timpuriu, muzica bizantină, instrumenta studiorum, Muntele Athos, pictura post-
biz'antină, Bizanţul şi Italia: arta şi arhitectura, ]3izanţul şi evreii, probleme militare,
arta capadociană, Marea Neagră, etc.
128 DiN CRONICA INSTITUTELOR TEOLOGICE

Congresiştii au avut posibilitatea să vadă şi două expoziţii de artă bizantină, mai

cu seamă de argintărie din secolele V-VII, una la Dumbarton Oaks din Washington
D.C. şi alta la Baltimore la The Walters Art Gallery. În ambele locuri au fost expuse
vase şi obiecte de cult din argint şi aur de o deosebită valoare artistică descoperite în
diverse părţi ale Imperiului bizantin, dar mai cu seamă în Asia Mică şi Syria. Desco-
peririle din Asia Mică sînt de dată relativ recentă şi ele nu au fost decît în parte
publicate. Mă refer la tezaurul Bisericii «Noul Sion» (Neet 2:tOO'l) dintr-un sat din sud-
vestul Asiei Mici, constînd din platouri mari din aur şi argint, potire, cupe, linguriţe,
casete, policandre şi chiar colonete din argint de la cibarium-ul de deasupra sfintei
mese, toate intrate relativ de curînd în colecţiile de la Dumbarton Oaks. l1n expoziţia de la
Baltimore au fost expuse mai cu seamă obiecte din tezaurul unor biserici din Siria şi
Liban; unele vase de argint au fost împrumutate din alte muzee sau colectii particu-
lare şi expuse la The Walters Art Gallery cu prilejul Congresului. Valoarea expona-
telor constă nu numai în arta cu care au fost realizate, în materialul din care sînt făc
cute, în reprezentările figurative de pe ele, ci "şi în inscripţiile, care ne dau indicaţii
asupra donatorilor, meşterilor, timpului cînd au fost realizate şi chiar asupra destina-
ţiei lor. Un corpus al argintăriei de la Dumbarton Oaks şi din alte părţi este în curs
de pregătire, iar un volum despre argintăria de la The Walters Art Gallery a şi apă­
rut.
Congresul de la Washington a reprezentat şi prilejul alegerii unor noi organe de
conducere ale Asociaţiei internaţionale de studii bizantine. După retragerile din funcţia
de preşedinte activ a profesorului Herbert Hunger şi din cea de secretar general a lui
M: Chatzdakis, comunicate la Congres, au fost aleşi în locul lor Ihor Sevcenko, prof.
la Harvard University, şi, respectiv, Ioannes Karayannopoulos, profesor la Universita-
tea din Thessalonic. Au mai fost aleşi ca vicepreşedinţi: D-na Margaret Fraser, preşe­
dinte al Comitetului de organizare a Congresului de la Washington şi preşedinte al
Comitetului naţional american de studii bizantine, Cyril Mango, profesor la Oxford,
Johannes Irmscher, profesor în Berlinul răsăritean, precum şi semnatarul acestor rîn-
duri. D-na HelEme Ahrweiler, profesoară la Sorbona, care a concurat cu Ihor Sevcenko
la funcţia de preşedinte activ, a pierdut în faţa acestuia, la vot secret, şi a fost aleasă
preşedinte de onoare.

Următorul congres internaţional de bizantinologie va avea loc la Moscova în

anul 1991 (Prai. EMILlAN POPESCU).

1. Comitetul american de organizare a Congresului nu s-a 'angajat, cum a fost

pma acum tradiţia, să publice comunicările prezent,ate (probabil din Lipsă de bani (? !).
El s-a mulţumit doar să ofere participantilor cele două volume apărute, unul cu ra-
poartele generale, celălalt cu rezumatele comunic ărilor, publicate sub titlul: The
17 th International Byzantine Congress. Major Papers. Dumbarton Oaks/Georgetown
University, Washington D.C., August 3-8, 1986, Aristide D. Caratzas Publishers, New
Rochelle, New York, 737 P.; 2. Abstracts oi Short Papers, 397 p .

....