Preotul

FOST ~I LA PROFESOR INSTITUTUL

PETRE VINTILESCU
LA FACULTATEA DE TEOLOGIE UNIVEHSITAR TEOLOGIC DE GRAD DIN BUCUHE:;;TI

I 'I

I
~: I

I,

LITURGHIERUL EXPLICA T

!3Uc,:UI<,E$TI

EDITURA

INSTlTUT.YLUI
'~'

BU3LlC )1 DE ,\1fS1C~EiORTODOXA
,1 9 7 .)}),

,-

IN LOC DE PREFATA !n lucrarea de fold sint reunite iara$i in v olism, O$a cum fUseserG. concepute $i redactate in11io11n stare de monuscris,capilolele pubiicote disporal 1.nlre atiii 1953: si 1964 in revisteie Bisericii Or/odoxe Romcine. Ele au co object prezentarea istot icii, exegelicd $1 tipiconold a slujbelot biseiicesti de seara, de dimineala st a Sfintei Litiughii, serv icii care a1cdtuiesc continuiu1 principal .~imajor 01 cartii numitd LITURGHIER. Avlnd osiiel caroc/eru1 unui manual, volumu1 de iotd poole insemna un oju/or 10 JndeminCI s/udenti/or $i eleviIor din scolile /eologice $i, ocazional, nu mol putin $i a ciericiiot oatoliititi, AUTORUL

!
I

J
I

(-

\ (' fllI) TE, -,--1 _ 1\

1\ T 1~

Ui -r\ 1}-[1' h_ h__ ~ _ __

I

l~ITURGFIIEli_

CARTEA
Liturqhiei
t ,

NUMITA

LITURGHIER

1. Denumirea si cuprinsul. - 2. Problema unui iormular al in primele veticuri cresiine. -- 3. forma tut si sttuclura Liturghierului in manuscrise, ediiii §i lraduceri
1. DENUMIREA $1 CUFPINSUL

Denurnirca de Liturqlrier se e!a in limbajul blser icesc euren! cartii in care se euprincle slujba san oficiul Sfintei Liturghii. Ofieial insa, atit in rnanuseriseelt si in editiile tlparite. aceasta carte poarte de obieei litlul de Dutnnezeiesiit» s! siintele sau Sfintei'e ·5i dumtiezeiestite Liturghii ale celor intre Stint: Porintii nostri Loan Gurd ele Aur, Vosile eel /vlcue .';ii Grigore Dioloqul, adica cele trei formulare dupa care se ofieiaza Sfinta Liturghie in cursul anului. aproape in toata Biseriea Ortodoxa a R::\saritului. Tot a tit de des, clacZt nu chiar rnai des, cu cleosebire in trecut, s-a intrebuintat forma de singular, denumindu-se cartea ca sl ofieiul sau slujba in sine eu expresia de «Durnnez eiasca Litur qhi e» sau «Sf inta si dumnezeiasca Liturghie a Sfintului Ioan Cur a de Aur, a Marelui Vasile si a Sfintului Grigore Dialcqul», ori citcodata simplu: «Liturqhie». Extrem de rar si cu totul int imp lato r a gas it 0 Intrebulntar e oficl als. ea l itlu principal, denumirea de Lituiqhier (ASl~Ot)P,lXOV), completata insa cu aclaosul : «cuprinzinc1 cele trei Liturghii ale celor intre Sfinti Parintii nostri ... », ea in editiile grece:;;ti cle Rorna, 1683, Venetia, 1714, de Ierusalim, 1908, precum si in editia Litur qhierului slav, t iparl! l a Minastirea Deahl in anul 1646 (Lituuihicrion cuiici: SJujebnik eu Liiutqhia Siiniului Vasile eel More, Cl lui loon CurCi de Aur etc.). Editi.a de Bucure$tL 1937, Ioloseste sub 0 forma mai tirnida acest termen, inscriindu-l eu un rol de subtitl u peeopertainterioara, in timp ce cea de deasupra este rezervata formulei ofieiale tr aditioriale. Dintre toate Biserieile Ortodoxe. nurnai cele de limba slave au arloptat ea tillu of ida 1 terrnenul de Uturghier (SIujebnik). Editia qreaca de Atena, 19481 Ioloseste titlul afieial de ,,'IEpo1:EAEcr1:lxo/' . Cine! aceasta carte este Intocrnita pentru Liturghia eu arhier eu si se ana completat5 eu ruqaciunile respective pentru hirotonii, hirotesii , sfintireaantiminsului etc" poarta denumirea de Arhieratieon CAP;UEpa.1:lXO'I, 4fHlOBHHKb apxlepeikrdfr). Toate ,aeeste titluri se gasese depasite insa de cuprinsul real al Liturqhierului in forrnatul sau actual, deoareee, in afara de ofieiul Liturghiei propriu-zise, e1 confine si alte servieii si ruqaciuni. Unele din acestea sint ofieii indepenclente de Liturghie, ca, de exernplu, Vecernia, Miezonoptica si Utrenia, care, In epoca cu totul noua :;;i anume incepind
1. Scoasa sub !ngrijirea mltr opoli lului de Filipi ~i Neapolis, Hrisoslomos.

