CHTJ8IK

d®
scwTomis

vieTiKe
tonici w
făwiw
«BITURS 3P NtCWHie
 Precuvântare

Mulţumin d lui Dumnezeu pentru sporirea lucrării duhovniceşti

şi cărturăreşti filocalice din eparhia noastră prin strădania Preacuviosului
Părinte Protosinghel Agapie Corbu și îndatoritor cu binecuvântarea
începerii acesteia) am socotit potrivit) ca urmare a cererii obștii sale
mănăstirești de la Almaș, statornicită aici după rânduiaia Sfanțului
Munte, cu deplină ascultare fată de Patriarhia Română, sub conducerea
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sub ocrorirea Maia, Domnului ş,

a Sfinților lerarm iNicoiac cu ivinv.v. Lichiei r . --------------o ------, r ------

din vremea Părinților Bisericii, celălalt din aceea pe care o petrecem, să dau
mărturie despre purtarea de grijă a eparhiei Aradului prin înscrisul acesta caca
îndemn la luare-aminte din partea cititorului râvnitor spre lucrare sfintă.
Aceasta mai ales că mulți monahi și oameni vrednici de pilduire
au așteptat mereu cuvinte de folos din partea celor mult îndrituiți sau cu
multe răspunderi pentru sufletele credincioșilor. U cele de până acum,
iată și acest volum, ce caută să înfățișeze pe unul dintre cunoscuții scriitori
ai primului mileniu creștin, cu frământările vremii sale, spre înțelegerea
celor de apoi. Aceasta tocmai la împlinirea a șaptesprezece veacuri de la
- •• \/fonri ii rarului lisus Hristos în lumea noas-
proclamarea libertății religiei ------- ----- - - -------------- .
tră de către necredincioșii împărați Constantin ți Elena. In acest con
text titlul este grăitor: Chirii de Schitopolis. Viețile pustnicilor Palatinei.
Aghiografia sau scrierile despre sfinți, cu viața șt învățătura lot
nu Cară îndemnul de a le urma exemplul, are o importanță deosebiți

-VII'
 PRECUVÂNTARE

p e n t r u trăirea creștină, c u m oricine își poate da seama. Cel asupra

căruia stăruie cartea tocmai acest l u c r u l-a u r m ă r i t p r i n întreaga-i
osteneală. Textul bilingv, adică o r i g i n a l u l și traducerea românească,
aceasta datorată e d i t o r u l u i prezentei lucrări, care este totodată și autorul
Studiului introductiv, atestă și caracterul științific și de cultură națională,
am sublinia acela totodată de adevărată Filocalie.
O atenționare n u ar fi de prisos, și a n u m e că o viață aleasă n u o să nu o
înțelegem d e p l i n n u m a i i n desfășurarea ei duhovnicească, c i și în cadrul Sigle și abrevieri
celei obștești. O r cele scrise au și pecetea v r e m i i i n care se confruntau
școli și curente teologice c u reprezentanți influenți și c u aderenți
puternici. Pentru cei cunoscători e de ajuns să m e n ț i o n ă m origenismul,
c u toate provocările l u i , spre a întrevedea inconvenientele, atât pentru
istoria bisericească, cât și p e n t r u cea universală. A u t o r u l insă a știut cu Abrevierea scrierilor lui Chirii:
spirit de responsabilitate să navigheze spre a ajunge la l i m a n , fără să
șteargă d i n conștiință încercările călătoriei. Așa c u m editorul lămurește,
VE Viața Sfântului Eftimie
autorul vizat este cel m a i vrednic de crezare în raport c u cei d i n aceeași PS Viața Sfântului Sava
tagmă p r i n obiectivitatea tratării și p r i n simplitatea narării, împreună VI Viața Sfântului loan Isihastul
antrenând pe c i t i t o r u l sincer l a o adâncire teoretică și practică, având
VCy Viața Sfântului Chiriac
ajutorul t u t u r o r facultăților sufletești (cf. F. Cayre, Patrologie et histoire de VTd Viața Sfântului Teodosie
la theologie, ed. a I l - a , voi. I I , Paris, 1933, p . 110; J Quasten, Initiation VTg Viața Sfântului Teognie
aux Peres de /’ Eglise, trad. ] . Laporte, Paris, 1963, voi. I I I , p. 684).
VAv Viața Sfântului Avraamie
Astăzi c u l t u l sfinților primește u n spor de venerare p r i n însăși
trebuința credincioșilor de a avea m i j l o c i t o r i d i n r â n d u l lor, de vreme
Pentru scrierile l u i Chirii, referințele notate în marginea din
ce Dumnezeu însuși S-a făcut o m , ca u n u l d i n t r e ei. Trecerea vremii,
stânga a textului grecesc sunt cele folosite pentru citarea lui în roate
ca o adeverire a acestei m i j l o c i r i , face m a i strălucitoare aureola aleșilor.
lucrările de specialitate și t r i m i t la ediția critică a l u i E. Schwartz,
Aceasta vreau să o facă și paginile de față, pe care le socotim potrivite
Leipzig, 1939, în felul următor:
și celor înaintați, și celor începători, î n t r - u n spațiu larg de cunoaștere.
Fie peste toate binecuvântare de la D u m n e z e u !

Arad, Chirii 7 7 , 10 înseamnă p. 7 7 din ediția Schwartz, rândul 10.

la Praznicul Schimbării la Față a Domnului, VIS c. 44, 1 34, 8 trimite la capitolul 44 din Viata Sfântului Sava,
Anul mântuirii 20 13 p. 134 și rândul 8 d i n ediția critică, cote regăsite
în ediția de față pe pagina din stânga, î n marginea
t TIMOTEI textului grec.
Arhiepiscopul Aradului VjEc.15 înseamnă capitolul 15 din Viața Sfântului Efthnie

-ix-
 SIGLE Șl ABREVIERI

Sigle:
STUDIU INTRODUCTIV
AB Analecta Bollandiana
ACO Acta Conciliorum Oecumenicorum
CCL Corpus Christianorum Latinorum
CPL Corpus Patrum Latinorum 1. Devenirea unui autor și destinul
DS Dictionnaire de Spiri tual i te
DTC Dictionnaire de Fhcologie Catholique unei opere
EO Echo d’ Orient
FR Filocalia Românească
HE Evagrie Scolasticul, Historia Ecclesiastica Puține sunt scrierile de demult, mai ales printre Viețile de Sfinți,
PG Patrologiae Cursus Completus, Series Graeca care ne fac asupra monahismului o imagine atât de vie, detaliată și
PL Patrologiae Cursus Completus, Series Latina plină de precizie istorică, dogmatică și filocalică precum Viețile lăsate
PSB Părinți și Scriitori Bisericești de Chirii de Schitopolis. Autorul lor, aproape necunoscut la noi, se
ROC Revue de I’Orient Chrctien bucură de cele mai elogioase aprecieri din partea savanților, istorici și
SC Sources Chretiennes patrologi, în a căror lume restrânsă i-a fost dat să fie citit, citat și cu
noscut, până când, relativ recent, câteva traduceri în limbi moderne'
l-au făcut accesibil și cititorului nespecialist. Este acum rândul limbii
române să dețină traducerea tuturor scrierilor lui Chirii, realizată după
ediția critică, după ce fragmentar și deficitar ele au fost traduse în vea
curile XVIII-XIX în Viețile Sfinților, vehiculate disparat și, de obicei,
1
Traduceri în limbi moderne: In franceză: A. J. Festugiere, „Les moines de Pa-
lestine: Cyrille de Scyrhopolis, Vie de Saint Euthyme“, în: Les moines d'Orient,
voi. III/l , Paris, 1962; „Vie de Saint Sabas", în : Les moines d’Orient, voi. III/2,
Paris, 1962; „Vie de Saints Jean I’Hesychaste, Kyriakos, Theodose, Thcognios,
Abraamios", în: Les moines d’Orient, III/3. Paris, 1963. în neogreacă: Kypiaaos
o SKYeonoAiTHZ, Bioi Ayuov. trad. de AixctTEQivi] lAcokinov, Tesalonic, 1987.
în italiană: Cirillo di Scitopoli, Storie monastiche del deserto di Gerusalemme,
trad. de R. Baldelli e Luciana Mortari, Ed. Scrieri Monastici, Abazzia di Praglia,
1990 (reeditat în 2012). în engleză: Cyril o f Scythopolis, Lives of the Monks
ofPalestine, trad. de R. M. Price, Kalamazoo, Michigan, Cistercian Publications,
1991. în ebraică: Chirii, d e Schitopolis, Viețile monahilor din pustia Iudeii,
trad. de Leah Di Segni, Ed. Yad Izhak Ben Zvi, Ierusalim, 2005.

-X/-
l
 STUDIU INTRODUCTIV
fără menționarea a u t o r u l u i , astfel încât n i m e n i n u a simțit nevoia să-și
p u n ă întrebarea: C i n e a fost C h i r i i de Schitopolis?
Viața lui Chirii și mediul formării sale
7
6
*
Acest C h i r i i , ale cărui servicii la stabilirea coordonatelor unei aghio-
grafii ortodoxe de inaltâ ținută intelectuală si duhovnicească sunt în raport
invers cu măsura cunoașterii și prețuirii sale, a trăit în veacul al Vl-lea în Pa
lestina, fiind contemporan c u șase dintre cei șapte cuvioși despre care a scris.
C e l care avea să devină, p r i n puținele sale scrieri, „una d i n gloriile
m o n a h i s m u l u i palestinian și ale aghiografiei bizantine"- s-a născut pe
la 525 3 la Schitopolis, în familia înstărită și evlavioasă a unuia dintre
colaboratorii episcopului cetății. Coroborarea puținelor i n f o r m a ț i i au
tobiografice răzlețite în scrierile l u i C h i r i i c u datele cunoscute sigur din
alte surse ne permite fixarea câtorva repere cronologice pentru viața sa.
Unele certe, altele deduse o r i presupuse, circumscriu împreună o viață
scurtă, rodnică și cu u n epilog enigmatic.
Faptul că a fost crescut și educat î n Schitopolis spune multe des­
pre formația sa, despre m e d i u l bisericesc î n care a crescut și explică, i n d i­
rect, multiplele influențe resimțite în scrisul său, de vreme ce metropola
aceasta, capitală a provinciei Palestina II, e u n u l dintre cele mai tipice
exemple de „influență a m o n a h i l o r asupra unei societăți orășenești’ 1 și
de confluență a c u l t u r i i laice și teologice, a c o m e r ț u l u i și a credinței.
Dar înainte de a vedea mai îndeaproape scurta viață a l u i C h i r i i , se
cuvine să aruncăm o privire Fugară asupra istoriei Schitopolisului, în care,
2 5
Simeon Vailhe, „Saint Euthyme le Grand, moine de Palestine", ROC 1 1
(1907), p. 298.
3 7
Deoarece C h i r i i nu se îngrijește să menționeze nicăieri anul nașterii sale, cer
cetătorii ezită între 524 și 525, dată presupusă pe baza altor evenimente datate
sigur: i n 531, Sfântul Sava, venit în Schitopolis, îl încredințează pe micul C h i r i i
mitropolitului leodosie pentru a-1 învăța carte, iar când C h i r i i se călugărește,
în 543, se poate presupune că avea 18 ani, vârstă c u rezonanțe aparte în sufletul
său, pentru că tot la 18 ani venise și Sava la Ierusalim, și tot la aceeași vârstă se
călugărise și Awa Chiriac.
John Binns, Ascetics and Ambassadors of Christ. The monasteries of Palestine,
514-631, Oxford, 2002, p. 121.
- XH -
DEVENIREA UNUI AUTOR Șl DESTINUL UNEI OPERE
ca într-un creuzet, s-au topit influențe succesive, culturale, religioase și
monastice, care aveau să alcătuiască, în veacul al Vl-lea, mediul copilăriei
și formării autorului nostru. Dincolo de vechimea milenară a acestei așe
zări, cel mai adânc strat arheologic, al 18-lea, dovedind urme umane încă
din mileniul V î.H.5, și dincolo de atestările sale biblice vechi -testamen­
11
tare , ceea ce merită să reținem pentru discuția noastră este puternica ele-
nizare a cetății, începută în a doua jumătate a sec. II î.H.’. Schitopolisul,
în care a crescut și pe care l-a cunoscut Chirii, era o adevărată metropolă
înfloritoare, unde săpăturile arheologice d i n 1990 au scos la iveală, în
interiorul unui zid fortificat ce închidea 134 de hectare, toate înzestrările
civilizației vremii: băi publice cu apă caldă și rece, rețea de canalizare,
străzi pavate cu piatră, hipodrom, apeducte1*.
Filonul creștin din zonă era susținut cu putere de memoria vie a
Sfântului loan Botezătorul și de un monahism viu. Faptul că autoritățile
s-au străduit „să mențină și să promoveze cultura și predominanța spiritului
grec în mijlocul unei populații mixte"’ a făcut ca cetatea Schitopolisului să
n u fie străină de influențele bogatei culturi grecești, pregătind indirect tere
nul pentru o viziune creștină generoasă și cuprinzătoare. Moaștele Sfanțului
loan Botezătorul, descoperite în zonă, erau adăpostite într-o biserică în
chinată lui, atestată în veacul al Vl-lea10, astfel încât Schitopolisul se afla pe
traseul unora dintre închinătorii veniți, unii de departe, Ia Sfintele Locuri 11.
Pentru corecta și profunda înțelegere a autorului nostru, are im ­
portanță să notăm faptul că monahismul din ținuturile Schitopolisului are
origini egiptene, de vreme ce primii monahi de aici despre care avem i n
formații scrise sunt fugari veniți din Egipt după dezlănțuirea, la anul 400,
J. Binns, Ascetics...,p. 126.
6
las. 17, l l ; J u d . l , 2 7 ș . a .
Primele atestări sub numele elenist de Schitopolis apar la Polibius, Istorii, 5,
70, 4 și în ludith 3, 10.
a
Kenneth G . H o l u m , „The Classical City in the Sixth Century", i n voi. co
lectiv The Cambridge Companion to theAge ofjustinian, editor M . Maas, Cam-­
bridge, 2005, pp. 97; 103-104.
’ J . Binns, Ascetics..., p. 127.
10
Pietre Maraval, Lieuxsaints et pelertnages d’Orient, Ed. du Cerf, Paris, 2011,
p. 286.
11
Chirii amintește de pustnicul loan ce viețuia lângă această biserică ( US c. 62).
- XHI -
 STUDIU INTRODUCTIV
a prigoanei contra m o n a h i l o r de către patriarhul Teofil al Alexandriei,
același s u m b r u personaj care va juca r o l u l principal în depunerea și exi
larea Sfântului l o a n G u r ă de Aur. Printre cei aproape 8 0 de monahi
refugiați î n Schitopoiis se aflau și vestirii pustnici Dioscor și A m m o n i u ,
d o i d i n t r e așa-zișii „Frați L u n g i " , prieteni și protejați ai Sfântului loan
G u r ă de A u r . E i aparțineau m o n a h i l o r cultivați ce viețuiau în Sicctis,
d e n u m i ț i „origeniști" de l a o vreme, continuatori ai liniei duhovnicești
contemplative, așa c u m reiese că a fost trasată dc Sfântul Antonie cel
12
Marc î n epistolele sale recent publicate . C h i a r dacă u n i i dintre acești
m o n a h i egipteni, după c u m ne spune Sozomen 13, vor pleca după u n
an la Constantinopol, cei rămași au făcut ca sămânța monahismului
egiptean n i p t i c și cultivat să încolțească în p ă m â n t u l Schitopolisului, iar
înclinația spre o teologie cultă și deschisă c u l t u r i i să însoțească mereu, ca
o umbră, viața bisericească d i n capitala provinciei Palestina II. Această
ambianță spirituală i-a asigurat l u i C h i r i i o formație teologică și cultura
l ă care răzbate d i n scrierile sale, în ciuda s t i l u l u i său „lipsit de măiestrie
î n care s-a străduit să redacteze Viețile".
După așezarea p r i m i l o r monahi, în jurul anului 400, o etapă i m ­
portantă în evoluția monahismului schitopolitan o reprezintă venirea ca
episcop al cetății, p r i n 466, a l u i Cosma, u n u l dintre p r i m i i ucenici ai lui
Eftimie. D u p ă ce fusese diacon al bisericii învierii, iar m a i apoi stavrofilax,
Cosma a devenit ulterior u n u i d i n horepiscopii patriarhului luvenalie. L u i
i se datorează, în bună măsură, introducerea și susținerea în cetatea Schi
topolisului a tradițiilor monahale d i n pustia Iudeii, lucru care îl va fi atras
aici în anul 5 0 0 pe Sfântul Sava15. Șederea până în anul 507 a marelui
Cuvios în ț i n u t u l Schitopolisului va lăsa u r m e care, pe lângă mănăstirea
întemeiată de ucenicii săi, vor întraripa i n i m i l e localnicilor evlavioși cu
12 Imaginea unui Antonie nu doar incult, ci și analfabet a fost demontată în
mod incontestabil odată cu publicarea Epistolelor sale, însoțite de un amplu
studiu care evidențiază, pe temeiul textelor, filiația teologico-spirituală dintre
Antonie, Macarie Egipteanul, Evagrie și cei care, de la începutul secolului al
V-lea, vor fi numiți „origeniști" (Samuel Rubenson, The Letters of St. Anthony.
Monasttcism and the Making of a Saint, Minneapolis, 1995, p. 190).
13
Sozomen, Istoria bisericească, 8, 13.
14
Chirii 6, 18.
n
VSc. 33.
- XIV -
DEVENIREA UNUI AUTOR ȘI DESTINUL UNEI OPERE
idealurile sfințeniei întruchipate de el. Memoria vie păstrată aici îl va
marca, cu siguranță, și pe micul Chirii, ale cărui aspirații timpurii după
viața călugărească se cuvin legate de persoana Sfântului Sava, al cărui
ucenic avea să fie declarat, în chip profetic, chiar de marele pustnic. î n
următoarele sale vizite, d i n 518 și 531, Sfântul Sava găsește în cetatea și
împrejurimile Schitopolisului o viață monahală bine înrădăcinată, pre
cum și o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului. Toate acestea
arată că „dimensiunea monahală și pustnicească a creștinismului a pene
trat Biserica Schitopolisului și a exercitat o influență asupra populației
locale. Inscripțiile descoperire în cetate și referințele literare înfățișează
portretul unei Biserici care crește și se dezvoltă. A fost întemeiată printre
populația de limbă aramaică, condusă de u n episcopat educat în cultura
elenistă, iar apoi, treptat, a ajuns să fie dominată de latura pustnicească a
creștinismului, răspândită de monahi. “ I b
Educația l u i Chirii, de care va depinde în bună măsură caracte­
r u l scrierilor sale, este datoare, așadar, multiplelor influențe culturale și
monastice amintite, dar și legăturilor personale pe care, de mic, le-a avut
cu oameni importanți. Primul dintre aceștia este, fără îndoială, tatăl său,
loan Scolasticul. Acesta era administratorul casei episcopului și, alături de
mitropolitul Teodosie, a fost însărcinat de Sfântul Sava cu educația micu
țului C h i r i i 17. î n acea vreme, un scolasticos și logiotatos era o persoană care
dobândise u n înalt nivel de educație, situându-se în păturile superioare
ale societății și având deschise perspectivele înaintării în ierarhia civilă sau
bisericească. Așa se face că, pe lângă învățarea „Psaltirii și Apostolului",
Chirii dobândește și cunoștințe teologice, clasice și chiar elemente de re
torică, întrezărite în scrierile sale, deși iscusit disimulare în spatele unei
expresii lingvistice pe care el o vrea cât mai comună.
Pentru înțelegerea spiritului în care s-a formar intelectual și a cres
cut Chirii, și deci pentru sesizarea unor dimensiuni mai adânci ale operei
sale, se mai cuvin câteva mențiuni de maximă importanță: perioada de
școlarizare a lui Chirii coincide cu păstorirea mitropolitului loan de Schi-
topolis (536-553), urmașul lui Teodosie, care l-a preluat, desigur, pe Chirii,
ocupându-se de educația sa, potrivit poruncii Sfântului Sava. O r acest
16
J. Binns, Ascettcs..., p. 147.
17
Chirii 4-14.
- xv-
 S T U D I U INTRODUCTIV
loan n u este altul decât autorul faimoaselor Scholii la tratatele Sfântului
Dionisie Areopagîtul, puse până n u demult pe seama Sfântului Maxim
Mărturisitorul 18, scholii care dezvăluie u n autor extrem de cultivat, atât
teologic cât și profan, pentru care Sfântul Fotie nu avea decât cuvinte
20
de laudă în Biblioteca sa 19. Studierea riguroasă a Scholiilor* a evidențiat
multe din lucrările citite sau citate, direct sau aluziv, de episcopul loan
în Scholiile sale. Lista este impresionantă, și de aceea, ținând seama mai
ales de greutatea procurării cărților în Antichitate, ne duce la presupune
rea existenței unei biblioteci bine înzestrate la Schitopolis. Autori păgâni,
ca Homer, Hesiod, Aristotel, Platon, Epicur, Filon, sau creștini, precum
Clement Alexandrinul, Panten, Origen, Grigorie Teologul, Grigorie de
Nyssa, Vasile cel Mare, Evagrie Ponticul ș.a., se regăsesc în Scholiile episco
pului loan, vădind diversitatea culturală și teologică a formării lui Chirii21.
Tot Scholiilor lui loan de Schitopolis le datorăm și înțelegerea ti ­
pului de antiorigenism în care a fost crescut Chirii, diferit de cel impus
de împăratul lustinian prin Sinodul V Ecumenic. î n Scholiile sale, loan
îi impură lui Origen numai „fabule" ca: învierea sufletelor fără trupuri,
sau cu trupuri eterice, și căderea spiritelor, care implică preexistența su
fletelor 22. Acest antiorigenism anterior Sinodului V Ecumenic i-a lăsat lui
loan suficient spațiu de mișcare pentru a-i cita pe Evagrie și Origen și
în termeni pozitivi, dovedind prin aceasta un „spirit cuprinzător" 23, care
însă nu va mai putea fi afișat după 553. O r Chirii își formează viziunea
teologică și intelectuală sub patronajul acestui episcop cult și echilibrat,
pentru care, ca și pentru Capadocieni, cele câteva erori ale lui Origen n u
18
PG 4, 15-432.
19
„Un scriitor limpede (...) folosește un vocabular potrivit, (...) luptă energic
contra ereziilor, folosește din plin mărturiile Scripturilor, fără a neglija metodele
logice potrivite cu tema", citat la Bernard Flusin, Miracle et histoire dans l'oeuvre
de Cyrille de Scythopolis, Etudes Augustiniennes, Paris, 1983, p. 21.
20
Efectuată de Hans Urs von Balthazar în „Das Scholienwerk des Johannes
von Skythopolis", în Scholastik 15 (1940), pp. 16-38, citat de B. Flusin, Mi
racle..., p. 21. Primul volum al ediției critice a Scholiilor aparține Beatei Regina
Suchla în Patristische Texte und Studien, 63, 2011.
21
Pentru lista completă a titlurilor, vezi B. Flusin, Miracle..., pp. 22-24.
22
B. Flusin, Miracle..., p. 27.
23
Hans Urs von Balthasar, „Das Scholienwerk des Johannes...", p. 33.
DEVENIREA UNUI AUTOR ȘI DESTINUL UNEI OPERE
reușeau să compromită întregul operei sale. Stilul liber în care scrie loan
este, probabil, ultima manifestare a libertății de expresie înainte de pri
goana și cenzura instituite de lustinian după 553, dată după care Chirii își
ordonează notițele adunate, cu informații despre viețile Sfanțului Eftimie
și Sava. Este, așadar, explicabil de ce putem distinge în opera lui Chirii
două straturi: unul de suprafață, în care autorul e grijuliu să nu „bată la
ochi" printr-un stil ce putea fi acuzat de intelectualism, asimilat deja cu
origenismul, și un strat de profunzime, care răzbate ici și colo din felurite
expresii sau termeni tipic evagrieni, precum și din diferitele cărți folosite
și citate direct sau perifrazate. Singurele locuri în care Chirii își îngăduie să
scrie în mod fățiș ca un intelectual școlit sunt Precuvântările sale, înțesate
însă cu citate din scrierile lui lustinian, a căror menire, în lumina celor
spuse, pare să fie punerea operei sale sub protecția puterii imperiale24.
Vom vedea că opera lui Chirii cuprinde suficiente elemente care
vădesc și la el aceeași larghețe a viziunii pe care am întâlnit-o în Scholiile
lui loan de Schitopolis, diferența fiind însă că escaladarea disputei cu
origeniștii și radicalizarea conflictului ajuns până la încăierări publice
făceau ca de-acum etalarea acestei atitudini să fie primejdioasă, amenin
țând n u doar autorul, ci însăși soarta postumă a operei sale. Prin urma
re, pentru că se simțea departe de epoca acelei libertăți în care Sfântul
Grigorie de Nyssa își scria în stil socratian dialogul cu sora sa Macrina,
Chirii a socotit că e mult mai prudent și mai cuminte să-ți afișezi nepri
ceperea, lipsa de instrucție, simplitatea și să nu-ți etalezi cunoștințele,
mai ales când acestea contrazic linia oficială a imperiului lui lustinian.
Așa că va trebui să ne deprindem a-1 citi pe Chirii și printre rânduri, să
învățăm să descoperim în textul său cuvinte, expresii sau citate camu
flate, din care răzbate cultura sa profană și teologică, în care el, antio-
rigenistul convins, știe să-i folosească tacit pe Platon, pe Origen sau pe
Evagrie, punându-le cuvintele chiar în gura unuia dintre personajele
sale cele mai antiorigeniste: Awa Chiriac. Măiestrie stilistică? Lecție de
viziune teologică? Ironie subtilă, dar mușcătoare, la adresa obtuzității
liniei lui lustinian? Atașament la valorile perene ale spiritului, a căror
mărturisire Chirii și-o asumă, fie și într-un mod indirect și paradoxal,
punându-le tocmai pe buzele cuiva din tabăra opusă?
24
B. Flusin, Miracle..., pp. 206-208.
- xvn -
 STUDIU INTRODUCTIV
Întrebări cu răspuns deschis, menite mai degrabă să definească sta­
tutul intelectual și apartenența duhovnicească a l u i Chirii decât să incite la
căutarea unui răspuns definitiv care l-ar scoate pe autorul nostru din enig
m a sa. Ele vădesc, în opera i u i C h i r i i , niște laturi insuficient de pregnante
pentru a se impune de ia sine, dar care dau o valoare aparte scrierilor sale,
accesul cititorului la ele condiționând, i n bună măsură, și gustarea mai i n
tensa a savorii intelectuale și duhovnicești a acestei vechi scrieri aghiografice.
Iată că i n 531 are loc o nouă și u l t i m ă vizită a Sfântului Sava la
Schitopolis, i n cursul căreia îl întâlnește pe m i c u l C h i r i i și îl declară
25
„ucenicul l u i și al Părinților pustiei" , încredințându-l apoi mitropo
l i t u l u i Teodosie și tatălui său p e n t r u o educație bisericească. Întâlnirea
Sfântului Sava c u C h i r i i n u a reprezentat doar m o m e n t u l chemării sale
directe la monahism, ci și acel gen de „întâlnire admirabilă 1' care avea
să-i marcheze întreaga viață și devenire monahală. I n scurtă vreme. C h i
*28
29
r i i este făcut citeț 26, iar în 5 4 3 , este tuns m o n a h de către cel care urma
să devină prietenul și sfătuitorul l u i de o viață, egumenul Gheorghe de
la mănăstirea Beella, căruia îi vor fi destinate Viețile. Cercetătorii operei
l u i C h i r i i sunt de părere că C h i r i i s-a călugărit în acest an, pentru că
avea acum 18 ani-', vârstă l a care și Sava venise la Ierusalim, după ce se
călugărise în patria sa. Așa se face că, îndată după tunderea sa monahală.
C h i r i i pleacă l a Ierusalim, unde ne spune că s-a aflat, în noiembrie 543,
la sfințirea bisericii M a i c i i D o m n u l u i 2".
La plecarea de acasă, m a m a sa i-a spus să se încredințeze ascultării
de Awa loan Isihastul, un episcop retras în Marea Lavră și prieten al fa
miliei lor, în care ea avea o deosebită încredere datorită sfințeniei vieții Iui,
nădăjduind că in acesr fel Chirii „ n u va fi tras în rătăcirea origeniștilor" 2’’.
De-acum, loan Isihastul devine povățuitorul duhovnicesc al l u i C h i r i i ,
fără ca legăturile acestuia din urmă c u egumenul Gheorghe de la Beella
să înceteze. Deși loan Isihastul l-a sfătuit să intre în chinovia Iui Eftimie,
C h i r i i se hotărăște să meargă în lavra Calamon pentru că dorea o viață
25
CAzrz/ 180, 12.
26
Chirii 181,17-18.
17
J. Binns, Asceties..., pp. 28-29.
28
Chirii72, 2-4.
29
VI c. 20.
DEVENIREA UNUI AUTOR Șl DESTINUL UNEI OPERE
isihastă, neascultare copilărească ce vădește graba l u i Chirii de a trăi pust
nicește, i n virtutea nostalgiei nutrite încă de acasă sub înrâurirea Sfanțului
Sava. Dar neascultarea îi este pedepsită cu șase luni de boală grea, t i m p în
care a fost obligat să zacă neputincios în arhondaricul Javrei Calamon, tară
a se putea bucura de viața monahală căutată. Dar iată că Awa loan Isi
hastul i i apare în vis și îl învață ce trebuie să facă pentru a se însănătoși: să
asculte de porunca sa de a merge în mănăstirea Awei Eftimie, urmându-1
pe u n oarecare monah Gherontie din acea chinovie, aflat în vecinătate 10.
C h i r i i cere să se împărtășească cu Sfintele Taine și, în mod miraculos, se
ridică din așternutul bolii sale și dă curs poruncii Awei loan.
I n acest fel, în iulie 544, C h i r i i a intrat în chinovia Sfântului Efti -
mie, unde, văzând plin de mirare și de desfătare duhovnicească minunile
și binefacerile izvorâte d i n mormântul Sfântului Eftimie, îl cuprinde do
rința fierbinte de a afla cât mai multe despre viața l u i și de a o scrie. î n
cepe deci să culeagă informații de la Bătrânii mănăstirii și ai pustiei care
i l cunoscuseră pe Sfântul Sava sau chiar viețuiseră împreună cu el și iși
face însemnări „de-a valma și tară rânduială pe diferite hârtii răzlețe" 11,
îndemnat de egumenul Gheorghe, care aflase de aceste notițe, C h i r i i
scrie Viața lui Eftimie chiar în mănăstirea acestuia32, iar apoi trece la
redactarea Vieții lui Sava. așa încât anul 553, în care a avut ioc al V-lea
Sinod Ecumenic, îl găsește pe C h i r i i spre sfârșitul lucrării 11.
Dar iacă că după acesr Sinod patriarhul ortodox Evstohie al Ierusa­
limului a început tratative cu monahii origeniști din Noua Lavră, sperând
să-i convingă prin rugăminți și vorbă bună să accepte hotărârile sinodale,
însă, din pricina refuzului constant al acestora, după opt luni de tratative,
trupele imperiale i-au izgonit în 554 pe origeniști din Noua Lavră, iar pa
triarhul a adus acolo 120 de monahi din mănăstirile ortodoxe ale Palestinei.
Printre aceștia era și Chirii, având acum în jur de 30 de ani. Așezat în Noua
Lavră la 21 februarie 555, Chirii rămâne aici până în 557, când, la îndem
nul Awei loan Isihastul, se mută în Marea Lavră 11. Aici, în ctitoria Sfântului
10
Chirii 2X7. 4-7 .
11
Chirii 85. 6.
32
Chirii 85, 15-25.
33
Vide infta: V5, c. 74, nota 98.
14
VI c. 20
XIX -
 STUDIU INTRODUCTIV
Sava cel Sfințit, Chirii continuă să scrie, alcătuind alte cinci scurte Vieți de
pustnici palestinieni. Printre aceste vieți se află și cea a Sfântului loan Isi-
hastul, care se încheie prczentându-1 pe acesta încă in viață. Dar din faptul
că loan a murit la 8 ianuarie 559, potrivit unui manuscris georgian al Vieții
sale copiat la Ierusalim în veacul XI 35, reiese că viața lui Chirii de Schitopolis
trebuie să se fi curmat prematur prin 558 sau începutul lui 559, pe când
avea in jur de 33 de ani, câtă vreme loan Moshu, autorul Limonariultii, care
a trăit în aceeași pustie la puțin timp după Chirii, nu-1 pomenește.
Etapele elaborării Vieților
Etapele pe care Chirii le-a parcurs până și-a desăvârșit scurta operă
pot fi deduse, pas cu pas, din lapidarele sale însemnări cu caracter auto
biografic presărate ici și colo în Vieți. Urmărirea sintetică, dintr-un punct
înalt, a devenirii auctorialc a lui Chirii ne va conduce în interiorul proce
sului intelectual și duhovnicesc, omenesc și haric, ascetic și mistic, în care
s-au zămislit unele dintre cele mai valoroase scrieri aghiografice ale Bise
ricii, revelându-ne felul in care, în spațiul monahismului ortodox repre
zentat de Chirii, munca intelectuală este totodată și luptă duhovnicească,
împletire a efortului ascetic cărturăresc cu lucrarea, uneori tainică, alteori
miraculoasa, a harului. De fapt, din felul în care Chirii prezintă lucrurile
reiese că întreaga sa viață a fost o pregătire pe multiple planuri, condusă de
dumnezeiasca pronie, pentru realizarea lucrării sale aghiografice.
Deoarece candoarea cu care Chirii povestește diferitele peripeții ale
scurtei sale vieți și pe cele legate de scrierea Vieților cucerește lesne prin fi
rescul și lipsa ei de prețiozitate, cititorului grăbit riscă să-i scape viziunea
teologică de profunzime asupra aghiografiei, care constituie unul din aspec
tele de mare valoare ale operei lui Chirii. D e aceea, în continuare, cercetând
laturi mai semnificative ale acesteia, vom descoperi că pentru el, ca și pentru
marii clasici ai Antichității, „nimic nu dă munca/Fără o vână bogată, și nici
un talent fără studiu"36.
' Cf. G . Garitte, „La Mort d e S. Jean l’Hesychaste d’apres un texte georgien
inedit", AB 7 2 (1954), pp. 75-84.
Horațiu, Arta poetică, v. 409-410, tr. Ionel Marinescu, în voi. Arte poetice.
Antichitatea. Ed. Univers, 1970, p. 217.
- XX -
DEVENIREA UNUI AUTOR ȘI DESTINUL UNEI OPERE
Cercetările de până acum asupra operei lui Chirii au evidențiat o
mulțime de citare scoase din alte lucrări aghiografice și teologice, tran
scrise de Chirii uneori literal, alteori cu mici intervenții necesare pentru
a le adapta textului propriu. Bineînțeles că viziunea contemporană asu
pra originalității unei opere versus plagiat era cu totul străină autorilor
patristici, după cum străină le era și concepția noastră despre „proprie
tatea intelectuală" și drepturile de autor. De aceea găsim citate nemăr
turisite, copieri ale unor expresii, propoziții sau chiar paragrafe din alți
autori, incluse fără menționarea sursei - procedeu foarte firesc in epocă.
Decelarea acestora din întregul scrierilor chiriliene ne face o imagine a
cărților folosite de Chirii, a lucrărilor utilizate ca sprijin în cursul redac
tării propriei scrieri, fie ca sursă de inspirație stilistică, fie pentru infor
mații istorice, fie ca izvor de învățături ascetice, fie ca sumă de învățături
dogmatice - legate toate de complexa perioadă în care eroii săi au trăit
și de evenimentele majore bisericești în care au fost implicați. Astfel, au
fost identificate ca lucrări folosite în mod sigur de Chirii: Istoria lausiacă
a lui Paladie, Viața Sfântului Antonie scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare,
Viața lui Pabomie, Viața și minunile Sfintei Tecla, Apoftegmele Părinților
egipteni, Istoria iubitoare de Dumnezeu a lui Teodoret de Cyr, precum și
scrieri din Grigorie Teologul, Paul de Eleusa, Teodor de Petra, Nil de
Ancira și, nu în ultimul rând, texte dogmatice ale împăratului lustinian
(din care citează masiv) și ale Sinoadelor Ecumenice III, IV și V r . Pre
zența Iui Paladie, cunoscut ca „origenist" și ucenic al Awei Evagrie, între
autorii citați de Chirii ar putea surprinde dacă nu am avea in vedere
libertatea și larghețea intelectuală care-1 caracterizează pe loan de Schi
topolis, lângă care a învățat Chirii. El își cunoaște bine predecesorii, i-a
citit, i-a asumat, i-a filtrat prin propria-i personalitate și a reușit să facă
din opera sa „un punct de convergență a diverselor tendințe aghiogra
fice care pot fi decelate în aghiografia anterioară lui: viața pur ascetică,
cum este Viața lui Antonie, se combină cu cronica monahală, către care
tinde Viața lui Pabomie, și cu opera locală, care este Istoria iubitoare de
Dumnezeu**. Studiul surselor lui Chirii ne ajută să ne facem o idee
mai limpede asupra culturii necesare unui aghiograf și asupra formației
37
Analiza detaliată a surselor lui Chirii la B. Flusin, Miracle..., pp. 41-86.
38
B. F l u s i n , Miracle..., pp. 84-85.
- XXI-
 STUDIU INTRODUCTIV DEVENIREA UNUI AUTOR Și DESTINUL UNEI OPERE

sale intelectuale largi, de care d e p i n d valoarea documentară, teologică, istorisiri răzlețe**. însă lipsa de exercițiu intr-ale scrierii l-a împiedicat
didactică și, n u în u l t i m u l rând, literară a operei sale. să sintetizeze mulțumitor aceste note disparate. Murat în Noua Lavră,
Redactarea Vieților de către C h i r i i a parcurs m a i m u l t e etape, în în 21 februarie 555, C h i r i i aduce cu sine și ciornele, de care aflase i n
care vedem procesul tainic al împletirii d i n t r e efortul u m a n și lucrarea tre t i m p și p r i m u l său părinte duhovnicesc, egumenul Gheorghe. Deși
harului, când ascunsa, când miraculoasă. începutul trebuie situat chiar acesta îl îndeamnă să alcătuiască Viețile și să i Ie trimită, mai trec încă
în copilăria l u i C h i r i i , când acesta a fost declarat de Sfântul Sava drept d o i ani fără ca strădaniile l u i C h i r i i să aibă vreun rezultat mulțumitor.
E de presupus că în tot acest t i m p C h i r i i a citit și a avut la îndemână
„ucenicul l u i și al părinților pustiei" și încredințat mitropolitului spre
educare. Cuvintele marelui Bătrân către m i t r o p o l i t : „Părinte, poartă-i de scrierile amintite, pe care mai apoi le-a folosit la redactare, lucrări a
căror calitate însă îl faceau să-și impună o ștacheta ce i se părea de ne
grijă, pentru că am nevoie de el!“ n u p o t fi luate decât ca o profeție privi
atins. Toată această strădanie omenească, lipsită, în ochii lui Chirii, de
toare la viitoarea lucrare de aghiograf a l u i C h i r i i , de vreme ce Sfântul Sava
roade palpabile, a fost însoțită „de rugăciune și cereri fierbinți" pentru
va m u r i i n anul următor, iar „nevoia*4 l u i n u se putea referi la o trebuin
ca Dumnezeu, intr-un fel oarecare, să-i vină într-ajutor. Ca de obicei,
ță de m o m e n t . Știm că Sfântul Sava se confruntase cu răzvrătul partidei
Dumnezeu lasă lucrurile să ajungă până acolo unde totul pare pierdut...
„intelcctuaiistc" d i n Marca Lavră și p u t e m presupune că a văzut în C h i r i i
Pe când C h i r i i , epuizat de atâtea încercări eșuate, se gândea să abando
ceea ce acesta putea să devină: u n monah cult, dar ascultător de predania
neze totul, are o vedenie în care i se arată Sfinții Eftimie și Sava. Rugat
Părinților și de Biserică (adică tocmai c u m n u erau cei care-l contestau pe
de Sava, marele Eftimie a scos din sân un vas de argint și, având o sticlă
Sava și pe patriarh), capabil să-și asume slujirea de aghiograf și s-o ducă
cu gât lung, a băgat-o în vas și apoi i-a dat Iui C h i r i i să bea, după care el
la b u n sfârșit, păstrând d u h u l Bisericii. Formația l u i C h i r i i pe lângă tatăl
mărturisește: „Ceea ce mi-a dat cu acea sticlă alungită avea înfățișare de
său, și m a i ales pe lângă m i t r o p o l i t u l loan de Schitopolis, e o altă etapă
ulei, dar la gust era mai dulce decât mierea, arătând cu adevărat cuvân
decisivă, pregătită de dumnezeiasca pronie pentru devenirea intelectuală a
t u l dumnezeiesc: Cât de dulci sunt gâtlejului meu cuvintele laie, mai mult
viitorului aghiograf. Complexul de împrejurări străbătute de C h i r i i până
decât mierea în gura mea (Ps. 1 18, 103). D i n pricina acelei dulceți de
la sosirea sa în chinovia Sfântului Eftimie, unde a început redactarea pro-
negrăit și încă având acea mireasmă duhovnicească și dulceață pe buze și
priu-zisă, dezvăluie ochilor credinței o purtare de grija aparte a l u i D u m
în gură, am început degrabă să scriu.,."* 0.
nezeu, Care Se implică în viața l u i C h i r i i povățuindu-1 fie p r i n oameni, fie
Ajutorul dumnezeiesc miraculos se adaugă strădaniilor omenești
p r i n cărți, fie p r i n pățanii, așa încât să facă d i n el n u n u m a i u n adevărat
ale autorului nostru, și astfel se închide acolada peste etapele devenirii
aghiograf, ci și un model de aghiografie autentic bisericească.
lui Chirii ca autor. Cel care fusese declarat încă din copilărie ucenic al
Ajuns, în iulie 544, în chinovia l u i Eftimie, C h i r i i vede „binefa­
Sfântului Sava și-a împlinit slujirea tocmai în virtutea legăturii duhovni
cerile izvorâte d i n m o r m â n t u l său“ și i se aprinde „dorința fierbinte de
cești care-l unește pe ucenic cu Awa al său, de la care primește nu doar o
a afla viețuirea și purtarea lui în t r u p și de a le scrie**39. Acum C h i r i i își
didascalie prin cuvânt și u n exemplu p r i n viață, ci mai ales primește har,
fixează scopul pentru care, de fapt, Sava îl declarase ucenicul său și pentru
moşteneşte experienţa Duhului Sfânt, II primeşte pe Dumnezeu. Această
care Dumnezeu î l pregătise. De-acum începe să strângă informații despre
ucenicie, ca primire de Dumnezeu de la părintele duhovnicesc, este una
Eftimie și despre Sava de la m o n a h i i bătrâni d i n mănăstire și din pustie,
d i n caracteristicile aghiografiei cuvioșilor și stă la temelia întregii opere a
dintre cate u n i i chiar viețuiseră c u Sava și, p r i n urmare, reprezentau cea
l u i Chirii. Urmărirea elaborării scrierilor aghiografe ale l u i Chirii ne arată
mai directă și credibilă sursă de informații. Relatările Bătrânilor sunt
cât de necesar e efortul uman și cât de valoroasă e pregătirea intelectuală.
apoi scrise de C h i r i i „de-a valma și fără rânduială, pe diferite hârtii, ca
40
39 VEc. 60.
VEc. 60.

-XX///-
- XXII
 S T U D I U INTRODUCTIV
D a r , î n același t i m p , ne vădește insuficiența acestora pentru o slujire bi
sericească atât de i m p o r t a n t ă c u m e aghiografia, care pretinde cunoaște
rea d i n l â u n t r u a celor despre care scrie, câștigată p r i n ucenicie, cunoaș
tere harică devenită i n persoana aghiografului „ o harismă apropiata de
harisma profetică. A vorbi despre m i n u n i și despre m o n a h i harismatici
n u poate fi o lucrare decât p e n t r u u n m o n a h harismatic" 41.
Concepția sa aghiografică...
Concluziile ce decurg d i n analiza devenirii l u i C h i r i i ca aghiograf
formează totodată și o constelație de p r i n c i p i i definitorii pentru vechea
aghiografie i n care se înscrie autorul nostru. Viziunea sa aghiografică
este teologică p r i n încadrarea ei p r i n t r e modalitățile transmiterii peste
veacuri a darurilor Cincizecimii, iar p r i n transformarea ei într-un mijloc
de povățuite duhovnicească a c i t i t o r i l o r spre experiența și trăirea sfinți
l o r este p r o f u n d filocalică.
î n prologul Vieții Cuviosului Efiimie, C h i r i i îl prezintă pe aghiograf
drept un mijlocitor între cititor și experiența duhovnicească a sfinților
pre care scrie. Aghiograful este, în viziunea Schitopolitului, u l t i m a veri
gă d i n t r - u n lanț duhovnicesc, al cărui început se află în Dumnezeu și se
continuă apoi c u Hristos, c u apostolii, c u mucenicii și cuvioșii.
„Astfel, deși e nepătimitor, D u m n e z e u n u a socotit
nevrednic de Sine să Se facă o m p ă t i m i t o r și, n e m u r i t o r
fiind, a p r i m i t s ă Se supună legilor m o r ț i i , ca, p r i n t r - o astfel
de pogorâre iubitoare la n o i și o deșertare de bunăvoie,
să ne dăruiască suirea la Sine însuși. D e aceea, când Și-a
trimis ucenicii p e n t r u mântuirea neamului nostru, a spus:
Mergând, învățați toate neamurile, botezându-i în numele
Tatălui și a l Fiului și al Sfântului Duh ( M t . 28, 19). Iar
ei, p r i m i n d această poruncă și alergând în toată lumea,
au propovăduit evlavia c u cuvântul și c u fapta. [...] Iar
după ce s-au lipsit și de cele de trebuință, au răbdat și
moartea cu îndrăzneală, i m i t â n d bine p r i n acestea
" B. Flusin, Miracle..., p. 214.
- XXIV ■
DEVENIREA UNUI AUTOR ȘI DESTINUL UNEI OPERE
toate pe Stăpânul. D e aici a răsărit l u m i i cunoștința de
Dumnezeu, D e aici firea omenească s-a luminat și s-a
izbăvit de tirania diavolului. [...] De aici au odrăslit în
roate neamurile cetele sfinților martiri, ale căror lupte
poftind să le imite după prigoană, cei mai m u l ț i au
strălucit ca niște luminători în viețuirea monahală.
Aceștia au făcut viața lor în stare să poată primi întipărirea
virtuții apostolice, potrivindu-li-se acel cuvânt din Scriptură
care spune: Au pribegit în piei de oaie, în piei de capră, lipsiți,
strâmtarăți, suferind rele, rătăcind in pustiuri și în munți și
în peșteri și în găurile pământului (Evr. 1 1, 37-38). Marele
nostru Părinte Efiimie s-a făcut părtaș acestei vieți fără de
prihană, pentru ca, fiind afierosit lui Dumnezeu încă de
prunc și dorind să urmeze pilda vieții sfinților, s-a arătat
bineplăcut lui Dumnezeu și încercat oamenilor." 42
O analiză atentă descoperă în textul de mai sus o adevărată suc­
cesiune apostolică a transmiterii experienței duhovnicești de Ia o „cea
des
tă" duhovnicească la alta, de la o generație la următoarea, experiență
sau trăire n u m i t ă sintetic de C h i r i i „evlavie“, pe urmele Apostolului
Pavel care vorbea de o „taină a evlaviei" ( 1 Tim. 3, 9). însă ceea ce are în
vedere C h i r i i p r i n cuvântul „evlavie" n u se acoperă nicidecum cu acea
imagine pe care termenul în cauză o suscită de regulă astăzi în mintea
vorbitorilor. Nu la u n anumit manierism de viață și exprimare se referă
C h i r i i , n u la o suită de formule siropoase și comportamente care se
vor evlavioase îl duce gândul, ci la sensul biblic, paulin, „tare" al cu
vântului. Este vorba de a denumi p r i n „evlavie" o cunoaștere directă și
personală a l u i Dumnezeu d i n sălășluirea Lui în n o i p r i n D u h u l Sfânt,
dobândit sacramental, ascetic și trăit mistic între coordonatele rigorii
dogmatice ortodoxe. Acest d i n urmă element, rigoarea dogmatică o r
todoxă, este indispensabil pentru dobândirea evlaviei și e atât de i n t i m
întrepătruns cu ea, încât cei care n u au credința ortodoxă sunt pentru
C h i r i i , nici mai m u l t , nici mai puțin, decât „neevlavioși", iar erezia, o
’Jîpsă de evlavie".
VE, Prologul.
' XXV -
 STUDIU IN PRODUCTIV
Plinătatea acestei evlavii, a acestei cunoașteri a lui Dumnezeu o are
Hristos, pentru că El însuși este Dumnezeu, și prin urmare evlavia vine
de la El prin ucenicii Săi, apostolii, cărora le-a împărtășit-o treptat, de-a
lungul celor trei ani de împreună-viețuire pământească. La Cincizecime,
pogorârea Duhului Sfânt peste Biserica a Împărtășit ucenicilor plinătatea
cunoașterii duhovnicești a lui Hristos intr-un fel mai presus de orice cu
vânt omenesc sau ingeresc. Biserica păstrează de atunci nucleul de foc al
revelației, numit de Sfântul Pavel fie „taina evlaviei" ( 1 H m . 3, 9), fie „taina
lui Dumnezeu" (1 Cor. 2, 1), fie „taina lui Hristos" (EL 1, 9), expresii care
denumesc, din diferite unghiuri, trăirea vie și personală a lui Dumnezeu,
„cunoașterea iubirii lui Hristos", precum și „umplerea de toată plinătatea
lui Dumnezeu" (cf. Ef. 3 , 19).
Adeseori in Epistolele sale, Apostolul Pavel se roagă pentru ca citi ­
torii săi să ajungă la această cunoaștere a lui Dumnezeu și să fie părtași la
viața dumnezeiască a D o m n u l u i . în acest context al gândirii Apostolului
neamurilor trebuie să situăm și spusa lui Chirii despre „apostolii care au
propovăduit evlavia". Pentru el, improprierea acestei evlavii este trăirea
vieții Stăpânului Hristos și imitarea Lui până ia acceptarea sfârșitului
martiric. Epocii apostolice i-a urmat cea a martirilor, urmară de epoca
monahilor, definiți de Chirii ca doritori să imite luptele mucenicilor.
Suprema cunoaștere a lui Dumnezeu și deplina izbăvire de neștiință și
d e înșelare sunt dobândite, așadar, prin cruce și martiriu, cea mai înaltă
formă d e asemănare cu Hristos. în acest element martiric vede Chirii
noima profundă a ostenelilor monahale, prin care călugărul lucrează
asupra propriei sale ființe cu diferitele instrumente ascetice, astfel încât
„să poată primi întipărirea virtuții apostolice", ceea ce, pentru autorul
nostru, înseamnă că devine părtaș aceleiași evlavii și virtuți ca apostolii.
Scrierea vieților monahilor sfinți este pentru Chirii o sarcină
pentru împlinirea căreia s-a folosit „de silire și de rugăciune". Silirea
omenească, tainic ajutată de har, împreună cu lucrarea duhovnicească a
rugăciunii fac ca lucrarea aghiografului să se bucure d e o anumită insu
flate dumnezeiască rămasă oarecum îmbibată în scriere și care mijlocește
cititorului ceva din această evlavie, dincolo de mulțimea informațiilor și
detaliilor istorice. De aceea, prima cerință a lui Chirii pentru cititor este
„credința neîndoielnică ', aceea care, fiind „început, rădăcină și temelie",
îi va face pe cititori „să-și conducă cugetele la consimțirea cu cele scrise .
- XXVI
DEVENIREA UNUI AUTOR ȘI DESTINUL UNEI OPERE
Migala cu care Chirii își alege cuvintele, mai ales în acest prolog
foarte atent elaborat, ne îmbie cu o analogie surprinzătoare: aceea dintre
„consimțirea" cu un gând păcătos și „consimțirea" cititorilor cu cele
scrise d e Chirii. In schema, de tradiție sinaită, a dezvoltării gândurilor
demonice, momentul consimțirii cu momeala strecurată de draci e pre
mergător împlinirii păcatului cu fapta”. Se pare că tot așa vede lucrurile
și Chirii în cazul scrierilor sale: cititorul, dacă are credință, ajunge la
con-simțirea cu cele scrise, iar această etapă premerge împlinirii cu fapta
și asumării practice a evlaviei desprinse din scrieri. Aghiograful este,
așadar, un dascăl al discernerii și al con-simțirii cu cele ale harului, un
mistagog, un inițiator al cititorului său în „taina evlaviei", inițiere mij
locită de scrierea vieții sfinților, în a căror experiență duhovnicească își
introduce cititorul dispus la efort ascetic. Adevărata operă aghiografică îl
face părtaș pe cititor la evlavia reală și nefalsificată primiră de apostoli de
la Hristos, propovăduită de ei, pecetluită și mărturisită cu sângele mar
tirilor și, în cele din urmă, câștigată de cuvioși prin luptele lor ascetice.
... și „cealaltă aghiografie"
Precizările din prologul lui Chirii sunt de cea mai mare actuali ­
tate pentru Biserică, infiltrată astăzi tot mai mult de o evlavie contra
făcută, de un joc de-a duhovnicia, de o mimată sfințenie care se lasă
lesne sesizată datorită exceselor sentimentale, a disocierii de ascetism, a
pietismului adogmatic centrat pe el însuși, fără nici cea mai firavă rădă
cină în experiența sfinților, transmisă prin acea succesiune apostolică a
adevăratei evlavii de care vorbea Chirii. Mai mult și mai grav, aghiogra-
fia însăși s-a depărtat, într-o bună parte a ei, de misiunea mijlocirii ade
văratei evlavii apostolice, așa cum credea Chirii că e datoria lui să o facă.
Această pseudoaghiografie alege calea lipsită de acrivie intelectuală și de
efort oferită fie de stereotipiile retorice emoționante, ușor de manevrat și
cu un efect verificat, fie de sfăcoșenia cu iz popular, cu predilecție slavon,
aucoidentificate cu tradiționalismul, cu ortodoxia și trăirea, dar în același
timp exclusiviste și lesne de mișcat spre fanatism.
!
4 Cf kiHiE Sinaitui., Capete despre trezvie,I, 46, FR 4 (1994), pp. 69-70
XXVII
 STUDIU INTRODUCTIV
E bine știut faptul că dc pe la sfârșitul p r i m u l u i mileniu creștin, o
bună parte d i n aghiografia ortodoxă a început să caute tot mai m u l t adec
varea cu schemele gusturilor estetice bizantine, așa încât partea cu adevărat
consistentă și autentică istoric a Vieților dt sfinți, precum și gustul „tainei
evlaviei 11 pe care vechea aghiografie le transmiteau au fost înecate i n noia
n u l retoricii emoționante. Așa stau lucrurile mai cu scamă d i n a doua ju
mătate a secolului al Xl-lea, când s-au rescris m u l t e Vieți de sfinți, apărând
u n n o u stil aghiografie și modelând totodată u n n o u gust. Acest n o u gen
literar s-a standardizat în clișee dc exprimare, în matrițe biografice pentru
diferitele categorii de sfinți (martiri, cuvioși, episcopi ere.), în formule reto
rice menite să inducă, p r i n procedee p r o p r i i artei literare, anumite emoții
cititorilor, renunțând astfel la ceea ce C h i r i i și vechea aghiografie își fixaseră
ca scop: transmiterea și inițierea în adevărata „evlavie apostolică". Noua
aghiografie a plasat în plan secund misiunea ei mistagogică, preferând să
încânte mintea cititorului p r i n tehnici literare elaborate și verificate încă
din Antichitate. Succesul facil, de m o m e n t , atins fără să pretindă nici un
efort de pătrundere din partea cititorului, a fost, de bună seamă, atât de
atractiv, încât, după rescrierea i n acest stil a Vieților m u l t o r sfinți mari, ve
chile Vieți, scrise i n stilul clasic al aghiografiei, au fost uitate, iar unele chiar
s-au p i e r d u t * . Deriva retorică a aghiografiei de acest tip a parcurs cu succes
secolele până astăzi, încurajând răspândirea u n o r apocrife 15 și permițând
unor autori improvizați în aghiografi performanța de a scrie cu lux de amă
nunte Viețile unor sfinți despre care n u se știe dc fapt nimic, cu excepția
numelui, sau a cărora unică urmă este astăzi u n m o r m â n t datat (eventual),
elemente istorice concrete, dar insuficiente, care au declanșat mecanismul
automat al scrierii Vieții lor pe baza schemelor deja consfințite de u n uz
dus deja până la abuz.
Aghiografia de acest t i p își merită cu prisosință prefixul „pseudo"
și păcătuiește față de p l i r o m a Bisericii cel p u ț i n în două feluri: p r i m u l ,
44
Irenee Hausherr, „Biographies Spiricuelles", DS 1, 1645.
" Cum sunt, de exemplu, bine cunoscutele noastre broșurele pline „de folos",
Visul, Epistolia (căzută din cer!) sau lalismanul, adevărate best-selleruri ale pan
garelor, sau mai puțin cunoscutul astăzi roman duhovnicesc Varlaam și loasaf,
strecurat sub numele Sfântului loan Damaschin, dar fiind în realitate o prelu
crare a Vieții lui Buddha.
- XXVIII -
MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIR1L
poate cel mai grav, este că oferă credinciosului spre trăire o literatură, o
ficțiune, u n univers imaginar construit, ce-i drept, d i n elemente biseri
cești și elemente istorice reale minime, a căror puținătate este înghițită
dc opulența expresiilor înduioșătoare, de mulțimea detaliilor emoțio
nante stereotipe care, fiind vorba de sfinți, n-aveau cum să n u fie așa,
de clișeele pe care cititorul pios le așteaptă inconștient ca să se mângâie
la descoperirea lor. Al doilea este consecința celui dintâi: întruparea și
asimilarea duhului acestui gen literar de către o anumită pătură a fii
lor Bisericii, monahi sau mireni, și identificarea lui cu adevărata evlavie
ortodoxa „după Sfinții Părinți", ale cărei principale trăsături sunt ca
racterul, după caz, bizantino-, slavo- sau românocentric, exclusivismul
aprioric față de tor ceea ce n u se înscrie în cadrul geografic și cultural
al „centrului", trăit ca autosuficient, refuzul efortului intelectual în care
sunt suspectate că ar germina semințele îndepărtării de Dumnezeu și -
c u m s-ar putea altfel? - ale ereziei. Minciuna anistorică autogenerată de
schemele retoricii pseudoaghiografice și-a atins astfel țelul: a otrăvit tră
irea Bisericii cu o pseudotrăire, cu o pseudoevlavie osificată în manieris-
me de vorbire și de purtare, pretinse norme de duhovnicie, model unic
dc viață evlavioasă, tip al urmării l u i Hrisros. Lecția sobră și profundă a
vechii aghiografii predată în acest volum de C h i r i i de Schitopolis va avea
de înfruntat destule prejudecăți.
Dar poate că prorocia Sfântului Sava n u a vizat doar aspectul vie ­
ții pământești a ucenicului său schitopolitan, ci privește și peste veacuri
spre destinul de azi al operei sale.
2. Monahismul scrierilor lui Chirii
Rostul acestui capitol introductiv nu este acela de a face o istorie a
monahismului din Palestina, chiar dacă prezintă și informații și rezultate
ale cercetărilor istorice pe această temă, ci dc a furniza cititorilor lui C h i
r i i una d i n cheile ce pot deschide o ușă spre contemplarea orizonturilor
mai greu descifrabile ale monahismului palestinian din veacul al VI-!ea.
Am precizat: „una din cheile", fiindcă nu pot pretinde nici epuizarea
- XXIX -
 STUDIU INTRODUCTIV
temelor, nici tratarea exhaustiva a celor abordate, m u l ț u m i n d u - m â cu
semnalarea celor mai semnificative și c u analiza impusă de limitele unui
studiu introductiv. A m vorbit deja despre originile egiptene ale monahis
m u l u i d i n ț i n u t u l Schitopolisului. C â n d tânărul m o n a h de 18 ani, C h i
r i i , a sosit la Ierusalim, a găsit u n monahism foarte diversificat ca moduri
de viețuire și organizare, c u o tradiție ce sintetizase m u l t i p l e influențe:
egipteană, siriană și locală, c u o personalitate proprie deja bine definită
i n raport cu celelalte mari centre monastice ale vremii: Egiptul și Siria.
50
*
întemeietorii m o n a h i s m u l u i palestinian sunt socotiți de tradiție
Sfinții I l a r i o n și Haricon (275-345). U l t i m u l a întemeiat lavrele Suca,
D u c a și Faran, unde va i n t r a și tânărul ieromonah E f t i m i e i n anul 405.
I n veacurile V și V I , spre care ne este îndreptată atenția, mona ­
h i s m u l d i n Palestina era grupat în două centre importante: întâi, pustia
d i n t r e Ierusalim și Marca M o a r t ă , dimpreună c u valea Iordanului, iar
apoi, zona d i n j u r u l cetății Gaza. Specificul pustiei palestiniene a creat
c o n d i ț i i p e n t r u dezvoltarea u n o r forme variate de viețuire monahală: de
la viața de obște până la cea anahorecică. C) formă intermediară, specifi
că Palestinei este Livra, i n care m o n a h i i trăiesc o viață semipustnicească,
în c h i l i i dispuse la aproximativ 4 0 de m e t r i una de alta, de-a lungul
47
u n o r adevărate străzi 46, întregul ansamblu fiind împrejmuit c u ziduri și
înzestrat cu o biserică, unde se săvârșeau slujbele în c o m u n sâmbăta și
duminica și la praznice. I n lavre, monahii lucrau în chiliile lor și primeau
din partea mănăstirii cele de trebuință vieții. N u erau p r i m i ț i tinerii, c i
ei trebuiau să-și înceapă ucenicia monahală într-o mănăstire c u viață de
obște. D e aceea, n i c i Sfântul E f t i m i e n u - l primește î n lavra sa pe Sava,
ci îl trimite la mănăstirea l u i Teoctist. Viața într-o lavră presupunea mai
multă experiență monahală și o anume statură duhovnicească. C i n e era
acceptat în Lavra Sfântului Sava fie primea o chilie, fie și-o construia
singur, dacă avea bani. Printre cei c u dare de mână care și-au construit
singuri chilia a fost și C h i r i i . Aceasta arată ca m o n a h i i savaiți n u înțele
geau sărăcia de bunăvoie ca pe o lipsire de orice avere, spre deosebire de
cei d i n Egipt, unde virtutea sărăciei era ținută la mare cinste și cultivată
în m o d special. D i n Viața Cuviosului loan Isihastul reiese clar că acesta,
chiar zăvorât fiind, avea ucenici la Schitopolis, de unde primea d a n i i în
46
J. Hinns, Ascetic;..., pp 109-1 10
XXX
MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIRIL
mod direct, d i n care se întreținea. Marea Lavră, ctitorie a Marelui Sava,
avea unele particularități printre lavrele Palestinei. Așa, bunăoară, existau
i n ea chilii, înțelese ca adevărate schituri în miniatură, având mai multe
camere, dependințele necesare și o biserică (unele având și mozaicuri!),
i n ele trăind doi sau trei monahi sub îndrumarea nemijlocită a unui Bă
trân 1'. Slujirile zilnice legate de necesitățile comune (arhondaricul, găti
tul pentru vizitatori și muncitori, coptul pâinii, aprovizionarea etc.) erau
asigurate de anumiți monahi însărcinați cu acestea, de regulă pentru u n
an, după care slujirile în favoarea obștii se schimbau48. Pe scurt, sistemul
organizatoric al M a r i i Lavre prezintă elemente de viață chinoviticâ mai
numeroase și mai pronunțate decât vechile lavre palestiniene.
Pentru ca retragerea cuiva în chilie să fie totală, trebuia fie să fi
ajuns la anumite măsuri duhovnicești, cum e cazul lui loan Isihastul, fie ca
această retragere să fie u n canon primit pentru păcate mari. Primele lavre
ctitorite de Sfântul Hariton erau foarte austere, iar Sfântul Eftimie a copi
at acest sistem*'’, pe care La întâlnit în Lavra Faran. Doar în Marea Lavră
construcțiile au început să fie mult mai spațioase și viața mai complexă80,
lucru interpretat azi drept motiv al separării unora dintre monahi de Sfan
țul Sava, și al întemeierii N o i i Livre în duhul simplității de odinioară' 1.
Ierusalimul și împrejurimile dinspre Iordan erau cercetate de
m u l ț i m i pestrițe de pelerini veniți de pretutindeni, iar această diversitate
umană se regăsește și în cinul monahal: dintre călugării de care vorbește
C h i r i i , doar el este palestinian! Această diversificare etnică explică în
parte și tulburările d i n secolul al VLlea și taberele formate între monahi
în această zonă a Palestinei.
47
Joseph P a t r i c h , Sabas. Leader of Palestinian Monasticism. A Comparative
Study in Eastern Monasticism, Fouth to Seventh Centurie;, Dumbarton Oaks
Studies 32, Harvard, 1995, pp. 106-107.
" J. P a t r i c h , Sabas, Leader..., pp. 169-195.
19
VEc. 16.
50
J. Patrich, Sabas, Leader..., p. 106.
S|
Ipoteză avansară, pe baza interpretării rezultatelor cercetărilor arheologice, de
Yizhar H i r s c h f e l d , „Ihe Physical Structure of the New Lvra as an Expression
o f Controversy over the Monastic Lifestyle", în voi. The Sabaite Heritage in
the Orthodox Chiirch From the Fifih Century to the Present, editor J. Patrich,
Leuven, 2001, pp. 344-345-
XXXI -
 STUDIU INTRODUCTIV MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIRIL

Deși C h i r i i n u amintește niciodată de monahii d i n Gaza, totuși exis Monahismul scrierilor lui Chirii este ierarhic:
ta aici, în acel t i m p , un monahism viu, având puternice legături cu Alexan „lucrări felurite, dar Același Dumnezeu Care le lucrează
dria și Egiptul. Varsanufie și loan, faimoșii zăvorâri, au fost contem
Sfinții
pe toate în toți"54
porani c u Sfântul Sava și au dovedit o atitudine m u l t mai flexibilă față de
origenism decât confrații lor din Marca Lavră’’*. Principiul ierarhic este prezent în lumea monahală a Iui Chirii de
S-a observat pe bună dreptate că, spre deosebire de Egipt și Siria, Schitopolis în multiple forme. Prima sa expresie, deopotrivă ca evidență
„ m o n a h i s m u l palestinian este m a i aristocratic" datorită obârșiei ma și importanță, e una mai puțin apreciată azi, despre care se vorbește tot
joritar orășenești a monahilor, a apropierii de localități cu importantă mai p u ț i n sau deloc: ierarhia duhovnicească sau de factură mistică, ne
viață intelectuală (Cezareca, Schitopolis, Ierusalim, Gaza), a legăturilor văzută, tainică. Adică ierarhia măsurilor duhovnicești, a staturii vârstei
strânse c u patriarhul și, p r i n el, c u aristocrația de la curtea imperială b i în Hristos (cf. Ef. 4, 13) și a măsurii îmbrăcării omului celui nou prin
zantină, elemente care îl apropie m a i m u l t de monahismul capadocian. dezbrăcarea de cel vechi, atinse de fiecare monah prin asceza sa, prin
Aceste trăsături, pe care n u ne va fi greu să le recunoaștem în scrierile lupta sa duhovnicească și prin „izbânzile sale monahale", cum le numește
Chirii. Dacă hirotonia și, odată c u ea, un loc în ierarhia instituțională pot
l u i C h i r i i , sunt în măsură să explice, până la u n p u n c t , fermentarea
fi câștigate p r i n simonie, prin sforării de culise sau chiar prin răzmeriță,
u n o r idei, unele scoase d i n scrierile l u i O r i g e n , care vor duce la criza
așa c u m nota C h i r i i că au facut-o patriarhii Ierusalimului Teodosie’ 5 și
origenistă d i n secolul al VI-lca. Pe de altă parte, condițiile geografice
loan al II I-lea % , în ierarhia duhovnicească asemenea metode n u funcțio
ale Palestinei favorizau viața i n c o m u n i t ă ț i izolate una de cealaltă, spre
nează, pentru că ea exprimă măsura apropierii personale de Dumnezeu,
deosebire de E g i p t , unde singura zonă fertilă este valea N i l u l u i . Pustia
a îndrăznelii pe care o ai ca simplu o m față de El, urmare a unei „vieți
I u d e i i poate fi locuită pe o arie foarte generoasă, astfel încât c o m u n i
apostolice", după expresia l u i Chirii. Ceea ce are întâietate deplină pen
tățile să fie suficient de izolate una de cealaltă și să-și poată configura
tru autorul nostru este această ierarhie a măsurilor duhovnicești, absolut
propria personalitate.
independente de hirotonie, și modalitățile în care ca se răsfrânge în viața
D i n c o l o de aceste elemente generale, există în scrierile l u i C h i r i i o
concretă a monahilor și a Bisericii în genere.
serie de date privitoare la monahismul palestinian care detaliază m o d u l
C i t i t o r u l l u i C h i r i i va avea o primă întâlnire cu acest principiu al
î n care acesta era organizat, spiritul care-I anima, raporturile întreținute
ierarhiei duhovnicești, cu existența și cu exigențele ei, când va constata
c u ierarhia bisericească, viața sa liturgică etc. Această m u l t i t u d i n e de
treptele puse de tradiția monahală înaintea celor care doreau să ajungă
detalii risipite în scrierile l u i C h i r i i ne vor îngădui, p r i n sintetizarea lor,
călugări. Nu este vorba doar de parcurgerea seacă a așa-zisei perioade de
o viziune teologică m a i cuprinzătoare asupra monahismului palestinian,
noviciat, practicată și astăzi, ci de urmărirea unui traseu al creșterii inte
care, pe de o parte, a reunit influențe anterioare l u i , iar pe de alta, și-a
rioare apreciară după criterii precise, constând în etape peste care n u se
pus amprenta în m o d u l cel m a i pregnant asupra m o n a h i s m u l u i bizantin
poate sări, marcat de asimilări care cer timp, efort și răbdare, de transfor
de mai târziu, iar p r i n el asupra întregului monahism răsăritean. Pentru
mări lăuntrice câștigate în urma lecțiilor trăite p r i n proprie experiență.
aceste considerente, cercetarea la care-l i n v i t ă m î n continuare pe cititor
Concret, vedem că începătorii erau întotdeauna îndrumați spre viața de
este și o înfățișare a rădăcinilor monahismului actual și a d u h u l u i care
obște, în care urmau să deprindă elementele indispensabile ale viețuirii
l-a însuflețit,
t
51
l Cor. 12, 6.
,5
VEc. 27.
FR. 11, Răspunsurile 600 ș.u. 56
VSc. 56.
' B. Flusin, Miracle..., pp. 89-91 .

- XXXIII -
- xxxn -
 STUDIU INTRODUCTIV
monahale: ascultarea, asceza gradată, rânduiala slujbelor bisericești, iar
ia u n nivel mai profund, „păzirea i n i m i i și lupta împotriva patimilor
ascunse” La nivel practic, m o n a h u l începător învață în chinovie să se
cunoască pe sine însuși, să-și cunoască putințele și neputințele, să folo
sească armele duhovnicești ale chiliei, meditația QiE/.fc’Tq) și rugăciunea,
să câștige p r i n experiență discernământ și să asimileze duhul ascultării.
Abia după ce viața chinovitică și-a î m p l i n i t rostul formator, monahul
poate aspira la următoarea treaptă de viețuire, cea lavriotă. Pentru a ex
p r i m a rigurozitatea cu care trebuie urmate aceste etape, C h i r i i folosește
adeseori expresii ca: „precizia vieții monahale” (âxoipEta Tfjg povcr/ixi -];
Qtnfjs) sau „precizia rânduielii monahale” (cixoipEia t o u povcx/izcu xtx-
vovog), i n care el ține să precizeze că au fost formați t o ț i eroii săi.
Sfântul Sava a adunat î n Marea Lavră, la început, pustnicii care
viețuiau p r i n deșertul Iudeii, dar, p e n t r u formarea începătorilor, a „zidit
o chinovie mică în partea de miazănoapte a Lavrei, unde a așezat bărbați
adunați în ei înșiși și cu trezvie. Acolo a p o r u n c i t să rămână cei ce se
lepădau de l u m e până când vor învăța Psaltirea, rânduiala cântărilor și
vor fi formați în d u h u l conștiincios monahal”™. Nu era suficientă însă
parcurgerea mecanică și exterioristă a acestei etape chinovitice pentru a
p r i m i apoi, automat, la plinirea sorocului, o chilie în Lavră. Criteriile
fixare de Sfântul Sava erau strict lăuntrice, duhovnicești, iar urmărirea
respectării l o r ținea de povățuirea harismatică a Marelui Bătrân: „ M o n a
h u l chiliot trebuie să fie p l i n de discernământ și râvnitor, luptător, p l i n
de trezvie, înțelept, disciplinat, destoinic să învețe pe altul, să n u aibă
nevoie să fie învățat, în stare să-și țină î n frâu toate mădularele trupului
58
57
și să-și păzească mintea fără greșeală” 59. Pentru a l e îngădui să treacă
la viața semipustnicească din Lavră, Sfântul Sava îi verifica pe monahi
„dacă au învățat c u acrivie rânduiala cântărilor, dacă au ajuns în stare
să-și păzească mintea, să-și curățească cugetul de amintirea celor d i n
l u m e și să se lupte împotriva gândurilor străine, și doar atunci le dădea
c h i l i i în Lavră” 60.
57
VEc. 9.
58
1/5 c. 28, 113, 5-10.
59
1/5 c. 28, 113, 10-14.
60
1/5 c. 28, 113, 16-23.
- xxx/v -
MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIRIL
Acei „bărbați adunați în ei înșiși și cu trezvie” din mica chinovie a
l u i Sava aveau rolul de a-i forma pe începători, de a-i instrui atât cu cu
vântul, cât mai ales prin însăși viața lor. Alăturarea unor chinovii pe lângă
lavre este mereu întâlnită în Palestina acelui veac. Sfântul Eftimie
îsi
1 cri-
mitea ucenicii tineri în chinovia lui Teoccist, iar după moartea acestuia,
îi îndruma la chinovia Cuviosului Gherasim 61. Chiar dacă sistemul chi-
novitic, cu toate rigorile lui, este prielnic novicilor, totuși n u e suficient
prin el însuşi pentru a asigura acestora înaintarea lăuntrică, pentru că nici
aici, în sânul unei mănăstiri, principiul ierarhic n u acționează automat,
ci e nevoie de o verigă p r i n care ucenicul să se lege de înaintașii săi și să
moștenească harul și harismele lor. Această verigă este o persoană, Stare
țul, element văzut al prezenței l u i Dumnezeu, care-și povățuiește turma
prin viața sa și o „luminează prin cuvânt”6'. Un element esențial, așadar,
al înaintării în ierarhia duhovnicească, al creșterii duhovnicești, este po
vățuirea p r i n cuvânt din partea unui Părinte experimentat și teofor, care
„și-a biruit patimile trupești și sufletești și n u mai e stăpânit de plăcere
și de slavă deșartă' 6 ’. Legătura personală dintre ucenic și Stareț descope
ră sensul profund duhovnicesc și hristocentric al ascultării, explicând,
la C h i r i i , putința funcționării ei în sensuri surprinzătoare: întâlnim nu
doar ucenici și călugări care ascultă de Eftimie ori Sava, ci și patriarhi sau
episcopi care fac ascultare de cei doi Cuvioși. Când ascultarea încetează
să mai fie o dăruire și o primire de D u h , de viață dumnezeiască, ea, în
cazurile fericite, decade în disciplina pur instituțională.
Trecerea de la o etapă la alta, urcarea treptei duhovnicești de la
chinovie Ia viața pustnicească este descrisă cu m u l t meșteșug de Chirii în
pasajul în care Sfântul Eftimie, cu prilejul obișnuitei sale retrageri anuale
d i n Postul Mare, îl ia la pustie pc tânărul monah chinovii Sava. Acum
este u l t i m u l an al vieții pământești a marelui Eftimie, iar Sava să tot aibă
în jur de 35 de ani. Nu mai este nici foarte tânăr, nici fără experiență, și a
sosit vremea ca, după ce s-a pregătit temeinic în obște vreme de optspre
zece ani și a viețuit în apropierea mănăstirii alți cinci, să fie inițiat intr-o
formă mai înaltă de monahism: anahoreza. Momentul, așa cum este el
61
VE c. 8 si 36.
62
UFc. 9 , 2 1 , 5 .
65
VSc. 39, 129, 22-23.
- XXXV-
 STUDIU INTRODUCTIV
descris, dă scama de calitățile scriitoricești ale lui Chirii și de cultura sa,
pusă acum în slujba lucrării sale de aghiograf. In capitolul 1 1 din Viața
Sfântului Șaua, ne este redată plecarea acestuia la pustie împreună cu
Sfântul Efrimie. Pentru a-1 putea deprinde însă cu noile virtuți pustni
cești și contemplative, Sfântul Efrimie, „ca un bun antrenor, l-a făcut
să înainteze și l-a dezbrăcat pentru a lucra virtuți mai înalte"6,1. Termi
nologia folosită aici de Chirii este cea a gimnasticii antice, iar imaginea
64
ține de agonistica clasică 65: antrenorul își dezbrăca elevul și-] ungea cu
ulei peste trupul go], pregătindu-l pentru luptele atletice. Așa se face că
adeseori găsim povățuitorul duhovnicesc numit în scrierile bisericești
67
„ungător (d/.EiTrcqg66 ). La fel și Sfântul Efrimie îl „dezbracă" pe Sava
de ceea ce tânărul credea că este deplinătate a virtuții sau a vieții du
hovnicești și îl pune in fața unui nou început, cel al vieții pustnicești,
pentru care virtuțile câștigate în chinovie sunt doar premise, puncte de
pornire și elemente ale siguranței înaintării în noul spațiu. Acum „lem
nele, fânul și trestia" ascezei trupești și chinoviale încep să fie convertite
în „aurul, argintul și piatra scumpă" (cf. 1 Cor. 3, 13) a contemplației
pustnicești, iar plecarea lui Sava la pustie reprezintă deopotrivă ultimul
rod al unei bune pregătiri și prima floare a unei vieți cu totul noi.
Observația că Sfântul Efrimie a făcut aceasta „fiindcă a primit înști
ințare de Sus"'1’, adică nu prin conformarea la un soroc atins de Sava, nici
la recomandarea vreunui terț, în virtutea cărora urma să-1 „urce" pa Sava
în mod automat pe o nouă treaptă de viețuire, este o foarte importantă
precizare. Observația - scurta cum e - relevă condensat și imparabil ceva
din scandalosul care învăluie această tainică ierarhie: urcarea treptelor ei
64
VSc. 11, 94, 17-18.
Paralela dintre viața duhovnicească și luptele atletice începe cu epistolele
pauline (1 Cor. 9, 24- 26; Gal. 5, 7-8 ș.a.). O interesantă și edificatoare pre
zentare a viziunii antice asupra atleticii și a multiplelor sale implicații spiri
tuale în lucrarea Stellei Petecel, Agonistica în viața spirituală a cetății antice,
Ed. Meridiane, București, 2002, mai ales pp. 42-53 și 79-85.
66
Articolul âXeuTTT|g din G.W.H. Lampe, A Patristic Greek Lexicon, Oxford,
2010, p. 69 nu include decât un citat din C l e m e n t Alexandrinul (Pedago
gul 1, 7, PG 8, 3 17C), dar în textele ascetice mai târzii, și în special imnografia
închinată Cuvioșilor, termenul abundă.
67
VSc. 11,94, 16.
- XXXV/ -
MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIRIL
precum și ocuparea unui loc într-însa nu se supun niciunei legi, nu pot
h nici stabilite de regulamente, nici constatate pe baza lor, ci se încăpă
țânează să rămână atributul și dovada prezenței și autorității absolute a
Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos, a lucrării Sale nemijlocite, dezmin
țire a oricărei tentative omenești de „reglementare" și „legiferare" a vieții
și harismelor pe care „unul și Același Duh le lucrează, împărțind fiecăruia
în parte după cum vrea EL (1 Cor. 12, 11).
Vedem la Chirii că monahii care duc o adevărată viață duhovni ­
cească nu pot sâ nu se afle în legătură cu ierarhia bisericească, în cazul
Palestinei cu patriarhul Ierusalimului, cadrul oferit de Biserică fiind sin
gurul în care harisma autentică poate crește și trăi. De aceea ierarhia tai
nică, atât de clar prezentată la Chirii, nu e parabisericească, ci ia naștere
în condițiile Bisericii, cu preoția și Tainele ei, dovadă fiind permanența
elementului licurgic-euharistic în viața pustnicilor palestinieni, precum
și felul legăturilor unui Efrimie ori Sava cu patriarhii din vremea lor.
In același timp cu precizarea existenței ierarhiei duhovnicești și
a deplinei ei părtășii la viața Bisericii, Chirii atinge și un aspect mai
delicat, dar și spinos: cel al raporturilor dintre ierarhia duhovnicească,
reprezentată de marii Cuvioși Efrimie și Sava, și instituție. Fără a ur
mări în mod intenționat tratarea acestei teme, Viețile scrise de Chirii
cuprind relatări din care purced, de la sine, concluzii edificatoare pentru
conturarea viziunii tradiționale asupra acestui subiect. Așa sunt istori
sirile despre ucenicii Marelui Efrimie, care, ajunși episcopi, i-au urmat
povețele la Sinoadele de la Efes și Calcedon, ascultarea lor răsfrângând
în Biserica întreagă simțul ortodox al Starețului lor harismatic68. Ace
eași armonie între cele două elemente, harisma și instituția, reiese din
legătura Sfântului Sava cu patriarhii Iiie și loan al IlI-lea, ucenici ai lui
Efrimie, legătură și mai surprinzătoare întrucât Chirii ne prezintă atât
ascultarea lui Sava față de patriarhi, cât și a acestora față de Sava69. Deși
loan era, într-un fel, un uzurpator și prin păcatul său adusese pedeapsa
secetei asupra poporului, totuși Sava nu se răzvrătește împotriva lui °,
dar „minunea ploii arată că patriarhul se afla în poziție de inferioritate:
68
VE c. 20 și 27.
69
U5 c. 35 și 36.
70
USc. 67, 168, 18-169, 6.
- XXXVII •
 STUDIU INTRODUCTIV MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CH1RIL

el cere, iar Sava oferă"" 1. Astfel, vedem că „ierarhia duhovnicească știa Dar de cei care încearcă să-și anexeze ierarhia duhovnicească, s-o subju
să-și exercite autoritatea respectând ierarhia instituțională" rămânând ge, s-o batjocorească, ea își râde la rândul ei și în felul său: trimișii anti-
3
i n același t i m p fidelă azimutului ci extramundan și duhovnicesc. calcedonianului Teodosie sfârșesc p r i n a deveni calcedonieni' ! In același
C â n d urmașii u n u i E f t i m i e o r i Sava la conducerea obștilor n u registru se înscrie și întâlnirea pe care patriarhul Anastasie (458-478)
dorea s-o aibă cu Eftimie. Patriarhul, deși se declara susținător al Cal
s-au ridicat la măsurile duhovnicești cerute d c poziția l o r în ierarhia
monahală instituțională, egumenia, a fost r â n d u l celei bisericești - pa cedonului, nutrea într-ascuns idei monofizite, lucru vădit în 475, când
s-a grăbit să anatemizeze Calcedonul la cererea împăratului uzurpator
t r i a r h u l de Ierusalim, în cazul l u i C h i r i i - să intervină p e n t r u a echili
Basiliscos. Cunoscând taina i n i m i i lui, Sfântul Eftimie a refuzat să-1 în
bra lucrurile ieșite d i n adevărata l o r marcă, ceea cc i m p u n e concluzia
tâlnească'*, lăsându-i însă patriarhului hotărârea („dacă totuși porunciți
că sporirea intervențiilor autorității bisericești precum și excesul regle
să veniți, vă voi p r i m i cu bucurie”). Dar totodată și-a afirmat libertatea
mentărilor canonice ale v i e ț i i monahale exprimă de fapt intrarea aces
de a pleca apoi de acolo pentru a-și putea păstra modul de viețuire, în
teia i n t r - o fază decadentă duhovnicește, t o t m a i lipsită de p u r t ă t o r i i
care autoritatea instituțională a l u i Anastasie n u mai avea cum să inter
autentici ai harismei și ai autorității „ d e Sus“ pe care ea o aduce. Pe de
vină: „Și dacă vă voi primi, atunci pe toțî îi voi primi, și n u - m i va mai fi
altă parte toate necazurile îndurate de Sfântul Sava d i n partea ucenici
cu putință să stau în locul acesta." Drept urmare, patriarhul a renunțat
l o r neascultători au fost îndulcire de s p r i j i n u l și susținerea patriarhului
la dorința sa, nevrând să-l întristeze pe Eftimie'L
de Ierusalim, c u ale cărui intervenții abia de s-a p u t u t echilibra cât de
Aceste raporturi dintre autoritatea bisericească instituțională, pc
cât situația imposibilă la care se ajunsese, d â n d astfel Sfântului Sava
de o parte, și cea monahală, harismatică, pe de altă parte, care apar și în
p u t i n ț a să-și poată păstori fiii rămași fideli. La r â n d u l său, Sfântul
alte relatări ale l u i C h i r i i , n u fac decât să ne vorbească despre u n mona
Sava, trimis la Constantinopol, și-a folosit faima și autoritatea duhov
hism matur duhovnicește, conștient de „îndrăzneala” sa la Dumnezeu,
nicească p e n t r u a obține d i n partea împăraților Anastasie și lustinian o
care se trăiește pe sine ca aparținând Bisericii, respectând ierarhia, l u p
serie de favoruri p e n t r u patriarhia Ierusalimului, influențând desfășu
tând pentru ortodoxia credinței și străduindu-se să-și păstreze specificul
rarea evenimentelor bisericești în acea epocă de schimbări neașteptate
ascetic ca pe mediul în afara căruia își pierde sensul de a fi. I n același
și tatonări doctrinare.
timp, n u putem să nu observăm că dacă pentru ierarhia instituțională
D a r C h i r i i ne m a i spune și că raporturile de acest fel, singurul
este m u k mai ușor să-și asigure și demonstreze autoritatea pe temeiul ca-
normal într-o Biserică a i u b i r i i , n u sunt d i n t r e cele care să se întâlnească
nonicității și al succesiunii apostolice, pentru cea duhovnicească lucru
pretutindeni și întotdeauna. Așa, de pildă, patriarhul Teodosie, ajuns
rile stau mai prost, criteriile după care ea se apreciază aparținând unui
pe t r o n p r i n crimă și răzmeriță, u n u l d i n cei m a i aprigi dușmani ai
spațiu greu de ferecat într-un sistem, fiind infinit mai lesne uzurpată de
Calcedonului, căuta să-1 atragă de partea l u i pe E f t i m i e „ p r i n cuvinte
cei care par a fi sfinți, dar n u sunt, ca dovadă succesul rapid de care s-au
amăgitoare", conștient de greutatea pe care o avea cuvântul u n u i aseme
bucurat învățătorii origeniști în vremurile l u i Chirii.
nea Bătrân cuvios. Pe parcursul prăpăstios al d r u m u l u i de l a dominația
D u h u l autentic bisericesc în care C h i r i i știa să rezolve aparenta
ereticilor (patriarhul Teodosie) la b i r u i n ț a ortodoxiei, activitatea specifi
antinomie harismă-instituție se vede d i n faptul că scrisul său rezistă
că harismaticului - rugăciunea - se intensifică: E f t i m i e pleacă în pustia
1
d i n t r u adânc. A i c i Teodosie îi t r i m i t e ca mesageri oameni de vază d i n VEc. 27 , 44, 3- 45, 1-4, pe lângă convertirea acestor trimiși, dintre care doar
Gherontie a stăruit în erezie, Eftimie îi convingea și pe mulți alți monahi și
c i n u l monahal, crezând că prefăcută l u i duhovnicie l-ar putea câștiga.
pustnici să accepte Calcedonul.
74
7£c. 33, 52, 10.
71 75
B. F l u s i n , Mtracle..., p. 203. VEc. 33, 52, 14-18.
72
B. F l u s i n , Miracle..., p. 204.
- XXXIX -
- XXXV/// -
 STUDIU INTRODUCTIV
tentației de a da întâietate absolută unuia sau altuia dintre membrii
relației, ispită i n care, trebuie să recunoaștem, au căzut și cad destui
d i n urmașii l u i intr-ale condeiului, fie anarhizând „harismatic" Biserica
până la disoluția ei structurală, fie rigidizând-o birocratic și cazon în
forme opace D u h u l u i . Soluția l u i C h i r i i este supla și - greu de „prins"
în cuvinte c u m e — smerită: n u desfigurând c h i p u l și scoțându-i ochii
v o m face c u adevărat utile picioarele, n i c i amputându-le n u vom da u n
plus de frumusețe feței (vezi metafora paulină a t r u p u l u i d i n 1 Cor. 12).
Aghiograf de modă veche, C h i r i i nu-și dăscălește c i t i t o r i i cu adausuri
explicative, n u se coboară la rețete, n u invită nici una d i n părți, harismă
ori instituție, la cumințenia inactivă în care „fiecare-și vede d ale sale",
n i c i n u ațâță l a revoluție când treburile n u m e r g după c u m ar trebui.
El „rezolvă" antinomia... păstrând-o, respectându-i taina și caracterul
n u doar necesar, ci și constitutiv vieții normale a acestui t r u p tainic, cu
m u l t e mădulare, care este Biserica. Anihilarea unuia d i n poli, la fel ca
amputarea u n u i mădular al t r u p u l u i , handicapează Biserica, o desfigu
rează, o face să n u m a i fie ea însăși și de nerecunoscut.
Autoritatea pe care fiecare termen al b i n o m u l u i de care v o r b i m
o are de la Dumnezeu, u n i i direct de Sus, ceilalți p r i n hirotonie, n u
e luată niciodată la C h i r i i ca pretext p e n t r u anihilarea sau c o m p r o
miterea celeilalte, ci e u n dat al Bisericii, și trebuie luat ca atare, iar
adevărații oameni ai Bisericii vor ști să trăiască împăcați între ei și să
se împace cu amândouă.
Soluția l u i C h i r i i , aflată în cea m a i bună descendență nou-testa-
mentară, relevă și învăluie răspunsul deopotrivă: tocmai când crezi că ai
prins dezlegarea, dai peste o situație contrară... Toate arară că de fapt
răspunsul n u doar că trebuie căutat altundeva (adică în afara disjuncției
ori-ori) cât mai ales că e simplu: păstrarea antinomiei este păstrarea nwe
die a condițiilor în care-I place D u h u l u i Sfânt să conducă Biserica, s-o
povățuiască, s-o hrănească, s-o înfățișeze fără pată sau zbârcitură l u i H r i s -
tos, iar Ei, Tatălui (cf. Ef. 5, 2 7 ) . î n afara acestui indefinibil echilibru,
scandalos pentru setea rațiunii după definiții univoce, orice explicații
devin fie teologie vaticană, fie derapaj spiritualist. Lecția l u i C h i r i i este
de fapt a întregii Tradiții ortodoxe, care „ n - a căutat niciodată să rezolve
o ambiguitate ce constituie de fapt una d i n a n t i n o m i i l e fundamentale
- XL-
MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIRIL
ale existenței creștine in stătu via. Tensiunea dintre harismă și instituție
n u pare să admită vreo soluție de parcea aceasta a eshatonului"76.
... trezvitor si
s isihast
Esența trezviei constă în păzirea m i n ț i i „de gânduri străine"-
pentru păstrarea ei în permanentă legătură cu D u h u l Sfânt, iar pen
t r u realizarea practică a unei lucrări atât de subțiri, Părinții ascetici au
descris o seamă de metode practice și de condiții pe care trebuie să și
le creeze, să le păstreze și să le exploateze nevoitorul duhovnicesc. Una
dintre aceste condiții care asigură trezvia și totodată mediul ei cel mai
prielnic este isihia. C h i r i i cunoaște aceste lucruri și introduce treptat în
firul povestirii fie învățături directe despre trezvie și isihie, fie calificări
ale unor persoane ca fiind „iubitoare de isihie" și „dornice să-și păzească
mintea de împrăștiere".
Sfântul Eftimie, încă d i n copilăria petrecută la Melitene, a fost
învățat de dascălii săi Acachie și Sinodie să viețuiască „având mintea
neîmprăștiată și inima nerisipită" 78. Pentru ca această asceză a o m u l u i
lăuntric să devină o stare permanentă, copilul Eftimie era îndrumat
la exersarea trezviei d i n vreme în vreme, mai ales în t i m p u l slujbelor
bisericești, răstimpul rămas petrecându-1 în citirea și studierea cărților
sfinte, în psalmodie și meditație duhovnicească. Încet-încet, starea de
trezvie va deveni m o d u l de a fi al l u i Eftimie și deopotrivă o necesitate
lăuntrică, p e n t r u a cărei satisfacere dorul de pustie și de isihie n u putea
fi decât expresia căutării u n u i mediu care să-l ajute la cultivarea mai
profundă a trezviei și a rugăciunii.
C h i r i i ține să precizeze că atât Sfântul Eftimie, cât și loan Isihastul
au cultivat d i n copilărie paza m i n ț i i și trezvia, iar destinul lor monahal, al
primului de anahoret, al l u i loan de zăvorât, este prezentat ca o dezvoltare
Ieromonah AJcxander G o l i t z i n (din 2 0 ] 1 episcop al Diecezei Bulgare a
O C A ) , Mistagogul - experiența lui Dumnezeu in Ortodoxie, tr. rom. diac. loan
I- Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 159.
” VEc. 9, 17, 7 .
?s U£ c . 4, ] 2 , ] 0 .
■ XLI -
 STUDIU INTRODUCTIV
a semințelor sădite încă din cea mai fragedă tinerețe'9. Că nu avem de-a
face cu niște locuri comune, cu acea plată stereotipie de redactare cu care
ne-a obișnuit un anumit curent aghiografic, o dovedește absența acestor
observații în viața celorlalți cinci Cuvioși. C a urmare, o concluzie practică
se desprinde: cu cât lucrarea ascetică a trezviei și a păzirii minții este de
prinsă mai devreme — din copilărie ar fi ideal! — cu atât ea se înstăpânește
în om și-1 predispune la o viață duhovnicească de excepție.
Spre deosebire de Eftimie, Sava intră de mic într-o mănăstire din
ținutul său, unde are parte doar de o povățuite tipiconală, exterioară, dc-
79
prinzând „Psaltirea și celelalte rânduieli ale vieții chinovitice"80. Lucrul ne
este spus de Chirii pe ocolite și cu delicatețe atunci când arată că, după ce
tânărul Sava a biruit o ispită „printr-un gând mai bun"81, a început să treacă
de la simpla asceză trupească la acea înfrânate „care taie gândurile rele".
Cu mintea ascuțită și luminat de Duhul Sfânt, Sava a ajuns singur — după
cât timp? — sa practice același tip de asceză lăuntrică în care Eftimie fuse
se instruit încă de mic. Chirii, spre deosebire de înclinația spre roz a altor
aghiografi, nu prezintă idilic lucrurile, chiar dacă felul în care le descrie mai
degrabă invită cititorul la o reflecție din care singur să tragă concluziile decât
să le aștepte de-a gata de la autor, mai ales când acestea nu-s măgulitoare.
Odată cu înaintarea istorisirii, Chirii dezvoltă noțiunile esențiale
de trezvie și isihie. Sfântul Eftimie își învață ucenicii încă d e la început
83
că „trebuie ca în toată vremea să avem trezvie și să priveghem"82 - iar ca
elemente ajutătoare ale lucrării trezviei, le vorbește despre tăierea voii, as
cultare, smerită cugetare, gândul la moarte, dorirea împărăției cerurilor.
Deși circumstanțiale, povățuirile duhovnicești și cateheza monahală din
opera lui Chirii sunt unitare prin orientarea lor spre o viață lăuntrică, de
luptă cu gândurile și, prin ele, cu duhurile necurate. Acest ultim aspect
se cuvine detaliat: trezvia și „rugăciunea minții" (xarâ vcuv) 8’ sunt cele
mai redutabile arme împotriva diavolului, dacă nu singurele, și de aceea
Chirii ține să precizeze că misiunea lui Sava, după ce și-a curățit în pustie
79
VI c. 2, 202, 8-9.
80
KS’c. 2, 88, 1.
81
KS c. 3,89, 1,5-6.
82
VE c. 9, 17, 9-10.
83
VS c. 23, 107, 12.
- XLII -
MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIRII.
sufletul, a fost să-i învețe trezvia pe pustnicii care nu cunoșteau decât
nevoința grosieră și trupească, fiind „covârșiți de gânduri rele"5'’. Pentru
că după cum în lumea fizică există obiectele materiale, tot așa în lumea
inteligibilă, în spațiul minții, există gândurile, realități la fel de concrete
de care se folosesc diavolii pentru război. Prin trezvie și rugăciune a min
ții monahul ajunge tot „numai ochi", așa cum sunt heruvimii.
Tema trezviei minții îi dă prilej lui Chirii să intre și în domeniul
antropologiei ascetice și filocaiice. Pentru că lupta duhovnicească are
multe capcane, iar cine nu le vede cade încr-însele, ascetul are nevoie de
„un ochi al sufletului neadormit, spre păzirea sa, ca unul ce umblă pu
rurea in mijlocul curselor"85. Iar acest ochi al sufletului, ține să precizeze
Chirii, se curăță grăind cu Dumnezeu în isihie, pentru a reflecta apoi,
„cu fața descoperită, slava Domnului 1' 86. Toată lupta duhovnicească este
deci această curățire a minții de „gânduri străine"87, astfel încât omul
lăuntric să poată primi și contempla neîmpiedicat slava veșnică a lui
Dumnezeu, pe care apoi o reflectă, o răspândește și în lume. Această
biruință - notează Chirii - este cea care l-a făcut pe Sfântul Sava mai
presus de vrăjmașii nevăzuți și La uns ca povățuitor duhovnicesc. De
reținut faptul că primii săi ucenici sunt pustnici din împrejurimi, inca
pabili, sau pur și simplu neînvățați, să-și păzească mintea, să lucreze tre
zvia, să se curețe de gânduri și să ajungă la Dumnezeu. Chirii e din nou
realist și vorbește de stări amare de lucruri, din păcate nici azi asfințite.
Dacă Dumnezeu ridică un sfânt, ca Eftimie ori Sava, o face și pentru
a reînvia prin el tradiția nipticâ a monahismului, pentru a redefini, în
condiții istorice și geografice noi, unul și același etern scop al monahu
lui: curățirea inimii și vederea lui Dumnezeu întru slavă, în afara căruia
monahismului nu-i rămâne decât un destin pământesc, mult prea pă
mântesc pentru a-și merita supranumele de „chip îngeresc".
Chirii nu-și face și nu ne face iluzii cu privire la putința și, mai
ales, la voința de asimilare de către oricine a acestei linii duhovni
cești trezvitoare. D e aceea nu ne cruță sensibilitățile, pudorile și nici
84
KS'c. 16, 99, 14.
85
VEc. 19, 32, 1-3.
86
VSc. 16.
‘ VEc. 9, 17, 7.
- XLiil -
 STUDIU INTRODUCTIV
„îndreptățită m â n d r i e d e a fi o r t o d o x " , ci n e înfățișează câteva cazuri d e
m o n a h i , care, n e l u c r â n d trezvia, și-au crezut m i n ț i i lor, a u plecat ure
chea la șușotelile dracilor, s-au încrezut in istețimea proprie disprețuind
8
ascultarea d e Starețul lor teofor, s o c o t i n d u - l insuficient de învățat ’’. Toți
aceștia, m o s t r e ale a b a n d o n ă r i i lucrării ascetice a trezviei, ilustrează tipul
de m o n a h ratat, g e n e r a t o r al u n u i m o n a h i s m grobian lipsit d e D u m n e
zeu. î n această categorie d e z o l a n t a vom vedea că trebuie sâ-i încadrăm și
p e m o n a h i i așa-ziși origeniști care i-au făcut zile grele lui Sava și care s-au
c o n t u r a t treptat în obștea Marii Lavre c a o g r u p a r e ce refuza autoritatea
și povățuirea - desigur, n i puică! — a M a r e l u i B ă t r â n .
î n ce privește „isihia", asistăm la Chirii la o adevărată specializare
terminologică a cuvântului care, introdus treptat și c u măiestrie de autor,
ajunge u n adevărat terminus technicus. Eftimie este n u m i t (pfi.ijavyoc 8 ’ („iu
89
88
bitor de isihie"), ca și Sava90 de altfel, și a m â n d o i ard lăuntric d u p ă „grăirea
cu Dumnezeu în isihie prin rugăciune" care-i m â n a adesea în locuri tot mai
greu d e ajuns, u n d e să se poată „liniști" (r|ot’xac,Eiv). Acest d i n u r m ă verb
vine să înfățișeze, sintetic, întreaga lucrare lăuntrică a m o n a h u l u i și eviden
țiază faptul că „retragerea la liniște" este o strămutare a activității monahului
în planul mai subțire al d u h u l u i . D e aceea m o n a h i s m u l pe care-1 descrie
Chirii este esențialmenre trezvitor și isihast, isihia trezvitoare fiind izvorul de
forţă duhovnicească în a cărei energie Sfântul Sava, de pildă, a ctitorit atâtea
mănăstiri și s-a p u t u t implica și în viața Bisericii.
Stăruirea î n această lucrare l ă u n t r i c ă , va s p u n e peste 8 0 0 de ani
Sfântul G r i g o r i e Palama, este foarte o s t e n i t o a r e , și d e aceea m u l ț i a b a n
donează calea pieptișă a pustniciei isihaste. D a r asta n u î n s e a m n ă și
a b a n d o n a r e a trezviei și a căutării isihiei ca m e d i u p r o p r i u viețuirii m o
nahale. Știa și Sfântul E f t i m i e aceste l u c r u r i și de aceea, c â n d alege locul
11
p e n t r u a-și zidi lavra, isihia zonei este u n criteriu d e p r i m ă i m p o r t a n ț ă ’ .
D e aceea trezvia, isihia și povățuirea u n u i Stareț înaintat în ceea ce
am n u m i t ierarhie nevăzută reprezintă pentru Chirii condițiile reușitei m o
nahale, a „izbânzilor în luptele duhovnicești", a biruinței asupra nevăzuților
88
Chirii 103, 26.
89
Chirii W , 24.
90
1/5 c. 6.
91
l/£c. 14.
- XLIV -
MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIRIL
vrăjmași și a realizării menirii îngerești a monahului. Atât trezvia, cât și isihia
au trepte și măsuri în largul cărora fiecare se poate avânta potrivit cu propria
statură și c u povățuirea primită. Fiindcă dacă există și in lumea virtuților
monahale o ierarhie, atunci în fruntea ei Chirii n u ezită să pună ascultarea :.
Un monahism liturgic
Etapele devenirii monahale descrise de Chirii încep cu viața chi-
novitică, în care tânărul ucenic d e p r i n d e „dumnezeiasca slujbă a rân
duielii bisericești"9 ' și „a cântărilor"99 , fiind deopotrivă învățat „sa-și
păzească mintea, sâ-și curățească cugetul d e amintirea celor din l u m e și
să se lupte împotriva gândurilor străine"95 . Astfel că formarea monahală
pe carc o întâlnim la Chirii unește, încă d i n perioada d e noviciat, viața
liturgică cu lucrarea lăuntrică a trezviei, acest fel de formare orientându-1
pe m o n a h spre trăirea miezului duhovnicesc al slujbelor: prezența lui
D u m n e z e u însuși, pe Care m o n a h u l învață să-L întâlnească96 .
C u toate că scrierile lui Chirii au ca subiect viețile unor pustnici,
totuși elementul liturgic este omniprezent, arătând, încă o dată, caracte
rul profund bisericesc al monahismului și al misticii palestiniene și sa-
vaite. î n afara chinoviilor cu slujbă zilnică, viața semipustnicească din
lavre era marcată liturgic d e săvârșirea în comun a slujbelor duminica și
la praznice, iar u n iubitor de isihie ca Eftimie venea duminica la mănăs
tirea lui Teoctist pentru a sluji împreună Liturghia97. în Marea Lavră, d e
exemplu, cincisprezece dinrre chiliile vastului ansamblu monahal aveau
Ș> o mică biserică98 , u n d e monahii își puteau săvârși Liturghia peste săp
tămână, iar cei retrași în pustia cea mai neumblată, ca Sfinții Eftimie și
92
V£c.~18.
93
VEc. 4, 12, 9-10.
” VSc. 28, 113, 16.
VSc. 28, 113, 19.
%
VEc. 4 , 12, 9-17.
97 Descrierea detaliată a vieții liturgice în lavrele palestiniene la J. Patrich,
Sabas, Leader of Palestinian M bnasticism...,pp. 229-253.
Cercetarea arheologică a chiliilor Marii Lavre a fost făcută de J. Patrich, iar
° parte din rezultate publicate în J. Patrich, Archeological Survey in Judea and
$ a maria — Map of Deir Mar Saba (190/7), Ierusalim, 1994, pp. 105-175.
-XLV-
 STUDIU INTRODUCTIV
Sava, se îngrijeau întotdeauna să aibă și u n m i c altar pe care să poată să
vârși duminica Sfânta L i t u r g h i e '-', iar pustnicii care se nevoiau în preajmă
veneau și ei de primeau Sfintele Taine d i n mâinile lor. Chiar și monahii
fugiți d i n Marea Lavră și stabiliți în apropiere de Tecoa, „neavând nici
biserică, nici conducător, mergeau la biserica din Tecoa, închinată Proro-
cului Amos, de se împărtășeau duminica'* 100.
N i c i măcar zăvorârea - această forma extremă și atât de puțin
înțeleasă a fugii de l u m e în vederea trăirii c u Dumnezeu — n u omite
elementul liturgic, chiar dacă îl esențiaiizează i n d u h pustnicesc. Astfel,
C h i r i i ne vorbește în Viața Cuviosului loan despre această formă m a i p u
ț i n întâlnită de viețuire. Av\'a loan, câștigând aprecierea Sfântului Sava,
primește de la ei o chilie, în care, mai târziu, s-a zăvorât pentru următorii
4 7 de ani. C h i l i a sa a fost cercetată și reconstituită de arheologi, care au
arătat că, pe lângă camera de d o r m i t și dependințe, această chilie sau
isihastirion avea l a u l t i m u l nivel u n paraclis, unde Cuviosul loan săvârșea
Sfânta Liturghie 101.
Fuga de hirotonie pe care o găsim la eroii l u i C h i r i i n u e așadar
fuga de Liturghie și, cu atât mai p u ț i n , fuga de împărtășirea c u Sfintele
Taine. Acest aspect reiese limpede dintr-o seamă de întâmplări i n care atât
importanța împărtășirii, cât și frecvența ei sunt deopotrivă subliniate.
Martore ale unei spiritualități euharistice c u care suntem m a i p u ­
ț i n obișnuiți, Viețile pustnicilor Palestinei vorbesc dezinvolt despre nece
sitatea împărtășirii dese chiar și a m i r e n i l o r 10- și n e lasă să pricepem că
n u se punea problema vreunei condiționări a Euharistiei de spovedanie.
Singurele cerințe explicit formulate de C h i r i i sunt cercetarea de sine, pe
care și-o face fiecare, și ortodoxia credinței, de la care n i c i măcar iubirea
de oameni a l u i Dumnezeu n u poare face pogorământ, fapt arătat i n
vedenia Sfântului Sava d i n capitolul 38 al Vieții sale, unde i se spune
să n u dea Sfintele Taine ereticilor, sau în episodul î n care Awa loan
Isihastul este vizitat de u n monofizit despre care Bătrânul a spus: „ C u
adevărat, n u - l voi binecuvânta pe acesta până când n u se va depărta de
” VEc. I l , c 3 2 ; TSc. 37.
100
VSc. 36.
’ 01 P7c. 19.
102
VEc. 57.
- XLVI -
MONAHISMUL SCRIERILOR LUI CHIR1L
cugetarea schismaticilor și n u va mărturisi că vine în comuniune cu
Biserica Sobornicească. Auzind aceste cuvinte, acela s-a mirat de haris-
ma străvederii Bătrânului și, preschimbându-se d i n pricina m i n u n i i , a
p r i m i t cu multă încredințare să vină în comuniune cu Biserica Sobor
nicească. Atunci Bătrânul l-a binecuvântat și, după ce l-a ridicat, i-a dat
l u i primul Preacuratele Taine, alungând roată îndoiala din inima lui'*'03,
imediat ce acesta a renunțat la rătăcirea l u i monofizită.
D i n acestea și din altele pe care cititorul însuși le va descoperi
respiră u n duh al bunei îndrăzneli, al încrederii în dragostea l u i D u m
nezeu, al credinței că Sfintele Taine n i s-au dat pentru noi și pentru
a noastră mântuire, al dependenței vieții creștinești și duhovnicești de
împărtășirea regulată și cu dreaptă credință. Rezervele noastre față de
aceste realități descrise de C h i r i i se explică mai puțin p r i n sporul de
smerenie pe care noi, cei de azi, i-am avea față de contemporanii lui Ef-
timie o r i Sava, și mai mulr p r i n acel tip de evlavie deformară la care am
mai avut prilejul să ne referim, cu care s-au luptat toți sfinții înnoitori ai
vieții duhovnicești din u l t i m i i o mie de ani, de la Sfântul Simeon Noul
Teolog și Cuviosul N i c o d i m Aghioritul, până, mai aproape de noi, la
Gheron losif Jsihasrul, Părintele Sofronie Saharov sau Arhimandritul
Emilianos Simonopetritul.
Vedem în Viețile scrise de Chirii că împărtășirea deasă nu înseamnă
nici o împărtășire făcută oricum, nici fără pregătire, aspect detaliat într-o
adevărată cateheză liturgică ținută de Sfântul Eftimie ucenicilor săi, unde
se exprimă iarăși strânsa legătură dintre paza inimii, trezvie și împărtășire.
Sfântul Eftimie își dorește ucenici maturi, care să se cunoască pe ei înșiși,
să știe să lucreze pocăința trăind cu adevărat înaintea Dumnezeului celui
V i u și fiind priviți de El, iar învățătura lui este curajoasă și, intr-un fel,
riscantă, pentru că urmărește să facă din conștiința fiecăruia propriul său
judecător, în timp ce el, ca povățuitor, trebuie să se micșoreze, lăsându-L
pe Hristos să crească în ucenic (cf. In. 3, 30): „Pentru că eu sunt om la
fel de pătimaș ca și voi și n u cunosc cele făcute și gândite de fiecare dintre
voi, spun și mărturisesc în D o m n u l că daca cineva s-a întinat prin lăco
mia pântecelui sau p r i n consimțirea cu gânduri rușinoase, dacă cineva
a fost omorât de ură sau de ținerea de minte a răului, dacă cineva a fost
103
V7c. 23.
- XLVI! -
 STUDIU INTRODUCTIV
tulburat de pizmă sau de mânie, dacă cineva a fost stăpânit dc mândrie
și de lăudăroșenie, să n u îndrăznească să se apropie de acest foc dumne
zeiesc și neîntinat înainte ca, spălându-se p r i n pocăința potrivită, să se
curețe pe sine de toată intinăciunea trupului și a duhului (2 Cor. 7, 1)
[...] Așadar, t o ț i câți sunteți încurajați de propria conștiință apropiați-vă
de El și vă luminați și fețele voastre să nu se rușineze (Ps. 3 3 , 6).“ "MDar
poate tocmai p e n t r u că e primejdios să ai ucenici m a t u r i , istoria ne arată
că această linie a vechii spiritualități monastice a fost, n u de puține ori,
abandonată în favoarea u n u i legalism uscat și neroditor, paravan ideal
atât al imposturii, cât și al aparențelor.
3. Contextul istoric bisericesc
Viețile pustnicilor Palestinei s-au suprapus cu evenimente bisericești
complexe și importante, ale căror ecouri răsună în t o t corpusul cyrillia-
num. Este vorba c u precădere de marile Sinoade III, I V și V Ecumenice,
a căror problematică teologică și ai căror protagoniști erau bine cunoscuți
cititorilor de atunci ai l u i C h i r i i , dar care pentru lectorul de azi sunt
numai niște file de manual, mai m u l t sau mai p u ț i n plicticos redactat.
Ca lucrurile n u stau deloc așa, ne va convinge însăși scrierea l u i C h i r i i ,
pentru a cărei bună situare în tumultuosul context bisericesc, dogmatic și
politic al epocii se i m p u n câteva detalieri de istorie bisericească 105.
A l III-lea Sinod Ecumenic de la Efes (331) s-a î n t r u n i t pentru
discutarea problemelor teologice pe care le puneau unele formulări noi
104
VEc. 29.
IC
In prezentarea evenimentelor istorice urmăm strădaniei de depășire a abor
dării lor scolastic-triumfaliste din vechile manuale, împărtășind perspectiva
profesorului Vlasic Fidas (n. 1936), de la Facultatea de Teologie din Atena
('Exy.h]ot(i(myf laropia, voi. 1, Arena, 2002, pp. 597-726), și liniile de in
terpretare din ampla sinteza a diac. loan I. IcĂ jr. cu titlul „Sfântul Isaac Șirul
necunoscutul" (studiu introductiv la: Isaac Șirul— cuvinte către singuratici, partea
a Il-a, tr. diac. loan I. Ic jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2003, pp. 35-39), ambele fiind
viziuni racordate cu cercetarea recentă și interpretarea obiectivă a izvoarelor.
- XLVIII -
CONTEXTUL ISTORIC BISERICESC
întrebuințate de Nestorie, patriarh al Constantinopolului d i n 328, pre
cum și a tulburărilor declanșate de aceste formulări, care păreau creș
tinilor d i n capitală u n lucru foarte nou. Este vorba, în principal, de
termenul „Născătoare de Dumnezeu", pe care Nestorie a refuzat să-l
mai folosească în cult, în ciuda vechimii sale, înlocuindu-1 cu termeni
precum „Născătoare de Hristos" sau „Născătoare de o m “ . Nestorie se
născuse în Orient și fusese educat în Antiohia, una dintre caracteristicile
acestei școli fiind promovarea în hristologie a unei viziuni de factură
aristotelică și a unei distincții radicale între natura divină și cea umană
pe temeiul absolutei transcendențe divine. Această viziune a fost dez
voltată mai ales de Teodor de Mopsuestia, dascălul lui Nestorie, nume
reprezentativ pentru școala teologică din Antiohia prin numeroasele sale
scrieri exegetice și teologice.
La început, Nestorie s-a arătat un înfocat luptător împotriva ari ­
anismului: „ D ă - m i , împărate, pământul curat de eretici, și eu îți voi da
în schimb cerul. Supune-mi-i pe toți ereticii, iar eu îți voi supune perșii"
- spunea el în prima sa predică de la întronizare, adresându-se împăra
tului Teodosie al II-lea 106. î n această înfocare a sa, el socotea că trebuie să
accentueze separația dintre firea omenească a l u i Hristos și cea dumne
zeiască până într-acolo încât să afirme că în Hristos sunt două persoane
sau ipostasuri: cel veșnic, al Fiului l u i Dumnezeu, și cel omenesc, al lui
Hristos, și de aceea Fecioara Maria n u poate fi numită „Născătoare de
Dumnezeu", ci cei m u l t „de Hristos". Aceste păreri ale l u i Nestorie se
datorau radicalizării eretice, viziunii ortodoxe antiohiene în care el se
formase, accentuând foarte m u l t deosebirile dintre firile dumnezeias
că și omenească. Reacția a venit din partea poporului, care a ripostat
foarte prompt împotriva patriarhului. Vestea conflictului a ajuns până
la monahii d i n Egipt, determinându-l pe Sfântul C h i r i i al Alexandriei
să se implice teologic și să-l acuze pe Nestorie de adopțianism, pentru
că vorbea de „ d o i fii în Hristos" pe baza diviziunii sale între două per
soane separate (persoana umană a lui lisus și persoana divină a Fiului l u i
Dumnezeu). în scrierile sale antinestoriene, Sfântul C h i r i i al Alexandriei
lt,fi
Socrate, Istoria bisericească,I , VII, XXIX, PG 67, 801. Citat și de Sf. Nec-
tarie, mitropolit de Pentapoleos, rAi OtxovștEvixai Evvodot. IIeqi t<ov âyiaiv
eixovojv, Ed. Rigopoulou, Tesalonic, 1972, p. 118.
- XLIX -

STUDIU INTRODUCTIV
exprimă viziunea teologică alexandrină, iar una d i n formulele sale avea
să devină sămânța u n u i scandal și a unei schisme care n u s-au stins nici
astăzi, făcând să curgă valuri de mărturisiri și anateme.
Pentru a exprima unitatea persoanei l u i Hristos, C h i r i i folosește
expresia „ o singură fire întrupată a i u i Dumnezeu-Cuvântur. î n această
expresie, termenul „fire" are pentru C h i r i i înțelesul de persoană sau ipos-
tas. D a r pentru teologii antiohieni și orientali, el exprima mai m u l t ideea
de natură. D e aceea, Nestorie și orientaJii îl acuzau pe C h i r i i de mono-
fizitism, adică de absorbția naturii umane în cea dumnezeiască, și de
apolinarism, întrucât această formulă fusese folosită și de Apolinaric. D i n
confuziile lingvistice generate de această formulare chiriliană, ambiguă și
nedesăvârșiră terminologic, s-au născut aproape toate schismele și ereziile
de până astăzi d i n Orientul creștin, deoarece la Sinodul al III-lea Ecume
nic, Sfântul Chirii și-a impus punctul de vedere alexandrin fără a aștepta
sosirea la discuții a episcopilor orientali, conduși de loan al Antiohiei.
Forțând lucrurile pentru ca sinodul să-i accepte anatematismele, Sfântul
Chirii a făcut ca din hotărârile acestui sinod să lipsească elementele de
teologie antiohiană care ar fi echilibrat formula dogmatică a Sinodului,
astfel încât să poată fi acceptat și de răsăriteni. D a r atitudinea exclusivistă
a alexandrinilor în 43 1, la Efes, a dus la respingerea Sinodului în Răsărit.
Conștienți de gravitatea situației, Sfântul C h i r i i al Alexandriei și loan al
Antiohiei au întreprins încercări pentru remedierea schismei, așa încât în
433, cei doi au putut semna o formulă hristologică de unire, compusa de
Teodorei al Cyrului, pe care C h i r i i de Schitopolis o amintește în Viața
lui Efiimie numind-o „prima unire" ( VE c. 20). Această formulă însă n-a
fost agreată de extremiștii celor două tabere, în care va m o c n i scânteia
discordiei până când, în Constantinopol, Eutihie începe să propovădu
iască ceea ce credea el că este antinestorianism.
Stareț al unei mari mănăstiri d i n capitala i m p e r i u l u i , Eutihie
începe, p r i n 447, să exprime public ideile partizanilor l u i C h i r i i ne
m u l ț u m i ț i de formula de unire d i n 433. învățătura l u i Eutihie, opusă
simetric nestorianismului, se definea ca o accentuare excesivă a pre
zenței și a lucrării naturii dumnezeiești în detrimentul celei umane în
persoana l u i Hristos. El dădea o interpretare literală a f o r m u l e i chi-
riliene amintite, care, așa c u m era exprimată, suferea de o neclaritate
■L -
CONTEXTUL ISTORIC BISERICESC
terminologică. Absolutizând expresia „ o singură fire întrupată", Euti
hie a ajuns sa susțină că în Hristos n u mai există decât o singură fire în
înțelesul de natură. C u alte cuvinte, natura umană a fost absorbită în
cea dumnezeiască, iar Hristos n u mai are decât una singură. D e aici și
numele de monofizitism dat n o i i erezii, a cărei expresie lingvistică se
află i n formula „din două fîrE, având înțelesul că unica fire a lui Hris-
ros pe care o are după întrupare, și de care ar fi vorbit Sfântul C h i r i i ,
provine cele două firi, dumnezeiască și omenească.
Confuzia pleca de la faptul că, pentru Chirii, termenul de „fire"
are înțelesul de persoana sau ipostas, în timp ce Eutihie și susținăto
r i i l u i alexandrini îl luau în înțelesul de natură10'. Eutihie susținea un
monofizitism radical, care provenea d i n interpretarea fundamentalistă
a formulării Sfântului Chirii, acuzând formula de unire din 433 drept
u n compromis nestorian. Această poziție și-a găsit repede susținători în
Egipt, Siria și Palestina, iar tulburările au dus la necesitatea unui nou
sinod ecumenic. Prima tentativă a avut loc în 449, la Efes („sinodul tâl
hăresc'), unde patriarhul Dioscor al Alexandriei l-a reabilitat pe Eutihie,
depus între t i m p la Constantinopol, refuzând să accepte Tomosul papei
Leon cel Mare, în care expunea învățătura ortodoxă despre cele două
firi ale M â n t u i t o r u l u i folosind terminologia teologică apuseană agreată
de antiohieni. La Efes, patriarhul Flavian a fost depus, iar Teodorei al
Cyrului și Ibas de Edesa au fost condamnați ca nestorieni. Acest d i n
urmă amănunt este important pentru înțelegerea schismelor care s-au
produs u n secol mai târziu, cu ocazia condamnării celor „ I r e i Capitole .
Hotărârile acestui sinod, n u m i t „tâlhăresc d i n cauza brutalități­
lor d i n t i m p u l Iui, au produs u n mare haos în Biserică, așa încât, după
moartea l u i Teodosie II, noua pereche imperială, Marcian și Pulheria, a
convocat al IV-lea Sinod Ecumenic, ținut între 8 și 25 octombrie 451,
la Calcedon. Orosul dogmatic al acestui sinod precizează că Domnul
Cercetarea teologică a evidențiat carențele vocabularului Sfântului Chirii,
inconstant în folosirea termenilor teologici, lucru datorat atât precarității edu
cației sale filosofice, cât și caracterului mai mult popular, nu polemic, al majori
tății scrierilor sale, pe care se întemeiau teologic monofiziții (cf. F.-X. Murphy
et P. Sherwood, Constantinople II et III, Ed. Orante, Paris, 1974, pp. 40-41;
V. Fidas, I xxh]aLauTLxîjloioQÎa, pp. 616-620).
- LI -
 STUDIU INTRODUCTIV
nostru lisus Hrisros S-a născut din veci din Tatăl, iar în zilele mai d e pe
urma d i n Fecioara Maria, Născătoarea d e D u m n e z e u , fiind cunoscut in
două firi, in chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțir și nedespărțit,
firile pâstrându-și fiecare însușirile proprii, întâlnindu-se î n t r - o singură
persoană sau ipostas. D e atunci s-a încercat, în vederea reconcilierii, fie
109
„echivalarea celor d o u ă formule" 108
, fie cuprinderea ambelor î n t r - o defi ­
niție dogmatică sintetică 111’, d a r întotdeauna tentativele s-au lovit de opo
ziția rigoriștilor fiecărei părți 110. în plus, Sinodul de la Calcedon n u a mai
confirmat anatematismele lui Chirii împotriva lui Nestorie, care fuseseră
aprobate în 4 3 1 la Sinodul III Ecumenic de la Efcs, d a r la care renunțase
însuși Chirii în 433, ci a declarat ca ortodoxe și obligatorii d o a r Epistola a
Il-a a lui Chirii către Nestorie și Formula de Unire d i n 4 3 3 . Toate acestea
au fost considerate de necalcedonieni drept o recunoaștere a învățăturii
lui Nestorie și trădare a hotărârilor Sinodului III E c u m e n i c , neînțelegând
nici posibilitatea nuanțărilor și adausurilor ulterioare, nici necesitatea lor
pentru depășirea crizelor teologice datorate noilor erezii.
De aceea această exprimare însă a fost înțeleasă de adepții extremiști
ai Sfântului Chirii drept o trădare a formulei chiriliene echivoce „o singură
fire întrupată" și exprimând o învățătură criptonestoriană, mai ales că Si
nodul al IV-lea i-a reabilitat pe Teodor al Mopsuestiei, Teodoret al Cyrului
și Ibas de Edesa, corifei ai școlii antiohiene. Acum s-a radicalizat și vechea
opoziție dintre tradiția alexandrină și cea antiohiană, atât pe plan teolo
gic, cât și în planul structurilor ierarhice bisericești, întrucât în deceniile
următoare Sinodului al IV-lea asistăm ia formarea treptată a unei ierarhii
108
Arhimandrit Ti motei Sevjciu (acum arhiepiscopul Aradului), Doctrina bris-
tologică a Sfântului Chirii al Alexandriei in lumina tendințelor de apropiere diti'
tre Biserica Ortodoxă ți Vechile Biserici Orientale, (teză de doctorat), Timișoara,
1973, mai ales cap. VII privitor Ia „problema aflării unei formule de concordie
care se izbește, arată autorul, de faptul câ „Biserica Ortodoxă, pe de o parte, nu
îngăduie renunțarea la ceva din ale sale, Bisericile Vechi Orientale obiectând
terminologia folosită și invocând propria tradiție" (pp. 109-115).
109
In acest sens, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae a propus o definiție dogmatică
sintetică de mare subțirime terminologică, foarte echilibrată și perfect ortodoxă
în studiul său „Posibilitatea reconcilierii dogmatice dintre Biserica Ortodoxă și
Vechile Biserici Orientale", în Ortodoxia, XVII (1965), nr. 1, pp. 26-27.
110
Pr. D . StÂniloae, „Posibilitatea reconcilierii.,.", p. 16 sq.
-LII -
CONTEXTUL ISTORIC BISERICESC
monofizite, iar scrierile lui Chirii de Schitopolis conțin multe referiri la
evenimentele din Palestina legate de Sinoadele III, IV și V Ecumenice.
Reacția
I alexandrină fată > de Sinodul IV Ecumenic a fost foarte vi-
olentă. La Ierusalim, patriarhul luvenalie a fost înlăturat d e monofizitul
Teodosie, care, vreme de 2 0 de luni, a ocupat tronul patriarhal din Sfânta
Cetate, încercând să-l câștige d e partea sa și pe Sfântul Eftimie, rămas
printre puținii apărători ai Calcedonului 111. In timpul domniei lui Leon I
(457-474), urmașul la tron al lui Maidan, autoritatea Calcedonului pare
să se consolideze, dar odată cu moartea lui, mulți dintre cei care aveau
simpatii monofizite și le-au dat pe față atunci când conjunctura politică
imperială a permis acest lucru. Astfel că patriarhul Anastasie al Ierusalimu
lui (458-478), de care pomenește adeseori Chirii de Schitopolis, deși se
declarase calcedonian, în 476 a semnat, împreună cu alți 5 0 0 de episcopi
răsăriteni foști calcedonieni 112, enciclica împăratului uzurpator Basiliscos
care anula Calcedonul și Tomosul lui Leon. După înlăturarea lui Basilis
cos, noul împărat Zenon (476-491) a crezut că poate rezolva problemele
bisericești d i n Răsărit printr-un edict d e unire numit Henoticon, care pro
punea ca bază de unire exclusiv primele trei Sinoade Ecumenice, fără a
mai aminti de formulările și hotărârile Calcedonului. D u p ă ce patriarhii
Acachie al Constantinopolei, Martirie al Ierusalimului, Petru al Alexan
driei și Petru Gnafevs 11’ al Antiohiei au semnat Henoticonul, - ultimii doi
fiind monofiziți - Roma a văzut în aceasta o trădare a Sinodului al IV-lea și
l-a depus pe Acachie, pe care l-a acuzat că a intrat în comuniune cu ereticii
monofiziți, producându-se schisma numită „acachiană", care a durat până
1,1
VEc. 26-27.
112
HE, III, 5; M i h a i l S i r i a n u l , Cronica, IX, 5; L. Salaville, „Henotique“,
D T C 6 , 2155.
Petru Gnafevs (sau Fulo), patriarh al Antiohiei între 470-471 și 485-489,
este autorul adaosului „teopasit" la cântarea Trisaghionului, devenit semn
distinctiv al monofiziților, adoptat și de armenii din Lavra Sfântului Sava,
împotriva cărora acesta va lua atitudine (cf. VS c. 32). lustinian însă, sub in
fluența soției sale Teodora, a acceptat această formulă ca ortodoxă în 533, deși
anticalcedonienii o foloseau tocmai pentru a le reproșa calcedonienilor necre
dința în faptul că Dumnezeu a fost răstignit (cf. SE Nectarie, mitropolit de
Pentapoleos, rAi Oiy.ovuEvixai Xvvodoi..., p. 149; G . Fritz, Pietre le Foulon,
DTC 12, 1935).
- LUI -
 STUDIU INTRODUCTIV
în 518, când împăratul Iustin I (518-527) a anulat Henoticonul și a inițiat
o politică dc susținere fățișă a Sinodului de la Calcedon. în 478, la Ierusa
l i m , avusese loc o reconciliere vremelnică dintre calcedonieni și monofiziți,
descrisă de C h i r i i i n Viața Sfântului Șaua și denumită „a doua unire”" 4,
pentru a fi deosebită de „prima", din timpul l u i luvenalie (ITEc. 30).
împăratul lustinian (527-565), urmașul l u i Iustin, a continuat
această politică, încercând, în paralel, mai multe stratageme dc readucere
a Bisericilor monofizite sub tutela imperială, ajungând repede cu politica
*
sa religioasă, după expresia Sfântului Nectarie, „pe o pantă alunecoasa'*115.
D u p ă ce dialogul teologic cu an ticalcedon icnii a eșuat în 532, lustinian
cerc Sinodului d i n capitală să condamne monofizitismul, ordonă arderea
scrierilor monofizite și interzice copierea lor sub pedeapsa tăierii mâinilor
1l f
copiștilor ’, introducând în politica bisericească u n element de teroare care
va marca profund istoria bizantină a relațiilor dintre stat și Biserică. Dar
pentru că nici așa n u și-a atins țelurile, a revenit la manevrele teologice, în
cercând să-i câștige prin condamnarea de către ortodocși a deja amintitelor
„Trei Capitole": Teodor al Mopsuestiei (t428), Teodoret al Cyrului (ț460)
și Ibas de Edesa (t457), deși aceștia fuseseră reabilitați de către Sinodul de
Ia Calcedon, iar Teodoret elaborase formula de unire, din 433, dintre Sfân
tul Chirii al Alexandriei și loan al Antiohiei. lustinian spera ca p r i n aceste
artificii politice să-i câștige pe monofiziți, înlăturând suspiciunea de nestori-
anism care plana asupra Calcedonului din cauza celor trei, și așa să-și atingă
visul de a realiza u n imperiu cu u n împărat și o singură Biserică.
D a r p e n t r u că lucrurile l u i D u m n e z e u n u se împlinesc p r i n
viclenii omenești, manevrele l u i au rămas fără rezultat, deoarece,
deși va condamna cele „Trei C a p i t o l e ” p r i n două Decrete imperiale,
î n 544-545 și 5 5 1 , monofiziții t o t n u au acceptat Calcedonul. In
disperare de cauză, l u s t i n i a n încearcă p r i n i n t e r m e d i u l S i n o d u l u i V
Ecumenic să demonstreze m o n o f i z i ț i l o r câ formula de la Calcedon
privitoare la r a p o r t u l celor două firi î n Hriscos n u contrazice teologia
Sfântului C h i r i i al Alexandriei, exprimată în f o r m u l a „ o singură fire
1,4
VSc. 38.
115
SE Nectarie, mitropolit de Pentapoleos, Ai OixovfiEVii'ai Ztivodoz...,
p. 149.
SE Nectarie, mitropolit de Pentapoleos, rAt ObtovțiEvtxai EvvoâoL.., p. 150-
- LIV -
CONTEXTUL ISTORIC BISERICESC
a l u i Dumnezeu întrupată”, fapt care constituie una dintre puținele
reușite ale acestui S i n o d " 7. Sfântul Nectarie este u n u l dintre p u ț i n i i
autori ortodocși care au surprins adevărata valoare a Sinodului d i n
553, arătând că „este inferior primelor patru Sinoade anterioare [...],
caracterul său fiind mai m u l t de prevedere, reconciliere și de împă
ciuire, decât dogmatic. Odată cu acest sfânt Sinod, putem spune că
începe o nouă perioadă a sfintelor Sinoade [...] și că scopul urmărit de
al V-lea Sinod Ecumenic n u a fost încununat de succes”" 8.
Viețile redactate de Chirii cuprind numeroase detalii legate de d i­
ferite aspecte ale multiplelor faze prin care a trecut criza declanșată i n
Biserică odată cu erezia lui Nestorie. Pentru edificarea dogmatică a citi
torilor săi, vom vedea că Chirii de Schitopolis pune în gura personajelor
sale texte doctrinare elaborate m u l t mai târziu, respectiv extrase d i n scri
erile lui lustinian și din hotărârile Sinodului al V-lea Ecumenic. Este, i n
mod evident, un anacronism să auzim din gura l u i Eftimie citate întregi
d i n scrierile l u i lustinian" 9, să n i se spună că Sfântul Sava nu-l suporta
pe Teodor de Mopsuestia120 înainte ca ortodoxia acestuia să fie pusă în
discuție de către lustinian sau să ascultăm diatriba antiorigenistă a l u i
Awa Chiriac 121, rostită în 547, dar înțesată cu extrase din anatematismele
Sinodului d i n 553. Deși aceste artificii de redactare sunt în m o d clar o
scădere a valorii documentare pe care am fi dorit s-o aibă scrierile lui
C h i r i i de Schitopolis, ele trebuie situate în contextul presiunilor cres
cânde exercitate de politica autoritară a l u i lustinian asupra Bisericii,
înfățișată de el drept „ o simfonie între Biserică și stat” 1- , imagine idilică
transmisă peste veacuri până în manualele de azi și evocată nostalgic de
cei care n u știu ce a însemnat ea cu adevărat pentru Biserică.
" M . Jugie, î n articolul „Justinien 1“ (DTC 8, 2289) arăta că „anatematismele
Sinodului V Ecumenic au risipit logomahia monofizită și, în același timp, au
condamnat erezia nestoriană într-un mod m u l t mai clar și mai explicit decât au
fâcut-o sinoadele precedente".
" s Sf. Nectarie, mitropolit de Pentapoleos, ’At OtxovțtEvixai XvvodoL..,
pp. 159-160.
119 VEc. 26-27.
120
VSc. 7 2 ; 74; 87.
121
VCyc. 7.
122
Novelele 6 și 131 d i n anul 545.
-LV -
 STUDIU INTRODUCTIV
Așa c u m vom arăta î n capitolul următor, atmosfera de oblăduire
asfixiantă a Bisericii, combinată c u prigoana cruntă a celor nesupuși,
ortodocși sau eretici, erau căile p r i n care lustinian își promova linia
de gândire teologică și care au i m p u s autorilor de lucrări teologice o
a n u m i t ă autocenzură, concretizată i n citarea operelor împăratului te
o l o g , adoptarea înzorzonatelor formule de la curte, prihănirea nume
l o r a u t o r i l o r căzuți în dizgrația imperială, mergând până la lingușirea
fățișă a „preadumnezeiescului ((JeioTâTtp) și prcaevlaviosului împărat
l u s t i n i a n , a cărui m i n t e cu ochi muici (ca h e r u v i m i i ) priveghează neîn
cetat (...) fiind o statuie de-Dumnczeu-făcută a evlaviei** 123. Toate aces
te c o m p r o m i s u r i auctoriale - regăsite și în opera l u i C h i r i i , dar i n t r - o
măsură care n u ajunge să-i schimbe tonalitatea — aveau ca scop dăi
nuirea operei, dacă n u chiar promovarea în structurile ierarhice. Așa
c u m în epoca de curând apusă a d i c t a t u r i i comuniste, cei care doreau
să publice cărți, în aproape orice d o m e n i u , o puteau face dacă strecu
r a u în ele citate d i n operele „ c o n d u c ă t o r u l u i i u b i t " sau d i n hotărârile
p a r t i d u l u i , t o t așa, în epoca l u i lustinian, e f o r t u l autorilor începe să
se plieze, m a i de frică, mai d i n interes, pe noile scheme de gândire și
exprimare teologică trasate de împăratul-teolog.
D a r pentru că nici Sinodul al V-lea Ecumenic n u i-a adus pe
monofiziți la dorita unitate cu Biserica imperială, lustinian încearcă o
ultimă mașinație: î n 563, dă u n edict p r i n care îmbrățișează aftarto-
dochetismul, învățătură eretică adiacentă monofizitismului, și impune
acceptarea lui 124. D i n fericire, obedientul episcopat bizantin n u a mai
semnat edictul (doar patriarhul capitalei, Eutihie, a apucat să fie exi
lat pentru refuzul de a semna), partitura simfoniei rămânând de data
113
Agapit Diaconul, Capete parenetice către Împăratul lustinian, c. 1, 2, 5
PG 86/1, 1163-1 165 A-C (rrad. Ierom. Agapie).
124
//ETV, 39-40, PG 86/2, 2781-2784; Michcl van Esbroeck, „ I h e Aphthar-
todocetic Edict o f Justinian and its Armcnian Background", în Studia Patristica
33 (1997), pp. 578-585; Lucas Van Rompay, „Society and Communiry în rhe
Chriscian East", în voi. Ihe Cambrtdge Companion..., p. 254. V. Fidas arată că
lustinian, în nădejdea de a-i câștiga pe monofiziții din Egipt și Siria, a nesocotit
prin acest edict hotărârea Sinodului al V-lea Ecumenic care spunea că trupul lui
1Iristos este deoființă (âpoovcnoc) cu trupul omenesc ( Έ κ κ λ η ο muțim] luto-
Qta, pp. 725- 726).
■L V I -
CRIZA ORIGENISTĂ PALESTINIANĂ
asta fără dirijor: la scurtă vreme după promulgarea edictului. lustinian
moare. A lăsat însă ca moștenire u n adevărat patrern al atitudinii statului
bizantin față de Biserică, pe baza căruia se va ajunge repede, în deceniile
și secolele următoare, la crizele monotelită și iconoclastă, și se va regăsi la
temelia tuturor crizelor religioase d i n istoria Bizanțului. Chirii de Schito-
polis n-a mai apucat să vadă sfârșitul l u i lustinian în brațele ereziei, final
trist pe care, cu excepția monografiei Sfântului Nectarie Despre Sinoadele
Ecumenice . vechile noastre manuale de istorie bisericească, încă în uz, îl
omit în m o d programat, propunându-ne în locul adevăratului lustinian
o imagine plăsmuită din idealurile sale nerealizace.
4. Criza origenistă palestiniană:ă:
contextualizarea relatării lui Chirii
Relatarea lui Chirii. . .
Dacă ar fi să citim scrierile lui Chirii de Schitopolis doar ca pe o
operă exclusiv aghiografică, l-am nedreptăți pe autor, iar pe noi ne-am lipsi
de una din cele mai potrivite chei pentru înțelegerea unor aspecte de istorie
generală a secolului al VEIea. In opera chiriliană se întâlnește istoricul cla
sic, al cărui model îl reprezenta Tucidide, cu intelectualul creștin de tip nou
care se configura cu repeziciune în epoca lui lustinian. Multiple straturi
tematice, cu abordări tot atât de multiple, se întrețes în întregul scrierilor
lui Chirii: viețile propriu-zise ale Cuvioșilor palestinieni, scurt punctate de
evenimentele bisericești majore și de mișcările politicii bisericești impe
riale, precum și relatări privind germinarea, apariția și răspândirea unor
er
ezii și înfruntarea acestora. Cititorul ar putea rămâne de aici cu imagi
nea u n u i istoric, așa cum este el înțeles astăzi, datorită stilului precis al
l u i C h i r i i , p l i n de referințe cronologice exacte, iar lucrarea, în ansamblu
Sf. N e c t a r i e , mitropolit de Pentapoleos, Xt Obtoupcvtxai Evvobot...,
P- 160. De altfel, Sf. Nectarie abordează problematica istorică într-o manieră
ne
așteptat de modernă, oferind uneori interpretări vizionare, confirmate de
cercetarea recentă.
■LVII -
 STUDIU INTRODUCTIV
și in detaliu, putea părea o binevenită rază de l u m i n ă căzută peste eve
nimentele — nebuloase c u m au fost — legate de origenismul veacului al
Vl-lea și de Sinodul V Ecumenic. Studii recente de mare profunzime și
rigoare științifică, integrând opera Iui C h i r i i în tabloul informațiilor fur
nizate de alte izvoare ale vremii, ne-au ajutat insă să-l vedem pe Chirii
și opera sa n u doar în adevărata l u m i n ă , ci și cu adevăratele sale umbre,
care, i n t r - u n fel neașteptat, luminează p r i n ele insele aspecte despre care
istoricii veacului V I au vorbit m a i p u ț i n sau deloc, stingheriți, poate,
de ele ca și C h i r i i acum o m i e cinci sure de ani. Rostul acestui u l t i m
capitol al studiului introductiv este eminamente sintetic: prezentarea
contextuală a unor evenimente descrise de C h i r i i , astfel încât, la capă
t u l parcurgerii Vieților pustnicilor Palestinei c i t i t o r u l să n u rămână doar
cu secvențe izolate, fie și „ziditoare" ( t i p predominant de lectură și de
abordare a literaturii aghiografice), ci să-și îngăduie o conturare m a i ge
neroasă a întregului tablou istoric, a unității dintre diversele sale relații
definitorii, a organicității u n u i secol care reprezintă p u n c t u l de cotitură
majoră în mentalitatea și psihologia supușilor vechiului I m p e r i u Ro
man, care acum devenea Bizantin.
întrucât, pe de o parte, opera l u i C h i r i i este socotită p r i n ­
cipala sursă de i n f o r m a ț i i privitoare la o r i g e n i s m u l palestinian d i n
secolul V I , iar pe de altă parte, dată fiind i m p o r t a n ț a acestui subiect
și a înțelegerii sale cât mai aproape de ceea ce a reprezentat el atunci,
n e v o m o p r i doar asupra acestui aspect p e n t r u a-l contura sintetic pe
baza scrierilor l u i C h i r i i , plasate î n contextul l o r m o n a h a l , doctrinar,
bisericesc și imperial.
înainte de a vedea cine au fost origeniștii și ce e origenismul din
secolul VI, Chirii ne îngăduie o incursiune în substratul duhovnicesc al
problemei. S-a spus pe bună dreptate că origenismul d i n secolul VI a fost
o problemă internă a mănăstirilor savaite, iar geneza sa poate fi urmărită
în Viața Sfântului Sava. Dacă a existat un mediu prielnic penrru primirea
semințelor eretice zise origeniste, acesta a fost, potrivit relatărilor lui Chirii,
cel al monahilor neascultători din Marea Lavră şi răzvrătiţi apoi împotriva
lui Sava, de care s-au separat întemeindu-și propriul așezământ, Noua La-
vră, ajunsă centrul origeniștilor și punctul de plecare al tulburărilor, focarul
de răspândire. Dar să urmărim, cronologic, relatarea l u i Chirii:
- LVIll ■
CRIZA ORIGENISTĂ PALESTINIANĂ
în anul 483, Sfântul Sava primește îndemnul de la „ u n cuvânt
du m nezeiesc"IJf’ să n u se mai lupte cu diavolii deja biruiți, ci să se ocupe
de povățuirea duhovnicească a celor „covârșiți de gândurile răutății" 17 .
De atunci a început să-i primească „pe toți care veneau la el", primii
fiind pustnicii d i n împrejurimi și monahii „păscatori" 123. D i n relatarea
lui C h i r i i reiese clar câ misiunea cu care a fost însărcinat Sava era să-i
învețe lucrarea m i n ț i i , a luptei cu gândurile și curățirea omului lăuntric
de patimi. Ceea ce arată că m u l ț i dintre pustnicii din timpul său n u mai
cunoșteau lucrarea subțire a m i n ț i i , n u practicau trezvia, ci se îndestu
lau cu o asceză trupească neroditoare duhovnicește. Sub povățuirea lui
Sava, obștea sa, ajunsă repede la 70 de viețuitori, prospera duhovnicește,
iar Sava „le era egumen și povățuiror și păstor (...), le dădea aripi și-i
învăța să zboare, pregătindu-i să treacă dincolo de cer" 12’. Dar această
stare fericită de lucruri n-a durat decât până in 486, când „s-au sălășluit
în lavra lui câțiva oameni cu cuget trupesc, care, după Scriptură, nu au
pe Duhul (luda 19) și care au țesut destulă vreme tot felul de intrigi,
necăjindu-1 foarte tare pe Sava"110. Acești „oameni trupești" s-au grupat
repede, făcând o tabără care se opunea lui Sava, iar în 491, merg la ar
hiepiscopul Salustie al Ierusalimului să ceară un alt egumen, acuzându-1
pe Sava că n u e preot, refuză hirotonia și nici pe altul nu-1 lasă să devină
cleric, și, amănunt semnificativ, că e lipsit de învățătură și n u poate de
aceea să conducă obștea ajunsă acum la 150 de părinți. Arhiepiscopul
însă îl hirotonește pe Sava în fața lor1”, amânând cu zece ani radicalizarea
tensiunilor care au făcut ca, în 501, îndată după sfințirea noii biserici
a Maicii D o m n u l u i , Sava să plece în ținutul Schitopol isul ui, lăsând în
Marea Lavră obștea împărțită, tabăra răzvrătiților numărând deja 40 de
monahi 132. întors în Marea Lavră după u n timp pe care Chirii nu-1 preci
zează, Sava află că cei patruzeci ajunseseră acum șaizeci133, iar încercările
126
VSc. 16, 99, 12.
127
Chirii 99, 14.
,28
CW99, 18-19.
129
CW 101» 3-5.
130
V5c. 19, 103, 10-14.
131
Chirii 104, 15-
132
VSc. 33, 118.26-30.
133
VSc. 35, 120, 14-15.
- LIX -
 STUDIU INTRODUCTIV
sale de a-i câștiga p r i n răbdare și iubire n u au dus ia niciun rezultat, cei
răzvrătiți nevoind „să umble în calea smerită a l u i Hristos, ci izvodesc în
dreptățiri î n t r u păcate (Ps. 140, 4), aducând justificări pentru patimi" 1'*.
Precizarea e importantă, pentru că arată existența u n u i element imoral
î n tabăra opusă l u i Sava pe care aceștia îl justificau. D i n t r e ei, unul pe
n u m e Gheorghe va ajunge în februarie 547 chiar egumen al M a r i i Livre
pentru șase l u n i , „fiind însă acuzat de curvie și de lucruri rușinoase" 1’ 5.
Sava pleacă a doua oară d i n Marea Lavră i n ț i n u t u l Nicopolei până în
507, când patriarhul îl repune în egumenie printr-o scrisoare adusă obștii
M a r i i Lavre 136, dar revenirea sa dezlănțuie furia mocnită a celor șaizeci de
răzvrătiți, care-i dărâmă turnul și pleacă din Marca Lavră în zona Tecoa,
unde întemeiază N o u a Lavră137. Mânat de dragostea sa părintească, vine
aici cu ajutoare, meșteri și materiale de construcție și reușește ca în șase
l u n i să le ridice o biserică, brutărie și chilii.
d o r atunci Sfântul Sava îl pune ca egumen pe Cuviosul loan,
u n pustnic grec harismatic, care păstorește N o u a Lavră șapte ani, până
î n 5 1 4 , profețind la moarte căderea în erezie a viețuitorilor lavrei d i n
pricina semeției lor l3a . Urmează pentru șase l u n i la egumenie Pavel cel
Simplu, în t i m p u l căruia intră în obștea Noii Lavre patru m o n a h i ce
„discutau pe ascuns învățăturile l u i Origen", conducătorul l o r fiind u n
anume Nonnus. C h i r i i ne spune despre el că, „prefăcându-se că este
creștin și fățărind evlavia, cugeta dogmele elinilor, iudeilor și mani-
heilor cei fără de Dumnezeu"139. D u p ă ce egumenul Pavel, nefăcând
față greutăților stărețeșri, „a fugit în Arabia", Sfântul Sava l-a pus ca
egumen pe Agapit, un ucenic de-al său. Acesta i-a descoperit pe cei
patru monahi origeniști p r i m i ț i d i n neștiință de Pavel și i-a izgonit din
Noua Lavră, având și încuviințarea arhiepiscopului Ilie. î n anul 516,
patriarhul Ilie cade pradă uneltirilor și este înlocuit cu patriarhul loan
al III-lea (1 septembrie 516 - 2 0 aprilie 524), cu simpatii monofizite,
și la care vin origeniștii alungați de Agapit rugându-1 să le îngăduie să
134
G W 1 2 0 , 2 ] -23.
135
/5 c. 87, 88; Chirii 196, 5.
136
Chirii 122, 1-1 1.
137
Chirii \ 2 2 t 19-123, 10.
I3fl
VSc. 36, 124, 5-9.
139
Chirii 124. 22-29.
- LX -
CRIZA ORIGENISTĂ PALESTINIANĂ
rămână în Noua Lavră140. Dar patriarhul „a trimis după Sfântul Sava
și după fericitul Agapit, întrebându-i dacă e c u putință ca aceștia să fie
p r i m i ț i " . C h i r i i ni-1 prezintă aici pe Starețul Agapit ca fiind mult mai
intransigent decât Sava în privința învățăturilor origeniste, pe care le
numește „ciumă", spunând că dacă aceia vor fi reprimiți, el va pleca.
Așa că origeniștii rămân „ î n câmpie" până la moartea lui Agapit, în
519, când cei patru „au fost p r i m i ț i pe ascuns de către Mamant", noul
egumen. Dar de teama Sfântului Sava aceștia nu-și vădeau învățăturile, „fi
indcă atâta timp cât a trăit el, între toți monahii din pustie nu era decât o
singură mărturisire de credință" 141, în 531, Sava se află la Constantinopol,
trimis la împăratul lustinian de noul patriarh Petru al Ierusalimului, iar
Chirii ne spune că în cursul unei întrevederi a cerut osândirea ereziilor
lui Arie, Nestorie și Origen 1 '. D i n t r e însoțitorii lui Sava facea parte și
un monah din N o u a Lavră, pe nume Leontie de Bizanț, care, prefăcân-
du-sc calcedonian, era de fapr origenist, lucru care l-a făcut pe Sava să-l
îndepărteze d i n suita sa. C h i r i i precizează că Sfântul Sava a cerut osân
direa ereziei l u i Nestorie „pentru că a aflat că u n i i dintre monahii care
au venit cu el îl susțin pe Teodor de Mopsuestia", față de care Sfântul
Sava, n i se spune, „simțea respingere, fiindcă este eretic" 143.
La moartea l u i Sava, în 532, urmează la egumenia M a r i i La ­
vre Avva Melitas, de a cărui lipsă de experiență au profitat adepții l u i
Nonnus, care au început să propovăduiască erezia atrăgându-i „pe cei
mai învățați d i n N o u a Lavră, (...) pe cei d i n mănăstirea l u i Martirie și
d i n Lavra l u i Firminus" și au reușit, scrie C h i r i i , „să semene în scurtă
vreme reaua-credință a l u i O r i g e n și în Marea Lavră, și în celelalte
mănăstiri d i n pustie" 144.
D u p ă moartea lui Melitas urmează la egumenie fratele lui, Avva
Ghelasie, în timpul și d i n pricina strategiei căruia se declanșează cu ade
vărat problemele cunoscute sub numele de „a doua criză origenistă".
Acest Ghelasie, când a văzut „ciuma lui Origen păscându-i pe m u l ț i din
140 Chirii V25, 4-15.
141
Chirii \ 2 5 , 22-23.
142
/5 c. 72, 175,23-24.
143
/5 c. 87, 194, 19-22.
144
/5 c. 83, 188, 17-24.
- LXI'
 STUDIU INTRODUCTIV
obștea sa" 145, a poruncit să se citească in biserică scrierea antiorigenistă,
depășită teologic în acel moment, a episcopului Antipater de Bostra, lu
cru care i-a stârnit pe origeniști, care au protestat. Deoarece origeniștii,
„carc erau ca la patruzeci", făceau „adunări osebite" și „încercau să strice
multe suflete"' 46, părinții „ortodocși" i-au izgonit din Marca Lavră. Ei
s-au dus în Noua Lavră la Nonnus și Leontie de Bizanț, fiind stăpâniți cu
toții „de o marc dușmănie împotriva urmașilor fericitului Sava (...) și a
148
părinților din Marea Lavră"147. Evenimentele degenerează până la o ade­
vărată răzmeriță împotriva Marii Lavre, scăpată numai printr-o minune
a Sfântului Sava de distrugerea plănuită de origeniști.
Acum Starețul Ghelasie alcătuiește împreună cu alți egumeni pa­
lestinieni un memoriu antiorigenist, trimis de arhiepiscopul Petru al Ie
rusalimului împăratului lustinian, căruia i-a scris totodată și „noutățile le
gate de origeniști" 1411. Primind memoriul, împăratul a dat edictul antiori
genist din anul 542 149, făcut public în Ierusalim în februarie 543 și semnat
de toți episcopii din Palestina și egumenii din pustie 150. în acest moment
origeniștii, conduși de Nonnus și de ceilalți capi ai ereziei, s-au separat de
comuniunea bisericească și au plecat din Noua Lavră și s-au așezat iarăși
în câmpie. însă Teodor Aschidas, care era de acum un personaj foarte
influent în anturajul lui lustinian, l-a silit pe arhiepiscopul Petru, venit
la Constantinopol, să-i aibă ca singheli pe câțiva din conducătorii orige
niști și să-i îngăduie lui Nonnus și oamenilor săi să se întoarcă in Noua
Lavră. Origeniștii au câștigat prin aceasta un mare ascendent, ocupând
posturile-cheie din jurul patriarhului și „de aceea își propovăduiau erezia
în public și prin case, și puneau la cale felurite prigoane împotriva pă
rinților din Marea Lavră"151. Dacă vreun monah ortodox era văzut prin
145
V5c. 84, 189, 14-16.
146 Chirii 27-190, 1.
147
Chirii VN, 2-7.
148
VSc. 85, 191,26-32.
149
Potrivit altor surse, ccl care a adus împăratului texte origeniste eretice din
Palestina ar fi fost diaconul roman Pelaghie (cf. Karl Joseph von Hefele, Hit'
toire des concile d'apres Ies documents originaux, Ed. Lctouzey ct Ane, Paris,
1908, 2/2, p. 1182).
150
KSc. 86, 192, 12-16.
151
Chirii m, 19-21.
-LXII -
CRIZA ORIGEN1STÂ PALESTINIANA
Ierusalim, origeniștii îl numeau „savait" și puneau pe cineva să-l bată. S-a
ajuns ca, într-o bună zi, casa de oaspeți a Marii Lavre să fie asediată de o
mulțime de „războinici" instigați de neolavrioți, ajungându-se la încăie
rări și lupte, cărora le-a pus capăt doar intervenția în forță a călugărilor
bessi de la Iordan veniți în ajutorul ortodocșilor. Unul dintre ei, pe nume
Teodul, „a găsit o lopată și, luând-o în mâini și ieșind din casa de oaspeți,
a împrăștiat singur aproape 300 de războinici, dar a fost rănit de ei cu o
piatră, încât a căzut și după câteva zile a murit"152.
Ca urmare a tulburărilor sângeroase la care s-a ajuns, Awa Ghe ­
lasie, starețul Marii Lavre, s-a suit la Constantinopol pentru a-1 înștiința
despre acestea pe lustinian, dar acolo atotputernicul Teodor Aschidas
i-a zădărnicit planurile, așa încât Ghelasie a plecat spre Palestina pe jos,
murind pe drum. Eterodocșii, care „au luat în stăpânire toate" și „și-au
adunat forțele numai împotriva Marii Lavre și au depus multă silite ca
să pună mâna și pe ea" 15’, au reușit să-l pună ca egumen al Marii Lavre
pe origenistul Gheorghe. Acesta, însoțit de o gardă militară, a fost insta
lat în tronul Sfântului Sava în februarie 547, dar „fiind acuzat de curvie
și de lucruri rușinoase"154, a fost izgonit după șapte luni de stăreție.
In locul lui a fost adus Awa Casian Schitopolitul, care ucenicise
din fragedă pruncie la dumnezeiescul Sava, iar din 539 fusese egumenul
Lavrei Suca și era cunoscut pentru ortodoxia sa' 55. Dacă recenta desco
perire a profesorului Tzamalikos, și mai ales interpretarea sa, vor fi ac
ceptate de comunitatea științifică 156, arunci putem spune că acest Cuvios
Casian, sau cel puțin scrierile care i-au fost atribuite, ne furnizează una
dintre cheile de înțelegere a fundalului intelectual, monahal, teologic și
politic al epocii celei de a doua „crize origeniste", și de aceea vom reveni
cu detalieri asupra lui.
152
Chirii 194, 5-9.
153
KSc. 87, 195, 13-15.
134
V5c. 88, 196, 3-5.
155
Chirii 196, 8-18.
156
Cf. Panayiotis Tzamalikos, A Newly Discovered Greek Father,Cassian the
Sabaite Eclipsed by John Cassian ofMarseilles, Brill, Leiden-Boston, 2012, și The
Real Cassian Reuisited. Monastic Life, Greek Paideia and Origenisni in the Sixth
Century, Brill, Leiden-Boston, 2012. Pentru detalii, vezi Anexa I.
- LXIII -
 STUDIU INTRODUCTIV
Lui Casian îi urmează la egumenie Awa Conon, care i-a adunat
pe călugării ortodocși din Marea Lavră, împrășriați prin diferite locuri
din cauza prigoanei origeniste. în timpul lui, origeniștii au început să
se cerce între ei: origeniștii radicali, numiți „isocriști"157, din Noua La
vră îi batjocoreau pe cei moderați din Lavra lui Firminus numindu-i
„protoctiști"158. Teodor Aschidas, fiind de parcea isocriștilor neolavrioți,
a impus ca mulți dintre aceștia să fie hirotoniți episcopi în Palestina, iar
pe Teodor, egumenul Noii Lavre, I-a făcut mitropolit de Schitopolis.
Așa se face că au urmat noi prigoane, îndreptate nu numai asupra orto
docșilor, ci și asupra origeniștilor moderați protoctiști, al căror egumen
Isidor, neputându-se împotrivi lui Aschidas și neolavrioților, s-a aliat
cu Awa Conon al Marii Lavre, jurând că renunță la învățătura pree-
xistenței sufletelor 159. Se formează acum o delegație, compusă din Awa
Conon, Isidor și alți egumeni din pustie, care se suie la Constantinopol
pe la sfârșitul anului 551 sau începutul lui 552.
Chirii ni-1 prezintă pe Awa Conon drept conducătorul acestei
delegații, care, după ce a răbdat tot felul de șicane din partea lui Teodor
Aschidas, a reușit totuși să intre la împăratul lustinian, profitând de o
greșeală strategică a origeniștilor care l-a înfuriat pe împărat: în octom
brie 552, la moartea arhiepiscopului Petru al Ierusalimului, origeniștii
neolavrioți isocriști l-au impus ca patriarh, cu ajutorul lui Aschidas, pe
origenistul Macarie, fără a cere însă augusta aprobare a lui lustinian, care
„s-a mâniat foarte tare împotriva lui Aschidas și a origeniștilor și a po
runcit ca Macarie să fie scos din episcopie" 160. Chirii continuă relatarea
157
Termenul îi desemnează pe cei care afirmau că Ia apocatastază oamenii vor
fi egali cu Hristos, looltw XqiotȘ, expresia aparținând, pare-se, lui Teodor As
chidas, citat de Evagrie, HEIV, 38 PG 86/2, 2779. O aluzie la ea găsim și în
VCyc. 7, 230, 10.
158
învățăturile protocciștilor sunt mai greu de definit, deși ei sunt mai mo
derați. îl considerau pe Hristos prima și cea mai desăvârșită dintre creaturi,
jiqwtov XTiopa, atribuindu-I doar Lui unirea cu Logosul, și nu tuturor sufle
telor, ca isocriștii, motiv pentru care au fost denumiți de aceștia și tetradiști>
Hristos cel unit cu Logosul fiind un al patrulea ipostas în Treime (cf. G . Fritz,
„Origenisme", DTC 11, 1579).
159
VSc. 89, 196, 2 0 - 198, 6.
160
VSc. 90, 198, 13-14.
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
spunând că momentul a fost exploatat de Awa Conon, care a reușit să-i
înmâneze împăratului memoriul antiorigenist și „să-1 pună ca episcop de
Ierusalim pe Evstohie" 161. Tot acum împăratul a poruncit să se întruneas
că un sinod ecumenic, Chirii lăsând să se înțeleagă că unica problemă a
acestuia ar fi fost tulburările origeniste din Palestina.
Viața Sfântului Sava se încheie cu relatarea felului în care Părinții
celui de al V-lea Sinod Ecumenic „i-au dat în mod comun și universal
anatemei pe Origen, pe Teodor de Mopsuestia și cele spuse despre pree-
xistența sufletelor și apocatastază de către Evagrie și Didim, fiind prezenți
patru patriarhi și toți cei care erau de acord cu dânșii"162. Ajunse la Ieru
salim, hotărârile Sinodului „au fost peceduite cu mâna și cu gura de toți
episcopii din Palestina" 163, care și-au dat seama repede din ce direcție bate
acum vântul prielnic, dezicându-se de origeniștii cărora le datorau pro
movarea în ierarhie cu numai câțiva ani înainte. Ca urmare, origeniștii
din Noua Lavră, după ce au fost rugați vreme de opt luni de patriarhul
Evstohie ca să intre în comuniune cu Biserica Universală, au fost izgoniți,
iar în locul lor au fost aduși 120 de monahi ortodocși din toate mănăs
tirile ortodoxe ale Palestinei, instalați aici în 21 februarie 555. Printre ei
se afla și Chirii, care încheie Viața Sfântului Sava cu un adevărat strigăt
de bucurie și de mulțumire către Dumnezeu, Care „ne-a mântuit și ne-a
izbăvit de stăpânirea origeniștilor și i-a izgonit de la fața noastră, iar pe
noi ne-a sălășluit în corturile lor și a făcut ostenelile lor partea noastră, ca
să păzim dreptățile Lui și sa ascultăm de legea Lui" 164.
Aceasta este desfășurarea evenimentelor potrivit relatărilor lui
Chirii, risipite în diferite capitole ale Vieții Sfântului Sava. Relatările
sale stau la baza celor mai multe dintre lucrările secundare privitoare la
criza origenistă din Palestina secolului VI, fiind socotite principala sursă
de informații. Ele trebuie însă citite mai îndeaproape în lumina unor
studii recente și a unui manuscris de curând descoperit.
161
Chirii W, 18-21.
162
Chirii 199, 1-6.
163
Chirii 199, 8-9.
164
Chirilic 11-15.
- LXV-
 STUDIU INTRODUCTIV
...și contextualizarea ei
Descrierea de mai sus a evenimentelor, fidelă istorisirii lui Chi ­
rii, formează substanța prezentării, in alb-negru, a celei de-a doua crize
origeniste de către manualele de istoric bisericească și a multor studii
secundare tributare acestei viziuni și care trec cu vederea că informați
ile au fost inevitabil filtrate de personalitatea, formația, prejudecățile și
contextul lui Chirii, fiind supuse astfel unei prime interpretări, aceea a
autorului însuși. De aceea, pentru a mai adăuga puțină culoare relatări
lor chiriliene și a împinge astfel mai departe măsura înțelegerii noastre
a acelor evenimente trebuie să mai avem în vedere câteva chestiuni și
să căutăm răspunsul unor întrebări ridicate de acestea: Chirii descrie
existența a două tabere: origenistă, id err eretică, și antiorigenisră, adică
a ortodocșilor și a ucenicilor Sfântului Sava, el fiind antiorigenist. Insă
găsim destule elemente specific evagriene chiar la Chirii și la antiorige-
niștii săi, în timp ce origeniștilor li se impută învățături care n-au fost
identificate în opera lui Origen, de unde întrebarea: ce era de fapt orige-
nismul și ce antiorigenismul palestinian? Apoi, trebuie să remarcăm că
în spatele conflictului dogmatic, precedându-1, transpare unul de natură
duhovnicească, specific monahal, apărut în sânul obștii savaite, adică o
confruntare a unor viziuni diferite asupra vieții monahale, survenită in
urma schimbărilor și înnoirilor aduse de Sfântul Sava sistemului lavriot
moștenit de la Sfinții Hariton, Eftimie și Gherasim. De aceea se cuvine
să ne întrebăm în ce fel si în ce măsură aceste schimbări au oferit mediul
9 de avântul construcțiilor din Marea Lavră: o mulțime de muncitori, de
prielnic dezvoltării origenismului? D e asemenea, care a fost atitudinea
adevăratei ierarhii duhovnicești, reprezentată pe atunci de Sfântul Sava,
față de așa-zișii origeniști? In plus, e important să știm cum se explică
atitudinea sa oarecum îngăduitoare față de ei în comparație cu cea dură
a altor egumeni, mai tineri decât el, dar tot ucenici de-ai săi? Perspecti
va din care scrie Chirii este una a ortodoxiei postconciliare, așa cum a
fost trasată la Sinodul V Ecumenic, iar această amprentă doctrinară se
regăsește în destule din paginile sale, ceea ce ne face să ne întrebăm în ce
măsură această viziune se răsfrânge asupra adevărului istoric, dacă Chirii
ne-a relatat evenimentele fără să intervină în retușarea lor sau interpre-
tând și selectând informațiile într-un sens care convenea în situația de
- LXVI ■
CRIZA ORIGENISTĂ PALESTINIANĂ
după Sinod. Am semnalat deja autoccnzura la care s-a supus Chirii, fiind
acum momentul să o vedem mai îndeaproape și, cu ajutorul informațiilor
din alte surse contemporane lui, să reconstruim părțile omise de el pentru a
ne întregi imaginea de ansamblu, la a cărei creionare ne vor servi precizările
și observațiile pline de perspicacitate și simț istoric ale Părintelui Daniel
Hombcrgen (n. 1951) din recenta și minuțioasa sa teză de doctorat asupra
crizei origeniste palestiniene în relatările lui Chirii de Schitopolis l6\
Aspectul monahal din relatările lui Chirii dezvăluie, la o citire
atentă, un element de tranziție prezent în activitatea Sfântului Sava. O
tranziție de la rigoarea ascetică a vechilor pustnici la putințele și neputin
țele noilor monahi și doritori de monahism care veneau la Sava pentru
povățuite. Primii săi ucenici au fost pustnicii din împrejurimile peșterii
sale, pe care i-a învățat ceea ce ei înșiși, ca pustnici, ar fi trebuit să știe și
să practice: trezvia și asceza lăuntrică, a minții. Primindu-i „pe toți"166,
Sava a primit în mod inevitabil și oameni care nu erau pentru el și pentru
acel fel de viață. Astfel au început, după trei ani, problemele în care se află
semințele viitoarelor tulburări. De altfel, în lumea monahală sunt cunos
cute până astăzi dificultățile pe care monahii călugăriți într-o mănăstire
le întâmpină la mutarea în altă obște, iar faptul că ei generează de cele
mai multe ori probleme nu e un secret pentru nimeni, de aceea în Sfân
tul Munte au și primit o denumire, de bună seamă ironică: „re-tunșii".
Problemele generate de unii din noii ucenici ai lui Sava țin deo ­
camdată de planul nemulțumirilor duhovnicești: unii doreau mai multă
isihie, cum fusese în Lavra lui Eftimie și pe care acum o vedeau tulburată
animale de povară, de furnizori de materiale, cu toate grijile aferente,
tulburau liniștea pe care și-ar fi dorit-o o parte din ucenicii Sfântului
Sava. Printre ei se aflau și unii „mai învățați"167 și „de neam bun"168, ceea
ce făcea ca disprețul față de un „rustic" (aYQOixdg)169, precum Sava, să li
165
Daniel Hombergen, The Second Origenist Controversy A New Perspective on
Cyril of Scythopolis' Monastic Biographies as Historical Sources for Sixth-Century
Origeniste Studia Anselmiana 132, Roma, 2001 .
,M
ESc. 16, 99, 17.
167
Chirii 2 3 0 , 3 1 .
168
Chirii 121,2; 122, 21; 126, 6 .
169
KS c. 19, 103, 25-26.
- LXVII -

STUDIU INTRODUCTIV
171
se strecoare c u u ș u r i n ț ă î n suflete, pregătind calea neascultării și, apoi, a
r u p e r i i . Așa se explică în b u n ă măsură caracterul foarte s i m p l u al vieții
d i n Noua Lavră, u n d e aceștia a u plecat, așa c u m l-au evidențiat cercetă
rile arheologice 170 , precum și receptivitatea u n o r a d i n m o n a h i i veniți aici
p e n t r u ideile origeniste eretice aduse de N o n n u s și ceata lui.
Pe lângă aceste elemente, trebuie semnalată apariția u n u i n o u tip
de e g u m e n i , odată cu starețul Agapit al Noii Lavre, aflați la alte măsuri
duhovnicești decât marele Sava, și de aceea cu o altă atitudine duhovni
cească, diferență simțită în relatarea întâlnirii dintre Sava, Agapit și patri
arhul Ierusalimului. Cu acest prilej, Agapit se dovedește u n personaj in
flexibil, c u licăriri de fanatism, urmărind să i m p u n ă o unitate exclusivistă,
luând hotărâri ca și cum ar fi singurul conducător și dând patriarhului
u l t i m a t u m u r i în fața propriului Părinte duhovnicesc, Sfântul Sava, care n u
s p u n e nimic. Putem deci reține ca foarte semnificativă observația că toate
tulburările origeniștilor s-au declanșat când la conducerea obștilor savaire
au ajuns egumeni a căror povățuite n u se mai ridica la înălțimea duhovni
cească a celei a lui Sava, avea altă orientare, c u accente polemice, vectoriale,
combative, care au dus la polarizări și dezbinări în obște.
Sava, d u p ă experiența a m a r ă a anilor d e autoexil d i n propria
mănăstire (501-507), a reușit să dezamorseze în t i m p u l păstoririi sale
tensiunile prin iubire, rugăciune și prin d u h u l care locuia în el. î n m ă
sura în care u n sfânt ca Sava î n t r u p a și p r o m o v a Evanghelia și „zidirea
cea n o u ă " (Gal. 6 , 15) d r e p t etalon duhovnicesc (cf. 2 C o r 1 0 , 1 3 - 1 5 )
și scop al ascezei m o n a h i l o r săi, polarizările și dezbinările la care a r fi
d u s diferențele firești d e educație, c u l t u r ă și obârșie socială ale acestora
au rămas într-o stare cel m u l t latentă, absorbite și înecate în șuvoiul d e
„apă vie“ care țâșnea d i n Sava (cf. l o a n 7 , 3 8 ) . C â n d această prezență
vie în mijlocul m o n a h i l o r a devenit o a m i n t i r e și c â n d în locul său a u
ajuns egumeni ce n u mai reușeau să-și a d a p e t u r m a c u acea „apă vie
țâșnită din sfințenia personală, a u a p ă r u t problemele.
Același lucru ca pentru Sfântul Sava se poate spune și despre ucenicul
său Casian Schitopolitul, care a izbutit să pacifice Lavra Suca, u n d e a fost
adus din Marea Lavră pentru a fi egumen (537-547). Reușita unei păstoriri
irenice a făcut ca el să fie ales, la sfatul patriarhului, egumen al Marii Lavre
1
" Yizhar Hirschfeld, „Ihe Physical Strucrure of the New Lavra ...“, pp. 344-345-
- LXVIII ■
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
în 547, într-o vreme în care origeniștii erau atotputernici 1’ 1. Or, dacă acest
Casian nu ar fi fost acceptat de ei, n-ar fi putut ajunge egumen aici, ceea ce
arată că el profesa un alt gen de antiorigenism decât cel al egumenilor Aga
pit, Ghclasie și Conon și decât cel despre care vorbesc majoritatea istoricilor.
Dar n u toți urmașii lui Sava i-au moștenit harisma păstorească, ne ­
reușind să mențină prin autoritatea și statura lor duhovnicească unitatea
în obște și echilibrul între diversele tendințe, devenite în timp partide,
lucru care a deschis calea intervenției autorității bisericești și chiar seculare
pentru potolirea tulburărilor la care s-a ajuns. încă o dată se dovedește că
decăderea duhovnicească devine cauză a u n o r multiple dezechilibre, atât
în sânul obștilor monahale, cât și în general în Biserică și în raporturile ei
cu autoritatea seculară. Linia duhovnicească p e care Sfântul Sava a îndru
mat Marea Lavră reprezenta o adaptare a exigențelor ascetice ale vechiului
monahism la noile generații de monahi, fără a-i trăda însă duhul și țelul
evanghelic, trezvitor și liturgic la care ne-am referit, dar ținând c o n t cu
realism d e „dinamica decăderii" firii adamice d e la o generație la alta.
Deja în Viața Sfântului Eftimie Chirii n e spusese că doi m o n a h i ,
Martirie și llie, veniți d i n Egipt și stabiliți în Lavra lui Eftimie, n-au
p u t u t rămâne p e n t r u că chiliile erau foarte strâmte și lipsite de mân
gâiere, Sfântul Eftimie poruncind să fie făcute așa. Dar același Eftimie
a lăsat cu limbă de moarte ca lavra să-i fie transformată în chinovie,
tocmai datorită lipsei d e povățuite adecvată pentru acest fel d e viețuire,
situație prevăzută d e Sfântul Părinte. Tot așa, moartea lui Teoctist a adus
d u p ă sine asemenea schimbări în viața duhovnicească a mănăstirii, încât
Sfântul Sava a plecat d e acolo 172. Așa trebuie să înțelegem noua viziune
elaborată în Marea Lavră, u n d e , c u m a m arătat deja, chiliile s u n t foarte
spațioase, chiar confortabile, oferind u n mod de viață la măsurile noilor
m o n a h i . N u m ă r u l crescând d e călugări, diversificarea vieții și a legătu
rilor cu lumea, cu patriarhul și c u structurile imperiale care susțineau
financiar lucrările a u d u s treptat și inevitabil la o rigidizate a structurilor
interne mănăstirești, la o instituționalizare proprie în epocă obștilor sa-
vaite, față d e care unii dintre m o n a h i , mai m u l t doritori de isihie decât
neapărat intelectuali, au protestat, adăugându-se celor „mai învățați" și
171
VSc. 88.
172
VSc. 12, 95,7-8.
- LXIX -
 STUDIU INTRODUCTIV
„de neam bun", fără a-l lepăda însă cu totul pe Sava. Așa se explică de
ce N o u a Lavră a rămas sub povața Sfântului Sava, deși plecarea lor din
Marea Lavră a fost furtunoasă, și de ce problemele zise origeniste apar
abia la câțiva ani după moartea lui Sava. Chiar după moartea lui Agapit
(519), Sfântul Sava apare drept cel ce prin influența sa duhovnicească
menținea unitatea între monahii cu cele mai diferite tendințe, structuri
sufletești, obârșie ori formație intelectuală.
Primirea „pe ascuns" d e către noul stareț Mamanr al Noii Lavre
a celor patru monahi origeniști izgoniți de Agapit în 514, la care se
adăuga acum și Leontie de Bizanț 173, trebuie înțeleasă în lumina preci
zărilor imediat următoare făcute de Chirii. Potrivit acestora, monahii
origeniști reprimiți în Noua Lavră n u discutau între ei învățăturile care
stârniseră tulburări „de teama celui întru sfinți Părintelui nostru Sava.
Fiindcă atâta timp cât a trăit el, între toți monahii din pustie nu era
decât o singură mărturisire de credință"174. Este însă cu neputință ca
un grup de monahi atât d e bine cunoscuți să treacă neobservat trăind
ani de zile în Noua Lavră, mai ales că la plecarea lui Sava în Constan-
tinopol, în 531, din grupul său de călătorie făceau parte și câțiva din
monahii aceștia origeniști 175. Așa că trebuie să înțelegem primirea lor
condiționată de păstrarea tăcerii în privința învățăturilor origeniste du
bioase, fiind cu neputință ca Sfântul Sava sa nu-i recunoască și, ca pă
rinte duhovnicesc al Noii Lavre cum era, să nu fie înștiințat d e Mamanr
despre primirea lor sau să nu i se facă în vreun fel oarecare cunoscută.
Aparenta surpriză pe care Sava o are la Constantinopol când află că Le
ontie de Bizanț împărtășea ideile lui Origen demonstrează o atmosferă
mult mai puțin crispată antiorigenist decât avea să fie după moartea
Sfântului Sava. Astfel că se poate vorbi de o perioadă de acalmie între
*
5 3 0 și 532 176, după care divergențele s-au transformat în opoziții, iar
opozițiile în excluderi reciproce, situație la care s-a ajuns mai ales dato ­
rită noilor egumeni și a liniei pe care au adoptat-o.
173
VSc. 72, 176, 12.
174
VSc. 36.
175
VSc.72.
176
Concluzie a mai multor cercetători, sintetic prezentată de Daniel HombeR*
g e n , Ihe Secând Origenist Controversy..., pp. ] 86- 187.
- LXX -
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
Sub îndrumarea lui Sava s-a putut forma și un Casian Schito-
politul, despre care Chirii mărturisește că era ortodox, foarte învățat și
înzestrat cu harisma cuvântului 1 - , iar cercetările recente ale profesorului
Tzamalikos, bazate pe redescoperitul Codex Meteora 573, îl presupun
ca autor al mai multor tratate teologice și duhovnicești de înaltă ținută
teologică și intelectuală, puse până acum sub paternitatea lui Origen, pse-
udo-Atanasie, pseudo-Cezarie și loan Casian 178.
Sub mantia lui Sava au aflat, așadar, ocrotire și, dacă nu armonie,
cel puțin o viață fără conflicte fățișe, monahi simpli și învățați, cititori
ai lui Origen și Evagrie, dintre care însă unii, probabil tocmai cei „mai
învățați", au ajuns prin speculații personale la ideile eretice înfierate ca ori
geniste. Păreri din descendența lui Origen sau Evagrie se găsesc și la Chirii
- strecurate însă cu meșteșug într-un plan secund, lipsit de stridență, al re
latării 179 - precum și la contemporani de-ai săi din Palestina. Anumite ex
presii sau termeni specifici liniei origeniene și evagriene, prezenți la Chirii,
trădează așadar influența cel puțin indirectă a acestor autori chiar asupra
monahilor ziși „antiorigeniști". Pe de altă parte, printre origeniști găsim
destui ucenici de-ai iui Sava, care i-au rămas fideli, dar nu s-au putut îm
păca în noile condiții duhovnicești din Marea Lavră, iar după moartea lui,
cu linia exclusivistă a noilor stareți, mai ales Ghelasie (537-547) și Conon
(548-568?). într-un fel, același tipar al decăderii se reitereză mereu in isto
ria monahismului, acolo unde a doua sau a treia generație de stareți cobo
râtori dintr-un mare Sfânt deviază viața mănăstirească spre o disciplină de
cazarmă, inducând un „duh cazon și o ascultare bolnavă", lucru observat
și în zilele noastre cu perspicacitatca-i cunoscută, dar și cu amărăciune,
de cunoscutul Părinte Paisie Aghioritul 180. Unitatea urmăriră și realizată
de vechii stareți, precum Eftimie și Sava, împăca diversitatea monahilor
din obște, în timp ce unitatea „de monolit" spre care ținteau stareții din a
177
Chirii 196, 9-16; 231, 16-18.
178
Vezi Anexa l .
1 1
A se vedea inventarierea surselor lui Chirii la B. Flusin, Miracle et histoire...,
pp. 41-86. Ponderea și rolul acestor influențe reprezintă încă un domeniu des
chis cercetării, de vreme ce părerile savanților oscilează între refuzul lor total
(Perrone, Tzamalikos) și o ușoară supraevaluare (Hombergen).
180
Azrd tyjv Aoxrjrixi] xai Hovxaot&h AyiOQELiiM] riagaboor), Ex&oiqg
Ieqov HouxaoTfjQiov Aytog Iu)tivvî]ț o flpodgopoț, 201 1, p. 690.
■ LXXI -
 STUDIU INTRODUCTIV
*
doua și a treia generație de după Sava ducea la dezbinare tocmai ca efect al
strădaniei de impunere artificială și neduhovnicească a unității!
Prin urmare, ideile origeniste condamnate î n 542 și, mai pe larg,
i n 5 5 3 au germinat î n solul pregătit de tulburările duhovnicești și disen
siunile apărute în sânul obștilor savaite, caracterizate printr-o mare di
versitate a m e m b r i l o r lor. I n jurul l u i Sava găsim u n climat de libertate
duhovnicească și intelectuală de care se bucurau ucenicii săi, cei înzestrați
având și posibilitatea cultivării, lucru care se vede d i n atitudinea favorabilă
pe care Marea Lavră a avut-o inițial față de Teodor de Mopsuestia și teolo
gia antiohiana, precum și d i n formația pe care o vădește, de pildă, Casian,
care, venit la Sava din „fragedă copilărie"’ 81, a dobândit o cultură vastă.
Despre atitudinea l u i Sava față de Teodor de Mopsuestia cerceta­
rea istorică fie n-a v o r b i t deloc, fie, bazându-se exclusiv pe relatările lui
C h i r i i tributare viziunii postconciliare, ostile l u i Teodor, s-a m u l ț u m i t
s-o considere radical potrivnică școlii antiohiene. D a r adevărata rapor
tare a l u i Sava și, în general, a m o n a h i l o r săi reiese d i n câteva detalii
risipite i c i și colo de C h i r i i , care, deși e g r i j u l i u să se încadreze în grila
postconciliară, adică înfierându-l pe Teodor de Mopsuestia ca eretic 18'*,
totuși „scapă" amănuntul că m o n a h i i d i n pustie și egumenul M a r i i La-
vre, Ghelasie, au alcătuit, după condamnarea l u i Teodor d i n 544-545"'*
un m e m o r i u î n t r u apărarea acestuia 11*4, la î n d e m n u l patriarhului Petru
181
VSc. 88, 196, I I .
182
V S c . 87, 194, 16-18.
E d i c t u l l u i lusrinian împorriva celor „Trei Capitole" n u s-a păstrat decât sub
forma câtorva citate î n alte lucrări, iar data l u i , deși n u este cunoscută precis,
n u poate fi m a i târzie de 545, anul aducerii papei V i g i l i u de la Roma, nici mai
t i m p u r i e de 542, anul edictului antiorigenist ( c f Kari Joseph von H e f e l e , His-
toire des conciles..., 3 / 1 , p. 15). Deși i n i ț i a l t o ț i patriarhii orientali s-au eschivat
d e la semnarea l u i , totuși î n scurt t i m p „ p r i n viclenie și p r i n forță s-a ajuns ca
edictul să fie semnat î n tot O r i e n t u l " ( cf. K a r l Joseph v o n H e f e l e , Histoiredei
conciles..., 3 / 1 , p. 18).
181
VS. c. 87, 194, 23-24. D i n acest m e m o r i u palestinian pro Teodor de M o p '
suestia, leodoret și Ibis s-au păstrat doar câteva fragmente traduse î n latină b
scriitori din afara sferei de influenţă politică bizantină: Facundus de Hermiane
(Pro defensione Trium Capitulum, e
I V / 4 , 9 C C L 9 0 , 1 2 5 , 6 1 - 6 7 ) și Diaconul P '
laghie (In defensione Trium Capitulorum, C P L 1703), citați la D. H o m b e r g e H .
- LXXII -
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
al Ierusalimului 185, și l-au trimis Ia lusrinian. Dar pencru că interesele
politice ale l u i lusrinian ținteau spre osândirea cu orice preț a l u i Teo
dor, a l u i leodoret și a l u i Ibas (faimoasele „Trei Capitole"), osândire
care el credea că i-ar aduce pe monofiziți la recunoașterea Calcedonu-
lui, monahii palestinieni și-au însușit noile directive, iar C h i r i i , sub
presiunea unei cenzuri imperiale atotprezente și atât de eficiente încât
efectele i se resimt până azi, a fost silit să-și dijmuiască relatările, în-
fățișându-ne doar unele episoade d i n trecut, așa cum trebuiau ele să
apară în vremea aceea și cum trebuia să fie cunoscute de cititorii cărora
se adresau. Ne întâmpinăm aici cu acel element al autocenzurii deja
semnalat, căruia i i sunt îndatorate cele câteva anacronisme și inexacti
tăți depistate în opera l u i C h i r i i .
Astfel, el ne spune despre Sava că „simțea respingere față de
Teodor de Mopsuestia, fiindcă este eretic", încercând să justifice p r i n
apelul la autoritatea duhovnicească a marelui Bătrân schimbarea de ati
tudine a monahilor lavrioți, după edictul contra celor „Trei Capitole"
d i n 544-545. D a r în vremea l u i Sava, Teodor era unul d i n numele
reabilitate la Cafcedon, la fel caTeodoret și Ibas, despre care însă C h i r i i
n u suflă o vorbă în condamnarea d i n 553, câtă vreme una din lucrările
aghiografice cele mai folosite și mai prezente în opera l u i este chiar
Istoria iubitoare de Dumnezeu a lui Teodoret. Simpatia față de școa
la antiohiana a l u i Sava și a obștilor sale era întemeiată dogmatic de
calcedonianismul lor strict, iar duhovnicește de influența teologică pe
care exegeza și catehezele marelui dascăl antiohian și scrierile, mai ales
aghiografice, ale l u i Teodoret o răsfrângeau asupra vieții monahale.
Dar această orientare strict calcedoniană a purut fi interpretată
186
de u n Leontie de Bizanț drept „cripto-nestorianism" , etichetă pe care
C h i r i i încearcă, p r i n detalii și interpretări de factură postconciliară, să o
desprindă de pe amintirea l u i Sava și a urmașilor săi. Poate că acesta este
The Second Origenist Controuersy..., p. 158, n. 119.
185
Petru a declarat monahilor veniți în număr marc la patriarhie că oricine sub
scrie la decretul contra celor „Trei Capitole" atacă hotărârile Calcedonului. M a i
apoi insă, cedând presiunilor și mașinațiilor de la curte, a semnat și el decretul
(cf. Karl Joseph von H e f e l e , Histoire des conciles.,.. 3/1 , p. 17).
I8fi
PG 86/1, 1272 A 1-4; 1364 A 5-10.
- LXXIII -
 STUDIU INTRODUCTIV
și motivul pentru care îl acuză de mai multe o r i de origenism pe Leontie
de Bizanț, deși cercetările actuale cu greu găsesc unele urme orgeniste în
188
scrierile sale187. Această nouă viziune, reunind atât lepădarea l u i Origen
cât și a lui Teodor de Mopsuestia, i i era necesară l u i C h i r i i pentru ca
Sava să apară n o i i generații de monahi ortodocși ca u n antiorigenist și
u n antiantiohian, dacă nu militant, cel p u ț i n convins. Iar ceea ce conta
cel mai m u l t în economia relatărilor l u i C h i r i i era ca această atitudine
să fie exprimată în termenii l u i lustinian, deveniți ai Sinodului V Ecu
menic. D e fapt, aceeași formulă de proiectare retrospectivă timpurie o
regăsim în „discursurile" doctrinare ale Sfântului Eftimie, pline de citate
consistente din Confessio id ei188 a l u i lustinian, precum și în diatriba
189
antiorigenistă a Awei Chiriac , rostită în 546, dar doldora de extrase
din anatematismele Sinodului V Ecumenic din 553.
In ce privește relatările l u i C h i r i i despre Sinodul V Ecumenic,
sunt și ele tributare aceleiași viziuni restrictive. Potrivit l u i C h i r i i , Sino
dul Ecumenic din 553 s-a întrunit doar pentru a discuta și rezolva pro
blema origenismului palestinian, în t i m p ce adevărata problemă pentru
care lustinian a convocat sinodul, anume condamnarea celor „Trei C a
pitole' , nici n u este amintită, poate tocmai datorită atitudinii proantio-
hiene din obștea Sfântului Sava. Rana care abia începuse să se vindece
era încă sensibilă și n u trebuia zgândărită cu alte referiri la furtunosul
trecut apropiat. Această constatare l-a făcut pe părintele Daniel Honi-
bergen să distingă, în cele din urmă, drept tabere inamice pe origeniști
și antiohieni 190, aceștia d i n urmă nefiind nici ei cu totul străini de i n f l u
ența spiritualității origeniene ( n u origeniste!) și evagriene și n i c i atât de
„anti-Origen" pe cât pretinde o anume parte a istoricilor. D e asemenea,
între origeniști n u trebuie să-i numărăm doar pe cei alunecați p r i n spe
culații de la învățătura Bisericii, ci să includem și a n u m i ț i monahi mai
iubitori de isihie, neîmpăcați cu noua linie tot mai instituționafizată pe
care se dezvolta de acum mănăstirea-mamă, Marea Lavră.
Ceea ce este cert e ca Sinodul al V-lea Ecumenic n u s-a întrunit
187
Daniel Hombergen, The Second Origenist Controuersy.., p. 188.
188
Anul 551.
189
Chirii 230, 1-20.
190
Daniel Hombergen, The Second Origenist Controuersy..., p. 198.
- LXX/V -
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
pentru a discuta problema origenismului, c i doar a celor „Trei Capitole"191,
însuși patriarhul Eutihie al Constantinopolei fusese numit de lustinian în
această funcție, după ce i-a provocat admirația prin argumentarea biblică
a posibilității anatemizării post-mortem, invocând textul d i n 4 Regi 23, 16
în care regele losia a ars oasele idolatrilor, potrivit unei prorocii mai vechi
(3 Regi 13, 2-3). Când Eutihie îi furniza împăratului „bazele biblice" pe
care putea condamna liniștit cele „Trei Capitole", el se afla în capitală ca
trimis al mitropolitului de Amasea pentru a-l reprezenta la viitorul sinod
ecumenic, iar moartea patriarhului M i n a (24 august 552) la numai câteva
zile după dezlegarea imperialului impas i-a deschis drumul spre tronul
patriarhal al capitalei. în aceste evenimente, relatate detaliat de Eustratie,
ucenicul și biograful lui Eutihie, nu s-a pus nici măcar o dată problema
lui Origen, care fusese deja condamnat cu zece ani înainte192. De ase
menea, Evagrie Scolasticul notează că pregătirea sinodului ecumenic a
început cu m u l t timp înainte de desfășurarea sa propriu-zisă, încă de pe
când trăia patriarhul Mina 1”, și că soluția biblică pentru o rezolvare fără
remușcări a celor „Trei Capitole" i-a fost dată împăratului de Eutihie 1"'.
Aceste detalii din surse colaterale arată că n u venirea lui Conon, la sfâr
șitul toamnei lui 552, a declanșat procedurile de convocare a viitorului
sinod ecumenic, așa cum vrea Chirii să se înțeleagă, și că n u origenismul
unor monahi d i n obștile savaite a fost scopul întrunirii sale. Dimpotri
vă, ordinea în care Evagrie Scolasticul i i enumera pe stareții palestinieni
veniți în capitală la Sinod îl situează pe Conon după Evloghie, starețul
chinoviei l u i Teodosie 195.
La acest Sinod doar s-au aprobat, în ultima ședință, anatematis-
mele antiorigeniste redactare de lustinian pe baza memoriilor mona
hilor palestinieni și sancționate de Sinodul local din Constantinopol,
191
Inventarierea numeroaselor surse privind convocarea celui de-al V-lea Si
nod Ecumenic exclusiv pentru rezolvarea problemei celor „Trei Capitole", la
D. Hombergen, The Second Origenist Controuersy.., p. 294, n. 190.
192
Eustratie, Viața lui Eutihie, II, 22-24 PG 86/2, 2300-2301. Nici în relata
rea lucrărilor Sinodului V Eustratie nu amintește de discuții purtate în jurul lui
Origen decât la sfârșitul lucrărilor (PG 86/2, 2316).
19’ HE, IV, 38, PG 86/2, 2772.
194
HE, IV, 38, PG 86/2, 2776A.
195
HE, IV, 38, PG 86/2, 2777A.
- LXXV -
 STUDIU INTRODUCTIV
ținut în martie 553, înaintea celui e c u m e n i c început în 5 m a i . înseși
detaliile furnizate de Chirii privind Sinodul, „care a dar în m o d c o m u n și
universal anatemei pe Origen, pe Teodor d e Mopsuestia și cele spuse des
pre preexistenta sufletelor și apocatastază d e către Evagrie și D i d i m , fiind
prezenți patru patriarhi"196, se întorc împotriva sensului pc care a r fi vrut el
să-1 aibă relatarea, deoarece la Sinodul Ecumenic d i n mai-iunie 5 5 3 n-au
participat decât trei patriarhi, papa Vigilius refuzând să participe, deși se
afla în Constantinopol, adus și reținut c u forța d e lustinian încă d i n 547.
Ca unică alternativă rămâne să acceptăm că în relatarea lui Chirii sunt
reunite lucrările a două sinoade: Sinodul local din martie 5 5 3 , la care au
participat patru patriarhi, adică și papa Vigilius, și la care a fost aprobată
scrisoarea lui lustinian asupra lui Origen, și Sinodul al V-lca Ecumenic
propriu-zis, ținut în mai-iunie, cu participarea a n u m a i trei patriarhi, papa
neparticipând la nici o ședință, și la care n u s-au discutat decât cele „Trei
Capitole", fiind validate și anatematismele contra lui Origen, redactate de
lustinian și aprobare de Sinodul din martie.
Dacă a existat o opoziție față d e exagerările speculative ale u n o r
m o n a h i pe baza u n o r afirmații mai m u l t s a u mai p u ț i n origeniene,
atunci aceasta este cel mai probabil opoziția u n o r m o n a h i învățați, d i n
tre care Chirii și, probabil, Casian s u n t n u m a i d o i , față d e u n a n u m e
intelectualism speculativ filosofic, nebiblic, care se pretindea d e s c e n d e n t
din Origen, dar care reunea idei d e proveniență diversă, unele d e n e
găsit în opera Alexandrinului. Imaginea unei polarizări î n t r e m o n a h i i
fără carte și cei intelectuali, sau între cei mai de la țară și cei „ d c n e a m
b u n “ trebuie părăsită, fiind reducționistă și m u l t prea simplistă față de
complexitatea realității d e atunci. Altfel n u se poate înțelege relativa
îngăduință a lui Sava ori Casian față d e „origeniști", nici conviețuirea
lor pașnică s u b cârja stărețească a înțeleptului Sava. De fapt, o asemenea
îngăduință mai găsim și la alți mari sfinți palestinieni d i n e p o c ă , precum
Awa Varsanufie și l o a n , care merg p â n ă la a îngădui citirea scrierilor
* 1
lui Evagrie, c u excepția Capetelor gnostice™ . Numai poziția lui Chirii
196
VS c. 90, 199, 5-6.
197
Sf Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, c. 600-604, FR 11, pp. 555-556,
în care aflăm cu surprindere despre un comentariu, pierdut azi, al lui Origen la
Epistola către Tit, în care dascălul alexandrin condamnă ca erezie ideea preexistentei
- LXXVI -
CRIZA OR1GENISTÂ PALESTINIANĂ
de reprezentant al u n u i monahism foarte instituționalizat și legat de
structurile politice ale lui lustinian, precum și cenzura imperială omni
prezentă l-au p u t u t influența în așa fel încât, în ultimele pagini ale Vieții
Sfântului Sava, să-și abandoneze acrivia istorică cu care ne-a obișnuit în
rest și să traseze niște imagini deformate în sensul dorit de diriguitorii
imperiali ai evenimentelor, deformări preluate apoi necritic și servil în
mai toate manualele d e istorie bisericească și în majoritatea studiilor
secundare asupra epocii.
In urma acestei analize istorice a operei lui Chirii, se impun câteva
concluzii de natură duhovnicească198. Câtă vreme scrierea lui Chirii este în
marea ei parte o chemare la dobândirea „virtuții apostolice", a evlaviei, la
împreună-trăirea cu sfinții și la însușirea experienței lor, fiind în bună măsură
o meditate duhovnicească la ele, văzute intr-o descendență strict biblică, în
capitolele și paragrafele privind criza origenistă, Chirii își schimbă metoda.
Acum, el este preocupat să dea răspunsuri istorice la întrebări care se puneau
în mediul monahal palestinian, mai ales printre noii monahi, asemenea lui,
care doreau să știe ce atitudine avusese Sfanțul Sava față de complexa proble
mă pe care ei o întâmpinau. De data aceasta, răspunsurile lui Chirii nu mai
au precizia istorică atât d e obișnuită lui și n u provin dintr-o meditație făcută
de sfinți asupra Scripturilor, ci sunt cele ale împăratului pământesc.
M e t o d a u r m a t ă d e Chirii î n covârșitoarea parte a scrierii sale este
rezultatul m o d u l u i d e gândire format la școala duhovnicească a Sfinților
Eftimie și Sava, p e care s-a altoit zăbava sa în tovărășia marilor aghiografi
Atanasie, Paladie și Teodorei, p e n t r u care credința ortodoxă se întrupea
ză în fapte, cuvinte și învățături care n-o pot epuiza. Schimbarea temei
aduce însă și schimbarea metodei, așa încât descrierea evenimentelor
origeniste pleacă de Ia idei dogmatice dinainte-formulate, luate ca niște
daturi în funcție d e care el, Chirii, s-a simțit obligat să și organizeze
selectiv informațiile culese și, interpretându-le potrivit unei grile pree
xistente, să le asambleze în relatările sale.
sufletelor {întrebarea 600, FR 1 1, p- 555).
198
Unele dintre aceste ultime considerații s-au conturat în lumina precizărilor și
delimitărilor pline de discernământ teologic ale Părintelui Ioan 1. Ică jr. făcute in
lucrarea sa Canonul Ortodoxiei voi. 1, Deisis/Stavropoleos, 2008.
- LXXVI1 ■
 STUDIU INTRODUCTIV

U n u i d i n scopurile prezentului studiu este acela de a-1 aviza pe

cititorul lui Chirii aşa încât să simtă întâietatea prezenţei lui Hristos şi
a lucrării Sale în majoritatea covârșitoare a operei ch iriliene, spre deose
bire de întâietatea pe care în relatarea evenimentelor origeniste o capătă
„preaevlaviosul împărat", sinodul și Awa C o n o n , starețul d e atunci al
l u i C h i r i i , care ținuse să ne convingă că de acesta ascultau împăratul, Bibliografie selectivă'
patriarhii și ceilalți egumeni ai pustiei. Poate că așa îi plăcea l u i C o n o n
însuși să vadă lucrurile, dar informațiile altor surse n e spun altceva.
Aceste ultime constatări ne duc la observația că insuflarea misrago-
gică a lui Chirii se face simțită solidar cu metoda tradițională aghiografică
folosită, adică acolo unde vorbește monahul Chirii, ucenicul sfinților, pre
zentând istoria însoțită de o meditație personală asupra l o r în perspectivă
biblică și cu vădite accente catehetice. Abandonarea acestei metode în favoa
Ediții și traduceri ale operei lui Chirii de Schitopolis
rea unei operări mai m u l t sau mai p u ț i n abstracte cu hotărâri sinodale și for
mule dogmatice luate ca daturi, face loc tonului psihologizant și triumfalist,
Kyrillos von Skythopolis, (ed.) Eduard Schwartz, (Texte und Unter-
inexact istoric și partizan din ultimele paragrafe ale Vieții Sfântului Sava.
suchungen 49, 2 ) , Leipzig, 1939.
Dar c i t i t o r u l va constata că, m a i apoi, C h i r i i a regretat și a pă ­
C y r i l o f Scythopolis, Lives of the Monks of Palestine, trad. R. M .
răsit cu eleganță această l i n i e a c o m p r o m i s u l u i intelectual c u Cezarul,
Price, (Cistercian Studies 114), Kalamazoo, Michigan, Publica-
refuzând să m a i dezvolte teme doctrinare în scrierile ulterioare. Așa că,
tions, 1991.
sub pana „ucenicului l u i Sava și al Părinților pustiei", chiar și această Kypiaaox o SKYOonoAiTHZ, Bloc Aytcov, trad. AtxaT£Qivr| FxoĂ.ioov,
nefericită și trecătoare „schimbare de stăpân", căreia ii d a t o r ă m lipsa de naTEpiMEș Exbooeig „Fqîiyoqloc; naXapâc;”, 0Eooakovixî],
acuratețe istorică a câtorva pagini, are u n tâlc: doar în măsura în care 1987.
aghiograful rămâne credincios metodei A p o s t o l i l o r și Părinților, el este
u n martor credibil al l u i Hristos cel m o r t și înviat, C e l î n t r u p a t în sfinții
a căror viață este a L u i . Autori patristici

Agapit Diaconul, Capete parenetice către împăratul lustinian, P G 86/1,

Ieromonah Agapie Corbii 1164-1185.
Calist și Ignatie Xantopol, Metoda tau cele 100 capete ale lui Calist
și Ignatie Xantopol, în Filocalia, voi. 8, trad. r o m . Pr. Prof. D u
m i t r u Stăniloae, Ed. I n s t i t u t u l u i Biblic și de M i s i u n e al B O R ,
București, 1979, pp- 17-224.

Redăm în mod selectiv în această listă lucrările consultare pentru întocmirea

studiului introductiv și a notelor.

- LXXIX -

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Evagrie Scolasticul, Historia ecclesiastica, PG 86/2, 2416-2885.
G r i g o r i e Teologul, SE, Cuvânt de laudă la Sfântul Vasile, PG 36,
493-605.
Ioan Casian, SE, Convorbirea cu Părintele Daniel, în: Scrieri alese, tr.
rom. de proE V. Cojocaru și proE D. Popescu, PSB 57, Ed. Insti ­
tutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 1990.
Ioan Scărarul, SE, Scara, în Filocalia voi. 9, Ed. Humanitas, București,
2009, pp. 49-406.
Isihie S i n a i t u l , Cuvânt despre trezvie, în: Filocalia, voi. 4, Ed. Harisma,
București, 1994, pp. 57-1 10.
Justinian, Epistula ad Synodum de Origene, PG 86/1, 945-993.
N i l Ascetul, Cuvânt ascetic, în Filocalia, voi. 1 , Ed. Harisma, București,
1993, pp. 193-272.
Synodus Constantinopolitana et Hierosolymitana Anno 536, în Acta
Conciliorum Oecumenicorum (AGO), (ed.) E. Schwartz, voi. 3,
Berlin, 1940.
Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, în Filocalia, voi. 1 1, Ed. Epis ­
copiei Romanului și Hușilor, 1990, pp. 28-698.
Studii, articole, dicționare
A Greek-English Lexicon with a Revised Supplement, (ed.) H . G . Liddell,
R. Scott, H . S. Jones, Clarendon Press, Oxford, 1996.
A Patristic Greek Lexicon, (ed.) G. W. H . Lampe, Clarendon Press, Ox ­
ford, 2010.
Binns, John, Ascetics and Ambassadors of Christ. The monasteries of Paiet"
tine, 314-631 , Oxford, 2002.
B l u m e n t h a l , Henry J., „529 and irs Sequel: What happended to the
Academy?", Byzantion 48 (1978), pp. 369-385.
C h a n t r a i n e , Pierre, Dictionnaire etymologique de la langue grecque*
Histoire des mots, Ed. KJincksieck, Paris, 1999.
Dictionnaire de theologie catholique, (ed.) E. Amann, A. Vacant, E-
Mangenot, Ed. Letouzey et Ane, Paris, 1909-1950.
Dictionnaire de spiritualite. Ascetique et mystique. Doctrine et histoire
- LXXX -
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
(ed.) J. de Guibert, M . Viller, E Cavallera, Ed. Beauchcsne, Paris,
1932-1995.
Emilianos Simonopetritul, Arhim., Tâlcuire la „Cuvântul despre
trezvie' al Sfântului Isihie Prezviterul, tr. rom. Ierom. Agapie
Corbu, Ed. Sfântul Nectarie, Arad, 2008.
Esbroeck, Michel van, „The Aphthartodocetic Edict of Justinian and
its Armenian Background", în Studia Patristica 33 (1997), pp.
578-585.
Fidas, Vlasie, EHSthjoiaoTiW] larogia, voi. 1, Atena, 2002.
Fi.usin, Bernard, Miracle et histoire dans l'oeuvre de Cyrille de Scythopolis,
Etudes Augusriniennes, Paris, 1983.
G a r i t t e , Gerard, „La Mort de S. Jean I'Hesychaste d’apres un texte
georgien inedit", Analecta Bollandiana, 7 2 (1954), pp. 75-84.
G o l i t z i n , Ierom. Alexander, Mistagogia — experiența lui Dumnezeu in
Ortodoxie, tr. rom. diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998.
Hatlie, Peter, The Monks and Monasteries of Constantinople, ca. 350-850,
Cambridge University Press, Cambridge, 2007.
H e f e l e , Karl Joseph von, Histoire des concile d'apres Ies documents
originaux, Ed. Letouzey et Ane, Paris, voi. 2/2 (1908); voi. 3/1
(1909); voi. 3/2(1910).
H i r s c h f e l d , Yizhar, „The Physical Structure of the New Lavra as an
Expression of Controversy over the Monastic Lifestyle", în voi.
The Sabaite Heritage in the Orthodox Church From the Fifth Cen-
tury to the Present, (ed.) J. Patrich, Ed. Peeters, Leuven, 2001,
pp. 323-345.
H o l u m , Kenneth G., „The Classical City in the Sixth Century", în
voi. colectiv: The Cambridge Companion to the Age of Justinian,
(ed.) M . Maas, Cambridge University Press, Cambridge, 2005,
pp. 87-112.
Hom Bergen, Daniel, The Second Origenist Controversy. A New Per
spective on Cyril of Scythopolis' Monastic Biographies as Histori-
cal Sources for Sixth-Century Origenism, Studia Anselmiana 132,
Roma, 200 1 .
I e r o d i a k o n o u , Katerina, O ' M e a r a , Dominic, „Philosophies", în voi.
Tise Oxford Handbook of Byzantine Studies, (ed.) Elizabeth Jef-
- LXXXf -
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

freys, J . Haldon, R. Cormack, Oxford University Press, Oxford dintre Biserica Ortodoxă și Vechile Biserici Orientale1*, în Orto ­
and New York, 2008. doxia, XVII (1965), nr. 1, pp. 5-27.
The Cambridge Companion to the Age ofjustinian, (ed.) M . Maas, Cam ­
Maraval, Pierre, L’empereur Justinien, Biblis 28, Paris, CNRS Editions,
2012. bridge University Press, Cambridge, 2005.
The Oxford Handbook of Byzantine Studies, (ed.) Elizabeth Jeffreys,
Id., Lieux saints et pelerinages d’Orient, Ed. du Cerf, Paris, 2011.
J. Haldon, R. Cormack, Oxford University Press, Oxford and
Murphy, E-X., S h e r w o o d , P., Constantinople II et III, Ed. de l’Orante,
New York, 2008.
Paris, 1974.
The Oxford Dictionary of Byzantium, (ed.) Alexander P. Kazhdan,
Nectarie, mitropolit de Pentapoleos, Ai OixovțiEvixal Zvvodoi. Heql
voi. 1-3, Oxford University Press, Oxford and New York, 1991.
tojv ăyiorv eIxovujv, Ed. Rigopoulou, Tesaionic, 1972.
The Sabaite Heritage in the Orthodox Church From the Fifth Century to
Patrich, Joseph, Archeological Survey in Judea and Samaria - Map of
the Present, (ed.) J. Patrich, Ed. Peeters, Leuven, 2001.
Deir Mar Saba (19017), Ierusalim, 1994.
Tzamalikos, Panayiotis, A NeuAy Discovered Greek Father, Cassian the
Id., Sabas, Leader of Palestinian Monasticism. A Comparative Study ia
Sabaite Eclipsed by John Cassian of Marseilles, Brill, Leiden-Bos-
Eastern Monasticism, Fouth to Seventh Centuries, Dumbarton
ton, 2012.
Oaks Studies 32, Harvard, 1995. Id., The Real Cassian Revisited. Monastic Life, Greek Paideia and Origenism
Perrone, Lorenzo, „Palestinian Monasticism, the Bible and Iheology in in the Sixth Century, Brill, Leiden-Boston, 2012.
the Wakc of the Second Origenist Controversy**, în voi. The Sa- Vailhe, Simeon, „Saint Euthyme le Grand, Moine de Palestinei în Re-
baite Heritage in the Orthodox Church From the Fifth Century to the vue de l’Orient chretien, 12 (1907), pp. 337-355.
Present, (ed.) J. Patrich, Ed. Peeters, Leuven, 2001, pp. 245-259-
Petecel, Stella, Agonistica in viața spirituală a cetății antice, Ed. Meridi ­
ane, București, 2002.
Rompay, Lucas Van, „Sociery and Community in the Christian East",
în voi. colectiv The Cambridge Companion to the Age ofjustinian,
(ed.) M . Maas, Cambridge University Press, Cambridge, 2005»
pp. 239-266.
Rubenson, Samuel, The Letters of St. Anthony. Monasticism and the
MakingofaSaint, Minneapolis, 1995.
Salaville, L , „Henotique“, în: Dictionnaire de theologie catholique, voi.
6, 2153-2178, (ed.) E. Amann, A. Vacant, E. Mangenot, Ed.
Letouzey et Ane, Paris, 1909-1950.
Seviciu, Arhim. Timotei, Doctrina hristologicâ a Sfântului Chirii ol
Alexandriei în lumina tendințelor de apropiere dintre Biserica
Ortodoxă și Vechile Biserici Orientale, Editura Mitropoliei Ba
natului, Timișoara, 1973.
Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru, „Posibilitatea reconcilierii dogmatic6

- LXXXll -
 Notă asupra ediției

Traducerea integralei scrierilor lui Chirii de Schitopolis a fost

realizată după ediția critică Kyrillos von Skythopolis, alcătuită de Edu-
u ard Schwartz, Leipzig, 1939, al cărei text grec se regăsește în volumul
de față în paralel cu traducerea. Acolo unde ediția critică are lacune,
completate de cercetări și editări ulterioare, am introdus aceste com
pletări in textul traducerii, indicând la subsol sursa. Notele au fost
alcătuite pe baza bibliografiei și sunt o prelungire a lămuririlor din
Studiul introductiv la care trimit adeseori.
Editarea bilingvă a integralei operei lui Chirii de Schitopolis
intr-o ediție riguros științifică am resimțit-o ca pe o necesitate, dato
rată în primul rând interesului constant arătat de studenții Facultății
de Teologie Ortodoxă din Alba lulia față de studierea temeinică și pro
fundă a Vieților de Sfinți, cu acces direct la surse, preocupare dove
dită de-a lungul seminarului asupra lui Chirii de Schitopolis ținut ia
această Facultate în 2013. Chiar dacă apariția volumului vine după
încheierea cursurilor, suntem încredințați ca el se va lega de amintirea
frumoaselor ore de seminar de joi după-amiaza. Posibilitatea și susți
nerea realizării acestui seminar de Aghiografie, în prelungirea celui de
Te tninologie filocalicâ, se datorează Părintelui Emil Jurcan, decanul
Facultății, ale cărui insistențe venite din dragostea pentru teologia

- LXXXV -
 N OT A ASUPRA E D I Ț I E I

Părinților și d i n interesul pentru formarea studenților săi au biruit

monotropia monahului.
Studiul introductiv poare că ar fi fost mai p u ț i n extins dacă, citit
c u promptitudine, n u ar fi fosr încurajat de Părintele Nicolae Jan, dascăl
de Teologie la aceeași Facultate. Corectura la care monahia Parascheva
a supus textele adaugă traducerii acel „ceva" indefinibil fără de care însă
textul ar boli. Munca meticuloasă a întocmirii după standarde a indici
lor, a bibliografiei și a organizării notelor a fost asumară de Părintele Da
niel Pavel, de tânărul clasicist clujean loan Vîlcu și de teologul Ilie Stâ-
nuș, participând constanți la seminariile albaiuliene. Iscusința doamnei
CHIRIL DE SCHITOPOLIS
Dana M o r o i u și a colaboratorilor ei de la editura Baroque Books and Viețile pustnicilor Palestinei
Arts a făcut ca pasiunea pentru frumos și detaliu a d o m n u l u i arhitect
000
Armând Grosu, transpusă în planșele și hărțile volumului, să devină una
dintre delectările cărții, iar susținerea financiară dezinteresată a unor KYPIAAOY SKYOOnOAITOY
buni creștini a făcut c u putință apariția unei ediții deopotrivă elegante
și accesibile. M u l ț u m i r i fragede se cuvin, de asemenea, Părinților din
Bioi Ayicov
obștea Buneivestiri, a căror prezență frățească și osteneală răbdătoare au
însoțit această carte în toate etapele alcătuirii ei.
La rândul ei, editura Sfântul Nectarie a înțeles importanța unui
astfel de proiect editorial și, i n ciuda dificultăților și complexității tehnice
pe care le presupune, l-a asumat, cinstindu-și încă o dată Ocrotitorul.
Traducătorului, îndatorat, precum se vede, unei întregi obști de
colaboratori și sprijinitori, la care se adaugă, nevăzut, Pustnicii palesti
nieni cu solirile lor, nu-i rămâne decât să le mulțumească și, asumân-
du-și neîmplinirile, să nădăjduiască în destinul v i u ai acestei cărți, în
care dorește să vadă doar u n început al abordării de ținută academică ș*
duhovnicească pe care Viețile de Sfinți o merită î n teologia românească.