10-

11 -

: de prin v eacul al XVI-lea, au ajuns sa reprezinte in cele din In1preun;i ~uLit~rgllia, elernentu] permanent sau fix prin excelenta Mil!utul LItur!JllJeIl~luj. Alte parti se gasesc intr-un raport genera] iazio!lal ell Liturqhia sau cu celelalte oficii. Sint astfel in pr irnul tell: ruqi1ciuni si forrnule scurte, care de fapt fac parte inteqr antzi ~'icju] Utr en ie l 5i Liturghiei, ca piese variabile sau de schlmb, penJptarea s~lljbei la calen.dar ~sau la .diferite mornente ale anului .1i~ iJ1n nurnarul acestora mtra ecfOl1lsele sau vosglasurile ecteriiei [nainte cle Evanqheliile Sfintelor Patimi, ecfonisele sau vo sql asureniei in Saptamina Lurninata dupzi fiecare oda a canonului, apoliII otpustur ile Vecerniei, TJtreniei5i Liturghiei la praznicele dornjpolisele z ilel or saptaminii, isodicalele sarbatorilor imparate~ti, ftill1lfile co se cinUi cine! se face intrarea cea mira de l a Liturcrhia h·,enilor (vhort) :;;1 ectenia la scoaterea Cinstitei Cruci (14 septernla ac~stea tre?uie ~clau~J~t~ accle «cer erj la fe lurite tr:b.uin!e ~n !11111l11», corrst ind elm ruqaciuru ce se citesc la Proscomldle si elm ispcr:iale, care se intercalcaz a spre partea finala a scteruei mari iei dupii citirea Evauqheliei. precum ;;i a celor corespunzatoare 'eccrnie si Utre nie. bilsese in acelasi tirnn pl-lrti care stan nurnai in leqatura mai mull. 'i putin indirectti eu Liturghia, cal de exempIu, r lnduiale sal! cainpiJrta:;;irii ~i rugaciunile de rnul lurni rn dupa dumnezeiasca irnip, precuillsi slnaxarul sau calendar ul fix cu numele sfintilor de ~buie s~'l se faca amintire in zilele ch~ Liturghie, la serviciul Prosii, in cursul clipticelor, dup a epiclesa si ill apolise. In epoca cea ! Uturghierului slav :;;i roman, inrieosebr, au ajuns un element. i permanent acele capitols speciale de reculi sau de iridrumar i. «Rinduiala». ca. de exornplu, cele de la inceputul cartii privind VC'cerniei :;;i Pr iveqhorf i, ori In cupr insul sau spre finele acestei [b ti tlul de «Inv ataturri» :;;i «Povatuir i», privincl savirsirea Litur',rmilor celor mai in al nta sfintite, scoateree Sfintulul Aer (epitaf), ,~i cele pe care tr ebuie sa Ie stie :;;isa l e aiba in vec1ere preotul lira ell oficiul Sfinte i Litur qhii. mult ori mai putin fluctuabilo in con(inutul Lilurghierului, nu Ie la 0 epoca la alta sal! de la () Biserica national a la cealalta, ci (edi ti i aproape succesive, ocuplncl Iocmi varia bile 'in ordinea din 11 acestora, allar acele imne, ruqaciuni sau molifte care, prin nai sin! propri i j\'[olilfefnicului sau Evhologhiului ori altor carti de ?l' se citesc sau se cinta 1n biserica, in leqatura ori chiar indepen!oficiul divino Astfel, se pot numara aic-i troparele :;;i condacele ~ta in altar pentm marirea pompei la sarbatori mario cincl se sluIsobor. De asemenea, rugaciunile pentru binectlvintarea salciel ~1i('a Floriilor, a colivei, a brlilzei. ouinor, struqurilor la 6 auqust :arei plrgi de struguri, de fnlctl~ ~i a carnurilor 1n Duminica Pa;;;ti~e in general ca prinouse de creclincio:;;i, precllm ;;i in rincluialu :ului ell ruqaciunile de iertare rentru repauzati. lipsese eclitii in care numarul pieselor fluctuante lntrece ori este ~s c1ecH cel clescris aici, care a devenit aproape traditional Li-

tut qtiietului r ornanesc. El se gase~te, in aceasta pr ivlnta, daC'a IlL! absolut identic Cll Sll.ljebnilwl slav, cel putin intr-o [oarte apropiata asemanar e. inlatisare ceva mai sirnpliflcata are Liturghierul qrec, dcsi cuprinde in schimb parti str aine celorlalte, ca. de exernplu. slujlia aghiazmei mari Ia Bobotcaza si cea a Vecerniei din Duminica Poqor ir ii Sfintului Dub etc. Edltlile de Tripolis (Egipt), 1892;;i de Atena, 192cl, apar chlar ca niste mi ci Evhologhii prin inr eqistr ar ea unor ruqaciun i ca : cele pentru cei ce se pocaicsc, pentru preotul ce se lspiteste In sornn, pentru Ierne l a le huz a, pentru copilul care merge la scoala etc. etc, Cu un caracter :;;i mai pronuntat de Evhologhiu mic se infati;;eazi.1 l.iturqhierul roman scris cu mina in anul 1699cle' dascalul Vasile Sturza Moldovanul ". Motivul pentru care au Iosr.adauqate aici numer oase ruqaciuni, care, in chip obisnuit, se gasesc Ia locul lor in [I iolitielnic, va fi Iost. po ate , nu atit de ordin practic, eft'dictat de greutatea ce se intimpina in procurarea acestei din urrn a carti. Consideratii de pructtcitate, desiqur, au stat la baza inov ati ei aplicata acelui Liturqtiicu ion udiccl Stuiebni]: slavon .. tipar it la Mlnastitea Dealu in anul 1646, in care s-au adauqat, pe llnCj[\ Iorrnularele Liturqhiei. cele 12 pericope evanghelice ale Sfintelor Patlrni, cum si cele ale Apostolului sl Evanqheliei la pr azriicele dornnesti, la cele ale Sfintei Fecioare si la sarbator+le sfintilor. Aceeasi curiozitate caracterizeaz.a si Li lurghierul manuscris al popii eli n Suiuq, in Bihor (copiat in anul 1724 dupa altul, par e-se mult mai vcchi). care are ariexat la sfirsit textul celor 11 pericope cu Evangheliile lnvierii 3.

pre-

,e

Pr in felul ruqaciunilor din oficii!e care torrneaza continutul san permanent si fix, cit si prin natura $i destina(ia sa, Liturqhieiul po arta Insa. un caracter special si cu totul deosebit in cornpar alie eu celelalte carti de ritual. Acestea din urma sint citite in auz la serv iclul reliqios, satisfaclncl 0 cerinta a cultului public si preqatincl dlspoz itia sufleteasca pentru lucr ar ea harului, dar indeplinesc in acalas! timp si 0 functiune instructiva $i edificatoare. In consscinta, ele pot fi folosite de credincio;;ii rnireni chiar afara din sf intul lo cas, ca lectur a spirituala, in tirnp ce Litutqtiierul este, di mpotriva, destinat axclusi v pr eotulul sl numai pantru a fi intrebuintat ill biserica. Nu chiar fara dreptate insemna deci monahul moldovean Evloghie, in nota ele la sflr:;;itul editiei Liturghieru/ui de Ia;;1, 1759, diortoslt de el, ea <<ilU este cazanie sal! istorie Sfinta Liturqhie, ci toema insu;;i dumnezaie:;;ti 5i de Duhul Sflntu suflate cuvinte~. Liturghierul este astfel un iEpam:~'1 (adica 0 carte a preotului sal! pentru preot), El$a pre cum se intituleaza editia tiparita la Constantinopol in ElI1ul 1895, clenumire care era pe deplin proprie lncleosebi in starea Liturqhiei din vechile. manuscrise, il1 care eeteniile cliaconului nu se intercalau printre rugaciunile preotului, ci form au un manual aparte. Numirea rIe IeroWwn nu-:;;i pierde insa sensul nici astazi, c1eoarece, in majoritatea cazurilor, adica in Jirsa cliaconului, ecteniile cael tot in sarcina preotului. Caracterul cle ieratikon al Lilurghierului este subliniat prin insa:;;i 1n2. La Biblioleca Academiei Rornfine, sectia matluscrise, sub nr. 707. Vezi des· (,rierea lui la I. Bianu ~i R. Caraca~, Cal%gul manllscriplelor romdlle.~Ii, t. II, [Juc'urc~li, 1913, p. 459--460. 3. Vezi «Revisttl Teologicib, Sibiu, .x..'<XI (1941 I, nr. 1·-2, p. 6-:)1).