Ieromonah Agapie Corbii

 Viata celui întru sfinți
Părintelui nostru Eftimie
0 0 0

Bfot; tou ev âyioic;

nccrpoc; f]|iă)v Ev0v|i(ov

f
 Tw TipturrâTU) Kai aĂqâujg EvapETa; narpi nvEvpaTiKâ)
2
5 âppă rgcopykp
npEa0uT€pa) Kai fjyovpEva) 0EapEOTa)q f|cmxâ(ovTi ev ni) Kaiâ
ZKU0dnoĂiv Tona) KaĂoupEva) BeeăĂci
KvpiXĂop
ev Kupia) xa ip E t v
nicmț; 7TQor]YEio0(D tcov neoi EuOvpiou tou cpEQcovupou
V 5.5 Âoywv, TEtoTig f| twv eXju£o[ievo)v UTTdoTaotg, e rjc EdixaubOil-
|1ev zal ev ț] EariptațiEV xai xavxdițisOa Ea’ Ekaidt tije doțyț tc)V
Oeov. XwQiț yăo tiIoieuh; ădvvarov EvaoEOTi/aat, ETtELHEQ,
rprjotv f| Ypacpri, attJTEvaat 6el iov aQoaEQyoțiEvov tcl) Oecî) oti
5, ιο EfJTtv, xai tou; Exțr/Tovatv avtov uioGaaodorr/c yivETai. rO μεν
yâp âvEu nioTEtng /.ey£ l v T l 'H azovEiv ejtlxelqcTjv dtâ xEvfjg xo*
jEițt (DqjEÂEtav iiva ecwto) TropioatjOat |xf) dvvâpEvoc • o 6e t } 1v
xâ jidvTa Lo/uouoav jiicmv xEXTr|f.tEvog oua fJovXETai, dvvaxcu*
paZiara dâicrrazTov lauiqv diacpvÂaTTmv piq ouYxaTaJtLJiTmv Tll
amaTiți, âÂZâ vEa cov aEi xai EvdvvapovpEvog tt) jtlotei, pfi o 1’
oxâ cov i] di.axQivdp.Evog.'O yag dtaxQivoțtEvog eolxev xlvdo) }n
OaXâaorjg âvEțațoțiEvco xai qlju'Qolievci) xai tcl E fțg.
1 bună", „curajos", „dârz", fiind antonim cu aflupoc - „descurajat", „dez
Awa Gheorghe e cel care l-a făcut monah pe Chirii. L u i i i sunt dedicai
Viețile. Săpaturile arheologice de la Schitopolis au scos la iveala, înt f " ,
veche mănăstire de secol VI, o inse ipţie carc-1 pomeneşte pe „preotul Ş1
egumenul Gheorghe".
2
Deși tradus în românește, aproape în toate cazurile, cu „veselie", num e
111â
Eftimie, derivat de ia adjectivul ei’Ovpiog, înseamnă etimologic „cu in* 3
Preacinstitului și cu adevărat virtuosului Părinte duhovnic
Awa Gheorghe1,
preotul și egumenul, ce se liniștește în chip plăcut lui Dumne ­
zeu în locul numit Beella, din părțile Schitopolisului,
Chirii,
salutare în Domnul
înaintea cuvintelor pe care urmează să le spunem des­
pre Eftimie, al cărui nume e plin de învățăminte1, trebuie să
meargă credința, care este ipostasul celor nădăjduite, din care fir. n. i
ne-am îndreptățit și în care ne-am întărit și ne lăudăm cu nă ­
dejdea slavei lui Dumnezeu, pentru că fără credință nu e cu pu ­
tință să plăcem lui Dumnezeu, de-i adevărat că, precum Scrip- Rom. 5.2
tura spune, cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că
El este și că Se face răsplătitor celor care II caută. Acela care în- Etr. 11.6
cearcă să spună sau să asculte ceva fără credință se ostenește în
zadar, neputând să-și câștige niciun folos, dar cine a dobândit
credința cea atotputernică poate să facă oricâte vrea, mai ales
dacă o păzește de îndoială, fără să fie doborât de necredință,
ci se înnoiește și se întărește mereu prin credință, fără să șovă-
iască ori să se îndoiască, pentru că cine se îndoiește e asemenea
valului mării mișcat de vânt și aruncat, și celelalte. fac. 1.6
nădăjduit", și de aceea „trist". Pe această diferență de sens, obținută doar
prin schimbarea prefixelor, Chirii, asemenea atâtor altor autori din epocă,
își întemeiază jocurile de cuvinte — intraductibile — pe care vom avea pri
^ lejul să le mai întâlnim în Viețile sale.
k*
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
4
’Eyw |4ev oiiv âg'/T)v xai gigav xai Be e/jov t(Î)v jteqî toD
ooiov EvOvpiov Xoytov tf|v âdioTazTOv tiGiții tugtlv ngog to
5, 20 TauTrjv ava/.ap|3avEiv Tovg psXXovTac: EvruyxâvEiv xai p?]6evl
tovtwv dirioTELv â/J.â r â g îdiag dtavoîag d i â Tfjg moTEtog eX,xv-
aai ngog avyxaTct0Eoiv.
K a i avrog 6e, TipidrraTE norrEQ, Ti] tov Ayiov nvEvparog
6 dvvâțiEi xgaTatovpEvog Tfj pEpaî 6xvgo)BqTi tuotel l a u i p yâg
! Eycb ETTEgEiddfiEvog tovtov tov jrdvov ouvEoir|od|4T]v cijÂdMjag
pev Trjv rpd.dnovov țiEhooav tf]v ex jtoHwv âvOswv (jvĂĂEyov-
oav id / w pr|oipa ngog iqv tov țiEAtTog Egyaoiav, ojtovdfi 6e xai
6. 5 jTQOOEU/wfî /oqodfiEvog id nagadgapdvTa toj XQOvoj naga âXî]-
Oevovtojv dyiojv xai Tfjg Egqpov TavTTjg dg/ctiOTaTiov avEÂEciâ-
p.r]V (Lde TE XaZElCJE 7TEQ10E(DV x a i JtEgtaBgOL COV aVTO XCIL OVk’
Âeyojv, ajoTTEQ ex Tivog flvOou tov pazgov /govou xai Tfjg Ăr|0r]5
dva?tEyopEvog, tiiotevcov âxgtPojg tov jragâ tov piaBanodoTOV
6.io 0eov zouiaaaGai ptoBov ex tov âvavEOjaai Tij țivfjpp xâ pvqpo-
VEVEoOai â § i a xai tvtiov dyaOdv nagao/EoGat Tolg Evrvyxâvou-
OLV Tfj TOiaVTT] Țl/LoTOVlp OJIOV fj.
Ei ydg x a i Tfjc; d iag ovx Etpixvovțiai t o v EJtatvoupEVOV
OEpaopiov nargog, â)! 1 ovv EvXoyov Eivat qyT]odpr|v păMov Tfjg
d iag diapagiEiv v n d Evyvo>poavvr|g xtvovpEvog f] ayvwpoovvț]
w
6. 15 TiaoaĂiTiEÎv t o Tâv x a i x g vpsxEgag n a g a x o v o a t TtaxgdxrjTog,
a p a 6e x a i vtpogcbpEvog exelvo to (popegd)TaTov.''EyxĂqpa tov
Eig yrjv to xdÂavxov xaxaxgvipavxog novqgov âovXov x a i oxvtț
gov. K a i ovxwg Ex6Xpr|oa âiE/vw Tivi xai Tfjg e|o)0ev naibEiag
dnEiguj xE/gq Evog Xe ei xfjg jtgoxEipEvr|g d n d g a o S a i ovy-
ygaipfjg ovvEgyovvxog t o v 0 e o v xai t o âe'/elv EnixogriyovvTog
6, 20 dtâ Tf]g tov ootov EvOvpiov JipEopEiag tov Tqv vhoOeolv tcov
Zdyayv jragaoxopEvov.
3
Expresia „înțelepciunea d i n afară “ denumește cultura clasică, d i n afara
Bisericii, pe care C h i r i i , deși e vădit că o poseda la nivel destul de rafinat.
SALUTAREA 5
Pun, așadar, ca început, rădăcină și temelie a cuvintelor
despre Cuviosul Eftimie credința neîndoielnică pentru ca cei
care le vor citi să și-o însușească și pentru ca niciunul dintre
ei să nu cadă în necredință, ci să-și conducă cugetele prin
credință> Ia consimțirea
I cu cele scrise.
Fie ca tu, preacinstite Părinte, care ești stăpânit de pu ­
terea Sfântului Duh, întărește-te, prin credința sigură, ca o
cetate! Pentru că eu, sprijinit pe ea, când am alcătuit această
scriere, pe de o parte am râvnit să imit albina cea iubitoare de
osteneală care adună din mulțime ] de flori cele folositoare la
facerea mierii, iar pe de alta, m-am folosit de silite și de rugă
ciune, și mi-am adunat de la sfinții cei mai bătrâni și grăitori
de adevăr aflați în pustia aceasta istorisiri despre faptele uitate
cu trecerea vremii, alergând încolo și încoace, culegându-le și
punându-le cap la cap, scoțându-le din adâncimi de vreme și
uitare ca dintr-un adânc de mare, crezând stăruitor că, pen
tru reamintirea celor vrednice de pomenire, voi avea parte de
plată de la Dumnezeu răsplătitorul și că voi da o pildă bună
cititorilor prin această silite iubitoare de osteneală.
Pentru că, deși nu reușesc să redau în cuvinte vrednicia
cinstitului Părinte pe care îl lăudăm, am socotit totuși că e un
lucru binecuvântat ca, mișcat de recunoștință, mai degrabă să
nu reușesc să-i redau vrednicia decât, din lipsa de recunoștință,
să las totul la o parte, iar pe Părinția Voastră să nu vă ascult.
Totodată, am avut înaintea ochilor și acea preaînfricoșată vină
a robului viclean și leneș care a ascuns talantul în pământ. In Mt.25.25-26
acest fel am îndrăznit, folosind cuvinte lipsite de măiestrie și
străine de înțelepciunea din afara3, să încep scrierea de față cu
împreună-lucrarea lui Dumnezeu, Care dăruiește cuvânt prin
solirea Cuviosului Eftimie, care este și tema acestor Cuvinte.
se silește totuși să o ascundă.
 Viata celui întru sfinți
Bloc; t o v e v dyioig TiaTpdq qpcov 3 1

Ev0v[iiov
Părintelui nostru Eftimie
1. Prolog
1
Fiul cel Unul-Născut și Cuvântul lui D u m n e z e u , fiind î m ­
'O MovoyEvfig Yiog xai Aâ'/os i o v 0 e o u 6 GuvdvaQxd?
preună fără d e început, î m p r e u n ă veșnic și deoființă c u Tatăl, fo
te xai o u v a i d i o g toi Flargi U7tagx w v xai opioouoiog dcpâia) <fi-
losind o negrăită iubire de oameni» c u bunăvoirea Tatălui și prin
/.avOgwjua XQtiaâpEvog Eudoxig t o u FlaTgog x a i pou/.i]OEi tou
voința Sfântului D u h , ne-a învrednicit să S e întrupeze p e n t r u a
'Ayiou IlvEupaTog xaTiq lojoEV 6iâ rfjv qpETEpav owTqpîav a a g -
noastră mântuire si
< să Se facă o m d i n neîntinata si
* de Dumnezeu
xojOfi'vai xai EvavGgumqaat ex vqg axgâvTou xai Geotoxou M a
Născătoarea Maria și să S e nască din ea, nici D u m n e z e u gol, nici
gia; xai y£vvt]0fjvai e' auTfjg, 0 s d g ou y u p v o g xai avOgojJiog ou s i m p l u o m , ci Dumnezeu î n t r u p a t , u n i n d cu Sine, după ipos-
ipiXog, OEcrapxaipiEvog 6 e păXĂov 0 E o g Evcbaag Eauzcn xaO - vn6- tas, firea omeneasca, fără să sufere o amestecare a firilor și nici o
7.5 oraoiv to avGgumivov, ou auyxuoiv u n o o T â g , ou Toojtfiv uno- schimbare a l o r u n a în alta, fără să Se s c h i m b e î n natura Sa, ci,
peivag, oux aÂAoia>0Eig Tfiv cpuaiv, a'/.'/.ă pEivag 6 f|v, yeyovEV o rămânând ceea ce era, S - a făcut ceea ce n u era, fiind păstrată în
oux rjv, atp opEvrig dfp.ov otl Tfjg twv ouveZOouocdv (puOEU)v d i a - mod vădit deosebirea firilor, care s-au alăturat și s-au î m p r e u n a t
(pogâg xai sig ev jTooocjjkov xai ptav u daiaoiv ouvbgapouawv întru o Persoană și u n Ipostas p r i n unire nedespărțită. De aceea,
x a 0 ’ evojolv ddidojtaoTov.'OOEv ev Exareoaig xalg o u o i a i g eig în fiecare dintre cele doua naturi, dumnezeiască și omenească, Se
7. io xai o avxdg UTtdpxEi Xpiotog o Yiog tou 0 e o u t o u țtovrog d&t- află unul și același Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, cunos
aipEiog t e xai douyx U T °5 yvwQi opiEvog. cut î n chip nedespărțit și neamestecat' 1.
Toiyagouv artaGrig tov 0Eog o u x ditr iiDGEv jra0r|Tdg y£- Astfel, deși e n e p ă t i m i t o r , D u m n e z e u n u a s o c o t i t n e ­
vEO0ai dvGgtunog xai dOdvawg uitag/cov vopoig ujxoxEîo0a L vrednic de S i n e s ă S e facă o m p ă t i m i t o r și, n e m u r i t o r fiind,
Oavdxou r|VEOxe T O > onujg rf] ToiauTȚ] Ttgog iqpăg euonkdy%V(p ou
“ a p r i m i t s ă se s u p u n ă l e g i l o r m o r ț i i ca, p r i n t r - o astfel de
yxaTapdoEi xai Exouoicp xevojgel tt|v rcgog tauxov qplv dcugip p o g o r â r e i u b i t o a r e l a n o i ș i o deșertare d e b u n ă v o i e , să n e
7, 15 or|Tai âvo&ov. Ai’ 6 xai Toug egutou pa6r]Tdg ekl GioTT]Qia t o u dăruiască s u i r e a l a S i n e î n s u ș i . D e aceea, când Și-a t r i m i s
riHETEQou yEvoug djtooTEXXiov Ekeyev* jioqevOevtec; aOijTEVoare ucenicii pentru mântuirea neamului n o s t r u , a s p u s : Mer
nâvra rd eOvtj flajtTițovTEț avTovț Etg to 6 vouă tov //azgog xai gând, învățați toate neamtirile, botezându-i în numele Tatălui
tou Ylov hui tov 'Ayiov nvEv atog. și a l Fiului și al Sfântului Duh. Mt 28. /9
Oî 6 e xauxqv 7tagakaf3dvTEg ttjv evtoX.T|v xai rqv olxov|ie’ Iar ei, primind această porunca și alergând î n toată lumea,
7. 20 vrjv anaoav biaGeovTEg Xoyq) xai eqyq) ext|Quttov tt|v e u g e P e i u v , au propovăduit evlavia cu cuvântul și cu fapta, prin cuvânt în
koycp |i£v bibdoxovTEg, Egyco &e xai (3i.(p tov /.oțov PePaiouvTEg, vățând, iar prin faptă și p r i n viață adeverind cuvântul, răbdând
d i a JiavTCDv x«)QouvTEg twv ftuoxEQinv, &lgjxojievol GUpânevoi
credință și Contra lui Origen ale împăratului lustinian.
1
Expresiile teologice tehnice sunt copiate din lucrările Mărturisirea de
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
8
yvpvqTEVovTEg, avTOJV tojv dvayzaiojv EvdEEig yLvoțiEvoi. vote-
oov zai Oavatov zaTETOĂpqoav, zaZtng bia jrâvxwv tov dEono-
TIȚV HipiT]Oâ|AEVOL.
’Ε ντεύ θεν ή θεογνω σία τώ κόσμο) ά ν έτ ειλ εν εντεύθεν ή
Tqg âvfigojjtOTqTog zaTE(pojTio0q tpuoig zai ez xqg i o v diapd/.ou
Tupavvidog qĂEv0EQOJ0q- evtevOev Toig d EyvojopEVoig EjtEtpâ-
vq q ocoTqgtog x Qig dtatpooojg te zai noÂVTQOJtcjjg w u g TtâvTag
EUEQYEToijacr evtev0ev ez nâvTajv tojv e0vc7jv EJtEpXâoTqoav ai
tojv âytojv paoTVQojv âyEÂai, ojv Toug ayojvag gqXo’joavTEg ol
jioXXol [.letu tov diojypov tpojoTqoojv bizqv ev t[] tojv |.iovaxâ)v
E E/.appav noXiTEia.
OiTivEg EzpayEiov Tqg djrooToZizqg doETqg tov EavTtbv
EHOLqOaVTO 0LOV, olg agpdț,EL TO YQaCpLZOV EZELVO TO XEQLfjkOoV
EV [ir]k(!)TaiC;t EV aiyELOl EQ IUGIV,VOTEQOV/âEVOI OfafloțlEVOL xa-
xov%ovțtEvoi, EJi’ EQTȘțdatc,TikuvtbpEvoL xal oqeol xal (jJtrșAaioig
xal iaîț dxaîq rr/g yfjț. Tovtov tov âveitiXqnTov piov jiETfxaxojv
zai o ptyag JtaTqg f]|.i6jv EvOvpLog atfiEpojOclg te ez Pgecpovg
toj 0eoj zai gqZo'joag tov tojv ayiojv [3iov EvapEOTog tqj 0euj zai
dozipiog Tolg dvfigojjToig dvE&Eix0T].
» io OvTivog dyiou natgog dvaygdapaoOai xqv ev oagzi Jto-
XiTEiav zE?LEva0Eig âvapovqg naoqg x.wqU JtEL0opai ool zeZev-
oavu, TipiLE TidTEQ TEOjgyiE’ ZEĂEVEig ydg qâECi zai 'ipvxwtpEM
zai tqg oqg âytojovvqg EJtd ia. Aizaiov ydg eotlv cbg dZq0<v$
Ta JtagadpapdvTa toj XQ°V <P zai !-n l noIZoîg EyvojopEva dva aJ-
ygaqjELv tqj Zoyqj zai pq ovyxojgElv tama Zq0qg Pv0otg dpav-
govoOai, aZZd xoivov ocpeZog zai ELzova zai tvjiov nooTL0Evai
TOÎg |XETEJtEiTa PovZopEvoig rqg EavTâjv jigovosIaOat aojTqgiag-
Hbq tolvuv evtev0ev tov tov ©eov Yiov zai Aoyov EjuxaZead-
piEvog tov tov nagovTog Zoyov 7tgoTE0Evra tov nEgl Ev0v|iiov
dndg o p a i Zoyov.
I n expresia ExpayEiov Tfțq â7rooToĂ.ixfjg dQExfjg, substantivul ExjiayEîov de-
n o t ă atâr amprenta lăsată de pecete, cât și materia pregătită spre a putea
p r i m i întipărirea sigiliului. Viața monahală apare astfel ca o prelucrare a
I . PROLOG 9
toate necazurile, prigoniți, strâmtorări, fiind goi. Fiind lipsiți
chiar și de cele de trebuință, au răbdat mai apoi și moartea cu
îndrăzneală, imitând bine prin acestea toate pe Stăpânul.
De aici a răsărit lumii cunoștința de Dumnezeu. De
aici firea omenească s-a luminat și s-a izbăvit de tirania dia
volului. De aici s-a arătat deznădăjduiților harul mântuitor și
binefăcător în multe feluri pentru toți. De aici au odrăslit în
toate neamurile cetele sfinților martiri, ale căror lupte poftind
să le imite după prigoană, cei mai mulți au strălucit ca niște
luminători în viețuirea monahală.
Aceștia au făcut viața lor în stare să poată primi înti-
părirea virtuții apostolice5, potrivindu-li-se acel cuvânt din
Scriptură care spune: Au pribegit în piei de oaie, în piei de
capră, lipsiți, strâmtarăți, suferind rele, rătăcind în pustiuri și
în munți și în peșteri și în găurile pământului. Marele nostru fir u. 37-38
Părinte Eftimie s-a făcut părtaș acestei vieți fără de prihană,
pentru că, fiind afierosit lui Dumnezeu încă de prunc și do
rind să urmeze pilda vieții sfinților, s-a arătat bineplăcut lui
Dumnezeu și încercat oamenilor.
Poruncindu-mi-se să scriu viețuirea în trup a acestui sfânt
Părinte, mă supun fără de nici o zăbavă ție, celui ce mi-ai porun
cit, cinstite Părinte Gheorghe, pentru că poruncești lucruri plăcu
te, de suflet folositoare și vrednice de Sfinția Ta. Căci, într-adevăr,
este un lucru drept să le redăm prin cuvânt pe cele petrecute de-a
lungul timpului și necunoscute de cei mai mulți, și să nu îngă
duim ca ele să fie înnegurate în adâncurile uitării, ci să fie puse
înainte ca folos obștesc, icoană și pilda pentru cei care, mai apoi,
vor a se îngriji de mântuirea lor. Așadar, chemându-L de-acum pe
Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel pus în fruntea acestei scrieri,
voi începe de aici să vorbesc despre Eftimie.
propriei ființe spre a putea p r i m i în dar, de Sus, „virtutea apostolică".
D e aceea, C h i r i i îl va n u m i și pc Sfântul Sava „bărbat părtaș al harismei
apostolice".
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
IO
2 2. Obârșia și nașterea
'O ouoavojtoXiTiqg EvOvpiog yovEQjv vjtfjQXEv H a u or zai
8. 20
Aiovuatag jtgooaYopEvopEvojv, o v z dor uov ovtojv. âKXct xai
MOV EtyyEVEOTCkTOrV xai jTâofl Tfj XUTCX 0EOV âpETfj XEZOaf-UțllE-
vcnv, TrctTOLdcjt 6e zai otxîjotv t'xovTtnv MeXrrr]viî]V TîțV T(OV ’Aque-
viu)V TtEOlȚavf] pqTQOTToJdV,
f Fericita Dionisia, deși a trăit destui ani cu bărbatul ei,
H oiiv pazagia Atovuoia etti Ixava etv| ov rjoaaa tq)
8, 25 avdgi uteîqci ovaa ovz etlxtev &t’ 6 ev j-toHfj dOupia diâY 0 V T E ?
9 Ol dpȚOTEOOt EJU ouyvdv XOOVOV dlEpEtvaV dEO EVOl TOV 0EOV
EXTEVW5 6a)Ofl0fivaL aurotg jraibiov. Kcri yev6|ievol Eig iov ciuto-
0i hăT]olov Tfjg nokewg ieqov oîzov tov svdo ov zai xakXivîxov
gCtQTUOOg IloAVEVXTOV EJtl qpEQag jlXELOVC; Tfj TrOOOEUXfi 7TQO-
OExaQTEQovv, cbg o twv âg/ aicov Eig r|păg eve/JMc; jTEQifiYa YEV
9,5 /.oyog, zai ev piă twv vvxtujv eu/_o|.(e:v(ov civtwv povmv Oelcl tic
ojvcaaia cpaivEiai avroig Zețovou' evOu elte eu0v|1elte’ i6ov
yd.Q XE/doLOTai vjkv 6 0Eog natha EvOvpiag cpEgcbvvpov, otl eju
Tfi Y vvriaEL avTov Ev0v|dav taîg eqvtov ExxXr|OiaLg d(ngf]aETai
6 TOVTOV TJ|1LV /«QL O EVOg.
AvtoI 6e tov Tfjg oniaoiag zatpov oripEi.woapEVoi v:îte-
9, 10 OTQElpaV Eig TOV OLXOV CWTGJV ZCtl EX TOV XQOVOTJ Tfjg Xin']OE(Og
yvovTEg d)cr]0fj oduPePtizevul t« Tfjg ojtTaaiag âțta pEv tw y e V '
vr|0fjvai tov Ttai&a EvOvpiov ETtcovopaoav tjjtooxohevol âva0E-
aQai aurov t6) 0Eqr EyEvvf]0r] &e, xaOwg jraQ£t?d](pațiEV, xoltci
tov Auțovotov pfjva Tfjg TETagTT|g FgaTiavov vnaTeiag.
9. 15 Otl 6e aĂT]0f]g fț OTtTauia, oi âvayLvojoxovTEg voeltco-
oav. Twv y â p or/Ltov Exxkr|oiâ)v ejil TEOoagâxovTa oysddv ett]
Melitcne este o cetate din Capadacia de Răsărit, situată la începutul
drumurilor care duc din Asia Mică în Mesopotamia, fostă bază pentru
legiunile romane și devenită, în jurul anului 4 0 0 d.H., capitală civilă Ș1
bisericească a Armeniei.
Sfântul Polieuct fusese un soldat roman martirizat la Melitene.
H
Din nou jocul de cuvinte întemeiat pe etimologia numelui Eftimie.
2. OBÂRȘIA ȘI NAȘTEREA M
Eftimie, cetățeanul cerului, i-a avut ca părinți trupești pe
Pavel și Dionisia după nume, oameni nu lipsiți de importanță,
ci de neam foarte bun și împodobiți cu toată virtutea cea după
Dumnezeu, iar ca patrie și locuință avea cetatea Melitene6, fai­
moasa mitropolie a Armenilor.
fiind stearpă, nu a născut nici un copil. Din această pricină,
amândoi petreceau într-o mare tristețe, rugându-se adeseori lui
Dumnezeu cu stăruință să le dăruiască un copil. Mergând în
apropiere de cetate la un sfânt lăcaș al Sfântului bunului bi
ruitor Mucenic Polieuct7 și stăruind în rugăciune multe zile,
după cum ne spun mărturiile celor de demult ajunse până la
noi, într-una din nopți, pe când se rugau ei singuri, li s-a arătat
o vedenie dumnezeiască zicându-le: „Veseliți-vă! Veseliți-vă că,
iată, Dumnezeu v-a hărăzit un copil cu numele veseliei, pentru
că la nașterea lui Dăruitorul va dărui Bisericilor Sale veselie!"8
Iar ei, după ce au însemnat vremea în care au avut acea
vedenie, s-au întors la casa lor și au cunoscut după sorocul
nașterii că cele din vedenie au fost adevărate, iar când s-a năs
cut copilul, l-au numit Eftimie și au făgăduit să-1 afierosească
lui Dumnezeu. După cum ni s-a spus, acesta s-a născut în
luna august, în al patrulea consulat al lui Grațian9.
Cititorii să înțeleagă că vedenia a fost adevărată. Pen ­
tru că de aproape 40 de ani sfintele Biserici erau în mare
întristare și apărătorii credinței ortodoxe erau prigoniți, iar
’ I itlul de consul, magistratul suprem în imperiu, era acordat în fiecare an
de către împărat. Inițial calculul anilor se făcea prin raportarea la aceste
consulate, apoi a fost introdus treptat și în paralel sistemul indictionului.
Grațian fusese consul în 366, 371, 374 și 377, acesta din urmă fiind al
patrulea său consulat și, conform indicațiilor precise ale lui Chirii, anul
nașterii Sfântului Eftimie.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE 3. INTRAREA ÎN CLER ȘI EDUCAȚIA 13
12

ev aOvpia ovtov zoii twv Tfjg oq0o66șov TrioTEcng vjraoTUOTOJV

eZauvogevcuv zai tojv ApEiavmv xuTaduvaoTEuovrcnv and tojv
KcovoTavTiou xqovwv zai diar/pou zarâ tgjv eugeȘcov EmxEipE-
VOU EV TE TOÎCj’IcnV.iaVOU TOV TUQaWOU /QOVOig zai TOV JlETEnEL-
9 . 20 ra Tfjg'Ecoag pauâ.E'uaavToc; O v â Evrog.
EuOvpiou toC (pEpujvupojg x)jȚ)evtoc yevvtjOevto; nâ-
via xâ tC)v âyicnv Exx/.rpioiv ?.unr|oâ EÎg Et’Ovuiav etetoeheto.
Mfjno) yâo tou hephtod pr|vdg haviowOevtoc ejtl Tfjg EXTqg una-
TEiag âp0Eig 6 flcopâ/og Oi)âĂ.T]g zaxâ flaopâpwv if|v 0pqkzr|v
Xrj opEvcnv EmaipaTEVEi xai etl’ dXiyov yoovov tw noXqup gv-
9.25 yzo7tT6|iEvog voteqov dtzr|v etloev Tiqg DEopa/iag a iav ev yâp
10 xd)|ir| Tivi jiEpi ’AâoiavcwnoXiv Tqg ©Qt xrig xarâ xpcrtog f|TTT||iE-
vov zai (pEvyovra xaradoapovrEg oi ffâpPaoot Exauoav avidv
pETâ Tf]g Exot)or|g avTov xo>pr|g μ ήπω jrXr]QU)OEvTog tou jtqwtou
EviavTou and Tfjg EvOupiou yEvvf]OEO)g.
3
10. 5 TQiETOîjg de rjdr| xqovou Eiaeh'iXvOdTog naiiXog pev
6 naTT]p teXei tou pîov EXQT|aoiTO' î] de paxapia Aiovvoia
âdE?y.(fdv Exouoa XoyidnaTov Eiido tov [iev xakou|u.Evov, to 6e
auToOi EnioxoHEiov xpaToiJVTa zai T(p Eniozoncp ovve&qevo-
vTa, toutov aupflovKov z a i peoltt|v JioiT]aapEvr] tqj xaxâ tb v
xaipov exeivov lOdvovTi tî]v xaxd Meăitî'ivtiv dytcoTdTqv exxMț
10, 10 GiavȚ)Tor]icD tq) |iEyâZ(p tm ev tt) zaxa KcovcrravTivoijjroXiv ayi<?
I de la Tyana din 367 (Sozomen, Istoria bisericească, VI, 12, 2) și a jucat un
Constanții! - unul din fiii lui Constantin cel Mare, împărat din 33 7
al Imperiului de Răsărit până la moartea sa din 361. A fost semiarian $!
prigonitor constant al Sfântului Atanasie cel Mare și al ortodocșilor.
II
E vorba d e Iulian Apostatul (331-363), fiul lui lulius Constantin i i
- fratele vitreg al lui Constantin ce! Mare - care, după ce a abando
nat creștinismul în 351 pentru un monoteism d e tip neoplatonician. a
ajuns, în 3 noiembrie 361, ultimul împărat păgân.
12
Valens a fost consul pentru a șasea oară în 378, imediat d u p ă Grația*1 '
cei ai arienilor stăpâneau din vremea domniei lui Constan
tin 10, dar și din pricina prigoanei din vremea tiranului Iulian 11
împotriva binecredincioșilor, iar mai apoi a celei din timpul
împăratului de Răsărit Valens.
Dar când s-a născut Eftimie, cel numit cu un nume plin
de învățăminte, toate cele întristătoare ale sfintelor Biserici s-au
preschimbat în veselie. Pentru că înainte de împlinirea celei de
a cincea luni din al șaselea consulat al său, Valens12, dușmanul
lui Dumnezeu, s-a ridicat la luptă cu oaste împotriva barbarilor
care prădau Tracia și, după ce s-a chinuit în război puțină vreme,
a fost pedepsit pe măsura vrăjmășiei lui împotriva lui Dumne
zeu. Pentru că în timp ce se afla biruit și refugiat într-un sat de
lângă Adrianopolisul Traciei, barbarii au năvălit și au dat foc
așezării, arzându-1 împreuna cu satul în care se găsea, înainte de
a se plini primul an de la nașterea lui Eftimie.
3. Intrarea în cler și educația
După ce a început cel de-al treilea an de la nașterea Anul 379
lui Eftimie, tatăl său, Pavel, a murit. Fericita Dionisia avea
un frate foarte învățat, pe nume Eudoxie, care ținea episco
pia de acolo și îl ajuta pe episcop. Pe acest frate și l-a făcut
sfătuitor și mijlocitor, și a adus copilul la marele episcop
Otrie 13, care în vremea aceea conducea drept preasfânta Bi
serică din Melitene si strălucise la sfântul Sinod ce se ținu-
11
Ocrie, mitropolit de Melitene între 374 și 384, fusese prezent i Sinodul l
rol important la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol din 381, unde a
fost numit, alături de episcopii Heladie al Pontului și de Sfântul Grigorie de
Nyssa, garant al ortodoxiei pentru dioccza Pontului. Era prieten cu Sfântul
Vasile cel Mare, de la care avem o scrisoare adresată lui {Epistola181, PSB 12,
p. 370), și cu Sfântul Grigorie de Nyssa, care, de asemenea, a corespondat cu
Otrie {Epistolele 10 și 18, SC 363, pp. 180 sq și 232 sq).
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE 4. EDUCAȚIA SA INTELECTUALĂ Șl BISERICEASCĂ 15
14

cnjvobtn dLaZâppavTL Trgocn'p/aYEv tov n a i b a njv te utiooxeoiv se în Constantinopol 1 , și astfel ea și-a împlinit făgăduința,
âTtOjT/.riQooaoa zal cb; Ouaiav aiiTov sunodadEXTOv âva0EpEvq aducându-1 pe Eftimie ca pe o jertfă bineprimită înaintea lui
Toj Oeu) xaOâjrEQ f] Tto/.ufigij/.qToc; ’Avva EZEivq t o v SanouqX.
Dumnezeu, precum acea vestită Ana pe Samuil. Cf.iîmp.2.u

'O 6e HEyag ezelvoc Ototjioc 6 âȚionaTo; ETUozoirog tov

Iar când acel mare și preasfânt episcop Otrie l-a văzut
pe copil și când a auzit de la scholasticul15 Eudoxie despre ve
io,15 t e rtaida 0EaoâpEvoc; zal n a g â t o v axoXaoTizov E v d o iou
denia pe care o avuseseră părinții lui și că mama lui, fără să-i
âxovaac; tisql te Tfjg toî; yovevol (pavELor|g ojtTaoiac xal otl jiqo
pese de viitor, încă dinaintea nașterii l-a făgăduit lui Dum
YEwt|oe(jk f] pf|Tqo auTov xa0ujiEaxETO avTov toj 0Etp pi] EtAa-
nezeu și că zămislirea ei a fost lucrarea rugăciunii, a zis mi-
PqfiEîaa t o pE/Aov, xal otl avTq f| ouĂĂrppic; evx»Îs eqy ov Ye Y '
nunându-se: „Cu adevărat Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit
v q T a i , Oavpâoag elt:ev ovrojg EJtavajTETtauTai t o n v s v p a tov
peste pruncul acesta!"
O e o v etil t o nEigâziov TOVTO.
Și după ce l-a primit pe copil, l-a botezat și, tunzându-1,
jo, 20 K a i tov |tev Ttai&a dE âpEvoq EpâimoEv xal âjtoOgi aC
l-a făcut citeț al Bisericii de sub oblăduirea lui și l-a luat la epi
âva'/vojon]v Tfjc; v n ’ avTov EzxÂqolac; e7iolt]oev xal ev tc’o ehl-
scopie, unde îl ținea și-1 hrănea ca pe copilul său. Iar pe fericita
OXO71ELCJ) Âa0(j)V xal TQdnOV TLVCt TEZV07tOir]Oăp,EV05 âvETQECpEV"
Dionisia, de vreme ce era apropiată de Dumnezeu și de cele
Tqv 6 e paxagîav A i o v u o i a v obg 7rooaxEi|iEvr|v 0e6) xal tolc Oei-
sfinte, a hirotonit-o diaconiță a preasfintei Biserici.
11 oiq btdxovov EXEigoTovqoEv Tfjg aYLcoTaTTțg âxxXrpîag.
îndată după ce Eftimie a fost înscris în catastiful bise­
EvQvpiiov Toîvuv tcîj EXxXrpiaoTLxâ) xaTaĂoYQ) EVaOlGplioU ricesc, Teodosie cel Mare16 a preluat sceptrul împărăției ro
YEY o t o 5 TiagavTixa ©Eo&doiog 6 pilote; T a TfjgTojpiaLwv paot-
ov
manilor și Dumnezeu a dăruit în același timp obștii romane,
ĂELaș oxrijrTQa TragEÂapEV xal ev TauTă) E&ujgf|oaTo o O e o c Tț| precum și sfintelor Sale Biserici, un dar dumnezeiesc plin de
11,5 T(hv'Po)|iaio)v jtoXiTEia x a l Taîq EauToii âyLaig ExxJvTțoLaig Gelclv toată veselia, și a potrivit așa lucrurile încât ele să aibă același
66olv EuOvpiiaq jtâor|g jiEjrĂ.qowpiEVT]v xal ouvr|VExOr] t o tî]VL- nume cu al celor doi 17. Căci trebuia ca vedenia părinților săi
xavia Tolq ovopiaoiv opmvvpmg Tâ jtgâYnaTa ou|i|3fivai?EâEL Y O despre el să se împlinească.
jtĂr|Qm0fjvaL tt|v jieqI avTou Toîg y o v e ° 1 (potvsîoav dmaolav.
4. Educația sa intelectuală și bisericească
4
După puțin timp, episcopul a înțeles că Eftimie a
Omyou 6e tivoc XQO VOU
&leă06vtoc; xaravorjoac aiJTdv 6 trecut deja de vârsta copilăriei și că de-acum trebuie să se
ii.io Enioxonog Tiqv tcdv naidicov TțXixtav VjiEQfJdvra fjbq xal ocpsiXovTOt

" Este vorba de al II-lea Sinod Ecumenic, ținut în Constantinopol > n
anul 38 1.
Termenul oxoÂaorrzdc desemna în Bizanț, până in veacul al VIII-lca»
o persoană cultivată și școlită în drept și retorică. Deși n u reprezeB'
ta un titlu oficial, era folosit de obicei pentru juriști și avocați. f , e '
buie deosebit de termenul scholariu, întâlnit în continuare, care'*
desemna pe membrii gărzii imperiale {scholn).
împărat al Bizanțului (379-395), a convocat Sinodul II Ecumenic și a
susținut politic ortodoxia niceeană.
Din nou un joc de cuvinte: Teodosie („darul lui Dumnezeu 1), Eftimie
(„veselie**) vide supra nota 2.

16 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
roîg paOripaoLv Zoltîov EvaoxoXEioOat Tragabibojcitv auiov biba-
axâ/.oig tojv leocov YQa}tpâTG)v:Hoav 6e tote ev tolc dvayvdjcrraig
duo vEaviazoi ejiI EVYEVELțt xai aujcpgoouvț] atheoipoi xai nzcicni
auvEGEi diajigETrovreg, jtgbg Tfj Geta Ygatpfl xai Tiqv e|oj jiaidEtav
axgtflujg qozr||jiEvoi Axdxtog xai. £uvobiog ouTUjg jtgoaaYogeud'
prvoi. oiTLVEg fiEiâ noZXoug atJXTțTLXovc; âycovag Tfjg xaxd MeXl-
trjvpv âyuorâTTig ExxATjaiag ttjv dpxiEQGjauv7]v âb avro ev ibup
xaigqj, exaarog toutwv oup[3aivouoav e/ovreg Tfj dgxi£QOJOiJVî|
tt]v -roZiTeiav, TiEo'i ojv .loU.a Oauțtdaia diriYOVvraL oi Meălttjvojv
iraideg xai Ugojouvrjg aATjOajg ejia ta.
I 1. 20 OUTOL £X Tfjg XELQOg TOU EjtlOXOJtOU dE dpiEVOL TOV EuOuțUOV
EHaideuaav axgoTdTr|v euoLfletav."OoTig EuOupiog ev oXlyw XQOv cP
noZ/.oug twv auvrp.ixGjv U7tegr|x6vTL0£v Tfj Tfjg ipuxfjs (pLÂoOEia xai
cpL/.opa0eig.THv y«q autou uneg Tqv qZtxtav to ngoGupov, ujcrre
0aupdgetv iov Axdxtov xqv jtEcparriaiiEviqv airtou didvoiav. Outco
pfv ouv rd jigărea Tfjg rjZtxîag ev tw EjiiaxojtELip 6 ÎEQOg ourog ve-
aviag naidevETai xai biajiZdTTETat jrZdotv iqv dgicn:T]v xai xaOa-
g(j)idTr|V, fjvjieg, cog (pîpiv o OeoZoyoc Tg YogLog, fipegtvqv o Oeîo?
Aauib xaZă)g ovopdțȚi xai Tfjg vuxTEQLvfjg dvri0ETOv.
’ExjuavOdvojv 6e xdg Oeiag YQacpâg EjiEjrd0Ei pev £r)Xam]5
Eivat tcov ev auxaig epcpegoțievarv Oelgjv xai EvagETcnv avbgăjv,
rjVLăio de otav uiio tlvgjv agYoZoYouvTUjv eoteqelto p dtpEtZxETO
tgjv Oeiwv /.oylwv. ’Axaxiou be tou btbaoxdZou Toug tqo jioug p l"
poupEvog oub’ bZojg ejioleito pvf]pr)v jioixiZrjg Tgocpfjg oute μήν
ețleto XEvfjg bo g oute rjgYEi to oiopia djio doigoZoYiag 0eou,
aZZd n]v jiev Oeiav ZeiToupYfav tou ExxZr)oiaoTLxou xavdvog
djiEgLOJtdoTG) xagbia x a i d|iETEG)giOT(p voi Etg xoug djgtopevot’S
ejieteZel xatgoug |iETa (popou x a i xaTavu Ewg ăvOupoupevog otl
Xgi] ev cpoPq) xaiTgojiq) ZaTgEUEiv Oecî), ouxi 6e p e i a Y ĂcoTog xai
ls
Unica referință măgulitoare a lui Chirii la educația profană, de care de
akfel a avut și el parte la Schitopolis, dar care era riscant să fie etalată în
acea perioadă datorită etichetei de „origenist** pe care o putea atrage din
partea celor simpli și râvnitori.
4. EDUCAȚIA SA INTELECTUALĂ ȘI BISERICEASCĂ »7
îndeletnicească cu învățătura, așa că l-a dat în grija dascăli
lor de scrieri sfinte. Se aflau pe atunci între citeți doi tineri
vrednici de respect, pe nume Acachie și Sinodie, care se ose-
beau prin noblețe, întreaga-înțelepciune și toată priceperea,
învățări temeinic în cele ale Sfintei Scripturi și în învățătura
cea dinafară 18, care au și ajuns, după multe lupte ascetice,
arhierei ai preasfântei Biserici din Melitene, fiecare la vremea
sa”. Ei au avut și o viețuire la măsura arhieriei, iar fiii celor
din Melitene istorisesc despre ei multe întâmplări minunare
și cu adevărat vrednice de harul preoțesc.
Aceștia, după ce l-au primit pe Eftimie din mâna epi ­
scopului, l-au învățat cea mai înaltă evlavie. In scurtă vreme,
Eftimie i-a întrecut pe mulți dintre cei de-o vârstă cu el prin
iubirea de Dumnezeu și dragostea de învățătură, dat fiind că
râvna sa era mare pentru vârsta pe care o avea, încât se mi
nuna Acachie de mintea sa luminată. Astfel, încă din primii
ani ai vârstei sale petrecuți la episcopie, acest tânăr sfânt a fost
educat și format în cea mai bună și mai curată pregătire, pe
care, așa cum spune Grigorie Teologul 20, dumnezeiescul Da-
vid bine o numește „de zi“, opusă celei „de noapte".
învățând Sfintele Scripturi, tânjea să fie un următor al
bărbaților dumnezeiești și virtuoși despre care se povestește în
acestea și se întrista când unii dintre cei care pierd vremea cu
vorba goală îl lipseau ori îl îndepărtau de dumnezeieștile cu
vinte. Fiindcă imita purtările lui Acachie dascălul, nu se gân
dea deloc la felurimea mâncărilor, nici nu se lăsa pradă slavei
deșarte, nici gura nu i se oprea din slăvirea lui Dumnezeu, ci
săvârșea la vremile rânduite, cu frică și străpungere, dumneze
iasca slujbă a rânduielii bisericești, având inima neîmprăștiată și
' ‘Acachie era deja episcop de Melitene în 431, fiind prezent la Sinodul din
Efes, iar în 437 se străduia să obțină condamnarea lui Teodor de Mopsuestia.
l-a urmat Sinodie, prezent la Sinodul tâlhăresc din 449 de la Efes.
*° Cuvânt de laudă la Sfântul Vasile, 12, I , PG 36, 509.
 i8 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
ipiGugiopov ctxt|vî]v OEaTgixfjV riqv ExxXrioiav Eoyâ EoOai, âUâ
Het’ EUZ.aPEtag ev âxxAqoia EiOEp/EoGai yoî] Ezaarov w ; paoikEÎ
12 . 1 s· za't 0ew evrvyxâveiv &iâ if]g npocEV/fig peÂXovra. Tov 6 e pETaȘî)
yoovov oixoi EaypXa EV ev t e Tfj TtgoaEvxfî xai xfț i|j a Â|icodiți xai
xaig tu)v Gelidv Aoyicov dvayvdxjEoi diavvxTEQEUtov te xai birme-
QEV(J)V Eldujg OTl O [IeXeTUJV EV VO(.LO) KvoioV rjfLEQdț KCkl VDXrdf
tarat cbț 10 ȘvAov to XEtpvTEVftEvov tragă rdg biEțobovț rci)v
12. 20 văărojv, o tov xagjtov avrov dotări ev xaigd) avrov. K a i eftidov
T(7) 0EW EXaOTOV XaiQOV TOV TQOOtpOQOV XaQjtOV.
’Ev xaipq) ydg ogyfjg ExagnocpogEt tq) 0e6) tt]v âyâîtT]v
x a t tt]v U7togovf|v, xai toii x a i g o v Tfjc; y a o T Q i p a g y i a g o xagnog
q v aiiTâj f| EyxgcxTEia, xai Xoyiapiwv EJtEgxopEvtDv auTip qâovqg
Tivog owpaTLxfjs avGtg f) ociKpgoovvr] aVTQ) âvEpvdoTavEv.TETai-
12 . 2=>
ooig 6 e x a i cnjvopiz.oig exe/otito o v wig aoEĂyEOTdTOig, âXXâ
Totg aujcpQOVEOTdTOig, oig x a i ovvEÎvai [lăĂĂov ÂvoiTEXEOTaTOV
tov euoEpEiag âvTEyopEvov.
Kai 01110)5 xaG’ TjpEpav âGZr|Tiz(j)g âya)vic,b|.iEvog xai(bg-
Oojoev Trjv te and yXcoocrqg xai xoiZîag EyxgdTEiav xai Tfiv teXeî-
13. ■s av axTr]|jooi)VT]v xai tt]v d?tT]0iVT]v TajiEivocpgoavvr|v xai tov t o v
oaăpaTog ayiaopov. Tfjg ydg acncpgoovvrig ocpddga EmpEĂovpiEVOg
diETiqpqoEv cioPeutov tt]v kapjrada Tfjg naoGeviag xâ) Tfjg Evonkay-
yviag xai avptaGEiag xaTaxExoopT'itiEVTjv EĂaia).
5 Așadar, după ce Eftimie s-a exersat timp îndelungat
'O ptEv oliv EvGvptog ovtok etu jtĂEurrov x g d v o v yvpvaaâ-
13.10 gEVOg EHl T1]V TCÎJV aOETWV TEĂ.ElOTlT|Ta XaTîjVTqOEV q 6 e tov 0eoV
oîxovopia t o v t o v ovrojg ootpioaoa x a i d i d ttoaâcov tu>v ev uegq*
yvujgioaoa jteqlP6t|tov e £ dQxrjg dvedEi Ev.
TgacpELg jievtol x a i naidEV0EÎg cbc Eigrixai, x a i 6i.d jtdoi]?
Tfjg to)V EXX oiaoTixojv paOpanv a x o X o v O i a g diE EM)(bv vflO
tov xaxd tov xaipov exelvov EJiioxonov /EigoTovEiTai dxovoio)
13. 1$ nQEoPvTEQog Tfjg xaTa MsXiTr]vf]v ayio)TdTi]g ExxXr|oiag xt*1
5. PREOT ÎN MELITENE ' 19
mintea nerisipită, amincindu-și mereu că trebuie să-I slujească
lui Dumnezeu cu frică și cu cutremur, ca biserica să nu ajungă
o scenă de teatru cu râsete și șușoteli, ci fiecare să intre în ea cu
evlavie, unde are să se întâlnească prin rugăciune cu împăratul
și Dumnezeu. Timpul rămas și-l petrecea ziua și noaptea în
rugăciune, psalmodie și citirea dumnezeieștilor cuvinte, știind
că cine cugetă la legea Domnului va fi ca un pom răsădit lângă
izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa. Iar el îi dădea Ps.1. 2-3
lui Dumnezeu rodul potrivit fiecărei vremi.
Pentru că la vreme de mânie, îi dădea lui Dumnezeu ca
rod iubirea și răbdarea, în vremea poftei pântecelui, rodul lui
era înfrânarea, iar când îi veneau gânduri de plăcere trupească,
îndată odrăslea întreaga-înțelepciune. Nu-și facea prieteni sau
tovarăși de discuții dintre cei stricați, ci dintre cei mai înțelepți,
care și sunt cea mai bună tovărășie pentru cei dăruiți evlaviei.
Și așa, luptându-se zi de zi ca un atlet, a izbutit în ­
frânarea limbii și a pântecelui, precum și desăvârșita nea-
goniseală, adevărata smerită cugetare și sfințirea trupului.
Pentru că se îngrijea foarte mult de întreaga-înțelepciune,
și-a păstrat nestinsă făclia fecioriei, înfrumusețând-o cu unt
delemnul milei și al compătimirii.
5. Preot în Melitene
în acest chip, a ajuns la desăvârșirea virtuților, iar iconomia
lui Dumnezeu într-atât l-a înțelepțit și l-a făcut cunoscut în
multe feluri, încât a ajuns vestit încă de la început.
Crescut și educat fiind precum s-a spus și trecând prin
toate treptele slujirii bisericești, a fost hirotonit fără voia sa de
către episcopul din acea vreme21 preot al preasfintei Biserici
1
Episcopul din acea vreme al Melitenei era Leiius.
20 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
EjUTQETtETUL (pOOVTlC.ELV ZCU jtQoiOTauGat TCOV 71EQÎ T)]V 7l6Z.IV J.10-
VaOTT|QlC0V. TaVTȚV ds TT|V CpQOVTldU EVEXElQÎO0r|, ETEldf] CplXo-
povayog te VTtfjQXEv ex jiul&oOev xai ort EjtiJtoOdjv rf|v rpvxiav
Etg to tov âyiou FIolvevxtov povaoTqpiov xai el; to tcdv uyiojv
13.20 TOlâxOVTGl TQldiv țiapTVOOJV TOV TtZ.ELCJTOV &lETQLpEV XQOv O v ‘ ta;
6e Tfjg co/iag TEoaaQaxooTqg 7]|iEQag avE/ioyei e l ; oyog eqt]|iov
J.LEV TOTE unăo/ov, VVV 6e povaUTTțQLOV GciUj-lCXOLOU olxodO|JT]V
de djiEvov jiXrpiov Tfjg noXewg to Trapa t o i ; TrooaoixovoLV Tfjg
’AvaZfppECog TtpoaaYOpEvdpEvov. K a i TavTTțv Tfjv sqî lov ițanâ-
ț,ETo and Tiqg fjpEpag tojv âyîwv Oeocpaviwv Etog Tf(g tov nâoy.ot
Eopirj;, Tqv'HXiov xaiTojdvvov (pLX.oaocpi.av ptpovp.£vog.
13, 25
Tovtov ydyLv, tng ELQiȚrai, ti]v tcov exeIoe pova/cov cppo-
vrida te xai xaTaoTaoiv EY/Eigi ETaL’ TavTqv &e tițv cpoovTida
Epinodiov Tfjg dpETrig Etvai voptoag 6 pioodoȘog xai (pLĂoGEog
14 EvGvțuog EfȚjÂOEv tt]v no/ v xai (pDydg w/eto etu TcflEOoaoXvpa
E7tiGvpf]oag xavTT]v oixfjaai tî]v Eprțpov.
6
O v t o c 6 pEYag jiarfip f|uoiv EvOvpiog t o v Aylov nvEVp.a-
rog amov odr|Yf]o a v T O 5 qk0Ev EiglEooodXvpa rw elxootu) evutco
itjg Eauxou f|Zazîag xqovw xai HQoaxuvqaaq tov co/lov Sraupov
14,5
xai tt]v âYiav ’AvaoTaatv x a i t o v c Xoinovg OEpaouLOvg TOTiovg.
napaPaXojv 6e xai toi; xaia Tt]v eotțlov Oeoț ogoig naTpâoL x»i
tî]v Exâaxov âgETÎ]v xai noXiTEtav xaxapaGcbv xai tt) Eavxoî’
ipu/țî EVGKpgaYiaâ|jiEvog rj/dtev Eig 4>apâv xqv k a u p a v and e§ 0>1‘
fiEiojv Tfjg aYÎag hoXeo); diaxEipEvrjv xai (ptÂrjauxo div ejneiVEV
14, 10 Etg dvaxo)OT]TLxdv xeAâlov e oj xfjg Xavyag, pirjdEv to oîjvoXo'
XTtopEvog tov atcbvog t o v t o v .
22 r
Discret, C h i r i i își vădește p r i n a n u m i ț i termeni, c u m e și acesta, fo '
mația intelectuală aleasă, poate chiar și simpatiile. Vom m a i regăsi >”
paginile sale viața monahală denumită „filosofie“, fapt semnificativ pentc 11
profilul duhovnicesc al autorului nostru.
6. FUGA ÎN PUSTIA DE LÂNGĂ IERUSALIM 21
din Melitene și i s-a încredințat grija și chivernisirea mănăs
tirilor din preajma cetății. A fost însărcinat cu această grijă
pentru că din copilărie era iubitor al vieții călugărești și pen
tru că, rânjind după isihie, își petrecea cea mai mare parte a
timpului în mănăstirea Sfântului Polieuct și în cea a Sfinților
33 de Mucenici. în zilele Postului Mare se retrăgea într-un
munte, care pe-atunci era pustiu, unde se află acum o minu
nată mănăstire, aproape de cetate, numită de cei ce locuiesc
în preajmă „a înălțării". Intra plin de dorire în această pustie
începând din zilele Sfintei Teofanii și până la praznicul învie
rii, imitând filosofia22 lui Ilie si a lui loan.
>
Din această pricină, precum s-a spus, i s-a și încredințat
purtarea de grijă şi rânduirea monahilor de acolo. Dar urătorul
de slavă si iubitorul de Dumnezeu Eftimie, socotind că această
grijă este o piedică pentru virtute, a părăsit cetatea și a venit în
preajma Ierusalimului, arzând de dorul de a locui în acea pustie.
6. Fuga în pustia de lângă Ierusalim
Acest mare Părinte al nostru Eftimie, povățuit fiind de
Sfântul Duh, a venit în anul al douăzeci și nouălea al vârstei .Anul 405-406
sale la Ierusalim, unde s-a închinat Sfintei Cruci, la biserica
Sfintei învieri și la celelalte cinstire locuri. I-a vizitat apoi și pe
Părinții purtători de Dumnezeu din pustie, iar după ce a cer
cetat cu atenție virtutea și viețuirea fiecăruia, și le-a întipărit
în suflet. A mers apoi în lavra din Faran 2’, aflată la șase stadii
de Sfânta Cetate, dar pentru că era iubitor de isihie, a rămas
într-o chilie pustnicească din afara lavrei, fără să agonisească
nimic din cele ale veacului acestuia,
23
Chemată așa după pustia în care se afla, la nord-est de Ierusalim, Lavra
Faran a fost înființată p r i n 330 de către Cuviosul Hariton (275-345),
întemeietorul m o n a h i s m u l u i palestinian, alături de Cuviosul Ilarion.
Aici a mai viețuit, în veacul VI, și loan Moschu, autorul Limonaritdui.
 22 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
’T a0EVpEVTOLEQYd£EO0aLT»]VGELQâv6l.âTdpî]E;UpaQfj0aL
tlvci, ă)j,ă păZÂov ex twv idiwv xortaiv piEiadidovai tw xqeloiv
E/ovn. nâo7]g 6e 7T]îvqg rpgoviîdog eccutov EÂeuOEgdiaag piav
14,15 povqv eo'/ev cpooviida t o Jtoig ăgEOEi t(Țj 0 e w ev ngooEuxaîc;
xai vT]OTEtaig, ou piqv ak\ă xai iraor]; agEif g EmpEÂouțiEvog
dig agioiog ug YEOJoyog tojv naOaiv xâg dxdvOag ngogițong
e ete ev, XoyLGfiovt; xa0aigc7)v xai siăv vipwșta EttaiyoțiEvov
XUTU tffc yVOJOE(j)Q TOV &EOV, JtXî]gWV Tqv 7igOCpT]Tlxi]V EXELVrjV
tpaivqv xqv Eyouoav veojouie iavioîg VECo ata xai ța) usteioete
14.20 ex;’ ăxăvOaiț.
7 7. Teoctist
El/ev 6e y ltovcx uva OEOtpdgov ©eozilotov ovopati,
ovtiva ayaTirjoag toooutov ouvexgdOr] aurcp xfl tou jtvsijpaTog
OTogyri, °"X}TE T
°ug dpcpoTEgoug dpoYvdjpovag xai dpoigdjtoug
yevEoOai xai olovEÎ [iiav ipu/qv ev dual adjpaaiv EjabEi aoGaL
14. 25 ’E aYYEi ag 6e OdiEgog OaiEgo) iov xard 0edv oxojrdv e g/o-
vto xai’ EviauTov jiEid rqv oy&6î]v f][iegav toiv ayicov Osocpa-
viojv ejii tt’]v Egrjpov tou KoimXâ, Jtdorjg dv0ga)7tivr|g ouvava-
15 OTgocpfjg xwgi opEvot, dp.iZ.ELv tw 0elȚ) iroOonvTEg ev rjauxia 6l0£
rfjg ngooeuxfjg. Kai 6leteXouv auToOt Etog Tfjg tcdv paicov eogni?,
&Lr]VExd)g de UTrortid ovrEg to (juipa xai 6ovX.ayu)youvTEg tt]V
7rvEU|iaTLxf]v Tgo(p7]v irgooeqjEgov ifj 'ipuxfj.
‘YnegEvixa d£ o |ieyag EuGuptog djiXoTr|Ti fjOoug xai irga~
15, 5 dirjii igoTiwv x a i TaneivocpgoouvT] xagdiag- di’ 6 xai tt]V toO
Aylou nvcupaiog x«P lv E eȘato, xaOwg o Oeiog Âoyog Țr|OLV
E7U itva EJlip Eipaj âĂA’ etil tov ngăov xai rjav iov xai toeuO'
v i â u o v rovcÂdyawg/’EvTEuOev f| ngog iov 0 e o v auito jraggqcH0
quȘavEV xaO’ exdoTr|v rjjiegav.
7. TEOCTIST 23
A învățat și să împletească funii pentru a nu împovăra
pe nimeni, ci mai degrabă să dea el din propriile osteneli celui
ce ar avea nevoie. După ce s-a eliberat de toată grija pămân
tească, mai păstra doar una singură: cum să placă lui Dum
nezeu în rugăciuni și post. Dar nu numai atât, ci se îngrijea
de toată virtutea și, ca un preaiscusit agricultor, smulgea din
rădăcină spinii patimilor, curățind gânchirile și toată înălțarea
ce se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu, plinind acel 2Cor. 10.5
cuvânt prorocesc care zice: Arați~vă vouă pământ nou și nu
semănați în spini. Ier. 4.4
Avea acolo un vecin purtător de Dumnezeu pe nume
Teoctist, de care, fiincă l-a îndrăgit, s-a legat atât de mult cu
o iubire duhovnicească, încât au ajuns amândoi de un gând și
de o viețuire, părând să arate un suflet în două trupuri. După
ce și-au descoperit unul altuia scopul cel după Dumnezeu,
ieșeau în fiecare an, după a opta zi a Sfintei Teofanii, în pus
tia Cutila 24, ferindu-se de orice legături cu oamenii, pentru
ca doreau să-I grăiască lui Dumnezeu în isihie prin rugăciu
ne. Așa că rămâneau în acel loc până la praznicul Stâlpărilor,
dând sufletului hrana duhovnicească printr-o necurmată su
punere și robire a trupului.
Dar marele Eftimie îl întrecea cu totul prin felul său
simplu de a fi, prin blândețea purtării și prin smerita cugetare
a inimii. De aceea a și primit harul Sfântului Duh, precum
zice dumnezeiescul cuvânt: Către cine voi căuta dacă nu spre
cel blând și liniștit, care tremură la cuvintele Mele? De aceea și lez.66. 2
îndrăzneala lui către Dumnezeu sporea în fiecare zi.
Cutila este o zonă deșenică la nord-vest de Marea Moartă.
 VIAȚA S F Â N T U L U I E F T I M 1 E
24
8 8. Peștera
15. i o Iloifioag xqovovc; jTevte EÎg cPagâv e /.Oev apa 0eo-
xtiotu) tw pazagup xafT 6v z a t g o v EidjOeujav, etil t o v KouuĂâv
xai. biâ Tfjg Egf]pou TtagEgxdpEvoi rp.Oov ejti tlvcx xEipagpov
cpopEgov zai paOvraiov Xiav zai bL’ofJaTov OcaoațiEvoi 6e tov
tottov zai jtEQLvooTT|oavTEg w v g UjiEgxEipEVovg xot]|xvoug wg
15, 15 vito ©eou 6drp/ov|iEvoi Evgov onrjXaiov p£ya te zai GavpaoTdv
ev t(7) poQLVQ) TON x E l pdggov XQT|pvq). K a i pexâ xivbvvou toi%o-
PaioiJVTEg poZig l'cr/voav â v a p q v a i Eig auro xai jiEgi/agEig ye-
vopEvoi djg u n o t o v ©eov ETOipaoOEvrog avToîg t o v ajrrjXaiov
sjiELvav EÎg avTO ez to)v jtagEpjtiJtTovocbv poiavcov TgEtpopsvoi.
15.20 T6 d s dvTQOv exelvo zaTOizr|Tf]giov ujifjgxEv Oqgiwv pâv to jigo-
TEgov, finEgwGsv 6 e Toig Geioig vpvotg x a i Taîg arravoToig twv
oolojv âvdgojv jtgooEVxaig EXzZ.T]oiag ©eov ayiaoTEtav EâEgaro.
'Ote ovv riudoxqoEv 6 ©Eog Tovwvg cpavEgtooat, d)ixov6pr)O£V
jioifiEvag Tivâg t o v Aa a g i o v ayayEiv r â g eovtwv âyâXag nap
aîiTov tov xsȚtaggov. OvoTivag EOgorjoav cpavevreg âvaj £tg to
onr|Xaiov, cocfte (popT]0EVTag avTovg ogpfjoaL EÎg tpvyqv. O i δέ
JiaTEgsg aîoGopEvoi Tfjg exeIvujv dEiLtag ngaEia xai ngoorjVEi ti]
cpcovfi Tovxovg jrgooxa).Eoâ|AEVoi EXeyov pi] (popELoOE, ctâEXxpoi
dvOgoijroL yâg eo ev ibg xai vpEtg, ăkkă diâ Tâg âpagTiag qpâ’V
TOVTOV TOV TO7TOV OLXOVpEV.
T6te ol ain6?.oi OaggfjoavTEg âvEPqoav jtgog atrrovg £ v
16. 5 TCp OFJtr aiqj xai pridev tov aicovog t o v t o u Tiag’ avTolg EvgovrEG
ccrfjZGov Etg to l'diov xTfjpa GavpâgoviEg x a i wîg idioig outaY'
yEĂZovTEg. K a i a n d tote oi tov Aagagiov 6o]x6vovv avToîg,
âZZâ xai oi a n o 4>agotv hcxteoec £qTT]oavTEg x a i to nou d(Hv
paGovTEg auvE/soTEgov ânijEioav ejiloxehtopevol avTovg.
16. 10 ’Ev ngd)Toig pi£v ovv ânETcx avro ngog auTOug ââEkcpoi δύο
Magtvog te xai Aouxâg outco xaĂou|_LEvoi xai und tou pEyâXoV
EuOupiou p.ovaxixchg naidEU0EVTEg xai Tfjg doxiȚrixfjg noXiTEÎ?
8. PEȘTERA
25
D u p â ce a petrecut c i n c i a n i î n Faran, a plecat î n pustia
C u t i l a î m p r e u n ă c u fericitul Teoctist î n vremea în care obiș
n u i a u și, străbătând pustia, au sosit la o vale săpată de torente,
înfricoșată și foarte adâncă, u n d e se u m b l a c u mare greutate.
D u p ă ce au văzut l o c u l și l - a u cutreierat pe marginea râpelor,
au găsit, de parcă D u m n e z e u i-ar fi condus, o peșteră mare și
m i n u n a t ă î n râpa de miazănoapte a văii. Cățărându-se la ea
n u fără primejdie, abia au reușit să se suie și, bucurându-se, au
rămas î n peștera ce părea gătită de D u m n e z e u tocmai p e n t r u ei,
hrănindu-se c u ierburile de primprejur. înainte, acea peșteră fu
sese sălaș fiarelor sălbatice, dar s-a îmbunat p r i n dumnezeiești le
cântări, iar p r i n neîncetatele rugăciuni ale cuvioșilor bărbați a
p r i m i t sfințenia u n e i biserici a l u i Dumnezeu. D e c i , când a b i
nevoit D u m n e z e u să-i facă cunoscuți, a p o t r i v i t lucrurile î n așa
fel, încât niște păstori d i n Lazarion și-au adus turmele în acea
vale. C â n d ei s-au arătat sus, î n peșteră, atât de tare i-au înspăi
mântat, încât aceștia a u luat-o la fugă înfricoșați. Părinții însă,
cunoscându-le spaima, i - a u chemat cu glas liniștit și blând zi-
cându-le: „ N u vă temeți, fraților, că și n o i oameni suntem ca și
voi, dar p e n t r u păcatele noastre l o c u i m aici!“
A t u n c i păstorii, p r i n z â n d curaj, s-au suit la ei î n peșteră
și, neaflând acolo n i m i c din cele ale veacului acestuia, s-au
întors într-ale l o r p l i n i de u i m i r e și au vestit acestea celor de
acasă. De a t u n c i , cei d i n Lazarion a u început să î i slujească,
iar p ă r i n ț i i d i n Faran, căutând să afle u n d e se găsesc, au aflat
și, înștiințându-se, îi vizitau și m a i adesea.
La început, au v e n i t la ei d o i frați, M a r i n u s și Luca pe
n u m e , care s-au lepădat de cele lumești și au fost învățați vie
țuirea călugărească de marele E f t i m i e și s-au arătat a fi atleți
ai v i e ț u i r i i ascetice, i a r după mai m u l ț i ani, au strălucit î n
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
z6
ctO/.qTai âvabEix0EVTE; /oovoi; uoteqov ei; tou; heoî Tqv xtbpqv
METinna tottou; diEAapipav xai povaoTqota ouvEmqoavro. Olti-
16. 15 ve; tov âppâv ©Eodooiov tov '/e'/ovotcz Tq; Eoquou Tavxq; qeyav
xoivoPiâoxqv xai t«v xotvopiujv âgxip«vdoiTqv eî; povayjxqv
TrooqYayov TEXEOTqTa.’Ev dĂiycp 6e /govu) rq; tteqi EuOvptov (p)Ț
pqg dia&oapoijoqg ouvqrr/ovro noXÂot n o d ; auiov xai tov Xdyov
toîj 0eov âxouovTEg EjTEOijpouv oîxqoat nap’ avrcî).
"O pEvroi qiaodoȘog xai rpiÂ60Eo; EuOvpio; tov jTQujtou
16, 20 paxagiopou qEiâ tcdv âXXwv tuxelv ojTEvdwv uj; £evou totiov ejte-
Xtov napEdihoi) Exaorov twv âjroTaooopEvcov tq) pico tcj) paxa-
pLTfl ©EoxxioTw Ttâvjro/Aa jtaQaxaĂ.Eoag auiov Tqv toutcov exe i v
țpoovtiha.'O 6e naoaxovEiv pq Yivtbaxwv xaviqv psv âvchE aTO.
nâvra 6e xaiâ yvwpqv tov jiEYâÂou EvOupiou eholel.
9
F La început, n-au vrut să facă în locul aceia chinovie, ci
16, 25 Kaxâ pâv ovv Tqv aoxqv ovx qpovXovro xoivâpiov tov
xonov noiqoaL, aXZâ k u p a v xaTâ tov tvhov <J>ag<xv EJTEihqέ
17 Eibov otl ovdEig dvvaTai vvxtoc eă.0eîv eî; Tqv ExxXqoîav &tâ to,
d)g jTQOEiQqiai, hijuparov Etvai tov totiov, tovtov x a r â jtgdop0 '
otv xoivo iov HETioiqxaoLV, exovte; t o onqkaiov ExxXqoiav.’Ev
(p onqXaîq) qouxa cov 6 pEYa ? EvOvpiog qv iaiodg ipu/tov 0EQOt"
17,5 HEvujv xai TrapaqvQov Evog Exaorov. xai ovdeig twv â&EKxp
EtpEÎ&ETo opoZ.oYqoai avTqj Tqv EavTou btdvoiav. Kai avTog
TroZZqv jiElgav excov EâidaoxEv avrov; noo; Eva Exaorov r(5v
âXXoToiwv XoYiopwv âv0îorao0ai, Xr/wv
’A&EZ.(poi, di’ 6 E qXBarE, aYtovioaoOE xai rq; Eaurwv o<Q'
Tqgiag pq âpEXqoqTE. Karâ nâoav ydQ woav vqqjEiv qpâc
17, io EYpqY°Q v a L XQȚ YQYtfOQEÎTE yăg tpqotv, hui jiqouevxegOe, ivafll
ELCJEkOrjTE Eiq 7lEbQaO[J,OV. ToVTO 6e HQOJTOV YIVWOXETE OTl &EÎ TO
25
Una a l u i Marinus, alta a l u i Luca și aflate la aproximativ două mil e
nord-est de Betleem.
26
Gânduri „străine*1 sunt toate cele care nu duc mintea în sus, la Dumne? 11'
9. ÎNVĂȚĂTURI ASCETICE 27
locurile din jurul sacului Mecopa și au întemeiat acolo două
mănăstiri 25. Ei l-au condus înainte spre desăvârșirea monahală
pe AwaTeodosic, care a ajuns mare chinoviarh și arhimandrit al
chinoviilor din această pustie. Dar în scurtă vreme, pentru câ fai
ma lui Eftimie s-a răspândit, muici veneau la el și, ascultând cu
vântul lui Dumnezeu, doreau să rămână să locuiască cu dânsul.
Așadar Eftimie, fiind urâtor de slavă și iubitor de Dum-
nezeu, se grăbea să plinească prima Fericire dimpreună cu ce- Mt.5.3
lelalre și, pentru că se afla ca un străin în acel loc, i-a încre
dințat fericitului Teoctist pe toți cei care se lepădau de viața
lumească, rugându-1 stăruitor să le poarte de grijă. Acesta,
neștiind ce înseamnă neascultarea, a primit, dar le făcea pe
toate după sfatul marelui Eftimie.
9. învățături ascetice
lavră, după chipul celei din Faran. Văzând însă că nimeni nu
putea veni noaptea la biserică, fiindcă locul acela era greu de
străbătut, precum am spus înainte, l-au preschimbat treptat
în chinovie, având peștera drept biserică.
în această peșteră se liniștea marele Eftimie și era doftor
de suflete, tămăduind și mângâind pe fiecare, și niciunul din
tre frați nu se ferea să-și mărturisească gândurile. Iar el, având
multă experiență, îi învăța să se împotrivească fiecăruia dintre
gândurile străine 26 și le zicea:
„Fraților, luptați-vă pentru cele pentru care ați ieșit din
lume și nu fiți nepăsători față de mântuirea voastră! Căci trebuie
ca în toată vremea să avem trezvie și să priveghem, pentru că zice
Scriptura: Privegheați și vă mgați ca să nu intrați în ispită. Să știți Mt. 26. 41
aceasta mai întâi, că cei ce s-au lepădat de viața lumească trebuie
Așadar, lucrarea lăuntrica de rrezvie a minții pe care Sfântul Eftimie o
preda ucenicilor consta în neprimirea nici unui gând, nu doar a celor rele.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
28
dnoxaooopEvoug Tip pioj pq e/țiv i'diov OeÂqpa, d/J.’ ev jrgcnxq i(i-
6el ZQaTEîv Tqv TaTtEivocpgoouvqv zai xqv vnazoqv zai dvapsvEiv
zai pEgipvdv dsi xqv 6'jgav iov (Javdxou zai xqv (fopEgav qpEQav
xq; zQLaEwg, zai țoPeLo0«i |liev xqv anELÂqv tou aîiuviou jtuqoc;,
tioGelv 6e xqv 66§av xqg paaiÂEiag xmv ougavtîjv.
’ E/.eyev 6e JtdXiv otl ygq xoug pova/ou; zai pdXioxa tovc;
veouc; nod ; xfj xwv evbov cpuXaxfj zai owpaxiztbg xojtiâv |.tE|ivq-
pevou xou dnooxdZou J EyovTog vvxtoq xai ifiiEgaț EQya oșiE-
r . 20 vol jiQoț to ui] EJtifiaQtfoai nva zai al xelqec; aveai eșioi xai colț
OVUL fAEt' EplOV V7tt]Q£TtfUaV.’AxOjTOV ydg EOXIV TOUț pEV XOOpt'
xou; TaXaiTTOjQOvvrag zai zonioivra; ez tou Egyou auTtbv xoe-
tpEtv nai 6 ia zai yuvaîzag zai dnag/dg xq) Oeq) hqoo<peoelv xai
eu holeîv zaxd duvapiv, ngoș tovtolc zai cpogou anaiTEÎoQa*-
qpăg de pqdE Tqv avayzaiav ygEiav tou otbpaxog ez tou Epyoyei-
gou qpwv e/eiv, d?.Ââ dgyoug zai dxivqxoug peveiv dXÂoigiouț;
xonoug zagjroupsvoug, tou dnooToXou paÂioTa xov agyov pqte
eoOlelv zEĂEUovxoț. Kal auxa pt:v 6 jtaxqg qpoiv EuGupto; xqv
ouvodtav dibdozGjv eț oxaydjYEi.
nagr]YYE>J.Ev 6e pq XaÂEiv xiva ev ExxĂqoig ev xaigo) to ϋ
zavovog p.f]XE pqv ev dgiOTqxqgiu) eoOiovtcdv x6)v ddEĂcpwv, zai
dnqgeoxETO, oxav ădiga ahEĂtfov ev xâ> zoivopiuj zai pdXun«
veov Pou>v6|1evov uheq xqv ouvobîav EyxgaxEUEo0ai’'E/.EYEV yaQ
oti q zcâq EYzgdxEia eotlv to nagd pixgdv xfjg XQEiac Ăap0dveiv
ev xo) zaigoj xqg biatTqg zai xqv xagdiav xqgEÎv zai ngoc xd xQV'
(pia nâ0q xgunxojg jtoXepeîv xd 6e onXa tou povayou q [neXE Tl
27
Substantivul peăetti are o întreagă suită dc sensuri legate d e lucrarea duhov
niceasca a monahului: meditație, studiu duhovnicesc al scrierilor sfinte, grij*1.
exerciţiu şi practicare a unui exerciţiu duhovnicesc, probă, pregătire ş.a.
mai cunoscută folosire a sa e în celebra formulă pe/ tt] Oavâtou, care, întâlni
de la orfici, filosofii greci și până la Părinții filocaJicî, c susceptibilă de cele m-
surprinzătoare și pline de tâlc traduceri: „medirare la moarte" și „pregăti
pentru moarte" și chiar „exersare a morții" (traducere propusă și exemp12
susţinută de Anton D u m itriu , Aîetheia, ed. Eminescu, 1984. p. 164 sq)· ^
2R Διάκρισις, pe lângă sensurile de „discernământ" şi „dreaptă socoteală >
9. ÎNVĂȚĂTURI ASCETICE
29
să nu aibă voie proprie, ci să țină în primul rând smerita cuge
tare și ascultarea, să aștepte și să se îngrijească pururea de ceasul
morții, de înfricoșata zi a judecății, să se teamă de amenințarea
focului veșnic și să poftească slava împărăției cerurilor."
Spunea iarăși: „Se cuvine ca monahii, mai cu seamă cei
tineri, să se ostenească trupește și spre paza celor dinlăuntru,
amintindu-și de Apostolul care zice: Noaptea și ziua am lucrat
ca să nu fie împovărat cineva și: Mâinile acestea mi-au slujit I Ta. 2. 9
mie și celor ce sunt cu mine. Pentru că e un lucru nerușinat F A. 20.34
ca, în timp ce mirenii se chinuie și se ostenesc să-și hrănească
din munca lor copiii și femeile, să dăruiască pârga lui Dum
nezeu, să facă bine după putere, și peste acestea li se mai cer
și dări, noi să n u avem din lucrul nostru de mână nici măcar
cele trebuincioase trupului, ci să stăm fără lucru și degeaba,
adunând osteneli străine, deși Apostolul poruncește ca cel ce
nu lucrează nici să nu mănânce!' învățându-i aceste lucruri, 2 Ta.3. 10
Părintele nostru Eftimie îsi I lumina sinodia.
Dar poruncea și ca nimeni să nu vorbească în biserică
în timpul slujbei, nici în trapeza în vreme ce frații mănâncă, și
nu-i plăcea să vadă că vreun frate din chinovie, mai ales tânăr,
vrea să se înfrâneze mai mult decât obștea. Fiindcă, spunea el,
înfrânarea cea bună este ca, la vremea mesei, să iei câte puțin
din cele trebuitoare, să-ți păzești inima și să lupți într-ascuns
împotriva patimilor ascunse. Iar armele monahului sunt me
ditația 27, discernământul 28, întreaga-înțelepciune și ascultarea
cea după Dumnezeu. Frații, luminați cu astfel de învățături
le mai are și pe acelea de „cercetare atentă" și „cântărire" a unor situații ori
fapte, astfel încât monahul sa nu se mai vatăme. Sfântul Antonie spune că
„darul descernământului îl învață pe om să se păzească de ceea ce întrece
măsura în amândouă părțile (în prisos, respectiv în lipsă, n.tr.) și să mear-.
gă pe calea împărătească", fiind „un fel de ochi și de luminător al sufletu
lui care, cercetând toate gândurile și faptele omului, deosebește și dă la o
parte tot lucrul rău, neplăcut lui Dumnezeu, alungând rătăcirea departe
de om“ (Sf. Casian Romanul, Despre discernământ, FR 1, pp. 169-170).
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIM1E
30
eotîv zai f] âiaxoioig zai q oaxfooauvr] zai f| zaxâ 0e6v unaxoq.
18. io Tauxaig zai xaîg Toiauxaig âLdaoza/daLg oi âdeXcpoi tpGmgopEvot
zai jtQoOupovpEvoi EzaQJtocpogovv âȘiGjg xf|g z/.qaEGjg.
10
Tâ zaxâ xov na/.aidv TegEpcova ovpq>u)vu)g p£v âjravxEg
o i 7ia/.aL0L JTfJtTEQEg dlT]Y?îoaVTd |U.0l, âzgipSOTEpOV &E O EXELVOU
ezyovog zai opdjvvpog 6 zaxâ xqv ywgav Tauipv jtEgL[36r|Tog
18. 15 tojv Sagazqvwv tp-uXag/og EȘjr|Yf|oaT6 [.lol. Outo; tolvuv o Tta-
Zaiog TeqePcdv o tov veov nânnog veoc wv nâvu zai âvqPog vno
daipovog tiâițy 6 £§T]gâv0T] ânav ro deȘiov avrov pegog and
ZECfaÂfjg Eojg nodwv, zai no)Aâ /pripaia âvaXcboag o tovtou
TraifiQ ’AonEPETog ovto) za/.oupEvog hXeov (btpEXrpEV ovdev-
OvTog 6e 6 ’AcFjiEpETog''EÂXr]v vnaQ/wv zai vnd FlEgaag teXwv
18, 20 vndanovdog y Yove 'Pwpaioig Tgonqj TouodE.’Ev âgxfl xou iote
YEYo v OTog dior/pov ev IlEgoidi txeqî to xeXoc xf]g paoiXEiag’Ia&1'
YEpdov tov TIeqcjojv paoâ.Ewg PovXd|AEvoi oi piv/oi jiâvrac 0*1‘
QEvaat Tovg Xgioxiavovg xoug (ȚuXâg/ovg tgjv vh’ avTovg Sa-
gaxqvGJv EjXEoxqaav navTaxpv xaig odolg Ttgog to p,r|6Eva t(Î)v
18, 25 Ev riEgaidi XpLOTLavojv'Pwpaioig jtqochpevyfi-v.
'O de AonsPETog (pv?;ag/og tote unâgxwv fletogtov tî]V et$
Tovg XQtcmavovg u’)p6TT|Ta zai âjravOoconiav YtvopEvqv vnd TW'
19 zaxâ 7io?dv p,dY<ov zai OTcZa vLcOelg cpvYEîv fd-v xiva tgjv Xgl‘
otluvgjv ovx ezoAvoev, xovvavTiov 6e p.ăÂXov zai ovvEAgaxTE
vito CFV|ina0Eiag zivoupevog zautEg TdTEXXrivGjv ez ngoYOva,v
0qt]ox£vo)v. Ai.apĂr|0Eig ovv t(Î) PaoiXEt ’IodLYEgâî] XaȘâiv W*
19.5 viov avxov rmi§T|QOv, tov TsgEpojva Xeyg), zai jrâoav avxov xi]v
29
Numit așa pentru a-1 deosebi de nepotul său, Terevon cel Tânăr, desp r‘
care va fi vorba în capitolul 23.
30
Populația arabă din Orientul Apropiat.
31
Isdigherd I (399-420) a persecutat Biserica spre sfârșitul domniei. iJf
Isdigherd al II-lea (428-457) a încercat să-i convertească pe creștin i I*
10. VINDECAREA LUI TEREVON. BOTEZUL BEDUINILOR
și cu altele a s e m e n e a , d ă d e a u , p l i n i de râvnă, roade î n c h i p
v r e d n i c de chemarea monahală.
10. Vindecarea beduinului Terevon.
Botezul beduinilor
Toți p ă r i n ț i i c e i b ă t r â n i m i - a u povestit î n t r - u n glas cele
p e t r e c u t e c u Terevon cel B ă t r â n 29, d a r m a i c u d e - a m ă n u n t u l
m i le-a l ă m u r i t n e p o t u l l u i , c a r e are același n u m e și e vestitul
c o n d u c ă t o r al s a r a c i n i l o r 30 d i n ț i n u t u l acesta. Așadar, acestui
Terevon cel B ă t r â n , b u n i c u l c e l u i Tânăr, p e când era foarte
t â n ă r și fraged l a vârstă, fiind lovit d e un d e m o n , i s-a uscat
t o a t ă p a r t e a d r e a p t ă , de la cap p â n ă la picioare. Tatăl lui, p e
n u m e Aspevetos, deși a c h e l t u i t m u l t b ă n e t , n-a aflat nici u n
folos. Acest Aspevetos e r a păgân și s u p u s al perșilor, dar a
căzut la î n v o i a l ă cu r o m a n i i î n acest fel. L a începutul pri
g o a n e i c e a avut l o c a t u n c i î n Persia, s p r e sfârșitul d o m n i e i
î m p ă r a t u l u i I s d i g h e r d 31 al perșilor, m a g i i 32, v r â n d să-i p r i n d ă
p e t o ț i c r e ș t i n i i , i - a u p u s p e c o n d u c ă t o r i i d e trib ai saracinilor
aflați s u b s t ă p â n i r e a l o r să păzească t o a t e d r u m u r i l e p e n t r u c a
n i c i u n u l d i n t r e c r e ș t i n i i d i n Persia să n u fugă la r o m a n i .
A s p e v e t o s d e c i , care era a t u n c i c o n d u c ă t o r de trib, vă ­
z â n d s ă l b ă t i c i a ș i c r u z i m e a d e z l ă n ț u i t e d e m a g i i d i n cetate
î m p o t r i v a c r e ș t i n i l o r și f a c â n d u - i - s e m i l ă de ei, n u i-a î m p i e
d i c a t pe u n i i d i n t r e aceștia să fugă, c i d i m p o t r i v ă , m i ș c a t de
c o m p ă t i m i r e , i-a a j u t a t , d e ș i d i n m o ș i - s t r ă m o ș i e r a î n c h i n ă
t o r la i d o l i . F i i n d p â r â t î m p ă r a t u l u i Isdigherd, și-a l u a t fiul,
care era p e j u m ă t a t e u s c a t , d e Terevon zic, d i m p r e u n ă cu toa
t ă r u d e n i a și averea, ș i a fugit la r o m a n i . A n a t o l i e , stratilatul 33
zoroastrism pentru a-i rupe de legăturile cu Bizanțul. Chirii se referă aici
la Isdigherd I.
12
Esre vorba de preoții persani.
33
Stratilatul era conducătorul militar al unei regiuni din Imperiul Roman.
32 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
ov'f/EVEiav zai if]v ovoiav rPco|iaLoic; 7rooo<p£VYE L OvoTivaq ’Ava-
toZio; o tote Tfj; ’AvotToZfj; oToaiqZdtr|q dEțjâpEvo; Tw aioic
(jjTOOTOvdoUț 7TOIELTC11 Xai TȚV ([-UZaD/laV TWV EV AoaȘl
an:6v6o)v'Pa)|iaioig Sagaxqvajv ’Acj ePeko evexeloloev.
19, io Qg ovv ev ’Apapiqt zaTEOxîjvajoav, 6 veo; dveioou oipiv
Oeotaâ|.iEvog dnr|YYEiZev rcp naigi- 6 de [iqdev pEZZi]oag Zaptbv
tov Ttaiba eiâ TtZriOovc; [jaQpâgcnv xai noZZqț boovtpogiaț ni-
cjtel cpeQO|.ievog qZOev Eig tov vnd tov oveloov pr|vvO£vra tojtov,
EvOa zaTtbxovv oi ooiol avâgec EvOvpioț zai ©eoxtlotoc. Kai
oi |tev abeZqjoi io jtZrjOo; tcov pagpdocov ibovreg ecpopqOqaav*
19.15 6 6e |iazaQiTr|ț Oeoxtlotoc; tt]v twv pa0T]TG)v OeaadiiEvog deiZi-
av xaxfjZOev jigog Tovg paopâgovc xai Zețel’ tl egtiv 6 £tjteîte;
O l 6e eltov EvOvțuov tov tov 0eov dov).ov ț,r|TOvp£v. K.ai Xeye i
avxoig 6 dppâț ©eoxtloto ' Eojg tov uappdTov ov cJvvrvyxdvEi
tivi- r]CJvxdț,Ei yâo. Kai 6 ’AcntEpETog Za o Evog Tfjg x e i po? T O ® ll£ '
19, 20 ydZov Oeoztiotov e&ei ev avTqj tov itaida oâwwpEVov 6 de nai?
VEVoavTog tov naTgog ZeyEi- Eycb ngo xqovov tt|v jr riyV]v tcivtî1v
ev riEQOiâL âE dpevo; zeu did iracnig laTQixfig £jtiaTqpr|g zai μ®'
yixfjc; JtEQiEQYLag nagEZOtbv xai jir|d£v to ovvoZov d)cp£Zr|0El£’
dZZâ |j.âXXov &id tovtgjv to nâOog av fjoag, eZQcîjv elg t»]v Jto-
!9, 25 ZiTEiav tcivtt|v Oeliji xaxavv Ei Ta zar’ ejactutov avaĂ.oyLoâ|iEVOC
vnd tov&e tov nâ0ovg âviG)p.EVog ev ptâ vvztl EZeyov E|iavTd)‘ (1)
TeqePwv, nov eotiv f] paTaLOTr|ț tov piov xai nâoa f) LaTotx»] t£-
XVT|; nov EioLv al (pavraoiaL tg)v fipeTEpwv gâYGw xai f| dvvagt?
to)v OEPaoudToiv f|părv; nov al EjnxZrjoEig xai ai pvOoTtoiiai t®v
20 aoTpovopwv te xai aorQoZdyGJv; nov al Enaoibiai xai ai yonTixa1
EOEOXEXiat;’lâov ovâcv tovtgjv lax ei, el |it] 6 0Eog £jtivEva£i£v -
Kai Tavxa, cpT]oiv, Zoyioâgevog ETodnr]v Eig EvyjȚv xai eto ?>a '
xqvojv lxetevov tov 0eov Zeywv’ o 0eo£ o |o.Eyctg xai epopegoc;,
20, 5 noLițoag tov ovgavov xai tt]v yfjv ov|i navri Ttp xoopico avT(ov, έόν
EXET]0Țig TT]V EjllIV ao0£VEtaV Xttl ZvTOOJCn] |1E EX TOV&E TOV JldO υζ
tov juxoov, yivoixai XgioTiavdg dnoTaooopiEvoc; ndor| jrapavopi
10. VINDECAREA LUITEREVON. BOTEZUL BEDUINILOR 33
de atunci al Răsăritului, i-a primit și i-a făcut supuși ai roma
nilor, punând în mâna lui Aspevetos conducerea triburilor de
UÎTO- saracini din Arabia vasale romanilor.
Deci pe când locuiau în Arabia, tânărul a văzut în vis
o vedenie pe care i-a vestit-o tatălui său. Acesta, luându-și
fără zăbavă copilul, mulțime de barbari și o strajă numeroasă,
a venit, purtat de credință, la locul arătat în vis, unde locu
iau cuviosii• bărbați1 Eftimie 1si Teoctist. Frații,
> când au văzut
mulțimea de barbari, s-au spăimântat, iar fericitul Teoctist,
văzând frica ucenicilor, a coborât la barbari și le-a zis: „Ce
căutați?“ Iar când ei au spus: „îl căutăm pe Eftimie, robul lui
Dumnezeu", Awa Teoctist le-a zis: „Până sâmbătă nu se în
tâlnește cu nimeni, pentru că se liniștește." Atunci Aspevetos,
luându-1 pe marele Teoctist de mână, i-a arătat copilul ce se
chinuia, iar copilul, la semnul tatălui, a spus: „înainte vreme,
am căpătat în Persia această boală și am încercat toată știința
medicală și îngrijirea magilor fără să mă folosesc cu nimic, ba
datorită acestora, chiar mai mult mi-a sporit suferința. Ajun
gând în această stare, într-o noapte, pe când eram chinuit de
boală, mă gândeam la ea și, plin de o dumnezeiască străpun
gere, mi-am spus: «O, Terevon, unde-i deșertăciunea vieții și
toată arta doftoricească? Unde-s nălucirile magilor noștri și
puterea celor pe care le cinstim? Unde-s invocările și basmele
astronomilor și ale cititorilor în stele? Unde-i vorbăria înșelă
toare și incantațiile? Iată că niciuna nu poate nimic, ci doar
Dumnezeu, dacă ar porunci printr-un semn.» Gândindu-mă
la aceste lucruri, zice, m-am întors la rugăciune și II rugam
cu lacrimi pe Dumnezeu zicând: «Dumnezeule cel mare și
înfricoșător, Care ai făcut cerul si pământul cu toată podoaba Fc. 2,i
lor, dacă Te vei milostivi spre boala mea și mă vei izbăvi de
chinul acesta amar, mă fac creștin, lepădând toată fărădelegea
și închinarea idolească.» Pe când spuneam aceasta în cugetul
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
34
za'i rEÂ?.T|vizfj QQTpzEig. Kai wg Taina E0Epr|v ev Tfj biavoi pot),
i]QjtdYT]v Eig ujtvov xai Oeojow tlvu (.lovayov piȘonoXiov E/ovra
20, 10 tov TubytDva pEyav / 'yovra por tl ndo/Eig; ’Epov 6e to notGog
unobEi avrog Zeței por JtXqgoîg doct ouveOou tqj ©eco; Kai iăxai
oe/Ejiou 6e nâXiv Ebiovxog- b o a ujreaxogi]v tw ©ew, ?tXr|Qcb, eqv
and tou6e xou jtâBoug eaeu0eqwO(7), Xeyel por Eyu) Eipi EuGupi-
og 6 zaiapEvwv ev ip âvaTokixp EQi’]pcuTEQooo?wVpa)v ano 6ezci
20, 15 piAiurv ev toj zaxâ votov xfjg bdou’lEQLxouvxiov /Eipapocp' ei ovv
[3ovXy| 8EoanEu0fjvai, dvunEQ0ETcng eXOe noog pE zai târâi oe 6
©Eog di’ Epov. ’Avaorrâg ouv Eyw tcd Epw narpi biiȚyrioâpqv zai
ibou nâvra dEuxEga Benevol rjX0opEv ngog auTov zai jtapaxaXw
upăg piq âjxoxpuipai tov ujtb tou ©eou (pavEptijGEvra pot iaipov.
Tauia âxouoag o pazagiirig ©Eoznorog dvTjvEyzEv xâ> pE-
20, 20 yâXtp EÎJ0upiq) fjauxdt ovTi.'Ocmg EvOvpiog oyiactpEvog oltohov
Etvai xaTg 0Eiaig dvxLTâooEoGai dmaoiaig zaTEp/Exai npog auxou?
zai EZTEvcbg npooEu âpEvog zai tw crqpEiup tou oraupou ocpQayi-
aag xbv TepePcova UYifj djiExaTEOTqoEv. Ol 6e pdpPapoi EXJtXayi-
w deplină și minune mai presus de minte, au crezut în Hristos
vxEg EJtixfi ToaauTfl âGpba pExapoXfi zai naoabb cu OavpaxovpYU?
20,25 EnicrcEucav xă) Xpiorcp xai piipavxEg Eauxoug anavreg Eig tt]v yî1v
naoExâXouv XapEîv xf]v ev Xqioto) atppaYÎba.
'O 6e OT]pEiocp6pog EuOupiog xaxavoTjoag oxt ex ipuxfîS
EnioTEuoav xu) Xpioxq), exeXeuoev ye'veoGou pixpâv xokupPil'
21 0gav ev YOJviQt tou ojtqkaiou xfiv pEy.Qi tou vuv otp opEvqv xai
xaxTjyrpag auxoug ajtavxag Epâjrxiosv Eig xo ovopa tou IlaTpoS
zai xou Yiou zai. tou Ayîou HvEupaxog. Tov 6e AojtePetov p £ '
TtovdpauEv IIetqov, dvTtva xai jiqcotov EpdnxiOEv xal pet’ adxdv
Mdgiv TLvd auxou YUvaixâdEXcpov, ouveoel dLajtpEnovTag dpff 0 '
21, 5
TEooug zai itEpupavEia nXouxou xoptbvrag' e10’ ouTcog TeqePuA
xai Toug Xoutoug.
Ouoxivag xQaTrțoag nap’ Eauxă) TEOoaQdxovxa f|pEQa ’
xai xw 0Eiqj Xoyqj (jpCL)xaY(i)yT|oag xal oxqpi ag anEkuoEv ouxet1
’AY«QT]voug xal’IopaqXiTag, âXkd xrjg Sdpag anoYovoug xai x ζ
10. VINDECAREA LUI TEREVON. BOTEZUL BEDUINILOR
35
meu, am fost cuprins de somn și am văzut un monah cu părul
înspicat și barba lungă, care mi-a spus: «Ce ai?» După ce i-am
arătat de ce sufăr, mi-a zis: «Vei plini toate câte ai făgăduit
lui Dumnezeu? Dacă da. atunci te va tămădui.» Eu iarăși am
spus: «Câte l-am făgăduit lui Dumnezeu, le voi plini dacă
voi fi izbăvit de patima asta.» El mi-a spus: «Eu sunt Eftimie,
care locuiesc in pustia de la răsărit, la 10 mile de Ierusalim, în
valea ce se află la miazăzi de drumul Ierihonului. De voiești
să fii tămăduit, vino fără amânare la mine, și Dumnezeu te va
tămădui prin mine.» Sculându-mă, i-am povestit tatălui meu
și, lăsându-le pe toate deoparte, am venit, iată, la el și vă rog să
nu-1 ascunderi pe doctorul arătat mie de Dumnezeu."
Când a auzit fericitul Teoctist acestea, i Ie-a vestit ma­
relui Eftimie care se liniștea.
1 Eftimie a socotit că nu se cade
să se împotrivească dumnezeieștilor vedenii și a coborât la ei,
s-a rugat stăruitor, l-a însemnat pe Terevon cu semnul crucii
și l-a făcut sănătos. Barbarii, când au văzut această schimbare
și, aruncându-se cu toții la pământ, se rugau să primească
pecetea cea întru Hristos.
Atunci, făcătorul de minuni Eftimie a înțeles că au cre­
zut din suflet în Hristos și a poruncit să se facă într-un colț al
peșterii o colimvitră mică, păstrată până astăzi, și, după ce i-a
catehizat, i-a botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântu
lui Duh. Lui Aspevetos, pe care l-a botezat primul, i-a schimbat
numele în Petru, și împreună cu el și pe Marinus, un cum
nat de-al său, deosebindu-se amândoi prin înțelepciune și prin
strălucirea bogăției. Apoi l-a botezat pe Terevon și pe ceilalți.
Pe aceștia, după ce i-a ținut la sine patruzeci de zile, lu-
minându-i și sprijinindu-i prin cuvânt, i-a slobozit, dar nu ca
pe niște agareni și ismaeliți, ci ca pe urmași ai Sarrei și moșteni
tori prin botez ai făgăduinței, strămutați de la robie la libertate.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
36
2). ! 0 ETtayyE/.iag z/.Tipovopoug yEyovoTag 6 i â tov pamtaiiaToc and
&ov/.siag EÎg EÂEvOEpiav |iETEVEX0Evrag. 'O țiEvrot Mâgig o tou
TeqePwvo; 0Eiog ovzetl antcnr] tov povaoTqpLov. ’A/J.â ânota-
ȘâpEvog ejielvev aircoOi tov Tfjg £o)fjg aiftov xgovov xai EVi]p£-
oiqoEv tw 0eg) gEyâ/.wg xai Jtâvra x â ibia XQflK a T a o/J.â ovra
napEo/Ev eI$ to oîxodopr|0fjvai xai n axvvOfjvai xo povamiiptov.
21.15
Tov tolwv yEyovdxog Oavpaxog navra/ov diacpr||xi(J0E-
vrog no/.koi ovvf|pxovro npog tov pEyav EvOvpiov vtto 6iacpopo)v
TraOtOV EVOXAO1JI1EVOL, OLTLVEg E0Epa7TEVOVTO âjTaVTEg. Kai OVTW?
ev okiya) xqovo) EJ’EĂanipEv ev exelvoj tw toteco, cbg âiadoOfjvat to
ovopa avrov ev ndoț] xfj naXaiarivri xai xalg xvxtap ETrapxtai?-
11
21,20 Băettwv 6e 6 Jtaxr]p f||iwv EvOvptog jtoÂKovg tâoEwg evE '
xev ox ovvrag avxw xai pvrțțiovEVOJV xfjg npoxEpag f|ovxta£ fl?
eixeto ote xaxâ povag t|oxeîto, EâvoxEpaivE CKpo&pa xai e6v-
□epopei diâ to ovTwg vno Jtokkwv dx EÎnOat te xai 6 o â EoO«1’
34 xai yEvopevog ev TtoZXfj ctGvp.lqt 6 xfig EvOvpiag Ejtcovvpog e£î|Te i
21,25 Ăâ0pa avaxwpfiaai. xai cpvyEiv etu xdvTov(3âv. Kai t o v t o yvov
6 piaxapiTT]g ©Eoxxioxog avva ag xovg d&EĂcpovg JtapEOXEva-
oev jipoojieoelv avxtp npog to [ir] EaO vaL n a p ’ avxov. Kai [3ov-
kopiEvog avxovg OspanEVoai ovveOeto jiev xewg ptf] âvax<’)QE iv ’
6Xiyu)v &e fipispwv 6leX0ouou)v ka0wv xiva ptEO’ eavxov vewte-
pov Ao[TETiavdv TrpooayopEudpiEvov, MeXitt]vov dvxa tw yEVEi
xai EvdpETOv xoig xponoig, e tî>.0ev tov xolvoȘlop x a i xaTfjX0EV
Eig TdvTouPdv. Kai Tqv ETtt votov dtodEVoag Epqpov n a p â xi]v
vEXpâv Oâkaooav rjĂ0Ev sig opog vtpTțĂdv ano twv â/Awv op E"
wv XEXwpLopiEvov xakovptEvov tov M a p d â xai Evpwv ev avTQ*
22.5 cppEap vâaxog ovpuiEJtTwxdg xai oîxoâopqaag e elvev avxbBi
34
Chirii face și aici un joc de cuvinte intraductibil intre âOvpict (descura ­
jare) și Ev0u|iia (dârzenie, veselie).
35
Pustia Ruva se află la sud de Cutila și, fiind mult mai aridă, viețuirea
aici e mai aspră.
16
Se pare că e vorba de muntele Masada, pe care zeloții și-au constitui1
11. CĂLĂTORII
J7
Marinus însă, unchiul lui Terevon, nu a mai plecat de la mănăs
tire, ci s-a lepădat de lume și a rămas în acel loc tot restul vieții,
fiind foarte bineplăcut lui Dumnezeu, iar averile sale, care erau
multe, le-a dat pentru construirea și lărgirea mănăstirii.
După ce vestea acestei minuni s-a răspândit pretutin ­
deni, mulți veneau la marele Eftimie, pentru că erau chinuiți
de felurite patimi și boli, și se tămăduiau cu toții. Așa, în scurt
timp, Eftimie a strălucit în acel loc, încât numele lui s-a răs
pândit în toată Palestina și în eparhiile dimprejur.
11. Călătorii
Văzând însă Părintele nostru Eftimie că mulri îl stân ­
jenesc pentru vindecare și amintindu-și de isihia avută mai
înainte, pe când se nevoia singur, se necăjea foarte pentru
faptul că era stingherit și slăvit de mulțime. Fiind cu totul
descurajat, el, care purta numele dârzeniei'4, căuta să fugă
pe ascuns în Ruva 35. Aflând de aceasta, fericitul Teoctist a
adunat frații, punându-i să cadă la pământ înaintea lui Efti
mie ca să-l roage să nu plece de la ei. Vrând să le slujească, a
consimțit să nu mai plece, dar, după ce au trecut câteva zile, l-a
luat cu sine pe un tânăr numit Dometian, de obârșie din Me-
litene și virtuos cu purtările, a ieșit din chinovie și a coborât în
Ruva. Străbătând pustia pe la sud de Marea Moartă, a ajuns
într-un munte înalt, aparte de ceilalți munți, numit Marda 36,
și aflând un izvor cu apă astupat, l-a zidit și a rămas acolo,
hrănindu-se din ierburile ce se găseau și cu maloa'\ După ce
ultimul centru de rezistență împotriva romanilor înainte de sinuciderea
în masă de la anul 7 3 d.H.
37
Maloa este o plantă sărată care crește în deșertul din preajma Mării
Moarte, consumată de monahi sub forma unui pireu, asemenea
spanacului. O menționează și Scriptura în Iov 30, 4, iar mitropolitul
Bartolomeu, în versiunea sa, o denumește „lobodă de mare”.
 VIAȚA S F Â N T U L U I E F T I M I E
38
ez Ttbv EugiazopEvujv poiavcrv zai t o u paXwâ diaiT(ij|.iEvog. Kal
oLzoboprjoac; exeÎoe ev ngurtoi; Ezz/.qoiav ti]v pi/gi tou jtago-
vroc ou)i;o|iEvr|v zai OuoiaoTriotov ei; aun’]v xarajn ag e Oev
exelOev zai tț.Oev ei; tî]v eot]|,iov Zttpujv pouÂdpEVoc 0Eâaa(J0aL
22, io iâ cjjtr]Âaia el; â xaTEipuyEv Aauid and nooadjnov SaouX.
12
’Ev qutol; 6e tol; tojiol; povacn:fjgLov uit' a ii tou ouveoti]'
ή όέ αιτία τής τοΰ μοναστηριού εκείνου συστάσεω ς αΰτη λέγεται
είναι ότι υιός πρω τοκω μήτου τινός Ά ρ ισ το β ο υ λ ιά ό ο ς τής κώμης
itvEUția novrjgov E’/jjjv perâ xgauyfj; e£ ovoparo; tov âyiov ehe-
22,15 zakELTO Eu0upiov, âzouaa; 6e 6 naifig t o u naido; stEgi Eu0u-
piou ovro; ev tol; pETa u tohoi; auTwv te zai KanagpagLXώ ν
zai âvaț,T]Tr|oa; rjXOev ngd; aiJTov. Kai apa tw tov veaviav
l6elv tov âyiov ouvEpt] uutov onagaxOEVTa âno0EQ«TEU0flvai
tou 6aipovo; e e? 0ovto; â n ’ auTou. Tou 6e Oauparo; âiacpîlp1'
oOevto; rjXOov ngo; avxov and AgiOToPou uâdo; xai tldv jieριξ
22,20 xwpcbv xai. (bixoddp.r|oav auxcp povaoTfigLov xai ouveX06vte;
xlve; âbEXcpoi EpEivav nag’ auTtb xogqyouvTog tou ©eou τας
XQEiag tou owpaTo; auxtuv. Kal tlve; twv Zicpaiaw tîțv xfj; pavi-
a; Encbvupov aiQEOLV ELUâE âpEVOL TO 71QLV dlâ xfj; EV0EOU alITOV
6idaoxa?Lia; Trjg âxaOâgxov atgEOEw; âjtoaxâvTE; tov TauTî]5
yEvvițToga Mâvrjv âv£0EpâTioav, rqv 6e xa0okixT]v xai ânoo 10 '
Xixfjv îilotiv didaxOEVTsg ECp(UTio0T]oav.
13
ligă; 6e tol; âXÂoL; x a QLopaoiv ol; exextițco 6 0elo;
23,5 ouxo; EuOuiuo , x a i touto EâE ato nagâ tou 0 e o u ojote a u '
vavaoTgEcpd|X8vov auxov 0t|qiol; oagxopdgoi; te x a i ioP6? o (5
pxrj âdixEtoOaL, Touto &e pr|6eig ânioiELTco tcov Tfjc 0Eia; ygacpî
38 Apropierea numelui ereziei dualiste a lui Mani de cel al nebuniei (μανία)
12. MĂNĂSTIREA CAPARBARICA 13. HARISMELE LUI EFTIMIE
39
a construit mai întâi o biserică, păstrată până acum, și după
ce a așezat în ea jertfelnic, a plecat de acolo și a venit în pustia
Zif, pentru că voia să vadă peșterile în care scăpase David de
la fața lui Saul. i imp . 23.14
12. Mănăstirea Caparbarica
în aceste locuri, a fost înălțată de către el o mănăstire,
iar pricina pentru care a fost zidită acea mănăstire se zice că
este aceasta:
Fiul mai-marelui satului Aristovulia, având duh ne­
curat, îl striga cu răcnete pe Sfântul Eftimie pe nume. Tatăl
copilului, când a auzit despre Eftimie, care se afla între acele
părți și cele numite Caparbarica, l-a căutat și a venit la el.
îndată ce tânărul l-a văzut pe Sfânt, s-a zvârcolit cu putere și
apoi s-a tămăduit, demonul ieșind din el.
Când vestea minunii s-a răspândit, au venit la el din
Aristovulia și din satele dimprejur de i-au zidit mănăstire și,
venind și niscai frați, au rămas cu el, lăsând în seama lui Dum
nezeu grijile trupului. Unii din satul Zif, care căzuseră în erezia
numită cu numele nebuniei 38, s-au lepădat de acest necurat eres
prin învățătura insuflată de Dumnezeu a lui Eftimie și l-au ana
temizat pe Mani, părintele ei, iar după ce au fost învățau cre
dința sobornicească și apostolică, au fost luminați cu botezul.
13. Harismele lui Eftimie
Printre alte harisme pe care le-a dobândit acest bărbat
dumnezeiesc Eftimie, a primit-o de la Dumnezeu și pe aceasta:
de a nu fi vătămat de animalele sălbatice și otrăvitoare cu care
împreună petrecea. Nimeni să nu fie lipsit de credință în spusele
era obișnuită în literatura creștină a epocii.

4° VIAȚA SFÂNTULUI E F T I M I E
țiuoxtnv Ei&djg âzgiȘtog otljieq @eou Evotxovvxog xai EzravcLiav-
opevou dvOpconcp Tivi Ttâvxa UjtoxdaoExai auxqj dig x<Ș Aââ|_i
23, 10 teq'lv rj jiaoaprivai xqv Evio?.f]v xou 0 e o u . Ou povov 6e xâ Oqpia,
ăWă xai auxa ia OTOL ela xa) xoiouxqj uTtoxâaoExai, xai papxu-
qouoîv p.01, toj Xoyq) oi tt|v Gâkaaoav TEpovxEț xai xdv’IoQââvqv
XakivojoavxEg xai xov fjkiov axfjoavxEg xai xo jtuq Eig dgdaov
pETotjioLqacxvTEg xai akka pupia TEpatma Epyaod[.iEvoL.
f
O toîvuv xa xoiauxa OaupaxouQYnaag 0Eog auxog xai xw
23, 15 Geologa) EuOupltp ou govov xd aio0r|Td, âkkd xai xd vorjxd 01]
pia, xa avEu iarixâ Zețib xfjg jiovripiag, UTrexa EV xoiauxa yap
elolv xd 0Eia xapio|iaxa.
14
'O piEv ouv pr/ag Eu0upiog fl?iE7tcov equtov Ttd/.iv ox ou-
[ievov utio jtokktbv (r|v ydp 6 xoitog Ji?qoiov xâjv xcopwv) eljtev
23, 20 xqj Eauxou pa0r|Tți Aop-Exiavw' 6euqo, texvov, E7uoxE'ip(b|.iE0a
xov ooiov ©eoxtlotov xai xoug a&EĂcpoug.
Kai eȘeaGcuv ano tou Kanappapixd povaaxr]QLOu î|?.0ev ev
xqj dyiq) xonw ev cp vuv ouv 0ec) î&Quxat f] dyia auxou povr] (bg drtO
TQK1JV OT]p.Eia}V bl£€FTr|XOTL TOU TQlOpaxagLOU @EOXTL0TOU.’HYdrt Tr
oev 6e xov tohov touxov oqjoâpa 6id xo Eivai auxov dpakd)TEQOv
24 te xai f](iuxov ev xauxâ) xai EudEpov, [xdXiarra ovra xai eqt||1OV xo
xr]vixauTa xai ddiddEuxov npo xou xxtoOfjvai ev xrj xaxd vdxov
έρημο) τά τοσαϋτα μοναστήρια- νΰν δέ δίοδός έστι πάσης τής
xojv auxou anEQjidxujv 7to)ao0ELOT]g Epfipou.’Ev xouxcp xoivuv x<p
24, 5 tojio) ExâOioEv ev f]ouxi<? nokX.fi [lExd xou p.a0r|xou auxou ev 0 *1"
Xaitp piXQcp. ev cp vuv Eoxiv f] xou xipiou auxou X upavou 0f|xr|.
e
O p.axaQixT]g xoivuv ©Eoxxioxog y v °uc; xov pEYa v 0 x E l V
Eu0U|ilov dvfjX,0Ev pExâ onou&rig dojtaoaoOat auxov xai
napExdkEi auxov elș xov xonov atixou xaxekOEÎv. K a i nd0cp τήζ
14. AȘEZAREA Î N LOCUL VIITOAREI SALE MĂNĂSTIRI 4î
celor care au cunoștința tainică a Sfintei Scripturi, știind bine că,
dacă Dumnezeu locuiește și Se odihnește intr-un om, atunci toa
te i se supun, ca lui Adam înainte de a călca porunca lui Dumne
zeu. Dar nu numai fiarele, ba chiar înseși stihiile naturii se supun
unuia ca acesta; mărturisesc adevărul cuvântului meu cei care au
despicat marea, au strunit Iordanul, au făcut soarele să stea, au
prefăcut focul în rouă și nenumărate alte minuni au făcut.
Așadar Dumnezeu, Care a lucrat astfel de minuni, i-a su ­
pus El însuși purtătorului de Dumnezeu Eftimie nu doar fiarele
cele sensibile, ci și pe cele inteligibile, zic de fiarele duhovnicești Ef.6. 12
ale răutății, pentru că în așa fel sunt harismele dumnezeiești.
14. Așezarea în locul viitoarei sale
mănăstiri
Văzându-se marele Eftimie iarăși tulburat de mulțime,
pentru că locul era aproape de sate, i-a zis ucenicului său Do-
metian: „Hai, copile, să-1 vizităm pe cuviosul Teoctist și pe frați!"
Și plecând d i n mănăstirea de la Caparbarica, a venit în
locul sfânt u n d e este construită a c u m , cu ajutorul lui D u m
nezeu, sfânta lui mănăstire, ca la trei stadii de cea a de trei
ori fericitului Teoctist. Eftimie iubea foarte mult acest loc,
pentru că este mai neted, liniștit și totodată cu u n aer bun și
sănătos, mai ales fiincă pe atunci, înainte de a fi construite în
pustia de la miazăzi atâtea mănăstiri, era pustiu și neumblat.
Acum însă acest loc este umblat de toți cei din pustie, care a
ajuns locuită în u r m a semințelor lăsate de el. Aici, așadar, s-a
așezat dimpreună cu ucenicul lui în multă isihie, într-o mică
peșteră, în care acum se află racla cinstitelor sale moaște.
Fericitul Teoctist, aflând că marele Eftimie a venit,
s-a suit în grabă să-l îmbrățișeze și să-1 roage să coboare
la locul său. D a r Eftimie, d i n pricina dorului d u p ă isihia
42 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
ev tq) Tone) f|0U7Ja 5 °u xatedeȘaTO 7i/.r|v otl xaxct zuoiazT]V tî]v
24. 10 ouva iv a p a EnETEĂovv.
15
Axovcfag 6e Ao71e(3et05 6 xai Hetqoc; otl &iâ xqovov fțk0EV
o pâyag EuOupLoț, eq/etoll jiqoc; avrov jietci jtoXX&v SaQaxr]vd)V
avdpojVTE xai yuvaLXtov xai naidicuv xai napazo Ei auxov eljtelv
auToîț koyov owTTjQÎag.'O 6e âyiog yeqcdv jtdvraț auTOijg xatT]-
24. 15 xfjoa; napEXapEv e’l; xo xolto povacrcriQiov xai pajitioag auxovg
ejielvev ouv auxoîc; xâg EJtxâ fjpEQac; xai outco; âvEpr| e/ojv
atirovg Eig xov xonov auxotr 6 6e IlETgog Eveyxag TE/viiac; ejtol*
tjcjev psyav kâxxov diaTopov tov jllexql tou vuv ouj oiievov ev xâ>
XTjjiip xai cj)Zoddpr|0EV 7tkr|aL0v payxuxELOv xai xqj ayicp yEQOvri
Ejtoir|0Ev Toia xeXXia xai EVXTfjQiov fjxoL Exxh]oiav eig to jxEaov
24,20 t6)v xeZ/Jwv. Kai napExâXo'uv oi txote Kuxol Tfjg Apafliag, EnEixa
xfjg XoyLxffc jxoipvr|ș tou Xqlotov yEvdpEvoL tou pElvat 7iXr|Oiov
auxou/O 6f. cpi Epripos Eufluptog touto pev ou xaTEde axo 6ia
xfțv oxXî]0lv (jtâvu yâp făcuta xqv f|ouxîav)- Xaflibv 6e auxov;
Eig tojtov E7UTr|6Eiov ĂEYEf el okojț Tikqoiov pou Eivai |3ouĂE00£’
24,25 jiEivaiE Evra'vQa’EoTL 6e o tojioc; pExa u tgjv duo povaoxqQLiov.
Kai xapâ'§aț auxotg ExxĂ.T]0Lav xai oxqvâg xvxkco ejietqei|ie v
auxoig oixoâonqaai xr|v Exxkrjaiav xai jxEîvai ezel. Kai etieohE'
titeto auxoug huxvoteqov, Ewț ou zaTE(jrr|0Ev auxoig ztpEopv-
25 teoov xai biax6voug THk0ov 6e xai oi 7ipd)T]v fla7TTi00EviEg xai
E|iELvav ezeî xai âXĂoi xaxa Tipoa aoiv eqxo|jievol E|3aJiTL ovro
un’ auxou. Kai outoj nkr]0uvopEvwv auxuiv acpoâpa xai el; &1‘
acpopouc; napEpflokâc; JtXaTUvopEVtnv EJiioTEiXag 6 psya; naTî]C
f|ptbv EuGujilo; tu) JiaTpidpxn TEQoooMj[i(nv Tov[3EvaMu) περι
25.5 XEipoToviaț ETuaxoTtou xai uTcooxopiEva) avTO) dnEOTELĂEV autcp
riETpov TOV TiaTEpa TEpE ovog tbg IxavwTaTov YEyovdTa ψυχάζ
39
Adică a lui Teoctisc.
15. PETRU, EPISCOP AL BEDUINILOR 43
acelui loc, nu a primit nimic altceva în afară de a sluji îm ­
preună slujba de duminică.
15. Petru, episcop al beduinilor
Când Aspevetos, numit și Petru, a auzit că marele Eftimie
în sfârșit s-a întors, a venit la el cu mulți saracini, bărbați, femei
și copii, și l-a rugat să le spună un cuvânt de mântuire. Sfântul
Bătrân i-a învățat și i-a primit pe toți în mănăstirea de jos3 și,
după ce i-a botezat, a rămas cu ei cele șapte zile, apoi s-a suit la
locul său, lăsându-i acolo. Petru a adus meșteri, a săpat în grădi
nă o cisternă mare cu două guri, rămasă până astăzi, și a zidit în
apropiere o brutărie, iar sfântului Bătrân i-a făcut trei chilii și un
locaș de rugăciune, adică o biserică, in mijlocul chiliilor.
Cei care mai înainte fuseseră lupii Arabiei, iar apoi s-au
făcut oi ale turmei cuvântătoare a lui Hriscos, îl rugau pe Ef
timie să-i lase să rămână pe lângă el. însă iubitorul de pustie
Eftimie nu a primit aceasta din pricina tulburării, căci iubea
foarte isihia. Dar luându-i într-un loc potrivit, le-a zis: „Dacă
vreți cu orice preț să fiți aproape de mine, rămâneți aici.“ Iar
locul se afla între cele două mănăstiri. Și trasându-le locul
unde să facă biserica și corturi de jur împrejur, Ie-a îngăduit
să zidească biserica și să rămână acolo. Ii vizita mai des, până
ce le-a rânduit un preot și diaconi. Dar au venit și cei pe care-i
botezase înainte și au rămas și ei acolo, precum și alții care
veneau acum și erau botezați de el. Astfel, fiindcă s-au înmul
țit foarte mult și s-au întins în diferite locuri, marele nostru
Părinte Eftimie a trimis patriarhului luvenalie30 al Ierusalimu
lui rugămintea să le hirotonească un episcop. Când acesta
a făgăduit, i l-a trimis pe Petru, tatăl Iui Terevon, ca fiind
foarte priceput să conducă sufletele spre mântuire. Așa a fost
,|0
Patriarh al Ierusalimului între 422-458.
 VIAȚA SFÂNTULUI E F T I M I E
44
odir/rpai Tigog otDTiqglav. Kal ourcog ev Trourtoig xEipoiovEiTai
ev rictÂaLOTLVfl ElETgog tojv naQE|ipok(nv EJiiozonog. Kal r)v ISelv
pagpdgojv jt/.fj0og Sagaxrjvcbv jtagayivopEvojv jrgog tov p,Eyctv
EuOupiov xal PctrtTițo Evujv xal tov etil jrdvriDv 0eov jtgooxv-
25. 10
VELV dL&aOZO[AEV0)V. K(U. TCCUia |JEV 7TEOL T0)V SctOaXT]V(J)V.
16
Abrog 6 e o ptEyag EvGupiog oux t]Pouăeto xoivoPlov tov
EauTof) tojtov ovarfpacFOai, âXX’ ovte Xavgav akK brav t q/ovio
25, 15 tlve; rtgog avtdv pouXopEvot anoTa aoGaL, EJtEpjtovro un’ aurov
EL£ T1ȚV zâlCD p.OVȚ]V HQOg TOV paxaOLTT|V OeOXTLOTOV, OgOLOjg &E αί
ol ngoacpEQELv ti PouXojxevol.'Ote d s T|ud6xr|OEv o ©Edg olxioOfjvai
TOVTO71OV OUTOU, C171EOTElX.EV EV JigCOTOtg TQEÎg aâEtapOÎjg OaQXLXOV;
ex gEv Trjg Kaimahozoiv xcbpag dgpcopEvoug, ev 6e Tfj Sugîg ava-
25, 20 TgacpEvtag xal jrdcjfl ouveoel TtVEupaTLxfj âianQEjTovrag, Koapă v
xal Xgvenjurov xal raȘgifiXiov. OuoTivag nagaxaîiouvrag auitp
ouppEÎvai ou xaTEdE aw Tpia yâg r)v to xwXuovra, o te nd0o;
Tfjg rpvyjag xal to veov avTwv Tfjg rjXixtag xal to euvov/ov elvui
and YEwf|aE0Dg tov raPQLTpaov. Kal o p â Tfj vuxtI exelvp Tivâ XeY0 '
25,25 vra auTor 5e ql â&eXcpovg ToiiTovg, otl 6 ©edg ooteoteiX.ev auToug>
xal fxrjXETL dnocrtQEipȚig Tivâ, OeLovtq ocDGfjvat. Tote 6 ayiog 6E&*'
p-Evog auxoug eutev tcd heî ovl aurcov Koofior tdou Eycb, xa0d)g p ° l
26 EVETElXaTO 6 0EOg, KEHOL'qza’ TOUTO OUV epuXa at tt)(JTE TOV veffltt’
gov oou d&EĂcpdv p,f| ouyxa)QfjaaLTov xeXXlod hooeXQelv' ovte Ya
dixaiov ecftlv oipLv yuvaiXELav ev Xavgg dtayEtv biâ tov n6ÂEp°v
tou E/Ogou, oe 6e vopi io p,f] xgovi Eiv ăvravOa țiEXXovra piETtx
Xgdvov tt]v ev EzuGonoXei noip,aîvEiv Exx cqoiav.
26. 5 Metu 6e TouTovg EdE aTO Aop.vov Tivâ, dn6 |iev xfjg ’Avx‘*
LE;TLO>t0
oxEcuv dg|i(bjxEVOv, d&EĂțpLddv 6e dvTa!a)dvvou tou dgx
nou AvTLoyELag.’Ev atiTaig <5e xaig ruxEgatg e&e clto xal dXXot'?
TQEig ddEĂcpoijg MEÂiTî]vovg, Suvodlou exelvov tou ajxa ’Ax '
xicp avaOgEîpavTog tov p.Eyav EuOvluov dvEipLoug, STE(pa v ° v
16. Î N C E P U T U L LAVREI 45
hirotonit Petru în Palestina ca primul episcop al Paremvoliu-
lui. Și se putea vedea m u l ț i m e de barbari saracini care veneau
la marele Eftimie și se botezau și erau învățări să se închine lui
Dumnezeu C e l peste toate. Acestea deci despre saracini.
16. începutul lavrei
Dar acest mare Eftimie nu voia ca în locul unde era el să se
închege o chinovie, dar nici lavră, ci atimei când veneau la el unii
care doreau să se lepede de lume, erau trimiși de el la mănăstirea
de jos, la fericitul Teoctist, la fel și cei care voiau să aducă oarece
daruri. Dar când a binevoit Dumnezeu ca ținutul lui să fie locuit,
a trimis mai întâi trei frați după trup, de obârșie din țările Capa-
dociei, crescuți însă în Siria, care se deosebeau prin toată pricepe
rea duhovnicească, pe nume Cosma, Hrisip și Gavriil. Aceștia,
rugându-1 să-i lase să rămână cu el, n-a primit, pentru că erau trei
pricini care-1 opreau: dorul după isihie, vârsta lor fragedă și faptul
că Gavriil era famen din născare. Dar, într-acea noapte, a văzut în
vedenie pe cineva care i-a spus: „Primește-i pe frații aceștia, pentru
că Dumnezeu i-a trimis, și de-acum să nu mai întorci înapoi pe
nimeni care vrea să se mântuiască.“ Atunci Sfântul, primindu-i,
i-a spus Iui Cosma, cel mai mare dintre ei: „Iată, eu am făcut așa
cum mi-a poruncit Dumnezeu! Așadar, să ai grijă ca fratelui tău
mai tânăr să nu-i îngăduiți să vină la mine la chilie, fiindcă nu e
drept ca prin lavră să umble cineva cu chip femeiesc, din pricina
războiului vrăjmașului. Iar tu socotesc că nu vei sta mult pe-aici,
fiindcă vei păstori peste un timp biserica din Schitopolis."
După aceștia, a mai primit pe u n anume Domnus, care
venise din Antiohia și era fratele mai mic al lui loan, arhiepi
scopul Antiohiei. Tot în zilele acelea a mai primit încă alți trei
frați din Melitene, pe Ștefan, pe Andrei și pe Gaian, verișori ai
acelui Sinodie care, împreună cu Acachie, îl crescuse pe marele
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
46
,, o ’AvSqeuv xat Țaiavdv. Kai âÂÂovg opolmg toeîș EdE axo and tiȚ
r
PaL0ou,’Ia)âvvqv tioeoPuteqov xaî Oa/.âaatov xai AvqtoXiov,
E&E aTo 6e xai Kuoiwvd Ttva ex pâv Tfjg Tt EOiădog oopwpevov,
jlOEOpVTEQOV &E OVTCX TOU EV SxuOoTldĂEL OePuO ÎOU OLXOV TOV
âyLov gapTugog BaaiXELOu. Touioug touș evâexa ĂE âpEVog
j EjTETOEipEv to) EnLOxdnq) ITEipo) xTlaai auToîg jiixoâ XEkXia xai
xoopfjaai iiqv Exx/.qotav navrl xoațioi xai outcdc tov tottov Xau-
pav zaTEOTrpEv xcrrâ tov tutiov «Dapojv.
Kal xaTEĂBojvTovPsvâXiog 6 dg/LETriozoTiog EÎg ti]V Xav-
pav e/ojv țt£0’ eolutou naooaglajva tov ev 071015, dvTa to ti]-
vixauTa xo)Q£7TLOxo7tov xai to)v (lova/ojv aQxi|.iavdQLTr]V xai
26. 20 TOV 7tE(pO)TLO|IEVOV TiaU/lOV TOV JtgEOPlJTEQOV Xai Tfjg EXXXîp1’
ag dL6âoza?.ov s'/xaLvi Ei Tqv T-qg Xaugag Exx?.qoiav |iqvl MaUp
e[3dogq Tqg EvâExciTqg Iv ixTiovog xaTOt tov jrEvrqxoardv 6evte-
qov Tqg tov (jLEyâXov Eu0up,iov rpdxiag xqovov.
Tqg toIvuv Ăaugag EYxaivio0Eioqg xai 7toe(jPvteqovc,
EXoiJOqg’Iwâvvqv xai KvgicDva o pâv âg/LETuazOTrog xe l Po T O V ί
AopETtavdv xai Aopvov dtaxovovg, 6 6e gEyag Ev0t>PL°S
rp/aDiidoaTo tq) JtvEvpaTL |iâXiOTa 0EaoâpEvog ovv
JtaTQidgxTl tov T E ’A gaptaiov nacroagiarva xai tov 0EoXdyov
Tîovxiov 7tEQi.poT]TOug dvTag tpoiOTqgag xat jtdorj âi âpitovraS
Tq oixovpiEvț]. ’AXX’ o jiev ev dyioLg naooagiojv pf|7rw o U
EXTapqvtaLov 7rXqQa)0Evrog xyovov dvEJtavoaTo.
41
De remarcat armonia dintre autoritatea duhovnicească, întrupată de
Sfântul Eftimie, și cea instituțională, reprezentată de episcopul Petru.
42
Horepiscopul (literal, episcop „de țară“) era ajutorul episcopului din
cetatea-mamă (mitropolie). Corespondentul său de astăzi ar fi arhiereu
vicar.
41
Titlul de arhimandrit desemnează în monahismul palestinian cleri
cul, care în cazul lui Pasarion era episcop, însărcinat cu supravegherea
mănăstirilor din partea Patriarhului. în Viața Sfântului Șaua aflăm câ
arhimandriții din acea vreme erau în număr de doi, unul pentru pu*1 '
nici, care era Sfântul Sava, și altul pentru monahii chinoviți, care < r**
Sfântul Teodosie Chinoviarhul; amândoi fuseseră aleși în mod direct d*
către toți monahii (KS c. 30).
16. ÎNCEPUTUL LAVREI 47
Eftimie. Tot așa, a mai primit pe alți trei din Rait: loan preo
tul, Talasie și Anatolie. L-a mai primit și pe un anume Kirion,
de obârșie din Tiberiada, care era preot al cinstitei biserici a
Sfântului Mucenic Vasile din Schitopolis. Primindu-i pe acești
unsprezece, i-a îngăduit41 episcopului Petru să le zidească mici
chilii și să împodobească biserica cu tot felul de podoabe, și
așa a făcut din locul acela o lavră după chipul celei din Faran.
Arhiepiscopul luvenalie a coborât în lavră, avându-i cu
sine și pe cel întru sfinți Pasarion, care era pe atunci horepi-
scop42 și arhimandrit41 al monahilor din eparhie, pe luminatul
Isihie Prezviterul 44 și dascălul Bisericii, și au sfințit biserica
lavrei în 7 ale lunii mai, indictionul al Xl-lea 45, în al cincizeci Anul 4 2 9
si doilea an al vieții marelui Eftimie.
» 1
Când a fost sfințită lavra, care-i avea preoți pe loan și
pe Kirion, arhiepiscopul i-a hirotonit diaconi pe Dometian și
pe Domnus, iar marele Eftimie se veselea cu duhul văzându-i
dimpreună cu patriarhul pe Pasarion cel avraamicesc și pe teo
logul Isihie, luminători vestiți care străluceau în întreaga lume.
Dar pe când încă nu s-a împlinit cea de-a șaptea lună, cel întru
sfinți Pasarion a adormit.
44
Puținele lucruri care se știu despre Isihie Ierusalim iteanul sau Prezviterul
provin dintr-un Sinaxarde la Grottaferrata (PG 117, 373-376) și din Cro-
nografia lui Teofan Mărturisitorul (PG 108, 225-228; 241-244). A
scris mai multe comentarii biblice de factură alexandrin-origeniană, fiind
apreciat atât de ortodocși, cât și de monofiziți. A fost prezent la Sinodul
de la Calcedon și a semnat orosul (hotărârea) dogmatic. Este confundat
adesea cu omonimul său Isihie Sinairul, egumenul mănăstirii Sfânta Eca-
terina, autorul Capetelor despre trezvie din Filocalie, trăitor în veacul VIII.
15
Indictionul era o formă de calculare a perioadelor de impozare. în
cepea la 1 septembrie și se termina la 31 august, organizat în grupe de
câte 1 5 ani. Cele mai multe repere cronologice ale lui Chirii sunt date
in această formă. începutul anului bisericesc la 1 septembrie e, de fapt, o
reminiscență a acestei forme de socotire a anilor impozitați de stat.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE 17. MINUNATA H RĂNIRE A UNEI CARAVANE 49
48

17 17. Minunata hrănite a unei caravane

Tou 6e Tiargog f|ptî)v EuOupiou iov equtou Tojtov Xau- La începutul zidirii lavrei de către Părintele nostru Efti-
27, 5
quv ouviaTâv âg apevou xai twv |iet’ ovtou dtoâExa aâEXtpuiv mie, cei doisprezece frați care viețuiau cu el se aflau în mare
ev noĂÂfj OTEvcbcfEi tujv /QEiojv TuyxavovTGJv, AopETiavou TOV strâmtorare cu cele de trebuință, iar Dometian, în primul an,
7lO(J)TOV XQOVOV OLZOVOpiOU UJt’ CXUTOU JrgO Xr|0£VTOg, OUVEpt| fusese pus de el iconom. Atunci a venit o mulțime de bărbați
n/.fȚJog ’Aojievlcov avâgwv (boeI tetquxoouuv tov agiOpov âflO armeni, ca la patru sute, care coborând din Sfânta Cetate la Ior
Tf]g cr/iac; JtoAEojg etu tov ’Iogdâvr|v xaTegyopEvcDv exxXîvai ex
dan și, luând-o la dreapta drumului, s-au apropiat de lavră de
27, 10
parcă li s-ar fi făcut semn, dumnezeiasca pronie rânduind aceas
Tfjg odou dE tâ xai naQaysvEaOai Eig tî]v Ăaugav ajg and ouv0î|-
ta, precum socotesc, pentru a se face arătate virtutea și harul dat
paTog, Tfjg Ttgovoiag, dig olpat, touto oixovo|iouor|g Jtgog to tt]v
lui Eftimie de Dumnezeu. Vazandu-i Bătrânul, l-a chemat pe
aUrou âQETryv xai 0e6o&otov yagiv (pavEQajOîjvaL. Oucmvag Lddrv
Dometian și i-a zis: „Pune masa pentru oamenii aceștia ca să
o yeqojv zalei tov AofiETiavov zai ><.eyel- :rcagâ0Eg Totg âvGgd)-
mănânce." El însă a zis: „Chelarul, cinstite Părinte, nu are mân
noig Touroig cpayEiv.'O 6e Zețel* oux e el to xE Aâgtov, Tipie nd-
care nici ca să se sature zece oameni. De unde să am pâine ca să
27, 15 teq, nodg to yoQTaoOfjvai bâza ovopaTa- jtoOev ouv e/co 6ouvai
dam la atâta mulțime?" Dar dumnezeiescul Eftimie, plin fiind
âgroug tw ToaovTcp nXrjQeiȚO 6e Oetog EuOupiog tou JtgotprjTLXOU
de harisma prorocească, i-a zis: „Du-te, precum ți-am spus, pen
/agiopaTog ujtâgywv avdnÂECDg EtJtsv jtogEuov, dig eltiov ool, oti
tru că aceștia, zice Duhul cel Sfânt, vor mânca și le va prisosi 1. 4Împ. 4.44
TctdE ĂsyEi to IIvEupa to 'Ayiov (pâyovrai xai xaTaĂEiipouoiv.
Când Dometian s-a dus în chilioara numită de unii pită-
Aat'ÂOchv oliv o AopETiavog Eig tt]v pixgâv xEĂkav tî]v
rie, unde se aflau câteva pâini, nu a mai putut să deschidă ușa,
27. 20 naoâ Tioiv xaZ.oupEvr|v dgToOfjxTȚv, Ev0a oĂLya exelvto ipcopia-
pentru că binecuvântarea dumnezeiască umpluse pităria până
ouxeti icr/j’ jev dtvoL ai ttjv Gugav 0Eia yâg EiAoyia Tf|v x£XĂ.a v
sus. După ce a chemat câțiva dintre barbari, au scos ușa din
EJT/.r|QcrJOEv Eujg ava). KaXeoag ouv Tivâg tcdv âvdpâjv e eql(;wO£v
țâțâni, încât pâinile s-au vărsat afară din chilioară. Aceeași bine
tî]v Gugav zai E E/uOrpav t« ipoopia e w xfjg xEĂĂr]g/Opoîa)g xaî
cuvântare s-a întâmplat și cu vinul, și cu untdelemnul. Așa au
Eîti oivou xai âXaiou rj auri] yEyovEv EvXoyLa. Kai scpayov ndvrE?
mâncat cu toții, și s-au săturat, și vreme de trei luni n-au putut Mi. 75, 37
27, 25 zai EyogTda0r|oav, xai ehî TQEig pfjvag o u x lo/uoav Jtfj ai tî]v
închide ușa chilioarei. Pentru că așa cum prin glasul Prorocului
Gugav tou xEDJou.'QcrjtEg ydg ttjv uâgiav tou dXeugou xal tov
Dumnezeu a poruncit vasului de făină și urciorului de untde
xapipdxrjv tou EXaiou dvaflĂvț,£iv Tfj cpiZo Evco xhQ<? sheveuoev
lemn să scoată hrană pentru văduva cea primitoare de străini, 3Împ.17.14
6 0Eog diâ Tfjg tou ngotprjTou cptovfjg, tov avrov df] Tgdnov x« l la fel a dăruit și acestui dumnezeiesc Bătrân, datorită râvnei sale
T(p 0e ap toutq) yEgovrt Tfj jtgoGupig Tfjg cpiXo|Eviag Tiqv yogi]Y a V pentru primirea de străini, aceeași măsură a binecuvântării.
Tfjg Eukoyiag loojaetqov E/agioaTO. Dometian, minunându-se, s-a aruncat la picioarele în ­
27, 30 'O &8 AofiETiavog Gaufidoag EggapEv equtov Eig wug no- vățătorului cerând iertare, fiindcă a pățit un lucru omenesc.
dag tou âidaaxdXou ovyxdjgriaLv ÂapEiv dȘiujv cbg dvGgdmivov Ridicându-l, Bătrânul i-a zis: „Fiule, cel ce seamănă cu zgâr
28 t l na0d)v. Kai o y£ga)v avaoTfjoag auTov ă.eyel’ texvov, 6 atâ L' cenie, cu zgârcenie va și secera.Să nu uităm iubirea de străini, 2 Cor. 9,6
qmv ev Evkoyiaiq eti' EvĂoyLaic; xal OeqIoel Tqc, ouv (piXo EVid
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
50
(Jtfț E7iiXuv0av6|AEOa' diă TUVTfjg yăo, foț qr|uiv o ân60T0?v0;,
tAaOov tivex; țevioaviEț ayyEÂovg. K a i OdooEi ye otl eocv ugEÎț
28.5 te zai oi gE0’ upăg ndvrag t o v ; jtaoapâ/Aovrag vpiv ȘsvovgiE
zai ctbeZqsoug pEtâ TtioTEing dExogEvoi ci ioK 0EoanEvnr|TE, ou
jxrj âyzaTaÂELjiț] KvQiog tov totiov toutov djto iov vuv zai eco?
tov aiwvog. Tfj yâo tolocvtp Ouaîa EvaQEOTEÎTai o Oeoc.
18
A h o tov EÎgqpEvov Gav atog qp a i o EU/.oyELoGai f] Ăau-
Qct ev t e Eioodoig zai e odoig zai dictcpo oiț; Eideaiv. SwEQyițt
28. 10
yâQ Oeov nXpOuvovwv tojv ddeLcpcov zai j-iEXQig jTEvtpzovta
qj0aoâvTO)v zai xeXăiojv avtoig ztioGevtivv zai EiTOVQyîaț; ev
tp EzzLqoia E7titE?.ov|.iEvp; f]vayxâț,ETO 6 oixovdnog zai tâ ngdg
tpv xQEtav xtT]oao0av TtEQiEnoipuato 6e zai xrf|vq npog tpv twv
7iatEQ0)v vnpQEoiav.
7 S e afla în lavră și u n bărbat de n e a m asiatic, p e n u m e
28. 15 Hv de ti; ev tfj Lawa Aoiavog |iev tcp yevel, Av£evtlo£
6e xfl xXfjoEt.‘Oorig jtapazaLou[iEvog v n d tov oixovdpov tqv
tov zrpviTov diaxoviav Xaftelv, /q patronat o g xai Tfj biaxovițt
HEHoippiEvog vop.toOeig, ou xaTEbE ETo. 'O ovv otxovopog |iH
âxovo0Eig jiaoaoxEuâ EL tovg HEQi’Iajâvvpv z a i Kvpicova touc
HQEopVTEQOv? naQaxaÂEaai tov Av evtlov xata&E aoOai Tpv
28. 20
biaxoviav avtog 6e ovds tovtojv jcagaxaÂovvTcnv EHEtoOp. Tov
6e oappâtov EniyEvo|.iEvov âvacpEQEi 6 oixovdpog tâ) pEydXxp
Ta zatâ tov Av evtlov. Ilgog ov pEtaoTaXevTa elhev o peyo?
EvGvpto;' vnaxovoov f|țiwv, texvov, xai Se ai tpv âiaxoviav/O
&e ânEXQLvaTO' ov dvvapat, tl le hclteq' Tpia yag elolv td xco-
28,25 XvovTa p.E TavTpv ezteăeÎv, tiqcotov [iev to dp0Eg tpg x coQ0tS xCtl
p dyvoia tpg etcixwqlov yXwTtpg, 6evteqov 6e o (poftoc; Tfjg no(?*
VEiag, tqîtov 6e pqnoTE biâ tolovtov nEQionaopov xai |.letewQ<’
29
O|wv [ipxEti Loxvu? xaOiaai elg xeXălov xai povxdoai/O 6e pEyaS
EvOvpiiog XeyEi- naQaxaXovjiEv tov Oeov pip [iĂappvai oe vrt
ovdEvdg tovtojv ov yâ@ âtiwoț o &eoq EmXaOeoOai tpg una*
xopg oov, pdXiota yivwoxwv otl 6id tov cpd[3ov avtov diaxovEiC
18. AVXENTIE 5i
căci, așa c u m s p u n e A p o s t o l u l , prin aceasta unii au găzduit,
fără să știe, îngeri. î n d r ă z n e ș t e deci, p e n t r u că dacă voi ș i toți Ei-r.13.2
cei de d u p ă voi îi primiți c u c r e d i n ț ă p e t o ț i s t r ă i n i i și frații
care vin la voi și îi veți sluji c u v r e d n i c i e , n i c i D o m n u l n u va
părăsi locul acesta d e a c u m și p â n ă î n veac. P e n t r u că aseme
nea jertfă Ii este bineplăcută lui D u m n e z e u . "
1 8 . Avxentie
D u p ă zisa m i n u n e , lavra a î n c e p u t a fi b i n e c u v â n t a t ă
în felurite c h i p u r i î n i n t r ă r i l e și ieșirile ei. Așa s e face că,
prin î m p r e u n ă - l u c r a r e a l u i D u m n e z e u , n u m ă r u l fraților s-a
î n m u l ț i t și a a j u n s la cincizeci, î n c â t , d u p ă ce ș i - a u z i d i t c h i l i i
p e n t r u ei și au r â n d u i t s l u j b a d e la biserică, i c o n o m u l a fost
nevoit să agonisească și c e l e de t r e b u i n ț ă , p r o c u r â n d și a n i
male s p r e slujirea p ă r i n ț i l o r .
Avxentie, care, fiind rugat de i c o n o m să ia slujirea de îngrijitor
la animale, p e n t r u că îl socotea cel m a i potrivit, n u a acceptat.
I c o n o m u l , p e n t r u că n u a fost ascultat, i-a pus pe cei de pe
lângă preoții l o a n și Kirion să-l roage p e Avxentie să primeas
că slujirea, dar el n u a ascultat nici când a fost rugat de ei.
î n sâmbăta următoare, i c o n o m u l i-a istorisit marelui Eftimie
cele despre Avxentie. Marele Eftimie, t r i m i ț â n d după el, i-a zis:
„Ascultă-ne, copile, și primește slujirea!" Acesta a răspuns: „Nu
pot, cinstite Părinte, p e n t r u că am trei pricini care mă opresc
să o împlinesc: mai întâi, este lipsa de o b i ș n u i n ț ă cu țara și ne
știința limbii locului; a d o u a pricină este frica de a n u cădea î n
curvie; iar a treia e ca n u cumva de la o astfel de împrăștiere și
răspândire să n u m a i p o t ședea să mă liniștesc î n chilie.** Marele
Eftimie i-a zis: „Ne vom ruga lui Dumnezeu să n u fii vătămat
de niciunul dintre aceste lucruri, căci Dumnezeu nu este nedrept
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE 19. CLIMATIE 53
52

29, 5 roîg SouXoig aurov zarâ xqv a u i o u evto/jjv zai xqv n a g ’ auwu ca să uite ascultarea ta, știind bine că pentru frica Lui slujești Evr. 6. 10
XOoiȚ/ou|ievr|v îoyjjv. Azouaov ouv nou Kvgiou ÂEYOvrog ovx robilor Săi după porunca Sa și cu puterea cea dată de EL Auzi
rjXOov dtaxovrjfliîvai, âÂÂâ. diaxorijoai, z a i ou ttolu) to OeXitfia deci pe Domnul care zice: Nu am venit ca să Mi se slujească, ci Mt. 20. 28
to euov, âAÂâ to OEfajna tov siEpyavToț nuTQoț. ca să slujesc și: Nu fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis." In. 5. 30
Toutujv âjrâvTcnv ăexOevtojv oxXr]QUvOEig 6 Au evtio;
Avxentie, învârtoșându-se la inimă, deși s-au spus toate
acestea, nu a ascultat. Atunci, preablândul Efrimie s-a supărat
29, io ouy ujtf]xouoEV. Tote EpiȘQLpqucqiEvog 6 ngauiaTog EuOupLOg
și a zis: „Noi, o copile, te-am sfătuit după cum am crezut că
AEYEL- f|[lEÎg fiEV. OJ TEXVOV, O71EQ VOpi' OpEV OUp EgELV OOl, 0V-
îți este de folos. Tu însă, stăruind în neascultare, vei vedea
vEpou).Euoct|iEv ou 6e ETnpiEvujv «heiGeu/ fjdq 6ipr| rig 6 Tî];
degrab care-i plata neascultării."
Jtagaxof]g pioOog.
îndată Avxentie a căzut la pământ cuprins de un tremur
nagauTixa ouv 6 Au Evrtog Tgopu? 6ai|iovtxcb ouc/eSel?
demonic. Părinții care erau de față îl rugau pe marele Efrimie
ejteoev ETti TTțv y v. Kai ol piEv noQovTEg jToteqec jtagsxâXouv
pentru el, dar Bătrânul a zis: „Acum s-a plinit în ochii voștri
29,15 TOV IlEYav UjIEQ CtUTOU, 6 &E YCQOJV ELJIEV Jtgdg aUTOUg* vvv Eîti
dumnezeiescul cuvânt care zice: Tot cel rău ridică împotrivire,
T<nv otpOakpcbv up,o)v o Oetog jTEJiĂȚjgcoTaL koyog o Xey<uv avn-
dar Domnul îi va trimite înger nemilostiv." M 17. 11
koytaț EyEiQEi aug xaxoț- o 6e KvQtoț ăyyeAov dvEAEtj ova Etti-
Și fiind rugat mult de părinți, Bătrânul cel mult împre-
JtEfillpEl UVTty.
ună-pătimitor l-a apucat de mână, l-a ridicat și, după ce l-a
Kai ehl jtZelov ujro tojv stcxteocov 6uoconr|0ELg 6 oupjra-
pecetluit cu semnul crucii, l-a făcut sănătos. Atunci Avxentie,
OECiaTog y Qotv zgairjoag aurov ifjg xEigog TjyEigEv xai ocpQa '
căzându-i la picioare, se ruga să ia iertare pentru cele trecute
29, 20 Yt°a S OLUTOV TO) OTIIlEÎq) TOU OTCLUQOU CUTEXOtTEOTT|OEV UY ]- T6t £
și rugăciune pentru siguranța celor viitoare. Așa că Sfântul i-a
6 Au EVTLOg JtQOOJtEOtbv TtagExdXEL Xa ELV OUYY V(J0|TT]V TCOV JTCC-
spus: „Plata ascultării mare este, pentru că Dumnezeu vrea ascul
qeXOovtojv xai eux*1v ujteq âocpaXEiag tojv iieââovtcov. Kai Xey£L
tarea mai mult decât jertfa, iar neascultarea lucrează moartea." 1 Imp. 15,22
auro) 6 aYiog- 6 jiev Tfjg EUJtEiOEiag piioOdg pEyag, EJtEUTEg 0eXei o
Și făcând rugăciune pentru el, l-a binecuvântat. Și așa
0Edg un:axor]v unEg Ouoiav q 6e Jtagaxoi] Oâvarov xaTEgyâ£E-
Avxentie primi slujirea cu bucurie și râvnă.
xat. Kai 7toir|oag euxHv ujieq aurou quĂ.6yr|0Ev aurov.
29. 25 Kai ouiojg 6 Au âvnog EdE aro rqv diaxoviav jietâ
yagăg xai jtgoOu iag. 19. Climatie
19 Awa Chiriac Pustnicul, care prin virtuțile sale cele după
f
O dȘpâg Kugiaxog o âvaxo)gqrf)g 6 ev rfl Xaugțt rou rta ‘ Dumnezeu a strălucit în Lavra Suca Veche și vreme de aproape
?<.aiou Souxă xaîg xaia ©sov apExaig diaXajincov x a i ejii eP&0 ' 70 de ani s-a deosebit prin izbânzile sale monahicești, care în
30 nqxovTa oxEddv xQovoug ev auif) xfj Xaugt/ roîg jxovaxixolg za* tinerețe se lepădase de cele lumești în chinovia marelui Eftimie
Tog0d)|zaoi âiangEipag, dnoTa ci Evog ev ifj veotițcl ev t<p xoivo- și a trăit împreună cu urmașii lui multă vreme, cunoscând cu
piu) tou |iEYâXou Eu0upiîou xai xoig exelvou âtadoxotg etu JtoXt>v
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
54
Xqovov ouvavaoToacpEÎg xai Ttâaav tîjv t o v peyâXou Eu0upiou
30, 5 diaytoyqv te xai jto?dTEiav paGujv âxgiptog t u jtÂEiaTa Ttnv Tfj&E
Tfj ouyyQCtcpfj EptpEQopsvajv dir|Yf|aE(nv TtaoEdwxEv pioi, ev oig xai,
touto p o t &iqyf|aaTO otl b u o adEĂtpoi Tfjg Xauoag M â u w v xai
KXqpâTLog za/.ouțiEvoL EToipaoOEvrEg ex ouptptbvou doupcpuyvtog
EpovXovro Tfj vuxtî Tfjg Xaugag TutoxtoQfjoai /topic; Tfjg tou âyiov
rtapaOtkFExng.liouxd ovTL 6 e aură) djtExaXutpOq tu z a r ’ auTOtig"
30, io Eo'jpa ydp tov didpoXov /aĂivdv auToig Eji|3â?J,ovTa xai Etg na-
yîba auTOug eXzovra OavaTrjcpogov. K a i jragauTÎxa TOUTOtig
psTaaTEiXâpEvog evovGetel noĂXâ jteqI i)7topovfjg âiE Ep/ojiEVOc;
xai helGwv avTofjg otl navTa/ou acKpaXEtag XQEia jj-etu Tfjg tov
0EOV ț3oq0ELag, onou dav eo|iev xai yâp 6 A d â p ev jrapaâELoq)
30, 15 tov aagtȚq tt]v evtoXițv tov O e o u , 6 Oe ’IojȘ Tamqv EtpvĂod;£ v
ev Tfj zojtpia xa0f|pEvog. Kai Taina 6 e Tfj vouOscjiți jipoaETi0£i
Xeyajv otl oij 6el f]pâg Toiig Jtovqgoug jiapadE/eoGai koyLOpovț;
Mjjtqv fjpîv i] piaog n p o g tov tottov ev cp eo ev, x a i n o d ; t o u g ov-
voixoCvrag xaTa to ĂEjVqGdg EpPâÂ/.ovTag fj âxTjâiav ujioojIEL'
povrag q tî]v jtpdg ETEpoug Tonorg gETdpaotv ujWTL0EpEVovg»
30, 20 âXXâ /pi] q p â g xarâ nâoav ojpav vfjqpELv x a i raig pE0o&EÎa l G
tojv &aipovtov tov v o v v EcpiOTOtvEiv, iva |if] âiâ Tfjg LiFTa|3uoECu;
6 xavcbv q p w v SiaXuGfj cpuTov yâp auvE/cog pETacpuTEudjiEVOV
otj duvatat xagnoqpopfjcFai - opoitog xai pova/og o u xapJtoqpopEt
liEiaPaivcov ărtd tojioo Eig xojtov.’Eâv o u v d o x i p a o r | Tig xaXb v
30, 25 Ttotfjaai ev cp TOJtto eotîv, x a i pfj io/ijoq, pfj vo piorj otl dĂXax°u
dvvaTai xaTopâtoaaL atno- ou yag 6 Tonog 6 TovptEvog, άλλ
6 Tponog Tfjg npoaiQEUEcng. ngog PEfJakooLv 6 e tcbv EipripEvrov
dxovoaTE Tivtov yeqovtojv AiyujiTtcov ânjyqpa, ojtEp Epoi diqy1!'
aavTo, otl aâEkcpog ExâOrjTo Eig zolvo lov ev AiyujtTto x a i ou-
31 VE/tog EZivELTO Eig opyfjv. K a i âzi âLotoag E fjĂOev tov xoivopiou
xai EpiELVEV eîg TOTiov x a 0 ’ EavTov ÂoyLgopEvog otl ev tcî) e/£ lV
jtpog Tivâ tl xai fjovxot Eiv jiavoETaL â n ’ avTov to 7iâ0og tî)5
46
Aici apare expresia ov yâp â tojioi; o țqtovipEvoț, âĂX'6 xpoirog Tfjg npoai-
pEOEUjg, preluată adlitteram din scrierea specifică spiri rualirații evagriene
19. CLIMATIE 55
precizie toată viețuirea și petrecerea marelui Eftimie, mi-a îm
părtășit cele mai multe din istorisirile din această scriere, prin
tre care mi-a povestit-o și pe următoarea. Doi frați din lavră,
pe nume Maron și Climatic, după ce s-au pregătit printr-o ne-
roadă învoială, voiau să părăsească lavra în puterea nopții fără
îngăduința Sfântului. Pe când acesta se liniștea, i s-au desco
perit cele despre ei, căci l-a văzut pe diavol punându-le frâu și
trăgându-i către o cursă aducătoare de moarte. îndată a trimis
după ei și le-a dat mulțime de sfaturi despre răbdare, arătân-
du-le în amănunt și încredințându-i că, oriunde s-ar găsi, este
nevoie de purtarea de grijă dimpreună cu ajutorul lui Dumne
zeu. Pentru că Adam, în rai fiind, a călcat porunca lui Dumne
zeu, iar Iov a păzit-o șezând pe gunoi. A mai adăugat la sfătuite
și aceste lucruri zicând: „Nu trebuie să primim gândurile cele
rele care ne strecoară pe furiș tristețe sau scârbă față de locul
în care ne aflăm și față de cei ce locuiesc împreună cu noi sau
care seamănă akidie ori îndeamnă să ne mutăm în alte locuri,
ci trebuie ca în tot ceasul să fim cu trezvie și mintea să observe
cu atenție uneltirile demonilor, ca să nu ni se strice canonul de
rugăciune prin mutarea din loc în loc. Fiindcă precum planta
răsădită mereu nu poate rodi, tot așa nici monahul nu rodește
tot mutându-se din loc în loc. Dacă încearcă cineva să facă bi
nele în locul în care se află și nu poate, să nu creadă că va putea
să facă asta altundeva. Pentru că nu locul trebuie căutat, ci felul
în care ne folosim libertatea de alegere deliberată46. Iar pentru
adeverirea celor spuse, ascultați povestirea pe care mi-au isto-
risit-o niște Bătrâni egipteni: «Un frate ședea într-o chinovie
din Egipt și era mereu mișcat spre mânie. Căzând în akidie, a
plecat din obște și a rămas singur într-un loc, gândindu-se că,
neavând legătură cu nimeni și liniștindu-se, va înceta și patima
aceasta a mâniei. într-o zi, după ce și-a umplut urciorul cu apă
Istoria lausiacă a lui Paladie (PG 34, 1010), una din lecturile favorite
ale lui Chirii.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
5*
opyfig.’Ev puCt 6e tcov qpEQajv Yepiaavrog uutou t o pauxâXiov
31. 5 vâaTog xal 0EVTog auro yapal EOTQâcprp eltu 6euteqov xal tql-
tov YE|iLO0EV Ttâz.iv EaTQâcpr|/O 6e â&EÂcpdg EpiraL/Oelg uhotou
âaipovog E0up.GJ0T] xaiâ tou flauxaXiou xal toutou bpa agevog
EX/.aOEV CtUTO.
Toutou 6e Ze/Gevio tou Âoyou o K7n]pâTiog ano jcel-
paapou TLvog craTavtxou EyE?.aoEV. rO de yeqcuv hqooxwv aura
31. 10 Ixapuîg Xeyei- EVEnaLxOr] iuio tou daipovog. âdEkcpE- âcppovwg
xal dnai&euToog âzivijOrig- Etg x/.auOpdv ExXr|0r]g, xal YE X$g. Oux
fjxovaag tou Kuqlou Toug pâv YEÂcovrag Ta .avlgovrog, Toug δέ
xXatovTag paxaoi ovrog; Hvwoxe tolvuv otl dtpQoouvr] eotlv
pova/w XaZ.EÎv tl rj xivEiaOat nagâ to JtpEJtov q 7iaQQT]0idtge-
O0at. Tqv 7iaQQT|CFÎav y Q xa LEJtwTEQav elvol xai yEwr]TQLCtv
nâvrwv Tâiv jra0(Dv ol JiaTEpeg ogi ovrat.
31. 15
Kal o p.Ev ayiog Taura elhojv xai tov KArmâriov djioerrga-
(pelg Eig TO EV&OTEQOV UUTOU EiafptOEV XE/JdOV’ o 6e KXrpdrciog
napauTâ jieocuv eteI jiQOownov xpopcp xal cpoîxp guvel/eto. Kal o
Aop.£TLavdg Gaupâaag tou dyiou narpog tt]v itpEJtouaav jtpaoTqTa
xal njv xa0r|xouoav orucpOTiȚra, auvd ag Tcvag tcdv Tipicov jtotTE-
31. 20 otnv ELar|Ya 7 ev auv T(p Mapcovi naoaxaXouvrag ujteq tou KĂr|pot-
tiou.'O 6e (-XEyctg Taig Ttnv naTEpcov naQaxXqoEOiv elgag E qXâev
xal toCtov avEOTT|OEv XELpiEvov xal Tfj tou oraupou aqjQaYlSi Tqv te
<PQLXT]V E0QQUOEV Xal TOV PpUypOV EJtaUOEV TCDV 66oVT(DV Xal VyW]
aUTov ânoxaTaaTqoag ânEVEiUEv xal Tfj ipuxn T11‘v laTOEiav Z.ey<ov
31, 25 hqooe/e aEauTă) axpipcbg tou Xoijiou xal pf| xaTacppovet Oelojv Xo-
YÎwv xai di6aoxa>âag naTEowv xal y vou bXog ocpOaĂpog, xa0anEP
E7TL T0)V XEQOUpip T]XOUOa|lEV. OuTCOg yCtp Eivai O(p£LĂEl o ovayo?’
32 nâvro0Ev egutov jieqloxojicdv, xai dxoipiTȚcov e/elv nțjog ttjv âau-
tov cpuXaxfjv Tfjg ipuxfjg to dpi|uia dig ev tEOtp naYlâcov 6lo&euwv âei-
K a i Taîg ToiauTatg âibaaxaXiaLg EnurXr) ag xal vouOet»]’
oag auTov x a i Toug Xotnoug oTr]Qi ag xai Ttp uno&ELYfiaTi (popii'
32,5 oag ân uoEv ev ELQTjvr].
19. CLIMATIE 57
și l-a pus jos, acesta s-a răsturnat. Apoi, umplându-1 și a doua,
și a treia oară, iarăși s-a răsturnat. Iar fratele, fiind batjocorit de
diavol, s-a mâniat asupra urciorului și, înșfăcându-l, l-a spart.»"
Pe când se istorisea aceasta, Climatie, din ispită satani-
cească, a râs. Dar Bătrânul, ațintindu-1 cu privirea, i-a spus cu
tărie: „Ai fost batjocorit de diavol, frate, te-ai purtat ca un fără
de minte și necioplit! Ai fost chemat Ia plâns, și tu râzi! Nu
L-ai auzit pe Domnul cum îi nefericește pe cei ce râd, iar pe
cei ce plâng îi fericește? Cunoaște deci că este nebunie pentru
un monah să vorbească sau să se poarte altfel decât se cuvine
ori sa fie cu îndrăzneală. Pentru că îndrăzneala e mai rea decât
toate și născătoarea tuturor patimilor, spun Părinții. “
Acestea zicându-le Sfântul, s-a întors cu spatele la Cli­
matie și a intrat în camera cea mai dinlăuntru a chiliei, iar
Climatie a căzut în acea clipă cu fața la pământ, cuprins de
frică și de cutremur. Atunci Dometian, mirat de blândețea
plină de cuviință a sfântului Părinte, dar și de asprimea sa
potrivită, i-a adunat pe unii dintre cinstiții părinți și a intrat
împreună cu Maron, rugându-1 pentru Climatie. Marele Pă
rinte, ascultând rugămințile părinților, a ieșit, La ridicat de
jos pe Climatie și, prin semnul crucii, a curmat spaima, a
făcut să înceteze scrâșnirea dinților și l-a făcut iarăși sănătos
pc Climatie, dându-i și oblojite sufletului zicând: „Ia aminte
bine la tine însuți de acum înainte și nu disprețul dumneze-
ieștile cuvinte și învățături ale Părinților, și fă-te cu torul ochi,
așa cum am auzit că sunt heruvimii. Pentru că așa se cade să
fie monahul, cercetându-se întotdeauna pe sine întru toate
cele și având ochiul sufletului neadormit spre păzirea sa, ca
unul ce umblă pururea în mijlocul curselor/'
După ce La mustrat și La sfătuit pe Climatie cu ast­
fel de învățături, iar pe ceilalți i-a sprijinit și i-a înfricat prin
această întâmplare pilduitoare, i-a slobozit pe roți în pace.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
58
20
Ttp JTE'VTÎ'|HOOTÎp TETCZQTCJ Tfjg TOU gEyâÂOU EuOuptOU f|Xl-
XLCXS XQOVCp YEȚOVEV f| EV ’EcpEOG} 710 COTT] OlZGUnEVlzi] OUVOfiog.
Tote di] Xuvodiog EXEivog 6 dvwTEoco țivr|povEU0€ig Ttpiog dvî]Q
undo/cuv zai irpEOpuTEpog Tfjg zaid Me/utt]vt|v aylag exxXtich-
ag E?.0d)v Eig TTQooxuvrțOLv tojv âyitov tojtcbv jtaQEyEVETO Eig TT]V
32, 10
Âauoav âoTcezoaoOaL psv EJTiOupwv tov țtEyav Eu0upiov, apa
d£ E/O)V TOEig âvEipioug EV Tfi Xaupt , ZTEcpavov TE zai Avâpeav
zai, Tatavov. AanaaâpEvog ouv tov yăpovTa drriyficaTo aiJTă) tci
zaiâ ttÎ]V âcFEpEOTCtTriv aipEaiv Neotoqlou tou zaTa ouyxwQr|0iv
Oeou Ert* oĂiyov zpaTfpavTog /povov t o u Oqovou Kajvoxavti-
32, 15 voujto?.ECog zai tțv olzoupEvr|v xaig zazodidauxa/datg aiÎToO
diaiagâ avrog- e iqyelto 6e auTCp zai tteqI toii £f|Xou z a T î ς
OQOfjg îuoTEOjg KuqlZLou tou âpxLEniozojtou AÂE av&pEiag zai
Azaxtou ETuazojtou McXiT vrig zai otl |xeZăei zaTa tou Neato-
Qiou auvodog oixouțu-viz'î] yLVEoOai Ev’EcpEom.
32, 20 ’E/âm] de 6 aytog dxouoag tteoI Axaxiou tou TpdrtOv
Tiva ev Tfj veot tl dvaOoEipavTog auTov. 'O |tev ouv piaxapixîlC
Suvobiog ouvTacdțtevog aură) z a i Ă.aPmv ex xfjg Ăaupag STEfpct'
vov iov eoutou dveipLov dvfi/.OEV Eig tițv dyiav ti6Z.lv xai teeIOe1
tov dpx LEîr i°zonov xeiQOTOvfjoai auTOV’ oaxig âpx Le7r iOXOJT0
auxov te tov STEtpavov z a i Koopâv tov Kan:7iad6xr]v diaz°'
32, 25 voug E7ioir]OEv Trjg dyîag AvaoTaoEtng. Tmv de ettloxOjIWV ev îfl
OUVO&Q) dOpOLgOptEVCDV, EĂĂOVTLiJV xal Td)V nakai(JTlV(I)V p.ETCt
33 tou EauTcbv E iEvai dpx iozonou, eveteiZuto o țtEyag Eu0vp1'
og nETQCp TW Tâ)V SapaXT]VCÎ)V EJTlOXOTTCl) djTLOVTL Eig TT]V 0UVodOv
zaTa ndvTa tqojtov dzoZouOfjoai KupiZXcp te tcd ctQXiErttoxoJitP
33,5 AXE av&QEtag xai Axazicp r<p ejciozoncp MEXiTT]vfjg opQo&oșoiC
ountv xai xarâ Tfjg doEpEiag dymvt opEvoig.
17
Sinodul din Efes de la 431, al 111-lea Ecumenic, care La condamnat p
Nestorie, patriarhul Constantinopolului și învățătura sa, este numit a>c *
„primul" pentru a-1 deosebi d e Sinodul d i n 4 4 9 , ținut tot în Efes.
20. AL HULEA SINOD ECUMENIC
59
20. Al III-lea Sinod Ecumenic
In al cincizeci și patrulea an al vârstei marelui Eftimie, a
avut loc primul Sinod Ecumenic din Efes’'". Atunci Sinodie, acel
cinstit bărbat amintit mai sus, fiind și preot al sfintei Biserici din
Melitene, venind să se închine la Sfintele Locuri, a trecut și prin
lavră, dorind să-l salute pe marele Eftimie, dar și pentru că avea și
trei nepoți în lavră, pe Ștefan, pe Andrei și pe Gaian. După ce l-a
îmbrățișat pe Bătrân, i-a povestit cele despre foarte necucernica
erezie a lui Nestorie, care, din îngăduința lui Dumnezeu, a ținut
pentru puțină vreme tronul Constantinopolului și a tulburat în
treaga lume prin învățăturile lui cele rele. La povestit și despre
râvna și dreapta credință ale lui Chirii, arhiepiscopul Alexandri
ei , și ale lui Acachie, episcopul Melitenei, și că urmează să se
țină în Efes un sinod ecumenic împotriva lui Nestorie.
Sfântul s-a bucurat auzind despre Acachie, care îl crescuse,
într-un fel, î n tinerețe. Așadar, fericitul Sinodie, înțelegându-se
cu Bătrânul și luându-1 din lavră pe Ștefan, nepotul său, s-a suit
în Sfânta Cetate și l-a înduplecat pe arhiepiscop să-l hirotoneas
că. Acest arhiepiscop i-a făcut diaconi ai bisericii Sfintei învieri
pe Ștefan și pe Cosma Capadocianul. Când episcopii s-au adu
nat la sinod, urmând să vină și cei din Palestina împreună cu ar
hiepiscopul lor, marele Eftimie i-a poruncit lui Petru, episcopul
saracinilor, care m ergea la sinod, să urmeze întru toate lui Chirii,
arhiepiscopul Alexandriei, și lui Acachie, episcopul Melitenei,
care erau ortodocși și luptau împotriva necucerniciei49,
18
Sfântul Chirii, patriarh al Alexandriei înrre 412 și 444, a fost teologul tabe
rei ortodoxe la Sinodul Ecumenic din 431 de la Efes, iar scrierile sale au for
mat baza hotărârilor dogmatice ale acestui sinod, dar și sursa neînțelegerilor
cu opozanții Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), care a nu
anțat și cxplicitat teologia lui Chirii. Vezi Studiul introductiv, pp. XI VIII-LIII.
45
Cu toate acestea, Acachie a ajuns mai apoi un monofizit radical, poate
tocmai datorită „zelului" exacerbat pentru puritatea credinței, ale cărei
nuanțări, aduse la Calcedon, nu le-a mai putut accepta.
6o VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
Tfjg xoivuv ouvodou Ev’EcpEacp ouvaQooioOEÎoqg xai Ne-
oxogîou tou duoGEPoug un’ auxfjg xaTaf&rjOsvTog Flexpog 6 tujv
SczoaxTjvcbv ânioxonog &06>v Etg xqv kaî'oav jtâvxa xd ev tf] au-
v66(d oupf}civxa xa0E qg tqj |XEyâX.q> duȚ/qoaxo EuOupicp.'OoTiG
33, io ia tjtto to)v AvaxoĂ.Lxo)V yEyovdia paQtbv e/vUti Ot] ocpdSga tteqî
Tooâvvou tou âQyiETuazojrou Avno/Etag ogOobo ou ovxog xai
wig Negtoqîou ujtEQpaxouoi. ovvaîxaxOEvxog, Aopvog 6e 6 bid-
xovog kunr|0Eig xaxa htâvoiav diâ tov Eauxou 0eîov jtagExâkEi
a7TO/.'uflf|vai Ewg ’AvrioxEÎag etu 6ioo06)0Et tou EauTOu Oeîou/O
33,15 &e p.EYa S Euflupiog ou ouvei6ev âjtokuaai auxov Keyiov' μηδα-
pou a7tE?v0r|g, texvov, otl ou oupcpEQEi ooi. Oute yâg o 0Eîog oov
Tfjg jxagouoLag oou xgr|ițEr el yâo xai, ngdg o?dyov xolg novqgoic;
avvanr|x0r|, dk?.’ 6 0Eog xqv auxou yivdMJXiov og0OTî]Ta ou ouy-
XCOOEi auxov dnoksoOaL akkd pixpov uoteqov tou pegoug xwv
33, 20 ou)£o|jevo)v auxov dva Eixvuoi. K a i ou xoivuv, texvov. Edv vjio-
piELVflg EV 0) totcoj Ezkr|0T|g, xai pî] £vâcboț]g xoig anooxiioaL oe τής
EQqpou Poukopevoig koyioixoLg, jigozoipat E/Țig xai, bo aaOfjvat
xaxa 0e6v ei &e e|j.ou jtaoaxovoEig, xf]v pev tou Oelou oou jtqo-
Edgiav SiabesT], xauxr|v 6e utw novr|ocbv dvOgcbncuv acpaiQE0r|<Rl
xouxoLg ngoTEQOv dxouakog ouvanayOEig.
33, 25 Kaî xauxa [iev 6 ev dyioig EuOvptog - 6 6e Aopvog Tvjc: xov
dyiou zxaxQdg Evxokfjg agaxouoag nagafieoEUjg xcupig djn“]X0£V
Eig AvnoxEiav xai, jtdvxa xa xfjg jrgoooîjaEOjg EJiaOEv, uoteqo v
(1EVTOL Ek0(bv TtQOg TOV YEQOVTa pETEVdr|(JEV.cO &E dQX Le3l l0x07l ° -
’IoupEvaki.og SxEtpavov psv tov MEkixr|vdv ejIloxojtov 'lauvicG
33, 30 exeiqot6vt]cjev, Koopăv &e tov KajiJtaâoxiqv xEiQoxovf|oag rt(?£ '
apuxEQov axauQOcpukaxa jiEnoir|XEV.
50
Răsăritenii sunt episcopii siro-orienrali conduși de loan al Antioh*c1 ’
susținători ai lui Nestorie.
51
Deși la Sinodul Ecumenic din Efes, loan al Antiohiei se opusese 1°’
Chirii al Alexandriei și taberei ortodoxe, a semnat cu Sfântul Chirii în 433
o formulă dogmatică de împăcare, restaurând comuniunea bisericească l
11
ortodocșii. Apoi i-a câștigat treptat pe mulți dintre episcopii orientali de
partea acestei formule, care însă i-a nemulțumit pe zelotiștii din ambd c
20. AL II1-LEA SINOD ECUMENIC 6i
D u p ă ce Sinodul d i n Efes s-a adunat și Nestorie cel rău
credincios a fost caterisit de el, Petru, episcopul saracinilor, a
venit în lavră și i-a povestit pe rând marelui Efximie toate cele
petrecute la sinod. Acesta, aflând faptele săvârșite de răsări-
teni’0, s-a întristat foarte tare pentru loan, arhiepiscopul Anti
ohiei, care, deși era ortodox, a fost atras de partea apărătorilor
lui Nestorie. Atunci diaconul Domnus, întristându-se până
în adâncul sufletului din pricina unchiului său, arhiepisco
pul loan, l-a rugat pe marele Bătrân să-l slobozească până în
Antiohia, ca să-l îndrepte pe unchiul său. Dar marele Eftimie
nu s-a învoit să-l slobozească și i-a zis: „Să nu te duci, copile,
pentru că nu-ți este de folos, și nici unchiul tău n-are nevoie
de prezența ta! Pentru că, deși pentru puțină vreme a fost târât
de către cei vicleni, totuși Dumnezeu, cunoscându-i dreptatea,
nu va îngădui să se piardă, ci d u p ă puțin t i m p îl va arăta iarăși
de partea celor ce se mântuiesc’1. Iar tu, copile, dacă vei face
răbdare în locul în care ai fost chemat și nu vei urma gânduri
lor care vor să te depărteze de pustie, vei spori și vei fi slăvit în
cele ale lui Dumnezeu. Iar dacă n u mă vei asculta, vei moșteni
tronul unchiului tău, iar niște oameni vicleni, cu care mai îna
inte de aceasta te vei amesteca fără de voie, te vor lipsi de el.“
Acestea le-a spus cel întru sfinți Eftimie. Domnus însă, ne-
ascultând de porunca Sfântului Părinte, s-a dus fără îngăduința
lui în Antiohia și a pățit toate câte i s-au prorocit52, iar mai târziu,
intorcându-se la Bătrân, s-a pocăit. Iar arhiepiscopul luvenaliel-a
hirotonit pe Ștefan, cel din Melitene, episcop de lamnia, iar pe
Cosma Capadocianul l-a hirotonit preot și l-a făcut stavrofilax 53.
tabere, orientală și ortodoxă.
Domnus a ajuns patriarh al Antiohiei în 441 și a fost depus de Sinodul
tâlhăresc de la Efes (449), fără a-și mai reocupa scaunul după Calcedon,
după care s-a întors în lavra Sfântului Eftimie.
' Stavrofilax (literal „păzitorul Crucii") era un titlu dat clericilor din Ieru ­
salim cărora le era încredințată paza Sfintei Cruci. Primul cunoscut cu
acest titlu este Sfântul Porfirie de Gaza (t 420).