i
'I

··.';1 minarealui publica, 12preotului, la hirotonie, ca simbol

'I

;J

de catre arhiereu,

Dlritr e rugaciunile care alcatuiesc coritinutul stabil sau permanent al Lilurghierului. in oficiile Vecerniei, Utreniei si Liturgbiei proprlu-ztso, una singura - «Rugaciunea arnvcnului- - este rostita de preot in auzul credincio~ilor, rszurnind parca «toate cererile si ruqaciunile citite de preot, tainic, in sf intul .alt.ap. ~e aceea,. Liturqhie.rul .e~te considerat cartea de taina a pr oo tulu i ~l a epis copului 4, epitet justificat pe dcplin prin caracterul inalt si tainic al ruqaciunilor amintite, prin care sfintitii sluj itori se adincesc ;;i se transporta in dub, cerind curatirea si invrednicirea lor:;;i a credincio:;;ilor de a se stint; prin aducerea Jertfei euharistice. Intr-o definitl e larga si oarecum liber a, despre Lilurgi1ieram putea spune ca este cartea unde se gase;;te consemnat limbajul in care este admisa Biscrica sa vorbe asca lui Dumnezeu pentru a-I exprima omaaiul ei de lauria, ele doxoloqhislre si de rnulturnire, precum si dorintele "sau cererile .ei: In multe din expres.iile .sale, acest lin:baj este cornun si graiuiui rcliqios al dreptil or Vechiului Testament; 111 ceea ce are insa, mai expresiv, mai viu si mai caracteristic, el este insuflctit de duhul Iiliahlatii, caci, pr in acest limbaj sf int, Biserica se roaga cu Fiul Iui Durnnezeu ~i prin EJ. l ar la r indul Sau El insusi se rouga eu noi, pentru noi si in noi (loan XIV, 20). In forma lui embrionara, acest limbaj s-a inchegat in Ierusalim. indata dupa pogorirea Sfintului Duh la sarbatoarca Cincizecimii si s-a raspindit 0 data cu Biseriea in toata lumea crestina. Urrnind fh.l~ul si r efluxul rivnei religioase, formele acestui Iimbaj liturgic au avut faze de 1mbogatire si de simplificare, de cizelare ;;i de partieularizare in c1ialecle liturgiee. A$a pr ecum diferite carli ale Sfintei Scripturi marcheaza fazele suece~ive a!e isto.riel Revel~ti:i dumnezeiesti. tot asa si in diferite piese ?le L1Il~fg~l1ewhll se pot C~lStlJ1g;Astra.tu~ile pietatii crestine depozitate In epoci diferite, cu deose birea ea III Bibl ia predorninacuvintul lui Dumnezeu catre om, pe cinc1 Liturghia este forma in care se inalta mai mult cuvintul omului pentru proslavir ea si implorarea lui Dumnezeu. Unul din princi!)ale~e docymente ale acestei pietati crestine se ga5e~t; .:eprezentat ,pn.n LJlurgh!e!'u!v Bisericii Ortodoxe. In ruqaciunil« lui se ~,l.a ~onc1ensata pl:tatea ?ftclala a BiserieiL de la inceputurile ei pina astazi . III el:". s-a re.varsat ~l s-a exprirnat simtirea reliqioasa a nenumarate .cJen~ratll c~e.~tll1e, care s-au tinut pe linia neschimbataa c1reptei c~edtnte~ la~ ~?dlflCarea acest~r.rugaciuni, care alcatuiesc limbajul litur- _ glC al ~ls:n.cll Ortodo:::::e~ ~. ga~lt ..o f?rma specifica de inchegare 0 data ,~~) ~esavlf;;lrea orgaDlzarn vletll blseriee;;ti. Ulurghierul are deci 0 Istone a lui. . .Uturghierul eo;te soeotit indispensabil sfintililor siujitori biserice:;;ti, In tllnpul serviciultii clivin, dar eu eleosebire in oficiul Liturghiei. «Cartea e.h:ama LiturglJier", a~;a precmn se da sfat.in .capitolu1 intitulat 10vntwn <'eote negree't t re b'UlnClOasa pentru slUJlre. Pe de rost, ruga'., .. ",,1

81 atfibutiei sale sac:ramentale sau sfintitoarc, esentiala preotiei in genere.

1 1

13-

ciunile sa nu se zica, caci pe de 0 parte se poate intimpla sa se uite sir ul ruqaciunilor ~i chiar al cuvintelor care al,l cea mal mare Insemnatate In savir sir aa dumnezeiestilor Li turqlrii : iar pe de altai preotul, intirnplindu-se sa se incurce, nu stie ce face si ee zice si, prin acaasta, pe linqa grc;;elile dogmatieece Ie poate sal'ir:;;i, mai poate acluee ;;i pe crestinii ascultator i la indoiala. De aecea, preotul care nu pazeste aceasta, foarte qr csestc si-si atraqe asupra-si dreapta pedeapsa a episcopului sau-.
2. PROBLEr-JA UNUI FORr-.JULAn AL LlTURGHIEl IN PRItvfELE VEACUHI CHE$TINE

~es:
,

S-ar putea adrnite di 0 aslfel de ob liqatie sa nu fi Iost neap arat i11clispensabilii in primele zile ale vietii crestine, cind Liturqhia se r ezurna la un rit simplu al Sfintei Euharistii. Necesitatea unei astfel de eiirli si folosirea ei in ofieiu era firesc sa se irnpuna inse pe masura ee vial a biser iceasca, al carei centru 11 reprezenta Liturqhia, a inceput sa se dczvolte, mai ales dupa ce e a a ajuns sa se orqanizcze cu totul independent de cultul mozaic de la Tcmplu ~i smaqoqa. Asupra epocii in care formularele Liturqhiei au intrat in uzul biserieesc, parcrile specialistilcr 58 gasesc iznpartrte. Dupii unii elintre acesti a ", nu s-ar putea vorbi de consernnarea Liturqhiei in scris rnai inainte de finele veacului al IV-lea, asa inert Liiurqhierul n-a putut ciipata 0 exlstenta istor ica elecit in vcacul urrnator. Renaudot incleosebi si Lebrun, ca de altfel si iostul pr ofeSOT A. Dmitrievschi de la Academia duhovniceasca din Kiev", invoca drept un argument peremptoriu in sustirierea aeestei teze urrnatorul text din scr ier ea Despt e Siitnul Duh (cap. 27, pgf. 66, P.C., XXXII, 187) a Sfintului Vasile eel Mare, pentru ca, printr-o interpretare strimta, sa ajuuqa a afirma ca ruqaciuriea Sfintei lertfe (Anafora) ]1-(1 fost fixate in scris decit dupa acest Parinte bisericesc. "Care dintre sfinti», se intr eba el, «ne-a lasat in seris cuvintele pentru invocarea Sfintului Duh la vremea cind S8 sfintesc Piiriea Euharistiei si potirul binecuvintarii ? Caci no i nu ne multurnirn numai CLl acelea de care face amintire Apostolul :;;i Evanghelia, ci rostim si altele, atit inainte cit si dupa acestea, pe care le-arn primit din tr aditia nescrisa, ca unele care au putere in privinta Tainei>'. Textul in care se incadreaza acest pasaj in scrierea mcntionata mai sus adevenit canornrl 91 al acestul Sfint Parinte. Aid el constata ca unele «dintre dogmele ~i propovaduirile ee se pastreazEl in Biserical' o;-au transmis prin scrierile Sfintilor Apostoli -. «Apostolul 5i Evangbelia», cum Ie mentioneaza el in general; «pe altele» insa, aclauga Sfintul Vasile, «Ie-am primit elin traditia Aposlolilor .preclanisita noua in taina». In cate90ria acestora din urma el numara, preCUllJ am vazut, ;;i epicl8sa. Trebuie sa remarcam insa ea, in acest chip, 5e semnaieaza pur :,;i simplu faptul ca rugaciunea invocarii Sfintului Dull peste darurile eullaristice nu face parte elintre eele ce ni s-au transmis prin sfintele
5. Ca, de exemplu: Pierre Lebrun, Explication IiUerale, hisloriqllC cl dogmaU.que dcs PI iiucs 81 des ceremonies de /a mes.>e, l. II, 1777 ; los. Dinghill1l, Ori(jincs SIVC anliqllilaies Eccles/ac, traducere latina, Halle, 1727, XlIl. c. V, par. Ill; Euseb. rienaudol, Lilurgiarum orienlalium col/eclio, Francfourt, t. 1,1841, p. IX-XI $, a . 6. A. Dmilrievschi, op. Cil., p. 355.