62 VIAȚA S F Â N T U L U I E F T I M I E
21
M T o u t o u tov peyâZov EvOvpîou oi duidoxot oi xal ou-
vavaOTQatfEVTEg auro) /oovov Ixavdv birp/ovvro tuj TauTa poi
diiȚPiaațiEvo) â[3[3ă Kvpiaxâ) aeyovtec oti ov xaTEÂapoțiEOa
aurov eoGlovtu q ouvTUYxâvovxâ tivi /jooiq pEyaÂqg avcr/xqS
naoEXTog o a p p â T o v xal x v o i a x q g . Ovx oldagev avTov jtote xa-
34,5 O E u d q o a v r a etiI t o jtâevqov a v x o u , ak)M hote prv xaOqpevov
TOV V71VOV țUXOOV OtQTtâ OVTa, 7COTE 6e O/OIVÎOV XQEpânEVOV EV
Y<ovia r q c otey’15 i o v xeXXIov xparovvTa xaî? d v o i xeqoIv oktyov
tov vtivov pETaXappâvovra 6tâ Tqv p i a v xqg (pvoEWC, ioojg to
tov [w/â/ ou ’Aqoevlou Qqrdv EniÂEYovra T ° e u q o xaxE doute-
34, io AiEpEpaiovvro yăo xal tovto oti tcx xax 1 avxov iov gEYaV
’Aooeviov tov hutoizo) toojico avaOonpavra te xal naiâayaJY 1!’
oavra Apxâdiov xal "Ovcopiov tov? paoikEl? xal 6ia tovto na-
teqci avTtbv vito tujv âyîwv naTEpcov dvopaaOEvra xal ev tî] nat
AiyujtTov Epqpai xaxâ tov auxdv xqovov xaig dpETaî; ânaorpa-
34, 15 jtTovra qdEtng qxouEv o gEya? EvOuțiio? Trapa tojv Eț; Aiyujuou
âiacpoQW? TrapapaXĂdvrwv aurei) xigitov JtaxEQtDv &le eqx°11
Tac; exeivov noXiTEta? xal auro? âxovarv nâoav ajiovâqv etioieI
toutou |iqi8lcj0aL Tac; âpExcig xqv te qouxiav aurov xal otW7tqv
xal TajtEivocpooouvqv, to tou rvdupaxo? euteJcE? xal Tqv xcov βρω·
34. 20 pâxwv ârcoxqv xal xqv el? nctvxa xapTEQiav, to Eavxcp 7tQ00EXElV
xaxâ to vjf âxEivou XEyopEvov ’Aqoevle 6l’ 6 £ qX0E?. ’E q
6 e auxov xal Tqv xaxâvv iv xal Ta dâxpva xal xot? nawux
aYQVTiviag to cpri.EQqpov te xal ptoodo ov xal țitooovvxvxov, to
EL? jlQOOEUXqV TtQOOupOV TE Xal EUTOVOV TO TE OVpTtaSE? Xal &l<1-
34, 25 XQLTlXOV.’EjlEL&q TOLVUV nâoq OTTOUdq Tqv âxEÎvou EgipqoaTO JtO'
XiTEtav, xal Tăiv exelvcd ttqocfovtwv xagiopârcuv q£i(b0q ev otrtO-
XauoEi YEVEoQai rq? t e tov riavaYLou nvEupaxo? țiETOUoia? * aL
54
La moartea împăratului Teodosie I, în 395, imperiul s-a scindat între cei
doi fii ai săi, Axcadie, în Răsărit (395-408) și Honorie, în Apus (395-423)-
Awa Arsenie cel Mare (354 44) a avut în viața mirenească funcții poîid ce
21. ARSEN1E- O PILDĂ
21. Arsenie - o pildă
Urmașii marelui Eftimie, care au trăit împreună cu el
destulă vreme, i-au povestit lui Awa Chiriac acestea, pe care
mi le-a istorisit și el: „Niciodată n u l-am văzut mâncând sau
vorbind cu cineva, în afară de o mare trebuință, fără numai
sâmbăta și duminica. N u l-am văzut niciodată dormind întins,
ci furându-1 uneori somnul câte puțin în timp ce ședea, iar alte
ori, ținând în mâini o funie atârnată de colțul tavanului chiliei,
se împărtășea de nițel s o m n din pricina silirii pe care i-o făcea
firea, zicând cuvântul marelui Arsenie: «Vino, robule rău!>»“
Ei mai spuneau și acestea:
Marele Eftimie asculta cu plăcere istorisirile cinstirilor pă ­
rinți veniți la el din Egipt pentru felurite pricini și care povesteau
în amănunt cele despre marele Arsenie, care-i crescuse și educase
ca un părinte pe împărații Arcadie și Honorie, numit de aceea
de către Părinții sfinți „părinte*4 al acelora 54, și care strălucea în
acel timp prin virtuți în pustia Egiptului. Auzind cele despre
viețuirea aceluia, a depus toată strădania ca să-i imite virtuți
V0)V
le: isihia, tăcerea, smerita cugetare, sărăcia hainei, depărtarea de
10
mâncări, răbdarea întru toate, atenția la sine însuși, potrivit cu
spusa aceluia: «Arsenie, de ce-ai ieșit?» Râvnea însă, mai cu sea
mă, la străpungerea lui, la lacrimile și la privegherile lui de toată
noaptea, la dragostea de pustie, la ura de slavă omenească și de
01
întâlniri, la râvna și tăria pentru rugăciune, la împreună-pătimi-
oV
“ rea și discernământul pe care acela le avea. Așadar, pentru că a
urmat cu toată sllirea viețuirea lui Arsenie, s-a învrednicit și de
harismele sale, desfătându-se de împărtășirea Preasfântului Duh,
înalte la curtea împăratului Teodosie I, care i-a încredințat creșterea și
educarea celor doi fii ai săi, Arcadie și Honorie. în 394, după o vedenie
dumnezeiască, vine în Egipt, ducând în Skeds o viață pustnicească foarte
aspră. Este pomenit de Biserică la 8 mai. (cf. Arsenie, 36, PG 65, 100-104,
tr. rom, Patericul, Alba lulia, 1997, p. 28).
64 VIAȚA S F Â N T U L U I E F T I M I E
Tfj; tou Oelou cpunog E?,/wdfiipE(j)g xai tou diooaTixou /agiopatog.
EIeol iievtol d)v ij EpEo/E xaQiopdxcnv t o u t e T<bv iapâxwv xalxov
xara n:vEu âT(j)v axaOdgTcov p a p t u g E i xâ ootuțiEva anEQ pexO1
34.30 oqpEoov dgojpev Tqv aurou dvap/.uțovoav 0îjxqv.
22
FIeqI Pe tou diopaxLZou /agiapaTog xai oOev xâg toutou
35
dxxlvag EXjrEprtEiv rjg axo xai ZațiTtQdxEpog cptooxfiQ âvE&Eix0îl>
EQOJV EQXOH«L.
AvaaxâoLog xig x/.r|oixdg xf)g ayiag AvaoTdoEtnc; oxEuoqpv-
Ă.a£; t e xai xojpEjuaxojtog (pOLTr|Tr|g te xai ouvaycuvtoTrig yEyovcbg
35.5 t o u ev aytoig naooagiojvog ejteQupel tov ayiov OEaoaoOai Ev0v-
jilov. Kai TGtUTTjv âvaOEpEvog tî]v EjnOupîav <T> td(p t e xâ) EJrioxdnw
’lojrjrqg xal Koopă xo) OTauootpvXaxi xaxfjX0EV jrpog avxov ouv
auxolg exojv tov Exyovov <Pidou tou EJtioxdjtou <Pi6ov xal autov
za?.ou £vov, veov ovxa xal dva"/vd)0Tr|v Tfjg dyiag AvaorâoEW?
35. 10 tov xal dniyqaâ|iEvov iă) xauxâ |1ol jraQa&cbaavri âp|3â Kuptaxw-
Avxcnv 6e o6euovtojv xal xfj Ăaupqt EyyL ovrwv d7tExa? ucp0n xtp
âyia) Tă xax’ auxoug xal (parvEi tov XguourTtov oixovoțiov 6vra
xfjg Xaupag xal ĂEyEL auxqr Exoipaoov OEauxov' l6ou yâp pEta tov
ââEXcpou oou o naTpiâpxn naQayivExai.
35. ) 5 Auxcbv 6 e naoayEvofiEvcDv auvanaxOslg xoig xfjg âtavota?
ocpGaÂpotg 6 p.Eyag EuOuutog cbg jiaxgidgxil 1eqoooXu|.i<o
AvaoTaolq) ouvExvyxavEv. Kai o l pEvjiapdvTEg ev Oaupati
Eyivovxo- o 6 e Xguoutnog eyyioag l6l XfyEt tw yeqovtl - o£pdopi e
nâTEQ, oux eotlv EvrauOa 6 naxgidQxn ’ Avaoxdotog
axEVOcpuZai; eotIv ouTog. Smojtel y â p oti xgoaxd îp,dTta epopei'
55
Cleric, de obicei preot, care avea în grijă vasele sfinte, moaștele, veșmint *
și cărțile de slujbă ale unei biserici (literal „păzitorul de vase"). Sfântul Si"
MEON al Tesalonicului descrie însărcinările schevofilaxului în capitolul 2 -
22. PROFEȚIE PENTRU ANASTASIE, VIITORUL PATRIARH 65
de strălucirea dumnezeieștii lumini și de harisma străvederii.
Despre aceste harime, între care prisoseau cea a vindecărilor și a
izgonirii duhurilor necurate, mărturisesc minunile pe care racla
moaștelor sale vedem că Ie izvorăște până astăzi.
22. Profeție pentru Anastasie, viitorul
patriarh
Voi vorbi acum despre harisma vederii sale cu duhul și
despre cum a început el să-și răspâdească razele, arătându-se
un luminător mai plin de strălucire.
Un anume Anastasie, care era cleric la biserica învie ­
rii, schevofilax,$, horepiscop și împreună-nevoiror cu cel în
tru sfinți Părinte Pasarion, dorea să-I vadă pe Sfântul Efti-
mie. înfățișând această dorință episcopului Fidus de lope și
lui Cosma stavrofilaxul, a coborât la Eftimie împreună cu ei,
avându-1 și pe nepotul episcopului Fidus, numit și acesta tot
Fidus, un tânăr citeț la biserica învierii, cel ce i-a povestit
acestea lui Awa Chiriac, care mi le-a încredințat mie. Pe când
aceștia mergeau pe cale și se apropiau de lavră, Sfântului Ef
timie i s-au descoperit cele despre ei, așa încât l-a chemat pe
Hrisip, iconomul Javrei, și i-a spus: „Pregătește-te, pentru că
împreună cu fratele tău vine patriarhul!"
Când aceștia au ajuns, marele Eftimie a văzut în răpire,
cu ochii cugetului, ca și cum s-ar fi întâlnit cu patriarhul Ie
v
rusalimului, Anastasie. Cei de față s-au minunat, iar Hrisip,
apropiindu-se, i-a zis Bătrânului deoparte: „Cinstite Părinte,
nu patriarhul este aici, ci Anastasie schevofilaxul este acesta.
0
ydg Privește că poartă haine colorate, pe care e cu neputință să le
din Tratatul despre credința ortodoxă, (PG 155, 461, rr. rom. Ed. Arhiepi ­
scopiei Sucevei, voi. 1, 2002, p. 238).
 66 VIAȚA SFÂNTULUI EFT1M1E
35, 20 c£7T£Q ddvvcrrov TiaToicxQxri TeooooZ.6m.ijv EvdvoaoGai. 'O 6e
YEQOjv Gauțidaag xai EVEog yEyovojg elttev j-tIoteue pot, tezvov,
Ecog ou EZ.d/.qoag, dojrpa [perna eGeojoouv avrov cpoQovvra. Kai
Xeyel Etg £7tf|zoov Ttâvrujv ovTwg o u z qnaTrjOqv, âĂX’ otteq 6
@Eog nooEyvaj xai siQodjoujEv, jiavra); EmTEĂEOEr ăuETașiE td
35. 25 yăo avrov rd /agioftara.
23
TeqePgjv EXEÎvog 6 Sagazqvog Yu v a xa
x tou îdiou YE'
voug Zapthv xai etu ou/vov xqovov ouțȚ]oag avTfj ouz eo/țv te-
zvov oTEioag ouoqg aUTfjg.'HvTiva EVEyxag nodg iov oqpEiocpo-
oov EuGuptov naQEzâZ.EL âeyujv- oida zai jTEnELapai, Tipie rrdTEQ,
35, 30 OTL ETtaZOVEl 00U TtQOOEUXOpEVOU 6 0EOg JIOIEL y&Q TO OeLi]/ *
râv tpo/JovfiEvajv avrov. ’Eîtel&t) toîvuv Tooouiog 7TaQe6go E
XQovog xai ouz r|Și6)Gr|v E/eiv texvov did to TavTqv oteiq«v
36
vnâQyEiv, zai vuv, Seopai oou, TipiE ttcxteo, dErjO xt tou cpiZav-
Gooutou 0eou i'va dojQrjaqTai f)piv texvov.
KaTavofjoag 6e 6 y Qojv rfiv jiiariv avTâjv EocppdYLOEV
36.5 avxoug tqîtov tqj aqpEiw tou oraugou aipdpEvog xai tî]c xoiXiac
Tqg yuvaixdg xai ZwEYel ngog auToug- jtoqeueoGe xaiQOvreg ev Ku-
giur i6ou ydg xagi erai. vpîv q auTou (piLavOgajnia rgEig viovț
ăpQEvag.
riiOTEuoavTEg 6e tqj âoyqj tou or/iov y povrog djrqZ,0ov pET°
Xagâg Etg Ta ’iâia xai auvELaftev f| OTEîoa xai etezev tov jiqojtoto-
36, 10 xov, FIetqov tov naTEQa tov taina ovpcpujviDg roîg ye Q0 U 0 L V όιϊ|·
YT]oa|iEvou pot TEQEpajvog.’EYEWTjOEv 6e piETâ flETpov xai aXXoug
duo uiovg xaTa Tqv 7tpocpT]TEiav tov TrvEvpaTOcpopou naTpog.
56
Unica referința documentară asupra portului de straie albe de către pa '
triarhul Ierusalimului.
23. TEREVON 67
poarte patriarhul Ierusalimului? Bătrânul mirându-se, a zis
plin de uimire: „Crede-mă, fiule, că până ce nu mi-ai grăit,
îl vedeam purtând haine albe'6/ Apoi a zis în auzul tuturor:
„Cu adevărat nu in-am înșelat, ci lucrul pe care Dumnezeu
mai dinainte l-a cunoscut și mai înainte l-a hotărât îl va săvârși Rom. s, 29
cu siguranță, căci darurile Lui nu se iau înapoi. 1 Rom. 11.29
23. Te revon
Terevon, acel saracin, și-a luat o femeie din neamul lui și
a trăit cu ea destulă vreme, dar nu a avut nici un copil, pentru
că ea era stearpă. A adus-o deci pe soția lui la Eftimie, făcătorul
de minuni, și l-a rugat zicând: „Știu și sunt încredințat, cinstite
Părinte, că Dumnezeu îți va asculta rugăciunea dacă te rogi,
pentru că face voia celor ce se tem de EL Fiindcă a trecut atâta Ps. 144,19
vreme și nu m-am învrednicit să am nici un copil, soția mea
aceasta fiind stearpă, rogu-mă ție, cinstite Părinte, roagă-te iu
bitorului de oameni Dumnezeu ca să ne dăruiască un copil!
Bătrânul, înțelegând credința lor, i-a însemnat de trei
ori cu semnul crucii, s-a atins de pântecele femeii și i-a zis:
„Mergeți bucurându-vă întru Domnul, pentru că iată, iubirea
Lui de oameni vă dăruiește trei băieți!"
Crezând în cuvântul sfântului Bătrân, au plecat cu bucu ­
rie la ale lor, iar cea stearpă a luat în pântece și l-a născut primul
pe Petru, tatăl lui Terevon, care mi-a povestit mie acestea, potri
vit cu cele spuse de bătrâni. După Petru, a mai născut încă doi
fii, potrivit cu prorocia Părintelui purtător de Duh.
Anastasie a fost patriarh al Ierusalimului între 458 și 478.
68 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
24
AdcÂipog xig rjv ev xfj ÂavQ 'Pinpaiog păv xcb yevei, Aqu-
Xiavog 6e xfl z/vT|oei, oong hote ev ptâ vuxxi dLacpauouoqg xv-
36, 15 oiax"qc dr/XîlfiT] dEtvojg und xou daipovog xfjg n o veiag xai 6i‘
aîo/ywv cpavxaoLOJv iov vouv cfcpodocbg diExagâxOq.Tfj ouv wați
Tf]g vvzTEQivfig ipa.Â|AU)biag Eg/opievo) Tip ayiip EvOvpîtp ejiixT|V
EXzXî](jiav cjvvr|VTT]6r] ev xoTtip ozorEivur 6 de țeqwv oacpQavQeiț
dwaidlag daiLiovizrig xai ujiojiTEVoag Eivaî riva &aipoviw6îl
36, 20 EVEQyEiav EVEip6oT](jEv kr/ow xaTagyf|OEi oe 6 Oeog, axciOagiov
nvEÎjpa. Kai EuflEiog o âdEĂifdg etieoev daipovitbv xal âcpgițojv
XEÂETjoag &e 6 dyiog EVExOfjvotL (porta ÂeyEi xoig auva/GEioi jta-
TgetOf 0EWOEÎTE TOUTOV TOV ââEXipOV TOV 01710 VEOTqTOg gE/Ql τοΟ
vOv zakwg âva/Oevxa xal ev âyvEUjt ocbpaxog puboavra. pixgov
6e auvanax0Evxa xfj xfjg oapxog r]dovfj ouxcng xaxaxuQievOEvxa
36, 25 vito xoîi daipovog. Atâ xorxo «el Ăeyco upiv aoq;aĂiod)pE0a EaU“
xoog âjio nâoqg aio/gâg q avxaoiag- oi, yâtQ TtEioa dpEVOi v 0
awpauxujv r|6ovwv xal pf] jcKTjoiâțovTEg ocbțiaoi xaxâ biâvoion'
EZ71OQVEUOVOI. IlâoT] XOÎVUV CfuXaxf] Exotaxog vpiwv XqQElTlO tll v
eauxoii diavoiav xai /zcrâ cpofîov xai ioouov rrjv eolvtov οωτψ
oiav xaxEQya EoOG).
36, 30 ’AzovoaxE &e ipuxoMfEÂEc; xal âkr]0EOxaTov âuT/qpa, oheq
6irp/r|0avx6 pot tlve; yeșovxEg Alții titioi TraQaPaXovxeg poi περ1
37 xivog âyiou jiev n a g â Jiăoi voptCopEvou, ev 6e xcp xțwjxxip T11S
xagdiag xivfjpaxi TiaQOQYt ovxog xdv 0e6v 6id xfjc;, cbg oipoti,
xâjv aioxQmv ZoYiapcbv ovYxaxaOEOEiog ouxojg XeyovxEg otl v
xfi jtoĂEi aurov EtOEXOchv xig biogaxixog euqev exelvod ȘapE1’
37,5 duOEvouvxog jrâvxag xoug jroXixag xXalovxag xai ăeyovxo(C o Tl
Eâv oxixog 6 âyiog xeXEuxrpȚ], oux Soxiv rpiTv Xoijiov eXirig oo)tM'
piag - dia ydp xrjg auxoD jiGEopeiag JiâvxEg T|piEÎg aq> 6piE0a.
58
Și în aceste scurte povâțuiri se poate vedea linia profund rrezvitoare ■>
24. EMILIAN 69
24. Emilian
In lavră se afla un frate de neam grec, cu numele Emi ­
lian, care, într-o noapte, pe când se lumina spre duminică, a
fost foarte chinuit de dracul curviei, ce-i tulbura mintea foarte
tare prin tor felul de năluciri rușinoase. In vremea slujbei de
noapte, când Sfântul Eftimie venea la biserică, s-au întâlnit
într-un loc întunecos, iar Bătrânul, simțind duhoarea drăceas
că și bănuind o oareșcare lucrare demonică, a suflat zicând:
„Nimici-te-va Dumnezeu, duh necurat!" îndată fratele a căzut
la pământ demonizat și făcând spume la gură. După ce Sfântul
a poruncit să fie aduse lumini, a zis părinților care s-au adunat:
„Priviți-1 pe fratele acesta, care din tinerețe până acum a umblat
bine și a trăit întru neprihănirea trupului, dar a fost târât numai
puțin către plăcerea trupului, și așa a ajuns să fie stăpânit de că
tre diavolul. De aceea vă spun mereu: Să ne păzim pe noi înșine
de orice nălucire rușinoasă, pentru că cei ispitiți de plăcerile tru
pești curvesc cu mintea chiar și fără să se apropie de alte trupuri.
De aceea, fiecare dintre voi să-și țină mintea cu toată paza și să
lucreze cu fiică și cu cutremur la a sa mântuire' 6 . Fii.2,12
Ascultați și o povestire folositoare de suflet și foarte ade­
vărată, ~ a zis apoi Eftimie — istorisită mie de niște Bătrâni egip
teni care m-au vizitat, despre unul pe care toți îl credeau sfânt,
dar care în mișcările ascunse ale inimii îl mânia pe Dumnezeu
din cauza consimțirii cu gândurile rușinoase, după cum cred.
Acei Bătrâni egipteni îmi spuneau că în cetatea aceluia a intrat
un oarecare părinte cu harisma străvederii și i-a găsit pe toți
cetățenii plângând, pentru că acela era greu bolnav, și ziceau că:
«Dacă sfântul acesta va muri, nu mai avem nici o nădejde de
mântuire, fiindcă prin solirile lui noi toți ne mântuim.»
marelui Eftimie, care iși îndeamnă fiii în toate ocaziile la paza minții.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
7°
Taina dzouaag o diopaTizo; exeîvo; â.TepxETat pcrâ
(Liouâqg EuXo flfjvat Jiap’ ezelvou tou vopițopEvou dyiou. Kai
ote rjyyiOEV, p?xJ'TEL jioâXtjv Eroipiaaiav xripitov xaî jr/.i]0T] JtoUâ
z?.î]olz(ov te zal Xaizcbv xai â'wc cwtou toi) etilozotiou jteqiikvo-
37, 10
vtcov elc to ziqâEuaaL auTov. Kal eloe/.Ocdv nod; auTov euqev autov
eti EgjtvEOvta xai OEcnorpa; tol; Tfj; âiavotag ocpOaXpoîc; 0Xeîi£1
tov taptapov tou âbou țiETa TpidâovTog nupivou xaXâoavrot
tov TQio&ovra el; tițv xapdiav auroO xai jietoi jioX/lOjv paaâvcov
37. 15 avaojtwvra autou ttjv ipu/iqv zai fjxouoEv cpurvfj; ex tou oupavou
Xeyot)Oî]g’ 6v tqotiov oux âvEJtauoEv [ie f] ipuxf| auwu ptav t]P£ '
qctv, pqSE au jtauar] paoavi wv zeii avetonarv aurou Tqv ipu/q v.
Taina 6e 6Lî]yqaâgT]v, tva Evayobvioi jioivtote tbpev za 1
eutqej110|4evol irod; tî]v Tfj;'ipux'ng ano tou ocbpaTo; E odov, pri 0 '
37, 20 te Tfj cpiĂT]&ovLa ouvajrayopsvoi ev tcd xaipcp Tfj; e 66ou dcpopiFτ ^
dăuvr]0qad)pE0a. ToDtov ydp tov âde Cfibv 6v Oecdqelte. npog o w ‘
cpQoviopov upujv te zal eteqwv jioWov auv8xcbpr]OEv o Oeo; xat°'
xuQiEU0f)vaL uno tou 6aipovo;. ’AXĂâ dEqOujpEv tou naiâEuaavroC
Oeou zal |if| OavaTcboavrog EXEU0EQa)0fjvai to nXdopa avrou £X
Tfj; EnipouXfjg tou dxaOâpTou xai (piXrjdovou nvEupaTog.
37, 25 Eu agevou toIvuv tou Osotpapou norod; E fjX0EV o &ctt-
ptov xqoi cdv zal Xeycdv Eycb Eipi to JivEUga Tfj; jropvEia;, * aL
EnXf|QCj)OEV o/.ov tov tojtov 6uoco5ia; (b; xaiogEvou TEOtcpioU-
Kai and tote fjXEuO£pd)0T] o AipiiĂiavoc; ano tou outou XoY’"
opou zal ețeveto oxeuo; EXĂoyfjg.
25
KaT’ auTdv 5iq tov xqovov âppoxtag Tfj yfj E7tiXEip.£VT|; xC(t
nâvriov oSupoptEvcov jtXripoupEVTțv Oecoqouvtwv Tqv M(naaix1lv
(p(nvf|v Eyouaav senat o ovQavbc; vnsg Ksepakffc oov %aixovQ t]
yfj vnoxăro) aov aiârjQă,6 (lazapixT]; te ©eortloto; xai oi Tfj; λαυ
oa; tou pEyâXov EuDupiou naTEQEg (JTEvoywQoufitvo! tcov Xdzxtl,v
25. PLOAIA MINUNATĂ
71
Auzind acestea, acel părinte străvăzător s-a dus în grabă
ca să fie și el binecuvântat de către așa-zisul sfânt. Pe când se
apropia, a văzut mari pregătiri, cu lumânări și cu mulțimi de
clerici și de mireni, ba încă venise și episcopul, care așteptau
să-l înmormânteze pe sfânt. Când a intrat la acesta, l-a găsit
abia răsuflând și, privind cu ochii minții, l-a văzut pe diavolul
din iad ținând o furcă cu trei dinți de foc pe care o înfigea în
inima aceluia și cu multe chinuri îi trăgea sufletul din trup.
Apoi a auzit un glas din cer care spunea: «Așa cum sufletul lui
nu M-a odihnit nici măcar o zi, tot așa nu înceta nici tu să-l
chinui și să-i tragi sufletul la tine.»
Acestea vi le-am spus, a zis Sfântul, ca să fim întotdeau
na gata de luptă și pregătiți pentru ieșirea sufletului din trup,
ca nu cumva, în vremea ieșirii, să fim târâți din cauza iubirii
de plăcere și să suferim chinuri de neîndurat. Dumnezeu a în
găduit ca acest frate pe care-1 vedeți să fie stăpânit de diavolul
spre înțelepțirea voastră și a multor altora. Dar să ne rugăm
lui Dumnezeu, Care ceartă și nu omoară, să slobozească făp
tura Lui de vătămarea duhului necurat și iubitor de plăcere/1
De îndată ce Părintele cel purtător de Dumnezeu s-a
rugat, diavolul a ieșit strigând și grăind: «Eu sunt duhul
curviei!», și a umplut tot locul de duhoarea unui mormânt
care arde. De atunci, Emilian a fost slobozit de gânduri și a
ajuns vas al alegerii.
25. Ploaia minunată
î n același an, a fost o secetă atât de mare, încât toți se
tânguiau, socotind că s-a împlinit ceea ce se spune în Legea
lui Moisi: Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, iar pă
mântul de sub tine de fier. Atunci fericitul Teoctist și părinții Deui.28.23
din lavra fericitului Eftimie, strâmtorări de lipsa apei din
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
72
vbtop p.T] dE apEvojv Ebvotbjtouv iov pEyav EvOv|.ilov dET]0f]vaiTOU
0EOV JIEQL TOUTOV.'O &E OUX TȚVEIXETO ?.EyOJV OTl pOV?.ETOtl O 0EOg
6iâ xf)g Tiaiteiag TavTrjg awcppovLoaL rmcig. Toutcov outcdc exdvrwv
auvf|x0r| dbiEipov TtXrjOog ex te tfjg ayiag JtdXecog xal tcov jiEpt?
38, io xcojacov ifi dy6or| f||iEQa T(hv âyitov Osotpavicov, paMota paQovteg
tov pieyav EvOuptov exl up xavepqpov pEĂÂEtv xatot to elcdGoS
E EQXE 0 a L- Ot OVV EÂOdvTEg EXQCl OV TO KvQIE E?vET]OOV, TQ OiaV-
pia twv nXr)oiov xojpwv ExovtEg' 6 6e yeqojv dxovoag tcov xqovy 7
xai tov rtagovra avxpdv aitiov Etvai toutcov pa0cov e eXOcov npog
38, 15 aUWUg EUTEV TL £r)TELTE TEttQ’ dv0Qlbn:OU â|l«QT(D?.ot>;’EYW, TEXVa,
âiâ to jrXfjOo; tcov avoptcov pou oux e/w TtotQQqoiav ev aaOt11
xc
TiEQL toutov aurog 6e o x/.ăoag f|pdg 0Eog dYaOdg coti d ( Pl Ââv '
Gpcojtog xai oi obaiQpoi amov cm trăvia iă Egya amov. ’AXXâ «î
dpaQTiai fmcbv dum&oiv avă ptEoov rptâiv xai amov. Tqv Eixova
38, 20 auTOV E ocpcboagEV, tov vadv amov Epidvapev dou? £vovrEg £ L"
0u|riaig xai f]dovaîg xoixiĂaig- ev jtâeove xai cpGovcp dcâY°lieV
xai eojiev otuyt]toL pLoovvrEg âXkf|kovg, xai 6ia touto opY LO®f l -
ETiELoriY0 ? 8 fjpiv tqv naiSEtav TavTryv, tva &i’ avTfjg ococppovicrG6 '
vtEg xai 6ta peravoiag PeXticoGevtec ttoooeăOcd ev iqj cpof3qo autou
38, 25 xai ovtwg axovr] pu)v. Kai tovto ecftiv to ELpqpevov cyyvț KvQitâ
ttăoiv toc; Eatxaă.oiyiEvoi; amov ev d Ocia. •
Kai Tauta dxovaavTEg Exoa av dpo0v|Lia6dv ?vEYOVTe5‘
amdg, TtpiE JldlEQ, &EÎ]0qTL VJIEQ T)gâ)V TOV 0EOV, JILOTEVO|1e V
yao oTi vxaxoVEi Tfjc; jiqoctevxî]*; oov o Kupiog- tcolel yâo to 0 £ '
Ây/ya râ)v cpofiovșiEVojv amov.
39 Tovroig xai toi; Toiovroig koyoig 8JTixapcp0Eig 6 peycxG
EuGvpiog La|3wv roug xagovrag naTEpag xai xcp Ăaâ) 68T|0Fl vrtl
tov Oeov EXTEVwg xaQayyE ag EÎafpvOev ev Tcp EvxTqpicp μηδέν
VjiooxopiEvog xai piipag EavTOv sxl xqooojxov lxetevev tov 0 e o v
39, 5 peid âaxQvcov ekEfjaai to xkdo|ia avTOti xai EmoxE'ipaoBai x l v
yfjv ev EXEEixai oixTip|.ioLg xai jisOvoai avrr|v. Evxo[ievov tolW v
avxov aupidiov ehvevoev âve|xog voTog xai Exkr|QOj0r| o o v p a vE) ț
25. PLOAIA MINUNATA
73
cisternă, i-au cerut marelui Eftimie să se roage lui D u m n e
zeu pentru asta. El însă n u voia, zicând că: „Dumnezeu vrea
să ne înțeiepțească prin această pedeapsă."
Pe când se petreceau acestea, s-a adunat, în a opta zi după
Sfânta Teofanie, o mulțime nesfârșită de oameni din Sfânta Ce
tate și din satele de primprejur, care aflaseră ca marele Eftimie
urma să se ducă în pustia cea mai adâncă, după obiceiul său. Cei
care veneau strigau „Doamne miluiește", având cu ei crucile sa
telor din apropiere. Bătrânul, când a auzit strigătele și când a aflat
că seceta este pricina, a ieșit la ei și le-a zis: „Ce vreți de la un om
păcătos? Din pricina fărădelegilor mele, copii, nu am îndrăzneală
să mă rog pentru aceasta, dar Dumnezeu, Care ne-a făcut pe noi,
este bun și iubitor de oameni și îndurările Lui peste toate lucrurile Ps. 144. 9
Lui. Dar păcatele noastre se ridică intre noi și El. Chipul Lui l-am fe. 59. 2
întunecat, templul Lui l-am întinat, robindu-ne feluritelor pofte
și plăceri, ne ducem viața în lăcomie și pizmă și suntem urâcioși,
pizmuindu-ne unii pe alții. De aceea, Dumnezeu S-a mâniat și a
adus asupra noastră această pedeapsă pentru ca, înțelepțindu-ne
prin ea și făcându-ne mai buni prin pocăință, să ne apropiem cu
frică de El și așa să ne audă. Aceasta este ceea ce s-a spus: Aproape
este Domnul de toți cei ce-L cheamă pe El int?n adevăr' 1 Ps. 144. is
Auzind aceasta, cei veniți au strigat într-un glas: „Roa-
gă-te, cinstite Părinte, lui Dumnezeu pentru noi, fiindcă cre
dem că Domnul îți va asculta rugăciunea, căci face voia celor
ce se tem de El A Ps. 144.19
Marele Eftimie, fiind înduplecat de aceste cuvinte și de
altele asemenea lor, i-a luat pe părinții care erau de față și, po
runcind poporului să se roage stăruitor lui Dumnezeu, a intrat
in biserică, fără să le fagăduiască nimic. S-a aruncat apoi pe sine
la pământ și-L ruga pe Dumnezeu cu lacrimi ca să miluiască
făptura Sa, să cerceteze pământul întru milă și îndurări și să-l
adape din belșug. în timp ce se ruga el, a suflat dintr-odată un
 VIAȚA SFÂNTULUI E F T I M I E
74
veteXwv xat e e/eSt] opȘpog JTOÂug xai yeyovEv ocpoâodg /ti'
paăv. Tote ĂvaoTâg o âytog zeu nZT]Q(D0ag rf]v eij/qv eȘ ĂGev xai
Zețel jigog avrodg' Ibou E7tf|xovaEv o ©Eog Tfjg jrQooevxi]C vpwv
39i io xai Tiqv aiTîpiv jiacEO/EV vpîv EvXoyiiaai 6e e/el tov Eviauxdv
TOUTOV VjTEQ TCl XoUld ETT|. ngOGE/ETE TOIVUV dxOLpUig t aL '"
xoîg xai 6i’ Epywv dyaGwv âoȘâoaxs tov 0eov tov jroif|oavta
Eig rjpâg Ttdvrag xo EĂEog a m o v . Kai oincog Ujteăwev avxouS’
ejieivev 6e f] pQoyjț Qaydaiojg xaTacpEQopEvri, (dote pf] âvvaoO 01
39,15 aiJTdv eju 7ro/./vdg fipăpag xaxeX0£iv cîg ifjv navEpxmav. E'uXoyiL
Orț 6e 6 Eviauidg £zEÎvog utieq xa Zouid ett| xaxâ tov Xoyov xou
nvEupiaxocpdQOi) narpog.
26
C
O dppac’kodvvrig o snîoxonog x a i fiauxaoTqg xai d d|3pâc
©akXeXaiog o jtQEaPvTEpog oi eti’l tov napovTog ev xfj Xavp<7 T 0 , j
39, 20 paxagiov Sappa dya)vii;dpEVOi 6iqyf|0avT6 poi ĂEyovreg*
'Oxutep xai 6 paxdpiog SdȘPag xai dXXoi jiâelotol yEQ n '
viEg E0avpa ov tov pEyâXov EvGvpiov tov vtteq t6jv exxă.î]01 '
aoTixoîv âoypcxTwv GEgpoTaxov £fjXov xaijtEQ avxov noKĂfj Tll
jTQaoTT|TL xai (pQovrjixaTog petql6tt|tl ov cdvtoc, xai SlePeP01
OVVTO OTl jtâoav |2EV atQEOLV T0 6q0(d Tfjg Jt IOTEcog Xdyip evCt
39,25 vtiovpevițv dJiEOTOEcpETO, E aiQExwg 6e xdg e£ Tatrrag aiQE°e l
teLelov plaog EpioEt. Tfjv te ydg Mavixaixfjv p&EĂ.vpiav £pu°a T '
teto xai xoig xâ’QQLyEvovg cpQovouaiv jrokXotg tote ov jlv ev toK
|id?d0Ta jieq'l KaiodgEiav xonoig xai oyjipaTt 6rj0EV EVĂaPe 10^
EQX°MEvoig ngog avxov ftiEjid/ETO yevvaîojg Tiqv n a o ’ avTOig p v
39,30 OevopEvqv twv vowv nQovjtaQ tv xai ttjv Tai)Tr| ejioiaevî]v teQ0
Twdq anoxaTdoTaoiv âLaovpajv navxoiwg dvETQEJiev x a i xa ^
40 toutwv dva<pvdp,Eva a0Ea xai aoEpf] eottjăîtevev ddyiiaxa- * Ί'
59
Cezareea Palestinei fusese a doua casă a lui Origen, după ce a fost izg°
26. RÂXTIA LUI EFTIMIE PENTRU DREAPTA CREDINȚĂ
75
vânt de la miazăzi, și cerul s-a umplut de nori, și a căzut ploaie
multă, și a fost o furtună mare. Atunci Sfântul s-a ridicat și,
terminându-și rugăciunea, a ieșit și le-a spus: „Iată că Dumne
zeu v-a ascultat rugăciunea și v-a împlinit cererea, ba chiar va
binecuvânta anul acesta mai mult decât pe ceilalți ani. Luați
aminte, așadar, la voi înșivă cu multă grijă și slăviți-L prin fapte
bune pe Dumnezeu, Care a făcut cu noi toți milă."
Și așa i-a slobozit, iar ploaia a continuat să cadă năval­
nic, încât Eftimie n-a putut multe zile să meargă în adâncul
pustiei, iar anul acela a fost binecuvântat mai mult decât cei
lalți ani, după cuvântul Părintelui celui purtător de Duh.
26. Râvna Iui Eftimie pentru dreapta
credință
Awa loan, episcopul și isihastul, și Awa Talaleu pre­
otul, care se nevoiesc acum în lavra fericitului Sava, mi-au
povestit următoarele:
Atât fericitul Sava, cât și mulți alți Bătrâni se minunau
de râvna fierbinte a marelui Eftimie pentru dogmele biseri
cești, chiar dacă el trăia cu multă blândețe și măsură bună a
cugetului. De asemenea, mărturiseau că se ferea de orice erezie
potrivnică dreptei învățături de credință, dar ura mai ales aces
te șase erezii cu o ură desăvârșită. Ura nerușinarea maniheistă
și lupta cu dârzenie împotriva celor care cugetau cele ale lui
Origen, și care erau mulți pe atunci, mai ales în locurile din
jurul Cezareei, și veneau la el luându-și înfățișare de evlavioși59.
Răsturna și basmul lor despre preexistenta minților, precum
și monstruoasa apocatastază ce decurge din el, defăimând pe
față învățăturile fără de Dumnezeu și fără cucernicie care ur
mau din acestea. Respingea în mod egal despărțirea pe care o
din Alexandria de episcopul său Deniecrius.
nl1
7 6 VIAȚA SFÂNTULUI EFT1M1E
6e Aqelov diaigEOiv xal SapE?Aiou ouvaiQEGiv opolwg djiEOTQE-
(pETO xal TT]V EX diațlETOOV CtlJTCDV TTOVTțOiaV XUL O OTlțlOV âOE*
PEtav epbEkvTTEio didaxOEÎ; vnd tov 'Ayiou nvEvpaTog povâfia
40. 5 jțQEopEiJEiv ev TQiââi xal TQiâha ev povâdi, povdda jjev 0e6ti]TI
xal ouaia xal cpuoEi, ov/ UTtooTâoEi xaict SafiEXktov, TQiââa 6e
ou cpuoEGiv f| ouoiaig xatâ tov ’Aqelov, aW vnooTâoEGiv iȚtol
i6iOTr|(JLv fj Ttpoowjtoig ouvânTEiv p,Ev tu) Tr|g ovolag Xoya), dtai-
qelv 6e Taîg vnoaTdoEGi.
40, io Mlav ydț) xal povrțv Edd'Șa EV ddiaiQETov 0EOTT|Ta, aiȚi]'
tov psv ovoav tț) oualt , doTjyxDTov 6e Taig unoaTdGEOi, £*
Flaigi xal Ylâ) xal Ațioj rivEU|iaTi yvwQițopEvriv. Ou |if| v aXXâ
xal eji’l tou zaTa Xqlgtov |tuott]olov e lgou djrE|3d?AETO Tip*
TE NeGTOQLOU &iaiQE0LV Xa'l TT)V OVYXUGIV EuTVXOVț; OpoXoYWY
EVOEpwg tov Eva xf)g aYiac; xal opoouoiou Tgtd&og 0eov Aoyov
40.15 ejt’ eg/utov tujv Tțp.EQ(î)v oaQxwOfjvai ex IlvEvpaTog *Ayiov xai
Tqg dxQavrov Oeotoxou Maplag EvavGQconfiaaL te xal e§ avtiK
dvEQpTțVEUTWg Ye v v r |0n v a i ’ O£ EOTIV O KVQLOg f||.lO)V Tt]OOU?
Xqloto; 6 ouvdo ațdpEVog tw Flaipl xal tuj ‘AțIco rivEvpiaTi-
Kal plav auTou guvOetov tt|v uTtdoiaoLv eyîvoooxev £*
duo CpVOEWV 0EOTT|TOg Xal dv0QU)JtOTT|TOg xal OVTE I-Uav CpUCHV
40, 20 drtXfjv jlETd TT|V EVCDOIV XOTtt TOV (pQEVoȘkaPfj EVTUXECt OVÎf
ev duolv unocrrdoEOi xaTd tov TouâaiocpQova Neotooiov ev tll
xaTâ Xqlotov jiagEdEXEio dpokoYla yivomjxcov âxQipcbg ti']V &| U’
(pogdv Tfjg tpuoEog xal Tfjg ujtooTdoEcog oti cpuaig pEV xal ov0lCX
to yevlxov xal xolvov ar|paivovoiv, f| unoaiaoig &e xal to JtQ°‘
40, 25 gcdjtov to îdixov 6elxvuougi. ToLYapouv avTog 6 tr/iog xa0' ufl°’
OTaoiv tî|v evwoiv ev tr JiaQ0Evixfi jir|TQa dcpodoTwq YE7 0 V val
zl
1Eretic alexandrin care nega dumnezeirea Fiului. împotriva lui și a ere ·1'
ariene s-a ținut primul Sinod Ecumenic, la Constantinopol, în 325-
61
Sabelie, preot din Ptolemaida, a trăit și a predicat la Roma în sec- IU’
fiind reprezentantul monarhianismului modalist, erezie care admitea d° af
o treime aparentă, adică o divinitate care ia trei înfățișări, de Tată, d c '
ori de Duh Sfânt, care nu ar fi Persoane distincte și reale.
26. RÂVNA LUI EFTIM1E PENTRU DREAPTA CREDINȚĂ
făcea Arie60, precum și unirea lui Sabelie61, urând atât răutatea
fiecăruia, aflată în opoziție de neîmpăcat cu a celuilalt, cât și
necucernicia lor de aceeași măsură, pentru că era învățat de
Sfântul Duh să propovăduiască unimea în Treime și Treimea
în unime, unimea fiind a naturii și a firii, n u a ipostasurilor
(cum învăța Sabelie), iar Treimea, n u a firilor ori a naturilor
(cum învăța Arie), ci a ipostasurilor, adică a însușirilor iposta-
tice sau a persoanelor. Era, adică, învățat de Duhul să unească
după natură și să despartă d u p ă ipostasuri.
Slăvea o singură Dumnezeire nedespărțită, ce are o natură
indivizibilă, dar neamestecată după ipostasuri, cunoscută în Tatăl
și Fiul și Sfântul Duh. N u doar atât, ci încă se mai lepăda și de
despărțirea pe care o facea Nestorie62 și de amestecul lui Eutihie63,
mărturisind cucernic că Cuvântul cel Unul din Sfânta și cea deo-
ființă Treime așa s-a întrupat în zilele din urmă din Duhul Sfanț
și din Preacurata Născătoare de Dumnezeu și că S-a făcut om și
S-a născut în chip de netâlcuit din ea. Acesta este Domnul nos
tru lisus Hristos, Cel împreună slăvit cu Tatăl și cu Sfântul Duh.
Cunoștea că ipostasul lui Hristos este compus din două
firi, a dumnezeirii și a umanității, și nu primea în mărturisi
rea credinței în Hristos nici să spună că are după unire o fire
simplă, ca nebunul de Eutihie, nici că are două ipostasuri,
ca Nestorie iudeo-cugetătorul, cunoscând temeinic diferența
dintre firi și ipostas, anume că firea și natura semnifică ge
neralul și ceea ce este c o m u n , iar ipostasul și persoana arată
ceea ce este propriu. Așadar, acest Sfânt credea că unirea s-a
săvârșit în chip negrăit d u p ă ipostas în pântecele feciorelnic.
’ 2 Nestorie separa firea omenească a lui lisus de cea dumnezeiască în mod atât
de radical, încât între ele nu mai era posibilă nicio comunicate, iar Fecioara
Maria era pentru el doar „Născătoare de Hristos", nu de Dumnezeu.
Pentru Eutihie, eretic condamnat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la
Calcedon, firea omenească a lui lisus a fost absorbită în cea dumnezeiască,
și prin aceasta desființată.
78 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
EJUOTEVEV EVyCtQ Tfj TOU 0EOU AoyOV VjlOOTOtOEL TO ELVOtL EOXEV11
EX Tqg riaQ0Evou LT|tp0ELoa Et|jvxa)|ievrț σάρξ xai ou xatâ ngou-
rtâQxouoav tpuxf]v oute xatâ Qoâian?.ao0Eîoav oâgxa. Ou yâg
40, 30 âXXog o Xpiotog xai âÂXog 6 0Eog Aoyog xatâ t o u g H£îtkavr|-
41 pEvovg puGokoyo'ug, ctXA’ Eig eotlv xai 6 a v t d g Movoysvrig tou
Oeou Yiog ’lqaoug Xpiotog o Kiigiog fjpâjv, ei xai tc&v guveX-
0ovoo)v qpiJOECDv ptf| T|yvoqTai f| diacpooâ.
27
Tă) EpdonqzooTâ) HEpjtTw rfjg tov |XEyâX.ov Eu0upiou 1
41,5 f|kixiag ZQOvw YE'/ovev f| ev XaXxq&ovi ovvoâog, ev f| Jtdvrwv
oXE ov t6)v Tfjg oixoupEvqg âo/uxtEmv ouveăOovtcdv diâ t â veoj-
TEQLo0Evra jiqo fruo xqovojv ujio t o v ’AkE av&QEcog AiooxoqOU
Ev’EțpEOcp xai auTOv Atooxogov xai Toug âJAoug aiQETixouc; t w v
leqcdv E Ewaâvrwv xaTaXoyayv xai tov xfjg nioTEcng opov sx0£'
41,10 (XEVCOV TtaQOVTEg EV Tțj OWofiw OL TOV țlEyâXoV EvOupioV 1*0'
0iȚcai SiEțpavog te 6 EjtioxoJtog’Iapvîag xai 6 twv Sapaxnv(î,v
âxioxoTCog ’laiâvvrig Tjfir| IIetqov TEĂ.EUTf]aavTog xai tov p£t£ "
£V
jielto Au okâov ev âyavaxTfiaEL ânoQavovxog cbg Aiooxdgtp
’EqjEacp auvaivEoavrog, ovtol tov exteOevto h e q l Tfjg tilcjtecdc; xal
Exq)(Dvr|0EVTa ogov vnd tfjg ovvddov Xa ovrcg rjĂ ov dgo|icu 0L
41,15 jtgog tov păyav EvGvpiov fiEbioTEg pfi âyavaxTqOcooiv ibg HY a '
vaxTr|0r| Av dXaog ex Tfjg V|OTQixfjg ovvofiov jtagayEvopEVO -
Tovtovg tolvvv dE d|TEvog 6 itatfig rmcibv EvOvpioc Κ®1
TQ) JTEQL TtLOTEWg OQ(p EVTVXWV djtE&S aTO tf]V EV aVTW Tfjg Jll0 r E '
cog o|ioXoyiav wg âkr|0(î)g oQ0fjg biavoiag E ETacrcfig.
Tfjg 6e cpr|p|g bia6panovor]g Xeyovtcov otl EbE aTO 6 I<E '
41, 20 yag EuGupog tov ev Xakxr)&6vi EXcpcovr|0EVTa h e q i Tfjg jtloteo ’ζ
64
în acest capitol, Chirii citează din Mărturisirea de credință a împăratul 1
lustinian, proiectând asupra ortodoxiei Sfântului Eftimie viziunea <e °'
logică a veacului următor, așa cum a fost precizată de neocalcedonism u
27. SINODUL DE LA CALCEDON. TEODOSIE
79
Pentru că trupul însuflețit luat d i n Fecioara și-a avut existen
ța în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu, nu într-un suflet
preexistent, nici într-un trup făcut dinainte. Deoarece n u e
altul Hristos si altul D u m n e z e u Cuvântul, cum zic făcătorii
de basme rătăciți de la adevăr, ci unul și același este Fiul lui
Dumnezeu, cel Unul-Născut, lisus Hristos Domnul nostru,
deși deosebirea firilor care s-au unit n u e trecută cu vederea 64.
27. Sinodul de la Calcedon. Teodosie
In cel de-al șaptezeci și cincilea an al vieții marelui Efti- Anul45i
mie, s-a ținut Sinodul de la Calcedon, la care au venit aproape
toți arhiereii lumii, din pricina inovațiilor introduse cu doi ani
înainte de Dioscor al Alexandriei la Sinodul din Efes65. Ei l-au
scos din sfintele diptice pe Dioscor și pe ceilalți eretici și au
expus mărturisirea de credință, la sinod fiind prezenți și uce
nicii marelui Eftimie, anume: Ștefan, episcopul lamniei, loan,
episcopul saracinilor (Petru fiind deja adormit, precum și Av-
xolaos, urmașul lui, care a murit condamnat pentru că fusese
de acord cu Dioscor la Efes 66). Aceștia au luat mărturisirea de
credință care a fost expusă și pronunțată de către sinod și au ve
nit repede la marele Eftimie, de teamă să nu fie certați așa cum
a fost certat Avxolaos când s-a întors de la Sinodul tâlhăresc.
Așadar, Părintele nostru Eftimie, după ce i-a primit pe
aceștia și a citit atent hotărîrea dogmatică, a primit mărturi
sirea de credință cuprinsă în aceasta, ca adevărat cercetător al
dreptei credințe.
Când s-a răspândit vestea că marele Eftimie a primit
hotărârea dogmatică formulată la Calcedon, ar fi primit-o toți
Sinodului V Ecumenic.
E vorba de Sinodul tâlhăresc de Ia Efes, din 449.
6
Adică la Sinodul tâlhăresc din 449.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
8o
oqov dE aoOaL fițiEXXov cmavrcg ol povayoL, eî pfi exoAuoev 0£-
oSdoidg Tig oxfipiaTt jhev țwvayog, toii 6e âvn/giotou jtq66qo-
țwg.'Ootig eXGtbv ev naXaicmvr] ouvaQjtâțEt jiev Tfiv auyoijcrrav
EuSoxiav tote Jiapouoav, iutâyETai 6e âjrav io povayixdv Tfi?
41,25 ev XaLxrjdovi xatafjowv ouvb&ou dbg Tfiv 6g0fiv dvaTQEîpaari?
42 JiîoTiv xai to Neotoqlov âoYfia xvQa)odar|g. KaL outcd iaîg tâiai?
ptaupoviaLg XQTjcrâpsvog paQpaQixtfi TQOJtcn tov TEQoaoXvpwv
JtaTQiapxixdv 0q6vov âpjrâ EL xai xaTaaTpaTEvaag tcdv 0elcov
xavovcuv jtoĂLovg exelqotovtioev EJUOxdTtovg tcdv EJiLOXOTtwv £Ti
42, 5 ovtojv ev Tfi ouvoâtp, jtoXXovg 6e cpovoug xai jtoĂEj.ioug âpya 001'
[XEvog toxuaEv nâvrcov ejîl Eixoai pfivag xpaTfioai.
ndVTOJV TOLVUV TOTE O/E OV TO)V TE .TO?.Lt6)V X«L TWV tfi$
Eprmou țiovaycov Tfi toutov dnoaTaoițt EJtaxoXou0r|(7âvT(DV p0‘
VOL ol JtEQL TOV țlEyav Ev0U|1LOV EX JtdOT]g tfig EpfițlOV TOVTO) X01 ’
vajvrjoai oux fivEoyovro. ©Eo&oaiog 6e cbg dEivog toutov wg x £'
42, io 0ip6r|Tov [XETEOTEiXaTO- tov 6e jiEYdko-u Ev0vpiov Eig tfiv âyi a '
JtOĂLV ELOEĂ0ELV pfi «VaG/G EVOlI aJlOOTEĂĂSL JlQOg aVTOV 6 Of’
ohootog Toug twv țiovaxwv âQxijtavdQiTag ’EXklSlov te tov T 0 *j
piEyaXou naooaQLCovog |ia0iȚrfiv xai didâoyov xai Tepovriov to*
Tfiv paxapîav MsĂâvT]v âbaâE dfXEvov, 7taQaxa?-.(jov tou Evco0fiv<1
42,15 avTă). rTaQayEvopEvaiv 6e avTwv xai naQaxaĂElv dp «P VQ5'
eutev o psyag Ev0u|j.Log- |mT] pot yevoLTo Tatg ptatpoviaig o l
vwvfiaaL ©Eobooiov fi Tfi auTov ujtaxGfivai xaxoâo ic?- Ol &
7tEQUE?vjTL6iov xai Teqovtlov dTtsxpivavTo- dXXd wig NeOtoqIo
âoypaotv oqpEtXopEv xoLvmvfiaat xvqwOeîolv uno Tfig vuvi (W v£I
OooiaGEioqg ev Xakxfiddvi ouvodou âia Tfig ev 6uo cpuaEcn <pu)vl K‘
42, 20 nou yâg Tfig 0siag ypaqpfig fixouaapEv fi nagd xivog tojv dy 0 '
Acest Teodosie i-a instigat pe monahii palestinieni să respingă Cal ce£ 0
nul și, după ce l-a izgonit pe patriarhul luvenalie, s-a instalat el ca epi sC ' *
al Sfintei Cetăți in ianuarie 451.
Eudoxia (401-460) a fost soția împăratului Teodosie II (408-45* f
în 443, împăratul, bănuind-o de infidelitate, a alungat-o de la ciKte ’ f 3
Eudoxia a părăsit Constantinopolul și s-a stabilit la Ierusalim, unde f1
27. SINODUL DE LA CALCEDON. TEODOSIE
monahii dacă nu i-ar fi împiedicat un anume Teodosie 67, care
avea înfățișare de călugăr, dar era înaime-mergător al Antihris
tului. Acesta, venind în Palestina, a atras-o de partea sa pe îm
părăteasa Eudoxia68, care se găsea acolo în acea vreme, iar pe
monahi i-a ațâțat să strige împotriva Sinodului din Calcedon,
fiindcă ar fi urmărit să răstoarne dreapta credință și să o susțină
pe cea a lui Nestorie. Folosindu-se astfel de crimele sale, a răpit
în chip barbar tronul patriarhal de Ierusalim și, luptând împotriva
dumnezeieștilor canoane, a hirotonit mulți episcopi pentru epar
hiile ai căror ierarhi se aflau încă la sinod. A făcut și multe crime
și războaie, reușind să-și țină tronul vreme de douăzeci de luni.
Prin urmare, aproape toți cei din cetăți și monahii din
pustie au u r m a t apostaziei acestuia, iar din toată pustia, doar
cei din jurul marelui Eftimie n u au primit să aibă comuniune
cu el. Pentru că Eftimie era vestit, Teodosie, ca un tiran, a tri
mis după el. D a r p e n t r u că marele Eftimie n u a primit să intre
în Sfânta Cetate, Teodosie i-a trimis la ei pe Elpidie, arhi
mandritul monahilor, ucenicul și urmașul marelui Pasarion,
și pe Gherontie, care a urmat fericitei Mclania, rugându-l să
se unească c u el. C â n d au sosit aceștia și au început să-l roage,
marele Eftimie a zis: „Să n u m i se întâmple mie să fiu părtaș
ticăloșiilor lui Teodosie ori să mă supun relei sale credințe!"
La acestea cei dimpreună cu Elpidie și Gherontie au răspuns:
„Dar atunci ni se cuvine să ne împărtășim de învățăturile lui
Nestorie, aprobate d e către Sinodul din Calcedon, folosind
formula în două fir U n d e s-a auzit în Dumnezeiasca Scrip
tură sau de la care dintre Sfinții Părinți am primit învățătura
folosit averea și influența pentru înălțarea și renovarea de biserici, mănăs­
tiri, azile etc.
Reproșul pe care anticalcedonienii îl făceau, și-l fac până azi, ortodocșilor
.
este că in hotărârile Sinodului de la Calcedon se folosește o terminologie
nechiriliană care ar exprima învățătura Iui Nestorie.
81 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
jtaxEpwv jtaQEiXr|(panev ev 6 v o cpvoEOi yvcjjQi EoOai xov Xqioxov,
ojceq avxf] âiEpE[3aLo3aaxofYjtokaf}(jjv 6 e 6 peyag EvBvpiog eutev
Flaoi u.ev xoTg zarei pEpog E TixaopEvoig t e xai JtEngaY-
piEvotg vito xavxr|g xfjg ovvodov ovx evexvxov ooov 6e etu tw
42, 25 EZTE0EVTL vit’ avxfig doco, ov6ev e/cij xaxodo iag xavxqv EJup4i-
epEO0ai. Kal yctg xâiv xpiaxouLojv dExaoxxw âyîwv ti cit do cu v xwv
ev Nixaiți uvveZ.Oovtujv ejIolvel xqv tiloxiv x a i E7tEO0ai avxfj o|io-
XoyEi xai cpuXâTTEiv âaâkEvxov xavxriv xai, dnaoEYxf ior]Tov xoîg
43 te xaxâ Ktwoxavxivovjxokiv Exaxov jTEvrrțxovTa âyiotc Jtaxgâoiv
xai xoig xaxâ tt]v'Ec[,eoov xaxâ Neotopiou xov &vooe[3ovc; ovva-
X0ELOLV cizo/.ovOelv ExdidâoxEt, KvqlâXov 6e xov Trjg AZE avdQE-
cov jtpoEâpov avpua/pv xaÂEi xai xf]g opOfjg tuoteojc; âidâoxot-
Xov ETuypacpExai, ©eoxoxov xt]qvooel xrțv ayiav n:ap0Evov xai
43, 5 e£ avxfjg YEwqQfjvaL xaxâ oâpxa ofioXoyEÎ xov MovoyEvfj Yidv
xai Aoyov xov ©eon xai En’ avxdv âvatpEpEi xâg bvo yEvvqoEic
xx|v xe âxpovov ex xov naxpog xai âooăpaxov xai xqv v n d XQ '
vov ex xfig FIao0Evov piȚcpoc; ev oo'jpaxt Etpvxcop-Evqy ev 6 v o cpv-
(Jech op.oX.oyEi yv(DQLț,EaUai xov Eva Xqioxov xaxâ xfjv ev 0e6tT
43. io xai dv0p(on;âxT]XL Ewoiav, oOev xai EJiapEpEi ÂEyovaa âovyxuxw?;
ctXQETiTOjg âdiaipExajg axcogiaxcnc; âiâ xe xovg xo?L|iâ)vxag âiaip εί
f| XOJpi Ei.v xr|v ev pf|xpp yEyEVî]jiEvr|v âcpQaaxov xai ahiaonaorov
xa0’ UTtooraoLV evujolv xai 6iâ xoug xaxâ xpoTCT]v XEyovxac oâp-
xa yEyEvtioGai xov xov 0eov Aoyov xai xovg xtțv xov Movoys -
43, 15 vovg oâpxa 6|ioovaiov xfj Oeoxtjxi ânocpaivopevovg xai âiâ xov?
ovx1 Evaxjiv xa0’ vxooxaciiv xov Aoyov Ttpdg xqv oâpxa opoXo-
yovvxag, âZXâ ovpcpvpoiv xai ovyxvoiv xai ovvovoiwotv âoEpώί
TEpaxEuopEvovg, otxLVEg cpaot xf|V xe xfjc; 0Edxr|Tog cpvotv xai ni v
xfjg oapxog piav ânoxEXEaOfivai cpvoiv, cbg xaxâ xov exeîvodv XO'
43, 20 yov pr|XETi dvvaoGai xov Xpioxov oq)£EO0ai pr|XE xo jxa0T]xdv 6i a
70
Sunt cele patru adverbe faimoase ale orosului calcedonian, privitoare la
modul unirii celor două firi, dumezeiască și omenească, în persoana l l(l
Hriscos.
27. SINODUL DE LA CALCEDON. TEODOSIE
că pe Hristos îl cunoaștem in două firi, așa cum a spus Sino ­
dul acesta?" Răspunzând, marele Eftimie a spus:
„Nu am aflat toate amănuntele despre cele cercetate și
săvârșite de către acest Sinod. Dar hotărârea dogmatică nu pot
sa o învinuiesc de nici o erezie, pentru că laudă și credința
celor 318 Sfinți Părinți adunați la Sinodul de la Niceea, și măr
turisește că o urmează și o păzește neclintită și neschimbată. La
fel, învață că urmează celor 150 de Sfinți Părinți de la Con-
stantinopol și celor adunați la Efes împotriva necucernicului
Nestorie, iar pe Chirii, întâi-stătătorul alexandrinilor, îl nu
mește aliat și învățător al dreptei credințe; pe Sfânta Fecioară
o propovăduiește Născătoare de Dumnezeu și mărturisește că
din ea S-a născut cu trupul Fiul cel Unul-Născut și Cuvântul
lui Dumnezeu, iar Lui îi atribuie două nașteri, cea din Ta
tăl, în afara timpului și netrupească, si cea sub vremi, din Fe
cioara Maică, cu trup însuflețit. Mărturisește că Hristos cel
Unul este cunoscut prin cugetare în două firi, dumnezeias
l că și omenească. De aceea acest Sinod adaugă70: neatnestecat,
neschimbat, neîmpărțit, nedespărțit. Aceasta din pricina celor
care îndrăznesc să împartă sau să despartă unirea ipostatică
săvârșită negrăit în pântecele Fecioarei în chip de nedesfacut;
din cauza celor care spun că Cuvântul lui Dumnezeu S-a năs
cut cu trup suferind schimbare; și a celor care socotesc că
trupul Celui Unul-Născut este deoființă cu Dumnezeirea;
precum și din pricina celor care nu mărturisesc unirea ipos
tatică a Cuvântului cu trupul, ci spun basme necucernice
despre amestecul, confuzia și contopirea firilor. Aceștia spun
că firea dumnezeiască și cea a trupului alcătuiesc împreună o
singură fire, așa încât, după învățătura lor, în Hristos nu mai
există nici latura pătimitoare (datorită nepătimirii firii Sale
dumnezeiești), nici latura nepărtinitoare (datorită laturii Sale
omenești pătimitoare). Așadar, Sinodul a așezat în hotărârea
84 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
to ana0Eg avTOU rfjg 9eott]toc; pf]TE t o aTtaOeg d i â to naOȚrdv
aîjTou TtâXtv Tfjg av0Qa>JidTr|Tog. K a x â toutov tolvvv tov xi|g
oQ0fj5 biavoiag oxonov xqv ev 6 u o ae£lv tw EauTfjg oqw eve0T|-
zev f| avvodog, ov/ d)g idițt xai dvâ pegog xcooic.ouoa tov Xql-
43, 25 otov, âXkâ tov outov ev excxteqoj opoXoyouoa xai ev toutCo to
exclteqov/O0ev xai f|pEÎg OTav TavTT|g dxovcopsv kEyovoric; ev
d u o (pVOEOl TOV XQIOTOV, OU dlCHQEOLV aUTf|V TlVCt T] TO|1Î]V E7t L(p£’
QEIV OLO|JE0a Tfj pi<JÎ TOU XoiOTOU OUV0ETQ) UTtOOTClOEl, âXĂâ TÎ|V
44 Tâ>v (pvoEUJV diaqjogâv oiqpaiveiv auTf|v yivwaxopiev xarâ tov
ev ayioig KuqlLâov tov AkE avdpEiag do/iEQEa ?.Eyovra - ou/ wg
Tfjg t w v cpuoEWv diacpogâg a v p p q p e v q g d i â ti']v evwolv.
Taina E’utovrog tou âyiou o psv ’E?Jiidiog dtitEdE aTO xai
44.5 tov pEyav Eu0vpiov oqOojc; xai Ei&OEpmg navra EiQT]XEvai xa0w-
poXoyqoEv, ei xai p.T] iraoauzd Tfjq ©Eodooiou anEorri xoivajvia?’
fEgovrioc; 6e Tfj ârcEiBEiți ehe evev xai ovtwc; doupcpcovoi â roXv-
Oevte T]Ă0ov Tipog tov djiooTEikavra auToug. Kai o pâv ©EodootOs
πάντων τών κατά Παλαιστίνην περικρατής γεγονώ ς έ σ π ε υ δ ε ν κσι
44. 10 tovtov tov uno/iEicpOEvra povanaTov Tfj Egf|pcp țwTixdv oJtivOiîC0
Tfjg EUGEȘEiag JitOavwTEQOig Ldyoig xaiaolBsoai, âKXâ xfjg eXjiî6o;
EipEuo0rj xai dig PsXog îoxuqoteqci) jtooo7teo6v a7tEXQOuo0î] za*
d)g âyQLov xupa OakâaoT]c; toioutid npopoXqj xai nQoerrâTfl τί}?
ogOfjg nioTEwg TTEQiQayEig 6ieXv0t|. n)jqv tov dEĂ.EaopâTU)v ou*
44, 15 dcpioraTo, dkkâ xai ETEgoug diacpdgoig dnEOTEĂkEv tteîOeiv aUt°v
jiEqșd iEvog. BĂEJtcov 6e 6 pâyag EuOuptoc ttjv Tooauxr]v 0eo&o
oiou âvaidEiav JtagayyELĂag rotg jtaTgâoi Tfj dnooTaoia PH *° l"
vaivfjoai ETti Tf|v Jiavegripov dvExdiQrțOEv xai touto yvovrEg rt° z''
/.oi tojv dv«xG)o?]Twv tu) auTâ) oxojrâ) ETnjxoXouOqaaν.
Ή ν δέ τις κατ’ έκεΐνον τόν καιρόν μέγας άναχω ρητής ά·10
EV
44. 20 μέν τής Λυκίας όρμώμενος, Γεράσιμος δέ καλούμενος, οστιζ
Tfj îdpx JiaTQidi Tf]v povaxixqv xaxi ρθο>σας πολιτείαν καί
στους άγώνας κατά τών πνευμάτων τής π ον’T]QLag Ev6Etl;âp£ v u *
καί προσφάτως άπό τής πατρίδος έληλυθώς τόν άναχω ρητιΧ° ν
27. SINODUL DE LA CALCEDON. TEODOSIE
sa dogmatică expresia în doită firi c u acest scop al dreptei înțe
legeri, deci n u ca și c u m L-ar despărți pe Hristos în două părți
distincte, ci mărturisindu-L ca fiind Unul și Același în fiecare
[din firi] și fiecare [din firi] în Același [Hristos]. De aceea și
noi, când auzim Sinodul spunând că Hristos este în două firi,
nu ne gândim că Sinodul face vreo despărțire sau tăiere în uni
cul ipostas compus al lui Hristos, ci știm că arată deosebirea fi
rilor potrivit c u cel î n t r u sfinți Chirii al Alexandriei, arhiereul,
care zice că deosebirea firilor nu este nimicită din pricina unirii*.
Când Sfântul a spus acestea, Elpidie, deși nu s-a îndepăr­
tat de îndată de comuniunea cu Teodosie, a primit și a mărtu
risit că marele Eftimie Ie-a răspuns drept și cucernic. Gherontie
a stăruit în neascultare, și așa, plecând fără să se înțeleagă, s-au
întors la cel care i-a trimis. Teodosie, ajungând stăpânitor peste
cei din Palestina, se sârguia să stingă cu cuvinte amăgitoare și
această singură scânteie a evlaviei rămasă în pustie, dar nădejdile
i-au fost înșelate. Pentru că a fost respins precum o săgeată care
se lovește de ceva mai tare și ca un val sălbatic al mării a fost
spulberat de propovăduitorul și apărătorul dreptei credințe. Dar
nu a lăsat deoparte cursele, ci a mai trimis și pe alții încercând
să-l convingă. Văzând marele Eftimie atâta nerușinare din partea
lui Teodosie, după ce a poruncit părinților să nu aibă nici o co
muniune cu această apostazie, a plecat în pustia dintru adânc, iar
mulți pustnici, când au aflat, i-au urmat având același țel.
I n acel timp, era u n mare pustnic de obârșie din Li-
c
hia, pe n u m e Gherasim 71, care, d u p ă ce a dus bine viețuirea
Este vorba de faimosul Cuvios Gherasim de la Iordan, prăznuit pe 4 mar-
Ue, care a întemeiat două așezăminte monahale la Iordan, o chinovie și o la-
vră, îmbinând astfel ambele forme de viețuire. Gherasim a venit în Palestina
‘I1 451 și a murit în 475. De Cuviosul Eftimie l-a legat o adânca prietenie
duhovniceasca. După moartea lui Teoctist, Eftimie îi trimitea pe monahii
tineri în mănăstirea lui Gherasim pentru a se pregăti pentru viața lavriotă.
1 *ate despre viața lui se cunosc dintr-un manuscris anonim descoperit în
mănăstirea din Patmos.
 86 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
HETT]OXETO piov EV Tțj jIEQL TOV’IOQdâvr]V EQf||U P- OuTOC HETQ TllJV
44, 25 dkkojv avayojQiȚrâv auvajtqxOr| jiev xfj ©Eoboolou xaxoâiba-
crxcddg, âxovorv 6e Jtaoâ jUZvtcdv o/e6ov twv dvaxoDQiȚUOv tteqî
Tfjg tou HEyâXou EuOupîou âjraoTQajrcouorig xdQiiog x’]XGev
jtgdg criJiov Eig xovTouPâv xal pEtvag n a p ' avicb ixavov xqovov
EJiELo0r| ouv0EO0ai xco exte0evtl bpqj u n a Tfjg ev Xakxî]6dvi OU-
45 voâou xal ccrcocFTfivaL Tfjg nod; ©soddoiov xoivcuviag piEta xal
dkXlOV dvaX00QT]TO)V riETQOU TE TOU EjUZAT]V FOUQVLTOU XOtl Mâț?'
xou xallovXXovog xat StXouavou.
'E(1eivev yâp exeloe 6 jiEyag EuOuptog Ewg ou Exnoâwv ye-
73
Yovev 6 ©Eodooiog.
28
45.5 Otrrog 6 pEyag xal JtE(pama[iEvog EuOuptog 6iâ duo XQOVWV
ejioiveXOwv ano xou Tovpă ejxl xqv Laugav ev âyia xuQiaxfj T11V
âvaițtaxTov Ouaiav hqooecpeqev tcd ©eo AopETiavou EortoTog '/·
Se iwv tou 0u0i.acn:r|QLOu xal to XsLTOUQYixdv xatExovrog quuotH'
ριον. Τής τοίνυν άναφοράς έπιτελουμένης Τερέβων ό Σ α ρ α κ η ν ο ζ
hXt]oîov loxâpEvog tou BuoiaarriQiou e'xg)v xâg xe U?a s EflEcn:r|(?l YllE'
vag Tâ) xayxEĂ.A.G) tov lEpaiEiou Geujqel atqvibiov otl huq ougavo-
0ev xuteXGov Ejrdvco f|7cXoj0r] tou Gvaiaoxqoiou cb; eju 606vqg xai
ExdĂxnpEv tov te peyav EuGupiov xal tov paxapixr|v AopETiavov
xal 6lehelvev auto dpxîî; tfjg TQtoayLov do okoyiaq £tog GUținW
gwoEtng avTfjg. Tovto 6e to Gaupa oudEig el&ev eI pf| oi ovxe; τ°1’
Jtugdg Evdov xal 6 TEQEpmv xal 6 Xguouutou dâE?dpdg Fapoi 10
Evvouxog ârv âxd YEwqoECDg xal 6id e’ixoolt:evte Eviauxcuv tote ci?
tî]V ExxĂT|0lav npoeKOcnv ev jigcoToig, (bg ejiol dni oaxo o άββάζ
Kupiaxog 6 dvaxa)Qî]i:f]g jragd TepEpcovog xat FaPQLT]Mou xaîd o
72
Adică până în septembrie 452.
73
După acceptarea sa în lavră de către Sf. Eftimie, Gavriil eunucul (VîT, c.16)
28. DUMNEZEIEȘTILE HARISME ALE LUI EFTIMIE 87
monahală în țara sa și a izbândit în multe lupte împotriva
duhurilor necurate, venise de curând să pustnicească în pustia
din preajma Iordanului, dar împreună cu alți pustnici a fost
atras la reaua credință a lui Teodosie. Auzind însă de la mai
toți pustnicii despre harul strălucitor al marelui Eftimie, a venit
la el în Ruva. Rămânând cu el destulă vreme, a fost convins
să primească hotărârea dogmatică a Sinodului din Calcedon și
să se despartă de comuniunea cu Teodosie, dimpreună cu alți
pustnici: Petru, numit Gurnit, Marcu, lulon și Siluan.
Iar marele Eftimie a rămas acolo până ce Teodosie a fost
îndepărtat 72.
28. Dumnezeieștiie harisme ale lui
Eftimie
Acest mare și luminat Eftimie s-a întors după doi ani
din pustia Ruva în lavră și a adus lui Dumnezeu în sfânta
duminică jertfa cea fără de sânge, Dometian stând în dreap
ta jertfelnicului și ținând în mâini ripida. Pe când se săvâr
șea anaforaua, Terevon saracinul, care stătea în apropierea
jertfelnicului ținându-se cu mâinile de grilajul altarului, a
văzut că dintr-odată s-a coborât un foc din cer și s-a întins
ca o pânză peste altar, acoperindu-1 pe marele Eftimie și pe
fericitul Dometian, și a rămas de la începutul Trisaghionului
doxologiei mari si până la sfârșit. Nimeni nu a văzut această
minune, în afara celor dinlăuntrul focului, a lui Terevon și a
fratelui Iui Hrisip, Gavriil, care era famen din naștere și care
venea acum pentru prima oară la biserică după 25 de ani \
după cum mi-a povestit Awa Chiriac pustnicul, care le-a
a rămas în chilia primită de frații săi fără să vină la slujba comună din
biserică vreme de 2 5 de ani. Probabil că chilia avea un paraclis unde se
săvârșea la răstimpuri Sfânta Liturghie, fie numai era împărtășit acolo.
 VIAȚA SFÂNTULUI E F T I M I E
88
45. 20 pa0d>v âxgiptng. 3>o[3(b tolwv oug/eQeIc; 6 Teqe[3(dv Ecpvyev Eig xâ
ojuow xal a o tote ouxeti jxqooeOeto ETUcrcxiQL EoGai xâ) xayxeXXcp
xov LEpaTEiou xa0' fjv el/ev avvf|0Eiav ToZ[iî]oă)g xal Qqoioeuk;
touto jroitbv xaxa xfiv wgav Tfjg Geiag Ttgooxopibfjg, câ.L OTticHJJ
ji?j]olov xfjg Gvgagxfjg ExxLqoiag toraxo |iErâ (po[3ou xaiEuXapda?
45. 25 xaxâ xfiv Tfjg ouva eujg ojqcxv xaxâ xfiv xE/.EUovaav evtoXt|v euoe-
[ktg eoeoOul xoug uloug’IoQaf]k xal pf] xaxa(ppovr|Tâg.
29
Airj oavro pot oi naxEQEg cm xal xouxo xo /dgia a eSe g*
to Jiagâ tou Oeou 6 Jt£cpamo|j.Evog EuGvpiog wote ex Ti]g dipEtog
46 tov (paivopiEvov athpaTog Gecdqelv avrov xâg ipuxixâg xivqoEig xai
eylvcdozev jroiotg ÂOYiapoîg irakaiEi Exaorog xal noicov pev jtEQiyî-
VExat, ujro jroicov 6e xaTaxuQiEVETaL'Opioitog 6e xal oxav jtgoosxd-
pi Ev xâ 0Eta benga, e[3Xe71ev TtĂEiorrdxig xovg cef/E/.oug aiPJvEiTOug-
46.5 Yovvxag aura) xal biriȚElio xoîg jxeqI avxov xax’ ibiav ?vEycov oxi-
nXEiorâxig EGEtbgrjoa ev tq) btabibovai pE xoîg dbEXcpolg
xâ 0Ela pKrrf|Qia xivâg tujv xQooiovxtnv und xfjg xoivaiviag (pw*
xi opEvovg, xivâg 6e vîx’ avTfjg xaxaxpivopEVovg xai tqojtov
Tivâ vExgoupEVOug tbg tou GeIou cpcoiog ovxag âva lovg. Ka l
xaO’ Exdoxxjv xovxo xoîg âbEĂcpoîg biEpaQTVQaxo XEywv jxgoo£'
46. 10 Xete âauxolg, dbEĂ.cpol xal TxaxEQEg, xal Exaoxog vpwv δοκίμαζε'
ico Eaviov xal ovraig ex tov uqtov eoOletco xai ex tov jiotijoIoV
v
juveto), xaGwg qprprv 6 djiooxoXog- 6 ydg ăvațiojț xovxo Jtoico
xgt' a Eavio) eoOlei xal juvel. Aid xovxo ydg xal 6 xfiv âvalptt*
xxov Gvoiav xqj 0E(i) ngoarpEgeov iEQEug jrQo piEv xou xau iK
46. 15 aQX}l v rtoir|ur]xai, xoîg jxdoi biapLagTUQETai xal TtaQayYEkXEi -
yo)v- aven (jxw|iev xov vouv xai xdg xagâiag, xal tî]v tou Xaou
ujxooxeolv be dpiEvog OaggEl TtQOOEVEYxai T(p ©eco ttjv avaepo-
pav. TaiiTT]g de d7ragTio0EÎcn]g iâg xepag eig iixpog exteivo
29. SFATURI PENTRU ÎMPĂRTĂȘIREA C U SFINTELE TAINE 89
aflat pe acestea cu de-amănuntul de la Terevon și Gavriil.
Cuprins de frică, Terevon a fugit în spate și de atunci nu s-a
mai sprijinit de grilajul altarului, cum avea obiceiul să facă
cu îndrăzneală și curaj în vremea dumnezeieștii aduceri a
jertfei, ci stătea în vremea slujbei cu frică și evlavie în spate,
aproape de ușa bisericii, după porunca: Fiii lui Israel să fie
cucernici, și nu disprețuitori. leț.19,12
29. Sfaturi pentru împărtășirea cu
Sfintele Taine
Părinții mi-au povestit că luminatul Eftimie a primit
de la Dumnezeu și harisma de a cunoaște mișcările sufletești
din înfățișarea trupului, cunoscând ce fel de gânduri îl luptă
pe fiecare, pe care le stăpânește și de care este stăpânit. La fel,
când aducea Dumnezeieștile Daruri, de cele mai multe ori ve
dea îngerii liturghisind împreună cu el și le povestea deoparte
celor care erau împreună cu el:
„De cele mai multe ori, pe când dădeam fraților Dumne­
zeieștile Taine, i-am văzut pe unii dintre cei ce se apropiau fiind
luminați de împărtășanie, iar pe alții osândiți de ea și oarecum
omorâri, > fiind nevrednici de dumnezeiasca Lumină. In fiecare
zi le mai spunea fraților și aceasta: „Luați aminte la voi înșivă,
frați și părinți, și fiecare dintre voi să se încerce pe sine însuși și așa
sa mănânce din pâine și să bea din potir, după cum zice Aposto
lul, pentru că cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mă- iCor.11,28-29
nâncă și bea. De aceea, preotul care aduce lui Dumnezeu jertfa
cea fără de sânge, înainte de a o începe, spune cu solemnitate
și poruncește tuturor zicând: Sus să avem mintea și inimile! și,
după ce a primit făgăduința poporului, îndrăznește să-I aducă
lui Dumnezeu jertfa. După ce jertfa a fost săvârșită, preotul
își înalță mâinile purtând și arătând tuturor taina iconomisită
90 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
cpegwv xai utioSeixvuwv xotg n â o i io oixovogq0Ev zigog Tijv
46, 20 tjheteqciv ocoiT|QÎav |xuotî|qlov p E i â cpwvfig viprpdîg Eig EJirptO-
ov navrog tou Xaou âeyei‘ x a ayia xoig âyioig, (bg âv eîttol ii;'1
EJTEidr|7iEQ E'/w, cpr|oîv, âv0oa)7tdg ELUi opoiOTtaOqg upâ>v ayvowv
xâ Exâcrtq) TtEngaYpEva te zai pEgE?vExi]pEva. d i â xouxo tâțw xai
paQTugopai ev Kugîqr Eixig u n d yaoTQipaQYiag q ouYHaia0EOE-
46, 25 oig aioxgwv oyioucîjv pEPgcbpwxai, ei i i g u n a piaoug i] pvqoixa-
xiag Eozoiojiai, Eixig vno cpBovou q oqyH? XE()oIa)xai, ei xig ujto
UTtEgqipaviag f] âXa ovciag xExgâxqTai, pî] xoXpfprț jiqooeXOeîv
xouxq) tw 0EÎCJ xai a/gavru) jrugi ngiv fj diâ ngoorfxouorig pt*
xavoiag otn:ovu|jâpEvog x a 0 a g i o ț ] Eauxov cbro sravTdq ștoĂvopov
47 ouqxoq xai jtvEVfiaroq, âYitoovvqv etuteâgjv. Tâ y d g «Y lct TCt T a
ou/J Tolg pEprjkoig, âXXâ xoig a Y i o i g / O o o i xoivuv x(p ’i&ia) 0aQ-
qeIte ouvel5oxl, jiQooeWere JtQoț avTov xai q)(jyci(jftiȚCE xai ta
jioooaiTia vumv ov f/rj xaiaujxvvdfi.
30
47, 5 Tqg de paxagiag Eudoxiag tuto Osodoolov dnar?]0Eioil5 xal
Tfjg xaOoktxfig xotvwviag x<ogiaOEiOT]g xai nanr] O3iou6f| xpaxvvai
xai cFUYxgoTfjoaL xoug Anooxioxag :rrgo0upoupEVT|g xai xaxâ
dg0o66£o)v aYiovi opEVTțg ânavTEg oi Tfjg âylag jidĂrcng xai xf]G
Egqpou pova/oi xq auxț] dnocnaaig xarEi/ovro xaincg 0£odo° r
47, io ou EXJioâwv YEYOvorog xa'LloufievaXiou xov olxeiov ânolapovroc
0q6vov. Aiixq xoivuv YQdupaxa ds apevq diarpogcog nașa te tou
âtetapou auxfjg OuaXEpiou xai tov Ya PPQ°u xqg OuYaxgog auxfb
OXuPqlou âjrooTqvaL xfjg tojv Euiuxiaviorînv xoivcoviag xai Tf|
00/dxț] xoivcovqoai Exxkqai , jiâX.icn:a diâ xâ ou|ipdvra aut*] θλι
47, 15 βερά τότε τοΰ γαμβροϋ αύτής ένΤώμη άναιρεΟέντος κ ά κ ε ΐθ ε ν
θυγατρός αύτής καί τών έγγονίων αίχμαλωτισΟέντων είς Α φ ρ ^ ’1'
74
Chirii îi numcșre a a pe monofiziți, niciodată eretici.
30. ÎMPĂRĂTEASA EUDOXIA ȘI ÎNTOARCEREA El LA ORTODOXIE 91
pentru a noastră m â n t u i r e și zice cu voce înaltă î n auzul între
gului p o p o r Sfintele sfinților, ca și c u m ar s p u n e cineva: P e n t r u
că eu s u n t o m la fel de p ă t i m a ș ca și voi și n u c u n o s c cele făcute
și gândite de fiecare d i n t r e v o i , s p u n și mărturisesc în Domnul
că, daca cineva s-a î n t i n a t p r i n l ă c o m i a pântecelui sau p r i n con
simțirea c u g â n d u r i r u ș i n o a s e , dacă cineva s-a întunecat d e ură
sau de ținerea de m i n t e a r ă u l u i , dacă cineva a fost tulburat de
pizmă sau de m â n i e , dacă c i n e v a a fost s t ă p â n i t de mândrie și
de lăudăroșenie, să n u îndrăznească să s e apropie d e acest foc
dumnezeiesc și n e î n t i n a t î n a i n t e ca, spălându-se p r i n pocăința
potrivită, să se curețe p e s i n e de toată întinăciunea trupului și a
duhului, săvârșind sfințenie. P e n t r u că Sfintele acestea nu sunt 2 Cor.7. 1
pentru cei necurați, c i p e n t r u sfinți. Așadar, toți câți sunteți
încurajați de propria c o n ș t i i n ț ă apropiați-vă de El și vă luminați
și fețele voastre să nu se nișineze." Ps 33.6
30. împărăteasa Eudoxia și întoarcerea ei
la ortodoxie
P e n t r u că fericita E u d o x i a , amăgită de Teodosie, s-a des ­
părțit de c o m u n i u n e a cu Biserica Sobornicească și își d ă d e a
toată silința să-i întărească și să-i organizeze pe schismatici 74,
llJ 1
' toți monahii d i n Sfânta Cetate și din p u s t i e a u fost atrași la ace
eași apostazie, deși Teodosie fusese alungat și luvenalie își luase
înapoi t r o n u l . î m p ă r ă t e a s a era cu sufletul apăsat și împărțit,
pentru că p r i m e a felurite scrisori d e la fratele ei Valeriu și d e la
ginerele fiicei ei, O l i v r i e , ca s ă se depărteze de c o m u n i u n e a c u
eutihienii75 s1i să v i n ă î n c o m u n i u n e c u Biserica Sobornicească,
xa
‘ dar [era apăsată] mal ales d i n cauza întâmplărilor dureroase de
care avusese parte după ce ginerele ei a fost omorât la Roma,
τή? iar fiica și n e p o ț i i i-au fost duși robi în Africa: pe de o parre, n u
5
Adepții lui Eurihie, nume dat monofiziților radicali.
92 VIAȚA SFÂNTULUI EFTÎM1E
EpapELTO dioidi oijoa xarâ âiavoiav zai ou PouĂopEvq Ttarfiocti
xo i6lov ouvel66c zai diâ JTQoojrdOEiav ouyyEVEiag jrQofiovvai
f]Vj"TEQ Evopt Ev jtlotlv. ztvoupEvq de Tfj Eig 0eov ayanp EXoyioaTO
țiăÂ/.ov Tolg fteocpoooLg o'/o/.âgELv avâ amv zai nap* am&v n']v
47, 20
pEpaioTEpav jtlcjtlv zaTapaHEiv.
K a i dnoaTEZzsi t o v TipidiTaTov AvaoidcFiov tov /wQEJtt*
ozonov pETd tivojv dv0Q(j)jKj)v auTf|c; Eig Avno/Eiav npog tov
ayiov Svp.EtbvTȚv tov oTuXtrqv peyav iote tpcooTfjpa ovia zai *11
oizov|i8vr| EZÂâpTtovra oqpaivouoa avTQ) did vgap diov ta
47. 25 Tfjg diavoiag z a i pov>d|v (JEâpEOtov JiapazaX-ovcia riv naQ
avTov/O 6 e aytog SvpEtbv e&t|Ă(ooev aunj ĂEyu)V'
Hvcooxe otl 6 did o og oocijv tov jtăovtov tcdv awv aofd' )V
E f/TT/ozzrd oe OLViâaat ajț tov oItov zai o ĂupEtbv exelvoc; 0eoSo-
48 CJiog âo'/Etov zai opyavov tov jiovqgoij yEyovtbg ttjv 0EOtpiXf] o011
ipvyr|v EțocpojDEv te zai âiEiapa Ev. ’AXĂâ Ocxqoel' ov yâQ εξέλι-
nev oou q TTLCJTig.’Ey(j) 6e tovto kiav TE0avpaxa otl iqv jti]Ynv
âyyvg Eyovoa zai tatnip âyvoouoa paxooOEV t o v aviov v6aT0
dvr?Lf|oai E07toubaoag.”ExELg Toivw outoGl tov Oeoțoqov EvOv*
48. 5 jiiov' Ertov xaîg ai'Tov âLâaozaĂLaig xai vov0EoiaLg, xai ocbț,H-
Τ αϋτα ή μ α κα ρία ά κ ούσ ασ α Ε ύ δ ο κ ία ούκ ήμέλησεν, άλλα
TTQLOTOV |HEV |ia0OVOa OTL Etg Jl6X.LV OUX OtVEXETai ELOLEVai 6 |lEYa .
EuQvpLOg, eojrovdaoEV Eig tov mpqX.oTEQOv jtdoi g Tqg otvaTO'
Ăizqg Epqpiov tojeov xaTâ votov Tqg auTov Ăaugag wg aito o10 ’
48, IO &L(vv TQidxovra Jivpyov oixo&opifjoai ȘovXopiEvq exeîoe cjvXv0 '
teqov Tfjg 0Eiag auroii otJiokavELV dLdaoxaZJaq. Kai drtO(JTf ’£l
Koopâv te t6v oTavpoqjvkaxa xai AvaoTaoiov tov x(i)QE7tioz°"
jiov Eig EHL qTqoLV avToD. Oltlvec eXBovtec; Eig ttjv Xavpav xai p’l
EvpovTEg aiiTov axouaavra xai ehl Tdv cPovȘâv âvaxwQqoa 0
48, 15 xaTEpTjoav Jipog auTov EyovTEg xai tov paxapLTqv ©eoxtlotoV
xai Xoycp jiAelovi jiagaxaXEoavTeg xai poLug JtEioavTEg qyaY°v
76
Este vorba de chinovia organizată de Sfântul Sava la turnul E u d o x |f |
și pusă sub conducerea lui loan Scholariul, care fusese membru al g jf/"
30. ÎMPĂRĂTEASA EUDOXIA ȘI ÎNTOARCEREA EI LA ORTODOXIE 93
voia să-și calce propria conștiință și, din pricina unei legături de
rudenie, să trădeze ceea ce i se părea că ar fi credință, iar pe de
altă parte se gândea, mișcată fiind de dragostea pentru D u m
nezeu, să zăbovească pe lângă bărbații de Dumnezeu purtători
și să afle de la ei care este credința mai sigură.
L-a trimis în acest scop p e preacinstitul horepiscop
Anastasie, însoțit de alți câțiva oameni de-ai ei, în Antiohia,
la Sfântul Simeon Stâlpnicul, care strălucea pe atunci fiind
un luminător al lumii, arătându-i în scrisoare ce gânduri are
și rugându-1 să primească u n sfat plăcut lui Dumnezeu de la
el, Iar Sfântul Simeon i-a răspuns cu limpezime:
„Să știi că diavolul, văzând bogăția virtuților tale, a cenit
ca să te cearnă ca pe grâu, iar blestematul acela de Teodosie, fiind Lc. 22. 3 1
vas și organ al celui viclean, ți-a întunecat și tulburat sufletul
tău iubitor de Dumnezeu. Dar îndrăznește, pentru că nu ți-a
pierit credința! M-am mirat însă foarte tare de acest lucru: că
având tu izvorul aproape și neștiindu-1, te-ai silit să scoți aceeași
apă de departe. îl ai în acel loc pe de Dumnezeu purtătorul Ef-
timie. Urmează învățăturilor și sfaturilor lui, și te vei mântui.1'
Când a auzit fericita Eudoxia acestea, n u s-a lenevit,
ci, după ce a aflat că marele Eftimie n u primește să vină în
cetate, s-a grăbit să zidească u n t u r n în cel mai înalt loc din
toată pustia Răsăritului, la miazăzi de lavră ca la 3 0 de stadii,
pentru că voia să se desfâteze mai des de dumnezeiasca lui
învățătură. L-a trimis pe Cosma stavrofilaxul și pe horepisco-
pul Anastasie ca să-1 caute. Aceștia a u venit în lavră și, nea-
flându-1, au auzit că pustnicește prin părțile Ruvei și de aceea
au coborât la el, avându-1 dimpreună și pe fericitul Teoctist.
După ce l-au rugat c u multe cuvinte, abia l-au putut convin
ge să-1 aducă la ea în turnul ce fusese zidit, acolo unde se află
acum mănăstirea lui Scholarie 76. C â n d ea l-a văzut pe Sfânt,
imperiale numire schola. (Pentru detalii, vide infia VS c. 38 și 58).
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTÎMIE
94
cwtov n o d c auTfjv ev tuj oîzodopr|0EVTi Ttuoyqj, ev oj totuo vi**
i'6guTai rj iov S/oZagiou povfj.TJ 6e tov âyiov flEaocqiEvi] xai#*
oix«or|C YEvopevrj Ttgoozuvijoaoa atmo eltev vuv Eyvwv 6uâ £‘
ozEXparo o ©eo; xqv Epf|v ckvaȘtoTijTU d t « Tfjc oqg nagoucHac 0
48, 20 6e ayioc yEotuv EuZoyfțoag auTqv Ze'/eu .'tqooexe oEauTfj, tex*ov»
t o u Zoltcou' d i â yâo to unaxOfjvai oe Tfj 0eo6oolou Jiovrjgițt T°
n o v â n d ool xai navE/OiOTa ouvEpq naxâ Tqv'lTaZiav* ânocrnp
tolvvv rfjg âZdyou (piZovizîac zai Jtgog iaîq aZZaig tqloîv âyia
48, 25 zai oizoup.Evtxaî'g ouvodotg. Tfj te ev Ntxaig ouveZ0oucf[]
’Aoelou zai Tfj ev KcuvoTavrivounoZEL xaiâ MazEdoviou xaDlî
Ev’Ecpsau) to ttooteoov ouveZOouoa zaTâ Neotoqlou de/ov xfll
tov EZ<pojvr)0€VTa ooov ujto Tfjg vuvi ouva0QOLg0Eior]c; ev Xct?*'
zqdovt oLxovixEVLZffc auvobou zai â(picrra|LiEvr| Tfjc Aiooxbe011
κ ο ιν ω ν ία ς’Ιουβεναλίς; τώ έπ ισ κ ό π ο /Ιερ ο σ ο λύ μ ο )ν κ οινώ νησο'·
48, 30 Kai Tauxa eljtwv uTtEgEu âpEvog te zai ouvra dtpev0 ’
αύτή (VExo'jgqoEv/’H de unEgOaupdoaaa tî]v tou âyiotJ avdQO»
49 ά ρ ετή ν τά π α ρ ’ α ύ το ύ ρηΟέντα έ'ργω έπλή ρω σεν ώς άπο crro-
μ α το ς Θ εού ά κ ο ύ σ α σ α . Π α ρ α υ τ ίκ α γ ά ρ έ ν τ fj âyig TtoZei eif#1,
θούσα κ α ί δ ιά τή ς μηνύσ εω ς Κ οσμά κ α ί Α νασ τα σ ίου τών
oPuTEQOJV EVO)0Eiaa T(£> CtOXLETTIOXOTlOJ EXOLVUiVqOEV Tfj XCl1ολι^ί)
49, 5 έκκλησίζί π λ ή θο ς π ο λύ λ α ϊκ ώ ν κ α ί μ ο ν α χώ ν τώ ν ύπό Θ εοδοα ΐ1'
πλανηθέντο)ν δ ιά τοϋ κ α θ ’ έα υ τή ν υ π ο δ είγ μ α το ς έπί τήν καΟ°
^ ( ,ly
λικήν έπ ισ τρ έψ α σ α κοινο)νίαν. Τ ώ ν δέ δ ύ ο αρχιμανδριτώ ν ο μ1
Έ λ π ίδ ιο ς τή ν ά π ά τη ν ά π ο τιν α ξ ά μ εν ο ς τή έκκλησίςι ήνώΟη. δ tV
Teqovtioc EJUfXELvag Tfj tiooteoci âZdycp evot6oel oovanE , n l i
σεν όπίσ ω α υ το ύ λ α ό ν ίκα νόν, μ ε θ ’ ού δύ ο τινές μ ο ν α χ ο ί Έ'Ρ
49. J0 ’EZjtiâiou ouvoâiag E Eprjaav ETtip.EÎvavTEg Tfj andtTT] Maț)#10 ’* .
xaiTcnpavdg xaZoupEvoi.r Qv 6 jiev jteșl tîjv dyiav BtjOZeeP, l’ 1
ETtl ©Extbav TT]V zd)|HȚV XOLVO ia OUVEOTf|OaVTO.
Ή μέντοι μ α κ α ρ ία Ε υ δ ο κ ία το ύ ς ά δ ελ φ ο ύ ς τού στα νβ 0
(puZaxog Eig iqv Zaugav ovxag tou jtEyâZou Eu0u|.uou μεταΛ#*
49, 15 ψ α μ ένη π ρ εσ β υ τέρ ο υ ς τής ά γ ία ς Ά ν α σ τά σ εω ς χ ε ιρ ο τ ο ν η θ ώ
30. ÎMPĂRĂTEASA EUDOXIA Șl ÎNTOARCEREA EI LA ORTODOXIE 95
s-a bucurat foarte și i s-a închinat zicând: „Acum am cunoscut
că Dumnezeu a cercetat nevrednicia mea prin prezența ta.“
Iar Bătrânul, după ce a binecuvântat-o, a zis: „Ia aminte la
tine însăți, fiică, de acum înainte! Cele rele si urâte din Italia
ți s-au întâmplat pentru că te-ai supus răutății Iui Teodosie.
Depărtează-te de nebuna iubire de ceartă și pe lângă cele trei
sfinte Sinoade Ecumenice, cel din Nîceea, adunat împotriva
lui Arie, cel din Constantinopol, împotriva lui Macedonie, și
primul din Efes, adunat împotriva lui Nestorie, primește și
hotărârea Sinodului Ecumenic adunat acum în Calcedon și
depărtează-te de comuniunea cu Dioscor și vino în comuniu
ne cu luvenalie, episcopul Ierusalimului!"
Acestea zicându-le, după ce s-a rugat pentru ea și a sfă-
tuit-o, a plecat. Ea, fiind foarte uimită de virtutea sfântului
bărbat, a împlinit cu fapta cele spuse de el ca și cum le-ar fi
auzit din gura lui Dumnezeu. îndată a intrat în Sfânta Ce
tate și, prin mijlocirea preoților Cosma și Anastasie, s-a unit
cu arhiepiscopul și a venit în comuniune cu Biserica Sobor
nicească. Datorită pildei ei, mulțime multă de mireni și de
monahi care fuseseră duși în rătăcire de Teodosie s-au întors
la comuniunea cu Biserica cea Sobornicească. Dintre cei doi
arhimandriți, Elpidie s-a unit cu Biserica lepădând înșelăciu
nea, dar Gherontie a stăruit în calea nebună de mai înainte și
a tras după el destul norod, printre care și pe doi monahi din
obștea lui Elpidie, pe nume Marcian și Roman, care au stăruit
in înșelare. Dintre ei, primul a ctitorit o chinovie lângă sfânta
cetate a Berleemului, iar celălalt lângă satul Tecoa77.
Iar fericita Eudoxia a trimis după frații păzitorului
Crucii, aflați în lavra marelui Eftimie, și i-a pregătit ca să
fie hirotoniți preoți ai bisericii Sfintei învieri, iar pe Gavriil
Aici sc vor așeza, în 506-507, monahii răzvrătiți care au fost izgoniți d i n
Marca Lavră ( V5 c. 36) și vor întemeia Noua Lavră.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
TtagEOXEuaoEV xal tov |iev r«pQir]/.LOv npoakaPop.EVî] f|YoupE-
VOV TOU aEpaopiOU OLXOU 7t£JIOÎr|ZEV TOU âYLOU 7lO(l)TO|iaQTU-
gog xal irpWTou dtaxovou Stețovou, XguoutJtog 6e ev Tfj άγίςι
diangeipag AvaoTâoEi noXZâ ouYyoappaTa zoteZeutev jtcxoTjg
djEodoxfiS â ia. Ti d e p a x a g i a B d a o a A v d g s a v iov ââEĂtpdv
SiEcpavou tou âjuoxojtou ’lapviag ex xfjg Xaugag tou [ieyoiXou
EuOupiou pETaoTEi.Xap.Eviq rp/ouM-Evcv a u x o v xqteott]Oev tou un’
auTfjg XTio0Evrog pagTugiou tou ccyiou M q v â .
31
Tqj OY OiqXOOTâ) dEUTEQtO Tfjg TOU p.EY« OU EuAupiOU f|X.L-
xiag '/.Qovtp rjUtev ngog aurov 6 paxâgtog Sap a g nagaxakwv
pELvat jtag’ aurar o &e pEYag EuGuptog toutov &El;âpEvog ngog
ÂXlYOV pEV XaQEâlOXEV T(p eaUTOU |X(jt(3T]Tți AopETLaVU), (IETEjEELTCI
6e xaXeoag cwtov Xeyel- oux eutl dixaiov, texvov, vecdtejjov oe
ovra eig Xaugav pevEiv, păXkov vEurtEgoig ev kolvoPiu) XuoiteXeI.
nâvu y«Q jtcigecpukotTTETo 6 p ag Eu0upiog ev Tfj eoutou Xaug<?
olYEvelov ds a o Q a i did râg tou Troviqpou EVEgYslag. Kat dutoatEX-
Xel auTdv to) paxagiTT] ©eoxtlotu) pETa Tivog tGjv jtctTEQOJV S T
Xtnoag auTtp otl Ss at tov vsaviav toutov xal jtqooexe auTtp- «Jț
YCtQ eyw ogă), &tanpEi|)ai peXXel ev Tf) povaxtxfj jloăltelql
"Hrig TtpocpqTEia ou 6tf|pagTEv pEYaXujg YfZ 0 6lehpei|jev o
paxagi.Tqg Sâfipag xal 6le&6Gî| to ovopa outou dur’ âxQUJV ti]-
xa0’ iqpâg noXiTEÎag stog dxgujv. Ourivog Toug sjraivoug xal xâ x a '
t(
Top0d)|iaTa ou buvcrrov ev jrapExpâoEL Ygaup'Âvai, aXX’ euieq
0eo) cpikov,Tir|v ev xEpot ngaYparEiav Eig JTEpag dtYaY&v oXiy« Ttva
TtEpi auTOU ev i6ia£ouor| nQaYpaTEig 6ir|Y7]oopaL. O u t e y « 0 £|, 0 ‘
âotpaXeg duroxpuapavTi xâg tmo oolcdv dv&gâjv TtagaâoOEiaag |*° l
0EapEoroug ngâ Eig te xai itoXiTEiag oute dizaiov eotiv âaEP<uv
|1ev Șioug Jtapâ Tolg e£(j)0ev TLp,âo0ai Taîg |xvr]p.aig, Toug 6e ftaQ
ÎH ILV EUGEPEig &LEVEYxovrag anunți xaî ? 0r| jțapour£iJUtE08ai.
78
Construită î n afara Ierusalimului, la nord de poarta Neapolisului,
această biserică au fost așezate, in 4 3 8 , moaștele Sfântului Ștefan,
31. SAVA 97
l-a luat să-1 facă e g u m e n al cinstitei biserici a Sfântului și
întâiului Mucenic Ștefan 1*. î n t i m p ce Hrisip a petrecut la
biserica Sfintei învieri și a lăsau m u l ț i m e de scrieri vrednice
de toată primirea. A p o i fericita împărăteasă a trimis d u p ă
Andrei, fratele lui Ștefan, episcopul lamniei, d i n lavra mare
lui Eftimie, și l-a r â n d u i t e g u m e n al bisericii Sfântului M u
cenic Mina, p e care o ctitorise.
31. Sava
în al optzeci și doilea an al vârstei marelui Eftimie, a ve­ Anul 457
nit la el fericitul Sava, rugându-1 să-1 lase să rămână lângă el.
Dar marele Eftimie, d u p ă ce l-a ținut puțin, l-a încredințat uce
nicului său Dometian, iar apoi l-a chemat și i-a zis: „Nu e lucru
drept, fiule, ca, fiind t u tânăr, să locuiești în lavră, ci tinerilor
le este folos mai degrabă în obște. “ Aceasta a zis-o pentru că
marele Eftimie se ferea foarte tare să primească în lavra lui tineri
fără barbă, din pricina lucrării celui viclean. Așa că l-a trimis
la fericitul Teoctist împreună cu unul din părinți, spunându-i:
„Primește-1 pe tânărul acesta și ai grijă de el, pentru că, după
cum văd, are să strălucească în viețuirea călugărească/1
N u a greșit cu această prorocie, pentru că fericitul Sava
a strălucit foarte și numele lui s-a răspândit de la o margine la
alta a viețuirii noastre. Laudele și faptele sale nu pot fi scrise aici,
în trecere, ci dacă îi va placea lui Dumnezeu, voi istorisi puține
P
despre el într-o scriere separată, după ce o voi duce Ia bun sfârșit
pe aceasta. Fiindcă pentru mine n u este lipsit de primejdie să
ascund vieţuirea şi faptele plăcute lui D um nezeu încredinţate
mie de cuvioșii bărbați, nici n u e drept să fie cinstită pomenirea
și viețile celor necredincioși de către cei din afara Bisericii, iar pe
ai noștri, care au petrecut î n evlavie, să-i dăm tăcerii și uitării.
construcția n u era încă terminată. î n 1 5 i u n i e 460, p r i n grija împărătesei
lD
Eudoxia, va avea loc sfințirea (VE c. 3 5 ) .
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE 32. MARTIR1E ȘI ILIE 99
98

32 32. Martirie și Ilie

50,20 Kaxct iov eigrmEvov /qovov Aeovto tov cpi/.O'/oicyTOD TT|V în anul amintit, în care Leon’’, iubitorul de Hristos,
Mapxtavov fjaoiAEtav diaâe apEvou Tip.60E6ț Tiț ejuxZ.t|v AiXov- i-a urmat lui Marcian la împărăție, un anume Timotei, pore
gog rqv ’AXe avdQEOJv txoălv (biEcmaEv t e xai biExaga Ev. LIqote- clit Elur, a răscolit cetatea Alexandriei și a tulburat-o, înjun-
qiov TovTf|g noÂEtog jto6e6qov ev tco âyLuj pcumoTr|Qicp xaxaocpâ- ghiindu-I în sfântul baptisteriu pe Proterie81’, întâi-stătătorul
țaț xai xov TtaToiaQxixov Opbvov âyjtăoag.’EvTEv0Ev tolvvv nd- cetății, și răpind tronul patriarhal. După aceste întâmplări,
50,25 oqg AlYUjmaxfj; 6ioizf]OEajg 0opv[3ov xai Tapa/jic n;).î]QW0EioT]C toată ocârmuirea egipteană s-a umplut de frământare și de
bvo ava/wQ xal a io|ivr||i6vEVToi e§eȚ0ovtec; cerb tov opovg xfjc tulburare, iar doi pustnici vrednici de a fi amintiți au plecat
NiTQiag q/.0ov ev nakaiUTtvț] xaî TtaQEyEvovro jtqo; tov ai]jiEio- din muntele Nitriei si > au venit în Palestina Ia făcătorul de
51
(pâpov EvOvțuov vjio xfjț; jteol qvtov navra/doE diaOEovoq; V1?
minuni Eftimie, atrași de faima care i se răspândea pretu
pr|; eXx6|ievol, E|iEivav 6e nap’ avTâj Exaoro; ev ibict ovn xeUiW-
tindeni, și au rămas la el fiecare în chilia sa. Unul, pe nume
Kai o |tev Ka:ri7Ta6dxT|G; rjv tqj yevel, MapTvpiot; &e tw ovogaxi,
Martirie, era capadocian de neam, iar celălalt se numea Ilie
și era de loc din Arabia. Eftimie, cel cu mintea luminată, ii
6 6e TdAa; pev tbvopd ETo, Tfjg de ’Apa[3iag vnripxEv. Touxov:
iubea foarte pe aceștia doi și îi îndemna să vină să se întâl
51.5 tovc; âvo Uav ayaniioac; o tov vovv ttețojtiopsvo EvOupiog ou '
nească mai des cu el, pentru că vedea mai dinainte cu ochiul
/voteqov Eig ovvTvxiav ttqoetqetieto âtopaTLZtp opgaTi pâUov
său străvăzător că fiecare dintre cei doi va moșteni la vremea
jTQo|3ÂE7t(nv dxt tov tov ayiov ’lazwpov tov ânociToXov peUov-
sa tronul Sfântului Apostol lacov. I-a luat împreună cu sine
ol diaâE aoOat Opbvov ev îbîcp xaipcp excxcftoc; avTcbv. Tovxou?
în pustia Cutila și Ruva, în 14 ale lui ianuarie, și au trăit
|te9’ EavTOv Eig xfiv epripov tov KovTiĂă xai TovTovfJâ xcxtci ti]v
împreună cu Eftimie până la praznicul Stâlpărilor, avându-i
51. IO TEooaQEOxaiSExâTTȚV xov’Iawovapiov [xqvog EÂcqjiPavEv. OixivEț
cu ei și pe vrednicul de laudă Gherasim și pe ceilalți pustnici,
StfiYov avi60t ovv ovtqj EO)g xfjg tojv paiojv EopTfjc; e/ovtec; μεθ
care veneau în fiecare duminică și se împărtășeau din mâinile
ECtVTtoV TOV TE C(OÎbl|4OV FEQâai OV X«L TOV koiJTOVC; âvaX<OQÎ]TC15
marelui Eftimie cu preacuratele Taine.
eqxo|1evouc; xaxâ xvpiaxf|v xai ex tojv xelqojv tov pEYdXov Ev0u
Dar pentru că în lavră chiliile erau foarte strâmte și lip ­
uiov tojv d'/oâvrojv pvoxr]pitjjv |XETaXa|j.[3dvovTac;.
site de mângâiere, fiindcă marele Eftimie a poruncit să fie
$1. 15 ’EtielSt] 6e xa ZEkĂ.ia irjg kavpag otevu X.tav xai ânapapv-
făcute așa, Ilie a coborât după un timp la Ierihon și și-a zidit
0T)xa V7if]QXov ovTQjg avTâ tov peyuXov Ev0vpiov YEVEO0ai xe-
o chilie în afara cetătii, acolo unde se ridică acum sfintele și
kevoavTog, xqovov xtvog &LE?t0ovTog, 6 pEvTIXtag ejtl TTjvTEpi/Ă
vestitele sale mănăstiri, iar Martirie, găsind o peșteră la apus
xaxEĂBcijv xeXXlov Eavxip e£oj Tfjg ttoXeojc; tpzobopTjOEv, ev0a vuv
L&pvTai xâ EvaY'H auxov xai TtEpicpavfj povaoxf|pLa, 6 6e Mapxu- deoarece mulțimile aveau simpatii monofizite și-l țineau pe Dioscor drept
mărturisitor al adevăratei credințe. La moartea împăratului Marcian
51. 20 Qiog evqojv ojirikaiov xaxâ 6vo|4ctg Trjg Xavpac; djg and oiadici'' (457), fanaticii monofiziți au profitat de prilejul retragerii trupelor și 1-aii
79
Leon I a domnit între 457 și 474. linșat. A fost ales monofizitul Timotei Elur, care a ocupat tronul patriarhal
H0
Protcrie a ajuns patriarh al Alexandriei după ce Dioscor a fost dep llS intre 457-460 și 475-477.
de Sinodul de la Calcedon, în 451 . A fost sprijinit de trupele imperiala
IOO VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
6excittevie Tqov/a Ev EÎg a v i d , Ev9a x a i povacrrfiQiov ouv 0ew
rtEQupavEGTaTov ouvE(rrf]oaTO.
33
Tu) 6y6ot]xoot(o tqito) Tfjg tou pEYâX.ou EuQupiou qXixi-
ας XQOvq)’Iov0EvdZ.iog |iev o aQxiETTLOxonog tov TEooapaxocndv
TETUQTOV EV ifj 7iaTQiaQyJ<? JTĂ.Î]Q0)Oag EViaVTOV TEĂ.EL TOV piov
EXQî]ocno, AvaoTâatog 6 e 6 710/J.axig pvr||xovEuOEig i|ir|(p(i) tov
Actori navrog Eig tov Tou’Iaxtbpou avâYEtaL Qqovov ev diqxÎI t0 ’
’Ioualou puȚvdg.'O(mg tou 9qovou xoaTfpag xai iqg tov |KYa '
52. 5 Xou Eu9upiou JTQOtpr|TEiag dvairvqoBELg <Pi6ov tov jiet’ auTov
t o jiqlv xaTEÂOovra Eig Tiqv >.auQav dvaYvuJOTTțv xai Tqg jiqoțî]'
TElag âxouoavra diâxovov Tfjg âyLag XELQOTovr]octg ’AvaoTOtfJE-
cog ânEOTEiXEv ouv Tq> OTavoocpuXaxi jtpog t o v peyav EvOvpiov
Tîjv te Tfjg jTQocp rțTEiag |iT|vvo)v nLqotooiv xai TiaQaxaXwv xoteX-
52. 10 9eîv xai âo7tâoao9at aUTOv.'O 6 e pEYag âvTE6f|Xw0EV EuGupi’
og Xeyo)V‘ E[ioî Eoâojiiov eotiv, TipimiaTE 7t6teq, ânoXauEiv âei
Tfjg upETEpag naTQOTîjTog, nkf]v 6 t l t o jtqlv dExopevog upă£
oubapcjg wxXoupqv, vuv 6 e uitEQpaivEL tițv Epfțv âo0EVEiav »j
ti ap ou cita Tfjg upETEpag jiaxapioTrțTog. Auooottu) toîvuv tt]V
up-ETEpav ctYidTT]Ta pî] axuXfjvai n p o g tî|v Epf|v pETptOTqTa fi
&e xeXeuete TtaQctYEVEoBai, âEXopai pETâ xapâg. K a i el dEț;Opa ‘
vpăg, jiâvTa TtapapâXLovTa &Exop.cu xai ouxetl GUYXa) Qo ui1CU
xaQioai ev tcl) Tonq) touto). Taina âxouoag 6 dQX L£7r
0 al
EXQtOq Xeywv- eI GXîtyaL auTov uTrâȚio, ouxetl âjrEpx P
81
Anastasie a ocupat de fapt tronul patriarhal între 458 și 478. U310 *
prezentate aici nu au acuratețea obișnuită lui Chirii, pentru că anul corc‘(
al venirii lui Anastasie pe tronul patriarhal este 458, deoarece Iuvcn->| i c
n u m i t e a n ă s t o r i 4 4 d e a n i ,. d e v r e m e re n r e r l r r e m r n l c-î.. , P r o i l i n s,. era i 11ca
în scaun în 417.
33. ANASTASIE 101
de lavră, ca la 15 stadii, s-a liniștit în ea, unde a și zidit apoi,
cu ajutorul lui Dumnezeu, o mănăstire preavestită.
33. Anastasie
în cel de-al optzeci și treilea an al vârstei marelui Efti- Anul 459
mie, arhiepiscopul luvenalie s-a săvârșit din viață, împlinind
44 de ani de patriarhie, iar Anastasie, de care am amintit de
mai multe ori, a fost suit pe tronul lui lacov la începutul lunii
iulie31, fiind ales de tot poporul. După ce a luat tronul, și-a
amintit de prorocia marelui Eftimie și l-a hirotonit diacon
al bisericii Sfintei învieri pe citețul Fidus, care coborâse odi
nioară împreună cu el în lavră și auzise și el prorocia. L-a
trimis apoi împreună cu stavrofilaxul la marele Eftimie ca să-1
înștiințeze de împlinirea prorociei și să-1 roage să coboare să-1
îmbrățișeze. Dar marele Eftimie s-a împotrivit zicând: „Îmi
este foarte drag lucru, preacinstite Părinte, să mă desfătez pu
rurea de prezența Părinției Voastre. Totuși, când vă primeam
înainte, nu eram stingherit de nimic, dar acum prezența Prea-
fericirii Voastre întrece neputința mea. Așadar, rog pe Sfinția
Voastră să nu se ostenească să vină la mine, smeritul. Dacă to
tuși porunciți să veniți, vă voi primi cu bucurie. Și dacă vă voi
primi, atunci pe toți care vin îi voi primi și nu-mi va mai fi cu
putință să stau în locul acesta." Auzind arhiepiscopul acestea,
a spus cu dreaptă judecată: „Dacă îl voi întrista mergând la el,
oxo3TO
ς δι-
nu mă mai duc’“ 82
-
Refuzul Sfântului Eftimie de a-l întâlni pe patriarhul Anastasie pare să
fie legat de convingerile monofizite pe care acesta le nutrea intr-ascuns și
pe care le-a dat pe față când condițiile politice au fost favorabile, adică
odată cu enciclica uzurpatorului Basiliscos, din ianuarie 475, care anate
miza Calcedonul (vezi și VEc, 43).
102 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
34
Teqe(3wv o SaQaxryvog cpv/.aoyog i<nv Eapaziqvâjv vitag-
52, 20 /wv âjiEÂQwv Etg Boorpav 6l« ovgpăoav avâyxip 7tELQao|.uj) jie-
oiETTEOEv/YTrd iivog yăo ovpcpvkâQ/ov xaTaazEvaoOEÎg xaluJio
TOV TT]V ai)TO0L aQ/fiv âlEjtOVTOț XOaTq0Eig EJIL XQOVOV ECpvXâx-
teto. Kai tovto yvovg 6 pEyag Ev Ov piog ypdcpEL toj rpiopazagiio
Avrircarpoj xtp TipixavTa tî]v âxx?j']oîav Bocftocdv ÎOvvovtl xai
52, 25 tac; Tfjg OEoyvojaiag âxTîvag Ttavraxov sxjtEpjtovTi onov6i]V toi-
f[aao0ai EZ.Ev0EQtbaai tov TEQEptova twv bsoptov roig ypdppaoiv
avvajioaTEikag tov âdektpdv SiEcpâvov tov ejiloxojiou ’lapviaț
Taiavov. rO 6 e ev âyioig Avrurcaieog t â yț)â|i|JiaTa tov j.iEydtXou
53 6E â|LiEvog EvOupiov tov pcv TEQEpcova jtâoqg xatajtXoxfj; eXev-
0EQ(haag zal etpobiâaag t<j) pEyâĂaj narpi dnEOTEiĂEv. tov 6e Tai-
avov xQaTf|(jctg EvOvpîov ojiEQpia povĂoțtEvog n a p ' Eautd) EXELV
EjUOXOjTov uvtov Tfjg jtokEUjg Mqââpwv ExE l Qoi; d v r lOEV -
35
53. 5 TI 6e pazagia Evdoxia ăxxkrjaiac pev otl nĂELcrtai; t<P
Xoujtg) d)xoâ6pT]OEv, povaorfiQLa 6e xat titui/eIci xaî yripoxopEÎc1
Tonavra âjiEQ rqg Epfjg ovx eoti &vva|tEtng apiOpelv. Mia 6e Ttovvît
auTfjg XTLO0EIOO1V exxât]0l6)v âvrixgvg eoti tfjg tov pEyâĂ.ov EvGu-
pfou fiovrig dbg arco orrabicuv elxool ovopat/jpEvq tov âyiov nărpov-
53. i o Ev Tavvfl Xâxxov jieyav eniTa aoa yEveaSai ev raîg Tfjg âyiac Jt E"
vTqxooTfjg qfiEpaig napEyEVETO to Epyov tov Xdxxov EJtiaxEXpaofla1
xat dtEvioaoa el6ev vfyv Xavpav tov pEyâkov EvOvpiou f|Jtka)pE"
vt|v E/ovoav Ta xcXXia Ta pova/ixa âiEorcappEva xaTâ rfiv eq»ipo V -
Kai xaTEVvyr] oqpoSga xai to ypacpixdv exeîvo âvaXoyioaiiEvq to
83
Antipater era episcopul Boscrei, localitate din Arabia. Prin 460, a alcătui1
o Respingere a „Apologiei lui Origen" scrisă de Eusebiu și Pamfil, păstrată
fragmentar, dar care a jucat, în secolul VI palestinian, u n rol impor 13111
34. TEREVON 35. MOARTEA EUDOXIEI 103
34. Terevon
Terevon saracinul, care era conducătorul unui trib de sa-
racini, a venit în Bostra pentru o oarecare trebuința și a căzut
încr-o ispită, fiindcă un ajutor de-al său a uneltit asupra sa, așa
încât a fost prins și întemnițat destulă vreme de către condu
cătorul locului. Aflând aceasta, marele Eftimie i-a scris de trei
ori fericitului Antipater83, care pe atunci conducea Biserica din
Bostra și răspândea pretutindeni razele cunoștinței de Dumne
zeu, să se silească să-l elibereze pe Terevon din legături. Odată
cu scrisorile, l-a trimis și pe Gaian, fratele lui Ștefan, episcopul
lamniei. Atunci, cel întru sfinți Antipater, primind scrisoarea
marelui Eftimie, l-a slobozit pe Terevon din toată încurcătu
ra și, încărcându-1 cu provizii, l-a trimis la marele Părinte. Pe
Gaian însă l-a ținut la sine, fiindcă voia să aibă o sămânță de la
marele Eftimie, și l-a hirotonit episcop al cetății Medava.
35. Moartea Eudoxiei
Fericita Eudoxia a construit lui Hristos atât de multe bi­
serici și mănăstiri, case pentru săraci și pentru bătrâni, încât
îmi este cu neputință să le număr. Una dintre aceste biserici
zidite de ea se află în fața mănăstirii marelui Eftimie, ca la 20
de stadii, numită „a Sfântului Petru". Ea a rânduit să se sape
acolo o cisternă pentru apă, iar în zilele Cincizecimii a venit să
vadă lucrările la cisternă. Pe când privea, a văzut cum se întin
dea în pustie lavra marelui Eftimie, cu chiliile dărăpănate, și
s-a pătruns la inimă foarte gândindu-se la Scriptura care zice:
Cât de fi'umoase sunt casele tale, lacove, corturile tale, Israile! L-a vM r» 21 s
in disputa origeniscă, furnizând partidei ortodoxe setul de argumente
clasice contra celor două mari erori etichetate ca origeniste: preexistenta
și apocatastaza.
 104
VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
53. 15 cpcxozov (bț καλοί ol ohtot oov laxdjfl' al ov.ijvui oov, looaifl, ontE-
OTELĂEV TOV IȚ/OUpE'VOV TOU Crfioi!STEtpdvoV raPoil]/.lOV npog tov
|iEYav Eu0upiov jtaQaza/.ouoa eâGelv zai djto/.auoat Tfjg auiov
ev/jî; zai diâaozaHag. 'O 6e (ir/ac E u0U|xiog EbqXwoev auTfl Xe-
yojv E[4s |iev ev oagzi ooăv etl pi] noooboxqorig- oii Jj tezvov,
53. 20 ti EQLOJtăoai jiepi jroXXâ; Kai vopigoj oe jtqo xEigâjvoc: Jigoc Kv-
qlov anodripElv. ©EĂqoov tolvuv biâ tou Oeqouc toutou Emowâ-
£cu EauTqv zai jiqoc; ri]v E obov EToipaoOf)vai zai pi] JtgooOijOțig ev
oagzi ouoa cpou pvr|povEuoai pf]T£ EYYQdtptng pf|TE dyQOKpwg, negi
ddoEojț Zețo) zai Xippecog* aXX’ ote ngog tov tcov Ttâvrwv ânEXGț]5
53.25 &EOjtOTr]v, ezel pvrjpovEuoov pou. ’iva zapiE per' Etoqvqg jioooXdpr]-
xai, brav 0eXî] zai cng OeZel f| auxou (pd.avGownia
Tavra âzouoaoa rț pazagia e/.u 7if]0r| aq>6bga, pâ?JOTa Eîti
tw Zoyq) (p Eiof|Z£L pi] noooOqoTig Epou pvrjpovEuoai EYygâcpti)?;’1
dYQdcpujg- e0ouXeto ydg zaxaXEUpai auTâ) zaxd 6ta0f)zac ngooo-
bov izavr|v. Kai bgopaitug Lii tî]v aYtav ndXiv 6gpf|octoa zai tov
54 dg/iExiozoTiov piEiaoTEiZaptEvr] zai xd nagâ t o v p.EyâXov Ev0u-
piou QrjfiEVTa âir|Yr|oapEvr| djiXf|Q(i)Tov ovia tov vadv tou ayiov
HQOJTOpdgTUQOg STEQjdvoU EYZaiVLoOfjvaL jîaOEOZEVaOEV Tfj 3TE-
vrEzaibEzaTT] tou ’Iouviou prjvbg zai toutq) noXXfiv dcpogioaoci
54. 5 Ttgdaobov Kugtov ndoT|g Tf]g dioizrjOEwg zatEOTr|O£v tov FapQt’1*
Xiov. Kai jtEQLT|Qxe T O doaq xdg un’ auTfjg xTio0£ioag exxXqoia?
EYz.aivi ouoa zai Exacxp dgzouaav d(pogiL,ouoa ngdoobov. TeO-
odoojv bă pr]vâ)v 7tXT]g(v0EVTWv piExd tov EYzaiviapdv EUOE0ă)s xal
fteapsoTcog bta0EpEvp Eig xsîpag ©eou to jtveupa napE0ETOμ»1ν
5-1. HJ OzT<jj0Qttp Eizabi Tfjg TEOoapEOxaibExdTrig ivdixTLOVog.
36
Ten EVEvqxooTip Tfjg t o u piEYdXou EuOupiiou pXiHto?
Xpovd) o piEYaq 7taTi]Q r||x<ov 0e6ztlotoc; r)o0evr|OEV da0evEia v
Tî 5
piEYdXTjv, Eig fjv zai Exoip|0r| pr|vi SejitepPql(jo tqltt] dpxil ' de-al V-lea indiction, bătrân și plin de zile. Eftimie cel Sfințit, Fc. 25, 8
ji£|inTT]g iv6iXTidvog 7iQEoftmr](; xai ztkriQ-qț -q EQcbv/O j.i£VTO<
36. MOARTEA LUI TEOCTIST Ș! URMAȘII LUI 105
trimis deci pe egumenul Gavriil de la Sfântul Ștefan la marele
Eftimie, rugându-1 să vină să se desfăteze de binecuvântarea și
învățătura lui. Dar marele Eftimie i-a spus: „Nu mai aștepta să
mă vezi în trup! Iar tu, fiică, de ce te împrăștii îngrijindu-te de
multe? Socotesc că înainte de venirea iernii vei pleca la Dom
nul. Vreau deci ca în vara asta să te aduni și să te pregătești
pentru ieșirea din viață, fără să mai încerci, cât mai ești în
trup, să mă pomenești nici în scris, nici nescris, adică dând și
primind. Dar când te vei duce la Stăpânul tuturor, atunci să
mă pomenești, ca să mă primească și pe mine cu pace, când și
cum va vrea iubirea Lui de oameni.“
Auzindu-le acestea, fericita s-a întristat foarte, mai
ales pentru cuvântul care i-1 spusese: „fără să mai încerci să
mă pomenești, nici în scris, nici nescris", pentru că dorea
să-i lase prin testament destule venituri. Așa că a mers în
Sfânta Cetate și a trimis după arhiepiscop, căruia i-a poves
tit cele spuse de marele Eftimie. Și cu toate că biserica Sfân
tului Ștefan nu era încă terminată, a rânduit să fie sfințită
in 1 5 iunie, afierosindu-i și multe venituri, iar pe Gavriil l-a
pus mai-mare peste întreaga conducere. A trecut apoi pe la
toate bisericile zidite de ea, rânduindu-le venituri din destul
și sfințindu-le. Iar după ce s-au împlinit patru luni de la
sfințire, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu cu evlavie
Și în chip plăcut lui Dumnezeu, în 20 ale lui octombrie,
indictionul al XlV-lea. Anul 460
36. Moartea lui Teoctist și urmașii lui
în al nouăzecilea an al vârstei marelui Eftimie, marele Anul 466
nostru Părinte Teoctist s-a îmbolnăvit de o boala grea, de
care a și adormit în 3 ale lui septembrie, la începutul celui
io6 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
54,15 fp/uxogEvog EvAuptog zuteXOojv EnioxEipanOai avTov zai page-
wg aoflevoCvra 0Eaoâ tEvog nooozaQTEofiaag f]j.tEQag Ttvâg tov
dgopov TEZ-Eoavra zai ngog tov 0eov Ezdr|pqoavra tov TQiOjtaxâ-
qlov ezt|6euoev/O 6e âg'/LEmozono; AvaoTcioiog yvoug tov paxa-
oiov TE?vEiuj0Evra 0EdxTi0Tov zai tov pryav EuOupiov Tfj xqâdg
54.20 jTQOoxaQTEQOÎJVTa ngotfaoECDg dpa âpEvog aonâoaoGai auwv
xaTEQXt'Tai |4Erâ anovâfjg zai to kEupavov tov Tipiou TtaTQog xa-
TaOepEvog tu; XEipag tov âyiov zgaTqoag EvOvpiov zaTEtpIăei Xe-
ywv ano xqovou EjTe0u|iouv toi; âyiag Tatrcag xEU? a ? zaTacptMîoaii
zai idou fjȘoaEv pE 6 0Eog' zai Ta vuv naoaza/ w oe. tijiie îtâTEQ.
jtQWTOV pEV Et'XEOSai TO) 0EO) 0)OTE Tt]V Etg EUE Jt?J]OO)0ELOdv 00t
54. 25 nQOcpqTEiav Ewg teIov; tpuXax0fjvai, ETtEtTa 6e ouvExcog ygctcpEiv
|ioi zai xeZ velv jtEQi twv 6ozovvto)v. O 6e (asyag EuOu tog με*0
55 Tîjg jipooovorig avTâ) 0e60ev xâptTog ânEzglvaTo 1 touto r/o) tî]V
pazapiOTT|Ta tyjv of]v napaza/cd) vt ovevelv pou ev xaîg Λ0°?
0e6v TiQEoPEiaig.'O 6e âpxiEniozonog e<pr|’ touto Eyd) (lâXXov cutco
zai aiTwv ou navogat- oiâa yâg twv ev ooi Oeîwv xapiopdTtDV tt]V
55, 5 EVEpyEiav zai Tfjg tovtcdv TtEJtEÎgapai duvâpEwg/O 6e yEgwv μετ«
TanELvocppoouvrig âitEXpivaTo- ouyxoJQTiodv pot, TÎpiE ttoitep, x a l
bvoconoupEvog- npovoiav noiou tovtou tov povaarr|QÎou. Kai E‘
yEi o dpxiETUozoTTOg- zai 0eoztlotou tov paxagiov tteqlovto? 015
f|u0a 6 tov tojiov toutov dvriXapflavopEvog 6 zai auarr|oâpE v0 5
55. io avTov zai dyiov e§ âypiov napaorr|aag qutov rcp Xpiorco rțl v ‘
vdgEi tov ev ooi 'Aylou nvEupaTog, zai vuv ooi Ta oâ napaTiOilH1-
Kai Tauxa Eincbv 6 âgx lt’xojtog zai ovvraȘdpE vO -
avTQ) dvf]X0Ev Eig tov tottov auTov/O 0e peyag Euflupuog Mdp>'
tov tov TspsPwvoc; Oeîov evolqetov ovra zai fj6r| ngopEpqxdTO
â iov xpivag zai izavonaTOV ipuxâg odriyfjoat npog to Oeîov 0 e ‘
55. i$ ?J]pa rjyou iEvov Tfjg novrjg xaraoifioag âvrjĂ0Ev Eig Tqv ĂaUQa '
avTOv/OoTLg Mdpig EJtl duo XQovoug Tfj f|youpEvlgt EnipEivag 6T f ’
Xevttjoev zai xuTE/.Ocbv 6 piEyag EuOvjiLog tov |.iev â p p ă v Mdț?1'
xaTE0ETO ev Tfj Tov EydXov ©eoxtiotou 0f|xr], Aoyyîvov 6e Ttvfl
a LETiaivov zaTEOiqoEv Trjg povfjg T]you|jiEvov.
36. MOARTEA LUI TEOCTIST ȘI URMAȘII LUI 107
așadar, coborând ca să-1 viziteze și văzându-1 greu bolnav, a
mai zăbovit câteva zile și l-a îngropat pe cel de trei ori fericit
care și-a săvârșit călătoria și a plecat la Domnul. Iar arhiepi 2 Tim. 4, 7
scopul Anastasie, aflând că fericitul Teoctist a murit și că ma
rele Eftimie zăbovește acolo pentru înmormântare, pentru că
urmărea un prilej ca să-l vadă, a coborât în grabă și, după ce a
așezat în mormânt trupul cinstitului Părinte, ținând mâinile
Sfântului Eftimie, le săruta zicând: „De mult timp doream să
sărut aceste mâini sfinte și iată că m-a învrednicit Dumnezeu!
Acum te rog, cinstite Părinte, roagă-te mai întâi lui Dumne
zeu ca prorocia ta pe care mi-ai facut-o să se plinească până la
sfârșit, iar apoi te mai rog stăruitor să-mi scrii și să-mi porun
cești cele pe care le socotești de trebuință/ 4 Marele Eftimie, cu
harul pe care-l avea de la Dumnezeu, a răspuns: „Eu o rog pe
Preafericirea Voastră să mă pomenească în solirile cele către
Dumnezeu!" Atunci arhiepiscopul a zis: „Aceasta o cer și nu
voi conteni cerând, pentru că știu lucrarea harismelor ce se
află întru tine și am cercat puterea lor.“ Bătrânul i-a răspuns
cu smerenie: „lartă-mă, cinstite Părinte, și te rog să porți de
grijă mănăstirii acesteia." Arhiepiscopul i-a răspuns: „Și pe
când trăia fericitul Teoctist, tot tu erai cel care purta grijă de
locul acesta și l-ai făcut sfânt din sălbatic precum era, și l-ai
înfățișat lui Hristos prin puterea Sfântului Duh care este în
tru tine, iar acum ți le predau pe ale tale."
Acestea zicând arhiepiscopul, după ce s-a rugat cu el,
a plecat întru ale sale. Iar marele Eftimie s-a dus în lavra lui
după ce l-a rânduit egumen al mănăstirii pe Marinus, unchiul
lui Terevon, care era virtuos și deja înaintat în vârstă, socotin-
du-1 vrednic și foarte potrivit spre a povățui sufletele către voia
dumnezeiască. Acest Marinus a rămas în egumenie vreme de
doi ani și a murit, iar marele Eftimie, coborând, l-a așezat pe
Awa Marinus în cripta marelui Teoctist și a pus egumen al
mănăstirii pe un anume Longhin, vrednic de laudă.
 VIAȚA SFÂNTULUI E F T I M I E
108
37
55,20 MeT« fieVTOl T1ȚV TeX,EVTV|V TOU pEyâÂOV 0EOXTLCFTOU TOV
ehiozojiou SxuOojToÂew TEXEUTqaavroCOÂupmou yEiQoiovEÎTQt
Koojiâg 6 orauQotpuXa Emozonog Tfjg auTfjg pi]Toort6).Ewg xal 6
XqvohjUto; tqv tou OTaupoipuÂazog Ey/EioigETai Z.Ercouoyîav. iva
zalf| heqltoutou Jtpo(pr|TELaληρωϋή tou pEyaÂov EuQu iou- âi‘
o xâgoLiq) âuaQTwXw EJifjXOEv ev Oaupari yeyovoTt eltelv exeîvo
55,25
to ypaipixdv dion ov fii] noirpjț] Kvqioq 6 &cbț ~u)(iyua, iâv fii]
fctoxakvyr] Tiaidciav avrov tovț bovkovț avrov tovț XQ0 '
56 (pijiaț. Ouwg tolvuv o |iazaQÎTT]g Koopâg UEydXwg ev Tfj 6euteq<?
twv na/.aicjTiv(j)v di&apnpEv Eitap/îa Eni TQtdzovra xQbvoug'rip
quto6l ExzJviqaiav zgaruvag te zai (patdovvag rtg duva|iiv.'O te
toutou abEÂCfdg XououtJtog âcbâexa xQovoug apEUTTTwg unouQ*
56,5 yqosv ev ifj tou Tipiou crcauoou cpuZaxfj, Oaupaorog ou'f/ga EiS
yEyovwg/Opoiwg de zai 6 Ta gifi dog ttqeoPuteooș. cbg etQî]Tai,TiH
âyiag AvaorâoEwg zai r|you|iEvog tou ayiou Xreqxxvou ehî eixo0<
TEooaoag yoovoug âtapEivag ziioag eoutw pixgov povacnf|(?ioV
ev Tfj eȘ ăvuTo/.cov xoilâ&i tou oePaopîou pouvou irjc dyiag ’Ava-
XrppEwg âvEycbQEL exeîoe goto Tfjg dyâoqg f]pepag twv âyiwv 0e°*
56, 10
(pavio v xal f)oux«țev EOjg Tfjg twv Paîwv EOpxfjg xaxâ xiqv na(?a '
âoaiv tou âyiou jtaxgog fjpwv EuOupiou. Kai TE/.Euxqoag ev auKp
xw povaoTY]Qioj ev xaig xfjg dyiag TEOoaoaxooxfjg fjpEoaig etW’1
exeîoe dydor|zovTa etwv yEyovwg zai arjpEiotpdQog dva&eiX®£, ‘
Eutpufjg 6e Xîav unâoxwv xal ipiAopatbqg elioGev ogOwg AxxXeîv u
56, 15 zai YQdțpEtv zarâ te Tf]v'Pujiiaiwv xai/EZĂriviov xal SuțHov qp v , lv
KaiTctUTU uev jTEQi twv |ia0î]TWVTOu [iEydX.ou EuQupiou Evrcâ'l’a
ELQÎ]Tai‘ Eyw &E E7l’ «UTOV TOV HOTEpa TT]p(î)V EJiaVEQX0 !1011 -
38
,n
AiriY oavro jioi 6 dppâg ’lwdwrjg o eniozonog xal ’l '
56, 20 XaoTî]ț xal 6 âppâg ©aMeXaiog o jioeoPuteqo; kEyovre? ,,Tl
jiote ovtcdv T|pwv eu; Tijv navEormov 6it]yeîto f||jiîv 6 [laxapU'b
Sâppag keyarv ou ■
37. COSMA, HRJSIP Ș! GAVRIIL 38. SETEA LUI SAVA 109
37. Cosma, Hrisip și Gavriil
După moartea marelui Teocust, după ce a murit Olim ­
pie, episcopul Schitopoiisului, a fost hirotonit episcop al
acestei cetăți Cosma stavrofilaxul, iar slujirea de stavrofilax i-a
fost încredințară lui Hrisip, ca și întru aceasta să se plinească
prorocia marelui Eftimie. De aceea mi-a și venit mie, păcă
tosului, să spun plin de uimire acest cuvânt scripruristic: Nu
va face Domnul Dumnezeu nici un lucru dacă nu va descoperi
învățătura Lui către robii Săi prorocii. Fericitul Cosma, așa- Am» 3.
dar, a strălucit vreme de 30 de ani în cea de-a doua eparhie
a Palestinei, conducând Biserica de acolo și făcând-o să stră
lucească cu putere. Iar fratele lui, Hrisip, a slujit fără prihană
12 ani la paza Cinstitei Cruci, fiind și un minunat scriitor.
La fel și Gavriil, preotul bisericii Sfintei învieri și egumen la
Sfântul Ștefan vreme de 24 de ani, și-a zidit o mică mănăstire
in valea de la răsărit a cinstitului munte al Sfintei înălțări,
unde se retrăgea din a opta zi a Sfintei Teofanii și se liniștea
până la praznicul Stâlpărilor, după predania Sfântului nos
tru Părinte Eftimie. Sfârșindu-și zilele în această mănăstire în
vremea Postului Mare, a fost îngropat acolo, fiind în vârstă
de 80 de ani, și s-a arătat făcător de minuni. Pentru că era
foarte înzestrat și iubitor de învățătură, a deprins să vorbească
și să scrie corect în limba romanilor, a grecilor și a sirienilor.
Acestea zicându-le despre ucenicii marelui Eftimie, mă întorc
la Părintele însuși.
38. Setea lui Sava
Awa loan, episcopul și isihastul, și awaTalaleu preotul
mi-au spus că odată, pe când se aflau în pustia cea din adânc,
fericitul Sava le-a povestit următoarea istorisire:
no VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
OtE Tjpqv EV TO) XOLVO0Up, J.IETCC T1]V TOV paZOOLTOU 0EOZU-
otou zoipr|oiv avEprțv pETa tov d p p ă Aoyyivov tov rp/ouțiEVOU
f|pu)v 7tț)bg tov |ftyav EvOvpiov xarâ Tdv’Iawovâpiov pf]va 6iâ
56. 25 to jiQonEppai avrov em. tÎ]v navEoripov. Kai npoOvpov jie 0eu)Qf|’
oag eă«Pev zcille pE0’ euvtov. xai Trot oavrEg EÎg Tbvr Pov(lâv tytf-
Qag Ttvâc psrâ toiv heql Muqtvolov xai'H/.iav ovrog cwtoOl ovv
f||iLv xai tov ev âyioig fEQaoLpov Zapt'nv e|.ie xai iov paxaQtTi]v
AopETiavdv 6 psyag Eij0vpiog e/ojqel etu tî]v ev6otequv eot]|.iov.
56. 30 Kai ev toi TaUTiȚv i’ipag diEp/EaOai fjkOopiEv dg Tojrovg dvu&gouc
ex qiȚojv pEXayQÎoiv biaLTUjpEvoi, Eycî) 6e etl aTtEioog ojv Tqg ev
EQîÎHqj diayo)yf|g Ebiipr|oa ktav, oiote ex Tfjc Jro/Arjg dix|JT]5 pilXE‘
ti |ie bvvaoOat fiaâi Eiv. STpacpEÎg 6e 6 pcyag EvOvpiog xai 0eoj-
pf|oag ps szAscTovra EonAayxvioOr] xai diaxcopioag egvtov dtp
f||i(j)v cbosi ÂiOov poXîjv etteoev ejtl no 6 aton o v deopEvog tov 0e° 1’
57.5 xai Ziyajv Kvqle 6 Oeo; tojv dwațisuiv, dog vdwp ev yfl διψώση
xqv biipav tou afiEĂcpov TtaoapvOovpsvov. Kai pEiâ tî]v evxî lv
’/.apcbv to ptzodv oxakîdiov 6 EHEtpEpdpEOa dtâ xdg nov pEĂayQ1'
o)v pițag, Epa/.EV pixpov OQUooEiv.'Qg ovv Etpâvr| ufitnp. xakel pE
xai &ELXVUOL |aol avxd xai nubv xai sig euvtov eXOojv Edo aoa tov
57. io 0eov tov TOiaîiTa GavpaTOVpyovvTa dtâ twv dyiojv avrov.
39
npog Tolg âXXoig xapiopaotv otg EXTfjaaTo o pEyag Ev0V‘
piog, xai tovto EdtoQTțOr] avroj to JtQO'/vwvat avrov tt|V te th?
xoi|iT]OEO)g f]|iEQav xai to ti peXăei ovp0aivsiv tw Eavwv toW
57. i$ ’Eyo) ovv ovx dxvqau) xai Tâg j*teql Trjg avrov xoipqoEoig T(bv Jt«’
teqcdv diriYqosig EX0£O0ai oaqxog.
Tfj oYdofl tolvuv T||iEQ9 to)v dy wv OEoq avKov, ev f] paXt-
OTa EOog 1ȚV aUTQ) E lEVai EJti Tiqv 7taVEyT]|lOV, OUVEĂOoVTSg OL TE
84
Melagi'ia era o plantă sălbatică din pustie, ale cărei rădăcini constituiau
hrana principală în vremea retragerilor în pustie. Mefagria pare a fi aceeași
39. MOARTEA LUI EFTIMIE IU
„Când m ă aflam în chinovie, după adormirea fericitului
Teocust, m-am suit cu A\wa Longhin, egumenul nostru, la ma
rele Eftimie în luna ianuarie, ca să-l conducem în adâncul pusti
ei. Și văzându-mă el râvnitor, m-a luat și pe mine cu el. După ce
am stat în Ruva câteva zile împreună cu Martirie și Ilie și cei ai
lor, tot acolo cu noi fiind cel întru sfinți Gherasim, luându-mă
pe mine și p e fericitul Dometian, marele Eftimie a plecat spre
partea cea mai dinlăuntru a pustiei. Pe când o străbateam, mer
geam prin locuri fără de apă și n e hrăneam cu rădăcini de mela-
gri \ dar eu, nefiind încă obișnuit cu viețuirea prin pustie, eram
foarte însetat, încât nici n u mai puteam să umblu de multa sete.
Intorcându-se marele Eftimie și văzându-mă împuținat la suflet,
i s-a făcut milă și, depărtându-se de noi ca la o azvârlitură de pia
tră, a căzut cu fața la pământ și s-a rugat lui Dumnezeu zicând:
«Doamne Dumnezeul puterilor, dă apă în pământ însetoșat ca
să mângâie setea fratelui!» După rugăciune, a luat mica sapă ce
o aveau pentru a scoate rădăcinile de nietyrie și a început să
sape ușor. Când apa a apărut, m-a chemat și mi-a arătat-o, iar
eu, după ce am băut, m-am întremat și am slăvit pe Dumnezeu,
Care face astfel de minuni prin sfinții Săi.“
39. Moartea lui Eftimie
Pe lângă celelalte harisme pe care le-a dobândit marele
Eftimie, i s-a dăruit și aceea de a-și cunoaște mai dinainte ziua
adormirii și ce se va întâmpla d u p ă el cu locul său (cu lavra).
Iar eu n u mă voi lenevi să înfățișez limpede și istorisirile pă
rinților despre adormirea lui.
Așadar, în a opta zi a Sfintei Teofanii, când avea obiceiul să
iasă în adâncul pustiei, cei care urmau să vină cu el la pustie s-au
cu meii agrion, hrana Sfântului loan Botezătorul, tradusă, pare-se, greșit
cu „miere (neki) sălbatică (âyQiov)11 (cf. Mc. 1, 4).
112 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE 39. MOARTEA LUI EFTIMIE ii3

TtQoxtEțnpai avtdv xai ol e eăOelv p e i ' auTOv nQoodoxcbvreg, ev adunat și așteptau, între ei fiind cei ai lui Martirie și Ilie. Când au
otg qoav ol jieqi Maprupiov xaUHZiav, O e u o â p e v o i ort ou&ev văzut că Eftimie nu poruncește nimic, nici nu pregătește nimic,
57, 20 âtEra aio fj ETOipâaaTO, <bg rjv avun eOoc. /.Eyouotv avTăr oijx după cum avea obiceiul, i-au zis: „Nu vei ieși mâine, cinstite Pă
E EQXH CWQLOV, TȚILE TtaTEQJ 'O d s dyiog âjEXOÎOq Xe'/WV pEVU) rinte?" Iar Sfântul le-a răspuns zicând: „Rămân săptămâna asta și
i q v spdo|iâda TauTflv xai tqj aaPȘcmo and vuxtwv e|eqx°P q1 ’ sâmbătă noaptea ies“, vestind mai dinainte sfârșitul său.
nQOpiqV'lJOJV lf]V EQUTOU TE?.EUTf|V. In a treia zi, a poruncit să se facă o priveghere de toată
Tfj 6 e tqltt] T||iEQa exe><evoev jrawuxida yEvsoOai Tfjg |AVT]- noaptea întru pomenirea Sfântului nostru Părinte Antonie, iar
pqg Toîj ayiou nargog fțpcnv Avrcoviotr e v fi âyQvnvia Xaptbv toî)$ în timpul privegherii 85, i-a luat pe preoți în diaconicon86 și le-a
57, 25 nQEopuTEQOvg slg to biaxovixov XsyEt aurolg- and tou vuv ăXXî]V
spus: „Nu voi mai face de-acum altă priveghere împreună cu voi
âyQUJtviav ou noul) |ie0’ upojv ev t(u6e tw oapxico. npooxExXqw 1
în acest trup. Fiindcă Dumnezeu mă cheamă la El. Trimiteți-1
deci la mine pe Dometian și adunați-i dimineață aici pe toți
yciQ ue o 0Eog- tolvuv e eXOovtec; JtEpipaTE pot AopETiavdv xai au-
părinții!" Iar când s-au adunat cu toții lângă el, a zis: „Frații mei
58 vâ atE p.0L to hqwI navrag EvrauOa Tovg naiEoag. Kai nâvrwv
iubiți, eu merg pe calea părinților mei, iar voi, dacă mă iubiți,
n a p ’ auTtj) ouv«x9evtujv euiev ddEAtpo i nou ayajrqTOL, £y(b pcv o-
păziți poruncile acestea: Să dobândiți întotdeauna ca început
QEijopiai eig rfiv dbov twv naTEpwv p o v upiEig 6 e eciv dyanăTE pe-
v și sfârșit al oricărei fapte bune iubirea sinceră, care e legătura
Taviag (pvXâ aTE râg EvroXâg. Apxfi xai teXoc; jrdorig ayafloEO-
desăvârșirii. Fiindcă așa cum nu se poate mânca pâinea fără sare, CoL 3. M
58, 5 yiag rfiv EiXiXQivfj ayânr]v diâ navrog xTfiaaoOe ovvdEOgov ouggy
tot așa nu e cu putință să împlinim vreo virtute fără iubire,
Tfjg TEkEiorr|Tog.''QojtEo yâo oux ev e/etol PQajOfivat aorov âv£U
fiindcă iubirea și smerita cugetare întăresc fiecare virtute, prin
âXog, ouTtng âgfixavov xwQtg dydnrig apETfiv xaTopOcboai. flăoa
experiență, cu timpul și cu ajutorul harului. Smerita cugetare
yâp ctQETT) 6i’ âyânrig xai TajtELvocpQoavvqg pEPaiouiai tielqc? xal
înalță, iar iubirea nu lasă să cădem din înalturi, pentru că cel Lc. 18, 1 4
Xpdvaj xai xdpiTi.'H pEvroi TaJTEivotpQoovvq inpoi, fi &e ăydnr| io 11
ce se smerește pe sine se va înălța și iîibirea nu cade niciodată. Iar 1 Cor. 13. 8
58, 10 L'lpoug 7LE0ELV OUX E(j£, E71ELJIEQ O |1EV TUTIEIVVJV EUVTOV 0 0)0 '
iubirea este mai mare decât smerita cugetare, pentru că Dum
Tai, fi 5e âyâjtrj ovbEttOTE exjujitei. Mel ojv 6 e eotiv fi aydîTî] ti}
nezeu Cuvântul S-a smerit pentru noi din iubire și S-a făcut ca
TaTtEivocpQoouvqg- dtâ yâp rfiv npdg fipâg dydnr|v EranELvaM#'
și noi. De aceea, suntem datori să I ne mărturisim Lui neîncetat
Eavxov 6 0Edg Adyog xa0’ fipag yeyovwg. Ai’ o dcpE opiEv â&iotX£l
eLV
din inimă și să-I înălțăm laude și mulțumiri, mai ales noi, care
TtTtug auTtp ex 0EXfipaTog E opoXoyEto0ai xai upvovg dvajT£p
ne-am despărțit de felurimea lucrurilor vieții lumești, nu numai
5«. 15 xai EXJxaQioriag, pdXtora fipElg ol TtQaypdTcuv xexwqlopevol pito-
datorită făgăduințelor către El, ci și pentru însăși viața noas
tixojv xai jiolxlXwv, ob povov did xdg Jipdg aurov ouv0r|xag, άλλο
tră neîmprăștiată prin care am fost eliberați de tulburarea din
xai uftEQ auifig iqpcjov dnepiOjndoTO'v £a)fig outod Tfjg xoapi r
lume. De aceea, să-I aducem cu toată silirea curăția sufletului și
E?<.EV0€QO)O£VT£g ouyxuoECog. Ai* otieq if|v Tqg i|’uxf]g xaOapoTT
neîntinarea trupului și iubirea sinceră." Acestea zicându-le, i-a
Ta xai Tf|v tou oaj|xaTog ayvEiav xai Tf]v EÎX.Lxpivri dyd7ir]v ndcni

85
Pomenirea Cuviosului Antonie cel Mare fiind în 17 ianuarie, înseam n J 1
încăpere alături de altar unde se păstrau veșmintele.
că relatarea lui Chirii are în vedere noaptea dintre 16-17 ianuarie 473.
U4 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIM1E
onovdf] 7iooooi0W[iEv afrap. Kal Taina elttc’ov iqodna auToug Xe-
58. 20 ywv liva PouXegSe exelv fjyoupEvov; Oî 6e avjKf/djvtog eipricpioavro
AoțiETiavov. Kai XcyEi 6 peyag EuGuptog- touto oux eotiv duvaiov*
AopEriavog yao ou pevei pet’ e|je ev t(L(5e Ttp pico eî pi] qpEpag EjTtâ.
Kal ExnÂaYEVTEg oi TtaTEpsg ou ouTtog iaetci Trap Tjoiag
tu pEĂXovra npoEpr|vuEv,cHZLav Ttvâ oixovopov Tfjg xâw povf]g
58, 25 Teqlxouvtlov rin yEVEi aiTouvraL f|youpEvov. 'O 6e peyag EuGv-
ptog Xeyel auTcp etu jioivtcov I6ou JtâvTEg oi jtaTEQEg Eip7]Cpiooi-
vto oe naiEga equtojv xai noipiva- jiqooexe tolvuv oEauTtb xal
TlCtVTL TU) jlOipVltp OOU XCU TOUTO jTQOJTOV yiVWOXE OTL EU6dxT|0Ev
o 0Eog zolvoPlov tcxutt]v yEVEoOat ttjv Xavpav xal touto yivETCti
ou pEiâ noXuv xqovov.
59 Kal diETâ aro ev jioloj tojtco oixodopî]0fivaL pe)JlEi to xoi-
vopiov xa'i jteql Tfjg toutou ouorâoEcog xal Evodo/iag xal Tfjg Eig
tov Tfjg ipa>.puj&iag xavdva O7iou6fj; xal tieqI t o u pi] âpEÂEÎv nov
ev OXiipEt âdskcpâjv tujv pâXioia u n b Xoytoțwyv papoupEvcov, âXXot
59. 5 diEyELQEtv auToug aEi xal vouOeteîv. Kal iama pEv jtpog iov Jtgo-
pĂr]0EVTa f|youpEvov xtjqucjoei 6e Tolg Jtâot ÂEywv aâE/ cp0 *' Po U
aya7iT]T0L, tov nuĂEtnva tou pE?Aovrog xiisEoGai xoivofliou pil
xXelot]te GtTid navrog âvGgujnou, xal xqv EuXoyiav XOQHY1! 0 8 1 ύμΐν
6 0e6g- mg EvroXâg pou aiptlnouc; qiukâ aiE xal Eav euqoj nao-
59.10 prjoiav ngog tov Oeov, TauTrjv tlqwtt]v ai'TT]OLv atTâi nap’ auxof
Eivai pE Tqj nvEupaTL peO’ bpâjv xal w peO’ upâg Ewg t o u alăivog-
K a l touto eLtojv ânEkuoEv ânavrag jtXfjv Aopetlovou po-
vou. Meivag ouv Tag TpEtg rjpEpag ev tq) diaxovixcp Tp vuxil tou
oaPpâTOu ExoipT|0T] xal jtQooezeOrj ngoc; tov$ nazEQaț avrov
59,15 π ρ ε σ β ύ τη ς xat jlĂTJQfjg r](JlEQ(î)V.
40
AEyETai 5e JiEpl «utou oti rjv to Etdog auTou ayyEXixdv,
f] E ig dnXaaTog, t o rjOog ngauTOTov/H 6e cpatvopEvr] tou oto-
paTog auTou oipig OTpoyyukoELdr]g te ujitiqxev xal q;a i d p â xai
40 liș
întrebat: „Pe cine vreți să aveți egumen?" Iar ei l-au ales într-un
glas pe Dometian. Atunci marele Eftimie a spus: ,Acest lucru
nu-i cu putință, pentru că Dometian nu va rămâne după moar
tea mea în această viață decât încă șapte zile."
Părinții, uimiți că vestea cele viitoare cu atâta îndrăz-
neală, l-au cerut de egumen pe u n anume Ilie, care era ico-
nom al mănăstirii de jos, de neam fiind din Ierihon. Marele
Eftimie i-a spus acestuia înaintea tuturor: „Iată, Părinte, toți
părinții te-au ales să le fii părinte și păstor! Ia aminte, așadar,
la tine însuți și la toată t u r m a ta, și să știi întâi de toate acest
lucru: că D u m n e z e u a binevoit ca această lavră să fie chinovie,
iar asta se va petrece n u d u p ă multă vreme."
Apoi a hotărât locul în care urma să fie construită chi ­
novia și cele legate d e întreținerea ei, de primirea străinilor, de
silirea la canonul de cântare. De asemenea, a poruncit să nu
îi lase fără purtare d e grijă pe frații cu necazuri, mai ales pe
cei apăsați de gânduri, ci să-i îndemne mereu și să-i sfătuiască.
Acestea le-a spus către nou-alesul egumen, iar către ceilalți toți
a zis: „lubiții mei frați, să n u închideți poarta viitoarei chinovii
înaintea niciunui o m , pentru că Dumnezeu vă va binecuvânta.
Să păziți poruncile mele neschimbate și, dacă voi afla îndrăz
neală la Dumnezeu, aceasta este prima cerere pe care l-o voi
face: să fie d u h u l meu c u voi și cu cei de după voi până în veac."
Acestea zicând, i-a slobozit pe toți, în afară de Dometian.
A mai rămas deci încă trei zile în diaconicon, și sâmbăta noap ­
tea a adormit, și s-a dus la părinții săi, bătrân și plin de zile ' . Fc 25.8
40
Se s p u n e despre el că avea chipul ca de înger, purtarea
neprefăcută, iar felul de a fi foarte blând. Avea fața rotundă,
7
20 ianuarie 473-
116 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
ĂEVxq xai EvoppaTog' qv de ujToxokoPog rqv fpuxiav xai okoxo-
59. 20
Ltog e/cov tov Tribywva gEyav zai cpOâvovra Eing Tqg xoiMag xai
âcJLvfj navra tu piE/.q cujtov. Ovte yâo oi dcpBaXpoi avTov q oi
odovrEg to nagânav Ep/.âpqoav, âXXâ oTEggdg t e xai ng68vnog
a>v ete?lEio)9tj, q 6e TEAEÎcoatg avTov yeyovEv xaxâ Tqv Etxdâa tov
’lawovagiov pqvdg tqg EvdExdtTqg ivdixTiovog ano psv xTÎoewg
60 xoopov, dq;’ ovitEg XQdvo qg aw rq tov qXiov <( ogg pETgEîoBai,
ETOVg TlEpjlTOV E qZOOTOV EVaXOOLOOTOV TTEVTaXLOXl/dOOTOiJ,
and &e Tqg tov 0eov Aoyov ex riagOEvov EvavGocoTtqoEajg xai
zarei o â g z a ysvvqoEOK etovc nEpjtrov £țqxoorov TErgaxooi-
ootov zarâ w v g (JvyygacpEvrag xQovovg uno twv âyicov hote-
60, 5
gojv 'InnoXiJTOu te tov naXaiov xai yvwgiuov twv ânoOToÂwv
xai’Ejiupaviov tov Kvjiqiwtov xa'rHgtnvog tov tpiXoooipov xai
opoÂoyqrov.'O 6e XQOvog Tfjg avrov ev oaoxi uwqg ovrog ecjtw*
’E£ djiozaĂvtyEojg yEvvq0Eig xai rgiErqg yEyovoig oupE-
60, 10 gd)0q Ttp 0Ecp ev âgxfl Tfjg ©Eodooiov tov pEyaÂov fJaoiXeiag
xai 6leZ0cov 6id jrctVTOJV twv EXX/v.qoiaoTizwv [3a0pwv qkOev EÎg
TEgoodZvga tcj elzootq) evaiop etel rqg Eavrov q/uxiag xai Jtoi-
qoag ev rq eqtjpq) ett] E qxovra oxtw TEĂEVTâ etwv EVEvqxovra
Emâ etel rqg jtqrjnqg Acovrog tov paotĂEwg vnarEtag tio eȘxcu-
dExdtTtp etel Tqg avrov paoiÂELag.
60. 15 cpqpq 6e biaâgapovoa xaO’ dXqg rqg n fol/ eugen.) ovvqya-
yev dnEigov oy/ov povaywv te xai Xatxcov, ov pqv âXXâ xai 6
ayicbraTog dgxLEjriozojrog ’AvaoTdoiog naoa.X.afk'ov TtXqOog xMr
QIXWV TE zai OTQaTKOTWV JiaQEyEVETO Eig Tqv havgav, p,E0‘ OLI
nagqoav Xgvourjtog te xai rapgiq/.iog xai Oîdog o dLdxovog-
2vvqx0qoav 6e navTO0Ev xai oi rqg Egqtiov avaxcngqTaL ev 015
60, 20 qv xai o pEyag Jtarqg qpwv TEgaoipog.
rioXXd 6e Ttagaâo a Oavpara EJioiqoev 6 0Eog did tov
dyîov avrov Z.Et'ipdvov, ujote Oavpd Eiv tov dgxiEjiLoxoTtov xai
Tovg nagovTag xai E/gig togag EvctTqg p.q ioyvEiv avTO xaTa-
0EO0ai, EO)g ov ol OTgaTiwTat x o t ’ EniTgon:f|v t o v dgxiE ioxo-
jiov Edico av tov oy/iov. Kai ovTwg oi naTEQEg EVEpaXov avTO ev
60, 25
yXwcmoxoqvj xai xaTE0EVTO ev tojuo Tivi EJiLTq&EUp. MagTvgio?
40
117
veselă, strălucitoare și albă și cu o privire ageră. Era scund la
statură, cu totul cărunt și cu barba lungă, ajungându-i până la
brâu, și cu toate mădularele tefere. Nici ochii, nici dinții nu-i
slăbiseră, ci era zdravăn cu trupul și plin de râvnă cu sufletul
când a murit. Iar sfârșitul lui s-a petrecut în 20 ianuarie, în al
Xl-lea indiction, in anul 5965 de la facerea lumii și de când
timpul a început a fi măsurat după soare, iar de la anul în
trupării Cuvântului lui Dumnezeu din Fecioara și al nașterii
Sale după trup, anul 465, potrivit cu socoteala anilor făcută
de Sfinții Părinți Ipolit, cel de demult și cunoscut apostolilor,
Epifanie Cipriotul și Hero 6S, filosoful și mărturisitorul. Iar
timpul cât a trăit el în trup este acesta:
După ce s-a născut prin descoperire și a împlinit trei ani,
a fost afierosit lui Dumnezeu la începutul domniei luiTeodo-
sie cel Mare. Trecând prin toate treptele bisericești, a venit la
Ierusalim la vârsta de 29 de ani și, după ce a petrecut în pustie
68 de ani, s-a sfârșit la 97 de ani, în al cincilea consulat al îm
păratului Leon și al șaisprezecelea an al domniei lui.
Răspândindu-se vestea adormirii lui în toate împrejuri
mile, s-a adunat o nesfârșită mulțime de monahi și de mireni,
ba chiar și preasfântul arhiepiscop Anastasie a venit în lavră,
luând cu sine clerici și ostași, împreună cu el fiind și Hrisip,
Gavriil și Fidus diaconul. S-au adunat de pretutindeni și pust-
nicii pustiei, p rin tre care era şi marele nostru Părinte Gherasim.
lar Dumnezeu a făcut multe și mai presus de minte mi­
nuni prin sfintele lui moaște, de se mirau arhiepiscopul și toți
cei de față, încât n-au putut să-1 îngroape până la ceasul al
nouălea, când soldații, la porunca arhiepiscopului, au alungat
mulțimea. Atunci părinții au luat trupul și l-au așezat într-un
sicriu și l-au îngropat într-un loc potrivit, iar Martirie și Ilie
H
Dintre aceste cronografii s-a păstrat doar cea a Sfântului Ipolit al Romei,
iar datarea lor prezintă unele erori de calcul, din cauza cărora și Chirii
greșește datarea morții lui Eftimie.
n8 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
δέ xalTikia; exXaiov te xal eOq vouv tîjv oteqî'iolv t o u iraigog.
Toirrou; o ag/jEniozonog diâ njg jtagaOeoEwg XgL’oLijrou iov
(rravgocpijLaxog jigoETgEipaTo nvxvâ Eiv auiu) xal xaiaXEUpag
ev Tțj Âauog <I>l6ov tov diâxovov (bg ocpEi?.ovTa cpgovTL Eiv xfjg
6i oixoâopfjg tov xotpr]Tqgiov ngog io pETaTEOfjvai i o Tipiiov Âei-
-ipavov Elg TTQEJtovTa xonov âvEÂOcbv el; tt]v ayiav noXiv âiiE-
otelXev TE/viiag xal tî]v el; tî]v oîxodopfiv vnougylav ânaaav.
41
'O 6e pEyag AopiETiavdg 6 tov ăyiov nargog fipcov yvf|oiog
61, 5 pa0r|Tf|g, o ev xoivopioj EÎ)6ozipf]oag xal ev tij z.avga âvâgaya-
Ofjoag xal ev Taîg Egf|poig âiangEipag xal uh:eq t« TtEVTqzovra
etî] to) ayiw naigl diaxovqoapEvog. o auvaO'Mîoag auicp ettî t»15
yrjg xal oupPaaiZEUEiv d iwOelg ev xfj Tibv ovgavcijv paaiAEia,
o EvâQEGioț rât 0e6) nai boxyioț ioîț ăvOgiujioiț dvadEixttei?
61,10 OL)X djTECFTT] TOU TOHOV EvOa XaTEXELTO TO TipLOV ÂEUpaVOV TOV
dyîou jiatgog, Etog aupTtX.'qQcboEtog xtbv e£ rjpEgtbv. K a t nj vuxîi
iq; Epdofrqg fipEpag EiticpaivETai avup 6 pEyag EuOupiog ev doȘț]
piEydXr] (paidocîj t w Ttgooomo) ÂEywv 6evqo ev tî] f)TOLpaopEVți
ooi b6țȚf du aa);i r|0Eig yâg 6 dEondirig XgtOTog Exagioaro poi to
EtVai OE OVV E[10L
6i, 15 Taina axovoag 6 AopETtavog eL0o)v e l ; tî]v Exzh]oia v
zai xf]v oniaolav toi; itargaot &ir]yr|odpiEvog ExoipqGq ev /agi?-
42
r
0 ds diâxovog ido g jto/J fiv ojtoudq v Oejllevoc ti)ixo6dpr|o e V
c din peșteră unde s-a liniștit la început marele Eftimie. După
TO ZOL|iqTT]QlOV EV TO) TOJUD TOV OJir]Z.aLOV EV0« EV aQXfî î]OVXOt£EV 0
p,Eyag Eti0iJHiog.rOnEQ O7iî']Ăaiov xaTakvoac; ev (liovoic; toloi μησιν
61. 2o extloev olzov |iEyav xal OavfiaoTov xExap,ago)|iEvov. Kai ev pev τ<!>
gEOQ) Tî]V TOU dyLOL* Of]XT]V JlEJtoiqXEV EXaT£gw0£V 6e £OXEUa0EV
41. MOARTEA LUI DOMETIAN 42. MORMÂNTUL LUI EFTIMIE !t 9
plângeau și se tânguiau pentru pierderea Părintelui. La îndem
nul lui Hrisip stavrofilaxul, arhiepiscopul i-a poftit pe aceștia
doi să vină cu el. î n lavră l-a lăsat pe diaconul Fidus cu înda
torirea de a se îngriji de construirea, într-un loc cuviincios,
a criptei în care să se mute mai apoi cinstitele moaște, iar el,
după ce s-a suit în Sfânta Cetate, a trimis meșteri și cele de
trebuință pentru zidire.
41. Moartea lui Dometian
Marele Dometian, ucenicul cel adevărat al Sfântului
nostru Părinte, care a fost bine încercat în chinovie, s-a osebit
prin virtutea sa în lavră, a strălucit în pustie, a slujit Sfântului
Părinte mai bine de 50 de ani, s-a nevoit împreună cu el pe
pământ și s-a învrednicit să împărătească împreună în împă
răția cerurilor, cel ce s-a arătat bineplăcut lui Dumnezeu și în
cercat la oameni, nu s-a depărtat de locul în care fuseseră puse ftitm. 14.18
cinstitele moaște ale Sfântului Părinte până ce s-au împlinit
șase zile. Iar în noaptea către ziua a șaptea, i s-a arătat marele
Eftimie, cu față veselă și în mare slavă, și i-a zis: „Vino în slava
cea gătită ție, pentru că Stăpânul Hristos, rugat fiind de mine,
mi-a dăruit ca să fii împreună cu mine!"
Cum a auzit aceste cuvinte, Dometian a venit în biseri­
că, a povestit vedenia părinților și a adormit cu bucurie.
42. Mormântul lui Eftimie
Diaconul Fidus a zidit cu multă râvnă cripta în locul
ce a dărâmat peștera, a zidit în numai trei luni o casă mare și
foarte frumoasă, cu boltă. î n mijloc a făcut mormântul Sfân
tului, iar de o parte și de alta, a făcut mormintele egumenilor,
120 VIAȚA SFÂNTULUI E F T I M I E
Ofjxag rp/ounevurv re xai jtqeoPuteqwv xai /.oiTtwv ooicuv âvhpwv.
"O 6e âQXLETTLoxonog JtgojtEpipag tt|v te E7tLXEtp.Evr|v nZâza peră Tfjc;
cio'/voâg xtbvqg xai iâ xvxXotjvra xayxE?Aa xaTfp.0Ev sig tî]v Ăav-
61, 25 gav xai |iett|veyxev to tîulov Xsfipavov elc tov ETOi|iaa0EVTa Tonov
oiXEiaig paordoag /epaiv xai toîjto xaTa0EpEvog âocpaXcog npog
to pqheva huvaoGat âvol at xai XEtipavov djroouÂTÎoaL EniOqxEV
tt]v Jikaxa JtrjȘag tî]v xwvrjv ujteqcxvw tou arf]0ouc auTOu/'HTig
X(ovr| drtd tote ilexql Tite oi Epov dvapXv Et rcavtohaTcâc eueqye-
61, 30 oiag Toig pcrâ niareojg Ttgooiouoi. Ieyove 6e f| tou XEiipdtvov |iEtd-
0Eoig piT]vl Maico EȘ6opr]. Kai oikcng 6 dpxiE ioxoTrog ti'|v auva iv
62 ETTLTE/wEoag MaQTVQiov zai/H/.iav jaeO' EauTou Xapcbv Eig tî|v ayiav
tto/.iv npEoPuTEpoug Tfjg âyiag sx eLQOT 6vr|OEv AvaardoEtDg.
43
Kq/lEL 6e pe o xatgog diTp/rioaciGai ncog f] tov pEyaXov
EuGupiou Ăaupa ELg xoivopiou xâ iv pETEOXEvâoGq.
62, 5 ToD npCDTOU EviavToij jtX.'qpou|uiEvou and Tfjg Eu0upiou tou
pEyâXou xoipirjOEOjg 6 EuaE|3EOTaTog Paai Eijg Aecdv Asovra tov
Exyovov auTou xopidfj vqniov ovra âiado/ov Tfj5 paatĂEiag xata-
ĂEii|jag ETEXEUTTjcjEv/OvTLva eji’ oXiyoug |AÎ]Vag TTj paOlkELțl Ertl£*l’
oavra Zfjvcnv 6 yewf|oag mov htedE aTO TE>.EVTf|oavra. Tote 6*1
62, 10 Baoi/uoxog Tig Tugawf|oag xai Tqv pacnkEiav âgnăoag Zqvcovo;
EJii Tqv’Ioaupiav cfuyovrog jiolel Eyxuxkiov xara Tfjg ev XaXzi]-
dovi ovvodou. To) 6e extio rfjg xoiprjOEaig tov pEyci/vOu Eu0upi° l
Xpovoj 6 pEv dpxLEniozojiog ’AvaoTâoiog eteX.eico0t| ev Xptcrrcp ev
dpxf] tou ’IotAiov pî]v6g' Zf|vwv 6e 6 PaoiĂruc; Eig rqv paoi El
62, 15 av unEOTpE'ipEV Baoddoxov xfiiQcoaâ Evog. Tote 6î] MapTUQiog 0
89
împărat al Constantinopolei între 4 7 4 - 4 7 5 și 4 7 6 - 4 9 1 , în timpul său ■’
fost impus Henoticonul.
90
Ianuarie 475- Această enciclică a lui Basiliscos a fost acceptată de patriam’11
43. PATRIARHUL MARTIRIE. ARĂTAREA ȘI PROROC1A LUI EFTIMIE 121
ale preoților și ale celorlalți bărbați cuvioși. Arhiepiscopul, care
trimisese mai dinainte placa de deasupra mormântului, împre
ună cu candela de argint și grilajul înconjurător, a coborât în
lavră și a strămutat cinstitele moaște în locul pregătit, purtân-
du-le cu mâinile sale. După ce le-a așezat în mormânt în toată
siguranța, încât nimeni să nu poată prăda cinstitele moaște, a
pus placa deasupra și a fixat candela deasupra pieptului Sfân
tului. Această candelă izvorăște de atunci și până astăzi mulți
me de binefaceri celor care se apropie cu credință. Strămutarea
moaștelor s-a făcut în 7 mai. Astfel arhiepiscopul, după ce a
săvârșit sinaxa, i-a luat cu el pe Martirie și pe Ilie în Sfânta
Cetate și i-a hirotonit preoți ai bisericii Sfintei învieri.
43. Patriarhul Martirie. Arătarea și
prorocia lui Eftimie
Timpul mă cheamă acum să povestesc felul în care lavra
marelui Eftimie s-a schimbat cu rânduiala în chinovie.
Când s-a împlinit un an de la adormirea marelui Efti
mie, preaevlaviosul împărat Leon a murit, lăsându-1 ca urmaș
la tron pe nepotul său, Leon, care încă era copil. Acesta, după
ce a mai trăit puține luni ca împărat, a murit și i-a urmat la
tron tatăl lui, Zenon 89 . Atunci, un oarecare Basiliscos a uzur
pat și a răpit tronul, încât Zenon a fugit în Isauria, iar Basi
liscos a dat o enciclică împotriva Sinodului din Calcedon 90.
In al șaselea an de la moartea marelui Eftimie 91, arhiepisco
pul Anastasie a adormit în Hristos la începutul lunii iulie, iar
Zenon împăratul s-a întors pe tronul împărăției, după ce l-a
Anastasie, criptomonofizit ( V E c . 33).
Al șaselea an de la moartea Sfântului Eftimie e cuprins între 20 ianu ­
. arie 4 7 8 și 1 9 ianuarie 4 7 9 .
 122 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
âvartSQU) nokkaxtg pvtipovEuflEtg tt|v naToiap/Eiav âiadE âgE-
vog jiaQgr|oiaoTixdjTEoov ypâcpEi tuj paoikEÎ Zqvwvt xai ’Axaxlw
TQ) âQXlEJUOXdTtO) KCDVOTaVTLVOVjtO vEWg 71EQL TE Tfjg TWV ’AnO-
oXlotwv âxaTaoTaoiag xai tujv uit’ aUTojv yEVoptvwv ev Tf| âyLțt
tioXel VEO)TEoiopă)v. Tote yâp ol xaTakEitp0EVTEg ev Tfj âyițt jtoXei
62, 20 Anoa/toTai Teqovtlov âQyipav6piTT]v e'xovTEg 7mQajTM]0ia tcov
63 jtâXat Tjjtd ©Eodootou ToXpr|0EVTtov ETtEXEtpouv S i a n g â aoflai
T(p QT|0EVTI EyXVxZiq) ETtEQElâdpEVOL. KoU âîlOOTE>JvETa( ct»[60Ș
o âtâxovog pETâ nov yQappiâTtDv ev Kti)voTavTivoujTdĂEi.'Ocnig
«Diâog xâg toîj JtaTpiâQxou dE âțiEvog anoxoioEig xaTEkOcbv EÎț
IojUitiv xai Ejiipdg hăoluj dLaTtEQWvri EÎg K o u q i x o v xai x a T â w
63,5
riaQ0Evizdv yEyovwg jtcXayog toîj jiXoIov ouvao7tao0Evrog vai)-
ayîc) TtEQiETiEOEv vuxxog E7tiXEi|XEVT]g. K a i 6 Oeăujv a u r o v owOfjvai
0Edg (bixovd[iT]OEv Tjkou Ttvog aî)T6v EJtLXa0EO0aL.’Ev TOiavifl
ouv OZupEi xai âvâyxp yeyovtbg {mopvrțoiv t o u O e o u xai tov
63, 10 peyâXov EvOupiou kaptbv HQooquxETO Ăeycov 6 O e o g tcov 6v-
vâțLEwv o Ttâvra iâ duo/cpt] suxEQfj jtoicbv, 6tâ tcov eij/cov toîj
ocriou EuOupiov e§e)vOU p.E ex Tfjg cppixTfig TavTî|g xai cpopEpioxâ-
rqg âvâyxr|g. Kai jxakiv EĂEyEv dyiE tkxteq E606pLE, idoii xaipog
por|0Eiag' porjBiqoov pot xai Mjtq ornai țiE ex xaui-qg Tfțg avcr/xt] ·
Kai Taina xtp <Pi6co eljtovtl EjnxpaivExai o peyag Eiiflupi-
63, 15 og TTEQUiaTdjv ehl xcbv vdâTCDv.’EpcpdPov 6e tou <Pl6ou yEyOVOTOț;
AEyEi o peyag EuOupiog- p.r| cpopoij- Eyd) eipi Eu()i)|iiog o toî5 0eov
&oijkog. rivojoxE de otl oux aoiEia f| odog erou evcdjilov tou 0eo®-
O v 6 e yâo xiva dvqcnv qpEQEL Tfj p.r|TQt tcov EXxXqoiujv to oe vDv
v
avEQ/EoOai ev KcuvoravrivouTioXEi. TIoqeuou xoivuv xai xâ) |
63, 20 drtOOTEiXavri oe eLtov xââE > EyEL 6 douXog tou 0eou Eu0u|tio?‘
|ir|bEv jieqî xcbv AnooxLoxcbv to auvoXov piEQL|rvr]or|g. napot ydi?
5’ Populația Constantinopolului, însuflețită de Cuviosul Daniil SriHttil.
se răsculase împotriva lui Basiliscos, susținându-1 pe patriarhul ortodox
Acachic. Pe când Zenon se apropia cu trupele isauriene de capitală, Basil*5 "
cos a dat, în disperare de cauza, o antienciclică (476), în care-i anatemă
pe Nestorie și Eutihie, document pe care Anastasie nu a vrut să-l semneze-
43. PATRIARHUL MARTI RIE. ARĂTAREA ȘI PROROCIA LUI EFTIM1E
luat prizonier pe Basiliscos9". Atunci Martirie9', pe care l-am
amintit înainte de mai multe ori, a urmat la patriarhie și i-a
scris cu îndrăzneală împăratului Zenon și lui Acachie, arhie
piscopul Constantinopolei91, despre uneltirile schismaticilor
și despre răzmerițele făcute de aceștia în Sfânta Cetate. Pentru
că arunci schismaticii care au rămas în Sfânta Cerate, avân-
du-1 ca arhimandrit pe Gherontie, au încercat să facă fapte
la fel cum îndrăznise mai demult să săvârșească Teodosie,
sprijinindu-se pe amintita enciclică. Așa că diaconul Fidus a
fost trimis cu scrisori la Constantinopol. Acest Fidus, după
ce a primit scrisorile patriarhului, a coborât la lope și s-a
suit într-un vas care călătorea la Curicus. Pe când se aflau în
Marea Parteniană9\ vasul a fost târât de valuri și a naufragiat
pe când se lăsa noaptea. Dumnezeu, Care a vrut să-l scape,
a rânduit ca el să se poată prinde de un lemn. Aflat în aceas
tă nevoie și necaz, și-a amintit de Dumnezeu și de marele
Eftimie și s-a rugat zicând: „Dumnezeul puterilor, Care pe
toate cele grele le faci ușoare, pentru rugăciunile Cuviosului
Eftimie, scoate-mă din această înfricoșată și grozavă nevoie!"
Apoi a mai zis: „Sfinte Părinte Eftimie, iată vreme potrivită
pentru ajutor! Ajută-mă și izbăvește-mă din această nevoie!“
După ce Fidus a spus cuvintele acestea, i s-a arătat marele
Eftimie umblând pe ape. Pentru că Fidus s-a umplut de spai
mă, marele Eftimie i-a spus: „Eu sunt Eftimie, robul lui Dum
nezeu. Să știi că nu e plăcută calea ta înaintea lui Dumnezeu,
pentru că drumul tău la Constantinopol nu va aduce nici un
folos maicii Bisericilor. Intoarce-te, aşadar, şi spune celui ce te-a
trimis: «Acestea zice robul lui Dumnezeu Eftimie: Nu-ți face
nicio grijă în ce-i privește pe schismatici, pentru că în aceste zile
93
Martirie a ocupat tronul patriarhal al Ierusalimului între 478 și 486.
94
Acachie a păstorit între 472 și 489.
95
Curicus se află pe coasta Ciliciei. Marea Parteniană se află în Mediterana
de Răsărit, între Egipt și Cipru.
124 VIAȚA S F Â N T U L U I E F T 1 M I E
Kupiou yivETai ev TauTai? r| teXelo evoxjlc x a i E7ii Tfj? arfe ieqciq*
/iag YEvfjoErai ev lEQOooXupoi? piict jiol|ivt] evoc; noijiEvo?. Auto;
6e a7TEÂ0E el? tî|v Ejxfjv Xavpav xai zoivâfJiov oixoboprțoov ev w
63, 25 Tonqj to E|idv d)izo66pr|oa? xoipqxqQiov iot xeZZia navra ex 0e e-
Xiojv zaTaXuaa?* ou yâo Povaetul o 0 e o ? Zaupav Eivat ev exeivq)
to) Tona), xoivdpiov be țaăZZov t)]v Zaupav yEVEoOai r|uddxr|OEV.
Tauia d z o u o a ? 6 fpifio? ouveOeto tw âyiu) outld? tioleîv,
ouz fjdEL 6e otl aZr|0E? e o t l to yivopEVov d i â t o u ayiou, âM’
64 e&oxel 6pap.a PXejielv.'O 6e pâya? EuOupio? oxEJtâoa? auiov
tw euutou naZZiq) glteZuoev ev ELpf]vț] xai âvapnaoOEl? 6 <Ih-
fio? xai d)? oi iaL xaTâ tov ’ApPazoup |XETapoio? yeyovtb; d)C
ev ourfi 6cp0aZ ou quQEQq el? tov aiyiaZov xai el? Tqv âyiav
noZiv |iT]&£vdc; twv âv0QO)HLvcDv aLO0avopiEvo?. K a i eloeZ0o)v
64, 5 el? tov EauTOU olzov x a i to 0e6o6otov exelvo jiaZZiov âno0E'
IXEVO?, O7TEQ T|V jtEQLPEȘZq|lEVO?, Xai Ttt tdia ludTia EvdvodpEVO?,
to rev naZZiov ătpavTov yEyovEv, auro? 6e el? EauTov eZ0(1)v
Zeyer vuv oifia âZr]0u)? otl ditEOTEiZEv Kvqlo? tov ayLOv ainou
xai E EiZaio jxe and mxpou OavdTou. Kal tqutci 6LT|yr|oâ|iEvo5
64, io Tfj Eauiou |xt|tql (piZoxpioTq) ouoj] x a i axouoa? jrao’ atm]? otl
ooa ouveOou to) dyiq), dvunEpOEia)? noir|crov, eioeZGidv jtqo?
tov uQ/LEnLaxoTiov îtdvTa xaGe fj? dLT|yr)oaTO.'O 6e Oaupaua?
ânoxQL0i] Zsywv ovtuj? npocpqTq? Kupiou 6 jieya? EuGupLO?.
Touio yâp nâoiv rjpîv hqoelhev |aeZZg>v ev Xqiotu) teXeioucOcu-
AtuGl tolvuv ettl xqv tou xoivofliou OLxodopf]v xai exel? κάμέ
64,15 ouvEpyouvra ooi ev nâoiv.
Aafltbv ovv 6 <X>ido? Eva prixavLxdv xai jtZfiGo? tex v i t ( v
xai unougyLav noZZfțv xaiEpq el? rflv Zaupav xai u)txo66pîiOEv
r o xoivopLOv xai heqletelxioev xai (bxvpoKjEv o u t o . K a i ti’]v jie*
naZaiâv ExxZTpiav aQLOTT|Tr|Qiov jiejiolt]xev xai ujrEpdvo)0Ev
tiqv veqv o)xod6nr|OEV EXxZrioiav, extloev 6e xai Jiupyov Evdov
64, 20 tou xoivopîou oxupo'jTaTov ev TauTtî) xai (bpaiOTarov, ouveqpStt'
oev de ev to) nEoq) Eivai tou xoivopîou to xoipr]Tî]Qiov.
43. PATRIARHUL MAR.TIR1E. ARĂTAREA Șl PROROCIA LUI ER IMIE
se va face de la Domnul desăvârșita unire și sub arhieria ta va fi
o turmă a unui singur păstor. Iar tu să mergi în lavra mea și să
zidești
J o chinovie acolo unde mi-ai zidit mormântul, si > să dă-
râmi toate chiliile din temelie, pentru că Dumnezeu nu vrea să
fie în acel loc lavră, ci a binevoit ca lavra să devină chinovie.»“
Când Fidus a auzit aceste cuvinte, s-a înțeles
> cu Sfântul
să facă asa, dar n u știa că cele săvârșite de către Sfântul erau
aievea, ci credea că are o vedenie. Marele Efrimie însă, acope-
rindu-l cu mantia sa, l-a slobozit în pace, iar Fidus a fost răpit
în văzduh și, după cum socotesc, a zburat ca și Avacum și s-a
aflat într-o clipită pe malul mării și apoi în Sfânta Cetate, fără
să simtă nimic din cele omenești. Apoi a intrat la el în casă
și a dezbrăcat mantia aceea dată de Dumnezeu cu care era
înfășurat si s-a îmbrăcat cu hainele lui, iar mantia s-a făcut
nevăzută. Atunci el, venindu-și în sine, a zis: ,Acum știu cu
adevărat că Domnul l-a trimis pe Sfântul Lui și m-a izbăvit de
o moarte amarnică.“ Povestindu-i aceste lucruri mamei sale,
care era iubitoare de Hristos, a auzit de la ea aceste cuvin
te: „Câte te-ai înțeles cu Sfântul, fa-le fără amânare!" Apoi,
intrând la arhiepiscop, i-a istorisit toate la rând, iar acesta,
plin de uimire, a răspuns: „Cu adevărat, marele Eftimie este
un proroc al Domnului, pentru că aceasta ne-a spus-o nouă
tuturor când urma să-și dea obștescul sfârșit întru Hristos!
Du-te, așadar, să construiești chinovia, și mă ai și pe mine
impreună-lucrător întru toate."
Așadar, Fidus a luat cu el un inginer, mulțime de meș­
teri, numeroase ajutoare și a coborât în lavră, unde a zidit
chinovia, a înconjurat-o cu un zid și fortificații. Din vechea
biserică a făcut trapeză și deasupra ei a construit noua bise
rică. A mai construit înăuntrul chinoviei și un turn foarte
întărit și foarte frumos, făcând așa încât cripta să se afle în
mijlocul chinoviei.
iz6 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
Tf)v 6e tou xoivofliou tojtoBecfluiv xaZqv ouoav tou
ogăoOai biet rqv Evăgerov opaZoTi]Ta xai povaxoîg n:gdg âoxT]oiv
ETUtribEiav btâ tt]v tojv auTtjg âegorv Euzganiav te xai pEOOiqta
64,25 bitr/pâipai tw Zoycp TtEtoâaouat. Adepog tolvuv eotl O|_uxgdTa-
wg e âvaToZfjg te xai buoEooc nsgiExdpEvog utto buo xoiZââwv
(JE[ivoTaTcnv ouvEgxopEvcjjv xaiâ to votlov țiEoog xai άλλήλαις
EVOtȚlEVWV.’Eni pEVTOl TO floOELOV pEgog TTEdldg ECFTl Ziav TEO7TVO-
TCtTî] EJti TOLOÎ JTEOL 710U f|7tZu)|IEVr] OTablOig. Tf]C 6e TTEblââoC HQOș
floggăv /Eițiaogog eotl xaTacpEpdpevog e§ aurf]g nou rfjg avcIT0 '
65 Ztxfjg oi rjg tou OEpaopiou flouvou Tfjg dyiag Xgiarou tou 0eoî’
f|pâ)v ’AvaZrppsajg. Kar’ auriqv 6e tv|v jiEbiaba 6 te nugyog ecttI]-
oiziai xai io wu xoivopiou ExpdZZci Ougajgiov. Kai eotlv 6 tohoC
6Zog fjpiEQog xai năvu Gaupâniog. peooug, djg Etgr|Tai. Zaxcbv cte-
65. 5 pag. Tuiv pev yâp ipu/goTEgcuv i6no)v vncio/Ei 0EppoTEpog. râjv bE
xaupaTrjgwv ipu/poTEgog- ou pqv âZZâ xai tgjv Ziav uypoTEQ<uv
tottojv unap/Et ooiEpog xai twv nâvu qgoTEpCDv uypoTEgog.
44
nZr]O(jD0ELOT]g 6e Tfjg tou xoivopiou oixobopfjg te xai
65, io xooprjOEwg ev pbvoig Tpioiv eteolv Tp jioZuxEipLa xai OJtoubfl
ePouZovto ol naTEQEg x a i ’ aunqv Tqv r]piEgav x a 0 ’ ijv pETETE-
0q to Ttfiiov Zchpavov tou âyîou nargog r]|id)v xai ev tu) xaivw
xoteteOt] xoipT]TT]gi(p, Tt]v ExxXî]OLav x a i to xoivopiov eyxaivi'
oau dZX’ eotevoxwqovvto ubtnp pf] E/oviEg. DZLyopȘpiag Y&Q
65,15 yEvopevqg xai’ auTrjv Tqv Egqpov Zâxxog uâwg o u x cbE a 10
xai tou Maiou prțvog ELOEXr]Zu0dTog Tfjg auTqg Egi]pou pbZig
Tă) xeipâjvi PgExojiEvqg, cbg îoaoiv oi noZuxpbviov jtEigav auTqg
Eo/jfzoTEg, EixoTOjg Ppoxn ou ngooEboxâTo. Al’ 6 ev dnogi<?
noZXn yEyovoTEg oi JtEgi tov qyouiiEvov'HXiav xai tov bidxovov
4>ibov EbrjZwoav T(p te appâ Aoyylvg) Tfjg zarea govfjg xai t(?
65,20 «PPâ OauZq) f|Y<3u EV(n ovtl Tf]g MagTugîou fiovfjg dnoaTEiZ»1
Tâ âZoya tcdv apipoTEgaiv |iovaoTr)giajv, onujg letcl twv âZoY '
44. PLOAIE MINUNATĂ
Așezarea chinoviei este minunată la privire datorită ne ­
tezimii sale armonioase și fiind foarte potrivită vieții ascetice a
monahilor din cauza climei temperate și blânde, și voi încerca
să o descriu în câteva cuvinte. Este acolo un deal mic, încon
jurat pe la răsărit și pe la apus de două văi foarte frumoase
care se unesc în partea de miazăzi. în partea de miazănoapte,
se află o câmpie plină de desfătare, care se întinde pe aproape
trei stadii. Iar la nord de câmpie, se află o vale care coboară
din latura de răsărit a cinstitului munte al Sfintei Înălțări a Iui
Hristos Dumnezeul nostru. Pe această câmpie se înalță turnul
și în ea dă poarta chinoviei. Tot locul este liniștit și minunat,
bucurându-se, precum s-a spus, de o climă potrivită, fiindcă
față de locurile reci este mai cald, iar față de cele fierbinți este
mai rece. D e asemenea, față de cele foarte umede este mai
uscat și mai umed decât cele foarte uscate.
44. Ploaie minunară
Zidirea și împodobirea chinoviei s-au isprăvit în doar trei
ani, cu mulți muncitori și multă râvnă, iar părinții voiau ca
biserica și chinovia să fie sfințite în aceeași zi în care fuseseră
strămutate moaștele Sfântului nostru Părinte și așezate în noul *
cimitir. Erau însă foarte strâmtorări pentru că nu mai aveau
apă. De vreme ce în acea pustie plouă puțin, în cisternă nu s-a
adunat apă pentru că - așa cum au observat cei care au acolo
experiență de mulți ani — în acest pustiu nu mai plouă din luna
mai până când începe iarna, și de aceea, pe drept cuvânt, nu
așteptau ploaie96. Ajungând, așadar, în lipsă, cei din preajma
egumenului Ilie și a diaconului Fidus au trimis vorbă lui Awa
Longhin de la mănăstirea de jos și lui Awa Pavel, egumenul
mănăstirii lui Martirie, ca să trimită asinii celor două mănăstiri
Sezonul ploilor este cuprins între lunile noiembrie și martie.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
Tfjg ripeiegag povfj; gETazopLowoiv udiog a n d <I>aowv, xai f|toi-
fiâțovTo Tfj vuztl E iEvai a n d tou zoouopaTo;.
’Ev fi vuztl cpaivETai o p£ya; EuOupto; tw pazapiTr|TIZig
6 5 ,2 5 z.Eycov* tl jtoiouolv ici â/.oya of]p£oov: Kai eLiovil aUTăr 6iâ to
pî] e/elv f]pâ; udojg el; <3>aoâv uTtâyouoiv, EjtetiȚî]oev XEyaiv
zai dia ii d|iEZr]oavTEc; ouz e6et|0t]te tou 0eou, dZiyojTioToi; Mi]
ouz lo/uel f] /EiQ Kuoiou bouvai U|iîv udojofO ez Tfj; âzQOTopou
neTpag E ayayuiv udcop 0e6; Latî) dnEiOouvTi zai dvTiXsyovri
66 zai duptoVTi Tăi Sapipujv and oiayovo; ovou avapZuoac uâcop ov
âojOEi zai upîv xq7]l;ouolv; Nai ÂEyaj upîv dinoEi, sâv psTâ juote-
(d; aiTqor]T£ auTov. Mfj tolvuv Ta a/.oya ettl to ufitoo rtEțnp»]16 ’
âXX’ EniQLlpaTE E7U TOV 0EOV Tt]V [I£Ql[_lVaV Uțltbv, zai ar'lpEQOV
nod capa; tqlttj; yopouvTai uptnv ol duo pEyâZot Xdzzoi.
’AvaoTâg ouv zai dnq'fqodpEvo; to ooapa T(p te pazapir»]
66, 5
4>idq) zai ndtui toi; /.oinoi; dnEOTEiĂEv Ta aXoya el; tou; Tojtouc
avTcov.'OrE ouv 6 rjZio; dvETEiXcv, âvepr| vEtpo; zai e e/eOi] opPqo;
noXu; xuxXw tou iiovaorqpiou zai povou, zai npo cupa; TpÎTi]; Eyo-
j.id)0i]oav ol duo gEydXoi ? dxxoi zai euOu; EjtauoaTO f| ppoyj].
66, 10 'O tolvuv dpXLEmcJxoHo; MapTupio; yvou; to yEvdpevov
Oauga |XETa jtoXXfjg daipt?v£La; napayEyovev el; tov Eyxaiviopov
tou piovaoTTțpiou. Kai yeyovEv f| dypunvia p.ETd XapJtpâ; <p(0-
Taywyia; xai jiolouvte; Tqv ouva iv xaiEOEVTO uno to 0uoiu'
axqpiov ?.£upava dyiwv xai xaXĂivixwv jiapTupwv, Tapd/ou xat
66 , 15 npoPou xai Avdpovizou, p]vi Maîqj E dopp etou; dsxdTOU and
Tfj; tou pEydXou Eu0upiou xoipf]a£ujg. Xpovou ⣠tlvo; dieZOd-
vto; d âidxovo; <I>ido; exioxono; ExELQ°tovfț0î} jioXeid; A(1)Qu>v
npoaayop£uo[iEvq;.
45
Aixaiov ds f|youpai ev tid napovit Xdycp EJti|ivr|O0fivctl
Tfj; tojv ev‘IepoooXu|iol;’Ahooxlotwv TE sia; eviboecd; npo; ΤΟ
66. 20 dEÎ ai Evapyw; Ta napa tou XEydXou EuOujiiou ev Tfj OaXdaail
45. REVENIREA SCHISMATICILOR 129
pentru ca, împreună cu cei ai mănăstirii noastre, să aducă apă
din Faran, și se pregăteau să iasă noaptea pe când bătea toaca.
Dar în acea noapte, marele Eftimie s-a arătat fericitului
Ilie zicând: „Ce fac astăzi asinii?1' Iar când el i-a răspuns: „Merg
în Faran, pentru că nu mai avem apă“, Eftimie l-a certat spu-
nându-i: „De ce v-ați lenevit și nu v-ați rugat lui Dumnezeu,
puțin credincioșilor? Oare nu poate mâna Domnului să vă dea
apă? Cel care a scos apă din piatră seacă pentru poporul cel /<•;.17, 6
neascultător și împotrivitor, Cel care a izvorât apă din falca
de măgar pentru Samson când era însetat, oare nu vă va da și jud. 15. 19
vouă când aveți trebuință? Da, zic vouă, vă va da, de-I veți cere
cu credință! Deci nu mai trimiteți asinii după apă, ci aruncați
înaintea lui Dumnezeu grija voastră, iar astăzi, înainte de cea
sul al treilea, se vor umple cele două cisterne ale voastre."
Așadar, după ce s-a trezit și a povestit vedenia fericitului
Fidus si> tuturor celorlalți>, a trimis asinii la locul lor. Iar când a
răsărit soarele, s-a ridicat un nor și a plouat mult numai în ju
rul mănăstirii, încât, înainte de ceasul al treilea, s-au umplut
cele două cisterne mari, și ploaia îndată s-a oprit.
Atunci arhiepiscopul Martirie, aflând de minune, a ve­
nit cu multe daruri ca să sfințească
> mănăstirea. Si> facându-se
priveghere cu lumini strălucitoare și săvârșindu-se Liturghia,
au așezat sub altar moaștele Sfinților bunilor biruitori Muce
nici Tarah, Prov și Andronic, la 7 mai, în al zecelea an de la Anul 482
adormirea marelui Efitmie. Trecând apoi o vreme, diaconul
Fidus a fost hirotonit episcop al cetății Dora.
45. Revenirea schismaticilor
Socotesc a fi un lucru drept să amintesc în acest Cuvânt
de unirea deplină a schismaticilor din Ierusalim, ca să arăt lim
pede cum s-au împlinit cele spuse de marele Eftimie în largul
 130 VIAȚA S F Â N T U L U I E F T I M I E
QT]0evra eig tov outov 7tM]QtnOtvra zaioov. Tofi ydo αρχιεπι­
ozonou Maprupiov Tfj ysvopEvy) ev Tfl OaÂâcKjfl ojiiaoiți xai
ijiroo/ECEi tov pEyd/.ou E u D u p i o v .TLOTEiioavrog xai jtâaav p£-
Qipvav dnoTLvagapevou oXiywv qțiEoojv diE/.Oovawv o avanei
pvrjpovEuOEig d p Ș â g MapzLavdg ev Toîg tteqi T7]v ayiav Bî]9Xe£P
66,25
Tonoig rjdî] xolvoPlov ovoTT]uapEvoc Trema? i o v g Airoaxiorâ;
avTO0L o w a 0 g o î o a g ex 0£ia; Tivdg Eirinvoiag zivî]0Eig Xeyfi
Tcoog auToug- Eog hote, JtaTEOE?, (pLkovtzovțiEv diEĂEiv t o o(î>Ptf
Tfjg ExxXî]CHag pf| EjtioTâpEvoi to teâeiov ()eM]p« tov 0eov;Sxo-
TifpojpEV toîvuv eauToijg pf|jtajg o l o evol tî]v paoi?axr)v xaT£j(ElV
67 o d o v âvo&ițt odEVo iEv. To ydo otEoOai xcdXvei to Eivai/Eautou
TOLVVV 6oXlnd(J(JJ(lEV EL E0J1EV EV Tfj TtLOTEL, XCU TU) âjtOCJTOÂlXQ)
dzoZov0ovvTEg vnodEÎypaTi ffâXwpiEV x?j]povg ex jtgood) ου
TCOV ETtLOXOJtCDV ZCU TCOV pOVCt/COV ZUL El pEV 6 XĂfjQOg EJtl T0Î)5
pova/oijg eXOp], |ielvgj|1ev ojieq e o ev el 6 e ejii t o v $ ETttoxonovg,
67,5 Ti] EXzZr|oia xolvcovt|0cj)[iev.
Kai tovtojv ovtwc; ZexOevtcdv dpovof|oavTEg ePgâov tov?
xXrioovc; xai ejieoev o xXrjQog ejil Tovg EJiiaxortovc. Kai πληρο'ί0
qt]Oevtec; dj-ravreg ex avpicpwvov el? tîjv âyiav iroXiv elaqXGov έχόε
âwxoTEc; EavTovg Tfj npog tî]v ayiav EXxkTpiav evojcjei.'O 6e apXt£
67, 10 Ttioxojros ToVTOvg dE âpEVog exe?vEVOev toi (pana yEVEo0ai Tfjțdyi
ag AvaorâoEUjg xai etteteXecjev Ttâvftqpov eoqtt]v pEiâ rtavtog toi1
7r7Ț]0ovg Tcov te povaymv xai w îtoZitcdv xai ytyovev e vcppotfijv’l
|iEyctXr| ev Talg 7tXaTELaig'lEpovaaXr|p ejil Tfj Tț]g evcdoecd; /agi?- K 11
77
Precizarea „după câteva zile" se raportează la vedenia lui Fidus, deci la a|1U
478, nu la anul sfințirii chinoviei lui Eftimie (482) amintit anterior. Așa ’
în Palestina s-a realizat, cu patru ani înaintea Henoticonului lui Zenon, 0
unire între calcedonieni și necalcedonieni pe temeiul primelor trei Sinoad e
Ecumenice, fără nici o referire la Calcedon. Palestina a oferit astfel, pena"
Henoticonullui Zenon, un model din care se vede caracterul irenic și none*
xclusivist al monahismului acelor ani, spre deosebire d e tendințele tot ny*
exclusiviste şi fanatice din veacul VI. (cf. Patrick T.R. G r a y , The S a b a i t e M<>'
nasticism and the Christological Controversies (478-533) în v o i. The Sav‘uii
Heritage..., pp. 237-243)
45. REVENIREA SCHISMATICILOR 131
mării când Ic-a venit vremea, p e n t r u că arhiepiscopul Marti
ne a crezut în vedenia și făgăduința marelui Eftimie făcute în
largul m ă r i i și a lăsat deoparte toată grija. D u p ă ce au trecut
câteva zile97 , Awa M a r c i a n , a m i n t i t mai sus, care a ctitorit în
preajma Betleemului o chinovie, i-a adunat pe t o ț i schismaticii
acolo, ca mișcat de-o insuflate dumnezeiască, și le-a spus: „Până
când, Părinților, ne v o m certa și v o m rupe t r u p u l Bisericii ne-
cunoscând voia desăvârșităJ a l u i Dumnezeu? Să ne cercetăm
pe n o i înșine ca n u cumva, părându-ni-se că mergem pe ca
lea împărătească, să u m b l ă m de fapt p r i n fundături! Pentru ca
faptul de a n i se părea că am fi ceva împiedică faptul de a fi cu
adevărat. Așadar, să ne încercăm pe n o i înșine dacă ne aflăm
i n t r u credință și, urmând pildei apostolice, să aruncăm sorți f.a.i,26
98
care să-i reprezinte pe episcopi și pe monahi . Dacă sorțul va
cădea pe m o n a h i , să rămânem c u m suntem, iar dacă va cădea
pe episcopi, să v e n i m în c o m u n i u n e c u Biserica."
Z i c â n d acestea, a u aruncat sorți t o ț i î n t r - u n gând, și
sorțul a căzut pe episcopi. D u p ă ce au fost înștiințați cu t o ț i i ,
au intrat î n Sfânta Cetate lâsându-se î n seama u n i r i i c u Sfânta
Biserică. Arhiepiscopul i - a p r i m i t și a poruncit să se aprin
dă l u m i n i l e bisericii Sfintei învieri și a săvârșit u n praznic cu
tot p o p o r u l , c u toată m u l ț i m e a monahilor și a cetățenilor,
mare veselie fiind î n piețele Ierusalimului p e n t r u bucuria uni
rii”. Toată m u l ț i m e a schismaticilor s-a împărtășit, î n afară de
M
Episcopii și monahii erau cele două tabere între care sorții urmau să
arate cine are dreptate, episcopii reprezentând Calcedonul, iar monahii
tabăra schismatică.
E. Schwartz numește, în ediția critică a operei lui Chirii, această
unire „înainte-mergătoare a Henoticonului' 1 (p. 370). Redă și cuvântarea
arhiepiscopului Martirie (pp. 367-368), păstrată în Istoria bisericească
a lui Zaharia Retorul, istoric monofizit, din care reiese că unirea s-ar
fi făcut exclusiv pe temeiul primelor trei Sinoade Ecumenice, cum va
stabili d e altfel și Henoticonul lui Zenon.
I
IJ2 VIAȚA S F Â N T U L U I E F T I M I E
EZoivo'jvqaEv dnav to nkfjDo? twv Attooxlotojv jrXfjv Feoovuov
67, 15 TOU ăpXtpiavdQLTOU TOU E7TL TEOOCipCtZOVTCL'TEVTE ETT] TQ Tfj? pOXO-
pia? MeXoivt]? govaoTrjoia zuPEovTjoavro? zaiTwgavou tou bi
©exwav |iovaoTr]Qiov auoTîjoapEVOu, oitlve? Tfj dXoycp cpiXovizi?
EgpEivavrE? zai did touto tojv idicov ex0/j)Oevte? povaon]oi«)v
o)6e zdxEÎOE HEpupEpdfiEvoi ETEAEVTqoav dzoivd)vr|Toi. Kai Taina
67, 20 |xev outgj? yeyovev ehl tî"]? paoi/.Ela? Ztjvtnvo?.
46
’Ev 6e tol? AvaoTaoiou t o u paaiZdo)? xqovoic cu axT]vai
Ttbv Sapazr]vâ)v al ouoTăoai u n d t o u ev ayioi? TtaTpo? ijpâ)v
£V
EuGuplou u h o paopdgwv EpqpaăOqoav, ol de ttqwtol twv
auTat? Sapazr]VQ)v dZZa? ozr|vâ? EZTioav nZrpiov Tfj? tou âppâ
MapTUQiou |iovfj? Exx>.î]Oiav zaxEiOE auoTqaâpEVOi. A?A ot
67, 25 pdgpaooL ttcU.lv ejTe/ Oovte? outol? xdxeîOE t o u ? pEV â7tEXTEivav »
tou? dâ acxpcd-omoav ol d£ Xoltoi el? btacpopou? eoxoqjii00T
oav xcbpag. Tețove yap tote auyxuoi? p,EydÂr| zai (poȘEpâ za* 0
68 Ttjv xu'jgav TauTTjv u n o Tfj? eh’ âdEtag tcdv pappdpwv Ejndpop’K
47
'O piEv ouv paxapi.TT]?TlĂLa? o xaX6? Tfj? EuGupiou «ye E
7Loip,r]v EJtî TQtdxovra xai oxto> xqovou? t v povqv xuPegvrjiK1?
68, 5 xai nZEÎora xaTopOuipaTa ev auTfj dianQa dptvo? eteXevtt]0Ev -
Su|ieo)vlou de tlvo? AjtapEw? ejtî tqel? yj?bvou? Tfj? aurfj? povi]?
xQCiTf|CFavTo; xai ev Xptorw te lELCdOevto? STEtpavo? ti? ApaȚ T(P
YEvel Trjv fjyoupEvîav ditdE OTO yvqcjiov âdetapov eycuv npoxdniov
jiEv ovopa dpevov, Tfj? 6e Kcuoaoeov ExxĂ.T)aia? 7iqeoPute(?o V’
68,10 OUTLVO? TEXEUTTjOaVTO? TlâoaV 6 TECpaVO? T1]V yoVLXf]V JIEQLOOOI-
av tq) piovaoiriQicp TtQooEXupiDOEv.’Ev țol? auTou xqovoi? Avrto-
XEU? TL? Kaiodpio? xaĂoupiEvo? xai ev «exai? 7io?aTixaL? noĂXdxiC
Eudoxijojoa? eXQcdv el? tt]v dyiav tioXlv xai xpovoipiPnoa? Jtd0el
46. INVAZIA BEDUINILOR 47. URMAȘII LUI EFTIMIE
•H
Gherontie arhimandritul, care vreme de 45 de ani a condus
mănăstirile fericitei Melania și a lui Roman, care zidise o mă
năstire la Tecoa. Aceștia au stăruit în nebuna lor răzmerită, si
de aceea au fost izgoniți din mănăstirile lor și, pribegind în
colo și încoace, au murit excomunicați. Acestea s-au petrecut
în timpul domniei lui Zenon.
46. Invazia beduinilor
In anii împăratului Anastasie 1011, sălașurile saracinilor,
pe care le încropise cel întru sfinți Părintele nostru Eftimie, au
fost pustiite de barbari, iar primii saracini care au locuit în ele
și-au încropit altele, aproape de mănăstirea lui Awa Martirie,
zidindu-și acolo și o biserică. Dar iarăși au năvălit barbarii,
pe unii omorându-i, pe alții luându-i în robie, iar ceilalți îm-
prăștiindu-se prin diferite sate. Atunci s-a petrecut o mare și
înfricoșătoare
> învălmășeală
I în tot acest tinut
> datorită năvălirii
barbarilor cărora nimeni nu le stătea împotrivă.
47. Urmașii lui Eftimie
Fericitul Ilie, bunul păstor al turmei lui Eftimie, a mu ­
rit după ce a condus mănăstirea timp de 38 de ani și a săvârșit
multe fapte bune în ea. Un anume Simeon din Apameea a
condus trei ani această mănăstire, iar lui, după ce a murit, i-a
urmat la egumenie Ștefan, arab de neam, care avea un frate pe
nume Procopie, preot în Cezareea, la a cărui moarte Ștefan a
adus toată averea părintească în mănăstire. în anii în care el
conducea mănăstirea, a venit în Sfânta Cetate și a rămas des
tulă vreme acolo un anume Chesarie, antiohian, care avusese
"" împărat (491-518) care, deși era evlavios, a fost toată viața un dușman
al Calccdonului.
 VIATA SFÂNTULUI EFTIMIE
134
oiopanxip jiEpiEjTeoev dEivoTiÎTU) zai î]VE/()q elc n]v povqv xai
68,15 EZ TOU eX«LOU Tfjg TOU OT]|lElO(p6oOU EuOupiOU Of|ZÎ]g âĂELlpâ-
gEvog nâorig owpaTixfig âOgotng â;rq/./.âyq vooov. TauT)]g ovv
Tuyjbv Tfjg EDEQYEoiag noÂ/.qv pev ngom’ivEyzEV euXoyiav, ete-
gav de utteo/eto diddvai xaO’ Ezaowv EviavTOv/OâEUiov Se citi
Tt|v ’Avrio/Eiav TtaQEpctAEv ev Tolioael Stei/ cxvcp tio Ejttaxojuo.
~Qt tivi 6it)yelto negi te ifjg t o u peyâXou EuOupiou XciplTOg zai
68,20 Tfjg Eig aurov nQOEĂ0ot)0r|g EUEpyEaiag- Aeovtioc d r Tig veuj-
TEgog tou ehiozotiou aveipiog â x o v a a g xai ava TEgioGeig Ti]v
diâvoiav t|ă0ev cig tî]v jiovqv xai ansTiiȘaTo. K a i ev ttj |iova-
Xixfj nooxoipavra auTdv noĂiTEia pETanEpipâpEvog 6 Ejrioxoitog
SiEtpavog f|yoii|iEvov HEnoir|XEv tou oEpaopiou oixou t o u âyiou
68,25 pagrugog Aeovtlou xai diddoxov rqg E7iioxojtf|g ou p,ETâ noXv
zaTaZtndjv aurov ete vSuttioev.
48
NElXog de Tig TOU pOVaOTTjgiOU JtgEOpUTEgog ETIEpJtETO EL?
AvTid/Eiav 6lcc tt]v ujtooxe0Eioav jtagd Kaioagiou EuXoytav -
'OciTig ev TquioXei xaxâ jrdgodov yeyovibg xai ;tagd Aeovtiq) tio
68, 30 ejiioxojTu) 6E iu)0£ig EJuazonog xsigoTovEiTai ’OgOtooiddog.
r
O 6e jtaTqg fipwv StEipavog ttjv EuGupiou povqv au a 0 ?
xai jiXouiiaag Elg duvapiv xai E axdoia vopîopaxa ev yagdypaTi
ex HEgiouaiag yovixfjg TauTTj xaTakunbv ETE?vEiib0r| pT]vlTavvov-
69 agiip Etxadi dEUTEpțt tov elxootov ngwTov ev xfj qyoupEVig ÎIĂÎ)-
gchaag xpovov. Oajpăg 6e Tig ’AnapEug tițv EuOupiou dyEĂr|v na-
gakapcbv EuGqvouaav f|XdTT(uoEv.*Ev xoig auxou xQdvoig f|X0£v
ndZ.iv Eig tt]v povqv o Evbo oxaTog Kaioagiog xai uji’ aurov ci?
69, 5 EQTiaoiv jigoTQajTEig xai ev Tip dgioTip n a g ’ auwu dxouaag otl ■
’’Exoptev ev Tip biaxovixtp pegîdag Tivâg tou Tipiou ȘuXou
tou jiavoEJTTOU OTaugou, CtOTlEg Tip p.ovaoTT]giip Koojidg TE x a *
XguoLHJTog oi creau goipMaxEg xaxd xaigoug Eâwgîîaavro, £? 0 ) V
48. TÂLHĂRIE ÎN MĂNĂSTIRE
135
de multe ori dregătorii politice. Acesta a căzut într-o grozavă
suferință trupească și a fost adus la mănăstire. După ce a fost
uns cu untdelemn de la mormântul făcătorului de minuni
Eftimie, s-a izbăvit pe dată de toată boala trupească. Așadar,
pentru că i s-a făcut această binefacere, a adus multe daruri
și a făgăduit să mai dea în fiecare an. In drum spre Antiohia,
l-a vizitat pe episcopul Ștefan la Tripoli și i-a povestit de ha
rul marelui Eftimie și de binefacerea care a primit-o de la
el. Un verișor mai tânăr de-al episcopului, Leontie, auzind
istorisirile, s-a întraripat cu cugetul și a venit la mănăstire,
lepădându-se de lume. După ce a înaintat pe calea viețui
rii călugărești, episcopul Ștefan a trimis după el și l-a făcut
egumen al cinstitului locaș al Sfântului Mucenic Leontie și,
lăsându-1 urmaș la episcopie, nu după mult timp s-a săvârșit.
48. Tâlhărie în mănăstire
Nil, u n preot al mănăstirii, a fost trimis la Antiohia
după binecuvântarea promisă de Chesarie. Acesta, trecând
prin Tripoli și primit de episcopul Leontie, a fost hirotonit
episcop al cetății Orthosia.
Părintele nostru Ștefan a sporit mănăstirea lui Eftimie
și a îmbogățit-o din toate puterile și, lăsându-i 600 de mo
nede de aur din averea sa părintească, a murit în 22 ianuarie,
după ce a împlinit 21 de ani de egumenie. Turma lui Eftimie And 534
a luat-o atunci Toma din Apameea, care a împuținat-o. In
anii în care el conducea mănăstirea, a venit iarăși preaslăvitul
Chesarie, care, fiind poftit la masă de Toma, a auzit de la el în
vremea mesei spunând:
,,Avem în diaconicon bucăți din cinstitul lemn al Prea-
sfintei Cruci, pe care Cosma și Hrisip stavrofilacșii le-au dă
ruit mănăstirii de-a lungul timpului, iar din aceste bucăți,
 ij6 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIM1E 48. TÂLHĂRIE ÎN MĂNĂSTIRE

piEQL&ujv o f]YOvpEvog SxEtfavog EVEpaĂEv Etg xov n a g ' a u w v yc- egumenul Ștefan a pus una în crucea de aur și pietre prețioase
, , io yovotu xâj povaoxqgiw o x a v g d v d / . 6 / o u o o v t e z a i diâ?.i0ov. pe care el o făcuse pentru mănăstire."
Eursv o Kaiaâgiog- d i â iov Kt’giov, âȘuoOwpEV ngo- Atunci Chesaxie a zis: „Pentru Domnul, să ne învredni ­
azvvqoai zai iva dcboqg qțiîv p i a v pEgida/O 6 e qyoupEvoc touto cim și noi să ne închinăm și sa ne dăruiești o bucată!" Egume
noiqoai ovv0E|iEvog Xaptbv a v x o u g e v ezeivrj xfj toga xqg pEoqp- nul, consimțind să facă aceasta, i-a dus în diaconicon în acel
pgiag ev xtȚ) diaxovtxâ) q v o i Ev x â âopâota nov xEtpqXuov zai miez de zi, a deschis cuferele cu odoare și, după ce s-au închi
j'tgooxvvqoavxEg oi JtEpt K a i o â g t o v EĂctpov x q v pegifia. Kai nat, cei dimpreună cu Chesarie au luat bucata. Apoi au intrat
i i EkiEXfldvTEg Eig xo EvdoxEgov iov d i a z o v i z o v ZE/.XlOV TtgOETQâ- în camera din spate a diaconiconului și s-au întors la masă.
;

jtqaav el; aYânqv. ©EodoTog 6 e tic; TaÂdxqg xqv x o v agioTip]- Un anume Teodot din Galatia împlinea slujirea de trapezar și
giov diazovîav EXjtZ.qgwv xouxotc; vnqgEXEL/Ooxtg eig EgxdpEvoc
le servea la masă. Acesta intra și ieșea prin diaconicon, unde
diot tov biaxovixou zai E egyopEvog twv agpagunv qvEwy EVtov
erau cuferele deschise, și a furat cele 600 de monede amintite,
xd gq0Evxa E a z o o i a v o p i o p a x a e v xgioiv ovra xodgiotg âjto
aflate în trei pungi într-unul din cufere, și apoi a continuat
să slujească la masă. Egumenul, vrând să-i slobozească pe cei
2( Evog xcbv dgpagîwv xĂEipag e elvev u qgEXWv. 'O pEvroi f|Y0 '
ai lui Chesarie, a închis cu zgomot cuferele, fără să bănuiască
|iEvog âjtoZvoai 0eXojv xoug n e g i K a t o â g i o v zĂEioag UExâ 0ogu*
ce s-a petrecut, și i-a lăsat să plece binecuvântându-i. Când
pov xâ âgpâgta z a i p q v o q o a g xo yey ov O£ « h e ă v o e v exelvouc
Teodot s-a trezit dimineața, a făcut pe mâniosul și striga la
pexâ ETJxqg/O 6 e ©eodoxog euj0ev â v a o x â g JigooEjioiqoaro tov
egumen: „Nu-i cu putință să te mântuiești în locul ăsta din
6gYi 6|iEvov x a i x a x E p d a xov qYovpEvov ÂEytov ol’z evl owOqvai
pricina multei împrăștieri!" Și multe altele trăncănind, a ieșit
69. 25 eig xov tojiov xovxov, otl TtoÂvg a u x o u eoxiv o EgLo aop6g , xai
din mănăstire având cu el aurul.
âXXa xivâ cp/djagqaac; E qĂOEv xou p o v a o x q g i o u xo ygvcriov ex«v.
Pe când se suia în Sfânta Cetate și se aha în dreptul
’AvEQxopEvog 6e eju xqv «ylov no/dv âvxtxgvg xqg povqg xov
mănăstirii lui Awa Martirie, s-a așezat și a scos 50 de monede
a p p â Magrugiou xaOioag xai (ho evoc; twv xoâgiwv jtEvxqxovra
dintr-o pungă, iar celelalte trei pungi le-a așezat sub o piatră
vopiopata kapinv E0qxev râ xgia vnoxâxd) ?â0ov pEyâXov xaîo>r
marc, însemnând locul, apoi a intrat în Ierusalim. Acolo a
pEimoâpEvcg xov xonov Eioq/.0EV EigTEgoooXvpa. K a i picf0a)oâpE’
tocmit asini pentru lope și, dând arvuna, a coborât să ia au
vog âXoYa Ejtilojurqv xai dovg xov dggapcbva xaxEpq Ăaphv t o
rul. Când s-a apropiat de piatră, a fost împiedicat și alungat în
Xgvoiov. Kai Ey/iaag xcp Xi0<n ujtd ocpEwg (popEgcoxdxov vjtoxâxto-
acea zi de un șarpe mare care a ieșit de sub piatră. Venind și în
0ev xov Xî0ou E EX0dvxog xaxadiwxOEig EVEnoâioOq xqv qpEQOtv
ziua următoare, a fost iarăși alungat de aceeași fiară departe și
?o EXEivqv. Kai xfj e qg nâXiv xaxEÂOtbv xai u n o xov avxov Oqgiou nu a izbutit nimic. A treia zi, iarăși a venit în preajma locului
w
EJti JtoXv diâoxqpa xaTa6iwx0siț ov nag£x Q'n91T Tfj xgixq xoivvv
acela, și o putere nevăzută din văzduh l-a lovit ca un ciomag
q p â g g naXiv n e g i xov tojtov YEYovoxa avxov Evaegidg xig 6vvapi£
și l-a aruncat pe jos, pe jumătate mort. Niște lazarineni care
E7tEX0oijoa ao(bp.axog cbajTEg pdxkcp Tivi nXq aoa EggiipEv xaxct
treceau prin locul acela l-au găsit căzut și l-au dus în Sfânta
i■ Tqv dâdv qpiiOavq. A a agicătai 6 e tlve x a x â tov totwv YEvdpevoi
Cetate, într-o bolniță. Acolo, după ce a petrecut un timp în
toî’Tov EggimiEvov EvgovrEg Eig Tqv otYtav nokiv EiaqY a Y0 V xc
“ ΐν
138 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
t6) vogozo eloj âjtf|yayov. ’Ev (p /govoToipijoag t(I>v jtovajv ejii-
TEIVOJTEVWV PăEJIEI TLVCt ZOT* OVUQ LEOOTTOEjtf] dgyÎA.Gjg JTQOg CtUTOV
Zeyovta* advvaTov oe eotiv Tfjg z/uvr|g TavTr]g âvaaTfjvai, el gf) to
70, io xXajiEv xqvolov ifi Evfivpiov povfj â;Tobd)or|g.
Tote pEtaaTEiXdtpEvo; iov tov povaoTT]oiov ȘevoSo/ov
o3poZ.oyr|OEv jieoI tov / o u a i o u . Kai paOovrEg o i TtEoi tov rjyotJLie-
vov 0topăv zai Aeovtiov i o v dEVTEoâgiov dvEpr]oav Etg xr]v ayi-
av noXiv zai â z o v a a v T E g n a p ’ avrov o u ovdEig d u v a i a i Eyyioai
70, 15 T<p Tona) Ev0a eotîv to x q v o l o v , biet t o xaTotzovv 0r|piov, ZiyEi 6
âppăg AEOVTiog- eă.Oe xal bEt ov f|piv t o v )J0ov pazpoOEv f|pi£Î5
ydp tov ocpiv exeîvov ov (poflovusOa.
K a i Z.apovTEg qutov £(p(p EnizaOqpEvov Etg tov toitov
fjyayov zai. t o hev xqvolov vito t o v ălOov e v q o v HEtpvXaypEvov
pT]dapâ)g tou 0î]qlov ipavsvrog, t o v 6 e 0e66otov âpÂapfi cijieKv-
aav twv nap’ avTOV ozoqtuoOevtwv 7tEoiq>govt]oavTEg.
70. 20 Uztoj tolvvv xQovovg Tf]v E v O v p i o v tov pEyâXov XUpEQ-
vfpag povpv o 0cvpăg eteăevtîioev ppvl Mapuq) Eixâ&i JTEpntn
TTjg nE|47lTT|g LVdlZTLOVOg ETOUg eP&O|1T)ZOOTOU TÎ]g TOV peyâXov
E v 0 v p î o v xoipr]OEO)g‘ Aeovuog 6 e tî]v ?]yovp.Eviav napEÂapEv o
70, 25 Ep.E tov dpapTCokdv Eig ti']v qiol ctEPaopiav poviqv elo&eȘcxpevo;.
49
71 Ooa pâv ovv jTeql tov 0soq)6Qov E v 0 v p i o v rjxovaa
zai Eyvwv xal o l naTEOEg pov &iT]yî]oavTd p o t , o v x dnEXpv-
ipa a n d twv texvojv avTărv Etg yEVEctv ETspav, âXXâ djifiyye 1
a
zai âvEypaipâprțv n p d g t o TavTa Tatg p e t e j i e l t o yEVEaig
paJtEpcpOfivai’ âvayzaLOv 6 e p y o v p a L z a i tcz Enî Epov yey°’
a
71,5 voTa O a v p a T a a n o Tfjg t o v t o v 0i]xr|g z a i pvîipqg ypacpn
padoVVQL ETL Ttbv EVEQYETr}0EVT(JJV JTEQldvTtDV x a l TU)V TaVTtt
0EaoapEvcov. T a ydp vvv â n ’ oipEOLv jrdvTwv e x Tf]g avxov 0»Ț
xr|g npoEQxd Eva O a v p a T a o v povov a L o 0 a v p a o T a TvyxavEi.
49. INTRAREA LUI CHIRIL Î N MĂNĂSTIRE
'39
dureri, a văzut în vis pe un bărbat cu înfățișare sfântă, care
i-a spus cu mânie: „Iți este cu neputință să te ridici din patul
acesta dacă nu vei înapoia mănăstirii lui Eftimie aurul furat.“
Atunci, acesta a trimis după arhondarul mănăstirii
și i-a mărturisit despre aur. Când cei din jurul egumenului
Toma și al ajutorului său, Leontie, au aflat acestea, s-au suit
in Sfânta Cetate și, pentru că au auzit de la el că nimeni n u
se poate apropia de locul acela din pricina fiarei care locuiește
acolo, Awa Leontie a zis: „Vino și arată-ne din depărtare pia
tra, pentru că noi nu ne temem de șarpe!"
Și luându-1, l-au pus pe un dobitoc și l-au dus in locul
cu pricina, iar aurul l-au aflat păzit sub piatră, nici o fiară
arătându-se. Pe Teodot l-au slobozit apoi nevătămat, fără să se
mai gândească la aurul risipit de el.
După ce Toma a condus mănăstirea lui Eftimie opt ani,
a murit în 25 ale lunii martie, din al V-lea indicrion, in al Anul 542
șaptezecilea an de la adormirea marelui Eftimie. Egumenia a
preluat-o Leontie, cel care m-a primit pe mine, păcătosul, în
cinstita mănăstire.
49. Intrarea lui C h i r i i în mănăstire
Câte am auzit și am aflat despre purtătorul de Dumne­
zeu Eftimie, precum și câte mi-au mai povestit părinții mei nu
le-am ascuns de la fiii lor din altă generație, ci le-am vestit și
0
le-am scris ca să fie predate generațiilor următoare. Mi se pare
’
însă de trebuință să predau scrisului și minunile petrecute în
timpul meu la mormântul lui și prin pomenirea lui, acum cât
’
încă mai trăiesc cei care au avut parte de aceste binefaceri și cei
care le-au văzut. Fiindcă minunile care se fac la mormântul
lui în văzul tuturor nu sunt numai vrednice de uimire, ci si I
140 VIAȚA SFANȚULUI EFTIMIE
d/./.â zai a g i o vqpovEUTa- jielOel y â p r o u g EvruyxâvovTag xai
Totg fjdr| HEpi a u r o u dtjOelolv pi] cltiotelv.
Floitp 6e tqojiw zai xpovco xqv povfțv oizfjoai rj LwOrjv,
clvojOev zai e§ âp/JiS Epâ).
"ETOug tolvuv E zaidEzaiov Tfjg napovorig 0EO(puXaxTOU
paoiXEiag ev zLf|pq) EzzZqoiaoTizqj zaTa uEyoțtEvog d7tETa§âpî]v
ev tq) Tfjg upETEpag dyiujouvrțg EuayEi povaoTTjQiq), wg xai auto;
71, 15 otaOa, d) jratEQcov apioiE zai (piZoTEzvoiaTE rEtbpyiE, zai tou tcov
iwva/âjv a/rmaxog biâ Tfjg vgETEpag y.ELpog â uoOEig peră evxής
zai jrapa0EOEOjg upcov dnELvOqv ettÎ râ clEpoad?/upa zaid tov
NoEpfloiov țifjva, âq;oQpf|v piv jtotr|oci|jEvog tov yEyovoTa ev'Ie-
oooo/.uqoig Tfjg vEag Ezz/.r|oiag Eyzaiviopdv Tfjg TtavEvâoȘou xai
0eot6xou Mapiag, to 6e aXr|0Eg eLtteÎv, E7WTO0f|oag ti']v Eprmov
71.20 oîzrjoat. MeXXwv 6e e ievol ez Tfjg Szu0ono)dT(ov p iponcJ Ew;
Evrokâg sXa|3ov napd Tfjg Ețtfjg tpLÂoxQLOTou pqiodg [it|6ev to ou-
vo?s.ov twv Eig ipt’xqv crjvtelvovtcov biajipodgaoOai xo)QÎg yv(0|XT|G
zai Eniiponfig 'tov Oeoheolov f|ouxaoTov ’kodwou tou ejuoxo-
Jtou oixouvrog ev rfj ? aupqi tou pazaQtou SdpȘa xai ndoatg Xa-
71.25 pnovrog iatg zaid 0eov dpEiaîg, pf|noTE, Xeyouad țxoi, xfj twv
’QpiyEviaoTOJv 7tXdvț] owa a/Oeig eznEorjg ex TtgooițucDv tov l6i-
ou OTqgiypou.’Eycb tolvuv ev Tțj dyiqt ji6?.ei yeyovibg xai roug dyi-
72 oug xai oEPaopioug jtgooxuvf|oag Tojroug ovv tio £(D07toup £uX(p
tou jravayiou oraupou zai npog tov pvr|povEU0EVTa 0eotieoiov
avâpa yevopEVog xai dxouoag n a p ' aurou otl el [3ouăt] awGfjvai.
Tqv tou pEyâXou EuOuptou otxqoov țiovf)v.
72. 5 KaTfjX.Gov &ia Tfjg Epr|pou Eig Tov’Iop&dvrjv xai napd Toig
exeloe jiaTpdoi XQOvoTpipf)oag jieql tov’IovXlov p,qva EVExOcig
Eig tt)v tou pEyâXov EuOvțiiou povfțv e6ex0t|v t)no Aeovtlou tou
naTpog Tfjg povfjg.
101
Socoteala anilor domniei împăraților era făcută de la 1 ianuarie de
după suirea pe tron. Așadar, „al șaisprezecelea an al domniei" lui lustinian
este anul 543.
49. INTRAREA LUI CHIRJL ÎN MĂNĂSTIRE
de a fi a m i n t i t e , p e n t r u că ii c o n v i n g pe cititori să n u fie ne ­
încrezători în cele care deja s-au spus despre Efrimie.
Voi povesti a c u m , d e la început, de când și în ce fel
m-am învrednicit să locuiesc î n mănăstirea aceasta.
Așadar, în al șaisprezecelea an al acestei domnii de Dum ­
101 102
nezeu păzite , după ce fusesem introdus în clerul bisericesc ,
m-am lepădat de l u m e pentru a intra în strălucitoarea mănăsti
re a Sfinției Voastre, d u p ă cum știți, o, preacinstite între părinți
și preaiubitorule de fii, Părinte Gbeorghe! După ce m-am în
vrednicit a primi schima monahală din mâna voastră, cu bine
cuvântarea și îngăduința voastră am plecat la Ierusalim în luna
noiembrie, luând ca motiv sfințirea în Ierusalim a noii biserici a
întru-tot-slăvitei și de Dumnezeu Născătoarei Maria, dar, ca să
spun adevărul, am plecat dorind să viețuiesc în pustie. înainte de
a pleca din cetatea schitopoliților, am primit porunci de la mama
mea cea iubitoare de Hristos ca să n u fac nimic din cele privitoa
re la suflet fără știința și îngăduința de Dumnezeu insuflatului
episcop loan Isihastul, care locuia în Lavra fericitului Sava și stră
lucea cu toate virtuțile cele după Dumnezeu: „Nu cumva - îmi
spunea ea - să fii târât în rătăcirea origeniștilor103 și să te lipsești de
sprijinul lui." Prin urmare, m-am dus în Sfânta Cetate și, după ce
m-am închinat la sfintele și cinstitele locuri, precum și lemnului
de viață făcător al Preasfintei Cruci, m-am dus la amintitul băr
bat de Dumnezeu insuflat și am auzit de la el că: „Dacă vrei să
te mântuiesti, arunci să locuiești în mănăstirea marelui Efrimie."
Am coborât prin pustie la Iordan și am rămas la părinții de
acolo, zăbovind până în luna iulie, când am intrat în mănăstirea
marelui Efrimie, fiind primit de Leontie, Părintele mănăstirii.
IQ
‘ Chirii fusese hirotesic citeț de copil, așa cum spune în VS c. 75, și de
aceea intrarea sa în cler trebuie distinsă de tunderea în monahism.
1
" Tulburările origeniste atinseseră în acea perioadă apogeul. Relatarea unor
evenimente dramatice din această confruntare o va face Chirii în V5 c. 85-90.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE 50. M I N U N I DIN VREMEA LUI CH1RIL
142

50 50. Minuni din vremea lui Chirii

’Ev Tatrcaig de Taîg f|pEoaig i]ve-/Bq ti; pova/og and Ti|; în acele zile, a fost adus un monah din mănăstirea lui
povfjg toîj â p p â MaoTuoiou u n d TtvEupaTog ăxa0âoTou 6eivwc
Awa Martirie, tulburat foarte tare de un duh necurat. Mo
nahul, pe nume Pavel, de loc din satul Tomesus, din prima
72, io EvoyZoupEvog, and pev Tfjq npcnTq; KiZixiag xcbpqg TopEoaou
provincie a Ciliciei, a fost pus în criptă lângă mormântul
oopcbpEvog, IlauZog 6e noooayopEL'ouEvo;. xai eteOt] ev tio xoi-
sfântului nostru Părinte Eftimie. După puține zile, acesta i
prjTqoiq) n a p â Tfj 0rjxr] top cr/iov naTodg i]p6)v E uGuiiîou. Ovti-
s-a arătat la miezul nopții și l-a izbăvit de duhul cel necurat,
voc pet’ d/dyag ripepac dcpOsvrog ev gEOOvuxTup xai to âxdSaQ”
iar Pavel a venit în biserică în vremea slujbei de noapte și s-a
tov jrvEupa ânEZâoavrog otvcZGchv o IlauZog ev Tfj exxZtjou?T!1
mărturisit lui Dumnezeu înaintea noastră a tuturor, vestind
72,15 woa Tfjg vuxTEpivf|g TpaXpcpdiag ettî năvroiv qpcbv EȘwpoXoYEito
minunea săvârșită cu el. Aflând cei din obștea lui, au venit
to) 0EW kt|ovtto)v to yevopEvov Etg auTOv Oaupa. Kai yvovrE;
ca să-1ia pe cel vindecat, dar el nu voia, ci cu multă râvnă lu
ol tou xoivopiou aurou fjZGov iaOsvra auTov Âapeîv autog δε
cra împreună cu noi la treburile mănăstirii. Pe când ne aflam
ou xaTEde aTo, âZZâ peiâ n â o q c nooQupia; e lei pE0' f||iâjv ei?
noi afară în pustie ca să strângem uscături’04, l-am întrebat
Ta Ep'/a tou xoivofliou. K a i hote ovtidv qpwv e£(i) Etg ti]v Epr|ll0V
pe Pavel cum și din ce pricină i s-a tras boala și în ce fel s-a
ou/Aoyvjg evezev pavvou0io)v r]oo)Ti']()r| n a p ' ppajv o nauZognw;
vindecat. Iar el, îndrăznind datorită dragostei ce ne-o purta,
*’2. 20 xai di’ fjv aiTiav EnaOsv xai tioloj Tpdnq) idOi]. K a i Tfj npog îjpÂ;
ne-a povestit fără înconjur:
âyâjiț] Qapoojv âvujtooToZwg dirp/Eiro r|ptv ÂEyojv
„în mănăstire mi s-a încredințat o slujire: am luat cheile
’Eyo) Eig to xoivdptov diaxoviav niOTEuGEig xai ex tou οε
de la sfântul altar și, disprețuind frica de Dumnezeu, pe unele
jItou 0uoiaoTr|piou Ta xZeidia Zafl<î)v tov tou 0 e o u cpoflov na-
le-am furat, pe altele le-am risipit disprețuindu-le, fără să știu
QWoâpEvog tu pEv EvoocpioâpT|v, Ta de HEpiqjpovqoag EOXOQjtiaa că toate cele ale mănăstirilor și ale acareturilor mănăstirești
aYVoajv oti nâvra Tâ tojv povaoTr|pio)v xai tojv aoijtujv Evayw v sunt afierosite lui Dumnezeu, pentru că provin din ofrande.
7
2. 25 oixiov to) ©ea) dcpiEponai ohg ano xapnocpopicov ovra. nZr|(?t0' După ce mi-am împlinit, așadar, slujirea și am înapoiat cheile
oag toIvuv tt]v diaxoviav xai âjiodoug to) âyiq) 0uoiaoTr]piw ȚCl la altar, am fost poftit de niște frați la cină, unde, după ce am
xZsidia und tlvojv âdEZcpojv 7rpoETpânî]v Eig delnvov xai jtiwv băut vin pe săturate, m-am dus să mă culc. Dintr-odată, mi-au
oivov Eig xopov rjZOov tou xa0Eudfjoai. K a i âcpvu) ejteqxov 1 venit gânduri rușinoase, care, de vreme ce m-au găsit gata să le
poi aioxpoi Zoyiopoi xai napa&ExdpEvov pe euqijxotec tov voU' primesc, mi-au tulburat cu putere mintea, de am ajuns să-mi
? M» pou ocpodpojq diETapa av xai Zoinov outcd; diEyEVopTjv cbg 0 11' închipui că se află împreună cu mine în pat o femeie. Insoțin-
pnapouoqg pot yuvatxog xai ouvavaxEipevrig. Toîg toioutoic ou v du-mă cu astfel de gânduri, dintr-odată — povestește el - văd
ouvdud cnv ZoYiopoLq aicpvidiov, (prjcriv. Oeojpo) tou daipovoq T'l v

înainte de a se usca din pricina arșiței ce începea p r i n marcie-aprilie. Us ­

l(M
Aceste „uscături" sunt, cel m a i probabil, tufele uscate ale unei plante d ’ 11 cată, servea drept combustibil.
11
pustie (gundelia tournefortii] care, î n stare crudă, putea fi chiar consunv -
144 VIAȚA SFÂNTULUI EFT1MIE
EVEQ'/aCtV EQ-/O|lEVr]V XUT* EpOÎ' OJț VEtfOC OXOTELVOV, ov tîjv
&iavoiav ozoTw0eig EpEiva TtaibEuopEvog xai Paoavigdiuvogwi
ripEoag TiAELoug vito tov daipovog/Ovriva OoaouvogEvov xai
73. 5 ejiou r Epav eȘ= i egag pkEnovTEg ol tou xoivofliov xaTrjyayov
|1e EvravOcc Eya) 6e, țtjolv, n a o ’ avTț) rfl ayia Oqxij teSel xcli JUi-
gaura Eig ouvaio0r|OLv eXOojv EdEopqv jietcl dazQuwv tou âyiov
jiaipog eXeuGeqojocu pE t o u OXipovrdg jle 6aipovog zai xaO«*
gioai pE ifjg toutou EVEgȚELag. Tfj ouv vuxri ev f] eI'&ete |.ie ev îfl
âxxJ.qoîa EȘopo/.oyovpevov, cbg heql c'ogav jtEpjTTr|v ifjg vuxtoG
73. io 7TQOor|uxd|Lir|v p.ETa olxtou xai âaxovtov. zai. Țivogai d); °'
EZOTtioEL zai Geojqw o>g otl fjprjv etg tojtov Evdo ov xai (poPegov,
ou tî]v do av â&uvaTov nva dirp/rjaaoOai, x a i Eddxouv (poQE
ejtî if]v xEfpakrjv pou xouzou?J.lov (.icXavov paZAmov, 6jie(? i]v
xcitcl to ygatpixov EpyaÂELov axavOtndEg paZZiv e/ov xEvrouvpE
73.15 OLpodgcng zai deivwg flaoavi ov. K a i tou OToparog pou âvoiX ’
vTog euiov E ETțodv jie, âyiE jkxteq EvOupiE, xai eă.eu0eqoj0OV |AE
EZ Tfjg ETtlXEl|lEVT]g pot avptpoQâg.
Kai nagauTiza 0e<dqcd tov ayiov (pom âjraorgâjnovt ·
no/dov Tiqv Toi a, unoxokoPov ttjv rpaziav, eyovra tov jtwyco 1
pr/av, tf)v oipiv OTooyyv?.oEi&fj xai Toug ocpOaXpovg xa Q0]T010 ?·
73. 20 (pogouvra pavriv pEkavoTEgov xai xovdoTEpov tou xoXopiou,κ0"
TExovra Tfj xeiql gâpdov xai X.£yovrot poc ti poi JtagEvoxXEÎ Ti
0EĂEig iva ooi jroir|(KD;’E|iou 6e perd (popou EtgiqxdTog- eXei]0ij* 1
nagaxaXw, dnEzgivaTd pot psxâ OTV(pOTqTog‘ ejtelo0t|C otl ou&e '
âuvaTai Xa0Eiv tov 0Eov;’’Epa0Eg âcp’ d)v EJta0Eg, fpdxov xaxo v
73. 25 EOTLxaTacpQovfjoai âiaxoviag Xqlotov xai wg etuxev cpEQEoOai t*
povaaTi'iQUDf Eyvtog âxgipăjg otl ndvra xâ ev tolc povacm](?10 ύ
LEpâ Tuyxavei wg ovxa and xapno(poQLcnv;‘'QonEQ roivuv oi xaC'
TKHpogouvTEg povaoTt]Qun 0E(b HQootpegouoiv xai nap auT0
ZapPâvouaLv tov pio06v, ovxcog ol xaxwg XQ( , 4 l c V ( ) l Toîg TCP
HQOOEVEX0eîatv auTov âdLxouaiv xai nap 1 qutou â iwg nai6£ ut1 ­
vrai. El yâp 6 ’Avaviag EXEtvog ouv Tfj equtou yuvaixi ez twv ί6ΐ(°ν
50 MINUNI DIN VREMEA LUI CHIRIL
145
lucrarea diavolului venind asupra mea ca un nor întunecat de
la care mintea mi s-a înnegurat și am rămas pedepsit și chinu
it de diavolul vreme de multe zile. Părinții din chinovie, vă
zând că diavolul prindea din zi în zi puteri asupra mea, m-au
adus aici. Atunci eu, — povestește el mai departe - stând lângă
acest sfânt mormânt și venindu-mi de îndată în simțire, mă
rugam cu lacrimi Sfântului Părinte să mă slobozească de dia
volul care mă apăsa și să mă curețe de lucrarea lui. Așadar, în
noaptea în care m-ați văzut mărturisindu-mă în biserică, pe la
ceasul al cincilea din noapte, pe când mă rugam cu jeluiri și
cu lacrimi, am fost ca în răpire și am văzut că mă aflu într-un
loc slăvit și înfricoșător, a cărui slavă n-o poate spune cineva,
iar eu parcă aveam pe cap un cuculiu negru de lână, care era
un instrument de tortură ca un spine, cum zice Scriptura, cf.Mt.27, 29
și care mă înțepa foarte tare și mă chinuia groaznic. Atunci,
deschizându-mi gura, am zis: «Miluiește-mă, Sfinte Părinte
Eftimie, și slobozește-mă de năpasta care mă asprește!»
îndată l-am văzut pe Sfântul strălucind în lumină, cu
părul cărunt, mic de stat, având barba mare, cu fața rotundă și
ochii dătători de veselie, purtând o mantie neagră mai scurtă
decât o rasă și ținând în mâini un toiag și zicându-mi: «De
ce mă stânjenești? Ce vrei să-ți fac?» Când eu i-am răspuns
cu frică: «Mă rog să fiu miluit!», el mi-a răspuns cu asprime:
«Te-ai încredințat că nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu?
Ai învățat din câte ai pătimit ce mare rău este să disprețuiești
slujirea lui Hristos și să te porți în mănăstire la întâmplare?
Ai aflat acum cu siguranță că toate cele din mănăstiri sunt
sfinte, pentru că provin din ofrande? Așa cum cei care fac
daruri mănăstirii lui Dumnezeu Ii aduc darurile și de la El
își primesc răsplata, tot așa cei care folosesc rău cele aduse lui
Dumnezeu îl nedreptățesc pe El și își iau pe drept cuvânt pe
deapsa de la El. Pentru că dacă acel Anania împreună cu soția
 146 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
drv Tf| zoivwvia jtpoof|VEyxav, voacpiaâpEvoi pexâ xooavxrig xa-
xaxgîoEtog toj zXEpjiaxt EvaitEOavov, noiac; TEV Exat ovyyvci)pT]g
74, 5 6 ano dHoTQtag Jtgootpogăg vootpi dpEvo;; II/ v eccv 6i6cpg poi
Xoyov t o v jrqxETi âdixEîv ngâypa povaoTT]giuj biacpEgov, âXXâ
xai (pvAâTTEig eccutov etico ovv&uao|.iov aiaxpâjv ?vOyio|io)v, aa-
gaxaXEiTai o 0 E o g xat taxai oe. 3>iX.dvOQa)7rog yâp eotlv xai ou
PovZ,Exai xdv Oâvaxov xov âpagxGAov coc xo EmoxgEipai xai £f]v
avxov xovxo yâg 001 ovvePt], oxi â i a x o v i a v teocbv ngaypdxwv
74, 10 moTEU0Eig ovx EtpvkaȘag xâ> 0eco x â nioxâ, âlkâ jxaQEdiDxag
Eavxov xf| qpikagyuoLțt voocpioâpEvog ex tutv o o l tiiotevGevtcdv
xai xfj ZEVoâo ia o x o g m o a ț âbEcnc; x â t o v 0 e o v xai xfl cpiM]-
ftovia xoîg aîaxQoîc; ovpptaivopEvog Âoyiațioîc;. AC 6 EyxaxaXEt-
cp0Eig vito Tfj; tov 0 e o v /.«oltoc EXĂv&O)Vi0(h]g t o o o v t o v vho
74, i5 xrjg novqgoTâTqg Tgixvpia , coaie oe vavayicp baipovizâ) jtEQi-
nEOELV bELVOTaTCp.
Tavxa, cpqoiv, âxovcraș Eycb dedeoxa avxâ) Xdyov |Ltf)
OtdlZfjCFaL 3TOTE pOVaOXf]QlOV f] ETEQOV EUXTf]QLOV OlXOV.
Toxe E[ipQi4rr|(jânEvoc; 6 âyiog xai xov x o v x o v X H o v iov
p.EÂavov 6 g a âp.Evog p,6Xig avxo âvEonaoEv e x Tije; eptfjg he-
cpaXfjg.'OirEQ EtpaivETO ev xf| xeigi a v x o v (bg p i x g d ? Al0lojx|j itxjQ
74, 20 EX tov 6cp0aX[j.cov ExnEpjtcvv. K a i xaxavor]oaț Oecoocd ev xf] yfl
E[I7tooo0ev avxov fidOgov fia0vxaxov ?dav zai cpofiEgcoxawv,
ev (b fJ60gqj xctxTixovxiOEV 6 âyiog tov A t O i o x a . Kai oxgcupEic
n p o g |ie ĂEyEi gor fât’ ν γ ιή ς yEyovaț' (japtETi ăuâoTavE, âXXa
jrgdoEXE osaviop, Fva trj %elqov ti ool yEvz/rat.’Eytb 6 e el? Eavrov
74,25 eXGtbv Evx«QioTT]oa xâ) 0Eq> x a i â n o iote o v 6 e v ngoorîyyioev
pioi Jtovqgdv.
Tavxct t]hel; n a p â n a u k o v âxovootvxEg t o v 0eov E&o â-
oa EV xai xiqv xâgiv tov oimEiocpogov naxgdc; Ev0v[iîov E0av-
pâoaUEv.
50. MINUNI DIN VREMEA LUI CHIRIL
147
lui, fiindcă au pus deoparte d i n b u n u r i l e lor p e care le-au a d u s
în dar o b ș t i i , au m u r i t fiind o s â n d i ț i p e n t r u Furt, ce fel d e
iertare va p r i m i cel care își însușește ceva d i n darurile altora?
Dacă însă î m i vei d a c u v â n t u l că niciodată nu vei mai nedrep
tăți vreun l u c r u de-al mănăstirii și te vei păzi de consimțirea
cu gândurile rușinoase, D u m n e z e u Se va îndupleca și te va
vindeca, p e n t r u că este iubitor de oameni și nu vrea moartea
păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Aceasta ți s-a întâmplat hz is. 23
pentru că, î n c r e d i ț â n d u - ț i - s e slujirea lucrurilor sfinte, n u le-ai
păzit c u credincioșie p e n t r u D u m n e z e u , ci ai furat din cele
ce ți-au fost î n c r e d i n ț a t e și, d i n cauza slavei deșarte, ai risipit
cele ale l u i D u m n e z e u , iar d i n pricina iubirii d e plăcere te-ai
î m p u ț i t cu g â n d u r i l e rușinoase. De aceea, d u p ă ce ai fost pă
răsit d e h a r u l l u i D u m n e z e u , f u r t u n a cea c u m p l i t ă te-a răvășit
într-atât, î n c â t s ă cazi î n t r - u n n a u f r a g i u d e m o n i c cumplit.»
C â n d a m a u z i t a c e s t e c u v i n t e , — a zis Pavel - i-am dat
cuvântul că n u voi mai n e d r e p t ă ț i niciodată vreo mănăstire
sau altă casă d e rugăciune.
A t u n c i S f â n t u l , fremătând d e supărare, a apucat cu
m â i n i l e c u c u l i u l c e l n e g r u și c u g r e u a reușit să mi-1 smulgă
de p e c a p . î n m â n a l u i s e v e d e a c a u n m i c etiopian care az
vârlea foc d i n o c h i . Ș i p r i v i n d c u luare-aminte, a m văzut în
p ă m â n t î n a i n t e a l u i o g r o a p ă foarte a d â n c ă și înfricoșătoare
în care S f â n t u l l - a a r u n c a t p e e t i o p i a n . î n t o r c â n d u - s e s p r e
m i n e , m i - a zis: lată te-ai făcut sănătos, de acum să n u mai
greșești, ci ia aminte la tine însuți ca să n u ți se întâmple ceva in. 5, 14
mai rău. V e n i n d u - m i î n fire, a m m u l ț u m i t l u i Dumnezeu, și
de a t u n c i n u s - a mai a p r o p i a t de m i n e nici u n rău.“
C â n d n o i a m auzit acestea de la Pavel, L - a m slăvit p e
D u m n e z e u ș i n e - a m m i r a t d e h a r u l P ă r i n t e l u i Eftimie, făcă ­
t o r u l de m i n u n i .
148 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
51
-5 'Qg ctTtd oiaditov bvo Tfjg tov peyâXov Ev0v|dov povfjg
duo Ââxxoi pEydZoi elolv nd/.cu vno tc’jv Apoggaicov, <bg Xoyog,
dgv/0EVTEg. Ovg vaiEgov o peyag EvOvptog, f]vixa ev aagxi
U7tfjQXEv, âvavscboag tuj pev evî 0vgav tcî) OTopart ette0î]x£V
75, 5 irgog viiqpEoiav tgjv Tfjg Eavrov Âavgag jtaTEgojv iov &£ eteqov
TTaQE/.wQqoEv Tolg vif avrov flajrTioOEiotv Saoaxtjvoîg Jtgog
xaigov raxTov.’Ev Tavraig 6e ictîg qpEgaig ÂEhpEwg vborccDV ye-
voțiEvrjg T|(j(paXioâpE0a tov tov povaoTî giov / âxxov. Twv 6e
bvo tpvXâgxwv to)v viiocFjiovdorv 'Pwpaiotg Xagaxqvtov Aqe6«
xal Aoovâbov zar’ dXXf|Xcov âoTtovdojg xivovpEvujv xal dxaia-
75, io oraolag ovar]; flâgflagoi hiaoiragEvreg xa-rct Tfiv Egr|pov Tavrqv
noXXa ă0E|UTa Eitga av, direg taaoiv ol iroÂXoî.’Ev pi(t toivW
xa0r]|iev(j)v rjucbv e hqooOev tov Qvgojoiov eo/ovicxi âcpvco 6vo
tojv flagpâgwv iieid Tivog Xgtouavov Sagaxqvov OaXaPâ xa*
XovpEvov tov onEgpaiog ovTog to)v vito tov peyâĂov Ev0vpio v
75,15 pa7iTio0EVTO)v itâXai Sagaxqvwv, e/ovtec; |ie0’ ecxvtwv ȘâgPa*
gov Ttva deivâjg SaLpovi dpEvov. K a l eTețev fjpîv o OaXaflâg oti
tovto)v eXOovtgjv TcoTioai rdg idiag xapfiXovg xal tov Tfjg povfjG
Xdxxov fjo(paXia|iEvov euqovtwv ovrog pagpapLxcbTEpov xivr]-
Oeig Xa0wv kiOov peyav EXÂaoev tt|v Gvgav xal apa tw raviqv
xZaoflrjvai XQOvoOelg vnd baipovog eheoev xai eȚeivev onagâo-
75, 20 ou)v eavTov. Tavrqg Tfjg ovptpogăg ti']v avriav pa0(bv did tov
toitov, (pqoîv, nagubv eljiov avToig- cpepETE avrov eig tî]v povi]V
tov dyiov xal yvgjte xal l&ete oti ovx evâc/sTai Tivâ ddixovvra
ngâypa Tfjg avrov povfjg Âa0EÎv.
Tavra r||ieîg naga GaXaflâ axovoavTEg tov ndoxovra eI?
to zoi|_o"|Tir)oiov xaTayaydvTEg e0f|xa|i£v naga Tfj 0qxn tov dyiov
75, 25 iraTgdg* xai TavTfl jrgoaxapTEgfpavTa avTdv exaOdgioev o âyio?
Tfjg tov dai|iovog evEgyEiag xai îpvxixâfg EqxvTioev.’'EYvw|.iEV yag
tovtov |zet’ oĂiyag iq Egag d iajGevra tov dyiov pajTTiqiaTog.
51. SARACINUL
Î49
51 . Saracinul
La o distanță de aproape doua stadii de mănăstirea ma ­
relui Eftimie, se află două cisterne mari, săpate mai demult
de către amorei, d u p ă cum se spune. Marele Eftimie, pe când
încă era în t r u p , a refăcut aceste cisterne, iar una dintre ele,
pe care a închis-o la gură cu o ușă, a dat-o spre slujirea părin
ților din lavra sa, iar pe cealaltă a lăsat-o saracinilor botezați
de el pentru un a n u m i t t i m p din a n . I n această perioadă, din
cauza lipsei de apă, noi a m închis cisterna mănăstirii. Pentru
că Aretha si Asovad, cei d o i conducători de trib care erau
supuși romanilor, se vrăjmășeau unul pe altul, s-a stârnit o
neorânduială d i n pricina căreia barbarii s-au împrăștiat prin
toată pustia aceasta săvârșind multe fărădelegi, pe care cei
mai mulți le cunosc. Pe când ședeam noi într-o zi în fața
porții, a u venit d i n t r - o d a t ă d o i barbari împreună cu un sa-
racin creștin, pe n u m e Thalavas, fiind dintre saracinii pe ca-
re-i botezase m a i demult marele Eftimie, având cu ei și u n
barbar foarte c h i n u i t de diavol. Atunci Thalavas ne-a spus:
„Când a u venit aceștia să-și adape cămilele și au găsit cisterna
mănăstirii închisă, acesta, purtându-se în chip foarte sălbatic,
a luat o piatră mare și a spart ușa. îndată d u p ă ce a spart-o, a
fost lovit de u n d e m o n și a căzut la pământ și a rămas zvâr-
colindu-se. Aflând de pricina acestei năpaste, pentru că eram
de față, le-am spus: «Aduceți-1 în mănăstirea Sfântului, ca să
știți și să vedeți că el n u îngăduie să rămână tăinuit cineva
care nedreptățește vreun lucru de-al mănăstirii lui.»“
Când am auzit acestea de la Thalavas, l-am coborât pe su­
ferind în criptă și l-am așezat lângă mormântul Sfântului Părinte.
Și după ce a stăruit în așteptare lângă mormânt, Sfântul l-a cură
țit de lucrarea diavolului și i-a luminat sufletul. Am aflat apoi că,
după puține zile, acesta s-a învrednicit și de Sfântul Botez.
ișo VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
52
f Amintitul Thalavas, care locuia în Lazarion, a adus-o la
O uvrjuoveuOEig OaZapâg ev tw A a agicv oixwv 0uya-
75, 30 teoq ââEZcpov ibiov vnd nvEuțiaTog âzaOdgiov evoy oi)|ievijv
76 xaTEVEyzag Etg to povaorqQiov zai Eni TQEtg qpEgag jiooozagTE-
pfjoag avTfj âĂELtpo|iEvr| zaO’ EzâoTtjv q icgav ex tov âyiâopa-
xog Tfjc; tov cr/iov jiargog f|po)v EvOvpiov Of|xr]g tț) tqlti] f]pi£Q<?
oxaQaxOeîoav avTrjv zal âjtoOEgaxEvOEÎoav xai teXeicoc; xaOa-
76, 5 qloOeÎoqv âjtokapoyv avn-jv âjujXOEV pcxâ xagăg Eig rd i6ia.
53
AXXov Saoazr|vov toîj avTou XTTjjiaTog ogptopEvov
’Agydîp zaXovpsvov vEpinv 6 vlog TtQofiaTa xaxâ ttjv egr ov tjtto
daipovog krjcpOeig pcxâ xoavyf]g tov âytov etiezuâeîto EvGvpiov.
'OOTig TT]V OtpLV E/CJJV UJTO TOV 7tOVT]QOV JTVEVpaTOg E§EOTQC(|.lME-
76, io vt|v EVExOdg ele; ttjv povf|v zai rcOelg TiQog Tfj Of|xr] tov oqpeio-
țpopov xaipog ev dkiyaig qpEgatg zai tov daipovoc ExaGagioGi]
zai Tqv xfjg oipEtng 6iaoTQOcpî]v âvojQ0d)0r|.
54
rvvq Ttg âiro BiqTapov&ioatîjv xfjg xcoprig xaOq|iEvr| ev T(p
olxq) tov âvdpog avTfjg pEormpgtag ExgovoOr| oo daipovog Xa '
76, 15 kEnonaTov zal e elvev aE>jȚviaț,op£vq ejtl EJiTd [irjvag/O de Tau-
n]g dvf]Q exevGel zai EOzv0g(bnaț,Ev ehl Tfj atpog TU) ovjup0 ρά
Tfjg idiag yvvaixog, Evvoiav 6e XaP<bv jieqî tov âyiov xaTi'iyayEV
avTf|v eig to |wvaoTT]Qiov. Kai diâ to pp EtOEgxEoOai ywalxct
Evdov e|.ieivev T| yvvt] xpia vuxOi']|iEQa EpngooOEv tov povaiTCT]-
qlov vrțoTEvovoa zai jigogEvxopEvri EXTEvojg xai xaG' eaxEgav
76, 20 XapPâvovoa âyiaopa arco Tfjg tov âyiov Oqxrjg xai to vâtng Tfjg;
doPeoTov avTOV xavdr]Xag xivovoa. Kai ovxwg îp<£vO£QwOq
arco tov bai|iovog cpavEVTog atrcp Tfi tqltț] vvxtl tov âyiov xai
52, 53, 54
52. Nepoata lui Thalavas
mănăstire pe fiica fratelui său, supărată fiind de un duh necu
rat. A rămas vreme d e trei zile lângă ea, ungând-o în fiecare zi
cu aghiasmă de Ia mormântul Sfântului nostru Părinte Efii-
mie. In a treia zi, d u p ă ce s-a zvârcolit, s-a tămăduit și s-a cură
țat desăvârșit. Atunci a luat-o și a plecat cu bucurie la ale sale.
53. Fiica lui Argov
Fiul unui alt saracin care se trăgea din aceeași așezare,
pe nume Argov, pe când păștea oile în pustie, a fost înșfăcat
de un demon și a început să-1 strige cu putere pe Sfântul Ef-
timie. Băiatul, având fata
> sucită de către duhul necurat, a fost
adus în mănăstire și pus lângă mormântul Părintelui celui fă
cător de minuni, iar după puține zile s-a vindecat, s-a curățit
de demon și fața i s-a îndreptat.
54. Femeia din Betaboudisi
O oarecare femeie din satul Betaboudisi, pe când stătea
pe la prânz în casa bărbatului ei, a fost lovită de un demon foar
te rău și vreme de șapte luni a rămas lunatică. Bărbatul ei plân
gea și se tânguia din pricina necazului de neîndurat al femeii
sale, dar când a aflat de Sfântul Efiimie, și-a coborât nevasta la
mănăstire. Și pentru că femeile nu au voie să intre înăuntru,
ea a rămas trei zile și trei nopți înaintea mănăstirii postind și
rugându-se cu stăruință, luând pe înserate din aghiasma de
la mormântul Sfântului și bând apa 105 din candela lui cea ne
stinsa. Și așa s-a izbăvit de demon, după ce Sfântul i s-a arătat
105
E greu de precizat la ce fel de „apă din candelă" se referă aici Chirii.
152 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
Eutovrog- l6e vyir/g ycyova ttoqevov elc tov oixov oov. Kai and
TOTE XClTEO/ETai ELT/VG lOVCDg XCLl’ EViaVTOV Etg TO pOVaOTf|QLOV
76, 25 Ev/aoiorovoa tqj 0eo) xai Tă) âyicp xai xaxațpLXovcJa tqv cpXiav
tov ©vqcoqlov xai noiovoa vtieq Eu/agioriag TOI? EV TQj pova-
ctripLcp jraTQdaiv âyânr|v.
55
77 ”Eotl iig âd£? cpdg ev to) povaOTr]Qtco iă> jiev yevei FaÂâTT];,
ifj &e pooqyogiai riQoxojiiog/OoTig npo jtoXXwv Eiajv nvEvpa
jlOVqQOV ECJXEV Evdov XEXQVppEVOV CXEC EXCpOpOVV avrov xai
âXXa Ttvd eveqyoDv Etg avTdv, a'jg avTog f|piv dtTiyiîoaTO.'OTE ovv
77, 5 E&EX0T] EL? TT]V pOvf|V Xaî TÎ]V TOV âyiOV JTQOOEXVVrjOEV 8f|XÎ]V,
fJXEyxOr) T â nvEvpa xai Eig io Epcpaveg f|VEX0ri x a i 6 nooxdniog
£qjavEQd)0T] Saipovimv. K a i eqqltiteto nvxvmg xaî EdEopELTO ti]v
yXo’jooav xaî ou ovvexwqelto XaXeîv f|pîv’ el 6e n d w ePidgETO,
raXaiLOTL E<p0EYyETO. Kai tî no/.Xâ Xeyw; K a i tovtov EflegânEv-
oev o âyiog xai iov daipova djirjĂaoEv x a i tov bEopdv Tqg yX(i)0-
77, io or]g diE vVOEv/’OoTig xai pEXQt tov vvv pevel ev toj povaoT?]QUp
owcpQoouvț] xai vnopovr] diajtgEJunv pETa nâoqg OEpvdTr|Tog
xai anZ-âk; eljtelv tov țvyov tov Xqlotov cpEgcov xaxd dvvapiv.
56
’Ev mg tcov t]|xeq(î)v xa0£țopEva)v fipwv x a i paXajâv xa0a-
77.15 QlȚoVTCDV ELg TO 0VQO)QLOV 0£OJQOV|1EV Ttvd EVLXOV QOL?(p pEyâXfp
EĂavvdpEvov vno nvEvpaTog nixgoTâTov xai Egxopevov ehî to po-
vaoTripiov/ExQa Ev de avTatg Xe eolv xai eXeyev ovtwc’ ti epoi
xai ooi, 6ovXe tov 0eov EvOvptE; nov pE eXxel?: O v x E gX0 Pau
Kai oviwg EggiipEv avTov e|.17Tqoo0ev tov Ovqojqlov dva-
77. 20 oTdvTEg 6e rjgEîg ovv Tâ) Ovqojqq) BapvXg XsY°M-£ v t P HoXtg |iETâ
106
Chirii scrie la prezent pentru că, pe când scria, se afla în chinovia lui
55. PROCOPIE 56. STRÂINUL 153
în cea de-a treia noapte și i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătoasă, In. 5. 7#
mergi la casa ta!“ De atunci cobora la mănăstire în fiecare
an, plină de recunoștință, ca să mulțumească lui Dumnezeu
și Sfântului, săruta stâlpii porții și dădea drept mulțumire o
masă pentru părinții mănăstirii.
55. Procopie
în mănăstire se află106 un frate de neam din Galatia, pe
nume Procopie. înainte cu muici ani, acesta avea ascuns înlă-
untru un duh viclean care îl înfricoșa mereu și alte multe rele
îi făcea, după cum el însuși ne-a povestit. Când a fost primit în
mănăstire și s-a închinat la mormântul Sfântului, duhul a fost
certat și s-a dat pe față, încât Procopie s-a vădit că era demoni-
zat. Adesea diavolul îl arunca la pământ, îi lega limba și nu îl
lăsa să ne vorbească. De-abia putea vorbi în limba galatenilor
dacă se silea foarte tare. Dar ce altceva să mai spun? Sfântul l-a
vindecat și pe acesta, l-a izgonit pe diavol și a dezlegat legătura
limbii. Acest Procopie se află până astăzi în mănăstire, deose-
bindu-se cu toată cinstea prin fecioria și răbdarea sa și, ca să
spun pe scurt, purtând jugul lui Hristos după putere.
56. Străinul
Intr-una din zile, pe când stăteam la poartă și curățăm
maloa, am văzut un străin care era mânat cu larmă mare de
către un duh amarnic și venea spre mănăstire. Striga chiar
aceste cuvinte: „Ce ai cu mine, robule al lui Dumnezeu Efti-
mie? Unde mă duci?... N u ies!“
Și așa l-a aruncat înaintea porții. Noi ne-am ridicat și,
împreună cu portarul, pe nume Vavila, abia de-am reușit să-1
Eftimie, împreună cu acel Procopie.
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
154
ptag loxvaa|iEv toutov zaTayayEîv eig to zoipr]Tf|giov zgâ ovra
xai oviojg XeyovTa’ tl dnoq;eoete [ie Ttgdg tov jtoĂEțuov pou; Ti
).appâvETE [ie Tigog tov E/.âgdv pou; Ti ovoete [te Jtgog tov xaio-
vrct [ie;t Q pia* ov JtogEVopai ptE0’ vpojv E EO/opai, ov pEvw.
Kai ovtojg pETa xonov xcltevexOevtoi tov evlzov eqql ev
25 JtâXiv ETtî tî]V 6î]XT]v tov dyiov, ojote xELoOai acpcovov stog eoîie-
gag.'Ooiig Țigan dvEOTrj xai EyEvoaxo (pgovwv xai ouvETtng âia-
XEyopEvog,EkEU0Eg(n0Eig navToicog Ttâopg daipovixiig EVEgyEiag.
Kai EgajTiqQEig nao’ f|pwv teyovTajv avTăr Ttwg qÂ0Eg evraufla
xai. t l Ezga Eg x : AnExgivaTo ÂEywv otl ovx oiba tl ÂcyETE
ov&e jrwg f)Ă0ov uj6e. Kai TavTa f|pELg axovoavrEg tov 0eov
Ebo doapEv tov &o£â£ovra xovg a v r o v dyajuovTag.
57
T
Hv ug JigEOpuTEgog ev toj iiovaoTqgitp ’Ax0âpiog ovopaț.6'
pEvog and Br|TazapEOOV Tfjg ano 6(o6exa oi elwv Tfjg Ta aicov &i-
axEipEvr]g xcbprig ogpojpEvog, ocmg TEOoagâxovra jievte xQOvoug
ev Tfj [lovfi jrXrigcboag tujv tov Kvgiov evtoZwv EgyaTi|g âvE&Ei-
X0T] dvEJiaiaxuvrog. Toutov tolvw tov âfl|3â ’Ax0a[3iov âdEXqpog
Tig eotl yvrpiog ev Tfj pvr[povEV0ELOiq xwpțȚPcopavdg xaĂovpevog.
OvTtvogTwpavov xâ âiacpEgovra avqg Tig (pOovci) (jaravixq) xa-
7
8, io TExd[iEvog EJiEigaTO diagjrâoai. Kai tov oxotiov dnoTVxcov âno-
țiavEig xax’ avrov âjiEgxETai ev ’EXEvOEgojroXEi xai ngooopiĂEi
ydqxi tivi ejilQv wv dncxTELvat tov âvdga. Kai o pâv ydr|c Xapwv
to ixavov Exgr|oaTO raig âiapoZizatg payyavEiaig- o de'Pwpavdg
£ eX0cov ev X(Ț) idiqj dygcp perâ tlvgjv Egyarăjv xclxel vagxiâoag
EiaqxG*! Ț ov ibiov olzov xai Tfjg vdaov xaxd pixgov jigoxoipâ-
orjg udocontâaag nagEi0T[ xai |ie0’ f][xegag vjto tcdv iaTgorv dne-
yvdjoOiȚ Twv de ovyyEvibv nagaxa0Eț(o[LiEV(jov avTcp xai xXaio-
VT(W âvoi ag xovg otpSafyiovg TiapExakEOEV ânavrag e eX0eîv
dn’ aviov xai argăipag Eaviov jrgog tov tol/ov. xaGâneg 6 [lEyag
57. ROMAN
155
coborâm cu forța în cripcă, în timp ce el striga și zicea: „De
ce mă aduceți la cel care mă războiește? De ce mă duceți la
dușmanul meu? De ce mă târâți la cel ce mă arde? O , silă! Nu
merg cu voi, ies, nu mai rămân!“
Și așa l-au coborât pe străin cu multă osteneală și l-au
aruncat peste mormântul Sfântului, încât a zăcut fără glas
până seara. Dimineața s-a trezit și a mâncat ceva, fiind întreg
la minte, vorbind cu înțelegere și slobozit de toată lucrarea
demonică. Fiind întrebat de noi: „Cum ai ajuns aici și ce stri
gai ieri?", el ne-a răspuns: „Nu știu nici ce spuneți, nici cum
am ajuns aici/ Auzind acestea, L-am slăvit pe Dumnezeu,
Care-i slăvește pe cei ce-L iubesc.
57. Roman
în mănăstire se afla un preot, pe nume Ahtavie, de loc
din satul Vitakavea, la 1 2 stadii de Gaza, care, împlinind 45 de
ani în mănăstire, s-a arătat un lucrător fără greș al poruncilor
Domnului. în satul amintit, acest Awă Ahtavie avea un frate
pe nume Roman. Un om stăpânit de pizmă satanică a încercat
să răpească averea acestui Roman, dar, pentru că nu și-a atins
scopul, a fost cuprins de furie împotriva lui și s-a dus în Elef-
teropolis, unde a vorbit cu un vrăjitor dorind să-l omoare pe
bărbat. Vrăjitorul, după ce a luat plata, și-a pus la lucru vrăjile
sale drăcești, așa încât lui Roman, când a ieșit împreună cu
niște muncitori la țarina sa, i s-a făcut rău și a fost adus acasă.
Boala înainta puțin câte puțin, iar el s-a umflat de apă și a
paralizat, iar după câteva zile și medicii l-au aruncat în deznă
dejde. Pe când rudele stăteau lângă el și plângeau, și-a deschis
ochii și i-a rugat pe toți să iasă din cameră, iar el, întorcân-
du-se la perete, ca odinioară marele lezechia, se ruga zicând:
„Dumnezeul puterilor, Care ai zis: Când te întorci suspinând,
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
EXELVoglZ Exiag jiote, JtQOoqvSjato Xeyujv 6 ©Eog twv 6vvâpEcuv,6
eijiojv arav ăno(noa(pEiț acevâțflț, tote ouiOrjoi],avrog ETn.pXE'ipag
Ejf e|ae tov âvd iov eIjeXov |1e ex rqg EmxEipsvqg pot ovpqpopâg.
Kai naXiv eXeyev âyiE ndiEg Ev0vpiE, noLqoov eXEog Eig Epe xai
dEf|0r]TL TOV 0EOU XvTQCDOfjvai [IE EX TfjoâE Tfjg 7TlXQOTdTr|5 vooov.
Tavra xai ia Totaura Eiiubv xai sv dpEvog țivetcxi ev Exora-
oei xai Oewqel iivd povaxov oXondXiov XEyovra autor tl OeXelc; tva
TtoLqow cjoifO 6e cpopqj xai xapq ovoxE0EÎg Xeyel- rig el crj, 6eojio-
‘ t a ; Kal tpqoiv jtpog avTdv Eycb EÎpi EvOvpiog 6 vvv p.ETct nioTECog
xXq0Eig Ttapâ oov - pif] ovv âEiXiâoqg, aKKă 6el ov pot tl uda/Eig.
Tov 6e ti']v xoiXiav vnodci avrog wvg 6azrvXovg eî?
oqOov oui EvȘag o (pavEtg xai wgfjteo itpEL &LxoTopqoag tov to-
Ttov E rjvEyzEv ex Trjg yaoTpog neraXov xaoctLTEQLvov e/ov %a-
pazTqpctg Tivag xai TiOqoiv auto âvcmov avrov etiî TpanEgiov
Ttvdg. Kai tov tojiov rp xelql xarapâ a g djtqXEiipEV to dixoTopq-
pa xai dnE0EQdjTEUOEv xai Xeyel autor touto ooi ovvEpq, e Eiâq
TtoXXcbv naQEXOovowv qpEpcov oute Eig ExxXqoiav EioqXOEg outE
roig 0ELOig 7tpoQqX0Eg pvoTqpioig, xai 6id touto xatEduvaoTEU-
Orjg. AtieXOiov ydo Tig Eig ’EXev0eq6jtoXlv daipovag xata oov
EpioUwoaTo, oiTLVEg oov âpEXovvrog irig savrov ocnTqQiag xatâ
OOV LOXUOaV.’I&OV TOLVVV îjXEqOEV OE O 0EOg- pqXETL dpfiXEL tf|g
npooEVxqg oov. Kai tauta Einînv âcpavqg EyEveto.
'O âE'Ptopavog EÎg EauTov eX06jv napautiza avactag e£e-
xqlvev jiâoav iqv vooonoidv aÎTtav x a i dnExatEoti] vyiqg xai
xaXeoag toug i&iovg ndvta ta Tqg OTrtaoiag E qyqoaTO. Oltl-
vEg tqv TooavTqv dGpoav pETapoXqv OeaoduEvot Eâd aoav tov
0eov tov jtapEXovTa toiauta toîg âyioig / a p t 0 !1010 D pEvroi
T1 v
Twpavog XaȘaiv avtoug qXOev î [iovîjv xai 7iQOOxuvr|0ag
tî]v 0r|XT]v tov or)[iEio<p6pov Jiatpog EvOupiou E yEîto tauta
ndvta tq) tE piaxapitț] ’A/Gapico xai tcp /|yovpEvu) x a i nâoiv qpîv
xai ovtcog tqv OaupatouQyiav xqpv ag vitEatQE'ipEv Eig td idia.
Kat’ avtqv 6e tqv tqg Oavpatoupyiag qpEQav ndvâqnov EOptqv
57. ROMAN
157
atunci te vei mântui, însuți caută spre mine, nevrednicul, si li. 30, 15
izbâvește-mă de această năpastă care mă apasă!" Și iarăși a
mai zis: „Sfinte Părinte Eftimie, fă milă cu mine și roagă-te
lui Dumnezeu ca să mă izbăvească de această boală amară!"
Pe când se ruga și spunea acestea și altele ca acestea, a
căzut în extaz si > a văzut un monah cu totul cărunt care l-a
întrebat: „Ce vrei să-ți fac?" El, cuprins de frică și de bucu
rie, a zis: „Cine ești, stăpâne?" Acela i-a răspuns: „Eu sunt
Eftimie cel chemat de tine cu credință. Așadar, nu te teme,
ci arată-mi de ce suferi."
După ce Roman i-a arătat pântecele, cel ce se arătase
și-a strâns drept degetele și a tăiat ca și cu un cuțit locul, sco
țând din stomac o potcoavă de cositor cu inscripții pe ea și a
pus-o în fața lui pe masă. Apoi a strâns locul cu mâna, a uns
tăietura, l-a vindecat și i-a spus: .Aceasta ți s-a întâmplat pen
tru că, deși au trecut multe zile, nici la biserică nu te-ai dus,
nici de Sfintele Taine nu te-ai apropiat, și de aceea ai fost luat
în stăpânire. Cineva s-a dus în Elefteropolis și a tocmit împo
triva ta demoni, care au avut putere asupra ta fiindcă ai fost
nepăsător față de propria mântuire. Dar iată că Dumnezeu
te-a miluit! Nu-ți mai lăsa niciodată rugăciunea!" Și acestea
zicându-le, Eftimie se făcu nevăzut.
Roman, venindu-și în sine, s-a sculat iute, a aruncat de
la el toată pricina aducătoare de boală, și-a redobândit sănăta
tea și, după ce i-a chemat pe ai săi, le-a povestit toate cele din
vedenie. Ei, când au văzut o schimbare atât de neașteptată,
L-au slăvit pe Dumnezeu, Care dă astfel de harisme sfinților.
Roman i-a luat si a venit la mănăstire închinându-se la mor
mântul Părintelui Eftimie, făcătorul de minuni, istorisind
toate acestea fericitului Ahtavie, egumenului și nouă tuturor.
Propovăduind astfel minunea, s-a întors întru ale sale și face
in fiecare an, în ziua minunii, un praznic de obște în satul său,
158 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE 58. BĂRBAȚII DIN SATUL FARAN ]
59

ev avTfj rfi x<bp.p etuteXeî pvf]pr|v jtoiovpevog rfjg 6tâ tov 0Eocpo- săvârșind pomenirea binefacerii făcute lui prin purtătorul de
qou EuGupiou eig avrov 7tgoEX0ovar|g EUEgyECjiag, Dumnezeu Eftimie.