'_"

null' 4, Icr. Prof, A. Dmitrievschl', . ,. ) Ica III revista dndrurn~tor .127-328 ~i 358.

Lo, ![llrg h'lcrul,

carlea

pentru

clericii

I amicd . [in limba rusa], rmali., Kiev, nr. 30, 31,

stucJiu 32, p.

-14 scriert ale Noului Testament, caci in textul respectiv Sfintul Vasile eel Mare nu se refer a la alti sfinti de cit 1a aceta care sint autori ai cartilor canonice ale Noului Testament, in care nu se gase$te insemnata decit Istcrisirea mornentului instituirii Sfintei Euharistii, fara ca vreunul din ei sa lie fi dat si celelalte amanunte ale ritualului indeplinlt Inainte si dupa acel moment, laslndu-ni-I numai prin traditie orals, A adrnite deci ea acest Sfint Parinte ar fi vrut sa afirme ca aeest element al traditiei n-ar fi fast consemnat in scris inainte de dinsul, ar insemna sa Iortam textul in cauza. venind in contrazicere pe de 0 parte eu Sfintul Chiril al Ierusa limului care, in Caleheza XXII, 7(pe la mijlccul veacului al IV-lea), face rnentiune despre ruqaciunea epiclesei, in termeni care aproape reproduc textul ei cunoscut j pe de alta parte, cu insusi faptul ca formularul Litutqhiei Siiniului Vasile eel Mare este 0 prelucrare a celui atribuit Sfintului Apostol Jacob, elemente deci care nu justifies parerea ca oficiul Sfintei Liturqhii nu ar fi primit 0 redadare sensa inainte de finele vcacului al IV -lea, Alti autori 7, desiconvin ca nu poate fi nici 0 indoiela despre intrebuintarea unor formulare eu slujba Liturghiei in veacul al IV-lea, nu admit totusi existcnta acestora in primele trei veacuri , nu lipsesc ins a nici cei care sus tin ca nimic nu se poate opune la fixarea originii LitUIqtiierului in aceasta prima perioada din istoria Bisericii 8, inceputurile lui putinrlu-se ridica, dupa unii, chiar pina in epoca Parlntllor apostolici 9, Fapt este insa ca in afara de scrierile care ne procure descrieri generale, aluzii, rnentiuni si chiar unele propozitli Iiturqice, Iiteratura crestin a din prirnele trei veacuri nu ne-a transmis nici un izvor directal Liturghiei sub forma unei cartl cu slujba ei, Ar insernna totusi sa ne impotrivim logicii elementare daca din aceasta cauza am ajunge sa conchidem in chip absolut la inexistenta oricarui text liturgic, chiar in aceasta epoca, In primul rind, pentru ca nu se poate presupune ca toti liturghisitorii reprezeniau personali tali cu un elan religios si eu 0 capacitate de improvlzatie exceptionala, care sa fi putut lnlatura nevoia de un text scris pentru sustinerea memoriei, mal cu seams ca, asa cum reiese din prima Apologie a SLntului Iustin Martirul si Filozoful, precum si din alte scrieri ale veacului al III-lea, Liturghia ajunsese deja in aceasta vreme la 0 mare dezvoltare. Desigur, nu trebuie sa incercam a descoperi in primele veacuri un formular liturgic dupa imaginea exacts acelui din uzul actual, care este el insusi rezultatul unei evolutii dictate nu numai de preferinte si practicitate, ci si de mijloace, de tehnica, dar mai ales de concepti a adoptata pentru Iormatul unei astfel de cart! biserice;;ti. La inceput, in stadiul de simplitate al Liturghiei, totul se va fi redus la in7. Ca de exemplu : Henr. Daniel, Codex liiurqicus Ecc1esiae universae, Lipsca 1847-1853, t. IV, p. 31; L. Duchesne (la F. Cabrol, Le livre de 10 p(iere anlique, ed. VI, p. 189, n. 1 l. 8. L. 1\,. Muratori, Lilurgia roman a vctus.. Venetia, 1748, t. I, p, 3 s. ll.; Prosper Guerangcr, Insliiutions lilurgiques, Paris-Bruxelles, 1878, p, 134 ~.u,; Dr.
Teodor Tarnavschi. Despre cele maiinscmnale LiluIghiiale Bisericii Orientale, in