58 58, Bărbații din satul Faran

And oradicov âexa rrjg Xatigag < agâ)v xcbpr| rig ecftl xarâ La zece stadii de Lavra Faran se află, în partea de răsărit,
ro dvaroXixov pegog <J>agâv xaXovpEvr]. oGev, o'jg oipat, xai fi Xau- un sat pe nume Faran, de la care, după câte mi se pare, si-a
79, 25

QCt TT]V EjlOJVU|liaV Eâe OLTO. Avfig 6e Tig EX TCtUirig 6gptb|.lEV0g Tfjg
primit numele și lavra. Un bărbat din acest sat, Chiriac pe
nume, având o turmă la păscut în pustie, a primit de la un
xcbpî]g Kugiaxdg xaXoupEvog noipviov e/wv ev rfi Egfipco pooxoge-
vov EXapev xai itagâ xivog hioj/ov rfig aiiTfig xd)pr|g 6exa Ggsppa-
oarecare sărac din același sat zece animale ca să le pască îm
preună cu turma sa, după ce mai înainte au căzut la învoială.
ra ngog io irj lâia jtoipvr] ravra oupPooxELv oupq)wvov rtvdg pe-
După o vreme, săracul, silit de o trebuință oarecare, voia să-și
79.30 raȘv aurâjv TtgoEXGovrog. Xgovou 6e dieXCovrog o pâv Ttrujxbg una
vândă animalele, dar Chiriac, în loc de zece, i-a dat înapoi
xivog XQEiag xarEjtELYOgEvog jrojXfiaai râ l'dia fibouXîj0 v| GgEppata,
opt. Când săracul i-a spus că zece animale i-a dat, Chiriac
80 o &e Kugiaxog oxid) avii râ)v 6exci nagei/Ev. Tov &e XeyovTog 6exo
a tăgăduit. Tot certându-se și luptându-se ei, niște mijloci
Eivai ra nag’ avrov nagao/EGăvra OgEppara figvEiTo 6 Kugiaxog.
tori între ei le-au propus să jure, vrând să pună capăt sfădirii.
OlZovixouvtojv tolvuv avrâjv xai diapaxopevwv pEairai uvEg p£'
După ce Chiriac a primit să jure, săracul a vrut ca jurământul
ra v YEyovoTEg ogxov avroîg ngoETEivav diaXuoai rfiv pd/rjv pou-
să se facă pe mormântul Sfântului Eftimie. Au stabilit ziua și
80, 5 XopEvot. Tov ovv Kvgiaxov opvuEiv xaradE apEvov o ntor/oc Eig
au venit la mănăstire. Când au ajuns ei la drumul principal
rfiv 0fixr|v tov âyiov EvOupiou fir el tov ogxov yEVEoOai. Kai 6fi ta-
care coboară de la Ierusalim la Ierihon și s-a arătat mănăs
avreg finEgav fig ovro ejiI to povaorfigiov xai cpGaadvrojv aurcbv tirea, după cum mi-a povestit mai târziu cel care a primit
rfiv paoiXixfiv dâov rfiv xaraPaivovoav aTtoTEgouoaXfip eic'Ieql-
jurământul, văzând că acela mergea ca să jure strâmb, i-a spus
X<b, dig dtqyfioaTO voregov 6 tov ogxov dEȘjâp.Evog, âvatpavEvrog cu dreaptă socoteală: „Să ne întoarcem, frate! Iată, m-am în
80. 10 rov |wvacn:r]gLov PXejIwv exelvov Exâidovra Eavrov rfi Eiuogxig
credințat de vreme ce am ajuns până aici.“
âiaxgiOEig Xe'/el avrqr dyoJiiEV vnoaroEipcoiuv, dâEXcpE- iâov enXn*
Acela însă nu voia să se întoarcă. Așadar, când au intrat
gocpogfi0r]v Etp’ ooov EtpGâoapev ecoc uj6e eXGelv. în mănăstire, vrednicul de milă a jurat pe mormântul cinstitu
O 6e ovx fivEoxero vnoargEipai/Qg ovv EiofiXGov ev iqj pova- lui Părinte și a ieșit din mănăstire fără să pățească nimic rău.
orqgiu), wpooEv o EĂEEivdg xard rfig Gfixrjg iov oEPaoptou Jiatgog
Credea că se poate ascunde de Dumnezeu sau mai degrabă el,
80, 15 xai E fikOEv tov povaoiT]giov prjâev xaxdv Exojv.’EvopigEV 6e Xa- uitând de Dumnezeu ca un adevărat nebun, a zis în inima sa:
OeCv tov 0e6v, piâ/Jlov 6e avrog XfiGqv ?<apd)v rov Oeou (bg aXî|0(î>ț Nu este Dumnezeu. Deci, după ce a trecut o zi, în cea de-a doua ps. 13,1
a
ă(poo)v EbiEv ev xagdtd aviov- ovx eotw &€oq. Tfig ovv piiăg T|pieg ?
noapte, pe la ceasul la șaselea, pe când ședea culcat în casa lui
nagEk(JoiJOT|g rfi 5Euregg wxri negi wgav extt|v ovexeito povog el?
treaz și rumega gânduri deșarte, văzu că ușa casei s-a deschis
tov lâiov oixov ygqyogcnv xai Xoytopioîg paraioig EvaoxoXoupEvog,
160 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
80. 20 xai 0ECOQEÎ acpvcD xqv 0ugav xou olxou avTopdxwg âvoiyogEvqv xai
Tiva YEQOVTU povct/ov EIOE0XO|1EVOV, Cp(DXl Xâpnovxa xai TOV OLZOV
cpcnxi ovxa, hevte vecdxeqouc; E/ovra xai gâpbov xfj /el i xotexo-
vxa xai Xeyovxa 7tgd; auxov auar gd xf] cpcovfj xai pXoaugâ) xw
pXEțipiaxi' eItie, dvE/jrtoxE xojv dvOgchjuDv, xi â7Tf]X0Eg Ttoifjoai eig
80. 25 Tqv Eu0upuou jiovîȚvfQg ouv exelvo; EcpipcnOr] pt]6ev el; ânoXoyiav
EUO(OV, EUTEV 6 CT/LO; XOLCJ VECDTEQOlț' EîldgaXE aUXOV. Ol &E EU0ECD;
xoaxqoavxE; auxov eteivov ex xsooâgcnv. Kai didmatv xw JtEptTtxcp
81 XT|V EV Ti] £EIQL gâpâoV Xr/OlV XU7TXE OUTOV XOU IeȚE’ piT], £71105X05'
|if|, ânooxEgr|XYjg- pq xaxacppovEi xfjg xou 0 e o u âvE ixaxLag. 'Q?
6e âni jtXeov xuTtxopEvo; Epaoavi Exo, Iețel 6 âyiog xti) Tujvcovrr
xaXwg e/el, xai xgaxfjoag auxov and xwv rgi/wv Xeței aurar Eyvcog.
81,5 âvooiE, ort eotlv 0Eog ânodidouc Exâoxcp xâ jtpdg â îav;16ou of|
tclvtyj Tfj vvht'l ttșv tyvxrjv oov ânaixoupEv cbro nov, â 6e ânEOTE-
gr]oag, tivi Eorazî’EjtELâf] ouv zzyg âvox xai cfjg paxooOvșuaț xou
Geou zaxEcpQovriaag, EOtpaugioac; oeavrqj tîjv OQyrjv xauxrjv, îva
and oou pdOwaiv ânavTEg pqâcva âTtooxEQELv pr|6s oXcog eu; ogxov
81,10 Eauxoug Exâidovai, el xai âXr]0EUEiv [ieXXoucfiv.
Kai ouxcog djrEoxr|oav dit 1 auxou' auxog 6e cpoPu) ouoxe-
Oeig Exga Ev XEycov EXErjoaxE pe 6iâ xov 0e6v.
Kai ouvax0EvrEg Jtgdg auxov oi Eyyuxaxoi xa xs ouppâvra
dxouoavxEg xai xov vtoxov oEOT]ndxa ano xcbv jtXtiywv 0e(dqî]-
oavxEg ECpoPriOqaav cpdpov pâyav. 'Ovxiva jrapaxa uEaavxa ân£-
81,15 vExOfjvai sîg xfțv piovqv xai noXXâ fyiagxr|XEvai xaxâ xou ayiou
xojiou xaOo oXoynoavxa E7tt0r|oavxEg ovcp duo oaxxicov ot ugou
[ieciov fjyayov eu; xrjv povqv xai dLriyqoâpEvoi î|pitv Tidvxa xd aup-
PEPr|xdxa E&Ei av xai xa; ev xâ) vcbxw nXriydg xai EiâoptEV tov
vujxov auxou ovra djg and PouvEugcov noXXcov. Aia xouxo (popco
81. 20 ouoxe evxe; ol xou piovaoxT]Qiou ano xoxe ou ouyxcuQOUoiv xtva,
ooov xo eh auxoig, 6qxl£elv fj 6p,vu£Lv ev xfj xou ayiou naxpo; 0r|xț].
’ExeÎvol 6e piav fjpsQav noir|oavxEg ev x(p |.iovaaTr|QL(p xai
pir| LoxuoavxEg ev xcp xoipqrrjQup xoipifjaai auxov xq; yaoxpo;
58. BĂRBAȚII DIN SATUL FARAN 16 i
singură și că a intrat u n monah bătrân, strălucind de lumină
și luminând casa, fiind însoțit de cinci tineri, ținând un toiag
în mână și zicându-i cu glas aspru și cu privire tăioasă: „Spune,
deznădăjduitule între oameni, ce tc-ai dus să faci în mănăstirea
lui Eftimie?" Fiindcă aceluia ii pierise glasul, negăsind nimic de
spus în apărarea sa, Sfântul a zis tinerilor: „Ridicați-!!" Atunci
patru dintre ei l-au apucat și-1 țineau întins. Celui de-al cincilea
Sfântul i-a dat toiagul în mână zicându-i: „Dă-i și spune-i: «Să
nu mai juri strâmb, să n u mai răpești lucrurile altuia, să nu mai
disprețuiești nerăutatea lui Dumnezeu!» 1* După ce l-a chinuit
destulă vreme cu lovituri, Sfântul a zis celui care lovea: „Bine-i!"
Apoi, apucându-1 de păr pe Chiriac, i-a spus: „Ai priceput, necu-
viosule, că Dumnezeu răsplătește fiecăruia după vrednicie? Iată,
în noaptea aceasta vor cere sufletul tău de la tine, iar cele pe care ic. 12, 20
le-ai furat ale cui vorfl? Fiindcă ai disprețuit îngăduința și înde- Rom. 2. 4
lunga răbdare a lui Dumnezeu, ți-ai agonisit mânia aceasta ca Rom. 2,5
de la tine să învețe toți să n u răpească lucrurile nimănui, nici să
jure, chiar dacă a u de gând să spună adevărul."
Și așa s-au dus de la acela, care, cuprins de spaimă, a
strigat: „Miluiți-mă, pentru Dumnezeu!"
Vecinii s-au adunat și, auzind cele întâmplate și văzân-
du-i spatele vânăt de lovituri, s-au temut cu frică mare. El s-a
rugat să fie dus în mănăstire și a mărturisit că a păcătuit mult
împotriva acelui loc sfânt, iar ei l-au pus pe un măgar între doi
saci cu paie și l-au adus la mănăstire. D u p ă ce ne-au povestit
cele întâmplate, ne-au arătat rănile de pe spatele lui care arăta
de parcă ar fi fost bătut cu multe vine de bou. De aceea pe pă
rinții mănăstirii i-a cuprins frica, încât de atunci nu mai lasă pe
nimeni, cât ține de ei, să jure pe mormântul sfântului Părinte.
O a m e n i i aceia au rămas o zi în mănăstire, dar n-au
putut să-1 culce în criptă, pentru că aceluia îi mergea burta,
avea hemoragie și v o m i t a adesea. Așa că l-au luat pe jumătate
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
hjojiEvrjg auxou xai aipoggoouor|g xai tou oroyaTog Egauvro;
huxvoxeoov AaȘovTEg auxov f|pt0czvrî a ijXGov x a i Tfj s rjg exe-
ZsuxqoEv unodEiYiia he/JlOvtwv ejilooxeÎv yEyovwg.
59
’Ev xauxaig 6e xaîg f]gEQaig rjk0EV tic; djtodqpTjTÎ]g evlxo;
ei; to povaoiqQiov xai (piXocpodvcog §Evodoyj]OEig jieq'i to |.ie-
oovuxtlov xatapâg eig to xoipiqT)jgiov rf]v dgyuQâv yd)vr|v xou
OTmELOcpâgov naxgdg ânsgî ojOEv xai Tavn]v Xa|3tbv ouvE fjUtev
toi; dXoyoLg tou povaoir|Qiov ev auTfj Tfj vuxti . LIgozoniog de o
7tQd)T]v ia0EÎg uno tou dyiou tÎ]v t o u Ougwoiov diaxoviav jtejtl-
OT£U(1EVO; e£eZ0U)V 71QUM EUQEV TOV TT|V yU)VT]V X tElpaVTa EOTT]-
ăwjjevov xai tooîtov Tivâ Jigoor|Ăw|AEVov EjingooOEv tou jiova-
oxr]oiou xai na0(hv xqg 0TT]Xuj0E(ug xf]v aiiiav EiofiyayEv aurov
el; xfjv p.ovî]v.'OoTL; (bgoXoyTpEv f]pTv 6tl diâoTqpa ptĂlinv Tpia-
xovra o/Eâdv jTEQbiaifioag xai Ixavâ); <JuyxXacy0EÎg tu Gogia
tou ovaoTr)QLou oux l'oyuoa jtagEX0Eiv.
'H|tel; 6e tt]v ycbvr|v XaȘovreg vqv pâv ftuvapiv te xai clve-
Șjixaxiav tou cnuiEiotpdgou JtaTod; iȚicbv EOavgâoapEv, tov Se
ctvdga EcpodLaaavTs; ev&eL] ovxa ouxEXuoapiEv.
60
Tauxa oXiya ex jxoXăojv âvaXE âpiEvog âvEygatpâpTlv,
ânEo xoîg ocpGotZ.pioîg Eojgaxa, ouvctipag aUxâ xoîg âxofjg dva-
ygatpEÎoi jTeqî Tfj; ev oagxi noZiTEiag t o u JiaToog f|pcov jrgog to
yvwvai tou; te EvxuyyâvovTag x a i Tqv doioxr|Ta ttjv ofjv ttjv TVj£
napEdQEUOUor]; Tfj EuOupiou 0f]xț] 0EÎag yâQixog âuvapiv xai
âvakoyioaoOai otuieq [xagTUQEî Tfj ĂapnooTqTi Tfjg exeîvou ev
oagxi nokiTEiag xâ pexâ xqv auxou xoiprpiv EVEgyoup,Eva 0au-
jiaxa. Ou movov yâg f|vixa ev oapxi unfjgxEv, E0aupaxougY £ l
59, 60. SCRIEREA BIOGRAFIEI LUI EFTIMIE DE CĂTRE CHIRIL
mort, iar în ziua următoare acela a și murit, facându-se pildă
pentru toți cei care vor dori în viitor să jure.
59. Hoțul candelei
In aceste zile, a venit un străin în vizită la mănăstire și
a fost găzduit cu bunăvoință. Pe la miezul nopții, a coborât
în criptă și a smuls candela de argint a Părintelui celui făcă
tor de minuni și, luând-o cu sine, a ieșit împreună cu catârii
mănăstirii în acea noapte. Procopie, care fusese tămăduit mai
înainte de către Sfântul Eftimie și avea încredințată slujirea
de portar, când a ieșit dimineața pe poartă, l-a găsit pe hoțul
candelei înțepenit și oarecum țintuit înaintea mănăstirii și,
aflând de la el pricina acestei înțepeniri, l-a băgat în mănăsti
re. Acesta ne mărturisea că: „Deși am umblat aproape 30 de
mile și m-am trudit din destui, totuși nu am putut să trec de
hotarele mănăstirii."
Noi am luat candela și ne-am minunat de puterea și lipsa
de răutate a făcătorului de minuni Părinte Eftimie, iar pe bărba
tul acela, după ce i-am dat provizii, fiind nevoiaș, l-am slobozit.
60. Scrierea biografiei lui Eftimie
de către Chirii
Am scris aceste puține lucruri, pe care le-am ales din ­
tre multe altele, văzute de mine însumi, adăugând și cele
scrise din auzite despre viețuirea în trup a Părintelui nostru,
pentru ca cititorii și Cuvioșia Ta, Părinte Gheorghe, să cu
noască puterea dumnezeiescului har sălășluit în mormântul
lui Eftimie și să înțeleagă de aici că minunile de după ador
mirea lui mărturisesc strălucirea viețuirii sale în trup. Pentru
că nu facea minuni printre oameni doar pe când se afla în
 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
164
82 20 Ev zotc; avOpcoTroig, akXă xai pEză zqv auzofi zsXEuzf|v, oze zoîg
âYY£ >jOl5 avE i/Oî], ptEyâÂag ev f|ptv Epyâ Ezai OaupazouQyiag
xai ev âpEivovi 7 ei UTiăg/iDv oux âitEorr] fjpwv, ăkkă pezâ
pEi ovog poq0Eiag xi etcu te xai E.zipEĂEÎTat f)p<bv.'O0Ev xâyw
o âvâ iog avxou âouXog JiĂEtozâxLg n a o ’ auzoti E'UEoyETqOEi;
ipu/ixajg te xai owpazixdjg xai 0Xen(ov zâg ex zfjg 0i]xqg gutou
82. 25 âvapXv£ovoag EUEgyEoiag xazâ diotvoiav Exn/jȚtzdpEVoc; eXo-
yi dprțv otl apa ncog TiagEXOcbv zov âv0gd)m.vov zouzov piov
xai ev tîcjlv EvațJECfzrpac; ză) 0Eă> xazogOd)paoiv 6 dyiog ovzog
Ev0vpiog ToiavTJ]£ OEiag zezuxt]xe /agiTog;
’EvzeuGev 0EQ|wzâzT] pot £jrfp.0Ev EJti0upta zi]v ev aapxi
82, 30 avzou 7To>LiTELav xai diayajyfjv xazapaOEÎv xai âvaygâijjacjflai,
xai diEQtOTOjv EmpEĂwc; zovg xazâ ttjv Eprjpov zauzrjv 0Eoqpd-
goug te xai âQxaiozâzovg jrazEpag zâ jteql EuGupiov pâv tov
83 pEyâĂov âxgipcog uxofj pEpaOî]xozag, zov 6e navEU(pf]pov Sâp-
Șa auyxgovoug te xai ouvaywviozdtg yEyovozag, xai oaa .zao'
Exautou toutojv pa0Etv xai âva)'.E aoOai toxvaa, ou povov za
EuOvpiq) tw pEyâĂtp ZE0avpaTougyr]pEva te x a i TtETtoĂiTEvpEva,
83, 5 dĂĂâ xai tteq i Tfjg tou ev âytotg 2âp0a Tto/uTEiag te xai âiaytoyijS
âvapEpiypeva ev biaqpdgoig x gzaic; âvEygaipâprjv dzâxTotg noi
xai avyxExu Evotg bir]yf|paaiv.
OXiyov 6e Ttvog XQOVOU diEĂGovzog xai zfjg oixoupEVixîî;
âyiag rtEp7izr]g ouvdâov ev KcovazavzivoujTd LEt ouvaGgoiaGEioqc
xaiTOJv’QpiyEvoug xai Neotoqiou âoypâzcov u n ' auzfjg ava0Ep«-
83,10 TLO0EVTtOV oi TTQOEVOlXOUVTEg Tljv NeOV Aai’OUV Tîfc ’Qqlyevov;
aioEOEajg âvriZapfJavdpEvoi zfjg te xaGoXtxfjg xoivcoviag ânEozr]-
oav xai Tfjg Neag Aavgag Edia)xO*]CFav.’Ev fj Nsqt Aaugg 6p0o-
bo oi TtaTEQEg exelvojv âvaxojQrjoâvzwv xaza)xio0r]oav ex te tî]S
Ăavpag tov paxagiou Sd|30a xai ezeogjv Euaywv xai âvETUĂrinTwv
107
Sinodul V Ecumenic din 553 s-a întrunit, de fapt, pentru condamnarea
celor „Trei Capi tole“: Teodor de Mopsucstia (persoana și scrierile), Teodorei
deCyr (unele scrieri) și IbasdeEdessa (scrieri). Dar tor acum a fost eliminata
60. SCRIEREA BIOGRAFIEI LUI EFTIMIE DE CĂTRE CHIRIL
trup, ci și după sfârșitul lui, când s-a amestecat cu îngerii,
săvârșește printre noi mari minuni și, aflându-se înrr-o stare
mai inakă, nu s-a depărtat de noi, ci se îngrijește și ne ocro
tește cu și mai mare ajutor. De aceea și eu, nevrednicul său
rob, care de multe ori am avut parte de facerile lui de bine, și
sufletește și trupește, văzând binefacerile izvorâte din mor
mântul său, mă gândeam cu uimire: „Oare cum a petrecut
acest sfânt Eftimie această viață omenească și cu ce isprăvi
i-a bineplăcut lui Dumnezeu de s-a învrednicit de un ase
menea har dumnezeiesc?"
De aici mi-a venit o dorință fierbinte de a afla vie­
țuirea și purtarea lui în trup și de a le scrie. De aceea i-am
întrebat cu grijă pe Părinții cei purtători de Dumnezeu și
bătrâni din această pustie, care știau din auzite cu multă
precizie cele despre Eftimie cel Mare și trăiseră în aceeași
vreme cu vestitul Sava și au fost împreună-nevoitori cu
el. Așadar, câte am putut să aflu și să culeg de la fiecare
dintre ei, nu doar despre minunile și viețuirea lui Eftimie
cel Mare, ci și despre viețuirea și purtarea celui întru sfinți
Sava, le-am scris de-a valma și fără rânduială pe diferite
hârtii, ca istorisiri răzlețe.
După ce a trecut puțin timp și s-a adunat cel de-al
V-lea Sinod Ecumenic în Constantinopol, și învățăturile Iui
Origen și Nestorie au fost anatemizate de el107, părinții care
au locuit mai înainte în Noua Lavră, care împărtășeau erezia
lui Origen, s-au depărtat de comuniunea cu Biserica Sobor
nicească și au fost izgoniți din Noua Lavră. După ce acei
părinți au plecat, în Noua Lavră au locuit părinți ortodocși
veniti
» din Lavra fericitului Sava si > din alte mănăstiri sfinte
și posibilitatea interpretării în sens nesrorian a Calcedonului. Pentru deta­
lii vezi Studiul introductiv, pp. LIV-LVII.
 i66 VIAȚA SFÂNTULUI EFTIMIE
83, 15 |iovctoTr]QL<Dv. Tote 6r| YV(O|xț] xal EJUTQonij tou OEOJtEoiou’Iajâv-
vou tou ETttoxojrou xal rjou/aoTov ânooTâg tou xoivoplou rrjv
Neov oHXTjaa AauQav exwv gE0’ eoutou roug jieoI Euflupiou xal
SdȘpa E'f/EYQapp.Evovg /apiag xal XEĂEVO0£lg napâ Tfjg ujiete-
oag oGiOTrjToq pa0ouor]g tieqI twv EiormEvayv yagTwv ia toutoic
83. 20 E|A(pEQop.Eva XEtpâkaia aopodlujg auvrâ a t pETa Tfjg EvâExogEvqg
cpQdcjEchg te xal ovvrâ Eojg xal laria auTț] ânooTEîZat EgEiva
jieqi Tiou 6 u o xQOvoug ev Tăun] f|ouxâgajv irj Negi A a u g g xal tfjg
EÎg Toug x grag d6o?iEgxiag pi] âtpioTdpEvog.
Kal âgxH v TI
K ouvT⧣wg fjjrooouv noirjoaaOat xal wg
ididrrrig xal pr|6’ oLog dxOelg âtct naidEtag if]$ e <o0ev xal wg
83. 25 dnEioog twv 0eI(dv Xoyicov x a l flQaduyXwooog- 6 twv 0au-
gaoiwv 0Eog 6 Jtăoiv te yk(hoou.v Ețmfi ag x a l Toig ânogoig xo-
gov dtdoug xal Ta duoxEQfj twv TtQaypâTwv E opa/ugwv xal Tâg
twv poyyi/.â?w)v yXwooag rgavâg EQya opEvog TtagââoȘov tl
m
7tEjroir|XE xal ejil Tfj Epfj TajtELvdjOEi di’ EuOupiou xal Sdppa twv
83, 30 0EQanovTO)v aUTOU Egou e| dnooiag Xoywv te xal (ppdoEwv rjâi]
xal xaTaXureiv Toug xapTag 6iEv0upî]0EVTog, jrXf|v jiQooEuxfj xal
dEr|0EL 0EQ|.[OTâTT] XQWgEVOU.
84 ’Ev pta yâg twv rjgEpwv ejtI Tfjg ouvf]0oug xaBcâgag xa-
OecjtwtI goi xal roug xdgrag pETCt XEÎgag e'xovtl jtEgl 6euteqov
ojgav Tqg fjpEQag EJtKpatvovTai goi unvw xaTaoxEOsvTt ol den
ot naTEOEg Eu0ugi6g te xal S â p p a g gEtâ OToXfjg lEgojrgEnoug
84. 5 Tfjg ouvfjOoug auroig. Kal rjxouoa tou ev âyioig Sâppa ngog rov
peyav EuOugiov XEyovrog* t&ou diq 6 KugiLLog, oou Toug x«g-
Tag e/el p.€Tâ x £ ÎQa S x a l oxoudf]v EvdEtxvvTai 0EggoTdtTr]v xal
toooutov jtovfjoag xal goxOf|oag âgxf|v ouvTa Ewg 7toif|oao0ai
oux îoxuei.'O 6e găyag ngog aijTOv djrEXQÎOri EvOdniog 1 nwg yâg
duvqoETai Tqv jteqI q wv jiotrioaoOai ovvia tv μήπω ELĂ.i]qxbC
84, 10 JlQOOCpOOOO XoYOU xâțMV EV â v o l El TOU OTOpaTOC;
IUH
Din V5 c. 90 aflăm că venirea lui Chirii in Noua Lavrâ a avur Ioc in
60. SCRIEREA BIOGRAFIEI LUI EFTIMIE DE CĂTRE CHIRIL 167
și fără de pată. Atunci, cu voia și la îndemnul de Dumnezeu
insuflatului episcop loan Isihastul, am plecat din chinovie
ca să locuiesc în Noua Lavră 108, având cu mine înscrisuri
le despre Eftimie și Sava, unde am primit poruncă de la
Preacuvioșia Voastră, care aflaserăți despre aceste hârtii, să
potrivesc capitolele din ele privitoare la ei în fraze și expresii
nimerite și să vi le trimit. Am rămas în jur de doi ani li-
niștindu-mă în această Nouă Lavră, fără să mă depărtez de
îndeletnicirea cu hârtiile împricinate.
îmi era greu însă să încep scrierea, fiind om simplu,
fiind lipsit de educația cea din afară, de experiența exprimării
celor dumnezeiești și încet la vorbă. Dar Dumnezeul minuni
lor, Care a dat tuturor oamenilor limbă și Care revarsă daruri
celor lipsiți și Care face ușoare greutățile și limbile gângavilor
puternice, a făcut un lucru mai presus de minte și cu smerenia
mea, prin mijlocirea slujitorilor Săi Eftimie și Sava, chiar pe
când eu mă gândeam să părăsesc înscrisurile din pricina lipsei
de cuvinte și de expresii potrivite, deși mă foloseam de rugă
ciune și de cereri fierbinți.
într-una din zile, pe când stăteam pe scaunul meu
obișnuit și aveam în mâini hârtiile, pe la al doilea ceas din zi,
după ce m-a cuprins puțin somnul, mi s-au arătat Cuvioșii
Părinți Eftimie și Sava, îmbrăcați în obișnuitul lor veșmânt
sfințit. L-am auzit atunci pe Sava cel întru sfinți zicând ma
relui Eftimie: „Iată, Chirii are hârtiile tale în mâini și, cu
toate că are râvnă fierbinte și s-a ostenit și a trudit atâta,
totuși nu poate să înceapă scrierea!" Atunci marele Eftimie
i-a răspuns: „Cum va putea să alcătuiască scrierea despre noi
dacă nu a primit încă harul cuvântului potrivit întru deschi
derea gurii sale?" Ef. 6. 19
21 februarie 555-
168 VIAȚA S F Â N T U L U I E F T I M I E
Tou 6e ev âyioig S â p p a Eutovroc1 xai 66c arxâ), jtdxEQ,Tf]v
Xotoiv, EîrivEuoas 6 (tEyag Ev06|.uoc xai ex t o u Eauxov xdXnou
â/.âpaaxQov dpyvQOUv pexâ pf|?.r]g E ayaycbv xai E pâipa xqv
|lit|>.t|v ex Toii âXapdoxQOV 6e6ojxev xpixov Eig xo oxopa pou. Tou
8 4 , 15 6e ehP?.t|6evto; 6td xfj; pir|Xr|g xo (iev el6o; V7tfjpxe v EĂaiotJ, t| 6e
yevaig Y?.uxux£Qa ExuyxavE peltxog xal ovxoj; xoD 0elou koyiou
ârp.axjtg. y vnela ydQ (prpiv Ăâgvyyl /iov xd Xoytâ oov
vjiSQ (Â.ih ruj (no/tcnd /iov, oxjxe |ie ex xfj; dtpaxov EXEtvrjc; yXu-
xuxqxo; &ivnvia0Evxa eti xfiv JTVEupaxixfiv exeIvt]v Evcodiav te
84, 20 xal yUixihrixa ettL xuiv xeiăecdv xal tou axdpiaxo; e'xovra ccqXH v
EV0ijg xou JtQooipiov xfj; Jtagouuq; jroLf|oao0ai ouyyQacpK-
Kal oiixoj xfj xoiauxT] /dgiti tov jU-ol Eu0u|iiov xov pEydĂou
6iE fjX0ov Xoyov, E7tELy6[iEvo; xfj xoiauxr] xdyixi EjTeqei66|1EVo;
xf|v varoa/Eaiv nXî]QtDoai xal xa jieqI xfj; xoij ouQavoJio?d.xou
Sdppa ncddXEÎac; xe xai diayoiyrj; ev 6euxeqco 6iT]yf]oao0at Xoytp.
84,25 ’A loj 6e xou; dpupoxEpou; auxou; ngoț; xfj 6o0Eioț] /api-
xl xal JtQEopELav tjtteq Epou Jtoif|oao0ai xal D.aopov xcbv Ep.ot
ETtxaionEvojv aixfjoai Jtgdg xo ă|iE xdv â|iagxu)?idv xal eXeelvov
85 xal Evxaij0a xal sv xrj pt£ĂZ.oij(jf] avaoxdoEt dxaxaloxuvxov 6ia-
TT]QTț0fjvai xal E1IQELV EĂEOg E[17TQOO0EV XOU Pf]|HaXOg XOU
Xqioxou. Auxg) f] &6 a auv xqj IlaxQl xal xw eAyi(p
rivEijpiaxi Eig xoij? aicnvoc; xwv aiaivcov.
Αμήν.
60. SCRIEREA BIOGRAFIEI LUI EFTIMIE DE CĂTRE CHIRIL 169
Când Sfântul Sava i-a spus: „Dă-i, Părinte, harul!",
marele Efcimie a încuviințat și a scos din sân un vas de
argint și, având o sticlă cu gât lung, a băgat-o în vas și apoi
mi-a dat să beau de trei ori dintr-însa. Ceea ce mi-a dat
cu acea sticlă alungită avea înfățișare de ulei, dar la gust
era mai dulce decât mierea, o adevărată vădire a cuvântu
lui dumnezeiesc: Cât de dulci sunt gâtlejului meu cuvintele
Tale, mai mult decât mierea în gura mea. Din pricina acelei Pt.ns.j03
dulceți de negrăit si încă având acea mireasmă duhovni
cească și dulceață pe buze și în gură, am început degrabă să
scriu prologul acestei scrieri. Și așa am terminat Cuvântul
despre Eftimie cel Mare, grăbindu-mă, cu ajutorul acestui
har, să-mi împlinesc făgăduință și să istorisesc în cel de-al
doilea Cuvânt cele ale viețuirii și petrecerii lui Sava, cetă
țeanul ceresc.
îi rog acum pe amândoi ca, pe lângă harul ce mi l-au
dăruit, să solească pentru mine și să ceară îndurare pentru
greșelile mele, așa încât eu, păcătosul și vrednicul de milă, să
fiu păzit fară de rușine, și aici, și la viitoarea înviere, și să aflu
milă înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
Lui fie slava, împreună cu Tatăl și cu
Sfântul Duh, în vecii vecilor.
Amin.
 85.5 MovaxiKq l a r o p i a SeuTEpa i q c Kcrrâ 'IspoaoXvpa âpqpov A doua istorie monahală a pustiei 1 din preajma Ierusalimului,
ouYYpatpEtoa u n o KupiXXou TrpEtjpvTEpou Kai povaxov scrisă d e preotul și monahul Chirii,
Kai âTTOOTaĂEiaa tcd â p p â fEcupYicp trimisă lui Awa Gheorghe
qauxâ(ovii Kai povaoTqpiov ovoTqoapEvq) isihastul și ctitorul mănăstirii numită Beella,
85. 10 EV T(p K a i â LKU0OHOĂIV Tona) KaĂOUpEVlp BEEĂĂa d i n ținutul Schitopolisului

Bloc; tou ooiou nccrpoc; qpcîrv SâP(3a Viața Cuviosului Părintelui nostru Sava

Prolog

EvAoyîțzdț o Ocoț xai natrjQ rov Kvqiov rjii&v Irjcov Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru 2 Cor i. j
lisus Ebistos, Care a î n d e m n a t desăvârșirea voastră întru virtute
Xqujtov o diEyELoag rqv u peteci a v est’ âpETq TEĂEiOTqTct E7tLTdc,ai
să poruncească n i m i c n i c i e i mele să-i t r i m i t în scris viețuirile
ifj E|ifi oudsvu? dvotYpdTrrovg avTq âjtooTEiXaL iac; OsapEOTOug
plăcute l u i D u m n e z e u ale sfinților noștri Părinți și înaintași
85. 15 twv jtqow<5evx6to)v âytcuv jtaTEomv qpujv EtiOvpiou xai S â p p a
Eftimie și Sava, și Care, potrivit cu negrăita Sa iubire, mi-a
dvctciTQOcpâc; 6 xai Efioi icp e eelvcu x a r â Tqv â q a r o v auwii
picurat și m i e , celui v r e d n i c de milă, picătura cuvântului 2, prin
EuanXayxvLav oiayova Xoyou 6l’ a r i w v EJtLOtâ ag ev ăvot&i
mijlocirile lor, întru deschiderea gurii mele, ca să pot sluji și Ef. 6. i?
tov oiouatoț uov n o d g to v n o v p y q o a i rq TOLaurq ovqoupopcp
plini o astfel de p o r u n c ă folositoare. D e altfel, am s p u s deja
etilici YÂ."H6q uev o v v EipqTai pot h e q î EuGupiov tov OEpaopiov
câteva lucruri despre cinstitul Părinte Eftimie, mici și cu totul
85. 20 naipoc; utzod Ttva navu xai Tqc exelvou peyaXovoia avânta'
nevrednice de m ă r e ț i a sufletului s ă u , pentru că n u am putut
o u t e yâg avEuoEtv nĂEÎova qhuvqOqv oy&oqxooTov q&q ypovou
xa afla m a i m u l t e deoarece s e împliniseră deja 8 0 de ani de la
86 TtaQEkqXuedTog Tije; exelvou jtodc 0 e o v avaXvoEOrg, aig yE *
trecerea l u i la D u m n e z e u , încât și aceste p u ț i n e istorisiri le-am
a v i d Tâ oXiya ouvEpavtodpqv pdXtg oj6e t e xâxeiOE tieqlGeujv
adunat cu greu, alergând încoace și-ncolo, potrivindu-le și ale-
x a i JtEQiaOooL tov a u r ă xai mVJ.eycov ojotteq e x tlvoc; PvOou t o n
gându-le ca și c u m le-aș scoate d i n t r - u n adânc d e vreme și d e
p a x g o u xpovov xai iqg XqBqg dvakeyo pevog, tva p q E itqXa t<P
uitare, p e n t r u c a povestirile de suflet folositoare despre acela să
XQOVtp yEvqxai qpiv id jieql exelvov ipvxcotfEĂfj â i q y q p a T a .
n u se piardă cu trecerea t i m p u l u i .

1
Formularea titlului de către Chirii este semnificativă: el scrie o istorie
cum el însuși va spune în acest prolog, „pentru a ne fi la îndemână cerce-
monahală a pustiei, arătând că urmează o metodă specifică de abordare a
tarea adevărului'1.
datelor istorice, tradițională, deosebită de metoda istoriei, ca știință laica, * Aluzie la vedenia lui Chirii descrisă în finalul Vieții Sfântului Eftimie.
de la care însă Chirii a împrumutat rigoarea și grija pentru dare exacte,
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
174
86,5 Nuvl &e xâxkqxEv o xatgoc; Eig Jtsoac; âyaysîv to eXXeIjiov
TOiț Trag’ tjllwv ejutci/Oelocv xai oXtya Tivâ itEgi toC jtoXu-
Ogv/jțTou nargoț f]p(j)v Sâp|3a avyyg dipacOaL, direg tpgovrloag
xai oviqaaț âvEXEȘdpqv Trag’ âXr|0£u6vT(Dv oolcdv âvâgwv (poi-
tî]t(bv te aiJToC xai ouvaYU)vioT0)v yEyovoTOjv xai |i£XQi tov vvv
86, 10 Tiqv âxEtvov pipoii|iEva)v itoXiTEiav xai cpamc,dvTcov qpâ)v tcx xarâ
©eov âiaPqpaTa. ToIjto yâg 7iE7ToiT]X£vai qdq ev tcd TtgoXapdvTi
ujr£cr/.6|iT]v Xoyco, jtXqv otl xqv |iev EpauTov IdiajTEtav xai âva-
ξ ioTT]Ta oiix dyvoâ), |iEiț,oai de Ep aTEvco ou 0gaoEia xgrbpevo?
yv(jj|ir|, â/J.â tov te Tfjg Jtagaxoqc; xivduvov ucpogcbpEvog xai Tt]v
86, 15 cpopEgâv exeîvt|v ewoojv djrEi?.r]v vqv Xeyouaav doii E TtovrșQE xai
OXVTJQE, E EL OE flulELV TO (LQyVQLOV țiOV TOlț TQUTtE LTaLg
Auacijjroj toivuv Tovg EVTEu£op.Evouc; toîo6e Tolg Trovoiș
xai rqv 6aiOTT]Ta rqv oqv, dj naxEgcov agioTE xai tpiXoTEXvoTa-
te rEo'jgyiE, ngojTOv |tev tov 6eo7t6tt]v âvoajnfjoai Xgtcn'dv
86. 20 0UYyvd)|iT]$ d iwQfjvai jje tov eXeeivov âni rw HEcpauZiopEvtp țiou
pito xai xolg jtoXXolc; pou apagTripaoLv, ehelto &e pqbEvi dm-
otelv t(j)v te rjdr| jrgokEyJJEVTajv xai tojv vuvi gqOqooțiEvajv. Aid
yâg toDto xai xQOvajv axgiPEiag xai tojudv xai jtgoodutwv xai
ovopdTUJv EpvqpdvEuua rcgoc; to eyyuAev e eiv te xai iroiEÎoâai
Tqv Tf|(; aÂqOEia iregi tovtcdv EțjETaoiv.
86. 25 Toiyagovv evtevOev PoqOovvTa xai GWEgyotjvTa tov
0e6v e/eiv jiiOTEunag toC negi Sâfipa Xoyou Jtoiqoo|iai Tqv
dg/qv.
1 1. Obârșia și părinții
Goto; o Trjg Ejrougaviou nqTgo7idĂ.Ewc; yEyovwc; iroXiTqg
Zdppag jtaTgiboț jxev tmqgxEV xFjq Kaiuraâoxwv xd>Qa 5
MoVTaXdoxqc; rfj xcopqc; rno pqTgojtoXiv TEXouoqc; xqv
Kaioageoiv, âYvdHjrou jiev to irgiv ouaqț &ia opixgoTqTa xai
TaTtEivoTqTa, nâaiv Se jiEgupavEarâTrig Ye v o P vr
l &l d tov e£ avTfjC
1. OBÂRȘIA ȘI PĂRINȚII
175
Acum însă vremea mă cheamă să duc Ia sfârșit ceea ce
lipsește încă dintre cele poruncite de către Sfinția Voastră și
să scriu despre vestitul nostru Părinte Sava câteva lucruri, pe
care le-am adunat cu grijă și trudă de la bărbații vrednici de
crezământ și cuvioși care i-au ucenicit și au fost împreună-ne-
voitori cu el, urmându-i până acum pilda viețuirii, și care ne
luminează pașii cei către Dumnezeu. Pentru că în Cuvântul
dinainte (despre viața lui Eftimie) asta am și promis; deși îmi
cunosc lipsa de învățătură și nevrednicia, totuși mă adâncesc
în lucruri mai mari n u datorită unui cuget îndrăzneț, ci fiindcă
mă tem de acea amenințare înfricoșătoare care zice: Slugă vi
cleană si leneșă, nebuia să dai argintul Meu la cămătari. Mt. 25. 26
Așa se face că-i rog pe cititorii acestor scrieri, precum și
pe Cuvioșia Ta, o, preabunule între părinți și preaiubitorule
de fii Părinte Gheorghe, ca, mai întâi de toate, să-L rugați pe
Hristos să mă învrednicească de iertare pe mine, cel nevrednic
de milă, din pricina vieții mele decăzute și a multelor mele
păcate; iar în al doilea rând, vă rog să nu fiți neîncrezători față
de nimic din cele spuse deja și dintre cele care vor fi spuse.
Fiindcă tocmai pentru acesta am amintit cu acrivie locuri,
persoane și nume, ca să vă fie la îndemână cercetarea adevă
rului despre acestea.
Crezând, așadar, pe temeiul acestora că II am pe Dumne­
zeu împreună-lucrător și ajutor, voi începe Cuvântul despre Sava.
Acest Sava, care a ajuns cetățean al cetății celei cerești, a
avut ca patrie țara capadocienilor, satul Moutalasca, ținând de
mitropolia Cezareei. Satul acesta era necunoscut înainte da
torită micimii și a smereniei lui, dar a ajuns cunoscut tuturor
din pricina acestui tânăr dumnezeiesc care a odrăslit din el,
176 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
βλaorfioavra Oelov toutov vEaviav, ettel xai f] Aopct0ai|i âoqgog te
87, 5 xai euteXeotoitt] ouoa xo Jtpiv jtEQÎ(pț]pog yevove nâor] tt] xtujel â<p’
outteq e£ auxi]g eqpu 6 ex ppEtpoug dvaxEÎpEvog râ) 0Eâj SagouqX.
Tovecdv 6e ETuy/avE Xoiaxiavcnv te xai EuyEVEaxâTWV
Icoâvvou xai Sotpiag JtQoaayoQEUO|iEvajv. dtp’ cov EyEwrjQq, <bg
ex xfjg axoiPeiag xă)v xîjg £wfjg auxou xqovcdv âiEyvwpEv aacpcăg,
EJti xfjg EjiiaxaidExaiTig 0eo6oolou unaxEiag.
87, 10 Kal |iet’ ou jto?cu iov jtaxpog oxpaTEU08VTog ev ’AXe ov-
6qelV ev vou|iEQqj tu) ’IocwQtov jtQoaayoQEUogsva) xai pieră rfțg
aupPiou rfîg KajtJtafioxwv pETotxriaavTog /copac; xaxaXip dvE-
xai ex 0eou oixovoptag 6 tEQog ouxog vEaviag jiEvraerrig <î)v
o/e&ov xf|v T]Xixiav ev xfj pivr|piovEV0Ei(jț] xcnpir] MouTaXâoxwv
87,15 p.£xd xcov yovixcbv auxou jiQaypaxtDv jrapd xcu Eauxov ex p]rpdg
0EÎq) rEp|iîa xaXougEvco e/ovtl yuvaixa xaxoxQOjtov, outteq eve-
xev aSupirjoag dva/copEi npog rpriyogiov xiva ex TtaxQog Geîov cbg
dro xpicov or]pELO)v oixouvra ev xcb|ir] Sxavâcp xaXoupEvț].
2 2. La mănăstirea Flavienilor
DXiyou 6e xivog xqovou 6iEX06vxog x a i xcnv auxou Qelwv
87, 20 Topi a te xai rQT]yooiou tieql te auxou x a i twv yovixcbv auxou
HQog âXXr|Xoug SiapaxopEvujv o ZdpfJag npotoptapiEvog arv uno
xou 0eou ex piTpag xai JtQOEyvcuopEvog hqo dianldoEcog xaxă
tov pâyav npocpriTqv'lEQEpiLav jtâvxwv opov xâiv xou pîou tteqi-
cpQovr]aag ex&e&gjxev sauxdv povaoxriQicu OXaPtavatg |tev xa-
XoupEvcp, elxool 6e oxaâioug diE/ovn xf g xdtyiTțg MouxaXdoxT]g.
87, 25 Kai V7to tou dpxipavdQiTov Eio6EX0Etg xai xfj aux60i auvoâu?
EvapiOpiog yeyovcbg xfiv Tfjg piova/ixfjg noXiTEiag E EjratdEuOî]
dxpipEiav xai ev dXLycp XQdvw xo t e TpaXxT]Qiov ExpiavOdvEi xai
tt]v Xoixfiv xou xotvopiaxou xavovog xaxâoTaoiv.
3 din trupe de barbari, care-și păstrau portul și stilul propriu de luptă, dar
Este vorba de împăratul Tcodosie II (408-450).
1
Unitatea militară a tatălui Iui Sava era numită numerus, fiind alcătuită
2. LA MĂNĂSTIREA FLAVIENILOR
«77
așa c u m și Ramataim, u n sat neînsemnat și de nimic înainte, 1 Regi 1. 1
a ajuns cunoscut în toată lumea d u p ă ce din el a răsărit S a m u -
il, care de p r u n c a fost afierosit lui Dumnezeu.
Părinții d i n care s-a născut Sava erau creștini, de neam
foarte bun, pe n u m e loan și Sofia, iar vremea nașterii, pe care
am socotit-o lămurit din numărul anilor vieții lui, a fost în
timpul celui de al XVII-lea consulat al lui TeodosieX Anul 4 3 9
Nu d u p ă multă vreme, tatăl lui a fost chemat la oaste
in Alexandria, în regimentul n u m i t al isaurienilor', și a plecat
împreună cu soția părăsind țara capadocienilor. Astfel, sfân
tul tânăr, fiind cam de cinci ani, a fost lăsat din iconomia lui
Dumnezeu în amintitul sat Moutalasca, împreună cu averea
părintească, la u n u n c h i din partea mamei, Hermias, care avea
o soție foarte rea. D i n pricina acesteia, micul băiat, pierzân-
du-și curajul, a plecat la u n unchi din partea tatălui, Grigorie,
care locuia într-un sat n u m i t Scando, ca la trei stadii de acolo.
D u p ă ce a trecut puțină vreme, unchii lui, Hermias și
Grigorie, s-au certat pentru el și pentru averea părinților lui.
Sava, fiind rânduit de Dumnezeu din pântecele maicii sale și cu
noscut mai-nainte de zămislire, la fel ca marele Ieremia, dispre-
țuind toate cele ale vieții pământești, s-a dus la mănăstirea nu
mită a Flavienilor, ce se afla la 20 de stadii de satul Moutalasca.
A fost primit de arhimandrit și numărat împreună cu obștea de
aici, fiind învățat acrivia viețuirii monahale, și în puțină vreme
a deprins Psaltirea și celelalte rânduieli ale viețuirii chinovitice.
Cei d o i unchi amintiți, după ce au ajuns la înțelegere,
au venit de mai m u l t e ori încercând să-1 scoată din mănăstire
erau ahați cu oștirea imperială, care păstra și comanda supremă.
178 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 3
>79

Tcbv 6 e Eipr]|iEV(ov cwtou Oelcov Eig ovupaoLV eX.06vt(dv ca să-și ia în primire, ziceau ei, averea părintească, îndem-
zai TtELpaQEVTwv JtkEiOTâxig tov pova<m]i)Lou a u r o v ânooTfjaai nându-1 și la căsătorie. Dar el, păzit de Dumnezeu, a ales a
Ttpog t o , cpr|Oiv, âvriLapPtivEaOai twv ecwtov yovixwv /coșcov fi mai degrabă lepădat în casa lui Dumnezeu decât să se dea ps. 83. n
x a i Eig EJUYappQicrv ExxaXovpEvayv a v T o g v:w tov 0 e o v (pgou-
zarvei lumești. De aceea, nu primea deloc să se depărteze de
88. 5
QOVpEVOg E EĂE aTO pâXXoV naQ«QLHTEÎoOaL EV TtO OlXlp TOU
acea viețuire cinstită, având în minte cuvântul evanghelic al
OeOU fjjlEQ TOig XODpLXOig 0OQVȘoig EaUTOV Ejtlâldovai/OBEV ou
Domnului care zice: Cel ce pune mâna pe plug și se întoarce
xaTE&E a w TiavTEXoog Tf|g OE[j.vfjg EXEivr|g îrokiTEÎag dnoarflvai,
iî]v EVaYYeZ.ixf]v ândqpaoiv ovâeiț
evvowv tov K v q l o v /lEȚovrog
îndărăt nu este potrivit pentru împărăția cerurilor, amintin- Lc.9,62
88, 10 EJUpaÂMv ii]vyEloa avrov sji' uqotoov xal utoatfElc, eîc tu omoo) du-și de cele asemenea și zicând: „Eu mă feresc de cei care
EvfÎETOț EGTLV Elț TT}V flaOl EtaV Tăv ovpavuv, EV0UpOU|.4EVOg mă sfătuiesc să mă depărtez de calea lui Dumnezeu ca de
xa i ev EavTW to T O ta vi a ?.eyo)v- Eytb Tovg ovgpovXEVOvrag got șerpi, pentru că tovărășiile rele strică obiceiurile cele bune, și iCor.15,33
Tfjg odov to v O e o v ajroGTfjvai (bg arco ocpEtov cpEVYOJ (pQeIqovoi mă tem ca nu cumva, moleșindu-mă din pricina nestatorni
yâg ?j6rj XQTjută oțuMai xaxal. Kai cpoPovp.ai p jiote T<p ev6e- ciei, să-mi agonisesc blestemul Prorocului care zice: Bleste
88. 15
/.EXiopioj xauvcoOEig xarâgav âjTEVEyzco|iai tov Jtoocpf]TOV Xeyo- mați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.“ Ps. us, 21
VTog ETrtxardpaTOt ol ExMvoviEț and rojv evtoAcDv oov. Așa era Sava încă din copilărie, în dorul său după
ToioijTog îțv ex n a i d o g n p o g iov Tfjg EVOEPEiag ji60ov 6
evlavie.
SâȘpag.

3
3
ToVTCl) HOTE Eig IOV XfjTlOV TOV pOVaOT7]QÎOV EpY a ° Vt Odată, pe când lucra în grădina mănăstirii, i-a venit
E7ti0vpta Ttg EJtfjk0EV (potYEiv pfjXov cpctvEv (bpaiov xai Xiav
pofta să mănânce, înainte de ora rânduită mesei, un măr
88.20 TEQJIVOTOTOV TtQO Tfjg 0JQLO[XEVT|g U)Qag.'O<mg VJTO Tfjg EJTlOUpîag frumos la arătare și foarte plăcut. Așa că, aprinzându-se de
E acpOEig âcpEiX.aTO jiev tov 6ev6qov to pfjkov, EjtLkoYioâpEVog poftă, a cules mărul din pom, dar, stăpânindu-se cu vitejie,
6e 8XQOtTT]OEV EaVTOV YE WaiOjg, EJlETipiCl 6 e EaVTOJ EVOE0EÎ Xo-
s-a certat pe sine însuși cu un gând evlavios zicând: „Frumos
YLoptp Xeywv- (bpalog f}v Eig oșotoiv xa’i xakdg EÎg ȘpajOLV 6 £|i E era la vedere și bun la gust rodul care m-a omorât prin Adam, cf. Fa 3. 6
OavaTwoag x a g n o g diâ tov ’A&âp, a v T o v npoTij-irjoavrog tou când el, în locul frumuseții duhovnicești (inteligibile), a ales
vot]tov xctU.oug to xoig oaQxivoig 6cp0akp.oîg (pavEV teojtvov xai ceea ce se arăta înveselitor ochilor trupești, și când, mai mult
88. 25 TOJV JlVEUfiaTlXCDV âjtoXaiJOECDV T1ȚV JtX.T]CJ(XOvi]V Tfjg YCtOTQOg Tl“ decât desfătările duhovnicești, a cinstit umplerea pântecelui
[iiwTEQav 0e|ievou, 6i’ ou x ai 6 Oavaxog Eig tov xdop,ov Eioi]X0EV. prin care a intrat moartea în lume. Așadar, nu cumva să mă
Mi] TOLvuv âjTOVEUOw tou xâkXovg Tfjg evzccxTEiag ipuxixcp LVL abat de la frumusețea înfrânării îngreunându-mă cu dormi-
vuoTOYIxcp paQT]0Eig- ujojieq y“Q naor]g xagnocpogiag ttqoi]- tarea sufletului. Fiindcă după cum rodirii îi premerge floarea,
țeltcxi ctvOog, ouTtog f| EYXQctTEia jiâorțg jtqoi]y e
ltoi d Y a 0 ° E QY*a £- tot așa înfrânarea premerge oricărei fapte bune."
i8o VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
89 Kal oinuig xw xoelttovi Xoyiapâ) xf|v EjTi0u|LiLav vixx|aag
eqqiaPev to prj/.ov /agat xai xoîg Eauxov xaxE dxEi nociv au-
yxaxanaxtov x<p pf]Ătp xai xqv EmOupiav xai di&cooiv Eavup
and xoxe vopo0Eoiav xoiauxr|v xov pExgt Oavâxou xfl toc pf|Xov
0gchoEi pf] xEXQfjoOat.
4 4
89. 5 ’EvteîiOev âvvaptv ihpovg Xapcbv xfj EyxgaxEiți eaviov
EHEdibou tbg xoug 7iovr|poug âvaoxE?AoiJCFT| Ăoytopovg xai xî]v xov
vnvoii avaxonToiicFfl flaguirixa, jrgog &e t[) EyxgaxEta xai owpa-
Tixcog Exonia pEpvrmsvog Tfjg ngog xov ©eov ĂEyouoTjg AauiTixfig
gEĂcpbiag- Lde tjjv TOJiELvajotv țiov xai rov xohov uov xai ătptț
89. 10 ttâaaț răq âțiaotlag uov. Ai’ o nâop| onou&fj xai jtgoOupiți xf|v țirv
ipvyj]v ExanELvou xrj ânixta, xo &e ornpa xonw xai poyjto Eââpa-
£ev. Kai E rjxovra î] xai E0&opqxovxa ovvaytnvLarâg Eycov ev xâ)
Eigr|pev(p cPĂafJiavaîg piovatjrqguj) i)7ieqt]x6vtioev ânavxag xf] xe
xanELvocppooTjvT] xai vnaxofj xai xolg viiEg EuoEpEiag novoig.
5 5. Prima minune a lui Sava
89. 15 Kai Touxo 6e cpEQExai ev xolg negi xcnv naiâixwv avxou
dycDviapdxcov dixiyfmaaiv dxi 6 agxoxonog xoij povaaxr]giou ev
<i)Qa XEijiojvog anĂtboag xâ Eauxou flgaxEvxa LpaTLa Evâov ev xfl
0 eq [XȚ| xou cpovgvou npbg xo axixâ rțgavOfjvat rjXiov jif| Enicpaivo-
vxog EnEĂd0Exo xai pExa [iiav rpiEgav agxtnv XEnpâvrcov xiveg
89, 20 xwv naxEQCOv EJtLxayEvxEg Eigyd ovxo Eig xo agxoxonfilov, |.ie0
wv <mf]gxEv 6 0au|.idcH.og Sa [30 ag. Avxwv &e xov cpoîiQvov iino-
xaiovxwv uno|jvr]O0ELg 6 pdyxitp xai xagax0Eig nEgixcov ipaxLWV
Chirii distinge aici două tipuri de EyxQdtTeia, înfrânare: trupească —înțe
leasă ca smerire a trupului prin osteneli și post, care țintește spre în frânarea
minții - lucrare ascetica orientată împotriva gândurilor rele.
Caracterizarea luptelor duhovnicești a lui Sava drept jraidrxd dytoviouara
4, 5. PRIMA MINUNE A LUI SAVA 181
Și așa, după ce a biruit pofta printr-un gând mai bun,
a azvârlit mărul la pământ și l-a strivit cu picioarele, zdrobind
împreună cu mărul și pofta, și punându-și sieși rânduiala ca
să nu mai mănânce mere până la moarte.
Luând de-acum înainte putere de Sus, s-a dedat pe sine
înfrânăriP, care taie gândurile rele și contenește îngreuierea
somnului. Se ostenea și trupește spre înfrânare, amintindu-și
de cântarea lui David care-I spune lui Dumnezeu: Vezi smere
nia mea și osteneala mea, și-mi lasă toate păcatele mele. D e ace- pt . 24.18
ea, își smerea sufletul cu toată silința și râvna prin nemâncare,
iar trupul și-1 îmblânzea cu trudă și osteneală. Deși avea în zisa
mănăstire a Flavienilor încă 60 sau 7 0 de împreună-lupcători,
totuși i-a întrecut pe toți prin smerita cugetare, ascultare și
ostenelile cele p e n t r u evlavie.
î n istorisirile despre luptele sale duhovnicești din copi ­
6
lărie se spune și aceasta:
Pe când era iarnă, pitarul mănăstirii și-a pus hainele uda ­
te de ploaie să se usuce în cuptorul care era cald, pentru că
soarele nu se arătase, și le-a uitat acolo. A doua zi, isprăvindu-se
pâinea, câțiva părinți, împreună cu care era și minunatul Sava,
au primit poruncă de lucrau în pitărie. Pe când ei au aprins
cuptorul, pitarul și-a amintit de haine și s-a tulburat. Pentru că
poate fi tradusă și ca „lupte copilărești", în comparație cu cele ale bărba
tului desăvârșit pe care le va duce mai rârziu, ia pustie. E și acest joc de
înțelesuri un mod prin care Chirii exprimă o ierarhizare a vârstelor duhov
nicești și a exercițiilor ascetice corespunzătoare.
(82 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
liEyâXT]? (pZoyog ye v o Ii £ v t 1S x a l MrțbEvog eioeXOeÎv ToXpwvtog
țiEYâXov ovroț tov tpovț)vov zeu Ixavâjg, wg EcpOrjv Ebrwv, vno-
xafivrog 6 vEOtvîag ngEoPvTqg jtlotei âbiOTâxTcp xpaTaia)0ELg xaî
■ 1
Tqj oqpEiqj tov otqvqov equtov xaOoTikioag EioEjtf|dr|OEV EÎg tov
(povgvov xai. XaPcbv râ ipdtria eȘîȚJJev âpka|3f]g. O l 6e naiEgEț;
t o n a g a b o ov tovto Oavpa ibovTEg Eboțagov tov 0 e o v ĂEyo-
vTEg- apa ojtoiog e o t o l o veaviag o v w g TooavTTțg x QlT0 S EX
npdnîjg rj'Ăixtag â unOEig.
w TavTCi 6e 6LE§fjX0ov n a o â Tqt|yoqiov t o v irpEoPuTEpou
xal âvEipiov avTOV JtaQaÂafkov, EnibEîȘai 6e roig evtuyx
0ouX6|iEvog oiroiog rjv ex itaibog Ttj t e tuotel xaî xfl oweoel xai
loîg dgioToig jtXEovExrfipiaoi.
6
90. 5 And bdȘrțg tolvvv Etg bo av npoxoTTTELv EnELȚOfiEvog xaî
âvapdoEig ev iij xaghip btaTiGEpEvog bexa xgovovg Ji pâioa?
EV UVTGi) TO) pOVaOTTIQÎG) E7lL0V|JiaV 0EOLQEOTOV ELObfiX E T a l T 0
tt]v ayîav noXiv xaTaZaflELv xaî r|ovx<ăoai ev Tfj jieqi ai)Tn v
Eormq). ”E6el yu.Q bi’ avrov ravTr|v no?doGfjvuL xaî tâg £rt’
avTfj tov piEYaXoq)G)vov THoaiov jiĂriocoOfjvai ngocpriTEiag. Kai
nQooeZ.0(î)v to) aQX L a v bpiTȚ] EbuocbnEi ânoXuOfJvai met' ev/JÎ -
TcT) &e pi] Pouaî]0evtl 0Eia Tig dnoxa>vUJiTETai onTaoia Xeyovoco
ânoXvoov tov S â p p a v , îva poi kargEvot) ev ifj EQîjuii). Tote o
âpxmavboLTqg tovtov nQooxaXEoâpEvog ev țivoTqpitp Xey£1 '
E76) mev, (L texvov, v n o 0Eiag ojiraoiag EJiiTpanEig anoXvu) oe
ov 6e prjbEvdg Tfjg ovvobiag ylvwoxovtoc âniGi ev Eipf|Vfl xaî
Kvpiog eotci) țiEtă oov. K a i ovreog v n o tov 0eov 66î]y o PeVO
Eyxe T a L EÎgTEQoadXvMa dxTuixai&ExaTov ETog âYU)v Tfjg f]Xixiag
jieqî to TEXog vfjg EvoEpovg Mapxiavov paaikEiag xaî Tqg ev
7
Pentru expresia 6 veaviag jq>Eofîin:T]g și conocațiile ei, vide infra nota 14.
H n u aveau chemare de Sus. Această ispită a fost și este mereu prezentă în
Discuția „ î n taină cu Sava și îndemnul de a pleca fără să știe nimeni din
obște vădesc grija Starețului de a-i feri pe restul monahilor săi de dorința
6. CĂLĂTORIA L A IERUSALIM
183
se aprinsese o pară de foc și nimeni nu mai putea îndrăzni să
intre în cuptorul cel mare și bine încins, tânărul-bătrân 7 Sava,
întărit cu credință nesovăielnicâ si întrarmându-se cu semnul
1 1 I
crucii, a intrat în cuptor și, luând hainele, a ieșit nevătămat.
Părinții, când au văzut minunea aceasta, L-au slăvit pe Dum
nezeu zicând: „Oare ce va fi tânărul acesta, care s-a învrednicit
de un asemenea har din prima sa vârstă?"
Am povestit acestea, pe care le-am aflat de la preotul
Grigorie, nepotul lui, vrând să arăt cititorilor cine a fost
vou01
Sava încă din copilărie, cu credința, cu înțelegerea și cu cele
mai bune însușiri.
6. Călătoria la Ierusalim
Așadar, Sava se grăbea să înainteze din slavă în slavă,
punând suișuri în inima sa, și, după ce a împlinit zece ani în
această mănăstire, i-a pătruns în inimă dorința bineplăcută
lui Dumnezeu de a se sui în Sfânta Cetate ca să se liniștească
în pustia dimprejurul ei. Pentru că trebuia ca prin el pustia să
ajungă locuită ca o cetate și să se împlinească prorocia despre
pustie a lui Isaia cel cu glas mare. A venit deci la arhimandrit li. 58, 12
și l-a rugat să-l slobozească cu binecuvântare. Dar pentru că
acela nu a vrut, i s-a descoperit într-o dumnezeiască vede
nie care i-a spus: „Slobozește-1 pe Sava ca să-Mi slujească în cf.Ieț.7. 16
pustie!" Atunci arhimandritul l-a chemat în taină și i-a spus:
„Fiindcă o dumnezeiască vedenie mi-a poruncit, o, copile, te
slobozesc! Așadar, pleacă în pace, fără să știe nimeni din ob
ște8, și Domnul să fie cu tine!" Astfel, povățuit de Dumne
zeu, a venit la Ierusalim în al optsprezecelea an al vârstei, spre Anul 456
omenească, psihologică a plecării î n Locurile Sfinte, pentru care, de fapt,
viața monahilor.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 7. VIZITA LA EFTIMIE
184

lEooookupoig LEQaoxicxg Tou|3EvaXiov. K a l SeȘioutcu Trapa sfârșitul d o m n i e i evlaviosului Marcian, în timpul arhipăsto-
90. 20 tlvl KaTtnadoxri yeqovtl ev tw toîj ev âytoLg naGoagiwvog ririi lui luvenalie9. A fost primit de u n Bătrân capadocian în
povaoTqgiq) to TqvixavTa xu|3epvcd|ievw v n d ’Eăjil6lov tov mănăstirea Sfântului Pasarion, condusă pe arunci de Elpidie
âo7j[xav&QLTou.’Ev cp jtagaxEipâaag o dovXog roi) 0Eoij SâpȘag arhimandritul 10. Robul lui Dumnezeu Sava a iernat în acea
xai ujtd Tcru yEQOvrog ngorganElg auTofit xaTaTayîlvaL oux mănăstire, în care Bătrânul l-a îndemnat să și rămână pen
rivEG/ETO, optoiajg 6 e tmo cx/J.cdv dg dtacpogovg TOJtovg Taypâiajv tru totdeauna acolo, d a r el n u a vrut. D e asemenea, când a
te xai diagicov EXxopEvog, tpi.X.f]ouxog wv e x nai660Ev xai tcI) fost chemat în diferite locuri și de alte cete monahale”, care-i
90.25 0 e u j âvaxEL Evog, o r d E v i TtavTEX.cdg avvan'qxGll- ofereau și hrana zilnică, n u s-a lăsat abătut de nimeni, fiind
iubitor de isihie încă de copil și afierosit lui Dumnezeu.

7 7 . Vizita la Eftimie

’Axovarv 6e nagâ navrcov oxe6ov râ xaxct tov 0elov EuQupi-
ov EvaQkouvra to TqvtxauTa ev Tfj e£ âvaToXxov Tfjg âyiag JtdXEOJț
Egqpcp xai (pcDOTfjgog âixqv Exkâpnovra xai xctg w 0aupdtTa)V
91 âxTivag navra/ou ExnEputovra xai dvan:TEgw0Eig Tîjv dtâvotav
EJTEndOrjaEv tov âyiov 0 E a o a o 0 a i . Kai tioooeXGujv tw paxagiTn.
’EXniâiw xai Tqv Ejn0upiav arT(p âva0Epevog |Xet’ euxHS x a TLV0
; a fost slobozit cu binecuvântare, primind și pe cineva care să-i
vjtoâEixvuovTog âjtEXu0q. K a i eXOojv elc; tov ujiodEixGEvra totiov
91.5 xai Toig exelge Jiargaoi jtgoaxagTEgf|aag tco oaPPâTtp 0Ecogf|0ac
tov |iEyav EuOvțuov ejiî rqv ExxXqaiav EQ/opiEvcv jiagExdtkEi
|iETa daxguuyv Toig tuf avxov auvagiOptog YEVEoOat/O de p.ey<xs
EuGupiOC; EVOU0ETEL aUTOV kEYCDV- TEXVOV, OU VO|ll£w (Sixaiov ELVOIL
vewteqov oe ovra EÎg kavgav [lEVEiv* ovte y«Q T Â taujgqt dvqaiv
91. 10 CpEgEl TO VEWTEQOV EXELV OUTE VEWTEQCp TlQEJIEl EV pEOGJ ELVOl Otva-
XajoiȚrarv, ’AjieTiGe toivuv, texvov, eig xqv xoltcd povqv jtgo iov
âppâv 0e6xtiotov xai EXEig Jiâvu wtpEXqGfjvai.
9
luvenalie a fost arhiepiscop al Ierusalimului între 422 și 458 Din 451.
a primit din partea Sinodului al IV-lea Ecumenic titlul de patriarh. în
criza monofizită a jucat un rol important, trecând, în timpul Sinodului de
la Calcedon, din tabăra ereticului Dioscor, patriarhul Alexandriei, în cea
ortodoxă, gest urmat de toți episcopii palestinieni.
10
Elpidie fusese un conducător al monofiziților, dar Sfântul Eftimie l-a
Pentru că auzise aproape de la toți cele despre dumneze ­
iescul Eftimie, care pe atunci se nevoia în pustia de la răsărit de
Sfânta Cetate și strălucea ca o stea trimițându-și pretutindeni ra
zele minunilor, Sava, întraripându-se cu cugetul, dorea să-1 vadă
pe Sfânt. Venind deci Ia fericitul Elpidie și înfațișându-i dorința,
arate drumul. Când a ajuns la locul ce i se arătase și a rămas cu
părinții de acolo, l-a văzut pe marele Eftimie venind sâmbăta la
biserică și l-a rugat cu lacrimi să-1 numere și pe el dimpreună cu
monahii lui. Marele Eftimie însă l-a sfătuit zicând: „Fiule, nu
socotesc că e bine ca, tânăr fiind, să locuiești în iavră. Pentru că
nici lavra nu are vreun folos să aibă un tânăr în ea, nici tânărul nu
trebuie să petreacă în mijlocul pustnicilor. Du-te, așadar, fiule, în
mănăstirea de jos, la Awa Teoctist, și te vei folosi foarte mult."
Atunci fericitul Sava a răspuns: „Știu, cinstite Părinte,
că Dumnezeu, Cel ce poartă grijă de toți, m-a condus în
convins să accepte hotărârile de la Calcedon (cf. VE c. 27)
„Cetele monahale 1* amintite aici de Chirii sunt grupări de monahi care
viețuiau grupați în jurul unor biserici, îngrijindu-se de slujbe, de primirea
pelerinilor, de săraci. Aceste „cete" erau una din trăsăturile monahismului
palestinian.
186 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
f
O 6e pazdgiog ânexgiOr) SapȘag- yivcbozw, tl ie Trâteg,
otl o jrdvriDv ngovorirfig ©Eog otDOfjvai pE pouXopEvog d)6f]Yr|0Ev
|je elg Ta; ayiag oov xEtgag eXOeÎv- <bg âv poi xeXevflg, notei).
91. 15
T6te o psyag EvOvpiog t6) paxagtTȚ] avTov âjtEOTEiXEV 0£-
oziiaro), dqXcbaag amâ) noiEiaOai aviou cpgovrîfia cbg ptEXXovrog
Tfj TOU XoiOTOV xdplTl £V Tfj pova/JZ 6LaiTOEl|Jai TloXlTELCl. Tovto
6e ouz âozoncog, (bg EpotyE dozei, 6 pâyag ttettouțxev EvOuptog,
aXXâ diopaTizâ) oppart țtâXXov jtgopXEJtwv jidvxojv tcdv ev fia-
91.20
XaioiivT] dvaxcooqiwv dgxipav&QiTr]v cwtov peXXelv fe'o£O0ai, oi)
pr]v dXXa xai tîțv piEytoTT]v te xai 7t£gupavEcndTT]v Xaugav xqv
UTtegEXOuoav jraowv twv ev IlaXaumvr] Xaugcbv auvtorâv |ieXXo-
vra xai EOEO0ai avtov âgyriYETrjv te zai vopo0ETr|v jiavnov rcbv
xa0’ EavTofig dvaxwgovvrwv, ex tov z a 9 ’ samov ujtoâEiypaTog
vopo0Eaiav aurei) bidwuiv pfi dExeoSai ev Xavga dyEVEiov, dXXâ
91.25
xai rolg twv aXXcov Xavgojv f]yov|i£voig tov toioutov nagadidovai
vopov jtaXaiov ovra xai nagd rolg agxaiotg nargaot xgarqoa-
vra- 7tg6br|Xov 6e otl itctv to agxai6Tr|Ti diacpEgov aideoipov.
8
rEyovco; 6e imo tov paxagiTTțv ©eoxtiotov o Jtarfig quwv
91.30 Xdppag ezdedcoxEv pâv Eavrov oXov rcp ©eot âjiEQ 6e elxev ano
92 Ttbv tdicnv aiiTou, 6e5cdxev el; rdg tov f)yov[iEvov x E U?a S zai
dnoduETat Jtgog tov; aywvag, xonip piv otoparixă) btripcgEUcov,
avirvog 6e ev raîg tov ©eov do oXoyiatg biavvxTEQEUwv, rfiv
TanELvocpgoavvrjv xai tițv vnaxofiv giigav xai Oe eXiov ti]; Eav-
tov noXiTEtag noiovpEvog. EJiiTfibEtog <bv ev r<p xavovi rfjg 0Eiag
XEirovgyîag xai irgofiuporarog, no o navrcuv ev Tfj exxXtjcju?
92.5
EioEgxopEvog xai ndvrwv voTEgov E EgxopiEvog. Flgog 6e tol;
xpvxixoîg dvâgayaOripaoiv vnf]gxEv xai Tâ> owpaTi EvpEyE0r|g
xai yEvvaîog, xai ndvTOiv ngog ev cpoQTiov pavvov0i(jov ev Tfj
Egripcp xohtovtwv xai tuj xoivopico dnoxoiii ovTWv avTog Tgia
12
Pentru expresiile preluate de Chirii din domeniul atletismului, încărcate
de semnificații duhovnicești vezi Studiul introductiv p. XXXVI și notele
8. LA MĂNĂSTIREA LUI TEOCTIST
sfintele tale mâini vrând să m ă mântuiască. D e aceea voi si I
face ceea ce- mi poruncești."
Marele Eftimie i-a trimis atunci la fericitul Teoctisc,
arătându-i să poarte grijă de el ca de unul ce va străluci prin
harul lui Hristos în viețuirea monahală. După cum socotesc
însă, marele Eftimie n u a făcut asta fără un anume țel, ci mai
înainte văzând cu ochiul său străvăzător că Sava avea să fie
arhimandritul tuturor pustnicilor din Palestina, că va ctitori
cea mai mare si1 mai vestită dintre lavrele din Palestina si
> că
va fi conducătorul și legiuitorul tuturor pustnicilor, i-a dat
o rânduială prin însăși pilda sa, anume să nu primească în
lavră tânăr fără barbă și să dea și egumenilor celorlalte lavre
această rânduială veche, ținută și de părinții de demult. Și
este lucru vădit că tot ce se osebește prin vechime este și
vrednic de prețuire.
8 . La mănăstirea lui Teoctist
Venind deci sub povățuirea fericitului Teoctist, Părintele
nostru Sava s-a lăsat pe sine cu totul în seama lui Dumnezeu.
Lucrurile pe care le avea de la ai săi Ie-a pus în mâinile egu
menului și s-a dezbrăcat 12 pentru lupte: ziua o petrecea în os
teneală trupească, noaptea, fără să doarmă, stătea în doxologii
către Dumnezeu, iar din smerita cugetare și ascultare a făcut
rădăcina și temelia viețuirii sale; era priceput și foarte râvnitor
la rânduielile Dumnezeieștii Liturghii, venind la biserică îna
intea tuturor și ieșind după toți ceilalți. Pe lângă faptele bărbă
tești săvârșite cu sufletul, era și bine legat, și hotărât. Câtă vre
me toți ceilalți tăiau în pustie o sarcină de uscături și o aduceau
in mănăstire, el tăia și aducea trei sarcini în fiecare zi. Pe lângă
acestea, mai ajuta și pe cei care aveau ascultări în mănăstire,
65 și 66 de la aceeași pagină.
 i88 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
92, io (popită xa0’ qnEQav xojttgjv âitExopigEv. Kai Jtgdg xouxoig xoig
xou xorvoȘicru 6iaxovr|TaLg TtpoOupxDg E0of]0Ei i)&Qoq>oQâjv xai
vXa xopițcov xai xâ uKku Ttâvxa âiaxovwv. leyovEV |lievtoi xai
âjti ixavdv xqovov PoupâujvâQiog, xai aXXag 6e âiarpoporg &ia-
xovîag EyxELQtaOEig âvE7tLXf|nxcDg xai dxaxa fvcboxcog 6ieteXeoev,
92.15 coote 0au|id£eiv xoijg iov xolvoPlou naxEpa; xr]v xooaiJTr|v ev
VEa OUCrfl îjXlXigi âpETf]V TE Xai E7tLT7]dEl6xi']Ta.
9
T
Hv de xig aâEXcpdg ev tw xotvopîuj ’AÂE avdoEijc; jiev tw
YEVEl/Iwâwî'ig de TȚ| xXrjCJEL, OOTig Elfi OD/VCV /QOVOV EâV(JU)jIEl
92, 20 xov ev ayiotg Oeoxtujtov â jtoXuSfjvai EJii AXE âvdpEiav Jtpog
to ia yovLxâ aurou noâypaTa &ia0ELvai xaXcăg, pa0o)v teteXeu-
xpxevai roiig Eauxou yovEîg. Kai ajroXuOEig TtapExâXEt Xa0Eiv
|1eG’ EauToîi xov dppâv SdȘpav tbg yvf|OLov xai ntorov xai xa-
xo7ra0ii0aL duvapiEvov. fO pâv oî'v ixaxapiTqg ©Eoxxioxog xatg
92. 25 xou ’lujdvvou JtaQaxX-qoEoiv Et ag ânooTEXXEi psx’ auxou tov
âpfJâv Sdppav Eig AXE avdQEtav- auxtov 6e ev ’AXE avâpEt ye-
yovoxcov xai jiEpi xf]v tcdv Twâvvou yovtxwv jtpaypâxcov £,r)Tq-
olv âdoXEoxoTJvxtov dvEyv(DQLo0T| 6 paxaQLTqg Sâppag So(pi<? te
Tfj pirixpi xai’Icodvvri xâ) naxoi Kovtovi nExovopao0EVTL xai tou
xâjv ’IoaupcDv vcupepov xpaxofjvxi. Kai JtQoxQaTtEig uir' avxtbv
avx60i iiEivat xai oxQaxEUEoOaL xai jiqeo|3vteqov tou vov|1eqov
yEVEO0ai djto7tEjnpâ|LiEvog avxovg &XeyEv- Eytb pev EOTQaxEv0i]v
xâ) TtauPaoiXEÎ Oecd xai xqv cxpaTEtav avxov â0ETfjaai ov dvva-
piai, xoîig 6e djtooxfjaat |xe xai?xr|g EniyEiQouvTag yovEîg XEyEiv
odx av£xo|jai.’E|i EV(jo yâp xfj atiTolj opoXoyîa ecog EO/âxr|g ava-
jrvof]g,TEX,Eia)0fjvai EĂ.jti£ajv ev xr) o£pvf| xfjg doxxiaEcog TtoXtTEÎțt-
?3 5 'Qț o u v JtoXkâ |.iT]Xavqoâ|i£Voi odx iox ijaa 'v xa u v < *lcrctl
adxou xov XoyLO|xdv xai xpaxrioai irap’ Eauxoig, elxocji voixio ct"
xa irapEL/ov adxcp Eig dvdXu)|.ia.'O 6e od xaredE axo, i&div d£
auxodg acpodpa Xi)jTT]0EVTag Xa wv xpia vop,Lo iaxa p,6va 6ia
9. CĂLĂTORIA LA ALEXANDRIA
189
aducând apă, cărând lemne și făcând și alte slujiri. Destulă
vreme a fost și îngrijitorul molarilor; a mai avut încredințate și
alte slujiri, pe care le-a împlinit fără greș și fără să i se poată găsi
vreo vină, încât părinții chinoviei se minunau de virtutea și de
priceperea pe care le avea la o vârstă atât de tânără.
9- Călătoria la Alexandria
î n chinovie se afla un frate de neam alexandrin, pe
nume loan, care îl tot ruga pe Sfântul Teoctist să-1 lase să
meargă în Alexandria să-și rânduiască averea părintească, pen
tru că aflase că părinții îi muriseră. După ce i s-a dat slobo
zenia, se ruga să-l ia cu el și pe Awa Sava, pentru că era fără
ascunzișuri, credincios și în stare să rabde greutățile. Fericitul
Teoctist, plecându-se la rugămințile lui loan, l-a trimis împre
ună cu el la Alexandria și pe Awa Sava. Dar pe când se aflau
ei în Alexandria și se îngrijeau de rânduirea averii părintești
a lui loan, fericitul Sava a fost recunoscut de mama sa, So
fia, și de loan, tatăl său, care-și schimbase numele în Conon
și conducea regimentul isaurienilor. Fiind îndemnat de ei să
rămână acolo, să intre î n oaste și să fie preot al regimentu
lui, a refuzat cu scârbă zicând: „Eu m-am făcut ostaș al lui
Dumnezeu, împăratul tuturor, și n u pot să lepăd oastea Lui,
iar pe cei care încearcă să m ă depărteze de ea nu primesc să-i
numesc părinți. Pentru că stărui în mărturisirea Lui până la
ultima suflare, nădăjduiesc să-mi dau obștescul sfârșit în cin
stita viețuire ascetică."
Prin urmare, pentru că părinții lui Sava n-au putut să-i
înduplece gândul și să-l țină la ei, deși au încercat în mul
te feluri, i-au dat 2 0 de galbeni de cheltuială. El însă nu i-a
primit. Dar văzându-i foarte întristați, a luat trei monede ca
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
190
to 0EQa;tEijoai atiToflg E fjX0Ev EV0£ajg olto AĂEțavâQEiag aga
95. 10 tu) ou vane ora Levri avTâ)T(j)âvvr| xaî eL0o)v Eig to xoivopiovrâ
Tpia vopiapara eig iâg yEÎoag tou iiEyd/.ou 6e6u)xe OeoxTiaxou.
10
Autou 6e ev avid) xq) xoivo0i(p îjdq tov dexarov âiate-
Zouvrog EViauTOV OWE0Î] TEkEUTfjoai TOV TOlOpaxâgiOV ©EOXTL-
otov TQiTr| toij ZETtTEpPgiou pr|vog Tfjg TETCtgTqg ivbixTiovog, o 6e
pEyagEu0upiogEXEioExaTEĂ0(nvxaiTdvLXT](p6QOvxi']6EUoagowjict
M â g i v Tivâ d Lo0aupaoTov âiâdoyov Tfjg f]Youpsviag xaxEoniOEV.
'Ovriva etu 6 u o ygovovg Tfjg povfjg xgarqoavra xai 0EagEorwg
TEkEio)0Evra nâLiv o pEyag xaTEXOdrv EuOvpiog xai ev Tfj tou pot-
xagiTOv Oeoxtlotou ooocp xara0EpEvog Ao-f/ivu) Tivi evqqetw
95. 20 rf|v Toii xoLvopiou Ey Eigi Ei ngoaTuatav. Tote 6 Ttaxqg f]|iwv
Sâp0ag tov TQiaxooTdv Tfjg ecwtoîj rjlixiag jrXr|gG)oag ygdvov
xaî Ttâvrag Toug ev to) xoLvo0i<p Jtgo0Epr|xdTag vJtEgaxovTioag
Tfj TE VTJOTELg XQL âYQ'UTtVU/ Xttl Tfj TaTlElVOȚQOOUVr] Xttî UJiaXOfl
JTagExâXEOEv tov d00âv Aoyyivov EjiiTQEipai aiiTU) rpuxâoai ev
OJiTp.aiu) ovtl e cdOev tog xoivopîou Eig tov xarâ votov xgqpvâv.
'OoTig dȘpâg AoYyîvog Oeojqgjv cojtou Tqv âtacpEgouaav âgETflV
to te EUOTaOâg totj fj0oug xaî to xaOagdv tou tq6jtou xaî to ev
Taîg TtQooEDyaig onoudaiov te xai ouvtovov xai âvEVEyxag x«
xot’ qutov tw pEYOtLq) EvOvpicp xai axoijoag otl pfț Epirohtong
auxov Toij aYUJVLoaaOai tbg fJouĂETai, £7T£TQE1|jev auTcp Tâg ttevte
Tfjg Epdopdbog rjpegag fiouyd Eiv ev tqj qt]0evti ajrr|Xaîa).
r
O 6 s jTarqQ fjpcnv Sâ00ag xf]v Ttegur60r]Tov âeȘjapEVog etii-
TOO7tr]V EflElVEV ETU JtEVTE XQOVOUg TOl(WTY]V Eywv 6iayG)Y>i v ' xclT â
TÎ]V EGTTEQaV Tf]V pETCt TÎ|V XVOiaxf|V E fjpyETO TOL) XOIVO0LOU
Verbul potiXopai are aici sensul de a dori ceva în urma unei deliberări
lucide (0ouhj), fiind distinct de tOctaij, „a vrea", și e anume ales pentru a
arăta că dorința de pustie a lui Sava venea dincr-un suflet curățit în bună
10. MOARTEA LUI TEOCTIST
19!
să-i cinstească și a plecat grabnic din Alexandria împreună cu
loan cu care fusese trimis; iar când a ajuns în chinovie, a dat
monedele în mâinile marelui Teoctist.
10. Moartea lui Teoctist
în al zecelea an de când Sava petrecea în această chinovie,
s-a săvârșit din viață de trei ori fericitul Teoctist, pe 3 septem ­
brie, în indictionul al IV-lea. Marele Eftimie, venind acolo, a Anul 466
îngropat trupul cel purtător de biruință și l-a rânduit ca urmaș
la egumenie pe un anume Marinus, un bărbat minunat. Acesta
a ținut frâiele mănăstirii vreme de doi ani, sfârșindu-se din
viață în chip plăcut lui Dumnezeu. Atunci marele Eftimie
a coborât iarăși și i-a așezat trupul în mormântul fericitu
lui Teoctist, iar purtarea de grijă a chinoviei a încredințat-o
unui anume Longhin, om virtuos. Când Părintele nostru
Sava a împlinit vârsta de 30 de ani și i-a întrecut pe toți care Anul 469
veniseră înainte de el în chinovie cu postul și privegherea, cu
smerita cugetare și cu ascultarea, l-a rugat pe Awa Longhin
să-i îngăduie să se liniștească într-o peșteră aflată în afara
chinoviei, într-o râpă de la miazăzi. Awa Longhin, văzân-
du-i virtutea deosebită, statornicia purtării și curăția vieții,
silința și tăria la rugăciune, i-a spus marelui Eftimie cele des
pre Sava și auzind de la el cuvintele: „Nu-1 împiedica să se
nevoiască precum își dorește 13", i-a îngăduit să se liniștească
cinci zile pe săptămână în acea peșteră.
Așa că Părintele nostru Sava, primind dorita îngăduință, a
rămas vreme de cinci ani urmând acest fel de viețuire: duminica
seara pleca din chinovie, având cu sine ramuri de finic pentru
măsură: prin ascultare și rugăciune își curățisc mintea, iar prin asceză îsi
..ofilise" partea poftitoare, astfel încât să nu mai dorească în mod pătimaș
lucruri pătimașe sau care par duhovnicești.
192 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
£xwv Ba/Aoug fîaiojv, iqv /peiav xrfc Epâoțtâ&og, xai Sle evev
94, io idg tcevte f|pEoag pr|bEvdg to ovvoăov țisTakațipâvtov xai xw
oaPPâxw eojQev î]qx e t o £ î? T ° oivopiov cpEoarv gE0’ eciutov twv
ttevte îiheqwv to eqyoxeloov jTEvrf|xovra pa?.âxta TtEîtXqțHDneva.
11
T«utt]v Ex.etv auxdv xqv jtokiTEiav yvoug o pEyag EuSupi*
og EXâpPavEV a u i o v p£0 ’ eczutov xaxâ xqv T£ooaQEOxaibExdTr|v
94, 15 Tou IavvovuQLOu pqvog E k T n v navEQî]pov x o r T o u P â âțta Ao-
jiETiavtp iâ) paxapio), 7tX.r|QO(pooiav ex«v E
g auTOv xai Ttaiba-
QLoyEQOvra aviov ovopâ ojv, xai obg xaXdg naiâoTQiprjg JtQO-
EpipațEv auiov xai Eyvpva Ev Eig vipip.oiEQag agEidg. Auxdâi
yâg diETEXouv Stog Tfjg tojv Paicnv soQTrjg nâor|g âv0QU)7rtvr|g xw '
94,20 Qiț,6p.Evoi ouvavaoTQoepfjg.’E fîXOEv 6e hote 6 păyag EuOtȚu-Oc;
EX TOÎJ TouȘâ TT]V EQT]pOV blodEVOat pOuX6f.lEVOg TÎ]V ETlEHElva
Tfjg vExpâg 0a/.âooqg npog pEcnprpoîav Ejiopsvovg excov AoțiE-
navov xai S â p p a v . K a i eXOovtcov auxcov sig Tdirovg âvuâQOug
x a i xQovioâvTOjv ocpodgou xavacnvog oviog âiȚrpag Xiav 6
paxaQiog Sappag ejiecjev irqxETi îoxutov paâiaai Tfjg ev tco pâ0ei
94, 25 tojv anXâyxvcov, oipat, uyQOTT|Tog tino toîj ocpodgou xauow-
vog âva wOELoqg. 'O <5e yEpwv onXayxvio0Eig x a i diaxujQLoac
EaUTOV toOEL XÎGOU ȘoXfjV EJtEOEV E7U JtQOOtDJlOV dEOJlEVOg iov
0 e o u x a i ÂEyurv’ Kuqie 6 0Eog, &dg v6(dq ev yfj 6tapd)or| tî]v toî)
vecoteqou diipav jraoa|ru0oij|iEvov.
14
Substantivul naibaQioyEQwv — c o m p u s d i n c o p i l (jtaig) și bătrân (yepwv)
- a fost folosit și de Paladie p e n t r u a-l caracteriza pe Sfântul Macarie Egip
teanul î n tinerețe {Istoria lausiacăc. 17, PG 3 4 , 1 0 4 3 B ) și înseamnă „tânăr
c u înțelepciune duhovnicească de bătrân”. C h i r i i La m a i n u m i t înrr-un fel
asemănător pe Sfântul Sava, o veaviag jiQEopirqc; ( U S c. 5 ; 89, 2 4 ) pe când
se afla incă la mănăstirea Flavienilor. A c u m insă termenul arată o mai mare
sporire i n cele duhovnicești, câtă vreme yepojv, al doilea element al c o m
p u s u l u i , este, î n scrierile ascetice, u n adevărat termen tehnic folosit pentru
d e n u m i r e a Bătrânilor i n d u h o v n i c i ț i , a Stareților.
15
Fraza mustește de înțelesuri duhovnicești p r i l e j u i t e , toace, de cei d o i
11. CU EFTIMIE LA PUSTIE
trebuința săptămânii, rămânea cinci zile fără să mănânce nimic,
iar sâmbăta dimineața se întorcea în chinovie, aducând cu sine
lucrul de mână făcut în cele cinci zile, anume 50 de coșuri.
1 1. Cu Eftimie la pustie
Marele Eftimie, știind
» că Sava are o astfel de vietu-
J
ire, l-a luat împreună cu sine și cu fericitul Dometian în
pustia Ruva, î n 1 4 ianuarie, fiindcă a primit înștiințare de
Sus pentru acesta și, numindu-1 „copil-bătrân“ 14, l-a făcut să
înainteze, dezbrăcându-1 ca un b u n antrenor pentru a lucra
virtuți mai înalte15. Acolo au petrecut până la praznicul Stâl-
părilor, lipsiți de orice tovărășie omenească. Oarecând, ma
rele Eftimie a ieșit d i n pustia Ruva vrând să străbată pustia
de dincolo de Marea Moartă, aflată dincolo de ea, la miază
zi, avându-i cu sine pe Dometian și pe Sava. Odată ajunși,
au zăbovit în locuri fără apă, iar fericitul Sava, fiind arșiță
mare, a fost cuprins de o sete atât de chinuitoare, încât a
căzut nemaiputând să umble, pentru că, după câte socotesc,
umezeala măruntaielor i s-a uscat de căldura mare. Atunci
Bătrânul, făcându-i-se milă, s-a depărtat ca la o aruncătură
de piatră și a căzut cu fața la pământ, rugându-se lui Dum
nezeu și zicând: „ D o a m n e Dumnezeule, dă apă în pământ
insetoșat ca să mângâie pe tânăr în setea lui!"
termeni atletici: Trarboipipiic - c u m e n u m i t Eftimie - era antrenorul de
gimnastică, pe care atletul o practica dezbrăcat complet (yu vo;); yunvâțo)
- are sensul de a se dezbrăca î n vederea cxercițiilor gimnastice, dar și de
exersare a acestora. Pregătirea pentru exercițiile gimnastice includea așadar
și dezbrăcarea, devenita aici o metaforă pentru depășirea de către Sava a
virtuților atinse în obște și dobândirea celor pustnicești, „mai înalte". Dacă
ucenicul nu „se dezbracă” de bogăția pe care a dobândit-o până atunci,
povățuitorul său duhovnicesc n u - l poate conduce spre măsuri mai înalte.
Vezi și Studiul introductiv, p. XXXVI.
>94 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
Kcd pExâ xf]v Ev/r]v xakEoag auxov xai tqltov xtb uza-
94,30 Âiditp ogu a g e&el ev aurcî) udeup l,wv x a i nxcbv 6 SâpȘag
95 rpJtev eîg Eaurov xai e§ exeIvou duvapiv 0Eiav E E axo npog
to unoțfEQELv xâ dvo/Epr) xfjg ev EQr)pq) 61070)7 5. OM70U 6e
xtvog xqovou jrapuiTrEuoavxog o pEyag notifip fjpwv EuGugio?
ev Eior|vț] EJti to auxo 8xoipf|0r| xai ujivcdgev iov Kuqlou xarâ
povag E7t’ E/jndi xaxoixiaavxog auxov Exoug TiEvrExaihExaiou
95. 5 xqg Ev'lEpoao/vUpoig lEpap/jag ’Avaoxaoiou.
12
Tote 6f] o pazaptog Sâppag xou TQiaxooxou jtEpJixou xfjț;
sauxou rpuxiag xqovou 7tXr]oa)0EVTog 0EaoâpEvog xqv tou xoi-
vopiou (biw/coTiqv â?Aaooop.EVT]v âxs df] xcov xfjg povfjg iraxEgcov te-
XelcdOevtwv avE/cDQqaEv etel xqv avaxoX.ixf|v EQ)]pov tou ev 017(015
95.10 TEpauipou to xijvixauxa cpcooxfiQog 6ixi]v ExJ.âpnovrog xai ev xp
xaxâ Tov’IoQââvriv eșt u) xa xqg suoEpEiag anEioovxog ojtEQpaxa.
Tou pevxoL jtaxpdg rjpwv S â p p a ev xfj xaxâ xdv KouxiĂâv
x a i xdv'PouPăv âic ovxog £QT]pq) xai to Aauixixov exelvo X0710V
EQ7Q) ipâ ovxog xo Idov Efj.âxQvva (pvyadcvwv xai rjvĂlodrjv ev
9$, ! 5 irj EQrjiÂU) xai xfj te fjouxia xai doixia xai xaig ânauoxoLg jiqooev-
xaîg oxoXa ovxog xai xfjv eauxou dtâvoiav eootltqov âxifiiâio-
tov 0eou xai tujv Oeudv EțȚya opEvou xaxâ xo 7E7Qapqevov
oyokâoaTE xai yvăte ori Eya'j eilu o &Eog, (p0ovr|oag o didpoXoq
7to>Aoug ehevoel xax’ auxou jtei gaopoug PouXopEvog auxov xf]5
xoiauxT]g djiooxT]oai 61070)7115.
95. 20 Kai jtote |iev avaxEipEvou auxou ejtI xfjg ipdppou ev |1E-
oovuxxio) piExaoxTlpaTLa0Eiq Etg orpEig xai oxognioug EJiEL ăro
ExcpoPEîv auxov, 6 6e iilxqov âeiĂidoag evot]oev tou 6iapd?J)V xî]V
rcovriQLav xai xaxaacpQa7iodp,EVog xai xqv deiĂiav dnoxiva dpe-
vog âvEuxri 0aQQOjv xai Xr/iov- oxav xai îoxuoț]g cpoPfjoai piE, tote
I2. RETRAGEREA Î N PUSTIE DUPĂ MOARTEA LUI EFTIMIE 195
D u p ă ce s-a rugat, l-a chemat și, lovind de trei ori cu
sapa, i-a arătat a p ă curgătoare, d i n care bând, Sava și-a venit
în fire și a p r i m i t de la acea apă o putere dumnezeiască spre
a putea răbda necazurile viețuirii în pustie. La puțină vreme,
marele Eftimie a a d o r m i t și s-a odihnit în pace în locul acela,
Domnul sălășlui ndu-1 îndeosebi întru nădejde, în al cincispre- Ps. 4. 9
zecelea an al arhieriei lui Anastasie în Ierusalim 16.
12. Retragerea în pustie după moartea lui
Eftimie
Atunci fericitul Sava, împlinind al treizeci și cincilea an al
vârstei sale, fiindcă a văzut că după moartea Părinților Eftimie și Anul 474
Teoctist viața în chinovie s-a schimbat, s-a retras în pustia de la
răsărit, unde strălucea pe atunci, ca un adevărat luminător, Sfân
tul Gherasim și semăna semințele evlaviei în pustia de Ia Iordan.
Părintele nostru Sava petrecea în pustia Ruva și Cutila,
cântând acel cuvânt al lui David care zice: Iată, m-am îndepăr -
tat fugind și m-am sălășluit în pustie-,și așa, îndeletnicindu-se cu Ps. 54,8
isihia, cu postul și cu rugăciunile neîncetate, își făcea mintea o
oglindă nepătată a lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești, lu- Inf.SoL7.26
crănd potrivit cu Scriptura care zice: Opriți-vă și cunoașteți că Eu
sunt Dumnezeu. Diavolul însă meșteșugea din pizmă multe ispi- Ps 45. 5
te împotriva lui, vrând să-l îndepărteze de o asemenea viețuire.
O d a t ă , pe când Sava stătea întins pe nisip, la miezul
nopții, diavolul a încercat să-l înfricoșeze preschimbându-se
in șerpi și în scorpii. D a r el, deși s-a înspăimântat întrucâtva,
a priceput viclenia diavolului și, însemnându-se cu semnul
crucii și lepădând frica, s-a ridicat cu curaj și a zis: „Când vei
reuși să m ă înfricoșezi, atunci vei fi biruit, pentru că Domnul ps 45. n
20 ianuarie 473.
196 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 13. LA PUSTIE
>97

95, 25 f]TTT]0f|OT], OTl țlEl’ EțlOU KugiOg O 0EOC EOTIV 6 doug fjpîv TÎ|V xaiâ D u m n e z e u c u m i n e este, Care n e - a d a t stăpânire asupra ta
oou duvacrxEtav eIjiwv I6ov dcdaj/iu vșâ.lv E ovulav jtaiEÎv ejiclvcd zicând: Iată, v-am dat putere să căleați peste șerpi și peste scorpii
oțpEujv xai oxoosiiajv xai ejz'l Ttăoav tîjv dvvauiv iov e%0qov. și peste toată piiterea vrăjmașului* m a ş u l u i Le I o l9

Kai Tcwia auTOv XEyovxog âcpavf] Jtagaimxa yEyova- După ce a zis el acestea, fiarele otrăvitoare s-au făcut p e
96 01 ra îo0dXa O q g i a . AXXote itaXiv (paîvExai aulei) o oaxavâg ev dată nevăzute. Altădată, i s-a arătat iarăși Satana sub forma unui
O|jlOld)paTl XEOVTOg CpO0EgCOTdxOV E7lEgXO[lEVOU nat PXOOUQOV leu înfricoșător ce se năpustea cu sălbăticie asupră-i. El, când a
djtEiXouvTog/O 6 e ttjv cpo0Egdv tov Origîou og|if|v OEaoâpEvog văzut înspăimântătoarea năpustite a fiarei, a zis: „De ai primit
eăeyev- ei pev E'Xa0Eg E o v o i a v x a x ’ Epou, pr] dvapEivpg- el 6e pij stăpânire asupra mea, nu mai zăbovi! Dacă nu, în zadar te oste
96, 5 yE, ti pâxr]v xoniggfEpE yâg t o u 0 e o u dnoairjoai ou pfț ia/vanS- nești, fiindcă n u vei p u t e a să m ă desparți de Dumnezeu. Căci El
Avxog y â o Gaggslv jtagEXEXEvaaxd poi XEytov faci aoitida xai mi-a p o r u n c i t să am curaj zicând: Peste aspidă și vasilisc vei păși,
paoiAioxov EJiiftijou xai xaTa aTi]OEig Xeovtu x a i dgâxovTa. și vei călca peste leu și peste balaur P l a u r fi. 90. 13
Kai xouxtov XexOevtidv EU0Etog to toloutov GrjQiov yEyo- î n d a t ă ce a s p u s el acestea, fiara s-a făcut nevăzută, și
vev acpavxov. K a i ano iote u h e t o ev avid) 6 0Eog năv îoȘoXov de atunci Dumnezeu i-a s u p u s fiarele otrăvitoare și sălbatice
96. io te xai oagxo06gov Orjgiov zai xoig xoiouroig ev x a t g Egfjpoig av- și, petrecând î m p r e u n ă cu unele ca acestea prin pustietăți, nu
vavaoTpEtpojiEvog oux t]6lxeîto. era vătămat d e e l e .

13 13. La pustie

Kaxâ toutov 6r| iov xpovov ouvqvrr|0r] TEooagoiv Sagaxr]-
voig nEivcboiv xai ex eijiovolv. Kai xovroig oupnaGipag ehetqe P
xaGioai xai exevojoev to Eavxov prjLtDxâgtov EjinpooOEV auxcov
96, 15 |1T]6ev eteqov exov nX-qv gt ag pEXaygîwv xai xagdiag xaXâpwv.
Kai oi jiev 0âg[3agoL (payovrEg xai xogxaa0EVTEg JtEgiEgyaoâMEVoi
ev jtoiqj onr)kaiq) Tou'Pou0ă evel. Eunogf|oavrEg pE0’ T]pEpag rjvE-
yxav auTip agxoug xai xugia xai (poîvixag- 6 6e Jiaxf]Q fjpcbv Ld00ct$
xf]v twv PagȘâgcov Evyvwpoouvr]v Gavpâoag xai xaravuyEic eXe-
î n acea vreme, Sava s-a întâlnit cu patru saracini care,
ev de foame, erau aproape d e moarte. Făcându-i-se milă d e ei,
le-a s p u s să șadă, iar el și-a golit desaga înaintea lor, neavând
nimic altceva decât rădăcini de melagrie și măduvă de trestie.
Barbarii, d u p ă ce a u mâncat și s-au săturat, au iscodit să vadă
în care peșteră d i n Ruva locuiește ș i au plecat, iar după câteva
zile i-au adus p â i n i , brânză și finice. Părintele nostru Sava, ui
mit de recunoștința barbarilor și pătruns fiind la inimă, a spus

96, 20 Yev |j.ETâ daxgvwv- opiat ipuxf] pou- noor|v eOevto ovtol ol 0dg0<X' cu lacrimi: „Vai de sufletul meu! C â t ă râvnă au arătat barbarii
goi onou6f]v Tfjg prjâEv ouoqg ©EgaitEiag tî]v xâgiv dvxapEhpaoOaL- aceștia ca să răsplătească o slujire neînsemnată! Ce vom face
ti noir|ou)pEv r)|iEîg oi eXeelvoI xai âyvw ovEg oi toooutojv Oeicov noi, vrednicii de m i l ă si
>
nerecunoscătorii, care ne desfătăm zi
XagiopcnxDv xai dwgEcov xa0’ rj Egav tou Oeou anoXauovTEg xai de zi de atâtea haruri dumnezeieşti şi daruri ale lui Dumnezeu,
ouTOJC ev âpeXEig xai gaBvpita iov EauTtov avaXioxovTEg 0iov, pi] și n e trecem viața î n n e p u r t a r e de grijă și lenevie, fără să n e
onoubâ ovTEg EuxagLOTEiv tw da)gr|oapEvq) ©ecd 6iâ Tfjg Egyaoiag silim a-I m u l ț u m i l u i D u m n e z e u , Care ni le-a dăruit, lucrând
96, 25
198 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 14. NĂVĂLIREA SARACINILOR 15. AFLAREA PEȘTERII ,99

tcov Oeicov auTOij evtoXcov xaî tov ddiaXeuiTOJg ngootpEgEtv auxâ) dumnezeieștile Lui porunci și aduncându-I necontenit roada
xapJtov xsitâaiv ouoĂoyovviujv to dvopa avtov. buzelor care mărturisesc numele LuP." £ltr, /j r
97 Kai E7TE|1EVEV EJtî XQOVOV Tfj atJTfi XaTaVV El âtqpEQEÎJWV Și a rămas destulă vreme rugându-se zi și noapte în
xaî diavuxTEQEUwv ev Tfj ngooEuxfj a u i o v . această străpungere.

14 14. Năvălirea saracinilor

’Ev acifj 6e Tfj zaxa TOv'Poupăv Egidei) fjX0EV npog civtov In această pustie Ruva, a venit la Sava un monah vred ­
pova/og ng â iopvqpdvEUTog A v 6 o g jroooayoQEUO Evog xaî nic de pomenire, pe nume Anthos, care a rămas cu el și care
97, 5 ouvejielvev aviar oortg xaî toj Tgtopaxagiu) â p p ă ©Eodoaia) EJtî viețuise destulă vreme cu de trei ori fericitul Teodosie la bise
XQOVov ev Tfj toD KaOîopaTog ExxXrjoîa ouvavEOTgâcpr|. Avtwv rica din Kathisma 1'. Pe când viețuiau ei în această pustie, i-au
tolvuv ev Tfj cwTfj âiaydvrujv Eor|pa> ETtEggi'ipav xax 1
cujtcov Sa- atacat șase saracini, barbari de fel, iar cu gândul răufăcători,
gax)]voi tov ctgiOpdv e , tu) rjOri pâgPagoi. Tfj yvwpp xaxonoioi- care, îndemnați de răul lor obicei, au trimis pe unul dintre ei
OiTiveg xaxor|6Eia qpEgopEvot ngoEjTEptpav Eva eȘ- ctuTârv tig τό ca să-i încerce pe fericirii părinți, gândindu-se, poate, că de se
97, io HEiQâuai Tovg paxagîovg,l'cKDg touto pouXEuoâpevoi wote eheX- vor împotrivi unuia, atunci să vină cu toții și să-i robească pe
0elv xaî Tovg dpcpOTEgovg ar/jia/xoTioai. el tu) evl EvavTia)0wol v - amândoi. Dar fericirii părinți nu s-au înfricoșat deloc când au
Ol 6e paxagiot jiaTEgsg tî]v âvâyxT]v EUjgaxoTEg xaî pr|6' oXwg văzut primejdia, ci și-au înălțat privirea sufletului către Dum
£ig âEtXîav xctTanEoovTEc;, dXÂâ tu) ifjg ipuxfjg oțipaTt Ttgdg 0eov nezeu, rugându-se stăruitor să fie izbăviți de uneltirea acelor
âvabgafxdvTEg JtQooqux°VTO E'XTEvmg Tfjg tuiv âXiTT]gL(i)v exelvojv barbari ucigași. Atunci, dintr-odaca s-a deschis pământul și
97,15 paopâQLDV EjtipovXfjg XuTgojOfjvai. K a i Jtagaxgfj[ia f|voix0îl 7
1 YÂ l-a înghițit pe barbarul care voia să-i supere, iar ceilalți, vă
xaî xaTEJtLEv tov jiELQâ ELv auxovg Oeăovtcx pâpPagov 01 6e Xoi- zând acea înfricoșară minune, au fugit cuprinși de groază. De
jioî to (poPegov Oaijpa EajgaxoxEg xaî SelXîqi auoxE0EvxEg E(pu- atunci, Părintele nostru Sava a primit harisma dumnezeiască
yov. Kaî curo Tote 8eÎov eSe u t o xâgiopa o jtaTf]Q f]|iujv Sâppag de a nu mai avea frică de uneltirile barbarilor. Părintele nostru
ngbg t o pi] jtxoELoOai âjtipoukâg pagpâgurv. Tote di] ev jtgdjTOig Sava s-a cunoscut atunci, prin fericitul Anthos, cu fericitul
diâ Tijg t o u |iaxagiou AvOou ouvavaoTgoqpfjg EyvujgîoOq 6 jrctTi]Q Awă Teodosie, înainte ca acesta să ctitorească preacinstita și
97, 20 f||iujv Sâppag T<p jiaxagiTr] â p p â ©Eodooiq) ngo Tfjg ouoTâoEwg preavestita sa mănăstire.
Tfjg xaV aîjTov Et)ayEOTCiTT]c; xaî jregiq avEOTdTqg Movrjg.
15. Aflarea peșterii
15
TETgasTfi 6e xqovov âv EXELvaig xalg Egf||ioug diaTE?.Eoa- După ce sfântul nostru Părinte Sava a petrecut patru
VTL TU) âyLCU JlOtTQÎ flpiCOV SdtpPțt xaî JtEQLEgXO|AEVQ) Toîjg Xouiovg ani în acele pustietăți și a umblat prin celelalte locuri pustii,
17
Biserica de la Kathisma se află la două mile sud de Ierusalim, pe drumul ce duce la Bedecm.

I
 200 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
EQÎ|p0TEQ0Ug TOjTOL’C, YEV0|l£V(p (WTUJ ELț TOV UlpT]X6TaTOV POWOV
97, 25 EvOa jiote f] pazagia Eudoxla Tfjg didaaxaXiag tov țiEYâXov
djtfj/.avcFEv Ev8v|uov, xai Tfj Jtgog Oeov &et]0ei diavuxTEQEuovu
EjTLCpaiVETai pOQCpf] Tig a /EXlXT] EV EOOfjTL CtOTQaHTOVOp 6eixvvov-
98 oa auTâ) xarâ votov tov avTOîi powov x£ lpaoQov nva and tov
XtXcoâp xaTacpEQO|ievov xai. ÂEYOvoa- el oĂxog pouĂrț ir|v eqt|[K>v
tchjtt]v no?daai, oTfjOL xai xaiâ âvatoXâc; tov xEL|idtQQOu exelvov,
ou ooâg âvrixovc anT|Xaiov dvEJtr|Q8aoTov, âvEÂ0E xai oîxTjaov Eig
98, 5 auro, xai o napE/iov rozi; xDjveutv TQocpijv avrâv xai tolq veogoolq
tojv xoquxwv Totț EjtixaXovpievou; avibv auro; oov npovo OEiai.
Kai Ewg |1ev tovtov f] ojiTaoia- avrog 6e elc; Eaviov eZ.8wv
xai tov xatâ votov unodEt/GEvra 0EaoâpEvog xsijj,aQQOV xai tie-
QLxaorjg YE Yo v d)£ xairp OEv ex tou fjouvou xai und tou Deov bâr]-
Youjuevoc; euqev to efnrjXatov xaflcbg EĂ.aÂT]0r| auTtp ev Tfj oniani?-
98. io Kai ctvEÂGcbv cdxt]oev el; auxo ev ccqxTÎ t °u TEoaaoaxoarou τής
EauTou fjXixiag xoovou, ev cp xpâvtp o |tev aQyjEnioxojiog’lEQO-
ooĂvpcov AvaarâoLog tov EvvsaxaidExaTov ev Tfj naTQiagxia
TtXriQcbcjag evlqutov ete?.evtt|Oev ev apxfl tov ’loukiou (.rqvdg
MaQTugiov âiââoxov xaTa?.EÎ'ipag, Zrjvcov ds o twv Twpaitov
98.15 auToxQâTOjQ tov Tvpawov cpovEvoag Baoikioxov eni eîxool
pfjvag Tuyavvrjoavra Tt]v oixEiav ânEXapEv paoiĂEiav. Tote &»1
o naxfiQ f|pă)v Sâfjpac; to EiprjpEvov oixrjoag ajtfjXaiov diâ ti]v
tfj; âvapâoEoig duaxEQEiav o/oiviov jteql to oropiov xQtpaoag δι'
avTou avriQ/ETO xai xaTf|QXETO- EiyEv 6e to u&cdq chg ano orabicov
98, 20 dExanEVTE and kâxxou 'EnTacropov sjuXeyojievou. Xqovov
&E TLVOC &LE?>.0dVTOg Xai TEOOaQUJV SaOaXTjVtoV ejieăOovtcov T(0
totioj xai Eig to onr|kaiov pi] huvqOEvrwv dviivai 0EWQî]oag o
î]Yi«o|iEvoq SâpȘag âvco0EV xai io oxoiviov yaXdoag etietqei|»ev
«io auTOic «veXOeÎv. Oltive; pâgfJaooi dvsÂ0dvTEg xai pr]b£v avtâ)
supTjxoTEg E0aup.aoav tt']v outou dxTî]poouvr|v xai aQETTȚv xai
crvaxo)(?GoaVTe< 5 *ÎQXO V T O fyiEQwv irgog avTov cpeqovte; apiou;
£î]eouc xai rupta xai cpoivixag xai el ti eteqov EVEirinTEv auioîg.
15. AFLAREA PEȘTERII
201
se afla odată î n cei mai înalt munte, unde odinioară fericita
Eudoxia a primit povața marelui Eftimie. Aici Sava a petrecut
noaptea în cerere către Dumnezeu și i s-a înfățișat un înger cu
chip de fulger, care i-a arătat, la miazăzi de munte, o vale care
cobora din Siloam și i-a zis: „Dacă vrei cu adevărat să faci ca
această pustie să fie locuită, atunci stai aici și suie-te pe latura
de miazăzi a văii aceleia și, unde vei vedea o peșteră singurati
că, locuiește în ea, iar Cel ce dă dobitoacelor hrana lor și puilor
de corb care îl cheamă pe El îți va purta de grijă El însuși." ps. u 6 9
Sfârșindu-se vedenia, și-a venit în sine și, privind către
miazăzi unde i s-a arătat, a văzut valea și s-a umplut cu totul
de bucurie. A coborât apoi din munte, povățuit de Dumne
zeu, și a găsit peștera, așa c u m i se spusese în vedenie. Când
s-a suit în acea peșteră, Sava era de 40 de ani, fiind anul în
care Anastasie, arhiepiscopul Ierusalimului, plinind cel de-al
nouăsprezecelea a n de patriarhie, a murit la începutul lunii
iulie, lăsându-l urmaș pe Martirie18, iar împăratul Zenon al
romanilor, d u p ă ce l-a ucis pe tiranul Basiliscos, ce condusese
vreme de 20 de luni, și-a luat înapoi domnia care-i aparți
nea19. Pe atunci, Părintele nostru Sava locuia în amintita peș
teră, la gura căreia, din pricina greutății urcușului, a atârnat o
funie pe care urca și cobora, iar apa o aducea de la 15 stadii,
din cisterna n u m i t ă Eptastomos. După ce a trecut un timp,
au venit acolo patru saracini, iar Sava cel Sfințit, văzând că
nu pot să urce în peșteră, le-a lăsat în jos funia și i-a lăsat să
urce la el. Când au urcat acolo barbarii aceia, negăsind nimic
la el, s-au m i n u n a t de neagoniseala și de virtutea lui. După ce
au plecat, s-au întors la câteva zile, aducându-i pâini uscate,
brânzeturi, finice și ce mai putuseră găsi.
Martirie a fost patriarh al Ierusalimului între 478 și 486.
1
’ Împăratul Zenon a domnit între 474 și 481, fiind îndepărtat de ia tron
pentru 20 de luni, între 475 și 476, de uzurpatorul Basiliscos, despre care
Chirii va mai vorbi.
 202 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
16
99,5 ’E7rOLT]OEV &E EV T(î) XEip,âQQ(p TOL'TID pdvog EU] JtEVTE
xaO’ ECtvrâv ev rjauxi dpiXcov xaj 0 e w xai to Tfjg âtavoiag
dnTLxov ExxaOaioarv Ttpog to ăvaxEy.ak vțițievq) jtoooujiui) trjv
doțav KvqÎOV XaTO7tTQL EO0aL f)TTr|0EVTWV fj6î| TCDV 3T0VT]Q(DV
jivEu âTcuv xaig t e ânavoToig jtpooEvxatg xaî Tfj n g o g 0eov
99, 10 EyyiJTqTL. Kai o u t coc; koijTov T(p TEaoaQaxooTâ) tce htcd xfjg Eav-
t o u f|Xtxiag XQOvcp ipuywv iiQOOTaoiav jtagct ®eou niOTEiJETai
jrooTQctTEEig ujtd tov 0eiou Xoyou p,r| Toîg f]TTT]|iEvoi5 E/Ogoi;
fidtTr|v .Tootjacj/o AEioBai, âĂX* and Tfjg jto tEpLxfjg &-e(d<; pETa-
GJXEuâaaL Tac; Tfjg tpvxfîg dvvâțiEic; Eni to yewqyelv r o v g ukopa-
voijvrag Toig xfjg xaxiag XoYtopoig eji’ cbcpEĂEÎ tcdv no/./.wv, ev
99, 15 tw Xeyelv tov HQOcpr|Tr|v-auYx6'i|)aTE rctg Liayaioac, vy.6)v EÎC (LQ0‘
tqcjl y.al râg țiflvvac; el$ bQEJtava.
Kai rjg aTO Jtâvrag &£XEO0at T °ug Epxo Fevovg npdg aîiTOV.
FI/ elotoi tolvdv Ttov biEOJtaQpEvcDv avaxcDQr]T(bv xai tcdv ȘocrxcDV
eXOovtec; odve|ievov atJTQ), ev oig rpav 6 te ev 071015 ’IcodvvT|g o
99, 20 Tfjg Nâag Aavpag uoteqov f|YT]od|iEvog xai, o paxagtTrig’IdxcDpoc;
6 TT]V EV TCp’IopââvT) T(i)V 7tUQYLWV XwJQaV flEld TaUTa OVOTr|Od|-lE-
vog xai o ev povaxixoîg xaTOQ0d)paoiv aidEoipog lsur|QLavog 6
tt]v jTEpi KanaQ[3aQLxâ novfjv peiâ xpovov oixo&op.7jaag xai o
[lEyag C>io|ăvo; o ejil Ta pEQrț Maxpâg Xavpav auoTr|oâpEVOC,
99, 25 n p o g TOUToig xai’IotAiavog o E7tixkr|v KupTog 6 ttjv ev Tcb’Iogddvi]
toD Ne£?.XEQa[3â JtQooaYopEuopEvr]v kaiioav 7tEQiJioLrpâ(XEvo;
xai eteqol auv auToig a>v râ ovo aia ev βίβλοι ț<uyg.
Kai exaoTtp toutcdv Epxo|ievq) irpog aiJTdv naQEÎXeV
|(H) ejutt|6eiov tojiov c'xovTa ptxpdv xeĂălov x a i onfiXaiov xai
20
Ulterior se va dovedi că, primindu-i „pe toți" fără nicio triere, Sava a
acceptat în obște monahi care nu erau pentru el ca Stareț, nici pentru genul
său de povățuite, și în scurt timp aceștia vor crea problemele majore ce vor
duce la dezbinarea obștii și, mai târziu, la criza origenistă.
16. ÎNCEPUTUL LAVREI 203
16. începutul lavrei
In acea vale a petrecut cinci ani singur, grăind în isihie
numai cu Dumnezeu și curățindu-și ochiul cugetului ca să
oglindească cu fața descoperita slava Domnului, duhurile vicle- 2 a»-.3. ts
niei fiind deja biruite prin neîncetatele rugăciuni și prin apro­
pierea sa de Dumnezeu. Așa că în cel de-al patruzeci și cincilea Anul 483
an al vârstei sale, i s-a încredințat de Dumnezeu purtarea de
grijă a sufletelor, fiind îndemnat de un cuvânt dumnezeiesc să
nu se mai ocupe zadarnic cu dușmanii deja biruiți (diavolii), ci
să-și preschimbe puterile sufletești din deprinderea războinică
in aceea de a-i cultiva pe cei covârșiți de gândurile răutății, spre
folosul multora, după spusa Prorocului: Prefaceți săbiile voastre
in pluguri și sulițele în seceri. h 2.4
20
Și a început să-i primească pe toți care veneau la el.
Așadar, mulți dintre pustnicii răspândiți pe acolo și dintre
«păscători"21 veneau și rămâneau cu el, între care erau cei întru
sfinți loan, care apoi a fost egumen la Noua Lavră; fericitul
lacov, care apoi a ctitorit Lavra Turnurilor de la lordan; Severi-
an, cel vrednic de ad m irat p en tru îm plinirile sale monahiceşti,
care după un timp a construit mănăstirea de la Caparbarica;
marele Firminus, care în ținuturile Machma a întemeiat o
lavră; pe lângă aceștia a fost și Iulian, numit Kirros, care a
construit lavra numită „a lui Neelkerab“ de la Iordan, și alții
împreună cu ei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieții. FU. 4.3
Fiecăruia dintre cei care veneau la el Sava îi dădea un
‘oc potrivit, care avea o chilioară și o peșteră. Așa sinodia lui
a ajuns, cu harul lui Dumnezeu, până la 70 de viețuitori, toii
Avem aici o mărturie asupra existenței în Palestina acelor vremuri a
monahilor „păscători", care trăiau în pustie hrănindu-se doar cu ierburile
găsite. Mai apar menționați H E 1, 21 PG 86/2, 2476-2484.
 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
204
EcpQaaEv xq xou 0 e o u y.âoiTL q a u x o u o u v o â i a pE/gig Ep&opqxo-
vxa ovopdtxtnv, jrâvxcov Oeohveuotojv, navruiv XgioxotpoQwv,
OU5 eâv xig xa/.EOEiEv yogov dyy wv q dq ov âOkqxcbv q noXiv
100, 5 euoePwv q Epbopqzovxa ânooxoKwv veov /ooov, ou diaqaQiqoEi
xou noETiovrog. Kai q v qyoupEvog auxwv xai odqyog xai Jtoinqv.
K(Il XTÎțEL EV TIO(OXOIC EV X(p flouvă) X(î) EV Tq PoQLVfl CtQXÎl
tou XEindpQOu pExâ xqv xâppiv Trupyov, bgâ a o O a i tou tojtov
|3ouk6pEvog âjragakqnTou dvxog.’ExEÎ0Ev xqv â p q v EnoLqoaxo
100, 10 ouvtaxâv iqv Xaugav xq t o u odqyouvTog auxov Ayiou IlvEupa-
xog '/otoixi xai ouvEgyEia.’Ev 6e xw pEoqj tou /EqtâpQou |uxqov
EuzxqpLov (bixodonqoEV, ev w OuotaaxqoLov EJtq Ev qyiaonevov,
xai ote xtvâ evov nagapdkkovxa e&e/eto XEigoxoviav E/ovra
TtQEOpUTEQOU, EjTOLEI OUTOV EXXEKeLV EV XU) EUXTqQUp XT|V ăva*
100, 15 (poQotv. O u yâg zaxEâEXETO atixog xEigoxoviav kapEtv- ei/ev yaQ
ngaoxqxa jioĂĂqv xai xanEivocpgoouvqv dkq0Lvqv, pifioupEVog
ev toutcd Xqloxov tov akqQtvdv 0eov xov Eauxov jtaQaoxovra
xoig ȘoukonEvoig EÎg pijxqcFiv cpqoavxa hâQeie an’ fyiov du
jiQtioț elfii nai TaitEivoț Tfi naghig.. Flgog xouxo to uitodELyqci
PXejîwv ExanEivou Eauxov nâvxcDV xwv u n ’ auxov Ekâxtoxov xai
100, 20 unqQETqv eauxov xa0ioxâ)v.''Eva <5e Exaoxov auxcov (bg jtdvxcov
ev jteîq yEyovdjg edidaoxEV xai evou0exei oxqvai yEvvaiwg ngog
xdg |XE0odEiag tou &iap6X.ou xai pqd’ okwg evdouvai q Xunq tivi
zaxanijiTELV ex xqg noixikqg twv daipovcov novqpiag. Ael yag,
e ețev, xov xExa0agpiEvov xai Eauxov xq> 0Etp xaOiEpwoavra xfj
101 EÂnidi xcov peXkovxajv dyaflcbv jtEginEcpgâxOaL ’Avdvdgou ydp
ipuxq? Eoxiv l'diov xd unojtinxELv xoig kunqgoTg.
Touxotg xai xoig xoiouxoig Egyoig xai koyoig xdg ipuxd?
auxcbv ExpEcpE xai dgdEUwv ou diEXipjxavEv xai nxEga auxoîg
Ecbîdou xai JtExaoOaL auxoug EdidaoxEv xai xov ougavov utieq-
101. 5
paivEiv jtagEoxEuațEv.
1 6 . Î N C E P U T U L LAVREI
2O 5
insuflau de Dumnezeu, toți purtători de Hristos, pe care, dacă
cineva i-ar numi cor de îngeri sau obște de atleți sau cetate a
cuvioșilor sau noul cor de 70 de apostoli, nu ar greși. Iar Sava le
era egumen și povățuitor și păstor.
La început, a construit un turn în muntele din partea
de miazănoapte a râpei, după cotitură, vrând să cuprindă
ținutul care era nelocuit. De acolo a început să zidească la-
vra, cu harul și împreună-lucrarea Sfântului Duh Care îl
povățuia. Iar în mijlocul văii a construit o bisericuță, în care
a așezat și un altar sfințit, iar când primeau în vizită vreun
străin care avea hirotonie de preot, îl punea să săvârșească
Liturghia în biserică. Pentru că el nu primea să fie hiroto
nit, căci avea multă blândețe și adevărată smerită cugetare,
imitându-L în aceasta pe Hristos, adevăratul Dumnezeu,
Care S-a dat pe Sine pildă celor ce vor să-L imite zicând:
Invățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima. Privind Mr u, 29
către această pildă, se smerea pe sine, punându-se mai pre
jos decât toți cei de sub el și făcându-se slujitorul lor. Dar
pentru că avea experiență în toate cele, îi învăța pe fiecare și
ii sfătuia să stea cu dârzenie împotriva uneltirilor diavolului
și să nu dea nicidecum înapoi, nici să cadă în vreo întristare
oarecare din pricina felurimii diavolilor răutății. „Pentru că
cel ce s-a curățit și s-a afierosit lui Dumnezeu - le spunea -
s
e cuvine să se îngrădească cu nădejdea bunătăților viitoare.
Fiindcă este propriu sufletului nebărbătesc să cadă sub stă
pânirea celor care aduc întristare."
Cu astfel de cuvinte și de fapte hrănea sufletele lor, ne­
contenind să-i adape, să le dea aripi și îi învăța să zboare,
Pre gătindu-i să treacă dincolo de cer.
 206 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA 17. IZVORUL 18. BISERICA D I N PEȘTERĂ 207

17 17. Izvorul

Avtcbv 6e OTEvovpEvtov biâ irjv tov vbawc; XQEiav ■qu£ETO Pentru că erau strâmtorări de trebuința apei, într-o
EV |lLâ VVZTL XețCDV* KVQLE o ©EOț TO)V bwâpECOV, EL EOTLV OOV noapte s-a rugat zicând: „Doamne, Dumnezeul puterilor, de
0Ekr]|jia OLXiaOfjvai tov tottov tovtov Eig 66£-av tov âyiov ocru este voia Ta ca 1tinutul acesta să fie locuit întru slava sfântului
ovoparog, xaTaȘicoaov jrgovoqaaoGaL 7qp.lv oXLyrjv Tivâ vâaTog Tău nume, învrednicește-ne de puțină apă spre mângâierea
nagapvOiav. noastră prin a Ta purtare de grijă!“
1oi, io Tavra avTov ev t(7j pixgqj evxtt]qlq) Evxop£vov î|xoucF0n Pe când se ruga el așa în bisericuță, a auzit jos, în vale,
XTiinog ovdygov dnoTEXovpEvog xotcd ev tcd xeiRaQQQ) xai Tta- cum un asin sălbatic lovea cu piciorul. Aplecându-se să pri
gaxvipag nZT]Qocj£kr]vov dvrog Oecdoeî tov dvaygov Toig eauiou vească, fiindcă era lună plină, a văzut că asinul săpa adânc cu
noaiv dgvooovTa tt)v yf|v ehl jio>lV. K a i [.letci to opinai ixavov picioarele în pământ. După ce a făcut o deschizătură destul de
bovypa xoitevoei avTov avaj0Ev 7taga0EVTa Tcp ogvypaTi to
mare, a văzut de sus cum asinul își pleacă botul în ea și bea.
crrd[ia xai TTivovra. K a i XoyLoâpEvog otl pâXÂov o 0Eog EJti-
Gândindu-se că Dumnezeu, cercetându-i, a scos apă pentru
robii Săi, a coborât îndată și, săpând în acel loc, a găsit un iz
101.15 oxEipdpEvog vbwg Totg bovĂoig avTov E yayEv, xaTEflri ev0ew;
vor de apă, care până astăzi curge în mijlocul lavrei dând multă
xai tov tojiov ogv ag EvgEv ij&cop ț,â)v, xai ibov p.EXQi tov vvv
mângâiere părinților. Iar această apă nici iarna nu prisosește, și
ecjtl to vbcog xcltcl to pEaov Tf|g Lavgag îioăă f]v nagapvfliav TOÎg
nici vara nu scade, chiar dacă mai toți își iau apa de aici.
TtaTQdot jraoExov. Kal ovte ev xEipwvt heqiooevei ovte ev 0eqci
uno navrcov ox E &ov dvrkovpEvov âiaÂELJtEi.
18. Biserica din peșteră
18
în altă noapte, fericitul Sava a ieșit din peștera lui și
101,20 ’Ev âXXfl bâ vuxtl 6 piaxagiog Sâ|30ac; E rjk0Ev tov 07tr[-
se plimba singur prin vale rostind Psalmii Iui David, când
Z.aiov avrov xai biexivEi EÎg tov xelroiqqov povog oTixoLoywv
deodată a văzut un stâlp de foc sprijinit pe pământ, al cărui
’a/.uoug AaviTixovg, xai 6g(t âtpvaj ev Tip bvTtxă) tov xeipdQgov
capăt ajungea până la cer, aflat în râpa din partea de apus a Fc. 28.12
xQrțjrvtt), EvQa vvv xaTaxEiTai to Tipiov avrov ÂEt'ipavov avă
văii, acolo unde se află acum cinstitele sale moaște, între cele
jieoov twv vvvi ovtojv bvo Exxkqoiwv, otvXov itvgdg ejieotl]-
două biserici de acolo. Văzând această arătare înfricoșată, te-
1oi. 25 giypevov ev rfi yfj, o v j) xecpaki] ăcpixvEiTo Eiț rbv ovpavov.'O be
mându-se și în același timp bucurându-se, se gândea la cele
GeaodpEvog to cpopcgov tovto Qeapa xai Ep<po|3oc; ev xavT(p xai
spuse de Scriptură despre scara care s-a arătat patriarhului
jiEgixagrig yeyovtbg EĂoyi ETo Ta Tfj ypacpfi EigiuiEva jieql Tfjg tqj
lacov: Cât de înfricoșat este locul acesta, aceasta nu este altceva
jiaToidQyjflaxajp qpavEioqg xXijiaxog Z.Eyajv aig (poflzQbțo idjioQ
decât poarta lui Dumnezeu. Fc. 28.17
OVTOQ OVH EOTLV TOVTO âAÂ ' t] olxoț 0EOV.
A zăbovit apoi în acel loc în rugăciune până ce a început
K a i btaxagTEQt]oag jtgooEVxfj ev Tă) tohco Ewq tov bia-
sâ se lumineze de ziuă, când a urcat cu frică și bucurie mare
ioi . îo (pav|iaTog avEpq peia ipopov xai x«pâg ptEydXqg l6eîv tov tohov
 208 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA 18. BISERICA D I N PEȘTERĂ
209

102 evOo. 6 o w  o g tot) Ttugog e6eix0ti, xai evqev OTnjĂaiov peya te
xai 0avpaordv ExxX-qoiag © e o u exTujnoga e ov. Kaiâ yâg to
âvaroZLxdv pEoog xoyxr| eotîv OEoxTLowg x a i xaxâ t o Poqel-
o v pcoog o l x o v e u o e v peyav â i a x o v t x o u t â iv EJtExovra- ex 6e
102,5 t o C v o t o u tî]v Eioodov jtXaTEÎav xai Ti|v (pwTaywyiav ixavtb;
EÎadExonEVTjv ex Tfjg î]Ziaxîjg axnvog. Touto to ovtqov 0Eig ou-
vEQyEip xoapf|oag exeîoe tov xavdva ejtetqetPev ytvEoOat xarâ
oâ|3|3aTov x a i xTipiax v. K a i ouiwg xaiâ pixoov Tfj tov 0eou
auvEgyEia EjIÂj]0vv0î] f| auvoâia xai EțpfiaoEv p.EXQtg exatov
7IEVTT|XOVTa TtaTEQCOV TOV aQl0[_tOV.
102, io Tfjg ovv auvofiiag n?.î]0uvop.Evr]g xai diatpoQtov xeDJcov
EV0EV xai EV0EV ToC X£Lp.aQOOU XTigop-EVCOV XotJldv xai XTT|VT|
EXTf|<jaTo nod; te ovoTacnv Tfjg Xaupag xai uTtî]QEOtav xwv xa-
tolxovvtcov ev auTfj. Ilgovoiav ydg auTtbv ettolelto jrpdg to exeiV
avTovg ev6ov Tâg âvayxatag XQEiag, i’va fol tovtou evexev ejil
tov xdopov avayxd ojvraL e levol ol pouZdpEvoi âvax<op£LV twv
102, 15 e’ oj Oopvpcov. Autol 6e Exouoicog u n ’ auxofi 7roipaiv6|iEVoi xatι
ddqyoijpEvoL Exap tio (popou v â icog Tfjg xJfooEtug x a i jtqo Tfjg &JU-
gopiEvrțg aqjGapaiag to ocopa nvEUju.aTixdv djiETEĂouv. To p£vroi
ELQTIIXEVOV ăvTgOV,TOUTEOTlV TT]V 0EOXTLOTOV EXXĂî](JLaV EyXaLVLOOL
e t r *
U7TEQE0ETO dta TO fo] [3oU?lEOGaL %ELQOTOVÎ)0fjvaL JTQEO UTEQOV I|
102, 20 oXcog xXt]olxov jipopaX£00ai.’'EXEyEV yâp otl Tfjg cpiXag/iag dpx 11
x a i pi£a eotlv [twv ?s,oytopwv] f| tou xXTjpooOfjvai EJiiOufoa.
”Ecftlv 6 e uTtEpâva) Tfjg Geoxtlotou ExxXrjaiag JiErpa âxpoTO-
|:iog xai uipr]ĂOT(iTr| Xiav- E(p’ rj q>xo6opr|aEv Eauicp 6 TiaTrjp fjpiâ>v
Zdpfiag îwpyov, [xai] âvâpaaiv xQU7rrf|v ev6ov tou ayiou âvrpov
102, 25 (og EHL XO/ĂlOU E'upcbv and tou fiiaxovixou EJll tov Tiupyov, xai £iC
atiTov qiEVEv xagiv tou xavdvog xai Tfjg ?vour rjg dLoixf|OECog.
rioĂĂaxou fov otjv Tfjg jteql avTou cpnpiț; âLa0EOVor|c;
ttăelcjtol fjpx oVT ° ftț?og avTOv noXXa TrpoocpEQOvrEg auTcp,
]f)3
jidĂLOTa opcovTEg Tf|v te âyyEĂixfjv avrou TioXiTEiav x a i tt)v duĂov
-ν Fuga de hirotonie era un lucru des întâlnit la pustnicii și monahii vremii.
ca să vadă locul în care stâlpul cel de foc i se arătase, și a găsit
acolo o peșteră mare și minunată, care avea forma unei biserici
a lui Dumnezeu. Asta pentru că în partea de răsărit se află o
absidă zidită de Dumnezeu, în parcea de miazănoapte a găsit
un loc mare, care arăta ca un diaconicon, iar Ia miazăzi se afla o
intrare largă prin care pătrundea cu îndestulare lumina razelor
de soare. Cu împreună-lucrarea lui Dumnezeu, a împodobit
această peșteră și a îngăduit să se facă acolo slujba de sâmbătă
și duminică. Astfel, puțin câte puțin, prin ajutorul lui D u m
nezeu, obștea s-a înmulțit ajungând la 150 de părinți.
Așadar, pentru că obștea a sporit, au fost construite di
ferite chilii de o parte și de alta a văii și au cumpărat și animale
de povară pentru întreținerea lavrei și slujirea celor care locuiau
în ea. Pentru că Sava se îngrijea ca ei să aibă coate cele de tre
buință înlăuntrul lavrei, încât cei care voiau sa se retragă din
zarva lumii dinafară să n u fle nevoiți să iasă în lume pentru
acestea. Iar aceștia, păstoriți și povațuiți de bunăvoie de către el,
aduceau roade vrednice de chemarea lor și își făcuseră trupurile
duhovnicești încă înainte de nestricăciunea în care nădăjduim.
Sava amâna sfințirea amintitei peșteri, adică biserica cea zidită
de Dumnezeu, deoarece n u voia să fie hirotonit preot, adică să
intre în cler, pentru că spunea: „începutul și rădăcina iubirii de
stăpânire este dorința de a intra în cler"22.
Deasupra bisericii zidite de Dumnezeu se află o stâncă as­
cuțită și foarte înaltă, pe care Părintele nostru Sava și-a construit
un turn, fiindcă a găsit o cale ascunsă înlăuntrul peșterii care
urca în spirală din diaconicon până la turn. In acest turn locuia
din pricina slujbei bisericești și a celorlalte îndatoriri srărețești.
Pentru că faima despre el s-a răspândit pretutindeni,
mulți veneau aducându-i belșug de daruri, mai ales că-i ve
deau viețuirea îngerească și purtarea imaterială. Fericitul Sava
care uneori recurgeau chiar și Ia automutilate pentru a scăpa de preoție.
210 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
dray Y ' ® paxaQLTT|g t u ttLeIotcx twv ooocfEQopiEvwv ei;
oixodopâg pâĂkov xai eig ovoraoiv tov tojiov dvqkioxEv. Kai
StIEQ EVCIQEOTOV EVOțU EV ElVCtl TW 0ECO, TOVTO EJTOIEL XOtî 0V6eL
103, 5 twv v n ’ avxov ETokpa ev tivi Evavria)Of|vaL avicij, M a p i u g i o v to
Tqvixauia Tftv lEoaQXiav eyxexeiql0|1evov xaî ano twv yoovwv wu
μEYdXov EvOvpiov yivinoxovrog avrov xaî otpodpa UYa.Tcovto;.
19
Toii 6 e ev cr/ioic; MapTVQiov tov oydoov ev tț] naTQi-
apxÎQi diaTEÂovvroț; evlovtov ngog tov 0 e o v 8x6T]pf]oavTo; |xtivI
103, io ’AhqiXluj TQioxaiâExâTft Trjs EvâTqg ivdixTiovo? xaî SaXouoriov
Trjv iEpaoxiav biabE apEvov tw TEOGagazoaro) oydoq) Tfjs tov
naTQOț fjpibv Sdppa fp.txiaț xpo vo) dvEtpvrpav tlves ev tr avxov
Ăavgqt oagzizoi tu) <pgovf|paTi xai xaTd tt]v yQaqjqv TivEVfia fii)
EXOVTEQ- OLTLVEg ETtl XQOVOV IxaVOV OVOXEUTfV HOiqod EVOL e6Ă.iP°V
103, 15 auTov navroicog.’EvdEXETai ydp xai tov’Io vdav ev tolc; dnooroXoi;
EăaOai xai pETâ’E?dooaiov tov Tle eî euk; xaigov xai TOv’Haav ex
T o v ’ I o a â x yEWT]6fivaL xai adstapov Eivai tov ’A[3e)<. tov Kdiv.
O v t o l tolvuv 7tEpi wv 6 ĂOYog, opovoqoavTEg dvEQXovTCLl
LeJll ozojr(
ev Tfj dytp jtoăel xaiTcp âpx - P n p o o e Q xo v T a i SaĂovoTicp
103,20 ZapEÎv jiapaxakovvTEg r|Y°upEvov. 'O 5 e dp/tEJiiozonog ĂEYe l
jtqoc; avTovc;- n o i o v tojiov e o t e ; O l 6 e eijiov- elc; x e if lct QQ°v
tt|5 eqt]|.lov oixovpEV. Kai (prpLv 6 dQxtEHLOxojrog- Etg jtolov
XEÎpappov; O i 6 e otevcv evol Xeyovolv- Eig tov jragd tloiv
tov dp|3ă S d p p a zaXovgEvov. Kai Ke ei 6 âoxtejtioxojto - xai
103.25 o d p p â g Sdppag n o v e o t l v ; Aeyovolv avTW exeîvol- dvixavd?
eotlv dioizfioai tov tojiov 6 i d vqv jroXkf|v dYgoLXOTT]Ta avTOV.
Iva 6e xai tovto EÎna)|iEv, ovte avrog x £ LQO T O V tav e'xel ovte
Patriarh intre 486 și 498.
24
Nu au mers la Martirie, deoarece acesta fusese dintre monahii marelui
Eftimie și îl cunoștea pe Sava. Răzvrătirii sperau ca arhiepiscopul Salustie,
19. RĂZMERIȚA MONAHILOR 211
cheltuia cele mai multe daruri pentru construcții, pentru
întreținerea locului și ceea ce socotea câ este bineplâcut lui
Dumnezeu, aceea și făcea, nimeni din cei de sub povățuirea
lui neîndrăznind sâ i se împotrivească în ceva, patriarh în acel
timp fiind Martirie, care îl cunoștea din timpurile marelui
Eftimie si
3 îl iubea foarte mult.
19. Răzmerița monahilor
Când cel întru sfinți Martirie a împlinit al optulea an
de patriarhie, a plecat la Domnul, în 13 aprilie, indictionul al
IX-lea, și i-a urmat la tron Salustie23, pe când Părintele nostru
Sava avea 48 de ani. Atunci s-au sălășluit în lavra lui câțiva
oameni cu cuget trupesc, care, după Scriptură, nu au pe Duhul iuda 19
și care au țesut destulă vreme tot felul de intrigi, necăjindu-1
foarte tare pe Sava. Căci și lui Iuda i-a fost îngăduit să fie între
apostoli, și lui Ghiezi sâ fie până la o vreme cu Elisei, și lui Isav
să se nască din Isaac, si lui Cain să fie frate al lui Abel.
Așadar, aceștia despre care ne este vorba s-au înțeles și
s-au suit în Sfânta Cetate, venind la arhiepiscopul Salustie cu
rugămintea să le dea un egumen 24. Atunci arhiepiscopul i-a în
trebat: „Din ce loc sunteți?” Iar ei au răspuns: „Locuim într-o
TLVa
vale din pustie.” Atunci arhiepiscopul le-a spus: „In care vale?”
Ei, fiind siliți, au spus: „în cea numită de unii a luiAvua Sava*
Arhiepiscopul le-a spus: „Și Awa Sava unde-i?“ Atunci aceia au
răspuns: „Nu-i în stare să chivernisească locul din pricina lipsei
sale de învățătură 25. Dar trebuie să spunem și că nici el nu are
hirotonie, nici pe altul nu-l lasă să devină cleric, iar atunci cum
va putea să conducă o obște de 1 50 de părinți?”
care nu-l cunoștea personal pe Sava, sâ le fie favorabil.
25 Rebelii ii reproșează lui Sava câ este âyQoixoț - „de la țară", ei fiind „de
neam bun" (yEwutbEg), iar unii, cu pretenții intelectuale.
 212 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
dĂZov avvExcbQrpEv xKrjQixov yEVEoOat xai Exarov nEVT)]xovxa
104 ovopârcov ouvodiav jiojg âvvaTat xvPEQvrjoai.
Kvotxog 6e Ttg a iopvtjpovEVTog irpEopuTEgog xai
qyovpEvog iurâp/wv Tfjg ayîag AvaoTaaEwg zai oravpoqpiJĂa?
naocbv tote xai tojv ăexOevtwv Ejraxovoag eljtev jroog autoii;-
vpEig outov E&E aa0E EÎg tov tojtov exelvov i] avid; pâUov
104, 5 EdE aio iipâg; O l &e eltov avTog pcv rjpâg EâE aio, âypoizoTE-
pog 6e ojv xuPEpvfjoai rjpâg aâvvaTEL, 7r?.q0vv0EVTU)v fjpăjv. Kai
ĂEyEL nâÂLv 6 TpiopaxâQLog Kvgtxdg- el EXEtvog, cbg vpEig cpaT£>
ev tco Tonu) auvfp/ayEv upâg xal tov tojtov eqî]|1ov ovra Ej16Xi-
cfev, n o a cp pâ?J.ov tov t e jioXi00EVTa tojiov xai vpâg EÎg EV 00-
104, 10 va/GEvrag xvPeqvFiijeu'O yap ovvEQyijoag avui) 0Eog Eig xo ov-
vayayElv ujiâg zai tov totiov ovoTf|oao0at TToXXcp |iăXXov xai
sig to xvpEpvâv ouvEpyf|OEL. Tote 6 dgxiEJitoxonog anEXvoEv
avTOvg >vEya)V- vitâyETE TEtog, axEipatiOE, xal xfl E f]g pieteq/eoGe-
Kai |JETaoTEi)td|iEvog dbg eh’ âXJap Tivi tov paxotQiov
Stippav, ETCLTEpitpa Evog 6e xal wug xaTrjyopoug, xax’ dqpOaX-
104. 15 pioug ovtwv xelqotoveî avrov jtqeo|3vteqov xai Xe'/el avxoî?'
Idoii e%ete tov naxEpa vpurv xal Tfjg z a r ’ vpâg Xauoag fjyovpE'
vov, dvjTEQ 6 Oeog âvcjj0Ev Eipr|cpioaTO x a i ovx âvOouonog.’Eyw
yâp povov xEipo0ETî|oag Trjv Ostav Exvou)aa ipfjcpov.
Kai Taina eljtojv XaȘinv tov te naxapmȚv Sdppav xai
104, 20 atrcovg EXEivoug xaxfjXGEV Eig TTțv Ăavgav e/cov jaeG’ Eaviov
tov |ivî]povEv0EVTa oTavpotpvXaxa Kvotxov xai tî)v Geoxtl-
otov ExxĂTjoiav Eyxaivioag GvoiaoTrjpiov fjytaopEvov ev xf] Oe-
OXTLOTQ) xoyxn xaTEHT Ev 7i?,EÎOTa ĂELipava âyicov xai xakXivixwv
papTVpwv vito to GuoiaoTqptov xaTa0E|.iEvog [iqvi AEXEpPpiq) 6o>-
âExâTT] Tfjg TEooapEoxaidExdTî]g ivdiXTiovog 7xevtt]xootw tqltw
104. 25 Tfjg tov paxapîov Sâppa T]Ă.Lxiag xpovip, ev cp xpovcp Zqvcovog xou
105 paoiXECog TE?.EVTf]oavTog AvacraioLog ttjv paoiĂEtav jiapEXaPev.
26 Indicrionul al XlV-lea a fost între 1 septembrie 490 și 31 august 49 1>
19. RĂZMERIȚA MONAHILOR
Era atunci de față și un anume Kiric, preot vrednic
de pomenire și egumen al bisericii Sfintei învieri și stavro-
filax, care, auzind cele spuse, i-a întrebat: „Voi l-ați primit
în acel loc sau el v-a primit pe voi?“ Iar ei au spus: „El ne-a
primit, dar fiind mai de la țară, nu ne poate chivernisi
acum, că ne-am înmulțit. 1* Atunci de trei ori fericitul Kiric
le-a zis iarăși: „Dacă el v-a adunat în acel loc, după cum
spuneți, și locul acela pustiu l-a făcut locuit, cu atât mai
mult va putea să chivernisească și locul locuit, și pe voi, pe
care v-a adunat împreună! Pentru că Dumnezeu, Care a
lucrat împreună cu el ca să vă adune și să rânduiască locul,
cu atât mai mult va lucra împreună cu el și la chivernisi-
rea acestora. 1* Atunci arhiepiscopul i-a slobozit zicându-ie:
„Mergeți acum, gândiți-vă, și veniți mâine!1*
Atunci a trimis după fericitul Sava, chipurile pentru
altă pricină, și l-a hirotonit preot înaintea ochilor pârâșilor
săi, cărora le-a spus: „lată, îl aveți pe Părintele vostru și pe
egumenul lavrei voastre, pe care l-a ales Dumnezeu din cer,
și nu vreun om! Iar eu, hirotonindu-1, n-am făcut decât să
încuviințez
» dumnezeiescul sort.**1
După ce a spus acestea, l-a luat pe fericitul Sava și
pe acei pârâși și a coborât în Lavră, avându-1 cu sine și pe
amintitul Kiric, stavrofilaxul, și au sfințit biserica cea zidită
de Dumnezeu, așezând în absida făcuta de Dumnezeu un
jertfelnic sfințit, sub care au pus multe moaște de sfinți și
de buni biruitori mucenici, în 12 decembrie, indictionul al
XlV-lea, în cel de-al cincizeci și treilea an al vârstei fericitului
Sava, în anul în care împăratul Zenon a murit și Anastasie a
preluat împărăția26.
iar Anastasie a domnit între 491-518, fiind un dușman al Calcedonului.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
214
20
Ka0’ ov 6f] xQOvov EbEx0r| el? ttjv Xaugav âvfjg ti? 0e-
otpogo? xal Oeîol? xaoio|LiaoLv riY aiCȚiEvo? itp psv yevel
105, 5
Aqiievlo?, ifj 6e jiQooriYogia TEpEpiag, e'xwv |ie0’ ecwtou 6uo
p.a0r]Tâ? opoTQOjtou? te xal ouvaYWvioTâ? IIetqov xal nccuXov
7tQOoaYOQEuo[XEvovg.’Eiu toutol? EX<i(?îl Ălav o juaTrjg r)|xă»v
SâȘPag dbg Etaapeaiv chjgl'v xal 6e6cdxev auxoig ojir]XaLOV xal
jiixgdv xeUlov tcqo? poggăv tov avrov ajriiXaiov Ev0a xal ev
ngCOTOL? E ELVEV, OTE Î|V pâvO? EV T(0 X£LM QQCP- Kal ETtETQEtpEV
105, 1°
aiJTOLg ev Tâ> pixgqj EVXTqgLU) Aq evlotI ejilteXelv tov xavova
Tf]g ipaXptpdiag to) te oaPPâTtp x a l Tfj xugiaxfj. Kal outoj? xatâ
|1lxqov ol ÂQpEvioi E7tĂq0iiv0r|0av ev Tfj Xauya- Etg 6e twv |ivr||io-
vev0evtwv paOiȚubv tou jiaxaglou Teqe|iîou HauXog o Oeotieol-
og |iEXOl T °u v
v raîg xaxâ ©eov âpETaig ev xfj MEYÎOTr| Aavgct
î05. 15 diajioETiaiv jroAĂâ te Oaupânia itegl avToij dir]Y E Tai x a l hXeloto
twv TfjâE Tfj auyYQCJtcpfj Ep,(pEQO|iEvwv ejioI JiaoaâEdiDXE V.
21
Karâ tov ai)Tov %qovov xaO’ ov f| Oeoxtloto? Exxb]oia
EVEXULVIO0T], i]YaYEV to ITvEijpa to Aylov Eig rryv Xaugav tov
Oeoxeolov TiaTEpa f|g(ov’lwdvvqv TOV E7UOXOJIOV x a l îpUXa 0 T , l V
105, 20 tov Ta ji/.EioTa jieqI Ev0upiou xal Sâppa ovqoupoQwv di»]'
YT]|LiâTa)v Ejioi jtagadEbwxoTa xal elg to xauTa |1E âvaygâȚaaOai
âiEYELQovTa/OvTiva o ev aYloi? Jiarfig rțpwv SdȘPag toi? ev Tfl
XauoQt EvagiOiiLov ttetioltixev, TQiâxovra pfiv xal oxtuj etwv xf]V
qkixiav aYOvra, vadv 6e rp/iaopEvov toîj FlavaYiou FIvEUpa-
Tog yeyovoto xal toî? OeIol? xopwvTa x«giopaoLV cptoTotpogov
105.25 te vnâgx0 V T a KOt
l R£XPl tov vuv ev oagxl ovra xal aYYE LX<
ς du-ne pașii cei după Dumnezeu. Nu-mi este cu putință să
Acești armeni vor introduce mai târziu in cult, la Trisaghion, formula
monofizită „Cel ce Te-ai răstignit pentru noi” (cf. KS c. 32).
20. ARMENII VENIȚI Î N LAVRÂ 21. IOAN ISIHASTUL
2*5
20. Armenii veniri> în lavră
în același an, a venit în lavră un bărbat purtător de
Dumnezeu și împodobit cu harisme dumnezeiești, de neam
armean, pe nume Ieremia, având cu sine doi ucenici și îm-
preunâ-luptători de o purtare cu el, pe nume Petru și Pavel.
Părintele nostru Sava s-a bucurat foarte mult de ei, pentru
că erau evlavioși, și le-a dat o peșteră și o chilie mică la mia
zănoapte de peștera în care a stat el la început, pe când era
singur în acea vale. Le-a îngăduit, de asemenea, să săvârșească
în bisericuță, sâmbăta și duminica, slujba în armenește. Așa
se face că, puțin câte puțin, armenii s-au înmulțit în lavră-7.
Unul dintre ucenicii amintiți ai pomenitului Ieremia, Pavel
cel de Dumnezeu insuflat, care strălucește în Marea Lavră
până astăzi cu virtuțile cele după Dumnezeu, mulțime de
lucruri minunate povestindu-se despre el, mi-a încredințat
multe din cele cuprinse în această scriere.
21 . loan Isihastul
în același
9 an în care a fost sfințită biserica cea zidită de
i
Dumnezeu, Duhul Sfânt a adus în lavră pe dumnezeiescul
nostru Părinte loan, episcopul și isihastul, care mi-a încredin
țat cele mai multe și mai folositoare povestiri despre Eftimie și
Sava și care m-a îndemnat să le scriu. Cel întru sfinți Părintele
nostru Sava l-a înscris în Lavră pe acest loan, care, deși era în
vârstă de 38 de ani, se făcuse biserică a Preasfântului Duh și
era înveșmântat cu dumnezeiești harisme, fiind purtător de
lumină și trăind ca un înger în trup până acum 28, luminân-
, Chirii a scris Viața Cuviosului Sava între 5 5 5 - 5 5 7 , iar l o a n a m u r i t
m. 559.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
2l6
ptovvxa xat qxDTtțovta f|p.o)v xâ xaxâ 0eov âLa ipaxa. Ovxivog
xag apExâg xal ta xaxooOaXtaxa ou bvvaxov vvv ev j-tapexpâoei
yQatpfjvai,dXĂ’e’Uieq tw 0e(o (pLĂov,xî]v ev xeqolv jtoaypaxEiav elg
106 TiEpag ayaycbv oXiya xtvâ aeql auxou tu te Jtăoiv o/eSov jTq66tț
?.a xal ârtEp xfjg âyîag auxov âxr|xoa diriyoupEvqg yĂcbxTT]g, ev
Idia ouoT] npaypaxEÎg dup/h copai iroZXâ ovxa xal buvaxâ. Oute
ydp âixaiov eotiv xauxa oicnjifi xal If|6fl itapanEgnEoGai auxou
106, 5 xaxa jtâoav ojg eutelv xițv xa0’ fipag jioXiteiuv HEpupripov xal
7lEQlPof]TOU âlâ TOV |3tov Xttl 6lCt xf]V dQETî]V uiiâQxo vrog.
22
Ouxog 6 TtoĂug ev âpexf) fiouxaaxiig xal EJtioxoTiog
Twâvvqg di yrjoaxo pot Ăeyojv oxi-
O ev ayloic 7raxf]p f]pujv Sdppag âiâ ojiou&fjg eixev jtavxoiing
106, 10 cizoaouOeîv xp xov pEydkou EvBupiou btaywyri.’EjtEibr) ovv exelvio
elOloto xaxa xfiv xou’IavvovaQLov pr|vdg noo0EO|.iiav dva/WQEÎv
ejii xfiv TavEOîipov xdxEius âiaTEXelv xf]v TEOoapaxooTqv, ptxgbv
xi xou £0ovg ujiaZĂa ag pExâ xfiv tou ayiou ’Avxajviov pvf|pnv
d7tr|QxeTO xal etxeteăei xrjv tou peydĂov Ev0u|u.iou pvrjpTjv tî]V
xaxd xfjv EÎxdâa xou’Iawouapiou ptr|vdg EjrtTEXoupEvrjv, el0’ oi5xa)C
ιοί, 15 dvExwpEi EJti xfiv jravEQr||wv 7tdax|g dvOgujjriviqg ouvavaaxQoepfjS
dcpicTTOjv EaUTov E<ng xfjg xwv [3al<nv EOQxfjg xal ouxtog EjIOÎel
a/tfidv xax' Eviauxov. Ka6’ 6v xolvuv Eipr|TQi tqotcov e eXGwv
xal jteql xqv vExpdv OdXaooav EQTjpov 6io&evujv xqv eju Zuiapa
ei6ev ev xfj 0akdoor| vf]odv xiva xcqoov xal (jpixQoxdTi]v xai
E7iE0vpr|OEv sîoeXBelv xal fiouxdoai Eig auxfiv xdc xcov vt]oteuov
rj iEpag. Kal ev x(p auxov Elo£pxe o0ai guve ti e EmPouXrig xal
106,20
cp06vou daijxovorv xaxajiEOEFv auxov Eig totlov xtvd xfjg 0aXaoor]S
GO(iqxbbr] xal ftepp.'qg xivog ai0d\qg dva&oOEioiqg xaxEtpXEX l
auxov f| cnpLg exd xfjg yEVEtddog xal eteqcdv tou ocopaxog |iEpă)V.
d)OTE auxov eju r)|xepag jrXEioug xeIoGql dcpojvov, ăxpu; ou xi£
106, 25 0eia âvvamg EJiiorâoa idoaxo auxov xal xaxd xwv dxa0dQXO)V
22. CĂLĂTORIE ÎN PUSTIE PENTRU POST
2»7
scriu acum, în treacăt, virtuțile și izbânzile acestuia, dar, dacă
va plăcea lui Dumnezeu, după ce voi duce Ia capăt această
scriere, voi istorisi într-o lucrare separată câte ceva despre el,
din cele cunoscute aproape de toți și din cele auzite din sfânta
lui gură, iar acestea sunt multe și puternice. Pentru că nu este
lucru drept să-I trecem sub tăcere și să-l dăm uitării, de vreme
ce-i vestit și lăudat în toată ceata noastră călugărească din pri
cina viețuirii
I
si
>
a virtuții
>
sale.
22. Călătorie în pustie pentru Post
Acest isihast și episcop loan, bogat în virtute fiind, mi-a
povestit:
Cel întru sfinți Părintele nostru Sava avea multă râvnă
să urmeze întru toate viețuirea marelui Eftimie. Așadar, pen
tru că acela obișnuia să plece în luna ianuarie în pustia cea
mai adâncă și acolo să petreacă Postul Mare, Sava a schim
bat puțin obiceiul și pleca după praznicul Sfântului Antonie,
după ce săvârșea, la 20 ianuarie, pomenirea marelui Eftimie.
Apoi pleca în pustia cea mai adâncă, ferindu-se de orice în
tâlnire cu oamenii, până la praznicul Stâlpărilor. Și așa fă
cea aproape în fiecare an. Când a ieșit odată in felul spus și
străbatea pustia de pe lângă Marea Moartă, a văzut în locul
Zoara o insulă mică și a dorit să meargă pe ea ca să se liniș
tească acolo în zilele Postului. Pe când mergea, i s-a întâm
plat, din uneltirea și pizma demonilor, să alunece intr-un loc
mâlos, de unde ieșeau aburi fierbinți, care i-au ars fața, barba
și alte părți ale trupului, încât a zăcut acolo multe zile fără
grai, până când o putere dumnezeiască a venit și l-a vindecat,
dându-i tărie împotriva duhurilor necurate. De atunci însă,
după cum se spune, barba i-a rămas arsă și nu i-a mai cres
cut, iar el a rămas spân. Așa se face că la întoarcerea în lavră,
2l8 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
1o’ EvioyvoEv jrvEvpaTcov n/.T|v oti and iote Tf]g ycvEiâ&og, tbg EigqTUL,
zciTacp? xHEiorjq xal p.qxETi av oiv dE ajjiEvqg dicpEivEv anavdg,
wote avrov litra rqv ovpTtÂrjgcnaiv twv fjpEgwv EXSovra Etg tt]v
Âavgav pi] yv(Dgio0f]vai und tc)v naTEgwv, el llî] ano rrjg Țcovfjg xal
i o~. 5 tov rjOovg. Kaî riti/agiaiEi rw 0E(p ejiî rfj twv yEveiwv âtpaiQEaEL
0Eiav oLxovoplav rarrqv Eivai ZoyLoduEVog ngog rd TanEivovoâai
xal pi] EvapgvvEoGai âjti xopr] yEVEidt&og.
23
Karâ 6e tov e t); /gdvov E%fjk0Ev xarâ to EÎco0dg aurei)
ETti tt]v JTavEgr||iov fiErd Tivog paOr|Tov AyanrjTOV xakovpEVOV
107.10 xal 6Xfy(OV T]|lEQCbv dlEĂ0OVCKnV E0T|XEV ECWTOV EV |Xlțt TCOV
wxrujv o AyanqTog ii tei iov and tov xotiov xal ifjg aoiriag.
Kaî avrov xa0EV&T]oavrog xal tov paxagîov SdpȘa xarâ vovv
jtgooEvxopEvov keoiv nap EVEOcorarog EkScbv cbacpgaLVETO tov
Aya7tT]TOv ano nodârv Ewg XECpakfjg. Kal 6 pEv narfig fip-tov
£âp[3ag e5eeto tov ©eov negi avrov, 6 6e Xewv vito Tfjg ev/ S
iot. 15 rov yegovrog (bg vno pdoriyog dtcDxdpEvog rf] o v g g rpv otpiv roii
Ayanprov pgE|ia n p£ag xaî âivjtvioag cpxeto/O pâv ovv Aya-
nprog rovg ocp0aXpovg dvoi ag xal tov Xeovra (poPeganarov
0£(ngf]oag cpdpcp ovax E BEL5 dvEorp xal ră) didaoxdkcp jrgooEqpv-
yEV, o de pâyag ngEoPvTpg ngookapdpEvog avrov evovQetel
io' 20 XEywv- dnoorpoov rdv nokvv vjtvov ano rebv ocpOakpenv oov xai
rpv d|iEkEiav ano rpg xagdiag oov, tva otârf wojieq âoQxăț ex
flQoxa)v xai coojteq oqveov eh jiaytdoț.
24
Kal rovro 6e pot o 0EOJiEoiog povxaorpg dipypaaTO ori-
’Ev aXXcp xatgep iieXXcdv E iEvai eji’l rpv navEgppov dEdco-
io' 25 xev Ayanprcp ro p,pXajrdgiov exov dâxa ux ta agrov pgov (bg
dno âăxa ovyxiwv oraO|idv Exovra. Kal E EĂOdvrEg (ogppoav
Ani rov ’lopdavpv xal ddevoavrEg nagd to xe °S t o 'u ’logdavov
23. 24 219
după împlinirea zilelor Postului, n u a putut fi recunoscut
de părinți decât d u p ă glas și purtare. Dar el a m u l ț u m i t lui
Dumnezeu p e n t r u pierderea bărbii, gândindu-se că aceasta
s-a făcut din iconomie dumnezeiască pentru a se smeri și a
nu se mândri cu bogăția bărbii.
23
î n anul următor, a ieșit, d u p ă obiceiul său, în pustia
cea mai adâncă, î m p r e u n ă c u u n ucenic pe nume Agapit.
Acesta, d u p ă ce au trecut puține zile, s-a întins într-o noap
te pe spate, d i n pricina ostenelii și a nemâncării. Pe când el
dormea, iar fericitul Sava se ruga cu mintea, a venit un leu
foarte mare și a început să-l adulmece pe Agapit din cap pâ-
nă-n picioare. Părintele nostru Sava s-a rugat lui Dumnezeu
pentru ucenic, iar leul, izgonit de rugăciunea Bătrânului ca
de u n bici, l-a lovit binișor c u coada peste față pe Agapit și,
după ce l-a trezit, a plecat î n grabă. Deschizându-și ochii
și văzând leul cel înfricoșător, Agapit, cuprins de frică, s-a
sculat și a alergat la învățătorul său. Atunci marele Bătrân
l-a luat și l-a sfătuit zicând: „Alungă de la ochii tăi somnul
cel mult și lipsa de grijă de la inima ta, ca sâ te izbăvești ca o
căprioară din laț și ca o pasăre din cursă .u cf Pitit 6.5
24
M i n u n a t u l isihast loan mi-a mai istorisit și aceasta:
Altădată, pe când dorea să iasă în pustia cea mai din adânc,
i-a dat lui Agapit desaga în care erau zece bucăți de pâine uscată,
cântărind ca la zece uncii. Ieșind din lavră, au pornit către Ior
dan și, d u p ă ce au călătorit pe malul de apus al Iordanului către
220 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
j08 Ttpog dvopdg, etu iâ d xitpa |ieqt] ttoqevopevol. qX0ov Etg totiov
Ttvâ XQT|nv(i>6r], Eqf w vitEpavo) OTrrp.aiov unqgxEv. KaiawyEÎg
6e o pazapiog SâȘpag, jiâZĂov iov 0eov avicp âTroxaXv'ipavioc;,
XaȘcbv AyaTtqidv avăpri psiâ âvayEQEiag xai EiaEk0dviEt; Eig io
10g> 5 ojrrjkaiov evqov ev6ov dvaxwpr]ir|v nva fiLopaiLxov. Eu/rjc; 6e vjto
twv dptpoiEpcov yEvopevqg tqojtov nvâ Oavpdoag o âvaxwo}]TÎ]g
euiev- SotpȘa 6ovXe iov 0EOV,iig goi iov iottov ioviov utieSel ev;
’ldov yâp ex<o ovv 0ew ipiâxovia xai oxitb XQOv °uq ev ioviu) tuj
ojrr|XaicD xai dv0Qamq) io napânav oî) ovveivxov. Kai vvv avid;
Ttwg rpJteg Evrav0a; cO 6e pazapiiriș Sâppag ecprj avi$- o 0Eog 6
jos, i o âjToxaXvipag ooi to dvopd pov avide; xdpoi iov iottov vheSel ev.
Kai avrtbv âoTtaoapEvwv dM.r|Xovc; E§f]X0ov ol TtEpi iov
Sdppav xai eju TtoÂv odEvoavreg xai diajiEpânavrEȘ HEia v
Tfjg 0aĂd(JOT]£ TipEpiddoc; xai iov ’lopfiâvov x a i EV dpEvoi el?
iov Xopaiav xai if]v 'ETtidjtriYOv xai Eig iovg ?voutoug avidOt
108,15 ospao|.iiovg iotiovc; xai e'oj; flaviafiog vnooipECpovoiv. Kai
E?i.0dvTcov aviâjv xaid io ojtrpiaiov iov dva/ojorjioD Xeyel 6 pa-
xapiiTjș Sdppag- dvEĂOcopEv dr), dfietapE, xai dojtaocbpE0a iov
dovĂov IOV 0EOV.
Kai dvEĂGoviEc; Evpov aviov x)dvavia ia yovaia EJti
dvaioXdg. Kai vopioag 6 yEpwv oil jtpooEVXEiai, E EdE aio ettI
tuoXv- obg 6e t] rjpepa napfp k0EV xai ovx qyEipEio, Xeyel o pa-
108, 20 zapinjg* napdOou t]pâg i(p Xpiaiqj, TiaiEp.
Kai aviov pf] djtoxpivapEvov eyyioag xai dipdpEvoc;
aviov EvpEv aviov lE .EiwfiEvia. Kai Xeyel- dEvpo, iexvov, xtț
6evow|iev aviov- ei; ydp iovio rjpâg ditEOiEiXEv o 0s6g.
Kai 7ipooxvvr|oaviEg i6 0041a xai jtX-qpcboaviEg eti’
avico iov ovvr]0T] xavova ev avid) xoieSevio i(p cntrjXaiw xai
108, 25 iovio tppd aviEg kiOoig pEydkotg dir|vvov irjv eavicov ofidv. Kai
ovTcog fjkQov Etg ifjv Xavpav icp oappditp iwv patcov, jidoag 6e
idg ri Epag twv vrjoTEiojv 6leieXei aotiog, if] xaid odppaiov xai
109 xvpiaxqv dpxovjiEVog xoivcovițt. Td iieviol 6âxa ax L& a dusp *lv
Xapcbv, it]v iov ’AyajtT]Tov xpEtav E7iĂî]p<noav.
24 221
ținuturile dinspre miazănoapte, au ajuns intr-un loc prăpăstios
în care se găsea, sus de tor, o peșteră. Străpuns fiind la inimă,
sau mai degrabă prin descoperirea lui Dumnezeu, fericitul Sava
l-a luat pe Agapit, s-a suit cu greu și a intrat în peșteră, unde
a găsit un pustnic cu harisma străvederii. După ce au săvârșit
amândoi rugăciune, pustnicul s-a minunat oarecum și a zis:
„Sava, robule al lui Dumnezeu, cine ți-a arătat acest loc? Căci
iată, cu ajutorul lui Dumnezeu, am 38 de ani în această peșteră
și n u am văzut față de om. Cum ai venit, așadar, aici?“ Atunci
fericitul Sava i-a spus: „Dumnezeu, Cel care ți-a descoperit nu
mele meu, mi-a arătat și mie locul."
După ce s-au îmbrățișat, Sava și tovarășul său au ieșit
și au străbătut ținutul dintre Marea Tiberiadei și Iordan, în-
chinându-se la Chorsia și Eptapigon și-n celelalte locuri sfin
te, până la Panias, d u p ă care s-au întors. Pe când treceau ei
prin dreptul peșterii acelui pustnic, fericitul Sava a zis: „Să ne
suim, frate, și să-l îmbrățișăm pe robul lui Dumnezeu!’
Suindu-se, l-au găsit îngenuncheat cu fața către răsărit.
Crezând că Bătrânul se roagă, au așteptat mult, dar, pentru că
ziua trecea și el n u se ridica, fericitul Sava a zis: „Solește lui
Hristos p e n t r u noi, Părinte!"
Dar p e n t r u că Bătrânul nu-i răspundea, s-a apropiat
de l-a atins și a văzut că era săvârșit din viață. Atunci a spus:
„Vino, frate, căci p e n t r u aceasta ne-a trimis Dumnezeu!"
D u p ă ce i-au dat cuvenita închinare trupului și au săvârșit
rânduiala obișnuită, l-au îngropat în peșteră, pe care apoi au
închis-o cu pietre mari și și-au dus la capăt călătoria. Așa s-au în
tors în lavră în Sâmbăta Stâlpărilor. In toate zilele Postului Sava
a rămas nemâncat, îndestulându-se sâmbăta și duminica doar
cu Dumnezeiasca împărtășanie. Iar cele zece bucăți de pâine pe
care le luaseră au plinit trebuința lui Agapit.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 25. MOARTEX PĂRINȚILOR LUI SAVA 26. CONSTRUCȚII
222