-15 sernnarea in scris a ruqaciunilor sau forrnulelor principale, din care consta atunci sluj ba si eel mult a unor reguli sumare asupra actiunilor, o astfel de forma se intilneste chiar pe la finele veacului I, in capitolele IX ~i X ale scrierii Didahia celor 12 Apostoli [Intre anul 80 si 100 d.Hr.], . care se refers la savirsirea Sfintei Euharlstli ~i la multumirile dupa impartasire : «Iar Euharistia asa 5-0 faceti : mai 1nm pentru potir (rugati-va asa) i Muljurnim Tie, Tatal nostru., Iar la ffingerea piinii (ziceti) : Multumim Tie, Tatal nostru, pentru viata si cunostinta., Iar dupa impartasire multumitl asa : Multurnirn Tie, Parinte Sfinte, pentru numele Tau cel Stint etc.>. Aceasta rindulala sumara a ritului euharistic se qasestc incadrata, irnpreuna cu citeva reguli privitoare la botez, intr-o minuscule colectie, in al caret cuprins intra r equli tot atit de scurte de purtare in anumite imprejurarl, elemente catehetice, sfaturi morale si indicatii in legatura cu organizarea comunitatii. Dupa aspectul ei de ansamblu. aceasta scriere este ceea ce s-ar putea numi un manual de viata bisericeasca, in care capitolele privitoare la Sfinta Euharistie rnfatiseaza documentul eel mai vechi des pre starea ernbrionara a Iorrnularului liturgic, S-ar putea spune, eu alte cuvinte, ca existents Liturghierului nu este cu neputinta de admis sau eel putin de presupus inca de pe cind el nu capatase acest titlu. Din aeeste prime date trebuie sa retinern ca in epoca de la inceputul istoriei Bisericii, ca inca rnulta vreme mai tirziu, dnd viata ere$tina se concentra si se desiasura indeosebl in leqatura cu cultul (catehumenatul, periitenta publica, asistenta samariteana etc.], Iorrnularul oficiului era firesc sa se qaseasca in codieele sau colectia de reguli dupa care se cirtnuia viata blsericeasca a comunitatii, Conceptia aceasta primara despre formularul liturgic, ea parte integranta a manualului de viata crestina, statorn ica vreme indelunqata in practice, se veritica pe deplin in lumina clara a istoriei din veacul al IV-lea, prmtr-o serie de documente, cunoscute sub denumirea qenerala de «Rinduieli bisericesti>. In aceasta categorie intra: a) Canoanele attibuite lui Ipolit ; b) Asa-nurnita Rituiuiali: a Bisericii egiptene; c) Testamentum Domini; d) Consiituiiile Apostolice si e) Constituiiiie date prin Ipolit sau Epitome (al Constitutiilor AposAceste documente ne infstiseaza Liturghia din reqiuni bisericesti ciiferite, in desfasurarea ei normals $i complete, qasindu-se eu un cuprins foarte de aproape inrudit intre ele si in deplina consonants cu cliferitele rnentiuni $i formule risipite in literatura crestina a veacului al III-lea indeosebi 10, De fapt, ele reprezinta marturiiautentice despre stare a vletii bisericesti imediat anterioara veacului al IV -lea, reproducirid, in ceea ce priveste Liturghia, gradul de dezvoltare pe care ea il atinsese deja in cursul veacului al III-lea.
10. Descrierea mai pe larg gase~te in lucrarea noastra: 107-123.

')

tolice}.

rev, ~CElndela., XI (1892), p, 64 ~, u. 9. Fred Probst, Die alleslen romisclicn 1892, p, 1-19,

Sakramenlalien

und

Ordines,

MUnster,

lncercari

a acestor

de

coleC\ii, ca ~i bibliogralia respectivii, is/oria LiluIghiei, Bucure~ti, 1930,

5e
p.

-16 Aeeste

cu epitetul de «formulare

17-

prinsul colectiilor mentionate nu erau formulare liturgice uzuale, ci aveau un caracter Iiterar, Iiind adica in general compilatii datorite unor autort care au avut la indernina documente anterioare. Adrnitind talequale acest punct de vedere al criticii, sintem deci indreptatiti in ordlnea celei mai stricte logici sa nu ne indoirn de existenta unor formulare ale Liturghiej inainte de veaeul al IV -lea, intr-o Iactura corespunzatoare conceptiei curente in ace a epoca, formulare ce au putut servi ca mate- , rial de compllatie. Dacs admitem teza spre care incline in general critica, anume Ca originea acestor «Rinduieli» s-ar gasi in unele din scrierile lui Ipolit (+ cca, 235-236), atunci nu este de loc Iortat sa constatam ca dej a in primele decenii ale veacului al III-lea erau in uz formulare cu slujba Liturqhiel. Dintre toate aceste «Rinduieli», cea mai importanta pentru Biserlca de Rasarit este indeosebi eea intitulata Constituiiile Apostolice, care, afaira de materialul liturgic cuprins in cartea a doua si a saptea, ne da in cartea a opta cea mai complete Liturghie din cite s-au putut cunoaste pina in acea vreme. «Printr-o Iictlune literara-, dispozitiunile privitoare 1a cultul crestin si diferitele parti ale lui slnt prozentate ca dictate de Mintuitorul insusi Apostolilor Sai sau de acestia ueenicilor lor (" ...Noi eei doisprezece Apostoli ai Domnului va poruncim aeeste orinduiri dumnezere~u : «Zic eu, Andrei, frate1e lui Petru», ori : «Zic .;;i eu, Iacob, fratele lui loan, fiul lui Zevedei», sau: «CU totii impreuria poruncim»] $i culese de un Parinte bisericesc, Clement al Rornei sau Ipolit. Este astfel redat oficiul Liturqhiei savirsite la hirotonia unui episcop, deci o Liturghie arhiereasca. Afara de oficiul Liturghiei catehumenilor $i a c:edin~io$ilor, in, care se qasesc intretesuta in ordinea curenta ruqaciumle episcopulu] sau preotului cu ecteniile diaconulul in extenso precurn si raspunsurile credinciosilor, cartea a opta din Constttuiiile Apostolice cuprinde inca ruqaciunile pentru hirotonii si hirotesii, indicatli generale pentru oficiile Vecerniei si Utreniei, ruqaciunea pentru cei repauzati sl indicatii privitoare la pomenirea lor, precum si pentru pirqa din rodurile parnintuluj si a altor elemente ce se aduceau in biserrca. Prin ccntinutul sau, acest formular Intrunesto toate conditiile unui adevarat ieraticon, in sensul cel mai larg $i mat propriu al acestui termen; este adica un arhiera ticon. Numarul reclus al paragrafelor eu caracter strict eate~etie si cu povatulrl privitoare la orqanizetia bisericeasca. precum ar fl de exemplu alegerea episcopului si atributiile treptelor ierarhice, ori indemnuriasupra Ielului de comportare a c1ericilor in anumite imprejurari, reamintesc nota in care fusese intocmita la finele veacului 1ntii Didahia celor 12 Apostoli. Ceea ce am vazut schitat in aceasta scriere in mic, mai mult ca prineipiu, in Conslilutille Apostolice se gase!;'te sub o forma mai dezvoltata, ajungind la maximum de sistematizare !?i de intregire pe linie liturgica in cartea a opta a acestei colectii. Ea 5e infati;;eaza astfel ca tipul de formular liturgic realizat la acea ora a istot 1. Vezi p. 642 ~. u.
L M. Hanssens, lnstiluliones liturgicae de ritiblls orientajibtls,

ideale.l'