25 25. Moartea părinților lui Sava

Katâ tov pvqpovEv0Evra iov Eyxaiviapov Trjg Oeoxtiotou In anul în care s-a sfințit biserica cea de Dumnezeu zidi­
Exxkițaiag xc?ovov ItDdwrjg 6 EmxXî]0EÎg Kovcov 6 TrairjQ tov tă, loan, numit Conon, tatăl lui Awa Sava, a murit în Alexan
dria, după ce a săvârșit multe și strălucite fapte în regimentul
109,5 â p p â f]|xcbv Sâppa ev ’AĂE avdQEuy eteZeutf]oev Trleiora duvr]-
0Eig xai hiangEipag ev Tăi Tujv’IaavpCDv voupEpqj/H 6e paxaQÎa Isaurienilor. Iar fericita Sofia, deja înaintată în zile, aflând că
Socpia fj6r| jiQopEPr|xt)îa ev fipEpatg jtoXXatg pa0ouaa jTEQiporjtov fiul ei Sava este vestit în făptuirile cele monahicești, a vândut
ev jiovcc/izoig xaTOQ0cb|iaoiv tov EauTfjg viov SâȘpav yEyovdTa totul și a venit la Ierusalim, aducând cu ea și aur din destul.
Ttâvra xâ EauTfjg âLajtwXrjoaoa î]X0ev eig TEQoad?JJ|na /qvolov Fericitul Sava a primit-o și, după ce a îndemnat-o să se lepede
ixavdv Eniq)EQOHEVT]."HvTiva 6 paxagiTrig he dpEvog Sd0Pag xai
de toate cele ale lumii, a murit și ea, îngropând-o într-un mor
mânt cuvios, iar averea ei a adus-o în lavră. Din această avere
io9. io anoiâ aoOaL Jtâaiv Tolg too xoopov JtaQaaxEudoag |.iet’ o Jyov
Xqovov xoi|ir|0EÎ0av avTrjv Exf|dEU0Ev xai xaiE0ETo ev Oqxaig
a construit casa de oaspeți din Ierihon, împreună cu grădinile
de acolo, de care s-a îngrijit să aibă și apă, iar în lavră a con
oaiaig, iqv 6e auTfjg JiEQiouoiav tț] EauTou ttqooexuowoev Xaupg.
struit casa de oaspeți pentru trebuințele părinților, iar cu banii
*££ rjg nspiouaiag to te evTeqlxQ) evo&oxelov itEpiETroiriaaTO ov v
râmași a mai săvârșit și alte multe lucrări.
xoîg auTO0i jiapadEiaiotg u6cdq auToig d)vr]adpEvog xai to ev tî]
109,15 Xaugțt EXTL0EV EVO&OXEÎOV TtQOg T1ȚV TCDV TtaTEQlDV 1J Jir|QEOiav XOl
âXXa jiAelotcx xaTOQ0<b|iaTa 6iE7ipd aTO.
26. Construcții
26
Pe când construiau casa de oaspeți a lavrei, Părintele
Tov 6e EvodoxEioo Tqg Xavpag xtl ojjlevou ajiEOTEtlEV o
nostru Sava a trimis un frate în Ierihon să aducă lemne de
jiaTqQ f|pd)v Sâppag ââEXcpov Ttva Eig tîjv'Ieqixg) £vXa EVEyxai
lucru cu animalele lavrei. După ce fratele a coborât și a în
109,20 Epydaipa |iETa tcdv Tf]g Xaupag akoycDv. OoTtg dâEĂ.(jpdg xa-
cărcat animalele, se întorcea prin pustie către lavră, dar, din
teXOcdv xai Ta âXoya cpoQTtDOaq t]qxe t o 6id T1ÎS Eoqpov Eig Tt]V
pricina arșiței foarte mari, l-a cuprins o sete cumplită și, sim-
Xaupav, xauowvog 6e tote atpoâpoTdTov yEyovoTog Edicpî)0 E V
țindu-se sleit de puteri, a căzut în mijlocul drumului. Atunci,
Xiav xai oXiYoȚvxhoag xard to jieoov Tfjg 66oC EjTEOev. Kai
pomenindu-l pe sfântul Bătrân, s-a rugat zicând: „Doamne,
vrr6|.ivr]aLv toîj aYiou yeqovtoc; Xapcbv qv aro Zețuiv- Kvqle 6
Dumnezeule al lui Awa Sava, nu mă părăsi!"
0eoc toîj â p p â |iov Sâppa, pf| piE EYxaTaXcijtng.
îndată Dumnezeu, Care l-a povățuit odinioară în stâlp
109,25 Kai EU0£(Dg 6 ev otuXxd VEcpEkr|c; jiote oStiyH00 t ° v
de nor pe Israil, a întins și deasupra lui un nor care l-a înrou
’IoQaT]Z 0Eog xai toiitou Eig axEjirjv vEcpEXrjv âiETtETaoEv âpdaov
rat, dându-i putere și răcoare. Și așa, având norul ca însoțitor,
aulă) ăvaipu ECDg JiaQ£x°uoav xai Evâvvajiovaav. Kai oiiicog
a venit în lavră.
syojv TTțv VE(pEXr]v axokouOo'Daav rjkOEV Eig tî]v kavpav.
224 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
27
1 io T(I) 7iEvrr|zooTd) tetc/otci) Tfjg tou h e ț o o u Sct0pa ipaxiag
XQdvcp, âeuTEga) 6 e etel tou r/xaiviapoii Tfjg Oeoxtîotou
Exxkqoîag xai Tfjg tou ejuoxojiou lioâvvov ev Tfj Xarga n a -
g o v o i a g Tfj Eixâ&i jigd)Trț T o u ’ I a v v o u a g i o u prjvdg Tfjg jtEVTExai-
1 ]o, 5 dExaTrjg ivdizTiovog rjk0Ev o ev âyLoig 7taTT]O f]pwv Sap a g Eig
tov toîj KaoTEHiou Povvov ibg ano eixooi oTadiwv ovra Tfjc;
Xaugag x a i â t o n g o g a v a T o k â g âgxTCpov pcgog.
T
Hv 6e o Pouvdg EXEivog (poflegog te xai âpaxog &tâ to
TtXfjGogTwv sug aurov EpcpwXsiJOVTCDV daipoviDv, 60ev ovâEig EroXpa
Tăjv xarâ ttțv eotjiwv jroqiEvcov ngooEyyioai tw Toncp.'O pev ouv
1 io, io o8pâo|iiog ovTog jtgE<jpuTr|g tov iiipLorov 0Epevog xaTa<puyf|v ecw-
tou xai eh toîj EXaiou tov navoEHTOu S/raugou EJtigâvag tov totiov
ejiEivEV auxoOi Tag fjpEgag Tfjg TEoaagaxoorfjg xai Taig ajtauoroig
jtQooEuxalg xai raîg 0Eiaig 6o oXoyiaig f|psgd)OT] 6 Tonog.
TloXXâg 6 e OXiipEig utteiieivev ev exeivco Tip pouvqj und
no, 15 tojv âaipovcov jrXfjv otl ainog pâv cog â v O g w n o g 6EiXavdgf]oag
r||3ou>vT]0q avaxwgfjoai, dXX’ o tQ pEyaXtD dȘpgt ’Avtujvlw ejil-
cpavEig hote xai toutcd ETiEcpâvT] OaggEtv jtagaxEXEuopEvog rf]
toîj aTaugou duvapeu Kai ofncog â d g o o g Xapwv Tfj jugtel xai
Tfj bjropovfj jiEgiEȚEVETo Tfjg tiîjv daipovrov 0gaauTr]Tog- auTOÎJ
yâg EyxagTEQouvTog Tfj avEvâoTtp jrgooE-uxfj xai Tfj aoirigi jteql
1 io, 20 to TEXog tov TEooagaxovTa T]pEgujv ev [iiă vuxti âygujivouvTog
auTou xai 6eojievou tou ©eou xa0agio0fjvai tov tottov and twv
E|icp(oXEvdvT(Dv dxaOdgTcnv jivEupidTCDv fjg avTo acpvtu oi daipto-
vEg xTTJTtov dnoxEkEîv xai cpavTaaiag dEixvvEiv hote piv EgnETCbv
xai OTjgicov, jtote 5e xogdxwv opoidipara flovXopEVOL aurov Taîg
110.25 ToiauTaig ExcpoPfjoai cpavTaoiaig. 'Qg d e otjx ta/voav auToii
xf| ngooEvxfi ngooxaQTEQOxivTog, e fjkOov exelOev dvOgwnivr]
(pwvf] powvTEg xai XEyovTEg- w pia ano nou, S d p p a - oux dgxEÎ
o o l 6 XEipaggog 6 nohoOsig naga ooij, akXd xai tw tohci) qpwv
27. MUNTELE CASTELION 225
27. Muntele Castelion
In al cincizeci și patrulea an al vârstei marelui Sava, la
doi ani după sfințirea bisericii celei zidite de Dumnezeu și de
când episcopul loan se afla în lavră, în ziua de 21 ianuarie al
celui de-al XV-lea indiction 2’, cel întru sfinți Părintele nostru
Sava a venit în muntele Castelion, aflat ca la 20 de stadii de
lavră, în partea de nord-est.
Muntele acela era înfricoșător si neumblat datorită
1 )
mulțimii demonilor care sălășluiau în el, pricină pentru care
niciunul dintre păstorii din pustie nu îndrăznea să se apro
pie de acel loc. Așadar, acest preacinstit Bătrân, punându-și
scăparea întru Cel Preaînalt și stropind locul cu ulei de la <f.Ps.90.9
întru-tot-cinstita Cruce, a rămas acolo în zilele Patruzecimii
și, prin rugăciunile sale necontenite și prin dumnezeieștile
doxologii, locul s-a îmblânzit.
în acel munte a răbdat multe necazuri de la demoni și,
chiar dacă s-a înfricoșat ca om și a vrut să plece de acolo, totuși
Cel care S-a arătat odinioară lui Awa Antonie l-a îndemnat să
aibă încredere în puterea Crucii. Prinzând astfel curaj, a scă
pat prin credință și răbdare de sălbăticia demonilor. într-una
din nopți, către sfârșitul Postului Mare, în timp ce priveghea
și se ruga lui Dumnezeu să curețe locul de duhurile necura
te sălășluite acolo, înfrânându-se prin rugăciune neîncetată
și nemâncare, demonii au început dintr-odată să-1 lovească și
să-i arate tot felul de năluciri, fie în chip de târâtoare și de
fiare, fie sub chip de corbi, vrând să-l îngrozească prin astfel
de năluciri. Dar fiindcă el stăruia în rugăciune, nu au izbutit
nimic, și de aceea au plecat de acolo strigând și zicând cu glas
omenesc: „O, ce silă ne faci, Sava! Nu-ți ajunge valea pe care
ai făcut-o locuită, ci ai venit și în locul ce era al nostru! Iată
n
Indictionul al XV-lea a fost între 1 septembrie 491 și 31 august 492.
zz6 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
ni ETtEfJri;.’lâoij i’no/ojgot’UEV xcbv tdiojv q[xâ)v- dvTiaTfjvai ydg oot
ov 6vvdnE0a eyovTi iov Oedv vjtEQpaxov. Tavxa xai xâ xol-
avxa kr/ovreg dvE/coorioav ex tov ogovg exelvov opoOvpaâdv
ev avxcp xâ) peoovvxtloj wg jTkfjOoc; xogâxwv <patv6[.iEvoi gExâ
111,5 xxvnov xivdg xai 0ogv[3ov dxâxxov.
Kai TtoipEVEg rjoav xaxâ xqv negi to ogog exeîvo Egr||.iov
âyQai ouvTEț; xai cpvĂâoGovxEg xr]v Eavxcbv jroifivr|v- oîziveg xov
t6)v xogâxwv 0ogv|3ov [3Ketiovtec; xai twv cpwvtbv dxovovxEg xai
Xiav cpo|3r|0EVTEț eZețov itgdg âXXf|kovg <bg pâZĂov ayioi xivtg
av&QEg pevovolv ev t(J) KaareXXui) xai ia exeloe olxouvxa Saipovia
111,10 scpuyddEuoav-’AXkd diEX0co|.iEV 6rț Etog tov povvoâ xal l6cd|1ev tl to
YEyovdg, xai ei eiglv exeloe avdgeg dyioi, Jigoaxvvf]oinpEv avxovg.
Kai yEvopEVTjg jtgcoiag dvE ijoav eu; tov tov KaaTEXXiov
povvdv xai Evgdvxeg tov cb/iov jTQEofJuTriv iwvcnxaxov &triYnoa-
vro a in w oaa Tfj vvxxi Eifiov xai fjxovoav/O 6e tr/iog eltev jtgog
i n , 15 avxovg- ujidYETE, xâxva, ev EigiȚvp xai tov cpofiov aviwv pu) (po-
PrfîfjTE. Kai ovxwg 0agoojtoif|aag avxovg drcEÂvaEV ev Eigf|vp.
nkqQU)0Eioă)v 6e tojv r|p.EQâ)v xwv vt otelcov t|X0ev Eig tf|v
Xavgav xai Jioirjoag xf|v xoîi nda/a Eogxffv EXapsv xtvâg xâ>v
jtaxEQcov xai t 0ev Etg xo KaoxEXXiov xai rjg axo dvaxaOaiQEiv
111, 20 tov tohov xai xtl elv XEkkia ex xfjg EvgE0ELOT]g vkrig.’Ev xcp ovv
dvaxaOaLQEtv avxovg EvgtoxovoLv vnozaxaiOEv xfjg vkiqg oixov
PuDTLXOV HEYav (?IJTO ÂL0COV 0avp.aOXU)V XEXa[XaQC0p.8VOV.'OvXLVa
Exxoioag xai 6iaxoa[xf)°ag Exxkqoiav jtEjtoir|X£v xai ex tovtov
kouidv EOXElpaXO XOLVO01OV TOV TO7IOV JtOLfjoaL, OJIEQ xai YEYOVEV.
Avxov 6e ev toutu) xâ) KaoxEXĂiq) xojiitovxog pExâ xcbv
111,25 dâsXtpcDv xai pqbEv Exovxog xwv jtgog xgocpf]v ejiixtiSelcov JtEgi
tov Avyouotov pf va âjtoxakvjtxExaL xcp ev aYioig aPPd Mag-
xiavq» tteqI xf|v aYiav xoivoPLaQxo'uvTi Bt]0X,ee|j. xa xaxd xov
112 0Eiov jiQEopdTTȚv.'Ecbga Yag ev vvxxi |ioQcpr]v xiva aYY E LX11v
ajracjTQâjiTO'uaav xai kEYouoav Ttgog aiJTOv- l6otj au, MapxtavE,
xa0E p ev dvEOEi exiov irdvxa xâ jtgog xgocpr|v tov ocbp-axog' o
27. MUNTELE CASTELION 227
că dăm înapoi dintr-ale noastre, fiindcă nu putem să-ți stăm
împotrivă, pentru că pe Dumnezeu îl ai împreună-luptător.‘
Zicând acestea și altele asemenea, toți demonii au plecat din
munte în acel miez de noapte, fiind la arătare ca un stol de
corbi, făcând larmă cu plesnituri fără de rânduială.
In pustia dimprejurul muntelui erau niște păstori care
făceau de strajă noaptea și își păzeau turmele. Aceștia, văzând
zarva făcută de corbi și auzind strigătele, s-au speriat grozav
și au spus unul către altul: „De bună seamă că niște sfinți
bărbați locuiesc în Castelion și au izgonit demonii care erau
acolo. Să mergem până în munte și să vedem ce s-a întâmplat
și, dacă sunt acolo bărbați sfinți, să ne închinăm lor!"
Făcându-se dimineață, > au urcat în muntele Castelion
și, găsindu-1 pe sfântul Bătrân singur cu desăvârșire, i-au po
vestit câte au văzut și au auzit în acea noapte. Sfanțul atunci
le-a spus: „Mergeți, fiilor, în pace și de frica lor să nu vă te IPrr.i. 14
meți! 1 Și așa, dându-le curaj, i-a slobozit în pace.
Când s-au plinit zilele Postului, Sfântul a venit în lavră
și după ce a prăznuit Pastile, a luat pe câțiva dintre părinți și
au venit în Castelion, începând să curețe locul și să constru
iască niște chilii cu cele ce găseau prin partea locului. Pe când
dereticau ei, au găsit sub materiale o casă mare de locuit, zi
dită din pietre foarte frumoase. După ce au dezgropat-o și au
împodobit-o, Sava a făcut din ea biserică, și de atunci se gân
dea să întemeieze acolo o chinovie, lucru care s-a și întâmplat.
Pe când se ostenea el în Castelion cu frații, neavând
nimic de mâncare, i s-a descoperit, în luna august, sfântu
lui Awă Marcian, conducătorul sfintei chinovii din preajma
Betleemului, cele despre dumnezeiescul Bătrân. Acest Mar
cian a văzut într-o noapte un chip îngeresc strălucitor care
i-a spus: „Tu, Marciane, iată că stai în tihnă având toate cele
pentru hrana trupului, iar robul lui Dumnezeu Sava trudește
228 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
6e 6ovkog tov 0 e o v Sdtppag zoniă ev tqj KaoTEĂXiqj pexâ tlvcdv
112,5 â&EMfujv 6iâ rf|v îtQog 0 e 6 v â y â n q v jielvwv xai pr|&Evog twv
Eîutr|6ELajv ngog Tgocpf|v EUnogoiv. AZAâ 0EÂr|oov dvvTtEgflETUjț;
ajioaiEllai auTOtg Tgocpâg, tva p q dGvpipwoiv.
'O 6 e țiEyac; M a g x i a v d g avTLza d i a v a o T a g ezeXeuoev
OTQwSfjvai Ta tov xoivopiov âXoya x a t T a u t a (poQTwoag âiâtfo-
p a âvaXcbpaTa outeotelă.ev Etg to KaoTEXXiov p.Eîâ ccdEX.qpcov.
112, io Ovartvag ddEĂ.cpovg |XEiâ tov cpooTov 6 Oeloc; dE âpEvog
7iQEaPuTr|g râț EvxaoLOTi]oiovg cpcovâg tov t e Aavid xaiTOV Aa-
VIT|/. ETll Tfj TOV 0EOV EniOXOTlfj EpE ETa JTQOOCpOQCiJC xa'l YEyOVEV
7IEQL TÎ]V TOV xoivoptov oizodO|lf]V JTQOGvpOTEQOg- O piEVTOL EV
ayioig Magxiavdg pEiâ tî]v eîqt}pevt|v âjtoxâXv'ipiv TEoaagag
pfjvag ETTipLdoaag el; tov ayf]gu) xai d/.vnov peteotî| 0iov pT]vi
112,15 NoEppQltlJ ELXâ&L TQLTfl Tfj£ TTQCnTqg LvdlXTLOVOg.
Kai omog hev eotiv o Tfjg tov KaoTEXXiov ovoTaoEwg
xai Tfjg tov 0elov Magxiavou TsZ.EVTf|g âzgiPEoraTog xQ vog-
o 6e psyag nax-qp fjiicnv S â p p a g nkr|QocpOQT]0Eig 0Eț)a7tEVEO0ai
TOV 0EOV ETtl T(b EaVTOV XOJIQ) E.T/J KUOEV TÎ|V TOV XOLVoȘtOV
oixodoprțv onov6f| noĂkfj xai ngoGupig xQi]udpEvog. Kal ov-
112,20 vobiav ixavTjv avi60i tieqijW LinotipEvog IlavXdv Tiva dp/aiov
dvaxojQT|Tr]v apa 0eo5ujqo) pa0T]Tfj avTOV 6LOLxr]Tir]v tov ronou
xaTEOTTjoev. Tov 6 e Mov TEÂELto0EVTog xpaTrioag Tfjg &l-
oixTjoEiDg o ©Eoâwgog tov te idtov d&E?.cpov Seqylov xai IlavXov
tov EavTov Geîov TigoaEĂâpETO MeXitt|vouc; ovTag Ttp yevel* oltl-
112,25 ves xaTa xaiQovg tov KqoteXXlov xaĂwc; fiyrioapEvoi Tfjg te
Ap,a0ovvrojv xai tov Aikâ Tâg tEoaoxio ăle&e qvto.
Kai TavTa pâv tteqî tov KaoTEĂĂiov.
30
Primul indicrion a fost între 1 septembrie 492 și 31 august 493.
“ Amatunda și Aila se află aproape de Iordan, în provincia Palestina I; Aih
27. MUNTELE CASTELION 229
în Castelion cu niște frați, din dragoste de Dumnezeu, răb-
dând foame și neavând nimic din cele trebuitoare pentru hra
nă. Așadar, crimite-le fără zăbavă cele de-ale gurii ca să nu-și
piardă curajul!"
Atunci marele Marcian s-a sculat îndată și a poruncit
înșeuarea animalelor și, d u p ă ce le-a încărcat cu felurite buca
te, le-a trimis cu frații
» la Castelion. Dumnezeiescul Bătrân i-a
primit pe acești frați împreună cu încărcătura lor și cugeta la
cuvintele de mulțumire
> ale lui David si
> ale lui Daniil rostite
pentru purtarea de grijă a lui Dumnezeu, și s-a făcut și mai
râvnitor la construirea chinoviei.
Sfântul Marcian a mai trăit patru luni după amintita
descoperire și s-a mutat la viața cea neîmbătrânitoare și fără
de tristețe în 23 ale lui noiembrie, primul indiction 30.
Acesta este și anul în care s-a întemeiat mănăstirea Casce-
lion și a murit dumnezeiescul Marcian. Marele nostru Părinte
Sava, încredințându-se de grija lui Dumnezeu pentru osteneala
sa, a împlinit zidirea chinoviei cu multă grabă și râvnă. După
ce s-a îngrijit să așeze aici o obște îndestulătoare, a rânduit pe
un anume Pavel, vechi pustnic, să conducă locul, împreună cu
un ucenic de-al său, Teodor. După ce Pavel a murit, a preluat
conducerea Teodor, care i-a luat în ajutor pe fratele său Serghie
și pe unchiul său Pavel, de loc din Melitene. Aceștia au condus
bine unul după altul mănăstirea Castelion și apoi au urmat la
conducerea episcopiilor din Amatunda și Aila31.
Acestea despre Castelion.
se găsea pe malul Mării Roșii, în provincia Palestina a IH-a, la începutul
unei importante căi de comunicație între Arabia și Damasc.
\
230 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
28
113 O &e naTT]Q qpwv Sdppag to tou KaoxE J.iou xoivopiov
ouoTqoâpEvog năoav ajtou&iyv enoieiio xaTatpuxEVoai eig avid
âvâgag jtpopEpqxoTag x a i ev povaxixfj jio/.ltelci 6tan:oEJtovTag.
Kai oxav xooptxoug xtvag eSe eto anoxâ aoGat Pou?topEvoug,
113,5 OUXE Eig TO KaOTEÂKlOV OUTE Eig TT]V XaUpav Etg XEĂMoV T|CpÎEl
auxoug otxfjoat, âZAâ pixgov xoivofiiov xarâ t o âpxTcpov păpog
Tfjg Xau ag ouoTqaâțiEVog xai d v h p a g Eig auxo EoxuppEvoug
xai vqtpakEoug xaxaoTf]oag exeloe Toug ânoTaooopEvoug
Pevelv exeăevgev, Ewg o u to t e ipakTTjQiov paGajoi xai tov xfjg
tpaÂpw&iag xavova xai tițv [wvaxixiȚv naihsuGwoiv âxpipEiav,
113. io auiou navroTE ĂEyovxog otu
Ael Ervai tov xeX,Xlu)tițv pova/ov biaxQLTLxov xai o n o u -
6atov, dyujvioTr|v, vqcpâĂEov, ococppova, xdcjpiiov, Si&axTixov o u
ftL&aoxakiag xofl ovxa, ixavov dvTa xâ te pteXr| navxa xou otbpa-
Tog xa ivayajyfjoai xai xov vouv ttjqelv âo(pa?.ă»g. Tov yâp xoi-
ouxov |iov6tqojtov otâa xf]v ypaqjiqv ovopâț,ouoav ev xâ) ĂEyEiv
113,15 Kvqtoț xatODUțEl flOVOTQOXOVț EV 01X0).
'Ote 6e EâoxiptațEv xoug ânoxa apEvoug tov te Tfjg
'ipa?TLq)6iag xavova âxQipăjg țtEpaGpxoxag xai ixavoug yE-
yovoxag xov EauTărv vouv TrțQEÎv xai xaGaQiEUEtv Tqg xwv xo-
opixtbv pivripirig tt]v âidvoiav xai irpog Toug akXoTQioug Xoyi-
opoug âvraytovi EoGai, tote jtapEîxev auxoîg xEĂXia Eig tt|V
i13, 20 kaupav- el &e elev 6uvaxoi, ejietqehev auxoîg oixo&op/noai âiaȘE-
PaioujiEvog xai Xeycuv otl ooug ev tco tojiw touxuj xticfel xeXXlov
ij ehlxtloei, ouxcog eotlv wg ăxxkqoiav 0EOU XXL ODV.
29
Taina jiolojv x a i 6i6âoxu)v 6 jiaTTjp rjpiwv Sâppag âyE-
113.25 VEtq) JtavTEĂcbg ou ouve/ojqei ouvoixfjoai Tfj u n ’ auxov ouvoâițt
32
Este vorba de monahii care primeau o chilie în lavră, unde duceau o
28. FORMAREA ÎNCEPĂTORILOR 29. SAVA ȘI TEODOSIE 231
28. Formarea începătorilor
Când Părintele n o s t r u Sava a întemeiat chinovia de la
C a s t e l i o n , a d e p u s toată s t r ă d a n i a ca să așeze în ea bărbați
înaintați î n vârstă, s t r ă l u c i n d în viețuirea monahală. Când
p r i m e a vreun m i r e a n d o r i t o r d e lepădarea l u m i i , nu-1 lăsa să
locuiască nici î n C a s t e l i o n , nici î n lavră, ci a zidit o chinovie
mică î n p a r t e a d e miazănoapte a lavrei, u n d e a așezat bărbați
a d u n a ț i î n ei înșiși și c u trezvie. Acolo a p o r u n c i t să rămână
cei c e se lepădau de l u m e , p â n ă c â n d vor învăța Psaltirea, r â n -
duiala c â n t ă r i l o r și v o r fi formați î n duhul conștiincios mona
hal. D e aceea și s p u n e a î n t o t d e a u n a :
„ M o n a h u l c h i l i o t 32 t r e b u i e să fie plin de discernământ
și râvnitor, l u p t ă t o r , p l i n de trezvie, înțelept, ordonat, destoi
n i c să î n v e ț e p e a k u l , să n u a i b ă nevoie să fie învățat, î n stare
să-și ț i n ă î n frâu toate mădularele t r u p u l u i și să-și păzească
m i n t e a fără greșeală. P e n t r u c ă ș t i u c ă S c r i p t u r a p e u n s i n g u
ratic c a acesta l-a a v u t î n vedere a t u n c i c â n d a spus: Domnul
asază pe cei singuratici în casă." Pi. 67. 7
Pe cei care s e l e p ă d a u de l u m e îi încerca dacă a u învățat
cu acrivie r â n d u i a l a cântărilor, dacă au a j u n s î n stare să-și pă
zească m i n t e a , să-și curățească cugetul de amintirea celor d i n
l u m e și s ă se lupte împotriva gândurilor străine, și doar atunci
le dădea chilii î n lavră. Dacă e r a u oameni cu dare de mână,
le îngăduia să-și construiască singuri chilia, zicând: „Cine va
zidi s a u va reconstrui în l o c u l acesta o chilie este asemenea
celui care construiește o biserică a l u i Dumnezeu."
29. Sava si Teodosie
9
Făcând și învățând acestea, Părintele n o s t r u Sava n u
p r i m e a deloc î n o b ș t e a p o v ă ț u i t ă d e el pe n i m e n i căruia n u - i
viață semipusrnicească.
232 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
pf] TrXrțpdjactvTL xf|v dipiv xc&v țevelidv 6tâ xâ oxâvdaXa xoî
Jiovripoi) xai el itore tiv a tryevEiov ev «xeIel ovxa xfj fțkixia
H4 povkopEvov ânoxa ao0ai e6exeto, EbE i o u w xai. xqj xoLapa-
xaoiq) djtEOTEUEv âpfJă ©Eobooito ex xqg ton Kafliopaxog f]6r|
Exx/.qoiag dvaxajQr|oavxi xai vjio Magivou xou xqv Oojteivou
ĂEyopEVqv ou0Tr|oajiEvou povqv xai Aouxâ xoD Mexwtclvou xidv
H4, 5 jrâ? a i L’Tto tou ooiou EuQupiov naidEuOEvxajv Eig pova/LxiȚv xe-
XEioir]Ta JTQOpi|3ao0£VTL xat cbg a n d xptaxovxa jievxe axaâitov
xfjg Xaijgag olxf|aavTi npog 6uo}iâg xai xoivo tov ai'xoQt Tfj xou
Xqlotop ouvEQyEia avviaxcovxi jiEpitpavEcxaTov.
Kai o pev naxi]Q f||iâ)v Sâppag ctnoaTEXXwv, wg Eior|xai,
114, io dbs?Țpdv xcp pEyâkcp âp[3ă ©Eoâooitp jiqcdxov xâ xoiana mov
EVOV0EXEL 7lEY<DV-
Texvov, dnQEJiEc; eoxl, p.ăXĂov 6e Ejttf&afJEg xd xf]v xot-
auxr|v .augav clyeveiov exelv xivd- xouto 6e xai ol dexaioi
xfjg SxrjXEwg JtaxspEg EvopoSE xrjoav xai âuoi JtaQaâEâajxav
ol txeq’l xov jiEYav jiaxcga f]p(bv EvGupiov. BovĂr]0Evxa pe y Q
xf]v avxov kaugav oixfjoat aYEvEiov 0EaodpEvog xcp paxaQixi]
114,15 dnEQTEikEV ©Eoxxioxo) ă.ey<dv oxi âxojtdv eoxl xai EjitpĂ.apEc;
aYEVEiov ev kaijQa olxelv. Kai auxog ân:i0i ngog xov apȘăv ©e-
oâoOLOV xdxELOE XQTiaipEiJOELg.
*O 6e pEYag â|3|3ăg ©EodooLog âExbpEVog xov jtag’ aijxofi
7tEptp0Evxa dâEkqpdv eojievSev nâoLv xgonoig ©EgaitEVEiv auxov
âid xov dnoaxEiXavxa. TEvovaoi y«Q opoipuxoL xai opocpgovEg
114,20 JivEovxEg âzJ.r|Ăoug păkZov q xov aepa, woxe xtjv xaxd ©eov
atixcbv dpdvotav xe xai cmiAcpcDvtczv xotjgTEQoao? pLxag xaĂELV
djiooxoĂ.ixr]V dy iÎ v v av FIetqou xaiTioavvo'u.
33
C h i r i i are numeroase cuvinte de laudă și de apreciere la adresa Sfântu
lui Teodosie Chinoviarhul, fără a istorisi nici o minune săvârșită de aces
ta. Teodor de Petra însă, autorul Vieții Sfântului Teodosie Chinoviarhul,
29. SAVA ȘI TEODOSIE 233
crescuse încă barba, din pricina smintelilor celui viclean, iar
dacă vreodată primea vreun tânăr crud cu vârsta și fără barbă
care dorea să se lepede de lume, îl trimitea la Awa Teodosie.
Acest Awă Teodosie plecase să pustnicească de Ia biserica
din Kathisma și fusese povățuit și înaintat la desăvârșita vie
țuire monahală de Marinus, care a ctitorit mănăstirea zisă
„a lui Fotinos", și de Luca din Metopa, care uceniciseră la
Cuviosul Eftimie. Teodosie locuia la aproape 35 de stadii la
apus de Lavra lui Sava, unde și întemeiase, cu împreună-lu-
crarea lui Hristos, o chinovie foarte vestită.
Când Părintele nostru Sava trimitea un frate la marele
Awă Teodosie, mai întâi îl sfătuia zicându-i astfel:
„Fiule, e lucru necuvenit, ba chiar vătămător, ca în
această lavră să trăiască cineva lipsit de barbă. Această rându-
ială au statornicit-o părinții cei din vechime din Schit, iar mie
mi-au predat-o ucenicii marelui Eftimie. Pentru că atunci
când eu am vrut să viețuiesc în lavra lui, vazându-mă fără bar
bă, m-a trimis la fericitul Teoctist, zicând că «este nepotrivit și
vătămător lucru să locuiască un tânăr fără barbă în lavră». Așa
că du-te la Awa Teodosie și acolo vei fi de folos!“
Iar marele Awă Teodosie, primindu-l pe fratele trimis
la el, se silea în roate felurile să-l îngrijească din pricina celui
care l-a trimis. Fiindcă erau amândoi de un suflet și de un
cuget, respirându-se unul pe altul mai degrabă decât aerul,
așa încât buna lor înțelegere și armonie cei din Ierusalim o
numeau „noua pereche apostolică Petru și loan ’33.
nu-I amintește niciodată pe Sfântul Sava. în aceste amănunte pot fi citite
printre rânduri anumite rivalități dintre chinoviți și lavrioți, totdeauna
prezente î n viața mănăstirilor.
234 VJAȚA S F Â N T U L U I SAVA
30
'O0ev iove; dptpoxEpovg auioiig âoxipavdgiTag xai xwv
povaxwv e cxqx0 ? nEjtoÎTjxEV 6 ev âyLOig âQxiEJI OXO7rOlb Za-
114. 25 Âovoxiog [ieXXcov ev Xpioxâ) T£X.EtoîJa0ai aiTiqOElg nexoa jravxog
iov povaxtxou oxf]jiaxog- î] aixia yEyovEv xfjg xovxwv ttqo-
PoXfjg, oXtycov Epă).
’EÂjuâlov xaiTiXia tojv tov ev ayioig nacoapicovog 5t-
115 add/cov TEÂEUTTiaâvrwv dgxinavbQiicDV Haiat 6iaâoxh v bvxtnv
xai Aa âpov xtvog xqv exelvwv rțyEp.oviav diaâE anEvou, opoicog
6e xat Te oviIou iov tt|v paxapiav MEkâvqv diadE anevou
âjToaxioavxog xfjg zaQoXiXTjg xoivtoviag xai. TEkEUxf|oavTog xat xi-
115,5 vog Avaoxaoiou xf]v f)yEpoviav diaâE aptEvov âvapxia T l 5 r lv xa *
noXuaQXia ev xoig povaxoîg xo TTjvixavxa exqcxtei, e d>v jtEcpuxEV
yEwâo0ai dxa ia te xai oxâoLg/O0Ev ev ovyxvoEi tov |iovaxtxov
tjnâQXOvrog, Aa dgou fjâr] xai Avaaraoiou iwv xaxâ âiadox v
âoXipavdoiTajv e tioOevtixotwv ex tov tovou Tfjg ixovaxtxfjg azpi-
pEÎag xai xaig y ivatg cpQovrioi xai xoapixatg jiQooo&oig Jigooa-
115, 10 GXoXr|0EVTa)v, 6te pâXioxa xai AvaoxaoLov xfjv paoiĂ.EÎav Ztjvo)-
vog diaSE ajiEvou xai xoig Ajroaxioxaîg jraQpqoiav âsâcnzoiog,
tote diavaoxâg o ev ayioig SaXovaxiog tov dvanEQto |ivT]po-
vEU0Evra â[3păv Mapxtavov dQXLRa v&QLTT|v jiejioitizev.
Okiyov 6e xQovod JtapEXOovrog xai MapxLavoij ev Xpicrrcij
115, 15 xoip]0EVTog jtdvxwv rwv Tfjg EQf]p.ou jiovaxtov ev t(I) ejuoxojielw
Trapa tw JiaTQidgxn ciqq<dotovvti auva0QoicT0Evr(ov 7tQOEpXf]0r]-
oav xaxâ xotvfțv fjqpov Osodoaiog xai Sa Șag aQXl Pa v QÎTOtL
xai E aQxoi Jtdvrcov tojv vnd xiqv dytav jrdkiv povaoxr|Qitov cbg
EQițțiltai xai axirmovEg pico xai koytp xExoopr]gEvoi xai xoîg
115. 20 0Eioig xouwvtec xaQiopaaiv. And tote xoiwv o |tev apȘag ©e-
oddotog aoxnYOS YEyovE xai dQxiHavdpiTT]g navrog tov xOLVoȘia-
xov xavovog exwv jiet’ amov dEVTEQEvovra xf g tojv xoivo[3iaxâ)v
14
Adică monofizitilor radicali, care refuzaseră unirea din 448 și Heiioticonul
30
235
30. Sava arhimandrit
Cel întru sfinți Salustie arhiepiscopul, înainte de a-și
sfârși în Hristos viața, i-a făcut pe amândoi arhimandriți și
exarhi ai monahilor, fiindcă i-a cerut asta toată ceata călugă
rească. Voi spune acum, pe scurt, care a fost pricina înaintării
lor la această slujire.
După ce urmașii celui întru sfinți Pasarion, Elpidie și
Ilie, care fuseseră arhimandriți unul după altul, au murit, un
anume Lazăr a urmat la conducere, în vremea când Gheron-
tie i-a urmat fericitei Melania și apoi s-a separat de comuniu
nea sobornicească, și a murit, un oarecare Anastasie a urmat
la conducere. în această vreme, domnea anarhia și poliarhia
în lumea călugărească, din care s-au născut, în mod firesc,
lipsa de rânduială și împărțirea în grupări. De aceea lumea
monahală era în mare confuzie, pentru că Lazăr și Anastasie,
care au fost arhimandriți unul după altul, au slăbit tăria ține
rii cu acrivie a duhului călugăresc și s-au îndeletnicit cu griji
pământești și cu averile lumești. Când împăratul Anastasie i-a
urmat la cârma împărăției lui Zenon, a dat schismaticilor3
îndrăzneală, dar cel întru sfinți Salustie l-a făcut arhimandrit
pe mai sus-pomenitul Awă Marcian.
După ce a trecut puțină vreme, Marcian a adormit în
Hristos, iar toți monahii pustiei s-au adunat la episcopie, la
patriarhul care era bolnav, și i-au ales cu vot de obște pe Teo-
dosie și pe Sava ca arhimandriți și exarhi ai tuturor mănăsti
rilor care țin de Sfânta Cetate, pentru că erau pustnici și ne-
agonisitori, împodobiți cu cuvântul și cu viața și plini de ha-
risme dumnezeiești. Așadar, de atunci Awa Teodosie a ajuns
conducător și arhimandrit al tagmei chinovitice, avându-1 al
doilea după el, ca ajutor pentru grijile chinoviilor, pe cel întru
lui Z e n o n .
236 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
xaTaordoEujg țppovrîdwv tov ev 071015 afjpdv ITauXov tov Tfjg tou
jiaxagiou MapTugiou povfjg fp/oij Evov- 6 6e TiairiQ riptov Sa Șag
115, 25 ag/iov xaiEOTâQq xaî vopo0ETqg navrog tov dvaxwgqTixou Ștou
xai Ttâvrujv icbv ev xoig xeXXaig cȚv jTQoaigoupEvojv.
31
Tou [TEVTOi âQyjEn:iox6rtov SaXouoTiou eju oxtu) xpovovg
xai pfjvag xgElg Tou'lEgoooXupajv Ogovou xgaiqoavTog xai ev
116 XgiOTă) XOL|4T|0EVTOg glțvl ’louXiq) ElZOldl TgLTț] Tfjg heuTEgag
ivâixTLOvogTikiag 6 TrZEtoTâxig ev xq> tieol tou ooiou EuOvpiou
Âoya) |ivT]uovEv0Eig Tqv naTgiagxiav &le&e «to tw ?tevtt]xootcp
extoj Tfjg tou paxagiou Sâ|3|3a rp.ixiag xQovqj.'OoTig TtargLâgxnS
116,5 'HXIag q)xodopr]OEv povaoTqgiov n/ oiov tou ejiloxottelou xai
ev auTuj jiEQiovvqYayEV Toug Tqg âyiag AvaoTâoscog ojtouâaioug
Eig Toug tieql tov nugyov tou Aauiâ xonoug 6tEon:agpEvoug,
xEXXia ExâoTto aurtov hiavEipag Ttâuav oco[iaTixT]v avânauoiv
Exovra. Autcov 6e, dig Eigt]Tat, ouva0goio0EVT(uv 6 jtaTqg f]pâ)V
116,10 Sâppag diâcpoga Trag* auTwv âvogâoag XE>Aîa Evodoxeîov
TavTa Tfj Xauga 7tEJtoLr|XEv7Hoav 6e xai dZXa [xEĂĂLa] xaxâ
TO PoQELOV [JEQOg TOJV âyogaO0EVTU)V xeZZicov, âjtEp ePouXe-
to ayogâoai Etg Xoyov evodv povaxcov. Kai ixavfjg XQ150 01 ’
7tOOOTT|TOg ț,T]TOVp,EVqg oux eixev jrXfiv Evog oripioaiou xai Tfj
eig 0e6v flotei ETtEgEi.66p.Evog 6e6u)xev to or|piooiv âggapcbva
116,15 Zeycdv- ei. ni] augtov oe 7tXr]pd)oaj, ânoZco tov aggaPtbva.
Kai ev avTfj Tfj rjpEgg Jtgo tou âvaTEîXai tov ijĂiov auTOV
tieqI toutou EvOupoupsvou xai xotq âiăvoiav JtgOOEUXOpEVOU
EQXETctL Ttg ngog outov Evixdg âyvujoTog jiavrEXcug xai fiiâcnatv
auTU) ExaTov Epbopr|xovTa vopiopaTa xai TtagauTixa avaxoo-
qeî |iî|dE tt|v oixEiav ânayYEiXag ngoariyogiav/O 6e paxagtTT|g
35
Patriarhul Ilie a păstorit între 494 și 516.
v
’ în text simîssion,care era o mică monedă de aur cântărind 2,78 g, adică
o jumătate de solid, moneda de aur standard în Imperiu, introdusă de
31. PATRIARHUL ILIE 237
sfinți Awa Pavel, egumenul mănăstirii fericitului Martirie. Iar
Părintele nostru Sava a fost pus conducător și al celor ce vie
țuiesc pustnicește, și al celor care au ales traiul în chilii.
31. Patriarhul Ilie
După ce arhiepiscopul Salustie a ținut tronul Ierusali
mului vreme de opt ani și trei luni, a adormit în Hristos la
23 iulie, indictionul al Il-lea. I-a urmat la patriarhie Ilie35, Anu) 494
amintit de mai multe ori în Cuvântul despre Cuviosul Efi-
timie, pe când fericitul Sava avea 56 de ani. Acest patri
arh Ilie a construit o mănăstire în apropiere de episcopie
și a strâns în ea pe nevoitorii de la biserica Sfintei învieri,
care se răspândiseră prin locurile din preajma turnului lui
David, împărțind fiecăruia câte o chilie, care avea toate cele
de trebuință pentru odihna trupului. După ce aceștia au fost
adunați la un loc, precum s-a spus, Părintele nostru Sava a
cumpărat de la ei felurite chilii, făcând din ele casa de oas
peți pentru Lavră. Mai erau și alte chilii la miazănoapte de
cele cumpărate, pe care voia, de asemenea, să le cumpere
pentru călugării străini. Deși pentru acele chilii i s-a cerut
aur mult, el, neavând decât un galben 36, și-a pus credința în
Dumnezeu și l-a dat pe acela ca arvună zicând: „Dacă mâine
n-o să-ți plătesc, voi pierde și arvuna."
In aceeași zi, înainte să răsară soarele, pe când se gân­
dea la asta și se ruga cu mintea, a venit la el un străin cu
totul necunoscut care i-a dat 170 de galbeni, și a plecat înda
tă, fără să-și spună nici măcar numele. Atunci fericitul Sava,
minunându-se de grabnicul ajutor al lui Dumnezeu, a plătit
Constantin cel Mare. în sec. VI-VII, simbsion avea o importanță crescută
în tranzacțiile economice.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
238
116. 20 0aupâoag xr]v tou ©eon xaxEiav âvriXrppiv dEhcoxEV xo xijir||ia
Tâiv xeXXiojv xai xa0ioxr|oiv evo6oxeîov exeqov ngog xîjv twv
eo/o|.ievwv and Evqg uovaywv dvâ7iauoiv. THv 6e xal xâi Ka-
OTEXXÎIO 7[EQL7tOir|O(i|lEVOț EVodo/Eia 61JO EV TE Xfl CT/îa TIoXeL
ou paxgâv xou jiuqyov xou Aauid xai ev 'Ieol/cd ev evî tgjv
116, 25 d)vq0EVTajv itag’ auxov jraga&EioixDv.
32
117 Kaxâ xouxov xov xgovov aTtEoxEiXfiv 6 0Eog x<p naxgi f|pibv
duo âdEĂcpoug zaxâ oâgxa ex xfjg psv ’loaugiag dgpwpfivoug,
©EoâouXov 6e xal rEXâoiov itgooaYogEvopEvoug, oucmvag, (bg
e|aolye doxEL, Be0£Xet]>l xai’EXiâp xovg ctgxLTEXTOvac; xfjg oxqvqg
H7, 5 ei xaXeoEiEv xig, oux âpagxf)CFEi. Touxoug Y«g ex«v 6 n a g ' f||iîv
văog Mcouofig xâ te XEUtovxa sig xtțv eciutou jtEgicpavEoxdxr|v
extioev Xaugav xai xâ negi avxTjv Etiayf| povaoxqoia. Kai
Tiginxov pEv exxioev paYxijrEiov xai voooxopeîov ev xfj Xauga xai
ujiEgâvco xf|v pEYâ?.r|v (bxoddpr|aEv ExxXqaiav xfjg Ttavuiivrjxou
Oeotoxou xai âEiJtag0Evou Magiag, xfjg Oeoxtîotou EXxXr|olag
117, io OTEvoxcngouorig xf]v ouvodiav 7tXr|8uvou(jav xai xwv Aqiievicdv
jiXq0uv0Evxa)v xai ev xtp pixgcp Euxxqgiw oxEvoxiogoupEvajv.
’Avâ pEoov 6e xtnv âpcpoxEgcnv exxXt|Olcov pEOiavXov
hejiolt]xev, sv0a ngwiȚv el6ev xfjv xou oxuXou nugog oTtxaoiav-
EnoiqoEv &e xai boxEÎa udâxajv p yioxa ev xqj xEipâggw. TfjC
117,15 ouv |XEYdXr]g ExxXrioiag oixo6opr|0EioT]g xai xoopqj jtavxi dict-
xoanr]0£ior]g xaxEĂOcbv 6 ev (r/ioig TIXiag âg/iEniazonoc el;
xi]V Xaugav xauxr|v evexulvioev xai Guoiaox giov f|yiacjpEVOV
xaxEniq Ev ev auxfj pî]vt lauXiaj Jtgcbxț] xf|g EvdxTjg Lvdixxiovog,
e xooxw 6e xgîxcp xfjg xou pEYaXou S â p p a qXixiac XQov <P-
117.20 Tote ouv xoug p.Ev ’AgiiEVioug heteox oev and rou p.ixgov
Euxxrigiov ngog xo etuxeXeîv tov xfjg i|)aX|jia)6iag xavova xf| xuiv
AgpEviujv diaXexxtp EÎg tî]v 0eoxtlotov ExxXT]oiav nagEYY1JTl 0Ct?
avxolg xo [lEYaXEiov xai xr|v Xouii]v axoXov0iav ev xaîg auvd £Otv
32. ARMENII Î N LAVRÂ. TRISAGHIONUL
239
prețul chiliilor și a făcut încă o casă de străini pentru odihna
monahilor care veneau din scrăinărături.> A mai rânduit si > alte
două case de oaspeți pentru mănăstirea Castelion, una în Sfân
ta Cetate, n u departe de turnul lui David, și cealaltă în Ierihon,
într-una din grădinile pe care le cumpătase acolo.
32. Armenii în Lavră. Trisaghionul
î n acel an, Dumnezeu a trimis Părintelui nostru doi
frați după trup, veniți din Isauria, pe nume Teodul și Ghe-
lasie, pe care, dacă i-ar n u m i cineva Veseleil și Eliav, ziditorii iq.31.2.6
cortului sfânt, n u cred că ar păcătui. Avându-i pe aceștia,
noul nostru Moise a zidit ce mai lipsea în lavra lui care era
cunoscută pretutindenea și în sfintele mănăstiri din jurul ei.
A construit, mai întâi, o brutărie și o bolniță în lavră, iar
deasupra a zidit biserica întru-tot-lăudatei Născătoarei de
Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, fiindcă biserica cea
zidită de D u m n e z e u era neîncăpătoare pentru obștea ce se
înmulțise și pentru că armenii sporiseră și ei cu numărul și
erau strâmtorări în acea bisericuță.
între cele două biserici, acolo unde avusese, dimineața,
vedenia stâlpului de foc, a făcut o curte. A mai zidit, de ase
menea, jos în vale și cisterne foarte mari pentru apă. După ce
biserica mare a fost zidită și înzestrată cu podoabe, cel întru
sfinți arhiepiscopul Ilie a coborât în lavră și a sfințit-o, așe
zând altar sfintit la 1 iulie, indictionul al IX-lea, în al șaizeci și
treilea a n al vârstei marelui Sava. Anul 501
Atunci i-a m u t a t pe armeni din bisericuță în biserica
zidită d e D u m n e z e u ca să cânte acolo slujba î n limba ar
menească, poruncindu-le să cânte laudele și restul slujbei ei
singuri î n armenește, iar la vremea Dumnezeieștii Liturghii
să vină î m p r e u n ă cu cei ce săvârșeau slujba în grecește și să se
240 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
AqjievlotI xa0’ Eaurouț XeyEtv xai. ev tqj xaigă) Tfjg 0Eiag jtgo-
axopL6fjg EQX£ °0 a L pEiâ T(bvcEX>k r|VLOTagLcnv xai tojv 0eîojv pera-
117, 25
Z.ajlȘotVELV PUOTT]QL(DV- EJEEtâr] &E TIVEț CdJTOJV XețEIV EJtEXElQF]CKXV
TOVTQiocryiov upvov pexâ Tfjg uito IIetqou tou ejtixXr]v Kvacpewg
118
Erctvor|0Eioqg rcgooQqxqț tou o otcxuqwOei; di" rjpâc;, âya-
vaxTfjoa elxotujc; 6 0Etog rcgE0pUTî]gTAkT]VLOTi toutov auioug
tpâXĂEiv iov upvov exeXeuoev xarâ tî]v âgxaîav Tfjg xaBoXixije
118, 5 Exxkrțolag rcagabooiv xai ou xarâ xqv tou qt|0evtoc; ITetqou xai-
voropiav tou Ta EuTu/oug cpQovrjoaviog xai ex 6euteqou rugav-
vtxâ) TQoJio) tou ’AvrioxEiag 0g6vou xgaif|oavTog xai vito nov
ExxXrjOLaoTixwv Oeojkbv ex0ă.t]0evtoc; xai rcâXiv ex tqitou pETâ
Tiqv Ev’Ioaugîg Y£ YEvi m £Vr lv tou’DAou Tugavviâa erci Tfjc; Șaot-
Xcîag Zrjvojvog ȘaoiĂixfj auOevria tou aurou 0g6vou xgaTf|oa-
118, 10
vrog âGEopajg pi] 7oj0evtcov tcdv xaT’ auTou yeyovotojv ava-
0EpotTWV xai rcâoav Tiqv AvaT0Ăr|v EXTagâ avrog xai, urco tou
rcârcaTdjpqg 4>iXixog ava0EpaTta0EVTog âtâ te tîțv ETEgobo iav
xai Tiqv elqt|pevî]v TQ) TQioaYUp npociGr|xr|v/O0Ev bixaLwg xai
euuEpăjg o rcaTqg f|pwv Sdp[3ag tțv urc’ exeîvou Ercivor|OEi0av
118, 15
jiQOo0î]xr|v ârcmoâpEvog Tfj ExxÂr|oiaoTLxfj eijieto rcagaâooEi.
’EOeohloev 6e ojote xaiâ pev aâpfJaiov ttjv ouva iv Etg ttjv
Oeoxtlotov Exxkrioiav YivEO0ai, xaict 6e xuQiaxrjv Etg xqv Tfjg
©eotoxou EJCiTEX.EÎo0ai sxx aiav xai ârcagaJ EircTCog arco oipE
stog Jtgcoi âYgurcviav ev âptpOTEgaig Y EoOai Tatg EXxkqoiaLC
xara te xugtaxqv xai &EorcoTLxqv eoqtt|v.
118, 20
33
AUTOU Toivuv Tfj TOU 0EOU X QLTl EV 6XlY<p XQOVCP TT1V T£
kaugav rcXaTUvavrog xai tt]v ouvoâiav au rjoavrog xai to tou
KaoreXXiou xoivoȘtov ouorqoapEvou xai rcavrcov tcov koircăjv
kaugoiv xai avaxa)gT]Tă)v E agxouvrog ol avcoTEgai pvr]povEu0EVTE<;
118,25 pa0r]Tai auTou xai xan /opot Tfj tou KaorE?Jwiou oucrcdoEt
pâUov cp0ovr|oavTE5 âXXoug te Tfjg auvoâiag urcovo0EUoavtEg xai
37
Patriarh monofizit al Antiohiei în 470 și a doua oară, între anii
485-489.
33. PLECAREA ÎN ȚINUTUL SCHITOPOLISULUI 241
împărtășească cu Dumnezeieștile Taine. Dar pentru că unii
dintre ei au încercat să cânte imnul Trisaghion cu adaosul
„Cel ceTe-ai răstignit pentru noi“ făcut de Petru Gnafevs’’,
dumnezeiescul Bâtrân s-a revoltat pe bună dreptate și le-a
poruncit să cânte imnul potrivit cu tradiția veche a Bisericii
Sobornicești, și nu după inovația lui Petru, care cugeta cele
ale lui Eutihie și ocupase a doua oară tronul Antiohiei în
chip silnic, fiind alungat de legile bisericești; iar după ce
Illus a uzurpat tronul împărăției în Isauria, pe timpul dom
niei lui Zenon, a luat a treia oară în stăpânire același tron al
Antiohiei, contra canoanelor, prin intervenția împăratului,
fără ca anatemele împotriva lui să fi fost ridicate, fiind ana
temizat de papa Felix al Romei 38 pentru eterodoxia sa și pen
tru adaosul despre care am spus că l-a făcut Trisaghionului.
De aceea, Părintele nostru Sava a respins pe bună dreptate și
în chip cucernic adaosul scornit de acela și urma tradiției bi
sericești. A statornicit, prin urmare, ca slujba să se țină sâm
băta în biserica zidită de Dumnezeu, iar duminica în cea a
Născătoarei de Dumnezeu și să se săvârșească priveghere de
seara până dimineața, fără a lăsa nimic deoparte, în amân
două bisericile, în duminici și la praznicele împărătești.
33. Plecarea în ținutul Schitopolisului
în timp ce Sava mărea, cu ajutorul lui Dumnezeu, lavra
şi sporea obştea, construia chinovia de la Castelion şi condu­
cea toate celelalte lavre și pe pustnici, acei ucenici și pârâși ai
săi pe care i-am amintit mai sus, umplându-se de pizmă din
pricina construirii Castelionului, au atras prin minciuni și pe
’B Papa Felix al III-lea (483-492) este cel care s-a împotrivit cu putere
Henoticonului lui Zenon, văzând în el încălcarea hotărârilor Sinodului
Ecumenic de la Calcedon.
 242 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
TEooagâxovra YEyovdxEg exxlvoc oxaiou âaiuovog ouoTgotpâgxax’
auxou ejtolouvto/O <5e 7taxr|Q qiiâjv SâfJfJag n g a u g gEv U7tâgxa)V
JTQ05 dvGgtnnovg, |iaxi|W|G Jtgog âaipovag, jrapaxa)ț?fpag avxolg
118,30 âvExwgqaEv ejil xâ heqî] SxuflojroÂEwg xai exuAioev Eig EgiȚiov
xonov Jtagâ iov Ieyo|ievov noxapov Ea&âgwv xai ejjelvev exeloe
ev aJtTjÂaio) ejeI y.govov okiyov, ev cp elw0ei X.ecdv nappEYE0Eoxaxog
cxvaycoQElv. 'Ocmg cov iiEgl io jieuovuxtlov e/Dwv euqev tov
119 p.axagrrr|v xa0Eudovra xai kapopEvog xou xevtudvlou avrou xq)
oxoțiaxi elâxev auxov EÎ-cnoai tou ojir|X.aLou cptXovLxwv. Tov 6e
dvaorâvta xai xf]g vuxxEQivf|g x|)ak|xo)âiag âg âpEvov E EÂOdjv
o Xecdv e eSexeto e w xou anqX.aiou- tou &e ttqeoPutou tov
119,5 xavova 7tb]QU)oavxog xai xaxaxĂ,L0Evrog ev cp Toncp elcoGel o
âecdv xaxaxklvEO0ai, TtâXiv EiOEXOdbv xai tou xevtcoviou avrou
Aa|36pEvog elâxev E cnoai auxov tou OJtTțkaîou TtEiQcopEvog. Tou
xoivuv Ăiovrog xaxETtEÎYOvrog auxov e eXOelv tou onTiXaiou Xe'/el
Jtgog auxov 0agoaÂE(p xqj tpgovfjțiaxi o JTgEo|3uxr|g-
119,10 To p£V O7TT|kaiOV EUgUXOJQOV ECFTLV âuvâpEvov d(p0OVW?
xoug dmpoTEgoug unodE aoOar Etg yag xwv â|xcpOTEgwv rpunv 0
LlJ T
ârjpiougYog. Su 6e el ev Povât], jieve auxou- ei 6e |if| ye, avax Q l'
oov.’Eyd) Y g xeipL Oeou ejtX6o0t]v xai xfj auxou elxovl TExipi|iai.
Tauxa âxouoag o Xecov xai xgoTiov xivâ aî&EO0Eig âvExengqoEV.
34
119,15 Auxou &e ev oÂLyaig rmegaig Emorj ou auxoGi yEyovoxog
rjgxovxo xlveș ngog auxov xwv SxuBonoXixcbv xai xcov Ta&a-
gr|vwv, ev oig VEibxEgog xig Sxu0ojioMxT]g ovopaxi BaotkEiog n g o -
ψ oyEvqg urtagxojv SEuxigou xai Swcpooviou xcov auxd0t jieqlPot]tcov
0EÎa xivr|0ELq xaxavu Ei f|X.0Ev jroog auxov xai âjtExd axo xaixi]V
119. 20 doxT|TLXT]v EjraiâEUEXo dxgîpELav. Heq l ou BaaiXEtou Xpoxat tivec
39
Demonii (și ispitele pe care le aduc) sunt împărțiți de Părinții deșertului
în două mari categorii: de-a dreapta - cei care, camuflându-se, ispitesc
34. ÎN PUSTIA GADAREN1LOR.
M3
aleii, încât au ajuns 40 la număr și, îmboldiți de un demon
de-a stânga”, făceau adunări împotriva lui. Părintele nostru
Sava însă, fiind blând cu oamenii, dar luptător dârz împotriva
demonilor, s-a dat înapoi dinaintea lor și s-a retras în ținutul
Schitopolisului, așezându-se într-un loc pustiu de lângă râul
numit Gadaron, și a rămas puțină vreme acolo, într-o peșteră
în care obișnuia să se adăpostească și un leu foarte mare. Acest
leu, venind pe la miez de noapte, l-a găsit pe fericitul dor
mind. Apucându-I cu gura de haina zdrențuroasă cu care era
îmbrăcat, îl trăgea ca să-l scoată din peșteră. El însă s-a trezit
și a început psalmodia de noapte, iar leul a ieșit din peșteră
și l-a așteptat afară. După ce Bătrânul și-a isprăvit canonul,
s-a întins în locul în care avea leul obiceiul să se odihnească.
Intrând iarăși în peșteră și apucându-1 de haina sa cea zdren
țuroasă, leul încerca să-l scoată afară. Pe când leul îl silea să
iasă din peșteră, Bătrânul i-a spus cu cuget îndrăzneț:
„Peștera-i încăpătoare și ne poate primi cu ușurință pe
amândoi, pentru că unul este și Făcătorul amândurora. Dacă
vrei, rămâi aici, dacă nu, pleacă! Pentru că eu am fost făcut de
mâna lui Dumnezeu și cu chipul Lui am fost cinstit. Când
a auzit leul aceste cuvinte, s-a mirat, ca să zic așa, și a plecat.
34. în pustia Gadarenilor
în scurtă vreme, Sava a ajuns vestit prin părțile locului și
au început să vină la el unii din Schitopolis și din Gadara, prin ­
tre care si un tânăr pe nume Vasile. Acesta era rudenie cu Sever
și Sofronie, bărbați de vază în ținutul acela, și, fiind mișcat de
dumnezeiasca străpungere, a venit la el, s-a lepădat de lume și
învăța acrivia ascetică. Niște tâlhari, aflând de acest Vasile, au
prin lucrurile evlavioase făcute fără discernământ; de-a stânga — care ispi­
tesc prin gânduri și fapte vădit rele.
 244 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
|ia06vTEț &tfjXOov avroig aqpvu) ev jxEoovvxTiw /gr aia exelv tov
BaOl?.ELOV t)7tO7TTElJOVTEg XUL p.T|6EV aVTOig TOV aiCOVOg TO1JTOU
EijyrjxoTEg djrqÂGov oîxo6o T]0£VTEg, trjv avicov nc iTEiav xai
âxTr|no0ijvr|v xaTa aGovrEg. Kal ouvavrajoi d v o l Xeoucu itap-
p,EYE0E0TCtTOl , EjlCpOpOL â)E yEVOJXEVOl WQXIOaV TOtJg Of)QCXC; OUTODCJ
119.25 XEyoviEg- tâg Ei>xâq tou afBfJâ S â Ș p a , ouuvog vuv ti]v dQETrjv
EOavpdoaiXEv, drcdoTTjTE dud Tfjg bdoîi, tva jieoclocduev.
Kal o l pâv GfjpEg t o ovopa t o v dfJ0â SdfJfia â x o u o a -
vtec; a’jg v n d 110011705 rivog EZ.auvogEvoi Eqpvyov, oi &e kr|OTai
âyaoGEVTEg TW GaugaTi EXoyioavTO oti ovrcog 6ovXog tou
0eov EOTtv o yEQcov, ootig xai pi] napcbv OavgaTovQyEÎ, xai
119.30 VjtEoTQEipav d|io0v[iabdv jtpdg aviov x a i nQooTtEodvTEg aurei)
120 to yeyovog Gavjia âiîiyfioavTO. Kai uuvGeuevol tio 0Eă) |1T]xetl
ââtxfjoai âvGpantov ouiETOt avro ndoț] n a g a v o u i a xai raîg
idiatg duo tote EoxoXa ov yEODQyiaig.
Toutou 6e diacpr||iia0EVTog ouvetqexov npog athov no/Aoi
120, 5 qv yâp ev bXlyaig qgEgaig xeăâlov dEi|râ Evog xai â)Aoug dvo â&EĂ.-
tpobg jțEQUioir]ad|iEvog. 'Qg ovv elSev ecwtov vito tcov xoopixâjv
OX OV EVOV, dvEXWQT|OEV Ăd0Qa 7taQa0E|lEVO5 TU) 0E<I) tov; 6i6eX-
(povg/QviLvwv tq) xqovoj te?vEUD0evtcdv EupâGiog Tigloaupog w
avid xeWilov SiadE dnEvog xoivoȘtov nEJtoiqxEv xai avvo&îav eu;
I 120,10 auTO 7iEQLEjroiî]oaTO.’E rjg ouvo&tag ectuv 6 rȚiiog dppâg Tapdoiog
6 tt]v Ev[iaGtov dQETiqv xai f]yE|ioviav 6ta6E d|iEvog,’'IaauQog cbv
xai auxog tw yevei xai ev gova/izoig xaTopGibpaoiv piwadpiEvog.
35
f
O hevtol riyLaopiEvog Săp ag eXGcov Eig tt]v EavTov )<.avQav
euqev Tovg |ivr||iovEv0evTag tEooapdxovTa Tovg Jtpog Tiqv tov
120,15 xaxov fiETOVolav EniTT]6EL0vg futovoGEvoaviag xai E novra
yEyovdrag. K a î eXvjteîto xai Ex?.aiEv txavcbg â i d Tqv EyyLvo|i£VT|V
rf) EauTOV auvo&iți p?>.d(3r|v xai E0ai)|ia£Ev nwg Eu£irp40TOv xai
35. PATRIARHUL ILIE ȘI SAVA 24S
venit peste ei în miezul nopții crezând că au bani. Dar, neaflând
nimic din cele ale veacului acestuia, s-au dus zidiți sufletește
văzând viețuirea și sărăcia lor. Plecând de acolo, au întâlnit doi
lei foarte mari. Cuprinși de o mare frică, au poruncit fiarelor zi
când așa: „Cu rugăciunile lui Awa Sava, de a cărui virtute toc
mai ne-am minunat, dați-vă la o parte din cale ca să trecem!”
C â n d fiarele au auzit numele lui Awa Sava, au fugit ca
lovite de bici, iar tâlharii, uimiți de această minune, se gân
deau că Bătrânul este cu adevărat robul lui Dumnezeu și că
face minuni chiar nefiind de față. Așa că s-au întors cu toții
într-un cuget ia el și, căzându-i înainte, i-au istorisit minunea
petrecută. Făgăduind lui Dumnezeu să n u mai nedreptățească
pe niciun o m , au lepădat toată fărădelegea și de atunci s-au
îndeletnicit cu lucrul câmpului.
Dar pentru că vestea aceasta s-a răspândit, mulți aler ­
gau la el, De aceea, în câteva zile a construit pentru sine o chi
lie și a mai luat în grijă duhovnicească încă doi frați. Așadar,
fiindcă s-a văzut stingherit din pricina mirenilor, a plecat pe
ascuns, lăsându-i pe frați în grija lui Dumnezeu. D u p ă ce ei
au murit, chilia a fost moștenită de un anume Evmathie Isau-
rul, care a strâns acolo obște
» si
» a făcut chinovie. D i n această
obște este cinstitul Awă Tarasie, care a moștenit virtutea lui
Evmathie și conducerea chinoviei, fiind și el tot isaurian de
neam și a trăit având multe reușite monahicești.
3 5 . Patriarhul Ilie și Sava
Sfințitul Sava s-a întors în lavra sa și i-a găsit aici pe cei 4 0
amintiți, care atrăseseră de partea lor pe cei care erau potriviți
pentru a se face părtași la rău, și așa ajunseseră 60. S-a întristat
și a plâns destul pentru vătămarea ce s-a făcut în obștea sa și s-a
mirat cât de pizmașă și la îndemână este răutatea și cât de ușor
246 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
hqoxelqov r] |ioy.0r]Qia gadicog xoug xavvoug EniojrmpEvri. Kal
71QWXOV [1EV dvTETl0EL X(I) EXELVUJV 0V|1W XT]V paXQO0Up.LaV. TU)
fllOEL TT]V âYânT]V, jTVEUpaXlXfj OUVEOEl xai âxEQaLOTlȚri XOV
120, 20 Eauxou Ă.070V Qu0pi£wv EJiELia 6e PăEjtwv auxoug xfj novTigițt
dvâgEioupEvoug xai avaLaxuvxig XEXQTlpEvoug xa'i p.f| clve-
XOpEvoug ev xfj TCXTiELvfi 66â) xou Xgioxou Pa&i Eiv, aXXct Ttgocpa-
ot£o|j.Evoug 7iQO(ț>âoEi<; ev âțtaQTiaiț xai Xdyoug âvEugioxovxag
ouvTȚyogovg xoig nd0Eoi 6l&(dol xonov xfj ogyf] xai avaxooQEL ejil
120, 25 xâ |xeqt] NlxojioXeojc; xai rjauxâ EL auxoOi ehl jtĂEioug qpEgag
unoxdxa) piâg xsgaxsag ex twv xEgaxiajv diaLxwpsvog. Kai
paOtbv 6 xou tottou ETttxgojtog E fjk0Ev ngog avxov xai xxl el
auxw ev auxcp xcp totioj xeXXlov xai ev okiYaig rț ptey cttg xd xe/âîov
121 exelvo xoLvopiov ysyovEv xfj xou Xgioxou ouvEQYEÎa xai xdgixt.
Auxou xolvuv ev EXEivotg xoîg xonoig ovxog OL YEWââEț
exelvol xfjg /goviag avxoîi anouatag dga apEvoi diacpțipL ouoLv
eig xqv kaugav 0x1 6 a|30âg rjpmv xâg Egfjpoug TtEptEgxopEVog
Or|QLâXu)xog YeY°'VE'v > xaî ouvagjtdoavxEg xoug X.oi7toug eloeqx 0 '
121, 5 vxai Etg xiqv ayiav JtoXiv jtgog xdv ev dy oig dpxiEnioxoJiov'HXiav
ĂEyovxEg otl o dp|3ăg f|pwv Eig tî]v jtEpi xf]v vExgav BaXaooav
avaxwQâiv Egr|pov ĂEOvxdpgwxog yC' ovev ' dXXa xeXeuoov
Souvat tȚuv fjyoupEvov.
r
O de aXr]0«g xou 0eou lEgdgxrisHXiag ylvwoxiov ano xtnv
121, 10 XQOvcov xou ev âyioig Eu0upiou xî]v ex VEOiqxog xou 0elou £d|3|3a
dvaoxgocpqv dnExgivaxo Jtgog auxoug Xeywv- Eyw pcv uțtiv ou
juoxeuoj- ot&a yag oxl oux adixog 6 0Eog nagi&EÎv xov âouXov
auxou 0r]oidĂ.CDxov yEVEO0ai- dXX’ unâyEXE, pâXXov xov dppăv
upcov qxqoaxE ij qouxdoaxE Ewg ou 6 ©eoc qavE.omoi] auxov.
40
Epitetul atribuit de C h i r i i monahilor răzvrătiți, xauvog, are multiple
sensuri: moleșit, lax (în convingeri), și de aceea imoral, fără vlagă î n gân
dire si, p r i n urmare, prost. D e reținut câ aceste caracteristici sunt atribuite
tocmai monahilor care treceau drept „mai învățați și de neam bun", care
insă, în relatarea l u i Chirii, se dovedesc a n u avea tonusul înțelepciunii
duhovnicești venite din ascultare. D e aceea, u n i i dintre ei vor și cădea
victime ereziei origeniste. După cum moleșeala a deschis ușa neascultării,
35. PATRIARHUL ILIE ȘI SAVA 247
îi târăște după ea pe cei moleșiți40. Mai întâi de toate, a ridicat
împotriva mâniei acelora îndelunga răbdare, împotriva urii iu
birea, dregându-și cuvântul cu înțelepciune duhovnicească și cu
nevinovăție. Apoi, după ce a văzut că aceia se întăresc în viclenie
și se folosesc de nerușinare neprimind să umble în calea smerită
a lui Hristos, ci izvodesc îndreptățiri întru păcate aducând în- Pt.140,4
dreptățiri pentru patimi, a dat loc mâniei și a plecat în ținuturile
Nicopolei și s-a liniștit acolo multe zile stând sub un roșcov și
mâncând din roșcove. Când a aflat mai-marele ținutului, a ve-
nit la el și i-a zidit o chilie acolo, iar acea chilie, în puține zile, a
ajuns chinovie, prin harul și împreună-lucrarea lui Hristos.
Pe când el se afla în ținutul acela, monahii aceia de
neam bun 41, prinzând curaj din îndelungata sa absență, au
răspândit în lavră zvonul că Awa Sava al nostru, tot umblând
prin pustietăți, a fost mâncat de fiare. Trăgându-i de partea
lor și pe ceilalți monahi, au intrat în Sfânta Cetate la cel intru
sfinți arhiereul Ilie și au spus: „Awa al nostru, pustnicind în
pustia din jurul Mării Moarte, a fost mâncat de lei. Porunceș
te deci să ni se dea un egumen.11
Dar Ilie, ca un adevărat ierarh al lui Hristos, cunoscând
viețuirea din tinerețe a dumnezeiescului Sava, încă de pe tim
purile celui întru sfinți Eftimie, le-a răspuns: „Nu vă cred!
Pentru că știu că Dumnezeu nu e nedrept ca să-l dea pe robul
său mâncare fiarelor. Mergeți și mai bine căutați-1 pe Awa al
vostru sau liniștiți-vă până ce Dumnezeu îl va face arătat."
Când a sosit ziua înnoirii Bisericii42, Sava, după obiceiul
egumenilor, s-a suit în Sfânta Cetate împreună cu niște frați
tot așa neascultarea a pregătit calea ereziei.
41
C h i r i i i i numește pe opozanții l u i Sava yewciSec, arătând că împotrivirea
se alimenta și din deosebirile de clasă socială.
12
Sărbătoarea înnoirii Bisericii se prăznuia în amintirea sfințirii bisericii
Sfintei învieri în 335, zidită de Sfântul Constantin cel Mare. Serbările
începeau i n 13 septembrie și țineau o săptămână, și veneau pelerini și
ierarhi din tot Orientul.
248 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
Tfj£ ovv f]pEgag tujv Eyxai'viiov cpOaodtoqg xatâ Tqv twv
121,15 T|YOu|iEvajv ovvrj0Eiav âvegx ETaL
Tirțv âyiav jtoXiv pETâ tlviov
âfeXxptov tov jieoI Nlx6jioX.lv |iovaorr|QLOv qv yâo exel, dbg elqt|-
tui, povaotf]QLOv avoTqoânEVog x a l ââEX.țpoug elș avto jiEQUtOL-
qoapEvog. Svvf|QYe i yâp avT(i) 6 0Eog ev jravri xaLQtp xal tojko
xal TtQâypaTi. Kai eloeqxetcu pEtâ tlvwv f|yov|iEvujv jtgog tov
uqXiejiloxojiov. X)vTLva JiQEOpuTqv 6 JTatQiotQxnS 0EaoâpEvog
121,20
xal jtEQLxaQi]; YEyovcbg XaȘcbv avrov x a t ’ idtav 7taQ8xâX.Ei el?
Tqv I6îav LijrooTQEîpai Xavgav. Tov 6e ovYXWQî]0fjv m Jtagaxa-
X.ovvrog xal 6X.(i)g avExopevov xivt]0Eig 6 dgx i e j ț f o x o n °5
eljiev- jtloteve 6tl Eciv [jir] vnaxovoțig TTjg TE 7tagaX? f|0Ed)g pov
121, 25 XQtL
ovpPovXiag, ovxetl oxp'Q to Ttgooojjiov pov. Ov6e yâg cpsgw
6găv Tovg xojtovș oov vito dXĂcnv âiotxovpEvovg.
Tavra tov cig/iEjiioxânov ELitovrog 6 jraTiqg rțpăjv
SâPPag vjteoxeto păv el ccl Tfj avrov xeăevoel, dvayxâțETaL 6e
tk]v axaraoTaniav e euielv tojv cpargiaoavrcov e qxovra xal
Tiqv qpL>LOTdgaxov avTwv yvu)|1t]v. Tote âiavacTotg o JtaTgiâgx1!?
121,30
YQOIȚEI Jtgog xovg EV Tțj X.avga EJTLOTOXf|V ovTtog Exovoav.
122
Flvujoxelv vpâg PovXopaL, ĂdEĂcpol dYajxr]Toî, otl 6 JiarriQ
t’pcvv l,fi xai X.EOvr6Pg(OTog ov y e YOvev. Eig tt]v Eogxqv yâp T|X,0ev
Jtgog pE xaî xaTaaxwv avrov ovvel6ov prj xaraXuiEiv avrov rf|V
Eavrov Xavgav, tîvjteq avrog pEra rfjg tov Osov por|0ELag xoJttâoag
122, 5 ovvEarr|oaTo. OEXf]oaTE oijv tovtov prrâ rfjg otpEiJ.opEvqg 6d;a-
o0aL ripțig xaî jtăoLv rgoitoLg vnora vat avrcp. Ovte ydg vpElg
avrov ejteXe cmjQe,dXX’ avrog vpăg Ede aro 6l’ 6 avâYXT| vptv vno-
TayfjvaL avrcp. El 6e rtveg eȘ vpwv avOâdEtg elolv xal V7i8Qr]<pavoi
xal âjtELOELg xal ovx dvExovrai TajrsLvcuOfjvaL,pf] pELvaxnv avidOt.
122, 10
O v x ev&exetol y«Q avrov |xt] âjtokapEîv tov 1'6lov tojiov.
O toIvvv jtarqg f|pcov Sâp|3ag itagaxoVEiv pq Yivwoxcnvriva
Ttbv jiet’ avTov pa0r|Tcbv NlxojioX.ltt]v tw yevel SEVfjgov ovopaTi
T|YOV|1EVOV TOV JlEgiNLXOnoXlV p,OVaOTl]pLOV JIEJIOLTJXEV- OVTLVa Ertl
122,15 ixavâ ett] to avTO piovaoTr|QLov xv0EQvq(iavra Aopvog SleSe cx-
to TEXEVTrioavra.'OcrTLg |XErâ jtoâvv xpovov Sa|3aQiwâ Tiva xa-
TaXEiipag diâ&oxov ETEXEVTqoEv/Ovriva Sapagwva ylvcooxo ev
avio0L yriQdoavTa xal pe/P1 T °u T
°u tojiov xgaTovvra.
35. PATRIARHUL 1LIE Șl SAVA
249
din mănăstirea de lângă Nicopole. Pentru că el se afla în acel
loc, precum s-a spus, unde ctitorea o mănăstire și purta de grijă
în ea de frați, fiindcă Dumnezeu lucra împreună cu el în toată
vremea și locul și fapta. A intrat, așadar, împreună cu câțiva
egumeni Ia arhiepiscop. Patriarhul, văzându-1 pe Bătrân, s-a
bucurat mult și, luându-1 deoparte, i-a cerut să se întoarcă în
lavra lui. Dar pentru că el se ruga să fie iertat și nu voia să pri
mească, patriarhul i-a zis mișcat: „Crede-mă că dacă nu asculți
de rugămintea și de sfatul meu, n u vei mai vedea niciodată fața
mea. Că nu pot suferi să văd ostenelile tale chivernisite de alții.1*
D u p ă ce patriarhul a spus acestea, Părintele nostru Sava
a făgăduit să dea înapoi în fața poruncii lui, dar a spus că e si
lit să dea pe față neorânduiala celor 60 de răzvrătiți și cugetul
lor iubitor de sfadă. Atunci patriarhul s-a ridicat și a scris o
scrisoare către cei din Lavră astfel:
„Vreau să știți, frați iubiți, că Părintele vostru trăiește
și că n u a fost mâncat de Iei, pentru că a venit la mine de
praznic. Iar eu l-am ținut și l-am îndemnat să nu-și părăsească
lavra pe care a zidit-o ostenind cu ajutorul lui Dumnezeu.
Așadar, primiți-1 cu cinstea cuvenită și supuneți-vă lui întru
toate. Pentru că n u voi l-ați ales ca egumen, ci el v-a primit
pe voi în obște, și de aceea trebuie să vă supuneți lui. Iar dacă
sunt între voi unii îndrăzneți, mândri și nesupuși și nu vor să
se smerească, să n u mai rămână acolo. Fiindcă nu se poate ca
Sava să nu-și ia î n primire locul său."
Atunci Părintele nostru Sava, neștiind ce înseamnă ne ­
ascultarea, a pus egumen al mănăstirii din Nicopole pe unul
dintre ucenicii săi, de neam din Nicopole, pe nume Sever,
care, d u p ă ce a condus această mănăstire destui ani, a murit
și a fost u r m a t de D o m n u s . Acesta a murit și el după multă
vreme și l-a lăsat urmaș pe Savaron. Pe acest Savaron îl știm că
a îmbătrânit acolo și că este până acum conducătorul locului.
 250 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
36
'O 6e ηγιασμένος Sâ|30ag xa yQdppaxa toC aaxpiâpxou
122. 20 Ă.a0cbv zaxf)Â0EV sîg xijv ecivtou Xavgav, xai xcov Yoagpdxtov ejtl
EXXĂr|oîag âvayvwoOEVTcov cr/avcr/xfioavrE; oi yewâdEC exelvol
xai und xfjg Eauxcbv xuqAa)0EVTEc; xaxiag onorpEm-ta noif]oavxEg
6go0upia6dv ol E f]xovxa xaTCt tov or/iov aigd; tbg Eig ndĂEUov
jtagaTâooovxai. Kai ol pcv avTtov f|Toipâ ovro tcdv o)mv xâ te
122,25
igâxia xai xfjv ajtooxEurjv ditaoav, oi 6e Xautoi XaPovrEg jxE ajxac
âpag te xai OQuxTiqgag xai poxĂoijg âvEQXovrai sîg xov hvqy 0 7
aVToC xai xaxaoxQEtpouoiv avTov scog Edâtpouc pExâ n/vEioxrjg
paviag xai QLiTouatv Ta te £uXa xai xovg ?d0ovg avTov xcctcd eig
tov xEÎpaQpov. Kai âvaxwQouoiv uet« Tfjg âjioaxEuifc auxcov xai
123 EQXOvrai elc xf]v Xavgav xou Souxâ xat TiaQExâZ.ovv pEivat auxoGt.
Kai paOcbv o ev cr/iOLg AxvĂîvog 6 Tî]vixauxa xf|v tov Souxâ r|YE-
povîav EYx.EXEiOLO|iEvog xâ xax’ avxoug âjuooâpEvog auxouc;
oux E&E axo. Avxoi 6e p.f] 6cx0EVTEg âvEXU)pT]aav T v K a T â
5 VOTOV 0EXtOO)V XELM«QQOV > OV ERElVaV EVQOVXEg Î56uJQ xai LXVÎ]
123,
xeZălwv uîxo twv AjTOoxL(JTă)v nâkat olxodopTjGEVTUJv xat xxtaa-
vxEț Eavxotg XEĂXia Năav Aaugav tî]v xonoGeoLav (bvdpaoav.
Touxwv ovtcd; dvaxwQnoâvxcov ex Tîjg tov hqeoPvtou kavpac; oi
Ăouroi ExaQjrocpopouv xâ) 0ecd xr|v xrjg xagâiag xaOagdxqxa âvE-
123. io pnodtaxojg 6)07Teq olto; av avogEvog tcdv i avicov exqi wGevtcdv.
O/T/ou 6e xivog xQ vou 6leX06vtoc; y v o 1 JS 6 EV yiOL?
Sdtflflag irou xaxapEvouotv oi >vEuroTaxx'i]oavTEg pa0r|Tai auxou,
xd xe xfjg Xaupag xai xou KaaTEĂÂiov akoYa dvaXcngâxiov jte-
<popTO)|iEva Âa0d)V aTiEiai npog auxoug £xeloe.Tlve5 Se e avxârv
1 231 1 5
tovtov 0EWQf]aavxEg EpxdjAEVov eXeyov jtgog âĂXriĂouț;- I6ou xai
EvxaîiOa 6 aTQaȘdg rjxEi.
f
O 6e âyiog nQEOpvxr]g xaTavorjoag avTOVg ev ti oĂ/.fj ovxag
OTEvoxcoQia ex tou |tt|te Exxkqaiav e'xelv pir|TE xEqpakf|v, âXĂ.’ Eig
to 7tpo(pî]TEÎov to ev 0Excboig tov âYtou Afitbg xaxâ xuQtaxf|v
xoLveovovvrag xai xfj dxa i<? Tfjg âvapxiag xEXQT]|iEvovg xai
43
Lavra Suca sau Lavra Veche este una dintre cele trei ctitorii ale Sfân ­
tului Hariton.
36. ÎNTEMEIEREA NOII LAVRE
251
36. întemeierea Noii Lavre
După ce Sava cel Sfințit a luat scrisorile Patriarhului,
a coborât în lavra sa, iar când le-a citit în biserici, monahii
aceia de neam bun s-au răzvrătit și, orbiți fiind de propria
răutate, toți cei 60 au făcut o ceată de un cuget împotriva
Sfântului Părinte și s-au pus pe picior de luptă. Unii dintre
ei pregăteau hainele și lucrurile tuturor, iar ceilalți, luând to
poare, curele, sape și bâte, au venit la turnul lui Sava și, plini
de nebunie, l-au dărâmat până la temelie aruncând lemnele
și pietrele zidirii jos în vale. Apoi și-au luat catrafusele și au
plecat, mergând Ia Lavra Suca 43, unde s-au rugat să rămână.
Cel întru sfinți Aquilin, care avea pe atunci încredințată con
ducerea Lavrei Suca, aflând cele despre ei, i-a îndepărtat și
nu a primit cererea lor. Ei, nefiind primiți, au plecat în valea
aflată la miazăzi de Tecoa, unde au rămas fiindcă au găsit
apă și urme de chilii construite odinioară de schismatici*’
și, construindu-și chilii, au numit locul Noua Lavră. După
ce aceștia au plecat din lavra Bătrânului, ceilalți aduceau ia
răși iui Dumnezeu, neîmpiedicat, roadele curăției inimii, așa
cum grâul crește după ce neghina a fost smulsă din rădăcină.
După o oarecare vreme, Sfântul Sava a aflat unde lo­
cuiesc ucenicii săi fugari și, luând catârii Lavrei și ai chinovi
ei Castelion, i-a încărcat cu hrană și s-a dus la ei. Când l-au
văzut venind, unii dintre aceia au zis între ei: „Uite că și aici
vine sasiul!"
Sfântul Bătrân, înțelegând că ei se află în mare strâm ­
torare, neavând nici biserică, nici conducător, ci mergeau la
biserica din Tecoa, închinată Prorocului Amos, de se împăr
tășeau duminica, trăind în lipsa de rânduială a nesupunerii,
11
Sunt, probabil, ruinele mănăstirii monofizite întemeiate aici de Roman
(U£c. 30), care a refuzat „prima" unire d i n 452.
 2J2 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
123. 20 ngog âXXrpJD'ug Ăouiov 6iap,axopEvoug x a l oiaototgoviag onkay-
XVioâEÎg EÎg avtoug dvațpEșEt i a zar’ a e t o u g icp JTatgiâpxn καί
jiagazaXEi avtov ouyxQOTfioaL autovg.'OaiLg JtatQidioxîlS 6oug
auicp dn:d xeipog XQ atou Ă.Ligav plav jiapeoxEv aticp xal irțv
E ouoiav IOV TO71OU EXELVOU XOL TUOV EV aVTQ) OLXOUVTCDV (bg ifjg
auiou ouvo&lag ovicov.
123. 25 D [iev otv 0EÎog jigEaPuirig xaifpu0EV ngog auioijg ex<ov
TExvîiag zai ia em,ir|&ELa Jtâvia xal Jtoif|oag prjvag jcevie rrag’
avroîg (pxo66p,r]a8v autolg âgioxojtEiov xal ExxXrpLav, flvuva
&iaxoapf|oag EVExaiviaEv tcp E î|xoaitp evâicp ifjg Eauiov fjhxiag
124 Xqovcj). Kai pEiajtEpipâpEvog Extfjg Eatiot Xavgag iov âvcoTEQto
pvr]govEu0Evia otvax«Qî]Tiiv ’Iwâvvt]v, eEĂkaâixdv pev ovia t<P
țevel, JTgocpî]TLxdv 5e x piopa XEXiripEvov, xa0icnî]OLV aviov
irjg Năag Aavgag ryYoupEVov. 'Oorig ’lwâwqg 0EocpogovpEvog
jtgoE(pr]T8taEv ia rfj ai&rfj Neșl Aaugg oupflâvra ev lourotg xoîg
124,5 Xyovoig. Meăăojv yâg ev Ktgiw TEXEiovoOaL zai tojv âgx’lY
auvoâiag Jtgog aurov xaOE opEvcjov ovvdaxgug YEyovcbg eljtev-
Idou t]p.EQai EĂEiioovTai xal uipa)0r|aovTai otpobga ol iot
tojiou toijtou oixf]ioQEg zai ifjg og0fjg djiooiiîoovtaL nioiECog
xal ia7rELvtj)0r|(jEiai io uipog auicov xal ev irj 0gdoEi auiâ)v 6l-
CDxO'r'iuoviai.
124, 10
Kai xatia elttoiv Etg iov irjg xaTajtaucjECog XtpEva
xairjviqoEv, ettI Eniâ xpovotg tt]v amiqv Xauoav 0EagEaTCog xt-
flEgv oag xal ar]pEiocpdgog dvadEix0Eig. O i 6 e exeloe naiEQEg tfl
iot Jtaigdg f)pâ)v Sâpfla 0vp[3ouĂ.ia XQTlcrt *kl E ’v c > L JigofldXXoviai
iLvaPcijjiaiov âjtĂoijcjTaTov xal dxif|pova n a u k o v 6vopa£6pE-
vov iaig xaid Oeov dgEiaîg dnaoigajirovia.
124, 15 K a l o pev d p p â g LlavXog ejcI e £ pfjvag if g N e a g A a u g a g
âxtov xgatr|oag (puydg cp/ero eju tî]v A g a p i a v xal piETETCELia
EĂOchv ejtl K a n a p Ș a p i x ă eteXeiw8t] ngog iov dvioiEQW |ivr|uo-
VEU0Evia SEtrigiavov xolvoȘiov attoGi o l z o d o oCvia- oi de
Tfjg Neag A a t g a g naiEQEg t|Liir]vuoav iqj 0Eicp jigEoȘtiȚi tt]v iot
36. ÎNTEMEIEREA NOII LAVRE 253
dezbinați și luptând unii împotriva altora, i s-a făcut milă de
ei și i-a spus patriarhului despre acestea, rugându-1 să-i pună
în rânduială. Patriarhul i-a dat în mână o litră de aur si 3 i-a
îngăduit să aibă conducerea și stăpânirea asupra acelui loc și a
celor ce locuiesc acolo, pentru că erau din obștea lui.
Așadar, dumnezeiescul Bătrân a coborât la ei, având meș ­
teri și toate cele de trebuință, și vreme de cinci luni a stat cu ei,
construindu-le o brutărie și o biserică, pe care, după ce a împo
dobit-o, a sfințit-o în cel de-al șaizeci și nouălea an al vierii sale. Anul 507
Apoi a trimis din Marea Lavră pe pustnicul loan, amintit mai
sus, care era grec de neam și dobândise harisma prorociei, pe
care l-a pus egumen în Noua Lavră. Acest loan, insuflat fiind
de Dumnezeu, a profețit întâmplările care aveau să fie în acele
vremuri în Noua Lavră. Pe când își dădea sufletul în Domnul,
iar epitropii obștii stăteau lângă el, a zis plângând:
7 xi
n5 „Iată, vin zile în care locuitorii acestui loc se vor semeți
foarte și se vor îndepărta de dreapta credință, dar înălțimea
lor va fi smerită și pentru îndrăzneala lor vor fi izgoniți!1*
Zicând acestea, a plecat la limanul odihnei, după ce a con ­
dus șapte ani în chip bineplăcut lui Dumnezeu lavra aceasta și
s-a arătat facător de minuni. Părinții de acolo, la sfatul Părintelui
nostru Sava, au pus egumen un grec, om simplu și neagonisitor,
pe nume Pavel, care strălucea în virtuțile după Dumnezeu.
Acest Pavel, d u p ă ce a condus fără de voia sa Noua
Lavră vreme de șase luni, a fugit în Arabia și apoi, venind în
Caparbarica, la m a i sus-amintitul Severian care construise
acolo o chinovie, a și murit acolo. Părinții din Noua La
vră i-au trimis dumnezeiescului Bătrân vestea fugii lui Pa
vel și, rugându-1 stăruitor, l-au primit ca egumen pe mai
sus-pomenitul Agapit 45, ucenicul lui. Acest Agapit, primind
egumenia Noii Lavre, a găsit în obște patru m o n a h i primiți Anul 514
45
P5c. 23-24.
 36. ÎNTEMEIEREA NOII LAVRE 2
VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 55
254

acolo de Pavel cel simplu, care nu le cunoștea gândurile.

124, 20 Ilavkov <puyr]v xal JioXka JtapaxaXEoavTEg eXapov iy/oup£vov
Aceștia, pe ascuns, discutau între ei învățăturile lui Origen,
tov âvwTEQW gvqpovEv0Evra AyaTniTOv iov avxov pa0r|Ti']v.
primul dintre ei fiind un bărbat palestinian pe nume Non-
'Oaxtg AyaTtrjTdg rf|v xfjg N£ag Aavpag f]yEpoviav de âpEvog
nus, care, prefacându-se că este creștin și fâțărind evlavia,
evqev TEOoagag povaxovg ev tij avvoâia vito tov âjtAOVoxdxov
cugeta dogmele elinilor, iudeilor și maniheilor cei fără de
IlaiJkou Eia&EX0Evrag atixofli xâ zar 1 avxovg p.f] ETuoxapEvov
Dumnezeu și basmele despre preexistentă ale lui Origen,
'ipiOuQi ovTag ev XQVjrră) tot ’QoiyEvovg âdyiaaxa, wv Ttotoxog
Evagrie și Didim. Fericitul Agapit, temându-se ca nu cumva
124, 25 V7rfjQX£ V âvfjg xig ITaXaioTivog Ndvvog xa>dn>p8vog, ooxig xql- ciuma ereziei să se răspândească și la ceilalți, având și încuvi
OTLOtVLgELV 71000710101)[JlEVOg Xal EvXâpEiaV VJtOX0LVO|UEVOg xâ TUJV
ințarea sfântului arhiepiscop Ilie, i-a scos afară din Noua La-
d0EWv cEk).T|vajv xal’Iovdalwv xal Mavixaiwv doypaxa scppovEi
vră. Aceștia, izgoniți fiind, s-au dus în câmpie46, semănând
xa vjtdT iysvoug xal EvayQiov xaî Ai&vptov tieqI 7TQOVJtct0 E-
acolo neghinele cele viclene.
cng n.Ejji)0oXoyiqnEva. Kal SeSubg 6 paxagLxqg Ayan Tog priTtwg
După ce a trecut un timp, iar arhiepiscopul a căzut
125 biavE|ir|8fj Eig Ex£0ovg f] xfjg atQEaEcng X.vp], yv(b|ir|g yEvopEvag
pradă uneltirilor, așa cum după puțin se va spune, oame
tov ev ayioig dQ/jETiiaxonov HXLa xal ETtixQaTiElg rovxovg irig
nii lui Nonnus au venit în Sfânta Cetate și l-au rugat pe
Neag Aavpag e ewoev. OtxivEg E EcoGEvxEg ot7tfîX0ov Etg xf]v tte-
noul patriarh să le îngăduie să rămână în Noua Lavră. Aces
Siaba w Trovqpâ avxoOi £i£âvta xaTaajrEipovTEg-
ta, fiind împodobit cu dumnezeiasca înțelepciune, a trimis
Xqovou 6e âia&Qapovxog xal iov dQ/iETnaxonou xaxa-
după Sfântul Sava și după fericitul Agapit și i-a rugat să-i
125.5 axEuao0£VTog, chg [alxqov voteqov Ă.£xOr|08Tai, EĂ0ovxEg oî txeqî
primească, dacă e cu putință. După ce Agapit a spus: ,Aceștia
tov Novvov ev Tf| ayiijt tioXel TtapExâXouv tov xf]v jraxoiapxl av δι-
propovăduiesc învățăturile origeniste ca o ciumă în obște și
a&e dtpEvov EJiiroEipai pEÎvai avxovg eîg xf|v Neav Aavpav.'Oaxig
mi-e mai bine să plec eu din locul acela decât să-i amestec pe
cruvEOEL 0elql xoopovpevog tov te ev âyiotg Sâppav xal TOV |ia-
aceștia în obștea încredințată mie“, arhiepiscopul a răspuns:
xapLxrjv AyaTtqxdv peTaaxEiXdpEVog Tiptoxa El Suvarov bEX0tî vctL
„Lucruri bune și plăcute lui Dumnezeu ai chibzuit!"
125, 10 avxovg. Tov Se AyaTnjToij Eutovxog oti erei Xv|iț] Tfjg ouvo&lag xâ
Când aceia au aflat că arhiepiscopul nu-i primește, au
’QpiyEVEia avaxivovoiv boypaxa xal alpovpat pâXkov arco tov
plecat iarăși în câmpie. Fericitul Agapit a condus Noua Lavră
tojiov Yev °9 a L H epol EyxEi£io0Eioî] auvoSia xovxovg Eyxa-
cinci ani, iar după ce a murit, neolavrioții au pus egumen pe
xapi ai, EiTTEv 6 dgxiEJuaxoTtog- âya0d xal flEapsaxa e[3ov?.ev0W.
un anume Mamant. Atunci cei ai lui Nonnus, când au auzit Anul 519
TvovxEg ovv exeîvoi oxi ov TXQoalExai atiTovg 6 âpx1'
de moartea lui Agapit și de alegerea lui Mamant, au venit
ETuaxoTiog, âjifjĂOov jidXiv eig xr|v 7te&id6a. Tov 6e piaxașiov
și-au fost primiți pe ascuns de către Mamant în Noua Lavră,
125. 15 Ayaniftov xqv Neav Aavpav ejtI jcevxe XQOv °ug xv E vipa-
16
vxog xa/.(i)g xal xEÂEvxTioavxog jtQopd ovxai oi NEo?.avQîxai Centrul origenișrilor era la Cezareea Palestinei, în câmpiile de pe malul
Mdpav Tiva f|yovn£vov. Toxe oi jteqI Novvov dxovoavxsg xrjv te Mării Mediterane. Aici memoria lui Origen era vie, la fel și admirația
pentru scrierile sale, iar autoritatea patriarhului era mai redusă decât în
tov AyaTUiTOV xeXEVxqv xal tt|v tov Mapa 7rQoPoX,T]v t|X0ov xal
zonele din preajma Ierusalimului.
vjro tov Mdqia kavOavovToog £&£x0r|aav Eig xfjv Nâav Aavgotv,
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
256
125. 20 eXOVTEg păv £v tț] ψυχή to Trovqgdv ep.p£ÂETr]jia, dvExqpooov 6e
jtctvTEXmg ELg povax<i>v dxoqv (pofta toO ev âyioLg jtaTQog f|pă)v
Sâppa. Autou yâg niEoiovrog jaia Tfjg moTEajg opoĂoyia ujlîîqxsv
ev jidoiv xoTg xaxd Tip Epqpov povaxoîg.
Kal Taina p.ev jteql tcov NEokauQiTmv te mg eiorpOap âym
bs Ertl TF|V âxoXouGoV E Ț/T]aiV ld)V TOV 0ELOU JrQEoȘlJTOV XOTOQ-
125.25 0w|lâTU)V EJtCtV£QXO|Jiai.
37
AajinQct tov nEtpwTiapEvov itaTQog fjgtbv XâȘpa Ta 0Eia
xagioțiaTa- q jiev yâg noz.iTEÎa EvSo og, 6 6e piog evapEiog
xaî f| j-tiOTig oQ0obo og. K a i tovto jiev ex pEpovg fj6r| <5lci tcdv
126 ELQqgEVU)V djlEdELXOî]- EVTEXeOTEQOV 6e dlâ TWV QTțOqOOțlEVCOV
a7to6ELx6T|CfETai EiiodouvTog tov 0eov Xoyov tov Xoyov.
Ovwg tolvvv o qyiaațAEvog SâpPag rjâq TQOTtaiocpdQog
âvaâEixOEig ev tw KaoTEHta xarct tojv jivEvpâTCDv xrjg jtovqQtag
eteqov EunePeiag xaiaydiyLov ifl ovvEQyeia tov ev avxcp 'Ayiov
126.5 rivEiîjxaTog dvaâELxv'uoiv noXioai xqv eqt]|iov EJtEiydgEVog.
Meto yag if|v tliv yevvâ&cov exelvcuv âvaxrbQqoLV x a l tt|v Tfjg
Neag Aavgag ovotqolv tov 6iap6Xov jtayihEvaai 0£kf]uavTog
Toug tov Sâppa p.a0qTag xai vnd tov Sâppa jiayi&svOEVTog
eteqov jid/ tv xqt* avrov o Sâppag dviaTqai TQdjtaiov. ’Eita-
vfXOcbv yâg ex Tfjg Neag Aavpag xal okiyag f|p£pag rjovxâaag
126. 10 jieql tov Tfjg vqoTEtag xaiQov XaȘcov gE0’ eovtov JTavXov Tiva
yEQOvxa jr?.ELOTOig xaTOQ0d)paoiv hiajipEipavTa E£XeTai E >
Tiva xe Hi a @Q0V MEyioTT|g Aav@ag ditExovTa oTafiiovg 6e-
xajisvTE JikrpLov tov KatJTEĂXiov xarâ 6uo|Liâg. K a i evqwv ev
47
Este de neimaginac ca acești patru monahi, binecunoscut! tuturor, să stea
ascunși în Noua Lavră zece ani, până în 531, când Sava chiar călătorește la
Constantinopol cu unii dintre ei. De aceea trebuie să înțelegem o primire a
lor condiționată de nediscutarea și nepropovăduirca învățăturii origeniste.
(Pentru întreg contextul, vide Studiul introductiv, pp. LXX - sq)
37. CHINOVIA DIN PEȘTERĂ
257
având în suflet cugetul viclean, cu totul de nerostit în auzul
monahilor de teama celui întru sfinți Părintelui nostru Sava.
Fiindcă atâta timp cât a trăit el, între toți monahii din pustie
nu era decât o singură mărturisire de credință 4’.
De ajuns sunt acum cele care s-au spus despre neola-
vrioți, iar eu mă întorc la istorisirea faptelor dumnezeiescu ­
lui Bătrân 48.
37. Chinovia din peșteră
Slăvite sunt harismele dumnezeiești ale luminatului Pă
rintelui nostru Sava: pentru că purtarea îi era slăvită, iar via
ța virtuoasă și credința ortodoxă. Și aceasta s-a arătat deja în
parce prin cele spuse, dar vor fi dovedite mai pe larg prin cele
care vor fi spuse acum, după cum Cuvântul lui Dumnezeu ne
va înlesni cuvântul.
Acest sfințit Sava, după ce s-a arătat biruitor la Cas-
telion împotriva duhurilor vicleniei, a arătat, prin împreu-
nă-lucrarea Duhului Sfânt Care era întru el, încă un loc de
sălășluite a evlaviei, silindu-se să facă pustia locuită. După
plecarea acelor monahi de neam bun și după ctitorirea Noii
Lavre, diavolul a vrut să prindă în cursă pe ucenicii lui Sava,
dar a fost ei prins în cursă de către Sava, care a mai înălțat încă
un trofeu împotriva lui. Căci pe când se întorcea de la Noua
Lavră, după ce s-a liniștit câteva zile, fiind vremea Postului,
l-a luat cu sine pe Pavel, un Bătrân care strălucea în făptu
iri monahicești, și a venit într-o vale a Marii Lavre, aflată la
15 stadii aproape de Castelion, către apus. Aflând în râpa de
’ în acest punct, Chirii încheie lunga paranteză despre ucenicii răzvrătiți
ai lui Sava, despre întemeierea Noii Lavre și despre apariția primelor se
mințe origeniste aici, aflându-ne în anul 519-520. In continuare, Chirii
revine cu povestirea la anul 507.
258 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
T(i) POQElVCp XQT]p.V(p OJtTpvGlOV |lEya TE XOl âvEjTlT|QEaOTOV WLXT]-
cjev nEiâ Tlavkov Eig avid Eing Trjg w [SaitDV ăogirj?- pEiâ 6e to
nâoxa Âa|3wv ©eoboulov xal rekâoiov xal avTov iov HavLov
126.15 zal ETEOOvg avv avTotg eo/Eiai EÎg tov tojtov xal âjikwg eIjtelv
tov 0eov ovvEgytîoavTog t o pâv ajtr aiov ExxkTjoiav jiEiroiri-
xev, zarei 6e Jtooopaoiv zotvofJiov jiEptcpavEoraTov avroOi
ouvEOTqoaTO tov Snq/.aiov avro EJtovopâoag. K a i tov |iev jia-
126,20 zaoiTT|v TlavLov dioizr|Tif|v tov tojiov xoteotiioev jrapaoxwv
avTtn ex Trjg Xavgag tqelș â&E?itpovg rEWQyiov xal KvQiazdv
zal EvoraOiov xal tov Oeov sv&oxf|oavTog T]V 0q o tojtoc xal
ErtXaTvvQri otpdâpa.
Kal tl tci jTokhâ kEyco; FIpozELTai yâo roig dtp0aXpoîg T|pă)V
TO TOV SjlT]kaLOV XOLVOpLOV, O71EQ JlETCt [IVOLCDV lâQWTWV V71O
126. 25 tov ev âyioig jiarpog T]țA(ov Sâ a ovvegtiț Tov 6e pazagiTOV
FlavXov ev X o iot cp TEXEVTf|uavTog biEdE avro zarâ xaigov?
iqv fjyEpoviav Kvțnaxog xal EvoiaOiog xal pEiâ ti']v tovtojv
127 djro|3iojaiv SEpyiog ttjv fp/Epovlav 6is&E aTo. eO yâo TEcbQyio;
djtooTaXEig Eig AkE âv&QEiav xal T<p ciQxiE-TicjzdjTG) ZwiXco au-
vtvx&v EJtiaxojtog tov EIr|Xovoiov EXEiQOTOvr]0r|. KaL ravra liev
jteqI ti}; [wvfjg Tfjg ttjv tov Sjirțkaiov Ejrcnvvpiav âE apEvqg.
127,5 Mapxiavdg 6e Ttg jiqeg{3vteqoc; Tfjg âyiag ’AvaorâoE-
cug xai r|yov[iEvog Tfjg âyiag Stcbv nvxvoTEgov JtaQEfiaXXEV
T(i) ev dyioig itaigl r]|iu)v Saf}|3qt Jtokkâ te jtqoocpeqidv avxâ»
xal oixEiaig xeqoî jtiotel cpEQopEvog |XETâ twv Jtai6ia>v avrov
’Avtcoviov xallwâvvou, xâuvwv xal |3or|0ojv Tolg xojuwoiv ev
xaig Tcbv EiprmEvwv Evaytbv tojuov oixohopaîg- xooavTri f|V i]
127.10 tov âvdpog jtioTig. OvTtva 6 âQx Jtioxojtog TRiag âyajif]oag
EJiioxoîtov EXEiQOTOvqoEv SE aoTi xal Tfjg ’AoxaĂtoviTCov
EXzXr|oiag tov Avtcovlov, tov 6e "IcDavvqv dtaxovov jtEJtoiqxEV
TYjg âyiag ’AvaoTaoEGjg.
AXk’ EJll TT|V E rțyqOLV TWV TOV OELOV JIQ£G0VTOV xgtoq-
0O)|lâT(OV EJiaVLTEOV.
37. CHINOVIA DIN PEȘTERĂ
259
miazănoapte o peșteră mare și netulburată, a locuit acolo cu
Pavel până la praznicul Stâlpărilor. După Paști, i-a luat pe
Teodul, pe Ghelasie, pe Pavel și pe alții și au venit acolo și, ca
să spun pe scurt, cu împreună-lucrarea lui Dumnezeu, a făcut
din peșteră biserică, iar pe coastă a ctitorit o chinovie faimoa
să, numită „a Peșterii". Apoi l-a pus conducător al locului pe
fericitul Pavel, lăsând cu el trei frați din lavră, pe Gheorghe,
pe Chiriac și pe Eustatie, și, cu ajutorul lui Dumnezeu, locul
a sporit și s-a lărgit foarte.
Și de ce aș mai spune multe, că doar Chinovia Peșterii
stă înaintea ochilor noștri, ctitorită cu mii de sudori de cel
întru sfinți Părintele nostru Sava! După ce fericitul Pavel a
adormit în Hristos, i-au urmat pe rând la egumenie Chiriac
și Eustatie, iar după plecarea acestora din viață, a preluat egu
menia Serghie. Pentru că Gheorghe, fiind trimis în Alexan
dria și întâlnindu-se cu arhiepiscopul Zoii43, a fost hirotonit
episcop de Pelusion. Acestea despre mănăstirea care a primit
numele de „a Peșterii".
Un preot al bisericii Sfintei învieri și egumen al Sfântu ­
lui Sion, pe nume Marcian, îl vizita adeseori pe cel întru sfinți
Părintele nostru Sava, aducându-i multe daruri, și cu mâinile
sale, plin de credință, trudea și îi ajuta împreună cu fiii săi du
hovnicești, Antonie și loan, pe cei care osteneau Ia construc
țiile din acele locuri vestite de care am vorbit. Așa de mare era
credința bărbatului! Arhiepiscopul Ilie, iubindu-l foarte mult
pe Antonie, l-a hirotonit episcop de Sevaste și al Bisericii asca-
loniților, iar pe loan l-a făcut diacon al bisericii Sfintei învieri.
Dar se cade să ne întoarcem la arătarea faptelor dum ­
nezeiescului Bătrân.
' 1 Patriarh al Alexandriei între 540 și 551. Era de loc din Palestina, susți­
nător al Calcedonului și n u m i t de împăratul lustinian.
z6o VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
38
127, 15 Tov ev Tip u'ipqZoTEQtp Jiâorjc; ifjg avaio>axf]S Ețjf|pov
pouvtp otxo6o r]0EVTa h:vqyov u n o Tfjg p a z a g i a g Euboxiag,
dig f]6T] gOL EIOT|TC1L EV TQ> JtEQL Eu0Vp.lOU dytp, 6tEâE aVTO |J,EV
tlve? [lova/ot Tfjg Alooxoqou xal Eiitu/ovc; jiaviag urcaomoTal
xal totjtcov ev Tfj &EVTEQț( Evo'jOEL |iEia pEgovriov xaL cPa)p.avou
127,20 SiwxQevTwv e t e q o l &uo povaxot Tfjg Negtoqio'u t o u buaoE{3ou<g
alQEOEOjg ■ujtEQgaxot T
hv T0
ccvtotj twqyov olxt]olv diEfiE avro
jir] opoXoyouvTEț; xuQLUjg xal xaiot âXf]0£iav Oeotoxov tt]v ayiav
nap0Evov Mapiav, d/A’ o u 6 e Eva Eivai xfjg ctYÎac; xat 6p.oouoîov
Tpidâoc; ejiqegPeuov Xqlotov tov dLqOivov ©eov.
Toutouc; ToiYapouv e cov o pEyaț Jiaifip fjpcov Σ ά β β α ς
127,25 xaiâ XOQUCpfjc; TCOV TQUbv aUTOU |10Va0TT]QLC0V eIutielto
128 E&uacpooEi ocpdâpa tieql auTaiv. Suve t] yap avrov ev auTaîg Tatg
rmEQatg âpapa tolov&e 0 E â o a o 0 a i .
'Edipa EauTov cmvâ ECoc; EJtiTEĂ.oup.Evr]ț; ev Tfj ayiv
’AvaoTaoEi x a l toutouc; auTOUc; utto tlvcdv paȘdoqjopcov ExȘaX-
KopEvovg perâ 7tkEÎOTT]g <3utEi? g, ecwtov 6e jiaoaxaXofma
128, 5 wîig Q a Ș S o Ț o p o v q o’UYX Qtn oaL
auroic; xoivcovfjoai. Flgog 6v
auairiQg Tfj tparvfj djtExpivavro Xeyovtec;- o u x e ov ocuTOvg xoi-
vcovfjoaL-’IouSaioL y d p "UTrap/ODOLv pj| 6p.oXoYOuvTEg 0eov czX.t|-
Olvov Eivai tov XpiOTov xal Oeotoxov tî]v ctYiav Mapiav.
Aji o tote o v v oupiaOriaac; avTotg 6 7tpEoPvTT]c eSeeto
TOU ©EOU EXTEVCăg U7TEQ aUTOOV JlQOț TO ÂapELV aUTOUCJ EniYVCDOLV
128, io âki]0ELag xal dvavrjipai ex Tfjg Neotoqlou aipEOECDț. Kal ejielvev
ejiI xqovov Twxvațcov auToic; napaxaXwv, vouOetcov, toi Tfjg evoe-
fteiag doypaTa âiE EpxonEvog. K a l ovTwg 6 JiaTqp iq|iâjv Sâ
JioXXâ [aev Tatț Eij/atg, irokXâ &e Tatg vonSEuiaig xoniâciac
50
A doua unire este cea realizată în 482, sub patriarhul Martirie, între
ortodocși și monofiziți (VE, c. 45), prima fiind cea de sub patriarhul lu-
venalie (V£, c. 30). Din relatarea lui Chirii reiese că nu toți oponenții
38. CHINOVIATURNULU1 261
38. Chinovia Turnului
Turnul construit de fericita Eudoxia în cel mai înalt
munte din toată pustia de la răsărit, așa cum am spus deja în
Cuvântul despre Eftimie, a fost moștenit de niște monahi care
apărau nebunia lui Dioscor și a iui Eutihie. După ce s-a săvârșit
a doua unire*0 cu Gherontie și Roman, aceștia au fost izgoniți și
alți doi monahi care luptau pentru erezia lui Nestorie au venit
să locuiască în același turn, nemărturisind că Sfânta Fecioară
Maria este cu adevărat si> mai cu seamă Născătoare de Dumne-
zeu, și nici nu mărturiseau că Hristos este Dumnezeu adevărat,
Unul din Sfânta si > cea deofiintă> Treime.
Așadar, marele nostru Părinte Sava, avându-i pe aceștia în
xal fruntea celor trei mănăstiri ale sale, se întrista și se necăjea foarte
mult pentru ei. Căci i s-a arătat în acele zile vedenia aceasta:
S-a văzut pe sine săvârșind Liturghia în biserica Sfintei
învieri și pe acești monahi izgoniți cu mare amenințare de că
tre purtătorii de vergi, în timp ce el îi ruga pe aceștia să-i lase
pe monahi să se împărtășească. Aceștia i-au răspuns cu voce
aspră: „ N u le este îngăduit să se împărtășească, pentru că sunt
iudei, nemărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat și că
Sfânta Maria este Născătoare de Dumnezeu, “
D e atunci, Bătrânul a fost cuprins de compătimire
pentru ei și se ruga stăruitor lui Dumnezeu pentru dânșii
ca să ajungă la cunoașterea adevărului și să se dezmeticească
din erezia lui Nestorie. Multă vreme i-a vizitat rugându-i,
sfătuindu-i și învățându-i dogmele bunei cucernicii. Și așa,
Șag Părintele nostru Sava, ostenindu-se mult în rugăciuni și î n
sfaturi, cu împreună-lucrarea lui Dumnezeu, i-a făcut să
Calcedonuliii s-au unit cu ortodocșii, rămânând o parte a monofiziților
radicali.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 39. M O N A H U L IACOV 263
z6z

(TUVEQyqOCXVTO TOU 0ECHJ jlUQEOXElJCjtOETV auiovg TCt |J.EV Neotoqiou a n a t e m i z e z e î n v ă ț ă t u r i l e l u i N e s t o r i e și să v i n ă în c o m u n i u -

n e c u Biserica S o b o r n i c e a s c ă .
128. i 5 doypara âvaOEpaTioai, ttj 6e xaOoXtxfi ExxXrpîa xoivajvfioai.
Așa că, l u â n d u - i , i-a dus l a fericitul Teodosie, iar p e
Kai ovtwc; Z.a|3cbv aviouț; tw pazapiTri jiuqeOeto Oeo-
u n u l d i n t r e ucenicii lui, care era d e neam d i n Bizanț, p e n u m e
fiooiur xtvâ 6e tojv pa0r]Tă)v auiou â io0avpaoTOv B vCâvriov pEV
loan, v e n i t la viețuirea monahicească d u p ă ce fusese în p r i m a
t<P YEVEi,Tu)âwr]v 6e Tfj xXfjaEi, and Tfjț 7iQWTT|ț twv oxo .agiwv
schola™ a gărzii Palatului și care înfăptuise m u l t e î n viețuirea
o/oXfjg Eig tov povadixdv pEiaoravra 0iov xai ev Tfj MEyiorri
sa m o n a h a l ă d e la M a r e a Lavră, l-a p u s c o n d u că t o r și e g u m e n
128,20 AaiiQa if]v pova'/.izf]v xaTOQ0d)oavra jto/.iTEtav 6ioixr]Tr]v xai
al acelui t u r n , c a p e u n u l î m p o d o b i t c u înțelepciune d u m
T]yoij|J.EVOV TOU JtVQyOV EXELVOU XaTEOTrjOEV (bț; CpQOVljOEl 0ELQI
nezeiască și d e s t o i n i c să îngrijească de acel loc. Dându-i a p o i
xExooprjpEvov xai toîj toxov âvriXapPâvEctâaL ixavurraTOv, jta-
și frați d i n Lavră, p r e c u m ș i toate cele d e trebuință, s-a s u i t
Qaoxinv auup âdE apovg ex xfjg havQaț xai ta EniTqâEia ndtvra
acolo și s-a o s t e n i t și a purtat de grijă p â n ă ce, c u ajutorul
âvEQxdnEvog te exeIoe xai xojtunv xai qjpovriâa noiov|iEvoq, Ewg
lui D u m n e z e u , a făcut d i n acel t u r n o chinovie. Scholariul
OL’ GUVEQYElțt TOÎj ©EOÎJ XOLVofJlOV TOV JtVQyOV JIEHOLT|XEV.’Ev W
a strâns î n acel t u r n o m a r e obște, d i n care este și cinstitul
128, 25 XOLVOplU) JtoXkfjV OUVofiiav O OXOĂâQlOț HEQUtOLÎ]OaTO, E rjg OV-
episcop Avraamie al C r a t i e i . Acest scholar a petrecut 3 5 de
vodiac; eotlv 6 Tiptog ApQaapiog 6 KpaTtag EJitaxonog. Kai o |liev
a n i î n această m ă n ă s t i r e , s t r ă l u c i n d în isprăvile monahicești și
axoÂciQioc; TQtâxovra ttevte xqovouc; ev cojtgj tGj povaarriQLOJ 6i-
învățăturile o r t o d o x e . Iar cel î n t r u sfinți Părintele n o s t r u Sava
aiEXEoaq pova/Lzoiț xaTOQOtbpaoiv xai 6q0o66£ol£ &oypaoiv
s-a ostenit m u l t l a c o n s t r u i r e a și întemeierea acestei chinovii
diEHQEipEv- 6 6e ev âyioig jtaTfțQ f|g(Lv Sâppag noXĂâ ev Tț] oixo-
și n u a încetat s ă o viziteze și să ajute p â n ă la săvârșirea lui d i n
129 do|4,fj xai ouoTâaEi toii alJToîj xExoniaxEv xoivoptou xai pEXQi te-
această viată.
XEUTfjg EnLaxEniojiEvog xai eueqyetcov tov tojtov ou fiiEÂipJiavEV.

39. Monahul lacov

39
U n monah oarecare d i n Marea Lavră, de neam d i n Ie­
Movaxoț ng ex rfjg MEyîoTrig AaTjQag f lEQoaoXvpLTT]g pâv
rusalim, p e n u m e lacov, d i n voia sa proprie a luat din lavră pe
Tqj y£V£i,lâxa)Șog 6e rfj xZfjOEi, avOadEițt XQT]actp,Ev ° g apa tu)
câțiva m o n a h i , î n d a t ă după plecarea marelui Părinte î n pustia
129, 5 e eXOelv tov psyav ejiI ttjv nav8QT]pov kapcbv Tivâg Tfjg Xavyaț;
cea d i n adânc, și a î n c e p u t să construiască un m i c paraclis și
âpxn v Ertoif|oaTO n a p â tov dvwTEpuj pvqpov£i)0EVTa‘EjrcâoTO-
chilii lângă a m i n t i t u l rezervor de apă de la Eptastomos, urmă
pov Ăâxxov XTL ELV EL)XTT|QIOV piZQOV Xai ZEXkta, Xatișav 71QOO-
r i n d să întemeieze acolo o lavră. Când părinții din lavră s-au
âoxdiv auTO0L <JUOTî]oaa0ai. Ttbv 6e naxEgaiv Tfjg Xaiipag âya-
împotrivit ș i a u î m p i e d i c a t lucrarea, el a m i n ț i t zicând: „Este
vaxTqoâvTCDV xai xwXudvTajv to EQyov EipEuoaTo ĂEywv toîj
o p o r u n c ă a Sfântului Părinte."
âyiov TtaTQOs Eivai ttjv xeXeuolv.
iar numele de Scholariu se va răsfrânge și asupra chinoviei de la turnul
51
Garda imperială era împărțită în șapte scholae, iar ostașii din gardă se Eudoxiei conduse de el.
numeau scholari. Acest loan făcuse și el parte din această gardă de elită,
z64 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
129. 10 O l &e jioiteqe; tovto âxovoavrEg EXviif|Or|0av păv, to 6e
e q ț o v o v x ExdjXvaav/O 6 e ptr/ag TtairțQ eX06jv n e g i tfțv EopTfjv
to t e Egyov 0Eaoâ|iEvog xai Tov’lâxcoflov pEiaJtEpipâpEvog Ze el
OVX EOTIV TO EQȚOV OOU GECtQEOTOV, TEXVOV, TO ETEQGtV XaVQOV
ovOTTjaaoGai ev Toîg tfjg k a v p a g t o n o i g , jiâhoTa tcov xrjg k a v p a g
naTEpwv pq ovvev6oxovvto)v, âXXâ xai Kiav TapaoaopEvwv 6iâ
129, 15 to xatâ tt]v 66dv Etvai x a l Jtapâ tov rjpETEpov Xâxxov. E i &e xai
Ă.Eyoi Tig V7io tî]v kavpav |ieM.elv eoeoOql to OLXo6dpT]ga, ak?J
ou togovtov flovXopat EXTEivai Tfțv kavpav. n?vf|V aXOVE t l 6
7tQ0(pr|Trjg 0vnPovZ.EVELToig 6i* ditEipiav rj anovoiav eyxelqovolv
Toig vjieq d iav xai âvvapiv- avyxo arE ră ăgoiQa vțHW EÎț
1 29, 20 oo agnitaș y.at ia dpEJtava vșaăv ctg (jEioo/iâuTag- tl ydp ocpEXog
YEWQYtag jioXs|wv tî|v yfjv xaTEXOVTog; Kai avxog tolvvv [irpto
xa oapxixa Jtâ0r] xal râ 'ipuxixa vtxfjoag nxng ETEpovg naidEVUEig
etl vjio rjdovfjg xai xEvfjg do rjg xpaTovpEvog.
Tov 6e ’laxcbpov Tovroig dvTiZ.EyovTog xai p] avE-
129, 25 XO EVOU ĂEyEL O YEQCDV JTQOg aVTOV- Eyti) pEV, TEXVOV, ojieq vopi w
GV|TCpEQELV 0OL, QVgPovkEVCO- EltEldl] 6e EJllgEVEig Tfj âltElflEip, fj6î]
F
6td TLEigag pa0r|or] oti dXr|0cog r] Ypacpf] Xeyel- dvnÂoytag eyeIqel
jiăț xaxoț, 6 6e Kvqioc, ăyyEĂov âvEĂE?jștova EmjiEpjiEt avi(â.
130 Kal TavTa tov clylov EipqxoTog xai ejiI to jrvQYi°v avTOV
âvaxcoQTioavrog cpQixrj xai ttvqetq) &EivoTaTG) ovoxeOeIc; 6’Iâxco-
Șog xai etiI ejitcl țifjvag vtto Tfjg vdoov paoavioOElg djiEYvcoo0r| tieqI
tov NoejxPqlov prjva xai JtapExâXEOEv Tovg JtaTEpag PaoTaxGijvai
130, 5 xai aJiEVExSrîvai Etg rfjv Exx/jpiav Tfjg Ăavpag xai T£0fjvaL Ttagâ
Tovg Tiodag tov âyiov jtpog to ovYX<0QT|OE(ng â Ltoflfjvai jiqlv âno-
OavEtv. Kai tovto v YEYov oTog Xeyel irpog avxov 6 otYiog- Eyvcog tlc
o |iLO0dg Tfjg avOa ELag xai âvTtXoyiag;’E7raLdEV0T]g imo Tfjg âka-
ț,ovEiag oov;Tov 6 e oXig 6vvî]0Evrog dvoi ai to (Trona xai euieÎv
130. 10 ovYxdipqoov pot, jlcîteq, Xeyel o âYlog- 6 ©Eog ovyxooqh0el gol.
Kai 6ovg avTCp x Lpa dvEaTqaEv ovtov EJiiTQEipag avTtp
tcov dxQâvTcov |iETaXaPELv nvoTqpiajv/O 6e tovtcov nETaXapdjv
39. MONAHUL IACOV 265
Când părinții au auzit aceasta, s-au întristat, dar nu au
mai împiedicat lucrarea. Când marele Părinte a venit pentru
praznic și a văzut lucrarea, a trimis după lacov și i-a spus:
„Lucrarea ta nu este plăcută lui Dumnezeu, copile, ca o aJtă
lavră să se întemeieze în hotarele Lavrei, mai ales că părin
ții Lavrei nu sunt bucuroși de aceasta, ci s-au tulburat foarte
tare, pentru că este făcută în cale și lângă cisterna noastră de
apă. Și chiar dacă ar zice cineva că această zidire urmează să
fie sub ascultarea Lavrei, nici asa nu vreau să măresc Lavra atât
de mult. Ascultă însă ce sfat dă Prorocul celor care, din lipsa
cercării sau a înțelepciunii, fac ceva mai presus de vrednicia și
puterea lor: Faceți din plugurile voastre săbii și din secerile voas- loU 4.10
tre lănci. Ce folos este de pe urma agriculturii când pământul
este un câmp de război? Iar tu, care încă nu ai biruit patimile
trupești și sufletești, cum o să-i înveți pe alții fiind încă stăpâ
nit de plăcere și de slavă deșartă?11
Dar pentru că lacov se împotrivea acestor cuvinte și nu le
primea, Bătrânul i-a spus: „Eu, copile, te sfătuiesc după cum cred
că-ți este de folos. Dar pentru că stărui în neascultare, o să afli
acum din cercare că Scriptura zice în chip adevărat: Fot omul rău
stârnește împotrivire, dar Domnul îi trimite un înger neîndurători PiLk 17,11
După ce Bătrânul a spus acestea și s-a retras în turnul
său, lacov a fost cuprins de o frică și de o febră cumplită,
fiind chinuit de boală vreme de șapte luni, până când, prin
luna noiembrie, a fost cuprins de deznădejde și i-a chemat pe
părinți să-l ajute și să-l ducă în biserica Lavrei și să-l pună la
picioarele Sfântului ca să se învrednicească de iertare înainte
de a muri. După ce s-a făcut acest lucru, Sfântul a zis către
el: „Ai înțeles acum care-i plata voii proprii și a împotrivirii?
Ai fost învățat chiar de către mândria ta.“ După ce acesta,
abia deschizându-și gura, a zis: „lartă-mă, Părinte!11, Sfântul
i-a spus: „Dumnezeu să te ierte!"
 40-41. PĂȚANIILE LUI IACOV ȘI MOARTEA LUI 267
z66 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA

Și, dându-i mâna, l-a ridicat, îngăduindu-i să se împărtă ­

jiaoavTLXCt xai Tpocpf]g pETEXaȘsv xai Evtoxu0r|, coote Oaupâ Eiv
șească cu preacuratele Taine. El, după ce s-a împărtășit, a mâncat
âitavrag xf|v â0Qoav’Iaxd)pou pETaPoX.f|v. Ano tote ouv ouxetl
și a prins puteri, încât se mirau cu toții de schimbarea neașteptată
Eig T7]V OlXo6opf]V EXEivqv UJtEOTQETpEV.
a lui lacov. De atunci nu s-a mai întors niciodată la acea zidire.
130, 15 Kai 6 psv âpx nioxonogTDdag locuia paOcbv dnEOTEikEV
Aflând acestea, patriarhul Ilie a trimis niște oameni și
Tivâg xai xqv oixoSopfiv Taxcbpov xaTEOTQEipEv- 6 6e ev dyioig
au dărâmat zidirea făcută de lacov, iar cel întru sfinți Pă
naTiqQ fipcov SapȘag XaȘcbv Tivdg Tfjg Xaupag £niTr]6Eioug tbg
rintele nostru Sava, luând pe unii mai iscusiți din Lavră, a
and jievte oradicov ngog poppâv Tfjg xaTaoTpacpEiong oixo-
construit, la cinci stadii înspre miazănoapte de construcția
âopfjg xti ei euztîiqlov xai xEkkia xuxXor zoii xaTaoTqoag Tivâg
dărâmată, o biserică având chilii împrejur, apoi a așezat acolo
130, 20 T g MEyioTqg AavQag exeîoe dioiXT|Tâg navkov xai AvâQEav
conducători pe doi monahi din Marea Lavră, Pavel și Andrei
jtQOoayoQEVopEvoug ddEXcpovg ovrag zarei oâpxa xai'EXXadi-
pe nume, care erau frați d u p ă trup, iar de neam din Elada,
zoug iu) yEVEi zai âXĂoug âdEXcpoug aUToOi epuTEVoag kauQav
și, sădind acolo și alți frați, a făcut în locul acela o lavră pe
tov totiov ouvEOTî|oaTo eEnTdoTO|xov TauTiȚv Enovopâoag. Tr]V
care a numit-o Eptastomos, Locul aceia l-au luat de la un
p.EvTOi TOJto0Eoiav auTrig eiXtjcpev napd xivog Zavdyinvog xa-
oarecare Zanagon, care se trăgea din satul Betaboudisi. D e
Xoup.Evou ano BrjTapovâioowv Tfjg x.cb[j.T)g OQiKopevou. Kai
asemenea, s-a îngrijit c u m se cuvine de acel ioc, iar când se
130, 25 ECPQOVTL EV TOU TOnOU dEOVTOjg Xal OTE EyivETO Eig Tî]V MeyiOT»lV
făceau milostenii în Marea Lavră, le trimitea și celor de aici
Aaupav dydnq, ejtephev xal țol; avioQi xdg EUĂoyiag jto)Ar]V
binecuvântările, purtând multă grijă de acel loc.
noiovpEvog tou ronov cp ovrida.

40-41. Pățaniile lui lacov si moartea lui

40-41 > ’

4 0 . D u p ă ce a trecut u n timp, amintitul lacov, luând o ând o

40. Xqovou 6e Tivog naginnEiioavrog 6 pvr||4ov£v0Eig
slujire la casa d e oaspeți a Marii Lavre, a trebuit să gătească
’ldxwPog tî]v tou EvodoxEioi) rfjg MeyioTr|g Aavpag âtaxoviav
pentru cei care ieșiseră in pustie ca să adune uscături. Odată,
130, 30 XaȘibv r|vayxd ETO payEiQEiJEiv xolg ev Tfj Epr]pu) ov Aoyfjg eve-
când a fiert atât de multe boabe, numite de noi pisarion, în
xev pavvou0iu)v â EQxop voig. Autou 6e noiE E n’ioavTog cpâfla
cât i-au prisosit pentru încă d o u ă zile, a aruncat prisosul pe
Eig n>tf|0og to nap’ ifyiv moaptov kEyopsvov xai JtEpiaoEiJoavTog
fereastră în râpă. Bătrânul, înțelegând lucrul acesta de la el
131 eni piav xai SeuTEpav rjiiEpav xai uoteqov and Tfjg Oupidog £jti
din turn, a venit pe ascuns și a adunat pisarionul aruncat, l-a
tov xEÎjiaQQov pupavrog to nEpiooEV0Ev xaTavoT|aag o yepwv ex
luat și, întinzându-1, l-a uscat. D u p ă ce a trecut o vreme, l-a
tov EavTou nupyiou xai xaTEkOujv kaOpaicog xai xaOapicog Em-
poftit n u m a i p e lacov la masă, d u p ă ce-și terminase slujirea,
ovvd ag to pupEv madpiov EĂapEv xai touto dnXdooag E ipa-
și i-a servit acel pisarion uscat, pe care l-a gătit și l-a dres
vev. Tov 6e xQOvou npoxoipavTog nporpănETai povartaTOV Eig
cum se cuvine. Pe când mâncau ei, Bătrânul a zis: „lartă-mă,
131. 5 eoTiaoiv tov ’Idxu)[3ov nXTjpcoaavTa n’]v âiaxoviav xdxEivo to
frate, că n u știu să gătesc bine și poate că n u ești mulțumit
Șripdv ntodpiov payEiQEUoag xai xa>dog dpTvaag nape0r]XEV.
 268 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
’EoOlovtujv 6e avTibv euiev 6 yeoojv- ovyyvcoOi pot, â6eXcpE,
otl ovx oi6ct clqtvelv xaXwg xai loajg ovx E0EQa7tEv0T]g eh'l tw
tpayiq). Tov 6e Emovrog otl Xiav E0EQanEV0r|v, tî le TcdiEp, xat
131,10 6iâ noXXov xqovov tolovtov ou (ieteo/ov iqâvTdTov (payiov,
ânexQÎvaTO Xeytov 6 rcpEoȘuTi g- tucjteve pol,texvov,exelvo eotlv
TO Qiq)EV UJIO OOV TtlOCLQlOV CITLO TOV EVO&OyELOV Eig TOV XEÎțiaQ-
qov* yivtnoxE 6e tovto otl 6 |if] âvvâgEvog yaXxiov oojtqeov
oixovogfjuaL npog to tt]v xqelclv tcdv td tc’ avrov TtOLfjoai xat tijio-
te tov oojiqeov [xf] ânoXEoat ovvo&iav xvpEQvfjaat ov dvvaxai,
131,15 xa0cbg 6 dnoaToXog XEyEi’ ei 6e ng tov Idîov olxov sTooatijvai.
ovx oi6ev, năț ExxXrjoiag &eov Emf/EĂijoErai.
Kai TavTa âxovoag o ’Idxa)|3og xai jtoXXd uxpEXr|0Eig
OLTtfjXfiEV Eig to xeXXiov avTov.
41. Ovrog avrog 6 ’ldxwPog Eig to eolvtov xeXXiov
131>20 iqovydțcDv E7iEiQdo0r| âELvâjg vnd tov baiuovog Tfjg TtoQVEiag
xai etil ixavdv yoovov dywviodgEvog xat Jipdg tov dytova axr|-
6taoag rqg ex tov daipovog nvQcoaEOjg ejii jiXelov EXTa0Eior|g elte
dyvoiav Eywv elte Xf|0qv Xapwv twv eiqtuxevojv Toîg OEioig xai
ExxXr|oiaoTixoîg xavooi ția/aipav XaȘcbv e ete ev atpEiâcog t o v ;
131. 25 EavTOV 6idv|iovg. Kai |iiq EVEyxag tî|v te tov aigaTog qvolv xai ος ρύοιν κ
Tac aXyr|â6vag ePoXev TtQooxaXEtaOai xovg yEiTovag. Oltiveș ov-
/^ r vEXOovTEg to te nd0og 0EaodgEVoi xai iaTgov Ttva Tfjg Xavpag
jtQoaxaXEod|iEvoL ejie|xeXovvto avTov/OnEQ yvovg o T)yiaa|.tEvog
SdpfJag vytw0Evra Tov’ldxwpov wg avTocpovEVTiȚv yEyovoTa Tfjg
132 Xavpag Eâico sv. 'Ovriva elg tî]v govrjv 6 jxăyag bE dgEVog 0e-
oâdatog xai Ta xaT’ avrov EQEwr|oag xaTTqyayEv Eig t»]v Xavpav
xai naQExdXsoEv tov yEQovTa âE aoOat avTov |iETd Tfjg Jtpoar]-
xovoT]g EiuTigiag- 6 6e liytaopEvog Sdppag 6e6o)xev avTâ) EvroXâg
j în afara celui care îl slujea. Atunci lacov, după ce a primit
132, 5 rjov/âțEiv Etg to tâtov xsXXiov xai jiî]6ap.ov npoiEvai |xt|te piiȚV
Ttvd dE aoOat Etg ovvrvyjav napexTog pnvov tov vtu]qetovvtoc
avxw/O âE’Idxwpog ttjv tov yEpovrog âE dgEvog evtoXttjv eSeeto
40-41. PĂȚANIILE LUI IACOV Șl MOARTEA LUI 269
de mâncare!" Acesta însă i-a răspuns: „Sunt foarte mulțumit,
cinstite Părinte, și de multă vreme n-am mai gustat o mân
care așa de bună." Atunci Bătrânul i-a răspuns: „Crede-mă,
copile, mâncarea asta este pisarionul aruncat de tine de la
casa de oaspeți în râpă. Să știi, așadar, că cine nu poate să
poarte grijă de o oală cu boabe pentru trebuința celor aflați
în grija sa și fără să piardă nimic din acele boabe, acela nu
poate purta grijă nici de o obște, după cum zice și Apostolul:
Dacă nu știe cineva să-și rânduiască propria lui casă, cum va
purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? “ / Tim. 3, 5
Auzind lacov acestea și folosindu-se foarte mult, s-a dus
la chilia lui.
41. Același lacov, pe când se liniștea în chilia lui, a fost a fost
cumplit ispitit de demonul desfrânării. Dar după ce s-a luptat
destulă vreme, a căzut în trândăvie față de acest război din
pricina fierbințelii pe care demonul o tot sporea. Atunci, fie
din neștiință, fie uitând de cele spuse de dumnezeieștile și
bisericeștile canoane, a luat un cuțit și s-a scopit fără milă.
Neputând răbda curgerea sângelui și durerile, a pus să fie che
mați vecinii. Aceștia, adunându-se și văzând suferința lui, au
chemat un doctor din lavră și l-au îngrijit. Sfințitul Sava, care
aflase de aceasta, l-a izgonit din lavră pe lacov, după ce s-a în
sănătoșit, ca pe un ucigaș de sine. Marele Teodosie l-a primit
în mănăstirea lui și, cercetând cele despre el, l-a coborât în
lavră și l-a rugat pe Bătrân să-l primească cu o epitimie potri
vită. Atunci Sava cel Sfințit i-a dat poruncă să se liniștească
în chilia sa și nici să nu iasă, nici să nu primească pe cineva,
porunca Bătrânului, s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi multă
vreme. Și i s-a descoperit Bătrânului că Dumnezeu a primit
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 42. MĂNĂSTIREA ZAN 17»
270

xou 0eoO jiEiot bazguwv EJtî ouyvov xqovov. Kql dnozaXuq)0T) xâ) pocăința lui lacov: intr-adevăr, a văzut un bărbat luminos care
YEQOVTl OXL O ©Edg XX]V gExâvOiav ’laxwpou EbE CXTO/EcbpCt yâp îi arăta un mort așezat înaintea lui lacov care stătea la rugăciu
av&ga tlvcc tparrocpooov âEixvuovxa auxqj vexqov xiva xețlevov ne. Acesta a auzit atunci: „Ți-a fost auzită rugăciunea, lacove,
132,10 EpTrgoaOev ’laxcbpo'u Eig Euyj]v îoxapEvou. Ouxtvog dzouoavxog dar întinde-ți mâna și ridică-1 pe cel care zace la pământ/ 1
otl Eior|xouo6r| oou f| npooEuxri/IdxajpE, âXV ezxelvov xqv /EiQd După ce lacov l-a ridicat pe mort, bărbatul luminos i-a spus
oou xai âvâoxr|0ov iov zEipEvov, xai auxou âvaaxf|oavxog xov Bătrânului: „Iată că mortul s-a ridicat, dezleagă și tu legăturile
vexqov Zețel o (pWToepoQo; xci) yeqovtl- Ibou 6 vExpog âvEoxq- celui care s-a ridicat!”
Luoov xat aibxog xov ejilxeljievov xoj avaoxf|oavxi deopov. Când Bătrânul si-a
I venit în sine si > a înțeles
> vedenia,
132,15 r
O 6e yeoujv Eig Eauxdv eXOc’ov xai diaxgivag xiqv oTtxaoiav i-a îngăduit lui lacov să vină la biserică. Venind, l-a îmbrăți
EJiEXQEipEv hqoe?J3elv xov ’ldxwflov Eig xqv Ezz/opiav. "Ooxig șat pe el și pe părinți, apoi s-a suit și la fericitul Teodosie, pe
eXOwv r|(jjidoaxo auxov xai. xoug TtaxEgag, âvEkOwv de xat jxgog care l-a îmbrățișat, iar în a șaptea zi de la vedenie s-a săvârșit
xov paxaQixr|v 0eo6oolov xaî xouxov danaodpevog xfț ăpSopr]
cu bucurie.
fipEpți pExâ xr]v onxaoiav exeXeuxt]oev ev yoga.
42. Mănăstirea Zan
42
132,20 Auo a EĂ-cpol aagxixoi f|aav ev xfl MEyLoxr] Aaugg xai
în Marea Lavră erau doi frați după trup, care cugetau
dXrjOojg xaxa 0eov a&EMpd tpgovovvxEg ex xârv tceqI xf|v XEpocbv
frățește cu adevărat după Dumnezeu. Se trăgeau din ținu
turile Hebronului, numiți fiind Zan și Veniamin, și erau
ogpabțiEvoi xojudv Zdvvog xai BEvtapiv TtgoaaYogEudpEvoi
xai xaîg xaxd 0eov âgexaîg xopcovxeg. Ouxol oupcpobvejg jxa-
împodobiți cu virtuțile cele după Dumnezeu. Aceștia l-au
QExdĂEoav xov •qytaap.evQv Sdp av âouvat auxoig zeXAlov
rugat într-un glas pe Sava cel Sfințit să le dea chilia pustni
avaywgr|XLxdv, bjisg rjv auxog Eauxco oizoboprioag dbg arco
cească pe care o zidise el pentru sine la vreo 15 stadii sud-vest
132.25 dExanEvxE ora&icov xfjg Xaugag diaxsL Evov rtgog Xi|3a. eO 6e
de lavră. Marele Bătrân, știindu-i adevărați lucrători ai lui
pEyag rcgEofluTT]g ylvwoxujv aTJxovg EgY<xxag ovxag Osou el ev
Dumnezeu, a dat înapoi în fața cererii lor și le-a dat chilia.
xfj atxr|OEL xai 6e6ujxev auxoig ro xeXMov. K a i EpEtvav xaxEyo-
Astfel că aveau acea chilie pustnicească și chilia lor în Lavră.
vxeg aijxo te to dvaycoQriTixdv zeXIlov xai xd ev Tfj kaugg i5i-
După ce s-au trudit ei în acea chilie pustnicească, au făcut
cu osteneală o chinovie cu ajutorul celui întru sfinți Părin
ov auxojv. Auxoi |isv ouv Etg xd âvay(DgT|XLxdv exelvo xonidoa-
132.30 vxsg xeMIov xai poyOrjoavxEg xoivdpiov auro ouvEoxrjoavxo
telui nostru Sava, care le-a ajutat la cheltuieli și la celelalte
slujiri. După ce s-au adunat acolo frați, acesta s-a îngrijit
133 xov ev dYtoig naxgdg r||i(5v Sdp[3a ou|ipor|0oîjvxog avxoig xai
să fie construită biserica, pe care a sfințit-o, și le-a dat aco
xd dvaĂ.w|Aaxa xai Tiqv Xoltiiiv un:oijQYÎa v £niyoQr|Y0 uvxog.
lo rânduielile celorlalte chinovii ale sale. Această chinovie
’AâEkcpwv 6e arxoQi cnjvay0EVX(Dv oixodo|jr|0fivaiTqv ExxXr|oiav
înflorește, cu harul lui Dumnezeu, până acum și a primit
rpgovxioag svExaiviOEv xai xoiig xavdvag xcbv dkĂ.a)v atitoC xoi-
numele fericitului Zan.
133. 5 VoȘuOV TiaQEbtDXEV EXELOE.'Oj-TEQ XOLVoPlOV LlEXQl XOli vîjv xfi TOÎJ
0EOU xdgiTi dv0Ei xqv xofj laxagiou Zdvvou Ejanvu Lav Xayov.
 272 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
43
Leo tov xig rjv ev Tfj XavQțt ev jtoXXoig povaxLxoig xa-
TopOdipacLv &Lavvoag tov âavwv piov, Tqg pev BiOvvlag
opptbțiEvog, ’AvOipog 6e JtQooayoQEvd|TEvog. Ovrog ev olqxÎÎ
133, io XTioag EauTâ) plxqov xeJJ.lov avrutEpa tov xEi âQpov xarâ âva-
ToXâg âvTixpug tov Jtvpyov tov ev âyioLg jtaTpog f]p.(nv SâfJpa
xai ânl TQiâxovra eirj pelvag ev avTto jieql to yi pag i]o0evr]aEV
xai yeyovEv xXivr|QT]g. 'O 6e țiaxapiTr|g Sâ|3[3ag pkencov avTdv
etg paOvTaTTjv e?.âoavTa oco|J.aTLxf]v âa0eveiav jrapExâ?.Ei avTdv
71?.î]0lov Tfjg ExzXrpiag ).a[3ELv xeXXlov jrpog to âxoncog 6vva-
133.15 o0al Tiva Vjit]QEtelv avTtp/O 6e yEpcnv ovx ePotiJ.eto Xeytov- Jtt-
OTEVCD TW 0EU) OTL EV TO) XEĂĂlO) EV Cp e CtQX'Hț; Tj Ltb0r]V [IELVOL, ev
aurcp XoqipâvEi tt]v tpvxf|v gov o XTLoag at)Tf|v ©Eog.
Xpovou 62 Ttvog &LEX0dvrog ev jiiâ vuxt’l âvaoTag 6 aytog
npo Tfjg tov xpovațiaxog dipag rjxouoev cpcnvrjv ipaXpqjâîag cbg
and ttoXăov oyXov yivopEvr|v xai Evoțitoev otl TLvdg avp|3dvrog
133. 20 yîvETai 6 xavtbv ev Tfj ExxĂT]olțt, xal E0avpaț,ev otl jiapâ yvd)țu]v
uvtov to Trapa ovvr|0Eiav ylvETat. Kal xaiekOojv pcid cntov&fjg
Etipev Tqv exxkr|cnav iqcKpaXiaiiEvi'iv. Eltcl jra7.Lv dvEĂ0(bv eig tov
jtupyov ijxovoEv JtXr|0ovg ipaXXovrcov |iETd peXovg r|6vcpcbvov
tovtov povov ort tov (jrfyov dieAEvcroșiai ev totlcl) oHrjvfjg Oav-
133, 25 fiaaTfjq Eo>ț tov otxov tov &eov ev <pa)vfi âyakhăoEtvq xai tțo-
șioAoyijoEcog îjyov Eogca ovccov.
Kai yvovg jt60ev yivETai o Tfjg Ța icpâiag HX0 ?’ E uirvițEi
134 tov zavovdpxT]v xal jtolel avTdv xpouaai xal aJtEpxETai pETâ
OvțuâpaTog xai xr|pwv Eig to xekkiov tov yepovTog xal ovdeva
evpioxEi, eî nf| avTov pdvov TeXeiwGevTa. Kal E0av|xaoav dira-
vTeg ol peTd tov yepovrog ekOdvTEg xai xrjâEvoavTEg to Tip.i-
134, 5 ov Xeirpavcv rjyayov eig Tiqv exxĂ.r|CJLav xal jrÂî]piboavTeg tov
ovvrj0r] xavova ejt 1 avTtp xciteOevto ev 0r|xaig oolaig &o dțo-
vT£g tov 0eov tov âo d ovra Tovg dyioug avTov.
43. ANTIM 273
43. Antim
în lavră era un oarecare Bărrân care-și petrecuse via­
ța cu multe izbânzi călugărești, rrăgându-se din Bitinia, pe
nume Antim. Acesta și-a construit la început chilia de cea
laltă parte a văii, la răsărit, față în față cu turnul celui întru
sfinți Părintelui nostru Sava, și a rămas acolo vreme de 30 de
ani, până când, la bătrânețe, s-a îmbolnăvit și a căzut la pat.
Fericitul Sava, văzându-1 ajuns într-o mare neputință tru
pească, l-a rugat să-și ia o chilie aproape de biserică pentru
a-1 putea sluji cineva fără osteneală, dar Bătrânul nu a vrut,
ci a zis: „Cred lui Dumnezeu că în chilia în care m-am în
vrednicit să rămân de la început, în aceasta îmi va lua sufletul
Dumnezeu, Care l-a zidit. “
După ce a trecut un timp, sculându-se Sfântul înainte
de ceasul în care se batea toaca, a auzit glas de cântare ca de
la o mare mulțime și a crezut că dintr-o întâmplare oarecare
se cântă canonul în biserică fără voia lui, contrar obiceiului.
Coborând în grabă, a găsit biserica închisă, apoi urcându-se
din nou în turn, a auzit iarăși o mulțime care cânta cu glas
dulce și melodios numai acest stih: Trece-voi la locul cortului
celui minunat până în casa lui Dumnezeu, în glasul de bucurie Ps. 41.5
și de mărturisire al celor ce prăznuiesc.
Pricepând de unde vine cântarea, l-a trezit pe cano-
narh și l-a pus să bată toaca, apoi s-a dus cu tămâie și lumâ
nări la chilia Bătrânului, unde nu a găsit pe nimeni, decât
pe acesta săvârșit din viață. Toți cei veniți cu Bătrânul s-au
minunat și, după ce au pregătit cinstitul lui trup, l-au dus
în biserică și împlinind rânduiala obișnuită pentru el, l-au
așezat într-un mormânt sfânt, slăvind pe Dumnezeu Care-i
slăvește pe sfinții Săi.
 274 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
44
AâEMpog Tig ex Tfjg tov paxagiov ©Eobooiov povfjg Tei)
|1EV yEVEL Aoiavdg, TT| 6e JlQOOT|Y0QL(;t AțpQOblOLOC; Tt'|V twv [3og-
134, io âovvagicjov biaxoviav eyxelqloQeIc; iov tov |3og6ovîou y ROV,
tovteotlv 6w6Exa podiovc; oltov povog ex Tf|g y*K xovtpLț,cov
TOig EaVTOV E71ETL0EI d)|lOLț- TU) Y Q țlEYE0EL TOV (JthpaTOg TtCLVTaț
TOVg TOV XOLVo|3lOV VHEOE a/.EV. Swe|3t| 6 e aîlTOV JTOTE xaiâ
El
ttțv odov OQYiaâEVTQ Tvipai Tfj x Qt tî]v tov [36gbovog OtyLV
xai ovvTQL'ipai avTT|v. OuTivog TtagavTixa TtEoovTog xai oljto-
134,15 OavovTog 6 AcpQoâioLog tov t e tov âXoYov tpogTov xai to oaY| a rii săi și a venit la mănăstire. Fiind izgonit de marele Teodosie
ejil Tă)v wpcov â g a g fjX0Ev Eig TÎ]v uovfjv. K a i uno tov pEYâXov
0Eo&oaiov 6lu)x0elc; dtâ tov tov ciXoyov tpovov xaTEgx ETCtL είς
tov ’log&âviqv xai to ocpd pa atiTov avaTiOrioiv tio ev cr/io ις
’loodwț] T(p Alyvjctlci) ev tu) Xov£i[3â to TrjVLxavTa Taie; âgETaîg
134, 20 âTtaoTQâjTTOVTL Kai axovaag Trag’ qvtov 6tl el 0eă.el£ ao)0f)vai,
ct7tE?dte jtqoc; tov âp|3âv rjpcov Sâ|3pav xai 6 Xeyel gol, Troi7]0ov,
EQX E T a i fAETet OTiov&fjg Ttgog avTOV, dp.oXoYU)v t o ocpâXpa xai
JtagaxaXcov \6yov owTTigiag âxovaai n a g ’ avTOV.'O 6 e jraTTjg
Tjjiojv Sd|3pag 6l6cj)olv avTW xeââlov Xeyujv- otolxt|oov tq) xeXXlcp
134.25 oov xai â/.Xco xEĂĂicp prț jtagapdXpg p]de Tf|g Xavgag e eXOhc
xai EYxgaTT|g y evoC
YÂd)oor]g xai xoiXiag xai ocpțp.
TavTijv tt|v âvTokrțv be ațiEvog 6 AcpgodioLog xai ev
piq&Evi avTiqv dXoYr|oag ejil TgidxovTa ett) o v t e Tfjg Xavgag
135 £|fjX0ev ovte sig xeXXlov TraoEpaz.Ev, ovx EXTfjoaTd ttote xvt(?a v
fj XaXxiov fj paYEtgEiov fj x« â6giov, o v pETEXa EV oivov f|
EVXQaTog, o v x EXTTjoaTO b v o XLTtbvag, dXX’ ev 0Ti|3abtcp |uev
Exd0EvdEv Erti tytaOiov xai xevtldvlov, Xap[3âva)v 6 e |3aia Jiaga
135,5 t o v otxovopov EVEvf|xovTa paXdxia TiETtXripujjiEva x a 0 ’ Exa-
otov pfjva JiagElxEv tw EvodoxQ). Td 6e Ji£QLoaEuo|LiEva EipTitd
elte Xdxavov elte oojigsov elte ipEvâoTgocpLov, Taina Xa pdvujv
drtETtGETO £tg piîav XexdviȚv xai ex Tfjg Xexavr|g EĂdpiPavEV
44. AFRODISIE
275
44. Afrodisie
Unui frate din mănăstirea fericitului Teodosie, de neam
din Asia, pe nume Afrodisie, îi fu încredințată slujirea de în
grijitor de mulari. Acesta ridica singur de la pământ pe umerii
săi 1 2 măsuri de grâu, pentru că îi întrecea cu mărimea trupu
lui pe toți cei din chinovie. Odată însă s-a întâmplat, pe când
mergea pe cale, să se mânie și să-1 lovească cu mâna pe catâr
peste față, zdrobindu-i-o. Căzând îndată la pământ, catârul a
murit, iar Afrodisie a luat povara și samarul catârului pe ume
pentru uciderea catârului, a coborât la Iordan și i-a înfățișat
greșeala Sfântului loan Egipteanul, care strălucea pe atunci
cu virtuțile la Hozeva52. Și auzind de la el că „dacă vrei să te
mântuiești, du-te la Awa al nostru Sava și fă tot ce îți spune",
a venit grabnic la acesta, mârturisindu-și greșeala și rugându-1
să audă cuvânt de mântuire de la el. Arunci Părintele nostru
Sava i-a dat o chilie zicându-i: „îndestulează-te cu chilia ta și
la altă chilie să nu mergi în vizită, nici din lavră să nu ieși, și
înfrânează-ți limba și pântecele, și te vei mântui!'*
Primind această poruncă, Afrodisie nu a nesocotit-o
întru nimic și, vreme de 30 de ani, nici din lavră nu a ieșit,
nici altă chilie n-a vizitat, nu și-a făcut bucătărie și nici nu
a dobândit vreo oală sau vreo strachină sau vreun așternut,
nu a băut vin si 1 nici băuturi drese, n-a avut două haine, ci
dormea pe o rogojină și pe zdrențe întinse pe paie și, luând
ramuri de finic de la iconom, împletea în fiecare lună 90 de
coșuri pe care le dădea arhondarului. El lua rămășițele de
52
Hozeva se află la trei mile în vestul Icrihonului, fiind locuită, prin 420-430,
de cinci pustnici sirieni. Lavra de aici a întemeiat-o Cuviosul loan Tebctil in
480, ajuns episcop la Cezareea (vide infia cap. 61). Mănăstirea existentă astăzi
a fost înălțată între 1878-1901 pe locul celei vechi.
 276 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
XC10’ f||AEQCrv {1LXOOV XUL COJTCÎ) 7[OXEITO. Kctl El UJ EOEV TO EV TȚ]
ĂEzdvT] fj axwXT]xag EjroiqoEv, o v x eoqitttev touto, dĂ.Xâ govov
135,10 npoaETÎ0EL xâ jTEQiouEv6|iEva Eipqxct. "O jtavvuxog 6 e avTOij
xkau0pog ovx r tpiEv xoug yEtxovag avE0f|vai.
’EV xaVTfl TOIVVV Tțj JXoklTEÎa TQldxOVTOl, U)g ELQrjTOtl,
XQdvovț JiXr|QO)aag jitiSetiote âa0Evr|oag îj dx7]hiâoag f| pkapEig
iov aTdnaxov 6iO0aTLXcru f|§id)0r| xaQionaxog xat tt]v f|pEpav
135,15 JtooEyvw xfjg Ecnjxov xs EUTi g h q o eP6o|iddog. Kal eX0(dv eu;
xfjv t?xxXr|aiav nctQExdXEi iov naxEpa fjpxov Sâp|3av drtOĂvOfjvai
Jtpog plav T]gEQotv etu tt]v povqv iov paxctpiou 0 e o 6 o o l o v o 6e
yEQ(ov yvovg du Tjyyixev avxoij q f]gEQa, dnooxEĂ.kEi 0eo6ouXov
tov FEXaoiou ddEĂipdv jtQEofhjTEQov 6vxa |iet’ a v x o v âqkwoag
tio iiaxagixp 0eo6oolo)- ibou dvOpamov jiote tov Acppoâioiov
135,20 âE dpEvoț; vuv xdpiTi Xpiorov djiEOTEiXd o o l atJTOv âyyEkov.
r
O [iev oijv jxaxapiTT]5 0 E o b o o i o g xovxov gETâ x a Q S
dE dpevog rjandoaio xal tptXocpQovtDg Eig ovvEOTiaoiv jxqo-
TpE'ipdp.Evog dniXvoEv ev elqtțviț
r
O 6e Acppobîaiog eX0wv Eig tt]v Ăavpav xat jilxqov ti
voafjoac; eteXevttioev ev xapd-T)vriva o l naiEQEc; xr|bE7JoavTEg
135,25 E0aipav pierd twv nQEOpvTEpwv- 6 jiEVToi naxapLTTjg Sdppctg
napd JtĂâyiov exeXeuoev xE0fjvai xo xȚilov cwtov ĂEUpavov jxpdg
to yvcDpi EoOai eji’l xqovov xat TtpooxvvEîoOai ujio xcov xoiteq-
XO|IEVWV EV aVXfl Tfj 0T|Xț] JtOtTEQCDV.
45
136 M e d a p a noĂig eotiv jteoov Tov’Iopddvov xaxâ dvaToXâc;
(mo r q v Apaplav XEXovoa, f]g 01 oixf|xopEg fjoxovxo jigog tov
ev âyîoig naiEpa f|pcnv Sdppav nĂEioxag ipuxixa EUEpyEoiag
â p u o Evoi x a i xapTtoqiOQOvvTEg xoîg xoivopioig culitov xal
136,5 Ă-aupaLg olxov x a t oojtqeov. ’E§ div v xtg TEpoviiog xaXoijpE-
voc, oaxi; oojpaTixfjv do0svEiav HEQtXElpEvog xai dtd xauxr|v el;
45. VINDECAREA LUI GHERONTIE
277
mâncare gătită sau de verdețuri, de boabe sau de coji, și le
punea intr-un vas sau le făcea bucățele, și cu acestea se îndes
tula. lar dacă ceea ce era în vas se împuțea sau făcea viermi,
nu îl arunca, ci doar adăuga noi rămășițe gătite. Iar plânsul
lui cel de toată noaptea nu-i lăsa pe vecini să se liniștească.
După ce a plinit în această viețuire 30 de ani, fără să se
îmbolnăvească, sa se trândăvească sau să-și vatăme stomacul,
s-a învrednicit de harisma străvederii, încât și-a cunoscut cu o
săptămână înainte ziua săvârșirii sale din această viață. Venind
în biserică, l-a rugat pe Părintele nostru Sava să-1slobozească
pentru o zi în mănăstirea fericitului Teodosie. Bătrânul, știind
că i s-a apropiat ziua, a pus să meargă cu el Teodul preotul,
fratele lui Ghelasie, trimițându-i vorbă fericitului Teodosie:
„Iată că pe Afrodisie, pe care l-am primit om odinioară, ți-1
trimit acum înger, prin harul lui Hristos!"
Fericitul Teodosie, primindu-1 cu bucurie, l-a îmbrățișat
și, după ce au mâncat cu veselie împreună, l-a slobozit in pace.
Venind în lavră, Afrodisie s-a îmbolnăvit și în scurt
timp s-a săvârșit cu bucurie din viață. Părinții, după ce i-au
făcut slujba de înmormântare, l-au îngropat împreună cu pre
oții, iar fericitul Sava a poruncit ca cinstitul lui trup să fie așe
zat aparte, ca să se cunoască peste vreme și să poată fi închinat
de părinții care vor veni în cimitir.
45. Vindecarea lui Gherontie
Medava era o cetate în răsărit, dincolo de Iordan, sub
stăpânirea Arabici, ai cărei locuitori au venit la cel întru sfinți
Părintele nostru Sava primind multe binefaceri sufletești și
aducând la chinoviile și lavrele lui daruri de grâu și de tot
felul de boabe. Intre aceștia era și un anume Gherontie, care,
fiind cuprins de o neputință trupească, a zăbovit în Sfânta
 278 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
ttjv ayiav jt6z.lv xpovioag ejte0u|at]oev Eu aoOai sig tt]v ayiav
’AvâXiyipiv. Kai g(p(p tlvî EJiixa0iaag djtî]Ei e/cov tovc jigog Tijv
uJiqpEoiav. FIeql 6e tqv tou ogoug âvâpaaiv toD dkoyov ex Tivog
oufipâvrog oxiao0Evrog ejieoev 6 EEQovriog xai oiitajg ExXâaOr],
136, io ujcjte E?v66vra tov xr]Qa)|iaTLTî]v Tfjc; auTou âjioyvcâvai 0EQajtELag.
nOQCpUQLOC; 6e Tig piXQOTEQOg TOVTOU OtâEĂcpog |lir|6EVL
ptr EV EiQiȚxwg xaTEQXETat EÎg rr)v Xaupav, jtapaxa)dbv tov ev
âyiOLg SâpȘav (IveXOelv xai EHLoxEipaoOai iov Feqovtiov/Ootlc
7iQE00iJTr]5 if]v EJiEkOofioav t(î> rEQovua) ov|icpopâv âxouoag xai
136,15 ocpodpa z.u Jiq0Eig auTixa ELg njv ayiav jtoXtv âvqXOEV xal E?.0d>v
Jtodg tov TEpovriov xai. euxt)v extevtj unso aviou jtoif]<jag xal
e’Xaiov tov dyiou Siavpou dĂEhpag aurov uyifj djtExaTEOTTjOEV,
(dote roug Jtâvrag OaupagEiv ejiI xfj Tooaurr] aOpoa [XETapoXf]
xai jrapa&o cp OaupaTouQyigi.
46
136, 20 Xpovov 6e jioXăod âiadpajidvToc; o tovtov tou Feqovtiov
uiog dvopaTL ©copac; jtapapaXcbv tcd ev 'Ieoi/co Tfjg MEyLorqg
Aaugag evo6oxelo,) otpiag pgadEiag ouarjg ev tw Tfjg Xipov
xaipăi evqev auTO0L tov ev ayioLg Xâ|3pav xai 0e66ojqov xai
riauXov Toug tov KaoTEĂĂiov xai tov SjtrțXaLov dLOixî]Tag. 'O
136, 25 pEV ovv paxapiTTjc; Sa|3fJag tovtov idcov xai jiEpixagrig yevope-
vog XsyEi tq) jjsvodoxar Jioîr]oov f](iLv 6eljivov.
Avtgjv 6e 6eccvouvt(ov EQU)TT]0Eig 6 Evodoxog ei e'xe l olvoV *
djtExptvaTo pî]6’ oÂajg exelv, xoXoxvvOiov 6e o oug EÂEyev e'xelv
137 ejtI to dpTVEiv to onnoEov. Kai )Țy£L 6 âyiog- cpEpE pot EvravOa
to xoXoxvvfitov- xai EuXoyqTog Kugiog otl E'xopsv EUcppavOfjvai sȘ
avTov.'O yao to vdcop Eig olvov pETapa?jhv Xpiorog 6 0Eog qpcbv
avToc xai to o og Eig olvov peraPakai duvaTOg eotlv.
Tavra tov ayiov EiprjxoTog xai tov xoXoxvvOlov
137,5 evExOevTog evqeOt] to oi-og Etg olvov xaXov pETapkr|0Ev. Kai
46. PREFACEREA OȚETULUI ÎN VIN 279
Cetate, vrând să se roage pe muntele Sfintei înălțări. Șezând
pe un catâr, a plecat împreună cu cei care-1 slujeau. Pe costișa
muntelui, catârul s-a speriat de ceva, iar Gheronrie a căzut și
a suferit o fractură atât de gravă, încât doftorul de oase care a
venit era deznădăjduit în ce privește vindecarea lui.
Porfirie însă, fratele lui mai mic, fără să spună nimă ­
nui nimic, a coborât în lavră, rugându-1 pe cel întru sfinți
Sava să urce și să-1 cerceteze pe Gherontie. Bătrânul, când
a auzit de necazul venit peste Gherontie și întristându-se
foarte, s-a suit îndată în Sfânta Cetate și, venind la Gheron
tie, a făcut o rugăciune stăruitoare pentru el și l-a uns cu
untdelemn de la Sfânta Cruce. Și așa l-a fâcut iarăși sănătos,
de erau uimiți toți de o schimbare atât de grabnică și de o
minune atât de preaslăvită.
46. Prefacerea oțetului în vin
După ce a trecut timp îndelung, fiul acestui Gherontie,
pe nume Toma, a venit în vizită la casa de oaspeți a Marii La-
vre din Ierihon. Fiind seara târziu, în timpul foametei, i-a găsit
aici pe cel întru sfinți Sava, pe Teodor și pe Pavel, conducătorii
chinoviilor de la Castelion siJ a Peșterii.
> Vazându-1 fericitul Sava,
s-a bucurat și a spus arhondarului: „Gătește-ne de cină!"
Pe când cinau ei, arhondarul - întrebat fiind dacă are
vin - a răspuns că n u are decât un dovleac cu oțet pentru dre
sul boabelor. Atunci i-a spus Sfântul: „Adu-mi aici dovleacul!
Și binecuvântat este D o m n u l , că ne vom veseli dintr-însul,
pentru că Cel care a prefăcut apa în vin, Hristos Dumnezeul
nostru, puternic este să prefacă El însuși oțetul în vin.“
După ce Sfântul a spus acestea și au adus dovleacul,
au aflat oțetul preschimbat în vin bun. Toma a fost uimit de
această m i n u n e mai presus de înțelegere, iar fericitul Sava i-a
28o VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
e eott] o 0w|iăc etil tco Tragadd co tou OaijpaTog xai Iețel 6
paxctQiog S â p Ș a g Tip EvoSoxar cpEgE Xagirgâ tgixlov xai. fJâXE
O v u l a r a - ETuaxojiT] y â g 0Eia yEyovEV qpîv xaxot Tiqv ojgav TauTT|v.
EîiXoYf|0Y] 6 e o tou xoĂoxuvOiou otvog toooDtov woie ejiî
137, 10 iQEig ripEpag anavrag jrkouoicug juvelv an’ auxou. 'O 6e ©topag
otyao0Eig Tf) 0ai4iaToupyia JiagExâĂEOEV iov y govra XapELV to
xokoxuvBiov Etg tov EauTov oixov- tov 6e âyiou to xokoxvvGiov
&E&a)xoTog kapcbv o ©W|icxg ânfjk0Ev. Kai ejielvev kț auTOÎi iov jie-
QLGci8u0EVTog otvov nivwv avrog xai oi per’ aurou Etog Me&aPcbv.
137, 15 Taina 6e pot âtiȚyrjoaTo o dppăg TEpovriog o vuv tt]v
|iovr|v Toij ayiou EuOvpiou âioixfjoai Za/cov, zoii pEv ©topă uiog
unâgxwv, ton 6e Feqovtlou Eyyovog, 3rgooTE0r]xwg xai tovto tî]
Sirp/riaEi kEycov otl elxojiev to to to xoâoxvvOlov Eig tov oixov
T||icbv ETtl ETTj TtoXXd Xai OTav Tig TjaOEVEl, EyEJJligOV avTO odaTog
137, 20 oi tov oixov xai tov do0EvovvTa Eggâvrtgov xai avTog 6 Qa-
vnopog tov xapvovra jtâor]g owpaTLX'qg EXOUtpt EV vboou.
47
OuTog o Tf]g Evocpeiag ayuiviorrig Sâp|3ag oâeuiov jtote
|iEiâ Tivog pa0qiov ano TfjglEgixâ) ejil Tov’Iog6dvr|v ouvr|VTf|0r|
xoopixoîg tlolv, ev oig VEâvig Tig vnfjgxEv m0avf|. ’Exeîvwv Se
137,25 jiaQEkOovTcuv SeXoiv 6 yegajv 6oxtpâoai tov pa0r|T7]v ĂEyEL- no-
Tanf| eotlv f| jiaQEXOouoa xogrj xai eotlv povocpOakpog; K a i Zețel
6 dSEĂcpog- ovxi, nâTEg, Tovg Svo O(p0akp,oijg exel. rO Se yEgwv
cprpiv r|jiaTr|0r|g, texvov- povocpOakpog yâg eotlv. rO Se StEpE-
PaiovTo p.ETâ axQiPEiag EiSEvai p q Eivai avTr|v pov6tp0akpov.
âXĂd x a i Xiav EUoppaTov. K a i Xe el 6 yeqcov- jloBev ool t o oacpw?
138 EtSEvaifO Se eljiev- Eycb, TtâTEg, EJtipEkwg ngooEOxov xai Eyvtov
otl âptpOTEgocpOakpog eotlv. Tote Xeyel o yeqwv- xai Ttov TE0EiTai
n a g a ool t o 7tagdYY E X[ia to kr/ov- gr] EQELOflg oov o a Jigog
avTqv xai /it) ovvaQjiaoOfi<; oolq ftkE(pâQoiț\ Φλέγον t o naOog ex
138, 5 71EQLEQY0 1 ’ 0 E a 5 Kai JlEJtELOO- OHO TOV VVV OV p,EVEÎg jiet’ Ep.OV EV
47. DESPRE PAZA O C H I L O R 281
spus arhondaruiui: „Adu degrabă lămpi și tămâie, că ne-a cer ­
cetat Dumnezeu în ceasul acesta!"
Iar vinul din dovleac a fost atât de binecuvântat, încât
au băut din belșug trei zile din el, iar Toma, minunându-se,
l-a rugat pe Bătrân să-i dea dovleacul acasă. După ce Sfântul i
l-a dat, Toma, luând dovleacul, a plecat, și din vinul ce a pri
sosit în dovleac Toma și cei împreună cu dânsul au băut până
ce au ajuns la Medava.
Acestea mi le-a povestit Ana Gherontie, care conduce
acum mănăstirea Sfântului Eftimie și care este fiul lui Toma
și nepotul lui Gherontie, adăugând la povestire și aceasta:
„Am avut acel dovleac la noi acasă muki ani, iar când se îm
bolnăvea cineva, cei ai casei îl umpleau cu apă și-l stropeau
pe bolnav, iar stropirea aceasta îl ușura pe acesta de toată
boala trupească."
47. Despre paza ochilor
Acest luptător pentru evlavie Sava, pe când călătorea
odată cu un ucenic de la Ierihon la Iordan, s-a întâlnit cu
niște mireni, între care se afla și o tânără atrăgătoare. După
ce au trecut aceia, Bătrânul, vrând să-l încerce pe ucenic, a
zis: „De unde o fi fata aceea care a trecut și care avea un sin
gur ochi?" Iar fratele i-a răspuns: „Nu, Părinte, avea amân
doi ochii!" Bătrânul însă a spus: „Te-nșeli, copile, pentru
că avea doar un singur ochi!" Dar acesta aducea cu putere
dovezi nu numai că fata nu era doar cu un ochi, ci și că avea
ochii foarte frumoși. Atunci a zis Bătrânul: „De unde știi
așa de bine?" El a răspuns: „M-am uitat cu luare-aminte și
am văzut că are amândoi ochii." Atunci Bătrânul i-a spus:
„Și unde ai pus porunca: Nu-ți aținti privirea la ea și nici să PM f 9.i8a
fii răpit de pleoapele eP. Patima venită din privirea iubitoare de pilde 6. 25
 48. 49. FLAIN SIRIANUL
282 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA

cutreierare este arzătoare. Și să știi: de acum nu o să mai rămâi cu

Tip xeXXlu) 6tâ to t oeîv oe roii 5 oipOaXpovg oou ibg jioejtel
mine în chilie, pentru că nu ci păzești ochii așa cum se cuvine."
Kai qjioote/Aei autov sic to KciuteZXlv xai iroirjoavra
Si l-a trimis la Castclion, unde a stat destulă vreme si }
exeloe xqovov ixavdv xai n;ai&Eu0EVTa ndorj ipuĂaxrj TrjgEÎv
s-a învățat să-și păzească ochii și mintea cu toată grija, iar apoi
iov; te ocpOaXpovg xai iqv âtâvoiav e&e£«to «vtov x£XXid)Ti)v
l-a primit din nou să fie chiliot din lavră.
138,10 eic; Tiqv Xatigav.

48
48
Bucătarul lavrei a fiert odată dovleac pentru muncitori și3
'O ndyeiQog Tfig Xaugag fjiprpEV ttote xoAoxvv0ia cic Xoyov
când a gustat, la ora mesei, a văzut că mâncarea era amară. întris
TE/virâv xai Tfj ibgg roi) cpayEÎv ȚEvod Evoc; euoev amu. juxgâ. Kai
tat pentru că nu avea altceva să le pună înainte, a alergat grabnic
OTEvoxcoor]0EL5 |iT] e/wv âz.Âo ti 7taga0ELvai auTdig dneXOcbv 6go-
la Bătrân și i-a căzut înainte vestindu-i întâmplarea. Atunci Sfân
patcog ngooETtEOEv toj yeqovtl to aup âv ănaYY&jMtv.'O âf ccyios
tul, venind, a însemnat oala cu semnul crucii si i-a zis bucătaru-
138,15 eXGoiv xai CKpgaYioac; to xa?tXiov Tip armEio) tou otcivqou Ă£ye l t ( P
lui: „Du-te, binecuvântat este Domnul! Pune-le pe masă!"
piaYEipqr ttoqevov- EuZoyiiTdg Kugiog- jragctOsg Eig Td TgajTE ta.
îndată mâncarea de dovleac s-a îndulcit, și au mâncat și
Kai Jtagaxgfjpa EyXvxâv(3î]aav xd xoăoxuv0lci xai sipet*
s-au săturat c u roții, și L-au slăvit pe Dumnezeu.
yov xai EXOQTdo0V](iav jravxEg xai Efio auav xov 0eov.

49. Flain Sirianul

49
ToVTlp Tip CtYLQJ JlQEapUTfl JțOQEUO EVCp TtOTE «710 TOI’
138, 20 Toi’pd EJii xov xaĂapiwva xou ’logddvou ovvqvxf|0rj Xecdv nap-
piEYE9 EOTaTO S Xa) a vcov x °d HQOOTtEOlbv EâsiXVUEV aVTlp TOV
Ttoâa, vEupaTL nagaxaĂibv ibipEXEiag tu/elv 'O 6e jraxrjg f|pwv
SdȘPae xaxavofjoag tt]v tou 0T]gtou ââuvqv xa0ioag xai tou
Trodog avTOu ETtiXaPopEvog oxoXojta EpnETtagpEvov E riYayEV
138, 25 a n ’ auTofi. Kai xovqpio0ELc Tfjg oâuvqc; o Xeiov avaordg wi/eto
xai and tote xdț rfjc; TEOoagaxoctTfjg rjpEoag iqxoXou0Ei Tip yEgo-
vtl euvoixtjv âovXEiav âjto7tÂ.r]g(bv.
139 Eixev 6e tote 6 T|YiaopEvog jtgeopUTqg pa0r]Tf|v xtva
Svgov (J>Âdiv xaĂoupEvov xaico Eig xov 'PouȘâv exovxa ovov
ngog un:iqgEoîav. Kai ote djiEOTEĂĂEv auxov Etg djioxgiînv,
EJlETgEJTE'V TQ) ĂEOVTL ipuXdTTELV aUTOU TOV OVOV. 'O |1EV OVV
Acest sfânt Bătrân, pe când mergea odată de la Ruva la
mănăstirea Calamon 53, s-a întâlnit cu un leu foarte mare care
șchiopăta și care, căzându-i înainte, i-a arătat piciorul, rugân-
du-1 d i n priviri să-1 ajute. Părintele nostru Sava, înțelegând
durerea fiarei, s-a așezat și, apucând piciorul leului, a scos un
spin care era înfipt acolo. Ușurat de chin, leul s-a ridicat și a
plecat, iar de atunci îl urma pe Bătrân în zilele Patruzecimii,
împlinind și o slujire.
Sfințitul Bătrân avea pe atunci jos, la Ruva, un ucenic
sirian, pe n u m e Flain, care avea u n măgar pentru treburi. Și
53
Mănăstirea Calamon se află la cinci mile sud-est de Ierihon. Cluril a petre
cut aici șase luni, înainte de a se stabili în mănăstirea lui Efiimie. A fost înte
meiată de niște pustnici î n veacul al IV-lea, intr-unui din locurile unde dreptul
losif, Fecioara Maria și Pruncul lisus au poposit în drumul lor spre Egipt.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 50, MISIUNE LA CONSTANTINOPOL 285
284

139, 5 Xecdv xaxâ jiqwi tov dvov tî]v țpopPeav Tă> orogaTL XappâviDv
a7rr|QXETo xai oXqv iqv f]pEgav eȘooxev xai jieql otpiav jiotl cov
f]QX£TO e%odv auiov.HiiEQWv 6e tlvojv dtE/.Oouawv xai tov Xeo-
vtoș tî]v WLavTTjv âiaxoviav dnojiXTjpovvTog dxooTaXEÎg ei;
dnoxQioiv 6 <P7 ccl£ xai ifjg EavTov otoTi Qiag dpEĂr|oac xa/a
EîrâpoEL tivi jteqltieckjdv xai 6iâ t o v t o EYxaTa Eicp0EÎg ejteoev
139. 10 Eig TtOQVEiav. Kai ev avTți tfl t]J1EQ(? 6 Xeojv tov ovov owTQLipag
Ppcb[ia eqvtov TiETtoiqxEv. Kai tovto yvovg 6 <l>Xâig ETtEyvw
aiTiav ovaav tov 0Qaj0qvai iov ovov ti']v EavTov âpaptiav xai
|XT|XETL ToXpT|CFa£ (pavfjvai T(î) yEQOVTL âjTEyVCD EClVTOij, xaxcog
Jtoioov. Kai âjiEXOcbv eȚelvev Etg to l&lov ywoiov tî|v Eavtov
Up,0tQTLCIV 7tEV0â)V, 7lXr]V OTL O 0ELOg JTQEO|3vTr|g TT]V 6eOJIOTIXT|V
139, 15 țpiĂav0QCDjiîav p,qiovpEvog ou 7tEțHE(pg6vr|(jEv avwv, aXXâ
TtoXĂâ ț,î]Tr|oag avTov xai, etjocov Tfj tov Xqlotov /aorti xai
vou0ETr|oag avTov xai 3taQaxaĂ.E(jag xai tov HTaniccrog 6ia-
vaoTî|oag eoojoev avTov EyxÂELoavTa EavTov xai pETavorjoa-
vTa ex ipvxTfc «ai EvaQEOTTjaavTa Ttp 0Eâ) pEyâXwg.
când îl trimitea cu vreo treabă, îl lăsa pe leu să-i păzească mă
garul. Asa că leul apuca dimineața căpăstrul cu gura și pleca
roată ziua să pască măgarul, iar seara îl adăpa și venea înapoi
cu el. După ce au trecut destule zile și leul își împlinea slujirea
aceasta, Flain a fost trimis la o lucrare. Dar pentru că a neso
cotit propria mântuire, s-a umflat în pene, și de aceea, fiind
părăsit de Dumnezeu, a căzut în curvie. în ziua aceea leul
l-a sfâșiat pe măgar și l-a mâncat. Când Flain a aflat aceasta,
a știut că păcatul lui este pricina pentru care măgarul a fost
mâncat și, căzând în deznădejde, nu mai îndrăznea să se înfă
țișeze Bătrânului. Așa că a plecat de acolo și a rămas în satul
lui plângându-și păcatul. Cu toate acestea, dumnezeiescul Bă
trân, imitând iubirea de oameni a Stăpânului, nu l-a dispre
țuit, ci, după ce l-a căutat mult, l-a găsit cu ajutorul harului
lui Hristos. După ce l-a sfătuit și l-a mângâiat duhovnicește,
ridicându-1, l-a scăpat, iar acesta s-a zăvorât și s-a pocăit din
tot sufletul ajungând foarte bine plăcut lui Dumnezeu.

50. Misiune la Constancinopol

50
în cel de-al șaptezeci și treilea an al vârstei marelui Anul 511
139, 20 Tâ) Ep6op,T]xooTcp tqîtci) Tfjg tov p,EyâXov Sdppa f ixiag
Sava, arhiepiscopul Ilie, vrând să trimită oarecari egumeni
Xqovqj 6 do/LETiaxoTiog cHMag Tivâg twv f]yovpEV(ov 0ovkr|-
la Constantinopol, l-a chemat pe Părintele nostru Sava ru-
Oeig ev KoivoTavTLvovTidĂEL djtooTElXai pETajtEppdpEvog tov
gându-1 să urce cu ei și să se lupte cu toată puterea ca să
JtaTEpa 7]pwv SdȘPav Eâvocbjtei avTov avEX0Eiv jaet' avTCbv xai
fie păzită n e tu lb u ra tă m aica Bisericilor54, fiindcă împăratul
ndoT] âvvdpiEi dycovLoao0aL aTapa/ov tt]v fir]TEoa twv exxXt]-
Anastasie se mâniase foarte tare și încerca să răstoarne și să
139.25 olwv 6iacpvĂax0fjvai tov paoiĂEujg AvaoTaoiov acpo6p(î)g dya-
tulbure toată viața bisericească din Palestina. Iar pricina ne
vaxîovvTog xai Ttăoav tî]v xaTd FlaXaioTivriv ExxXr]OiaoTixf|V
buniei și furiei împăratului împotriva arhiepiscopului o voi 1
xaTdoTaoLv dvaTpEipai xai ovy/EEiv nEiQwjiEvov. Tic; de f| atTia
înfățișă pe scurt de la început:
Tije; tov paniXcojg xaTâ tov doxirnioxânov paviag te xai aya-
Fericitul Ilie a luat arhiepiscopia Ierusalimului în cel Anul 494
vaxTî]OE(Dg, âvw0EV x a i ec; âp/fj? di’ oĂiytov Epă).
de-al treilea an al domniei lui Anastasie, când Biserica lui
Tov paxapiovUXia TfjțlEpoooXv ujv LEpapxia? xpaTT|oa-
4
140 vroț T(p TpiTU) etel Tfj ’AvaoTaoiov paaiĂELaț OWEXEXVTO f| TOV Adică Ierusalimul.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
z86
0eou exxXr]Oia TQLXfl &LatQE0EÎoa, tojv pâv xarâ n']v Ttnpqv
âQ/LEQeojv SicupEQOpEVtov jrpo; Toug xard to Bu dvuov âiâ
to EVTETâxGai toîc lEpotg bL iu/oi; rfțv jigoarp/opiav Axaxiou
140, 5 ETiioxonov yEyovoTog KcovaTavTivouTidĂEcn tbg gf| Tfj aurcov
âxpLpEia âxoXov0fjaavTog, rărv bs xarâ to Bu âvuov 6iaq)E-
oopEvwv jujoc; touc; xarâ AXE dvbpEiav tbg dvaOEpaTL ovra;
xf]v ev XaÂxî]6dvt ouvobov xaî zf|v iov un’ auzfjg xa0aiQE0Evroț
AlOOXOQOU XOLVCUViaV HQOGLE|l£VOUg.
; Așadar, Ilie era în comuniune doar cu Eufimie 56 din Bi-
O |1EV OUVTP.LCtg TOV TOU Bu avriOV |XOVOV Et/EV xolvco-
140, io vlzov Euțt||1lov tojv Autlxwv, coc; Eip xai, ano o/ iod vi wv xai
tou xatd tt]v AvridxEiav na?d.abtou npog /.dotv |3aoiXEW£ ră
ev XaZxT]d6vi doy|j.aTLO0EVTa avaGEparioavro xal Tqv xol-
vcoviav Ttov AĂE avâgEcuv tiqoolepevou. Tote tolvuv Eutpf|puov
tov KujvoTavTivoundĂ.EGjq Ejciaxonov tci ev XaXxT]6dvL doYpa-
TioOsvTa ouvoâtxwg xuQibaavTa xoGeiZev Tfjc; smoxonrig ouxo-
MO,15 cpavrta jreQipaĂwv. Twv be xaxa ’AXE avbpEiav xal ’AvTioxEtav
auvaivEodvrwv Tfj Eu(pr]|iiou ExȘokfj bTDaag ouno) tov 6eute-
qov jtXrjQCDaag evloutov ev Tfj Emaxonf] ouvaivEaai oux t|veoxe-
TO, EUQWV țlEVTOL OQ0dbo OV TOV XELQOTOVT]0EVTa MaXEbOVlOV EX
TWV auTou ouvobtxcov toutov xoivamxdv EÎnEbE axo xat touto
140,20 ev nQootpioiț; ou gixQcbg tov PaaiĂ.Ea biETdQa Ev.Tiv tolvuv
oiiovota MaxE&ovLou xai HĂîa, Xa tavou bc pExâ teXeuttjv
riaXXabiou rfjg ’Avtloxecov xQaTrjaavroc; xaî TOUTOig evcdGevtoc;
oux î]veyxev o xazâ povrjg Tfjg euge elo Gpaoug paoLJ.Eug tt]v
toutwv ouptpwvLav, dXX’ Ejidvq unEpopioai auraug.
Kaî npwTov pev tov MaxEbbviov auxotpavriaic; biaqpoQOic;
140, 25 TtEoiȚaĂwv xat Tfjq EjTLaxojcffc E Etbaa; xat TlpoGeov el auîf]V
TTQoaYaywv <PX.a|3iavdv xaî HXiav dnf|TEi ouvOeoGoi. Oltlvec
55
C h i r i i descrie situația bisericească la care s-a ajuns î n Palestina după
Henoticonul l u i Zenon și schisma acachianâ: Roma considera Henoti'
conul o încălcare a Calcedon u l u i și rupsese comuniunea cu Constanri-
n o p o l u l și c u semnatarii l u i , iar Alexandria era în mâinile monofiziți-
lor. s p r i j i n i ț i de Anastasie.
50. MISIUNE LA CONSTANTINOPOL
Dumnezeu era împărțită în trei tabere : cea a episcopilor
care aparțineau de Roma și care erau despărțiri de cei din
Bizanț, pentru că aceștia înscriseseră în diptice pe Acachie,
fost episcop de Constantinopol, fiindcă nu urmase rigorii lor
dogmatice, în timp ce episcopii aparținători de Bizanț erau
despărțiri de cei din Alexandria, pentru că aceștia dăduseră
anatemei Sinodul Ecumenic de la Calcedon și îl primeau în
comuniune pe Dioscor, care fusese caterisit de acest sinod.
zanț, în vreme ce apusenii, precum s-a spus, se separaseră, iar
Paladie al Antiohiei anatemizase, de dragul împăratului, cele
dogmatizate de Calcedon și intrase în comuniune cu alexandri
nii. Atunci Eufimie, episcopul Constantinopolului, după ce a
aprobat Sinodul cele dogmatizate la Calcedon, a fost caterisit și
alungat din episcopie pe temeiul unor uneltiri. In timp ce epi
scopii din Alexandria și Antiohia au consimțit cu izgonirea lui
Eufimie, Ilie, care încă n u împlinise al doilea an în arhiepisco
pie, n u a fost de acord cu aceasta. Dar fiindcă pe Macedonie -1 ,
care fusese hirotonit episcop, l-a găsit ortodox în epistolele sale
sinodale, l-a primit în comuniune, faptă care l-a tulburat nu
puțin pe împărat încă de la început. Prin urmare, Macedonie și
Ilie erau în bună înțelegere și într-un gând, iar după moartea lui
Paladie5", s-a unit cu ei si Flavian 59, care luase conducerea Bise
ricii antiohienilor. Dar îndrăznețul împărat împotriva singurei
evlavii adevărate nu a putut răbda conglăsuirea dintre ei, ci s-a
aprins de nebunie ca să-i trimită în exil.
Mai întâi, l-a împroșcat pe Macedonie cu clevetiri
de tot felul și l-a scos d i n episcopie, înaintându-1 în ea pe
' Eufimie, patriarh al Constantinopolei între 490-496.
57
Macedonie, patriarh al Constantinopolei, între 496-51 1, simpatiza Cal-
cedonul, deși fusese pregătit să susțină Henoticonul.
Paladie, patriarh al Antiohiei între 490 și 498.
59
Flavian, patriarh al Antiohiei între 498 și 515.
 188 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
141 xoîg |iEv TipoOeou ouvr|VEoav ouvodixoig, o u pfiv 6e xotl Totg xa-
OaiQETixotg MazEâovlou. Tote ocpoâQwg xcrrâ twv âpțoTEQQJv
xivrj0Evrog tou paoi? Ewg x?.udwv peyag iaîg âptpoTEQaig etiexel-
141,5 to EzxXTjaiaLCj.TouTOU tolvuv evexev 6 paxâQiocTDaag, wg elqt]-
tol. âjrooTEĂĂEi ev KwvoTavTtvou:rroĂ.Ei tov jtaTEpa qpwv Sâflpav
xai ETEQoug ouv auTâ) f|youpEvoug ypâipag Tă> fJaoiXEî toloiSe.
’EjtiÂoyr]V âouXtnv 0eou âyaOtbv te xai jilotcov xai Tfjg
,'rcmi]C Epr)|iou âQyjlY v o l 5 xai T ° v xuqlov Sâ[3av tov 7to?dorr]v
141, 1 0 xai ttoXlouxov Tfjg xaO’ f|pâg sgripou xai dXr|g Tfjg na?vaLOTLvr}g
CpWJTfjQa, âjlECJTEltat TtQOg duO(OJir|OLV TOU UJIETEQOU XQClTOUg.
'O [J.EV o u v aQXLEjTLOxonog TIĂiag ToiauTa yEygâcprjXEv- o
&8 jraTqQ r)p.u)v SapfJag tițv tou dQxiEQEcng ettătiqou ujtaxonv
7TQo0upoup.Evog, ei 6uvr|0Elq, 0OT]6fjoai Tfj xaOoXixfj oQ0o6d cp
7TLOTEL TO TT]VLXaUTa xXudoJVl OflEVr] XUÎ XLvduVEUOUOT|.
141, 1 5
Autou tolvuv djiokuOEvrog xai tițv o&ov âiavuovrog
6 paaikEug Avauiaoiog (xg/etco paviți xaTâ OĂapiavou xai
TiXia twv jtaTQiagxoov XEXQîlliEvog xeJlEUEi ouvoâov ev Siddvt
yEVEoOai Tâjv te AvaTO?axâ>v xai twv naXaiaTivwv ejiioxojiwv,
E âgxeiv Tfjg ouvodou XEĂEUoag Scotiîqlxov te tov KaioapEiag
141,20 Kajntadoxiag xai $iăo?;evov TovTEpajioĂEtng Toug p.âXioTa to
ev XaXxr|6dvi 6oypaTio0EVTa âva0EpaTLi;ovTag xai Eutuxou?
xai Aloctxoqou x a i Tf)g auTtbv ETEpo&o tag âvTLXappavopEVOug.
51
Tou 6e ev ccylotg iraTgog iqptbv Sdt00a jieto twv ouvajto-
141. 25 GTaXEVTcov jtaTEQiov Tqv paot?dda tpOaoâvTojv xai tco paoiXEL pr}-
142 vuoâvrojv EXE EUGOrpav djtavTEg eloeXQelv, 'O 6e do âțcov tou;
doȘdgovrag auTov 0Eog pouĂdfiEvog np Ttp âouĂtp auTou Sctppțt
EnopEvr|v xdpiv <pavEpâ)oaL wxovojitioev tl toloutov au|iPiȚvaL.
ndvToiv ydp auTwv Etg to jraXdTiov EiaEQX°ll £'va)V
TO ĂEyOjlEVOV OtZ.EVTiaQLXLV CpOaodvTODV OL ETti TCDV OuQWV
51. SAVA LA CURTEA ÎMPĂRĂTEASCĂ 289
Timotei60 , și a cerut ca Ilie și Flavian să accepte. Aceștia au
fost de acord cu scrisorile sinodale ale Iui Timotei, dar nu și cu
caterisirea lui Macedonie. Atunci împăratul s-a pornit foarte
împotriva amândurora și a dezlănțuit furtună mare asupra ce
lor două Biserici. Din această pricină, fericitul Ilie, precum s-a
spus, l-a trimis la Constantinopol pe Părintele nostru Sava și
pe alți egumeni împreună cu el, scriindu-i împăratului acestea:
,Alegând slugi bune și credincioase ale lui Dumnezeu și
conducători ai întregii pustii, între care este și Sava, cel ce a făcut
ca pustia noastră să fie locuită, îi poartă de grijă și este lumină
torul întregii Palestine, i-am trimis să se roage Stăpânirii Tale.“
Arhiepiscopul Ilie, așadar, a scris aceste cuvinte, iar Pă ­
rintele nostru Sava a făcut ascultare față de arhiereu, râvnind,
dacă ar putea, să ajute credinței ortodoxe sobornicești care în
acea vreme se tălăzuia și se primejduia.
După ce a plecat Sava și își ducea la capăt călătoria, îm ­
păratul Anastasie, cuprins de o nebunie nestăpânită împotriva
patriarhilor Flavian și Ilie, a poruncit să se adune la Sidon un
sinod al episcopilor din Răsărit și ai celor palestinieni, porun
cind ca sinodul să fie condus de Sotirie al Cezareei Capadociei
și de Filoxen de Ierapole, care anatemizaseră dogmele de la
Calcedon și îi primeau pe Eutihie și Dioscor și eterodoxia lor.
51. Sava la curtea împărătească
C â n d cel întru sfinți Părintele nostru Sava și părinții tri ­
miși împreună cu el au ajuns în capitală și l-au înștiințat pe îm
părat, li s-a poruncit să intre cu toții. Iar Dumnezeu, Care-i slă
vește pe cei care-L slăvesc, vrând să vădească harul care-1 însoțea
pe Sava, a iconomisit să se petreacă următoarea întâmplare.
xaL
Timotei a ocupat tronul patriarhal al Constantinopolei între 511-518,
 29° VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
I4Î. 5 oikEvridotoi Tiăvrag ev&ov EiabE âțiEvoi tovtov tov țiEyav
cpwoTfiQa Tfj tov (poovrmaTo; |ietql6tt]ti eo/utov eqvtov
xavoviaavra âjtwodpEvoi cbg nQooaiTT]v Tivd xai navrcov
E1JTEĂ.E0TCITOV tpaiVOțlEVOV OVX ElOEbE aVTO XEVTOJVia QVJiapâ
xai TToXuQQacpa cpooovvra avrov 0EaodpEvoi.
142, )0 Kai o pev ȘaodvEvg AvaoTaoioc; EvpEvmc; Tovg iraiEgaș
bE dțiEvog tov ev rol; yQdpp.aoiv EJtaivovțiEVov ayiov ejie tel
Sdp(3av- oi 6e JtaiEQEg JtEQLE|3ĂEnovTo (bbe xaxEtOE, nwg dnEOTt]
cur’ avtwv, pf] yivwoxovTEg. Tov 6e PaaiĂEGK; xEĂEvoavro; ottou-
baitoc rțirjOrivai avrov xai 0oq v[3ov v no tqjv xovPixov?.aQiajv yE-
yovoTog e eX0ovtes oi cJd.Evrtdgioi evqov amov Eig yojviav naQQ
142,15 j-tepog turda evov EÎg tov olxov tov xaÂovțiEvov xovoiotwqiov
ipaĂjiovg AaviTixovc; xaO’ Eavrov OTixoXoyovvra. Kal agnaoa-
vtec; avrov Eiar|yayov- aurov 6e ev6ov tov 0r|Ăov yEyovdrog 0ew-
qeî 6 PaaiXEuc; dyy£Ăixf]v Tiva țiopcpiqv jtponyov|iEvr)v avrip. Kai
dvaordg xai pErd Tfj TtQETtovorțg bE dpevog avrov exeXev-
142. 20 T
oev jtdvrac; xa0iuai. Hv ydg cpiXopdvaxog, ei xai vno tivwv pi-
aowv JiagEoxEuâ ETo rqv oo0qv ExjroXE|if]oaL nioxiv.
Eira tlvwv xivq0£VTO)v ?myu)v rcbv âĂXtov riyovpEvtDV
ExaoTog tov tbiov ețqovtl ev țtovaorrțQLov xai 6 țiEv avTtbv
rjiTElTo rd xvx?vOVvtq to ibtov povaorf|Qiov xwQia, 6 6e eteqov
Tivă Eonovba Ev nopinaoGai 0Eiav xeăevchv. 'O jievtoi pacn-
142,25 ĂEvg ExaoTov OEQajtEvaag ĂEyEi Jtpdg tov ev ayioic Sdppav-
avTog, xa?v6yr|QE, p/qbEV |3ovĂ6pEvog atrfioai rivog evexev to-
oovtov uzvLpdv vnE[2Eivag; Kal dnoxQL0Eiț o yEpcov euiev-
r|X0ov EVTavGa nQor|yov|iEV(og |iev jtpoaxvvfpai ra fy VTl τής
143 v ETEQag EvaE Etag, (bg etl Elfii ev rovrip tcp ompan- EJteira bc
bvoconficrai vpâg vjieq Tfjg ayiag tov 0eov JtoXEwgTEQOvoaĂTip
xai tov ooicoTaTov avTfig aQ/iEmaxonov jrpdg to eiqtiviț/ Șga-
ftevoaiTaig xa0’ r||iâg dyiaig ExxXrioiaic; aTapâ/ov Tfjg ev avTaî?
61
Silențiarul era sala de consiliu și audiențe a împăratului, iar silențiW
erau slujitori însărcinați cu respectarea protocolului și a ordinii în acest
51. SAVA LA CURTEA ÎMPĂRĂTEASCĂ 291
După ce au intrat toți în palat și au ajuns în așa-numitul
silențiar, silențiarii61 care păzeau ușile i-au primit pe toți înăun
tru, dar pe acest mare luminător, care din smerenia cugetului
s-a rânduit ultimul, l-au îmbrâncit ca pe un cerșetor oarecare,
fiind mai neînsemnat la înfățișare decât toți, și nu l-au primit
înăuntru văzându-1 purtând zdrențe murdare și peticite.
împăratul Anastasie i-a primit cu bunăvoință pe părinți
și se uita după Sava, cel lăudat în epistolă. Părinții priveau și
ei de jur-împrejur neștiind c u m s-a despărțit de dânșii. Când
împăratul a poruncit să fie căutat în grabă și s-a făcut zarvă
de către cubiculari62, ieșind silențiarii, l-au găsit stând într-un
colț în locul n u m i t consistoriu, spunând psalmii lui David.
Atunci aceia l-au înșfăcat și l-au dus împăratului. în timp ce
trecea el pragul, împăratul a văzut u n chip de înger care mer
gea înaintea lui. Ridicându-se, împăratul l-a primit pe Sfânt
cu cinstea cuvenită și apoi a poruncit tuturor să șadă. A făcut
astfel fiindcă era iubitor de monahi, chiar dacă era îndemnat
de câțiva oameni necurați să dea război credinței drepte.
Apoi, în timpul discuțiilor, ceilalți egumeni se îngrijeau
fiecare de mănăstirea sa: unul a cerut pământurile din jurul
mănăstirii sale, iar altul se străduia să obțină o altă poruncă
împărătească. D u p ă ce împăratul le-a purtat de grijă, a zis către
cel întru sfinți Sava: „Tu, călugăre, de vreme ce nu vrei să ceri
nimic, pentru ce ai răbdat asemenea chin al călătoriei?1* Iar Bă
trânul i-a răspuns: „Am venit aici, mai întâi, ca să mă închin
la urmele picioarelor Evlaviei Voastre63 cât timp mă mai aflu
încă în acest trup. Apoi, ca să Vă rog pentru Sfânta Cetate a lui
Dumnezeu, Ierusalimul, și pentru preacuviosul ei arhiepiscop,
ca să încununați cu pace sfintele noastre biserici, iar slujitorii
spațiu oficial.
Demnitari care păzeau și aveau în grija camera de culcare a împăratului.
63
Formulă protocolară de adresare, specifică stilului pretențios de la curtea
bizantină.
 VIATA SFÂNTULUI SAVA
292
143.5 lEpaxEtag pEvovor|g. Aia yâg xfjg twv exxXt]olg)v EÎQipqg ev
f|0VXi.<? âtdyovxEg fmetg, ev fj xaxog0ovo0aL jtEcpvxaoiv ai âpE-
xai, vvxxcop te xal pE0’ ripEpav VTtEOEvȘdpE0a xfjg vpETEoag ya-
krțvdxr|Tog cbg xoîg evoePeolv vpujv ETtavanavdpEvoi vopoig.
'O 6e PaoiĂEvg exeăeuoev £VEx0fjvaL /iXia vopioțiaxa
Xeywv- >.a|3e xavxa, ndxEQ, xal ev/ou vheq r]pa)v- fjxouaa yâp bxi
143. io hoXăcov ev xrj EQT||ji(p avrcxT] povaoxr|QLiov. 'O &e țiEyag Sdppag
Eqyq- Povkopai EvxavOa TtaQaxEipduai xai d iovoOai ttqocjxv-
VELV TT|V V|lETEQaV EVOEPEiaV.
Toxe 6 paoikEvg xovg pEv aXkovg qyovpsvovg ejtl fia-
Xaioxtvqv aTtEXuasv, avxov 6e exeloe TtaQaxELpdaat exeXeuoev
143,15 xai âxcokuxcDg Etg xa PaotkEia EtoiEvai p-qvvoECDg x Qt?-
52
'Hp.sQâjv 6e xlvujv âLayEvoțiEvwv țiExajtEțupdțiEvog avxov
o PaaikEvg eulev- o ujiEXEgog dQXLen:ioxo7iog vnEQpaxov Eauxov
xaxEOxqoEv x g xâ Neotoqlou âoypaxa xvgu)odoT]g ev XaXxqdovL
ovvodov, ou pf]v dkkd xai xov AvrioxEiag <£XaPiavdv dvdaxa-
143.20 xov 7toir|oâpEvog Eavxtp ovyxaxEOTtaaEv. O0ev heXX.6vxwv xâ)v
ev XaX.xr]&6vL doypaxio0EVTwv dva0Epaxio0fjvaL xaOoXixwg “vito
xfjg w v i ouva0Qoio0ELor|g ovvodou ev Sidovi avxdg țiovoc exwXv-
oev auiuroif|oag țiExd xov ’AvxioxEiag <îd,apiavov xai, ing evojil-
oev, xo f|p.ETEQov Eitai Ev xpdxog ev oig etieoxelXev fjplv auxaîg
143.25 Xe eolv ovxw Xeywv- nâoav aioEoiv xaivojiQEJtEg xi xaxa Tije
opOo&o ou JiioxEwg EjtEiodyovoav ajtoPdXXopEv, oii hoooieue-
voi xai xd ev XaXxrjâdvi TtEjTpayțiEva 6ia xa yEvopEva bi’ avxqv
144 oxdvbaXa. Kai, dog evo ioev, xauxoig Tjpâg xoîg Xoyoig r|Jtdxr]oev
0Ea7iLaavxag âjtpaxxov biaXvOfjvai xqv ovvo&ov- 7tXf|v oux EXa-
Oev rifiăg ovxe vuv ovxe jiqoteqov, rțvixa xoîg xaOaiQExixoic
Evcpquiov xai MaxE&oviou xtov NEOxopiavwv ouvaivEGCU
52. A DOUA ÎNTÂLNIRE CU ÎMPĂRATUL ANASTASIE 293
sfinţiţi să răm ână netulburaţi în ele. Pentru că noi datorită păcii
bisericilor petrecem în isihie, unde se dobândesc în chip firesc
virtuțile, și n e rugăm noaptea și ziua pentru Luminăția Voastră,
fiind odihniți de legile Voastre pline de evlavie."
împăratul a poruncit atunci să-i fie date o mie de m o ­
nede zicând: „la-le pe acestea, Părinte, și roagă-te pentru noi,
că am auzit că ai m u l t e mănăstiri în pustie!" Marele Sava a
spus: „Vreau să iernez aici și să mă învrednicesc să mă mai
închin Evlaviei Voastre."
Atunci împăratul i-a slobozit pe ceilalți egumeni să mear­
gă în Palestina, iar pentru el a poruncit să ierneze acolo și să poată
intra neîmpiedicat în palatul împărătesc fără să mai anunțe.
52. A doua întâlnire cu împăratul
Anastasie
După câteva zile, împăratul a trimis după el și i-a spus:
.Arhiepiscopul vostru s-a făcut apărător al Sinodului din Cal-
cedon care a aprobat învățăturile lui Nestorie. în plus, l-a mai
răzvrătit și pe Flavian al Antiohiei și l-a târât după sine. D e ace
ea, în timp ce urma ca dogmele de la Calcedon să fie anatemi
zate în mod universal de către sinodul adunat acum la Sidon,
numai el singur a pus piedici conlucrând cu Flavian al Antiohi
ei și, după c u m socotea, a înșelat Majestatea Noastră în scrierile
pe care ni le-a trimis și în care spune așa: «Lepădăm orice erezie
care introduce vreo noutate în credința ortodoxă și nu primim
cele săvârșite la Calcedon datorită scandalurilor petrecute din
pricina lui.» Și a crezut că ne-a înșelat cu aceste cuvinte pentru
ca, la închidere, să declarăm sinodul Iară rezultate. Numai că
nu s-a p u t u t ascunde de noi nici acum, nici mai înainte, când
n u a primit să-și dea acordul la caterisirea nestorienilor Eufi-
mie și Macedonie, vădindu-se că este apărător al Sinodului din
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
294
ou xaiEdE aio, otl unEgpaxog TuyxâvEi Trjg ev XaXxr]d6vi
144,5 ouvââou xaî T7]g oXrjg Neotoqlou a'igEOE(ug. OGev toutov cbg
Ăv|iE(jijva Qeotu oiiev Tfjg Ejrioxojifjg Expkr|Gfjvai xai ăvGgwTtov
ogGoâo ov xai tou ayiou exelvou xaî ajrooToXixou Ggovou âȘiov
jtgoyEiQLoGfjvai. iva p.f] ol oE dopLOL exeîvoi xai 0eo6oxol totiol
Toig Neotoqlou âdypaaiv xaTagiai.vcDVTai.
144,10 Kai râura |iev 6 paoiXEug- o 6e ev dyioLc; HaTiqg rmă>v
Sâppag âjTEXQLOr] XEywv- 7tXî]go(pogELo0a) f| fyiETEga yaXr]voTr]g
otlteq 6 iqg fjpETEgag âyiag tou ©eou jtd?<EU)g âgxLEnioxojtog u tto
twv âgxaicov cpwott|ocuv xai ormELOtpogojv hote ycuv Tfjg xaG’ fjpâg
EQrjpiou ia ifjg euge elcic; âoypara TtaidEuOEÎg e§ loou dnopaDiE-
144,15 TaiiT]VTENEOTOQiov6iaiQ£OLvxaÎTr]vouYXBoivEuTDxovgxaÎTfig
ogBodo ou ExxXTpiag jiEoqv Padî cuv 6&6v oute elc dE id oute Eig
aQLUTEgd, ygaqpixtug eÎjtelv, exxXlvcu avEXETai- toutov ydg topev
id tou ev âyioig KugiXXou tou dgxiETtioxonov ’AXE avâgEiac;
0Eia âoypaTa JtvEOvra xaî roug EvavriwGEvrag rj EvavTioupiEvoug
144, 20 Toig exelvou SoypaoLv dvaGEpiaTL ovra. Auolujioullev xoivuv Trjv
upiETEgav yaXî]V0TT|Ta dTdgaxov dcacpuXaxGqvai ttjv âyiav hoXlv
'lEgouoaXqpi, ev î] to pEya Tfjg EUOEpEtag EcpavEgcoGr] puoTijgiov,
âxivrjTou piEvouoqg Tfjg xaG’ f]|jâg iegagxiag.
Kaî o PaoiĂEug xaravoijoag tîjv tou ngEoPuTOU âyLUJOUvqv
te xaî âjikoTqTa xaî 7TVEupiaTixT]V ouveolv eljiev- ovrtjug, xaXoyqgE,
144, 25 xaXfijg EigiȚrai Trj Gsia ygacpfl otl 6 noQcvdșiEvoț ânkăț tioqeve-
lat ftEJioiOcâț.’W Eu ai rjpîv xaî dpEgLjivEi otl ou6ev xaid tou
dgxiErtioxortou upiăiv Gtoni opiEv 6id Tqv aqv âyia)ouvr]v xaî piETâ
7idor|g GEgaiiEÎag otnoXuoai oe evteuGev ojtouâdaaj.
53
145 OuTCug e eXGchv and tou paoLXEwg o 7igEopuTT|g ELofjĂGEV
ngog Tqv auyouoiav AgEaâvrjv xaî EuXoyqoag auxqv nagExdĂEL
53. ÎNTÂLNIREA CU MARILE ARISTOCRATE ALE CURȚII 295
Calcedon și al întregii erezii a lui Nesrorie. De aceea, hotărâm
să fie scos din episcopie, ca un vătămător, și să fie rânduit un
bărbat ortodox, vrednic de acel tron sfânt și apostolic, pentru
ca acele locuri cinstite și care L-au primit pe Dumnezeu să n u
fie întinate de dogmele lui Nestorie."
Acestea le-a spus împăratul, iar cel întru sfinți Părintele
nostru Sava a răspuns zicând: „Să fie înștiințată Luminăția Voas
tră că arhiepiscopul sfintei noastre cetăți a lui Dumnezeu, fiind
învățat dogmele evlaviei de către părinții cei vechi, luminători și
făcători de minuni din pustia noastră, leapădă atât deosebirea lui
Nestorie, cât și amestecul lui Eutihie, călcând pe calea de mijloc
a Bisericii Ortodoxe, neprimind să se încline nici la dreapta,
nici la stânga, ca să grăiesc în cuvintele Scripturii. Fiindcă știm
că el este insuflat de dumnezeiestile
1 învățături
1 ale celui întru
sfinți Chirii, arhiepiscopul Alexandriei, și că îi anatemizează pe
cei care s-au împotrivit sau se împotrivesc dogmelor acestuia.
Așadar, rugăm pe Luminăția Voastră ca să fie păzită netulburată
sfânta cetate a Ierusalimului, unde s-a arătat marea taină a evla
viei, rămânând neschimbată conducerea noastră bisericească."
împăratul, pricepând sfințenia, simplitatea și înțelep ­
ciunea duhovnicească a Bătrânului, a spus: „Cu adevărat, călu-
găre, bine s-a spus de dumnezeiasca Scriptură: Cel ce călătorește
cu simplitate călătorește cu încredere. Dar roagă-te pentru noi și PtUe 10. 9
fii fără grijă, pentru că nu hotărâm nimic împotriva arhiepi
scopului vostru din pricina Sfinției Tale, și mă voi grăbi să te
slobozesc de aici cu toată purtarea de grijă."
53. întâlnirea cu marile aristocrate ale
Curții
Și așa, ieșind Bătrânul de la împărat, a intrat la augusta
Ariadna, pe care, după ce a binecuvântat-o, a rugat-o să apere

296 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
avriXa EaOai ifjc; tou ev ctyîoiț jrctTgog avTfjg Asovroț w u
peyâZov flaoiXEtog jilotew;. Kcu Zețel avT(p EXEtvrp xaĂcog XeyEig,
xaÂOYTjQE, ECtV EOTLV 6 âxovcov.
145, 5 Kat ouicog e eă0cov dur’ avTfjg roijg jioâltlxoij
6oqij|3ouc E fjX0Ev Tfjq jtokEtog xaî s eivev eig to jtgoâoTEiov
Toucpivou tov xaTCt Arip.6cfTQaTov.TI 6e jiaTQixîaTouĂiâva f| Oua-
ĂEvriVLavou tou paaiAews r/yovrj xaî Avaaraoia q tou jtaToixiou
nopnqLO'u opo uyog f] eju tou magovrog ev tw oqel T(hv ’EĂaiwv
145, 10 roîc ptova/Lxou; xaTOQflcnuaoiv diakdpTiouaa e q/ovto
avTov tujxvoteqov ev0a xwtepevev, TtQooxvvouoat aurco xat TfjG
0EÎaț; cturou âiâaoxaXiag â n o .avouoaiJHoav yâp Xta maroTaica
xaî xfj OQ0o6o ia xaî Taîg aXXaic aQETalc diangEirovoat.
54
Me0’ f||XEQac 6 e oXiyag JtâÂiv pETajtEpcpOEÎg Eiofj?.0ev jigog
145, 1 5 rov panica xat Ăoyou xivt]0evtoc; jteqî Tfjg a y i a g jioâeojș na-
QExâXEi Xeywv- jiăoa f] TCOvT’iopaiajv jioXiTEia xrj upcTEpa EU/a-
qlotel yaXr|vdTr]Ti £Ă.8U08QtD0Eîaa fj6r| jiqo &ExaTQicbv toutodv
XQOveov Tfjț; ââixmaTrig tov XQUoapyuQou auviEXEiac;. Kat vuv
&voawToup8v upâg xoucpioai tî]v ejilteOsloczv jrsQiaoojtQaxTÎav
145,20 rfj te âyiav AvaoTâoEL xaî Totg Tfjg âyiag jto Ewg xttjtoqolv ex
twv cutoqcdv xaî 6ucnrQdxTU)v TtQoocbjtujv. Tig 6e rj aÎTta yeyovEV
Tfțg TOiavirig jTEQiaoojtQaxTtag, eqco. O î xaTâ xaigov TgaxTEUTaî
xaî pivftixEt; tcdv xaxâ Fla aioTivriv drjpooicov exotov xQuaiou
XÎTpag e âjTOQcov ngoadimov xaî 6vojtgâxTCDv âvvoGqvat
pf| duvapEvag EiojtgaTTopEvot f|vayxdto0r|oav EJuggLTpai t»]v
145, 2 5 TOVTWV ElOKQa LV TOig Xtttâ TOt lEQOO6?(.Dpa 0VVTEA.EOTaîg x«t’
avaĂoyiav xfjg Exaowv âvvot Eooc;. Tâjv tolvw exqtov t o u
Xqucjlou Xltqwv x a 0 ’ 6v EigiȚcai tqojiov 6iavEpir|0Eiou)v jieqlo-
oongaxTLai âjtEygdcpTjoav fj t e d y i a AvdoTaoig x a t o î Xoljioî
64
împărăteasa Ariadna, soția lui Anastasie, a fost până la moartea ei (515)
susținăcoarea ortodoxiei calcedoniene.
54. PROROCIA ASUPRA LUI MARINUS
credința celui î n t r u sfinți L e o n , tatăl ei, marele î m p ă r a t . Ea i-a
spus: „Bine zici, călugăre, dacă este c i n e să audă!"64
Și așa, i e ș i n d de la ea, ferindu-se de zarva lumească,
a plecat d i n c e t a t e și a rămas î n s u b u r b i a Rufin, aflată lân
cpEuycov
gă D e m o s t r a t o s . I a r pacriciana l u l i a n a , nepoata î m p ă r a t u l u i
V a l e n t i n i a n , și Anastasia, s o ț i a p a t r i c i a n u l u i P o m p e i , care
acum strălucește > î n Muntele M ă s l i n i l o r c u izbânzi m o n a h i -
cești, a u v e n i t la el adesea acolo u n d e ședea, c a să i se î n c h i n e
și să se desfâteze d e d u m n e z e i e ș t i l e lui învățături. F i i n d c ă
ngog
e r a u f o a r t e c r e d i n c i o a s e și se d e o s e b e a u p r i n o r t o d o x i e și
celelalte v i r t u t i .
V
54. Prorocia asupra lui Marinus
D u p ă p u ț i n e zile, fiind iarăși c h e m a t , s-a dus la î m p ă ­
rat și, v e n i n d vorba despre Sfânta C e t a t e , l-a rugat zicând:
„ î n t r e g I m p e r i u l Roman m u l ț u m e ș t e L u m i n ă ț i e i Voastre că
d e 1 3 a n i a fost u ș u r a t d e n e d r e p t a t e a dărilor în aur și ar
g i n t 65. A c u m v ă r u g ă m să ușurați taxa excesivă i m p u s ă bi
sericii Sfintei î n v i e r i și c t i t o r i l o r d i n Sfânta C e t a t e p e n t r u
persoanele n ă p ă s t u i t e și fără v e n i t u r i . Iar care este pricina
acestei d ă r i foarte mari, v o i s p u n e a c u m : cei care a d u n ă d ă
rile, n u m i ț i tractevtiți ș i vindici, a p a r ț i n â n d primăriilor d i n
Palestina, aveau de ridicat d e fiecare d a t ă c â t e o s u t ă de litre
de a u r de la p e r s o a n e l e fără v e n i t u r i și năpăstuiți; dar p e n t r u
că n u p u t e a u s t r â n g e dările, a u fost siliți să a r u n c e strângerea
dării a c e s t o r a a s u p r a p l ă t i t o r i l o r de d ă r i d i n Ierusalim, d u p ă
p u t e r e a d e p l a t ă a fiecăruia. P r i n u r m a r e , c â n d cele o s u t ă
Această taxă, numiră collatio lustralis, fusese instituită de Sfântul Con ­
stantin cel Mare asupra meșteșugarilor, negustorilor și prostituatelor din
Ierusalim, iar Anastasie a abrogat-o in mai 512, ca urmare a intervenției
Sfântului Sava.
298 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
oE|3âopiot TOJtOL xal ol xxf|xogE£. Tafixqv xf|v jtEgioooTtgaxxia'v
JtagaxaXofiuEV xoutpioQfivai.
145,30 t) 6fi paaiXEUc; xfj jiagaxkr]OEL Ei ac; aidEo0EÎg xoC
146 TlQEOPlJTOU TÎ]V âyLOXqxa |JEXE7lEp,îpaXO XOV EJtagXOV TUJV HQOl-
xojgiwv Zamxov xai fixfiXEvOEv xovLpioQfjvaL xqv Eigqpsvqv tie-
QLOOOTTQaXTLaV fix XOÎÎ XCLTCt naX.aioxivqv OXQLVLOU xai. Taviqv
i q v ouyxcbgqOLv xq âyiqt tioXel cpiXoxipqoaoGai.
Tofixtov ofixcng bo âvxwv Maglvoț; tlc; ââtxdnaxoc; xai
146, 5 xaxâ ouyxtbgqoiv ©eou tcov xfjg JiohxEtag n g a y p a x w v xgaxâiv
xai xaxâ xo <5oxofiv aâxqj âyojv xal ipEgcov xqv xofi paotkEdJț
EUQiTuaTOv yvtb qv yvouț xâ xâ) ȘaoikEL jieql xfjg ouyxwQî]0£-
(og â o avxa nagauxîxa eloeXOcbv ou auvExcogqoEV xqv TtEgi zfj£
rotauxqț; ouyxwgqoEtDg âiaxa tv ttqoeXQelv, NEUXogiavoug xov?
146, 10 xaxâ xqv âyiav noXiv ânoxakâjv x a i T o v d a î o u xal xwv {3a0i-
Xlxcov âaiQECbv âva îovg. Toxe o ev âyioig SdpfJac; jiXqo0ELg w?
â/Lq0o)g ITvEvparoc; 'Ayiou eltiev Ttgog Magivov- Ttafiaai dia-
axEââ cDv xqv âyaOqv xofi 0aaiXEtt)c; PouXqv- Traficat xofi xaxâ
xcbv âylwv xofi ©Eofi fixxkqoiwv JtoXfipou- natioai xqg xooauxqg
146, 15 tpikoxgqp.axiag xai Jtovqgiag xai âocpâktoai oeauxov. E i âfi figofi
nagaxotiaqc;, ofi pexâ nokfiv xgovov navExOtoxa xaxâ OEauxâ)
|iev jtgo EvqaEig,xâ) 6 e xgâxEi afixofi ofi |iixgov ETrayâyric; xivSu-
vov xai xq tioXel Jiâoq. Kai Ttâvxcov |iev yu|xvco0qoq fiv xatgofi
gojtq, 6 6e oixoc; oov jrugixavoxoț yEvquExai.
Tafixa o âyiog yfigwv fini xofi PaoikEcog ngog Magivov
146, 20 Eigqxarg gExd auvEOEwg xai ânXouoxâxqc; fi Eiog TragExâĂEL fijti
naXatoxtvqv ano ku0qvai. Kai Xa[3(bv a n d xeigoc xofi [SacL/zco;
âĂĂa xiÂia vopiopaxa xai avvxa âgEvoț xaxănXEuoEv fini fla-
katoxLvqv negi xdv Mâtov pqva xqg TiEpnxqț ivâtxxidvog.
K a i ofixwg fixu)kfi0q fini ’Avaaxaoiou q fix nov ânogcov
HEQtaoongaxxia ouyxcngqOqvai nXqv oxi iieqoc; jxev afixi]?
c
Taxele pe carc nu le puteau plăci statului cei insolvabili erau redistribuite
pe seama bisericii Sfintei învieri și a celor cu dare de mână din Ierusalim.
5 4 . P R O R O C I A A S U P R A LUI MARINUS
299
de litre de aur au fost împărțite în modul amintit, atunci
biserica Sfânta înviere, celelalte locuri cinstite, precum și cti
torii au fost înscriși ca plătitori ai acestei dări redistribuite66.
Această dare foarte mare ne rugăm să fie ușurată."
împăratul, rușinându-se de sfințenia Bătrânului, a pri­
mit rugămintea și a trimis după eparhul pretoriilor Zotic și
a poruncit să fie oprită zisa dare din dosarul Palestinei, iar
această scutire să fie acordată Sfintei Cetăti.
>
După ce au hotărât așa, un anume Marinus, om foarte
nedrept, care din îngăduința lui Dumnezeu conducea trebu
rile statului și influența după placul său buna credință a împă
ratului, cunoscând hotărârile împăratului despre scutirea de
dări, a venit la împărat și nu-1 lăsa să purceadă la dispunerea
aplicării acestei scutiri, numindu-i pe cei din Sfânta Cetate
nestorieni și iudei, nevrednici de darurile împărătești. Atunci
cel întru sfinți Sava, plin fiind cu adevărat de Duhul Sfânt, i-a
spus Iui Marinus: „încetează să mai amăgești buna voință a
împăratului! încetează războiul împotriva sfintelor lui Dum
nezeu biserici! încetează cu această iubire de bani și viclenie,
Și ai grijă de tine! Iar dacă nu mă vei asculta, nu peste multă
vreme îți vei pricinui singur rele îngrozitoare, iar împărăției
lui și întregii cetăți vei aduce nu mică primejdie. Vei fi lipsit
de toate într-o clipită, și casa ta va fi mistuită de foc!"
După ce i-a spus aceste lucruri lui Marinus înaintea îm ­
păratului, sfântul Bătrân a cerut cu înțelepciune și simplitate
să fie slobozit în Palestina. Primind din mâna împăratului altă
niie de monede și luându-și rămas bun de la el, a plecat pe
mare către Palestina, în luna mai al celui de-al V-lea indiction. Anul 512
Și așa fu împiedicată, în timpul domniei lui Anastasie,
abolirea dării superflua descripția, cu toate că o parte din ea a
Pe baza legii superflua descriptio, abrogată și ea de împăratul Anastasie.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 55. ÎNTOARCEREA
300

fost anulată în timpul lui Iustin, care a domnit cu evlavie, la o

146,25 ouvEX(DQr]0r| âjti tou EU0E[3wg PaoikEvauvToc; Touotîvou
tivacpoQăg yEvopivqc; ujio tou naTțjog rmcbv Stip|3a x a i tiov cerere alcătuită de Părintele nostru Sava și de ceilalți egumeni
Xoinuiv Tfjț EQfip.o'U fjyoupEvayv, tou 6e ujioXoljiou auTqg teXelo din pustie, iar cealaltă parte a dării a fost anulată cu tocul
147 auyx<b(?T]ai.g ysyovEv âjti Tfjg n a o o u o q c 0EocpuktixTou paoikEiae sub actuala domnie de Dumnezeu păzită a lui lustinian, prin
’IouoTtvtavou 6iti Tfjg tou retina EuoePlou pEOLTEtag. K a i touto
mijlocirile preotului Eusebie67. Aceasta s-a petrecut însă mai
țtEv uoteqov- t| 6 e n og Maplvov pr|0ELoa tou Gelou ngEoPutou târziu. Dar prorocia dumnezeiescului Bătrân rostită asupra
ngocpT]TEÎa ou âifjpaQTEV. OXiyayv yâp p.r|vujv âiEkOdvTWv yEyo-
lui Marinus n u a dat greș. Fiindcă, după ce au trecut câteva
vev if] tou 6f[piou oidoEL o olxog Mapivou nuQixauoTog x a i râ luni, casa lui Marinus a ars într-o răzmeriță a poporului, iar
147, 5 npoĂ,EX0£VTa ntivra u n o tou aytou EnXr|Q(n0î].
cele ce s-au spus mai dinainte de către Sfânt s-au plinit toate68.
Tauia 6’ Ețioi 6ir|yif]oaT0 f| âpp.âg Avacrraoia f| ev tq) Acestea mi le-a povestit aroma Anastasia, care face cin ­
oqel Tcbv ’EXaiwv to povaxtxov oEpvuvouoa oxfjpa xaL
ϊς
T0 ste schimei monahale în Muntele Măslinilor și strălucește cu
0ELoig xaQÎanaaiv âiaktipnouoa napti nop.nT]iou tou EauTfjț |aev harismele dumnezeiești, și care le-a aflat de la Pompei, soțul
6p.o£uyov,Tou Se paoiĂEUjg tivEiptou tixouaaaa.
ei și nepotul împăratului.

55 55. întoarcerea

147, 10 'O tolvuv naTî]p r|fxâ)v Sdppaț noXXî]v pEv xQuaiou
noooTqTa tirtEOTEtXEV tino tou B v avTtou Eig MouTa?.doxT]V
Tiqv idiav xd)pT]v rrpdg to XTio0f]vai tov yovixov aurou olxov
ExxXrjoiav tcdv ayicov Koopâ xai. Aapiavou, o n e p xal ysyovEV-
Mtipiav 6e Tiva dpx i na'v ti(?{-Tr|v tcdv tteol ’EXEu0sp6no-
Xlv dnooxiorâjv piovaxtnv tov țiETâ Seut)Qou tivoc; E dpxou tcdv
147, 15 ’AxEcpdXojv dvE? 06vra ev KcuvoravrivounoXEi xaTd Tfjg op0o66£ov
niCFTEwg xai. TroĂXrjc; nappT]oiag napd tQ PaoiXEi piETaoxovra xai
npog tov auTOV SEurjpov mxpcbg 6iEVEx0Evra xaTEvâyxag pE0’ Eau-
tou o naTqp wv Sdppag Etc;elEpoa6Xup,a napExdXEi ânooriivai
Tfj; tcdv AxEcpdXwv ETEpoSo iag xai xfj xa0oXixfl xoLvwvfjoat
147, 20 Exxkrjoip. Kai noXXaiț ToiauTaig xprjcycqLEvog nporoorcaig rrpo-
oayaychv aurov Tip naTpidpxp cHXip 6E ao0ai ttțv ev XaXxrjSovi
67
Acest Eusebie era preot al Marii Biserici din Constantinopol, avea func­
ții administrative și era unul din personajele cu influență din jurul împă­
ratului. Chirii va mai aminti despre el în 1/5 c. 71, 83, 85 și 86.
6H
Cu toate simpatiile monofizite, Marinus a ajuns, sub împăratul Iustin
Părintele nostru Sava, așadar, a trimis din Bizanț mult
aur în satul său Moutalasca pentru ca din casa Iui părintească
să fie construită o biserică a Sfinților Cosma și Damian, lucru
care s-a și întâmplat.
Un oarecare Mamas, arhimandrit al monahilor schis ­
matici din jurul Elefteropolisului, s-a dus la Constantinopol
împreună cu Sever, exarhul acefalilor ’9, ca să atace credința
ortodoxă, având multă trecere înaintea împăratului, dar s-a
contrazis foarte tare cu Sever. Părintele nostru Sava l-a luat cu
sine p e acest Mamas la Ierusalim, rugându-1 să se depărteze
de învățătura străină a acefalilor și să vină în comuniunea cu
Biserica Universală. Si
J folosind multe astfel de îndemnuri, l-a
adus la patriarhul Ilie și l-a făcut să primească Sinodul de la
(518-527), prefect al pretoriului.
' Acefali erau numiți, la început, monofiziții radicali din Egipt, care nu
recunoșteau autoritatea patriarhului Petru Mong (482-490), monofizit și
el. dar moderat. Apoi așa au fost denumiți monofiziții din partida lui Sever.

302 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
1-47, 25 ovvoâov xai. xoLVCDvfjaai rfj xaOoXixfj exxXtjgu/ TtapEoxEvaoEv
Evruxn xai Alooxoqov âva0EfraTioavra xai noX?.oîig sig touto xa-
QoâriyfioavTa 6iâ tou xa0’ Eaurov u3TodEiYp.aTog.'OjiEQ ou |Aixg<î g
tov paatXEa Avaorâoiov xcnâ tou naTQiâpxou'HXta âifrâga Ev.
AlEVElflEV ⣠o 0EÎOg jtQEOf}UTr|g TO XCtTEVE/OEV pEl’ aUTOU
and tou Bu avrtou xquolov roîg un’ outov povaoTr|pioig, t<î)v
6e iet’ auTOU ovtcdv ev tcd Bu avriw paOiȚnwv outou oțpoSga
148 Xujif|0evto)v âtâ if]v tou xQuoiou diavoprțv eZețev auroig- iipeig
Pev oajpaTixăj; EXomâoapEv, outol 6e jtvEupaTLxwg uheq rțjxâjv
tȚ/um ovro xat 6tâ tcov euxcov auTdrv 6leoo)Oev rț[iăg o 0Eog.
Touto 6e, (bg oijiai, jtEJioiqxEv tco tou Aauid EJtopEvog
unodsiYpaTi, 6g iocpoigiav âjtEVEtpEv Toîg te ev noXsp.to xo-
148, 5 mâoaoLv xat Toîg to OTQaTOJtEâov diatpuXdȘaoLv.
56
AXÂâ xaĂEÎ |.ie koutov 6 xatgog Toîg iâixoîg tou Qelou
71Q£O0utou xaTogOtupaoiv te xai dyaivioiiaoiv Toug ysvtxoug
JiEpi niaTECog ayuivag aurou te xai twv auv aură) xaTâ tt]V
EQr|pov TaUTT|v &LanQEipdvT(Dv d'/iov naTEQtov EJtiouvâtpai.
148,10 <t»XapLavou tolvuv xai TIXia tc)v jtaTQtaQx v St&ovi, cu?
EtQqTaL, yEyovoTojv xai Ygâppaoiv xo?.axEUTixoîg xai oixovopt-
xoig ngog tov PaatXEa XQî]oapEvojv xai Tfjv ev Sidovt xarâ Tfjg
oQ0fjg niOTEwg ouva0got£opEvi']v ouvoâov 6iaXuoâvT(ov xai £Î?
toug oixEioug Ogovoug EjravEkGovTwv âYavaxn'ioavrEg oi jieql
£(i)Tî]ql/ov xai <JhX6£evov Etg oqy 'v «o/etov Exîvrpav tov pa-
148,15 aiXta wg ânaTr|0EVTa ujto Tfjg tojv jraTQiapx v navouQY ? x c ί
jroooTionjoEwg. Kai XafJdvTEg fjv fjOeXov E ouoiav xai xQ u °f° v
ixavov T(±) ’Avrioxeiag dfipcp diadojoavreg xai noXuTQOJtwg
OXiipavrEg tov (Pkaptavdv xai tqojiov nvâ dnonvi avrEg xai
70
în VS c. 52 e prezentată o pane a acestei importante scrisori, în care
56. RĂZMERIȚA DIN IERUSALIM ÎMPOTRIVA ACEFALILOR 3O3
Calcedon și să vină în comuniune cu Biserica Universală, ana-
temizându-i pe Eutihie și pe Dioscor. Prin pilda sa, Mamas
i-a adus pe mulți la această credință, lucru care l-a înfuriat nu
puțin pe împăratul Anastasie împotriva patriarhului Ilie.
Dumnezeiescul Bătrân a împărțit aurul adus din Bizanț
la mănăstirile de sub povățuirea lui. Dar fiindcă ucenicii săi
care au fost cu el în Bizanț s-au întristat foarte pentru împăr
țirea aurului, el le-a spus: „Noi ne-am ostenit trupește, iar
aceștia duhovnicește s-au luptat pentru noi și, pentru rugă
ciunile lor, Dumnezeu ne-a scăpat."
Mi se pare însă că a făcut aceasta urmând pildei lui
David, care a împărțit în mod egal celor care s-au ostenit în
război și celor care au păzit tabăra. ilmp30.22-24
56. Răzmerița din Ierusalim împotriva
acefalilor
Dar timpul mă cheamă acum să adaug la isprăvile și \
biruințele dumnezeiescului Bătrân și luptele pentru credință
duse împreună cu Sfinții Părinți care au strălucit în pustia
aceasta. Patriarhii Flavian și Ilie au mers la sinodul cel împo
triva dreptei credințe de la Sidon, precum s-a spus, și folosind
scrisori măgulitoare și diplomatic scrise către împărat70, au
reușit dizolvarea sinodului și s-au întors la scaunele lor. Insă
cei din jurul Iui Sotirie și Filoxen s-au revoltat și l-au împins
pe împărat la o mânie nestăpânită, pentru că a fost înșelat de
viclenia și prefăcătoria patriarhilor. Primind ei puterea pe care
o voiau, au împărțit aur din destul norodului din Antiohia și
îi făceau lui Flavian tot felul de necazuri cu care l-au înăbușit,
silindu-1 să anatemizeze Sinodul de la Calcedon, iar apoi l-au
scos din episcopie și l-au exilat.
patriarhul Ilie respinge implicit Calcedonul pentru a-și păstra scaunul.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
30 4
xaTctvaYxâoctvTEc; xf]v ev XaXxr]66vi ovvo&ov ava0EgaTÎaaL
ouTtng auTov Tfjg EnioxoTtqg E EinoavrEg uTtEQOOLa xaTEdixaoav.
148. 20 K a i yvoîjg 6 fJaoiXEug xai jiEgi/agrig y e Yov ®S SEufjQOv tov
Tăiv AxEtjf aXxov e g q x o v e îoxojiov Avrio/Eiag ânEOTEiXEv.'OoTig
SEvfjoog Tfjg JtaTQiaQXÎa? dQa£â|.iEVog noXXâ jiev 6elvci xoig gr)
XOLVWVODOLV aVT(p EJtEdELXWTO, ajTOOTEXXEL 6 e Ta EaVTOU ouvo-
6ixâ T(p dtQXiEjTLoxdjto) TlXițt xai gr] Se/Oelc; xlvel Eig 6qyH v τόν
148,25 ȘaotXEa. Kai itdXLv ăjrooTsXXEL xâ avxâ ouvoSixâ EigTEQoadXn-
ga Ttp Maicp p]vi xfjg EXTTjg ivâixTiovog gExâ xivcov xXtjolxwv xaî
âvvâgEwg PaoiXLxfjg. Kai xovxo '/vovg o ev ctYioig jtaxqQ f)gwv
Sâppag dveXfiwv ev xfj aYig jioXei gExâ twv âXXtov xqg cpripou
149 f|YOUgEV(DV TOVg |1EV EXOoVTag gExâ xă>v auvodixwv SEVÎ]QOV Tfj;
aYÎag ajtE&ico av TtoXEOjg, xo 6e JtXfiGog xtuv pova/jîjv jtâvro0Ev
EHLauvâ avTEgEpjtQooOEVTOU âYiov Kgaviou gExâ tiovIeqoooXu-
gixwv Exga ov X ovrEg- avâ0Ega Seutiqu) xai xoig xoivcovouatv
149.5 aulă), TTaQOVTOJV ETl xai dxouovrtov TCUV TE gaYioxQLavcbv xai
âoxovTOjv xai OToaxLtijTwv twv vjtd tov PaoiXEwg ânouTaXEvxajv.
Ovxog y Q o SEUfjQog âXa£ovsi$ dELvrj xpaxr]0Eig xai
PaaiXLxți buvaoTEia ETtEQEtbogEvog tt]v ev XaXxTjâovL ouvoâov
pugioig xaOujtEpaXsv âva0EgacFiv xai xf]v Eijxuxovg ETEQoâo iav
149, io xQaxuvai țlXovlxcov gîav tov 6eoji6tou Xqlotov tov Ylou tov
Oeou [lETOt Trjv ex FIaQ0Evov oâpxtnoiv te xai Evav0pcb7tr|cnv
exiîqvttev qnjoiv <p0aQTT]v. K a i (piXoxâQaxog a)v jtoXXâg xaivo-
TOgiag âvEnXâoaxo xaxâ xwv ooOwv Tfjg ExxXrțaiag 6oYgdT(jDV
te xai Otagorv. Tf]v y Q âaEPEoxâxqv te xai Xî]OTQLXC0TdTi]v ev
’EtpEacp âeuTEgav ouvodov ânodE/Exai xai ogoîav Etvat Xeye l
149,15 TauTrjv Tțj npoTEpov sv xfj avxfj ’Ețeoco ouva0QOLO0£ioîi xai
iaoug ev 6i6aoxâXoig âjuMpaivETai KvqlXXov t e tov p£Ya v xa E
‘
oțoqov Tfjg AXE avdQEcov aQxiEjrioxonov xai Alooxoqov tov el?
xoivwviav âE â Evov EuTu/qv tov aiQETtxdv cbg âpoqppova xai
tov «YiorraTOv xai OQ0o6o£6TaTOv 0Xa|3tavov tov Tfjg paoiXiâog
149, 20 JioXEwg otQXLETTtoxojLOv xaOfXovra xai xaTaxTEtvavra. K a i oviojg
56. RĂZMERIȚA DIN IERUSALIM ÎMPOTRIVA ACEFALILOR 305
Când a aflat împăratul, s-a bucurat și l-a trimis ca epi ­
scop al Antiohiei pe Sever71, exarhul acefalilor. Acest Sever, în
timpul patriarhatului său, a arătat o mare cruzime față de cei
care nu erau în comuniune cu el, iar arhiepiscopului Ilie i-a
trimis scrisori sinodale și, nefiind primit de acesta, l-a ațâțat pe
împărat la mânie. Apoi iarăși a trimis aceleași scrisori sinodale
Ia Ierusalim, în luna mai a indictionului al Vl-lea, împreună Anul 513
cu niște clerici și cu o oaste împărătească. Atunci când a aflat
de acest lucru, cel întru sfinți Părintele nostru Sava s-a suit în
Sfânta Cetate împreună cu alți egumeni din pustie și i-au alun
gat dintr-însa pe cei care aduseseră scrisorile sinodale ale lui
Sever, iar apoi, adunând mulțime de monahi de pretutindeni
înaintea Sfintei Golgota, strigau împreună cu ierusalimitenii:
.Anatema lui Sever și celor în comuniune cu el!“, de față fiind
și comandanții, căpeteniile și soldații trimiși de împărat.
Pentru că acest Sever, fiind stăpânit de lăudăroșenie și
bizuindu-se pe puterea împărătească, a supus Sinodul de la
Calcedon la mii de anateme, străduindu-se din răsputeri să
se țină eterodoxia lui Eutihie, și propovăduia că după întru
parea și înomenirea din Fecioară a Stăpânului Hristos, Fiul
lui Dumnezeu are o singură fire stricăcioasă. Și fiind iubitor
de tulburare, a inventat multe lucruri noi împotriva dogme
lor și rânduielilor drepte ale Bisericii. Primea al doilea Sinod
tâlhăresc și necucernic din Efes și spunea că este asemenea cu
primul Sinod întrunit în același Efes, și susținea că marele și
de Dumnezeu purtătorul Chirii, arhiepiscopul cetății alexan
drinilor, este egal între învățători cu Dioscor, care îl primise în
comuniune pe Eutihie ereticul ca fiind de o cugetare cu el și
care l-a caterisit și l-a omorât pe preasfințitul și preaortodoxul
Flavian, arhiepiscopul cetății împărătești. Și așa, înaintând în
necucernicic, și-a ascuțit limba spre hulirea lui Dumnezeu și
1
Sever a ocupat scaunul patriarhal al Antiohiei între 512 și 519.
306 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
Tfj άσεβείςι hqoxotcxwv 6 auxog SEUTipog qzovr|OEv eig pXa-
ocpr|piav ©soij xfiv &auxou yLwacjav xai &leîăev xotg eciutox) Xoyoig
tî|v ev xgiââi piav xai. aâiaîgExov 0edxr]xa. Aeyujv yâg xai âiaPe-
flaiovpEvog EivctL xfțv vjtooxaoiv tpuatv xai, xfiv cpvatv vjrdoxaoLV
xai pri Epiav âtacpoQav ev xovxoig ytvdjoxwv toi? ovopiaoiv xrțv
149, 25 âyiav xai jtQoozuvqxf|v dp.oouaiov xgiââa xâjv Qelojv ujiooxâoe-
(ov xpiâ&a cpuoEtov xai 0Eoxr|xa)v xai 0E(bv Zețelv XEx6Lpr]x£v.
Tdv xoiovxov tolvuv tpuxocpGopov xai XnpEUJva 6 paOL-
Xevg Avaoxdoiog ițvâyxa Ev iov dQxiErtioxojrov 'HĂiav xoivw-
vLxdv EiodE aoQaL- xov 6e jj.t] 0£kovxog p.rj6e dXwg xovxo TtQă ai
unsp Eaag Tip Oupt.qj o Ș a o Eug djiEOX8tZ.Ev OXupjtdv xiva Kat-
150 cragEa xo âovxâxov EXovxa FlaXaiaxivrig mjvajroaxEuag auxâ)
xrjv duo Siâovog y arpEioav oixovopixf|v Ejuoxokf|v xa0op.oko-
yovaav prj TtQooiEoOat xqv ev XakxrjdovL auvoâov Tipog xo rtâoiv
150,5 xponoig xdv TTkiav xfjg Eniaxortrig E EUJoai, "Oaxig ’OkvgJtoG
jiExâ 6uvâ|iecog flaoihxfjg JtaQayEvopEvog xai no/Aolg xponoig
xai pr|/avr]paoiv xQfloâpEvog xai xfiv elqt]|lievt]v enioxoXî]V
EjicpavLoagHĂiav pev xqg Ejnaxonfig e ewgev xai Etg xdv ’AiXâv
nEQtd)QLOEV,T(Dctvvr|v 6e xdv Mapxiavou uiov ouvOepevov xdv xe
SEufjQov xoLvcDvixov Eio&E ao0ai xai xfiv avvodov XaXxr|bdvog
150. 10 ava0Epaxioai Ejuaxojrov'lEQoootajpcDv 7tejioît|x£v xf] jTQtbxfl xou
SEJiTE ppiou |ir|vdg âpxfi T fis &Exaxr|g Ivdixxidvog.
Tvoug 6e o fiytaopEvog Sâflflag xai oi kouioi xfig Epfmou
jraxEQEg xavxa ovv0e|ievov xdv ’lwâvvrjv ouvaxOevxEg di£ “
pagxuQavxo auxov Seufipov eig xoivcovtav pfi dE aoOai, aXX
ujieq xfig ev XaXxT]66vL auvddou jiQoxivdvvEiJELV exovxa jtâvxag
150, 15 ovuiiaxo'uvxag. Kai ovxcng o ’lcoâvvrig doa ujteoxexo t( P bovxi
jioieîv, TrapEpT] xoug TtaxEpag fKpoQtbpEvog- Avaoxdoiog d£ o
PaoiXeijg yvoug xdv’Iojdvvr|v xdg ovvOfixag fi0Exr|x6xa xai aito-
pavEig xou OXu nov Exnoddbv yEyovoxog d nooxsXkEi Avaoxdoi-
ov xdv riapupiXoii xo douxaxov exovxa FlaXaioxivrig Eni xo na-
QaoxEudoai xovTwdwr|v SE-u'qgov eig xoivwvîav de aoOai xai
150, 20
56. RĂZMERIȚA DIN IERUSALIM ÎMPOTRIVA ACEFALILOR 3°7
prin cuvintele sale a despărțit Dumnezeirea una și nedespărți
tă, cea în Treime. Pentru că spunând și susținând că ipostasul
este fire și că firea este ipostas, fără să cunoască vreo diferență
între aceste cuvinte, a îndrăznit să spună că Sfânta și închina
ta Treime cea deoființă a celor trei Ipostasuri este o treime de
firi și de dumnezeiri și de dumnezei.
Așadar, împăratul Anastasie l-a silit pe arhiepiscopul Ilie
să-l primească în comuniune pe un astfel de stricător de suflete
și distrugător. Dar pentru că arhiepiscopul Ilie nu a vrut să
facă asta, împăratul, fierbând de furie, l-a trimis pe un oarecare
cezar Olimpie, care era ducele Palestinei72, cu scrisoarea sino
dală de la Sidon, în care se spunea ca Sinodul de la Calcedon
să nu fie primit, iar Ilie să fie scos din episcopie prin orice
mijloc. Olimpie, ajungând cu oaste împărătească și folosin-
du-se de multe mijloace și uneltiri și arătând zisa scrisoare, l-a
scos pe Ilie din episcopie și l-a exilat la Aila, și l-a pus episcop
al Ierusalimului pe loan 73, fiul lui Marcian, cate îl primea în
comuniune pe Sever și anatemizase Sinodul de la Calcedon, la
1 septembrie, la începutul celui de-al X-lea indiction. Anul5i6
Când sfințitul Sava și ceilalți părinți ai pustiei au aflat că
loan a fost de acord cu acestea, s-au adunat și îl rugau stăruitor
să nu-1 primească în comuniune pe Sever, ci să lupte în apăra
rea Sinodului de Ia Calcedon, avându-i pe ei toți de partea Iui.
Și așa loan, bănuind ce ar putea să iasă din împotrivirea părin
ților, a călcat toate făgăduințele făcute ducelui. Când împăratul
Anastasie a aflat că loan a călcat înțelegerile, s-a mâniat și, pen
tru că Olimpie plecase, l-a trimis pe Anastasie al lui Pamfil ca
duce al Palestinei, ca să-l facă pe loan să-l primească pe Sever în
Sub Dioclețian, termenul de duce devine denumirea oficială a coman ­
dantului militar al trupelor aflate în provinciile de graniță (289). Anastasie
1
subordonat și trupele mobile in 492.
Este vorba de patriarhul loan al III-Iea (516-524),
308 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
xr]v ovvohov XaXxî]dovog avaBEjicmoai. fj Tfjc; Emaxonfig avxov
E Etboai- ooxtg Ek0wv Eig TEQOod/djpa aitpvidiâ Ei iov ag/i-
etucjxojTov xai pâDvEL avxov Eig tițv dî ooiav tpvXaxx|v. nâvxeg
6e ol xfjg ayiag iroJ Ecog olxqTOQEg EHExâQT]oav 6iâ xo țevecOcu
avxov E7ii[3ouXov xai jiQobdxTp/ xov dQxi e j r L o x ojiou "HXia. Za-
150.25 a v
X QLag 6e xtg xfjv KaioaQEtov aQyj| 6lejiu)v Za0Qaîa)g Etg xiqv
CpQOUgâv EIOEĂGWV OU pOukElJEL TU) ’ltvdwT] ĂEyOJV- El OEĂEig
151 xaktvg jiga ai xai. xfjg EJtioxonrjg pȚ oxEQrjGfjvai, pT]deig oe jieloh
SEVfjQov Eig xoivwviav hs aoGai, aXka 56 ov ovvxî0EO0at xu)
bovxi xai Leyeiv cbg oxt xai EvxavGa |tev xa jiQOTELvojiEva tiolelv
ovx âvapd?vXonai, akX’ tva țx-q kEycooiv xiveg xaxa âvâyxr|v xai
piav jiEJiQaxEvat |ie, âjtoXvGcb evxevGev xai pexâ hvo r Epag xv-
151, 5 Qiaxrig ovfrqg noâ cn npoGu icog xâ nap’ vpcbv XEĂEvopEva.
Kai xotg xoiovxotg koyotg 7iiaxw0Eig 6 6oi)îg an:oxa0LOTT]-
olv avxov xfj exxXtjolql.
O ovv doxiEnioxojioc a7toXv0Elg biâ xqg vvxxdg arcav xo
Hovayixov Eig xqv âyiav țiETEJtEppaxo TtdXiv, xovxo ndvxoOev
EJiiovvd ag- cbg 6e xiveg aQi0nf|oavTEg xo nkfiGog d7tf|yYEiXav,
151,10 oxi eixev xo âGpoiopa hâxa xiĂiâdag |iovay(nv. Kai ejiel6t] irâoa
Exxkqoia xov xooovxov ovx exojqel Xadv, e6o£ev ovveXGelv âita-
vrag Eig xov olxov tov ayiov npcoxopdQxvQog SxEcpdvov ixavdv
ovxa Eig i)jio6oxr]v jrkr|0ovg, apia 6e xai vnavxfjoaL PotAollevol
'Ynaxiu) xâ) dvEipup xov paoikEwg xoxe ex xf|g BixaXiavov dno-
151,15 XvOevxl aixuakcooiag xai EÎgTEQotJoXvpa Evx'ng evexev eXGovxl.
SvvEÂGdvxEg ovv dnavrEg ol te povaxoi xai ol nokîxai ev xcî) pvr]"
|4.ovev0evxl OEPanjiup oi'xq), ovvtjZGev 6 t e Avaoxdoiog 6 6ov£
xai Zaxagiag o vnaxixog- 7taQayEvop.Evov 6e xov'YnaxLOV xai
piExd xov Jtkr|0ovg Eig xov xov Jipcijxo dQTVQog SxEtpdvov elcfE'
Ă.T]Ă.v06Tog olxov, jiQOoâoxcovxog xov âovxdg xo 0EXr](.ia xov
151,20 paoikEtng ȚEVEoGai, dvEQyExat ejil d|iPwvog o dQxiEJuoxortog
Eyijrv p,E0’ Eavxov 0eo&6oiov xai Sdppav xovg xcov |wvax<vv
xopvtpaiovg xai f]YEp.ovag xai n ctg 6 Xaog ejiI nokkdg xag d)pag
56. RĂZMERIȚA DIN IERUSALIM ÎMPOTRIVA ACEFALILOR J09
comuniune și să anatemizeze Sinodul de la Calcedon, iar de nu,
să-l alunge din episcopie. Acesta, venind la Ierusalim, a năvălit
pe neașteptate asupra arhiepiscopului și l-a aruncat în temni
ța de obște. Toți locuitorii Sfintei Cetati s-au bucurat atunci,
pentru că loan uneltise și îl trădase pe arhiepiscopul Ilie. Dar
un oarecare Zaharia, care avea conducerea Cezareei, a intrat pe
ascuns în temniță la loan și l-a sfătuit zicându-i: „Dacă vrei să
faci bine și să n u fii lipsit de scaunul episcopal, atunci să nu te
Iași convins de nimeni să-l primești pe Sever în comuniune, ci
arată-i ducelui că ești de acord cu el și să spui că nu refuzi să faci
și aici cele propuse, dar, ca să n u zică cineva că ai făcut asta din
nevoie și cu sila, să fii slobozit de aici, zicându-le că peste două
zile, fiind duminică, vei face cu râvnă cele poruncite."
D u p ă ce a fost încredințat prin astfel de cuvinte, ducele
l-a așezat la locul său d i n Biserică.
Arhiepiscopul, așadar, după ce a fost slobozit, a trimis
în puterea nopții d u p ă întreaga mulțime de monahi ca să vină
în Sfânta Cetate, adunându-i de pretutindeni, și după cum
spuneau unii care au numărat mulțimea, se strânseseră ca la
zece mii d e monahi. Iar pentru că biserica întreagă nu cu
prindea atâta popor, s-a hotărât să meargă cu toții la biserica
Sfântului întâiului Mucenic Ștefan, care era destul de mare
pentru a cuprinde mulțimea, doritoare fiind și să-l întâmpine
pe Ipatie, nepotul împăratului, care atunci fusese slobozit din
robia lui Vitalian și venise la Ierusalim pentru binecuvântare.
Așadar, d u p ă ce s-au adunat toți monahii și orășenii în amin
tita cinstită biserică, a u venit împreună și ducele Anastasie și
consulul Zaharia. Când Ipatie a ajuns și a intrat cu mulțimea
în biserica Sfântului Ștefan, ducele aștepta să se împlinească
voia împăratului. D a r când arhiepiscopul s-a suit în amvon,
avându-i cu sine pe Teodosie și pe Sava, conducătorii mona
hilor, tot poporul a strigat multă vreme: „Anatemizează- i pe
 57. SCRISOAREA LUI TEODOSIE ȘI SAVA CÂTRE ÎMPĂRAT
VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
3io

eretici și confirmă Sinodul!" Atunci cei trei, fără zăbavă, au

cxga Ev ?vE7<ov- Touț aipETixoug ava0E|i(iTLOov xai ttjv ovvoâov
anatemizat pe Nestorie, pe Eutihie, pe Sever și pe Sotirie al
PEPaiajoov. A|iEÂĂrp ouv oi TQEÎg ex oupcpcovou avaGspaTi ou-
Cezareei Capadociei, și pe toți care n u primesc Sinodul de la
151,25 olv Neotoolov xai Etjtuxeu x a i SEufjpov xai Sojtt|Qixov iov
Calcedon. D u p ă ce aceștia trei au spus acestea și au coborât
152 KaioapEiag KajtJtaboxiag xai Jtdvta iov p q fiEXopevov tiqv
de la amvon, Awa Teodosie s-a întors și a rostit către popor:
mjvoâov Xa?iXT]ddvog. Kai Tâiv tqlcdv raura xTiQti dvTcov xai
„Dacă cineva n u primește cele patru Sinoade [Ecumenice] ca
xaTEXOovrwv ujcooTQEipac; o d p Ș a ț ©Eodooioț dcpiriatv TOLauTrjv
pe cele patru Evanghelii, să fie anatema!"
(parviqv tw kacp Xeyldv- el tlc; ou Se/etul tac; teaoaoag auvbâovg
Fiindcă lucrurile s-au petrecut așa, ducele, înfricoșân-
152, 5 w ț tâ teaoapa suayYEXia, eotcd âvâ0Epa.
du-se de mulțimea monahilor, a fugit în Cezareea, iar Ipatie
Toutcov outcng YeyovdTOjv 6 păv â o v £ td jtXfjGoc; tcbv po-
i-a convins cu jurăminte pe părinți zicându-le: venit aici
vaxwv cpoPî]0Eig EtpuYEv £ig KaicrâpEiav- 6 âE'YrcâTiog opxoi?
fără să am comuniune cu Sever, ci zorindu-mă să mă învred
ejielgev w u g TiatEpag ott r]X0ov EvtauOa pir] xoivampag SEurjpQ),
nicesc de comuniunea cu voi.“
â/J? EOTiEuoa Tf]5 vpâ)v âi*ico0fjvai xoivcoviaț.
Apoi a dăruit câte o sută de litre de aur bisericilor Sfin ­
Kai npoocpgpEL âvâ xQuoiou Ăitpac; Exatov iți te ayi<?
tei învieri, Sfintei Golgota și Cinstitei Cruci, iar lui Teodosie
152,10 AvaotdoEi xai tcj 0710) Kpaviw xai tqj Tipia) Staupă) xai 6i5w-
și lui Sava le-a dat câte o sută de litre de aur ca să le împartă
olv 0eo6oolu) xai Sâppțt x(?u °t°v ĂtTpag Exatov jrpdq to 6ia-
monahilor din tară.»
velpat toîg xatâ tf]v /(ngav povaxoîc;.
e C â n d împăratul Anastasie a aflat despre cele petrecute
O 6e pacriÂEug Avaoiâoioc; yvoijg tâ evTeqoooXvpoic; Y6 '
la Ierusalim, s-a pregătit să-1 exileze cu forța pe arhiepisco
Yovota TrapEoxEvâțEto bvvâpei tov t e dpxLEJiioxoJiov’Iwdvvqv
pul loan, precum și pe Teodosie și pe Sava, care se urcaseră
xai 0eo66olov xai Sâppav wu; Tâ> ap/LEJiiazoncp elc; tov app<o-
cu el în a m v o n .
152,15 va ouvavapdvtac; ujiEpopiaig xaTabixdoaL.