1\ inteJegindu-se prin aceasta ca, in general, Liturqhiile din cu-

doeumente

sint ealifieate

adesea

riel, tip pe care nu ne va fi greu sa-l rccunoastem, intact aproape, in factura esentiala a Litutchietului, chiar in formatul consacrat actualmente in urma unei at it de inclelungate ev olutii. Unele dispozitiuni sino dale 'de la Iinele veaeului al IV-lea $i inceputul celui urrnator. in legatura cu circulatia ruqaciunilor, adauqa 0 lumina pretioesa asupr a vochirnli istoriee neeontestate a uzului formularelor Liturghiei. Ercticii, ca si ortodocsii, interveneau in aceasta vreme cu amender! si rnici dezvoltari in textul liturgic, corespunzatoare atitudinii doetrinare a Iiecarel partide si, cum faza fluidica a oficiului nu se gasea inca incheiats, se acloptau de la 0 Biserica locals la alta ruqaciunl care se impuneau prin forma lor deosebita. Pentru a 5e evita strecutari tendentioase ori din nsstiinta a unor forme nepotrivite cu Ortodoxia, canonul 2S al Sinodului tinut la Hippo in anul 393 (aprobat de Sinodul al III-lea de la Cartagina din anul 397) prescrie ca «nirneni sa nu se serveasca de Iorrnule de ruqaciuni straine, daca nu a luat in aceasta privinta mai Intii avizul Iratilor cornpetenti- 1~. Canonul 103 al Sinodului a l VIII-lea de la Cartagina din anul 419 (de fapt canonul 9 al Sinodului din anul 407 - in Pidoiion, canonul 114) esle mai categoric, cind dispunc eEl, alit pentru oficiul Sfintei Jertf'e cit si pentru partea di naintea ei si la hirotonil, «IlU trebuie sa se intrebuinteze decit loi mulcte de tuqaciuni examinate de sinod si stiinse odinioatii in colectie de barbati competenti- 13. In acest ceas al istoriei, sinoaclele eonsiderau, prin urmare, ca normative pcntru textul Liturghiei car tile ell oficiul ei, consacrate de vechiul uz biserieesc si reeunoscute de autoritatea sinodala. Daca cei rnai multi clintre critici nu eonvin sa aseze printre acestea cartea a opta din Consiituiiil» Apostolice decit cu valoar ea unui document ell pasaje luate din astfe1 de colectii mai vechi si juxtapuse sau potrivite uncle linga altele in ordinea slujbei, ei recunosc totusi ca in uzul Biserici.i egiptene din primele decenii ale veacului al IV-lea se 9aSea in plina intrebulntare o carte cle ritual, pe care astazi 0 cunoastem sub titlul de Evhologhiul lui Serupion. Sub aceasta denumire se desernneaza 0 col ectie de treizeci de ruqaciuni, care, impreuna cu textul unei epistole, acopera paginile 7-24 din celo 186 ale unui manuscris pe pergament in forma de cocliee, descoperit in anul 1894 de profesorul A. Dmitrievschi in Biblioteca Minastirii Lavra de la Muntele Alos 14. Dintre aceste ruqaciuni insirate
12. La Charles
p. 83 $1 100.

J. Hefele,

Hisioite

des Conciles,

t. II,

parte a I, p. 88;

vezi

5i

t. III,

13. La Hefele, op. ~i v oi. cit" p, 158 si 207. La Nicodirn .\ filii s, CanoGllcle Blst:ricii Olloduxf', tr ed. de Dr. N. Popovici oi Uro.5 Kovincici, Arad, 1931, vol. 11, parten I, p. 265. Vr;zi texlul latin 01 ambelor canoane la H. U,clcrcq, Livre" lilurgiques, in ,Diclionnaire d'arch8ologie chretienne e-t de liturgic., t. IX, parlea II, col. 188G. 14. El a fost eclitat pentru prima data de A. Dmitrievschi in "Revisla Academir:i duhovnice$li din Kiev", in anul IS9-l, p. 242-257, iar a dlJua aura de G. Wobbermin, sub Utlul Allchristlichc lilurgische StUcke aus clef Kirelle Acgyplc/ls. in colcctia "Toxte und Untersuchungen., Leipzig, 1390, t. II, fasc. 3. Ulterior, acest milnuscri,. lilurgic a fost reliparit cle Ilrightman in dournal of Thcoio(jical SLudic;sn, oct. 1899 .5i ian. 1900, precum $i de X, Funk in Didasealia et Consliiu/lollCS J\.(J')sl%rum, iar paTti din el de cUtre o1(i autori. Dinlre traduceri, nolilm pe ceil fikula de Th. Sci1ermann, in limba germana (Griccilische Lilurgien. p. 140-IS7).
LHurghlerul e"plical 2

18 ei, fara vreo alta indicatie printre ele cu diaconului ori raspunsur ile credinciosilor, pe care le cite a episcopul, iar pe unele clin o le si preotul, la Liturqhia credinciosilor. la hirotonii, l a botez, mirlinger" $i maslu. Urme az.a dupa aeeea allele, care apartin prin natura lor Litur qhio i «atehumcnilor. sau sint destinate pentru binocuv intarea ap e i ~i untciclemnuiui aduse de crcdinr iosi, precum $i 0 ruqaciune pentru inrnor rnintare. Doua clintre ruqaciumle acestei colecti i, $i a nume prima si C\ cincisprezecea poarlZi deasupra lor insernnare e nurnelui lui Serapion ("Ruqaeiunea pentru JertUi sUZ~ "hpUGqoopou a episcopului Serapion» si «Ruqaciun ile lui Sera pion, episcop de Thmuis - Ruqaciune la LU1(Je[(~d celor ce so boteazti»), ar atind astfel ca originalul primar a ap ar li n ut «p isco pulu i Serapion din Thmuis (in Delta Nilului}. Pr ieten, col abor atcr :;;i corespondent al Sfintului Atanasie cel Mare si, in acelasi t irnp, b8rbat instruit, se pr esupune dl episcopul Serapion a pr elucr at tcxtul rLl~I;kiunilor insemuatc cu numelo lui I", probabil pentru a le acornoda teoluc)iei ortocloxe, impotr iva controvcrselor actuale atunci, 0 astlcl ell' contribuli c se sirnte lndcosebi in cuprinsul prlmei ruqacillni, ("iH("' cstc; a nafor a cuharlsttra, aclici\ r uqaclunea Sfintci Jertfe. In fonclul lor, ruqiiriunilc pr olucr ate ca ~i cclelaitc sint ruqaciuni transmise veacul ui ill i V-lea de uzul vcacur ilor anteiioarc, sau cel putin al veacului al ill-lea, reprczcntrnd Evholoqliiu) pe care Serapion 1-0. gasit de la inaintasi, in pr actica eparhie i sale. Existcnta unui forrnular cu oficiul Liturqliiei inainte de veacul al IV-lea nu poate Ii pusji deci la ind o ialzi. Ca si colectiile citat.e mai inainte, ba chi ar rn ai mult der.it aces tea, Evlioloqtuu! lui Seropion ne lamur cstc asupr a facturi i Li tiu qtiierulu! antic si a couditiunilor lui de Incadrare. Liturqhia constituia, adica, Ia inceput 0 parte integranta a Evholoqhiutu], s itua tie pe care 0 constattim pina in epocile nu prea dep artate de noi si in parte si astaz i InCa in Biserica Ortodoxa Gr eaca. uua dup a alta, Iiecare en titlul