57. Scrisoarea lui Teodosie și Sava către

57 împărat

v
Când s-a aflat de aceste planuri în Ierusalim, mai-marii
Kai tovtou EvlEpoooXvpoig y uGevtoș o i twv pova%w
monahilor și luptătorii pentru evlavie, conducătorii și apără
t a iâpxai xai tfjg EUOEfjEÎag dYWVioiai xai Tfjg opGoâo iaC
torii ortodoxiei, Teodosie și Sava, au adunat toată călugărimea
OTpatT]Yoi xai jrpopaxoi ©Eodoaiog te xai S d p p a g ouvaGooioa-
din pustie și, fiind cu toții într-un cuget, au scris o cerere, adică
vtEg ctJiav to povaxtxov tfjg Epf]|iou xai ptâ<; γνώμης Ye Y0 V ° x e ζ un protest, și au trimis-o împăratului, având acest cuprins:
6eî|oiv î]tol diapagrupiav YpdipavtEc; Tâ) ȘaoiXEi â;io0TE/J.ouO LV
„Preaiubitului de Dumnezeu împărat, preaevlaviosului și
152,20 OVTG) JTEptEXOVOaV.
augustului Flavius Anastasie, iubitorul de Hristos, cerere și rugă
BaOLÂEL OEOCpiXEOTaTCp xai EUOEpEOTâtCp EX 0£OU
minte de la Teodosie si
> de la Sava, arhimandriții,
» si» de la ceilalți>
auYOUOTip xai avTOxpâtopL 4>Xapicp AvaoTaoîcp tâ) cpiXoxQÎ τψ
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 57. SCRISOAREA LUi TEODOSIE ȘI SAVA CĂTRE ÎMPĂRAT
3»2 313

âEqoig xai IxEcia rcapâ OeoSoolou x a i SâfJfla Tâjv âo/ipav-
SpiTuiv xai Xoirccbv f|yovpEvajv x a i povaxtbv ârcâvrajv Triiv xf|V
152, 25 âyiav iov ©eou rcoXtv xai rcâoav Tqv jteqî auif|v Egqpov xai tov
lopâavqv xaToixovvrwv.
'O rcajxpaoikEvg twv drcâvrwv ©eog xai dEOJioxqg’IqooCg
Xpiorog 6 Movoyevqg tov ©eov Yiog râ oxfjrcTQa Tfjg £rci rcâvtcDV
jiet’ avrov paoLĂELag tu 0eo(£lXeî vpcbv xaTErcioTEvcfEV xpâxEi
153 to pâya Tfjg ELQT|vqg âyaOov bia xqg vpâ)v EvoE(3Eiag rcâoaig pev
xaig âyiajTâxaig avwv Exxkqoiaig, E aiQETcng 6e Tfj gqxQÎ xcbv
ExxXqaitbv Subv Poaftevoai povkogEvog, ev q xo gEya Tfjg evcfe*
fteiag vjieq xfjg xov xdopov ocoTqQiag cpavEQw0EV xai xeXelojOev
|nj(jif]oiov dgxopEvov arco lEoonaaZ.i'm Siâ tov Oeîov xai £vay-
153,5 yeXlxov xqQvypaxog Eig rcâvxa xâ rcegaxa Tfjg yfjg xo cpwg xfjg
âIq0Eiag âvEXEiĂEV. Tovxov xov xipiov xai vrcEQtpvovg xaxâ
Xqioxov pvcFxqQiov âiâ tov vcxorcoiov xai Tipiov Sxavpov xaixqC
coorcoiou ’AvaoxdoEcng, etl pqv xai rcâvxujv xcbv ayîcnv xai hqo-
oxvvovpsvwv xorccov xqv aXqOfj xai âcpavraoLacrrov opoXoyiav
153, io xai rcioriv aviD0Ev xai e£ âpxffc 6ia xcbv paxaQiarv xai dyiwv
arcooxoXcnv rcapaXapovTEg arcavreg ol xfjg âyiag yfjg xavxqg
oixqxoQEg di o tino v xai ârcaQEYXElpqxov ev Xpioxă) 6iE(pukâl;apEV
xai sig aEi ©sov xâQixi âtacpvXâ opEv ț.ip jCtvqo ievol ev [.irfiiEVi
V7io iâ)v âvTixEifxEvatv xaxâ xâg ârcooxoXixâg rcapaiveoEig pqxe
153,15 pqv 7iEQL(pEQO(j.Evoi navxl âvtyiu) didaoxaAiag ev ifj xvflEtq.
rârv âvOQtwtwv, ev jiavovpyia xcbv 'ipvxocp06poLg xai drcaxqXoig
aoqjLapaaiv e arcaxcbvxcw xâg xagâlaț tcov âxâxcov xai xo xa-
0apov xai aSoÂov xfjg opOfjg rcioxecog vâ|na xfj Eavxcbv xaxoSo ia
ouvxaQaxxovxojv.’Ev xavxq xfj dyp xai a|iwpf|xq) rcioxEt xfjg ț i -
153, 20 koxșiaxov vpcbv paoiĂELag ©eoîj xâQtxi TEx0Eioqg xai TQacpeioiic
xai rcdaqg ojceSov xfjg vcpqkiov to xgdTog 0EO0Ev,xa0(bg rcicrxEVO-
(iev, Se apEvqg O a u p â ojiEv rcwg etu tcîjv 0EoqnÂ.cbv xaipwv Tfjg
ufiETEgag PaoiĂEiag xâpaxog ToaovTog x a i xkovog xaTâ xfjg âyia;
Toii ©eou rcdĂEa>g rlEQOuoakfp ejiexvOî], eig rooaiJTqv vrcEQpoX»lv
egumeni și de la toți monahii care locuiesc în Sfânta Cetate a lui
Dumnezeu și în toată pustia dimprejurul ei și la Iordan.
Dumnezeu, atotputernicul împărat al tuturor și Stă ­
pân lisus Hrisros, Fiul cel Unul-Născut al lui Dumnezeu, a
încredințat sceptrul împărăției de după El stăpânirii Voastre
iubitoare de Dumnezeu, vrând să încununeze prin Evlavia
Voastră cu marele bun al păcii toate Bisericile Sale preasfinte,
dar mai ales pe maica Bisericilor, Sionul, în care, arătându-se
și săvârșindu-se marea taină a evlaviei pentru mântuirea lumii,
a răsărit lumina adevărului, începând de la Ierusalim, prin
dumnezeiasca și evangheliceasca propovăduite, până la toate
marginile lumii. Noi, toți locuitorii acestui sfânt pământ, am
primit de Sus și de la început, prin fericiții și sfinții Apostoli,
mărturisirea și credința adevărată și lipsită de năluciri a aces
tei cinstite taine mai presus de fire a lui Hristos, prin cinstita
și purtătoarea d e biruință Cruce și prin învierea cea de viață
făcătoare, încă și prin toate locurile sfinte și închinate. Pe
aceasta a m păzit-o în Hristos întreagă și fara greșeală, și pu
rurea o vom păzi, c u harul lui Dumnezeu, neînfi'icoșându-ne
întru nimic de cei potrivnici potrivit cu îndemnurile aposto Fii. I. 28
lice, nici lăsând să fim purtați de orice vânt de învățătură în
coace si-ncolo prin viclenia oamenilor, prin uneltirea celor care Ef 4, 14
înșală inimile celor fără de răutate prin sofisme stricătoare de Rom. 16, 18
suflet și amăgitoare, tulburând băutura curată și nescricată
a dreptei credințe cu reaua lor credință. D e vreme ce Ma
iestatea Voastră cea iubitoare de Hristos s-a născut și a fost
hrănită, cu harul lui Dumnezeu, în această credință sfântă și
neîntinată și a primit d e la Dumnezeu, precum credem, stă-
pânia peste aproape toată lumea cea de sub soare, ne mirăm
cum în vremurile iubitoare de Dumnezeu ale domniei Voas
tre s-a revărsat peste Ierusalim, sfânta cetate a lui Dumnezeu,
o asemenea tulburare și clătinare, ajunsă atât de mare, încât
 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
314
153. 25 EXTa0Eig, (bg xai xqv (LtqTEga naoojv tgjv exx?o]Oiwv Siibv xai tt]v
âyiav tou 0eou xai oojTfjQog f|pu)v AvâoTaaiv.TO xaTacpuyiov xai
(puyaâEUTrjoiov jidvrojv tgjv â&ixoupEvurv ex iravrog tou xoopou
154 xai oo)tr|QLag EjtidEopEvojv, dr|pooiav âyopâv xcd xolvov totîov
yEVEO0ai,Tfjg Eig runov xai tottov 0eou 7ipoxa0r||iEvr|c kowauvi];
xai TGJV 7TEQL aUTl]V TeXoUVTGJV Ă.ELTOUQydjV, OU ptf]V âĂ.A.â XOtl TG)V
tov piovif|Qr| piov âvaSE&EypEvwv ev oipEoiv EOvixcbv’Ioubaiiov te
154,5 xai Sa atoEirajv e£ auTrjg Tfjg âyiag Siojv xai Tfjg HQooxuvqTfjS
’AvaoTâoEOjg tpavEQdjg pETâ fliag e ojOoi ievgjv xai EÎg pEpîjXou;
xai axa0dQToug Tonoug &id pEorjg Tfjg noĂEwg xaTaaupopEVWV
xai Tiva JtQog 0Xd[3r]v ifjg JtiOTEajg holelv âvayxa opEvwv, wg
evteuOev kourov xai Toug Euxrjg x piv naoaytvopEvoug te xai Jta-
payEvopiEvoug avri cbcpEĂ.ELag te xai oixobopfjg oxav&âĂajv jtX.T|-
154, io pougevoug Etg râg i&iag suaviEvai naTQifiag.
E l tolvuv jrioTEwg evexev Taura Jtdvxa xaxd Tf}g ayiag
tou 0eou jroXEGjg TEpouoaXfțp. xiveiTai, tou otpOatyou xai
cpajOTT]Qog ndorig xfjg otxoupsvT];, Tqg tov tou EuayyEkiou koyov
dE apiEvrig, eljteo xarâ to Jigo(pr]Tixdv exeîvo koyiov ex Stâtv
154,15 e£Dev<jetui voșjloc, xai Aoyoț Kvqlov e£ lEQOVoaXi] xai oio-
ve'l xeqo'lv oixEiaig x a 0 ’ ExaoTiȚv xf]v aV]0Eiav ipr]Xa(pâ)VTEg oi
TaUTÎ|5 OLXrjTOQEg 6l’ aUTGJV TGJV (JE|3a(jp.LUJV TOJTCOV. EV Oig TO Tf|5
Evav0pojjrr|OECDg tov șteyăAov &eov nat aarrifQog ftftâv ea 00/61]
[luoTTțQiov, jtwg ouv piETa nEVTaxooia xai TCEpaiTEpu) Tfjg tou Xql-
otou napouaiag ett| oUlEgoooĂupÎTai jtlotlv pav9dvopEv; rO0£V
154, 20 dacpakwg eotlv yvujvai otl t] E7tayo|LiEvr| bfi0Ev vuvi tîj jtqoteqi?
xarâ Xpiorov jtlotel &i6p0waig ou tou otXr] 0lvou Xqlotou, âXXd
TOU aVTLXQLUTOU Xa0EOTT|XEV dlda/f] TOU TTjV &VOJOLV xai ELQT|V11V
tgjv exxXt|Oi(jjv tou 0eou ouyxEEtv ojTouâd ovTog xai TapaxîiS
xai dxaTaoTaoiag Tct jidvxa jikr|pGjoavTog.
154,25 Toutodv 6e TidvTCDv apxTiyog xai auToupyog xa0EOTr]XEV
6 dvco0Ev xai e£ dpxîK ’AxEcpaXog xai Ajrooxiorqg SEufjQog o
Tfjc ’Avtio/eojv TrpoE&Qog ejt’ d?i.E0Qio Tfjg oîxEiag ipuxfig xai Tfj?
57. SCRISOAREA LUI T E O D O S I E ȘI SAVA CĂTRE ÎMPĂRAT
3i5
până și maica Bisericilor, Sionul, și biserica Sfintei învieri
a Dumnezeului și Mântuitorului nostru - scăparea și mân
gâierea tuturor nedreptățiților și a celor ce au trebuință de
mântuire din întreaga lume - să ajungă o piață publică și un
loc întinat. Astfel, arhiereul întâi-stătător, care este în chipul
și în locul lui Dumnezeu, și slujitorii din jurul lui, ba chiar
și cei afierosiți vieții monahale sunt prigoniți înaintea ochi
lor păgânilor, iudeilor și samaritenilor și alungați din Sfântul
Sion și din închinata biserică a învierii, fiind rârâți prin mij
locul cetătii
1 în locuri întinate siî necuratel si sunt siliți
» să facă
lucruri care vatăină credința. De aceea, cei care au venit și
vin pentru rugăciune, în loc de folos și zidire sufletească, se
întorc în țările lor plini de sminteli.
Așadar, dacă toate acestea din pricina credinței s-au \
pornit împotriva sfintei cetăți a lui Dumnezeu, Ierusalimul,
ochiul și luminătorul întregii lumi, care a primit cuvântul
Evangheliei — dacă este adevărat acel cuvânt prorocesc: Din
Sion va ieși legea și cuvântul Domnului din Ierusalim — și ai h. 2.3
cărei locuitori pipăie în fiecare zi acest adevăr în toate cinsti
tele locuri în care s-a săvârșit taina înomenirii marelui Dum
nezeu și Mântuitorului nostru, atunci cum se face că noi, cei Tit2. 13
din Ierusalim, încă tot mai învățăm dreapta credință după
cinci sute de ani si] mai bine de la venirea lui Hristos? De aici
se poate cunoaște în mod sigur că așa-zisa îndreptare adusă
acum credinței celei de mai înainte în Hristos nu este a ade
văratului Hristos, ci învățătură a lui antihrist, care se silește sâ
tulbure pacea și unitatea Bisericilor Iui Dumnezeu și care le-a
umplut pe toate de nestatornicie.
Conducătorul și făptașul tuturor acestora s-a făcut din ­
tru început Sever, acefalul și schismaticul patriarh al Antiohiei,
s
pre pierzania propriului suflet și a obștii, ivit prin îngăduința lui
Dumnezeu din pricina păcatelor noastre și care a fost anatemizat
 316 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
155 xoivijc; jtoÂiTEiac; xaxâ ©eoC ouyxwgrpiv âiâ xâ? apatmac; ripwv
7iQopXq0Eig zai xoug âyioug naxEQag f|pwv âva0Egaxioac; xoi;
xqv ânooTo?a,xr]V jtîoxiv xt]v oQLO0Eîoav zai 7taga6o0£Î0av fjpTv
diâ xwv âyiwv huteqwv xwv ev Nixaiți ovveXGovxwv 6iâ îiâvxajv
155.5 PEpaiwoavxag zai ev ainți Ttâvxag tpwxițovxag.
Oujteq ’AzEȚâXoi) tt]v xoivwviav zai evwoiv âjtocpEvyo-
vxEg zai 7iavTE? cbț âjtagvotjpEvoi dEopeGa xqg ujiEXEgac; gijcje-
pEiag xaTEĂEfjaaL xf]v p.T|T8Qa twv Exxkiqoiwv naawv Sicbv xfjv
VTiEQaoTu ouoav iot) 0EOtpikovg vpwv zgâiovc; ouxwț âxipwț
upgt£o|iEvr|v xal jioq0ov|ievițv, zai GEonioai xaxa iwoaxE wote
155, IO TtavxEĂwț xwXnGfivai xdv ejuxel|ievov xf) âyiți xou ©eou jioXel
-/Eipwva. Zwrjg yâo xal Gavâxou zeljxevwv ev tw jteqI tuotew;
koyq) 6 Gâvaxog f)|iîv eoxiv JtQoxipoxEQog.
Twv yâg E£0qwv xqg ExzXr|OLac; xoij ©eoîj xal xwv negi
avxouc; paxaiwv âva0Epâxcov xa0’ oiov 6f|jtoxE tqojtov t'| koyov
155, 15 ou6’ oĂwg xoivwvol ycviqodpEGa tt]v âno0xoKixT)v auv 0E(p
zaxE/ovrEț ntoxtv, ev fi EoiijxcyiEv xal xavxu'juEOa eji' Efcudi rrjț
dofyc rov 0eov, ev cpg6vr||ia xal p.iav juoxlv ă/ovreg âjravxE;
ouv 0ew 01 xfjg âyiag yrjg xavxrjg oixî|toqe£ xEOoagâ xe âyiaț
auvodovg EvayyEXixw xaQanxfÎQL TETi|ir)]Li£vag opoâd ovț ev evî
I»., » TTVEvuaxL xal <pQovf|p.axi âopEvwg dE âfiEvoi xâg xaxâ âiatpogov;
zaipouc; xal tojtotjc; Gelql ETttrtvoiți 0t)yxQoxt]0£i0ag jrgdț xâg xwv
imoxEijiEvwv atQEoEwv jioXvoxEdEÎq JTĂâvac;. AeȘ-eol povov xai
ov âvvâpEi to diâcpogov E ovoag, wotieq rj xwv OEoxagâxxwv
EvayyEXiwv eixwv xe xal Suvapiț. Toâxwv xwv âyiwv avvddwv
156 jtQoXâgJiEi xal vjtEgxEixai 6 pvqpovEvOElg xwv xgtaxooîwv 6exo
xal dxxw âyiwv jtaxEgwv xogog 6 ev Nixaigt xaxâ xoij âGEwrâxov
Aqeiov ovveXGwv. w xaxâ Jiâvxa E§r]xoĂoijOr]oav xal al Ăouicu
xqei£ âyiai ovvodoi, XOUXE0TLV q xwv Exaxov nEVTî|xovxa xaxâ xov
TivEupaxopâxov MaxEdoviou ouvEXQouoa xal q ev’Ețeoq) I*et
156, 5 EXEivoug xaxâ xoij Enagâxou xal âvOgwnoXâxQOV Neoxoqlov av-
va0goi00£L0a, opoiws 6e xal r] jiex’ avxovc; ev xfj XaXxTjâovEWV
57. SCRISOAREA LUI T E O D O S I E Șl SAVA CĂTRE ÎMPĂRAT
317
de Sfinții noștri Părinți ce au întărit credința apostolică, hotărni
cită și predată nouă prin Sfinții Părinți adunați la Niceea, care au
adeverit-o prin toate și îi botează în ea pe toți.
Noi ne ferim și respingem cu desăvârșire comuniunea și
unirea cu Acefalul, și ne rugăm Evlaviei Voastre să miluiască
Sionul, maica Bisericilor, care apără domnia Voastră iubitoare
de Dumnezeu și care este atât de ocărâtă și prigonită; învred-
niciți-ne să hotărâri ca vifornița pornită asupra Sfintei Cetăți
a lui Dumnezeu să fie curmată cu totul. Pentru că dacă în
cele ale credinței ne sunt puse înainte viața și moartea, noi
preferăm moartea.
De aceea, în nici un chip și sub nici un motiv nu ne
vom face părtași dușmanilor Bisericii lui Dumnezeu și anate
melor aruncate asupra lor de vreme ce, cu ajutorul lui Dum
nezeu, ținem credința în care am stat și ne lăudăm, în nădejdea
slavei lui Dumnezeu, având un cuget și o credință, cu ajutorul Rom. 5, 2
lui Dumnezeu, noi, toți locuitorii acestui sfânt pământ, care
primim cu bucurie cele patru Sinoade sfinte, cinstite cu pece
tea evanghelică și care conglăsuiesc desăvârșit într-un Duh și
un cuget, d u p ă ce s-au întrunit prin insufiarea dumnezeiască
în diferite vremi și locuri spre a înfrunta rătăcirile felurite
lor eresuri, și care [Sinoade] se deosebesc numai prin cuvin
te, dar nu prin înțelesuri, d u p ă c u m este chipul și înțelesul
Evangheliilor întipărite de Dumnezeu. întru aceste sfinte Si
noade strălucește mai întâi și le întrece amintitul cor al celor
318 Sfinți Părinți adunați în Niceea împotriva lui Arie cel fără
de Dumnezeu, căruia i-au urmat și celelalte trei sfinte Sinoa
de, adică acela al celor 1 5 0 de Părinți, adunat împotriva pne-
vmatomahului Macedonie, apoi cel adunat în Efes împotriva
blestematului si antropolatrului Nestorie. La fel, după aceea,
cel întrunit în cetatea Calcedonului spre întărirea anatemei
împotriva rău-cinstitorului Nestorie și pentru alungarea și
 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA 57. SCRISOAREA LUI TEODOS1E Șl SAVA CĂTRE ÎMPĂRAT
3 i8 P9

jtoLel auv&Qapouaa etu PEȘaicboEi xou xaxâ xov 6uooeȘo'uc; anatemizarea neevlaviosului Eutihie. Prin mijlocirea acestor
N e o to q îo v ava0Egaxog xal EXpokfi xaL
dva0EpaTiop<p xou âoE-
patru sfinte Sinoade, d u p ă cum s-a spus adeseori, am primit
P o u g Euxuxouc;. Aia xovxwv tcov â yiw v t e o o u q w v ovvo â wv xqv
credința unică și apostolică noi, toți locuitorii acestui sfânt
pământ, și, întemeindu-ne cu ajutorul lui Dumnezeu pe ea,
156. 10 liovoyEvîi xal dnooxoĂLxqv nioxiv, x a 0 w g noĂXâxig EiQqxai, 6e-
nimeni nu va putea în niciun fel să ne unească cu acela care
apEvwv TtâvriDV fmwv iwv Tqg âyiag yr)ț xa ux qg olxt]t6qcov xal
nu cugetă astfel și n u se supune acestor Sinoade, chiar dacă
EV aUTfl OUV 0E(î) EOTqQLYIlEVCOV jlCtVTL T(J) (JLT] OUTCDC; CpOOVOUVTt
ne-ar aștepta mii de morți.
xal xauxaig 7tEi0aQX°O v T L o6ddg rjpiâg x a0’ olov &f]tiote tqojiov
Pentru înștiințarea Stăpânirii Voastre mai adăugăm și
Evtnoai &uvqoETai, xav iiuqlol Bâvaxot rcQoxEivxai.
aceasta la cele spuse, anume că Nestorie va fi anatema de la Hris-
156, 15 nkqQocpOQLac; 6 e evexev t o u u | x e t e q o v x Q a x o u g x a l touto
tos, Dumnezeul nostru, împreună cu toată erezia și cu tot cel
xoîg EipripiEvoig HQoo0f|ooj|iEv ujg âvâ0E|ia eotqi pExâ Jiaor]?
care cugetă cele ale lui sau care gândește că Unul Domn lisus
aiQEOEwg and Xqiotov t o u 0 e o u fțpwv N E o r o g i o g xal nâg o t â
Hristos, Fiul cel Unul-Născut al lui Dumnezeu Care S-a răstig
EXELVOU CpQOVWV t] TOV EVQ KuQLOv’Ir|(JOijV XqIOTOV TOV YlOV TOÎJ
nit pentru noi, ar fi doi fii; sau care împarte dumnezeiasca și de
0EOU TOV MoVOYEVfj TOV UJtEQ f||lă)V OTaUQ(D0EVTa UlOUț 6l)0
necuprins cu mintea unire [ipostatică] în două firi despărțite;
EVVO(Î)V T| 6 TT|V 0 E i a v TE Xal ânEQLVOr|TOV EVCOOLV Eig d u o qWOEig
sau care consimte în orice fel sau cuvânt cu astfel de nebunii.
156, 20 ava piEQog |ieqI£(d v q o xaig xoLauxaic; cpQEvopkapEiaLg x a 0 ’ olov
Anatema să fie, împreună cu el, și lui Eutihie, care spune
df|HOTE TQOJIOV f| koYOV T10EJ1EVOC;-
că dumnezeiasca iconomie a întrupării s-a făcut în închipuire sau
Avâ0E|jia 6 e gvv aiiTw xal EutuxeI tqj xf|v 0Eiav oixo-
prin schimbare și care a anatemizat și a tăgăduit deosebirea dintre
voplav xaxâ cpavxaoiav q TQonfjv EioaYOVTi rf|v t e diacpoQav
firea dumnezeiască și cea omenească a Unului și singurului lisus
Tfjg 0EOTT]Tog xa l xfjg âv0Qujn6rr]TOc; xo u evoc; xal piovou ’lrjoov
Hristos, adevăratul Dumnezeu, în unirea ipostatică nedespărțită
Xqlotou toîj âZr|0ivou ©Eoij ev xfj adiaiQETto x a l douYXUTtp xcH
și neamestecată; și care [Eutihie] a fost anatemizat împreună cu
156, 25 ujioaiaoiv evwoel dva0EpaxLoavxi xal navTEkăjg dgvr]oa|jEVCj)
neevlaviosul Nestorie de către amintirii Sfinți Părinți.
OUV aUTU) TE T(p aOEpEL NeOTOQLQ) dva0E aTlO0EVTl U71O T(bv μνη-
Primind cu bunăvoință această înștiințare scrisă și rugă ­
157 |1OVEU0EVT(DV aYltoV JiaTEQUJV.
minte din partea smereniei noastre a tuturor, Luminăția Voastră
Tauxqv Tqv e y y q o ț o v nkr|QO(pOQiav x al 6et]01v &E a|iEvr] să ne învrednicească a porunci să înceteze relele care se săvârșesc
EvpiEvtog f| ujiETEQa YaXiȚvdTT]g n a g â Tfjg itâvxwv î'mw v xansivoriT cu îndrăzneală zi de zi, precum și necuratele neorânduieli îm
t o c ©Eonioai xaxa iwoEi XaKpfjoai Xoucov xâ xokptbpEva έφ potriva acestei Sfinte Cetăți a lui Dumnezeu și a preacuviosului
157, 5 ExâoxT]c; xaxâ x a l xâg ouvexeîc; âxaxaoxaoiag xaxâ xfjg cr/laț nov nostru arhipăstor loan de către vrăjmașii adevărului în numele
0eou x a u x q g jioXecuș xa l tou ooionaTOu f||xcbv (jtQXtenLOXOJtoV - chipurile - Evlaviei Voastre, de vreme ce înălțimea Voastră
’lcuâvvou d iâ Tojv ex0qG)v xfig dkT|0siag ovo iaxi dfj0Ev Tfjg up w v este convinsă, înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor aleși, ca nu
EUOEPEiag, JlEnElOplEVOV TO UpiETEQOV XQClTOg EVOJJllOV TOV 0EOU vom primi în nici un fel și sub nici un motiv unirea cu zișii
xal t<7)v exăextujv oiyy wv xax’ oudEva tqojtov fj Xoyov xT]v schismatici, fără o judecată conformă cu legile și canonică, nici
jTpog xoug EiQr]|iEvovg ’Anooxiaxâg svcooiv xaxad£x6p.E0a âvEV
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
32°
157, io svBeopou xai xavovixfjg xgioEtng oute p,f|v xaivoTopia tlvl jceqL
nioTEtng xa0’ olov âfjnoTE Ă.oyov ouvTi.9Ejj.E0a q TtQoaajjrov twv
AxEtpâĂcov ev oLtp ârjnOTE xaiQtp xaiâ 0iav xelqotovoupevov xa-
Taâs ojJEOa. El 6e ti toloutov 6iâ râg apagTLag qjj.âjv ouppaiq,
jr?.T]QocpOQoîj|iEV evcutuov Tfjg âyiag xai opoouoiou ToLa&og înv
157, 15 uțiETEgav EuaEpEiav cbg iâ oijiaia Jtâvrtnv f|p.cov jtooOupnK ex et]-
iai xal jtâvcEg oi aytOL tohol Jtugi âva doxovrai jtqlv âv tl tol
outov ev Tfj âyia tou 0eou TauTrj itoXei yEvrțTai. Ti yao dtpeXog Tfjg
i|nĂ.fjg T(bv âyiojv tohoiv JtQoorp/OQiag ouTtng auTtov jtoq0ou|1ev(dv
xai aTLjiagojiEvwv; 77 d e elgrivY] rov 0eov fj vtieq eypvoa rtâvia
157, 20 vovv qpovQifcfEL ttjv âytav auTOu ExxXrjoiav xai nauoei Ta xai’
auxfjg EJtiZEipEva ozdvâaka vsupaTi toO ujieteqou xocltouc Eig
do av auTou xai xauxrjpa Tfjg 0EotpiXoug ujjojv fJaoiXELag.
158 Tâ taa 6e Tfjg TotauTiqg dErjoEwg âjiEOTELĂav oi jtaTEQEC
rjjjcov’ItDâwri Tâ) TrjvixauTa ejtloxojtu) xeipotovtiOevti KtuvoravrL-
VOUTTOAEUjg TE?kEUTK|OaVTOg TLJ1O0EOU. TaUTÎ]V Tolvuv TTjV LXEOiaV
âEțiajiEvog o |SacnĂEug Avacrrâoiog xai ouvExdjiEvog ujto twv Blto-
158,5 Xtavou [3agPaQLxâ)v ox? oecdv ouvEfJouXEuO'q ev tcd TEtug f]auxdoai
an' auTtov, xai ourcog tou 'IeqoooXujkdv 0q6vou oux e£;E|3Lr|0q 6
’lwâwqg. AXX’ evteuOev fj6rj TEkog Toig yEVLxolg tcov âyîcov naTEQWv
fjpwv âyâtoiv EnL0ETEov xai ettl ttjv âxoXouOiav tou negi jidvou tou
naigog f||iâ)v S â p Ș a Âoyou lteov xai i â xaT’ aurov â iopvtjpovEU-
158, io ia i&ixâ xarop0(î)|iaTa Tfj tou 0eou /aoiTL E r| yqTEov.
58
r Sava, îngerul cel pământesc și omul ceresc, înțeleptul
O EniyEiog âyyEÂog x a i ougdviog âvGownog S â p p a g 6
ootpdg x a i ETtLOTîjptnv &LSâoxaĂog, 6 Tfjg o g O o d o iag ouvfp/oQog
xai Tfjg xaxofto iag xaTqyogog, 6 morog xai (pgovtpog oixov6|iog
158, 15 âva5eLx0Eig? o Ta 0Eîa xâXavra jro?tunXaoiâoag 1 6 ttjv e uTjJOug
74
loan al Il-lea, patriarh al Constantinopolului între 1 7 aprilie 518 și
februarie 520.
75
General rornan, apărător ai ortodoxiei calcedoniene, s-a răsculat în 513 îm*
potriva împăratului Anastasie şi l-a hărţuit până la moartea acestuia. î n 518.
58. SECETA ȘI LĂCUSTE 321
nu vom consimți cu vreo inovație într-ale credinței sub nici un
pretext, nici nu vom primi pe cineva dintre acefali, hirotonit
cu sila în oricare vreme. Iar dacă ni s-ar întâmpla așa ceva, din
pricina păcatelor noastre, Vă facem cunoscut, înaintea Sfintei și
celei deoființă Treimi, că ne vom vărsa sângele cu toții, plini de
râvnă, și că toate Sfintele Locuri vor fi mistuite de foc înainte
de a se petrece un asemenea lucru în această Sfântă Cetate a Iui
Dumnezeu. Pentru că ce folos este simpla denumire de «Sfinte
Locuri» dacă ele sunt pustiite și necinstite în așa fel? Iar pacea
lui Dumnezeii care întrece orice minte va păzi sfânta Lui Biserică fu. 4.7
și va face să înceteze scandalurile stârnite asupra ei la semnul
Majestății Voastre, spre slava Lui și lauda domniei Voastre iubi
toare de Dumnezeu/ 1
Părinții noștri au trimis o copie a acestei cereri lui loan’4,
care era hirotonit atunci episcop al Constantinopolului, după
ce murise Timotei. D u p ă ce a primit această cerere, împăratul
Anastasie, fiind strâmtorat de barbarii lui Vitalian 5, a fost sfă
tuit să-i lase în pace o vreme, și așa loan nu a mai fost izgonit
din tronul Ierusalimului. Dar să punem capăt aici istorisirii
luptelor comune ale Sfinților noștri Părinți și să continuăm
cuvântul numai despre Părintele nostru Sava și despre faptele
lui săvârșite prin harul lui Dumnezeu.
58. Secetă și lăcuste
si cunoscătorul 76 dascăl, apărătorul ortodoxiei și înfierătorul
relei-credințe, care s-a arătat iconomul credincios și chibzuit
care a înmulțit
1 dumnezeieștii J talanti,
1 cel care s-a îmbrăcat cu
A folosit armatele și populația barbară din Tracia.
* Prin „cunoscător* am tradus adjectivul Ejucrnijiuv, al cărui înțeles pre ­
cis este dc „științific" și trimite la caracterizarea povățuirii duhovnicești,
înțeleasă drept „arta arcelor și știința științelor".
 322 VIAȚA SFANȚULUI SAVA
6uvapiv EvduoâgEvos Evdoxia te tot) 0 e o u xai naxpog xai. au-
vEtr/Eiți xov Xpioxov xai qjijrvEVGEi xov Ayiou FIvEvpaxog trțv
eoîțuov noUoag ia) jrXfjOEi xtov uova/ujv ETiTct povaotr|pi.a ne-
pipdr|Ta xa0' 6v EiQqxai tqotiov ev auTfj ouvEOTr]GaTO, âxtvâ
eotlv taina- ev jiev Laupai-ț; fj Mețioti] t e avxov xai jtaowv t«v
158, 20 ev riaLaicmvr] Xuvqujv 7tQoxa0Eț,oțtEvrj xai f| pEx’ aijxiqvxfi tagei
Nea Aauga xai f] 'Ejrxâoxopoc; xaX.ovn.rvT], ev 6e xotvopioig to
xov KaoTEXXiov xai xoD S7tr|Xaiou xai xâ bvopaoGEvxa xoC
SxoZ.aQLou xai Zâvvov. Ovx tjttov &e âvTEĂagpâvETo xai xwv
159 do/aicov &uo xolvoPlcdv tojv ayiarv narEQwv ripcbv EvGvgiot
xai ©eoxxlotov. Tovxwv tojv ETTxâ povacrrripLCiJv xqv GpQOVTÎSa
jtoiovpEVog xai rr|v jigdvoiav jtodao&ov xo ou voăov jtEgiJtoif]oa-
oOai ovx rivEo/ETo, âĂĂa flotei xai 7tEJtoi0rjoEi xfj Etg 0e6v
159, 5 EjTEQEL&OpiEVOg OVdETtOTE XUTEJTEtJEV EL£ XT]V UTCO Tî]g pEQLgVT]$
âGupiav xai pakicrTa ev xtp xf]g Xijiov xatocT).
Apa yâg xqj E opioOfjvai xov âpx LeJi:*-OX0Jl0 'v TlXiav
ExĂELcrQr] o ovQavdg xov pi] [SpE ai ejil xqv yf|v exl ttevte xq6v01, S
xai Jtgdg xf) âppo/ia xai dxpig jro)J.f] yeyovEv ocpodgct xai Pqovx0 ’
ou ovx pv âgiOpog, xai xaxEXr Ev jtâv xo jiooowjtov Tf]g yfjg. 1{P
159, 10 6e &EUTEOQJ Tfjg âxgiâog xpoviu t|Ă0ev ETEpa âxpig xai xov ctEQa
ExdtXuipEv xai xavta xâ vXa xov âypov xaxE(payEv xai yeyovEv
ioxvgâ ?d|xdg xai Gvipig, woxe TOuglEgooo npîxa; ĂEyEiv otl âict
xpv yEvopEvqv Eig xov âgxiETnoxojwvTI/Jav apapxiav ejiîîXGev xâ
xaxa xavxa. Toxe 6 ev âyioig naxqp rjptnv Sâppag xolg agx1 lY0 ’-'
159, 15 tojv Eauxoti povaoTriQLajv naof]vci py]dEJtoxE pEpipvâv negi τώ'
oagxixdiv xai xf]v xov Kvgiov (payvrjv un:Epipvr|axEv auxoug t , lv
ĂEyouoav- șt?/ șiEpișivfjfjyiE i.EyoviEg tl (păyoșiEv fj tl idoțjiEV i] rl
jtEQiflaXopEOa- oi&EV yâg 6 nairjp vțuov o ovpâvtog ort %Qu&'
TE IOVT(OV âjtâvTOiV. nXÎ]V fy]TELTE JIQ(Î)TOV lî]V (iaGl EiaV tâ) '
ovQavâîv, xai iama Jtăvra jiooatEfhjaEictL v/itv.
159. 20
r iar Dumnezeu îi dăruia fără zgârcenie toate cele de trebuință,
O pev ouv 0Eiog ovxog 7ipEoPvxr|g xoicwxa xai EtppdvEt xa l
EâiftaaxEv 6 &e 0Eog nâoav xpciav âcpGovojg EXOpx|yeL avxcp, co0T e
58. SECETĂ $1 LĂCUSTE
323
putere de Sus, care prin bunăvoința lui Dumnezeu și Tatăl
și cu împreună-lucrarea lui Hrisros și cu insuflarea Sfântului
Duh a făcut pustia cetate pentru mulțime de monahi, a zidit,
în felul în care am spus aici, șapte mănăstiri vestite, după cum
urmează: între lavre, Marea sa Lavră, care era prima între toa
te lavrele din Palestina, iar după ea, în ordine, Noua Lavră și
cea numită Eptastomos; între chinovii, erau cele de la Casteli-
on, de la Peșteră și cele numite „a Scholariului“ și „a iui Zan“.
Dar nu mai puțină grijă a purtat și de cele două vechi chinovii
ale sfinților noștri părinți Eftimie și Teoctist. Ingrijindu-se de
aceste șapte mănăstiri, nu a îngăduit să câștige pentru sine
nimic de la ele, ci, sprijinindu-se pe credința și nădejdea în
Dumnezeu, nu a căzut niciodată în descurajarea care vine din
griji, mai ales în vremea foametei.
Pentru ca de îndată ce arhiepiscopul Ilie a fost exilat, cerul
s-a închis, încât n u a plouat pe pământ cinci ani, iar la secetă
s-au mai adăugat și lăcuste foarte multe și lăcuste fără aripi, de
nu le puteai număra, care au nimicit toată fața pământului. In A. 104. 34
cel de-al doilea an al invaziei de lăcuste, a mai venit încă un fel
de lăcuste care au acoperit întreg văzduhul și au mâncat toți po
mii câmpiei, încât s-a pornit o mare foamete și mureau mulți,
iar ierusalimirenii spuneau că aceste rele au venit din pricina
păcatului săvârșit asupra arhiepiscopului Ilie. Atunci cel întru
sfinți Părintele nostru Sava i-a sfătuit pe conducătorii mănăsti
rilor sale să nu-și facă griji pentru cele trupești, amintindu-le de
glasul Domnului care zice: Nu vă îngrijiți zicând ce vom mânca
sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca; căci știe Tatăl vostru cel
ceresc că aveți trebuință de toate acestea. Ci mai întâi cereți împă
răția cerurilor, și toate acestea se vor adăuga vouă. Mt. 6. 3 1 3 3
Dumnezeiescul Bătrân cugeta și învăța unele ca acestea,
încât se aflau în lipsuri mai degrabă cei care își puneau nădejdea
 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA 59. C I O B A N I I D E L Â N G Ă PEȘTERĂ 325
324

Â.ELîtEO0aL pâXXov Toug âni xQîlpaoiv x a t jrpoaddoic; jiETtoiQotag
ij toi v.t’ aurov JtgovoovțiEva povaoTiipia. ’Ev auiă) tolvvv tu)
Tfj; Âtpov xaipcp rjXQev 6 ifjg MEyioTqg Aavgac; oixovdpog tqo;
159,25 OUJTOV ĂEytDV- Ol) fruVapEfla, TrâTEQ, XQOUOțta TTOlTjOOtL TOVTC1) T<&
oappâTW fj Tfj xuQLaxf], otl o u £ e v exo ev, âXĂ’ ovte didxĂuo|ia
etg Xoyov twv naTEpcov auvaYopEvcov. Kai. Xeyel auTCp o y£ Qgjv ‘
eyw tt|v tot) 0 e o v î.etToupY v ou xcnXvap el 6e tlvoc; twv ăva-
Yxaiiov XeuteuOe, 7iE|jApEL o xavovâpxrjg xEiprjXtov fj l cxtiov <5tâ
159, 30 TOV JTQOOCpOpCtQioU EL£ Tî]V 7TOĂLV XQL TOVTO 7ttt)Xf|Oag TO XELJtdpE-
160 vov «yo doEL xai. f|țiEÎg xqv tov 0eov aeltouqyloiv jrXr]Qcoaog£V.
ÎIXf]v jiioTog eotlv 6 Xey<dv ții/ fiEQtfivrjcjrjTE tieql n/c avQiov.
Kai if] f|țiEgg Tfjg jiagacxEUflc; EQ/ovrai tlve Tfjg aYiag oXe-
ojg TTQonLvdoiOL ol ? y°P e v o l T
° u Σ ω ζδ jTaîĂEg ExovrEg |3aoTayr]v
160, 5 TOLdxovra dXoycov EnupEgopirvoL olvov xai âpTOvg xai oîtov zoo
EĂaiov xai ileăl xai tvqov xai jtĂ.t]qovcrv to otxovogElov Travroiwv
âvaOwv xat jiolovolv eoottjv piEYdĂr]v role; jictTgdoLv. Kai o p£V
YEQCDV (OVeIĂL EV TOV OLXOVOflOV Xeycdv- T l Xr/ELt;, XVQl 6 OlXOVOțlO£
KcoXviopEv to zgovopa, otl ovx opolv âLâxXvopa ol naTEQEgfOδε
olxovopog Eig aîaOqaiv eXQojv qijttel eqvtov Eig Tovg jto&ag avrov
160, io an yxcijgrprv Xa0ELV d icbv. Kai 6 yeqoov EvXoyf|oag aurov evovQete1
Xeyojv pirjdEjioTE âiordoȚi , âXXa motel xpaTaiov Evog jrâoav riȚ
în bani și câștiguri decât mănăstirile aflare în purtarea iui de
grijă. Așadar, în acest răstimp de foamete, a venit la el iconomul
Marii Lavre zicând: „Părinte, n u mai putem să batem toaca
în sâmbăta și duminica următoare, pentru că n u mai avem
nimic, nici măcar apă de băut pentru părinții care se adună."
Atunci Bătrânul7 ' i-a zis: „Eu nu voi împiedica liturghia lui
Dumnezeu. Dacă vă lipsește ceva din cele de trebuință, atunci
canonarhul să trimită vreun odor sau veșmânt prin mesager' 8
în cetate ca să-1 vândă și să cumpere ce le lipsește, iar noi să
săvârșim liturghia lui Dumnezeu. Dar credincios este Cel ce
zice: Nu vă îngrijiți penti'u ziua de mâine." Mt.6,34
Vineri, au venit din Sfânta Cetate niște furnizori de
alimente, numiți fiii lui Sosan, care aduceau un convoi de i pam L2.5i
3 0 de catâri încărcări cu vin, pâine, grâu, untdelemn, miere
și brânză, și au umplut chelăria de toate bunătățile făcând
mare praznic părinților. Atunci Bătrânul l-a certat pe iconom
zicându-i: „Ce ai de spus, Părinte iconom? N u mai batem
toaca pentru că n u au părinții ce să bea?" Iconomul, venin-
du-șt în simțire, s-a aruncat la picioarele lui cerând iertare.
Bătrânul, d u p ă ce l-a binecuvântat, i-a spus: „Nu te mai în
doi niciodată, ci, întărindu-te în credință, aruncă toată grija

> -
ta înaintea lui Dumnezeu, pentru că El Se îngrijește de noi!
μEQLJlvdv OOP EniQQUTTE Etg TOV 0EOV, OTL «VTQ) |1eXeI JTEqI fylCOV.

59. Ciobanii de lângă Peșteră

T Au venit odată la sfântul Bătrân părinții care locuiau la

HX06v JIOTE Ol EV Tâ) LjTÎ]Xaî(p piEVOVTE? TtaTEQEg TTQOG
Peșteră zicându-i: „Suntem foarte stingheriți de niște ciobani ca-
160. i 5 tov ctYLOv yepovTa Xr/ovreg vto tlvid v noipiEvazv .Tavo bxXEÎoflai
re-și pasc turmele în locurile mănăstirii și ne cer fără rușine de-ale
ztvxvojg râg EavTtnv âyeXag vejiovtwv ev Toig tov povaoTiqpiov
gurii, așa încât n u mai putem să ne liniștim din pricina lor."
Tonoig xai dvatdwg dvaXfbpiaTa dTaiToiivTcov, wote npdț
îjavxd Eiv d n ’ « v t w v pq oi'YXwgELoOai. rugăciune al monahilor de la chilii, pe care și-l puteau face netulburați
dacă lavra le asigura cele necesare traiului.
’ ripoacpopâpLoc era un monah însărcinat cu aprovizionarea Lavrei cu
77 Este vorba de toaca bătută pentru a se aduna viețuitorii iavrei de pe l a
cele trebuincioase Liturghiei aduse din Ierusalim 0 . Patrich, Sabbas,
chiliile lor spre a-ți primi porția de hrană pentru săptămâna următoare. Leader..., p. 187).
„Liturghia" de care amintește aici Sfântul Sava este de fapt canonul de
 326 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 60. MOARTEA LUI ILIE ȘI A LUI ANASTASIE
327

Kai rovxo yvoi)g o yeqcdv djtEOXEiZEV e7utl[1(I)v xai na-
QaYYEĂĂcov «moi? pt]xetl eyy elv xaj povaoxr]Qlcp. Auxujv 6e na-
]60. 20 paxouoâvTOiv atpvoj ol pa oi xtov OQEppâxajv EJiEO/EOTioav xov
pf] cpEQELV Y«Xa xai ex totjtou t u doxLyEvvîpa Egiqpia xai dgvia
XT] Mpă) &LE(p0ElQOVTO. TOXE Ol aLTtokoi EL£ OUVaiO0r]OLV EÂOoVTEț
xai ?.oYiodi Evoi ori f] napaxor] iov ev xolg o oyolc; 0dvaxov
xaTELQY“actT0 > dQopaîoi r|XGov ngog iov Y E QO V T a xai H 0°'
160, 25 OJIECJOVTEȘ OWE0EVTO aUX(p pqXETl JtQOaEYY ELV TIVI T ( V aî)TOV
povaoxqgiwv. O 6 e ye wv xqv xoiauxrjv r n o o / E o i v dE apEVog
Enoiî]OEV EiJX'n v υπέρ at)Tă)V xai EuXoYipaq dneXuoEv autov?.
Auxoi 6e ajtEXGovxEț evqov i o yâXa dvEpTtodioxajg EXtpEQO|lE-
vov xai biEQU)Tr|oavTEț xai YvovxEg oxi xaxd xf]v idociv x a 0 ’ ijv o
161 YE0a]V noiqoag EV/qv eijX6yt]oev, qeeiv xai cpEQEO0ai rjg axo xo
Y<îka, OaupdoavxEg Edo aoav iov 0 e o v .
Aflând acest lucru, Bătrânul a trimis la ei pe cineva,
cenându-i și poruncindu-le să nu se mai apropie de mănăsti
re. Dar fiindcă n-au ascultat, animalele au încetat dintr-oda-
tă să mai dea lapte, și de aceea mieii și iezii nou-fătați mureau
de foame. Atunci păstorii, venindu-și în simțire și gândin-
du-se că din pricina neascultării lor mureau animalele, au
venit în grabă la Bătrân și, căzându-i înainte, i-au făgăduit
că nu se vor mai apropia de niciuna dintre mănăstirile lui.
Bătrânul, după ce le-a primit făgăduința, s-a rugat pentru
ei și, binecuvântându-i, i-a slobozit. Iar ei, întorcându-se
de acolo, au găsit că laptele curgea neîmpiedicat și, între
bând, au aflat că în ceasul în care Bătrânul, rugându-se, i-a
binecuvântat, a început și laptele să curgă, și s-au minunat
și L-au slăvit pe Dumnezeu.

6 0 . Moartea lui Ilie și a lui Anastasie

60
I ...............
f într-al optzecilea an al vieții, cel întru sfinți Părintele Anul 518
O ev ccyioi; TtaxTjQ qp.ă>v Zdflflag xq) dYdorjxooTtp THG
nostru Sava, în preajma solstițiului de vară al indictionului
auToij f]Xixiag xqovq) itEpl iote; 0EQivâg xgondg xfjg EV&ExdxîjC
al Xl-lea, s-a dus în Aila ca să-l vadă pe arhiepiscopul Ilie,
161,5 ivâixxidvog d7njX0Ev Eig ’AiXă jtgog xdv aQXiEKiaxonov HXiav
avându-I cu sine, din rânduiala lui Dumnezeu, și pe Ștefan,
ex 0eov oixovopîag £X(nv p.E0’ Eavxou ZxEtpavov tov r|Yol JH EVOV
egumenul mănăstirii marelui Eftimie, și pe Evtalie, egumenul
/*/ τής M-o v *fe T °u pEY ou Ev Ou plou xai EuGdkiov tov TpyoiJpEVov
mănăstirilor de la Ierihon ale fericitului Ilie. Pe aceștia, ferici-
ψ t<bv ev'Ieqlxu) |iovaoTr]QLcov avxou tov p a x a g i o u H?da. OijoTt-
vag piEict x«Qâg âEÎ=â|iEvog 6 paxaQixrig Ukiag exqoltticjev Jtag
tul Ilie i-a primit cu bucurie și i-a ținut la sine câteva zile, în
care, de la apolisul Vecerniei până la ceasul al nouălea al zilei
EavTcp TjpiEQag xivdg ev aig rjpiEQaig ano piâv xfjg xwv kuxvixwv
următoare nu se arăta, iar la ceasul al nouălea ieșea de grăia
161, io ânoÂvoECog Ewg 7idX.Lv copac Evâxqg xp E fjg o v x EtpaivExo avxoîg,
cu dânșii și gusta ceva, iar după Vecernie se retrăgea. Așadar,
negi 6 e Tiqv Evâxr|v e qx eto xai exoivojvei ex’ avTdjv x a i eyeue-
s-a întâmplat însă ca pe 9 iulie să nu mai iasă cum avea obi
to x a i piEiâ t o Xuxvixov dvEXWQEL. Ouxtog xoivvv a v x o u diaYO"
ceiul. Dar pentru că părinții așteptau fără să vorbească și fără
vrog ouvEpr] auxov xf] Evâxț] xov’lovXiov piqvog p.f| e£eX6elv xaxâ
să mănânce, a ieșit pe la ceasul al șaselea din noapte și a zis:
xo EÎQiopiEvov, auxorv <5e ex exo evidv xai |.it|TE xoivcovouvtwv
„Mâncați voi, pentru că eu nu am vreme!"
161, 15 pii)TE xivog YeuopiEvujv e ea0('ov jieqî ojgav exxîțv xqg vuxxoț
ĂEYEL- YET’ ctofte vpiEtg- Eyw yâg ou ox° « oj.
 32 8 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
Tou 6e ev ayioi Safl a xpaTf)oavxog xai tqojtov tivâ fka-
oa|.lEVOU aVTOV EUT8ÎV TI EXEL- SvvSaXQUg ȚEvdpEVOg Zețel- TaiJTT]
irj wpa eteZ8T)tt]0ev AvaoTâaiog 6 paoD Etig xai 6eÎ jxe jtăvrwg
ărtEXQsîv pETa 6ez(xtt]v T]p,EQav xai dixaaacrOai psr’ auxau.
16I.20 Kai âiETa aTO jteql twv Eaurou povaoTT]giwv, wote pEict
iqv teZeijtt|v EuOaMou Nsotapov xai Za/apiav ttjv f|YE|aovLav
dia&E aaOai xarâ xaipoug wote (urj ToXpîpai xiva hiaiQEiv an’
ăXĂf|kwv xâ aură povaaTf|Qia. Taina ăiaTa âpfivog xai oxid)
T||i8Qac; pExâ xiqv o xaoiav Ttotfioac; xf| xoivwvîa povț] xai xw
161.25 EVZQâTCp aQXO'UpEVOȘ piXOOV T]QQWOTr|OEV. Twv 6e heql iov ev
ctyioLg Sâppav jtQOOxaQTEpouvTtov aincp etcl tqelc; r]BE e a 5 T ,î
162 ELxdtât xov TouXiov pr]vog xoivwvfjaag xai EU âpEvog xai Eintbv
to apfjv ev EÎQT|vr| etu to aind EXOipfiOr] xai utxvwoev a'pag iov
ânavra xqovov etî] oyâoqxovxa oxtw.
'O 6e pazapiTri; Sâflflac xqv f|UEQav OT]pEicij0dpEvog xai
8Ă0cbv Eig TEQood? up,a eyv o ) owteq xfl vuxxi xfjg Sexoti]? xou
162,5 ’louUou |ir]vdc; xaO’ fjv 6 pazapiog TIĂiag xrțv onxacriav el&ev,
Pqovtojv xai doTQamjjv jieql to TtaXctTiov eveiXou|ievwv xai tov
Paoilga Avacrtdaiov povanaTOv oxedov xaTapooxopEvwv ddr]-
povovvra ainov xai cpEUYovTa and tojxwv elc; tojiouc; ev evl twv
xoltwvioxwv xaTEĂapEv r| 6qy t1 xct i Qiipacra cuiextelvev, wote
aupviâtov EU sârivaL vexqov.
162, io Ouxwg 6e toi) AvaoxaoLou TEĂEuxqaavTog ’IouorLVog
aiiTLXa tt]v pacriÂELav TtapaXafJwv văpaie; EXQi]oaTo tolc; xeXevou-
oiv xoîjg tujto AvaoTaaiou E oQioQEVxag nâvraq dvaxXT]9f|vai xai
rr]v ev Xakxqâovi ouvofiov xoîg leochc EVTaYflvai âuiTVXOLg. Twv
dETovonvou ton flacnĂEwc; xeă.euoewv eXQovtcdv EugTEQoooX'upa
162,15 <wvr]x0T] anEiQov nXfjOog povaxwv te xai Xaixwv, ouvEdQapEV
6e xai 6 ev dYioig Sâflflag x a i fj twv ejiloxojtwv avvodog.
Kai soțnfjg yevo Pe v t 15 T f] E X T T1 T °u AuyovoTov pi]vdg
EVECpavLoOqaav a i Gelai xeăevoelc; xai EVETdyqoav ai teoooqeς
aijvodoi Toîg iepoîg âinTvxoig.
60. MOARTEA LUI ILIE ȘI A LUI ANASTASIE p 9
Dar pentru că Sfântul Sava l-a ținut și oarecum l-a silit
să spună ce are, acesta, începând să plângă, i-a spus: „In acest
ceas a murit împăratul Anastasie și trebuie ca, după a zecea zi,
să plec să mă judec cu el.“
Apoi a rânduit cele pentru mănăstirile sale, încât, după
moartea lui Evtalie, să-î urmeze pe rând la egumenie Nestav și
Zaharia, pentru ca nimeni să îndrăznească să despartă aceste
mănăstiri una de alta. D u p ă ce a rânduit aceste lucruri și s-au
împlinit cele o p t zile de la vedenie, vreme în care s-a hrănit
numai cu Sfânta împărtășanie și evkration 9, s-a îmbolnăvit
ușor. D u p ă ce părinții veniți cu Sfântul Sava au așteptat trei
zile, în 20 iulie s-a împărtășit și, după ce s-a rugat, a spus
„Amin“ și îndată a adormit în pace. Trăise 8 8 de ani întregi.
Fericitul Sava si-a
> însemnat ziua si,» venind la Ierusalim, a
aflat că în noaptea de 1 0 iulie, când fericitul Ilie a avut vedenia,
tunete și fulgere au lovit palatul și l-au înghițit numai pe îm
păratul Anastasie, care, cuprins de groază, alerga din loc în loc
până ce mânia dumnezeiască l-a ajuns într-unul din dormitoare,
l-a aruncat la podea și l-a omorât, încât îndată a fost găsit mort.
După ce Anastasie a murit în acest fel, a preluat împă ­
răția Iustin80, care a poruncit rechemarea tuturor celor alun
gați de Anastasie și înscrierea Sinodului de la Calcedon în
sfintele diptice. C â n d poruncile împăratului Iustin au ajuns
la Ierusalim, s-a adunat o mulțime nesfârșită de monahi și de
mireni, și a venit și Sfântul Sava și sinodul episcopilor.
După ce în 6 august s-a ținut praznicul, s-au făcut pu ­
blice poruncile dumnezeiești 31 , iar cele patru Sinoade au fost
înscrise în sfintele diptice.
Evkrationul era o bătură făcură din ardei, chimen și anason, servită cal­
dă. Sfântul Teodor Studitul spune că „în Postul Mare bem eukration, în
afara celor bolnavi sau bătrâni" (PG 99, 171 6B).
împărat între 51 8 și 527.
1Adică decretele imperiale.
33 o VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
61
Tote 6 aQxiETUtrxojToc; 'lEQOcroXvpiGJv ’Icodvvr]g jlelQei tov
]62, 20 & âyioig nciTEpa rjpcbv SâpȘav 6ie?v0elv Etog KaiuaQElag xai
SxvOojtdkEcng pETCt xal ăZĂtov tivgjv Tfjg eqt||iov T]yovp.Eva>v
Jigog to Eptpavioai tov PaoiXEtog xâ ypâppaTa xal Tag teooci-
gag ovvodovg Toig lEpoîg xaxâ TtoXiv evrâ ai butTVxoig. Ka-
Ta>v«p6vTEg 6e tî]v KaioapEtov, ovvfivrr|OEv avToîg 6 ev âyioig
’lwâvvqg o Xov ifliTqg tî]v avTo0i to TrjvixavTa lEQapxiav Eyx£-
162, 25 XEipiopiEvog. Kal nAriQcbaavTEg exeloe xâ EVTETaXp.£va i]X0ov elg
SxvGotioXlv xal £ fj?v0ov âjtavTEg oi noXizat apa tco ayuirtâTO)
jH|TQOnokiTfl ©Eobooiu) fig ovvdvrqoiv avToîg Eig to dnooro-
Â.EÎOV tov âyiov Ocopâ. Kai ELO£k0dvTEg |iETa TpaXpwv, yăyovEV ij
ovva ig ev T fl âpxcua Exxkqolți xal E|i(paviț,ETai to Qelov ygâppa
163
xal Evrâooovrai Toig tEQOîg butTVxoig a L TEoaagEg ovvo6oi. rHv
6e Tig ev Sxv0ott6Xel oxoXaoTixdg’Ia)âvvT]g o tov exojieXXevtov,
dvrțp uocpog xai Tqv ipvxfiv jiEtpamopEvog, gotic; eX0u>v Jtgog tov
163. 5 ev dyioig SdȘpav ev tuj eiEiaxonEicp TtEpl StXouavov tov Sapa-
qeltov tov Xdyov jtapETEivEv to TTjvixavTa jtaQabvvaaTEVO-
vrog ev paoiXixotg d id>|iaoLv xal Totg XpiOTiavoig EJuflovXEV 0 '
vrog, E§r|yov|iEvog Tag tovtov nov ptag te xai 0Eopaxlag. Kai
dxovoag o ev aylotg TtaTqp f|pâ)v Sdp0ag xal nvEvpaxog Aylov
JtXrțo0Elg elttev tw te EitiaxoTrco xal Toîg Tiapovoiv- ibov T]|1eqcu
163. io EQxovTat, ĂEyEi KvQiog, xal 7tXqgtD0fio£Tai ctg StXovavov o Aav-
iTixdg jiEVTTjxooTog 7ipă)Tog tpaXp.dg Jtgog to avTdv ev p£OH T ll
jtoXel nvpixavoTov yEVEoflat.
Kal TavTa ptv jieoI SiXovavov npoEip TEvaEV.
62
"Eotiv 6e avToOt jiovaoTf|piov to ejuxXt]v ’EvOEiiavElO ev
163.15 Tolg jteqI tov âyiovlcDâvvr]v Tonoig, ev (p avaxa)Qî]Tr]g Tig vJtfjQX£V
’lwâvvrjg 6vdp.aTi, tî]v |tev i|wxt]v H£cp(OTio|iEvog xal biopaTixov
82
Acest loan, deși arc același nume și epitet de scholastic ca și tatăl Iu*
Chirii, totuși nu e același personaj, pentru că, în relatările sale, Chirii nu
61 . SAVA LA SCHITOPOLIS 62. FEMEIA CU SCURGERE DE SÂNGE
61. Sava la Schitopolis
Atunci arhiepiscopul Ierusalimului l-a convins pe Sfân ­
tul Sava, părintele nostru, să meargă la Cezareea și la Schito
polis împreună cu alți câțiva egumeni din pustie ca să arate
scrisorile împăratului și să înscrie cele patru Sinoade în dipti
ce. Când au ajuns la Cezareea, i-a întâmpinat Sfântul loan
Hozevitul, care era episcop acolo. După ce au împlinit porun
cile, au mers de acolo la Schitopolis, unde le-au ieșit în întâm
pinare toată cetatea împreună cu preasfințitul mitropolit Te-
odosie la biserica închinată Sfântului Apostol Toma. Intrând
cu cântări de psalmi, s-a făcut adunare în vechea biserică și a
fost prezentată dumnezeiasca scrisoare, iar cele patru Sinoade
au fost înscrise în diptice. Se afla în Schitopolis un anume
scholastic loan, fiul perceptorului de dări, bărbat înțelept și
cu suflet luminat82, care a venit ia Sfântul Sava la episcopie și
i-a vorbit mult despre Siluan Samariteanul, care, aflându-se în
dregătoriile împărătești, uneltea împotriva creștinilor, arătân-
du-i răutăţile şi luptele sale îm potriva lui Dumnezeu. Auzind
acestea, Sfântul Sava, părintele nostru, plin fiind de Duhul
Sfânt, i-a spus episcopului și celor de față: „Iată, vin zile, zice
Domnul, și cu Siluan se va împlini psalmul 51 al lui David
când el va arde în mijlocul cetății."
Iar acestea le-a spus ca o prorocie despre Siluan.
6 2 . Femeia cu scurgere de sânge
Se afla acolo o mănăstire numită Enthemanit, în locu ­
rile din jurul bisericii Sfântului loan, în care trăia un pustnic
pe n u m e loan, având sufletul luminat și fiind plin de harisma
spune nicăieri că tatăl său ar avea o slujbă în administrația imperială {vide
infra c. 6 3 și 75 din prezenta Viața).
 3J2 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 63
333

XagioptaTog âvdur?.EO>g, and oppâTcov 6e Tq) otbțtaTt yEyovwg ex te străvederii. Iși pierduse vederea trupească din pricina prive
tujv nawuxwv ayQunvtâjv xai twv ttoXXojv âaxguwv xai tov pa- gherilor de toată noaptea, a multelor lacrimi și a bătrâneții
Gutoltov yqgoug, ovrrvct tpacnv iov exotgotov țtEv vjtEgfjEpqxoTa adânci. Se spune că trecuse de vârsta de 100 de ani, din care
163 20 evicojtov, dyâoqxovra 6e xgovovg Etg avid to povaorqgtov 6ia- 80 i-a petrecut în această mănăstire, iar 50 a stat zăvorât. La
TEXeoavra, e wv jtEvTqxovra ETq țtEgEvqxEvai anponov. Ilgog acest bărbat dumnezeiesc a venit sfântul Bătrân Sava și, pe
tovtov 6 ev âytoig țeqojv tov Qeojieolov âvdoa ânEgxopEvog xai când trecea prin mijlocul cetății, în locul numit „arcada Sfân
6iâ jiEoqc rqg JtoXEwg yEvopEvog xaiâ if|v XEyoptEvqv âiptda tov tului Ioan“ 83, o femeie cu scurgere de sânge, care bolea de
âyiou ’lwâwou, yvvf] Ttg aițtopgoouoa noXXoug xqovou? notiioa- mulți ani de această neputință și din care ieșea o asemenea
oa ev Tfj âa0EVEig aUTqg xai Etg TOoauTqv 6voto6iav EXâoaaa, duhoare, încât nimeni n u suferea să se apropie de dânsa, stă
1631 2 5
wote pqxETi dnocpEQEiv Tivâ nQOOEYyiaai auTfj. exelto ev T(p 6u-
tea lângă coloanele din partea de apus a pieții și, auzind de
tixq) EppdXo) rqg avrqg JtXaTEiag xai âxouoaoa tieol tol* ev âyioig
sfântul nostru Părinte Sava si > văzându-l că trecea cu multi- >
narpog qțiwv Sâ|3|3a xai toutov napiovra țtETd dxXou OEaoapEvq
mea, a strigat: „Miluiește-mă, robule al iui Dumnezeu Sava,
164 exqo ev XEyovaa- eXet]o6v jie, 6ovXe tov Oeou SâfJfJa, xai Xvtqw-
și izbăvește-mă de necazul care mă ține!”
oat țtE ex rqg ovvExovoqg țtE ouptpogăg.
El, d â n d înapoi la strigătele acestea și fiindu-i milă de
”O 6e raig xgavyaig Et ag xai xaToixTEtgqoag at’rqv
ea, a venit la coloane și i-a zis: „Nu am ce să-ți dau, dar ceea ce
ân£QXE T a i JiQog avrqv Etg tov eji|3oXov xai Zețel- Ti jragaoxEÎv
am, aceea îți dau. Această mână a mea ți-o împrumut, pune-o ea. 3.6
164, 5 ool oux exw- o âe e/cy, tovto ool tVdw/tt. Tqv xeiga pou Tautqv
peste locul cu care pătimești, și cred lui Dumnezeu Căruia îi
xlxqw ool, E7TL0E; avTqv ev ai jtâoxEig Toncp, x a i nioTEuw T(p 0Etî)
slujesc că te vei vindeca."
a> XaTQEva), OTi EXEtg vyiaoGqvaL.
Ea, luând mâna Sfântului, a pus-o pe locul cel ascuns,
'H &e rqg tov dyiov xE l Qbg EmXaȘopEvq £JtE0qxEV oijtițv
și îndată i s-a oprit curgerea sângelui, iar femeia a fost tămă ­
Ttp xEXQvppEvq) Tonq) xai EV0EOjg EOTq q gvatg tov aqiawg avTqg
duită din ceasul acela. Această minune, după cum știți, cinsti ­
xai tâ0q q yuvq ano Tqg cbpag EXEtvqg. Tovto 5e to Gaîipa, wg
te Părinte Gheorghe, este lăudată la noi M până astăzi.
164, io oio0a, TiqiE ndtTEQ, țtEXQi rqg oqpEgov țtdETai nap’ qpîv.

63
63
Un bărbat oarecare din acea cetate avea o fiică stăpânită
Avqg Ttg ev avTq Tq fiqTgonoĂEi 0vyaTEQa E/wv daqxo-
de un demon. Având credință în Bătrân, a adus-o pe aceasta în
viwoav xai moTEVoag qyayEv avTqv ngog tov ysgovTa ev avTCp
aceeași mănăstire Enthemanit și i-a povestit necazurile aduse
Tqj*Ev0Enavq povaoTqgiq) xai diqyqoaTo avTqj Tâg âvâyxag Tâg
asupra fiicei sale de necuratul diavol. Făcătorului de minuni
EnEVEX0f iaag avTfj tino tov inagamiTov daqtovog. 'O Se Gau-
Bătrân i s-a făcut milă de el și a cerut ulei de la întru-tot-cinstita
164,15 p,aTOvgyog ngEapvTqg ou|ina0qoag aUTcp qTqaaTO E?.atov tov
botezase, aflat la numai câțiva kilometri sud de Schitopolis.
‘ Prezența bisericii Sfântului loan Botezătorul trebuie pusă pe seama apro Adică î n Schitopolis, cetatea ambilor monahi, Gheorghe și Chirii.
pierii locului n u m i t Enon (cf. In. 3, 23), in care Cinstitul Inaintemergâtor
334 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
Ttavoc Tov Siaupov xai 7,aflcbv avTirjv xai tov narcpa avrfjg
Jiagâ psoog ev tGj xf]7tq) xai EX&vBfjvat avTfțv xE vEvaag fjXEiipEv
avTfjg âXov to aujjia and âvco0Ev nog xâno, e'iijcqooGev te xai
otuoQev. Kai EvOsajg E(pvyabEv0r| io âxdGaQTOv jtvEvpa âit’
avTfjg xai ia0r] to xogdatov and Tfjg a'joaq EXEivr|g/O 6e qrdg
164, 20 JiaTT]Q’Iwdvvr]g xaĂovpevog avroiiTrig xai vjtr|QETr|g tov Qavpa-
Tog ysyovEv xai a n ’ avTfjg Tfjg f]|iEoag ovx ânson] tov âyiov
YEQovTog ndaag Tag fj|iEQag Tfjg avToGi avrov âtaTptpfjg.’Ev aig
f]psQaig ev npajTOig 6 te oixog fjpînv Tf]g avTov Jiapovaiag f| £-loj0t]
xai rj E|JT] |AT|Tr|Q Tfjg avTov anfjXavoEv evxfjg te xai EvXoyiag.
164, 25 Mf] 0 a v p a ET(o 5e f| vțiETEQa ooidTrjg el Ttva d)v axoipw;
EnioTaa0E, cbv tawg tt]v yvcboiv spot napEdcbxaTE, ev tovtqj T(ă
ngog vuâg EVE0r|xa ovvrdypaTi. flgog Eva ydp oxonov oqcov,
tl|1ie ndTEQ, Tfjg Tâiv EVTVYXavdvTcov dxpEkEiag tovto nsnoiimai.
64
165 ’Ev 6e T(p EnaveX0ELv and Sxv0on6Xeojg tov f]yiaap£vov
SapfJav o âQ/LEnîoxonog ’I(odvvî]g Eig ovvEOTtaoLv avrov ngo-
ETpEipaw xaXeoag xai a)Aovg tcov Tfjg Egr|p.ov T]yovpevwv xai
Avrtbviov tov i'diov d&EĂcpdv Enioxonov dvTa ’Aoxd) invog.
'O [ievtol qyiao Evog dppag xai tovto exextt]to npog toi?
165.5 âĂXoig xaoio iaoLv- xai ydg tooovtov EyxgaTfig vndpx cnv x a L
Tag TțpiEQag Ttov vt]otelwv okag doiTog diajiEvcov xai pqâ’ oXco?
arovcov xoniâjv ev xavjiaTi noXĂdxig xai tw navri Tfjg eavrov
noXtTEiag XQdvqj Tag E[3do|iâ6ag vt otevelv 6Ebi6ayp,Evog, EinoTE
Eqp[Xo|EVEi Ttva f| xai Eig ayan v evqeOt], 6evteqov Tfjg f]pEpag
165,10 EO0LCDV xai VJIEQ XOQOV XajlpaVWV ovx fjdbXELTO TOV OTO|iaXo v -
Tovtov ovv ndrpiov eovtov kapibv 6 dQ/LEniaxono;
E&idov EpnQOO0Ev avTov âgTovg xai âkXa Tiva tojv ev eOevtwv,
’Avtcovlov bpioicog tov Enioxonov ’AaxdXajvog ex âE iwv avrov
ovwc xai ngoTQEno iEvov/O &e OeIoc nQEOpvTt]g ângoanonjTW?
64. CINA LA PATRIARH 335
Cruce și, luându-i cu sine într-o latură a grădinii pe fată și pe
tatăl ei, a poruncit s-o dezbrace cu totul, iar apoi i-a uns fetei
tot trupul de sus până jos, în față și în spate. Și îndată a fugit
de la ea duhul cel necurat, iar fata s-a tămăduit din ceasul acela.
Tatăl meu, pe nume loan, a fost martor și a slujit la această
minune, și din acea zi n u s-a mai despărțit de sfântul Bătrân
în toate zilele petrecerii sale în acele locuri. In acele zile, casa
noastră s-a învrednicit pentru prima oară de prezența lui, și
mama mea s-a desfătat de rugăciunea și de binecuvântarea lui.
Dar Cuvioșia Voastră să nu se mire că am cuprins în
această scriere ce vă este adresată unele lucruri pe care le cunoaș
teți foarte bine, precum și altele pe care poate chiar mi le-ați
făcut cunoscute. Am făcut asta, pentru că privesc spre un singur
scop, cinstite Părinte Gheorghe, anume folosul cititorilor.
64. Cina la patriarh
Când sfințitul Sava s-a întors de la Schitopolis, arhi ­
episcopul loan l-a poftit să mănânce împreună, chemând și
pe al ti egumeni din pustie, precum și pe Antonie, fratele său,
care era episcop la Ascalon. Sfințitul Sava, pe lângă celelalte
harisme, a mai dobândit-o și pe aceasta: deși era atât de înfrâ
nat și petrecea zilele Posturilor fără să mănânce nimic, adese
ori în arșiță, fiind învățat ca în tot timpul vieții să postească
întreaga săptămână, totuși, dacă vreodată găzduia pe cineva
sau se afla în vizită la masă, putea mânca și de două ori pe zi
și peste saturare fără să-și vatăme stomacul.
Așadar, arhiepiscopul l-a luat lângă el și îi punea îna ­
inte pâini și alte cele aflate pe masă, iar Antonie, episcopul
Ascalonului, așezat la dreapta lui, făcea și el tot așa, și-1 în
d e m n a să mai ia. Dumnezeiescul Bătrân, fiind neprefăcut și
foarte simplu, lua d i n toate cele care i se puneau înainte.
 336 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
165,15 t e xai ajtXouoTdTajg jrâvxa Ta âiâdjiEva Epngoo0Ev qiitou
EXâpPavEV. Kai twv â v o ătehcporv xai ăgxiEQEcnv Etg to jaeoov
aiiiov xovrtDv xai dtoxoXou[iEvojv el; to TigoTgEijiaoBai otutov
eXețev auToîg, tva xai xfjg cxvtoa.extov Âs Etog a v i o n pivr][io-
vevooj- âqpETE TtaTEQEg- Eyw boov xgfl oj. jiEia?i.anpâvci).
e
O &e pEyag â|3Șăg 0Eo&ooiog iote jtaowv xagiEvrcug eltev-
165, 20 o xvgig SotȘPag xelvS toooîjtov, o t l dptpoiEgoi upEîg oi peta
0 e o v tî]v nakaicmvriv âiaigEcpovTsg ev irj itagouaț] paKiora
Xi|«p £va ywvioi e'/eveoSe uTtovgYfjaat avTâ) (poyslv. Kai o ctgxL’
ETUOXOJTOg CtTTEXQLVaTO ĂEyCDV- OllȚ/OJOriaaTE, JiaTEQSg, OTL iqilEÎg
[1EV JldvTEg OVTE VrjOTELaV tpsgOjXEV OTITE XOOOV, OVTOg 6 e o TOV
165,25 ©eoB avOgautog tov djiooioĂLXov pEiaaxcbv / a o i o aiog ol6ev
xai TajtELvovaOat, ol6ev xai HEgioGEVEiv, ev rravri xai ev nâoiv
166 |iE|jivr]Tai xai xogrd EoOaL xai HEivâv xai jteqlcjoe'uelv xai vote-
gcioSai xai Ttâvra ig/veiv ev t(Î) EV&wagovvTL aviov Xgioiâ).
65
’Hv 6e 6 rcairig r]p,ă)v SafJflag pEigiog pev tcȚ) țpgovr|jiaTi,
TtgaiLig 6e ioTg igoJiotg xai ajiLovoTaiog râ t)0el xai jiXf|g rțg ndar,;
166, 5 nvEii|iaTLxfjg tpgovrjcFEcbg te xai &LaxgLOE(og’ dyâjTTiv 5e âvujtoxgi'
tov eckulev xai yvrjOLcoTdTpv ngog tov p.vr|povEu0EVTa paxagiTî]V
dp[3âv ©EoddoLov, iiqv avifiv de y oTriTa xdxslvog ngo?
T
tov TiaiEga t wv eoco ev Sdf3pav. Hoav 6 e âkiqOwg ol dpțpoTE-
goi vioi tpojTog xai vioi qpEgag, avOgconot tov 0eov xai moroi
166, io 0Egdn:ovTEg, (pcnoTfigEg ev xdopq) (paivopEvoL, Ăoyov cofjg ErtEXO-
vTEg, cftvZol ovte; xai Edgaia)|ia rfjg dXr]0ELag, av&gEg ejcl0u|1lwv
twv xoelttovcdv dpcpOTEOOt. O v t o l dnftv to povaxixov (bdîîyow
irgog rfiv tc&v ovgavwv paoLĂEiav- o pev yag ev dyioig 0eo6oolo?
T v zaL
ag/iȚ/og l agxiptavdgiTric naxaiog roii o mo rqv ctyiav mdXiv
xoLvopiaxoij xavdvog, dog dvojiEgo) Eigr]Tai, 6 &e qyLauiievog
166, 15 Sdppag ăgx t!)V î’ fjgxEV xai vopoOETqg mavxog toîj dvaxwgr)TixoiJ
0tou xai jtdvTWv Tfijv ev raîg XEXÂaig £qv 7tgor]gT]|i£v(jov. Touroug
65. SAVA ȘI TEODOSIE 337
Cei doi frați și arhierei îl aveau la mijloc și, în timp ce se
îndeletniceau să-1 îndemne la mâncare, le-a spus chiar aceste
cuvinte pe care le voi aminti aici: „Lăsați-mă, Părinților, că
iau eu cât am de trebuință!"
Marele Awâ Teodosie, fiind și el de față, a zis glumind:
„Sava este atât de înfometat, încât voi amândoi care, după
Dumnezeu, hrăniți întreaga PJestinâ, mai ales în această
vreme de foamete, vă zbateți să-1 slujiți la mâncare." Atunci
arhiepiscopul a zis: „Iertați-ne, Părinților, că noi toți nu pu
tem nici să postim, nici să ne saturăm. Dar omul acesta al lui
Dumnezeu, părtaș harismei apostolice, știe și să se smerească,
știe și să aibă de prisos, a învățat ca întru toate mereu și să se
sature și să flămânzească, și să aibă de prisos și să fie lipsit,
toate putând în Hristos Care-I întărește."
65. Sava și Teodosie
Părintele nostru Sava era smerit la cuget, blând cu pur ­
tările și foarte simplu, plin de toată înțelepciunea și discernă
mântul duhovnicesc. Păstra o dragoste neprefacută și adevă
rată față de amintitul Awă Teodosie, și acesta păstra aceeași
purtare neprefăcută față de Părintele nostru Sava. Erau amân
doi cu adevărat fiii luminii și fii ai zilei, oamenii lui Dumne
zeu și slujitori credincioși, arătându-se ca niște luminători în
lume, având cuvântul vieții, fiind stâlpi și întărire a adevărului, iTm. 3, 15
bărbațiI ai doririlor celor mai bune. Ei conduceau toată ceata Dan. 9,23
călugărească spre îm părăţia cerurilor. Pentru că Sfântul Teo­
dosie era conducător și arhimandrit al tuturor chinoviilor de
sub Sfânta Cetate, precum s-a spus mai sus, iar sfințitul Sava
era conducător și rânduitor al întregii vieți pustnicești și al
tuturor celor care alegeau să trăiască în chilii. Pe ci i-a pus ca
arhimandriți Sfântul Salustie la cererea întregului sobor de
 33%
VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
Y«Q aUTOvg dQxt|iav6piTag TigoExeigioaTO zarei aiTqotv xavtdg
tov povaxixou ax ÎHi aTO v
5 6 £ aYiotg SakovoTiog djg Egripixag xai
âxTf|povag xai. râ 0Eîa âzgipcng f]0ZT]|.tEvovg zai ttțv povaxixqv
166,20 âzgi Eiav xarogAbjoavrag zai TroZĂovg nodg 0Eoyvcooiav âyo-
vrag. Kai f]v aurovg Oednaofiai TtagapâZÂovrag âk?u]Xoig xalifi
tov jivEuțiarog oioQYfi JiapQTpu? jtgoodiaXEYo Evoug.’Ev oig âi-
akoYOig tov f|yiaopEvov Sâ[3[3av hvxvoteqov jipdg tov ev ccylo
cmotpOEYYEoQcxL 0eo66olov )u5yov tolovtov- zvql dpȘâ, ou [icv
]66, 25 natdiwv îiJiâgx e L5 HYOupiEVog, ey<j) de ip/oviiEvinv eljiI 1]y° £
' aflați sub mine, fiind liber, este egumen al chiliei sale.“ Iar el
vog- Ezaarog yăQ tojv vji’ e e avTE ovoiog a>v tov ibiov xeZălov
T]Yoti|jiEv6ț; eotiv. Tov 6 e ngog raura djioxgivdpEvov- o u tqqxute-
167 gog 6 Xoyog ovrog ejiol epavf]0Erai. dXXâ zai Ăiav fiâurarog* nâvra
yâg oi'oEi cpiZia zai ndo/ouna xai dzouovoa.
Kai ravra piEv jieqI tovtwv.
66
’H&t] 6 e tov TETâgTou xqovov rqg d Ș p o x i a g nÂrigovpEVOU
167, 5 o i ev Toi Snr|Xaîcp pa0r|Tai tov t]YtaapEvou rrargog eqx ovt(1L
ιζ
E Sfințitului Părinte care trăiau la Peșteră au venit la el ia Ma
tițv Meylott]v Aavgav jtgog avrov ăeyovtec/ djroXuoov fipâg,
jiciteq- pEîvai yâg ev Tâ) oui |iovaoT'qgî(p ou dvvâp.E0a uâwQ
to ovvoXov pf] ExoviEg, xai tov Maiou |.vqv6g TtĂTjQtoOEvrog
dnozExĂEiaxai 6 tov dpflgov xaigog.
Ό δέ άγιος τά μέν έπιπλήξας, τά δέ νουθετήσας μετ’ εύχα-
167,10 QlOTiag UJIO|1EV£IV Ta E7lEQx6[l€Va EUTEV- JTLOTEUO) T(p 0EQ) ari
HETâ TQEÎg f Epag Yoțiovvrai jtâvra râ bo/tia vpcbv- aTtEĂOdvTEC
ouv Tovg aYWYOvg cpiĂ.oxaXf|aaTE xai £Toi|ida0r|TE xai όψεσθε
TT]V 6u)QEC(V TOV 0EOU ZOI TÎ]V TttXEÎaV aVTOV EJTLOXE'lplV.
Kai rfl tqltî] f|pEpa ojq)0q vEipog Ejrâva) tov avTov xoi-
vopiov pdvov xai eyeveto o p p p o g noXug xai ejtXt|qw0t] rravra
167,15 avwv xâ doxeîa xaxâ rqv Jtpocpr]TELav tov ccylov- ev xoîg d£
EXaTEpO)0EV TOV S;TT]XaiOV |TOVaOTT)pLOig T(p t e e âvaioXcov
tov KaaTEĂAiov x a i tq) ex dvoptov tov SxoĂ.apiou wg and hevts
66. PLOAIA MINUNATĂ LA PEȘTERĂ
339
monahi, pentru că erau pașnici, neagonisitori, exersați cu pre
cizie în cele dumnezeiești și, fiindcă izbândiseră în viața că
lugărească, îi duceau pe mulți la cunoașterea lui Dumnezeu.
Puteau fi văzuți vizitându-se unul pe altul și vorbind unul
cu altul cu îndrăzneala pe care o dă dragostea Duhului. In
aceste convorbiri duhovnicești, sfințitul Sava îi spunea adesea
lui Teodosie acest cuvânt: „Awo, tu ești egumen al copiilor,
iar eu sunt egumen d egumenilor, pentru că fiecare dintre cei
răspundea la acestea: „Cuvântul acesta nu mi se pare aspru, ci
foarte dulce, pentru că prietenia pe toate le rabdă, și când le
pătimește, și când ie aude."
Acestea despre ei.
6 6 . Ploaia minunată la Peșteră
Pe când se isprăvea al patrulea an de secetă, ucenicii Anul 520
rea Lavră zicând: „Slobozește-ne, Părinte, pentru că nu mai
putem să rămânem în mănăstirea ta, nemaiavând defel apă,
iar odată cu luna mai s-a încheiat și perioada ploilor. 11
Atunci Sfântul, mai cu dojana, mai cu sfatul unit cu
mulțumirea, îi îndemna să rabde cele venite asupră-le și zicea:
„Cred lui Dumnezeu că peste trei zile vi se vor umple toate va
sele. Mergeți deci și curățiți canalele pentru apă și pregătiți-vă
să vedeți darul lui Dumnezeu și grabnicul Său ajutor.**
î n cea de-a treia zi, s-a arătat un nor numai deasupra
acestei chinovii și a căzut ploaie multă de s-au umplut toate
cisternele, potrivit cu prorocia Sfântului. Iar în celelalte mă
năstiri ale Palestinei de la răsărit de Castelion până la apus de
mănăstirea lui Sholarie, aflate ca la cinci stadii, și în Marea
Lavră, aflată la miazăzi, nu a căzut nici o picătură de ploaie.
 340 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
oxe66v oiadicuv xai ifj MEyioiț] Aaupa onor] Tinde ki|3a oiaycbv
uâaiog ou zaTEpqZQvTivwv povaoiqQiajv oi agxT]yoi Ăujtr]0EVTEg
167, 20 rjXOov tiqo; iov yegovra /.EyoviEC- ti io âvopr||ia T|(jxov, tigie
jrâTEQ, otl ouitog ârtcboco qpăg tou pf| EU aoOai ujteq iujv Loijiwv
oou |iovaoTT]Qi(Dv; Kai XeyEi auiolg 6 ayiog- ioîg x(?fl£0UCILV °
Gteog tî]v Eu/.oyiav E EjiepipEv, xai upElg 6e pfl â0u|uf|o nT e - Ou pi]
yâp ?.EL1|JEI U|1LV uâtOQ E(J)g âtboEL KUQLOg IOV UETOV ETtl T7]V yf|V.
67
167, 25 Tcp 7tE|XJtT0) ETEL Tiqg XqiOU CtQXO|LEV(.i) TOOaUTT] Î]V OTEVCOGi;
uââiwv, ojote ioug TtKD/oug Tqg âyîag nd ECDg u6gîq etcciltelv xai
168 rfj 6li|jel âiacp0EL(DEO0ai.f Yjrd ydo ifjg hoLuxqovlou t|p6it]Tdg te
xai avonȘgiag to u&ojq e eăuiev tou te SiJ.ujâp xai AouxiXiâvai?,
ou pf]v âXXa xai ai Trqyai KoXujvLag te xai NEcpGoug (bĂLyibOqaav.
'O tolvuv doxiEJiluxoTrog if|v tou Xaou ETtavâaiaoiv
168, 5 ucpoQcbgevog 7iEQLiiQxe T O TO1 uygoiEQoug lomoug oxdnTtov
PoOuvoug TtoîvuxEițna xQcbpevog u6wq vopi ajv euqloxelv xai ouy,
euqloxev. Kai xaieXOcbv Etg iov tou SLĂxoâp xEÎpctQpov nkî]Oiov
tou onr|Ă,aiou tou otyîou Koopâ mapa rfjv dfiov Tfjg MEyiOTT]ț
Aaupag 6iâ nvog prjxavixou xai Jt?q6oug Epyaiwv Eoxa ev
168,10 etu TEOoapdxovTa opyuiâg. Kai euqioxcdv udcog eLujielio
ocpodoa iwv Eyxaivicov eyyug ovtgjv. Kai ou|i|3ouĂ.cp i(p Souppw
XQTiadjiEVog, av6pi jtoXutielqw xai diatpoQoug jtoĂLiLxâg agxά ς
diavuoavTL, iȚtooel ĂEywv- tl JtoujoG), tou Seti:te|1Pqîou tj&n
EioEÂT]/a'OoTog xai ifjg noĂEwg uâwp pf| exouoqg; eYjroXa0<ov
6e 6 Souppog Tiețel- rjxouaiai pot te oi tou a Ș Ș â SdpfJa otl npb
168,15 oKiywv toutgjv rjpEQtbv evoc; twv auiou novaoiqQiajv keitpavioc;
udaiog Ppoxt] xaiiȚVExOr] cKpoâooidiî] xuxXa) tou ă,ei:to|1evou
|iovaoTî]Qiov fidvou xai ndvia auiou E7iĂ.r]Qa)0£v i a âo/Ei®
aiTr|0EVTog auiou n a p a i(7)v oixouviwv xai npooEU ap,Evou.
H5
Numele de atunci al scăldătoarci Vitezda, amintită în loan 5, 2, care
67. PLOAIE MINUNATĂ LA IERUSALIM 341
Conducătorii mănăstirilor, întristându-se, au venit la Bătrân
zicând: „Care-i fărădelegea noastră, cinstire Părinte, că ne-ai
lepădat, așa încât să n u te mai rogi pentru celelalte din mă
năstirile rale?“ Și le-a zis Sfântul: „Dumnezeu a trimis binecu
vântarea celor care a u trebuință, iar voi să nu vă descurajați.
Pentru că nu vă va lipsi apa până când va trimite Domnul
iarăși ploaie pe pământ."
67. Ploaie minunată la Ierusalim
La începutul celui de-al cincilea an de foamete, lipsa
apei era atât de marc, încât săracii din Sfânta Cetate au ajuns
să cerșească apă și să moară de sete. Datorită uscăciunii de
mulți ani și a secetei, apa din Siloam și de la Lucilianae55 a
secat, iar cea din izvoarele Colonia și Nefthos s-a împuținat.
D e aceea arhiepiscopul, văzând că poporul se răscoală,
cutreiera prin locurile mai umede săpând cu mulți lucrători
gropi, crezând că va afla apă, dar n-a găsit. Coborând în valea
Siloamului, aproape de peștera Sfântului Cosma, lângă dru
mul ce duce la Marea Lavră, a săpat cu un inginer și cu mulți
muncitori 4 0 de coti în adâncime și, pentru că nu a dat de
apă, s-a întristat foarte tare, deoarece sărbătoarea înnoirii era
aproape. Având ca sfetnic pe Summus, bărbat plin de experi
ență, care slujise în diferite dregătorii, l-a întrebat nedumerit:
„Ce voi face, că deja a început luna septembrie, iar cetatea nu
are apă?“ Iar Summus i-a răspuns: , Am auzit de Awa Sava că,
mai-nainte c u câteva zile, asupra uneia din mănăstirile lui a
căzut o ploaie foarte puternică și numai împrejurul ei, și i-a
umplut toate vasele cu apă, după ce monahii care locuiesc
acolo i-au cerut să se roage."
fusese restaurată și împodobită în secolul II de Pompeia Lucilla.
 342 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
Taina âxovoag 6 ap/iETiozoTioc; gETacrrtXÂETat cbg eji’ âXXq)
168, 20 tivi tov [laxâgiov £â[3pav ev tqj EJtioxoTtELq) xai Ăapibv qvtov xai’
L&iav JiapExâXEL âETqQfjvai tov Oeov Tigog to diaĂĂaYfjvai Tip kaco
avrov xai eXerjoat diacf08LoopEVT]v ir|v âvOțxijjtonjTa Trj te Ăițicp
xal TT] âlApEl, ELTllbv xai TOVTO- EL Eytb fjpaQTOV,TL HQOC TOV Cp0ELQO|.l£-
vov ladv; Kai XEygt 6 ev ayioig Sâppac Eycb rig elj.il Lva loxvow
168, 25 âziocrTQEipaL oqy ©sov âpaQTtoXdg a)v xai do0Evqg; MaXiora rrjg
YQCtcpfjg XEyovoqg- eăv xăeloz; tov ovgavov, ilg dvoi&t.
K a i noXkcbv Xoywv jiagaxĂir|TLza)v vtto tov agxiETiinxoftou
169 XExQevTwv teZ.ocj EL ag 6 0Eoip6gog Sa Șag eijiev- l&oî? el; to
xeXXlov xaTEQXopxu xai âia if]v vjtaxorjv xfjg mjg paxagiOTqTog
&EO|iai tov jtpoodutov toii 0 e o u xai otba o t l (pLĂâvBgwJtdg eotiv
xai EĂEr|pa)v xai ol obatQpoi amov eti'l Jidvia ia EQya avtov.
169, 5 nkf]V TOVTO OOL EOTCi) TO OT||lEiov- ECLV aL TQEig qp.EQ<JtL JiagEÂ.0W-
olv xai pi] PQE p, ylvcdoxe otl ovx EJtax'qxoEv piou 6 ©Eog. Ev ct-
O0E ovv xai U|isTg, tva oxfj naQQTjoiav f| dETjoîg p o v .
Kai Taina Eibicbv Tfj tqltt] tov SejitepPqlov pqvdg e îjXOev
âT avrov. Tfj 6 e EJtavțHov xavpaTog ocpodgoraTou ovrog to
169,10 πλήθος T <bv EQY«TWV ev Tip JIQOĂ£x6 v t l OQVYpcm EieY ov™
xai TiEoi dipiav âcpEVTsg âjtavTa xa EgyaXEîa avTtnv n:o?Aâ dvTOt
xai Tovg xocpivovg ânTjĂOov TtpooboxinvTEg ewOev Etg to eqy o v
dTtavrfjoai, Kai negi ibpav jiq(ott)v Tfjg vvxtoc âvepog votoc
ettvevoev xai syEvovro dorganai xai Șpavrai xai poc/f] xa-
TiqvExOrj pay&aia, ojote npo tov diaipavparog yopioOfjvai T 0 1 ς
169.15 âyajYOug xai r o v g x e i bdggovg jrâvTo0Ev ipEQEoflai. Kai Tibv
v&cltojv ev Tib TOJtin 7iXqOvv0EvTtov tov oxappaTog TCl 6ld TO"
oovtov xgdvov xai xojiov xai âvaXibpaTog avEĂOovTa xcbpaTa
ev |iLțt xaigov q o jxfj xaTEOvgOrpav Etg tov l'6lov tojtov xai exdXv-
169 20 aV TC
* T£ axa oeL
? XCf t T “ EQY« Eîa xai Tovg xoqjivovg xai
EpELvav xctTO) Eiog Tfjg f|psgag TavTTjg. Kai vito tov jtĂf|Govg twv
vâctTdjv xai Tfjg tov Oeov Qonf|g LOOJ0r| 6 tov oxâ|xpiaTOC TOrtog
xai dj|iaXLa0T) tooovtov, gjote pi] Yvajo0fjvaL, EYO|.i(b0T]nav &e to
doxEia tfjg ayiag JidĂEiog xai eyeveto î| eoqtt] tldv EY><aLV 0 ) V HeT
EVCpQOOVVr)g xai Ovptr|dLag.
67. PLOAIE MINUNATĂ LA IERUSALIM 343
Când a auzit arhiepiscopul aceasta, a trimis după fe­
ricitul Sava să vină la episcopie ca pentru altă pricină și,
luându-l deoparte, îl ruga să se roage lui Dumnezeu ca să se
împace cu poporul Lui și să miluiască omenirea care pierea
de foame și de sere, zicând și aceasta: „Dacă eu am păcătuit,
ce are asta cu poporul care piere?“ Sfântul Sava i-a zis: „Cine
sunt eu, un păcătos și un neputincios, ca să întorc mânia lui
Dumnezeu? Mai ales că și Scriptura zice: Dacă închizi cerul,
cine-l va deschide? iov 12,14
După ce arhiepiscopul a spus multe cuvinte mângâie ­
toare, în cele din urmă purtătorul de Dumnezeu Sava a dat
înapoi și a zis: „Iată, mă sui la chilia mea și, din ascultare față
de Preafericirea Ta, mă voi ruga lui Dumnezeu și știu câ este
iubitor de oameni și milostiv și că îndurările Lui sunt peste toate
lunurile Lui, Acesta îți va fi semnul: dacă vor trece trei zile și nu a. 144, 9
va ploua, să știi că nu m-a ascultat Dumnezeu. Rugați-vă deci și
voi ca să aibă rugăciunea mea îndrăzneală."
După ce a zis acestea, în ziua de 3 septembrie, a ieșit
de la el. A doua zi a fost o arșiță foarte mare, iar muncitorii
care lucrau la amintita groapă și-au lăsat spre seară coșnițele și
uneltele, care erau multe, și s-au dus, așteptând dimineața ca
să înceapă iarăși lucrul. Pe la ceasul întâi din noapte, a suflat
un vânt dinspre miazăzi, și s-au pornit fulgere și tunete, și a
căzut o ploaie năvalnică, încât, înainte de zori, s-au umplut
canalele și torentele curgeau de peste tot. Iar pentru că apele
au crescut în locul săpat, pământul scos în atâta timp cu trudă
și cheltuială s-a surpat într-o clipită la loc și a acoperit unelte
le, scările și coșurile, care au rămas dedesubt până în ziua de
astăzi. Și locul săpăturii s-a netezit într-atât din pricina mul
țimii apelor și a lucrării lui Dumnezeu, încât nu se mai putea
recunoaște, iar vasele Sfintei Cetăți s-au umplut și praznicul
înnoirii s-a tinut cu veselie si voie bună.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
344
68
170 Tqj oyfioqxocrrw extw Tfjg i o v jraiQdg qiuov Ikippa fjĂ.txiag
XQOvw o âgxLEj'TiazojtogTwâvvrțg iov Epfiopov EVia vtov xal e06o-
Hov tfjva ev Tfj naTQiapyjV jtX-qowoag xal iov paxaQionaTOV
0
FIetqov ’EXe'u0eqojToX.itt|v ovra tw țevel biâboxov Tfjg ispagyj
170, 5
XaT«ĂUl(bv ETEAEVTipEV p.T)VL AjlQlXXlW ELXâdl Tfjg &EVTEQag lv6l-
xiLovog. Tqlwv 6e x q o v ( °v 6i.ayEvop.Evwv o Twpalwv fSaotXEvg
’IovoTivog iTQEaP'UTTjg wv x a l âgpwoTia owpaTixfj xaTExdpevog
apqcpaj 0eov xal ovvatvEOEi Jtâor|g Tfjg ovyxĂ.f|Tov [3ovĂfjg’Erti-
(paviov TOV CCQXLe7rLCr' <<37rO1J KcDVOTaVTLVOVjtoXsiDg Ej'tlOEVTOg
170, 10
xâg x gag TtQOpa/.ĂETai Eig to Pacn.Ă.EvaaL’IovoTiviav6v tov 0e-
otpvĂ.axTov qpwv PaciiĂEa âdE> pidovv ovxa Eavxov, jiaipixiov
TvyxdvovTa xal vitaTov x a l OTpaTTjydv xal twv Tfjg TtokiTEiag
TtQaypoiTwv xpaiaiăjg âvTExdpEvov. n o o â y E T a t tolvvv avTOV, wg
EiQiȚrai, PaaiĂEa p-qvl AjtQikXiw Tfjg jiEp.jiTr]g ivdixTiovog ev if]
aylțt Jt£pitTț|.T£ooâQwv 6e prțvwv 6ieX0ovtwv xaiot rqv bEUispav
170, 15 tov AvyovoTov piqvog o Tfjg EVOEpovg |rvf|pr|g’Iov(mvog x(?ovovg
EWEa ev Tfj paoLÂEia 6iaTE? Eoag teâel tov piov EXQrpa™.
AXĂ.’ EJtl TOV TOV HQEOpVTOV ptov EJtavtTEOV. 'O TQL-
OpaxâQLOg TOLVVV riETQOg TOV JtaTQLaQXtHOV TfjgTEQOOOĂ.V|.UT(X)V
Oqovov xpaTijoag ttjv aiJTqv xoig JtQoXaPovoiv 7taTpiâQX a l ς τώ
ptaxaQLTȚ] Sâppa âitEVELpEV Tipqv xal jtpog avxdv jivxvoteqov
170. 20
Eig tî]v eqt]|iov xaxiEvai diâ ojtovdfjg elxev/'Ootic naTQiaQX1!?
ââEXqnqv exextt|to xaTCt adpxa Havxiav jtQooayoQEVOpEVT]V
xal xaig xaxd 0eov âtangEnovoav dpETaîg- qoTivog âQpwoTÎa
âEivoTdTi] TiEQijrEoovcnig xal VTto twv laTQwv djioyvwo0Eiori?
6 xavTrig dâEXcpog ovvaXyf|oag tov p a x d g i o v S d p p a v uctO'
170, 25
oTEtĂd Evog jrapExdĂEi oxvĂfjvai Ewg tov olxov auTfjg xai
171
Evxqv vTiEQ avTfjg noifjoai/O 6e âyiog JtagaxovEiv pi] ytvwaxwv
dnfjX0EV JTpdg avTrjv x a l ev âjtoyvwoEi o v o q g avTfjg 7ioif|oa5
evxh v ύπέρ avTfjg xal ocpQaytoag avTqv tqltov tw oripEiw tov
OTavpov dnExaTEOTqaEV vyifj. Tov 6 e Gavpiaxog xaxd jiăoav tt|V
171. 5 dyiav ko/ lv âiacpripiLoOEVTog Edo a ov anavTEg tov © e o v .
68. PATRIARHUL PETRU 345
68. Patriarhul Petru
Intr-ai optzeci și șaselea an al vierii Părintelui nostru Anul 524
Sava, arhiepiscopul loan, împlinind șapte ani și șapte luni
în scaunul patriarhal, a murit în 20 aprilie, indictionul al
? II-lea, după ce l-a lăsat ca urmaș pe fericitul Petru, de neam
din Elefteropolis. După trei ani, împăratul Iustin al grecilor,
fiind bătrân și bolnav trupește, prin alegerea lui Dumnezeu
și cu acordul întregului sfat al dregătorilor, după ce a fost
hirotesit de arhiepiscopul Epifanie al Constantinopolului,
a fost înaintat să împărătească lustinian, de Dumnezeu
păzitul nostru împărat, nepotul lui Iustin, care era patrician,
consul și general, fiind foarte deprins cu treburile statului.
A fost înălțat ca împărat, precum s-a spus, în luna aprilie
a celui de-al V-lea indiction, în Joia Mare. După ce au mai Anul 527
trecut patru luni, în 2 august, Iustin, cel de pioasă amintire,
și-a sfârșit viața, împlinind nouă ani ca împărat. .
Dar se cuvine să ne întoarcem la viața Bătrânului.
Așadar, de trei ori fericitul Petru, luând scaunul patriarhal de
Ierusalim, îi dădea fericitului Sava aceeași cinste ca patriarhul
dinaintea lui și adeseori cobora la el în pustie cu multă
râvnă. Acest patriarh avea o soră după trup pe nume Isihia,
care se deosebea prin virtuțile după Dumnezeu. Ea a căzut
într-o boală cumplită și, după ce a fost aruncată în brațele
deznădejdii de către doctori, fratele ei, suferind împreună cu
ea, a trimis după fericitul Sava rugându-1 să se ostenească să
vină până la casa ei și să facă rugăciune pentru ea. Sfântul,
neștiind ce este neascultarea, a venit la ea și, fiind ea în
deznădejde, s-a rugat pentru dânsa și, după ce a însemnat-o
de trei ori cu semnul crucii, a facut-o iarăși sănătoasă. Când
vestea minunii s-a răspândit în toată Sfânta Cetate, cu toții II
slăveau pe Dumnezeu.
346 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 69 MĂNĂSTIREA EUNUCILOR 70. RĂSCOALA SAMARITENILOR 347

69 69. Mănăstirea eunucilor de la Ierihon

Tfjg avcoTEpo) LivqjLovEvOELoqg jtaToix.Lag TovĂidvag Parriciana luliana, amintită mai sus, după ce a săvârșit
no/Aag ctyaGoEQYLac; ev KajvoTavTivovjtokEL noiqodtoqg xai teăei multe faceri de bine în Constantinopol, și-a sfârșit viața.
tov Pion XQtluapsvqg o l Tavxqg evvovxol qX6ov ELgTEgocjdXv|.ia Eunucii ei au venit atunci la Ierusalim și, cunoscându-1 pe
xai ev yvdjOEi ovrEg tov âp ă Sâppa and KwvoravrivounokE- Awa Sava de la Constantinopol, au venit la el în Marea
171,10 cog, t|/l0ov Tipog avTov Etg Tqv MeyiaTqv Aavgav xQqpaTa ixavâ Lavră aducând bani din destul și îl rugau să fie și ei numărați
EJtLCpEQOpEVOl X«L 7iaQExdĂ.0VV lfj Vlf aVTOV OVVOdLCL EVCLQL0p.L-
în obștea condusă de el. Bătrânul însă hotărâse ca în lavră
ol YEVEO0ai. "O <5e TtQEoPvTqg exexqlxel «vevelov q evvovxov ev
să nu fie primit nimeni fără barbă sau eunuc, fiindcă îi era
kcxvga pq d e aoSai- ndvu yăQ âjtqgEoxETo oi|jlv yvvaixEÎav
foarte neplăcut să vadă față femeiască în mănăstirile de sub
PĂ.E7TELV ev notOLv Tolg v T avrov povaaTqgioig, E aiQETcog 6e Eig
conducerea lui, mai ales în oricare din lavre. Dar pentru că
erau cunoscuți, Sava le-a dat felurite învățături și, zidindu-i
otav âqnoTE Xavpav. FlXqv ETtEiâq '/vworoi qoav, năoiv tqottol?
duhovnicește, i-a trimis la fericitul Teodosie. După ce au
171, 15 nXqpocpopqaag xai oixodopqoag avTovg tu) paxayLTq nagcOETO
fost învățați puțină vreme în cele ale călugăriei, l-au rugat
0Eo6ooicp. Oltlvec; ejt’l xqovov oÂlyov povaxtxcog jtai&EV0EVTEg
pe arhiepiscop să le dea un loc să trăiască aparte. Așadar,
naQExâkEaav tov dpxtEHLaxonov 6oCvul avToig tohov ngog to
arhiepiscopul a trimis pe un anume Alexandru, egumen al
ldLdoaL.cO pEV OVV doXLEHLCXOno; pETaXELU|JC(UEVOg Tivd ’AXE aV'
&gov qyovțiEvov tiov tieql Tqv Teqlxw povaoTqQiwv tov aQX l E‘
mănăstirilor din preajma Ierihonului ale arhiepiscopului Ilie, V
care îi urmase lui Nestovon și lui Zaharia, și l-a rugat să-i
171, 20 nioxonov'HXLa Neoiapov xai Zaxaptav 6ia6eȘâpEvov jtapExâXEi
primească pentru puține zile ca oaspeți. Alexandru însă, fie
avrov ngog oXiyag qp-Egag Se a n O a i avTovg ev jtagoLXÎt?. 'O de
robit față de iubire de bani, fie stăpânit de slavă deșartă, a
’AĂE a v â g o g q (pLXagyvQujt 6ovX<o0ELg q xevo6o lqi xgaTqfielc tot;
trecut cu vederea poruncile arhiepiscopului Ilie și, călcându-și
tov doxieniozonov TWct Evrokâg naga/.OYLoaaEvog xai. t o ’idiov
pe conștiință, a despărțit mănăstirile, și de atunci partea din
xaiaxciTqaag ovvELdog 6leîXev tcx povaurqgia xai ano tote t o δι*
mănăstire care s-a despărțit a primit numele „a Eunucilor",
171, 25 aioE0Ev povaoTqpLov T(iv evvovxwv Tqv Ejrwwpiav EâeigaTO.

70 70. Răscoala samaritenilor

La începutul celui de-al nouăzeci și unulea an al vârstei

Aqxojievov tov EVEvqxoorov tqojtov Tqgxov ayiov naTpog
sfântului nostru Părinte Sava, Awa Teodosie cel întru sfinți Anul 529
qpwv Sdppa ktxiag xpdvov 6 ev dyioLg â p p â g 0Eo&doiog xeXei
Și-a sfârșit viața în 1 1 ianuarie, indictionul al VH-lea, bătrân si
tou pîov EXQqoaTO piqvi’Iavvouagîw EvâexaTq Tqg e p â o q ? i v $ 1’
plin de zile. La egumenie a urmat Sofronie, vrednic de cinstire Fc. 25.8
xTidvog, jtQwfivTTiț nai nkrjQrjQ rjfieQătv. SwqppovLog de ev ptovax1'
pentru izbânzile sale călugărești.
xolg xaTOQ0a?paoiv a’i&Eoiuog Tqv qYEpoviav diede aTO.
348 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 70. RĂSCOALA SAMAKITENILOR
349

172 To) ovv TexctQTcp p-țvL rf]g tov a|3pd © e o d o a i o v xoi oecog La p a t r u l u n i d e Ia adormirea Awei Teodosie, samari -
oi xaid nakaiOTLvqv SapapEiTat i o eOvog arcav xaxâ twv Xql- tean din Palestina au ridicat împotriva creștinilor întregul l o r
oTiavcbv oxpaTEVoavTEg TtoXÂâ aGcpixa diETtpâȘavTO, xâg pev neam 80, săvârșind multe fărădelegi, jefuind bisericile întâlnite și

epiriHToiJoag Ezx/.r|oiag jtpaidEVovrEg te xat h v q î jtaQaâiddvTEg, dându-le foc, iar p e creștinii întâlniri îi omorau fără m i l ă în t o t

xovg 6e 8p.jiL7tTOvrag XpioTiavovg âtocpopoig xoXaaEOiv dcpEtâiog felul de c h i n u r i , pârjolind sate întregi, mai ales în împrejurimile
N e a p o l i s u l u l u i . Acolo ș i - a u î n c o r o n a t ca rege p e Iulian, care era
172.5 ajtoxTEivovTEg xai /cooia 6X6xkr|Qa tw ttvql nagadidovrEg ev
de u n neam c u e i . Atunci l-au înjunghiat și pe Mamona, epi
xoîg pâtaoTa h e q i Necitioăiv Tdjtoig.”EvGa Tupavvf]oavTEg eote-
scopul N e a p o l i s u l u i , i a r pe preoții p e care i-au prins, i-au tăiat
tpav Eavxoîg paoiZ.EaTovXtav6v Ttva ovveGvov cruTtbv. Tote St]
în bucăți și i-au trecut p r i n foc împreună c u moaștele sfinților
tov |iev EJitoxojrov NEairoXeajg Mapcovâv xaxEocpa av, Ttvâg 6e
mucenici. Au săvârșit m u l t e astfel de fapte, încât căile numite
172, 10 ovXXapdgEvoi TtpEoPvTEQovg xat xovTovg xaiaxoipavreg ane-
împărătești erau de n e u m b l a t și de netrecut pentru creștini.
TîTfâviofav piETâ ĂEiApdvcov âyicov papTvptov. K a i TTO/.Ăa TOiavta
Când toate acestea au ajuns la auzul preaevlaviosului nos ­
jtETtoLTixaoLv, QKJTE xâg paoiUxag xaXovpevag d â o v g âpâTovg
tru împărat lustinian, li s-a poruncit preaslăviților Teodor și loan
xai âdtobEVTOvg xotg XpioTiavotg yEVEoOau
să adune oaste și să meargă împotriva samaritenilor. I n lupta care
Toutcdv ovv ourâvTtov Etg âxoâg eLGovtwv tov evoe-
s-a dat, Iulian a fost alungat și mulți samariteni împreună cu el.
PEOiaTou fițioyv |3aoiXE(og ’lovcmviavov EXEXevo0r]oav 0e66(v-
M a i s u s - a m i n t i t u l S i l u a n a venit a t u n c i la Schitopolis,
172,15 gog xaiTwâvvTig ol âvbo OTaxoi oipaiov ovvayEÎQai xai twv
chipurile p e n t r u pace, dar fără să aibă poruncă împărătească,
ZapagEiTărv xaiaoTpaiEijoai xai ou|xpokfjg yEvopevqg dvț]QE0t]
și a fost înșfăcat de c r e ș t i n i ș i ars î n m i j l o c u l cetății, și așa s-a
TovXtavog xai n Gog JtoXv SapageiTcov o u v avTtî).
î m p l i n i t p r o r o c i a f ă c u t ă d e s p r e el la e p i s c o p i e d e către sfân
Tote di] SiLovavog 0 âvwTEpco pvr|povEV0Eig cbg ejil ei{?71v T1
tul n o s t r u Părinte Sava către loan, fiul perceptorului fiscal.
ev SxuOojioXei eXGwv xujQÎg xE? EVoE(og paoiĂLxfjg âpJtayEig vno
Atunci Arsenie, fiul l u i S i l u a n cel ars, care avea demnitatea
172. 20 twv XpioTiavfov Eig to |xeoov ExauGî] Tfjg JioJiEtog xai ejiXt]Pw8t| i 1
|
d e illustri se afla î n acel t i m p la C o n s t a n t i n o p o l , pentru că
jiEpi avTov jipdg’IcDâvvr|v tov tov ExaTteXĂEUTov QrțGrioa ev tw e l "
se b u c u r a - n u ș t i u p e n t r u care pricină - de m u l t ă trecere pe
oxohelq) TtpocpiȚtELa tov ev ayioLg Jiaxodg f||xcbv Sdppa. Apolog
lângă de D u m n e z e u p ă z i t u l n o s t r u î m p ă r a t și p e lângă î m p ă
6e Tig tov xaEvrog StZovavoi! vlog îXXovotqlov astupa e/cov xai
răteasa Teodora, și s p u n â n d u - l e m i n c i u n i , așa i - a făcut s ă s e
173 ev KajvoravrivovTroXEi t o TqvtxavTa diaipipcov xai jroXĂf]v ovx
mânie împotriva c r e ș t i n i l o r d i n Palestina.
olba 60ev jrdpodov e/ov jtapd te t<î) GEotpvkdxTtn fjpcov pacuĂεΐ
A t u n c i a r h i e p i s c o p a l Petru 88 î m p r e u n ă c u e p i s c o p i i
xai 0Eodo')Q( Tfj paoiXioop napa6tdd agTT]v auuov edoEPEiav £i£
d e s u b el l - a u rugat p e Părintele n o s t r u Sava să se s u i e î n
dpyiȚv xaxâ tojv ev naXatortvț] Xpioriavcov xExivqxEv.
1?3, 5 Tote toivvv o dpxLETțioxoTtog IlETpog ouv xoîg uit’ avxdv
EJuaxoJioig xapaxaÂEL tov jraTEpa qnujv Sdppav dvEĂGEiv ev contra samaritenilor, fapt care a înrăutățit relațiile acestora cu creștinii și a
rius Ia declanșarea acestei revolte.
KwvoTavTivovjTdXsL xai bErjOfjvai tov paoiXEajg ovyxd)QT]o l V
Illtistris era cel mai înalt titlu senatorial din Imperiul Roman târziu.
86 Patriarh al Ierusalimului din 524 până în 552.
încă de la începutul domniei sale, lustinian a inițiat o legislație opresiva
 viața sfântului sava
350
cpi),OTip.r|aaa0ai 6r|pooiwv jiQU)Tr|g xai deuTEpag naXaioTivrig
6iâ Toug yEyovoTag ujio tcbv lapapErccuv cpovoug te xai cupavi-
opoug. Kai Ei ag ralg iwv âpxiEOEUjv naoaxĂqoEGiv o TtQEOpuTqg
173.10 âvEQXETCtl EV KOJVOTaVTLVOUjtdÂEl 7TEQL TOV AjIoDAlOV [.ifjvct Tfjg
oybor|g ivâiXTLOvog.
71
Tou 6e jrctTQidpxo1’ ygdpgaTa tgj fJaoiĂEi jrpoanooTeiXa-
vxog xr)v tou Qelou Safipa jrapouaiav pivuovTa o GeocpuXaxTog
rm<nv PaaiXEug jrEQLxapTjg yEyovcbg Toug paaiXixoug djTEOTEiĂEV
173.15 dpopwvag Etg auvdvTT]Oiv aur ou- pE0’ ajVE fjkOov oi JtEplidv Jta-
TQiâgyjV’EjuqjdvLov xai tov jidutav EuoeȘiov xai tov Ejriaxojtov
5
E(pE00u r YnctTL0v djtavrf|oaL auTtp. Oltives XafîovTEg ELOiiyayov
tw fJaoiXEL, 6 6e 0Eog tt]v En;opiEvr]v t<Ș douXtp aUTou /apiv τώ
ȘaotÂEL eqpavEQojoev aianEp xai naXai ejil ’AvaoTaoLou. Teuton
173, 20 yâg p-ETct tOv pvqpovEuOevTCDv ciqxl c Q w v etg ta pauiXEia eioeQ-
Xopsvou xai evdov tou pf|Xou yEyovotog drrjvoi Ev o ©Eog wug
dcpOaX oug ton PaoikECog xai Gewqel 0Eiav Tivct x«Qlv cPa)T0 "
Eidij E aoiQ curtau oav xai tujtov e'xouoav oTEcpâvou ejil tfjg toii
TtpEaPuTOU XEqpakfjg dxTivag rjĂiaxag EXTiEpuroucrav. Kai Ttpoo-
&pațubv jrpoaExuvT]OEv aiiTcp xai |2Etâ yapag xai âaxpuojv tt|V
173. 25 0Eiav aVTou xaTECpiXrpEv xEțpaXijv xai EuXoyr)0Eig nap’ autou
E6sî*aTO ex xeLPog auiou xâg curo naĂ.aiativTțg âEfjoEig xai ehel-
osv auiov eioeISelv xai tf]v auyouaiav ©Eoâcbpav EvXoyfjoai.
Kai 6 [1ev yepwv EiafjXGEv- r] 6e auyouaia de apEvg autov
/.lEtâ x«Qâț xai Jtgoaxuvrioaoa jrapExdĂEL afiiov XEyouoa- eu ch
174 ujteq e|aou, jiâiEQ, iva xagiariTat pot o ©Eog xapnov xoiĂiag. Kai-
ÂEyEt 6 yEQCDV- 6 ©cog o TtâvTwv ftEOjroTqg q?uXâ Ei tt]v paniXeiav
fyuov. Kai Ă.EyEi jrdXiv r] auyouota- EU ai, jrdTsp, iva debt] pai 6
©Eog texvov. ’AitExgiOî] xai eEiev- o ©Eog ifjg do g ev euoePeu?
xai vixț] tî]V paoiĂElav ujiâjv diaTiqoriaEi.
71. SAVA LA CURTEA LUI IUSTINIAN 351
C o n stan tinop ol şi să-l roage pe îm p ărat să le reducă dările
publice din provinciile Palestina I și a Il-a, din pricina cri
melor și răpirilor săvârșite de samariteni. Dând înapoi fără de
rugămințile arhiereilor, Bătrânul s-a suit la Constantinopol
în luna aprilie a indictionului al VIH-lea. Anul 530
71 . Sava la curtea lui lustinian
Pentru că patriarhul trimisese împăratului mai înainte
scrisori în care îl anunța despre venirea dumnezeiescului Sava,
de Dumnezeu păzitul nostru împărat, bucurându-se, a trimis
corăbii în întâmpinarea lui. Cu acestea au ieșit și patriarhul
Epifanie, preotul Eusebie și episcopul Ipatie al Efesului ca să-1
întâmpine. Aceștia l-au luat și l-au dus înăuntru la împărat, iar
Dumnezeu i-a arătat împăratului harul care îl însoțea pe robul
Său, așa cum făcuse odinioară în timpul lui Anastasie. Când
el a intrat împreună cu amintirii arhierei în apartamentele
împărătești și când a ajuns în camera dinlăuntru, Dumnezeu
a deschis ochii împăratului, încât a văzut harul dumnezeiesc
strălucind în chip de lumină și având forma unei cununi, care
azvârlea raze ca de soare, așezată pe capul Bătrânului. Alergând
înaintea lui, i s-a închinat și l-a sărutat pe dumnezeiescul său
cap cu bucurie și cu lacrimi și, după ce a fost binecuvântat de
el, a luat din mâinile lui cererile venite din Palestina, silindu-1
să intre și la augusta Teodora ca s-o binecuvânteze.
Când Bătrânul a intrat, împărăteasa l-a primit cu bucurie
Șij închinându-i-se, ea îl rugă zicând: „Roagă-te pentru mine,
Părinte, ca să-mi dea Dumnezeu roadă pântecclui!" Bătrânul i-a
răspuns: „Dumnezeu, Stăpânul tuturor, va păzi împărăția Voas
tră!" împărăteasa i-a spus iarăși: „Roagă-te, Părinte, casă-mi dea
Dumnezeu un copil!" El a răspuns și a zis: „Dumnezeul slavei va
păzi împărăția Voastră întru cucernicie și biruință!"
 VIATA SFÂNTULUI SAVA
352
174,5 ’E/vUnrjGr] &e f] atr/ovora otl ovx ejievevoev xfj aiT»]0EL
auTfjc. A u t o u ouv â n ’ auTfjg E eXOovTog o l p e t ’ a u r o u ovte;
naTEQEț diExgîvovTo jtoog auTov kEyovrEg- t l o t l EXuJtrțoag tîjv
car/ouoTav pf] xaxa tîjv auifjg EuȘâpEvog (xlttiolv; Kai Xeyel
atJTOl; O YEQCDV- TUGTEUOaTE JJIOU JtaTEQEg, OTL OU gT] e£e?>.0Ț| £X TÎjS
174. io xotĂiag EXELvqg zapTiog, iva pî] kov Sevt|oou OqXâor] 6oy|idTCjJv
xai xelqu) AvaoTaaiou tuqci t] tî]v EXxXrjotav.
Kcjtt ETlETQâjL'qaaV EV T(p JlCtZ.aTLCp XCtTCl[lEVELV. ToU TOLVUV
0EOcpiAdxTou paaLXEwg bE a p s v o v n a p a tou Oeiou jcqeoPutou
râg and Ttbv Exx?tT|OLajv FlaJ.aiaTLVTig dEfioELg âvOujiEOTpâtpT] î]
OQ'/f] xata twv SapapELTCOv aurou âLavaoTâvTog x a i brata Ei
174.15 qTOL vogqj xorjoap-Evou tou jravEoOaL T«g w SapapELTtov ouva-
YtDYdg xai. Trâoqg Tfjg jroXiTEiag dnEAauvEaOai xaL prj xĂTjpovo-
|ielv Toiig ibioug elte xarâ dcnpEctg dizatov EauTOÎg TtaQanEgKELV.
”Etl e0eojIloev âvaipE0fivaL auToug xai pâ?uaTa xoug âpx Y0 ύς
auTarv xai âTdxTOug. Tote 5t] 6 ApoEVLog âtpavfig ey veto ett'l
174. 20 xpdvov tou [3aaL?vECDg avaLQEOfjvaL auxov xEĂEUaavrog, uoteqov
6 e jTQocFLpuYwv Tip gaxaQÎTT] Sâpfla etl EvbqpouvTi rfj 0aoLĂ.U)L
ho lEL EPajmaOr] xai aurbg xai ot aurou jtâvTEg.
72
Kai pE0’ T||iEpag oXiYag pETaoTEiXâpEvog 6 |3aaLĂEug tov
fjYiaanEvov Sâppav Xeyel auTip- rjxouoTai pot, jiaTEp, otl nĂELOTCt
175 |iovaoTT|QLa ev tfj EQHJiq) ouvsoTTjow, âXk’ onou Eâv ȘovĂr], aiTî]-
GOL n p o a o d o v Jtpdg Tqv tojv olxouvkdv xqelqv x a i JtapE ofiev,
iva EU/wvTaL uheo Tfjg rjp.iv E|inioTEu0Eior]g jtoĂLTELag.
O 6e ELJtEV- OL Tfjg UJlETEQag EUDE ELag V7lEQEUx6[l£VOl TOl-
175. 5 a VTT]g Jtpooddou ou xpfl ouoiv f] y â p pcgig qutcov xai rj Ttpoooâoc
6 KupLog eotlv 6 ev Epr cp Xaâj dtJtEiOouvTL x a i avriXEYOVTi â p w v
ouodvLOv o ppioag x a i dvapXuoag opTUyo|Li.T|TQav. n'Âi]v rțjxEÎ
paaLĂEU navEUOEpEOTaTE, &ict tî]v aucrraoLv Tf)v xotci flaĂaioTÎvqv
72 CERERILE LUI SAVA
353
împărăteasa s-a întristat pentru că el nu s-a plecat îna ­
intea cererii ei. După ce au ieșit de la ea părinții care erau
cu el, i-au spus nedumeriți: „De ce ai întristat-o pe augusta
nerugându-te potrivit cu cererea ei?“ Le-a răspuns Bătrânul:
„Credeți-mă, părinților, că nu va ieși din pântecele aceleia nici
un rod, ca să nu sugă dogmele lui Sever și sa nu tulbure mai
rău decât Anastasie Biserica!"89
Și li s-a îngăduit să rămână în palat. Când de Dumne­
zeu păzitul împărat a primit de la dumnezeiescul Bătrân ce
rerile bisericilor din Palestina, el și-a întors mânia împotriva
samaritenilor. S-a ridicat și a dat poruncă, adică o lege, ca să fie
închise sinagogile samaritenilor și să fie îndepărtați din viața
obștească și să nu mai aibă dreptul de a-și moșteni părinții,
nici să primească de la aceștia daruri potrivit legii. în plus, a
mai rânduit împotriva lor pedeapsa cu moartea, mai ales pen
tru conducătorii si îndemnătorii la răzmerită. Atunci Arsenie,
fiindcă împăratul a poruncit să fie omorât, s-a ascuns un timp,
iar apoi s-a refugiat la fericitul Sava, care încă se afla în cetatea
împărătească, și s-au botezat el și toți cei ai lui.
72. Cererile lui Sava
După puține zile, împăratul a trimis după sfințitul Sava
și i-a zis: „Am auzit, Părinte, că multe mănăstiri ai mai înte
meiat în pustie. De aceea, unde vrei, cere-mi ajutorul pentru
trebuințele
J
celor ce locuiesc acolo, si
> »
ti-1 vom da, ca să se roa-
ge pentru țara încredințată mie.“
El a răspuns: „Cei care se roagă pentru Preacucernicia
Noastră nu au nevoie de acest ajutor bănesc, pentru că par
tea și câștigul lor este Domnul, Care a plouat pâine și a făcut
s
â se ivească prepelițe în pustie pentru poporul necredincios și ie f . 16, 4
3
împărăteasa Teodora era, în ascuns, ocrotitoarea monofiziților.
 354 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
Tâiv âytwv SxxXqoicov ovyxwoqoiv âqpooiwv aiTovpEv xai avoi-
XO&O qv Tă)V VTtO T(Î)V Lci[lCtQElTG)V XClEVTtDV OE[3aapia>V OlXtoVXal
175. io âvriXqiptv twv ev naĂaioTLvq oXiyweEvrwv x a i jiQaidEv0EVTa)v
Xotcrnavujv.'Ev 6e vooozopEiov TraQaxaXounEV ev Tfj âyiți jtoXei
ovorqoaoOai nodg iqv iwv dpQUjarovvTwv gEvwv EjnpEX.Eiav xai
T7]V a u i o â l 0EpiEĂ,LCO0EL0av VECtV i q g ©EOTOXOV EXxXqtJLaV JtQO
XQOVOU vtw tov aQXLEHLCJzdrtou qpwv'HXia oixo6ojiqaaL xai &ia-
175,15 xoouqoat. Tovto y â p pâ/aoia ttqettei xai Tfj vpEiEQa EiioEpEig. Kai
diâ iqv tc)v Xapaxqvwv enidpop.qv iqv uțiEiepav 7tapaxaĂou|.iEv
yaKqvoTqia XEZevoai Σούμμα) tq) Evdo oiaTcp and tov dqpocHOU
Âoyov xâaioov OLXodopfjaat ev rq epqptp n a p â xaTto iă)v â i â Tfjg
Epjg pETQioTqTog auoTavTwv povaoTqoicov. Kai jiloteuw otl vjteq
175, 20 T(I)V 7IEVTE TOVTOJV 0EaQEOTOJV OOV jTQa ECOV 7IQOGTL0T]tJLV 6 0EO?
iq vpETEpa PaoiĂELf? AcpQtxqv te xaiTtbpqv xai rqv Xourqv nâaav
'Ovcopiou flaoiÂEiav, qvnEp an(b?vEaav ol TtoopEPaoikEvxoTEg Tqg
vpETEQag JtavEvOEpovg yaXqvoTqwg, ngog to vp.âg Tqv AQEiavqv
aiQEoiv avv Tq NEOTOQiavq xai Tq ’QgiyEvovg Exnodtbv noirpct-
176 a0ai xai ex Tqg tcdv ai EOECDV Ăvpqg EĂEv0EQtdoai Tqv ttoălv xai
TT]V TOV 0EOV EXXĂ.T]aia V.
Tivog 6 e £vexev tcdv tqlwv tovtojv aiQEciscov povov Tqv
âjtoPoXqv jioiqoaoSai tcd PaoiXEÎ vtte0eto, eqcd. Tqv pev ’Aqelov
aipeoLv, EjîeljTEQ o l t o t e TorOoi xai OvioolvotGoi, xai OvavââXoi
176,5 xai FqjtidEg AgEtavoi ovTEg nâoqg Tqg Avoewg EXQâwvv xai
eyvw navrcog d t a toii nvevpaTog peXXelv tov PauiĂEa tovtcov jie-
QiyEyovEvaL- Tqv 6e Neotoqlov atpEOiv wvopaoEv, otl Tivâg t©v
âveXâOVTWV pET’ at’TOL’ (HOVa WV ©EoâWQOV TOV MopipOUECma?
EVOE0qoav âvrcXapȘavopEvoi Etg Tqv 0aoiĂixqv țiETa tcdv ’Ano-
176, io oxiawv âvTtpâÂXovTEg- iqv 6e ’QțnyEvoug (pOoQOJtoidv aipE0iv
xq twv eipqnEvcnv aiQEOEUjv ânoPoXq ouvqQtQiiqaEv, EJEEi&qnEQ
EvpE0q Tig twv pEi’ avToti (lovaxwv B a dviiog Tâ> yevel Aeovtl-
og evocări Eig âna ytnv rinv p.Eiâ t o v Ndvvov el(t6ex0evtcov ev
iq N e a AavQQt jietoi i q v AyanqTov t o v qyov|iEvov xoi|iqaiv ră)V
72. CERERILE LUI SAVA 355
cârtitor. Cu toate acestea, întru-tot-preacucernice împărate,
Vă cerem pentru întreținerea sfintelor biserici din Palestina
un ajutor din dările publice, precum și reconstruirea cinsti
telor biserici arse de samariteni și sprijinirea creștinilor din
Palestina care au fost chinuiri și tâlhăriți. Vă mai rugăm să
întemeiați în Sfânta Cetate un spital pentru îngrijirea străi
nilor bolnavi și să construiți și să împodobiți noua biserică
a Născătoarei de Dumnezeu, a cărei temelie a fost pusă îna
inte de arhiepiscopul nostru Ilie. Pentru că lucrul acesta este
foarte potrivit Evlaviei Voastre. Apoi o rugăm pe Lumină
ția Voastră să poruncească, din pricina atacurilor saracinilor,
preaslăvitului Summus să construiască din banii publici un
castru în pustie, mai jos de mănăstirile construite de smerenia
mea. Cred că pentru aceste cinci fapte plăcute lui Dumnezeu,
Domnul îți va adăuga la împărăție Africa, Roma și toată cea
laltă împărăție a lui Honorie, pe care au pierdut-o cei care au
împărății înaintea Luminăției Voastre, ca să izgoniți erezia Iui
Arie dimpreună cu cea a lui Nestorie și a lui Origen, eliberând
> Biserica lui Dumnezeu de ciuma ereziilor."
cetatea si
Voi spune acum de ce i-a cerut împăratului să osân ­
dească numai aceste trei erezii. De erezia lui Arie erau stă
pâniți goții, vizigoții, vandalii și gepizii, care stăpâneau
întregul Apus, iar Sava a cunoscut prin Duhul că împă
ratul îi va supune. D e erezia lui Nestorie a amintit pentru
că unii dintre monahii care au venit cu el s-a aflat că îl
susțin pe Teodor de Mopsuestia la curtea împărătească în
discuțiile cu schismaticii90. lar erezia stricătoare a lui Ori
gen a adăugat-o la numărul celor care trebuie lepădate,
pentru că a aflat pe un monah, numit Leontie, de neam
din Bizanț, care era unul dintre cei primiți în Noua Lavră,
împreună cu Nonnus, după adormirea starețului Agapit,
I’tencru detalii privind contextul teologic, vezi Studiul Introductiv, p. LXXII sq.
3$6 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
176.15 ’QQLyEvovg 6oy|16tgjv âvxika|j.pavdpEvog. Tfjg yâg ev XaX.xr|&6vL
auvodou TtQoîoxaoOai TtQoaTtoioupEvoc; eyvujoOt] tcz ’Qqlyevouc;
cpQOvcbv- oOev â x o u o a g 6 nairjo f|pâ)v Xâ[3|3ag xai xurv iov pa-
xagiov AYanrpov )j5ycov âvapvr|a0Elg avxov te zai xoug xâ 0e-
odwQOV cppovofivxag ânoxopiai xoqoâpEvog ân:EpâX.ETO xat xqg
aUTOV C£7t8OTT]OEV 0U vdiaytDYfjg. TCp 6 e PaOlXEÎ U7TE0ETO xqv âno-
176, 20 PoXfjv 7toir|oao0ai xwv âpcpoxEgwv aiQEOEtnv.
73
'Ooa pEv ouv 6 7ictTT]Q iqpibv Sâpflag fjixr|0£v, o EuoEpEora-
Tog iqpwv paaikEijg âvvjiEQ0Excog jietiolt zev- 60a 6e nâXiv irpo-
EcprjTEvoEv, o (pikdv0Qcimog EtQYdaaxo ©Eog, xai x o v r o oacpâ>5
6id xcbv E fjg pa0r|0OgE0a.
IloWTOV |1£V YOQ Y OVrai 0EÎCII XE EtlOELg ngog iov âox L'
176,25 etuoxohov ITetqov xat npog xoug xaxâ nakaioxivqv âpx ovTa £
0EQ7u£ou0ai ’Avtcovlov tov ETUoxonov ’Aaxâkcovog xal ZaxaQt av
tov ejuoxojiov nsXXrjg EJtojiTEvaai. xa xaâvxa xxlopaxa fino twv
177 Sa|iaQEiTârv 7iQcoTT|g xai bEvxEQag naXatoxlvrig xai auYX P1! 0011
and T(7)v âripoaîwv Evâxqg xat 6Exdir|g E7iivE|u.f|0Ea)c; âva/vdyως
rfi YEv OREvp ExdcTO) xdnqj pXâPp / o u e nov xEvxrivdpia âExaxpla-
’EnojixEuaai 6 e auxovg jtâXiv exeXevoev xoug xaevxag
177, 5 EuxTTiQtoug oixoug xai. auvidEîv xâ dcpEiZ.ovxa do0fjvat eI;
dvavEcooiv Exdoxou OEpa0|iiou xojiou xal xauxa jiaQaGX E vaL
i] ex xov ârmoaiou Xoyoij ij e x xfjg xăiv SapaQELxibv finoaxdoEwg
dtd SxEcpdvou xotj XapjtQoxdxou xbpqxog xov xai xeXeuoOevtoc;
diaacb ELv xoijg EHLaxoTioug pE0’ doqg xofl ovaiv por|0Eiag.
’ExeXeuoev 6e xaxa tî]v xov Oelou hqeoPvxou xpiTr]V
177, io aixT]0Lv voooxo|ieîov xTioOfjvai ev xâ) peocd xfjg dYiag ttoXewc;
91
După alungarea din scaun a lui Ilie (516), Nonnus și rovarășii lui au
venit la noul patriarh loan cerând să fie reprimiți în Noua Lavră. Dar
patriarhul i-a întrebat pe Sava și pe Agapit, starețul Noii Lavre, iar acesta
din urmă s-a împotrivit cu fermitate (KSc. 36; 125, 10-14).
73. DARURILE LUI IUSTINIAN
357
și care împărtășea învățăturile lui O r i g e n . Acest m o n a h ,
deși se prefăcea că s u s ț i n e S i n o d u l de la Calcedon, s-a aflat
că cugeta cele ale lui O r i g e n . C â n d Părintele nostru Sava
a aflat d e el, și-a a m i n t i t d e cuvintele fericitului Agapit 91
și l-a î n d e p ă r t a t p e acesta, și pe susținătorii lui Teodor n u
i-a mai lăsat să viețuiască cu el, iar împăratului i-a cerut să
osândească aceste d o u ă erezii.
73. Darurile lui lustinian
Așadar, toate cele pe care Părintele nostru Sava le-a cerut,
preacucernicul nostru împărat le-a plinit fără zăbavă, iar cele pe
care i le-a prorocit, iubitorul de oameni Dumnezeu le-a făcut,
lucru pe care-1 vom afla cu limpezime din cele ce urmează.
Mai întâi, împăratul a dat dumnezeiești porunci92 către
arhiepiscopul Petru și către conducătorii din Palestina, în care se
hotăra ca Antonie, episcopul Ascalonului, și Zaharia, episcopul
Pellei, să supravegheze clădirile arse de samariteni în provinciile
Palestina I si a 11-a si să li se cedeze 1 3 centenarii de aur din dă
rile publice ridicate în indictionul al IX-lea și al X-lea lM, potrivit
cu stricăciunile suferite în fiecare loc.
De asemenea, a poruncit să fie cercetare bisericile arse ca
să se vadă ce e nevoie pentru înnoirea fiecărui loc cinstit, iar banii
să fie acordați fie din dările publice, fie din averile samaritenilor,
prin grija preastrălucitului comite Ștefan, căruia i s-a și poruncit
să-i întrețină pe episcopi cu tot ajutorul de care au nevoie.
’ J Sub presiunea teocratici bizantine, ajunsă la apogeu sub lustinian, și
a unei pretinse „simfonii" stat-Biserică, formulele retoricii imperiului
de dinaintea Sfântului Constantin se fac tot mai mult simțite în scrie
rile creștine, o dovadă fiind și această expresie: Ociai xekEvoEig - „porunci
dumnezeiești" ale împăratului, pe care, cu toate conotațiile ei păgâne, am
tradus-o literal datorită valorii ei documentare.
9' Unitate de măsură egală cu 32 kg, numită în Palestina și talant.
1
Indictioanele IX și X reprezentau anii fiscali 530-531 și 531-532.
358 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
exutov |iev XQa|3aTTÎ(Dv, Ttpooobov 6 e x a O a o â v dtpOQtaag aura)
TO JtQOTEQOV EViaUOLUÎOV VO|J.lO|lCtTGJV XlXlCDV OXTaXOGUOV
7ievTr|xovTa, pETETiEiTa de diazooicov xoaȘctiTiov exe? evoev
to a u i d yEvsaQctL voaoxop.Etov ttoooOelc; Toaat)Tr|v xaOagâv
xai abidjrTWTOV j i p o o o â o v .
177, 15 Siroiibri 6 e no?Afi sxQrjaaTO jroog t o xai tî]v tetc(QTT]v
HĂT](300001 aiTT]0lV TOU TlQECTplJTOLJ xai anOGTEAĂEL EV I e q o -
ooÂvpotg O s d d w o d v nva prjxavixov eju t o xqv veciv OLxodopfjaat
£xxXrțaiav Tfjg âyiag Oeotoxou xaî aEinapOEvou M a p l a g xe-
ĂEtioag roîg TQazTEUTaig nakaioTivr|g xQuolov vjioDQyqoai ele;
Tqv oixodoprjv. K a l T(î> pev dQyjc toxdjTtp ITstqcp ifțv au0Evriav
177, 20 juiqecjxev, BaQdxQ) 6 e tco ejiioxojtq) B a x d 0 w v Toîg Tfjg oixo-
dopiig EQyoig EJiiaxaTELv exeâevoev. K a l oureng xfl jtoXuxEiQÎa
xai. ajrouâfi â t a âcndExa xQovcdv (pxo6opr|0'r| f| v ă a ExxXT]oia
Trjg jtavupvriTou Geotoxou xai arurtapOEvou M a p î a g xai itavri
xdo[i<i) &iExoo[iT|0r] xai EVExamo0r|. OuTtvog OE aopiou oixov
177, 25 to p.EȚE0og xai ttjv ajraaTpâTiTouaav 6 6 av xai to noXuTEXeg
Tfjg xoo|iT]CJE(og jteqittov to diTjyrioaoOai Toîg dcp0ak|ioîg f][Aâov
178 7iqoxel|lievou xai navra vjtEppd?Aovrog ia jiaXaid OedpaTa
te xai dt YTiiiaTa boa Oaupâ ouaiv dvOocuTtoL xai toTopiaiț
jiapad£6o)xaoiv''EXXr|VEg. Kai omog p.Ev Tfjg tov 0elou SdȘpa
TETaQTtjg aÎTT|a£a)g 6 xapjtdg.
r
O 6e EtiosPEOTaTog r]|i(î)v paaiĂEug idcbv xai eju îil v
178,5 jTEpTtTTjV TOU 0ELOU SâfSfla aLTTJGLV JIOLEL dlClTa LV JtQOg LovppOV
XEĂEiJO'uoav xiXia vop.iop.aTa ujteq oixodop]g zdarpou tw d p p d
Sdppg boO vai ex tcdv naXaiOTivqg dT]pooiwv xai napaqw-
kaxqv 0TQaTiwTLXT]v ex iov 6r|pooioo Xoyov djroTQEȚopEvqv xai
(pvXdTTovoav aÎJTov Ta povaoTT|Qia.
Tou TOLVVV 0EO(pukdxTOB f|piDV 0a0LĂ.EU)g EV TOUTOlț
178, 10 âaxokoupEvou jietcx TQiPouviavoij t o u x EUTopog sig tt|V xa-
XoupEVTțv MaYvavQav o paxaQÎTT]g SdpfJag EauTdv pizgov 5i-
a/ojQÎaag eotlxoâoyei ev EaoTw Aa'uirixo'ug 'ipaXp.oijg ttqv Gsiav
73. DARURILE LUI IUSTIN IAN 359
Potrivit cu cea de-a treia cerere a Bătrânului, a mai porun ­
cit să fie zidit u n spital c u o sută de paturi în inima Sfintei Cetăți,
rânduindu-i mai întâi 1 8 5 0 de monede ca venit curat, iar apoi a
poruncit ca același spital să ajungă la două sute de paturi, adău
gând un venit corespunzător, neimpozabil și neîntrerupt.
Multă râvnă a arătat împăratul p e n t r u împlinirea celei
de-a p a t r a cereri a B ă t r â n u l u i . Astfel, l-a t r i m i s în Ierusalim pe
un oarecare i n g i n e r Teodor ca s ă construiască n o u a biserică a
Sfintei N ă s c ă t o a r e i d e D u m n e z e u și p u r u r e a Fecioarei M a r i a ,
p o r u n c i n d p e r c e p t o r i l o r d e dări d i n Palestina să c o n t r i b u i e
cu a u r la c o n s t r u c ț i e . A r h i e p i s c o p u l u i Petru i-a î n c r e d i n ț a t
conducerea generală, iar l u i Barahus, episcopul de Bacatha,
i-a p o r u n c i t s ă supravegheze lucrările de construcție. Astfel,
cu m u l t e b r a ț e de muncă ș i silite, n o u a biserică a întru-tot-
lăudatei Născătoarei d e D u m n e z e u și p u r u r e a Fecioarei Maria
a fost c o n s t r u i t ă î n 1 2 a n i și, înfrumusețată cu toată p o d o a b a ,
a fost sfințită. M ă r i m e a , slava strălucitoare și bogăția p o d o a
belor acestei c i n s t i t e biserici e d e prisos să le mai descriu, de
vreme ce s e află î n a i n t e a o c h i l o r noștri și întrece toate vechile
priveliști și istorisiri d e care s e minunează oamenii și p e care
grecii l e - a u povestit î n istoriile lor. Și această biserică este ro
dul celei d e - a p a t r a cereri a d u m n e z e i e s c u l u i Sava.
Preacucernicul n o s t r u împărat, căutând și spre cea de-a
cincea cerere a d u m n e z e i e s c u l u i Sava, i-a p o r u n c i t lui Summus
să-i dea l u i Awa Sava o m i e de monede d i n dările publice din
Palestina p e n t r u c o n s t r u i r e a castrului și o gardă militară hrăni
tă d i n punga p u b l i c ă p e n t r u păzirea mănăstirilor sale.
I n t i m p ce de D u m n e z e u păzitul nostru împărat dis ­
9,5
cuta aceste l u c r u r i c u chestorul Trebonian î n așa-numita
55
Trebonian era un personaj important la curtea lui lustinian, care a con-
'ribuit )a compilația colecției de legi Corpus Iuris a lui lustinian. Chestorii
erau aleși pentru a superviza trezoreria și finanțele statului, ale armatei și
a
le ofițerilor.
360 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
)iEiTOUQYiav Tfjg TQLXRg tboag etuteacdv. Eig 6e xig xwv paORTtnv
auxov TEQEțuag xaXouțtEvog dtâxovog ujiotg/arv xrjg MEyioiqg
178, 15 Aavpag TtQoaEkOtnv aura) Xeyei- tî le ji6teq, tov [SaoiAEtijg to-
oavTRv ejilăelxvvpevov 07tovdf]v xâg aiTROEig aov Tt/.Rowoai 6iâ
xî avrog i'oxaoai napâ pepog; K a i Xeyei avxaj 6 yeqcov- exelvoi,
TEXVOV, TO lâiov 7TOLOVCH.V- 7t0lf|0Ujp£V XCIL RgEÎg TO RgETEpOV.
74
K a i 6 pâv paotXEvg xavxa navra âiaTa â p E v o g xai âovg
178,20 TU) âyup TlQEOpVTR TCtg XEĂEVOEtg dnE/aJOEV EV ELQRVR- 6 6e
©Eog trv avripioBiav Tâ) paoiXsL jiagEo Ev pvQiojt .aoitng x a i
trv xov HQEofhjTOU jtpocpRTELav ehârqujoev. f OoiLg PaodvEV?
oXiyou xqovov 6LE?.06vrog 6 v o xponaia ccveotroev vixag 6 v o
âvaâRoâgEvog, otag oudsTtco jtqoteqov ov6evî Ttbv TtQOpsPaoi-
Xevxotujv 6LanEnQăx0ai ovve|3r. Trv yăg Acppixf]v xai/PubpRV
178,25 vito âvxapxwv xQaxovgEvag naQEĂapEV xai x o v g d v o paoiĂeîg
a/0EVTag ev KcjjvoxavTLvovTtoXEi ei6ev Ovlttîyrv te xovTcbgRc;
xai rEÂinEQa xov ’AtppixRg. Kai ovrtog yHS T£ xal
fiaXâooRS
trv RpiaEiav poipav ev oXlyq) XQOvcp tr TwvTcopaLtov fSaniXEiți
âvEOo'joaTo xai EXEvOEptboag Jtâoav trv Avolv xRg twv elqrpevcdv
179 Tvpâvvcov ’AQEiavăJv ovtojv dovXsiag Ociaig EXQRoaxo diaxâ E-
OLv ujote xâg Ttavxaxov xâ)v ’AoEtavajv EXxXROtag âtpaiQE0Rvai
TR TOV 0ELOV TlQEOpVTOV EJtOțlEVOg EVToXr R Y° V
JtQO(jpRT£t(?l. OÎ)
pf]v âXXâ xai xâg Neotoqlov xai ’QpiYEvovg aipeaEig YE V V a
179, 5 diavaoxâg dvEXQEipEv t e xai dvE0Epâxi0Ev dtâ te tcov v h ’ avxov
YEvojievcdv i6lxtwv xai 6iâ XRg vvv 0vva0poL00ELORg ev K(i)vaia-
vxivovjrdXEi ĂYiag xai oixovpEvtxRg TtEprtRg o v v o â o v .
Kai xavxa pev voteqov- o 6 e 0Eiog jTQEoPvxRg âjcooxRoag,
wg ELQRTai, xfjg EavTOV awodîag Aeovtlov te tov B v âvxtov xai
96
Clădirea din palat în care erau, de regulă, primiți ambasadorii.
70. ÎNTOARCEREA ÎN PALESTINA ?6t
Magnaura 96, fericitul Sava s-a rerras pentru puțin și rostea în
sine psalmii lui David, săvârșind slujba Ceasului al treilea.
Atunci u n u l d i n t r e ucenicii săi, ce era diacon în Marea Lavră,
pe n u m e Ieremia, a venit la el și i-a zis: „Cinstite Părinte,
acum când împăratul îți arată atâta atenție ca să-ți împlineas
că cererile, de ce stai deoparte?" I-a răspuns Bătrânul: „Ei,
fiule, fac lucrul lor. Să-1 facem și noi pe al nostru!"
74. întoarcerea în Palestina
împăratul, după ce a poruncit toate aceste lucruri și a în ­
credințat sfântului Bătrân poruncile, l-a slobozit în pace. Dum
nezeu însă i-a răsplătit împăratului înmiit și prorocia Bătrânului
a împlinit-o, fiindcă, d u p ă ce a trecut puțină vreme, împăratul
a dobândit două trofee, adăugându-și două biruințe, pe care ni-
ciunul dintre împărații de mai înainte nu le-a avut: a luat Africa
și Roma, care erau ținute de rebeli, și i-a văzut aduși în Constan-
tinopol pe cei doi regi: Vitiges al Romei97 și Gelimer al Africii98.
Astfel, în puțină vreme, Imperiul Roman a ajuns iarăși să stă
pânească jumătate din pământ și d i n mare. După ce a eliberat
tot Apusul din robia față de numirii tirani care erau arieni, a dat
decrete imperiale sfinte, așa încât bisericile de pretutindeni ale
arienilor să fie dărâmate, urmând astfel porunca sau cel puțin
prorocia dumnezeiescului Bătrân. în plus, a răsturnat și anate
mizat cu curaj ereziile lui Nestorie și Origen prin edictele date
w<
? de el și prin al V-lea Sinod Ecumenic adunat acum" în Con-
stantinopol. Dar despre aceasta va fi vorba mai încolo.
Regele got Vitiges, după ce a asediat fără succes Roma în 537-538, s-a
refugiat la Ravenna, unde a fost luat captiv, în 540, de generalul Belizarie
Ș> adus la Constantinopol.
Gelimer, ultimul rege germanic al regatului vandal al Africii de Nord
(480-553), a fost învins în 5 3 4 de generalul Belizarie al lui lustinian.
Prezența inspirară a adverbului „acum" ne permite să fixăm data scrierii
de față în 553, anul în care s-a ținut al V-lea Sinod Ecumenic, Chirii
a
flându-se în chinovia lui Eftimie.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
?6z
Tovg Ttp ©EodwQiD Tei) MopipovEoriag jiQoaxEinEvoug xai Tovxovg
179» io ev KajvaravuvouTrokEi xaTaXuubv xaTE7tX.EVOEv eju na?vatcn;ivT|v
p.r|vi Sejite Pqiw xrjg evotTT]g iv&ixTiovog xai Ek0(bv EigTEQoaokv-
ua Tâg pEv 0Eiag xeXeijoeic; EVEipâvioEv, ojieq 6 e rjyayEv ano tov
B v avriov xqvolov, biEVEipEv Toîg VTt’avTdv povaarqQÎoig. Tote 6
dvwTEQW pvqpovEvOEig 6tâxovog 'kpEpiag XvnîțOElg &iâ xqv tov
179. 15 xQUOiov &iavopfțv âvExd)QT|OEv ifjg Me ioti A a v p a g xai qyxiqoEV
Eig x E ia
QQO v Tlva
EQTțpov ex Poppă iov Snr]? aiov dig a n d jtevte
oiadicov/O 6 e naxf|Q f|p(î)v XâȘPag ânEĂ.0(bv irpog civtov xai tov
totiov 0EaoâpEvog Exâțyq otpo&pa xai Xapo'jv Tivag EjiraiâELOvg
xai oxevt] xai xprinaTa xai avatabpaTa ev dLiyaig ripEpaig noXXfi
179,20 oîTou&n X0 l *U r CJC ev
° 1
dnxo&6|ir|OEv exel juxpdv evxtiîqlov xai
XEkXia diâcpoga xai eSwxev a v r 6 0 i ddEXtpovg iievew EîtiTQEipag
Ttp 'lEQEnîțt 6lolxeîv avTovg n a g a & o v g avToîg Tovg Tfjg sotv-
tov MEyicjTT]g Aavgag xavovag. Kai ovTtng Tfj tov ©eov xâQ lTL
Xaugav iov tohov ovvEorf|oaTo- rjiig Xavpa pexpi tov vvv âv0Ei
no, 25 Tqv tov naxapiovTEQEULov ânwwpiav kaxovoa.
75
T(Î)V TOLWV, (bg ELQrțTai, 0ELCOV XEXeVOECDV Ep.GpaVL00EiaW v
EigTEQoookvpia napaxkqQEig 6 naTî|Q r|pâ)v Sdtppag vjto t e tov
i«o dpx L E J l l o z d ov fininv x a i tov Xoincbv ettloxojiwv â7rEQXE T C t l έπί
KaioâpEiav xai SxvOdnoXtv Tâg avTag xâxEÎOE Epicpavioai he-
? EVOEig. K a i EÂOovTog avTov ev SxvOojioXel, (bg oio0a, E fjĂ.0EV
6 |iT]TQO7toXiTT]g ©Eoâooiog p.ETa navTog tov kaov sig ânâvTT]-
180. 5 oiv avTov- ev oig fjv xai o Epog naTi Q to ejuoxojieIov xpaTOJV
to TTjvixavTa xai T(b |iT]TQonokiTț] ovve6qev(dv. K a i tujv Oelw v
xeâevoecov Epcpavto0£ioă)v EtOEVExOrig 6 pEyag JtQEo|3vTr]g
TO) EmOXOJlELQ) XOTE EVEV EV TU) EXEÎOE OLXCp TOV aȚlOV nâpTV-
pog n p o x o n i o v exoiv tov Epov naTEpa âvan6onaoTov.’E|jiE d E
75. SAVA LA SCHITOPOLIS ȘI ÎNTÂLNIREA CU MICUȚUL CHIRIL
După ce dumnezeiescul Bătrân i-a îndepărtat, precum
s-a spus, dintre însoțitorii săi pe Leontie de Bizanț și pe adep-
ții lui Teodor de Mopsuestia, i-a lăsat în Constantinopol și a
plecat pe mare în Palestina, în luna septembrie al celui de al
IX-lea indiction'00, și venind în Ierusalim, a arătat poruncile
împărătești, iar aurul pe care l-a adus din Bizanț l-a împărțit
mănăstirilor sale. Atunci, mai sus-amintitul diacon Ieremia,
întristându-se din pricina împărțirii aurului, a plecat din Ma
rea Lavră și s-a așezat să locuiască într-o vale pustie, ca la cinci
stadii miazănoapte de Peșteră. Părintele nostru Sava, venind
la el si văzând locul, s-a bucurat foarte mult si, luând câțiva
oameni potriviți, vase, bani și materiale, a construit cu multă
râvnă, în câteva zile, un mic paraclis și diferite chilii și a în
găduit unor frați să rămână acolo, punându-1 pe Ieremia să-i
conducă, dându-le rânduielile Marii sale Lavre. Astfel, prin
harul lui Dumnezeu, în acel loc s-a întemeiat o lavră care în
florește până acum, purtând numele fericitului Ieremia.
75. Sava la Schitopolis și întâlnirea cu
micuțul
> Chirii
După ce poruncile împărătești au fost arătate în Ieru ­
salim, precum s-a spus, Părintele nostru Sava, fiind rugat de
arhiepiscopul nostru și de ceilalți episcopi, s-a dus la Cezareea
si la Schitopolis ca să arate și acolo acele porunci. Când a venit
in Schitopolis, după cum știi, [Părinte Gheorghe], mitropolitul
Teodosie i-a ieșit în întâmpinare împreună cu tot poporul, în
tre care se afla și tatăl meu, care administra pe atunci episcopia
Și era un sfătuitor apropiat al episcopului. După ce poruncile
EV împărătești au fost arătate, marele Bătrân a fost dus la episcopie
Și a rămas la biserica de acolo a Sfântului Mucenic Procopie,
100
100 îndictionul al IX-lea a fost între 1 septembrie 530 și august 531.
 364 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
jtaîâa ovra n a i pETCi tou raigog euqeOevtq xai TOig tou Oelou
18o,]o jiqeo|3utou nooiv jlqootiegovto EvXoYf|cjac; o âyiog yeqcov zori
âvaoTqoag xai TtEQtnTuȘcxpEvog tw jxev Epicp jI«tql scpq- ouxog
6 Jtaîg and t o u vuv Epog |ia0r]Tf]g eotiv zori, twv xfjg Epf)pov
naiEpcov uiog- elttev 6e xalTtp pqTQono?dTp- xuql 6 jxEyag, tovtov
syd) aot naocm0î]|Ai iov naîda- tiqooexe auTw, oti XQÎ1£w auTOU.
180, 15 ’AvriYYEÂ'ri 6e TauTa zfi Epfj pr]TQl tou jtaTpog auTfj 6ir|YT]-
oațiEvou xai E f|TEi tov «y l o v nQoaxuvfjaai- tou 6e Eig Toug jteql
tov aYiov 0wuâv Tonoug E iEvai pEÂ7.ovTog Ttoog tov âȘPâv
npoxoniov tov r)oux«OTf]v âxouoaoa f] |at)tt]q tou JiaTpdg
auTfj dr|ko3oavTog E fjX0Ev ) apoDoa pE Etg to auTO ânooTO-
ÂEIOV xal TOV 7TQEOpUTT]V aUTO0L £?L0OVTa Ăapibv o naTfip napâ
180, 20 pepog i]Y«Ye v £ tg hqooxuvt]olv Tiqv prjTEQa xal yvoug tciuttjv o
Yeqojv Eivat 6oukî]v Oeou EukoyTiOEv auTîțv. K a i 0EaodpEvog p£
Âey k l ’ l6ou 6 pa0T]TT|g pou KupiXXog, xori jtoir|oavTd pe petolvol-
av Eu?tOYî]oag xal âvaoTf|aag elttev npdg tov naxEga- âi&a ov
α ύ τό ν τό ψ α λ τή ρ ιο ν, δ τι χρήζο) αύτοϋ- κ α ί γ ά ρ ά π ό τοϋ νϋν μα-
0r]TT]g pou EOTIV.
18
°. 25 Kai TttuTa EÎntbv £xEivqv |iev EuXoYtloag anEĂuoEv, EpE
dfi P-ETa tou jiaTpdg EXpdTqoEV. EiosXOdvTEg 6e npog tov appăv
ripozomov xal YEnoâpEvoi qXOopEv Etg to EirLOxonEîov. K a i Tțj
E rjg ripep t psXXcov oâeuoai Eni/lEQoadXupa 6 npEopuTTjg XOev
181 pETd t o u naipog EÎg tov oixov xai notqaag euxtjv x a l EUĂoYîpctg
τ ό ν π α τ έ ρ α κ α ί τήν μητέρα κ α ί έμέ έξή λθεν ά π ό Σκυθοπόλεω ς
μ ετά τώ ν ο ύ ν α ύ τ φ πατέροιν.
Nopi CO &E, TiptE JlCtTEQ, OTLJIEQ TttUTQ El&EVOtl EÎQT)Xâg
pot, r|vixa ouvEPouĂEUodg poi tt|v tou paxapiou Sdppa Xaupav
181.5 oixfjoai. ApeXel y°uv Epou EiprixoTog oti x a i f| Nea Aaupa
di’ auTou ouveott], pd?dOTa diwxOevTWv twv ’QpryEvoug una-
omoTiov, dnExgiOqg ?vEYwv- vai vai, xdyw oida- dXĂd xqeÎttov
eotiv oixrjoaL oe Eig tt|v exelvou E'xouoav Encovupiav Xaupav. Kai
olda oti touto ndvTcug dnoPîjOETai, l'va xai ev toutui jipoq Tî]g
75. SAVA LA SCH1TOPOLIS ȘI ÎNTÂLNIREA CU MICUȚUL CHIRIL 05
avându-1 pe tatăl meu ca tovarăș nedespărțit. Eu, copii fiind
și aflându-mă împreună cu tatăl meu, am căzut la picioarele
dumnezeiescului Bătrân, care m-a binecuvântat, m-a ridicat,
m-a îmbrățișat și i-a zis tatălui meu: „Copilul acesta este de
acum ucenicul meu și fiul părinților din pustie.“ A zis, de ase
menea, și mitropolitului: „Părinte, ți-1 încredințez pe acest co
pil! Poartă-i de grijă, pentru că am nevoie de el.“
Tatăl meu i-a povestit acestea mamei mele, iar ea a ce­
rut să se închine Sfântului. Când acesta urma să meargă în
locurile din preajma bisericii Sfântului Toma, la Awa Proco-
pie Isihasrul, tata i-a spus mamei, iar ea, luându-mă cu sine, a
ieșit la biserica aceasta apostolică. îndată ce Bătrânul a ajuns,
tata l-a luat deoparte și a adus-o pe mama ca să i se închi
ne, iar Bătrânul, știind-o că este o roabă a lui Dumnezeu,
a binecuvântat-o. Apoi, privind la mine, mi-a zis: „Iată-1 pe
ucenicul meu, Chirii!" Și când i-am pus metanie, m-a binecu
vântat, și ridicându-mă, i-a zis tatălui meu: „Invață-1Psaltirea,
că am nevoie de el, iar de acum este ucenicul meu.“
Zicând acestea, a slobozit-o pe mama cu binecuvânta
re, iar pe mine m-a ținut deoparte împreună cu tata. După
ce am intrat la Awa Procopie și am mâncat, ne-am întors la
episcopie. A doua zi, Bătrânul, având de gând să meargă la
Ierusalim, a venit împreună cu tata acasă și, rugându-se, ne-a
binecuvântat, pe tata, pe mama și pe mine, și a ieșit din Schi-
topolis împreună cu părinții care îl însoțeau.
Cred, cinstite Părinte, că mi-ai spus că știi lucrurile
acestea atunci când m-ai sfătuit să vin să locuiesc în Lavra
fericitului Sava101. într-adevăr, când eu ți-am spus că și Noua
Lavră a fost întemeiată tot de el, după ce au fost alungați
apărătorii origeniștilor, mi-ai răspuns zicând: „Da, știu și eu
asta, dar e mai bine să locuiești în lavra care poartă numele
Chirii s-a mutat în Marea Lavră în anul 557.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
366
otvuâELxBf] 6 păyag JtaTf]g fjpwv Sâfipag. Kai Taina pEv ia nap’
isi.io vpcov jrgog £|jie ĂE/ Evra- âyw 6e tov 0eoC GeXovrog EToipiog e/o)
xeXXlov Epauxă) 01x060 001 ev t[] auifj Me'/lot»] A a v g a xai ev
CIUTĂ T1T]V OIXT]OLV EXCLV TlQOg TO 7l/ QWGfjv«L TF|V TE EXELVOU, W?
EiQT]Tai, TTOoepqTELCiv xai Ti]v xeXevolv Tfjg tipiETEpaC O0lOTT]TOg.
O pEvroL pr]TOOJto?UTqg jtuxvoteoov a n d tote xaoiEvrwg
181,15 eaeyev tq) Ejiqj JiaTQi' nâig exei 6 pa0qiî]g tou â p Ș â Sâppa; A|ia
6e xai xaTenEÎyov aviov io te ipaXrfiQiov 6b6â a i pE xai tov
an6oTO?.ov. K a i ovTajg EvXoyrjoag pe xai djtoOot ag ev tț| âgxfi
tujv ExxĂ.T]0LaaTixâ)v xaTEOTrjoEv PaGjiwv,
Toiyagouv EptpavioOEiacov twv xeXeuoeidv xai twv yE-
vopEvwv âcpaviapwv EnonTEuGEvrajv tt| pev hqo)tt] naXaiOTivi]
I8i, 20 ajg TTțv năaav SapagEiav exouoț] 6tbdExa XEviqvaQLWv Enoir|oa-
vro 0uyxwQT]OLv 6r]pooitov- Toîg 6e ogioig SxuGohoâecoc d)C ui]
noXZârv aui60L yEyovoTajv dcpaviopcov evoc; xai povou xevtt]
vapiou auyxwQT]0iv 6o0fjvai ouvEidov oi Eniaxonoi/YnEQ 6e tcov
xaELOcbv ExxXqoicov XaPovreg ol LlaXaiaTivoi Eniaxonoi xQuaîov
182 txavov ExâoTTjv Exxh]0iav xaeioav dvrp/EiQav 6aipiXwg xai
jiQETtovTL xbapcp Ecpaidguvav.
76
f
O 6e peyag Tqg EunEȘEiag âyajvioTr]g S â p p a g Tqv ujceq
Xgiaiiavwv jiXrjQwoag âiaxoviav unEOTOE'ipsv Etg 'lEgoooXupa
182,5 xai pEtâ x«Qăg L'jIO tov naTOLag/ou eÎ06ex0£lc; xai tov? 0£'
paopioug ngooxvvrjoag Tonoug xai oiovei auToîg auvTa âpEVog
rjA0EV Eig tt]v EavTov MEyioTqv Aavgav xai oXiyov xpovov dia-
TEĂEoag âggojoTia TtEQLEnEOEV.'OjiEg pa0wv 6 âyuDxaTog EJiiaxo-
nog IlETQog xaTfjX0Ev EJtioxEipaaGat aurov xai Pâehgjv avTdv
pi] exovto Tiva JiagapuOiav ev t<5> xeXXlcd avxoij nÂijv oĂXycov
182,10 xEgaTiwv x a i cpoLVLXLwv naXaiărv paXxhv aiiiov eig Xextlxtiv eXo-
[3ev Etg to EJiioxonELov x a i ejiepeXeIto amov xai idiatg Xe Q°lV
76. MOARTEA LUI SAVA 367
lui. Și știu că acest lucru se va întâmpla, pentru ca marele
nostru Părinte Sava să se dovedească proroc și în acest lucru/'
Acestea sunt cele zise mie de Sfinția Voastră; iar eu, cu voia
lui Dumnezeu, sunt gata să-mi construiesc o chilie chiar în
Marea Lavră și să locuiesc în ea, ca să se plinească, precum s-a
spus, prorocia aceluia și porunca Cuvioșiei Voastre.
De atunci mitropolitul îi spunea adeseori tatălui meu
cu bunătate: „Ce mai face ucenicul lui Ana Sava?" Și, în ace
lași timp, îl silea să mă învețe Psaltirea și Apostolul. Și așa, bi-
necuvântându-mă, m-a tuns și m-a așezat în cea dintâi dintre
treptele bisericești.
Așadar, după ce au fost înfățișate poruncile și au fost
cercetate distrugerile, provinciei Palestina I care cuprindea
toată Samaria i s-au dat 12 centinarii din banii publici, în
timp ce hotarelor Schitopolisului, unde nu s-au făcut multe
distrugeri, episcopii au hotărât să li se dea un singur centina-
riu. Episcopii palestinieni, primind destul aur pentru biseri
cile arse, au ridicat fiecare biserică arsă cu multă dare de mână
și le-au făcut să strălucească cu podoaba cuvenită.
76. Moartea lui Sava
Marele luptător pentru evlavie Sava, după ce și-a împli ­
nit slujirea sa pentru creștini, s-a întors la Ierusalim și a fost
primit cu bucurie de patriarh și, după ce s-a închinat la Cin
stitele Locuri și, oarecum, și-a luat rămas bun de la ele, a venit
la Marea sa Lavră, unde, după puțină vreme, a căzut bolnav.
Aflând aceasta, preasfințitul episcop Petru a coborât ca sâ-1
viziteze și, văzându-1 lipsit de orice mângâiere în chilie, în
afara câtorva roșcove și ramuri vechi de finic, l-a luat și l-a pus
într-o lectică și l-a adus la episcopie, unde a purtat grijă de
el cu propriile sale mâini. După puține zile, Părintele nostru
368 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
UjTT]qexel auxqj. 'OZiytov 6 e fipEptuv diayEvogEvujv dnoxâXutpiv
xiva Eidev o Jtaxr)g fjptcov S â p p a g xfjv Eauxou p q v u o u o a v xoipt]-
oiv o u p-Eiă jtoĂlâg EOEaOai fipEpag- fjvxiva xâ) âoxLETnoxojiw
182, 15 dTtayyEiXag jraQexâkEi ânoXuOfjvaL eig n')v ecwtou Z a u g a v jtgog
x o ev tu) xekXicp T£X.Ei,a)0f)vai.*O 6 e âp/LEniaxonog jtăaiv igonotg
PouX.ogEVog auxov 08QanEuoai ajtECJTELĂEv auxov £ig xqv âauxou
Xaugav pExa xfjg bEOuaqg OEpajtEiag.
'Ooxig TipEOpuirig ev xâ) tâluj âvax i0£Lg JtugyLcp ev ctQXfi
xou AexepPqlou |iT|vdg JtQooxaXEaâp,Evoc; x o u g naxEgag xfjg
182, 20 Xaugag 6e6u)xev auxoîg fiyoupsvov xivâ Bt|ouxlov piv tu» yevEL,
Me/atuv 6 e xfl xXr|O£i, jragayyE&ag auxcp iac; naga&ooEig xaț
7taga6o0Eiaag ev xoîg uir’ auxov povaoTqgioig âxgcoTouc; âia-
cpuÂâ a i 6oug auxcu xauxag Eyygoupwg.
Kal âiapEtvag TEaoagag f|pEgag pr|bevdg [rExa}.apPâva)V
182, 25 piqde tlolv cruvTuyxâvcnv oipE oappâTiDV xf| EJțiqxuoxouoT] Ag
pitav oappâTuiv atxfioag xoivajvtav xai xoivwvf]aag xat eljtwv
183 TEÂtuxaiov Kuqle, Etg %EÎoâq aov jtaQaOijaojtfu to jivEvțtâ [iov
napEdwxev xf]v tyuxx|v.
77
Ouxojg 6 jiaxiqQ ripâiv Sâppag xov xaXdv âywva âyw-
vioâpEvog, xov âgopov xEĂEoag xai xqv jrioxiv xqgqoag xcp xfjg
183. 5 dixaioouvqg xaxExoopqQq oxEcpavu). Kal q pev xekEiaxjig auxou
yeyovEV xaxd xqv TtEpnxqv tou AEXEgPgiou pqvog xqc bExdxqc
LvdixTiovog, and p£v xxîoEtog xoapou dtp’ outieq q g axo xgovog xfl
xou qÂiou cpogâ |iExgEio0ai exoug xexdgTou eixooxou E axiox 10
' vântul lui Dumnezeu S-a făcut om din Fecioara și S-a născut
oxou. dno 6 e xqg xou Oeou Aoyou ex HagOevou evav0pu)nr|OEa)C
183, 10 xai xaxd odgxa yEvvrjoEajg exoug Texdpxou eixooxou HEvraxooi-
ooxou xaxd xoug ouyyoacpevxag xqovouc; uno xaiv dyicuv naxepwv
'InnoXuxou te to0 irakaiou xai. yvu)QL|iou ™v djrooxoXwv xai’Em-
cpaviou xou xâ)v Kutiqlojv dg/iegEOic; xai ' Hgwvog xofj (piXooocpov
xai d(.io? oyr|TOU- 6 6 e X0« v O5 xfjg auxou ev oagxl gtofig ouxog eoxlv.
77. ÎNMORMÂNTAREA LUI SAVA 369
Sava a avut o descoperire care îi vestea că adormirea sa se va
petrece nu peste multe zile. Vestind aceasta arhiepiscopului, îl
ruga să-1slobozească la el în Lavră ca să se săvârșească în chilia
lui. Arhiepiscopul, vrând să-l slujească în orice fel, l-a trimis
în Lavra sa cu toată slujirea de care avea nevoie.
După ce Bătrânul s-a așezat, la începutul lunii decem ­
brie, în turnul său, i-a chemat pe părinții Lavrei și le-a dat
ca egumen pe un monah, de loc din Berit, pe nume Melitas,
poruncindu-i să păzească neschimbate predaniile date de el
mănăstirilor sale, dându-i-le si în scris.
După ce a mai petrecut patru zile fără să mănânce nimic
și nici să se mai întâlnească cu cineva, sâmbătă noaptea, pe când
se lumina spre ziua duminicii, a cerut Sfânta împărtășanie și s-a
împărtășit. Și după ce a spus acest ultim cuvânt: „Doamne, în
mâinile Tale îmi încredințez duhul meu!“, și-a dat sufletul.
77. înmormântarea lui Sava
Astfel, Părintele nostru Sava lupta cea bună s-a luptat, <f.2Tim.4.
calea a alergat și credința a păzit-o, împodobit fiind cu cununa
dreptății. Sfârșitul lui s-a petrecut la 5 decembrie, indictionul
al X-lea, în anul 6024 de la zidirea lumii, de când a început
timpul să fie măsurat prin mersul soarelui, și 524, de când Cu
trupește, potrivit cu socoteala anilor făcută de Sfinții Părinți
Ipolit cel Bătrân, cunoscutul apostolilor, și Epifanie, arhiereul
ciprioților, și Hero, filozoful și mărturisitorul. Iar răstimpul
vieții sale pe pământ este acesta:
A venit în Palestina la 18 ani și a rămas în chinovie vreme
de 17 ani, iar în pustiuri și în Marea Lavră a petrecut 59 de ani.
 VIATA SFÂNTULUI SAVA 78. MINUNI DUPÂ MOARTE
37O 37i

t
HX0ev jiev ev nakaioTÎvȚi exojv d e x a xai dxxtb xai EțiEL- S-a săvârșit din viață î n cel de-al nouăzeci ș i patrulea an al vâr
183.15 vev ev tw xoivoȘiw ett] âExaETtxa xai ev xatg Eprunoig xai ev xfi stei sale, în al doilea an d u p ă consulatul l u i Lampadie și Orest,
lt3:
MeYIOTT] Aciuez EJtOLTpEV EXT] jlEVTr|XOVTa EVVEa, TEĂEUTă 6e xw în al șaselea an al acestei de Dumnezeu păzite d o m n i i . Anul 532

EVEVT]XO(TCCp TETOtQTti) ifjg ECWTOV î]ĂLXtag XQOVU) pElâ TT]V tma- Vestea a d o r m i r i i s a l e s - a r ă s p â n d i t î n t o a t ă î m p r e j u ­
184 TEiav Aa|i7ta6îo'u xai Doeotou io 6eijteqov, xcp exxw etel xijg r i m e a , î n c â t s - a a d u n a t o m u l ț i m e nesfârșită d e m o n a h i ș i
nagovor]g 0EO(p'uĂdxTov ȘaniX-Eiag. de m i r e n i , d e față fiind ș i preasfințitul a r h i e p i s c o p Petru,
<J>T]pir|5 &e âiadQagouorig x a 0 ’ dZr|g Tfjg heqixwqou xf]g împreună c u episcopii ce se găseau acolo și cu o a m e n i i de
xovtov xoipf|OEU)g ouvriyayEv aitEipov 7tÂf)0og povcr/wv te xai vază ai Sfintei C e t ă ț i . Ș i a ș a , c i n s t i t e l e i u i m o a ș t e a u fost
taxixojv, TiagEyEVETO 6e xai o dyicoTaToc; dgxiETtLoxoTtog IlETQog așezate î n M a r e a L a v r ă , î n t r e c e l e d o u ă b i s e r i c i , î n l o c u l î n
184,5 pExâ xwv EVQE0EVTWV ETttoxonwv xai xwv xfjg ayiag noXEiog care văzuse e l s t â l p u l cel d e foc. A c e s t Sfânt n u n u m a i c ă
XoYdborv. Kai ofixtog to riptov avxov xaxETE0r| Ă.€iipavov ev xfj n u a m u r i t , c i d o a r m e , p e n t r u că a trăit o viață n e î n t i n a t ă
MEyîaxp Aavga LtEia 'u xcbv 6 v o ExxXt]01(î>v, ev uj xoncp xov axuXov și a b i n e p l ă c u t l u i D u m n e z e u , d u p ă c u m e s t e s c r i s : Sufletele
xou nvoog Ecbgaxev. nkfjv oxt ovx ânE0avEv ouxog 6 ayiog, dXXa drepților s u n t în mâna lui Dumnezeu și moartea nu se va îm.Sol3.i
xa0EudEi dig dvEJxiA.T]jTTov (3iov i rjoag xai Oeu) EiiagE0xr]oag, atinge de ele. î n t r - a d e v ă r , c h i a r și t r u p u l l u i e s t e p ă z i t î n t r e g
184, io xa0(bg YEYQaTtxai tyvxai dixauDv iv %eiqI &eov xai o v pij âijnjiai și n e s t r i c a t p â n ă î n z i u a d e a s t ă z i , fiindcă lucrul acesta l-am
avi&v Odvaxog. A eXel xai xd owpa avxoij ocbov xai adidXvtov văzut c u o c h i i m e i , î n i n d i c t i o n u l a l X - l e a c a r e a t r e c u t .
gEXQt xrjg af||iEQov jTE(pâ?Laxxai. Touxo ydg Eytb aiixaig o eolv
E0Eaod|iT]v cm xrjg 7tagEX0ou0T]g dgxdx g ivdixxidvog.
78. Minuni după moarte
78
Tfjg yâg xipiag 0fjxT]g âvoix0Eioi]g n g o g xd xaxaTE0f]vai Când c i n s t i t a raclă a l u i Sava a fost deschisă pentru a fi
103
184.15 xot) paxagiou Kaoiavov xd ĂELipavov zaxE qv TtoooxuvfjaaL xoC așezat trupul fericitului Casian , am coborât și eu să m a î n c h i n
0eiou HQEofJvxov xd owpa xai euqov auro oinov xai ddidĂuxov Ia trupul dumnezeiescului Bătrân și l-am găsit întreg și nestricat,
7iE<pAaY|iEvov xai Oaupâoag Edo aoa xov Oeov xov d o daavxa Și, minunându-mă, L-am slăvit p e Dumnezeu Care l-a proslăvit
xdv doDXov atxoîj xai xfj âtpOagoîa xipf|aavxa auxov n g d xi]5 pe robul Său și l-a cinstit c u nestricăciunea înainte de învierea
xoLvf|g âvaaxdoEcog xai xaOoXixfjg. Kai xavxa pev heq i xov âyto cea de obște și universală. Acestea despre sfintele sale moaște. Iar

184, 20 kEiipdvow xd 6e nvEvjia avtov noXĂrig iq îwxaL xrjg ngog 0 e o v sufletul lui s-a învrednicit să aibă multă îndrăzneală la D u m n e
jiagQrpiag, rjg xf]v dxxlva 6t’ oXlywv nagadeiȘai nEiQcxoopai. zeu, a cărei strălucire voi încerca să o înfățișez î n câteva cuvinte.