--

10 -

pri vir e la actiuno sau Ia rolul cclc de la inceput s int aeelea

:~

:l. FOR:--'iATUL

~I STRUCTURA

L1TURGHIERULUI SI TRADUCERI

iN

IvfANUSCRlSE,

EDITll

Cole mai ve chi mariuscr ise ajunse p ina la nOI 1Il original, in care se gaSO$te incaclrat ofieiul liturgic, sint intr-adevar evhologhii. Printre acestea se cuvine a fi mentionat in primul rind cel cunoscut sub DlImele de Cocliceje (illS. in forma de carte) grec Borberini 336 din Vatican, seris
l5. Th. Schermann presupune de prIn \·eecurilc al X-lea -- al [!ir:ni"i rie sal, cme purL] nurnele s-ar cxplic~ prin u.rmare pentru ce
coclicelui. In fOfmai..ul anlerior de

ca, jn forma lui aclualii de coC\icc (carte) dalind XI-lea, ar reproduce un manuscris mai \·("chi in lui Sr,rClpioll pca~1bele lele. In aceasta ipOlcz{J, nun101c: lui Serapion aparc cit! doua ori in r::ursul
su.l, ddlcc1, fiecare din cele doua titluri i~l (l\<ea

in uneiale pe pergament. Ramas, precum se prcsupunc, de la uuul din ~lericii oril'.ntali, care au par ticipat la Sinoclul unionist de let Florenta, 111 anul 14:.JU, acest manuscns a Iost clCiruit prin testament !\linC\stirii Sf intul Marcu, de catro un oarccarc Nicola Ni cholis din a ccst or as, a;;a cum so g[tse;;te insemnat pc una din filele albe de lao Jincle carti i. c\j uns apoi in biblioteca cardinalului Barberinus (inceputul ve acului al Xv l l-Iee}, cocticelc a devenit proprictatea Bibliote cil Vatlcanului, () data ell incorpor area intr-insa a bibliotccii carclinalului mentionat (50Co1LlI al XIX-lea). l dcntificarea diferitu a accstui manuscris (Barberinum Sancti "'1arei, Barberini lII, 77, Barber ini Ill, 55 .;;i Barberini ~Jr. 336) in citati ile clifcr itilor autori cor espunde astfe l situatiilor decsebite in care sc; atla clClsat in cpcci!c respective Ill. Dup.i cr itcriilc paleoqratice, virsta Cociicelui Iscubct in! se urea la veacurilc e l VIII-lea al IX-lea; nurnclo impara tului Constantin al \]··lea (779--797) :;;i al soti ilor sale: armcanca l\furia, luata in c~isdtoric la anul 7eg; Toorlota. l u atti in anul 7~"j5, in locul celui di nt ii. surqhiullitZl in rn inast irc , PfCCUIlJ ;;i nurne le impuratcsci-mamo l ri nu, inscrisc la locul cuvcni t pcntr u pomenire din dipt icele unafor ei Eturgice, rleter ruina inSet ma i do ap ro ape vechimce manuscr isulul, care tr obuie Iixata intr e a ni i 'jHg :;;i 797. Dcsi.~jur, el reproduce un oxornpler anterior. reprezcntind cicci starca do (i('lvolLare in CC1f(~ se qiisea Liturqhi a deja inainte de clcc:astd erJOcCl. 0 ([sUd de conslderatie i.?i g~lse)tc aplicare Ia multo rnanrscr ise li turqicc, ciintre care uncle copiaz a ori.ginale mult mai vee-hi dar pierclutc, reprociucinci astfel stadiul Liturqhiei dill epoci uneori anter ioare cu clteva veacuri. Dintre codicele-evholoqhii Cll Iormularele Liturqhici, enumerate in d.Icr itn mOl1ograiii 11, se pot cita astfcl indcosebi Cone« POlpi1vriullu.'; B. I. 226 (Iosta bibliotcca irnper iala din Fetrograd) .<;;iCodex Gt oitctlerwlu 1'. f. V II, apr cape de acee asi vechirne cu Codicele Barbeiini (5eculele al IX-lea-al X-lea), Codicele Sebasiiancv, 15 (:374) din 111Uz eul Rurni antev, Moscova (veacurile al X-lea al XI-lea), Cod. Vutic. Ij[. Rossnilcilsis (veac:urile al XI-lea-al XII-lea), Hurclclle-C(Jults, [,10 (veaCLll al XU-lea) 5i Cod. Vo/ic. qr. N 1170 (vcacul al XVI-lea), al,.' (<lror texte «poart a to ate semnele unei redactar i primitive». Tre bu ie sa rernarcarn ea vechile corllcc-evholoqhii I1U rerlau din of iciul liturgic clecit rugaciunile care cad 111 atriblltia episco["lului sall a preotului, faru a [i alternate Cll ecteniile din rolul cliaconullli ori ell n"i5j)unsurile creclincio;;;ilor, iar totalul inclrumarilor de tipic ar i'llSllma rlupa f) bscrv a tia pro[esorul ui Pan, N. Trembp.I a, eel mlll t 0 j uma tate de paC) i nZi (op: ci/., p. 0). In Coclicele BcuiJcrini amintit, rugaciunile LiturcJ!lici ;;int ln~lrate una clllP~l alta, fiecare cu excep\ia rug~iciunii anaforei lilur-

uno,

IOClll dcaSllpri! primei rUCJ5ciuni de pe [i"care falii il rulou!ui; fiind apoi copiat in formalu! de codice, 1lu.:Tlclc lui SCfiJpion Il-a fosl (}mis de copist, carC! I-a lranscris carle. Totoclal6, n-i][ Ii c·"elus 55 sc fi inversat :;i orciinca grupelor (Ie ruqacillni, ceca ce ar explica situa\iu din codle", ill care fata cu ru~J5cinnile Lilurghiei creclincio:;ilor a ainns sa lie inaintea eele; eu Litllrghia caLehulllenilor. Cf. Th. SchermElnn, Das EllCho!o9ium eics Bischofs SerCl{Jic,n von Thmuis, p. 136 :;i 137.
oridocit.e 0ri l-a intitnit., a$Cl Cd el El_pnre dc dOllJ. ori in cursul slujbei din ar.eef]~i

:,..