102
Deși foane detaliată, cronologia lui Chirii face unele confuzii. Astfel, al
X-lea indiction, cuprins între 1 septembrie 531 și 31 august 532, situea
ză moartea Sfântului Sava la 5 decembrie 531. Iar al șaselea an al domniei
lui lustinian indică anul morții 532, în care 5 decembrie a căzut duminica.
De aceea anul 532, care corespunde și vârstei de 94 de ani a Sfântului Sava,
trebuie socotit a n u l real al morții Sfântului. Aceeași greșeală se face și în
datele menționate de Chirii mai departe, a căror corectare o vom face tacit
in notele de subsol.
103
Despre acest Casian, vezi Studiul introductiv, p. LXIII-LXIV, LXIX-
LXXI și Anexa 1 .
 372 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
"Eotlv Ttg ev t fi cr/ia jioăel âpYupoxonog, tw piev yevei Aa-
piaoxi]v6g, xtp 6e ovopaTi TtopuXog, diâxovog tojv jtowtujv Tfjg
185 âyiag rE0oqpavrjg. Ourog 6e poi oTwpukog diTȚ/qaaTo Xeycov ou
zaiâ tov xaigdv Tfjg xoipîoEoog tou jiaxagiou S â 0 p a eovXf|0î| to
aQYUQOxojiEÎdv pou xai âjtdAovTo uE/pig nou (xoyuqou XtTQtov
Exarov.’EYO) 6e, (pT]oiv, Eu0Ewg E fjLOov EÎg t o uapTUQtov i o v «yl-
ou ©Eobwpou xai E7toir|oa Eni jievte r|pEQag Ta (parca tou vaou
185, 5 xai E tEiva vuxrog xai rjpEQag xXaiwv Eni tcov HayxEXXtov tou
0uoiaoxr|Qiou. Elegi 6e to jaeoovuxtlov Tfjg jiEpnTqg tjpEQag Eig
unvov f|pnâYiȚv xai QeidqG) tov ayiov tou Xqiotou uâpTuga 0e-
odcoQov kr/ovrâ por tl E/Etg; Ti adripovEig toooutov xai xĂaiEtg,
dbg 6e Etnov otl ia t&ia xai iâ âĂÂoTQia ândAEoa xai Tooaurag
185, 10 fjpEpag ouvTQipopai xai ou6ev dxpE qoa, Leyel ol 6 ccyiog- nE-
tceioo, oux rjp.r|v oj6e- EXEĂEvoOqpEv yâp ouv&papsîv xai ifj âyîț1
xofj dtppâ Sâppa vpuxfî unavrfjoat xai 66qY ° a i xauxqv EÎg tov
Tfjg âvanauoEcng Tonov. Kai Ta vuv ttoqeuou EÎg tov6e tov tohov
xai EugiaxEig Toug xkEipavTag aurdOt xai tov âpY t ’Q0 V -
185, 15 Kai âvaoTâg auTfj ifj cooa xai lapcbv âkKoug Tivâg
ânfjLBov Eig tov und tou dyiou |ir|vu0EVTa Tonov x a i EUpapev
. ouTwg xa0wg dtâ Tfjg onxaoiag Epr]vij0T].
79
Auo TivEg âdeXipoi xarâ oâ xa ex Tfjg nediabog ogpxopE-
vot and Bouqlqojv Tfjg xcbprig nîoTiv ei/ov Eig tov ev ccyloig SâP'
fiav, 60ev xai xoug and tgjv auTou povaoTT|giuyv exeîoe elg diaxo-
185. 2 0 viav xaTEQ/oiAEvovg nioTEt texo iEvoi E0EQdjtEuov, Eonov&aț,ov
6e xai Toug Eaurcbv riovoug 0EaQEcmog dtavEpeiv.’EȘ 6veqy el<x5
6e Ttvog oaTavtxfig ev xqj xaipcp tou tqu yt]tou toooutov oi âuqjd-
teqol riQQtboTrioav, wote uno tojv idiarv âjtOYVojoQfjvaL auT(î)V
6e kunou Evajv diâ tt)v ând)>.Eiav tou Tguy tou x a i Eig âvâ[.iviȚ
185.25
aiv t o u â0[3â SdP(3a eX0ovt(dv Tâg Eu/âg adxou ExâXouv Eig Po-
i]0Eiav. K a i EnupaivETai ExdoTcp auTtov xot’ idiav Xsycov i&ov
79
373
în Sfânta Cetate se afla un argintar, de neam din Da ­
masc, pe nume Romilos, care era între primii diaconi de la
biserica din Ghetsimani. Acest Romilos ne-a povestit:
In vremea când a adormit fericitul Sava, atelierul meu
de argintărie a fost prădat și s-au pierdut ca la o sută de litre de
argint. Eu însă, zice, m-am dus de îndată la biserica Sfântului
Mucenic Teodor și am aprins candelele bisericii vreme de cinci
zile, și am rămas acolo plângând zi și noapte lângă grilajul jert
felnicului. Pe la miezul nopții, în cea de-a cincea noapte, m-a
cuprins somnul și l-am văzut pe Sfântul Mucenic al lui Hrisros
Teodor zicându-mi: „Ce ai? De ce te chinui atât de mult și
plângi?" Când eu i-am răspuns: „Am pierdut lucrurile mele și
pe cele străine, și mă zdrobesc de atâtea zile și nici un folos nu
am aflat", Sfântul mi-a spus: „Crede-mă că nu am fost aici,
pentru că ni s-a poruncit să ne adunăm să întâmpinăm sfân
tul suflet al lui Awa Sava și să-1conducem la locul de odihnă.
Acum, du-te în cutare loc și îi vei afla acolo pe hoți și argintul."
Ridicându-mă în acel ceas și luând pe alți câțiva oa­
meni cu mine, m-am dus în locul arătat de Sfânt și am găsit
așa cum mi s-a vestit în vedenie.
79
Doi frați după trup care se trăgeau din zona de câmpie,
din satul Burire, aveau credință în Sfântul Sava, și de aceea îi
primeau pe cei din mănăstirile lui care coborau acolo cu felu
rite ascultări și le slujeau. Se sileau să împartă cu ei și ostenelile
lor cele plăcute lui Dumnezeu. Dar dintr-o lucrare satanică,
în vremea recoltei, s-au îmbolnăvit amândoi atât de tare, încât
ai lor căzuseră în deznădejde. întristându-se pentru pierderea
recoltei și amintindu-și de Awa Sava, i-au chemat rugăciunile
intr-ajutor, iar el i s-a arătat fiecăruia în parte zicându-le: „Iată,
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
374
E&ET|01ȚV XOU 0EOU UJIEQ Xfjg VYELCK UJ.UOV xaî EXaQLOaTO [101 XqV
aixqoiv. Tolvuv ev ovdpaxi’Irjoou Xqlotou xou âXqOtvou © e o u ,
âvaoxâvxEg e eXGete Eig xd eqyov u p w v .
186 Oî 6 e TtaQaxQTjțta ev6uvapw0evxeg ânf]>T)ov Eig t o eqyov
auTwv aJtayYEĂXovTEg xotg tâioig t o O a u p a . K a t a n d iote xar’
auTT|v xqv Tfjg 0av|iaTOUQYiag qpEQav ndvdiq ov Eooiqv 6Z.(p i w
Eat’Twv eîuteăouchv xTf]paxi.
80
Fuvr] Tig ex xfjg x a 0 ’ qp.ăg pT|TQO7t6kEajg dgpcopevr]
186. 5 rqvaQoug x a X o u p s v q d u o xoprivag Exâ axo noif]oai xâ) te Ka-
oteDuq) xaî tuj S.Tr)/.ai(D. nâor|g 6 e xfjg ujtouQYiag EToipao0ELor[g
ai ouvGEpevai ucpăvai Ta do avxa r|0Exr]oav. Tfjg 6 e FqvotQoug
ocpd&ga >.unoupEvr|g tpaivExai auxfj xaO’ u n v o u g 6 paxaQÎxi]?
Sâppag Xeyojv ‘ eojGev [lExâjtEppai xâg Y E Qdiag xaî EQxovxai xa
186, io 7iXr|OOL’Giv to eqyov. Kai [U] Xunou- ou yăo EpnodîgExai f| xaQ-
jiocpoQÎa o o u .
’Epcpavi Exai 6 e xaî xaîg Y e Q Laig dpoiwg, aYavaxTWV eîu
xfj xou eqyou âvaȘo? . FIo (mag 6e yevopEvrig qX0ov nâoai |iEîâ
/aga; xaî JtQO0upLag, dLT]you|iEvai âMf|Ăaig xâg onxaaiag. Kai
ouxojg En?.T)Q6)oav t o eqyov EuxaQtoxouoai xâ) 0 e w .
81
186, 15 X q o v o u 6e ixavou dtadQapovxog 6 oixovdpog Tqg Meyl 011 !?
Aaugag xapiqXoug EptoGojoaxo SagaxqvLxâg jtagaxopiaca
(louĂopEvog and xfjg vexgâg G a k â o o q g tov a n o Maxaigouvxwv
aYOQao0Evra oirov/Qg o u v a i xâpr]ĂOL E(p0aoav jtEQ)oQTwpEvai
xqv Xaugav, pia e § auxuiv ano xqg eju xd evo6oxeIov âvEQXopEV?]C
186, 20 odou Exxkîvaoa Eig x â dE iâ xqtejieoev ano xou x q t ivou EÎg tov
XEipagQov nE(poQxa)|iEvr] Eni dâxa oxeddv âvdQO|ir]xa xo uipoc
EYOvxog xou x g q p v o u 1 o dE TT]g xa|ii]Xou dEonoxT]g Sagaxr|vdc cdv
80, 81
m-am rugat lui Dumnezeu pentru sănătatea voastră și cererea
mi-a fost împlinită. Așadar, în numele lui lisus Hristos, ade
văratul Dumnezeu, ridicați-vă și mergeți la munca voastră!1*
Ei, primind putere în aceeași clipă, au mers la munca
lor vestind minunea la ai lor. Si
3 de atunci, în ziua în care s-a
săvârșit minunea, fac un praznic cu toți ai lor.
80
O femeie oarecare din mitropolia noastră, pe nume
Ghinarous, s-a hotărât să facă două draperii, pentru Castelion
și pentru Peșteră. După ce și-a pregătit toată lucrarea, femeile
cu care s-a înțeles să țeasă pânza au călcat înțelegerea. Dar pe
când Ghinarous se întrista foarte, fericitul Sava i s-a arătat în
somn zicând: „Trimite dimineață după țesătoare și vor veni
să-și împlinească lucrarea. Și nu te întrista, fiindcă ofranda ta
nu este împiedicată!"
S-a arătat în același fel și țesătoarelor, supărat din prici ­
na amânării lucrului. Când s-a făcut dimineață, au venit toate
cu bucurie și râvnă, povestindu-și una alteia vedeniile. Și așa
au împlinit lucrul mulțumind lui Dumnezeu.
81
După ce a trecut destulă vreme, iconomul Marii Lavre
a închiriat niște
> cămile d e la saracini vrând să aducă de la
Marea Moartă grâul pe care-l cumpărase din Maherunda. Pe
când cămilele ajungeau încărcate în lavră, una dintre ele a
alunecat de pe cărarea care urcă la casa de oaspeți și a căzut
încărcată de pe buza prăpasriei în valea care avea aproape
zece înălțimi de om adâncime. Dar stăpânul cămilei, care
era saracin, a strigat zicând: „Awa Sava, cu rugăciunile tale,
376 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
EXQa ev XEytov- dpflâ Sctpf3a, ai Euxai nou Por|0r|oouoL rfj xa|.if|Xcp
pov. Kal xuXtopEVT]g Tfjg xaqr]Âov Epoa- â p p â Sdppa, Por|0ei. Kai
0E(DQEL YEQOVTU TLVa LEQOTtQETtfj Xfl Xl)XlO|lEVT] XCt|.lf|Ă.q) E7tLXa0f)pE-
186,25 vov xal dgopaiuig &l’ dX)j]g obov xaxEĂtfcbv xal jtZ.t|(JLOv xfjg
XC£|lf]XoU yEVOpEVOgXOV pEV E7tLXa0f]pEVOV yEOOVTa OU/ EUQEV,xf)V
b£ xd|irpuOv ’uyifj cpukax0EÎaav 7t£(poQxa)pEVT]v EyEigaț xal di’ oqa-
XcoTEpag obou xai)xr]v ele; xb £evo6oxelov avayaytbv ânEtpoQXW-
OEV.'Ocmg p d p p a g o g xă) rtagabo q) xov Oav|iaxoc; dyaaOEig xa0'
187 Exaoxov eviavxbv EQxe T a L xf|v kavpav xqv xoij jtQEOpvxov
0r|xr|v tioooxtjvcTjv xal jtaQ£xo)v ex xoij Eavxoij xapâxou xw xaxa
xai bv oLXovo|icp xpiploiov ev ijjtEp E xagioxiag.
82
Kaxâ xovxov tov xpovov Xâxxog cpxobopqOq pEyag
187,5 unoxaxa) xov nvgylov xoij ev dyîoig naipog f|pidv Ldppa ev
onr]kaiq), ev d) dvdpaoig V7tf]QXev xpvjtxf] a n o xfjg Geoxxioxou
exxJapLac; eni xov elqt]hevov jivpyov- ev 6e xfj vjtEpxsipEvp
Jtexpp jXQOț v'tpog oxejIxovqiv q)xob6|i ,qoav o l naxEQEg npoc;
xd ev cwxq) 6lv l eo0ul xo vbcop hqoxeqov, el0’ ovxcog Eig xov
Zaxxov xaxiEvai. Mâqag bE xig Bx|OkEE|xixr|g xQl°T H5 t t 1v T £Xv r l v
187, io ț6 Epyov xoij xe kâxxov xai xoij oxehxovolov jrETtoLqxEv.'Ooxiț
xi] Toii oxEJixouQLOu cpu?LOxa)âg E(pLoxd|.iEvoq, E/a)v qa0r|xiȚV xivd
nalba Atd evtlov xakov|iEvov, x EL|x6)vog yeyovoToq xd v b w p
EdExexo,xâyv d e vbâxov nX.T]0vv0Evxujv epQdyi] xd Epyov xoij oxe-
TtToupLou. Kai o |xev M a p a g dvdpelog tbv biacpuyEÎv xov xivbvvov
187, 15 pablcug loxvoev, o b£ naîg xaxaZqcpOElg vnb xoij ovp.nxd)paxog
xd)v xe kiOaiv xal xoij atpobpov vbaxog ovvxaxEaup0r| dnd xov
xpr]|ivou xdxu) Eig to pEoiavXov xo ev peaco Ttbv d u o exxXtjolcov,
EvOa XEixai xd rlpiov ÂEupavov xoij âyiou naipog f|pcnv Sdppcf
e/el de o/edov x o xoij xpî|pivoij mpog opyuLag b E x a . K a i qexd xd
187, 20
n a v o a o 0 a i xi]v Ppoxîjv Evp£0r] o nau; imoxdrcD xoij cnjpjrxwpia-
xoc; xcbv Xi0wv E|inpoo0Ev Tfjg Oeoxtlotou ExxXqoîag [iTjdEv pka-
peig xd ouvoXov. T oi’ xov xoij Oavqaxoț amoc; Eycb 0Earf]t; yeyova
ano xf]c; Neag Aavpag ev auxalg xaig riptEpaig eig xt]v MEyioxrțv
82
377
ajută-i câmilei!“ Și în timp ce cămila se prăvălea, el a strigat:
„Awa Sava, ajută-mă!“ Atunci a văzut un bătrân cu înfățișare
sfântă călare pe cămila care se prăvălise. Coborând pe altă
cărare în fugă, s-a apropiat de cămilă, dar pe bătrânul care
fusese calare nu l-a mai găsit, iar cămila a luat-o sănătoasă și
cu povara întreagă, și, după ce s-a suit la casa de oaspeți pe o
cale mai ușoară, a descărcat-o. Acest barbar, mișcat de minu
nea cea mai presus de gând, vine în fiecare an în Lavră ca sa
se închine la racla Bătrânului, dând iconomului din câștigul
său, ca mulțumire, o mică monedă de aur.
82
în același an, s-a construit o mare cisternă într-o peșteră de
sub turnul sfântului Părintelui nostru Sava, în care se afla o scară
ascunsă ce ducea de la biserica zidită de Dumnezeu la amintitul
turn. în stânca de deasupra, părinții au construit un alt rezervor
în care apa era mai întâi limpezită, iar apoi cobora în cisternă.
Un anume Mamas din Bedeem, care se ocupa cu tencuirul și
văruitul, lucra la cisternă și la rezervor. In timp ce urmărea buna
lucrare a rezervorului, împreună cu ucenicul său Avxentie, care
era copil, apa a început să curgă în rezervor, pentru că s-a stârnit
o furtună. Tot crescând, apa a spart rezervorul, iar Mamas, fiind
puternic, a scăpat cu ușurință de primejdie, dar copilul a fost tras
de prăvălirea pietrelor și de năvala apei, căzând de pe marginea
râpei în mijlocul curții, între cele două biserici, acolo unde se află
cinstitul trup al sfanțului nostru Părinte Sava. înălțimea râpei
este cam de zece brațe. După ce ploaia s-a oprit, copilul a fost
găsit sub grămada de pietre, în fața bisericii zidite de Dumnezeu,
fără nicio vătămare. Eu însumi am văzut această minune, fiindcă
în acele zile mă aflam în Marea Lavră, venit din Noua Lavră,
pentru că voiam să-mi pregătesc un loc ca să-mi fac o chilie.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
378
TtaQayevopEvog A a u o a v povk6|j.Evog xonov HEQLjToif]oao8ai xai
xeXXîov Euavxo) OLXo6o|xfjoai.
. __ __ K a i raura pev ex noXktbv oXiya n roi t o u Oeiou jtqeoȘijtov
,
âvakEl’âpEvoc; avEyQatyâpiȚv- xa).EÎ 6e jie 6 xaipog x â oupPavra
xoig auxou âiado/oiț t e xai |ia8î]xaîg ex peqouc dirp/rjoaoOai.
83
'O dppăc; MeLitclc; o iov 0eiov jtQEoPuxrțv biadE âpEVog xâ
6tâ iov Sovppov bo0Evxa xaxâ 0Eiav xeXevolv /iXia vopîopa-
187. 30 ia vjieq Trjg xov xâoxpou oixodopfjg i] gaGupu/ âitQayiioouvp
188 xpqoâpEvoț 6e6(dxev xtp âQxiE LtJz o <P TIexqcd xai ouxajg
EXWA.TJ0T] fj IOV xâOTQOV OlXodopfj, 6 pEVTOL TtaTplâQX K T& X
hE âpEvog vo|iiop,axa hiacpoQOLg aura 6level|j,ev povaoTqgioig.
Touxov xov âppă MEĂtxâ xf]v xou Oeiou jiqeoPutou noip-vqv
Eu0r]vou0av JtaQaXaPovroc; Xuxoi avxqv Xup,f]vaa8aL Î]|1eX-
188, 5 Xov, el |if] tov aQx oi E-voc; Xqlotov tou 0eov f]pwv âmaxonr]
&LEOWGEV- nwg 6e xai noiw tqoîtw, 6l’ oXiyajv eqw.
Toii 7tavEV(pT||wu naxpog f)pcbv Sâppa ev oapxi jteqlovxoc
pia Tfjg JtloxECog 0110X0710 ujtfjQxe v ev nâoLv xoîg xaxâ xf]v eqt]-
pov ovaoTT]QLOLg xai rjv l&elv jrâvxa x â xcxva xfjgTEgovoaXiî]p
188,10 jlOQEUO|l£va EV X(7) OIXQ) xou Oeou EV OpOVOLțJt, Xfj ClUpXpODVl Xâ)V
0eI(dv doypâxtDV xd aQpqxxov xai doxaoiaoTov xExrqpEva, oK
7ikr|QOiio0ai xo yEyQapp.Evov xd ăgov xvxia) iove; ocpdafyiovț
aov xai ide (Juvr/y Eva ră TExva aov. Tou 6e âpLOxov noipEvog
xâiv xfjdE piExaoxâvxog xd Eauxou noipiviov yâyovEv TiTtoQripEvov
188,15 und noipEvog âncipov âyd|iEvov. Ol yâg jieql Ndvvov xfjg tou
naxpdg f||i6)v xoipf]OECO(g âpa âpEvoi, keyoi diq Sdppa, xi]v ev tco
pd0Ei xwv onkdyxvcov dqpiooiEuoavxEg xaxodo iav ejiotl ov tov
nXqoiov âvaxQomqv 0oĂEQav xai ou piovov Tidvxag xouc; ev tr
104
Mditas este al doilea egumen, după Sfântul Sava, al Marii Lavre
(532-537).
105
înțelegerea corectă a relatărilor următoare ale lui Chirii, privitoare la
83. ORIGENIȘTII 379
Am scris aceste puține lucruri despre dumnezeiescul
Bătrân aleg ân d u -le d in tr e m u lte altele. A cum însă m ă chea­
mă vremea să istorisesc o parte din întâmplările petrecute cu
urmașii
1 siI ucenicii lui.
83. Origeniștii
Awa Melitas, care i-a urmat Ia egumenie dumnezeiescu ­
lui Bătrân 104, a luat cele o mie de monede primite prin porun
ca împărătească de la Summus pentru construcția castrului și,
fie din lenevire, fie din neagoniseală, le-a dat arhiepiscopului
ia Petru. Așa că zidirea castrului a fost împiedicată, fiindcă patri
arhul, după ce a luat banii, i-a împărțit la diferite mănăstiri.
După ce Awa Melitas a luat turma dumnezeiescului Bătrân,
lupi îngrozitori aveau să o sfâșie dacă grija Arhipăstorului
Hristos, Dumnezeul nostru, nu ar fi izbăvit-o. Voi spune în
câteva cuvinte cum și în ce fel s-au petrecut acestea105.
Pe când întru tot lăudatul nostru Părinte Sava încă pe ­
trecea în trup, era o singură mărturisire de credință în toate
mănăstirile pustiei și fiii Ierusalimului puteau fi văzuți mer
gând în casa lui Dumnezeu într-un gând, fiind de nezdrunci
nat și nedezbinați datorită conglăsuirii lor în dumnezeieștile
dogme, încât se împlinea cuvântul: Ridică împrejur ochii tăi și
vezi pe fiii tăi adunați. Dar când preabunul păstor s-a mutat h.60. 4
din cele de aici, turma lui a dat de greutăți, fiind condusă de
un păstor fără experiență. Adepții lui Nonnus, profitând de
adormirea Părintelui nostru, adică a lui Sava, și-au dat pe față
reaua-credință ascunsă în adâncul sufletului lor și au adăpat
pe aproapele lor cu vărsătura lor vătămătoare. Ei au atras în
importante evenimente de istorie bisericească, pretinde o lectură lărgită,
contextuală, pentru care cititorul e rugat stăruitor să parcurgă cap. 4 al
Studiului introductiv.
380 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
N e a A a v g c XoYiwxEgovg Eig xqv Eavxwv piagâv ouyxaTEOna-
oav aLQEaLv, d/Tâ xai xovg xfjg Magxvgiou povfțg xai xoug
188,20 Tfjg Otgpivou kaugag rj6r| tqjv avxrig naTEgwv xol|1T]0evt(dv
$tOHLVOV TE xai Su OțlEVOU xd)V liaxaQiwV CpOLTT|TU)V YEyOVOTCDV
xai. ouvayojvioTâiv wu 0elou n g E o p u r o u . O u pqv dX/.â xai EÎg xr]v
Meylottjv A a v g a v x a i Etg xâ kotnâ xfjg Egf][wu povaoxf|gia tox v "
aav sv oXiyu) xqovq) xf]v’QgiYEvovg xaxaonEipat xaxoâo iav.
188, 25 Kax’ auxov 6rj xov xgovov AopETiavog te 6 xfjg Magxugiou
povfjg fiyoupEvog xai ©Eobcogog 6 ehîxXt|v ’Aoxtdâg xârv xfjg
Neag Aavgag E âg/wv YEyovujg âptpoxEgot xfjg’QgiYEvoDg λύμης
jiExaoxovxEg Etg xogov avEnkEuaav ehl KajvoxavTivourtoUv
xai iiHEg xfjg ev Xakxqbovt avvobov ngoanotouiiEvoi. aY<J)vi E-
189 o 0 a t xai biâ xfjg 7iaga0EOEOjg Aeovxlov xou âvcoxEgov |rvq|io-
vEv0Evxog B v avxiou TtgooxokkăivraL xcp n a n a EuoePlq) xai 6iâ
xouxov xâ) EUOEpEoxâxq) f|pâ)v ȘaoikEi xai xfj xfjg unoxgioEwg nE-
giovcrig' xr]v xaxoâoigiav EnioxiâaavTEg xai Jtgd)xr|g naggr|oiag
189.5 ev xâ) naXaxicp pExaoxovxEg o pev AopETiavdg xfjg Fakaxcbv
Xcogag xrjv lEgag/iav nagEkaftev, o &e © s o â w o o g xf]v Katoa-
QEiag Kanna&oxtag biEdE axo n g o E â g î a v . ’Evteî)0ev oi nsgi
Novvov ioxuv nÂEiova ĂapovxEg onouâakng xai EnaYg6nva)g xa
’QgtYEVEia mtEgpaxa navxaxov xfjg naĂ.aioxîvT]g xaxEonEtgav.
84
189, io Tov 6e dppă MEÂixâ xfjg xoîj âppă Sâppa dy£Ă,T|g E i
Xgovovg nEvxE xgaxf|oavxog xai xEX.Euxf|oavTog, XEkEta)0Evrog
106
Mănăstirile lui Firminus și Martirie se aflau la nord-est de Ierusalim, la
aproximativ 1 5 mile de Noua Lavră.
107
în documentele Sinodului din 536, Teodor Aschidas semnează „diacon
și monah al Noii Lavre“, ceea cc arată că epitetul de „întâi-stătător , pe
care i-l atribuie Chirii, trebuie luat cu sensul de conducător al mișcării
origeniste din Noua Lavră.
108
Teodor Aschidas și Dometian au plecat în 536 la Sinodul permanent
84. LEONTIE
erezia lor necurată nu numai pe cei mai învățări din Noua
Lavră, ci și pe cei din mănăstirea lui Martirie și din Lavra
lui Firminus, în vremea când părinții Firminus și Sozomen,
ucenicii și împreună-luptătorii dumnezeiescului Bătrân, mu
riseră deja106. Dar n u numai atât, ci și în Marea Lavră, și în
celelalte mănăstiri din pustie, aceștia au reușit să semene în
scurtă vreme reaua-credință a lui Origen.
In aceeași perioadă, Dometian, egumenul mănăstirii
lui Martirie, și Teodor, numit Aschida, întâi-stătătorul mo
nahilor din Noua Lavră 107 , fiind amândoi hrăniți pe săturate
cu ciuma lui Origen, au plecat pe mare la Constantinopol
prefăcându-se că luptă în apărarea Sinodului de la Calce-
don 108. Prin alăturarea lui Leontie de Bizanț, amintit mai
sus, s-au lipit de preotul Eusebie și, prin el, de preaevlavi-
osul nostru împărat. Acoperindu-și erezia printr-o bogată
prefăcătorie, au câștigat o mare trecere la palat, încât Dome
tian a primit scaunul arhiepiscopal al provinciei Galatia 10’,
iar Teodor a urmat la conducerea bisericii din Cezareea Ca-
padociei. Oamenii lui Nonnus, căpătând mai multă tărie
din această stare de lucruri, semănau cu râvnă și fără odihnă
semințele origeniste prin toată Palestina.
84. Leontie
După ce Awa Melitas a condus turma lui Awa Sava vre­
me de cinci ani, s-a săvârșit din viață, iar după ce a murit și
din Constantinopol, alcătuit din episcopii cu rezidență permanentă în
capitală, pe care Chirii nu-1 mai menționează. Aici lustinian a cerut con
damnarea monofizitismului, după eșecul tentativelor sale de tratative teo
logice, iar urmarea a fost declanșarea unor persecuții acerbe din partea lui,
linie care îl va caracteriza de-acum în politica religioasă.
Cu sediul la Ancira.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA 84. LEONT1E 383
382

fericitul Teodul, pe care l-am amintit de mai multe ori, fratele

6e xai tou pazagiov ©eoSovâov tov jtoXXâxtg dvGjTEpw pvqgo-
vEU0Evrog.eO abetapog auTov TeXcigio; Tqv tou dppâ Sdppa iȚ/e-
acestuia, Ghelasie, a moștenit egumenia Awei Sava la începu
goviav diEdE aio ev ag/U Tfjg jtEVTExatdExâTqg ivfiixTiovog/Oorig
tul indictionul al XV-lea, Acest Ghelasie, când a ajuns egumen Anul 537

Ieăcigio; xqv riYEpoviav jtaQaÂaPwv xai Tqv’QoiYEvoug Xvpqv jtoX-

și a văzut ciuma lui Origen păscându-i pe mulți din obștea sa,
s-a sfătuit cu de Dumnezeu insuflatul episcop loan Isihastul,
189,15 Xovg xqg Eavxov ou vobiag v8|iop€vq v 08aoâp.E vog, yvdjuqg yevoiae-
vog xov OEOJtEGLOv’Iuodwov xov ejiloxotiou xai. qauxaoTov, ouva-
avându-i împreună-luptători pe caligraful Eustatie, care era de
Ywviarâg exgjv EucrrâBidv te ti va xaXĂiYQacpov t6) y£Vei R dxqv
neam din Galatia, pe Ștefan Ierusalimiteanul și pe Timotei din
xai SxE(pavov'l£Qooo7ai|iiTqv xai Ti|160eov Rtpa?<qvov xov liexQ1 Gavala, care până acum a strălucit cu virtuțile în Schit. Așa că
a poruncit să se citească în biserici scrierea Sfântului Antjpater,
189, 20 TOU VVV EV Tq SxqTEL Xalg dQETCiig dtaXd|ljtOVTa TO OUYYQCW0
TOU EV CO/ioLg AvXUlâXQOU TOV ETCiaxonou Bootqcov TO XOTCl TâjV episcopul Bostrelor 110, împotriva învățăturilor lui Origen.
’QQiYEvoug boYpâxwv ejt’ ExxXqoiag dvaYivujaxEoOai jrenoiqxav. Din această pricină, cei care au primit erezia stricătoare
'O0EV XlVT]0£VTEg OLTÎ|V 'lpVXO(p0OQOV aiQEOLV £LOdE Ot|18VOl
de suflet au început să tulbure Biserica. Conducător al strică
xqv ExxXqaîav ETagaonov. Teyovev 6e Tfjg btaoxQotpqg ag/îiYo? ciunii s-a făcut loan, care era diacon și canonarh în Lavră, iar
7wâvvqg Ttg fitdxovog xqg Xaugag xai xavovdpxnS ’AvTtoxeug
de neam din Antiohia, care, fiind dat afară din altar de părinți
din pricina ereziei, s-a unit cu loan, numit și „tunetul diavo
189,25 Ttp yevel, oaxig tou tEQaTEiov vho twv jraxEQwv ExpXr|0ELg Sid
xqv aioroiv ovptpaxQtd EL pExa ’lwdwov TOV EJtixXqV Bqovto- lului", cu Ptolemeu și cu alții. Aceștia, făcând adunări osebite,
daijiovog xai nxoXEpaiov xai aXXwv. OtxivEg jiaQaovvdYlia -
încercau să strice multe suflete. Atunci părinții Lavrei, fiind
într-un gând, i-au izgonit din lavră, iar numărul acestora era
190 Ta TToiovvTEg ejteiqwvto jwXXdg SiaoTQEcpeiv ipu/dg. Tote ol
ca la 40. Ei s-au dus în Noua Lavră la Nonnus și Leontie de
TWtTEQEg xotvfj Y'VWHB Tfjg Xavpag E ewoav auxovg xaxa p£QOS>
Bizanț, care se afla pe atunci acolo venit din Constantinopol
TEooaQaxovTa ax £ âdv EVQE0evxag. OcxiVEg Etg Tqv Neov Aaugav
și era stăpânit de o mare nebunie împotriva urmașilor ferici
dnEXOovTEg ngog te tov Novvov xai Aeovtlov tov Bu dvxiov xo
tului Sava, și strigau împotriva Awei Ghelasie și a părinților
190,5 rqvLzauxa ano KwvoTavTivovndXEajg naQaYEYOvdxa xai xaxd
din Marea Lavră. După ce s-au adunat aici toți conducătorii
twv xov pazagiou Sdppa 6iaâdxa)v ippavwg exovxa xaxEpowv
ereziei, Leontie de Bizanț, care de multă vreme îl dușmănea
t o u te d p p a RÂaoiov xai twv Tfjg MeYtaxqg Aaugag jtaxEpwv.
pe fericitul Sava, i-a sfătuit să se poarte cu îndrăzneală și să
ndvTwv 6e avxdOixwv Tfjg aipEGEwg dQXBY v ouva0ooio0Evxwv
dărâme Marea Lavră ca să nu mai poată fi locuită. Așa că
AfdvTtog 6 Bu dvriog evexwv EXJtaXaixq) țiaxaoiTq Ldppv aug-
i-a adunat de pretutindeni în Noua Lavră pe toți care erau
povXevEi Toig naoiv avRabcig xQqocio0ai xai xqv MEYtOTqv xa-
Tî v
părtași la această rea credință. După ce s-au adunat aceștia,
190,10 TaGTQEipai Aavgav ngog to pq xaxoLXEÎuOai. Kai ouvâYEi l au venit împreună cu Leontie și cu monahii izgoniți la mă
Neov AauQav Jtavxag navTaxdOfv xovg Tfj xaxo&o ia oujinE-
năstirea fericitului Teodosie, gândindu-se să-i ia cu ei pe lău
QtcpEQoqEvoug. OirivEg ovvaOooioOEVTEg q)J)ov fiEid Aeovtîov datul Sofronie, egumenul mănăstirii, și pe părinții de acolo,
xai twv dicox0£VT(nv Eig Tqv tov iiaxagiou ©Eodoaiov jiovqv
owagnaoai vopî ovTEg tov te xqg piovqg qYovpifvov StocpQOViov Este același Antipater din U£, c. 34.
 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
384
190,15 iov aotâipov zai xovg itaTEpag, aX).’ £uaTaid)0q avwv q Povkq
zai E qXOov xaTqoxvp|X£voi. ’EvtevBev EppavEi yEyovorEg oi
jtepi Aeovtlov zaiâ rsXaoiov zai xfjg MEyiorqg A a v p a g otno-
OTEi/.avtEg Eig diarp opovg Tonoug zai ouvayayovTE OQUxiqoag
zai âpac zai pox ovg OLbqpovg zai Ta Xoinâ Tfjg xaTaaiQOtpqg
190.20 oțr/ava zai dyQoizixqv Poq0Etav djiqpxovro pExa jtZEtoTqg
paviag ttjv MEyiOTqv xaiaoigEipai A a v p a v .
'O <5e tov a p p â Sâppa 0 e o ; psya Gavpa EtoyâoaTO- ovoqg
yâo d)pag dEviEpag etiehegev £jf avrovg dy/ug zai ozotog
zai nâoav ovyzXao0EvrEg xqv qpEpav diâ Toa/Ewv tohwv zai
âpaioyv odsvovrEg, o'jg Trapa tlvwv â z g i p ă g eidoTwv țiEțiaGqza-
190, 25 |xev, poXtg trj E qg qpEpa sig rqv tov țiazapiov Maoziavou povqv
EvpsGqoav zai ovrujg t o xolvov țptjjg 0Eaoâ|iEvot UTtEOTQEipav EÎg
iâ l'&ia ajtQazTOi zai xaTqoxuppEvoi. Touto EGavparovQyqoEV
6 Ttbv GavpaoLtnv ©sog o xoîg vjtEpqcpdvoig avTLTaooopEVog, ta-
TtEivolg 6e ydQiv etuji etq cav, 6 e71l tov Adrt zaPEXioaiov iratâ ag
Toiig EvavTiovg dopaoia.
85
191 Karâ tovtov &e tov ypovov TtaQEyEVETO ev naXaLOTÎvq
6 te j-raTQtâQxqg ’AvTLoyEiag’EcpQaqiiog zal o Ttdjtag EvoePl°5
diâ rqv tov £7110x07101) ’AXE av&QEiag FlavXov exPo?j]V. r Qm v l
TiaTi Evospicp eXGovtl Eiq clEQood/.vpa psxd to âiakvGqvaL τήν
191.5 ovvodov TtQooâyouoiv oi jteqI Aeovtlov rovg ex rqc MEyiaTq?
Aavpag bL(DX0Evrag TtQOOEgxoțiEvovg xard TEX.aoiov cbg Eig âvo
pEQq rqv ovvodiav ayioavTog xai avTovg psv âiw avrog, xov?
6e âvTidixoug aîiTcbv 7tEQi7toLqoa|.iEvov. 'O 6e Ttdjtag EiioeP10 ?
vtto twv Aeovtlov Xoycnv dnaTqGEig xai pqâev tteqî xqg aigEOE-
tng yvovg pETaitEpTiETai tov dppăv rskdotov xai xaravayxd i nul. Pavel s-a folosit de forță, ajungând chiar până la uciderea unui diacon pe
111
Adică ora 8 dimineața.
85. E D I C T U L I M P E R I A L ÎMPOTRIVA O R I G E N I Ș T I L O R 385
dar planul le-a fost zădărnicit și au plecat rușinați. Din această
pricină, cei din jurul lui Leontie se purrau ca niște nebuni îm
potriva lui Ghelasie și a Marii Lavre și au trimis prin diferite
locuri să adune pluguri, lopeți, drugi de lemn și alte unelte
de distrugere, și având în ajutor și o ceată de țărani, au pornit
cu cea mai mare fierbere a minții ca să dărâme Marea Lavră.
Dar Dumnezeul lui Awa Sava a făcut o mare minune.
Pe la ceasul al doilea din zi111, a căzut peste ei o ceață și un
întuneric, încât întreaga zi s-au chinuit umblând prin locuri
pietroase și nestrăbătute, după cum am aflat de la unii care
au văzut asta. Abia în ziua următoare s-au trezit că au ajuns
la mănăstirea fericitului Marcian, și așa au văzut lumina,
și s-au întors la ale lor rușinați și fără să fi înfăptuit nimic.
Această minune a făcut-o Dumnezeul celor minunate, Care
celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har,
Care, pe vremea lui Lot și a lui Elisei, i-a lovit pe cei potriv- Fc. 19. 11
nici cu orbirea. 4împ.6.i8
85. Edictul imperial împotriva
origeniștilor
în acel timp, au venit în Palestina patriarhul Efrem al
Antiohiei și preotul Eusebie pentru caterisirea episcopului Pa-
vel al Alexandriei" 2. Oamenii lui Leontie au adus la preotul
Eusebie, care venise în Ierusalim după terminarea sinodului,
pe monahii alungați din Marea Lavră care erau împotriva lui
Ghelasie, ca și cum acesta ar fi rupt obștea în două și pe ei i-ar
fi alungat, iar pe potrivnicii lor i-ar fi ținut. Preotul Eusebie,
înșelat fiind de cuvintele lui Leontie și neștiind nimic despre
" Pavel, patriarh al Alexandriei din 537, fusese impus ca patriarh de Alexan
dria de lustinian pentru a-i sili pe monofizicii majoritari să accepte Calcedo-
nume Psoius, fiind depus de un sinod ținut la Gaza, în 542.
386 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
191. io aviov fj Toug âunxOevrag EioâE aaOai q Toug âvTLâixoug auxwv
fitw at, TtEiptbpEvog Tiqv eqlv âic voai.
Kai TOiauTqg âvdyx g EniTEOEÎorjg ouoxsipdpEvoi ol
naiEQEg EitEpipav ex Tf)g Xa6oag SrEtpavov xai Tipo8Eov xai
aZAoug TEOoagag d6E?upo6g. OiTivcg tov exouolov 5tor/|iov
VTroiiELvavTEg u3rf|X0ov Eig ’Avrioxeiav xai i a ouppâvTa tw Tta-
191.15 TQiâQXll’EcpQaijiicp YvcoQioavTEg mg i o v paxapiov ’AvrumiiQov
pip>.oug aura) EVEtpâvtoav. 'OoTig TtaTQiâQX1!?; Tag ’QpiyEvoug
axo6oag fl/.ao<fr|piag ex tcov E7iido0£VTwv pi£Xiu)v, yvovg 6e xai
Ttaoa twv EnidE&cijxoTOjv xâ ev 'lEOOooXupoig ujto twv ’QțnyE-
vtaoTtov YEyovoia diavioTaTat yEvvaiwg xai dqpooîq) ouvo&ixw
191, 20 dva0EgaTi xa0uno|3âD.Ei Tâ’QpiyEvoug doypaTa.
Kai tovtou ev TEQoooÂu[iOLg yvcoo0EVTog âyavaxTqaa-
VTE£ ol TtEQL NoVVOV OVVaOTtlOTâg EXOVTEg Aeovtlov TE TOV
Bu âvTLov ev K(DvoTavTivoujt6X.Ei âvankEuoavm xai AopE-
Tiavov tov TakaTiag xai 0eo6cdqov tov Kannaâoxiag qvâyxa-
£ov tov agxi-E ioxojiov IIetqov tt]v ’Ecppaipiov TtQooqyoQiav
191.25 TGJV LEQOJV âq?EXEO8ai dlTlTUXCOV. noXXfjg 6e (JTâaEa)g U7T* aiJTttlV
YEvopEvr|g nETajtEpTtETaL 6 dQxlE7da x Oftog ev puoTqoiq) Toug tieqî
SuxpQOviov xai Tstaioiov xai etiltqexei atiTOîg JiOLfjoat ĂipEXhov
xaxâ tcov ’QQiyEVLaoTOJV ooxi ovra aiiTov pf] dq>aiQE0qvai tujv
LEQUJV 6L71TVXCDV TT)V ’EcpQaipiLOV TOV naTQLOlQX0 7tQOOT]yOQÎaV.
191, 30 Kai ol |1EV naTSQEg tov MPeXXov nou]aavTEg EJudEâmxaoLV, 6 δέ
dQXLErtioxonog toutov âE âpEvog Tă> paoikEÎ ânEOTEiĂEv yQon|’a 5
auTâ) xâ tind twv ’QțnyEVLaoTtbv vEWTEQioOsvTa/OvTiva XipeX-
192 /.ov o EVOEPEOTaTog TjpGjv te ajiEvog paoi><EiL)g l&ixtov xata
tc)v ’QotyEvoug TtEnoiqxE fioypdtTCDv- ojtlvl idixTO) xaOuJTEyQa-
i|jev Mqvâg o TiaTQidgxn? KcovoTavTivorTioXEwg pETa Tfjg vrt
avTov ouvodou.’HvayxâoOqoav 6e xai oi jteqI AopETiavov xai
0Eodcooov vTtoyQcxipai, (dvtlvgîv f| vnoxQioig Exfiqkog Toig Jtâoi*
192, 5 yeyovev.'O pEv yâp AopETtavog vjtoyQâ'ipag xai yvoug Tivâg Tfj$
1,3
Patriarh al Antiohiei între 527 și 545. A fost conducătorul calcedonienilor
85. EDICTUL IMPERIAL ÎMPOTRIVA ORIGENIȘTILOR J8 7
această erezie, a trimis după Awa Ghelasie și l-a silit ca ori
să-i primească pe cei alungați, ori să-i alunge pe cei potrivnici,
încercând astfel să oprească cearta.
în fața unei astfel de siliri, părinții, după ce au chibzuit,
i-au trimis din Lavră pe Ștefan, pe Timotei și pe alți patru
frați, care, răbdând prigoana cea de bunăvoie, au venit la An-
tiohia și au făcut cunoscute întâmplările patriarhului Efrem 113
și i-au arătat scrierile fericitului Antipater. Când patriarhul a
auzit din cărțile care i s-au dat hulele lui Origen și când a aflat
de la vizitatori de faptele săvârșite de origeniști în Ierusalim,
s-a ridicat plin de curaj și a osândit învățăturile lui Origen cu
anatemă sinodală publică.
Când acest lucru s-a făcut cunoscut în Ierusalim, oa­
menii lui Nonnus s-au răzvrătit, avându-i ca sprijinitori pe
Leontie de Bizanț, care plecase pe mare la Constantinopol,
pe Dometian din Galatia și pe Teodor Capadocianul, silin-
du-l pe arhiepiscopul Petru ca să șteargă din sfintele diptice
numele lui Efrem. Si > fiindcă aceștia
> au făcut multă tulburare,
arhiepiscopul a trimis în taină după oamenii lui Sofronie și ai
lui Ghelasie și le-a rânduit să scrie un memoriu împotriva ori-
geniștilor, în care să fie rugat să nu șteargă din sfintele diptice
numele patriarhului Efrem. După ce părinții au scris memo
riul și i l-au predat, arhiepiscopul, primindu-1, l-a trimis îm
păratului, scriindu-i noutățile legate de origeniști. După ce
preacucernicul nostru împărat a primit memoriul, a dat un
edict împotriva învățăturilor origeniste114. Acest edict l-a sem
nat patriarhul Mina al Constantinopolului împreună cu sino
dul lui, dar au fost siliți să semneze și Dometian și Teodor, a
căror prefăcătorie s-a făcut vădită tuturor. După ce Dometian
și e amintit în Limonariul lui loan Moshu (c. 36).
IH
Edictum contra Origenem (=Epistula ad Menam) PG 86/1, 945-989,
ACO III, pp. ] 89-2 14. Edictul, dat în 542, prevedea obligația ca toți epis
copii și egumenii să îl semneze.
388 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
’QQtyevoug xaxodo tag ĂaOovxag xai pfi unoYQâipavxag Xujifl
xai âdinrovițt JTEpuEEOibv XEipag Eauxou iov jrcbywva excuoloev
Eauxdv Tfjg xaOokixfjg xotvumag xai ouxujg udpcomâoag ev
KwvOXaVXLVOUTlOÂ.El EXEĂ,EUXT]OEV âxOLV(bvî]TOg- Xfi 6e ©EOâajQOU
192, 10 uttoxqioei papxvQouoiv oi un’ auxou xaxâ xwv oo0o66§wv pexâ
xijv auxou unoYpacpqv E7tEVEx0EvxEg |3aouxaxoi bLwypoi.
86
Tou xoivuv xaxâ ’QpiyEvoug îdixxou ev lEQoooĂupotg
EpxpctvtoQEVTog jteql xdv OEppouâpiov p,fjva xfjg nsprxrig tvâi-
xxiovog xtp EvâExâxu) xfjg xou naxpog fjpwv Sâflfla xoL|ii)OE(og
192, 15 XQOvcp xai nâvxwv xtbv xaxâ naĂaioxivryv Ejuazomov xai xtov
xfjg eqî]|iou fp/oupEvciyv xw auxcp xaOujtoyQa'ipâvxwv tâixxa) Jta-
pExxog AÂE âvdoou xou Ejuoxdnou ’Apikrig âyavaxxfioavxEg oi
txeqI Nowov xai FIexqov xai Mr]văv xaUlajâvviȚv xai KâkXioxov
xai ’Avacrcâaiov xai koutoug xfjg aipEOEtog âpxT/ 0 ύς τής T e x a '
OoXixfig xoivwviag ânEoxTjoav xai xfjg Neag Aaupag unox pipa-
192, 20 vxEg EjjEivav eu; xqv neSiâda. Kai xouxou ev KcovoxavxLvouTtdXEi
âxouoOsvxog, f|6r| xou nana Euoe|3lou xoipr|0Evxog xai Aeovxlou
âno0avovxog ©Eodcopog 6 Kanna&oxiag xou naXaxiou xpaxwv
xoug xfjg âyiag ’AvaaxâoEcog âjroxQioiaQLOug pExa7iEp,ipâpEvog eXe-
Yev jiExâ noĂZou xou Oupou oxi ei pq nĂripocpopriOEi 6 TraxQiotQX1 ς
192, 25 riExpog xoug naxEpag xai Eig xf|v idiav auxoug ETtavayâyi] Xaupav,
ano ETUoxorcajv auxov ev xauxaig notei) xaig f]pEpaig.
Toxe ol jtEpi Nowov xa0’ uhoOeolv xou elqt]|.ievou 0£"
odcbpou xou etux)jțv Aoxtdâ Ypâcpouoiv xă) âpx i£JTLOZ bnco xoiââE.
193 AuoajnoupiEv xf]v upiEXEpav 6ot6xr|xa 6iâ xivog piExpiag
jtZ.T)QOcpoQLag Oepansuoat xâg r]|iEXEQag âtavoiag ev xâ) upăg
ânotpaivEoBaL xaOoXixcbg pExâ nâoTjg Jipo0up.iag xai XEye LV-
XeXu evov eoxw xai XEĂuxai ev ovopiaxi FlaxQog x a i Yiou xai
’Ayiou rivEupiaxog năv YeYo v og âvâGEpa piq âpEoxov 0E(p.
86. HOTĂRÂRI ÎMPOTRIVA ORIGENIȘTILOR jg9
a semnat, aflând că unii din erezia iui Origen s-au ascuns fără
să semneze, a căzut în asemenea tristețe și tulburare, încât și-a
tuns barba, s-a despărțit de comuniunea sobornicească și a
murit de idropică, excomunicat în Constantinopol. Despre
ipocrizia lui Teodor mărturisesc cruntele prigoane stârnite de
el împotriva ortodocșilor după ce a semnat.
86. Hotărâri împotriva origeniștilor
După ce edictul împotriva lui Origen a fost înfățișat
în Ierusalim, în luna februarie al celui de-al V-lea indicti-
on, la 11 ani de la adormirea Părintelui nostru Sava115, și
după ce toți episcopii din Palestina și egumenii din pustie
au iscălit edictul, în afară de Alexandru, episcopul de Abila,
oamenii lui Nonnus, Petru, Mina, loan, Calist și Anastasie,
și ceilalți conducători ai ereziei s-au răzvrătit, depărtându-se
de împărtășirea sobornicească, și au plecat din Noua Lavră
așezându-se în câmpie. Când s-a auzit acest lucru în Con
stantinopol, preotul Eusebie fiind deja adormit, iar Leontie
mort, Teodor Capadocianul, care stăpânea în palat, a trimis
după apocrisiarii bisericii Sfintei învieri și le-a spus cu multă
mânie: „Dacă patriarhul Petru nu-i va mulțumi pe părinți
și nu-i va primi înapoi în lavra lor, îl voi scoate din rândul
episcopilor chiar în aceste zile."
Atunci partida lui Nonnus, la sfatul lui Teodor, numit
și Aschidas, a scris arhiepiscopului:
„Rugăm pe Cuvioșia Voastră ca, printr-o smerită
mărturisire, să tămăduiască cugetele noastre proclamând
în mod universal și cu tot curajul: Toată anatema făcută
în mod neplăcut lui Dumnezeu să fie dezlegată și să se
dezlege în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântul Duh! Cu
115
115 Edictul a fost publicat în Ierusalim, în februarie 543.
390 VIAȚA SFANȚULUI SAVA
193, 5 Trțv yao TOiauTT]v TrĂripocpogiav zaTadExopeGa, ei zal pi] rf]v
zaxdXe Tov azgipeiav e/ei.
Tqv ToiaiJTiȚv Em0ToXr|v âE dpEvog 6 âg/jETiiozonog i â
pev jtQCDTa oi) zaxsbEXETO tt|v atTr|0EL0av jtkr|ooqpoQLav Tioirjoa-
O0ai (bg x a g a OJioidv zal ovx Ev0Eopov, nXf|v nțv tou Aoxi&â
193, io ouozevt]v ucpogdjpevog zal tov EctuTov x a i o o v E ayogâoaoOai
6iavoTț0Eig pETaitEțuiETai ez Tf]g JiEfiiadog Toîig jteqI Novvov
zal Xa|3(bv atiroug xai’ tdiav tt]v aiTT|0ELoav noog amoug tiol-
EÎTOtt n9j]QO(poQLav. Kai ouTCDg nĂqQocpoQqOevTEg ujtEOTQEipav
|aev Eig tt|v Nsav Aaugav, spEtvav de EVE/oviEg nixoâig xoig
193,15 irig MEyioiqg Aaiipag TiaTQdoiv. Tote 6 Aoxtââg dveXGovra
EV KcDVOTaVTIVOUTroXEL TOV OlQ lEJtLCJXOTCOV FlETgOV T|vâyxaOEV
ovyzE/J.oDg Exeiv IIetqov te tov AXE avdpEa xai’Iwâvvr]v tov
StooyyvXov, lajâvvrfv 6e tov euvouxov Tfjg povi]g Magiuglou
zoaToijVTa f|Yoij|iEvov Tfjg VEag ExxXqaLag jtEn:oLt]XEV.
’EvteuOev nĂEÎova âdeiav XaPdvrEg oi jteql Nowov tijv
193,2ο jiev eauTâiv âoEpEiav drmootai xat xax’ oixovg ExrjguTTOv, 5i-
toypoug 5e &iatpdgoug ehevoouv xaiâ tcdv Tfjg MEYioTrjg Aaugag
JiaiEQtDv. Kai el xtva ewqcdv ev irj âyi(jt JtoĂei povaxov og06âo-
Șov, TOUTOV ZOO|1Lx6l)V TLVWV TUJITOVTEg xal SapaiTrjv âîioxa-
Xo'uvtec; Tfjg âytag ânriZ.auvov noĂEwg. K a i tlvcdv tdjv ogOodoEaiv
193.25 JiaTSQcov TvnTq0evTU)v zal noXEpou zorea twv eijoePcov ye ‘
yovoxog oi Beoool TotLIogddvoij Oelcd țj]Ă.u) (psgopEVoi avfjXQov
ev Tfj ayig jtoXel PoT]OîjoaL Toig no? EpoupEvoig ogOoâo oig.
Kal âT]pootou jtoĂ.£pov ouyxgoTriGEVTog xaxâ t e tcov Beockov
xai T(Tjv ăk)Mv oq0o66 (jl)v xal avicov ngoocpuydvTWv t<o TÎjg
194 MsyiOTTig Aaugag £evo6oxelcd EJtfjĂOov dcpvw oi jrokEțuoi peTâ
ttăel0tt]c; pavîag pouĂoțiEvoi Toug naxEgag 6iaxEiQLoao0ai. Kai
to Evodoxelov f|ocpaXio|iEvov EvgovTEg xag 0UQiâag Toîg XiSoig
116
Singhelii erau monahi ce viețuiau în chiliile de la episcopie, fiind și
colaboratori ai patriarhului.
117
Noua Biserică fusese terminată și sfințită în anul 543, iar egumenul ei
era de acum un personaj important în Ierusalim.
86. HOTĂRÂRI ÎMPOTRIVA ORIGENIȘTILOR J91
astfel de mărturisire vom fi mulțumiți, chiar dacă nu va
preciza toate detaliile/1
D u p ă ce arhiepiscopul a primit o astfel de epistolă, la
început n u a vrut să dea mărturisirea cerută, fiindcă produ
ce tulburare și n u este legală. Temându-se însă de intrigile
lui Aschidas și dorind să câștige timp, a trimis să fie che
mați din câmpie oamenii lui Nonnus și, luându-i deoparte,
le-a dat între patru ochi mărturisirea cerută. Și așa, fiind
încredințați, s-au întors în Noua Lavră, dar au rămas pur
tând pică părinților din Marea Lavră. Atunci Aschidas l-a
silit pe arhiepiscopul Petru, care se suise la Constantino-
pol, să-i aibă ca singheli 116 pe Petru Alexandrinul și pe loan
Stronghilos, iar pe eunucul loan, care conducea mănăstirea
lui Martirie, l-a făcut egumen al Noii Biserici"7.
De acum oamenii lui Nonnus, câștigând și mai multă
libertate, își propovăduiau erezia în public și prin case și pu
neau la cale felurite prigoane împotriva părinților din Marea
Lavră. Dacă se întâmpla să vadă în Sfânta Cetate vreun monah
ortodox"8, puneau pe vreun mirean să-1 bată, numindu-1 „sa-
vait“, și-1 izgoneau din Sfânta Cetate. Fiindcă unii din părinții
ortodocși au fost bătuți și pentru că s-a dezlănțuit un război
împotriva drept-credincioșilor, bessii119 de la Iordan, cuprinși
de o râvnă dumnezeiască, s-au suit în Sfânta Cetate să aju
te ortodocșilor ce erau războiți. Dezlănțuindu-se un adevă
rat război împotriva bessilor și a celorlalți ortodocși, aceștia
s-au refugiat în casa de oaspeți a Marii Lavre, unde au venit
dintr-odată și războinicii, plini de cea mai mare furie, vrând
să-i omoare pe părinți. Au găsit însă casa de oaspeți închisă în
toată siguranța, și de aceea au spart porțile cu bolovani, iar pe
" Adică din M area Lavră.
Nume dar unui trib independent de traci, bessii apar menționați ca
viețuitori în mănăstirile din Palestina și Sinai.
 392 VIAȚA SFANȚULUI SAVA
xaTExXaoav zal Toug £vdov âvEvboTtng cZiGagov. Tcbv ouv
194. 5 TtaTEQOJV JlOĂ.lOQXOUțJlEV(j.)V ©EOdoU/.Og Tig BEOOOg JITUOV EVQWV
xa'i touto [lETtt /EÎQag ?.apâ)v xai tou EvodoxEiou uhe eâOujv
TQiaxoaioug ovrag o/e&ov Toug noAEpiou; diEoxooj-tiOEV povog,
cpi a djiEvog piEvioi pqââva to itagânav nXj ai. atiTog d e Trag"
avTtov Z.L0U) jtkqyEic; ejieoev xaL |iet’ o?Tyag qțiEgag eteă.eutî]OEv.
194, io Kai evteuOev o xarâ twv EUOEpârv jtdĂEpog diEÂuOr] JiLf]v otl to
x).ao0Ev ol6t|qlov Tfjg tou eqyojtqutelou Ougibog p e / g i Tfjg afjpE-
pov xaTaPoâ Tfjg Târv no/.Ețuwv exelvojv ânoToțiiag.
87
Tote ol Tfjg MEyîoTTig A a u g a g naTEQEg âuaajTtouoiv tov
âP0ăv rEZâatov «veWeîv ev KcijvcjTavTivoujwĂEL xai Taina
194. 15 yvwQtoaL Tâ> EUGEpEOTcmp f|pcov PaoikEî/OoTig â p Ș â g rEĂdoi-
og |ieM.u)v odEUEiv Toug jtaTsgag ev Tfj Tfjg MEȚioTrig Aaugag
Exx? oia (Juvr|Y|n£voug dmraoâpEvog extiqu ev Xeyujv- Idou,
iraTEQEg, xaTa Trjv arrriuiv upcbv avEg/oțiai ev KwvoTavTi-
voundĂEt tcl ev Tfj 6 6 w 0upPr|o6pi£vd ploi pif] Eidwg. Auotonw
toivuv upiăg ojote Tivâ nov ©Eodcogcu ia) MopiApousoTiag npo-
194, 20 OXEtpiEVCDV |lf] Eăoai OUpipiEÎVai upiv, aiQETlXU) aUTCp OVTL, E7T8LJTEQ
xaL 6 ev âYiotg 7taTT]g fjpwv Sâppag toutov pETâ tou T2qiye v 0 U S
EpiuodiTETo. T-yw y Q ocpddga piETapiEpiEĂr]piai xaOunoYQdipag
T(p YEvop,Evqj uno Tfjg Egijpou ăl0eU,q) xaT 1 EJtiTQOjtfjv tou Jta-
194. 25 Tgcao/ou irgog to pf] âva0£paTioOfjvat «utov. nZfjv otl o 0eoc
xqbopiEvog Tfjg equtou âxxXT]oiag tov jiev ă.lPe)J.ov datagd EXTOV
YEVEoOai wxovdpiqoEv, auTdv 6e © E o d w g o v dva0EpaTioOfj v a L
Eu&oxqoEv. Taina 6 paxagiTqg TEkdoLog eîtiwv Toîg nargaoiv
x a i ouvTa dpiEVog E fjX0£v.
120
Unica referință a lui C h i r i i la u n m e m o r i u al monahilor alcătuit i n
apărarea l u i Teodor de Mopsuestia, după ce numele acestuia începuse să
87. CĂLĂTORIA ȘI MOARTEA LUI GHELASIE 393
cei găsiți înăuntru au început să-i bată neîncetat cu pietre. Pe
când părinții erau asediați, un oarecare Teodul, de neam bess,
a găsit o lopată și, luând-o în mâini și ieșind din casa de oas
peți, a împrăștiat singur aproape 300 de războinici, ferindu-se
să-i lovească prea tare pe vreunul, dar el a fost rănit de ei cu
o piatră, încât a căzut și după câteva zile a murit. De atunci
războiul împotriva bine-credincioșilor s-a oprit, iar drugul de
fier rupt de la poarta atelierului mărturisește cu glas mare până
astăzi sălbăticia acelor războinici.
87. Călătoria si
1 moartea lui Ghelasie.
Victoria origeniștilor
Atunci părinții din Marea Lavră l-au rugat pe Ghelasie
să se suie la Constantinopol și să facă toate acestea cunoscute
preacucernicului nostru împărat. Awa Ghelasie, urmând să
pornească la drum, și-a luat rămas bun de la părinții Marii
Lavre adunați în biserică și le-a spus: „Iată, Părinților, că după
rugămintea voastră mă sui la Constantinopol, fără să știu cele
care mi se vor întâmpla pe cale. De aceea, vă rog să nu lăsați
să rămână cu voi pe niciunul dintre apropiații lui Teodor de
Mopsuestia, fiindcă este eretic, de vreme ce nici sfântul nos
tru Părinte Sava nu-1 putea suferi pe el și pe Origen. Mie îmi
pare foarte rău că am semnat memoriul alcătuit în pustie, la
porunca patriarhului, ca sa nu-1 anatemizez 120. Dar Dumne
zeu poartă grijă de Biserica Lui, și a făcut ca memoriul să nu
fie primit și a binevoit ca Teodor să fie anatemizat 11' 21. Zicând
acestea părinților, fericitul Ghelasie s-a pregătit și a plecat.
fie pus de polica l u i lustinian pe lista condamnaților, memoriu care dove ­
dește, i n felul lui, artificialitatea celor „Trei Capitole'1.
1 1
In anul $44 sau 545, lustinian a dat u n edict împotriva l u i Teodor de
Mopsuestia, a lui Teodorei și a l u i Ibas, adică împotriva a ceea ce se va
numi la Sinodul V Ecumenic cele „Trei Capitole".
 VIAȚA SFANȚULUI SAVA
J94
Avtov 6e xard to Bu âvriov yEyovoTog pqvuETai tw
A oxidă f| auTov nagovoia zat napayyEXkovTai ol te toD opqpavo-
195 xpocpiov xai tou naTQiaQX£ l°u xai tou natartiou țiova/ov ănolE-
poooXupwv pf| dE ao0ai.cO ouv âppâg lEkâoLog gT]&apou &£x0fjvai
6uvq0£Lg xai iâț tou Aaxidă ouoxEuâg utpoQWgEvog e eqxetcu
tou Bu avriou ehl naXaiOTiviȚv TEE vj rqv nopsiav noiougEvog.
195, 5 Kai 6q cpflăaag to Agogiov ETEkcuTqoEv giqvi Oxwfkncp xqg
Evâiqț LvdiXTiovog. Kai touto syvojxdTEc; oi t rjc; Me'/loti Aavgag
naTEOEg âvfptOov 6po0ugadov ev xfj âyia tcoXel aiTfjoaL fjyoupE-
vov xai prjvuoavrEg xw naxQidQxțl xou ejiloxojielov jieO’ uPqewv
xai (î)0LO|iă)v E§Ep/a]0r]oav xax' EmxQon:r]v xtbv ouyxE Jaov xai
195, 10 no/Aujv 0kiipE(Dv auxoig evteuQev EntYEVogEvujv ăjtQaxTOi Eig xqv
Xaupav UTtEOTQEipav. Tote 6t] năvxEg 7tQooETi0Evxo Toîg’QpiyEvia-
oxaig f| XQ£ La &ouĂ.EUovxEg f| xokaxEiaig dEtea opEvoi rj dyvoia
xXejltohevol f| xo Tf]g ăoEPEtag xgăxog tpoPougEvoL.
Kai ourojg ol eteq66o ol nâvxujv xQaxf|oavxEg npog povqv
xrțv MEyioTqv Aaugav ăvrixELVouoav elxov xqv Trapaia LV xai
195. 15 JtoXXfțv Exi0Evro on:ouâf]v xauxrig TtEQtxQaxELg yEVEO0ai. FIoJAoîg
tolvuv xQX|oâg£voL 6E)tEdo|iaoLV JiQOEpâXovxo -qyoiJ EVov Tivâ
’QpLYEviacrcir]v rEobpyLov npooayoQEVOiiEVOv. Kai xaracp£Q0U0LV
aurov Eig tițv kaupav doQuqjogougEvov xai xa0iț,ouoiv aurov ev
tu) 0q6vo) tou ev âytoig îtaTpog if]g(î)v Săppa gr|vi 3>EPpouaQL(u xfjș
195, 20 EvâTT]g ivdLxxiovog. Kai yivETai tote diwYpbg gEyag xai xwv âyiw v
jiaTEptov figiov axogniopog eju Tfj toîî kuxou napouaig. Kai 6 p£v
0EOJTEOLO; jiaxTjp qpcbv’lajăvvqg 6 Emoxojrog xai rțovxaot dia
jtoXXwv xqovujv e eXOwv tou eoutou EYxXELGTrțpiou âv£xci)Qî]O£V
Eig to opog tldv ’EXaiâjv xai ouv auxai ănavrEg oi xf]g evoePeîcl?
tqo(PL|âol, e u)v nokkoi xaxâ Tâg /oioag âLEonâprioav- 6 6e 0e°5
195, 25 LEya ormEÎov TTE oiqxEv loojieq Eni ’ApEiou jtots.’Ev auTfj y“Q ΐή
tou 6l(dyi<ou T]gEpq ev t] ol Tfjg MEYÎoriqg Aaupag E rțkauvovro,
196 o tg)v noXE|iîu)v E aQXo ț xai Tfjg doEpEiag OTpaT yo? Ndvvog έξ
dv0pd)nu)v âvâpnaoTog y£ Yovev a«pvi6i<p xaTaoxE0Eig QavâTCp-
87. CĂLĂTORIA ȘI MOARTEA LUI GHELASIE 395
După ce a ajuns în Bizanț, prezența lui a fost anunțată
lui Aschida, iar administratorilor de la patriarhie și de la palat
li s-a poruncit să n u primească pe niciun monah de la Ierusa
lim. Așa că Awa Ghelasie, neputând fi primit niciunde și vă
zând uneltirile lui Aschida, a plecat din Bizanț spre Palestina
călătorind pe jos. Când a ajuns la Amoria, a murit, în luna oc
tombrie, indictionul al IX-lea. Când părinții din Marea Lavră Anul 546
au aflat aceasta, s-au suit într-un cuget în Sfânta Cetate ca să
ceară egumen, dar, după ce i s-a vestit aceasta patriarhului, au
fost izgoniți de la episcopie cu ocări și îmbrânceli din porunca
singhelilor și, după multe suferințe, s-au întors în lavră fără
niciun rezultat. Atunci toți s-au alăturat origeniștilor, fie siliți
de nevoie, fie amăgiți de măguliri, fie furați de neștiință, fie
înfricoșați de puterea necucerniciei.
Și așa eterodocșii, după ce au luat în stăpânire toate,
și-au adunat forțele numai împotriva Marii Lavre și multă
silite au depus ca să pună mâna și pe ea. Recurgând la tot felul
de intrigi, au făcut să ajungă egumen un origenist pe nume
Gheorghe. Pe acesta l-au adus în lavră însoțit de o gardă mi
litară și l-au așezat în tronul sfântului nostru Părinte Sava, în
luna februarie a indictionului al IX-lea122. Atunci, la venirea
lupului, s-a pornit o mare prigoană și împrăștierea sfinților
noștri părinți. De Dumnezeu insuflatul Părintele nostru loan,
episcopul și isihastul, și-a părăsit, după mulți ani, sihăstria
sa și s-a retras în Muntele Măslinilor și, împreună cu el, toți
copiii evlaviei, dintre care mulți s-au împrăștiat prin diferite
locuri. Dar Dumnezeu a făcut o mare minune, ca odinioa
ră pe vremea lui Arie. î n acea zi a prigoanei, în care cei din
Marea Lavră au fost izgoniți, conducătorul războinicilor și
al relei-credințe, Nonnus, a fost smuls dintre oameni de o
moarte năpraznică.
" în februarie 547.
396
VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
88
'O țiEvxoi PaQuxaxog Ivxog TEdjoyioq ejtl ehtci pfjvag rf)g
tEQâg tou 0eiou Sâp0a Jtoipqg xo ax ipac xauxqg ExpâÂÂExaL ujio
196, 5 xwv Eauxou ou vaojtioxwv etu dowxiai xai aioxQoxqxL xairp/ogriOELg
xâg 6e xaiT]yoQiag auxâg exwv jtapaoiwnfiOG), iva pq dr]pooiEuoa)
toj Ăoyu) xâ ?vV|0r|g deia xai pa0Eiag aiyfjg. Tote ol ev ti] MEyioxțl
Aaupa nEQiĂEUpOEVTEg naxEQEg xaxâ yvcbpqv xou naToiâQxou EĂ.a-
(3ov riyoujiEvov tov âppâv Kaoiavov iov SxuOoîtoXiziȚV xqv iov
196, 10 Souxă auvobîav xo xqvLxauxa xaXwg xai 6o0od6 mg xu(3EQV(bvxa,
âvdpa dnaXwv ovuywv aTtoxa âpEvov xai uno tov Oelou Sâp0a
jratbEU0EVTa xai JtQEOpuxEQov Tfjg MEyîcrrT]g Aaupag yEyovoxa xai
eh’l dxxtb xpdvoug xqv tou Son za ?.aupav xvpEQvrjoavTa xai tî]v
tou Zouyyâ XEyopEvqv povrjv ev SxuOottoXel ouorrțoâpEVov.'OcnK;
196, 15 appâg Kaoiavog xf|v tou 0eiou hqeoPutou LEQâv noipvrțv eni 6exa
Piva; jtotpdvag ev EtQqvî] cm. to avid sxoqrqOri xai ujivwoev pqvi
’IouXicp Elxdâi xfjg dExaxqg ivdLXTiovog xu) E xaidExâxw xfjg tou
HEydAou Sdppa xotpf|OEG)g xpdvcn.
89
Tote tolvuv oi xfțg MsyLOTT]g Aaupag jiqteqec; ex ©eou xl-
196,20 vrțOcvTEg jtQopâXX,ovrai f|youp.Evov tov d p p â v Kdvrnva, âvâpa
ev te iwvaxixoLg xaxoQ0Gjpaoiv xai OQ0o66 oig âoypaoiv tte-
QLpdr|TOV, AUXIOV J1EV Tăi YEVEl xai EV Tfj JiaTQldl EX PQEqpOVg
tî]v |_iovaxLxiqv doxr|oavxa jloXiteiov xai ev noXXoig xaTd 0eov
dyujviopaotv dQioxEUoavxa, EAOovxa 6e Eig npooxuvqotv xwv
196,25 ayiGiv tojtgjv p.Exâ xf|v tou paxapiou S d p p a xoipqotv xai Eig
tt]v M£yioTr]v A a u g a v uno tou 0 e o u odqyr]0EVTa xai nâvxag
Toug itaxEQag oixodopf]aavTa Tfj t e tou plou xaOapOTqxL xai
Tfj tou q0oug d7iXoTT|TL x a i Tfj xtbv tqojtgjv 7iQaoTT]Ti x a i xf) TTjg
l2ț
Formularea l u i C h i r i i înseamnă „potrivit cu părerea patriarhului, cu
încuviințarea patriarhului, la sfatul patriarhului". A m ales u l t i m a variantă
88. CASIAN 89. SCHISMA DINTRE ORIGENIȘTI 39 ■
88. Casian, starețul Marii Lavre
După ce groaznicul lup Gheorghe a stăpânit vreme de
șapte l u n i sfânta turmă a dumnezeiescului Savas a fost scos
1
din ea de către apărătorii lui, fiind acuzat de curvie și de lu
cruri rușinoase. Asupra acestor acuzații voi păstra tăcerea ca să
nu răspândesc p r i n cuvânt cele vrednice de uitare și de adâncă
tăcere. Atunci părinții rămași în Marea Lavră l-au primit ca
egumen, la sfatul patriarhului 123, pe Awa Casian Schitopoli-
tul, care până atunci condusese bine și în chip ortodox obștea
de la Suca, bărbat care din fragedă pruncie a renunțat la lume
și fusese format de dumnezeiescul Sava, ajunsese preot în Ma
rea Lavră, condusese timp de opt ani Lavra Suca și ctitorise la
Schitopolis mănăstirea zisă a lui Zuga. După ce Awa Casian
a păstorit în pace zece l u n i sfânta turmă a dumnezeiescului
Bătrân, a adormit în pace în 20 iulie, indictionul al X-lea, în Anul 548
al șaisprezecelea an de la adormirea marelui Sava.
89. Schisma dintre origeniști
Atunci părinții Marii Lavre, mișcați de Dumnezeu, l-au
ί
pus egumen pe Awa Conon, bărbat faimos pentru izbânzile
sale monahale și învățătura ortodoxă. D e neam din Licia, s-a
exersat în viețuirea monahală de mic copil în țara sa și a stră
lucit în multe lupte după Dumnezeu. Iar când a venit să se
închine la Sfintele Locuri, după adormirea fericitului Sava și
a fost povățuit de Dumnezeu în Marea Lavră, unde i-a zidit
duhovnicește pe toți părinții prin curăția vieții, prin simplitate,
ca impusă de contextul istoric în care patriarhul l-a dorit pe Casian la
conducerea M a r i i Lavre, deoarece era singurul acceptat atât de origeniști,
fiind u n o m foarte învățat, cât și de an ( iorigen iști, ca vechi ucenic apropiat
al Sfântului Sava. însăși mutarea lui Casian de la egumenia Lavrei Suca la
Marea Lavră arată că aceasta a fost o soluție extremă.
 398 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
TtvevgaTixfjg ouvEOEwg xai diax ioEtug ouyxQdoEL'OoTig âpfîăț
197 Kovarv tt]v tov uaxcwiou Sot0Pa Tioipvrțv EĂaTTCo0Eioav xai 6Xl-
yto0Eioav 7taoa?jjt0cijv e71?.T|0vvev te avTTțv xai TiEpirfavEOTEpav
EioyâaaTO xai t o v ; xaxâ idg x w g a ț âiaojraoEvrag jiaiEpag
7tâvTO0EV EJTLQDVÎIYayEV.
Tote 6f] 6 aEi irjc; EavTov ExxĂ.î|aiag npovoovpEvog 0Eog
197, 5 âiEOXEâacJEv tî)v tujv ’QQLyEVLaardjv oțiovotav, (ÎjOjTeo JtdX.ai ETti
tou’'EPeq 7tEnoir|XEv Tfj tujv yĂwaadJv diaiQEOEi xf]v ©Ecud/ov
diaXvoag auțicptoviav. Tov y â p Ndvvov exjto6wv yeyovoTog 01
Tfjț OiQțiivov Xavoag Jigog tovc; Tfjg Neag Aavpag 6levex0evte;
tieol T(bv acpwv avwv &oyțictTtLiv Eig tov x a i ’ dt7Af|Xcov ot7tr|-
197,10 oxo?a]0Tpav jt6Xe|1ov. K a i rj pev tcdv âpcpoTEpwv jio/lUG/e 7
ς război unii împotriva altora. Necucernicia de multe feluri a
daE0Eia xaid tov jiaoovra xqovov vito tivojv 0EocpiĂwv dv&gcDv
Tfjg fipETEpa ayEXrjs âxpiPEOTEQq) T£ z a L
nXaTVTEQCp Ădyco arr}-
kiTEUETai xai Tfjg HQoor|xouoT]g Tvyxavei dvaTgonfjg- pgdiov
6 e EOTLV TtaVTL pOUĂO|lEVW XaTa|jia0ELV TT|V TOVTWV aOEPEiaV EC
avTWv tgjv 7TQoo7]yooi(")v (BvjiEQ avToi dXWjhovg dvoFid ovcnv,
197.15 TWV piEV NEoXaUQLT(&V TOV djld Târv clHOțllVOV nQCOTOXTlOTOUg fl
yovv TETpadLTaț; xaz.ovvTtov, todv 6 ’ a u TmĂi.v <I>iQpLVLa?Tâ)V tov;
NEoXavQtTag TaoxpioTOvg d v o p a dvTujv. ’Ex w yâp olxelwv
Tfjg dcEpEtag doypdTcov Tag dvogaaiag ExĂripoioavro exaoTOL
©Eoâa'jQOu Toivirv tov KanTtadoxLag t(ov Tfjg jroXtTEiag
197.20 xpaTcruviog HQayjidrwv x a i toîj pEpovg TcyvTaoxQ iert tov ovrog
xai dvriĂap0avoțtEvov xai noXXovg aur tov x £ LQO T ovr|0fivai
Emoxonovg na?vaiOTÎvr|g TtapatJXEvâoavTog, yEVEoâat 6e * f d
©eodwpov tov Tfjg Nsag A a v p a g rjyovpEvov otcujq o qȚAaxa
124
Observațiile lui Chirii privitoare la Starețul Conon sunt și o informare
indirectă privitoare la îngăduința cu care Casian, om cultivat și de mare
subțirime teologică și duhovnicească, s-a purtat față de origeniști, fără a
trăda însă ortodoxia credinței.
125
Aceste scrieri nu s-au păstrat. Probabil câ ele cuprind o colecție de
extrase din învățăturile origeniștilor folosite de lustinian la redactarea
edictului din 543 și a anatematismelor din 553.
89. SCHISMA DINTRE ORIGENIȘTI
399
prin blândețea purtărilor și prin amestecul de înțelepciune
duhovnicească și discernământ. Acest Awă Conon, după ce
a luat turma fericitului Sava cea împuținată și micșorată, a
înmulțit-o, a facut-o mai strălucitoare și i-a adunat de pretu
tindeni pe părinții împrăștiați prin diferite locuri 124.
Atunci Dumnezeu, Care poartă grijă pururea de Bise
rica Sa, a zdruncinat unitatea origeniștilor așa cum a făcut
odinioară cu Eber când, prin amestecul limbilor, a stricat rf.Fe. 10,25
buna înțelegere care lupta împotriva lui Dumnezeu. După ce
Nonnus plecase, cei din Lavra lui Firminus s-au certat cu cei
din Noua Lavră cu privire la dogmele lor și erau prinși într-un
amândurora a fost respinsă în scris, pe larg și cu multă acrivie
în zilele noastre de către niște bărbați iubitori de Dumnezeu
din turma noastră, primindu-și respingerea pe care o meri
tă125. Dar, pentru oricine vrea, este ușor să afle erezia acestora
din înseși denumirile pe care și le dau unii altora, cei din
Noua Lavră numindu-i „protoctiști" sau „tetradiști“ pe cei
din mănăstirea lui Firminus, iar cei ai lui Firminus numindu-i
pe neolavrioți „isocriști"126, fiindcă fiecare și-a primit denumi
rea după propriile învățături lipsite de cucernicie.
Așadar, fiindcă Teodor Aschidas, arhiepiscopul Capa-
dociei, controla treburile statului, fiind de partea isocriș-
tilor și susținându-i, a făcut ca mulți dintre aceștia să fie
hirotoniți episcopi în Palestina, iar pe Teodor, egumenul
1211
Protoctiștii erau origeniști moderați și afirmau crearea lui Hristos înain
tea tuturor creaturilor; mai erau denumiți și tetradiști, pentru că, după ei,
Hristos cel creac a fost adăugat Treimii, ca o a patra persoană. Isocriștii se
pare că reprezentau un grup de origeniști extremi, care susțineau egalitatea
eshatologică a minților umane cu Hristos. însăși această diversitate doctri
nară a origeniștilor arată că origenismul veacului al Vl-lea palestinian nu
era o doctrină precis definită, ci mai degrabă o etichetă foarte largă și ușor
de folosit pentru o mare varietate de învățături dubioase, unele de negăsit
în opera lui Origcn.
400 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA
xal xfjg SzvOonoXixcov pr|xgojio>dxr|v £dU.ai xtvEg xal xĂvâwvEg
197, 25 xaxEXdpfîavov ov povov xf]v f)pEXEgav âyE?.r|v, âĂĂâ xal xqv τφ
âoEpEOTârq) ngcnxoxxioxq) doypaxt rtgooxEipEvqv, qg fjyovpe-
vog vjtf)px e v ’IoL&cogog. 'Oaxig ’ l o i d w g o g pf| iayjjwv âvxLOxiivai
198 Tqj ’Aoxidg xal xoîg NEoJuavglxatg JtgooEQpVTț xw xrjg f|pEXEpag
ây&rjg TtoipEvi d Ș P â Kovoovi xal 6 o v g avxw Xoyov etg xfyv dyiav
Sttbv <bg ovz avxLkapPdvExai xov xfjg jrgovJtdg Ewg doypaxog,
dXLd xal Jtdofl âvvdpEi ovvaywvior]xai xaxd xrjg doEpslag,
198,5 âvspri avv avxcp ev KwvoxavxLvovTtdXEi ev dgxfj xfjg JtEvxExai-
dExdxTjg Lvâixxiovog.
90
Ol piv ovv jieq'l xov dpȘâv Kdvujva ev Kwvcnavri-
vovteoXei ysyovoxEg xal dtatpdgoig OXiipEotv vito xov ’Aaxidă
xaOvnop?>r|0Evx£g did xfjg vjtopovfjg vixrppogoi dvE6EÎx0t|°a v -
198,10 Okiywv yâg 6iE?t0ovowv qpEgojv IlExgov x o v dgxiETuaxoTtov
xEXsvxr|oavxog xal Maxaglov vito xrjg a v O a d E i a g xwv NsoXav-
gtxcov xsigoxovr]0£vxog xal noXegov ev xfj dylg jtd).Et yeyovoxog o
pev EvoepEoxaxog paotLevg ocpodgâjg dyavaxxfjoag xaxd xe xov
’Aoxi&â xal xgjv ’QgLyEviaoxcbv Maxdgiov xfjg EmoxoTtfjg e£e-
(oOfjvai exeăevoev, oi &e n e g i xov dfl0ctv Kdvwva x a i g o v EJTLxq-
198. 15 dsiov dga dpEvot xd x a 0 ’ eavxovg xcp paatXEî yvtDpioavxEg XipEÂ-
Xov avxtî) EjXidEdajxacrtv ităoav xrțv xwv’QgLyEviaoxwv doePeiav
tpcpavfj 7toir|oavxEg ’Ioi&ujqov xeXEvxf|oavxog. Kal evxevOev
7tZ.Eioxr|g Jtaggrjaiag pexaoxovxEg Evoxoxtov oixovopov ovxa
’AkE avdpEiag xai ev KwvoxavxivovjtdkEi yeyovoxa EJtîoxoJtov
r
198. 20 lEQOOO?dJJlCDV JtQOpdĂloVXai, 6 dE EVOEPEOXQXOg f]p.(VV paadvEVg
Evoxoxtov |.iev naxgidgxr|v yEveoOai eOeojucfev, exeXevoev 6e xal
ovvoâov oixovpEvtxfțv yEVEO0at. K a l 6 d p p d g 6 e Kovtvv anoXvwv
127
Septembrie 552.
90. AL V-LEA S I N O D ECUMENIC. AȘEZAREA LUI CHIR1L ÎN LAVRĂ 401
Noii Lavre, l-a făcut stavrofilax și mitropolit de Schitopolis.
Lucrul acesta a atras furtuni și tulburări nu numai asupra
turmei noastre, ci și peste cea care aparține ereziei protoctiș-
tilor, al cărei egumen era Isidor, Acest Isidor, neputând să se
opună lui Aschidas și neolavrioților, a venit Ia Awa Conon,
păstorul turmei noastre, dându-și cuvântul pe sfântul Sion
că nu mai susține învățătura preexistentei sufletelor și că va
lupta cu toată puterea împreună cu el împotriva necucer-
niciei. Așa că s-a suit împreună cu el la Constantinopol la
începutul indictionului al XV-lea 127.
9 0 . Al V-lea Sinod Ecumenic. Așezarea
lui Chirii în Lavră
Cei care au mers împreună cu Awa Conon Ia Constan ­
tinopol, după ce au fost supuși de către Aschidas la tot felul
de supărări, s-au arătat biruitori prin răbdare. După ce au tre
cut câteva zile, arhiepiscopul Petru a murit și a fost hirotonit
Macarie prin obrăznicia neolavrioților, stârnindu-se un război
în Sfânta Cetate. Atunci preacucernicul împărat s-a mâniat
foarte tare împotriva lui Aschidas și a origeniștilor și a po
runcit ca Macarie să fie scos din episcopie1’8. Cei din jurul lui
Awa Conon, intervenind Ia vreme potrivită, au făcut cunos
cute împăratului cele despre ei, dându-i un memoriu în care
vădeau toată necucernicia origeniștilor, după ce Isidor murise
între timp. De aici au câștigat multă îndrăzneală și l-au pus
ca episcop de Ierusalim pe Evstohie, iconomul Alexandriei,
care se afla atunci în Constantinopol. Preacucernicul nostru
128
Macarie a ocupat tronul patriarhal de Ierusalim, prima oară, între oc-
tombrie-decembrie 552, fiind înlocuit prin edict imperial cu antiorige-
nistul Evsrohie. La moartea acestuia, din 563, Macarie revine în scaunul
Ierusalimului, după ce a renunțat la ideile sale origeniste, și păstorește
până în 583.
402 VIAȚA S F Â N T U L U I SAVA 90. AL V-LEA S I N O D ECUMENIC. AȘEZAREA LUI CHIRIL Î N LAVRÂ 4©3

ErcHeQoooZupa xov Evoxoxiov rcaQExâĂEOEv arcoaxElZat xov xvjg împărat a hotărât ca Evstohie să fie patriarh și a poruncit să
povfjg tov piaxaglov ©Eoâoaiov îiyov ievov EvXdyiov, Etp’ w se întrunească un sinod ecumenic. Awa Conon, slobozindu-1
EVQEGfjvai xal avxdv ev xfj â 0 Q o i o|iEvr| avvo&cp. pe Evstohie să meargă la Ierusalim, l-a rugat să i-1 trimită pe
198.25 r
OotLg Evaro/jog xfjg rcaxQiaQxiag Evxog ysvo Evog xgctg Evloghie, egumenul mănăstirii fericitului Teodosie, ca să fie și
gEV EHlOZOTlOVț ârtEGTElXEV TOV EUVTOV TOrcOV EV XÎ] OUVohw OLVO- el prezent la sinodul ce se întrunea.
rckr|Qovvxag, ârcEOTEiXEv 6 e xai tov dfjpâv Evkoyiov pExâ âĂĂCDV Când Evstohie a ajuns la patriarhie, a trimis trei epi-
duo T)Yovp.£varv Kugtaxov te rfjg Xavpag xfjg XEyopEvqg nriyn? scopi care să-i țină locul la sinod și l-a trimis și pe Awa Evlo
199 xal naYXQcmov xtvdg axuXîxou. Tfjg toîvvv âyiag xal olxoupe- ghie împreună cu alri doi egumeni, Chiriac, al lavrei numite
Vlxfjg JtEprcXT]g OVVO&OV EV KcDVaxaVTLVOUrcdXEL OUVa0QOl(j9ELOl% „a Izvorului 11, și Pangratie, un stâlpnic. După ce al V-lea sfânt
xoivcj xai xaâoĂixcp xa0urcEpXf]0r|0av âva0Epaxi ’QgtYEvrig te Sinod Ecumenic s-a adunat în Constantinopol, părinții i-au
xal ©Eo&wgog o MoptpouEoxiag xal Ta rtEpi rcQovrcâQÎ;Etog xal dat în mod comun și universal anatemei pe Origen, pe Teo
199. 5 ârcozaraordoEcog EuaYQlq) xai Aidupcn EigrigEva rcagovrcov dor de Mopsuestia și cele spuse despre preexistenta sufletelor
T(Lv TEOoâgojv rcaxoiapxajv xai xouxoig auvaivouvxcDv. Tov și apocatastază de către Evagrie și Didim, fiind prezenți patru
|ievtol 0EocpvXdxTov î]|i(7)v PaodvEojg ârcoaxElZavrog ev Teqo- patriarhi și toți cei care erau de acord cu dânșii129. Când de
aoX.up.oig xâ ev Tfj auvodcu rcpax0Evxa xai rcavrcov xâjv xaxâ 11a- Dumnezeu păzitul nostru împărat a trimis în Ierusalim actele
XaL0TÎvT]v Erciaxorccov /eloi xal axopaxi Taina pEpaiwadvrujv xai sinodului, toți episcopii din Palestina le-au adeverit și le-au
xuQcnadvTGJV rcĂfjv ’AX.E§dvdpov tov ’A[3iĂr|g xat dtd xovxo xfjg pecetluit cu mâna și cu gura, în afară de Alexandru de Abila,
199, io Erciaxorcfjg sxpXr|0Evxog xal ev xâ) B v avxicp vito OEiapov xaxa- care de aceea a și fost scos din episcopie și a murit în Bizanț,
Xcna0Evrog ol pâv NEoXavQîxai xfjg xaOoXixfjg ExojQiaav Eavxovg îngropat de un cutremur. Atunci, neolavrioții s-au separat pe
xoivojviag, 6 6e rcaTQLâQyjK EuoTOxtog diacpoQwg auxovg pexa- ei de îm părtăşirea obştească. Patriarhul Evstohie s-a p u rtat cu
XEi£tad|iEvog xai srcl oxxcb pfjvag xfj rcpog auxovg vov0EOta xai ei cu îngăduință și vreme de opt luni i-a sfătuit și s-a rugat de
napaxXriaEi XQT|adpEvog xai |rf| rcrioag a u x o v g xfj xa0oXixfj xoi- ei. Dar pentru că nu i-a convins să se împărtășească cu Bise
199. 15 vcvvfjoai ExxXrpia paniXizaig xeXevgeolv xQ odgEvog dt’ Ava- rica Universală, s-a folosit de poruncile împărătești și, prin
oraatov xou douxdg xfjg N£ag Aaugag auxovg e ecogev xai xfjv intermediul ducelui Anastasie, i-a izgonit din Noua Lavră
Enag/tav rcâaav xfjg avxâjv T|kEu0€Q(naEv Kvfirfg. Mfj ȘovXopEvo; și a slobozit întreaga eparhie de ciuma lor. Nevrând însă să
d£ âoixr|xov Eăaai xdv xorcov sxaxov elxool povaxovg EJtdvE dpE- lase acel loc fără viețuitori, a ales 120 de monahi și i-a așe
vog exeîoe xaxEtpuxEVGEv, s xovra psv ex xfjg MEYioxT]g Aaupag, zat acolo, 60 fiind din Marea Lavră, dintre care l-a hirotonit
! 99, 20 cbv £XEiQOxdvr|(jEv’Ia)dvvr|v xivd arco axolaglcov fiyoupEvov, x a i ca egumen pe loan, fost scholar, și alți 60 aduși din celelalte
âXXovg E f|xovxa arco xwv kotrccbv Tfjg eqî]|1ov ogOodd cov pova- mănăstiri ortodoxe din pustie. Unul dintre aceștia sunt și eu,
0tt|qîcdv.t Q v Etg Eipl Eycb pExarcepcpOelg ex xrjg povfjg xou ev dyi-OLg fiind trimis din mănăstirea Sfântului Eftimie de către părinții
EvGv|ilov urco xfljv xrjg MEYLcni'ig A a v g a g rcaTEQcnv Yv wpi] xal eni- l)
Despre disrorsionările istorice ale acestor ultime relatări și cauza lor, a
xgorcf) xov GEorcEaiov’Icodwov tov Erciaxorcov xal f]ovxaoTov. se vedea Studiul introductiv pp. LXV1-LXXV1I.
 VIAȚA SFÂNTULUI SAVA
404
Tolyciqouv auva0QOio0EVXEg Eig xqv ayiav jtoZlv E§q>.0o-
199. 25 gEV g£xâ XOU JtaTQKXQXOU XttL X0V VEOU T]YOU|AEVOV £jTL ©EXtOGV
200 xrjv x<6|AT]v xai TCOv’QQLyEviaoTcov u n o Avaoxaoiou xou douxdg
6lcd/0evx(dv naQEXâpopEV rf]v Nâav Aaupav pqvL $e|3qoii-
apio) etxâbi tiqcdxt] xfjg deiiTEpag Lvâixxiovog xoj elxootw xpiiaj
Tfjg toO pazagiou Sdppa zoipiaEwg XQOvqj. Kai ev xoiiroig jiev
xt-Xog EâsȘaxo o xaxâ xfjg EUOE0Eiag jtoXepog, Eyd) <5e EvratiQa
200, 5 oxfjoai gEXXarv xov negi xov Oelou ngeapuTou /.oyov xrjv ngO'
(pî|xixf]v cpcjjvf|v TtgocKpogajg Egur ăyakktâoOo) ij eqi]șioq xai
ăv0£Li(D ojg xqlvov, otl x|Xet](JEv 6 0Eog xâ TExva avxqg, EXEiva
Ttgog Eauiov ELJicbv- ibcbv Eiâov ttjv xâxojaiv tov Xaov uov tov ev
'lEgoooÂugoig xai tov GTEvayșiov amtbv ăxrjxoa xai jiovÂouat
200. io E E EaOai avTovț' xai povXqOEig EHEoxEipaxo xai EJiLOxetpâgE-
vog ecjcooev xai fAvxocnaaxo q|iâg ex xqg xaxaduvaoiEiag wv
’QQLYEviaoTojv xai e ePuZev auxoug duo JTpoodjjiou rțjiâjv xai
xaT£ox7]vcooEv f|gâg ev xoig oxr]vu)gaoiv aîixwv xai xovg jtovoug
otUTCDv xaTExĂrjQovo aEv qpiâg, onwg âv cpuXd a4iEv xâ 6i-
2oo.15 xaL(D|taxa oujxou xat xov vojiov auxou Ex xqGcopEv.
Auxcb f| 6d£a Eig xoiig aiarvag.
’Apriv.
90. AL V LEA SINOD ECUMENIC. AȘEZAREA LUI CHIRIL ÎN LAVRĂ 405
Marii Lavre, cu încuviințarea și hotărârea de Dumnezeu insu ­
flatului loan, episcopul și isihastul.
Așadar, după ce ne-am adunat în Sfânta Cetate, am ieșit
împreună cu patriarhul și cu noul egumen în satul Tecoa și,
după ce origeniștii au fost alungați de către ducele Anastasie,
am preluat Noua Lavră în 21 februarie, indictionul al II-lea,
130
în al douăzeci siI treilea an de la adormirea fericitului Sava . în
acest fel, războiul împotriva dreptei credințe s-a sfârșit, iar eu,
având de gând să pun capăt cuvântului despre dumnezeiescul
Bătrân, voi rosti în mod potrivit profeția: Să se bucure pustia și
să înflorească precum crinul, pentru că Dumnezeu a miluit pe a. 35. 1
fiii ei, zicând către Sine: Vazănd, am văzut suferința poporului
Meu din Ierusalim și am auzit suspinul lor și vreau să-i slobozesc. leț.3.7-8
Și fiindcă a voit, ne-a cercetat și, cercetându-ne, ne-a mântuit
și ne-a izbăvit de stăpânirea origeniștilor și i-a izgonit de la
fața noastră, iar pe noi ne-a sălășluit în corturile lor și a făcut
ostenelile lor partea noastră, ca să păzim dreptățile
Lui și să ascultăm de legea Lui.
Lui fie slava în veci!
Amin.
Anul 555. C h i r i i a rămas în Noua Lavră în jur de doi ani {vide supta
Chirii. 83, 21-22), după care s-a mutat în Marea Lavră, unde va și muri.
 2oj Biot; tov e v âyioic; Timp 6 q qpcdv
luXXVVOV TOU ETIIO'KOTTOD KCtl f] CTUXClOTOf)
x q ; Ăavpa; tou ev dyioic; narpoc; fțpcvv Sâp|3a
I 1. Obârșia I
FIowxov 7tQOTL0r||J.L T(p Zoycp tov dp âv ’lojâvvqv iov xfj;
201, 5 Xat'Qctg tov paxagiov SâfJpa T]ovyaoTf]v <b; xai tqj ypdvtp xai
Tfj TOU pLOV ZaqTrQOTrjTL T(7)V d?JjOV djrdvTWV TTQOTEQEVOVTa.
Ovto; xoivvv o necpcnTio Evog Jtaxqo fmcbv’Itjjâvvrțc oQpâxaL pev
ex Tfj; xccrâ Ap|iEviav NizotioZeo); yovEtov yEyovtb;’EyxpaTLOU
xai Eucpq|iia; ovopa otiEvojv, Jt/vouxtp 6e xai neoiq avEta yt’vovc
201, io xoptbvxojv xai ev jtoXĂaig aex«Î5 noZnixai; diajroEipdvxcov ev
te OTQaxqyiai; xai âiȚuaytnyiaig xai dvvaoTEiatc ev paoi/jxaî;
avZaîg, heql ojv nZEtaxa 7roo|3âZXovxai dLqyqpaxâ te xai xaxog-
Oojpaxa oi' te Bui avrioiv xai AppEvitnv naîdsg. Atteq îva pi] ex
jTQOOipiwv XOQOV T(p dlT]yi']paXl EpTlOlfiati), EXtbv VTTEQpfpOpat,
Exsîva pova tteqî avxov diqyovpevo; xa nâotv o / r d o v 7tp6dr|Ăa
201,15 xoig avxov ETttcrrupEvou;.
Toiyapovv eyEwqOî], tbg a u r o ; poi dirjyfpaxo, xaxa Tqv
oyddqv tov ’lavvovaQÎov pr|v6g xfj; Epdoprjc ivdixxidvoc; x<b xe-
Tcioxa) etel xf]; Mapxravov tov OEorpiÂovc flaaiZEtac' xai Xgi-
oxtavmv ovxcnv tojv yEyEvvrțxoTcnv Xptcmavixa); dvfjyETO ovv
toî; Eavxov dâEĂxpoLg.
‘Așa cum făgăduise în cap. 21 al Vieții Sfântului Sava, Chiri! începe acum
o nouă lucrare aghiografică, pe care o numește Cuvânt, cuprinzând cinci
Viata celui întru sfinți Părintelui nostru
« »
loan episcopul și isihastul
din lavra celui întru sfinți Părintele nostru Sava
3
La începutul Cuvântului' il pun pe Awa loan Isihastul
din Lavra fericitului Sava, pentru că se află înaintea tuturor ce
lorlalți și prin vechime, și prin strălucirea vieții. Acest luminat
Părinte al nostru loan se trage din cetatea Nicopole a Armeni
ei, având ca părinți pe Encratie și Eufimia, împodobiți cu bo
găție și de neam vestit, care se distinseseră în multe dregătorii
obștești, în conducerea oștirii și a cetății, în tot felul de vred
nicii avute la curțile împărătești. Multe istorii despre izbânzile
lor sunt povestite de fiii celor din Bizanț și din Armenia. Dar
ca să nu spun multe încă de la începutul povestirii, voi trece
în mod voit cu vederea acele lucruri și le voi istorisi doar pe
cele despre el, care sunt limpezi dinainte aproape tuturor celor
care îl cunosc.
După cum el însuși mi-a spus, s-a născut în 8 ianuarie,
indictionul al Vll-lea, în al patrulea an al domniei iubitului
de Dumnezeu Marcian’. Fiind născut din părinți creștini, a
fost crescut creștinește alături de frații săi.
1 1 >
V|e
ți de sfinți din Palestina.
Al Vl]-|e a indiction a căzut intre 1 septembrie 453 și 31 august 454, iar
Marcian a d o m n i t intre 4 5 0 și 457.
 4io VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIf IASTUL 2. PLECAREA D I N LUME 3. EPISCOP AL CETĂȚII COLONLA 4U

2 2. Plecarea din lume

201,20 Xgovou d e Ttvog diE/.OdvTog zai tcTjv yoveojv ev Xqlotq) După ce a trecut un timp și părinții lui și-au dat sfâr ­
te/.eiw0evtujv zai Tfjg Yovizrj; ouaia; diavEțu)0EÎor|g o (koq.6- șitul întru Hristos și averea părinților a fost împărțită, acest
o o g o u t o ; a v q g tw 0eq) e u u t o v dcptEocooEV zai o i z o â o p q o a g bărbat purtător dc Dumnezeu s-a afierosit lui Dumnezeu, zi
e v a u r i ] Tf] Nixojto/.el exzÂqaîav if] jravupv)]T(p (Jeotozid zai dind o biserică în Nicopole în cinstea întru-tot-lăudatei Năs
202 aELTaoOEvw M a g i a anEiaȘaTo t o i ; t o u [>îou TtgâYpauiv tco cătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Apoi s-a
oxTCDxai&ExczTO) Tfjg E a u r o u rpaxtag xgovip z a i Jtooa aPopEvog lepădat de lucrurile vieții, fiind în vârstă de 18 ani, a primit AnuKi
dexa ââEXipoug 0EZ.ovTag awOfjvai x o t v o p i o v avTO0i auvEOiqoa- la sine zece frați
3 care voiau să se mântuiască si J a întemeiat în
to.TEv n a v i i dE t<b Tfjg EauTou v e o t t o ; /govip noZXqv etlOeto acel loc o chinovie. In toată vremea tinereții> sale s-a silit mult
OTTOudqv yacFTgdg te zoc/.telv zai rucpou tteoupqovelv, yiviooxcov ca să-și înfrâneze pântecele și să-și disprețuiască înfumurarea,
202, 5 oti o pEv Tqg yaoTQog z o g o g o u t e aYQVzrvt'îv o i d e v o u t e ooxpgo- știind că saturarea pântecelui nu știe nici să privegheze, nici
velv zai 6 Tuipo? t)QE|aeîv o v z a v E / E i a i , q 6 e a o x r ] o i g âvEv YQ1! - să feciorească, iar înfumurarea nu rabdă să se liniștească, si că
YogrjOECDg zai ayvEiag zai TanEivoipgoouvqg xaTogOwOqvaL o u asceza fără priveghere, curăție și smerită-cugetare nu poate fi
duvaiai. OuTwg a u r o g pev ev veagouar] q/axia r|YOJV ETO xa
* dusă la bun sfârșit. Astfel se lupta din tinerețe ca să-și păzeas
TOV VOUV dpETEOJQLOTOV Cpu).âTTELV ZQL TOV ÂOYOV âzaid /VCOOTOV că mintea neîmprăștiată, cuvântul fără greșeală, dres cu sare
202, io iqgTupEvov T(Ț) 0Etqj âXaxi, Toug dâ u n ’ a u T d v 7.dyqj z a i eqy c9 πρός dumnezeiască, iar pe cei de sub povățuirea sa îi forma [duhov-
TT]V TlOMTElaV Tfjg âoxf]OEUjg pET£QU0pi EV, pf|TE XaiaCpOQTL CDV nicește] cu cuvântul și cu fapta spre viețuirea ascetică, fără să-i
a u r o u g tu) tou xavovog guyq) vEOJtaYEig ovrag (.u]te p q v â n o - împovăreze cu jugul vreunui canon, fiindcă erau tineri, nici
voug auroug jievelv ouyxcoQWV zai aYupivdoTOug, dĂĂd xaTa lăsându-i lipsiți de osteneală și neexersați, ci îi conducea încet
Pga/u aYcirv auTOug zai OEioig dgdeuinv vdpaaiv xagirocpogeiv și îi adăpa cu dumnezeieștile băuturi, pregătindu-i să rodească
202,15 d Ltng Tfjg xĂT|OEOjg nagEOZEua Ev. in mod vrednic de chemarea monahală.

3 3- Episcop al cetății Colonia

Tou pevTOL eizootou dy&oou Tfjg avrou r]ĂLZLag xpovov
ELOEkqkuOdTog zai Tfjg ev ai)T(p dnaoTpanTOuarig xdgiTog navro-
oe diaOEOUoqg 6 Tfjg SefJaaTEiag p TgoiroXiTrig u n o te Tfjg jteql
auTOU cpr|pir]g duowjir]0Elg zai urcă tujv Tfjg KoXwviag XeyopEvqg
jtdkEwg îrapaxĂr]0Eig olz Togcuv u'jg EjrlâĂXcp JtgdYpaTi toutov pe-
202, 20 TanEp dpEvog rjdr] tî]v tu)v ExzĂr|aiaaTixâ)v paOpwv azoĂouOiav
di£ eX0dvra xeipOTOVEt qutov ejuozottov Tfjg Eigr]pEvr]g jtdĂEwg,
Când a ajuns în vârstă de 28 de ani, iar harul care stră ­
lucea din el se răspândea cu repeziciune pretutindeni, mitro ­
politul Sevastei, mișcat de faima lui și rugat de locuitorii cetă
ții Colonia, a trimis după el, chipurile pentru altă problemă,
Și l-a hirotonit episcop al acelei cetăți, al cărei episcop murise;
iar loan fusese deja ridicat în celelalte trepte bisericești. Astfel,
a primit fără de voie arhieria, dar canonul de viață monahală
412 VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIHASTUL
roii aVTfjg EjIiozotlou TEZEUirjoavroc. Kat ounog iqv cxqxleqcd-
ovvr|v âzovcrioj; &EȘâpEVog tov zavova Tf]q povcxxixrjg noXiTEtag
ovz evî]XZg(§ev, a/ ev tqj EniozonEUi) cbg ev povaoTqoioj qywvtțe-
202, 25 to, ZE/gqiiEvog pâXioTa Tfl â/.ouoig. ev/.apo vpEvog ou iiovov Trap’
eteqov ooaOfjvat ă).Ku zai pf| Eauîdv yupvdv Oegjqelv. EvOupou-
gEvog rqv tov ’Adâp yviivcnaiv zai xâ ev ezelvcd t<o (lleqel yEygag-
203 fieva, zal vjietlOeto plav Etvai xojv [iețicfuijv agETtbv to ZExgrjoOaL
xfj aXovoia zal corLinc; eijtelv jiăoiv tqottolc; eholelto onou6f|v
EvaQEaTfjoai t(j) 0eu") ev te vqaxEiaic zai TtoooEvxaig zai ayv6ir|Ti
odjpaxog zal zagdiag za0ag6xi]xi, /.oyiopovq olel zaOaiowv zal
năv vipojpa ETcatgogsvov xaxâ xqg yvgjoeox; t o v ©eov.
203. 5 Ou |if]v â/./.a zai o ά δ ελ φ ό ς avxov nEQydpioc; n a p ' âxa-
τέρο) βασιλεΐ Ζ ή νω νι κ α ί Ά ναστασίο) εύ δ ο κ ιμ ή σ α ς κ α ί άρχάς
nXeloTag noXiTizag dtavvoa v n b Tfjg a v x o v aQETfj (pojTt opE-
voș JtokXfjv e ti0ETo onou6î]v EuaoEOTfjoaL T(p Oegj. ’AÂkâ gr]v zal
6 adEXcpidoug avxov ©Eodojoog 6 Evdo oxaToq âvTiygacpEug xqv
203, jo tov ev âpExaig yrigâaavTog OeIou avxov âzof|v dexdpEVog zai
tî|v tyvyj|v diâ Tfjg âxofis cpomțopEvog pEyâÂtoc; eutiqeotei xă)
©Etp piETa navTog xou olxov auTov/OoTLc; ©Eo&wpoq n a g d Tiâor]
vvv Tfi auyzZf|T(p zal xtp evgePeot<xtg) qpâ)v paoikEÎToucruvLavw
etilxe ouveoel zal aE|_ivoTT]TL plou zai OQ0f] jtlotel zal ovp7ra0Ei<?
zal e}vEî][ioovvt] Oaupâ Exai. K a l xavxa prv voteqov eyw 6e ehi
203,15 xqv dzoZovOiav tov xqovov EJtav£Qxo P-ai-
4 în Palestina
ToVXOU Toivuv TOV 0EUJTEOLOU ’lcoâwOU EWEa XQOVOVC EV
Tfj £ni(jxojufj diaTE iEoavrog ouvEpq tov dvâga Tffg dbEÂtpfjc; avxov
Magiag naoivixov xakouțiEvov xrțv tgjv ’Agp,Evuov 6lejielv agx ’ cus, a ajuns guvernatorul Armeniei. Din lucrare satanică, el
don; e£ EVEgyEtag oaTavixfjg ejiexelpel £î]hlovv zai TagâooEiv tî]v
203, 20 tovtq) EYXEH?L00EL0av EXXĂqoiav, tolc; ev olxovo ovolv auTqv |1T]
4. CĂLĂTORIA LA CONSTANTINOPOL ȘI VENIREA ÎN PALESTINA 4B
nu și l-a schimbat, ci se nevoia la episcopie ca și în mănăsti
re, păzind mai ales nespălarea, ferindu-se nu numai să nu fie
văzut dezbrăcat de către altcineva, ci și pe sine însuși să nu
se vadă gol, amintindu-și de goliciunea lui Adam și de cele
scrise în acel loc din Scriptură, socotind că nespâiarea este una
dintre cele mai mari virtuți. C a s-o spun pe scurt, își dădea
în toate felurile silința ca să fie bineplăcut lui Dumnezeu: în
post, în rugăciuni, în neprihănirea trupului și curăția inimii,
curățindu-și mereu gândurile și toată trufia care se ridică îm
potriva cunoașterii lui Dumnezeu. 2 Cor.10. 5
N u numai atât, dar și Pergamie, tratele său, după ce i-a
slujit bine pe împărații Zenon și Anastasie și a avut multe dre
gătorii politice, fiind luminat de către virtutea lui loan, dădea
dovadă de multă silire ca sa fie bineplăcut lui Dumnezeu. De
asemenea, nepotul său Teodor, strălucitul secretar general al
imperiului, auzind de unchiul său care îmbătrânise în virtuți,
s-a luminat la suflet prin cele auzite și a ajuns foarte bineplăcut
lui Dumnezeu, dimpreună cu toată casa lui. Acest Teodor este
prețuit acum de către toată suita palatului și de către prea-
cucernicul nostru împărat lustinian datorită înțelepciunii și
sfințeniei vieții, a ortodoxiei credinței, a împreună-pătimirii
și a milostivirii sale. Dar pentru ca acestea s-au petrecut mai
târziu, mă întorc acum la înșiruirea cronologică a faptelor.
4. Călătoria la Constantinopol și venirea
D u p ă ce acest dumnezeiesc loan a petrecut în episco ­
pie nouă ani, bărbatul surorii sale Maria, pe nume Pasini-
a
încercat să păgubească și să tulbure Biserica încredințată
lui loan, nelăsându-i pe iconomii ei să poarte grija necesară
 VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIHASTUL
414
ouYXO)po)V Tf]v &Eovoav jroiEîoBai tf.Qovrida tojv ExxM'ioiaoTixâjv
JtpaypâTtDV, Tovg 6e Tolg avTfjg opotg jrpoafpEuyovTag pcra Ștag
ânoonwv xal -nqv twv oqojv Ăvrov aovÂiav. Kal jrXeiarâxig napa-
xaZovgEvog xal biâ iov ?l6yov tov 0eov vou0etov|1evoc x.eiqote-
oog avEâEixvDTo Mapiag Tfjg ddEZtpqg avrov ijdr] TEĂEVTqackJT]
203, 25 ’EvtevOev ovv 0XhpEi dELVoiair] jiEpLisodiv 6 dixatog ava'/xâ ETai
etu KwvoTavnvovTtoĂiv civeăOeîv. Kal dq yEYovtbg avroOi xal iâ
avptpEoovra Tțj avTov txxZ.r|ola diavvaag nEpi to teZoc Tfjg Șa-
204 oiĂEiag Zrjvwvog Evq>r]piov tov ap/iEniaxonou KtovoTavrivov-
noÂEwg 1) jEoaYWvtaapevov avrov 0EâpEOTOv [Bolv.evetcu Șovăî]V
etu iqv âYiav noĂiv âvaxwpfjaat xal xaO’ Eavrov fiavxâoat and
tojv tov piou npaYHâxwv. Kal dnoZvoag rovg ovv aura) ttqeoPv-
204, 5 TEoovg te xal XAT]pixoug piEiâ twv dvuaOEvrwv Oelcov xeXevoewv
xal XaBibv anavrag xal povanarog EJtipâg nXoitp t|Z0ev Etg'lEQO-
ooXvpa xal xaTaptEVEt ev tu) npo Tfjg aYtag noZEwg poxopiEÎcp tw
tino ifjg ixaxapiag xtloOevtl Evdoxlag. ev to Y IQOxopiEÎq) evxttiql-
dv eotlv tov or/lov pâpTvpog rewpYtou. Kal yEYOvwg ev avut) xal
204. 10 xoopuxf]v oy/rjoiv avroOi 0EaoâpEvog eZv ni]8r| xaTot didvoiav xal
napExdXEi tov 0e6v pETa daxpvwv dâr|YT]OfivaL avrov Eig tottov
EvdpEOTov te xal rjov/ov xal npog t o ocnOfjvat E7iiTf|âEiov.
5 5. Intrarea în Marea Lavră
'Qg OVV EV TO) EÎpT]pEVU) yT]QOXOp.ELq) dlE|HELVEV O Tipiog naTÎ]p
204, 15 f]|xo>v’liodwrjg Taîg npog 0eov &Ef|OEOiv âiawxTEpEVtDv ejiI xt?d-
vov ixavdv ev pip wxtI dvanaTOJv povog EÎg to tov YT]QOxopEiov
pEoiavXov xal EÎg tov ovpavov âvapZ.Eipag Oeujqeî âtpva) dorepa
qj(j)Tog OTavpov tvttov Exovra EpxopEvov ân’ avTov xal dxovEt
3
Dreptul de azil era acordat de Biserică tuturor creștinilor ortodocși care
căutau scăpare de închisoare sau torturi fizice și a fost stabilit prin obicei.
Menționat pentru prima oară în canonul al Vll-lea al Sinodului de la
Sardica, are prima confirmare prin legi seculare în Codicele Teodosian,IX,
45-44, i n anul 431, unde se precizează că întreaga incintă a bisericii poate
5. INTRAREA Î N MAREA LAVRÂ 4«5
de lucrurile bisericești, iar pe cei care căutau azil la altarele
Bisericii îi țâra cu sila, punând capăt dreptului de azil'. Cu
toate că a fost rugat de multe ori și sfătuit cu cuvântul lui
Dumnezeu, el s-a arătat a fi și mai rău, mai ales după ce Ma-
ria, sora lui loan, a murit. Ca urmare, dreptul loan a căzut
într-o cumplită întristare și a fost silit să se suie la Constan-
tinopol. Ajuns acolo, a dus la bun sfârșit cele de folos pentru
Biserica sa cu ajutorul lui Eufimie, arhiepiscopul Constan-
cinopolului, către sfârșitul domniei lui ZenorP. Apoi s-a so
cotit cu el însuși și a luat hotărârea plăcută lui Dumnezeu
de a pleca în Sfânta Cetate și de a se liniști de unul singur,
departe de lucrurile vieții. Slobozindu-i pe preoții și clericii
care veniseră cu el să ducă poruncile împărătești, s-a ascuns
de toți și s-a îmbarcat singur venind la Ierusalim, unde a
rămas în casa de bătrâni construită înainte în Sfânta Cetate
de către fericita Eudoxia, unde se afla o biserică a Sfântu
lui Mucenic Gheorghe. Dar petrecând în ea, a văzut că aici
e multă tulburare lumească, și s-a întristat, rugându-L pe
Dumnezeu cu lacrimi sa-1 povățuiască într-un loc plăcut și
liniștit, potrivit pentru mântuire.
Așadar, cinstitul nostru Părinte loan a rămas destulă
vreme în acea casă de bătrâni, petrecându-și nopțile în ce
reri către Dumnezeu. Intr-o noapte, pe când umbla singur în
curtea casei de bătrâni și privea către cer, a văzut dintr-odată
o stea în formă de cruce luminoasă venind către el, iar din
acorda azil. Cu toate acestea, au existat destule cazuri în care refugiații
au fost târâți afară cu sălbăticie de către autoritățile imperiului teocratic,
lustinian I i-a exclus de la dreptul de azil pe violatori, adulteri și criminali.
4
Patriarhul Eufimie și-a început păstorirea în martie 489, iar împăratul
Zenon a m u r i t î n 9 aprilie 491-
 4 i6 viața sfântului ioan isihastul
(pGjvrjg £yovar|g ez tov cponog exeivov ei OsÂEig owOfivai, axoXov-
204. 20 0EI T(p (pom TOVTtp. Kc£L jTLOTEUOaC EȘfjXOEV EV0EO)C zai TUJ (ptDTL
âzEivo) f|xo/.ou0Ei zai. tov (funde odîp/ovvrog iy.OEV eîc xqv Me-
yiorqv Aavoav tov ev ayioig Trarodg qpwv Sdppa SaĂovcmov to
tqvizavTa lEQaoxovvrog Tfjg lEoooo/.vpiTwv Exz/.rjoiag ehî rfjg
TEOoaoEOzaidEzdtTq; ivdtxTidvoc T(p tqi«xocft(d dyddw Tfjc avrov
204, 25 fjÂixlag xqovw, ev oj xqovuj f| pEv Oeoxtloto; Exz?j]oia Tfjg Me'/l-
ott]; EVEzaivÎ00r| Aavgag, 6 6e ’AvanTaoiog Ti]v fkiod.t iav Zqvw-
205 vog TE/.EVtqoavrog biedE aio, xaOojg Tfjg uvtov dxqxoa dir|yov|.iE-
vqg yZojacn'țg, YEyovojc tolvuv Eig tiqv MEyioTqv Aavgav evqev tov
pazaotTr]v Sdppav ovvodtav ezutov jtevtt]zovt« âv«xcoor]TU)V jte-
QUToirpdțiEvov, ev TtoÂZfi p.Ev tojv owpaTizwv dtaydvTUjv jttco/el ,
205, 5 Totg 6e nvEvpcmzoig TtAovTovvrtov yaoiapaotv/O ptev ovv pazaot-
TT|g SdpȘag tovtov ds âțiEvog j-rapadidajoiv toj otzovopa) Tfjg kav-
gag ujg Eva tojv ag/agiurv EJttTdooEoOai zai diazovEiv. âyvoojv tov
ev auTcp 0r|aavgdv. Mf] 0avpai ETO) 6e tic ort ditExpuPri T(p yeqovtl
SdpȘa 6 0r]oavgdg tojv ’lwdwov xaTopOojp,dTO)v, aZĂâ pcdAov
205, io Xoyi eaOcD o Toioviog otl otcxv PovXiȚJfl o Oedg ourozaXuipai tolc
dyioig avrov, jipoȚiȚrai elolv, otuv 6e djrozgv'ipai 0e?j]CR], xa0‘
d|.iOLdTr|Ta ndvrojv optDoiv. KaL piapTupEt poi t(7j Âoyqj. 6 jtgo(pf|-
Tî|g’EZ.Loaiog ksyojv negi Tfjg SovpaviTidog otl xctrwdvvdg iortv 7
f tyv'/t] avtifc xul Kvoujț ăstexQVipt'V âst’ eșiov.
6
r
I 205,15 O 6e yE OEO7tE0tog’Io)dvvT|g nâoav E Xr|pou v7tazoT]v tw
te oizovopcp zai Totg ĂoutoLg naTpâcnv pem Jtdm]g TanEtvocpQ0 "
ouvrjg zai 7rpo0u|iiag tjhtipetojv, -uâojp ex tou yEipidppou dvottpE-
pojv iiayELpEUUJV te Totg oizodopoig zai vnovpYWv cwtolc; ev te
HOolc; zai Taig Xoutaîg Tfjg oixo6opifjg unoupYÎaic;, f|viza to tt)c
205, 20 Ăaijpac; EvodoyEtov ezti'Ceto. Tcp pievToi &£VTEpq) Tqg ai)Tov ev
Tfj /.crupa napovotag xpovo) tod KaoTE?iXiou xa0apio0EVToc ez
ί
6 417
acea lumină a auzit un glas care i-a spus: „Dacă vrei să re mân-
tuieșri, urmează lumina aceasta!" Și crezând, a ieșit degrabă și
a mers după acea lumină și, povățuit de ea, a venit la Marea
Lavră a celui întru sfinți Părintelui nostru Sava, pe când Salus-
tie era arhiepiscopul Bisericii ierusalimitenilor, în indictionul
al XlV-lea, în al treizeci și optulea an aJ vârstei sale, în anul în
care a fost sfințită biserica zidită de Dumnezeu a Marii Lavre,
1
când Anastasie a moștenit domnia, după moartea lui Zenon,
după cum am auzit chiar din gura lui care mi-a istorisit aces
tea 5. Ajungând, așadar, la Marea Lavră, l-a găsit pe fericitul
Sava purtând grijă de o obște de 1 50 de pustnici, care viețuiau
în multă sărăcie de cele trupești, dar se îmbogățeau cu haris-
mele duhovnicești. Fericitul Sava l-a primit și l-a încredințat
iconomului lavrei ca pe unul din începători, poruncindu-i și
să iasă 1a ascultări, necunoscând comoara dintr-însul. Dar să
nu se mire cineva de faptul că a fost ascunsă de Bătrânul Sava
comoara izbânzilor lui Ioan, ci mai degrabă să se gândească la
aceea că, atunci când Dumnezeu vrea să descopere ceva sfin
ților Săi, aceștia sunt proroci, iar când vrea să ascundă, aceștia
văd la fel ca toți ceilalți. Cuvântul mi-1 adeverește prorocul
Elisei, care spune despre sunamiteancă: Sufletul ei este îndure
rat, și Domnul a ascuns aceasta de mine.
6
4 imp. 4. 2"
Dumnezeiescul Ioan arăta toată ascultarea față de ico-
nom și față de ceilalți părinți, slujind cu toată smerita cuge
tare și râvnă, aducând apă din vale, gătind zidarilor și sluj in-
du-le la căratul pietrelor și la celelalte lucrări de construcție,
5
Sfințirea acestei biserici a avut loc în 12 decembrie 490, iar Zenon a mu
rit în 9 aprilie 4 9 1 . Așadar, sosirea Cuviosului Ioan la Marea Lavră trebuie
situată între 9 aprilie și 31 august 491, sfârșitul indictionului al XlV-lea.
 418 VIAȚA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
Tfjg tojv daipovojv oixfpEUjg, djg ij&q pot Eioiyrai Etg iov îieqi tov
ev dyioig Sâppct Șiov, jtoÂĂâ gETâ tov rrargog fjtuîjv Sâp[3a xexo-
jriaxEv avTO0i o v v âZZotg tloîv, ojg avTog pot âiqYqoaTo, rpixa
xat 6 ev âyiotg dfipâg Magxiavog zaiâ Oeiav âiioxâZmpiv â.TE-
205, 25 (JTEiZeV aUTOtg TOOCpâg JTELVGJ01V XOU prjdEVOg TOJV jTQOg TgoqHJV
EJtiTr]dEi(jjv evttooovolv. T o v 6e xaioov Tîjg âZZaYHg tojv âtaxo-
viwv cpGdoavrog eîtî xfjg nocjTqg ivdixTiovog o jigopkrjGEic; oixo-
vopog t o u t o v tov p s y a v cpojoTqga Evoâd/ov JtgoPâXZETai xaî
206 pâyEtpov, xal Tavrqv pExot ngoGuptag xaî x«Qâg ttjv diaxoviav
de âpEvog rravrag xovg naTEoag Taig vjrovoyiaig E0EoâjiEUEV
6ovZevojv ExaoTO) jietci jtâoqg TaTtEivocpgoovvrjg xai EJUEiXEiag.
Rai. TatJTqv auTov EXTEZovvrog Tqv diaxoviav ovvePî] xt[£eo8oii
to xctTOt P o o g â v e’ uj Tfjg Zavgag xoivofhov nodg to exeîoe xovg
206, 5 âjroTaa(JO[iEvovg tu» piw rf]v povaxixqv ngoTEgov Eig a u r o Ttai-
&ev£o8cxl âzgiȘEtav, e l 0 ' ovTwg Eig Tiqv Z a v g a v olxeîv tov xolvo-
fhaxov xavdva âxgipojg dtdaxGsvTag, t o v p a x a g i o u S d p p a 61a-
pEpaiou|iEvou xat ZeyovTog otl ojotieq avOog 7igor|YElTai xagîio-
cpogiag, ouTajg o xoivoptaxog piog iov avaxctjgr|TLXOV jtgoriyELTai.
206,10 Toutov tolvvv xTt opEvou t o v xoivopiou r|vayxdg£TO 0
âlxaiog ovTog avf]g Evoddxog Tvyxdvajv jtoog xaig aZZaig tov
£evo6oxeîov VTTovQYtctig payELQEUEiv Toîg TExviTcug xat 6 e v t e q o v
âxQocpOQELv xat PaoTa Eiv Ta te Eipr|Td xat toi ZoiJiâ dvaZcopara
xat Totg xoniâoLv djroxopîțEtv ajg £Jti dexa crcadioig djtEXovTag
206,15 tov Bevo6oxelov. Tov 6e eviqvtov Tfjg TotauTT|g nZr]gaj0EVTog
diaxoviag xat jtdvrojv tojv naTEgojv olxodopT]GevTUJv Eig t e Trjv
avTOv zardoraoiv x a t aepvdTT]Ta x a t JtvEvpaTixiqv ovvejlv &t-
âojoiv avTqj 6 JtaTîiQ t ojv XdȘpag xeZZiov n g o g to qavxdoai.
/ 7
C
O [âev ovv Tinid)TaTag’Iojdvvr|g to xeZZtov ZaȘtov xat Eia-
206, 20 TganELg rjavxwoai ejxelvev rgEig xgdvovg Tâg tievte Tfjg âpâopdâog
7 419
p e când se z i d e a a r h o n d a r i c u l Lavrei. I n cel de-al doilea an al
șederii sale î n Lavră, pe c â n d C a s t e l i o n a fost curățit de sălaș-
luirea d e m o n i l o r , d u p ă c u m a m s p u s deja î n Viața Sfântului
Sava, s-a o s t e n i t m u l t aici î m p r e u n ă c u Părintele n o s t r u Sava
și cu alți c â ț i v a , a ș a c u m a m povestit, a t u n c i c â n d sfântul Awă
M a r c i a n le-a t r i m i s , d u p ă o descoperire dumnezeiască, provi
zii, fiindcă e r a u î n f o m e t a ț i ș i n u aveau la î n d e m â n ă n i m i c d i n
cele p e n t r u h r a n ă . C â n d a sosit vremea schimbării slujirilor,
în p r i m u l i n d i c t i o n , acest m a r e l u m i n ă t o r a fost r â n d u i t de Anul 492-493
i c o n o m ca a r h o n d a r și b u c ă t a r , iar el a p r i m i t această slujire
c u r â v n ă și b u c u r i e , a j u t â n d u - i p e t o ț i părinții la m u n c ă , slu
jind fiecăruia cu t o a t ă s m e r i t a c u g e t a r e și î n g ă d u i n ț a . Pe când
el î m p l i n e a această slujire, a î n c e p u t să s e construiască, la m i a
z ă n o a p t e d e Lavră, c h i n o v i a î n care să fie mai întâi învățați
viețuirea m o n a h a l ă c e i care v o i a u să se lepede acolo d e viața
l u m e a s c ă , și a p o i s ă l o c u i a s c ă în Lavră, d u p ă ce au fost învă
țați cu a c r i v i e r â n d u i a l a c h i n o v i t i c ă , fiindcă fericitul Sava n e
î n c r e d i n ț a și s p u n e a că: „ D u p ă c u m floarea p r e m e r g e rodirii,
t o t așa v i a ț a c h i n o v i t i c ă p r e m e r g e celei pustnicești. 1*
Pe c â n d se c o n s t r u i a c h i n o v i a , acest bărbat drept, fiind
a r h o n d a r , p e l â n g ă celelalte m u n c i ale arhondaricului, era n e
v o i t să gătească și p e n t r u meșteri, iar a p o i să care de d o u ă ori
p e zi oalele c u m â n c a r e ș i celelalte provizii și s ă le ducă la cei ce
m u n c e a u , aflați ca la zece s t a d i i d e a r h o n d a r i c . D u p ă ce s-a î m
p l i n i t a n u l a c e s t e i slujiri6 și t o ț i p ă r i n ț i i s-au zidit duhovnicește
văzând s t a r e a l u i , c u v i o ș i a și î n ț e l e p c i u n e a sa duhovnicească,
P ă r i n t e l e n o s t r u Sava i-a dat o chilie ca să se liniștească.
7
P r e a c i n s t i t u l l o a n , d u p ă ce a p r i m i t chilia și i s-a î n ­
g ă d u i t să se l i n i ș t e a s c ă , a r ă m a s î n e a t r e i a n i , n e a r ă t â n d u - s e
1 septembrie 493.
420 VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIHASTUL
fjpEgag pirjie (paivopEvog dv0gco3roj t o jtaodjtav p.f]T8 Tivdg pEia-
Zappâvcnv, T(p jiEVTOL oa|3pâTip xai irj zugiaxi] ngo Travrcov Eior|p-
XEto ev Tfj Exx?.Tjoia xai. jtâvrtDv eȘfigxcTo voTEpog, E|.tPoi0â)g xai
Petu cpopou xai jidorjg EvÂaPEtag lorâpevog cig t o v Tfjg ipcxX|.iq>6£-
206. 25 ag xavova zaiâ to ev ipa/.poig EigqpEVov dovĂEuaaTE râj Kv-
qlw ev (fâftoj xai ăyaDiăoOE avrqj ev tqo/lioj. Tocaun] 6e avTtp
HQoofiv xaTdvv ig, ojote SaxgvEiv auTov otpodgwg ev tco xaigw
Tfjg avaipidzTOu 0uotag xai pfi io/ueiv EauToij xgaTfjoai Eig to
207 iovg ogomag naTEgag tt|v T(nv daxgucuv xdgiv exJtZrjTTEoGai xai
â o d Eiv tov to)v dya06jv doTfjpa 0eov.
8
Toi) TOÎVUV TQLETOUg XQOVOU j"T?.r|QCJ)0EVTOg EYXE l Q ETQL
ttjv Tfjg kavgag oizcvoptiav xai auvfțgyEi auTtb 6 Oeoc ev nâoiv
xai Ei)Zoyq0T] f] /.auga x a i EjT>lT]0vv0t] f] ovvodia ejtl Tfjg âiaxovi-
207. 5 ag auTou. nÂT)ocbaavTa de Tfiv diaxoviav f|PouXf|0t]6 paxdgiog
Sdppag XEtQOTovfpai afrov (bg EvdpETov xai te/.elov povaxov
xai kapcbv auTdv Eig xfiv dyiav jrdXtv eh’l Tfjg EXTrjg lvSlxtlo-
vog jigoor|yayEv tw paxagiTT] r HHa toj dgxtEn:ioxdrt(p xai Ttxg
auToi) dpETag bir|yr|oâ|.LEvog 7tagExd?.Ei XEtQOTovqBfjvai auTdv
207. io jcqecjPijteqov. Kai 6 piEv agxLEJtioxojrog Ta xax' auTdv dxouoag
jtgoEgxE T a L E i? to ayiov Kgavîov poukdpiEvog aurov idiaig xe i ‘
goTovqoai x gaiv, o 6e pcyag ovTog jraTqg xgaTqOEig Jigog to pr|
6vvao0ai Excpvyeiv piETd Tfjg 7igooovor]g auT(p oovEOEcog elttev
tgj dgxi£HLOxdnoy TtpiE jidTEO, EnEidf] Tivd jiol EJrraiOTai, jraga-
xaXtn xaT’ L&iav roîg pazagionaTOtg upiLv d v a 0 £ o 0 a i x a i ei vopi-
207,15 or|T£ |1E â iov Eivai, dExopat r q v xEigowvîav. K a i Ăapâjv a u i o v
EJti Tt]v âvodov tov dyioo TokyoOâ x a i ’ îdiav kcyEi- cpEîoat Ti]g
i cnfjg |iov deopat Tfjg orjg dyidTT|Tog xai nqdsvi to (.iL’aTqgiov
E ayyEiXflg, iva pf] Tf]g x g a g TauTTjg t’jiox(OQTiaa). Tou de Jtb]-
go(poQT|oavTog aî)TOv XeyEf ycb, n d i s p , TfjodE Tfjg ndĂ.EU)g eju-
207. 20 oxoiiog xEXEigoTovrmai, dXXa d t â to n rjGuvOfjvai rqv dvopiiav
8-10. VĂDIREA ARHIERIEI LUI IOAN 421
nimănui și nevorbind cu nimeni cinci zile pe săptămână,
iar sâmbăta și duminica venea înaintea tuturor la biserică și
ieșea
1 ultimul, stând cu frică si1 cu toată cuviosia
1 la canonul
cântărilor, după spusa din psalmi: Slujiți Domnului cu fi-ică
și bucurați-va de El cu cutremur. Atât de multă străpungere ps. 2. u
avea, încât plângea foarte mult în vremea Jertfei fără de sân
ge, neputând să se stăpânească, încât părinții care îl vedeau
se minunau de darul lacrimilor pe care îl avea și 11slăveau pe
Dumnezeu, datatorul celor bune.
8-10. Vădirea arhieriei lui loan
După ce s-a împlinit al treilea an, i s-a încredințat slu ­
jirea de iconom al Lavrei, iar Dumnezeu i-a ajutat, încât La-
vra a fost binecuvântată întru toate, iar obștea s-a înmulțit în
timpul slujirii l u i \ După ce și-a sfârșit slujirea, fericitul Sava
voia să-1 hirotonească, fiind un monah virtuos și desăvârșit și,
luându-l în Sfânta Cetate, în indictionul al Vl-lea, l-a adus la
fericitul arhiepiscop Ilie și, după ce i-a istorisit virtuțile lui,
l-a rugat să-l hirotonească preot. Când arhiepiscopul a auzit
cele despre el, a venit la Goigota vrând să-l hirotonească cu
mâinile sale, dar acest mare Părinte, fiind ținut ca să nu poată
fugi, i-a spus arhiepiscopului cu înțelepciunea pe care o avea:
„Cinstite Părinte, pentru că am făcut unele greșeli, o rog pe
Preafericirea Voastră să vi le spun deoparte și, dacă mă so
cotiți vrednic, primesc hirotonia." Luându-l atunci deoparte
pe povârnișul Sfintei Goigota, i-a zis: „Mă rog Sfinției Tale
să-ți fie milă d e viața mea și să nu spui nimănui taina, ca să
nu plec din țara aceasta." După ce acela l-a încredințat, a zis:
„Eu, Părinte, am fost hirotonit episcop al cutărei cetăți, dar,
pentru că s-a înmulțit fărădelegea, m-am îndepărtat fugind și
De la 1 septembrie 4 9 6 până la 31 august 497.
422 VIAȚA SFÂNTULUI 1OAN ISIHASTUL
Eliâzpuva cpuyadEUWv zai T]v/.io0î]v ev tî] Eorjptp rrooodExopEvog
xf]v tou Oeou Ej-riozojtr|v. Aizatov 6 e qyr]odpr]v. etl el|Tl ev xf]
ioy.iJL tou ocupaTog, diazovfjoai zai dou/.Euaai toîc naigdaiv, tva
oiav diovr|0(D. âzaTazgiTo; Eawpai u n d a/.Âwv dtaxovoupEVog.
207, 25 Kai Tauia âxouaac 6 ao/jErnaxoTiog z a i Oaupaoag zaĂEÎ
rov pazâoiov Sdppav z a i ÂEyEi- Tivd pot E()dpQr|O£v z a i dduva-
tov eotiv XELpowvr|Gfivai auTdv, u)â,' ano Tfjg oî']|lxeqov f|U£oag
rpuxdoEL pr|dEvdg evox/.ovvto; auiui.
9 9
Kai o p.Ev dpx' năozojrog taina |wvov Eiorjzcbc; djtt uaEV
208 auToug, 6 6e pazagiTri; Z d p p a g ?.UjTî|0elc xaxâ âidvoiav dvEXti)-
qt|Oev u)g and Tpidzovra oiadiojv Tfjg MEyioTr|g aurou Aauoag;
ez duopwv tou KaaTEÂXiou Eig omy.aiov, EvOa jiEid Taina xoi-
vopiov ouvEaifpaTO, zai ohpag Eauiov evcojtlov t o u 0 e o u eXe-
208, 5 yev iiEiâ daxpuwv iva tl, Kuqle, toooutov pE unEOEîdEg. wote pE
anaTT|0fivaL zai vopioai aȘiov el vai Ieqwovvt]; Tdv’Icndvvrjv; Kai
vuv, deanoia KuQiE,cpavEpcoadv pot râ zai’ auTov. otl TtEQiXunog
eotlv f| tyvxn pou EO)g OavaTou, el to oxeuoc; to ujt’ Epou vopioOev
qyiaopEvov te xai euxQ'HOtov xct i t 7l£ T °u Oelou p.upou unodox7!?
d£tov dxț?T]OTOv Evdmov Tfjg ofjg p.EyaĂ(Douvr]g xaQEOTiqxEV.’Ev
208, io Touroig xai Tolg TotouTotg jiETâ daxpucov Idyotg diavuxTEQEUO-
vtl to) aPPg SdpPp âyyEÂixri Tig poQtpfj cpaivETai ĂEyoucFa- oux
axQT]0tov, aXX’ ExXoyfjg oxEUog d’lwdvvqg eotlv. ettloxottOh 6e
rjdr] XEiQOTOvr)0Eig JiQEoPuTEpog yEVEoOai o u duvaTat. K a i euk
208,15 |iEv toutou f| onTaoîa- 6 6e 7iaTr]Q iȚiwv Sdppag ev ouvr|0Eip a)v
0EO(pavEiag te xai dyyEĂLxfjc; OHTaoiag oux sdeiĂLaoEv, dXXa JtE-
QLxapT]g yEvopiEvo tjXOev eic tv]v xe/j.uv tou Oelou ’lwdvvou xai
nEQDtTu diiEvog avTOv EĂEyEv d) ndTEp’Icudvvr], ou |uev tîjv etil oe
tou 0eou dwQEdv dnEXQutyac; a n ’ Epou, o 6e Kupioq EtpavEpajGEV
208, 20 pot. Kai 6 piv OsonEoio ’Ioiâvvqc; eltiev nEQLÂujioq el|.ll, ndTEQ’ ou
8-10. VĂDIREA ARHIERIEI LUI IOAN
m-am sălășluit în pustie, așteptând cercetarea Iui Dumnezeu.
M i s-a părut un lucru drept ca, încă fiind în puterea trupului,
să slujesc și să muncesc pentru frați pentru ca, arunci când voi
slăbi, sa fiu slujit în chip neosândit de către alții."
Auzind acestea arhiepiscopul și minunându-se, l-a che­
mat pe fericitul Sava și i-a zis: „Mi-a încredințat unele lucruri
și-mi este cu neputință să-l hirotonesc, dar de astăzi să se li
niștească fără să fie deranjat de nimeni."
După ce a zis numai atât, arhiepiscopul i-a slobozit, iar
fericitul Sava s-a întristat în sine și s-a retras într-o peșteră,
aflată ca la 3 0 de stadii de Marea sa Lavră, la apus de Casteli-
on, unde a și făcut după aceea o chinovie. Aruncându-se îna
intea lui Dumnezeu, zicea cu lacrimi: „Pentru ce, Doamne,
m-ai trecut așa de mult cu vederea, încât să mă înșel și să-l
cred pe loan vrednic de preoție? Iar acum, Stăpâne Doamne,
arată-mi cele despre dânsul, pentru că întristat este sufletul
meu până Ia moarte, dacă vasul pe care eu îl credeam sfânt și
de bună treabă și vrednic de primirea dumnezeiescului mir
s-a făcut netrebnic înaintea măreției > Taie!" Pe când zicea cu
lacrimi aceste cuvinte și altele asemenea, în timpul nopții i
s-a arătat lui Awa Sava un chip de înger care i-a spus: „loan
nu este netrebnic, ci vas al alegerii, dar fiind deja hirotonit
episcop, n u mai poate fi preot." Până aici a ținut vedenia, iar
Părintele nostru Sava, fiind obișnuit cu arătările dumneze
iești și îngerești, n u s-a înfricoșat, ci, plin de bucurie, a venit
in chilia dumnezeiescului loan, l-a îmbrățișat și i-a zis: „O,
Părinte Ioane, tu mi-ai ascuns darul pe care Dumnezeu ți
l-a făcut, dar D o m n u l mi l-a arătat!" Atunci, dumnezeiescul
loan a spus: „Sunt cu totul trist, Părinte, pentru că nu voiam
424 VIAȚA SFÂNTULUI 1OAN ISIHASTUL
yăo EPou/.oprțv Tivd touto ytvcboxEiv t o puoTrjoiov. Kcd vuv ou
gf] buvrjooțiai Eig tt]v yoJQav raurqv oizfjoau
10
r
O de yequjv ujieo/eto dict tou Âoyou iov Oeou pr|dEVi to
ouvoZov touto dTtayyEL/.ai, xai ano tote rjouy.ațEv Eig to xeZXlov
OUTOU P]TE EIC TY]V EXzXr|CHav JlQOEQXOpEVOg PITE Tivi TO OUVOĂOV
208,25 auvTvyxâvcDv naoEXTog tou diaxovouvrog auTtp eji’l TEaoagag
X.oovoug jr/.qv Tfjg T|pEpag tou Eyzaiviopou tou yEyovoTog ev Tfj
Xaupa E7U Tfjg Evcrcrig ivbixTidvog tou ospaoțuou otxou Tfjg nava-
209 yiag Oeotoxou zai ctEuiapOEvou Magiag.ToTE yâp iwvovtov ap/ 1-
e.tloxottovTI/.lciv Eig tov Eyxaiviopdv jtaQayEyovoTa f]vayxdo0r|
EÎ-EĂ0EÎV xai dajdoaoOai.'OoTig 7iaToiâo/r|; auvru/ârv auTâ) xai
EpaoOEig Tfjg TtvEupaTixfjg aurou auvEOEOK xai yÂuxEÎag evteu e-
209.5 tog ev Tqifj el/ev aurov Ttdvra tov Tfjg iEpao/iag auTou /Qovov.
11
Tou 6e TEToaEToug /qovou jT?v.r]Qa>0EVTOC xai tou paxapi-
ou Sâppa Tfjg kaupag ujtoxcupqoavrog Lii îd jieqt] Zxu0ond>vEU)g
diâ tt]v dxaTaoTaoiav twv Eig uoteqov tî]v Neuv A a u g a v oixr|-
oâvrujv 6 Ti|ii(î)TaTog ouTog’Iwâvvrig (pEuyoov to Tfjg dTaȘiag ou-
209, 10 VE&QIOV dvExd)QT|aEV Etg TT]V EQT||1OV TOU'PouPâ TU) JtEVTT|XOOTâ)
Tfjg auTou rjXixiag XQdvw ehl Tfjg svdExdTr|g tvdixTiovog. fjouxa-
oev 6e auTo0i ev ajtrțZaiq) XQOvoug t § Jtdaqg dv0Qconivr|g ouva-
vaOTQOCpfîg âcplOTWV EaUTOV, O iXeIv TO) OeCD EJlUtO0(î)V EV f|OU-
xițx xai to Tfjg diavoiag djiTixdv Tfj iiazoâ (piTooocpia ExxaOâgai
209, 15 Ttpdg to avazEzaXuiipiEvu) npodumu) tî]v âo av Kuqlou xaTO-
7iTgi EO0ai, nâoav ojioudiqv jroiou|iEvog a n d do£r|g Eig do av
JIQOXOJITELV Tfj Tă)V XQEITTOVWV EHlOu lQt. Al’ f|pEQa)V &E dUO î]
τριών τή φυσική τοϋ σιόματος χρείςχ συγκαταβαίνίον έξήρχετο
11-12. ÎN PUSTIA RUVA 425
ca această taină să fie cunoscută de cineva. Iar acum n u voi
mai putea locui în această țară."
10
Bătrânul însă i-a făgăduit prin cuvântul lui Dumne ­
zeu că n u va spune nimănui acest lucru, și de arunci loan
s-a liniștit în chilia sa, fără să vină la biserică și fără să se mai
întâlnească cu cineva, în afara celui care îl slujea, vreme de
patru ani, în afara zilei sfințirii bisericii Preasfintei Născătoa
rei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, care a avut loc
în Lavră, în indictionul al IX-lea B. Doar atunci a fost silit să
iasă și să-l salute pe arhiepiscopul Ilie care venise la sfințire.
Intâlnindu-I patriarhul, s-a îndrăgostit de înțelepciunea lui
duhovnicească, de dulceața convorbirii cu el, și l-a ținut la
mare cinste în toată vremea păstoririi sale.
11-12. în pustia Ruva
Când s-a împlinit al patrulea an și fericitul Sava s-a retras
din Lavră în părțile Schitopolisului din pricina neorânduielii
celor care au locuit apoi în Noua Lavră, acest preacinstit loan,
fugind de adunarea neorânduielii, s-a retras in pustia Ruva,
într-al cincizecilea an al vieții sale, indictionul al Xl-lea, și s-a
liniștit aici vreme de șase ani într-o peșteră, despărțindu-se pe Anu! 5C 3
sine de orice întâlnire cu oamenii, pentru că dorea să vorbească
cu Dumnezeu în isihie și să-și curățească ochiul minții printr-o
îndelungată filosofic, ca să oglindească cu fața descoperită slava
Domnului, dându-și toată silința să înainteze din slavă în sla 2 Cor ,i 18
vă prin dorirea pentru cele mai bune. La fiecare două sau trei
zile, făcând pogorământ pentru trebuința firească a trupului,
1
Sfințirea bisericii a avut loc la 1 iulie 501 .
426 VIAȚA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
Tofj Qjir]Xaiou xai JiegifiEi ttjv eqt lov ov?AoY)1g evexev tcov avro-
pcrrcog fpvopcvojv |1eZ«yqicijv, eȘ cTjv ol xaict iqv EQr|pov TQEtpovrai
209. 20 âva//oor|Tcri.’Ev piez 6e tgjv fniEQtnv ev apxfj Tfjg avroSi âLaYcoyfjs,
jtpLV ev jiEioa Tfjg avTfjg y v t toi
1 eqt'hiov, eȘeâGcov ehl tî]v Eioq-
(lEvqv av/J.0YT]v xai xf]v 66dv nÂavrjGEig Eig dvodiovg xoqpvovg
jiEpiEjtEOEv xai. it] svocbv biâ noiag obov Eig to anfjXaiov âva-
xâppț], p.r|TE pfiv la/ijwv flabiaai etteoev d).iYoipvxf|octg. Kai l6ov
209, 25 âcpvo) Trj eniaxonfi Tfjg Gsiag bvvapsojg pETcipcriog y £ Y0 V ( zaT(
* deznădejdea. Iată însă că dintr-odată, prin cercetarea făcută de
210 tov npocpr]Tr|v, ojg olptai, Appaxovp EVOEOrj eig to l'diov anf|Xaiov.
Tov 6e xqovou jtpopaivovToq ev jtEipa Tfjg navEpfjpov Exclvqg
YEYovojg xai tov tojtov xaTapaGt’ov 60ev piETâpoiog ânqvExQtl,
evoev to diâoTrma pi?.îo)v jievte.
12
210,5 ’AdEtapog Ttg eXOwv Etg tov 'PonȘczv e elvev n a p ’ avTă)
Xpovov 6?dYov T
° v avaxo)QT]Tix6v piov a v v aură) pETEQxopevog.
'OoTig âdeXtpdg xopov pâXXov ?(.apcbv rrjg ToiavTqg cpLĂooocpiag
JvSYEi to) yeoovtl rjdq Tfjg tov n â o x a EooTfjg EYY ovaqg* άνέλ-
Ocopsv bf] Eig rqv Xavpav, nâTEp, xai tițv tov nâax a eoqtî]v pETtt
T0)V TraTEpOJV ETUTeLeOCiJ EV, OTL OV EV EVTOVfia ppwoipov EXOHEV
2>o. io nXqv tojv |iEkaYpio)v toutu)v/O 6e OEOHEOLog’kDâwqg o v x epov-
Âeto âvEĂ0ELv exeloe tov naTodg rjpajv Sâppa pfi ovrog, âXXâ rrjg
Xavpag V7ioxo)pf|oavTog, eng EipqTai, tov psvroi xaTEJiELYbpEvov
adeXqjdv evovGetei Xeyojv ’ f]ovxâoo)pEV,âb£AcpE, xai TnoTEvoojpEV
otl o ev Eorjpoj sȘaxoaiag x iâdag diaBpEtpag ejti TEoaapâxovra
2io, 15 y.pdvovg avrbg xai fipâg ov povov rolg âvaYxalotg, âkÂâ xai xoig
HEQLTTOÎg 6ia0QE’lpELEV. AVTOg Yâp EIQÎ|HEV ov |lf| os avă) ovb’ ov
|AT| oe r/xaTaXEino), xai ev to) EuaYYEĂicp (pqoiv py EQLptvtjorjTE
kfyovTEț' ti (pâyojfiEV ij ti jiio i t v rj ti TtEQt/laĂcbfiEOa: Oidcv yăg
210. 20 6 riatiiQ vpâv 6 ovgâvioq ori xq ete tovtmv (i âvtMv, nXr]v
gr|T£ÎT£ ftaoiX.Eiav tcov ovgavd)v xai ti]v dtxaLoavvr/v iov
11-12. ÎN PUSTIA RUVA
427
ieșea din peșteră și mergea prin pustie ca să adune melagria,
care creștea de la sine, cu care se hrăneau pustnicii din pustie.
Intr-una din zilele de la începutul viețuirii lui aici, înainte să
capete experiență în această pustie, ieșind pentru amintitul
cules, s-a rătăcit pe cale și a căzut în niște râpe neumblate,
și nemaigăsind pe unde să se suie la peșteră, și nemaiputând
nici să umble, a căzut vlăguit sufletește, într-o stare vecină cu
o putere dumnezeiască, a ajuns să zboare ca prorocul, Avacum
pare-mi-se, și s-a aflat în peștera sa. După ce a trecut timpul și
a sporit în experiența acelui adânc de pustie, găsind locul de
unde a fost răpit în zbor, a văzut că distanța era de cinci mile.
12
Un frate oarecare a venit la Ruva și a rămas cu el puțină
vreme, ducând împreună cu el viața cea pustnicească. Fratele
acesta, ajungând, vezi bine, sătul de o asemenea filosofic, i-a
zis Bătrânului pe când se apropia deja praznicul Paștilor: „Să
ne suim în Lavră, Părinte, și să facem praznicul Paștilor îm
preună cu părinții, pentru că aici nu avem nimic de mâncare,
în afară de melagria asta.“ Dar dumnezeiescul loan nu voia să
se suie acolo, fiindcă Părintele nostru Sava nu era în Lavră, ci
se retrăsese din ea, precum s-a spus, așa că l-a sfătuit pe fratele
cel grăbit zicând: „Să ne liniștim, frate, și să credem că Cel
care a hrănit șase sute de mii în pustie vreme de patruzeci de
ani, Acela ne va hrăni și pe noi, nu numai cu cele de trebu
ință, ci și cu cele prisositoare. Pentru că El a spus: Nu te voi
lăsa, nici nu te voi părăsi, iar în Evanghelie zice: Nu vă îngrijiți Dem 51,6
zicând ce vom mânca sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca;
pentru că știe Tatăl vostru cel ceresc câ aveți nevoie de toate aces
tea, ci cântați împărăția cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu, și
428 VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIHASTUL
0eov, xai TOMTa siavca TtoooiEOrf (jetul u/zzv.'YjtopEivov tolvuv,
xexvov, xai xqv oxEvqv 6&dv xqg jtXaxEÎag n'poxipqoov.TI pâv yâp
EvrauGa avEOig xqv aidjviov xlztel xipojpLav, q 6e Ttaoovoa xaxo-
nâOEia xqv xgjv âyaOajv Exoipâ Et ândÂavoiv.
210,25 Touxoig xai xolg ToiouToig Xoyoig [ii] 7tEio0£ig o dâEXtpog
dve/WQqoEV xai xqv ettL xqv Xavpav ddov diîjvuEv. Autou 6e
211 dva/GJQqoavxog eq/exul âvGpojTtog xig ăyvajOTog jtavxE wg rcpog
xdv yEgovxa e/cov ovov jtoHgjv ayaGojv âtEcpoQTUjpEvov, el/ev
6e o (pogxog dgxoug zaGagoug xai Geqpovc oivdv te xai EĂaiov
xai vsagâ xugia xai tbiâ xai OTapvov peZcxog. Kai ânoqpoQxd)-
211. 5 oag ânqXOEv. K a i 0 psv xqxLOJxaxog naxqQ qpărv’Iujâvvqg ejtl xfj
xou 0Eov Emaxojrfj f|ya?Aiâoaxo xqj jrvEvpaxi, 6 6e Ujro/Gjgqoag
âdE?jpdg Tqv 666v nXavqOEÎg xai Lzavujg ouyxĂao0ELg uheoxqe-
î|jev xq xoixq qpega jtelvgjv xai gz/.EÂi’qEvoq xai xgjv xqg oixEtag
jtagaxoqg djtoAaijaag xapnorv. Kai Evpcbv Td xoaavxa dyaOd ev
211,10 xgj OTtqÂaiq) xai xqg sarnov arnoxiag xai anEiOEtag xaxayvovg
jtpoaEjtEaEV pET1 atoyjjvqg xqj ysgovxi ovyxG'jpqaiv /.apeiv a ttov.
'O 6e yEpcjjv ouvaXyqaag xq âvOgGJTtivq doGEveia xai xgj a6sX(pâ)
oupjtaGqaag dveoTqoEV auxov xai evouOetel ĂEyînv’ yivGJOXE
axpifJcbg otl dvvaxat 6 0Eog Exotqdoai xpdrtE av ev egqixq).
13
211,15 Kax’ auxov 6q xov xqovov A?uipovvdaQog o Stxixqg Pa-
aiXEwg dî-icopa xgjv tuto IlEpoag teXovvtcdv Xagaxqvâjv EiĂqqwg
EJtqZ0Ev xf) xe Apapiqi xai naĂaioxivq pExa no?Aov xov xaxâ
Tajpaiwv 0'upo'D ndvxa Xql dpEvog xai xaxd no/JAg pugiadag
'Pojjiaiovg dv&paito&L cov x a i iro/Aâ â0Epi.xa âtajiQaxTopEVog
gexâ Tqv ’Aqi&qg âkojoiv. Tov xoivuv nXqGovg xgjv Pappdpcov
211, 20 x a i â x q v EoqpovTavxqv dtaoJtapEVTog xai twv țpuXapxElv te x a i
(puXâiTEiv xqv Epqpov XExayiiEvajv qqvuodvxo)v Etg xa ovaoxq-
pta xqv tgjv pappdpujv ecpo&ov acxpaki saGai oi xqg MEyioxqg
13. NĂVALA SARACINILOR 429
toate acestea se vor adăuga vouă. Așa că rabdă, fiule, și preferă Mt.6,31-33
calea cea strâmtă în locul celei largi. Pentru că rihna de aici
naște pedeapsa veșnică, în timp ce reaua-pătimire de aici pre
gătește desfătarea de cele bune.“
Fratele, nefiind înduplecat de aceste cuvinte, și nici
de altele asemenea, a plecat și mergea pe drumul către Lavră.
După ce a plecat, la Bătrân a venit un om cu totul necunoscut
având un măgar încărcat cu multe bunătăți, iar încărcătura
era: pâini curate și calde, vin și untdelemn, brânză proaspătă,
ouă și faguri de miere, pe care, după ce le-a descărcat, a plecat.
Preacinstitul Părintele nostru loan s-a bucurat cu duhul de
cercetarea lui Dumnezeu, iar fratele cel îndărătnic s-a rătăcit
pe cale și, după ce s-a chinuit îndeajuns, s-a întors a treia zi
înfometat și sfârșit, desfâtându-se de roadele propriei neas
cultări. Când a găsit atâtea bunătăți în peșteră și și-a dat sea
ma de necredința si neascultarea lui, a căzut rușinat înaintea
> 1 «
Bătrânului cerând să primească iertare. Bătrânul, cu sufletul
îndurerat pentru neputința omenească și împreună pătimind
cu fratele, l-a ridicat și l-a sfătuit: „Să știi de-acum în mod
sigur că Dumnezeu poate să gătească masă în pustie!" Ps.77, 20 >
13. Năvala saracinilor
în acel timp, Alamundar, fiul lui Sikika, a primit dem ­
nitatea de rege al saracinilor de sub stăpânirea perșilor și a
venit în Arabia și Palestina cu multă mânie împotriva romani
lor, prădând totul și luând în robie mii de romani și săvârșind
multe fărădelegi după căderea cetății Amida9. Când mulțimea
de barbari s-a răspândit în această pustie și cei rânduiți să
conducă și să păzească pustia au înștiințat mănăstirile să se
păzească de năvălirea barbarilor, părinții de la Marea Lavră
9
Cetatea Amidei a fost cucerită de perși la 10 ianuarie 503.
 4?o VIAȚA SFÂNTULUI IOAN IS1HASTUL
A a u p a g TtaiEQEg EârjÂujoav icp npiojidiu) jiaipt ifjg pev ev icp
Toufîțt âiaywyfig ajiooifjvaL, el; 6e iqv z.auoav uveMelv x a i ev
211,25 to) L&io) f|(juxdoat xeăXud. K a t o pev 0E(jjiEoiog’IujGvvr|g ifjg 0Eiag
yXvzuir|Tog dtâ ifjg riou/iag âj'ioyEuodjiEvog Tauiqg aonaoLtog
212 ei/eto xat âjiooTfjvai o u x tiveo/eto, Âoyioâpsvog zai ia loiauia
EV ECLUTCp ĂEyOOV El OU (pQOVTL El |IOU 6 0EOg. TL XCU £tb;
Kai ourwg iov uipiorov 0EpEvog zaiatf uyijv eauiou Epsi-
vev dzaid7rXT]ZTog. fO 6e 0 e 6 ; 6 JtâvroiE tgjv Eauiou zr|ddpEvog
212, 5 douÂcov ioîg pâv dyyEXoLg auiov EVEiEL/.aio xaiâ rf]v yQatpqv iov
ooiov auiou âtaipu/wdȘai, jiAr]pocpopf]oai 6e auiov pixpov dELĂid-
oavta poukopEvog (puXaza aio0r)idv (IjteoteiZev Zeovtcl nappEye-
Qeotcitov te xat (poftepcDiaiov cpuZdvrEtv auiov qpEpag xai vuxiog
ex irj; twv dZiTT]QLU)v Pappdpujv EjuPouXfjg. ApEĂEi youv if] nponț]
212, 10 vuxil 0Eaod|iEvog iov Zsovra naoaxoipwpEvov pixpov EdEiXiaoEv,
cbg auiog pot dup/TjoaTO- dig de vuxiog xai ripepag dzoZovOouvra
zai dvajtoonacrrov ovra zai iov; papPdpoug âpuvdțiEvov tov Zeo-
vra E0Edoaio,Tdg £uxapujrr|piovg tbiddg dvEjiEpijTEv iâ) 0E(p icp pf]
dcpiEvri xi]v oâjtâov tojv cyiaoTcoXojv etu tov xhșQov t&v dixaiiov.
14
212, 15 "O jiEV ouv iiazaprcr]; jrairip f||iu)v Sdppag eZOc'ov and Nl-
zonoAEwg zai if]v Nâav aucrn)odpEvog Aaupav xai Eig iqv tov
ZjTT)Zaiov oixodo qv eX0cov, wg ev tw dEUTEpw EiQTjiai Zoytp, xai
Uji6|ivr]OLv ZaPwv Tfjg npog auiov hote yevopEvrig oniaoiag nspi
iou ocFiov’Itodwou anfjXOEv npdg auiov Eig idvTouPăv xai ZsyEi
212, 20 auiur t&ou EtpuZa Ev oe o 0eo; ex ifjg icov Pappdpcov Ejndpopfig
xai EJiZr|pocpdpir]O£v oe aia0r|idv oot cpuZaxa dnooiEiXag' dXZa
dvdoia, xai ou vuv noir]aov io dv0pd)Jiivov xai cpuyE cbojiEp oi
naiEpEg, tva pir] XoyLoOfi oot iu(pog. K a t TioZXaig ETEpaig npdg
auiov XQTloapiEvog napaivEOEOiv âvrjyayEV auiov Etg iî]v MEyi-
oiqv Aaupav eji'l irjg dEuiEpag ivdLZTiovog xai xa0Etp Ev auiov
14. REVENIREA ÎN MAREA LAVRĂ 43i
i-au spus cinstitului Părinte loan să plece de la Ruva, unde
stătea, și să se suie în Lavră ca să se liniștească în chilia sa.
Dumnezeiescul loan, după ce a gustat din dumnezeiasca dul
ceață prin viețuirea isihastă, petrecea în aceasta cu bucurie și
nu voia să plece, socotindu-se și zicând în sine însuși acestea:
„Dacă Dumnezeu nu-mi poartă de grijă, Ia ce să mai trăiesc?"
Și așa, punându-L pe Cel Preaînalt scăpare sieși, a ră­
mas nerulburat, iar Dumnezeu, Care pururea poartă grijă de
robii Săi, a poruncit îngerilor Săi, după Scriptură, să-l păzeas
că pe cuviosul Său. Dar pentru că lui loan i-a fost puțin frică,
a vrut să-1 încredințeze trimițându-i, ca paznic văzut, un leu
foarte mare și înfricoșător, care să-1 păzească zi și noapte de
năvălirea ticăloșilor de barbari. Când a văzut în prima noapte
că leul dormea alături de el, s-a înfricoșat puțin, după cum
mi-a istorisit. Dar când a văzut că leul îl urmează nedespăr
țit zi și noapte și că îl apără de barbari, a înălțat cântări de
mulțumire lui Dumnezeu, Care nu va lăsa toiagul păcătoșilor
peste soarta drepților. A. 724. 3
14. Revenirea în Marea Lavră
Fericitul Părintele nostru Sava, când a venit din Nico-
pole, a întemeiat Noua Lavră, iar apoi a venit să construiască
chinovia Peșterii, așa c u m s-a spus în Cuvântul al doilea 10.
Amintindu-și de vedenia pe care a avut-o odinioară despre
cuviosul loan, s-a dus la el în Ruva și i-a spus: „Iată că Dum
nezeu te-a păzit d e năvălirea barbarilor și te-a înștiințat trimi-
țându-ți un paznic văzut. Dar acum scoală-te și fă și tu cele
omenești, și fugi ca ceilalți părinți, ca să nu ți se socotească
aceasta ca trufie." Și folosindu-se de multe alte îndemnuri,
l-a suit în Marea Lavră, în indictionul al II -lea 11, și l-a închis
10
VS, c. 35-37.
1 Indicuonul al II-lca a căzut între 1 septembrie 508 și 31 august 509.
432 VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIHASTUL
212.25 Etg xeXXlov 7iEVTT]zocrrdv extov xqovov Tfjg âauTofi rpaziag ayovra
pTjbEvog eteqou Tfjg ovvodiag ytvcbaxovTog otl ETiiozonog eotlv.
213 Xqovov 6e ou/vou diE/.Govrog tbixovopriOEv 6 ©Eog cpav£Qco0fjvai
iov xEXQvppievovTaiâwou OrpavQdv TQOJttp tolwăe.
15
’Avtiq Tig ex pev Tfjg ’Aoiavwv ogpojpEvog /copag, AlQeql-
og 6e xaXoupEvog, Tțj âgx LEQ( nouvr| TETipiqpEvog xai TauTTjg â i-
213,5 cog TioXiTEVo Evog, eXQwv EÎgTEOoadXv|ia xai ioiig OEPaopioug
jtQOcrxvvrpag Tonoug auv tqj cootiolco tov Stuvqou ȘvXip xai
rcoXXâ xoripaia diavEipag jrcajxoig t e xai povaoTîiQiotg EȘfjXOEV
Tfjg dyiag ndXEtog EjTEiyopEvog Tfiv EavTOv naipida xaTaXafteiv.
Kai ETtipâg JtXoicp xai pixpov ti tov TtcXayovg EZTtXEvoag vno
Tivog dvravE|iîag vjieotqe'ipev piEiâ noXXov xivdvvov Etg Aoxâ-
213. 10 Xcnva. Kai PovXt]0£vti avT(i) TtdXiv |iEiâ duo rjjiEQag cznlEVoai
EjiicpaivETai xai’ ovag âyyeXog Kvgîov XEycnv âvEvdEXTov ooi
eotlv jtXevoat, el pir] vnooTOEipag ev tî] âyia jioXel â7tEX0ț]g Etg
tt|v Xavgav tov âppâ S â p p a xai avvrvxpg tq> dppâ’koâvvy] T(î>
qauxaoTfj, âvdgi dizaicp xai EvagETCp. ETiLaxono) ovn xai jtXovtw
213. 15 xoopixq) xo iwvtl xai &iâ tov tov 0 e o v cpdpov xai tioOov jra-
vtu)v tgjv tov piov xaTaq)Qovr|oavTi xai Tfj Exovaicp âxTtmoovvț]
xai doxr|OEL TanEtvGJoavTi euvtov.
Tote tolwv o AtOspiog âvaoTag and tov vjivov xai tt)v
OTiTauiav biaxgivag onovdfj ndorj diEpojTwv î]X0ev Eig Tfiv Xav-
gav tov dppâ SaPPa xai Tfiv onTaoiav wig naTgdoiv ânayyEÎ-
213. 20 Xag T|vex0T] ngog tov rjOvxaoTfiv. Kai âojtaoâpiEvog avTov xai
piEivag nap’ avTtp dvo rțpEgag xai Etg nXâTog eXOwv owTvxiag
opxi'gEi avTov Ta xaG’ EavTOv âvvTtooTdXwg drqyfioaoOai xai
e eljlelv. Kai ovTOjg piaoOEig diifiyyELXEv to te yEvog xai Tfiv na-
Tpida xai Tfiv leqcdovvtțv. Kai TavTa yvovg 6 At0Egtog xai vheq-
213. 25 Oavpâaag eltiev âÂy/flcog xai vvv /dOot âytot xvAiovTai ev rfj yif.
15. IOAN CUNOSCUT DE TOȚI 433
într-o chilie, pe când loan era în vârstă de 56 de ani, fără ca
cineva din obște să știe că el este episcop. După ce a trecut
multă vreme, Dumnezeu a rânduit să fie arătată comoara as
cunsă a lui loan în felul acesta.
1 5. loan cunoscut de toți
Un bărbat care se trăgea din provincia Asia, pe nume
Etherie, cinstit cu arhieria pe care o lucra cu vrednicie, a venit
la Ierusalim și, după ce s-a închinat la Cinstitele Locuri și
lemnului cel de-viață-fâcător al Crucii, împărțind mulți bani
săracilor și mănăstirilor, a ieșit din Sfânta Cetate grăbindu-se
să ajungă în țara sa. După ce s-a urcat în corabie și a plutit
puțin pe mare, s-a întors cu multă primejdie, din pricina vân
tului potrivnic, la Ascalon. Când după două zile a vrut iarăși
să plece pe mare, i s-a arătat în vis îngerul Domnului și i-a zis:
„Iți este cu neputință să pleci pe mare până ce nu te vei întoar
ce în Sfânta Cetate ca să mergi în lavra Awei Sava și să-l întâl
nești pe Awa loan Isihastul, bărbat drept și virtuos, care este
episcop și e împodobit cu multă bogăție lumească și pentru
frica lui Dumnezeu și dorul după El a disprețuit toate cele ale
vieții și s-a smerit pe sine prin asceză și sărăcie de bunăvoie."
Atunci Etherie, sculându-se din somn și înțelegând ve­
denia, a venit cu toată graba în lavra Awei Sava și, vestind
părinților vedenia, a fost adus la isihast. După ce l-a îmbră
țișat și a rămas cu el două zile, au vorbit mult și l-a jurat să-i
povestească și să-i spună fără înconjur cele despre el. Și astfel,
fiind silit, loan și-a arătat neamul, patria și preoția. Când le-a
aflat Etherie, s-a minunat foarte și i-a zis: Cu adevărat, și acum
pietre sfinte se vor rostogoli pe pământ. Zaharia 9, 16
Astfel, d u p ă ce a vorbit cu Dreptul, s-a dus la feri ­
citul Sava și i-a povestit lui și părinților toate cele despre
434 VIAȚA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
Kai ovtcoc; avvTa âpEvo; tw dixaiu) dnqZGev ngoc; tov
214 paxaQtTqv SâȘpav zal E qyqaaTO avui) te zal toi; nargaoLv
navra ret xatâ tov Geoheolov ’lcoâvvqv zal ano tote EyvajoQq
roîg narodoLV ro re yEvo;’Iojavvov zal q EHioxonq.
16
Tă) EpbopqxooTCp Evdro) Tqg tov 6oiov tovtov ’lojdvvov
214, 5 qXtxia xqovq), eizooto? TETapro) 6e Tqg avTov ev tw zeXXlq) xa-
Qelq ecoc; 6 ev âyioig narqo qpojv Sdpflag ev Eigqvq etcl to avid
EZOtgqGq xai vhvcooev pqvi AexepPquo jiE mq rqg bExdrq? iv&i-
XTidvog. Tote bq EĂVjiqGq 6 TipionaToq ovto pagyaQLTqț ’Ico-
dwqg xard didvotav, otl |iq E qÂOsv tov xeZXlov zal EHEorq Tq
214, 10 TE/.EiajOEi rov âyiov narpog. Avrov tolvvv ev Toiaurq yEyovoTOC
aGvpXți xai. rqv rovnarod OTEpqoLv baxgvoLv Ggqvovvroc; EJti-
(paivErai zaG’ vnvovg 6 narqQ qpâ)v S d p p a ; >.Eyajv- p.q ĂvjtqOqg,
ndTEQ’Itodvvq. heqi rqț Epqg TEXEvrqg- el yâp xai E/cjOQÎoGqv oov
iq oaoxi, a).Ad Tă) nvEvpaTL ovv ooi el|lu. Avrov b£ Xeyovioc;
ori naQaxd/vEoov rov &Eonorqv iva zdpE HQoaZdPqrau Xeyel 0
214, 15 paxapiTqg Sâppac;- rovro vvv ovx eotlv dvvarov YEVsaGar hel-
gaopb yâp acp°bQ<v; EHEp/soGai jie aei rrj Xavga xai pov Erai
oe 6 0Eog Eivai ev rq oapxl elc; jtagapvGiav xai OTqgLYpbv rd)V
vtceq rqg tclotew âvbQL opEvojv te zal aycijvL opEvojv. Tavra
idcîjv xai âzovoac; 6 0Eon£OLog’Io)dvvqc; HEQL/aQq piv yfyovEV
214, 2 0 rqv jtEQi rov narpog dGvpiav dnoTiva âțiEvoc, n qv EpEQipva
TtEQL TOV |iqw0£VTOg n£LQaop.OV.
17
’EjtiOvpiav 6e EiOE&E aro IbElv jrdic x o ) Q £ T a L Țv/q ano
rov adiparo;, xai ev ooqj tteql rovrov rov Oeov nagExdĂEi, qgnd-
yq xq diavol Eig rqv âyLav BqOĂEEp xai ogd £ v T <P vdgGqxi ri]C
avroGi OEpaopiag Exxkqoiag âvbga Șevov âyLOv avaxEipEvov xai
16. MOARTEA LUI SAVA
435
dumnezeiescul loan, și de atunci s-au făcut cunoscute pă­
rinților neamul lui loan și arhieria sa.
16. Moartea lui Sava
In al șaptezeci și nouălea an al vârstei lui loan și al
douăzeci și patrulea an de când se închisese în chilie, sfântul
nostru Părinte Sava a adormit în pace în acel loc, în 5 de
cembrie, indictionul al X-lea. Atunci, acest preacinstit măr- Anul 532
găritar loan s-a întristat cu cugetul, pentru că nu a ieșit din
chilie să fie de fată la sfârșitul sfântului Părinte. Pe când el
1 I
se afla înrr-o astfel de împuținare sufletească și se jelea cu
lacrimi pentru lipsa Părintelui, sfântul nostru Părinte Sava i
s-a arătat în somn zicându-i: „Nu te întrista, Părinte Ioane,
pentru sfârșitul meu! Chiar dacă m-am despărțit de tine cu
trupul, cu duhul însă sunt împreună cu tine!“ Iar când el
i-a zis: „Roagă-L pe Stăpânul să mă ia și pe mine!“, fericitul
Sava i-a spus: „Acum nu e cu putință aceasta, pentru că o
ispită cumplită are să vină peste Lavră, și Dumnezeu vrea
ca tu să fii în viață spre mângâierea și întărirea celor care se
luptă și lucrează bărbătește pentru credință. “ Când a văzut și
a auzit acestea, dumnezeiescul loan s-a umplut de bucurie,
lepădând descurajarea avută pentru moartea Părintelui, dar
se îngrijea pentru ispita care îi fusese vestită.
17-19. Istorisiri minunate
I-a venit însă dorința să vadă cum se desparte sufletul
de trup și, în timp ce îl ruga pe Dumnezeu pentru aceasta,
a fost răpit cu cugetul în Betleemul cel sfânt și a văzut în
nartica cinstitei biserici de aici un sfânt bărbat străin, așezat
 436 VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIHASTUL
214, 25 teăeiou ievov xat if|v ipu/qv auTOu t'jto âyyEAOJv jiaoaĂa|ipavo E-
215 vqv xat jiErâ 0Eiag Tivog u|ivq)diag te xai Eutudiag eîc Toug oupavovg
âvacpEoo|4Evr]v. Kai e£t]tei at’Taîg dipEOiv iâsîv el oinajg e/el, xai
âvaorâg auTfj irj capa CLTfp.Osv elc T)]v âyiav BqOÂEEp xai euoev otl
215,5 xai’ aiJTf]v if|v cnoav E EârjprjOEv o dv0o(o;rog. Kai âojraodpEvog to
ayiov aUTou mipavov ev auTtp Tă) vâoOqxi xai xrjbEvoag xaTE0ETO
ev Oqxaig ooLatg xai oiiiojg VTiEcnrQEipEv Eig rrjv zEĂÂav aviou.
18
Tovtou ton jiEcpojTUȚiEvou ysoovTog oi |xa0qxai 0eo6(o-
pog xai Iwâvvqg &iqyr|oavTd pot /.syovTsg ou pETâ Tqv xoî|U]-
215, io olv tov ev aytoLg Xâfjpa ujieotel ev rmâg 6 yEpcov Etg djioxgioiv
Eni Aifhââa xai ev Tfj odă) |iETâ io jtEpaoai Tov’Iopdâvr|v auvîȚ
vTqoav rjptv xivsg kEyovTEg1 o p ă i s , otl o Xeiov ehtioooOev vpubv
EOTiv.TȚiEig 6e EXoyLoâ|iE0a otl dvvaxog eotlv o 0Eog diâ twv
Eij/ărv tov â p p ă f]pă)v tpukâ ai f]păg- pq yao Tă) 0EAr|paTi f|iiă)V
E f|X0oiiev; Tov yEpovTog f]|iă)v tî]v EVTo).r|v jtXripovpEv. TavTa
215,15 Xoylocillevol jtEQtE7iaToijp,Ev, xai Idou 6 )io)v eo/etul EÎg ovvâ-
vtt|olv r][iă)v xai E<poPr|0rmEv otpodpa xai to/vg ou/ v7tEĂEL(p0r]
f||iîv. Kai napEv0v 0E(dqov|iev tov yEgovTa avă peoov â|iqpoTE-
qojv r ăjv tî|v 6Et>âav f]|iă)v dcpatpovvTa xai OappEÎv xekEVOvra.
Tote o Xeojv <bg vnd |idoTiyog EĂavvd|iEvog dvExb)QnO £ V tpEvywv
215, 20 dtp’ rmâjv xai fipteLg dpXapâ)g odevoavTEg fjk0op,Ev npog tov ye-
Qovra.'OoTig nQOĂafJcbv /vsyEi npog î|p.âg* EidsTE nă)g Ei)@E0qv
|xe0’ upă)v ev Tfj dvdyxf]; ’AZXd yE xai EvrauOa nokkd EdEr|0r]v
TOV 0EOV U71EQ l)|lă)V, XOL tdov EJtOir|OEV E EOg.
19
f.
Kai touto 6e Eig Tă)v |ia0T]Tă)v auToij ©Eodcopog Touvopa
diriyrioaTO pot ĂEyov otl-
17-19, ISTORISIRI MINUNATE 437
întins și dându-și sufletul, care era luat de îngeri și înălțat la
ceruri cu cântece dumnezeiești si mireasmă. Atunci a căutat
5 I
să vadă dacă această vedenie este adevărată și, ridicându-se
îndată, s-a dus la sfântul Betleem și a aflat că omul murise
în acel ceas. După ce i-a sărutat sfintele moaște în nartică,
l-a îngropat, așezându-1 într-un sfânt mormânt, și apoi s-a
întors în chilia sa.
18
Ucenicii acestui Bătrân luminat, Teodor și loan, mi-au
povestit zicând:
După adormirea Sfântului Sava, Bătrânul ne-a trimis
în Liviada cu treburi. După ce am trecut Iordanul, am întâl
nit pe cale niște oameni care ne-au spus: „Vedeți că înaintea
voastră este un leu!" Noi însă ne-am gândit că Dumnezeu
este puternic să ne păzească pentru rugăciunile lui Awa al
nostru. Oare de voia noastră am plecat? împlinim porunca
Bătrânului nostru. Mergeam gândindu-ne la acestea și iată că
leul ne-a venit în întâmpinare, iar noi ne-am înfricoșat foarte
tare și am rămas Iară putere. Dintr-odată însă l-am văzut pe
Bătrânul stând între noi doi, risipindu-ne frica și poruncin-
du-ne să avem curaj. Atunci leul, ca mânat de un bici, a plecat
fugind, iar noi, după ce am călătorit nevătămați, am venit la
Bătrân. Acesta ne-a luat-o înainte și ne-a zis: „Vedeți cum
m-am găsit împreună cu voi la nevoie? Dar și aici m-am rugat
mult pentru voi și iată că Dumnezeu a făcut milă."
19
Unul dintre ucenicii lui, pe nume Teodor, mi-a povestit
și aceasta:
438 VIAȚA SFÂNTULUI 10AN ISIHASTUL
215, 25 Flo/ză etî| EHOiTiciEv QO(pf]v povov XapȘdvwv zai tovtuj tî]v
tov 8upuaTr|QÎou onoâiâv xaiEpiYEv, elO' ouicijg t]cf6lev zaiEÂapov
6e auiov tovto noiouvra tootioj TOiouTcp.’E/.aOEv anaȘ douvai
216 to zaioxiov tov 0uql8lov auiov zai 0E/j’]oag âycb io Euzgânov
bovvai avid) âipa LEvog ifjg OuQtâog f|voîyq, zai euqiozco aviov to
0vqiaTf|Oiov Etg to xauxiov EZZEvovvra. Tou 8e eju toutcu jiaw Xv-
7tT]0£VTog xaiacfiEîXai OeXwv iqv Xvht|v eijtov ovx’l ou [idvog touto
TtoiElg, TrctTEQ, âXXâ zai oi ttXeîcftoi Trjg Xaugag lavirig, 7tXî]povvTEg
216, 5 irjv ypacpf]v i q v ÂEyovoav ou ojiobov wați ăpiov eqayov. Kai |16-
Xtg Tovioig r)6uvT]0qv iolg Xdyoig [aEiapâXai tov yEoovra.
20
TO EVEVT]xocrrcp Tfj tou oolou toutov y ovrog rjXixiaț
XQOVti) zaiâ tov NoehPqlov [ifjva Tfjg Exir|g ivdtxiiovog e eqxo-
216,10 pEvog ez Tfjg LzvOojioXitwv iponoXEiog, tbg zai îjdi] poi EÎpTpai
ev tu) heql Eu0upiov tov OT/iov Xoytp, âvroXâg gXapov jtapâ Tfjg
â xfjg q>U.OXQLOTOV |lT]Tpdg p,T|dEV TOJV EÎg lpL‘Xf|V OUVTEtVOVTOJV 8l-
airpâ aoGai x pig Yvwjrrțg zai EmiQonfjg tovtov tou 0eojTEOÎov
’laxivvou, [it)7tote, ĂEyouoâ poi, ifj Tâjv’QoLYEVLaoTWv JtXdvț] ovva-
216,15 Jtax0Eig EZTtEopg ez ttqooljiuov tou tdiov OTqQiYpou.’EXOcbv toivuv
Eig TcflEooooXupa zai tov EYxaiviopdv ifjg veag EzxX.ricH.ag ifjg na-
vv|avt|tou Oeotoxou xai âEinapOEvov Mapiag ETUTEXEoag r]X0ov
Eig iqv Xaupav tov pazapiov S â p p a xai napEpaXov tcj) 0EOJTEoiq)
tovtw yeQovti ia zot’ EpauTov avTw âvaii0EpEvog xai povXqv 0e-
216, 20 âpEOTov Ttay’ auiov XafjEiv â icov. K a i âxouoag Trap’ auiov ou el
pouÂT| oo)0fjvai, tt)v jiovfjv tou peY«Xov EuGvpiou oixi]aov.
’Eyo) wg vâog xai p â i a i o g nEQL(ppovf|oag ifjg a u i o v
EvioXrjg xaTfjX0ov Eig Tdv’Iopdâvr|v povXopEvog Eig ev tcdv a u i o -
0i |iovaaTr)QL(>)v oixfioai xai ou qdvov ou xaTEuoâw0)]v, a/d â xai
EJii eȘ nryvag ev irj Xaupa t o u xaXtapcTjvog qoOEvqoa doOEVEiav
12
VEc. 49.
20. CHIRILȘI IOAN 439
M u k i ani a petrecut mâncând numai fiertură în care
amesteca cenușă din cădelniță, și așa o mânca. L-am prins fă
când aceasta în acest fel: Odată a uitat să-și zăvorească ușa cu
drugul, iar eu, vrând să-i dau evkrationuly când m-am atins de
ușă, aceasta s-a deschis și l-am prins golind cădelnița în blid.
Fiindcă s-a întristat foarte tare din această pricină, eu, vrând
să-i risipesc tristețea, am zis: „Nu numai tu faci asta, Părinte,
ci și cei mai mulți din această lavră tot așa fac, împlinind
Scriptura care zice: Cenușă ca pâinea am mâncat. Și de-abia p$. ioi, io
am putut cu aceste cuvinte să-1 îmbunez pe Bătrân.
20. Chirii si
1 loan
Pe când acest cuvios Bătrân era în vârstă de 90 de ani, eu
am plecat din cetatea Schitopolisului în luna noiembrie, indicti-
onul al VLlea, așa cum am spus deja în Cuvântul despre Sfântul Anul 543
Eftimie 12, primind porunci de la mama mea cea iubitoare de
Hristos ca să nu fac nimic din cele privitoare la suflet fără știin
ța și hotărârea acestui dumnezeiesc loan, pentru ca nu cumva,
după cum îmi spunea ea, „să fii tras în rătăcirea origeniștilor și
să cazi de la început din întărirea ta“. Venind, așadar, în Ierusa
lim, după ce am fost la sfințirea noii biserici a Preacinstitei de 2 Petru 3.17
Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria, am venit
în Lavra fericitului Sava și m-am înfățișat acestui dumnezeiesc
Bătrân, arăvându-i cele despre mine și cerând de la el un sfat
plăcut lui Dumnezeu. Atunci ani auzit de la el: „Dacă vrei să te
mântuiesti, du-te să locuiești în mănăstirea marelui Eftimie. “
I 1
Eu, ca tânăr și lipsit de minte, am disprețuit porunca lui
și am coborât la Iordan, hotărând să locuiesc într-una dintre
mănăstirile de aici. Dar nu numai că nu mi-am împlinit gân
dul, dar si vreme de sase luni am zăcut în Lavra lui Calamon
I !
de o boală grea. Pe când am ajuns într-o mare întristare și chin
440 VIAȚA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
217 pEydXriv.'Qg 6e ev noX? Xv7ifl xai. ddruiovițx yeyovotl poi 6id
te xf|v EviTEiav xai xf]v dpQWOTiav xai dtâ to pf| Eivai |te ujto
£uyov ouvoâiag (paivETai uoi x a 0 ’ vjrvovg o jiEqxoTiopEvog otrrog
yEoojv ovTwg pot Iețiov jtapaxovoag pov Tfjg Evro/j]g ixavwg
217,5 E7iai&EV0r|c;' dXXâ vuv dvaoiâg eioeXQe Eig ti Teol/jd xai euqî-
oxEtg Feqovtlov Ttvct pova/ov EÎg to Evodo/Eiov Trjg povfjg tov
dpȘâ Eb0upiou. Axo?iot)0r]oov aurcp Etg tițv povf]v xai O(i)£fl.
Kai avacrâg and toii unvov xai nagavTixa Evâuvapa)-
0EÎg xai Twv dxQdvrwv [njcrtriQiwv pETaXafiwv xai YEvaâpsvog
217, 10 dvsȘriv HE fj eig Teqlxco, wote Gaupâ Eiv roug naTEpag EJti Tfj
TOoaijTr] d0gda pETaȘoAfi. K a i oincog dvEĂOwv EpEtva elc ti']v
Tofi ev dyioLg EuOuihov povf|v pr]vi louLiu) Tfjg EXTTjg ivâtxTid-
vog. Kai and tote ovvExtog anr|pxd|ir|v npog amov nâvra Ta
xar’ E|1E auTw âvaTL0E|iEvog, nkf]v otl and SxvOondXswg elxov
Yvcdolv npog Tovg auTOij pa0r|Tâg napapdXXovTag tw (.ieteqoj
217, 15 olxoj cbg idito auTwv EvoboxEÎw xai n a o â twv Epwv yovewv
XapfJdvovTag sdXoYiav tlvci Eviauoîav tw te xoivâj Tfjg Lavpag
xai tw OsonEoicp naipi. ndvv ydp jtqooexelvto auTcb te xai Toig
Tfjg Xaupag naTțjdcnv dtp’ outteq xfjg napovoiag top ev dyîoig
naxoog r]pujv SdpȘa o oixog f)pd)v f]§icb0r|.
O0ev xai f] spf] pf|TT]Q Tdg EipruiEvag dfdojxEv poi dnoXuo-
217, 20 fiEvq.) EVTOĂdg, dt’ o xayw napprioiaoTixdjTEQOv dmcnv ânoXauco
Tfjg auTov vovGEoiag xai Evxfjg, țiaXtoTa vuv nooTpanEig nap
auToiî sâoai ti']v Tfjg Nsag A a u p a g oixr|oiv xai ttjv M£yiaTT|v
oîxfjoai Aauoav ojieq xai nEnoir|xa tou 0 e o u EudoxijaavTog.
Kai tovto Ev voteqov.
21
217,25 n p o 6e xpdvor Tivdg ixavoîi napspaĂov toutw tw dtyicp
yspovTi PapT]0Eig dno XoytO|ioî) Tivog oaTavixou xai tovtov
avTW dva0E|iEvog xai euxTv XaPwv n a p ' auTor atiTixa dvsoEwg
21 441
din pricina înstrăinării, a bolii și a faptului că nu eram sub
jugul unei obști, mi s-a arătat în somn acest Bătrân luminat
zicându-mi așa: „Ai fost pedepsit destul fiindcă n u ai ascultat
de porunca mea. Dar acum ridică-te, du-te la lerihon și vei găsi
la casa de oaspeți a mănăstirii Awei Eftimie pe un oarecare mo
nah Gherontie. Mergi după el în mănăstire, și te vei mântui. “
Sculându-mă din somn, de îndată am prins puteri și,
după ce m-am împărtășit cu preacuratele Taine, am mâncat și
am suit pe jos către lerihon, de se minunau părinții de o astfel
de schimbare grabnică. Și așa, urcându-mă, am rămas în mă
năstirea Sfântului Eftimie, începând cu luna iulie, indictionul Anul 544
al Vl-lea. D e atunci mergeam mereu la el înfațișându-i toate
cele ale mele, pe lângă faptul că îi cunoșteam pe ucenicii lui
de la Schitopolis, care veneau în casa noastră ca la propriul
arhondaric și primeau o binecuvântare anuală de la părinții
noștri pentru întreaga Lavră și pentru dumnezeiescul Părinte.
Aceasta fiindcă părinții mei se atașaseră sufletește foarte tare
de el și de părinții Lavrei după ce casa noastră s-a învrednicit
de prezența sfântului nostru Părinte Sava.
D e aceea și mama mi-a dat zisele porunci atunci când
am plecat, și de aceea și eu merg și mă desfatez cu mai multă
îndrăzneală de sfaturile și rugăciunea lui, mai ales acum, după
ce a m fost îndemnat de el să n u mai locuiesc în Noua Lavră,
ci să vin să locuiesc în Marea Lavră 13. Lucru pe care l-am și
făcut, c u bunăvoința lui Dumnezeu, dar despre aceasta voi
vorbi mai târziu.
21
înainte cu destulă vreme, l-am vizitat pe acest cinstit
Bătrân, apăsat de u n oarecare gând drăcesc pe care i l-am și
11
Chirii se referă la momentul scrierii, când se murase din Noua Lavră în
Marea Lavră.
 22. 23-24. DIACON1ȚA VAS1LINA
VIAȚA SFÂNTULUI IOAN IS1HASTUL 44Î
442

înfățișat, și primind binecuvântare de la el, îndată mi-am do

2(8 ETvyov.’Egov 6e Tfj a v w v ftugidi TrapaxaGqpsvou z a i Tqg Gsiag
bândit liniștea. Dar pe când eu stăteam lângă ușa lui și mă
avTov ânoXavovrog dibaoxaXiag Fecooyloc tic qyayEv tov viov
îndulceam de învățătura sa dumnezeiască, un oarecare Ghe-
avrov âaipoviojvTa TtQog avTov xai tovtov ohpag epjtooo0EV
orghe și-a adus fiul demonizat și, după ce l-a aruncat înaintea
Tqg 8voi&og avwv dnqÂOEv. Tov de naibiov xel evou xai xXai-
ușii, a plecat. în timp ce copilul zăcea și plângea, Bătrânul,
218. 5 ovrog yvovc 6 yeqojv oti TtVEvpa âxâGaowv e/el. EmrXa/vioOq
știind că are duh necurat, i s-a făcut milă de el și, după ce s-a
xai Jtoiqcjac Evyqv vtieq a v r o v xai dXsupag a v w v eXaiov tov
rugat pentru el, l-a uns cu ulei de la preasfânta Cruce și i-a
jtavayiov STavpov djiExaTEOiqoEv a v r o v vyLfj. Tov yâp Ttovq-
făcut sănătos, pentru că duhul cel rău a plecat chiar în acea
oou avTtxa vnoxojoqoavTog jrvsvpaTog ExaOaoioOq rd naidiov
clipă, iar copilul s-a curățit din acel ceas.
a n d Tqg copac; Exsîvqg.

22
22

Awa Eustatie, care cu puțin înainte de aceste zile a pre ­

218,10 O dpfJâg EvoraGiog o Tqv tov Zaqlaiov [ t o v pazapiov
luat egumenia mănăstirii Peșterii după ce Serghie a murit,
SâpPa] TiYE oviav npd o?Jyo)v tovtcov qpEpcov âtaâE âpEVog
este un bărbat ce se deosebește, cu harul lui Hristos, prin înțe
SEpyiou TE?.EVTqoavrog1 dvqp Tfj tov Xolotov /apiTi ovveoei dt-
anpEncov nvEvpaTixfj xai dpOoig boYpaoLv x a i oojtpQoovvq piov
lepciune duhovnicească, prin învățătura ortodoxă și prin cu
răția vieții. El mi-a povestit: „Odată am fost războit cumplit
biqYqoaTO goi Xey<dv oti ETtoXEpqOqv jtote v h o tov Tqg (SĂaocp1?
de dracul hulei și, ducându-ma la Awa loan Isihastul, i-am
218, 15 giag daipovog &Eivojg xai âjtEÂOwv ngog tov appdv’Icodvvqv tov
înfățișat gândurile mele, rugându-1 să primesc binecuvântarea
qavyaoTqv avE0£gqv avTW Tovg ÂOYiopovg pov x a i jtapExâXovv
lui. Bătrânul s-a ridicat, m-a binecuvântat si a zis: «Binecu-
Evyf]v nap’ avTov ZapEiv. fO d£ y Q(i)V avacrrag EjroiqoEv poi
evyqv xai Xr/Er Ei oyqTog Kvpiog, texvov, oti ov pq jiqooeyyl-
vântat este Domnul, fiule, că n u se va mai apropia de tine
gândul hulei!» Și așa s-a întâmplat, după cuvântul Bătrânului,
oel ool etl 6 Tqg pXaotpqpiag XoYi0|xdg. K a i ovTwg yeyovev xarâ
tov Xoyov tov YEQOVTog xai a n o tote ovxetl qoGopqv tov novq-
și de atunci n u a m mai simțit acel gând rău și hulitor."
218, 20 pov exelvov xai pĂacKpqpov XoYiopov.
23-24. Diaconița Vasilina
23
ve O femeie capadociană de neam, pe nume Vasilina, care
Puvq Ttg Kannaddxiooa |1EV tw y L BaotĂLva &E iq
era diaconiță a marii Biserici a Constantinopolului, a venit la
xXqoEt &iâxovog ovoa Tfjg psyâXqg £xx><qoiag KcovoTavTivou-
Ierusalim având cu ea un verișor mai mare în rang decât ea;
ndkEcog qĂ.0sv EigTEgoookvpa Eyovoa Ttvâ peO’ eavTfjg avEiptov
acesta era în altele evlavios, dar nu avea comuniune cu Bise
jxEi oTEpov TOt iv ETtsyovTa, ooTtg Ta dkXa psv EVÂaPqg vnfjpyEV,
rica Sobornicească, pentru că primise învățătura diferită a lui
218, 25 Tfj ds xaOoXixq EXxXqoia ovx exolvcovel Tqv Sevqpov ETEpodo i-
Sever de Antiohia. Diaconița se străduia mult să-i schimbe
av EiodE d Evog/H pEv ovv didxovog noXXqv EnoiEiTo onovâqv

I
444 VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIHASTUL
tt] v exelvou p.ETa0Eîvai Yvtnpiqv xai Evtîjoai Tfj xaOoLixfj exxXr|-
0ia, di’ o xai ExaoTOv dixaiov âvbga jragExâ/.Ei Euyiqv jioirjoai
unio auTou/'HTig yuvf] axouoaoa heo’l xfjg tou 0EonEaiou ’lcn-
219 âwou yâoiTog ehetioOei gEv Qooxuvfjoai aurov, p a 0 o u o a 6e
oti dvEv&EXTov eotlv xaTEgxeoOai yuvaîxa Eig ti]v tatugav, |ie-
TC£OiEi).a|_iEvr| ©Eodujgov tov a u w u paOqTqv EduocbjrEi ÂafJEÎv
toutov xai tuj ayia) ajtEVEyxai yeqovti, JtiUTEUouoa oti diâ Tfjg
219, 5 a u r o u Euyrjg pETapdXÂEt 6 0Eog Tqv oxXr|QOxaQdiav a u r o u xai
â tourai xoivojvfjoai rfj xa0o?.ixf) EXXĂr|oia. rOvnva Ăapcbv 6
paOqrqg ©Eoâojoog xarfpdJEv ngog t o v '{eqovtci xai t o Ougiâi-
ov xoouoag xarâ to EOog xai tou yEoovrog ptÂLovrog âvoiyEiv
EPa/.ov pEtâvoiav dgqjoTEOOi. K a i tou |iaOr|Tou EindvTog* euXo-
219, io yqoov ημάς, nâiEQ, âvoiȘag 6 yEpojv Xeyel ngog t o v paOr|xqv oe
|i£v EuXoyu), ourog 6e âvEU/.dyr]Tdg eotlv. Tou 6e paOqrou Xe-
yovrog- pir) ourujg juxte o, âjiEXQLOr] o yEOtuv ovreog o u x EuXoyâ)
aurov, sojg djiooTfj tou (pgovTÎparog tcîjv ’Ajtooxiotcov xai rfj
xa0oXixfj EXxIr|0Lg xa0oțioXoyf|0fl xoivajvfjoai. Taura axouoag
219,15 EXEÎvog E EnXdyr] έπί τψ rou yEoovrog biogarixcp xogtopari xai
tu) OaugaTt dXXoioiOEig ouveOeto pera jrXr]QocpoQiag xoivajvfjaai
Tfj xaOoĂixfj EXxXrioLțt.
Tote o yequjv EukoYf|oag aurov xai âvaoTf|aag |tete6<jdxev
aurqj xpojTog tujv dxQâvrojv puottiqudv jiâoav âiipu/iav sx rfjg
Eauxou âjroopT] avTi xagbiag.
24
Touto țiaOouoa f] BaaiXiva Eig JtÂEtova noOov t|Ă6ev tou
219, 20 ©EaoaoOai auraîg oipEOiv tov ayiov yEgovra xai EXoyLoaro pE-
Taji(pLdaa00ai dvâgtxdv ox l a x a l tegog auxov Eig tt]v Xaugav
xaTEĂOEÎv xai Tâ xa0’ EauTT]v âva0EO0ai auTă). K a i toutou ujto
aYYE lx *K oJiTaaiag (pavEQUjOevTog auTU) dr|koL auTfj Xey(0V ' Y "
vgjoxe oti xâv EX0r]g, oux dgțtg pic f.tr] ouv oxuXfjg, dXXâ âXXov
23-24. DIACONIȚA VASILINA 445
părerile și să-1 unească cu Biserica Sobornicească, și de aceea îl
ruga pe fiecare bărbat drept să facă rugăciune pentru el. Aceas
tă femeie a auzit de harul dumnezeiescului loan si > dorea să i
se închine, dar aflând că nu e îngăduit ca o femeie să coboare
în Lavră, a trimis după Teodor, ucenicul lui loan, rugându-1
să-l ia și să-1 ducă la sfântul Bătrân pe vărul ei, crezând că prin
rugăciunea lui Dumnezeu va schimba învârtoșarea inimii sale
și se va învrednici de comuniunea cu Biserica Sobornicească.
Ucenicul Teodor l-a luat și a coborât la Bătrân și a bătut, după
obicei, în ușă. Iar când Bătrânul urma să deschidă, au pus
amândoi metanie. Când ucenicul a zis: „Binecuvântează-ne,
Părinte!", Bătrânul a deschis și a spus către ucenic: „Pe tine te
binecuvântez, dar acesta nu este binecuvântat!" Când ucenicul
a spus: „Nu așa, Părinte!", Bătrânul i-a răspuns: „Cu adevărat,
nu-l voi binecuvânta pe acesta până când nu se va depărta de
cugetarea schismaticilor și nu va mărturisi câ vine în comuni
une cu Biserica Sobornicească. “
Auzind aceste cuvinte, acela s-a mirat de harisma stră-
vederii Bătrânului și, preschimbându-se din pricina minunii,
a primit cu multă încredințare să vină în comuniune cu Bise
rica Sobornicească. Atunci Bătrânul l-a binecuvântat și, după
ce l-a ridicat, i-a dat lui primul Preacuratele Taine, alungând
toată îndoiala din inima lui.
24
Când Vasilina a aflat de acest lucru, i-a venit o și mai
mare dorință ca să-1 vadă cu ochii ei pe sfântul Bătrân și se
gândea să se îmbrace bărbătește și să coboare la el în Lavră și
s
ă-i mărturisească toate ale ei. Lucrul acesta i-a fost descope
rit lui loan printr-o arătare îngerească, și de aceea i-a trimis
vorbă: „Chiar dacă vii, să știi că nu mă vei vedea. Așa că nu
446 VIAȚA SFÂNTULUI IOAN IS1HASTUL
219, 25 ujio elvov zal birou bâv dccr/pc;, EcpaTapai gol za0’ unvoug xai
âxouw tcl Ttaoâ aou xai boa bâv Ep[3â/.r| pot 6 ©Eog, ânayyEXă)
ool Tcruxa ezeîvt| âzouoaoa zal TnoTEucaoa dEXETai Evapywț
Tiqv oTTTaaiav. alvEiai yâg auTf] za0’ vjtvovg XEytov ibou bf| 6
0Eog âjTEOTaZzEv pe npog ge’ aTTâyYEiXov pot, el tl PouXp.
H 6e Ta zaO’ EauTiqv Einouoa ir]v JiQoacpopov âjTOxpiaiv
220 EZaftev zal uvegtt| EL'xapioTouoa tcd 0euj xai eXOovtl t w pia0r|Tfi
tou yEQOvrog to te oxnpa xai tov xagazirjoa âjnÎYYe i £V
- Taina
Eyib Jiao 1 auTf|g EZEivqg â x o u o a g Tfjg btaxovou BaniXivrigifi Jta-
pouar| auYYQa Tfi ouvETa a .
25
220, 5 'O Tone; ev (o EYZEzXEioiai o cr/iog o u w g yepwv. xprjpvdv
exel zaiâ buopâg vipr]ÂdTaTov tolxou tojiov dno7t? pouvTa,
za0’ ou f] oteyt] tou zeXUou EJiEOTripixTat/H 6e tou xgi]pvov
TîETga togoutov £r|QOTâTr| Xiav uTtdpxEL xai dvixpog, cdgte pr]b
dz.wg voiL&a e tlolelv tcd XE?Aîqj.’Ev pi$ tolvuv twv f|pEQ(îjv
Âapcbv o cb/tog otnog y £ Qw v OJiEopa evog oxabiou ?.ey£ l t0
220. io tou pa0r|Taîg 0eo6g)qcd zai’kodvvț]- dxouoaTE pou, tezvcc eciv t]
tou 0 e o u cpiXav0QCD7iîa xapioT|TaL tcd GTtEppaTL toutcd /doiv zac
TauTT| xf| HETQgt buvapiv npog to xaQnoYovfjoai, y cdozete otl
6o)qeclv xagi ETai poi tt]v twv ouoavwv paoiÂEiav.
K a l TOUTO ELJttbv JlQOOEjlXaOEV Tfj dpQî]XT(p EXELVȚI TTETQțt
!
220,15 tt]v (y/'âbuy O 6e tî]v g d p b o v ’Aapcbv i]pâv ouoav pXaoTrjoai
xai E avOfjoat EjTtvEUoag 0Eog amog z a i tt]v appqxTov xau-
iqv xai ȘrjQOTâTqv TiETpav pXaoTf]oai exeăeugev Jtpog to âsiȘai
Taîg iiETEHEira yEVEaîg o n o i a g o bovĂog o u t o u tetuxi]he x«5L-
Tog. Kal ibchv 6 yeqojv t o v piaorov rjuxaQLGTEL tq) 0ecd h e t q
âazouwv. 'Ooxig pXaoTog xaTâ |.ilxq6v Eig ihpog EYEipo Evog
220, 20 EcpOaoEV T1ȚV oTEyriv, ijv x a i âitEGTEYaoav, x a i ânXcog eljieîv, t(î)
Xobvu) ibou Tpia auxa EzapTrocpop oEv. 'Ajteq XaPcbv 6 yEQWv
25-26. MINUNEA SMOCHINULUI
447
re osteni, ci mai bine rabdă și, oriunde vei fi, mă voi arăta ție
în somn, voi asculta ce-mi vei spune și îți voi vesti toate câte
îmi va arăta Dumnezeu.“ Ea, auzind acestea și crezând, a pri
mit vedenia, pentru că el i s-a arătat în vis zicându-i: „Iată că
Dumnezeu m-a trimis la tine! Spune-mi ce vrei?"
Ea, după ce i-a spus ale sale, a primit răspunsul potrivit,
și apoi s-a trezit mulțumind lui Dumnezeu. Și când a venit
ucenicul, i-a descris acestuia îmbrăcămintea și înfățișarea Bă
trânului. Eu am auzit acestea chiar de la diaconița Vasilina și
le-am așezat
t în scrierea de fată,
i
25-26. Minunea smochinului
Locul în care s-a zăvorât acest sfânt Bătrân are, în latura
de apus, o prăpastie foarte adâncă, folosită ca zid de care se
sprijină acoperișul chiliei. Piatra peșterii este atât de uscată
și lipsită de umezeală, încât nu lasă în chilie nici un pic de
umezeală. Acest sfânt Bătrân, luând o sămânță de smochin,
£au
' le-a spus ucenicilor săi, Teodor și loan: „Asculrați-mă, fiilor,
dacă iubirea de oameni a lui Dumnezeu va dărui har acestei
semințe și acestei pietre putere ca ea să încolțească, să știți că
îmi dă în dar împărăția cerurilor."
Zicând acestea, a lipit sămânța de piatra aceea care nu
putea fi spartă. Iar Cei care a făcut să înverzească și să înfloreas
că toiagul uscat al lui Aaron, a poruncit ca și această piatră tare
și foarte uscată să odrăslească spre a arăta generațiilor următoa
re harul de care a avut parte robul Său. Când a văzut Bătrânul
vlăstarul, I-a mulțumit cu lacrimi lui Dumnezeu. Acest vlăstar
s-a înălțat puțin câte puțin și a ajuns la acoperiș, pe care l-a
desfăcut și, ca să spun pe scurt, într-un an a făcut trei smochi
ne. Pe acestea luându-le Bătrânul și sărutându-le cu lacrimi,
le-a mâncat, mulțumind lui Dumnezeu Care l-a încredințat,
 448 VIAȚA SFÂNTULUI 1OAN 1S1HASTUL
xai f-iEiâ dazovov zaTa(piXf|aac ecpayev EvxagioTâjv tw nXrjpo-
(pooqcravTi a v r o v 0 e w . d i a d o v c xai Totg e o v t o v pa0TțTatc npog
gtxQov. K a i idov t o 6ev6oov poqi Tfi aoeTfj t o v yEoovwg gaQTV-
220. 25 oouv. A<p' ov 6e t u o v x a EtpayEV o Osoqoooc: o v t o ; yEQtov, etoi-
p â Eio ngog tt]v E obov EjTEidi] 6e Zoittov eic P a 0 v yf]Qag îjĂ.a-
OEv.TivEqj av oi [ia0qTai t o v t o h o v n p o c t o diaxovEtv avro).
26
221 ’Eycb toîvvv eloeău6)v jtqoc; avrov x a i to (po Egov t o u pÂa-
cjtov OEaoăgevo Osajia, zaTEvoovv enipE/.â)g nc7)g eol coOt] xai el
payăăa eo/ev rț tietqq, xai evqelv o v z T]dvvr]0r]v, 6'kjte piE ExnXa-
ysvra ectelv oj flâGoț xXovtov xai aoq.iaQ xai yvdtaecuc; &eov, u)ț
221. 5 âve EQt vvrjTa iâ xQiuaia aviov xai ăvEțiyviacrtoi ai odoi avrov.
Kai yăp i'oaoiv oi tioăvxqoviov nEÎQav Tfjg ?.avpac; tov paxagiov
£âppa E/OVTEț OTlJlEp OVTE EV aEQL ZOI xf]7t(p OVZfj yiVETat l'i ETE-
pov bfivâpov htă tt|v noĂ/jqv 0EppoTr|Ta xai Șî]QOTi]Ta Tcbv aEQCDV
Tfj; Zavpag- el 6e tic; JipocpEQEi râ âEvdpa tov pixpov rfj; avTfjg
221, io Z.avpag xoivopiov ră Trapă rf]v obov ovra, ylvojgxetco o tolovtoș
otl Ezelva Ev/qg Epyov yeyEvr|Tai tov jiaxapiov S ă p p a păOog
te yfjg EvpTjzoTo; xai Evzcopiav twv tov XEi|răppov opippipaiarv
văărwv xai tojv tov avrov țuzgov xoivopiov narEpcov [lEXpt tov
vvv ez tov vâarog tov XEipdpQov oăov tov xEipiwva avră tto-
Tl OVTWV. ’AflEĂEL JtoHtoV âjtlXELQT|OăvTa)V Jtapă TOV XELRCtppOV
1 221,15 (pvTEVoai Ev0a păOog yqc; rjv, xai d/.ov tov XEijitova jcotl ovtcdv
po/ig eji'l Eviavrov la/uoav xparfjoai ră cpvră ăia tî]v, (bg EiprjTai,
iroZÂf]v twv aEpajv §T]p6Tr]Ta xai to (Kpodpdv tcTjv xavnărcov.
27
Kai ravra ev ex jtoaacîjv o)aya ăvaÂE§ă|iEvoc; ypacpfl na-
padeda>xa TTapaXshpag dLrjy'qoaoOai tovc; nspi nioTEw; a v r o v
221, 20 ăyăivag, oug EVEăEL aro xară rcbv’QpiyEvov; x a i ©Eoăojpov tov
25-26. MINUNEA SMOCHINULUI 449
și a dat și ucenicilor săi câte puțin. Și iată că pomul strigă măr
turisind despre virtutea Bătrânului. După ce Bătrânul acesta
purtător de Dumnezeu a mâncat smochinele, s-a pregătit pen
tru ieșirea din această viață. Dar pentru că a ajuns la adânci
bătrâneți, ucenicii au lărgit locul ca să-l poată sluji.
26
Eu, așadar, am intrat la el și, când am văzut priveliștea
înfricoșătoare a vlăstarului, am cercetat cu atentie în ce fel a
prins rădăcină și dacă piatra s-a crăpat, dar n-am putut găsi
nimic, așa încât am spus cu uimire: O, adâncul bogăției și al
înțelepciunii și al cunoștinței lui Dumnezeu, cât sunt de necer
cetate judecățile Lui și de nescrutate căile Lui! Aceasta pentru Rom. u. 33
că cei din Lavra fericitului Sava care au experiență de mulți
ani știu că smochinul sau vreun alt pom nu crește nici în aer
liber, nici în grădină din pricina căldurii mari și a uscăciunii
aerului din Lavră. Iar dacă cineva se gândește la pomii de
lângă d r u m ai micii chinovii a lavrei, să știe că aceștia sunt
roada rugăciunilor fericitului Sava, care a găsit pământ adânc
și roditor mulțumită apelor de ploaie din torent, precum și
ale părinților din mica sa chinovie care până acum udă pomii
toată iarna cu apa din torent. Intr-adevăr, deși mulți au încer
cat să sădească plante lângă torent, unde era pământ adânc, și
să le ude întreaga iarnă, abia au reușit să țină plantele un an
din cauza marii uscăciuni a aerului și a puterii arșiței.
27
După ce am ales aceste puține lucruri din multe altele,
le-am predat scrisului, lăsând deoparte istorisirea luptelor sale
pentru credință duse împotriva învățăturilor și apărătorilor lui

450 VIAȚA SFÂNTULUI I O A N ISIHASTUL
MoțnpouECTiag doyjiâTOjv t e zai ujtaoTtioTâv. zai to vg di.ar/j.ioug
□ug unipEivEv zaxâ to EuayYEÂLOv u n t o tojv dnooToXizwv 6oy-
pdTtjjv. A/J.â t u t o u t o u âvdQaYaOf||naTa â/./.oig ouyyoatpEVOiv
nagcr/ojoG) dirjYqoaoOaL eu yâo oib' o t l noZXoîg. coc Etxog. p£iâ
Tiqv avTOÎi â.TOpiuJOiv onoudaoTEOv yEvrpETat dvcr/QuipciaOai
221, 25 toug te dyd)vag zai dior/poug zai zivâuvovg oug utteiielvev vtteq
Tfjg OQ0odd§ov nioTEUjg. zai Tâg vixag zai Tâg Evddgovg aurou
222 noZiTEiag xaTa n â o a v dbg eijielv tt]v xaO' f]pâg jto/.LTEiav zai biâ
tov piov zai dtâ Tâg ajiaoToanTovoag a ut ou âoETâg 7tEQitpr|pou
zai 7tEoi[3or]Tou yEyovoTog.
28
'Qg 6â rjzouoa Tfjg âyiag auTOU Y 4)TTî]g dtr]YOupEvr|g, tcî)
elxootco oydocp Tfjg aî)Tou rp-tziag xqovu) Ejuozojrog exelqoto-
222. 5 vriOq, dbg zai avcoTEoco £LQr|TaL, zai EJtoir|OEv ev nj EJiiozoitf] ett]
Evvsa zai ejtelvev Eig tițv Zauoav to jiqoteoov ett] d(b&£xa, e£
ojv edirizovqcFEv etî] e§ zai f]ovx a o e v ett] eȘ, zai e lelvev Eig tov
Toupăv ett] e£ zai ev tw xeXZîgj zaOsioypEvog, ev co zai |1EXQ L
tou vuv qouxa ei, ejtXtiqcooev a u v Oeco TEooapâzova EJrrâ XQO-
222, 10 voug, zai Idou Etp0aoEv tov ExaTocrrdv tetoctov Tfjg âauTou r|Xi-
ziag xQOvov zai eotlv Xiav JiQEofluTT|g zai cpaidgog tw jigocFabnco
zai Tfj ipuxfi JtQoOupoTaTog zai 0Etag xâptTog Ep7tE7tXr]opEvog-
EUxopE0a ds rjHEÎg oi TajiEivol iva 6 ©Eog etl păZXov zai păZXov
Evbuvapicb(jr| aurov zai tov &pd|iov aurou ev elqtjvț] teZeicbot].
222, 15 Euxatg auToij eZet](jel zai f|p.ctg Toug TajrEivoug zai djiaoTaj-
Xoug Toug ouyYQaipapEvovg. Eig Toug aiwvag Tâjv aiobvojv.’Ap.r|v.
27-28 451
Origen și Teodor de Mopsuestia, precum și prigonirile pe care
le-a răbdat, potrivit Evangheliei, pentru învățăturile apostolice.
Las însă altor scriitori să istorisească aceste fapte vitejești, fiindcă
știu bine ca după trecerea sa din viață, cum e și firesc, va trebui
ca mulți să se îndeletnicească cu scrierea luptelor, prigonirilor și
primejdiilor pe care le-a răbdat pentru credința ortodoxă, pre
cum și biruințele și faptele strălucite ale vieții lui, fiindcă în toată
petrecerea și viețuirea sa cu noi a devenit faimos și cunoscut pre
tutindeni datorită strălucitoarelor sale virtuti. 1
28
D u p ă c u m am auzit din sfânta lui gură, a fost hiro ­
tonit episcop pe când era în vârstă de 28 de ani, după cum
s-a spus și mai sus, și a împlinit în episcopie nouă ani, după
care a stat în Lavră mai întâi 12 ani, iar din aceștia, șase ani
a slujit și șase s-a liniștit, iar apoi a rămas șase ani în Ruva.
Zăvorându-se apoi în chilia unde se liniștește până acum, a
împlinit, cu ajutorul lui Dumnezeu, 47 de ani. Așa a ajuns
în vârstă de 1 04 ani 14, și e foarte bătrân și vesel la chip și plin
de râvnă cu sufletul din pricina harului dumnezeiesc care îl
umple. Noi, smeriții, îi urăm ca Dumnezeu să-i dea putere
tot mai multă și să-și isprăvească drumul în pace.
Pentru rugăciunile lui, să ne miluiască și pe noi, smeri ­
ții și păcătoșii scriitori, în vecii vecilor. Amin.
11
Episcopul loan împlinise vârsta de 104 ani la 8 ianuarie 557.
 Apendice' 5
El iși așrepra mereu vremea plecării și rânjea să pri-
m ea scă cununa dreptății care i-a fost gătită, cunună pe care
D umnezeu a fagaduit-o celor ce îl iubesc. Când moartea i
s- apropiat, patriarhul a trimis după Awa Conon, starețul
iu b it
ş ■ *n °m
J ragostea dedeDumnezeu,
Dumnezeu,și plin de discreție
l-a trimis și desăvâr-
la Ascalon. Cu el
a luatpe unul din ucenicii sfântului Bătrân. Când i-a sosit
ceasul morții, părinții s-au grăbit să vină înapoi la el, dar
J urisc. Era o zi de duminică și el se afla încă pe patul
Viata
$ Iui Awa Chiriac
arre p
P1or: „Vă
J*L°rog, Părinții
- u scos afară
mei, să din chilie,
nu fiți iar pentru
triști, el a spuscăpărîn-
frații 0 0 0
pe care î a re c a
ve ’ P P s ă vină vor sosi miercuri. Peste trei zile Bloc; tou a|3|3ă KvpiaKOV
P a unați cu toții, iar voia lui Dumnezeu privitoare la
m n e se v a fl împlinit. Așa s-a și întâmplat. Cei care erau în
călă tori e s au întors miercuri înainte de cină, au venit toți

C
în *• P 3 U lui
n mâinile
primit
binecuvântarea,
Dumnezeu, și 8îndată
în ziua de si-a dat
ianuarie. duhul
Iar acum,
să am Pent
j u S f â n r u i loan și pentru noi cinste, slavă și
în c h măciune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.

v " c wartz, alcătuitorul ediției critice a operei lui Chirii, notează câte
cretin, considerate neautentice, la moartea lui loan, prezente în une
ma
U
tean nse (pp. 328-329). Cu toace acestea, G . Garitte („La Morte de
argumentează că textul din apendice, prezent numai într-o e iți ’
georgiana de veac XI. aparține lui Chirii. De aceea îl redăm și noi, tradus
dnpa ediția engleză.
 Bioc; tou â|3Pă KvpiaKov Viata
9 lui Awa Chiriac
222, 20
Tqc; Ăavpcu; tou ZouKă din Lavra lui Suca

1 1. Prolog

Tou âvax<DOr|TOÎj xai ndvTwv âvaxujQqTGJv apicrtou D e Chiriac pustnicul, cel mai b u n dintre toți pustnicii,
K.VQLCLZOV nokXâxi; ev tw jteql Ev0ujilou tou neyâĂ.ou qt|0evti a m a m i n t i t de m u l t e o r i în Cuvântul meu despre marele Ef-
pot Zoyq) |rvr|nT|v EjioirțoâpiT]v avcr/xaiov toîvvv f]yr]oâpr|v timie. M i s-a părut, așadar, de trebuință să-1 fac și mai bine
toutov bi’ 6/dyojv YVOJOipcuTEQov wîg evtuyxuvouoi xaTaoTf]oat cunoscut cititorilor povestind câte ceva d i n pârga izbânzilor
d?Liyag xivâg ajiao/dg id)v auid) x«toqOwOevto)v biqyou Evog. sale. Pentru că dacă pârga cuvintelor este sfântă, este vădit că rf.Rom. n, *
T(JJV
222, 25 El ydo q âjrapyjî ? yopiEvtov oyLUjv âyla, bfjXov otl x a i io și frământătura întregii sale vieți s-a sfințit împreună.
cpugapa t o u navrog oivtou Șiou ouv yiaaTaL
2. Obârșia
2
223 OntOC; TOtvUV 6 TT|V Ipu/ V E/OW nE(pCDTL0[lEVr|V Kuoictxoc
Acest Chiriac, cel cu sufletul luminat, era de neam
yEvog [iev Trjg TXĂâbog ujifjpxev noXecog KogivOou, yovEtov 6e
d i n C o r i n t , o cetate a Greciei. Părinții d i n care s-a născut se
jiaTpog piEvlcnâwou ttqeoPuteqou zaxâ KoqivOov âyiac; tou
numeau, tatăl, loan, preot al sfintei Biserici Sobornicești a
©eou xa8o>dxi ExzĂ.r|CFÎac;,|iqTQ6gbE E u b o iaț;, ucp ' cov Eyevv Oq
l u i Dumnezeu d i n C o r i n t , iar mama se chema Eudoxia. S-a
223,5 aEQiidTEÂogTrig©Eo6ooiov tou veou paoiX.Eiac; privî’IavvouaQicp
născut, așadar, către sfârșitul domniei l u i Tedosie cel Tânăr,
Evâiț] Tfțg bEUTEpaț ivbixTiovog. Feyovev 6e ăveipioc ex pqTpdc;
în 9 ianuarie, indictionul al H-lea. Era văr după mamă cu Pe- And 449
IIetqou tou EHLOXonou KoqlvOou, ucp’ ou yEyovEV âvayv(i)OTr]c;
tru, episcopul Corintului, de care a și fost făcut citeț al aces
ex pQEqjoug Tf| auTfjg âyiag Exx? oi.ag.'OoTLc; dtpf5âc Kuoiaxog
tei sfinte Biserici încă de mic. Awa Chiriac, după cum mi-a
âvayivcDoxcDv xag 0Eiag yQaqxxg, <î>g « u t o c hol dirp/TjoaTO, x a i
povestit, c i t i n d Dumnezeieștile Scripturi și petrecând cu ele
diqpEQEUCDv ev auTaîț xai bLavuxTEQEuayv ETi d)v vâog E0au at£v
încă de tânăr ziua și noaptea, se minuna de multele feluri în
223, 10 nwg TtoXuToojtOig xatâ yeveciv xai y veav t o u ; op9fj jtQoaiQEOEi
care Dumnezeu i-a slăvit, din neam în neam, pe cei care s-au
 456 VIAȚA LUI AWA CHIRIAC
EVOtQEOTfjocti onoudâaavTcxc; EddȘaoEv o 0Eog zai cpcuoTqQag ev
zoopo.) dvEdEi Ev zai nâvra eȘ âoxfjg (pzovopqoEv ngog ou)Ti]QÎav
tov avOgojnivou yEvovg, tov ev A0eX diâ Ovoiav do âoag, iov
ds’Evo)/ 6l’ EVcwEOTTjcJEiog Tfj[xetuOecjei. Tipi'pag. tov 6e Nwe dia
223,15 bizaioavvr]g ojuvOriga iov yEvovg qv/.â ag, tov AȘoacxu âid
TiLOTEOjg ncxTEQa eOvgjv avadEi ag, T 0 V EVOEpfj tov ME/z/iGEbEz
LEQU)avvr]v djtodEȘâpEvog, tov ’lwcnyp zai tov ’libp unogovfjg
te zai ooj(pQoovvr|g Eizova T(î) pic» âvaoTf|oag. tov MiovaEa
vopio0ET7’]v zaraaTipag, t6v tov Navfj ’Irpovv f|At(p zai os?.î]vț]
223,20 xakivaywYOV zaTaoTi]oag, tov Aavid npofp]Tr|v zai paaiĂEa
zai cpQizTov |xvGTr|QLOv HQoyovov avadeiȘag. Tfjg Rapv/.(imaq
zajxivov Tip xpLâ'/a eÎc Sgooov pETanoirpag, AavifiX Tovg
Zcovrag ev Ttp Ăazzqj vtjcjtevelv biddȘag, to 0a?.âTTiov zfjTog
EÎg noocpqTizov 0â7.apov pETaozEvdaag. Flgog tovtoic nâoiv
IXiyYÎa avTov f] diâvoia Evvoovoa tcx vjteo Taina, tov tozov
223, 25 tov tolovtov tov donogov, Tip FlaoOEvov zai MqTEga, Tuog [âv]
0Eog Adyog dTQEJiTivg y£ Y0V£v dvOgionog zai 6iâ tov Tipiov
avTov OTavQov zai Tfțg dvaoTâoEiog tov te gtdi]v ecjzvăsvoev
ψ zai tov dnaTEâjva oxptv xaTr|QY*l0£V OQiagpEvaag zai Toîg idioig
OavaxujOEVTa TtaQajtTOjpaoiv ’Abâp CDonoifioag ndXiv Eig tov
223, 3o Traoddeioov EJtavf|YaYEv.
3 3. î n chinovia lui Gherasim
224 TavTa zai Td Toiavra biavoovpEvog 6 Kvgiazog, zqtevvy1!
fi zaQ&ia avTov cpoPqj 0eov zai EpovX.EvaaTo etil rfiv dyiav jioXiv
dvaxiogfjaaL zai Toîg piomxoig dnoTd aaOai JipaYiLiaoLV. Kai
Toîg TOiovToig ado/ EO/wv koYiopiOLg fizovoEv ev |_iLCt xvgiazfi tov
224, 5 EvaYY£ 7dov ĂEYOVTog el nț Qeăei ojilocd /âov eAOeiv,UTtaQvrioâoOa)
eavwv xai doâioj iov otuvqov aviov xat ăxokovdEiia) /.toi, zai
iragavTiza e£eZ.Oo)v Tfig EZZĂîpiag zai |xr|6Evi pi]dev eipr]xcbg
fiZOcv EHt KEYXQ Edg zai ETtipâg nkoitp âiajiEgiovri ev naXaiOTivr]
3. ÎN CHINOVIA LUI GHERASIM 457
silit printr-o dreaptă alegere deliberată să-I fie plăcuți și i-a
arătat luminători în lume, iconomisind totul dintru început
pentru mântuirea neamului omenesc, Care l-a slăvit pe Abel
pentru jertfa lui, iar pe Enoh l-a cinstit cu mutarea de aici
pentru că l-a fost bineplăcut, pe Noe prin dreptate l-a păzit
ca pe o scânteie a neamului [omenesc], pe Avraam l-a arătat
prin credință părinte al neamurilor, a primit preoția cucernică
a lui Melchisedec, pe losif și pe Iov i-a înălțat prin viețuire ca
icoane ale răbdării și fecioriei, pe Moise l-a rânduit legiuitor,
pe Isus Navi l-a făcut să țină în frâu soarele și luna, pe prorocul b. Navt io.12
și împăratul David l-a arătat strămoș al înfricoșătoarei taine, i bnp.i6, 13
focul cuptorului babilonian l-a preschimbat în rouă, pe leii
lui Daniil din groapă i-a învățat să postească, chitul cel din
mare l-a preschimbat în iatac prorocesc. Pe lângă toate acestea,
cugetul lui era cuprins de uimire când se gândea la cele mai
presus de acestea, adică la o astfel de naștere fără de sămânță, la
Fecioara-Maică, la felul în care Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut
o m în chip neschimbat și prin cinstita Sa Cruce și înviere a
prădat iadul și, biruind, l-a nimicit pe șarpele înșelător, iar pe
Adam, cel omorât prin propriile sale căderi, l-a făcut iarăși viu,
aducându-1 din nou în rai.
La acestea și la cele ca acestea gândindu-se Chiriac, s-a
străpuns la inimă cu frica lui Dumnezeu și s-a hotărât să plece
în Sfânta Cetate și să se lepede de lucrurile cele lumești. Cu
getând astfel de gânduri, a auzit într-o duminică Evanghelia
zicând: Dacă vrea cineva sâ vină după Mine, să se lepede de sine,
sâ-și ia crucea sa și să-Mi urineze. Ieșind îndată din biserică și Mt.16, 24
fără să spună cuiva ceva, a venit în Chenhrea, unde s-a suit în
corabie și, trecând în Palestina, a venit la Ierusalim, fiind în
 VIAȚA LUI AWA CHIRIAC 3. Î N C H I N O V I A LUI GHERASIM
458 459

JiaQEyEveTO sig7EOoo6>.vpa dx/ctoxaidEzaTov pEv ETog aycov Tfjg vârstă de 18 ani, în al optulea an de patriarhie în Ierusalim al
224, io rp.ix(ag, dyddqj 6e ETEtTfjg LEoaoxiag EvlEpoao/.vpoig AvaoTaoiov, lui Anastasie, în al nouălea an al domniei împăratului Leon
Evâruj 6e Tfjg pauiZeiag AEovrog tov pEyâXov paoiÂEUjg ev cel Mare, la începutul indictionului al V-lea1. Venind în Sfân
ta Cetate, a fost primit de Sfântul Evstorghie, bărbat sfânt,
apxf) Ti]g HE 7rir|g ivdiZTtdvog. K a i e/.Oc'ov EÎg tî]v âyiav jtoXlv
EdEÎgub0rj n a o d ren ev dyioig EvoTooyitu, dvdpl âyiq) xai Totg tov care strălucea cu harismele Preasfântului Duh și care ctitorise
navaytov nvEvpaTog yapîopaoL diaZapTrovri. fjbr| LiovaaTqpiov o mănăstire foarte vestită, aproape de sfântul Sion. Iernând
în aceasta, robul lui Dumnezeu Chiriac dorea să locuiască în
224,15 ovurT]oapEvq) jT/j]oiov Tfjg ayiag Sicbv JTEQicpavEcrrawv. ’Ev w
7tapaXEi|iotaag 6 bovXog roti 0 e o u Kvpiaxog EJT£n60r]OEv tÎ]v pustie și, auzind aproape de la toți cele despre dumnezeiescul
EQT|pov oîxrjoai xai dxovov naga jrdvTorv a/edov tci xaxâ tov
Eftimie, l-a rugat pe marele Părinte Evstorghie să-l slobozeas-
Oeîov EvGvjitov jrcjtoExdZEciEv tov [.lEyav jraTEpa Evotoqylov
că cu binecuvântare. După ce a fost slobozit, a venit în Lavra
aTtoXvGfjvai et’ eu/qg xai âjtoZv0Eig t|/.0ev elc tÎ]v Xavpav
marelui Eftimie și a stat destule zile acolo, la Anatolie preotul
tov psyâXov EvOvpiov xai JtpooxaQTEQf|Oag ex.eîoe AvaToXiq)
și Olimpie monahul, care erau frați după trup și de neam din
Corint, cunoscuți de-ai săi, și s-a închinat la marele Eftimie
224, 20 Tivi jTQEOpVTEpq) x a i ’OXvpjucp pova/q) âdE/.tpoîg xotq oâpxa
și din sfintele sale mâini a primit schima. Dar nu i s-a îngă
xai KooLvGioig o v o i tu> yevel xai yvtoorolg rRtEgag izavctg
npooEXVvqoE psv tov psyav EvOvpiov xai to ox9P a dtâ wv âyicov
duit să rămână în acel loc din pricina frăgezimii vârstei, ci
a fost trimis la Iordan, la Sfântul Gherasim, marele Teoctist
avTov xeigojv |iETr|pcpiăoaTo, jiEîvai 6e a v i d O i o v ovvExo)Qi]9r| 6iâ
fiind deja săvârșit din viață, deoarece marele Eftimie se păzea
to veov Tfjg avTov rjĂiziag, ă)X dnoaTE AETat Eig tov ’looddvqv
224, 25 Ttpog tov ev ayioig FEgaoipov, qdr| tov peyâXov ©eoxtlotov foarte tare să aibă vreun tânăr fără barbă în lavra sa. Sfântul
Gherasim l-a primit și, văzându-1 tânăr, a poruncit să rămână
TE?.EVTf|oavrog. ndvv yag jiapEcpvXdTTETo 6 pâyag EuOvptog
în chinovie, unde să taie lemne, să care apă, să bucătărească
ayEVEtov e/elv ev tt] eovtov Xavpa* 6 pEvroi ev ayioig FEpâotpog
225 tovtov dE dpevog xai vecoteșov ovtov OEaodpevog exeăevoev
și să împlinească toată slujirea cu râvnă, petrecându-și ziua în
avTov pivEiv EÎg to xolvo0iov £vLa xojttojv x a i vdpotpopurv
osteneală și trudă, iar noaptea în rugăciuni către Dumnezeu,
xai payEiQEvaiv xai năoav biaxoviav pETâ jrpoGvpiag exteXwv,
stând la rânduiala psalmodiei cu mai multă râvnă și făcând
âiqpEOEVujv pEv ev xonq) x a i [id/Gq), dtawxTEQEVWv 6e ev raîg
un lucru de mână. Dar deși slujea în chinovie, ținea rânduiala
225, 5 Ttpog 0eov âErjoEoiv, ev tgj zavdvi Tfjg ipaXpqjdtag JtooGvpoTEpog
pustnicilor, mâncând la două zile pâine și apă, iar untdelemn
sau vin sau evkration nu folosea, încât marele Gherasim se
pETa EQyoxEigov ioTâpEvog.’Ev 6e toi xoivopiq) dtaxovajv Tqv tcov
âvaX<J)QTțTd)V TTOĂLTELav EXpOCTEl diâ 6vo EO0LWV âgTOV xai v6(JJQ.
minuna văzând asceza și viețuirea tânărului și avea drag de
el. Așa că în vremea sfântului Post, înștiințându-se duhovni-
EĂaiq) f] oivqj fj EVxpdTO) uq xoaipsvog, okjte tov păyav Fegaoipov
cește, l-a luat în adâncul pustiei de la Ruva, unde s-au liniștit
0ECOQOVVTa TT|V TE aOXT]OLV XQL JlO?JTELaV TOV VEGJTEQOV 0aVpdț,ELV
225, io x a i dyajiâv avTov. "O0ev xai ev tqj xaipq) twv âyicov vt|otelwv
1
7r?cr|QO(pOQOvpEvog EĂdpPavEv avTov Eig tt]v jravEorjpov tov Al 18-lea an al vârstei l u i Awa Chiriac e cuprins intre 9 ianuarie 466
r și 8 ianuarie 467, iar indictionul al V-lea a inceput la I septembrie 466,
Povpcr oiTtveg qvtoOi rțavxa ov Ewg Tfjg tojv pauov sopT g, xaîd
460 VIAȚA LUI AWA CHIRIAC
XUQldXTțV EX TU)V •/ElQâjV TOU pEyâXoU Eu0upiOU XOLVOJVOUVTEg.
OXiyou 6e Tivog xqovov btEXOovrog xai t o u pEyâXou EuOupîou
ev Xoiorti) TEX£LU)0EvTog el6ev 6 ev âyîoig TEpâoipog lf]V auiou
225,15 Apu/fț viind âyyeXtov ddT]youpEvr]v xai Etg oupavov avatpEQopEvrjv
xai Xaptbv iov appâv Kupiaxdv avfjX0Ev Etg tt]v povf|v auiou
xai io ocupa xrjdEuoag ujteotqeipev. Toi jievtol Evâicu xqovcd
ifjg ev LlaXaioTivr] Jtapouoiag tou â p p â Kupiaxou o pâyag
natqQ t||xcdv rEQâapiog eteXcutiioev xai iă) ir g dcxaioauvrig
225, 20 xaTEzoopir]0T] oTEcpâvaj p.r]vi Maoiicu 7tEpjnr| Tfjg TQLOxaibExâiT]g
Lvdixiiovog. BaaiXEtou 6 e xai XiECpâvou adEXcpăw ifjg T|yE|ioviag
XQaTqadvrwv o âppâg KuQtaxog âvExd)Qr]OEv xai rjX0Ev Eig iqv
Xauyav tou psyâXou EuGupiou xai u n o TIXia tou riyoTjp-evou
EiodEXQeig EXaflEv xeXXîov xai r|Ouxa a E V ev tgj elxootcî) Epdopcu
Tfjg Eaurou f|Xixtag xqovco, p,r]bEv xicbpEvog tou aicovog toutou.
225, 25 FloXXct 6e XEXoniaxEv ev tr oixodop.fi tou xorvopiou- tote yăQ f]
Xaupa Etg xoivopiov pETeoxEuâo0r|.
4 λ
Tiv 6e exel to TT]vtxauTa Ocupâg ng jtpoaayoQEuopEvog
pâyag t(b pLtp. Toutou iag dgerâg xai Ta nXsovEXTf]p.aTa yvoug
6 appâg KuQiaxog ouvrțcp0r| aulă) Tfj tou jtvEupaiog oropyfi,
225. 30 jTQopipațopEvog xai yupva 6p.Evog xai Tfj auiou EirdpEVog
226 âywYÂ. 'Oorig ©copâg anooraXEig und <Pibou tou dtaxdvou sig
’AXs âvdQELav <bvf|oaTo ânXcbpiaTa Jiapâ tou dp/LEnioxAnou Xdycp
tou xti opevou xoivopiou' Tot yâg tcjv TtaTEQOjv f|pă)v EuOupiou
xai Oeoxtlotou povaoir|Qia rjaav tote ev opovoîa xolvov tov piov
ovtci xaL av
226, 5 ex dtoixriaiv uno Eva ovra olxovopov xaiâ rqv tou
peyâXou EuGupiou EvroXf|v. AcuâExaETOug xQdvou 7taQ£Xr|Xu0oTog
pETâ tt]v ayiav exelvou xoip,T]0iv tou f|youpsvou Tfjg tou dppă
0EOXTÎOTOU povfjg dppâ Aoyyivou TsXEUTf|oavrog xai IlauXou
Tqv rp/oupiEViav diadE apEvou TeqePojv o LaQaxiqvdg o JiaXai
226,10 panTioOELg xai laOsig und tou pEydXou Eu0upiou peXXujv teXeutov
4. ÎN LAVRA LUI EFTIMIE 461
până la praznicul Stâlpărilor, împărtășindu-se duminica din
mâinile marelui Efrimie. După ce a trecut oarece vreme și
marele Efrimie s-a săvârșit întru Hristos, Sfântul Gherasim a
văzut sufletul lui condus de îngeri și înălțat la ceruri. Luân-
du-1 atunci pe Awa Chiriac, s-a suit la mănăstirea lui Efrimie
și, după ce acesta a fost înmormântat, s-au întors. In cel de-al
nouălea an al șederii lui Awa Chiriac în Palestina, marele nos
tru Părinte Gherasim s-a săvârșit din viață și a fost împodobit
cu cununa dreptății, în 5 martie, indiccionul al XlII-lea. După Anul 475
ce egumenia a fost luată de frații Vasile și Ștefan, Awa Chiriac
s-a retras și a venit în Lavra marelui Efrimie, fiind primit de
egumenul Ilie, și a căpătat o chilie unde se liniștea, fiind în
vârstă de 27 de ani, fără să aibă nicio agoniseală de-a veacului
acestuia. Mult s-a ostenit la zidirea chinoviei, pentru că atunci
lavra a fost transformată în chinovie.
4. în lavra lui Efrimie
Era acolo, în vremea aceea, un oarecare Toma, mare cu
viețuirea. Awa Chiriac, aflând de virtuțile și bogățiile sale, s-a
lipit de el prin dragostea Duhului, înaintând și nevoindu-se
duhovnicește prin urmarea povățuirii aceluia. Acest Toma,
fiind trimis de diaconul Fidus în Alexandria, a cumpărat
veșminte de la arhiepiscop pentru chinovia care s-a constru
it, pentru că mănăstirile Părinților noștri Efrimie și Teoctist
erau atunci unite în cuget, având o viață de obște și o singură
conducere, aflându-se sub un singur econom, după porunca
marelui Efrimie. La 12 ani după sfânta lui adormire, Awa Anul 485
Longhin, egumenul mănăstirii lui Awa Teoctist, a murit, și
Pavel a urmat la egumenie, iar Terevon saracinul, care fusese
botezat și vindecat de către marele Efrimie, trăgând să moară,
a lăsat destulă avere ambelor mănăstiri. Dar pentru că Pavel
462 VIAȚA LUI AVVA CHIRI AC
Izavd zutealtev jrgâypaTa Toig dpȚOTEgoig povaoTqptoLg. Tou
6e FlauÂou au0adidoavrog zai t o tou TEgEfJmvog ÂEiipavov xai
xâ jigdypaTa âHoonâoavrog ouyxuaig dvECfUi] xai Ttbv pova-
ott|Qio)v diaipEOLg. Tcov toîvuv tteqî to povaoTqgLov xcogicnv iov
oolou EuOupiou diaiocOEvrurv ZTÎL.EL 6 flau/.oc Ttuoyov Eig ia di-
2261
atQE0Evra xoigia zai dibmai âiazooia vojuopaxa utteo âyogaoî-
ag Șevo6oxeîou ngog to auTOv povov diaxaTEXEiv to ev tt) âyia
71OĂ.EL ZOLVOV §EV0d0XEÎ0V. TOTE OL UEV Tfjg pOVfjg TOU pEydÂOU
Eu0upiou fp/ogaoav ȘEvodoyEiov twv auTtbv diazooiwv vopi-
OpdTOJV 7I?wT]OLOV TOU TtUO'/OU TOU Aauib Jtagâ TO)V naTEQWV Tfjg
226 20 auoag tou Souxâ' o 6e dp|3ăg Kupiazdg did ti’]v yEvopâvqv tcov
|iovaoTT]Qi(Dv biaîgsoiv dvaxojQEÎ ÂU7rr|0ei.g xaTâ diâvoiav zai
EgyETat T 4 V Xaugav tou Io uza tteq'l to teXoc Tfjg dydor|c ivdt-
zTidvog. Kai hXt]qol Tsooagag ev hiaq; ogoig eteolv diaxovlag tî|v
TE TOU apTOZOTEELOU Zai TOU VOOOXOțLELOU zai TOU EVodoXELOU
226, 25 zai tou oizovo Eiou zai navrag Toug naTEgag 0Eoa7tEuaag zai
oLzo6o|iT)oag EiaqX0 ’! to iegaxEiovJHv ydp XEiQoiovr|0Eig id-
xovog Eig tqv tou psyâXou EuOupiou povqv xai psTa Teaoaga ett|
npoEp/j']0T] XEijiirp.idgxTlS z a L xavovâgyTțg tw TEoaagaxooTCb etei
Tfjg EauTou rpdziag xgovqj, nkr]QU)oag 6e dExaToia ett| ev avTfj
227 tfi diaxovia yeyovev xpEoPuTEgog xai 6le|ielvev xEipriĂLdgyjlS zcn
zavovdgxJK d/J.a âEzaoxTU) ett|. AiEpEPatmoaTo 6e ptoi ÂEycov ev
tu) ToaoUTtp Ttbv TQLdxovra Evog ygdvcuv xavovdpx' | l v ovra xai
XEiprp.iâQXiȚV oux el6ev pe o qXtog EoOiovTa ou6e ogyigoțiEvov.
’'EÂsyEV 6e p.0L xai touto otl oux En)Ț|pouv xgoumv Etg to £uăov
227, 5 tou zpouopaTog Tfjg Xaugag Tfjg vuzTEgtvfțg ipaXpmdiag |1exqic
OU EOTLXOÂoyOUV OkOV TOV â|l(JL)|WV.
Tu) iiEVToi Epdo|iqxooTă) Epdopw Tfjg auTou Tpdxiag
XQOvo) Jiagadidwoi to xEipTpaagxEiov Eni Tfjg TgLTrjg ivâizTiovog
xai dvaxojQEi etiI ti]v tou NaTOUtpă navEpT]|iov paOiȚnyv Tiva
E/tuv [1E01 EauTou. Kai erceidi'i |TEKdygLa oux EugioxovraL ev Tolg
227,10 Tonotg exELvotg, nagExdXEOEv tov 0e6v did ti]v dvdyxrjv tou
oaȚiaTog nagaox 'v aUTOtg ex tc)v auToOt oxiDituv TgEcpEoOai.
* lulte-augusr 485.
’ Câmărașul avea în grijă vasele sfinte și odoarclc mănăstirii, aflate toate
4. ÎN LAVRA LUI EFTIMIE 463
s-a purtat cu încăpățânare și a luat rămășițele și lucrurile lui
Terevon, s-a iscat o neînțelegere și dezbinare între mănăstiri.
Așadar, când au fost despărțite pământurile din jurul mănăs
tirii Cuviosului Eftimie, Pavel a zidit un turn pe pământurile
despărțite și a dat 200 de monede de aur pentru cumpărarea
unei case d e oaspeți, ca să păstreze numai el casa de oaspeți pe
care o avuseseră în comun în Sfânta Cetate. Atunci părinții
mănăstirii marelui Eftimie au cumpărat o casă de oaspeți din
aceste 200 de monede, aproape de turnul lui David, de la
părinții mănăstirii Suca. Awa Chiriac, întristat în cuget din
pricina dezbinării petrecute între mănăstiri, a plecat și a venit
în Lavra Suca spre sfârșitul indictionului al VIII-lea 2. Vreme
de patru ani, a împlinit diferite slujiri la brutărie, la botniță, la
arhondaric și la iconomat, și, după ce i-a slujit și zidit pe toți
părinții, a fost pus să slujească în altar, pentru că fusese deja
hirotonit diacon în mănăstirea marelui Eftimie. După patru
ani a fost făcut cămăraș3 al mănăstirii și canonarh 4, având pe
atunci 4 0 de ani, și după ce a împlinit în această slujire 1 3 ani,
a fost făcut preot și a rămas cămăraș și canonarh încă 18 ani.
El mă încredința zicându-mi: „în tot timpul celor 31 de ani
în care am fost cămărasI siI canonarh nu m-a văzut soarele nici
mâncând, nici mâniindu-mă.“ De asemenea, îmi mai spunea
și aceasta: „ N u am bătut niciodată în toaca lavrei pentru slujba
de noapte până n u am zis tot Psalmul 1 18.“
Când a fost în vârstă de 7 7 de ani, a predat slujirea de
cămăraș în cel de-al III-lea indiction și s-a retras în pustia Anul 525
Natufa, având cu sine un ucenic. Dar pentru că în acele lo
curi n u se găsește meLigria, L-a rugat pe Dumnezeu ca pentru
trebuința trupească să le îngăduie să mănânce din cepele de
intr-o „cămară" sau „tainiță" pentru mai multă siguranță.
’ Canonarhul conduce cântarea monahilor la slujbe și avea sarcina să bată
toaca înaintea începerii acestora.
 464 VIAȚA LUI AWA CHIR! AC
Kai juaxEvoa; xqj xă ndvxa xxiaavxt xai jiExa aZ îv xd mxgov
eî; yXvxv âuvafiEvq) elxev xtp Eauxou paOqxfj' ăitiOi, texvov,
ovvâyayE oxtZĂa; xai ex eoov xai EUĂoyqxo; Kvgio;, oxl exo ev
227, 15 e£ auxwv EvtpQavGrjvaL. Kai ouvijyayEv 6 pa0qxf|; xai e£e£eoev xai
7iaQE0iȚXEv piExct ă?.axo; xai Ey?ajxăvOT]oav ai oxîXXai Ttaoavxixa
xai E iELvav eo0îovxe; e£ avxwv etu xpovov etojv xEOoăgwv.
5 5-6. In pustia Natufa
Toi) &£ xExgaExou; XQOV O U 7iĂr)Q(B08vxo; ăvf|Q xig
7iQwxoxw|Aî]TT|g ano ©exouwv xfj; xwpr); paOcbv xâ negi auxou
227,20 Tragă xtov ev xfj Egrjpcp 0pEp axa vEpovxcov tjXOev ngd; aOxov
EX<JJV ovov ăpxwv 0Egpwv jtE(popxcD|.iEvov x a i ănoyopcboa;
ă7iTjĂ0Ev, xai fju0iov and xoî» ăgxou. 'O pev ovv pa0T)xf]; x w Q l 5
yvd) T]g rou yEgovxo; xa0’ fjv el/ev ovvr|0Eiav oxi?Aa; ex eoo;
EyEvaaxo xai pf] EVEyxa; xrjv mxgiav exelxo ăqxuvoț' 6 6e
227, 25 yeqwv pa06jv xt]v aixiav xfj; (jupcpogâ; EHEv ăpevo; avxtp xai
E avaaxrpac; avxov pexe6wxev avxo) xojv ă/oczvxcov puoxi]gia)v
xai vyifj ănoxaxaoxrjoa; evovGexel Xeyujv xexvov, o 0e6; năvxoxE
228 pâv OaupaxovgyEL, no7Aâ) 6e pâkkov ev xaigip TtEpLOxăoEw; xai
ăvăyxq;, E aioExw; ojtou xai crcoxrjgia 'tpuxwv pf| oijv dEiĂiaor];.
Kai xtbv piEv ăgxwv fjdr] nZT]ow0EVxo)v xai âvotyxT);
|i£yăĂr|; auxoî; yEvopEvr]; năXiv o yEQtnv EuZ.oyf)(Ja; xcp paflqxft
EHExa Ev ex xf); axiĂXî]; Exoipăoat ei; xqv cooav xou yEVoao0ai 6
228, 5 6e |ia0T]xf); Etpofteîxo ăipao0ai. K a i Âafkbv 6 yepwv xai EuZ.oyf]oa;
xai xdv xou oxavgov xvnov noifjaa; rjg axo jiqwxo; eo0(eiv. Kai
oiixw; o paUqxf]; 0agpr|oa; EtpayEv xai e elvev ăpXapf];.
6 6
Tw de JiE nxw xQovuj xfj; ev xcp Naxoucpâ auxou diaycoyfj;
228,10 nĂr)oou)4EV(D ăvr]Q xi; 0exout]vo; â x o u a a ; HEpi avxov fjyayev
5
Esrc vorba, probabil, de frunzele unei plante amare din deșert, nefolosită
5-6. ÎN PUSTIA NATUFA 465
mare5 care se aflau acolo. Crezând în Făcătorul a toate, Care
poate să prefacă amărăciunea în dulceață, a zis ucenicului său:
„Du-te, fiule, și adună cepele, și fierbe-le, și binecuvântat este
Domnul, că dintr-însele ne vom veseli!11 Ucenicul a adunat
cepe, le-a fiert și le-a servit cu sare, iar cepele s-au îndulcit în
acea clipă, iar ei au mâncat din acestea vreme de patru ani.
După ce a trecut al patrulea an, un om, care era proestos Anul 529
în satul Tecoa, a aflat cele despre dânsul de la păstorii din pustie
și a venit la el având un măgar încărcat cu pâini calde, pe care
le-a descărcat și a plecat, iar ei doi au început să mănânce din
pâine. Ucenicul însă, fară îngăduința Bătrânului, a fiert, după
cum avea obiceiul, cepe și a mâncat, dar, neputând să rabde
amărăciunea, a căzut la pământ fără grai. Bătrânul, când a aflat
pricina năpastei, i-a făcut o rugăciune, și ridicându-1, l-a împăr
tășit cu Preacuratele Taine, și după ce l-a făcut iarăși sănătos, l-a
sfătuit zicând: „Fiule, Dumnezeu întotdeauna face minuni, dar
mai cu seamă în vreme de primejdie și de nevoie, mai ales când
este la mijloc mântuirea sufletelor. Așadar, nu te teme!"
După ce s-au terminat pâinile și au ajuns iarăși în mare
nevoie, Bătrânul i-a dat binecuvântare ucenicului și l-a trimis să
pregătească cepe pentru vremea mesei. Ucenicul însă se temea să
se atingă de ele. Atunci Bătrânul, luând una, binecuvântând-o și
făcând semnul crucii, a început să mănânce primul. Așa, prin
zând curaj și ucenicul, a mâncat și a rămas nevătămat.
î n al cincilea an al șederii sale la Natufa, un bărbat din Anul 530
Tecoa, auzind despre el, și-a adus la dânsul fiul care era chinuit
pentru mâncare.
 466 VIAȚA LUI AWA CHIRIAC "-8. CHIRIAC DESPRE ORIGEN1ȘTI 467

7106; aurbv iov viov avwu bEivcbc: OE/ v i a c o p E v o v xai edvocojțEi
r
aurov EU"/iqv ujteo outou Jtoif]oaa0ai. O bE yeowv (ropnaOqoag
aVTO) EV/f|V EJEOiqOE-V ujteo o u t o u xai aZEiipag avTov eLaiOV TOU
ayiou STauQou âjrExaTEOTi]OEv avTov vyif]. 'Ootlc OExovqvbg
tov mov avTou vyif) djioZa|3u)v to O a u p a «vex ouitev
228, 1 5
bE bia(pq|LiLO0evTo; ei; zrăcrav i q v Evooiav EXEivqv rpTlov
aurov Tio/J.oi xai ar/Țovv ciutcȚj. Kai rpEvytDv 6 âfJfSac: Kupiaxdg
iqv dy/r|Oiv âvEX(npî]OEV ejtI ti']v EvboTEpav E p q p o v t o v Toupă
xai EgElVEV EXELOE XQOVOV ETOJV 7TEVTE QlgaiC pE/.ayOl(i)V CtOXOUpE-
vog xai xapbiaLg xa/.dgcvv. K a i paOovrEg tlvec xaT a/ovra
228. 20
avTov (peoovTE; ao0Evouvrac xai u n d jrvEu(iâT(ov dxaOâpTinv
EvoxLovgEvovg - ovoTivag E0EQdjTEvoEv ifj tov X q i o t o v XQwpEvog
ehlxZt|oei xai irj tov tijilov oTavpov orppayLbi. Tote Tqv jroXXf]v
bvoxEpaivorv o/ aiv dv£xo')QT]OEv and T O v ' P o v P ă xai EtorjXOEV
el; tohov navEor||iov xai dnoxovcpov, Ev0a ovbEiq twv dvax<u-
228, 25 qițubv EpeivEv/O 6e Tone; vjto tojv eyxuioiwv Sovoaxciit ovoud-
£etui } Ev0a ol âp.(poT£QOL xeipciQQOi xaTapioyovrai 6 te Tfjg N e a ;
A a v p a g xai 6 ifjg Souxă k a v p a g PaOuTaToi ovte; xai (popEodna-
tol. Oaoi b8 tlve; tovtou; Eivai t o v ; noTapovq’HOap jteql iov o
Aauib ev Taîg n o d ; ©eov pEȚa/ Țopiaig cprjoiv a?» e quvu
228, 30
Ltovț "HOâpt. FIoLqoag Toivuv el; SouaaxEiu ettj ejito ev Tal; ήμέ-
Qaig Tfjg gEyioTr]c xai (poftepunaTT); Ovr|OE(og 01 Trjg Laupag t o u
229
Souxâ naTEpEg tov ejtixel|.ievov rpoȘov bEbioTEg xaxfp ,()ov d|io0u-
|iabbv |iETa XtTfjg xai no?.Xf] Tfj ;rapaxXf]OEi xpT]od|iEvoi ctvrjyayov
avTov ano SouoaxEip Etg tt]v /.aupav/OoTtg dppăg K u p i a x b g eig
229,5 Tr|v kavoav eXOoîv ielvev el; to âvayjooriTixdv tou e v âyiotg X a -
QiTiovog ejt'l hevte xpovoug xaTaywvi opEvog Td)v’QpiyfvtaoT(ov.
de d u h u l l u n a t i c și l - a r u g a t s â se r o a g e p e n t r u el. B ă t r â n u l ,
f ă c â n d u - i - s e m i l ă d e d â n s u l , s - a r u g a t p e n t r u el, l-a u n s c u
u n t d e l e m n de l a S f â n t a C r u c e s)i l - a făcut sănătos. L u â n d u - s1i
fiul s ă n ă t o s , o m u l d i n Tecoa a v e s t i t p r e t u t i n d e n i m i n u n e a ,
toutou iar fiindcă vestea a c e a s t a s-a r ă s p â n d i t î n toate acele hotare,
JTpbg
veneau l a el m u l ț i ș i îl s t â n j e n e a u . Awa C h i r i a c , fugind de
t u l b u r a r e , a p l e c a t î n p a r t e a cea m a i d i n l ă u n t r u a p u s t i e i Ruva
și a rămas a c o l o c i n c i a n i , î n d e s t u l â n d u - s e c u r ă d ă c i n i l e de /Inul 535
melagria ș i c u m ă d u v ă d e t r e s t i e . Aflând u n i i de el, au coborât
jTpbg
acolo a d u c â n d b o l n a v i ș i d e m o n i z a ț i , p e c a r e p r i n chemarea
lui H r i s t o s ș i p r i n p e c e t l u i r e a cu c i n s t i t a C r u c e i-a t ă m ă d u i t .
A t u n c i , fiindcă n u - i p l ă c e a m u l t a t u l b u r a r e , a p l e c a t d i n Ruva
și s-a d u s î n t r - u n l o c c u t o c u l p u s t i u ș i a s c u n s , u n d e nici u n
p u s t n i c n u m a i l o c u i a . L o c u l e s t e n u m i t d e către localnici
S u s a c h i m s i a c o l o s e î n t â l n e s c c e l e d o u ă văi, cea de l a N o u a
L a v r ă ș i c e a d e l a Lavra S u c a , fiind f o a r t e a d â n c i ș i p l i n e de
înfricoșare. U n i i s p u n c ă acestea s u n t râurile hamului despre
care D a v i d vorbește î n f r u m o a s e l e sale grăiri către Dumnezeu:
otu- Tu ai secat râztrile hamului. D u p ă c e a p e t r e c u t , așadar, ș a p t e
Ps. '3. 15
ani în Susachim, î n zilele m a r i i și înfricoșătoarei molime,
p ă r i n ț i i d i n L a v r a S u c a , c u p r i n ș i d e frică, a u c o b o r â t c u t o ț i i
l a el î n t r - u n c u g e t , c u l i t a n i e și m u l t e r u g ă m i n ț i , și l - a u a d u s
d e la S u s a c h i m î n l a v r ă . V e n i n d î n l a v r ă , Awa C h i r i a c a rămas
în sihăstria Sfântului Hariton vreme de cinci ani, luptând
împotriva origeniștilor.

7 7-8. Chiriac despre origeniști

Tote bf| Eytb a n o Tf]g povf g t o v fiEydXou EvOv|.iiov A t u n c i e u a m m e r s î n v i z i t ă de la m ă n ă s t i r e a m a r e l u i

jrapapaXwv el; ttjv Meyîott)v A a v g a v tov piaxapiov S(xpP« Eftimie la Marea Lavră a f e r i c i t u l u i S a v a , l a Awa loan,

to) d p p â ’IcnâvvY] Tcp Enioxânco x a i r|ovxaoTf] dnEOTâXqv VJt e p i s c o p u l și i s i h a s t u l , i a r el m - a t r i m i s l a acest Awă Chiriac
c u s c r i s o r i , î n care îi i s t o r i s e a d e s p r e r ă z b o i u l civil p e t r e c u t î n
229. io a v T o v Jtpbg toutov tov dppâv Kvotaxov ilietci Ypa[_i|iâTCov
4 68 VIAȚA LUI AWA CHIRIAC
duȚyou[iEv(Dv negi tov ysyovoTog ev xfj âyig no Lei dr ooiou
tioLeliov xai âvaajjiovvxcDv auxdv vvv ayajvioaoOai ev xatg ngog
0eov HQECJ0£iaig ngog xd ev tcx/el xaTapLrjOrivai xb cpgvaypa
Tibv ev xfj Neg Aavga pExâ Novvov xaî Aeovtiov xaxa Xgioxou
oxgaTEuogEvwv diâ TCjijv’QoiyEvovg doypâxtnv.
229, 15 ’EĂ.0(i)V TOLVUV Eyâ) Ei; TOV SovXOtV xal gETCt Zcooipou
xai’Iwâvvov iâ)v avxov |ia0r|Tcbv «irEÂâcov ago; avxov el; io
onr|Laiov xov ev âyioig Xagixovog xai. 7tgooxvvf|aag avxov
EHEdajxa xqv EmoxoLfjv, eutov 6e avxâ) xai arco oxopaxog tâ
z a g â x o v Oeojieolou appâ’Icodvvou tov qovx«oxov Xe/OEvra/O
6e dppâg Kvgiaxog baxgvoag eitiev
229, 20 ELi£ T(p ajlOOTE aVTL O£' gl] â0Vg)]OO)gEV. TTOtTEQ'
dipog£0a yâg ev xaxet xî|v gâv Novvov xai Aeovtlov ev Gavâxcp
xaxâLvaiv, xf|v 6e xcbv Louiwv ex xf|g Nea; Aavgag ExpoÂî]v
nod; to tov; yviqoioug tov gaxagiov Xappa paGqxâg xî|v Neqv
Aavgav oixeîv tojv vdOtov eȘ avxfjg 6lo)x0evt(i)v.
’Eyâ) 6e euiov
Ti yâg eoxi, JtâxEg, ia nap’ avxmv ngcoȘEvogEva;
229, 25 ’EnEinEQ avxol &iaPEpaiovvxaL oxt rd negi ngovnag eco;
xai dnozaiaoTdcJEU); ddypaxa g£oa xvyxâvEi xai âxivdwa.
ngotpEgovxEg xai exelvq ia Ttagâ tov âyiov Egriyogiou LEyogEva*
qjiXooocpEi goi TtEgi xoogov, JiEgi vL-qc;, nsgi ipuxfj;, JtEgi Loyixwv
(puoEtov pE/movcov te xai xeiQOvcov, HEgi âvaoxâoEtng xQtaEOtc;
229. 30 âvrajtodooEtnț, Xqlotov jtaOrigâxcov' ev tovtoi; yâg xai to ekl-
TvyxdvEiv ovx axgrpjTov xai to diagagxâvsiv âxivdvvov.
ngog taina anExgiOq o ycgcov xai eljiev
230 Ov gEoa xai âxtvdvva xâ JiEgi ngovnapȘEtug doygaxa,
âLLâ xai ETtixivdvva xai EjripLapfj xai pLâo(pr|ga."Iva de oe
nXrțgoqjogipti), ev oLiyaig ăe eol xqv jtoXuoxEdfi avxăov doePEiav
oxq Litevoai jtEigdoo ai. AEyovoi ir] eivai Eva Trjg Tgiâdoq xov
Xqlotov LEyovai xd e avaoxdoEcog ooijiaxa rmâjv EÎg navTEĂf]
' Sfântul Grigorie Teologul, Către Eunomie 10, PG 36, 25A. Din acest
7-8. CHIRIAC DESPRE ORIGENIȘTI 469
Sfânta Cetate și îl ruga să se lupte acum în rugăciunile sale
către Dumnezeu ca să fie risipită dezbinarea celor care s-au
oștit, împreună cu Nonnus și Leontie, prin învățăturile lui
Origen, în Noua Lavră împotriva lui Hristos.
Așadar, când am venit în Suca, împreună cu Zosima
și cu loan, ucenicii lui Awa Chiriac, am mers Ia el în peștera
Sfântului Hariton și, punându-i metanie, i-am dat scrisoarea,
dar i-am spus și prin viu grai cele zise de dumnezeiescul Awâ
loan IsihastuL Atunci Awa Chiriac ne-a zis plângând:
- Spune-i celui ce ce-a trimis: „Să nu ne pierdem curajul,
Părinte, pentru că vom vedea grabnica pieire cu moarte a
Iui Nonnus și a lui Leontie, iar pe ceilalați din Noua Lavră
izgoniți, încât ucenicii adevărați ai fericitului Sava vor locui
în Noua Lavră după ce ucenicii neadevărați vor fi izgoniți.1*
Eu însă am zis:
- Ce sunt, Părinte, lucrurile pe care le propovăduiesc
ei? Fiindcă ei susțin că învățăturile despre preexistentă și
apocatastază sunt mijlocii și neprimejdioase, citând cele spuse
de Sfântul Grigorie: „Filozofează-mi despre lume, despre
materie, despre suflet, despre firile raționale mai bune și mai
rele, despre înviere, judecată, răsplătire, despre pătimirile lui
Hristos. Pentru că în aceste lucruri reușita nu este tară de
folos, iar greșeala este fără primejdie!"6
La acestea Bătrânul a răspuns și a zis:
- învățăturile despre preexistență nu sunt mijlocii și
neprimejdioase, ci pline de primejdie, vătămătoare și hulitoare.
Dar ca să te încredințez, voi încerca în câteva cuvinte să pun la
stâlp felurita lor necucernicie. Ei spun că Hristos nu este unul
din Treime. Spun că trupurile noastre înviate vor fi distruse cu
dialog, precum și din alte a m ă n u n t e prezente in scrierile sale și semnalate
•n Studiul introductiv se vede că Chirii avea simpatii pentru aspectele po
zitive, preluate și dezvoltate d e Părinți, ale scrierilor lui Origen.
470 VIAȚA L U I AVVA CH1RIAC
230, 5 âncbXeiav eZOelv zai Xqiotov jiqojtov Zr/ovoiv oti f| 'Ayia Toiag
ovz Edr)|noUQyir]OE iov zooiiov zai ori ev ctTrozaraoTUOEi
âvvqaovrai navra xâ ÂOYizâ pEXQi zai baipovmv dqpiovQY v
aiojvag- Zeyovoiv oti aiOEQia zai otpaiooEtof| EYt'ipovTat f)ptbv
ia aa'jpaTa ev tt| dvaoTaoEi. zai y q zai to tov Kugiov ovtio
cpaolv EY 7£o6ai ocupa- Xeyovoiv oti YtvopsOa iooi tov Xqiotov
230, 10 ev Tf| dTtozaTaoTaoEL. Floiog toivvv țtor|g TavTa EQEVÎgaTo; Ou
naoâ tov 0 8 0 0 Taina pEpaOqzaoi, pq y£ v o l t o ' tov ĂaXf|oavTog
dta îTpo(pr]T(j)v zai ânooTo/.tnv, a/.Ăâ napâ nvOaYOQov zai
HXâTWvog ’Qqlyevovc; T8 zai EvaYQÎov zai Atovpov 7taQEib'](paoi
Ta pvnapâ Taina zai dvooEpf] doYpaTa. ’Eyw 6e TEOavpaza
230, 15 nooovg te eizfi zai paTT|v novovg âvf]VTĂT|oav Eig Totavrag
E7UpZa|3Eîg paTaionoviag zai 7ta)g ovTtog icig toiag ajiuLioav
YÂojooag zarct Tfjg EvaEȘEtag. O v z e6ei pâZÂov avrovg EnaivEiv
zai do d Eiv (pikadEÂcpLav cpi/.o Eviav nagOEviav TtitDXOTQOtpLav
ipa? qtoiav te zai jtâwvxov oTdoiv zai ddzgva zaTavvȘEtog:
230, 20 Ovz EXQfjv avwvg pcftkov vnoniețEiv vrjOTEiaig to owpa zai
6i’ EV/jig Ttgog 0eov ExdqpETv zai |teXett]v OavaTov tov piov
TToiELoOai zal piț ralg TotavTatg EpEO/ Xiaig ctoo EOXEÎv;
8 8
Kal Xeyei 6 yeqojv
AX/? ovz r|Pov/vî]0r|oav Tfj TajtEivfi odcp tov Xqiotov
230, 25 HOQEvOfivaL, ăW e aTULcbOrjoav ev roîț btaAoyujșiOLț avccov xat
EaxoitaOrj f] âovvEcoț avccdv xaQbla- (țâoxovTEț Etvat oocpo'i
E (noâv6t]oav. ndvrojv &e twv £igavimv 6 onoQEvg zai rwv zazcbv
aiTiog yeyo v e Novvog- ooiig t fjg tov paxagiov Jiaioog f|pcov Sdppa
xoipfjOEwg dga âpEvog xotluelv ijg aTO tov jiXr|oiov avaTponqv
230, 30 OoĂEgdv, Aeovtlov tov Bvț,dvriov vtiovqyov e X0 ) V nai vjtEppaxov
zai ovvaY0)viOTr|v. Kal jiqwtov pâv Tovg ev avTfi Tfj Nea Aavgg
Expresia este preluată literal din Platon (Phaidon 67e) și a fost
- - 8 . CH1R1AC DESPRE ORIGENIȘT1 47i
tocul, iar mai întâi al lui Hristos. Spun că nu Sfânta Treime
a făcut lumea și că la reașezarea tuturor la loc toate ființele
raționale, chiar și demonii, vor fi capabile sâ creeze eoni. Spun
că trupurile noastre la înviere vor fi înălțate, eterice și sferice,
pencru că și trupul Domnului tot așa, zic ei, a înviat. Mai spun
că vom fi egali cu Hristos la apocatastază. Dar care locuitor al
iadului a spus aceste lucruri? Pentru că acestea nu le-au învățat
de la Dumnezeu, să nu fie, Care a grăit prin proroci și apostoli,
ci de la Pitagora si Platon. de la Orisen si Evagrie si Didim au
preluat aceste învățături necurate și necucernice. Eu însă m-am
mirat de câte osteneli au dat dovadă pentru lucruri zadarnice și
deșarte și cum și-au întrarmat limbile astfel împotriva evlaviei.
N-ar fi trebuit oare ca ei să laude si1 să slăvească mai degrabă
s.
iubirea de frați, primirea de străini, fecioria, hrănirea săracilor,
psalmodia, starea de toată noaptea în picioare și lacrimile de
străpungere? N-ar avea ei nevoie mai degrabă să-și supună
trupul cu posturi și să se îndrepte către Dumnezeu prin i c 9.27
rugăciune și să-și facă viața o exersare a morțir, și să nu se mai
îndeletnicească cu asemenea certuri?
Și a zis Bătrânul:
- Dar n u au vrut să umble pe calea smerită a lui Hris i H ris ­
tos, ci s-au rătăcit în gândurile lor și inima lor cea nesocotită s-a
întunecat. Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni. Semăna- Rom 1.21-22
torul și pricina tuturor neghinelor și relelor s-a făcut Nonnus,
care, folosindu-se d e moartea fericitului nostru Părinte Sava,
a început să adape pe aproapele cu băutură vicleană, avându-1 Avaami2.15
împământenită ca atare în terminologia tilocalică tocmai de către Origen
și Evagrie. E u n mod discret și chiar ușor ironic prin care Chirii se deli
mitează, fără primejdia anatemei, de antiorigenismul obtuz al unei părți a
monahilor ziși antiorigeniști.
 VIAȚA LUI AWA CHIRIAC 9 473
472

XoyicoxEQovg, pâXXov 6e aXoycoTEQovg Eig xf]v Eavxov [xiapav pe Leontie de Bizanț slujitor, aliat și împreună-luptător. Mai
231 ovyxaTEojtaosv atQEGi'v xaî crâx t|qxeg0t] xovxotg, aXXâ xaî Eig întâi, i-a târât într-a sa erezie necurată pe cei mai învățați,
xâ âXXa povaoxf|Qia Tfjg EQîjiiOV xfjg âavTov pExaSovvai Xvprjg sau mai degrabă necuvântători8, din Noua Lavră. Dar nu s-a
EonovSaoEv. Iloîaig 6e jiqxavalg ovx lxț?iP aT
O xâpe xov xajtELvov mulțumit cu aceștia, ci s-a silit să-și răspândească ciuma și în
crvyxaxaajidcfaig'O Se 0Eog Si’ ânoxaXvtyEtog e6ei£e pioi tov Tfjg celelalte mănăstiri din pustie. Ce șiredicuri nu a folosit ca să
atQEOECog avxov PoqȘoqov. Iloiaig 6e pE0o6eiaig ovx EXQfpaTo mă tragă cu sine și pe mine, smeritul? Dar Dumnezeu mi-a
23i, 5 rfj xov Sovxâ ovvoSîqi Tfjg Eavxov pExaâovvat xaxo&oljiag; Kaî arătat, prin descoperire, mocirla ereziei Iui. Câte uneltiri nu
ovx fox U(JEV pov xfj tov Xqlotov xagirt Exaorov vov0Exovvrog a folosit ca să-și transmită reaua învățătură obștii de la Suca?
xaî JtaQaxaXovvxog Tfjg oQ0fjg pi ânooTfjvai rctorEoog. Kat avxov Dar nu a putut, pentru că eu, prin harul lui Hristos, i-am
orcovSâaavrog f|yovpEvov xfjg Eavxov aipcoecog vnacuuoxf]v sfătuit și i-am rugat pe fiecare dintre ei să nu se depărteze de
xaxaaxfjaai ev xțj f|p£TEQțt Xavgțt, IIexqov cpripii tov AXE avâQEa, credința dreaptă. Apoi s-a străduit să pună ca egumen în La-
231, io xal SovXcooai xf]v avvoâlav, [xaî] ofix fl6vvf|0î], âXXâ xovvavxîov vra noastră un apărător al ereziei sale, de Petru Alexandrinul
f| ovvoSia xivț]0EÎaa Tfjg fjyEpoviag IIetqov e eiooe. nâXiv pEv zic, și să robească obștea, dar nu a putut, ci dimpotrivă, obștea
ovv ol heqI Nowov dvatSwg xivovpEvoi âXXov nsTQOv'EXXaSixov s-a pus în mișcare și l-a alungat pe Petru din egumenie. Apoi
Tfjg ’QQtyEvovg Xvpr]g ovra vjtaanioxf]v f|yovpEvov fjpiov iarăși, cei din jurul lui Nonnus, purrându-se fără rușine, ne-au
EyxaTEanpav, âXX’ f| ovvodia nâXtv îjjXcp nvsvpaxixâ) xivovpEVT] pus ca egumen pe un alt Petru, Grecul, apărător al ciumei lui
231,15 IIetqov pev Tfjg r|yepoviag e ecdoev xaî sig xrjv Xavpav tov Origen, dar obștea, mișcată iarăși de râvnă duhovnicească, l-a
paxaQtov Sdppa ajtEXOovaa eXqȘev Eavxfj tov vvv yovpEvov scos pe Petru din egumenie și, mergând în Lavra fericitului
dppâv Kaatavov SxvOojioXltițv ovra xâ) yevel oq0o6o|6v te ovra Sava, l-a luat pe egumenul de acum, Awa Casian, schitopolit
xaî plcp xaî Xoycp xExooprțpEvov. Kal tote poXig LoxvoajiEv rovg de neam și ortodox, împodobit în viață și cuvânt. Abia atunci
’QQiysvovg vnaontcrrâg dnoxQovoaoOau am reușit să îndepărtăm pe apărătorii lui Origen.

9 9

231,20 Tavxa StiyyTjoâpEvog pot o SovXog t o v 0eov KvQiaxog
xaî yvovg 3xi Tfjg peyâXqg povfjg EvOvpiov tov paxaQtov Eipi,
jtEQixaQT|g yEyovdig eucev* idov xaî avvxotvopid)TT|g [iov ei, xaî
Xoutov âQxf|v ânoirpaTo 6iT]yEîo6aL pot noXXd jieql avwv twv
ev âyîoig Ev Ovpiov te xaî Sâppa, &jieq E0r]xa ev wlg tieqî avxiov
231, 25 fjdî] qî]0elol 6voi Xoyotg. Kat ovxcog ev Toîg xotovxotg diT]yf|paoi
xqv E|if|v Sta0QEipag ipvxf]v anEXvaEv ev Eipfjv]].
Acestea mi le-a povestit robul lui Dumnezeu Chiriac,
iar când a aflat că sunt din marea mănăstire a fericitului Efti-
mie, s-a bucurat și mi-a zis: „Iată, ești din aceeași chinovie cu
mine!“ Apoi a început să-mi povestească multe despre Sfinții
Eftimie și Sava, lucruri pe care le-am arătat în cele două Cu
vinte pe care deja le-am scris. Și așa, hrănindu-mi sufletul cu
astfel de istorisiri, m-a slobozit în pace.
S
Joc de cuvinte vizibil î n grecește între ĂoyiunEpoc; și âXoywTEpoc.
 10. Î N VIZITĂ LA CHIRIAC
VIAȚA LUI AWA CHIRIAC 475
474

10 10. In vizită la Chiriac

Când au început unii să-l tulbure Ia peștera Sfanțului Ha-

'Qg 6e TjQ avTo Tivâg evo/Zelv aură» eig to tou ev
riton, după ce a murit Nonnus, conducătorul origeniștilor, și stă
cr/LOig Xagircavog anrj/.aiov, iov «q/tț/ov twv ’QgiYEviaaTwv
pânirea lor a fost năruită, când războiul împotriva ortodocșilor
ânoOavdvrog Nowou xai Tfjg toutcdv âuvaaTEiag diaZuOELorig
s-a isprăvit și ereticii se îndeletniceau cu lupta dintre ei, Bătrânul,
231.30 x a i tou xard t(7jv og0obdȘo)v hoZe ov OgauoOEvrog xai t<ov
iubind lipsa de grijă, a plecat iarăși din peștera Sfântului Hariton
xazodoccnv Eig iov xar’ aZZf|Z(Dv noZspov doyoZr|0£vT(i)V
la Susachim, în al nouăzeci și nouălea an al vârstei sale, și s-a li Anul 547
d|iEpipvr|oag 6 yepojv âvEx<bgr|OEv jrâZiv a n d tou ojrqZaiou tou
niștit acolo vreme de opt ani. Eu, pentru că voiam să mă închin
232 dyiov XaoiTUJvog ehî tov XouoaxEÎp tw EVEvqxooTă) evotio) Trjg
lui, am venit în Lavra Suca și, luându-1 pe loan, ucenicul lui,
EauTou rjZixiag xQOvqj xai f|oux.aoEv exeloe xgovoug dxTtb.’Eytb
am coborât la Susachim. Locul acesta se află la 90 de stadii
tolvuv E7ti0v|ir|aag Ttgooxuvqoai aurov Z0ov Etg n]v Zaugav
de Lavra Suca. Pe când ne apropiam, ne-a ieșit în cale un
tov Sovxă xai ZaP(bvTuj(ivvr]v tov uutou |ia0r]Tî]v xaTfjZ0ov EÎg
leu foarte mare și înfricoșător. Pentru că m-am îngrozit, Awa
232. 5 SovoaxEifT ânE/Ei 6e o Tonog ovrog a n d Tfjg t o u S o u x ă Zaugag
loan mi-a zis: „ N u te teme deloc!“ Leul, văzându-ne că mer
cbg EVEvqxovTa oiadioug.'Qg ouv r|YyîoapEv toj totto), ouvavră
gem la Bătrânul, s-a dat la o parte. Când ne-a văzut, Bătrânul
f|plv Zecov jTa[4iEYe0EcrraTdg te xai (po0Epu)TaTog xai Zey£ 1
s-a bucurat foarte mult si a zis:
pot 0por|0EVTi o dppâg’Iwâvvrig- pr|dEV (popq0f)g, xai (bg ei6ev 1

- Iată-1 pe Chirii cel din chinovia mea!

fljiâg d Zewv npog tov YEpovTa dnidviag, dedorxEv tottov. K a i
Awa loan i-a zis:
232, io 0Eaoâ|.iEvog qpctg o YEgcnv xai HEQixapiqg YEyovcbg eljtev
- Foarte tare s-a speriat când a văzut leul.
’ldou 6 ouY"xoLvopLa)TT]g pou KugiZZog.
Atunci Bătrânul mi-a zis:
K a i Zeyei avT(p 6 d0Pâg’Icnâvvr|g-
- Să n u te temi deloc, hule, pentru că leul locuiește cu
Flavu, nâTEp, Ecpo[3r)8r] idwv tov Zrovra.
mine aici, păzindu-mi micile verdețuri de caprele sălbatice.
K a i Zeyei pot o yeqojv p.r]dEv (po0T]0fig, texvov ourog yâQ
6 Zeujv npooxapTEpEî goi svrauOa (puZaTTWv xă pixpd Zây.ava
După ce mi-a spus multe despre Sfântul Eftimie și despre
alți părinți din această pustie, mă îndemna să mănânc. In timp
ano tcdv atY«Ypi(ov.
ce noi mâneam, a venit leul și s-a așezat înaintea noastră, iar
232,15 Kai jcoZZâ eutwv ptot negi te tou tr/iov EuOuptou xai twv
dZZajv rfjg Epr ou TauTqg nareguiv npoETpEipaTO ps YEuoaoOai. Bătrânul, ridicându-se, i-a dat o bucată de pâine și l-a trimis să
Țtycov 6e ye'uojievcov eZOojv o Zegjv eott] Epjigoo0Ev r|ptt)v xai păzească verdețurile. Apoi mi-a zis Bătrânul: „Nu păzește numai
verdețurile, ci și pe mine mă apără și de tâlhari, și de barbari."
dvaoTag o yegajv deâwxEv aura) x Z â o p a a p n o u xai EnEpipEV
După ce am stat o zi și m-am desfătat îndestul de învăță ­
auTov cpuZaTieiv Ta Zdxava. K a i e'Zeyev poi o YEpcuv otl ou povov
tura lui, în ziua următoare mi-a dat binecuvântare și, făcându-mi
Td Zâyava tpuZarTEi. aZZâ xai ZrjOTâg xai 0 a p p d p o u g apvvETai.
rugăciune, m-a slobozit în pace împreună cu ucenicul lui. Și
232, 20 noir|(javTog 6e pou Tiqv piav T]|iEpav x a i ixavwg Tqg auTOU
așa, plecând, a m găsit leul șezând pe cale și mâncând o capră
didaoxaĂiag dno?tauaavTog dEdurxEv poi EuXoYiav irj E fjg xai
 476 VIAȚA LUI AWA CHIRIAC
Jtoif]oag goi eu/tȚ' drrEÂvoEv piE perâ tod pa0r]Toti auToti ev eÎoi'ivî].
K a i ouTcog e eXOovtec; stigopEv tov Xeovtcz ev ti] obw xaOfjgEvov
zcn a
232 25 fyâygiov EoGiovra/Oorig Lewv ibtbv fjpdg lorapEvoug zai uf]
TOÂfiojvtag obstinai. zaTaXurujv tî]v Grjgav dvE"x6or]OEv Etng ou
jtaQr|XGo|i€v.’E7tEibf| 6e Xdxzov ovz el/ev o Tonog, âcpiÂozâZrpEV
EavTă) Toug ev Taîg JiErgatg poGvvoug zai Ebe/Ero ici) XEtpwvt to
tibcoo xai UjIovqyel auTcp baipiÂcng Eig te tt]v biartav zai Eig to jioti-
gEiv Td Xdyava b).ov to 0Egog. Kai Toti tibamg jiote AEiipavrog jTeqI
232, 30 tov’Ioijăiov |B]va EOTEva'jSq acpobpa zai avaTEivag to op|ia Jtgog
tov 0e6v jTaQExdÂsi ?vEyojv Kuqle o 0Eog, naodaxou pioi o7.iyov
ubo)Q biâ tt]v dvayxatav y.QEiav wti TanEivoti pou O(jjp.aTog tovtou.
Kai Enf|xouoEv atiToti o 0Eog zai naoaxQTipa dvEpq |_uzqov vEipog
233
ETtdvw roti SouoaxEÎp zai ePqe ev xuxXqj xoti xe/Alou auToti zai
E7iXî|ow0£v auTOti Trdvra Ta pEralgti tcTjv hetqwv boxEia.
11
Aixaiov bE fjyotipai EvratiGa pvr]povEtioaL ipvxcDCpE otig
233, 5 bir|yf]paTog otieq bir|yf|(jaTd ptoi o dppâg’Icodwrig. 'Oboinogoti-
vtcjjv yao f||ia)v xaTCi tî]v EQT|pov ujtEbEixvvEv pot tohov Ttvâ, ov
e’Xeyev pvtipEiov Eivai Tfjg paxagiag M a p i a g , Eycb bt eju toutio
Gaupâoag r|§iouv auiov E r]yr]oao0ai Ta tceql atiTfjg."O bE âiro-
ZQL0Eig elhev oTi 7TQO dXiyou Tivog xpo ou ajiEQxo|iEvou [pou]
___
J l 1u d|KiTotiouvqa0ir]Totip.ouTotidpP(inaQd|.i|iajvog7tQ6gTdvâppâv
Kvpiaxov âTsvioavTEg and paxp60sv OcwpotipEv uvâ ibg âvOpco-
nov ioTd|iEvov nkrpiov dyQiopupixrig zai vopioavrEg avTdv Eva
Tivâ tojv dvaxcogr|Tă)v twv amoGi Eivai (rjoav yâp tote jtoZAoi
avaxcDQr]Tai ev Toîg gEOEOiv sxEivoig), EanstioapEv otiv auTov
c grăbit să i ne închinăm. Când ne-am apropiat de locul acela, el
ngoaxiivrioai. Qg bE Tjyyioa|iEv tio tojig), EXEivog piEv acpavrig
233, 15 eyeveto, r]H£ig bs țpopa) x a i bEiXia auox E 0 VT€ 5 eott]|liev Eig ngo-
oevxî]v voqioavTEg auTov nvEtipia novrigov Eivai. Metq 6e t o te-
I
Xsoai to â r]v jtEgiPÂE'ipd|i£voi Ev0a xai EvOa Etipop.Ev onr]Ă.aLov
tindyaiov, ev qj tinevootipiEV tinobtivra tov botiĂov Toti ©Eoti tov
ocXqâfj xQvPrjvai dcp’ rpicov. Kai jiXt]cfiov Toti anr|Z.aLOij yEvopiEvoi
233, 20 jiaQExaXotinEV auTdv, â|ia be xai EvwpxotipiEv EyovrEg1
Î L PUSTNICA MARIA 477
sălbatică. Leul, când ne-a văzut că stăm si » nu îndrăznim să tre-
cern, a lăsat prada și s-a îndepărtat până ce am trecut. Pentru
că locul acela n u avea rezervor de apă, Bătrânul lua aminte la
adânciturile pietrelor și aduna apa din timpul iernii, pe care o
folosea din belșug întreaga vară pentru gătit și udat grădina.
Și pentru că odată, în luna iulie, s-a terminat apa, era foarte
strâmtorat; atunci și-a ridicat privirea către Dumnezeu și L-a
rugat zicând: „Doamne Dumnezeule, dă-mi puțină apă pentru
trebuința smeritului meu trup!“ Dumnezeu l-a ascultat, și în
dată s-a ridicat un mic nor deasupra Susachimului, și a plouat
în jurul chiliei lui, și i-a umplut toate vasele dintre pietre.
1 1. Pustnica Maria
Mi se pare un lucru drept să amintesc aici și o povestire
folositoare de suflet pe care mi-a istorisit-o Awa loan. Pe când
călătoream noi în pustie, mi-a arătat un loc care zicea că este
mormântul fericitei Maria. Mirându-mă eu de aceasta, i-am
cerut să-mi povestească cele despre ea. Răspunzând, mi-a spus:
„înainte cu puțină vreme, pe când mergeam la Awa
Chiriac împreună cu tovarășul meu, Awa Paramon, privind
de departe, am văzut pe cineva ca un om stând lângă o tufă
sălbatică. Noi am crezut că este unul dintre pustnicii de aici, fi
indcă pe atunci se aflau mulți pustnici în acele locuri, și ne-am
s-a făcut nevăzut, iar noi, cuprinși de frică și cutremur, ne-am
așezat la rugăciune crezând că fusese un duh rău. După ce am
spus «Amin», ne-am uitat încolo și încoace și am găsit o peșteră
sub pământ, în care ne-am dat seama că se ascundea de noi
adevăratul rob al Iui Dumnezeu. Când am fost lângă peșteră,
am început să-l rugăm cu juruințe zicând:
478 VIATA LUI AVVA CHIRI AC
Mf| (jteqî|OȚ]£ f]|iâc;,JuiTEQ. T(I)v ev/ojv oov zai Tfjg ayaBfig
oov ovvrvxiag.
°O 6e țtolig hote âjtozgiOEig eltev
Ti GeXete â:T Ețiov; [uvij elui.
K a i E7irioa)Tr|OEv fjgâg Xr/ov a*
Hoți jioqeveoBe;
'HgEig de EtnagEv
233, 25 FIqoc; tov avaxo)Qr|TT)v iov â(3pâv Kvpiaxov ânEg/opEOa,
âW eltte qgiv ti to ovopâ oou zai biâ'/eig zai ttok EVTavQa
TtaoaYEyovag.
"H 6e elîiev'
'YnâyETE zai ev toj vgăg VTiooTQEipai Xey<v vgtv.
c
Qg 6e âiepEpaioiJuEfJa |iq6agov âniEvai ngiv tci zar’
avTfjv ga0Eiv, dnExpivaTO Zeyovocc
To pâv ovopa pov Magia X£Y°Ma i » E YKv6g7]v de ipd/.ioia Tfjg
ayiag Xqlotov AvaoraoEUjg zai iroXXovg 6 diâpoXog EozavfiâXtcFEV
233, 30 El? EpE, zai cpOpî]0ELOa pT]TTCJjq VTlEVOwog YEVOp.EVT) TOJV TOLOUTOJV
ozavâd/.o)v 7TQoo0r]oo) apagiia; ecp’ apagiiatc; pou EdvoioTrovv iov
0eov tov gvoGfjvai pE Tfjg aiTiag twv tolovtov oxavdaktnv.’Ev pid
234 ovv xaTawYEÎaa xrjv zagdiav Eig tov (popov tou 0eov xaTfjĂOov EÎg
tov qylov X ajâp zai TjvrXî]oa to ozEvog tovto v&axog, EĂaPov &e
zai to pakdziov tovto tojv Pqeztwv zai t’ fj/.Oov wxTog Tf)g âyiotb
jToaecd; 7raga8EpEvr| EavTÎ]v tco 0E(b.'Og zai 6)âf|YTl 0 E V R e EvravOa
234,5 καί ιδού έχω ένταϋθα δεκαοκτώ έτη καί δ ιά τής χάριτος τοΰ Θεού
OVTE TO v6(J)O E/ llpEV OUTE TO paXâziOV TO)V pOEXTUJV f|XaTrovT]8r]
â/oi Tfjg rțpEQag Tavrqg. ’AXX’ ovde dvOocojtov el&ov el pi) vuâg
oppEpov.’AkX’ VTidYETE, țpr]oîv, zai 7iM]pdjoaTE tî]v dtazoviav vpwv,
zai ev tco vpâg vtiootqecpelv EniozEipanOe pE.
234, 1o Ta vxa dzovoavrEg £jtoqev0T)pev ngog tov appăv K vgiaxov,
dvî-jyyeD.apEV ăe aviqj zai Tavxa.'O 6e âppâg dxovoag EOavpaoEV
zai elitev 6o£a ool,6 0s6g, oti Tidoovg âyiovg xpvjiTOvg E/Eig. AĂZ/
dn’t/.OETE. TExva, zai (bg elitev vplv, ovxcng Tton]oaTE.
11. PUSTNICA MARIA 479
- Nu ne lipsi pe noi, Părinte, de rugăciunile tale și de
buna întâlnire cu tine!
Abia atunci el a răspuns, zicându-ne:
- Ce vreți de la mine? Femeie sunt!
Apoi ne-a întrebat:
- Încotro mergeți?
Iar noi i-am răspuns:
- Mergem la Awa Chiriac pustnicul, dar tu spune-ne
care-ți este numele, cum viețuiești și cum ai ajuns aici!
Ea ne-a zis:
- Mergeți, și când vă întoarceți, o să vă spun.
Dar pentru că noi am încredințat-o că nu vom pleca
înainte să aflăm cele despre dânsa, ne-a răspuns zicând:
- Numele meu este Maria și am fost psaltă la biseri ­
ca Sfintei învieri a lui Hristos. Dar pentru că diavolul i-a
smintit pe mulți din pricina mea, m-am temut ca nu cum
va să fiu răspunzătoare de smintelile lor și să adaug păcate
peste păcate, și l-am rugat pe Dumnezeu să mă izbăvească
de pricina unor astfel de sminteli. îndată, așadar, am fost
străpunsă la inimă de frica lui Dumnezeu și am coborât
la sfântul Siloam, a m umplut un vas cu apă de acolo, am
luat și acest coș cu legume și am ieșit noaptea din Sfânta
Cetate, încredințându-mă lui Dumnezeu. El m-a și povă
țuit aici, și iată că sunt 18 ani de când, cu harul lui Dum
nezeu, nici apa nu mi-a lipsit, nici coșul cu legume nu s-a
împuținat până în ziua de azi. Dar nici față de om nu am
văzut până astăzi. Mergeți însă și împliniți-vă slujirea, iar
la întoarcere vizitati-mă!
>
După ce am ascultat aceste lucruri, ne-am dus la Awa
Chiriac și i le-am spus și lui. Auzindu-le Awa, s-a minunat și
a zis: „Slavă Ție, Dumnezeule, că ai atâția sfinți ascunși! Mer
geți, fiilor, și după cum v-a spus, așa să faceți!"
480 VIAȚA LUI AVVA CHIR1AC
Aapovres ouv jraoâOeoiv ex t o u âyiou ytooviog
rjÂOopsv zarâ iov aar|/.aiou zai zqououvte; zaiâ io eOog
234,15 tu)v dva'xa)or|TO)v zai pr|dEvdg ourozQivagEvou utteioeZOovtec
EUOOJ1EV CWtrjv TE/,EL0)0EÎOaV. Mî] E/OVTEq OUV TO TTtOC EVTCiq idoai
zai 0âȚai aun]v, dvsZOdvTEg ev tî| f]gETEoa Zaup t o u Souza
îjVEYxapEV aâvra iâ jtpog ti']v xQt'iav zai xqdtuotxvTE; auii]v
E0dipagEv ev TQ)O7tr|ZaLtn dnoțpod avTec n']v Ovpav ev ZiOoig.
234,20 Tauia 6 dppâ; Lndvvi]' dup/ipaio, direo dvayzaîov
a(
iȚ/qodgriv, ajg EipqTai, YQ pfl jtaQafiouvat aoog zutuvuȘiv pEV
to)v azoudvrcBv zai svruYXavovrGjv, dd£av 6e t(î) Xolotu) tq)
napE/ovii Eig TE?.og uhohovt]v Toîg ayancoaiv aumv e javazTtov
6e tov Xoyov npoț tov dppâv Kuoiaxov.
12
nÂî]od)oavrog y Q auTou tov oxTaETfj /pdvov Eig iov
a
234,25 SouoazEig zai eig Pa0u Y0Q 5 EXdoavrog xaTEXOdvTEg ol tî]?
Zaupag tou Souzâ jraTEOEg fÎYayov «utov elc; to anrjXcuov tou
ev dytoLg XapiTwvog etu ttjv tGjv ’QpiYEviaoTâîv ex Tfjq Neac
Aaupag dva/diorpiv. ’Ev cp on:r|Xai(j) &iâyovTog uutou eyd) o
TaziEivog jiuzvwg jraQEpaXZov uimi) zai no?Af]v ti] ipu/fj Jiov
234, 30 uxpEXEiav Exagnoupqv rjv de ndvu 71qoPePt]x6)c; tov exotootov
EpSopov nkiqQcnoac; EviauTdvZHZOev yâo eig tt]v dyiav jioZiv etojv
235 &ExaoxT(h zai epielvev jtQog tov ev dYioic; FEpdoipov ett] eweo
zai ev Tfl tou [lEYdZou EuBupiou jxovfi ety| teza zai EJtoir|OEV
sv Tfi ZaupQi tou Souxâ ev diacpdpoig âiaTipEipag diazaviatg
ett] TQidzovra £wea zai ev Tfj Epr|po) tou NaToucpâ axiXXac;
EO0ia>V ETT] 7IEVTE ZUL EV TOfPoUpâ ETT] 7TEVTE, TjOUXaOEV dE ZCU ELC
235, 5 ZouoaxEip ett] E7tTâ zai Eig to anr|Xaiov tou ev ay oig XagiTcovog
ett] jtevte zai zoteZOwv naZiv Eig SouoazEip xpovouq dzT(J).
npo duo xpovtov Tfjg auTou teâeutt|c; zaTEXOovrEg oi TtaTEQEg
fiYayov auTdv HoXXaig xprpdnEvoi naQaxXf|OEaiv Eig to tou
12. ADORMIREA LUI CHIRIAC 481
După ce am gustat din ceea ce ne-a pus înainte sfântul
Bătrân, am venit la peșteră și, bătând după obiceiul pustnicilor
și neprimind niciun răspuns, am intrat și am găsk-o săvârșită
din această viață. Neavând cum s-o îngropăm, ne-am suit la La-
vra noastră Suca și am adus toate cele de trebuință, și am pro-
hodit-o, și am îngropat-o în peșteră astupând intrarea cu pietre.
Acestea le-a povestit Awa loan și am socotit de trebu ­
ință, precum s-a spus, să le predau scrisului atât pentru stră
pungerea la inimă a celor ce le vor asculta și le vor cin, cât și
pentru slava lui Hristos, Care dă răbdare până la sfârșit celor
ce-L iubesc pe El. Dar acum trebuie să ne întoarcem cuvântul
la Awa Chiriac.
12. Adormirea lui Chiriac
După ce a împlinit al optulea an în Susachim și a ajuns
ia adânci bătrâneți, părinții din Lavra Suca au coborât și l-au
dus în peștera Sfântului Hariton, după plecarea origeniștilor
din Noua Lavră. Pe când petrecea el în această peșteră, l-am
vizitat si eu, smeritul, adeseori, si mult folos a rodit în sufletul
meu. Era însă foarte înaintat în vârstă, având deja 107 ani Anul 556
împliniți. Venise în Sfânta Cetate la 18 ani, a rămas nouă ani
la Sfântul Gherasim, apoi în mănăstirea marelui Eftimie zece
ani, după care a săvârșit diferite ascultări în Lavra lui Suca
preț de 39 de ani, apoi în pustia Natufa, unde a mâncat cepe
de mare, a mai petrecut cinci ani, iar în Ruva încă cinci, iar
apoi s-a liniștit în Susachim șapte ani și în peștera Sfântu
lui Hariton cinci ani, după care a coborât iarăși la Susachim
vreme de opt ani. C u doi ani înainte de sfârșitul său, părinții
l-au dus în peștera lui Hariton, foarte înaintat în vârstă fiind,
precum s-a spus, folosindu-se de multe rugăminți. C u toate
că era așa de bătrân, se afla în putere și era plin de râvnă, stând

482 VIAȚA LUI AWA CH1RIAC
liazaoiou Xaoixwvog cuirp.aiov navu, dig elot]t«l JtoofteprixdTa.
235. io Kai ToooOTOg yr]pa?.Eog u)v oteqoo; vJtrjQXEv xai nooGufiog xai
icrrâgEvog Eig iov xavova Trjg ipa/.pcpâiag xai Tovg EioEOXo|iEvovg
îtobg aviov u ju]qetel tâiaig /eqoiv. Kai ov6e oZcog rjidvEi, âXXâ
navra l'a/UEv ev to; EvdvvapouvTi auxov XoioTip.T-îv 6e o avi]o
TTpâog xai EVTtgdairog, jtgocpquzdg didaozakixog boflodoȘoTaTog,
235,15 tq) (Hopan eu iiețeG rțg xai yEvvalog xai doivrj jtâvra e/cov râ jieXi].
Kai qv aXqOwg JtXr|Qr|g /aonog xai nvEvpawg Ayiov.
13
Mfiiâ oliv jTo/./.âg rjpiEQag aaOEVEia ocnpaTixfj jteoi eowv
noooxaZEaâ|iEvog navrag roug naiEoag i q g Zauoag xai
TOuTOvg aajiaaâ|iEvog Exoipr|0r| ev Eipr|vr| jtagahoug to nvEvpa
io) Kupioj, xopiodpEvog n a p ’ atrrov iov TTjg bixaiocnjvr|g
235, 20 oiECpavov, ov EJtqyyEtXaTO xotg dyanwoiv auiov. K a i vvv eotiv
ev xfj dvanaiJOEi jiaviurv t6)v bixauov hoeoPsikdv vheq ru-Kbv,
onwg xai r]|JELg dxoXov0r|oavTEg ioîg i/veolv auiou iiixajpiEv Ttbv
EJiT]YYEZ|iEva)v ayaGcnv ev XpiGT(î)’Ir|ooij t6) Kvpiu) r]mî)v,
(Ț) r] d o a xai to xpaiog eig roug aicbvag.
’Af-up.
13 483
în picioare la canonul psalmodiei și slujindu-i cu propriile
mâini pe cei care veneau la el. Nu simțea nici o slăbiciune, ci
roate le putea in Hristos care îl întărea, era un bărbat blând și FiL-i. 13-15
prietenos, având harisma prorociei, vrednic să învețe pe alții,
pe deplin ortodox, mare la trup și viteaz, având toate mădu
larele întregi. Era cu adevărat plin de har și de Duhul Sfânt.
13
După multe zile, căzând într-o boală trupească, i-a chemat pe
toți părinții Lavrei și, după ce i-a îmbrățișat pe toți, a adormit
în pace, dându-și duhul Domnului, primind de la El cunu
na dreptății pe care a fagăduit-o celor ce II iubesc. Iar acum
se află întru odihna tuturor drepților solind pentru noi, așa
încât, mergând și noi pe urmele sale, să ne învrednicim de
bunătățile făgăduite în Hristos lisus, Domnul nostru,
Căruia fie slava și stăpânirea în veci.
Amin.
Despre viața celui întru sfinți
Teodosie
0 0 0

n £ pi tou pion tov ev ctyioLc;

©Eodoaiov
 Kvpi'ĂXov |iovaxov Kai irpeoPuTEpov
235 25
nepi tov plou tov ev ctyioic; 0eo6octîov
1 1
OEodooiog 6 a ioiiazăpiorog zai ovpavoJioXiTTig. to
psya zXeo; Tfjg naXaiarivqg zai Tfjg eqt||xov to zau/r ia zai
236 tov țiova/r/ov o/r]LiaTog to trniQiypa zai to)v oq0(j)v doypdTcov
o OTpaTiȚ/d; zai vnEQ axog zai tov zoivofliazov zavovog o
£V
odriyog zai JQoOTâTrjg nargidog țiEv V7rf|QX Tfjg Kairnabozcov
Xo'jgag arco zwpqg MwyaQiaaoov zaÂov|iEvr|g v n o ev tî]v
Kaioapecov rrohv teXovot]c;, ou iiazgâv 6e Tfjg Ko ăvajv Trb?vE(ng
236, 5 Tfjg XEyo[iEVT]g XQVorjg diazEipEvr)g.'O0Ev zai Tfjg Kopăvwv avTfjg
ăyiag Ezzhpiag ipâXTT]g xpr]oi|i(nTaTog yEyovEV ez naidog zai
tov EZzXr|oiaoTLzdv zavova ăzpiflwg E EjraidEvOî] zai E Eția0EV
to te ipaXiriQiov zai râg Xoijrăg 0Eiag ypatpăg. ’EvtevOev 0Eia
zgaTT]OEig zaravv EL te zai EjriOvțua ?)X0ev eIș râ TEQooo?jv|ia
236, io ETti Tfjg PaoLĂEÎag Mapziavov tov 0EO(piĂovg povĂdpEvog ev Tfj
zar’ aiiTiȚv fiou/doai eqî]|1(jj zai dE iovrai ev toj nvQyw tov Aavid
Trapă Aoyyivo) Tivi yeqovtl KannadozTi tov Tdy|LiaTog ovtl tcTjv
anov&aicDv Tfjg ăyiag Xoiotov tov ©eov qiiwv AvaOTdoEing.
Tov 6e ©Eodooiov povXq0Evrog ev tivi twv zaTd Tqv epripov
236,15 novaoTqyicuv âvaxwpfjoai, EpaoTOV avrov ovxog Tfjg rjavxiag
zai tov tov ©eov cpoflov inoEi HEQipdkaiov q|i(pLEO|iEvov 6
paxâpiog Aoyyîvog ov avvEXWQTpt’v diă t o oxiopa to twv zqtu
Chirii, monahul și preotul, despre
viata
5 celui întru sfinți
3 Teodosie
Teodosie, vrednicul de fericire și cetățeanul cerului, ma-
rea slavă a Palestinei și lauda pustiei, sprijinul schimei mona
hale, conducătorul și apărătorul învățăturilor ortodoxe, povă-
țuitorul și înainte-stătătorul vieții chinovitice, avea ca patrie
ținuturile Capadociei, fiind dintr-un sar numit Mogariasus,
aflat sub conducerea cetății Cezareei, nu departe de cetatea Co-
mana, numită „De aur“. De mic copil a ajuns psalt iscusit al
sfintei Biserici din Coinana, unde a fost crescut cu scumpătate
în rânduiala bisericească, a învățat Psaltirea și celelalte Scrip
turi dumnezeiești. De aici, fiind stăpânit de o dumnezeiască
străpungere și dorire, a venit la Ierusalim în timpul împărăției
lui Marcian, iubitorul de Dumnezeu, vrând să se liniștească
în pustia din preajmă. A fost primit în turnul lui David de
către Longhin, un Bătrân capadocian care făcea parte din ceata
îngrijitorilor bisericii Sfintei învieri a lui Hristos Dumnezeul
nostru. Când Teodosie a vrut să se retragă într-una dintre mă
năstirile de la pustie, pentru că iubea isihia și frica lui Dumne
zeu îl înveșmânta ca o haină, fericitul Longhin nu La lăsat din
pricina schismei monahilor din pustie care nu se împărtășeau
cu Biserica Universală, ci se supuneau iubirii de ceartă și relei
 488 VIAȚA SFÂNTULUI TEOLDOSIE
Tqv Egqpov povaywv ti) zaGoÂixq pq xoiviovouvtujv Ezz/.qoiqt,
aXXâ Tfj EuTu/oug zal Aiooxoqou V7tayo|.iEV(i)v cpÂovEtxia te
xai zazodo icr ă/./.â /.apujv aurov Tfj pazaoia zai ev cr/toiq na-
Q£0EToTzE/.ia Tqv tou KaOiopaTog Tqg O e o t o z o u âzzZqoiav io
236, 20
iqvizavTa oizodopouaq tbg huvâpEVov xQqoipEuaai auTij ev t e
T(j) EzzJ.qoiaoTizâ) xavovi zal ev iaî; Âoutaîg âiazoviaig. Auiq
de tote q pazapia 'IzE/.îa năoav EuoEpEÎag odov eȘaazqoaaa
xaiEdEi Ev ev nganoig pETOt zqoicov vivEoOai rqv unanâvTqaiv
236. 25
tou oonqgog qpajv Q e o u . ' H t l ; tov ieqov toutov veaviav dE a-
gEvq 0eo66olov zal tpâ/.Tqv EucpEOTaTov auTov Euoouoa Evza-
Talr/Ei Tio TâypaTi tu)v auToOt u n ' auTqv onoudaicov Eu/.apaîv
ovtcbv xqovou 6e Ttvog diE/.OdvTog z a l Tqq p a x a o i a g te/.eicdOei-
oqg'IxEXiaș ây/Eigi ETai auTog Tqv tou tojtou oizovopiav.
2 2
Kal TauTqv auTou âpepnTUjg EZTEĂouvrog ouvspq
236. 30 TEĂEUTfjaai tov tou totiou qyougEvov zal tpqcpl ovTai oupȚWvaK
anavTEg 0eo66olov Tfjg tou KaOlopaTog Exx?u]oiag qyougEVOV
237 auiog de yvoug zal tov iqg otg/rig xivduvov ucpoQibjiEvoq Țuydg
(d/eto. K a l tiqojtov pev eq etol eîc tou; jteq'l Tâ METtona
Tonoug noog te tov pazaoiTqv Maplvov tov âva/ujgqTqv zal
npog tov dppâv Aouxâv tov Metujttivov zal tov uqg Eoqpov
237,5 xavova nap’ auTtov expavOâvEL, ouoTivag ev nptnTOig 6 ev âyioic
EuGupiog Tqv pova/Lxqv EJtaidEUGEv dxplpEiav. TouTOig ouv
eni xgovoug Tivdg HQoaxapTEQqoag 6 d p p â g ©Eodoatog qXftev
Etg Tqv xopucpqv, ev q vuv ouv 0Eqj îdpUTai q dyla auTou povq
and e£ oqpEiujv Tfjg dyiag noĂEwg EOTqxuîa, z a l e elvev auTO0i
ev (jnqÂaici), ev cp vuv to Ttpiov auTou ÂEi'ipavov xaTâxELTai,
237, 10 PoTdvaig auTopâTotg dpxoupEVog/'EnEiTa 6e dE apEvog Tivd
paGqTqv TOiauTqv EnaldEUOEv oxXqpaYtoyîav/OvTiva paOqTqv
noTE Euocbv xu0Qav zal xouxxouptv nEpinoiqad|iEvov Edico Ev
1
Este o referință despre prăznuirea întâmpinării Domnului, importanta
pentru istoria cultului.
48q
credințe a lui Eutihie si Dioscor. Luându-1 însă, l-a așezat la
fericita și sfânta Ikelia, care construia pe atunci biserica de la
Kathisma Născătoarei de Dumnezeu, pentru că putea să o ajute
atât la rânduiala de slujbă, cât și la alte slujiri. Această fericită
Ikelia s-a ostenit în toată calea bunei cucernicii și a prăznuit
cu lumânări prima oară Întâmpinarea Mântuitorului nostru
Dumnezeu 1. După ce l-a primit pe acest sfânt tânăr Teodosie
și l-a aflat psalt foarte iscusit, l-a înscris în ceata îngrijitorilor
evlavioși [ai bisericii învierii] care trăiau acolo sub povățuirea
ei. După ce a trecut o vreme și fericita Ikelia s-a săvârșit din
viată, i s-a încredințat lui conducerea locului.
Și pentru că a săvârșit această slujire fără nici un cusur,
când a murit egumenul locului, cu toții l-au ales încr-un glas pe
Teodosie ca egumen al bisericii Kathismei. Dar el, când a aflat,
prevăzând primejdia pe care o are conducerea altora, a plecat
în fuga. Mai întâi, a venit în locurile de pe lângă Metopa, la
fericitul Marinus pustnicul și Ia Awa Luca Metopineanul, și
a învățat rânduiala pustiei de la ei, pe care Sfântul Eftimie i-a
deprins mai întâi cu acrivia monahală. După ce a rămas lângă
ei câțiva ani, Awa Teodosie a venit în vârful pe care acum, cu
ajutorul lui Dumnezeu, este construită sfânta lui mănăstire,
la șase mile de Sfânta Cetate, și a rămas aici într-o peșteră în
care se află acum cinstitele lui moaște, îndestulându-se cu bu
ruienile care cresc acolo de la sine. Apoi, după ce a primit un
ucenic, l-a învățat această viețuire aspră. Odată a descoperit că
acest ucenic și-a făcut rost de o oală și de o tigaie, și l-a alungat
2
Atât pe monahii din obștea lui Longhin, cât și pe cei povățuiți de Ikelia,
Chirii îi numește ojtovdaioc, termen care desemna, probabil, o tagmă a
monahilor din Ierusalim, având anumite însărcinări, dar pentru care nu
deținem astăzi un echivalent românesc mulțumitor.
 49° VIAȚA SFÂNTULUI TEODOSIE
elticov eL oăok Eipî]Tdv |3oijX.rț eoOlelv, ouvpEÎval noi dduvaTEÎc
ozXr]ooTEQav e/ovti âtayaiyhv.
O 6e dioj/Gei xcp ev âyioig jtooațpEuyEt MaQxiavqj
237,15 tw âvajTEoo pvr|povEu0EVTi heoI iqv âylav zoivoPtaoxouvTi
Bt]0âee|i. 'O 6e pcyag EXEivog Magxiavog pETanEpcpGEVTi
T(p â[3|3ă ©sobooLto ujt’ auTou eXețev ou ddEĂcpdv xuGoav
HEOLn:oLr|od|i£vov edio ag- ibou f)pEQat EQyovTai, XeyEi
KuQiog, ev aig ehl âvacpopsuaiv PaotaxOr|oovToti xâ xaXxta
237, 20 tou povaaxqQtou aou. Ou yâo dvvarai ttoĂiț; y.QvfiijvaL Ectâvco
OQovț xELfievij- xal as xoivuv xov xEXQuggEvov jiâatv jxEQtcpavfj
noirpEi o 0Eog xal xaTabr|Xov."HTi<; npocp TEia ou bifipaQTEV,
(1)5 noodr|/x)v xoig nâaiv xa0EOxqxEv Euboxî yag xou Oeou
xal naiQog xal ouvEgyEta tou Xqlotou xal epjiveuoel tou
Aylou IlvEupaTog zoivoȘiov peya te xal Tto .uâvOpojjtov auxoGi
237, 25 OUVEOTr]0aTO TldvTUJV UTlEpE/OV ZOI 7tQOXa0E 6|TEVOV T(J)V ev
jtâar] xrj naXaiaTLVȚ] xoivo[3l(j)v.cOtl de Euboxia xal ouveqyeu/ tou
Oeou xal oux Eș dvGpojnlvqg ajtoubfjg i o tou dppâ 0Eobooiou
guveotti xoivopiov, di’ oXlywv ânobEi a i nEipâaopai.
3 3
238 Autou yâp xExpuppEvou ev tu) ojiriXaiu), d>g Eiprixat, ev
noUfj exouolq) nxwxEig xal poxâvaig âpxoupEvou xal povț]
xfl nQOOEuxfj HQoaxaQTEQouvTog âvrjo ng a n d tou Bu avriou
EĂ0(j)v cpiXdxQLQTog, IXXouotqIou jiev â Lujpaxi TETiur]pEvog.
238, 5 ’Axdxiog 6e nooaayooEudjxEvog, âxouoac; heqI rfjc; xouxou aoExfjc
xal xfjg Tujv xa/.6jv papyaoLxâjv xxrjOEwc undQx0JV EJU0upr|Tf]C
xaTd to Euayyfdiiov t Gev npog auxov ev xqi eiqtuxevo) onqĂaiqj
xai jtQoaxuvi]aag auxov exdOtoEv xfjg auxou vouOEotag xai
dtdaoxaXiag dxouwv. Kal yvoug auxov |tt] avEXEoGal tl jiote
ZapipdvEiv napd Tivog, xocîqlv exotov vopiop.dTG)v daufiqxt)vu)g
238, io xaTaxovvuEi ev tu) onr|Âalq) xai ouTwg âanaod|X£vog auTdv
Υ
3 49i
zicându-i: „Dacă vrei să mănânci mâncare gătită, nu poți să
rămâi cu mine, fiindcă am o viețuire mai aspră."
Cel alungat s-a dus la Sfântul Marcian, mai sus-amin-
tit, care conducea obștea de lângă sfântul Betleem. Acel mare
Părinte Marcian i-a trimis vorbă lui Awa Teodosie: „Tu l-ai
izgonit pe fratele care și-a agonisit o oală. Iată că vin zile,
zice Domnul, în care vasele mănăstirii tale vor fi ținute pe aw 4.14
tărgi, pentru că n u poate cetatea, stând pe vârful muntelui, să
se ascundă. Așa că și pe tine, care te ascunzi, Dumnezeu te va A/r. 5, 14
face arătat tuturor/1 Această prorocie nu a dat greș, fiindcă
el a ajuns cunoscut tuturor, pentru că, prin bunăvoința lui
Dumnezeu și Tatăl, prin conlucrarea lui Hristos și prin in-
suflarea Sfântului Duh, s-a întemeiat acolo o chinovie mare
și cu mulți viețuitori, întrecând toate chinoviile din întreaga
Palestină si
1 fiind în fruntea lor. Voi încerca să arăt în câteva
cuvinte că mănăstirea lui Awa Teodosie nu s-a ctitorit prin
strădania omenească, ci prin bunăvoința și împreună-lucrarea
lui Dumnezeu.
Pe când stătea el ascuns în peșteră, după cum s-a spus,
în multă sărăcie de bunăvoie, îndestulându-se cu ierburi și
stăruind numai în rugăciune, a venit din Bizanț un bărbat
iubitor de Hristos, cinstit cu vrednicia de illustrif\ pe nume
Acachie, care auzind d e virtutea lui și dorind să dobândească
mărgăritarele cele bune, potrivit Evangheliei, a venit la el în
zisa peșteră, i s-a închinat și s-a așezat ascultând povățuirea și
învățătura lui. Știindu-I că n u primește nimic de la nimeni,
a lăsat pe ascuns în peșteră o pungă cu o sută de monede, și
’ Vide supra p. 349, nota 87.
 VIAȚA SFÂNTULUI TEODOSIE
492
E i]k0£v.f O(JTLg zai ev tw Bu avrup âftEÂOcbv ejielvev etu xgovov
noXuv iaxTî]v Tiva EL'/.oyiav anooiEkXînv ev xquow x a 0 ' EzaoTOV
EviauTOvioj gazagar] ©Eodooico. K a i t o u t o ev ’Axdziog.
O d â pEYagOEoâdaio pETCtTqvTou iÂkoucrroLou dva/ MdjQr|oiv
238, 15 rfj E§fjg ev rqj aHT|kaiaj zExgvgUEvov euocov to otjOev yovuiov zTigEi
ev ngorcotg unEgâvoj tou (jnrp.aiou evo&o/eiov zai e6e louto
nâvra Egyogsvov ngog aurov âyooâ EL ds huo pizgâ ovâgia
zai di’ Eavrou dnr]gxET0 zai, rf]v ow|iaTizr|v ygEiav djtEzdpigEV.
’Evte'uOev dgyr]v Enoirioaro auviarăv to Eauroij xoivoȘiov zai
and tote rjo avro jto/./.ol ttoootqexeiv aură) nagaxaXoDvTEg
238, 20 ouvoizfjaai aură), zai at)Tog dEy6|iEvog avTOug aSâip/Ei ngog to
teăelov 0Eh]|ia roij Oeou zai chjvt|oyel aură) Eig navra o ©Eog, zai
rjv âvtjo smivyxâvajv zaOâzEQ £nLTOu’Iwaf]cp f|xouoap£v.
4 4
AEyETai de jtsQi auTou ort rgia E aigETa ezeztîjto xa-
238, 25 TOoOdjpaTa, âzQi0EOTâTr]v âoxrjoiv pera ntoTEtug â).r|0oî)g x a i
og0o6d oij and vEOTT|Tog jiexqi Y goug JtagapEivaoav zai tî]v
ngog toug §Evoug zai HTOixodg 6ai|nXf| z a i dngoaajndXrjjrrov cpi-
Xo(pQoodvî]v zai, ro tqltov, to Tfjg 0eîag ksiTovgYiag odvrovov,
pixgou 6eîv zai dnavorov.’Ev rotiroig tolvuv zai Tolg roiouroig
avdQaYaOriiÂaoi te zai âYOJvia aaiv dianoEnwv o p.EYag ourog
239 ©Eodootog zai rou ev or/ioig d p p â Mapxiavoij ev Xqlotq) zotpr|"
0Evrog nctvTEg ol Tfjg Egripou povayol ouva0goin0EVTEg n a g â rcp
nargidg/T) SaXouaricp âggwoTOÎJVTi zai [iiâg Y’vwjrqg YEYo v T e1-
xoivfj aprjcpcp ngoEpdZovTo rov pr/av toîîtov 0eo66olov âpx
239 5 navdgiriȚv rcbv tjjlo tîțv ayiav ndĂiv xoivoptujv Eig rdv r o n o v r o v
zarâ Tfjv paxagiav MEAâvrjv lEpovTÎou, deuiEpEdovra auTOV
xaiaoTrjoavTEg rov ev aYioig IlavXov tov rrjg jiovfjg rou d p p d
Magrugiou T]Yo Pevov ‘ T v
° tottov 6e rcbv pazaptcov naiEpwv
naaaagLWvog xai’EXntbkru xaiEorriaav rov ev aYÎoig jiarepa
239, io f|pwv Sdpav agxLpavdgiTT]v te zai v o oOETqv navrojv rcbv v n d
naXaioTivrjv kaupwv te zai âvaywpr]Ta)v x a i dEUTEpETjovra
4 493
așa, d u p ă ce l-a î m b r ă ț i ș a t , a ieșit. După ce a plecat î n Bizanț,
m u l t ă v r e m e i-a t r i m i s fericitului Teodosie câte o b i n e c u v â n
tare î n a u r î n fiecare an.
D u p ă plecarea acelui illustris, marele Teodosie a găsit in
ziua u r m ă t o a r e p o m e n i t u l a u r și a c o n s t r u i t m a i întâi o casă
d e oaspeți d e a s u p r a peșterii și-i p r i m e a acolo p e t o ț i care ve
neau la el. A m a i c u m p ă r a t și d o i măgari mici și mergea c u e i
ca să-și a d u c ă s i n g u r cele p e n t r u t r e b u i n ț a t r u p u l u i . D e a c u m
a î n c e p u t să ctitorească c h i n o v i a s a și m u l ț i a u î n c e p u t să aler
ge la el r u g â n d u - 1 s ă locuiască d i m p r e u n ă cu d â n s u l . P r i m i n -
d u - i , ii î n d r u m a către voia desăvârșită a lui D u m n e z e u , iar
D u m n e z e u l u c r a î m p r e u n ă cu el î n t o a t e , și era u n b ă r b a t
„ î n d e m â n a t i c *, așa c u m am auzit zicându-se despre losif. Fc. 59. 2
S e s p u n e d e s p r e el c ă d o b â n d i s e trei virtuți m a i alese: o
asceză foarte r i g u r o a s ă î m p r e u n a t ă c u c r e d i n ț ă adevărată și o r
todoxă d i n t i n e r e ț e și p â n ă la bătrânețe; iubirea binevoitoare,
care n u c a u t ă la față și î m b e l ș u g a t ă p e n t r u străini și săraci; iar
a treia, săvârșirea c u tărie a D u m n e z e i e ș t i i Liturghii a p r o a p e
neîncetat. M a r e l e Teodosie, s t r ă l u c i n d așadar c u aceste fap
te vitejești și l u p t e ascetice, p r e c u m și c u altele a s e m ă n ă t o a
re, d u p ă ce sfântul Awă M a r c i a n a a d o r m i t î n Hristos, toți
m o n a h i i d i n p u s t i e s - a u a d u n a t la patriarhul Salustie, care
era bolnav, și, fiind î n t r - u n cuget, l-au ales p r i n vot c o m u n
pe m a r e l e Teodosie ca a r h i m a n d r i t al chinoviilor care țin de
S f â n t a Cetate î n locul l u i G h e r o n t i e , care a trăit î n vremea
fericitei M e l a n i a , iar î n l o c u i t o r al său l-au pus pe Sfântul Pa-
vel, e g u m e n u l m ă n ă s t i r i i Awei M a r t i r i e . I n locul fericiților
părinți Pasarion și E l p i d i e , l-au p u s pe sfântul n o s t r u Părin
te Sava ca a r h i m a n d r i t și o r g a n i z a t o r al t u t u r o r lavrelor d i n
 VIAȚA SFÂNTULUI TEODOSIE
494
avTOU tov ptaxaQÎTî]v Evyeviov iov Tfjg Âavpac tov ev ayioig
âflflă rEQCtaLjwv riyovjiEvov.
5 5
'O gEv ovv 0EOțpopog dȘpăg 0Eodootog npopatvwv
xoig xaict 0eov JtZEOvEXTrmaoi psyag eyeveto. IIeql ou t l x(? 1
239,15 JtoĂĂâ ?tEyELv;TzavT] ydp eotlv xâg avrov âpETag dvaxT]QVTTEiv
fj te xaxâ 0eov ĂLaytnyr] xai rj JtvEvpaTLxf] xaTaoTaotg xfig
avTou EUayEOTaTqg x a i 7tEpicpavEOTdTT|g govqg nkf]v otl xai
o Ti iorraTog 0Eo6coQog o oaiorraTog rrjc; TlETpaicuv nolEtog
ETtioxonog (foiTT]TT]g avrov yeyovtbg xai toîc povaxixoîg xai
ag/LEpaTizoLg xaTOQ0d)|iaoi diangETicov oacpcog xai âxQifJuic; xd
239. 20 xaiâ tov 0EâgEOiov avxov ovvEypdipaTO 0iov xaid nZaiog.
6 6
Xpovov TOtVUV FTCOV 7tEVTT]XOVTa EV TaVTȚ) dytJDVLodgEVOg
Tf] eqt]Hu) xai âQĂijoag x a i OTECpaviTT]g dvadELxOsig xai ttoHovc
xai dvaQL0pir]Tovg EvaEpEtag dywvLoidg xai vixT](poQOvg
dvadei ag xai Eig paBv yfjpag EĂduag ap waTia ocopaTLXf)
239, 25 HEQiETTEOEv xai TavTfl EJii xqovov EUxapicFTcog ib/xaQTEQ'qoac; Eig
/Eipag 0 e o v to nvEupia jtap80£To TtpEapVTTjg x a i nĂ.rjpT]g t||.ieqcdv,
tov ExaTOOxdv o/Edov Tfjg avxov T]Xixiag cpOdaag EviavTdv.Tl 6e
TE/.EL(jJOLg avxov yeyovEV xaxd tt]v EvdExdxx|v tov ’lawovapiov
ur|vog Tfjc; Epdoprqg ivdLxxiovog ev eizootcd dEvxEpcp piTjvt Tfjc;
239, 30 paaiXEiag tov 0EOcpvXâxTov paniXeajg iqpiâjv’IovoTivLavov,
7
240 Tt]v pevtol f)yE[.wviav rfjq tov dppâ 0 e o 6 o o l o v piovfjg
diEdE aTo SwȚQoviog Ttg ev ovaxixolg xaTOQ0d)|iaoiv
5.6,7 495
Palestina și al pustnicilor, avându-1 ca înlocuitor pe fericitul
Evghenie, egumenul lavrei Sfântului Awâ Gherasim.
Așadar, de Dumnezeu purtătorul Awâ Teodosie, pro-
7 pășind prin bogățiile cele după Dumnezeu, a ajuns mare. Ce
nevoie mai este oare să spunem multe despre el? Pentru că
este destul să vestim virtuțile lui sau viețuirea cea după Dum
nezeu și așezarea duhovnicească a strălucitoarei și faimoasei
lui mănăstiri, pe lângă faptul că preacinstitul Teodor, prea-
cuviosul episcop al cetății Petra, care a fost ucenic al său și a
strălucit în izbânzi monahale și arhierești, a scris limpede, cu
acrivie și pe larg viața lui cea plăcută lui Dumnezeu.
După ce s-a luptat vreme de 50 de ani în această pustie
și a arătat mulțime nenumărată de luptători pentru evlavie și
purtători de biruință, ajungând la adânci bătrâneți, a căzut
într-o boală trupească și, după ce a răbdat cu mulțumire mul
tă vreme, si-a
» dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, bătrân si >
plin de zile, în vârstă de aproape 100 de ani. Sfârșitul lui s-a
petrecut la 1 1 ianuarie, indictionul al Vll-lea, într-a douăzeci Anul 529
și doua lună a domniei lui lustinian, de Dumnezeu păzitul
nostru împărat.
7
\
La egumenia mănăstirii Awei Teodosie a urmat Sofro-
nie, care s-a arătat foarte iscusit în izbânzile monahale. Acest
496 VIAȚA SFÂNTULUI TEODOSIE
avacpavEig âoioiog. 'Oong Suxpgoviog tw yEVEi uev u.ifjpXEv
AogEvtog «tio xcbpqg ZojgEoi xaZoupEvqg rfj iirfuooTidXEi
SePcxoteî nooazEi|iEVT]c, zaTaXurcov 6e tÎ]v naioida eti veo?
240,5 ojv rț/.OEV Eig rlEQO0oZu|ia xai jroXZoîg .laiodoiv ol’vtuxxdv zai
TT]V EZâOTOU dpETÎ]V ZOI HoZlTEiaV XttTațiaOoJV ZCJti TÎj EOUTOU
"ipu/fj âvagaȘâgEvog f]Z0Ev zai Eig iqv tou jiazapiov 0eo6ooîou
iiovqv. Kal to [xova/izdv o/Wa EvduoâgEvog xai govaxtxwg
7tai6EU0Eig zai xâg povax.txâg agEiăg jtEotpaZdpEvog qîlxxv ev
240, 10 xai 0EgeZiov ifjg Eauiou noZtTEiag iqv TanEivoȚQoauvqv zai ti]v
Vjtazofyv E7ioiT]oaTo, dia jtackbv 6e tujv Tfjg aoxqOEUjg aoEio)v
6le|eZ06jv zai TtoZZâg zai diarpopoug EZTEZeoag ev ti] at’Tfj povfj
diazoviag zai dozigog avacpavEig yivETat Tfjg povfjg dEUTEoâpiog
E7ii XQOvov etcov bEzanEVTE xai ovTtog iprțcpci) tou uEydZou
240, 15 dppâ 0eo6oolou teZevtcxv pEZZovxog ti]v Tfjg |iovfjg rp/Epoviav
jraQEZapEv. Eixev 6e ovxog 6 gazdoiog Smrpooviog E dteZcpov
Tiva Mapav ovogaTU doxig Mrxpag ev xfj veot ti oupxTtopaTi
tivi TTEQLJiEOcbv utio t6)v iaiQOiv EuvovxioOi] xai âveZOihv EÎg t o
BugâvTiov yivETai xouptxouZâgiog ’Avaoiaoiov i o v paoiZEto?
zai dtd tou xpovou HQoxdipag yivETai noEnoaLTog/OoTig jroZZqv
240,20 zai dcpaiov xapnotpopiav tuj povaniripiu) npocu]VEyxEV, e£ ής
xaojtocpopiag o ev dyiotg Sojcppdviog TETpanZaoiwg xfțv povrjv
r|V§qoEv xai etiZutuvev pEid xf]v iov paxapiou 0eo6ooiou
xoÎ|xt|olv, dvqyEiOEv ds ez 0e|xeZliov ev auTjj Tij dyip povfj
EZxZqoiav Tfj navupvf]TW Oeotozo) zai aEinapOEvo) Mapia.AZZa
240, 25 t l ia TToZZd ZEyo); AiaZdpnouoiv ydp oi novot Liijț poviou xai xd
toutou zaiopOdipaTa ev xfj xou paxapiov dppâ ©Eodooiou uovfj
ou [xdvov ydp zxrjixaoi zai nooooboig Eviavoiaioig ejiZoutiocv
xauxr|v, aZZd zai xqv ev auxfj ev Xpiow ouvodiav ejtZt]Ouv£V
241 TpurZaoiojg xai dnZojg elheîv eju dâxa xEooapag xP voug [xai
6uo f]vag] xaZwg auiqv xupEpvrjoag eteZeuttjoev ev x a ?
|XT]vi MapTiu) Eixddi nporrr] Tfjg 7tEpinTr]g IvdLZTiovog. MeXZxov ε
TEZEVirpa euiev tw aBr|Tri auiou JiapiGTauEvw xai xZaîovTr
7 497
Sofronie era armean de neam, din satul Zomeri, aproape de
cetatea Sevastei. Părăsindu-și patria pe când încă era tânăr, a
venit la Ierusalim și, întâlnindu-se cu mulți părinți și deprin-
zând virtutea și viețuirea fiecăruia, după ce și-a pregătit sufle
tul, a venit la mănăstirea fericitului Teodosie. După ce a fost
îmbrăcat cu schima monahală și s-a deprins cu cele ale călu
găriei, s-a înveșmântat și cu virtuțile mănăstirești, făcând din
smerita cugetare și din ascultare rădăcina și temelia viețuirii
sale. După ce a străbătut până la capăt toate virtuțile ascetice
si
> a săvârșit
1 în această mănăstire multe si felurite ascultări, s-a
1
dovedit încercat și a ajuns al doilea în conducerea mănăstirii
vreme de 15 ani. Așa că, pe când marele Awă Teodosie urma
să moară, a preluat egumenia mănăstirii fiind ales prin vot.
Acest fericit Sofronie avea un verișor, pe nume Mamas, care,
căzând în tinerețe într-o boală, a fost scopit de către doctori
și, mergând la Bizanț, a ajuns cubicular al împăratului Ana
stasie, iar cu trecerea timpului a ajuns praeposif. Acesta a adus
multe daruri la mănăstire, datorită cărora Sfântul Sofronie a
mărit mănăstirea de patru ori după moartea fericitului Te
odosie si
1 a ridicat din temelii în această sfântă mănăstire o
biserică închinată Preacinstitei Născătoarei de Dumnezeu și
pururea Fecioarei Maria. Dar de ce să mai spun multe? Pentru
că ostenelile lui Sofronie și izbânzile lui strălucesc pretutin
deni în mănăstirea fericitului Awă Teodosie. Nu numai că a
îmbogățit-o cu zidiri și venituri anuale, dar și sinodia ei cea
întru Hristos a făcut-o de trei ori mai mare și, pe scurt, după
ce a condus-o bine 14 ani și două luni, s-a săvârșit din viață
cu bucurie, în 21 martie, indictionul al V-lea. Pe când trăgea Anul 542
să moară, i-a spus ucenicului său care stătea alături și plângea:
„Nu te întrista, fiule, pentru că dacă voi afla îndrăzneală, în
1
Cel mai înah rang al eunucilor din serviciul imperial.
498 viața SFÂNTULUI t e o d o s i e 7 499

M-T] Aijjiou, tezvov, o t l Eâv eîjqcij jictOQT]OLav, ifj Epdopr| f|{iEQ<? z i u a a ș a p t e a te v o i l u a la m i n e , ca s ă fii c u m i n e î n l o c u l cel
241.5 /.uLipcivto ere, tva a u v Epioi eît|; Eig r o v r q ; dvaTtauoEajc; iojiov. de o d i h n ă ! “ , l u c r u c a r e s-a ș i î n t â m p l a t , p e n t r u că în a șaptea
"O zai yeyovcv Tfj yâo Epdofn] rjpiEQQ ET£ĂEi)rr|(jEv o |aa0qTf]C zai zi, u c e n i c u l a m u r i t si s-a făcut c u n o s c u t ă t u t u r o r î n d r ă z n e a l a
1

EyvwaOT] Tolg JtâoLv i jtQog iov 0eov 2uj(f q o v î o v Ttaooqoia. l u i Sofronie către D u m n e z e u .
Ilf
KupiĂXou iov ooiov npEoPvTEpou Tfjg Xaupag tou
âyiov Lâppa Etq tov aî)TOv oaiov nctTEpa fjpcîrv
241, 10
©Eoyviov tov emcnconov
ι 1
Oco /viog o jtavEvcpT]pog, to peya oXqg IlaXaicFTLVT]g
âyXâiopa. o cpavoTaTog Tfjg Egr]pov Xap7TTf]g xaî cpaidgoTOTog
I Tfjg dgxiEQWO'UVT]g cp(jooTT]g JtaTQÎbog jiev vjtfjgxE Ti)C
Kajtnabozcov xu)Q«g, no/.Ewg AgagaOEtag, EvOa ex veagăg
f]XixLag tî|v povaxtzf|v noĂiTEÎav E EnaibEvOr).’EXOcbv 6e ev
241, 15 'lEgoaoĂvpotg tcd tieiijito) etel Tfjg Magxtavov paoiĂEiag xai
Evgtbv Tovg ATtooxtOTdg T(7)V xaiâ ttjv aytav ndXtv xgaTovvTCtg
povaoTrigiov xai. uf] PovXr|0Eig ifj exelvojv vnax0fjvaL dXoycp
EVGTctOEi xai qjiĂoTagdxQ) yvcbpy] exoXXî|0t] yvvaixi tivi ev«qetw
<I>XaLQt |1ev xa ovjxEvr] vjto HvEvpaTog 6e Ayiov tpgovgov Evp
241, 20 xTițovof] to Tqvixavra tieql to ogog tgjv ’EĂaicbv povacmjgiov
xai ExxXT]aiav tou ayiov pâgxvgog ’lov/aavov. "Hxig a v w v
dE apevT] xai ejtl ixavdv boxtpdoaoa xpovov xai boxtpov xai
EvdgEiov Evgovoa 6lolxt|tițv tov aviov xaTEOTrjciE povaoTr|giov.
1
242 AvTfjg 6e dn:d naZ.aioTtvr|g ejil iqv EVEyxapEVT]v btâ xPfdav
■ ", Tfjg oixobo|iT]8ELOT]g ExxXqcHag exbr|pT]aacrr|g xai ev tț] naigibi
TEĂEVTTpdcjqg o JiavEvcpTpog ovrog ©Eoyviog Ejri ttjv Tfjg avrf|g
t’XxXTjaiag iqyE|ioviav EĂ.xop,EVog vno TtâvTtov ioyv Tfjg ovvobiag
242. 5 xai tov Tfjg agxfjg xivdwov VTpogobpevog EcpvyEv Eig tt]v Egr ov.
! între 454 și 455.
Al Cuviosului Chirii, preot în lavra Sfântului Sava,
Cuvânt depre viața Cuviosului Părintelui nostru
Teognie episcopul
Preavestitul Teognie, marea podoabă a întregii Pales-
tine, luminătorul preastrălucitor al pustiei și steaua prealu-
minoasă a arhieriei, a avut ca patrie țara Capadociei, fiind
din cetatea Ararathia, unde a fost învățat din fragedă vârstă
viețuirea monahală. Venind la Ierusalim în al cincilea an 1 al
domniei lui Marcian, i-a găsit pe schismatici ținând în stăpâ
nire mănăstirile din jurul Sfintei Cetăți și, pentru că nu a vrut
să se supună răzmeriței lor nebunești și părerilor lor iubitoare
de tulburare, a rămas pe lângă o femeie virtuoasă pe nume
Flavia, ocrotită de Duhul Sfânt, care a construit pe Muntele
Eleonului o mănăstire și o biserică a Sfântului Mucenic Iuli
an. D u p ă ce l-a primit și l-a încercat destulă vreme, l-a găsit
priceput și virtuos și l-a făcut administrator al acestei mănăs
tiri. D a r pentru că ea, plecând din Palestina în țara sa pentru
o anumită trebuință a bisericii care se construia, s-a întâmplat
să moară, acest preavestit Teognie a fost chemat de toți din
obște să preia egumenia bisericii. El însă, bănuind primejdia
conducerii altora, a fugit în pustie.
1
 VIAȚA CUVIOSULUI TEOGNIE
504
2 2
Kai ep/ETai n o d ; tov TptCHiaxâpiov âpp«v ©Eodooiov zai
peivag nap’ auTto izavovxQovov zai tq tou piou /.apnooTqn nâoav
Tqv ouvodiav cpojTayuj îoa; zai Toîg |iovaxixoî; nÂEOVEXTqpaotv
apune; epavei;, ujote jrdvra; tou; opujvra; tcx za/.â avrou Eoya
242.10 do â Eiv tov IlaTEpa tov ev toi; ouoavoîg, eh velto p t v uno
jiavtwv zai EOaupâ ETO Eni te â|is|.LTnn no/iTEia zai piou âyioTqTi,
auTo; 6e Tqv ez tojv Enaivajv zai Tije dvOgconivqg doeq; nccf uzuîav
E'f/ivEoGai Tq ipuxq pZâpr|v tupoocnpEvo;. apa 6e zai pXEniov
Tqv poviqv rq tou Oeov (juvEoyig zaTâ pEpo; n/.qOuvopEvqv zai
242.15 n/.ouTigopsvqv zai Tqv ez tou nEQionaoqou EyyivopiEvqv ouyx uoiv
dedici); âvEXwgqoEv ei; tou; jteql Tqv aunqv povqv tohou; zai
euqojv ojiqXaiov xarcpzqoEv el; auro. Kai oXiyov xqovov ezeloe
qouxdoag zai vad; tou navayiou flvEupaTo; yr/oving Tqv eJ;
utpoug duvapiv EvduaâpiEvo; xodvia nâGq jiagadoBojg iăTo zai
242. 20 OaupiaTOUQyia; nZEiorag EjIETeXelOHev TtEoicpqpo; yEyovwg ZTigEi
EauTâ) zână npoapaciv zoivdpiov nEpupavEoraTOv.
3 3
Xqovov de tlvo; diE/.Oovro; âzouoag Ta HEoi aurou 6
dQyjEniozonog'HXîag xelqotovel auTdv ehloxohov tou BqTuXîou,
noXudpiov dâ touto napaQaXâcjoiov Eni Evevqxovra ulXlol;
diExov Tqg âyia; tioXeu);. Tou dE 0elou ©Eoyviou iqv Enioxonqv
242. 25 dxouoiojg dsȘapevou zai ev tu) EiQqpevu) noXudoio) xpovov Tivâ
diaTE>,Eoavrog q HQoojiapaxEipiEvq OâXaooa t o u ; oîxEtoug ogoug
UTtEppâoa âypLUJTâToig xupaoi tu) noXudgici) HpooEppqooEv
dnEiZouoa auTo Ezgt woai piaiajg xai ânoXEoai. outoj pâXXov tou
0eou oixovopqoavTo; ngo; te ocucppoviopdv twv evoizouvtcbv x a i
242, 30 cpavEOcnaiv Tqg ©Eoyviov 0Eiag xdoiTog. (Pdpoj toivuv ouoxeGevte;
oi olxqTOpEg Tqv GâXaoaav xopucpoupiEvqv OecoQovvrEg
2. 3 505
A venit la Awa Teodosie, cel de erei ori fericit, și ră­
mânând la el destulă vreme, a luminat întreaga obște cu
strălucirea viețuirii sale și s-a arătat preaiscusit în izbânzile
monahale, încât toți cei care-i vedeau faptele lui cele bune 11
slăveau pe Tatăl ceresc, și era lăudat de toți, stârnind uimirea
prin viețuirea neîntinată și sfințenia vieții. El însă, gândin-
du-se la vătămarea sufletească pe care o are din laudele și
slava omenească și văzând totodată că mănăstirea sporește și
se îmbogățește cu ajutorul lui Dumnezeu, fiindu-i frică de
tulburarea pricinuită de împrăștiere, a plecat in locurile din
jurul acestei mănăstiri și, găsind o peșteră, a locuit într-însa.
După ce s-a liniștit puțină vreme acolo și s-a făcut templu
al Preasfântului Duh, s-a îmbrăcat cu putere de sus, încât
tămăduia in chip mai presus de înțelegere boli vechi și să
vârșea multe minuni. De aceea, a ajuns vestit și a construit
în apropiere o chinovie faimoasă.
După ce a trecut o vreme, arhiepiscopul llie a auzit
cele despre el și l-a hirotonit episcop de Betyliu, o așezare
aflată pe malul mării, la 90 de mile de Sfânta Cetate. După
ce dumnezeiescul Teognie a primit fără de voie episcopia
și a petrecut câtăva vreme în amintitul orășel, marea tre
când peste hotarele ei, a izbit cu valuri pline de furie în
acest orășel, amenintându-i cu dărâmarea din temelii si cu
pierzania. Se pare însă că Dumnezeu așa a iconomisit lu
crurile spre înțelepțirea locuitorilor și pentru vădirea dum
nezeiescului har al lui Teognie. Locuitorii, văzând marea
înălțându-se, au fugit de frică la dreptul Teognie rugându-1
506 VIAȚA CUVIOSULUI TEOGNIE
ngoacpEvyovoi ic) htxaiuj dEopEvoi 6i’ Evxqg Tqv ToiavTqv ogjiqv
Xaltvwaai. 'O 6e țiEyag Tqg evoePeluc ayarvioTqg Gteoyviog iaîg
noXXaig ei ag dEqaEaiv q}.0Ev Eig tov alyiaXov xai e’loe/.0cuv EÎg to
242, 35 uâwo EJirf Ev oravoov Eig Toîig aoxaioug Tqg 0a>.âoaqg dooug. to
243 yoatpixdv exelvo Jtoog Tqv 0a/.aoaav ZEywv râdE Xe'/ei KvQiog-
|1EXQI TOU OTCXUQOÎJ TOVTOV EÂEM(JȚ] XUl OV% VtlEQpTjOl], ătâ' EV
oEavTfj (jvvTQifitjooviai oov ta xvuaTa. Kai oiirtog tov OTavgov
n q ag UjIecftqe'i|jev f| 6e OâÂaooa EÎg Torg idioug EvOsojg oooug
243, 5 UTiocnQEtyaaa |aexQ 1
oqpEoov, ooov âv Expavq, dTtToptvq tov
nayEvrog vnd tov bizaîov otqvoov xctXivovTai xai ujtootqecpel
4 4
’AXXâ ti XQEia |tol nkeiovwv nsoi tov âoibtpov ©Eoyviou
t
?.dycnv; Onov ys ngoLaPwv o d p p ă g Haî og o Tqg ptvTAol'cjqg
243, io 7i6) ECi)gqovxaoTqg,Evpovaxixoig&ExaTOQ0d)paaixaloQ0o66 oig
boypaoi Zâpjtoov xai piqj xai Xoyqj qxDTÎ wv qpujv tci xaTa Oeov
diapqpaTa tov avTov tov paxagiov ©Eoyvîov ptov dxgiPcoc:
xai zarei nkâTog ovvEygdipaTo. Toiyagovv 6 piyag 0Eoyviog
Tqv ptova/ixqv tuȘiv t e xai nokiTEiav tw olxeloj pico epaiâgvvag
xai Tqv ÎEpaTtxqv xaBedgav TOÎg nvEu aTixoîg dvâgayaOqpaot
243,15 xai Toîg 0Etoig xagicqiacji diaxoop.qoag xai ev apepOTEgotg Toîg
Tdypaoiv Evboxtpqoag kapjrgwg xai peyoikcog keoI to TEĂog Tqg
Eauxov țwqg dvskOchv ev Tq âavTov iovq Tq Etg Tqv Egqjiov, tooog
tov ©eov tov Tfjg xoi qoEojg xaigov avTă) ajroxakv'ipavroc;, xai
mxgov ti dgQOJOTqoag Elg tov akvirov xai axv|iavrov ETEOTq
Piov, Ev0a Evtpgaivo iEvajv nâvnnv q xaToixia.
4 507
să potolească c u r u g ă c i u n e a această năvală a apelor. Marele
l u p t ă t o r al evlaviei, T e o g n i e , d â n d î n a p o i î n fața m u l t e l o r
r u g ă m i n ț i , a v e n i t p e ț ă r m și, i n t r â n d în a p ă , a înfipt o
c r u c e î n vechile h o t a r e ale m ă r i i , z i c â n d către mare aceste
c u v i n t e d i n S c r i p t u r i : Acestea zice Domnul: Până la crucea
aceasta vei veni și n u vei trece de ea t ci întru dânsa se vor <f.iov 58.11
sfărâma valurile tale. Și așa, d u p ă c e a înfipt crucea, a ve
n i t î n a p o i , iar m a r e a s-a î n t o r s și ea d e î n d a t ă î n hotarele
ei p â n ă astăzi și, o r i c â t d e furioasă a r fi, c â n d se a t i n g e d e
c r u c e a d r e p t u l u i , se s t r u n e ș t e și se î n t o a r c e .
D a r ce nevoie a m să m a i a d a u g cuvinte despre vestitul
Teognie? P e n t r u că ne-a luat-o înainte Awa Pavel, isihastul
d i n cetatea Eleusei, care strălucește c u izbânzile călugărești si
învățăturile ortodoxe, care ne luminează prin viață și cuvânt
pașii către D u m n e z e u și care a scris cu iscusință și pe larg viața
fericitului Teognie. Marele Teognie, așadar, d u p ă ce a luminat
c u viața sa ceata și viețuirea monahală, a î m p o d o b i t prin ha-
rismele d u m n e z e i e ș t i și virtuțile duhovnicești ceata preoțeas
că, d o v e d i n d u - s e î n amândouă cetele strălucitor și mare. Spre
sfârșitul vieții sale, s-a suit î n mănăstirea sa d i n pustie, pentru
că D u m n e z e u i-a arătat, pare-se, t i m p u l adormirii sale și, d u p ă
ce a bolit p u ț i n , s-a m u t a t la viața cea neîntristată și fără de
valuri, u n d e este lăcașul t u t u r o r celor ce se veselesc.
 243,20 Bl°<;
tov âyiov irarpot; f]pcîrv Appaapiov
tov yEyovorog EmoKdTîov KpaTEiac;
1 1
r
O jravEuq:r]pog yEpoiv Apoaapiog yovEuiv pfv yeyovEV
nauZou xai 0ExZr]g npooayopEuopEvorv jraTQtda xai oixrjoiv
ExdvT(jov”E|iL(jav tî]v xaiâ £vQiav jtEQupavq pt|tq6jio/.iv, vcp’ iov
Ey£wfj0q ev âpxfj Tfjg Zf|vwvog PaoiĂEiag, dnETâ aTO 6e ex ve-
244 aoăg rpdxiag ev |jovaoTT]Qiw heqî Trjv aim]v pip-pojioXiv. K a i tî]v
pova/rzi v noĂLTEiav xaÂoig ExnaidEuOEig JtEpi tov dxTwxaiâExa-
tov Tfjg ecxvtou rjALxiag XQOvov SapaxT]V(nv ErtEXOdvrujv tcp auTcb
μ ovctairiQÎa) dvspq p,£Td tov d p p â avTou Etg KajvoTavTivoL'jro-
244,5 lv xct
î oMyov Tivog xQOv °u diE?t0dvrog ovvEPr| tov dppav auiou
qyoujiEvov yEVEoOai Evog Ttnv jieqî Ko)vot(xvtivovjtoăiv pova-
oti]qlo)v e'xovtu tovtov tov (pwoTfjpa yvf]oiov ovvayo)viOTî]v xai
U7ir|xoov pa(h]TT]v xai hiototc/tov âncxpioiapiov. Tou 6e xqovov
TtgoxdipavTog diEHQEjrsv [ev] diarpogoig dpETaîg 6 A p p a â p i o g
ev te Taig eog) tou povaoTT|Qiou diaxoviaig xai ev Taig e cd dno-
244, io hqIoeoiv xai ysyovEv Toig jracFtv 7iooo(piZî]g did te ti’]v Etg nâvTa
E7nT)]dEidTT]Ta xai to yĂuxio Tfjg EVTEvȘEOjg xai to xaOapov xai
OEpvdv tou Todnou xai to Tfjg xaTanTâoEwg auTou iEQOJTOEJTEg.
S /
Viata
>
Sfântului Părintelui nostru Avraamie
care a fost episcopul Cratiei
Preavesticul Bătrân Avraamie i-a avut ca părinți pe Pavel
și Tecla, a căror patrie și locuință era vestita metropolă Emesa
din Siria; s-a născut dintr-înșii la începutul domniei lui Ze- Anul r-t
non, și s-a lepădat de lume de la o vârstă tânără într-o mănăsti
re din preajma acestei cetăți. După ce a fost învățat temeinic în
viețuirea monahală, s-a suit cu Awa al său la Constantinopol,
pe când avea în jur de 18 ani, din cauza năvălirii saracinilor
asupra mănăstirii sale. Trecând oarecare vreme, s-a întâmplat
ca Awa al său să ajungă egumen al uneia dintre mănăstirile
din preajma Constantinopolului, avându-1 pe acest luminător
adevărat drept împreună-luptător, ucenic ascultător și apocri-
siar foarte credincios. Pe măsură ce timpul trecea, Avraamie
strălucea tot mai mult în felurite virtuți, în slujirile din mănăs
tire și din afara ei, și a fost îndrăgit de toți datorită iscusinței
sale întru toate, a dulceții în convorbiri, a purtării sale nobile
si
’ curate si> a sfintei sale așezări
î lăuntrice.
512 VIAȚA SFÂNTULUI AVRAAMIE
2 2
Avtov t o i w v ev tovtol; zai toi; toiovtoi; zaTogOtuuaoi
244.15 dia/.âpTTovTog âvqo ti; ETtiboȘog zai ev âg/aî; jroZmzaT; rto/.-
Zâzic Evbozi|ir|oa;, zopq; Oqoavgojv ‘/oiipaTi ov. ootUDpEVog
țuv ez ti]; no/.Eo>; KgaTEiag T)]gDv(ogiâdog.'kodvvT|g d t za/.ov-
UEvog, tov idiov adE/.rpov nZctTcova za/.ovucvov EmozoTtov ti];
avTfjg ttoZec!}; yEVEoOat Ttagaoztuâoa; EpooÂEuaaTo zTtoai po-
vaoiqgiov ei; tov TCtrpov w Eavwv yovEtov zai n]v zaOagâv
244. 20 noZiTEiav zai tov âveni/.qpnrov [hov ’Appaa|iiov zaraualhov
naoEzâ/.EOEv tov aurov qyovpEvov ajro/.uoai avrov titi t o <f go-
vTtda noiEioOai tov ZTigopEvov |wvaoTT|oiou.'O(m; A gadpio;
âno/.vOei; pet' ev/)]; tov âppâ avrov ârtEg/ETat fc’i? KgaTci-
av zai oizodopEÎ to povaoTrjgiov zai yivETai irgeopUTEpo; zai
qyoupEvo; tov avrov povuoirigiov vito tov Eigr|pEvou nZcmo-
244. 25
vo; tov ETnozoTiov KoaTEia; tgj eîzooto) Epdopqj tî]; eovtov
f|Âiziag xqovu). Kai noirjoa; dEzaETi] ygovov ev ti] qyovpEvig
HOVaOTl]OlOV |AEV jTEOLCpaVEOTaTOV EXEtCFE OW£OTÎ]OaTO. auvip/a-
Yev de ădEÂȚov; ovz d/.iyovg. ov; 6dr|Y0)v zara to 0e/.T|pa tov
0eov ti]v to)v povayjnv EJtaihEVEV noIiTEiav.
3 3
244, 30 Tfjg ovv 7ț £ g’L auTov φ ή μ ης navrayov dtadgapovor|g jtoA-
Xol tiqxovto Jtgog avrov Zaizoi te zai pova/oi, ov m]v dÂXâ zai
ejiîozojToi EJtvzva ov avTâ) dgEOxdgEvoL Tfj ovtov cjvvtvxuț
avrog 6e cpiZriov/o; wv ez naidog eXvjIeîto dtct tțv ytvop£vr|v
avTâ) o/Âqoiv. Kai yEvopEvog ev jtoAÂfj d6 vpițx E fjZOEV XâOga
245 tt]v tioXlv zai qjvyd; cd/eto eju tțv dyiav hoZlv prjdsv tov aicovog
tovtov E7TLcpEQd[i£vog zai jiETOt noXkfig EvdEiag xai oTEvo/cogia;
t)Z0ev EL;'lEQoa6Xv|Lia ev dg/fj Tfj; JtEpnTT]; ivdixTLOvog tov igi-
azooxdv Epdo|iov Tf|g f ixiag nkqgwoa; Eviavrov. SwEpi] δέ
avTov rtgoaxvvovvTa tî]v dyiav AvdoTaoiv evtv/eîv tw ev dyioig
’lcoâvvr] to) and o/oZagiow p,a()r|Tf| yEyovoTi tov ev dyioig naTgog
r|p6)v Sdppa zai ev avTaîg Taîg f Egat; nagaXapdvTi nag’ at’TOV
2. 3 5i3
Așadar, pe când strălucea el cu asdel de înfăptuiri și cu
altele asemenea, un oarecare bărbat de vază, pe nume loan,
care adeseori slujise bine in dregătorii lumești, fiind rânduit
comis al tezaurului, și care se trăgea din cetatea Gratia a Hono-
riadei, l-a pregătit pe fratele său Platon ca să ajungă episcop al
acestei cerăti.
1 El vru si> să construiască o mănăstire la morman-
tul părinților săi și, aflând de viețuirea curată și de viața neînti ­
nată a lui Avraamie, l-a rugat pe egumenul său să-l slobozească
pentru a se îngriji de mănăstirea ce se zidea. Avraamie, după
ce a fost slobozit cu binecuvântarea Awei, s-a dus la Gratia și a
zidit mănăstirea, fiind făcut preot și egumen al acesteia de că
tre zisul Platon, episcopul Gratiei, fiind în vârstă de 27 de ani. Anul 500
Petrecând zece ani în egumenie, a construit acolo o mănăstire
faimoasă și a adunat nu puțini frați, pe care povățuindu-i po
trivit cu voia lui Dumnezeu, îi învăța viețuirea monahilor.
Așadar, pentru că faima lui s-a răspândit peste tor, ve­
neau la el mulți mireni și monahi, ba îl cercetau chiar și epi-
scopi, plăcându-le convorbirea cu dânsul. Dar el, fiindcă era
de copil iubitor de liniște, se întrista din pricina stânjenelii
pe care i-o făceau. Fiind foarte descurajat, a ieșit pe ascuns
din cetate și s-a dus în grabă în Sfânta Cetate, fără să ia cu
sine nimic din cele ale lumii acesteia, și cu multă lipsă și
strâmtorare a ajuns la Ierusalim, la începutul indictionului
al V-lea, după ce împlinise 37 de ani 1. Pe când se închina în
biserica învierii, s-a întâlnit cu Sfântul loan, care din scholar,
s-a făcut ucenic al sfântului nostru Părinte Sava și primise
1
Al V-lea indiction a fost între 1 septembrie 511 și 31 august 5 12.
 VIAȚA SFÂNTULUI AVRAAMIE 4
514 5i5

nov JtâXai oixo6op,r]0evra rcuQyov ano xqg p,axaplag EvSoxlag, în acele zile de la el turnul construit odinioară de fericita
d)g fj6î] pot elqițccil ev xoig jieqI EvOvplou xal Sâppa dual Xoyoig. Eudoxia, așa cum am spus deja în cele două Cuvinte despre
D xoiwv axaQLTT]gTa)âwT]g 0EO)Qâ)v xov ApQaapiov tîțv te xov Eftimie și despre Sava. Fericitul loan, când a văzut purtarea
245, 10
fjOovg xaxâaxaoLv xal xov pXepixaxog to Evxaxxov xal t6 xov Xo- lui Avraamie, privirea l u i cuviincioasă și cuvântul potrivit cu
yov xai iov ejieyvgo auxov 6oî5Xov Eivat Oeov xal Xapcbv avrov vremea, a cunoscut că este rob al lui Dumnezeu și, luându-1
Eig t6 xfjg MețIotiis Aavpag ȘevoSoxeîov (ovita) yâp rjv savxtp la casa de oaspeți a Marii Lavre (pentru că el nu avea încă o
jtEQUtoiT]oâjisvog evoSoxeîov) jtQoaâyEi avxov xâ) paxaQixT] casă de oaspeți a sa), l-a adus la fericitul Sava și, după ce aces
Sâppg xal smxQajislg xaxfiyayEv avxov eig xov eIqtijievov nvp- ta i-a îngăduit, a coborât cu el în amintitul turn. Avraamie
245,15 yov.X)(rng ’AppacqiLog evqcov ăxEÎOE 660 yEpovxag ©EoipoQOvg a găsit acolo doi bătrâni purtători de Dumnezeu împodobiți
xal ovveoel 0eig x£xoopr]pEvovg, ovojieq xaxEcrrr|O£v avx60i 6 cu dumnezeiască înțelepciune, pe care fericitul Sava îi așezase
țxaxâQiog Sdppag avv xq> ExoXaQi(p,Ta)âwT]v xal Tqiiyoqiov xa- acolo împreună cu Scholarie, p e nume loan și Grigorie, de
Xovpivoug, novxixoug âvxag xqj y vel, auvr]cp0T] avxoîg x<p twev- neam d i n Pont, de care s-a legat cu duhul, arătându-le toată
paxi nâaav avxolg vnaxor]v Ev6Elxvv Evog• evqev yâp avxov$ ascultarea, pentru că i-a găsit destoinici să povățuiască sufle
txavovg ovxag 66t] yfiuaL tpvxâg npog aajxqQiav. tele spre m â n t u i r e .

4 4
245, 20
Kaxâ xdv avxov xqovov fjyayev xo rivev a xo 'Ayiov Eig
TEQoaoXvpa âvâpa xivâ ârcidoȘov ex piv xrjg KXav6iovJioXixâ)v
jioĂEwg xi]g eOv(DQiâ6og 6Qp6|XEvov,OXvpnLov 6e TtQOoayoQEVO-
pEvov.XJoxig âva£qxffiv xov ’APpaâpiov (qv yâp nXEtoxâxig epxpo-
QT]0Etg xf]g nvEup,axixfjg avxov Evxev Ecog sig KpaxElav jiXt]OÎov
245, 25
ovaav xfjg KXavâiovnoXixtâv) xal p,a0(bv nou olxel, t|X0ev ngog
avxov Eig xov jtvpyov Qog t6 rtEîaai xal naQaxaÂEoai avxov
ujtooxQE'ipat Eig KpaxEÎav.D yâp ânlaxonog nXâxwv noXXâ na-
QaxaXsaag ânEoxEtĂEv xovxov Etg dva r|xr|aiv xal EJti.oxQo(pT|V
xov Appaapiou. Kal 6 prv ’Appaâpxog pexâ xapâg pEyâXng tov
245, 30
DXvpiuov dE â|AEvog £vov0exei 61a xov Xoyov xov Oeov xal na-
qexoiXei ânooxfjvai xâv xov plou JtQaypaxcnv xal xcp (popa) xov
Oeov nQooxoXXqOfJvat- o 6e X)Xvp,ntog xrjv Ap aapiov vovOeoI-
av âE dpEvog xal xf]vT(odwov xal PqtiyoqIov xcov yeqovxoov xal
Toodwov xov SxoXaglov aQEXî]v xal noXixEiav xaxapa0(bv xal
246 xfl âavxov ipvxfi EvafpQayiadpEvog SxXivev xoC anoxd aoSai xq)
In acel an, Duhul Sfânt a dus la Ierusalim un bărbat
de vază din cetatea Claudiopolis din Honoriada, pe nume
Olimpie. El îl căuta p e Avraamie (pentru că de multe ori avu
sese convorbiri duhovnicești cu el la Cratia, aflată aproape de
Claudiopolis) și, aflând unde locuiește, a venit la el la turn ca
să-l î n d e m n e și să-1 roage să se întoarcă în Cratia, deoarece
episcopul Platon l-a rugat mult și l-a trimis în căutarea lui
Avraamie și aducerea l u i înapoi. Avraamie l-a primit cu mare
bucurie p e O l i m p i e și-1 sfătuia prin cuvântul lui Dumnezeu
și îl î n d e m n a să s e lepede d e lucrurile vieții și să se lipească de
frica l u i D u m n e z e u . O l i m p i e , după ce a primit sfătuirea lui
Avraamie, a aflat de virtutea și de viețuirea Bătrânilor loan,
Grigorie și l o a n Scholariul și, întipărindu-le în suflet, a încli
nat spre lepădarea de viața cea vremelnică, luminat mai ales
de harul strălucitor al sfântului Părintelui nostru Sava, care

\
f /
 516 VIAȚA SFÂNTULUI AVRAAMIE
Ttgoozaigaj pico pâZiota cpamoBEi; vtto Tqg ajTauTgaTTTouoqg /â-
giTog tov ev or/ioig naigd; f]|i6)v Sâ0P« i o TqvixavTa Eig xoivo-
246, 5 piov tov îrvoyov pETaozEvâgovrog xai ngovoiav ;toZZqv avTâjv
noiovgEvov/O |iev ovv OZvpmog ExbEbtoxEv ecwtov dZoipvxtog
tg) 0E(J) xai ev dZtyq) zqovqj Eig togovtov vipog âgcTqg âvEbgapev
ojote xai biâzovov avrov xai TtpEopVTEgov pexâ piag /Eigoto-
vqOqvai xai tâ bEVTEga Trjg tov povaorqgiov xvpEgvr|(JEO)g e/elv.
5
'O 6e Tipiog APgaâpiog TEooagag XQbvovg ev irj tov S/o-
246, i o
Zagtov piovfi jrZqgujoag r|vayxâo0r| eju KgaTEiav uTtooTQEipai
rgoTiqj toiovtco.'O pvqpovEvfieig Enioxonog KgaTEiag nZcirtov
JtoZZâzig aîrrdv pETaîtEpipâpEvog xai pqbEv avuoag t o i ; exxZt|-
oiaoTixolg Exgf|oaTO zavooiv, ngwiov âgyEiv xsZEVoag, EHEiTa
EJtipiELvavTi [irj âp'/ig] dcpogiopov avTq> dnEOTEiZcv. Tote o pia-
zâgiog’Iajâwqg o S/oZagiog djiayaY<bv uvtov Eig i q v Meylotiiv
246, 15
Aavgav tqj pEY<xZq) rtaigi fipiorv SdpPg i d xai’ avTov avariOr]-
otv, 6 6e pEyag JtaTTțg f]pwv ZaP6)v atTovg Eig Tqv ayiav noZiv
ELor]Ya Y£v Qbg tov dgxiEJtîoxojtov'HZiav xai jtagExâZEi avTov.
si dvvarov eotlv, Zvaai tov dtpogiapiov. 'O 6e pEYa S t£QdQXB5
axavovioTov Eivat e'Zeyev to dZZov dZZov Zvoai dcpogiopdv xai
246, 20
pâZiOTa oivTog xai oi) 7tgoaxaZovp,Evov tov xeLQOTOV H aavT ό ς
te xai dtpogioavTog. Kal Taina oi paxdgioi naTEpeg dxovoa-
vte; Sappag te xai Twdvvqg ETtETQEipav avTcp ajtEZ0Elv jtgog
tov l'biov EJiiaxojiov xai aTtoZvOfjvai nag’ a v w v . rO bE dppâg
APgaapiog Ei ag Tatg twv jtaTEgarv TtagaivEOEOiv djifjZOev Eig
246, 25 KgaTEiav 7tZr|govpEvov tov TEOoapaxooTov jioghov Trjg Eavwv
qZiziag xgâvov.’EZOcbv M-evtol Eig KgaTEiav xai bExOeig EvpEvajg
tjjto tov îbiov ejilozotiov eig tițv ibiav ajtExaTEOTq f]Y°vp.Eviav
ZvOevtwv twv dq)ogto|id)v. Meto 6e Trjv tovtwv Zvolv bZiYOig
rjpiEpag Enii;qaag 6 EJtiaxojiog nZdiwv eteZevtîjoev. Tote dnag o
247
Tfjg KgaTEiag Zadg xoivq iprjcpq) xai bEqoEi xpqodpiEvog ngog tov
Tfjg avTfjg xoi Qa 5 |iT]TQOJtoZiTT|v Apgadpnov aiTovvTai ejiloxo-
jiov, o 6e p,r]Tgo7toZiTT]g wg ejil dZZo ti tovtov p.ETajiEjiipdpiEvog
247, 5 Eniaxonov KgaTEiag EXEigoT6vr|0Ev.
5 5»7
preschimbase turnul în acea vreme in chinovie și purta multă
grijă de ei. Deci Olimpie s-a predat pe sine cu tot sufletul lui
Dumnezeu și în puțină vreme a ajuns la o asemenea înălțime
a virtuții, încât a fost hirotonit cu sila diacon și preot și pus al
doilea in conducerea mănăstirii.
5
După ce Avraamie a plinit patru ani i n mănăstirea Anul 515-516
l u i Schelărie, a fost silit să se întoarcă în Cratia în felul
următor. Amintitul episcop Platon al Cratiei a trimis de
multe ori după el și, pentru că n u a reușit nimic, s-a folo
sit de canoanele bisericești, poruncind mai întâi să nu mai
slujească, iar apoi, penrru câ Avraamie stăruia, i-a trimis o
afurisenie. Atunci fericitul loan Scholariul l-a adus în M a
rea Lavră la marele nostru Părinte Sava si i-a înfățișat cele
I 1 1
despre dânsul. Marele nostru Părinte i-a luat în Sfânta Ce­
tate și i-a dus la arhiepiscopul Ilie, pe care l-a rugat, de este
cu putință, să dezlege afurisania. Dar marele ierarh a spus
că este necanonic ca cineva să dezlege afurisenia altuia, mai
ales cât acela este în viață și fără ca să fie chemat cel care l-a
hirotonit și afurisit pe Avraamie. Când au auzit aceasta, fe
ricirii părinți Sava și loan i-au îngăduit să plece la episcopul
sau și să fie dezlegat de el. Awa Avraamie, urmând povețe-
lor Părinților, a plecat la Cratia pe când împlinise 41 de ani.
Venind în Cratia, a fost primit cu bunăvoință de episcopul
său și așezat iarăși în egumenie, după ce au fost dezlegate
afurisaniile. După dezlegarea acestora, episcopul Platon a
mai trăit câteva zile și a murit. Atunci tot poporul Cratiei,
prin vot comun și rugăminți către mitropolitul țării, îl ce
rea pe Avraamie ca episcop. Mitropolitul, chemându-1 ca
pentru altă treabă, l-a hirotonit episcop al Cratiei.
5i8 VIAȚA SFÂNTULUI AVRAAMIE
6 6
TEvravOa Eyw Tfjg ovvropiag tpQovrîda noiovuEvog naoa-
oiconw Tag Vjt’ avTOv ev Tfj eniozonfl xaiâ pEoog yE Evi evag
0Ea@EOTovg n g â Eig Tag t e dpqjavoTpotpLag xai Evodoxiag xai
voooxopiag xai Tag tujv daipovoov djtE/.acFLag xai râg tcov 6eo-
247, 10
Pevcdv EîiixovQLcig Tag t e tcov exx?.t|Oicov ocxodopiag xai Tag ota-
cpopovg 0au|iaTovQYiag, xai ejtî to TEĂog tov hedl Tfjg £juoxojrfjg
âvaTQEyoj Xoyou.
’Ettî &ExanEVTE tolvvv xpdvovg ev Tfj âniaxoTifi âiajTQEipag
xai tt|v avTov jioXlv tco (Bleu xai tco XoyQ) tpcjoTaYWYiîoag, ovvEpî]
tt]v avTov ExxXrjaiav e/eiv jTpâYpaTa pETd tlvcov, coote xai pq
2 7 15 Oelovra avTov âvaYxdtEO0ai jTQETcoQLOig te o/oXa Eiv xai ev
Tfj paodvEuovoTi tîoăel aveX0Eîv. Kai pEpvr]pEvog Tfjg |iovaxLxf]g
fjauy.iag rjg el/eto, ote Eig Tqv tov S/oXagiov |iovf]v tjoxelto. e/lV-
jielto acpobpa xai EbvoqjdpEi Oecdqcov eovtov ev jtEOicuraa|.iCp xai
auYXVCFEi dvra tcov Șiomxcbv pEQipvwv xai jiapExâXEi tov 0 e o v
247, 20 EXTEvojg Xeyujv Kuqle o ©eog, el EOTt oot eu(xqeotov âvaxG3Qf|oaL
|1E EÎg TT]V EOrjLLOV, XaTEVOdcOOOV YEVEO0aL OOV TO 0E?J]pa.
7
AVTOV TOLVVV aepLXOpEVOV JTOTE Eig TT]V TOV KtDVOTaVTl-
vov noXiv fjxovoE tov naTEpa Tjjkov Sdppav EvravOa Eivai xai
aVE f|TT|OEV aVTOV p,ETa £r]Xov. Mî] evqcov 6e TOV JlQOOCpiXfi dyiov
YEpovra, t]q(ott]oe negi avTov xai Epa0Ev ELg’lEpovoakTjp ava-
Xcopf|oavra qpepag TpEÎg npo Tfjg avTov Eioodov Etg tițv Kcov-
OTavTtvov jioXlv. Kai ocpo&pa f|0vpr|OEv, otl ovy evqev avTov. Tfj
6e wxt'i exeivti el6e xa0’ vnvovg tovtov ĂEYovTa avTd).
Mf| dOvirfig, otl ovx evgEg |ie ev KiovoTavTivoujioXEL- el
ydp no0EÎg evqelv dvâjiavoiv ano twv tov xdop,ov (pQoviidcnv,
EJlEOTQElpOV Etg T1QV |TOVf]V OOV xai EHEI XOl|XT|0r|OȚ],
2
Manuscrisele grecești se termină aici, iar continuarea se găsește numai în
6. ÎNTOARCEREA SA ÎN ȚARA SFÂNTĂ 519
Pentru că mă îngrijesc de scurtimea relatării, voi trece
sub tăcere amănuntele faptelor plăcute lui Dumnezeu săvârși
te de el în episcopie: orfelinatele, casele pentru străini, bolni-
cele, izgonirile de draci, ajutorările pentru cei în nevoi, zidirile
de biserici si» feluritele minuni, si1 mă voi zori către sfârșitul
»
cuvântului despre viața sa ca episcop.
Așadar, s-a distins în episcopie vreme de 15 ani și și-a
luminat cetatea cu viața și cu cuvântul. S-a întâmplat ca Bise
rica lui să aibă necazuri din partea unor oameni. încât a fost
silit, fără să vrea, să zăbovească prin pretorii și să se suie în
cetatea împărătească. Amintindu-și de isihia călugărească pe
care o avusese pe când se nevoia în mănăstirea lui Scholarie, se
întrista foarte și se necăjea vâzându-se în multă împrăștiere și
amestecare c u grijile vieții, și-L ruga pe Dumnezeu cu stăru
ință zicând: „ D o a m n e Dumnezeule, dacă Iți este bineplăcut
să m ă duc la pustie, atunci fă să Ți se împlinească voia!“
7. Întoarcerea sa în Țara Sfântă
Deci, pe când se aHa el în cetatea Constantinopolului, a Anul 531
auzit că Părintele nostru Sava este acolo 2 și l-a căutat cu râvnă.
Dar negăsindu-l pe iubitul Bătrân sfânt, a întrebat despre el
și a aflat că plecase la Ierusalim cu trei zile înaintea sosirii lui
la Constantinopol. Atunci foarte s-a descurajat pentru că nu
l-a găsit. Dar în noaptea aceea, l-a văzut în somn zicându-i:
„Nu-ți pierde curajul pentru că nu m-ai găsit la Con ­
stantinopol. Dacă vrei să afli odihnă de grijile lumești, întoar-
ce-te în mănăstirea ta si acolo vei muri.“
1
arabă, tradusă în latină in Analecta Bollandiana 24 (1905), p 354 sq.
Redăm și traducem retroversiunea din ediția neogreacă (pp. 560-564).
520 VIAȚA SFÂNTULUI AVRAAMIE
Avaorâ; 6e iote and iov urrvov. ouz elte tivi ou6ev, â/A*
EvOi’g 7tgooza/.EaâpEvo; tou; btazovou;. naotdcozEv auToi; xâ
ano Tfjg’Ezz/.rpia; âyaOâ. zai Ent'0t0âo(h] tou nzoiou. oubtv and
twv nQayuâTwvTou zoopou Zafkbv ue0’ eccutou. Eig’tegouaah]p 6e
eZOcov, ptiEpq euOu; tic ti']v tou SyoZagiou povi]v.’Em dt Tfj âqiȘtT
auTou ’Iu)âwr|; 6 SyoZâgiog zai 6 oato; ’AZfkxvio; EnZi]O(i)(hpav
yapâ; pEȚCiZri;- fjoav de ouvtoel; ipu/i] pta.Ti]v auTqv c/ovrEC ote-
yr|v zai Tootpițv zai dgETf]v."EzaoTo; tov eteoov nagoigua n ; eqy«
â'/aOa, nav 6e o Enoavrov. zaT' Eudoziav ©tou Î]v.'Eti]Qouvto de
țiaxgdv and tujv tou zoupou eoycdv zai îj'f/tuov t<o ©Etîj.
Mîțvd; 6e nagE/.66vTog evo; and Trj; tou Apgaațuov eZeu-
oecd;, aneOavEV o dyiog naTqg fjpuov Sâp0a;. Tfj eizoori] nEpnTț]
f]pEga tou ngujTOu pr|v6;, îp/ouv AEZEppgiou.’EbEi 6e toutov tov
ayiov APgaâuiov zaTâ Ta; Tf|g vqoTEia; qpEga; ei; ti']v Epi]pov
tov Poupa e eZ0elv ouv lujdwp tu) SyoZagup zai ALpavicu, otl
tî]v qouyiav jio0ouvte; E£f|Tî]oav ev t[] EQt]po) Tăun] ev EZEtvaig
Taî; f]|iEgai; tî|v oiojnip. AiEpEivav ouv ezeî ngoOupico; ev t]] auTfj
âozi]OEi Eni ett] ozto) |1E0’ 6 ’AZpâvio; ânsOavEv. oi 6e povayoi xa-
TEvorpav auTdv to if]; ngo(pi]TEiag ydtgiopa zeztt]|ievov.
Outo; 6 APgaâpio; iaTpd; rjv tojv ipuyojv zai xu)v ocnpâTWv.
noZZoi 6e fjgyovro ngo; auTov 0EQanEiav atTf|oaL and tojv âo0E-
velojv auTWv. Xgdvou dâ jtoZZou nageZBovro; T]oOEvi]OEv’Io)dwr|;
6 SyoZdgiog vooq) PgayEig, 7tZr|pocpogi]0ELg de napâ tou ’Ayiou
FIvEupaTo;, WQLOE Ta xa0’ Eaurov. Me0’ f||iEoag 6e TEOoagag and
Tq; aoOEVEÎag auTOU EigEdf]p]OEV eîg Xgtcrrov prjvi dEUTEgtp, fjYOUV
’lavouagiu). Tote bf|, Apoapiou diavuoavrog oxTtl) ngd; toî; e£î|-
xovra oZoig eteol tou piou aurou, tî]v ip/Epioviav Tfj; povfjg pETa
ZyoZaotov ânEdEy0r] Kugiaxdq. o; zai peteheito ZETEXtnEV auTfpv.
r
O 6e ©eo; Tț] auTOU EuonZaYyvi dnEzăZuipE ttjv ycxgiv
i]v to) oolo) Apgaapioj EbEdd)XEL.T Hv ti; âozT]Tr|g dvdpaTi Ae-
ovtio;. o; ei/e pa0T]Tf]v Zeyopievov IlauZov- zai outo; i]v xaTE-
ydpEvo;.”EÂapE 6e Aeovtio; tov IlauXov z a i |1etePt| ouv outo)
’ Numele de monah al lui Olimpie.
7. ÎNTOARCEREA SA Î N ȚARA SFÂNTĂ 52i
Sculându-se dar din somn, nu a spus nimănui nimic, ci
a chemat la sine de îndată pe diaconi, cărora le-a încredințat
bunurile Bisericii, și s-a suit pe corabie, tară să ia cu sine nimic
din lucrurile lumii. Când a ajuns la Ierusalim, s-a dus de în
dată la mănăstirea lui Scholarie, iar loan Scholariul și cuviosul
Alvanie' s-au umplut de mare bucurie la sosirea lui. Pentru că
erau toți trei un suHet, având același acoperiș, aceeași mâncare
și virtute. Fiecare îl îndemna pe celălalt spre fapte bune și tot
ce făceau era după bunăvoința lui Dumnezeu. Se țineau însă
departe de lucrările lumești și se apropiau de Dumnezeu.
La o lună de la venirea lui Avraamie, sfântul nostru Pă­
rinte Sava a murit, în a 25-a zi a primei luni, adică decem Anul 532
brie*. Sfântul Avraamie obișnuia să iasă în zilele Postului în
pustia Ruva împreună cu loan Scholariul și Alvanie, pentru
că, dorind isihia, căutau tăcerea în acest pustiu în acele zile.
Așadar, ei rămâneau acolo cu râvnă, ducând aceeași asceză
vreme de opt ani, după care Alvanie a murit, iar monahii au
înțeles că el primise harisma prorociei.
Marele Avraamie era un doctor pentru suflete și trupuri
și mulți veneau la ei ca să ceară vindecarea în neputințele lor.
Nu după multă vreme, loan Scholariul, s-a îmbolnăvit de o
boală grea și, fiind înștiințat de către Duhul Sfânt, a rânduit
cele ale sale. După patru zile de boală, a plecat la Hristos, în
luna a doua, adică ianuarie. Arunci Avraamie împlinea 68 de Anul M 2
ani, iar după Scholariul, la egumenia mănăstirii a urmat Chi-
riac, care apoi s-a și retras de la conducere.
Dumnezeu, în marea Lui milostivire, a descoperit ha­
rul pe care l-a dat cuviosului Avraamie. Era acolo un pustnic,
pe nume Leontie, care avea un ucenic numit Pavel, iar acesta
1
Versiunea arabă care păstrează finalul vieții lui Avraamie dă în mod gre
șit data de 25 decembrie. Alte detalii cronologice sunt oferite de Chirii
în KSc. 7 6 și 77.
522 VIAȚA SFÂNTULUI AVRAAMIE
Eig io toii S/oZagLov povaoTqpiov npog ApQaâțuov.’Iddjv dt o
Saravăg ’Apoâ|iiov, xarepaZE ITavZov xaî fjg aTo auTov nai-
6evelv xai [SacavigEiv. nâvTEg dE oi ev tă povfj Eo e v o a v etu t(Tj
âxoiiopaTi Tqg XQauyfțg avToij. O de Saravâg eZoi66qî]oe tov
0EOV zat E71ETI|1T]OE ’A[3Qad|llOV, ).£YW V « VTâ).
TdZag, ’AppadgiE- l'va t i pE TupavvElg;
Eltte 6e auTQ) ’Appadpiog.
AEyco oo{ ev ovopaTi’Iqaoij, eȘeZOcuv a n d tou avOpcbirov
TOTITOU, prjdEJlOTE ETILOTQElpEig Eig atITOV.
EuGvg ds o SaTavăg E fjZGE xai. a n d EXEivqg Tfjg copag
UYiqg ețeveto o âvOownog.
’ ETEQog 6e absZcpog ev tuj toD S/oXagiou povaoTqpup duo
To)v aiuaQpoidcnv atyddpa xaTErpu/Ero. ndoq de 0EpanEia xaî
cpappdxqg xpqodpEvog,dvEOiv o ir/ euqe. MaOajv ds daa ’Appadptog
TW ITavZq) Evr]QYT](jEv, Eaicbjtr|OEv, oudEv otidEvi dqZtboag. FIeol
de |iEor]|ipQiav ELafjZGEv Etg tov vadv xai Exduoapevog ExdOqoe
OaQpouvTcog Eni Tfjg Edpag Ecp1 rjg o ’Appadpiog ovvqOajg
Exd0r|To/Qg dâ 6 da0Evqg ExaGqoEv evGa o yeqwv gel exdGqro,
E qpdvOqoav ai alpopgoidsg x a i 6 dvOpwnog EvOiig sOcoanEiiOi]
ano Tqg do0EVEiag qg zaTEi/ETo/IdovrEg d£ oi ev ifj povfj Taurqv
Tqv dxapiaiav âZZayqv qpdjTqoav jieql Tfjg aiTiag rqg 0EpanEiag
auToti, ouTog de tov toii 0 e o v opiapov E&qZwOE. Aid E0aupaoav
xaî fjvEoav tov 0eov tov EVEoyoDvra GadpaTa xaî E ETrZdyqoav
cni Tfj /dgiTi q v 6 0Eog ânEVEipE iqj douZqj aurov Appaapioj.
r
Hv dE ouTog £qZunqg Tfjg DgOodoqiag, anocruQEtpdpEVog
ndvra EZTpEJtopEvov auTfîg, xaî ettîcfteue toj Ylo) tou 0eou tbg evg
τής Τριάδος, τέ/^ιο ν Θ εόν καί τέλειον ά νθ ρω π ο ν, τελείαν λογικήν
ipuXJ)v EXOVTCt , teZelov Tfj Geot t l xaî teZelov Tfj dvGpajTtoTqTi
aiiTou, Tf] pev Geotițu aiiToij EVEQYOuvra ia Gaupara, Tfj dE
avOpinnoTiȚu auioij dEXTtxov tou ndGovg ovra. Ouiog 6 yeqojv dtd
te tov Tgdnov tov xaZov xaî Td xapiopaTa tov nvsupaTog, anva 6
KupLog EXOQiȚfqoEV aiiTâ), xoopog qv t<Ț) twv doxqTwv picp.
7. ÎNTOARCEREA SA ÎN ȚARA SFÂNTĂ 52?
era stăpânit d e u n d u h necurat. Leontie l-a luat pe Pavel și a
coborât cu el la mănăstirea lui Scholarie, la părintele Avra-
amie. Satana, văzându-1 pe Avraamie, l-a trântit pe Pavel la
pământ și a început să-l pedepsească și să-1 chinuie. Toți cei
din mănăstire s-au zorit auzind strigătul acestuia. Satana II
hulea pe Dumnezeu și-1 certa pe Avraamie zicându-i: .Avraa
mie, nenorocirile! D e ce mă chinui?" Avraamie i-a spus: „Iți
spun în numele lui lisus: Ieși din omul acesta și niciodată să
n u te mai întorci în el!“ îndată satana a ieșit,J si
î din acel ceas
omul s-a făcut sănătos.
Un alt frate din mănăstirea lui Scholarie era chinuit foar ­
te tare de hemoroizi. Deși ) a folosit toate tratamentele 1si doc-
toriile, n u a găsit ușurare. Aflând de cele făcute de Avraamie
cu Pavel, a tăcut, fără să spună nimănui nimic, iar pe la miezul
zilei a intrat în biserică și, după ce s-a dezbrăcat, s-a așezat cu
îndrăzneală în strana în care stătea Avraamie de obicei. în timp
ce bolnavul stătea acolo unde Bătrânul se așeza întotdeauna,
hemoroizii s-au uscat, și omul s-a vindecat pe dată de boala
care il stăpânea. Cei din mănăstire, când au văzut schimbarea
lui bruscă, l-au întrebat despre pricina vindecării sale, iar el a
arătat rânduiala lui Dumnezeu. De aceea se minunau și II slă
veau pe Dumnezeu Care face minuni și slăveau harul pe care
Dumnezeu l-a dăruit robului Său Avraamie.
Avraamie era un râvnitor al dreptei credințe, depăr-
tându-se de oricine se abătea de la ea. Credea în Fiul lui
Dumnezeu că este unul din Treime, Dumnezeu desăvârșit
si
» o m desăvârșit,» că are suflet rațional
> desăvârșit,
» că este de-
săvârșit cu dumnezeirea și desăvârșit cu omenitatea Sa, prin
dumnezeirea Sa lucrând minunile, iar prin omenitatea Sa
primind Patima. Acest Bătrân, prin purtarea sa frumoasă și
prin harismele Duhului pe care Domnul i le-a hărăzit, era o
podoabă pentru viața pustnicilor.
 VIAȚA SFÂNTULUI AVRAAMIE
524
’ExoL|iT]0r]&ETfj extz] r i p E p a r o v npurrou urivog.fjyouv AEZEppptou,
xaî EZTÎ]0aTO TOV TOjTOV evOci oux eotl Auni] o u d e TUpa/q. evOu
îidtvTEc; ânoZavouat / a p ă ; , xat EâE aio tov aiecpavov
Jiapu XpLOTOC TOU 0EOU (WTOU, (p TtpEJtEL GtLVOț,
lip vog xai. jXEYaĂojouvT] e l ; tou; aia) va;.
’Apqv.
7. ÎNTOARCEREA SA ÎN ȚARA SFÂNTĂ 5*5
A adormit în ziua a șasea, a primei luni, adică decembrie', do-
bândindu-și sălașul unde nu este întristare, nici tulburare, unde
toți se desfatează de bucurie, și a primit cununa de la
Hristos Dumnezeul lui, Căruia se cuvine lauda,
cântarea si
> mărirea în veci.
Amin.
Menționarea indictionului, nelipsită la Chirii, se poate să fi fost omisă
de traducătorul arab, deoarece nu avea relevanță pentru cititorii traducerii
sale.
 ANEXA 1

Casian Savaitu] si 3

Codexul Metamorphosis 573

In scrierile lui Chirii de Schitopolis apare menționat de trei

Or
i , de fiecare dată laudativ, ieromonahul Casian, de loc din Schi-
topolis. Chirii ni-1 prezintă ca fiind încă din copilărie ucenic al
Sfântului Sava, ajuns apoi preot în Marea Lavră, ales egumen în
538-539 de obștea Livrei Suca datorită învățăturii sale si harismei
A > ’
cuvântului cu care era înzestrat și prin care a reușit să tempereze tul-
buiările generate aici de origeniști. în 547, pentru că același gen de
Probleme tulburau Marea Lavră, patriarhul i-a sfătuit pe monahii
je ac
° l ° să-l aleagă egumen pe Casian, luând, se pare, în socotea-
a reușita păstoririi sale de la Suca. Ajuns egumen al Marii Lavre,
. as a n n u rnai păstorește decât zece luni, murind la 20 iulie 548. La
înmormântarea sa a fost prezent și Chirii, venit anume pentru asta
n rnanăstirea lui Eftimie, unde viețuia, prilej cu care a văzut și tru-
H nestricat al Sfântului Sava, în a cărui criptă a fost înmormântat
asia
n, lucru cu totul aparte, care dovedește apropierea duhovni-
Cască de marele său dascăl și cinstea de care el se bucura.

a ara scr er
in ] c * ilor Iui Chirii, Casian Schitopolitul mai apare
do umentele vremii ca semnatar al hotărârilor Sinodului con-
a n t 1n O Doi J țn n rl i n 5 3 6 , u n d e r e p r e z e n t a M a r e a T ni/rn-

L
3AΓ η 18 15; 196, 9-18; 231, 16-19.
A e o III, p. 138.

' 529 '

 ANEXA 1
Iară însă că în 2008, profesorul grec de filosofic Panayotis
Tzamalikos de la Universirarea Politehnică din Tesalonic, a (re)des-
coperir la Marea Meteoră un manuscris, Codexul Metamorphosis
573, care mai fusese cercetat în 1909 de Adolf von Harnack. Dar
codexul are titlul de pe prima pagină: „Cartea monahului Casian"
(Kaooiavou gova/ou PiP/.lov), iar cel al primei scrieri este Scrierea
monahului Casian Romanul către episcopul Castor despre rânduielile
și canoanele chinoviilor din Răsărit și din Egipt (fi l r-22 r), urmând
apoi scrierile Despre cele opt gânduri [ale răutății] (fi 22 v-56 r ), A ace
luiași [Casian] către Leontie egumenul despre Sfinții Părinți din Schit
(fi 56V-1 18 v) și Scholii la Apocalipsă (fi 245 v-290 r) \ pe care von Har
nack i le atribuise lui Origen. Aparent o culegere de texte fără legă
tură între ele, codexul a dezvăluit, la atenta cercetare a profesorului
Tzamalikos, o însemnare pe ultima filă: „Cartea monahului Casian
Romanul" (zaooiavov tou Qogeov gou, grafie greșită și abreviată pen
tru: KuooiavouTogaiou povayou). Intuiția profesorului Tzamalikos
este simplă, dar plină de implicații: toate scrierile Codexului Meta
morphosis 573 aparțin monahului Casian Romanul, deci și Scholiile
la Apocalipsă, atribuite la repezeală de von Harnack lui Origen. Prof.
Tzamalikos e de părere că nota filei 290, ultima a manuscrisului,
afirmă paternitatea acestui Casian asupra unei scrieri care reproduce
pasaje din Didim, Clement Alexandrinul și Teodore: de Cyr, și de
aceea ea nu poate fi atribuită Cuviosului loan Casian (t435) , mort
cu 3 0 de ani înaintea luiTeodoret ( j’466), la care se adaugă faptul că
autorul Scholiilor folosește o versiune siriacă a cărții Apocalipsei. In
plus, studiul comparativ întreprins de profi Tzamalikos asupra ma
nuscrisului cu alte lucrări copiate în scriptoriumul Marii Lavre arată
că este opera copistului Teodosie, care a activat aici în jurul anului
8064. In ce privește numele de „Romanul", el exprimă apartenența
3
IDin păcate, prof. Tzamalikos n u oferă nicio descriere a conținutului filelor
1 19-244 (cf. A Neivly Discovered Greek Father, p. XI).
4
Așa e Codex St. Sabas 76, scris de aceeași mână ca și Codex Metamorphosis
573, cf. The Real Cassian.,., p. 2.
CASIAN SAVA1TUL ȘI CODEXUL METAMORPHOSIS 573
la Imperiul Roman, nu reședința la Roma a acestui monah Casian,
și este absent în textul din Patrologia Latina atribuit lui loan Casian\
Concluzia profesorului Tzamalikos, devenită punctul său
de plecare pentru o întreagă reconstituire a peisajului teologic și
cultural al Palestinei secolului al Vl-lea, este că autorul Scholiilor
și al celorlalte scrieri ascetice din Codex 573 este un alt Casian
decât Sfântul loan Casian Romanul, anume „un monah savait
care era vlăstarul marilor dascăli antiohieni (Diodor de Tars, Te
odor de Mopsuestia, Teodoret de Cyr) și al Sfântului Sava însuși.
El a fost un intelectual de extracție antiohiană, născut în Schi-
topolis pe la 4 7 0 și mort ca stareț al faimoasei Lavre a Sfântului
Sava la 2 0 iulie 5 7 8 Mfi. în ce privește opera latină a Sfântului loan
Casian, profesorul Tzamalikos o socotește pur și simplu „o falsi
ficare (forgery) a originalului grec, scris de un autor vorbitor de
greacă în Cartea monahului Casian (colofonul Codexului Meta
morphosis 573). Traducătorii latini au amplificat unele pasaje, pe
altele le-au prescurtat sau omis, rezultând o parafrază scolastică
a textelor lui Casian [Savaitul] . Proliferarea ulterioară a traduce
rilor grecești ale lui loan Casian a contribuit la formarea părerii
că latina, nu greaca, a fost limba originală"'. Scrierile din Code
xul Metamorphosis 573, la atenta cercetare filologică la care Ie-a
supus profesorul Tzamalikos, se vădesc însă a fi fost scrise direct
în greacă de un autor cu o solidă și vastă cultură teologică și
filosofică greacă, astfel încât n u mai încape loc „pentru «rezuma
tul grec» al u n u i «original latin», alcătuit, chipurile, de episcopul
Evherie de Lion: u n astfel de rezumat n-a existat niciodată și nici
un manuscris de-al lui n-a fost găsit, în ciuda strădaniilor părților
interesate. Pretinsa referință [la acest rezumat] a lui Ghenadie de
Marsilia este doar o interpolare târzie"8.
Tije Real Cassian..., pp 60-62.
The Real Cassian... p. 3.
Ihe Real Cassian..., p. 4.
The Real Cassian..., p. 46.
- 5ji -
 ANEXA I
Profesorul Tzamalikos și-a construit apoi argumentația pe
două fronturi. Primul e reprezentat de analiza filologica, teologică și
filosofică a scrierilor din Codexul 573, cuprinsă în voluminoasa edi
ție critică a manuscrisului9, însoțită și de trei apendice, în care Casi-
an monahul, autorul lucrărilor din Codex 573, este identificat cu
Pseudo-Cezarie10, i se atribuie paternitatea lucrării De Trinitate a lui
Pseudo-Didim' 1 și ni se explică de ce a ajuns să fie pomenit doar în
anii bisecți, pe 29 februarie12. Concluzia generală a acestor abordări
este că avem în Casian un autor aristotelician, ucenic al marilor das
căli antiohieni Teodor de Mopsuestia, Teodoret, Hrisostom și chiar
Nestorie, dar și al lui Grigorie de Nyssa și Awa Evagrie. Exprimân-
du-și plastic concluziile cercetării, profesorul Tzamalikos descrie ca
mera de lucru a lui Casian, care avea „cărțile lui Didim nelipsite pe
masa de scris, în timp ce ale lui Origen și Chirii al Alexandriei se
aflau la îndemână pe o poliță, aproape de ele găsindu-se cărțile lui
Homer, Pindar, Polibius, Plutarh, Atheneus, Galen, Alexandru de
Afrodisia, Proclu, Simplicius și Damascius. Pe un raft și mai înalt îi
ținea pe ceilalți doi Capadocieni, Vasile și Grigorie de Nazianz, ală
turi de loan Philoponus și Pseudo-Dionisie AreopagAul"13, pe care,
de altfel, profesorul Tzamalikos nu ezită să-l numere între prietenii,
dascălii și susținătorii lui Casian 14.
Al doilea front pe care profesorul Tzamalikos își constru ­
iește argumentația este cel al alcătuirii unei biografii a lui Casian
monahul, în încercarea de a-1 identifica cu Awa Casian Sava-
itul din scrierile lui Chirii, folosind pentru aceasta în primul
rând referințele precise, dar sumare, din Viața Sfântului Sava și
din Viața Sfântului Chiriac. Acestor date documentare precise,
9
A Newly Discovered Greek Father..., pp. 9 0 - 3 7 2 .
10
Apendicele /, pp. 373-440.
11
Apendicele II, pp. 4 4 1 -620.
12
Apendicele III, pp. 621-638.
13
A Newly Discovered Greek Father, p p . 16.
14
The Real Cassian..., pp. 3, 21, 25-26, 3 3 2 .
- 532 -
CASIAN SAVAITUL ȘI CODEXUL METAMORPHOSIS 573
cărora li se adaugă participarea lui Casian la Sinodul local din
Constantinopol d i n 5 3 6 și semnătura lui în actele Sinodului ca
reprezentant al Marii Lavre, profesorul Tzamalikos le aduce în
plus o mulțime d e detalii semnificative, dar din păcate lipsite
deocamdată d e susținere documentară, ceea ce face ca partea
consistentă a efortului său d e a-1 identifica pe Casian Savaitul cu
autorul scrierilor din manuscrisul Matamorphosis 5 7 3 să rămâ
nă, deocamdată, fără răspuns la o serie de întrebări.
Astfel, nu e deloc limpede de ce Chirii, deși citează din mulți
alți autori, n u citează nici măcar o singură dată din lucrările lui
Casian Romanul, cu care ar fi trebuit să fie familiarizat, dată fiind
viețuirea sa în mediul monahal savait al Marii Lavre. Apoi, dacă,
așa c u m spune Chirii, Casian s-a lepădat de lume din copilărie
devenind ucenic al Sfântului Sava, atunci ne putem întreba unde
și-a câștigat fabuloasa cultură reflectată de scrierile iui „Casian Ro
manul", mai ales de Scholiile la Apocalipsâ, dat fiind că perioada sa
de formare coincide tocmai cu începuturile Marii Lavre, perioadă
de intense activități edilitare, când nici nu se putea vorbi aici de
o bibliotecă bogată. î n plus, Awa Chiriac îl prezintă pe Casian ca
pe un antiorigenist atât de eficient încât monahii din Lavra Suca
l-au adus din Marea Lavră pentru a-1 face egumen datorită pute
rii pe care o aveau pe atunci origeniștii. Dacă el este cu adevărat
autorul scrierilor din Codexul 573, cum poate fi explicată faima
sa antiorigenistă, atât d e bine exprimată de cuvintele lui Chiri
ac. Referindu-se la episodul alegerii lui Casian ca egumen al Lavrei
Suca, prof. Tzamalikos preferă să reconstruiască o parte din viața
lui Casian, ignorând datele precise furnizate de Chirii. Astfel, deși
Awa Chiriac spune că în anul 538-539, când a fost ales ca egumen
la Suca, Awa Casian se afla în Marea Lavră", prof. Tzamalikos e
sigur că acesta de fapt „alesese să se țină departe de Marea Lavră
între anii 533-539“, datorită atmosferei antiorigeniste insuporta-
,s
CW231, 14- 19.
■ 533 *
 ANEXA 1

bile de aici, și că Awa Casian a venit ca egumen la Suca direct

de la Constanrinopol, din mănăstirea achimiților 16. De asemenea, ANEXA 2
scrierile lui Chirii nu conțin nicio referință privitoare la sejururile
îndelungate ale lui Casian în mănăstirea achimiților pentru studiu
și creație teologică, susținute de prof. Tzamalikos 37, și nici o altă a. Indice scripturistic
sursă documentară nu le atestă. Cu toate acestea, ele reprezintă
un punct esențial în constructul biografic al lui Casian realizat de
profesorul Tzamalikos, dar care, în faza actuală a bazei documen Facere I împărați
tare, se sprijină doar pe sofisticate și docte argumentații, rămase Fc. 2, 1 VE - p. 3 3 1 împ. 1, 1 1 5 - p. 177
1 5 - p. 1 7 9 1 Imp. 1 5 , 2 2 V E - p . 53
însă la nivel de ipoteze de lucru construite pe conjecturi ingenioa Fc. 3, 6
Fc. 10, 25 1'5 - p . 399 1 Imp. 16, 1 3 VCy-p.457
se și îndrăznețe, până când o descoperire la fel de senzațională ca a V 5 - p . 385 1 împ. 23, 14 V E - p . 39
Fc. 19, H
Codexului Metamorphosis 573 le va da susținerea și confirmarea Fc. 25. 8 1 7 - p . 105, 115 1 împ. 30,22-24 1 5 - p. 303
documentară de care au atâta nevoie. 1'5- p. 3 4 7
Fc. 28, 12 1 5 - p. 207 3 împărați
Astfel, socotim că identificarea lui Casian Savaitul cu au ­ 1 5 - p. 207 3 imp. 17, 14 V E - p . 49
Fc. 28, 17
torul scrierilor din Codexul 573 este încă problematică, mai ales Fc. 3 9 , 2 \ T ' d - p. 4 9 3
că însemnarea ,Această carte este a monahului Casian Romanul" 4 împărați
Ieșire 4 împ. 4, 11 1 7 - p. 417
de pe ultima filă a Codexului 573 poare reprezenta la fel de bine 15 - p. 4 0 5 4 împ. 4, 44 VE - p. 49
Is. 3, 7-8
numele proprietarului care și-a ales acest nume din prețuire față Iș. 7, 16 15- p. 183 4 împ. 6, 18 15- p. 385
de Casian Romanul, autorul scrierilor, lucru foarte obișnuit în Iș. 16 , 4 15- p. 3 5 3
VE - p. 1 2 9 I Paralipomena
lumea monahală. Importanța descoperirii și a punerii în discuție Iș. 1 7 , 6
Iș. 19, 12 VE - p. 8 9 I Parai. 2, 3 1 15- p. 325
a Codexului Metamorphosis 573 constă, cel puțin deocamdată, Iș. 3 1 , 2 , 6 15- p. 239
în revelarea unor noi dimensiuni teologice și intelectuale ale vea Iov
cului al Vl-lea palestinian, în principal ale monahismului savaitic Numerii Iov 12, 14 15- p. 343
N u m . 4 . 14 177/ - p. 491 Iov 38, 1 1 VT - p . 507
de unde provine acest Codex, mediu în care aflăm că se copiau VE- p. 1 0 3
N u m . 24, 5
și se citeau și lucrări de tradiție origeniană și evagriană, precum Psalmi
și scrieri cu largă deschidere culturală, așa cum sunt Scholiile la Deuteronom Ps. 1, 2-3 VE- p. 19
Deut. 28, 2 3 V E - p . 71 Ps. 2, 11 17- p. 421
Apocalipsă™ din amintitul manuscris. V 5 - p . 195
Deut. 3 1 , 6 17- p. 4 2 7 Ps. 4, 9
Ps. 13, 1 V E - p . 159
Ps. 24, 18 15- p. 181
16
The Real Cassian..., p. 137. Isus Navi
V'Q-p.457 Ps. 33, 6 V E - p . 91
17
The Real Cassian..., pp. 13-36, 318-319, 332, 382. Is. Navi 1 0 , 1 2
Ps. 4 1 , 5 15 - p . 273
lfl
Ediția critică a Scholiilor se află în curs d e apariție la Cambridge University Ps. 45, 5 15- p. 195
Judecători
Press, sub titlul An Ancient Commentary on the Book of Revelation. A Criticai Ps. 45, 11 15- p. 195
Jud. 15, 19 VE- p. 129
Edition of the Scholia in Apocalypsin.

- 535 '
 ANEXA 2 INDICE SCRIPTURIST1C

Ps. 54, 8 V 5 - p . 195 Daniel loan Fii. 2, 12 VE - p. 69

Ps. 67, 7 V 5 - p . 231 Dan. 9, 23 V S - p . 337 In. 5, 14 V E - p . 147, 153 Fii. 4, 3 V S - p . 203
Ps. 73, 15 V ' Q - p . 467 In. 5, 30 V E - p . 53 Fii. 4, 7 V S - p . 321
Ps. 77, 20 V 7 - p . 429 Amos Fii. 4, 13-15 VCy-p. 483
Ps. 83, 1 1 V 5 - p . 179 Amos 3, 7 V E - p . 109 Faptele Apostolilor
Ps. 90, 9 1/5 - p . 225 EA. 1,26 l ' E - p . 131 Coloseni
Ps. 90, 13 V5- p. 197 loil EA. 3 , 6 1'5- p. 333 Col. 3, 14 V E - p . 113
Ps. 101, 10 17- p. 439 loil 4, 10 V S - p . 265 E A. 20, 34 VE- p. 29
Ps. 104, 34 / 5 - p . 323 1 Tesaloniceni
Ps. 118,21 V 5 - p . 179 Avacum Romani 1 Tes. 2, 9 VE- p. 29
Ps. 118, 103 VE- p. 169 Avac. 2, 15 V Q - p . 471 Rom. 1, 21-22 VCy-p. 471
Ps. 1 2 4 , 3 1 7 - p . 431 Rom. 2, 4 V E - p . 161 2 Tesaloniceni
Ps. 140,4 1/5 - p . 247 Rom. 2, 5 V E - p . 161 2 Tes. 3, 10 V E - p . 29
Zaharia
Ps. 144,9 V E - p . 73 Zah. 9, 16 Rom. 5, 2 VE-p. 3
V / - p . 433
1/5 - p . 343 1'5- p. 317 1 Timotei
Ps. 144, 18 V E - p . 73 Rom. 8, 29 VE- p. 67 1 Tim. 3, 5 V S - p . 269
înțelepciunea lui Solomon
Ps. 144, 19 V E - p . 67, 73 Rom. 1 1, 29 VE- p. 67 1 Tim. 3, 15 VS-p. 337
jnț. Sol. 3, 1 1/5 - p . 371
Ps. 146,9 V5-p. 201 Inț. Sol. 7, 26 V S - p . 195 Rom. 11, 33 VZ-p. 447
Rom. 1 1, 36 VCy-p. 455 2 Timotei
Rom. 14, 18 V E - p . 119 2 Tim. 4, 7 VE-p. 107
Pilde Rom. 16, 18 1/5- p. 313 VS-- p. 369
Matei
Pilde 6, 5 V S - p . 219 Mt. 5 , 3 V E - p . 27
Tit
Pilde 6, 25 V 5 - p . 281 1 Corinteni Tit 2, 13 VS - p- 3 15
Mt. 5, 14 ra-p. 491
Pilde 9, 18a V5- p. 281 Mt. 6,31-33 1 Cor. 9, 27 VCy-p. 471
V S - p . 323 Evrei
Pilde 10, 9 V 5 - p . 295 1 Cor. 11,28-29 V E - p . 89
VI - p . 429 V E - p . 53
Pilde 17, 11 V E - p . 53 1 Cor. 13, 8 V E - p . 113 Evr. 6, 10
Mt. 6, 34 V S - p . 325 VE - p. 3
V 5 - p . 265 1 Cor. 15, 33 V 5 - p. 179 Evr. 11, 1
Mt. 1 1 , 2 9 V S - p . 205 VE-p. 3
Evr. 11,6
Mt. 15, 37 V E - p . 49 VE- p. 9
Isaia 2 Corinteni Evr. 11,37-38
Mt. 16, 24 VCy - P . 457 V E - p . 51
Is. 2, 3 V 5 - p . 315 2 Cor. 1, 3 V S - p . 173 Evr. 13. 2
Mt. 20, 28 VE- p. 5 3 VS - p . 199
Is. 2, 4 1/5 - p. 203 2 Cor. 3, 18 VS - p. 203 Evr. 13, 15
Mt. 25, 25-26 VE-p. 5
Is. 30, 15 V E - p . 157 Mt. 25, 26 VZ-p. 425
Is. 35,1 VS-p. 5 2 Cor. 7, 1 lacob
V 5 - p . 405 Mt. 26,41 V E - p . 27 V E - p . 91
Is. 58, 12 2 Cor. 9, 6 Iac. 1, 6 VE - p. 3
V S - p . 183 Mt. 27, 29 V E - p . 145 V E - p . 49
Is. 60,4 VS - p- 379 2 Cor. 10, 5 V E - p . 23
Mt. 28, 19 VE-p. 7 1 Petru
1 7 - p. 413
Ieremia 1 Ptr. 3, 14 VS - p- 227
Efeseni
Ier. 4, 4 V E - p . 23 Ef. 4, 14
Luca VS- p. 313
Ef. 6, 12 V E - p . 4} 2 Petru
Lc. 9, 62 V S - p . 179 VZ-p- 439
lezechiel Ef. 6, 19 V E - p . 167
2 Ptr. 3, 17
lez. 18, 23 Lc. 10, 19 V S - p . 197
VE- p. 147 Lc. 12, 20 VS- p. 173
lez. 59, 2 VE - p. 161 Iuda
VE-p. 73 Lc. 18, 14 Filipeni VS - p- 2 11
lez. 66, 2 V E - p . 113 Iuda, 19
V E - p . 23 Lc. 22, 31 Fii. 1, 28 V S - p . 313
VE - p. 9 3

'537'
- 536 -
 1ND1CE D E NUME

|3. Indice de nume
Cifrele trimit Ia pagina și rândul din ediția critica, notate în marginea textului grec
A Eftimie- 13, 9; 25, 10; 34, 10; 41,
Acachie, episcopul Melidnei - 11,15;
26, 8; 32, 18
Acachie, patriarhul
Constantinopolului - 62, 17;
140,4
Agapit, ucenic al Sf. Sava - 107, 9;
108,4; 124, 21; 176, 14
Anastasie, duce în Palestina- 150, 18;
199, 15
Anastasie, împărat - 67, 21; 105, 1;
139, 25; 149, 28; 161, 18;
173, 19; 203, 6.
Anastasie, patriarhul Ierusalimului -
35, 3; 47, 21; 48, 12; 52, 2;
54, 18; 60, 17; 62, 13; 95,5;
98, 12
Antipater, episcopul Bostrelor - 52,
24; 189, 21; 191, 15
Antonie cel Mare, Cuvios - 57, 24;
110, 16
Antonie, episcop de Ascalon - 1 27, 8; Cosma, episcop de Schitopolis - 25,
165, 3; 176, 26 176, 26
Arcadic, împărat - 34, 12
Arie, eretic (inclusiv arieni și arianism)
- 9 , 18; 40, 2; 48,26; 156, 2;
175, 23; 179, 1; 195, 25
Arsenic, cuvios - 34, 9
Avraamie, episcop al Cratiei, cuvios -
128,26; 243, 21; 244, 9; 245,
15; 246, 10; 2 4 7 , 2
Avxentie, monah la Măn. Sf. Eftimie
- 2 8 , 15
Avxolaos - 4 1 , 13
B 137, 15; 199, 22:216, 21;
Basiliscos - 62, 10; 98, 15
c mormântul - 61 , 17
Casian Schitopolitul - 184, 15;
196, 9; 231, 17231, 17
Chiriac pustnicul, cuvios - 29, 27;
34, 1; 35, 10; 45, 19; 222,
21; 223; 224; 231, 20;
234. 23
Chirii al Alexandriei - 32, 17; 43, 3;
144, 18; 149, 16
Chirii de Schitopolis - 5, 3; 84, 6;
180, 22
Conon, egumen la Marea Lavră -
196, 20; 198, 7 198, 7
20; 3 2 . 2 4 : 3 5 , 7 ; 48, 12; 55,
22; 69, 7
D 236, 19
Didim cel O r b - 124, 28; 199, 5;
230, 13
Dionisia, mama Sf. Eftimie - 8 , 2 1 ;
10, 6
Dioscor — 41, 7; 48, 29; 127, 18; 140,
8; 147, 23; 149, 17; 236, 18
Dometian, ucenicul Sf. Eftimie - 2 1 ,
29; 23, 20; 26, 25; 27, 7; 31,
1 8 : 4 5 , 7 ; 50, 2; 56, 29; 57,
2 7 : 6 1 , 4 : 9 4 , 15
Domnos, patriarh de Antiohia - 26,
5; 33, 12
Domnus, egumen la Nicopole - 122,
15
E G
Efrem, patriarh al Antiohiei - 191,2
10; 54, 19; 206. 11; 222, 22
nașterea - 9, 12; 9, 2 1; 11, 10
adormirea - 57, 23
mănăstirea Iui - 24, 17; 28, 9;
58. 27; 61, 17; 68, 3; 91, 5; ; 91, 5;
225, 22; 235, 1
moaștele - 61, 28; 65, 12
Elpidic-42, 12; 4 9 , 7 ; 90, 21; 91, 3;
114,27; 2 3 9 , 9
Epifanie, episcop al Ciprului - 60, 6
Epifanie, patriarhul
Constantinopolului - 173, 15
Eudoxia, împărăteasă - 4 1 , 24; 47, 5;
53, 5 : 9 7 , 2 5 ; 127, 16; 2 0 4 , 8
Eufimie, patriarhul
Constantinopolului - 140, 10; Gherontie, egumen la Muntele
144, 3; 204, 1; 204, 1
Eusebie, preot la Constanți nopol -
173, 16; 189. 2: 191, 2; 192,
21
Eutihic, eretic - 40, 13; 118,6; 141,
21; 147, 23; 149, 9; 156, 9;
Evagrie Ponticul - 124, 28; 199, 5;
230, 13
Evstohie, patriarh al Ierusalimului —
198, 18
Evstorghie, mănăstirea lui - 224, 13
F
Felix, papa Romei - 118, 12
Fidus, episcop de Dora - 35, 8; 52,
5; 60, 19; 63, 3; 226, 1
Firminus - 99, 24
lavra lui - 99, 23; 188, 20;
197, 8
Flavienii, mănăstirea lor - 87, 24;
89, 13
Gavriil, egumen al Măn. Sf. Ștefan -
25, 21; 45, 16; 53, 16; 56, 6;
60, 18 18
mănăstirea lui - 56, 8
Gelimer, rege al Vandalilor - 178, 27
Ghelasie, egumen la Marea Lavră
- 117, 3; 126, 14; 135, 18; 35, 18;
189, 13; 194, 14
Gheorghe, egumen la Beella - 5, 2;
8, 12; 71, 15; 85, 7; 86, 18
Gheorghe, egumen la Marea Lavră -
195, 1 7 ; 196,3 196,3
Gheorghe, episcop de Pelusion -
126, 21
Ghcrasim, cuvios - 44, 20; 51. 12;
56. 28; 60, 20; 95, 10; 224,
25; 235, 1
mănăstirea lui - 224, 25; 239,
12
Măslinilor - 42, 13; 62, 20;
115,2; 239,6
Grigorie Teologul, Sfântul - 12, 2;
229, 27
H
Hariton, Cuviosul - 229, 5; 231, 27;
234, 26; 235, 9
Honorie, împărat - 43, 12
Hrisip- 25, 21:35, 12; 45. 16:49,
18; 55, 23; 60, 18; 69, 8

-538-
 ANEXA 2
I I Iustin, împărat - 146, 25
Ieremia, monah Ia Marea Lavră - 105, | lustinian, împărat - 147,2; 170, 10;
5; 178, 14; 179, 14
lavra lui - 179, 17
Ilie, egumen - 65, 18; 68, 3
mănăstirea lui - 1 16, 5; 161, 8;
171, 19
Ilie, patriarhul Ierusalimului - 5 1 , 14; Leon, împărat - 50, 20; 60, 14; 62,
60, 26; 62, 1; 116, 2; 117, 16;
1 2 1 , 5 ; 125,2; 127, 10; 130,
15; 139,21; 147,21; 148, 10;
159, 7; 1 6 1 , 5 ; 175, 14; 207,
8; 2 0 9 , 2 ; 242, 22; 246, 17
loan, anahoret Ia Schitopolis - 163, 15
loan Egipteanul, episcop de Cczarea -
134, 19; 162, 25
loan, egumen la Noua Lavră - 99, 19;
124, 2
loan, episcop al Saracinilor - 4 1 , 12
loan Eunucul, egumen al Mân. lui
M a r t i r i e - 193, 17
loan Isihastul, cuvios - 39, 18; 56, 19;
71, 23; 83, 15; 105, 19; 106,
7; 189, 16; 195, 22
loan, monah, ucenic al SE Chiriac -
229, 16; 2 3 2 , 4 ; 232, 12; 233,
5; 234, 20
loan, patriarh al Antiohici - 26, 6 ;
33, I I
loan, patriarh al Constantinopolului
- 127, 8; 150, 8; 157, 6 ; 162,
19; 165, 12; 170, 2
loan Scholarul, egumen al Mân.
Turnurilor - 245, 5; 246, 14
loan Scholarul, egumen al Noii Lavre
- 199, 20
loan, scholastic din Schitopolis - 163,
3; 172, 21
loan, tatăl lui Chirii - 164, 2 0
loan, tatăl SE Sava - 87, 7; 92, 27;
109,4
Isihie Ierusalimiteanul - 26, 20
-' 540
i Iulian Apostatul, împărat - 9, 19
172, 14; 203, 13; 239, 30
luvenalie, patriarh al Ierusalimului -
2 5 , 4 ; 26, 17; 33, 29; 47, 10;
5 1 , 2 3 ; 90, 19
L 103, 8
6; 1 4 5 , 3 ; 224, I I
Leontie de Bizanț - 176, 12; 179, 9;
189, 1; 190, 4; 191, 5; 192,
21; 229, 21; 230, 30
Leontie, egumen al Mănăstirii lui
Eftimie - 70, 13; 70, 23;
72, 7
Leontie, episcop de I ripol i - 68,
20
Leontie, monah, ucenic al lui
Avraamie - c. 7
Longhin, egumen al Mănăstirii lui
Teoctisc - 56, 23; 65, 19; 93,
Nestoric, nestoricni, nestorianism -
19; 2 2 6 . 8
Longhin, monah al Bisericii învierii
- 2 3 6 , 12
M 231, 9
Macarie, patriarh al Ierusalimului -
Nonnus, egumen al Noii Lavre - 124,
198, 11
I Macedonie, patriarh al
Constantinopolului - 140,
18; 144, 4
Mamas, arhimandrit al monahilor
schismatici - 147, 1 3
Olimpie, episcop de Schitopolis - 55,
Mamas, egumen al Noii Lavre - 125,
17
Origcn, origeniști, origenism - 39, 27;
Marcian, arhimandrit - 49, 10; 66,
25; 1 1 1 , 2 7 ; 115, 13; 205,
24; 237, 14; 239, 1
chinovia lui - 49, 1 2; 6 6 ,
26; 1 1 1 , 2 7 ; 190, 25; 237, 15
Marcian, episcop de Ascalon - 127,
5; 150, 8
' V!
INDICE DE NUME
Marcian, împărat - 50, 21; 90, 18; Otrie, episcop de Melitene - 10, 1 0
201, 18; 236, 10; 241, 15
Marinus. egumen al Mănăstirii lui P
Pasarion, horepiscop și arhimandrit
Tcoctist - 2 1 , 4 ; 55, 13; 93, 16
Martirie, patriarh al Ierusalimului - - 26, 18-, 35, 5; 42, 13; 114,
51, 4; 56, 27; 57, 19; 60, 26; 27; 239, 9
62, 15; 66, 10; 66, 21; 103, 5; mănăstirea lui - 90, 20
Pavel, egumen al Chinoviei Castelion
chinovia lui - 51, 19; 65, 20; - 112, 20
67, 24; 69, 27; 72, 9; 115, 24; Pavel, egumen al Chinoviei de la
188, 19; 193, r Eptastomos- 130, 20
Maria, psaltă la biserica Sfintei învieri
Pavel, egumen al Chinoviei Peșterii -
- 233, 7 126, 11; 136, 24
Mclania cea Tânără - 42, 14; 67, 16; Pavel, egumen al Mănăstirii lui
115,3 Martirie — 65, 20; 1 15, 23;
mănăstirea ei - 67, 16; 239, 6 239, 7
Mclitas, egumen al Marii Lavre - 182, Pavel, egumen al Mănăstirii lui
21; 187, 28; 189, 10189, 10 Tcoctist - 226, 8
Mina, patriarh al Constantinopolului Pavel, egumen al Noii Lavre - 124,
- 192, 2 13
Pavel, patriarh al Alexandriei - 191,
N 3
Pavel, tatăl lui Eftimie - 8, 20; 10, 5
32, 14; 40, 13; 42, 18; 48, 27; Pergamie, fratele lui loan Isihastul -
83, 9; 127, 20; 143, 18; 146, 203, 5
9; 151, 25; 156, 5; 1 7 5 , 2 4 ; Petru Alexandrinul, egumen al Lavrei
179, 4 S u c a - 192, 17; 193, 16;
Petru Aspevetos, episcop al
25; 176, 13; 188, 15; 1 9 0 , 4 ; saracinilor- 21, 3; 24, 11;
191, 21; 192, 17; 196, 1; 197, 2 5 , 8 ; 3 3 , 3 ; 36, 11; 41, 12 41, 12
Petru, episcop al Corintului - 223, 7
7; 229, 13; 231, 12
Petru, fiul lui Terevon - 36, 11
O Petru Gnafevs, patriarh al Antiohiei
- 1 18, 2 1 1 8 ,2
Petru Grecul - egumen al Lavrei
21
Suca - 231. 12
Petru, monah al Marii Lavre - 105, 6
71, 26; 83, 9; 124, 24; 176,
Petru, patriarh al Ierusalimului -
15; 1 7 9 , 4 ; 188, 24; 189, 14;
1 7 0 , 3 ; 173,5; 176, 25; 182,
191, 16; 194, 21; 197, 5; 198,
8; 184, 5; 188, 1; 191, 24;
13; 199, 26; 216, 14; 221,
198, 10
20; 229, 6 ; 229, 14; 230, 13;
Pitagora, filosof- 230, 12
234, 2 7
- 54* '
 ANEXA 2 INDICE DE NUME

Platon, filosof- 230, 13
Proterie, patriarh al Alexandriei - 50,
22
Ptolemeu, monah - 189, 27
R 223, 5
Roman, egumen - 78, 8
chinovia lui - 49, 12; 67, 17;
123,6
Roman, schismatic - 49, 11; 67, 16;
127, 19
s T e r e v o n - 1 8 , 1 2; 35, 26; 45, 9; 52,
Salustie, patriarh al Ierusalimului -
103, 10; 1 1 4 , 2 4 ; 115,27;
166, 18; 204, 22; 239, 3
Sava - 39, 2 1; 49, 25; 56, 22; 83; 89, Teoctist, cuvios - 14, 21; 15, 10; 19,
21; 98, 17; 122, 19; 1 6 1 , 4 ;
173, 13
nașterea - 87, 8; 88, 17
adormirea - 182, 15; 183, 14
mănăstirea lui - 39, 19; 71, 24;
83, 14; 100; 127,25; 129
mormântul - 184, 14
moaștele - 184, 16
Sever, patriarh al Antiohiei - 147, 14; Teodor, episcop de Mopsuescia -
148, 20; 151, 25; 154, 26;
174, 10; 218, 25
Sever, egumen al Mănăstirii de la
Nicopole - 122, 1 3
Sofia, mama lui Sava - 87, 7; 92, 28;
109,7
Sofronie, egumen al Mănăstirii lui
Teodosie - 171, 28; 190, 14;
191,27; 240, 1
Sotirie, episcop al Cezareii Capadociei
- 141, 19; 148, 14; 151, 2 51 5 1 , 2Teodosie Chinoviarhul, cuvios - 16,
Simeon din Apameea, egumen al
Mănăstirii lui Eftimie - 68, 6
Simeon Srâlpnicul - 47, 2 3
Sinodie, episcop de Melitene - 1 1 , 15;
26, 8; 32, 7
chinovia lui - 97, 21; 1 1 4 , 7 ; Timotei din Gavala, monah la Marea
134, 8; 190, 13; 237, 24; 240, Lavră - 189, 18
Ș
Ștefan, egumen al Mănăstirii lui
8 V
Teodosie I, împărat - 1 1 , 3 ; 60, 10
Eftimie - 68, 7; 68, 31; 161,
Teodosie al ll-lea, împărat - 87, 9; Valens, împărat - 9, 20
6
Valentinian, împărat - 145, 7
Ștefan, egumen al Mănăstirii lui
Teodosie, patriarh al ierusalimului -
Gherasim - 225, 2 1
Ștefan, episcop de lamnia - 26, 9;
41, 22; 47, 5; 63, 1 z
Tcognic, cuvios - 2 4 1 , 10; 243, 11 Zan, monah - 132, 22
32, 12; 41, 1 1; 49, 21; 52, 27
chinovia lui - 24 2, 21 ; 243, 16 Zenon, împărat - 62, 9; 67, 20; 98,
Ștefan, episcop de Tripoli - 68, 19 14; 104,25; 115, 11; 118,9;
Timotei (Elur), patriarh al Alexandriei
203,6; 205, 1 : 2 4 3 , 2 5
-50,21
T Timotei, patriarh al Zoii, patriarh al Alexandriei - 127, 2
Constantinopolului - 141, 1; Zuga, mănăstirea lui - 196, 14
19; 226, 9
158, 3
Terevon cel Tânăr - 18, 1 5
Tecla, mama lui Avraamie - 243, 2 3
14; 21, 26; 23, 21; 38, 4; 48,
15; 50, 7; 54, 12; 56, 22; 91,
12; 91, 29; 9 2 , 2 0 ; 93. 11;
114, 15; 224, 25; 226, 4
chinovia lui - 24, 7; 25, 13; 55,
7; 91, 11; 159, 1
Teodora, împărăteasa - 173, 3; 173,
27
176, 8 ; 179, 9; 194, 19; 199,
4; 221, 20
Teodor, mucenic - 1 8 5 , 4
Teodor Aschidas, episcop al Cezareii
Capadociei - 188, 26; 191,
23; 192, 22; 194, 27; 197, 19
Teodor, episcop de Petra - 239, 1 ”
Teodor, monah, ucenic al lui loan
Isihastul - 2 1 5 , 8; 215, 24;
219, 3; 220, 1 02 2 0 , 10
15; 97, 5; 1 1 4 , 2 ; 128, 16;
132, 1; 151, 21; 152, 18;
165, 19; 166, 7; 171, 16;
171,26; 2 4 2 , 6
Teodosie, episcop d e Schitopolis -
162, 27; 180, 4

* '
* 542 -

y. Indice de locuri
Cifrele trimit la pagina și rândul din ediția critică, notate i n marginea textului grec.
A D
Adrianopolis (Tracia) - 10, 1
Africa - 4 7 , 16; 175,21; 178,24
Aila- 122, 26; 150,8; 161,5
Alexandria - 50, 22; 87, 10; 92, 20;
127,2; 140, 7; 198, 19; 226,
2; 231, 9
Amida (Mcsopotamia) - 2 1 1 , 19
Amoria (Frigia) - 195, 5
Antiohia - 26, 7; 47, 22; 68, 19; 189,
24; 191, 14
Apamea - 68, 6; 69, 2
Arabia - 19, 10; 24, 20; 51,4; 124,
16; 21 1, 17
Ararathia (Capadocia) - 241, 14
Aristovulia - 22, 13
Armenia - 8 , 23; 27, 9; 105, 5; 117,
10; 2 0 1 , 8 : 2 4 0 , 3
Ascalon - 127, 11; 213, 10
Asia - 2 8 , 15; 134, 9; 213, 3
B Caparbarica - 22, 16; 23, 21: 124,
Bacatha - 177, 20
Beella, mănăstirea - 5, 3; 85, 10
Betaboudisi - 130, 24
Betleem - 214, 23
Becyliu - 242, 22
Biserica Sf. Cosma și Damian - 147, 13
Biserica Sf. loan - 163, 14
Biserica Sf. Mc. Ghcorghe - 204, 9
INDICE DE LOCURI
Claudiopolis - 245, 21
Colonia (Armenia) - 202. 18
Comana (Capadocia) - 236, 4
Constantinopol - 10, 10; 32, 15; 48,
26; 62, 17; 147, 15; 170,9;
198, 19; 247, 222^7, 22
Corint - 223, 7: 224, 21
Cutila, pustia - 14, 27; 15, 1 1 ; 5 1 , 9;
95, 12
Cratia - 128, 26; 244, 16; 245, 24;
246, 10
Curicus (Cilicia) - 63, 5
Biserica Sf. Mc. Lcontie - 68, 25 Damasc - 184, 23
Biserica Sf. Mc. Mina - 49, 22
Biserica Sf. Mc. Vasile din E Kathisma (biserica) - 97, 6; 114, 2;
Schitopolis - 26, 13 Efcs - 32, 7; 41, 7; 48, 27; 173, 17
Biserica Sf. Petru - 53, 9 Eprapigon - 108, 14
Biserica Sf. Polieuct - 9, 3; 13, 19 Eptastomos, lavra - 98, 20; 130, 23;
158, 21;
Biserica Sf. Ștefan - 49, 17; 53, 16;
rezervor de apa — 1 29, 6
56, 7; 151, 12151, 12
Emesa (Siria) - 243, 8
Biserica Sf. Teodor - 1 8 5 , 4
Eleusa - 243, 8
Biserica Sf. Toma - 162, 28; 180, 16
Elcfteropolis - 78, 11; 147, 14; 1 7 0 , 4
Bitinia - 133, 8
Egipt - 30, 28; 34, 14; 36, 3
Bizanț - vezi Constantinopol
Enthemanit, mănăstirea - 163, 14;
Bostra - 52, 20
164, 12
Burire - 185, 18
c F
Faran, lavra - 14, 8; 15, 10; 16, 8; 16,
Calamon, lavra- 138, 20; 216, 24
26; 6 5 , 2 6 : 7 9 , 2 5
Calcedon - 41, 5; 62, 11; 143, 18;
147,21; 148, 18; 156,6;
G
162, 13; 188, 28 188,28
Gadara - 119, 16
Galatia — 6 9 , 16; 189, 5
18
Gaza - 78, 4
Capadocia - 25, 19; 5 1, 3; 86, 28; Ghetsimani - 185, 1
90, 20; 218, 21; 236, 3; 241,
Grecia - 56, 16; 1 24, 2; 1 30, 2 1
13
Cascelion, chinovie - 1 10, 6; 123,
H
13; 126,3; 158, 22; 186.5;
Hebron - 1 32, 21
205, 21; 208, 3
Hozeva, lavra — 134, 19
Cezareea (Capadocia) - 87, 1; 236, 4
- 545 '
I
lamnia - 33, 29
Ierihon - 20, 15; 51, 17; 80. 8; 109,
13; 116, 24; 136,21; 171,
19; 217, 5
Ierusalim (Biserica Sf. învieri,
Golgota) - 14, 4; 48, 29; 66,
19; 115, 29; 152, 12; 192, 11
l o p e - 3 5 , 7; 63, 5; 6 9 , 3 1
Iordan - 23, 12; 44, 24; 72, 5; 95,
12:99,21; 107, 27; 137, 23;
193, 26;215, 11
Isauria - 62, 11; 118,9; 1 20, 8
Izvorul, lavra - 198, 28
K
236, 20
L
Lavra Turnurilor - 99, 21
Lizarion - 15, 24; 70, 5; 75, 29
Lichia - 44, 20; 196, 22
Lucilianae - 168, 2
M
Marea Lavră- 158, 19; 181, 11;
188, 23; 193,21; 196, 7;
199, 19; 204, 21; 212, 24; 12, 24;
229, 8; 245, 12
Marea Moartă - 22, 3; 94, 22; 186,
17
Marea Parteniană - 63, 6
Mănăstirea Turnului - 127, 15; 245,
7; 245, 25; 2 4 6 , 9
Mănăstirea Sf. Procopie - 180, 8
M e d a v a - 5 3 , 3; 136, 1; 137, 14
Melitene (Armenia) - 8, 23; 10, 9;
13, 15; 3 2 , 9
Metopa - 16, 14; 1 14, 5; 237, 2
Moutalasca - 86, 28; 147, 1 1
Muntele înălțării - 56, 9; 65, 2;
136,7
 ANEXA 2

Muntele Măslinilor - 145, 9; 195,23; 94, 21; 97, 3; 138, 20; 209,
241,20 10; 222, 7; 235, 4; VAvl

N
s
Samaria - 181, 20
N a t u f a - 2 2 7 , 8; 228, 9; 2 3 5 , 3 Schit, pustia - 114, 13; 189, 20
Neapolis - 172, 6
Schitopolis - 26, 4; 55, 21; 71, 20;
Niceea - 42, 27; 4 8 , 2 5 ; 1 5 6 , 2
Nicopole (Armenia) - 201, 8
118, 30; 162, 21; 172, 19; 6. Indice de termeni românești
180, 2; 196,9: 209, 7; 216,
Nicopole (Palestina) - 120, 25; 212, 10; 231, 17
15 Sevasta (Armenia) - 202, 17; 240, 4
Nitria- 51,1 Sevaste - 127, 1 1
Noua Biserică a Maicii Domnului -
Sidon - 141, 18; 143, 22; 148, 10; Cifrele trimit la pagina și rândul d i n ediția critică, notate i n marginea textului grec.
71, 19; 175, 13; 177, 17; 193, 150, 2
18; 216, 16 A
Siloam - 98, 2
Noua Lavră 83. 10; 123, 6; 1 58. 21; Acrivie - 86, 23; 1 13, 17; 1 1 5, 9; Bătrân - 2 4 , 19; 27, 29; 32, 13;
S i o n - 153, 2; 1 9 8 , 3 : 2 2 4 , 15
181, 5; 190, 3; 209, 8; 217, 197, 12; 206, 6; 206, 6 80, 21; 90, 23; 107, 15;
Siria - 2 5 , 19; 243, 24
22; 2 3 0 , 3 1 Adevăr — 71, 19; 81, 10; 86, 24 ; 126, 11; 132, 2; 160, 24;
Suca, lavra - 29, 29; 123, 1; 196, 13;
226, 20; 228, 27; 229, 15; 100, 17; 127, 22; 154, 16; 167, 20;I86, 24; 210, 8;
P 231, 5; 234, 17 166, 11; 185, 29 185, 29 215, 8; 220, 24
Pella - 176, 2 7 Afurisenie — 246, 14; 246, 18; Binecuvântare - 27, 21; 48, 20;
Susachim - 228, 25; 232, 1; 234, 25
Pelusion - 127, 3 146,29 59, 8; 130, 26; 138, 16;
Persia - 18, 21; 21 1, 16 T Akidie - 30, 19; 31; 135, 14 145, 1; 160, 10; 217, 16217, 16
Peștera, chinovia - 126, 19; 136, 24; Tecoa- 199, 25; 227, 19; 228, 10 Altar, jertfelnic - 22, 8 ; 45, 8; 72, 23; Blândețe - 3 1 , 18; 39, 23; 100, 16;
158, 22; 167, 5; 186, 6; 208, Tiberiada - 26, 12; 108, 1 3 100, 13; 104, 22; 117, 17; 196, 23
2; 212, 16 Tracia - 9, 2 3 185, 6 Boală - 5 4 , 12; 68, 16; 78, 15;
Peștera SE Cosma - 168, 7 Tripoli - 68, 18 Apocatastază - 39, 31; 199. 5; 229, 25 137, 21; 216, 24; 235, 17
Petra - 239, 17 Turnul lui David - 1 16, 7; 226, 19; Apostazie - 42, 8 ; 44, 17; 47, 9 Botez - 10, 20; 24, 15; 75, 27;
Pont - 245, 1 8 236, 1 1 Arhiereu — 44, 1: 1 4 0 , 3 ; 141, 13; 174,22
165, 16; 173, 9; 183, 1 3 Bucurie - 29, 26; 36, 9; 52, 15;
R V Arhimandrit 61, 16; 76, 5; 101,30; 1 6 1 , 8
Rait - 26, 1 1 Vitakavea - 78, 4 al chinoviților - 16, 16;
Ram a tai m - 87, 4
87, 25; 115, 21; 166, 1 3 166, 13 c
Roma - 3 6 , 13; 47, 15; 124, 13; 175, z al lavrioților- 91 , 20; 239. 10 Canon - 42, 4; 59, 3; 119, 5;
21; 178, 24 Zan, mănăstirea - 158, 2 4 202, 12; 202, 23: 2 0 6 , 2 5
Arhondaric — vezi casă d e oaspeți
Ruva, pustia - 21, 25; 48, 14; 51, 9; Zif, pustia - 22, 9 Asceză - 1 1, 16; 16, 12: 64, 23; 93, 4; Canonarh - 159, 29; 189, 24
1 19, 20; 202, 6 Casă d e oaspeți - 109, 13; 116, 10;
Ascultare - 17, 23; 1 8 . 9 ; 2 9 , 2 3 ; 130, 29; 186, 19; 217, 6
89, 14; 92, 3; 93. 23; 141. 13; Călugăr - 20, 9; 31 > 13; 60, 16
169, 1; 205, 15 chinovii - 64, 24; 71, 16; 1 13, 2
7
Asprime - 3 1 , 19: 3 , 2 3 lavriot — 91,7; 121,2; 124, 23
chilim - 44, 24; 97, 3;
B 113, 11; 115. 15:236, 15
începător - 17, 18; 18, 5; 205, 7
Bărbăție - 214, 18; 219, 21

- 547 '

ANEXA 2
Chilie - 14, 10; 29, 1; 51, 18; 69, 15;;
113, 5; 120, 5; 212, 25
Chinovie - 30, 29; 58, 29; 66, 26;
93, 10; 113; 206, 4
Cinste - 116, 20; 119, 14;
142,19; 170, 20; 209,5
Credință
apostolică - 155,2; 156, 10
dreapta credință - 5, 5;
23, 2; 61, 30; 116, 14;
124, 8; 183, 4; 231, 7
Compătimire - 19, 3; 203, 8
Comuniune - 44, 6; 45; 83, 11;
140, 8; 199, 12 199, 12
Consimțire - 5, 22; 37, 2; 46, 24
Copil bătrân - 94, 16
Cruce - 6 9 , 10; 72, 1; 89, 25; 118, 1;
136, 16; 204, 18
Cucernicie - 174, 3; 175, 4; 182, 2;
195, 23; 200,4; 200,4
Cuget- 5, 21; 17, 6; 35, 15; 91;
193, 1; 214, 9; 2 1 4 ,9
Cunoștință, Cunoaștere - 14, 18;
’ 203, 4; 221,*2
Curaj - vezi bărbăție
Curăție- 123, 9; 196, 27; 203, 3
Cursă - 3 2 , 1; 107, 22; 126,8
Curvie - 36, 15; 37, 26; 131,20;
139, 10
Cuvânt - 7, 21 ; 8, 19; 15,6; 24, 14;
39, 16; 84, 10; 120, 20; 126, I;
154, 13; 208, 23; 218, 19
D Famen - vezi eunuc
Dcmonizat - 36, 21; 77, 7; 218, 2
Desăvârșire - 13, 10; 58, 6; 85, 13
Despărțire - 40, 2; 40, 13; 43, 27;
144, 15 15
Dezlegare - 246, 29
Deznădejde - 136, 10; 170,24;
171,2; 185, 23
Diaconicon - 57, 25; 59, 13; 69, 6;
102, 4; 102,25
INDICE DE TERMENI ROMÂNEȘTI
Diavol - 7, 26; 30, 10; 47, 27; 95, 18;
Frică - 12, 11; 28, 26; 36, 29; î
101, 30: 111,15; 206, 24 îmbuibarea pântecelui - 46, 24
100, 2; 126, 7; 233, 29
Diptice - 162, 13; 163, 1; 191, 25 împărat - 9, 20; 60, 14; 67, 21; 105;
G 141,7
Discernământ - 18, 9; 166, 5; Gând - 12, 24; 14, 18; 17, 8;
196, 29 împărăția cerurilor - 17, 16; 61, 8;
33,22; 72,29; 102, 21; 203, 3; 88, 11; 159, 19159,19
Dogmă - 128, 12; 141, 12; 174, 10; 217, 26; 218, 18; 224,4
împotrivire în cuvânt - 29, 16;
188, I I ; 198, 2; 230; 23630; 236 Greșeală - 134, 18; 134, 22 52, 10; 129, 29
Dorință - 3 5 , 6; 82, 29; 90,7; Griji - 128, 23; 130, 27; 159, 1; împrășciere- 28, 27; 53, 20
102, 21; 214, 22; 219, 19 203, 16 lipsă de împrăștiere - 12, 10;
Doxologie - 45, 14; 92, 2; 110,13 58, 17; 202*9 202,’9
Dragoste - 69, 16; 76, 27; 112, 5; H începător - vezi călugăr
130, 26; 165, 9 Har - 7, 28; 15,6; 27, 13; 44, 27; 55; îndrăzneală
74, 14; 89, 28; 121; 135, 20; în rugăciune - 15, 19; 38, 16;
E 202, 17; 220, 11; 234, 5 169, 7; 241, 7
Educație - 83, 24 Harismă - 23, 4; 34, 26; 45, 27; rea - 3 1 , 13; 115, 11
Egumen - 53, 16; 68, 24; 100, 6; 57, 11; 97, 18; 124, 2; 205,5; 20înfrânare - 12, 24; 13, 4; 88, 27;
124, 3; 139, 21; 226, 7; 219, 15; 243, 14 89,5
244,21 Hirotonie - 11; 25, 5; 62, 1; 199, 20; înger - 28, 4; 46, 3; 59, 16; 97, 27;
Episcopie - 68, 25; 140, 14; 144, 6; 202, 21; 226, 26; 242, 23; 105,25; 135,20;212, 5;
199, 10; 203, 17203, 17 247, 5 225, 15
Eres, erezie - 22, 24; 32, 13; 125; Horepiscop - 26, 19; 35, 4; 47, 22; Întreaga-înțelepciune - 11, 13;
145, 5; 176, 11; 231 11; 231 48, 12 12,25; 18,9
Eretic- 41, 8; 149, 18; 151, 23; Întristare - 33, 13; 53, 27; 93, 9;
194, 20 100, 22; 129, 10; 216, 3
Euharistie - vezi Sfintele laine I Înțelepciune
Eunuc - 25, 23; 45, 17; 171,8; Iconom - 27, 8; 35, 12; 58, 24; 135, Suveotc - 11, 14; 21, 4; 120,
193, 18 5; 158, 14; 186, 15; 203, 20 19; 125, 8; 144, 24; 146, 20;
Evlavie - 12, 14; 45, 24; 105, 8; Iconomic - 13, 1 1; 87, 13; 107, 6 203, 13
124, 26 Iertare - 27, 31 ; 55, 6; 130, 6; Xotpia - 13, 11; 221, 4
Experiență - 17, 7; 58, 8; 65, 17; 160, 10; 21 1, 11 <Fq6vi|chc - 128, 21; 166, 5
100, 21; 209, 21; 221, 6
I n i m ă - 12, 10; 15, 5; 46, 16; 90, 6; învățătură - 18, 10; 23; 31, 26; 48,
107, 21; 203, 3; 219, 18 5; 145, 12; 232, 21; 235, 14
F Ipostas - 5, 5; 7, 8; 40, 6; 43, 16;
149, 23; 156, 25 J
Faptă bună - 88, 29; 171,7 Judecata (de Apoi) - 17, 15; 229, 29
Isihast- 105, 19; 106, 7; 180, 18;
Făcător de minuni - 56, 13; 76, 10; 189, 16; 195, 22; 213, 20;
82; 124, 12; L
229, 9
Feciorie - 13, 7; 40, 26; 77, 11; Lacrimi - 34, 22; 39, 5; 73, 10;
Isihie- 13, 18; 15:21,21:95, 15; 143,
223, 18 6; 21 1,26; 236, 15; 247, 17 163, 18; 204, II 204, 11
]Filosofic - 13, 25; 209, 14; 210, 7; Lavrâ — 14, 8; 50, 5; 61, 5; 91, 9,
Isocrist- 197, 15; 197, 20
229, 28 104, 16; 182, 15; 197, 8;
Ispită - 17, I I ; 52, 10;214,21
IF i r e - 7 , 6; 40, 19; 43, 19; 149, 12; 207,4
Iubitor de isihie — 14, 9; 90, 24
209, 18
' 549 '

ANEXA 2
Lăcomie - 38, 21
Lege- 12, 18; 154, 15; 174, 15;
200, 15
L e n e - 86, 16; 96, 24; 187,30
Lepădare - 16, 10; 16, 21; 95, 23;
113, 4; 202
Libertate - 21, 1 1; 30, 26
Liturghie
Dumnezeiasca Liturghie - 46, 4;
66, 13; 238, 28
canonul de chilie - 159, 28; 160
Lucrare - 10, 18; 36, 20; 50, 6; 55, 5;
129, 9; 177, 21; 203, 19
Lucru de mână - 225, 6
Lume - 3 2 , 15; 58, 17; 88, 7; 88,
26; 102, 14; 115, 9; 204, 10;
223, 12
Lumină - 7, 26; 18, 1; 46, 8; 105, 24;
153, 5; 173, 22
Luptă
duhovnicească - 13, 3; 17, 9; 37,
18; 113, 12; 118, 29; 131, 21;
202,8
cu gândurile - 46, 1
pentru credință - 33, 6; 123, 20;
127,21; 152, 17; 182, 2; 189;
214, 19
M Obște - 18, 5; 31; 49, 10; 102; 10;
Mărturisire de credință - 40, 22; 93,
3; 125, 22; 153,9; 188,8
Mândrie - 46, 27; 107, 7; 122, 8;
130,8; 190, 28
Mângâiere - 51, 15; 101, 9; 182, 8;
214, 17
Mânie - 12, 22; 31; 46, 26; 70, 8;
120, 24
Mântuire - 7 , 1 ; 37, 7; 46, 20; 1 34,
23; 202, 2; 223, 13
Metanie - 180, 22; 2 19, 9; 229, 17
Milă - 3 9 , 13; 85, 1; 215, 23
M i n t e - 11, 24; 12, 10; 30, 21;
' 550 -
36, 16; 7 2 , 2 9 ; 107, 12;
157, 20; 202, 9
Minune - 20, 24; 28, 9; 164, 9; 164,
20; 186, 1; 228, 14
Moarte - 7 , 24; 29, 24; 30, 11;
64,9; 155, 11; 184, 11; 208, 8
Moaște - 2 4 , 6; 60, 22; 61; 101,23;
172, 11; 184, 6; 21 5, 6
Monah - vezi călugăr
N '139, 19
Nădejde - 3 7 , 6; 9 5 , 4
Ncagoniseală - 13, 5; 99, 1
Neascultare - 16, 23; 29, 13;
122, 1 1; 21 1, 9
Nebunie - 22, 24; 3 1, 13; 139, 28
Necredință - 5, 15; 175, 6; 21 1, 10
Necucernicie - 33, 6 ; 149, 21 ;
193, 20 ; 195, 13 ; 196
Nepătimire - 7, 12; 43, 20
Neprihănire - vezi curăție
Neputință - 52, 13; 133. 14; 136,6
Nerușinare - 39, 26
Nestricăciune - 102, 12; 184, 18
Nevinovăție - 120, 20
o Război - vezi luptă
Obrăznicie - 198, 1 1
196, 10; 231, H 231, 11
Origenism, origeniști - vezi Origcn
Osteneală - 6, 4; 92, 1; 112, 18;
202, 13
Ortodoxie - vezi dreaptă credință
P Rușine - 47, 4; 85; 231, 12
Patimi - 2 0 , 13; 73,24; 120, 24;
129, 23; 229, 30229, 30
Păcat - 16,3; 55, 24; 70, 25;
139, 12; 233, 31
Pedeapsă - 38, 8; 74; 210, 2 3
Peșteră
a lui Eftimie - 15, 15; 17, 4;
I N D I C E D E TERMENI ROMÂNEȘTI
21; 24, 5
a lui Sava - 98, 4; 101, 20; 102;
126, 16
a lui loan Isihastul - 209, 10;
210; 211, 10
a lui Hariton - 229, 17;
231, 28
Pizmă - 38, 21; 46, 26; 106, 2 1
Plăcere - 12, 24; 36, 24; 129, 23
Plâns - vezi lacrimi
Pocăință - 33, 28; 132, 8;
Pofta - 8 8 , 19; 89
Post - 13, 21; 14, 16; 76, 19; 165, 24
Priveghere - 17, 10; 34, 23;
10, 20; 202, 7
Protoctist - 197, 15; 197, 26
Psalmodie - 1 2, 16; 119, 3;
225. 5
Pustie — 13, 24; 14, 1; 72, 18;
109.21; 199, 21; 225, 11
Pustnic - 29, 27; 44, 18; 108, 5
R Suflet - 14,8; 15,4; 86,4; 125, 20;
Raclă - 2 4 , 6; 34,30; 184, 14
Răbdare - 12, 22; 77, 11; 198,9;
234, 24
Rânduială — 62, 4; 89, 4; 9 1, 4; 1 15, 7
Râvnă —II, 23; 18, 11; 112, 19;
151,5
Roman - 1 1 . 5; 18, 20; 75, 8; 211, 18
Rugăciune - 6 , 5 ; 12, 16; 29, 24; 57,
6; 94, 1; 101,29; 132, 10;
164,24; 169, 7; 171; 217, 21;
230, 21; 233, 15233, 15
s Trândăvie - vezi lene
Satana — vezi diavol
Schevofilax - 35, 4; 35, 19
Sfințenie — 47; 203, 13
- 55' '
Sfințire - 13, 6; 110, 1
Simplitate - 144, 24; 144, 25; 146,
20; 196, 28
Sinod ecumenic
al IILlea - 32, 19; 33, 9
al FV-lea - 41, 5; 41, 25; 45;
62, 11; 150, 14
al V-lea - 83, 8; 144, 14;
179, 7; 191,5
local - 41, 16; 141, 19; 143,22
Slujbă - 12, 12; 28, 12; 178, 13;
227,5
Slujire -28,14; 28,20; 73,25; 75,5;
102, 12
Smerenie - 55, 6; 89, 14; 93. 23;
100, 16; 202,7
Smerită cugetare - vezi smerenie
Spital - 175, 11; 177, 14
Stavrofilax - 33, 31; 35, 7; 52, 8
Străpungere - 97; 108, 1; 119, 19;
206, 28; 224
Străvedere - 34, 27; 35; 91, 19;
108, 5
133, 17; 203, 11
T
Taină - 4 6 , 20; 90, 13; 144,22;
153,4
Sfintele Taine - 46, 7; 51, 14;
79,8; 117, 25; 217, 9;
219, 18; 227, 26
Tăcere - 3 4 , 18; 196,6; 247.7
Tânăr - 19, 10; 22, 17; 50, 8; 225
tânăr bătrân - 89, 25
Teamă - vezi frică
Tetradist - 197, 15
Trapeză - 18, 3; 64, 18
Trezvie - 30, 20; 113, 8; 113, 12
Trisaghion - 45, 14; 118
Trufie - vezi mândrie
 ANEXA 2

Tulburare - 50, 25; 58, 18; 149, 1 2; Vindecare - 2 1 , 20; 34, 28; 72, 20;
153, 24 7 7 , 8 ; 136. 10
Virtute - 8 , 22; 49; 85, 14; 99, 1;
120, 11; 203, 7; 2 3 8 , 5
u Vis - 19, 10; 70, 8 ; 213, 11
Ucenic - 7 , 15; 19, 15; 23, 20; Voie proprie - 1 29. 4; 130, 8
105, 6; 215, 8
Uitare - 6, 8; 86, 4; 196, 7
Vrăjmași
ai dreptei credințe - 157, 7
e. Indice de termeni grecești
Ură - 16, 19; 3 4 , 2 3 ; 39, 26 ai Bisericii - 9, 25
ncvăzuți - 26, 3; 95, 27
V
Vedenie - 64; 79, 14; 90, 14; 132, 19; z Redăm, in ordine alfabetică, cei mai semnificativi termeni grecești din corpusul
161, 24; 21 5, 1 Zarvă - 8 8 , 7; 102, 15; 1 1 1 , 8 ; cyrillianum, alături de precizarea unora din opțiunile de traducere posibilă,
Veșmânt - 84, 4; 1 59, 2 9 144,6 regăsită împreună cu trimiterile corespunzătoare in Indicele de termeni românești.
Viețuire - 8, 2; 11, 19; 91, 16; 9 3 , 4 ; Zăvorâre - 139, 18; 163, 12; 216;
196, 23; 222 220, 5 A
dpxdQioc - începător
aydjTTi - dragoste
dp/tEpEuc; - arhiereu
c'iYaOoEQYia - faptă bună
dQXUi a v doiniC - arhimandrit
«YYE/.oq - înger
doipEia - necucernicie
UYiwovvp - sfințenie
doOEVEta - boală, neputință
ciYQVjrvia - priveghere
dozițot; - asceză
«ywv - luptă
auOataia - obrăznicie, voie
«Îqeoic - eres, erezie proprie
(xioETixdc; - eretic
dtf Oapota - nestricăciune
dxrțbia - akidie
dtf opiopoc - afurisenie
âzyipeici - acrivie
dq poovvtț - nebunie
dzrqpoouviț - neagoniseală
d/jjOeiu - adevăr B
pdjniopa - botez
â p a g r i u - păcat
paoikt'vg - împărat
dvayu)Qr|Tr|q - pustnic
dvdptici - bărbăție r
avTi/.oYÎu - împotrivire în cuvânt Y(tOTQipapYi« - îmbuibare
d;rd()Eia - nepălimire Yt'Qwv - bătrân
(crioTia - necredință Yvcboiș - cunoșliință
ajrXorițTa - simplitate
dnoYvoiu - deznădejde A
dTToxaTdoTaoic - apocataslază bdxQi’a - lacrimi
ctrrooTaota - apostazie beqoic - rugăciune
(XQFnj - virtute bidfiokoc - diavol
ooionțTijoioc - trapeză biaipEOt; - despărțire

- 553 '
 ANEXA 2 INDICE DE TERMENI GRECEȘTI

bidzoioLc - discernământ OvoiaoTqoiov - altar, jertfelnic O oiauQoipvZaȘ - stavrofilax

oizovopia - iconomie ouyxaTdOEoig - consimțire
diazovta - slujire K
oizovopog - iconom ou iupqotg - iertare
bictzovizov - diaconicon za0cjtpOTr|TCji - curăție
oizovpt vq - lume cJupndOEia - compătimire
didvota - cuget zavovdoyj]; - canonarh
opoZoyîa - mărturisire de credință ouvobia - obște
bibaoxaZia - învățătură xavcjv - canon
dvEiooc - vis oi’vodoc - sinod
biooaoiq - slrăvedere zaodia - inimă
o.iTcxoia - vedenie oq dZpa - greșeală
duTCV/ov - diptice zardw iq - străpungere owiqoia - mântuire
dpyf| - mânie
bdyția - dogmă zeZZlov- chilie
do oZoyia - doxologic zoivdfiiov - chinovie n otoq poouvq - întreagă-
înțelepciune
zoivcuviu - comuniune rrayida - cursă
E JxtidttpioyEoiov - copil bătrân T
EyzZEtoig - zăvorâre zonoc - osteneală
naidtitx - educație, pedeapsă idȘtg - rânduială
EyxpdTEta - înfrânare A ndOog - patimă TaHEivotfpoovvq - smerenie
eZeo - milă Zauoa - Javră TdZq - luptă TEZEtOTqTa - desăvârșire
E/.EU0Egi« - libertate ZEtTovoyia - slujbă nopazoq - neascultare Ttpq - cinste
eZtuc; - nădejde AEÎipavov - moaște TruoapuOîa - mângâiere Tipcupia - pedeapsă
EjiiQupia - pofta ZrjBq - uitare TraoOEVEia - feciorie rpiodyiov - trisaghion
ETUozorrr) - episcopie Zoytopoq - gând JiuQpqoia - îndrăzneală Y
euvov/o - eunuc Zoyog - cuvânt TiEipa - experiență urrazoq - ascultare
EVÂdpEia - evlavie ZuTtq - întristare TTEioaapoc - ispită unEQqcpavia - mândrie
EVEoyEtcx - lucrare Zvoig - dezlegare TTEOionaopdq - împrășliere unopovq - răbdare
EoyoxEiooq - lucru de mână niOTic - credință undoiaotc- ipostas
Epqpoq - pustie M ttZeoveȘîci - lăcomie de averi
EvZoyia - binecuvântare
Φ
[xa()r|Tr|g - ucenic TioOog - dorință cpOdvoq - pizmă
EUOEpEia - cucernicie pavia - nebunie jroZiTEia - viețuire (jpiXoooqna - filosofic
EU/r| - rugăciune pd/r] - luptă TropvEiot - curvie q'dȘog - frică
E/Opog - vrăjmaș pEidvoia - pocăință jTpaoTiȚra - blândețe ([povric - grijă
H pîoog - ură npoOuțiia - râvnă q uotg - fire
qyoupevoq - egumen pova/oq - monah TTpooEVxq - rugăciune qxbq - lumină
qbovf| - plăcere pvoTr|QLOv - taină P
qovxdoTqg - isihast
X
N oaOvpiu - lene Xapd - bucurie
rțov/ju - isihie
VÎ|OTELU - pOSt I Xdpiq - har
0 vfpptq - trezvie oqpEioq opoq - făcător de minuni Xdptopa - harismă
Odvaiog - moarte vbpog - lege ouDjrq - tăcere XEtQOTOvia - hirotonie
Oavția - minune voooxopEîov- spital ozeuo(( uZ«s - schevofilax XuipEJTiaxojtoc - hoi episcop
Oelcx kEiTO'UQyia - Sfânta Liturghie voug - minte (JXopTTinpoc - împrășliere V
OepanEia - vindecare ojTqZatov - peșteră qiaZpwbia - psalmodie
Of|xq - racla <■* njTOvbq - si li re qm/jj - suflet
H6ou|3o; - zarvă ξ Evodo/Etov - casă de oaspeți OTuupdq - cruce

' 555 -
' $54 •
 ANEXA 3

Liste cronologice

Patriarhi de Constantinopol
Nestorie
10 apr. 4 2 8 - 11 iul. 431
Maxim ian
25 oct, 431 — 12 apr. 434
Proci u 1 2
Flavian sau 13 apr. 434 - 12 iul. 446
iul. 4 4 6 - 1 1 aug. 449
Anaroliu
nov. 44 — 3 iul. 458
Chenadie I aug, sau sept. 458 - 20 nov. 471
Acaciu
febr. 472 - 26 nov. 489
Fravi tas
dec. 4 8 9 - marc, 490
Eu fim ie
primăv. 490 - primăv. 496 (exilat)
Macedonie II iul. 496 - I I aug. 51 1 (exilat)
T irnotei I
oct. 5 1 1 - 5 apr. 518
loan II
17 apr. 518 - febr. 520
Fpifanie
2 5 febr. 520 - 5 iun. 535
Antim I
iun. 535 - înainte de 13 marc, 536 (depus)
Ioan
III Scholasricos 31 ian. 565 - 31 aug. 577

Patriarhi de Alexandria
Chiri]
1 7 oct. 4 1 2 - 2 7 iun. 444
Cfioscor 444 - 13 oct. 451 ( t 4 sept. 454)
I loterie
nov. 451 - 2 8 marc. 457
. ' irn 'HC1 II Elur
(monofizit) prima oara; mart. 4 5 7 - ian. 460
>rn°tej II Salofaciol
1
(ortodox) prima oară: iun. 460 - dec. 475
"notei I] Elur (monofizit) a 2-a oara: 475 - 3 1 iul.. 477

-557 -
 ANEXA 3 LISTE CRONOLOGICE

Petru III Mongul (monofizit) prima oară: Patriarhi de Ierusalim

31 iul. 447 - 4 sept. 477
Timorei II Salofaciol (ortodox) a 2-a oară: sept. 477 - iun. 482 luvenalie 422 - 458 (este primul patriarh de Ierusalim,
loan I Talaia (ortodox) iun. 482 - dec. 482 numit prin canonul 28 al Sinodului IV Ecu
Petru III Mongul (monofizit) a 2-a oară: dec. 482 - 29 oct. 489 menic din Calcedon, 451)
Teodosie (episcop monofizit) după 451 - sfârșit, febr
Atanasie II (monofizit) 489 - 17 oct. 496
sau început marc. 45 1
loan I (monofizit) 496 - 29 apr. 505
Anastasie 1 încep, iul. 458 - încep, ian. 478
loan II (monofizit) 505 - 22 mai 5 16
Martine 478 - 13 apr. 486
Dioscor II 516 - 14 oct. 517
Salustie 486 - 23 iul. 498
Timorei III (monofizit) 517 — 7 febr. 535 4 9 4 - 2 0 iul. 516
llie I
loan III 1 sept. 5 1 6 - 2 0 apr. 524
Numai patriarhi ortodocși
Petru 524 - încep, oct. 552
Macarie II prima oară : oct. 552 - dec. 552
Pavel de Teba 537 - încep. 540 Evstohie dec. 552 - 563/564
Zoii 540 - i u l . 541 Macarie 11 a 2-a oară : 563/564 - către 575
Apoiinarie 551 - 570
împărați romani
Episcopi de Antiohia
Valenrinian (364 peste Apus), 364 - 375
loan I 428-441/442 Vaiens 364 - 378
Domnus 441/442-450 Grațian (Apus) 375 - 383
Maxim 451 - 4 5 5 Valentinian II 372 - 392 (efectiv: aug. - sept. 384)
Vasi le 457-458 Teodosie (Răsărit) 379. de la 394 - 395 peste tor
Acachie 458 - 4 5 9
Martiriu înainte de sept. 459 - 470
Petru Fulo (Gnafevs) prima oară: 470 îm păraţi de Răsărit şi apoi bizantini
Iulian 471(?)-475
loan II finele lui 476 - încep. 477 Arcadie 395 - 408
Ștefan II primăvara 477 - 479 Teodosie 11 408-450
Calandion 479-484 Marcian 450-457
Petru Fulo (Gnafevs) a 2-a oară : 485 - 489 457-474
Leon I ~
Paladie 490-498 Lcon 11 474
Flavian II 498 - toamna 5 1 5 Zenon 474 - 476
(monofizit) 18 nov. 5 1 2 - 2 9 sept. 5 18 475 - 476
Sever Basiliscos (uzurpator)
(18 febr. 538) ^ 476 - V) 1
Zenon
f enon 491-518
Paul II vara 519 - primăvara 521 Anastasie 518-527
Eu frasie primăvara 521 - 26 mai 526 Iustin 1
Efrem 527 - 565
apr. ori mai 527 — 545 lustinian
Domnus 545 - 559
■ 559 '

' 558 '

 ANEXA 3

Stareții Marii Lavre

1. Sava
2. Melitas 483 - 532
3. Ghelasie 5 3 2 - 537
4. Gheorghe (origenist) 5 3 7 - 547
5- Casian Schitopolirul feb. - sept. 547;
sept. 547 - iul. 548
6. Conon
5 4 8 - 568 (?) Cuprins

Precuvântare ..................................................................
............................. VII
Sigle și abrevieri ................................. ......
.................................................. IX

STUDIU INTRODUCTIV

1. Devenirea unui autor și destinul unei opere XI

e ...............................
Wrtfn lui Chirii si mediul formării sale XII
e ........................................
Etapele elaborării Viețilorr..........
................................................... . XX
Concepția sa aghiograficâ .................. XXIV
....
... și „cealaltă aghiografie" .......... . .................................................. XXVH
....................................
2. Monahismul scrierilor lui Chiriii.... XXIX
............. ...........................'
Monahismul scrierilor lui Chirii este ierarhic c.......... XXXI II
................ Y ·
... trezvitorși isihast .............................. XLI
...............................
Un monahism liturgicc..... ......
.............................................
3. Contextul istoric bisericesc .................. XLVIII
.....................................
4. Criza origenistă palestiniană .................. LVII
...............................
Relatarea lui Chiriii.................................. "
.......................
... și contextuahzarea eii .................................... LXVI
.................

v
Bibliografie selectivă ...................................................................... . LXXIX
..................
N otă asupra ediției ..................
.............................. LXXXV
...
 CUPRINS ÎNSEMNĂRI

VIEȚILE PUSTNICILOR PALESTINEI

Viața celui întru sfinți Părintelui nostru Eftimie .......................... 1

Viața Cuviosului Părintelui nostru Sava ....................................... 171
Viața Cuviosului Părintelui nostru loan episcopul și isihastul .... 407
Viața Iui Avva Chiriac .................................................................... 453
Viața celui întru sfinți Teodosie ..................................................... 485
Viața Cuviosului Părintelui nostru Teognie episcopul ................ 501
Viața Sfântului Părintelui nostru Avraamie .................................. 509

ANEXE

Anexa 1.
Casian Savaitul și Codexul Metamorphosis 573 ............................. 529
Anexa 2.
а. Indice scripturistic ................................................................. 535
fi. Indice de n u m e .................................................................................... 538
y. Indice de locuri .................................................................................... 544
б. Indice de termeni românești ............................................................. 547
£. Indice de termeni grecești .................................................................. 553
Anexa 3.
Liste cronologice ................................................... 557