IG. LltLIrgliiile din cLljJrinsLlI Codiccilli BariJerini au lost cxlrusc' ~i cdiliik :11111 pdrtial de: Iacob Coar, in. cnlecti.:l sa E1~!.(;i.6~(LO'J .';ivC' riluuil' GtClI.'cU[Um, P'-Hi'), j(ll,Jr, p. 08-100 ~.i 4 ()'t, iflr mdi u[)(ji In lrtlreqirne ci _! ))unsr:n, in ..\{)(]/r:{'!U u.'lI }niCiI"IIU, ,IL., p. ~Ol-··-<::::(j, dC' Swnjnsnn in The Grcek Lilu[rjies. p. j(j·-0;:: '.oi dl' Hr:qll!:lliltl ill, (}lurgi!..."'s eastern Clnc.i wca.~t(,!'l1, voL I, lC<JG, p. JOD--J5:! .. Pitn. >,;. Tr!_;lI1lJldd (il1 A~ ";"~S't-; ),;::nO'Jpjlet.t, .D...lenu 19:35) cileaz~l Ilumai iwsajc in scupul C(J:l~pilrilti(_:i eu . l,n,tii
l f l

'·'"Iiccle din bibliolccile ora~llJlli Alena. 17. Ca, de Qxetllplu, 00111 Pli.lcilie de 1\·[eesler,
UU lE~xle grec de in iilurgie de S. Jcall Chrysostome,

Gellese, sourcu l(om", laO'l.

':1

(/,·\e/"!)/Wf1)(·IlIS

gice pur tind nurnarul

20 -~i titlul respectiv ("Rugaciunea

21 -

ei de ordine

care () face preotul in sclJevofilachion

qiiciul1ca

cind pune piinea pe discos»,

pe «Ru-

. de Jemn

sl inli:«.

ir tii», ori «al eloilea» sau <tal tr ei l e a ». «Ru q ac iuetc.), pc cind In CodieeJe Sebastianov ele se gascsc grupate dupa partile sau morncntele principale ale slujbei, Sint pe alta parte manuscrise in care uncle ruqaciuni, cind chiar nu. lipsesc, nu fiqureaz.s la locul cuvenit lor in r induia la Liturghiei, ci se gas esc inserate separ at, in rind cu ruqaciuni e1e alt caracter, din Evholoqbiu. Conccput in stil strict de ieraticon sau arhieralicon, adica reclus Ia ruqaciunile (s,J;/.1t) pteotului ;;1 ale episcopului, Litutqhierul se lncadra astfel in chipul cel mai firesc in E6x.o),~[1O'i, adice in cartea eu toate celelaltc tuclc!ciuni din rolul acestor slujitori. Ca ruqaciune a Bisericii prin exCt~lentd Litur qhia ocupa insji in aceste codice locul de la inceputul ci1r\ii. Vecernia si Utrcnie, reprezentate de ascrnene a numai prin rugaciunil e pr cotului, sint inscrise in ur rna Liturqhiilor. Locul , cel dintii in orclinca color tre i Ior mularn ale acestora 11 dctino 1n55. Liturghia Sfintului Vasile eel Mare, eel pu li n in cele rnai multo dintrc codiccle mai vechi. Nu Iipscsc totusi niei coclicc in care Litutqhiile se qascsc insirate in orclinea actualii din Li/wgliier. Cu titlul rcspcctiv sint inscmnate insa nume i Liiurqhui Sl iniutui VusiJe eel j\!UTO si ce a a Duturilot ll1C1i uiainie

nca

trrs aqhionului»

antifonului

Daea nu ne-a per venit nici un manuscr is original cu textul Liturghiei, anterior Coc/icelui Batberini, explicalia trebuie gasita nu af it in persecutii, ca cea a lui Diocletian, indreptata indeosebi impotriva cartilor biser iccstl. sau in Iur ia iconoclasts. cit mal ales in depasirea interesului pentru fcrrnularele vcchi, de catre forma rnai cornpleta a manuseriselor mai noi, in care Liturghia se gasea redata, de sirjur coraspunz ator stadiului e i ele dczvoltare definitiva, atins dupa veacurile al V-lea si al Vl-Ie a, Nu se aWl aici ins e niei un rno tiv sa ne indoim ca LitwghieruI coristitui a 0 piesa de evholoqhiu chiar inainte de rnanuscrisul Batberini 336 din vnacul al VIII-lea, dcsi no lipsestc un document original inainte de aceasUi epoea. Afara de marturia mai mull indirecta in acest sens a Evhologhfului lui Sewpion, 0 astfel de ipoteza se gase~tc confirmata intr-o anumila masurCi .')i de papirusul dc,scoperit in ruinile ]V:[in~1stirii Sfintul Apollo din Balyzch (Egiptul de Sus), c1istrusa pc la jumatatea veacului al VII-lea, Pe linga fraqmente din textul rugaciunii penlru credincio~i ;;i din eel al anaforei liturgice, manuscrisul aeesta, claUne! din veacurile iJI VLI-lea--al VIlI-Iea, cuprinde :;;i un simbol de credinta, ceea ce-presupune ca in continutul sau se gaseall .?i alte plese dedt ale Liturghiei propriu-zise. Totu.5i, paralel cu codicele-evhologhii, in care se gasea Liturg11ia, circulau altele continincl exclusiv Ul1ul, doua sau chiar cite.5itrele formularele cu slujba acesteia, avind astfel caracterul distinct de liturglJier in senSI~l notiunii de astazi, sau carte speciala a Liturghiei. rormatul acesta, Gare devine din ce in ce mai frecvent de la veacul al XII-lea incoace, caracterizeaza LilurghieruI ca un extras al E\'l1ologhiului. Sub aGest aspect de extras, LilurqhieruJ este particular in special manuscriselor cunoscute sub nurnele cle «contacbia", adica de suluri sau ndouri. Denumirea aceasta provine de Ia bastona~ul, sulul sau ruloul

•.. f~ '.V

(]I_OV't6~),pe care se fixa .')1 se Jnfasura manuscrisu_l, format dinlr -un a sau mai multe fis ii in qu st.e cle pergament ori de hir ti e, cusute una de alta; lungimea manuscriselor trecea astfel rnai mult de dOi. rnetri, ajunginci citeodata chiar peste opt rnetr i. Termenul. de ccntactiion era luat cieci intr-o insernnare identic a cu ceaa substantivului ~6!~o~= tom, vO]UI11, sui de papirus, de pergament ori de hirtie (XU),lVOpOC; = volurnen, rotulus). De obicei, fiecare contachion sau sul euprindea 0 siuqura Liturgl1ie, dar I1U erau exc1use nici cazurile rnai rare cine! un astfel de .vol11men avea dcua or i chiar pe toate cele tr el Ior rnul are ale aces tela, In aceasta din urma situati e, regula era sa se scrie pe cit posibil 0 sinqura Liturghie pe fiecare ra~a, Pentru sulur ile cu un singur formular, era indicat ca una din fete sa coritine Liturghia catehurnenilor. iarcealaWi pe cea a cr edinciosilor. Scr isul se fac(~a in Iatul fisiei, incepincl pe paqina ei exter ioar s. de la capatul libcr spr e sul, iar de la acesta se continua pe ccalalta paqina in jos, sprc capalul liber al ci. Urmar inclu-se in acclasi sens textul, in cursul of iciului. manuscrisul se dcsfasur a succcsiv pina la sui, iar de aeolo, trccindu-se pe paqina a doua, se str inqea paralel cu inaintarea actiunii, asa incit la sfirsitul ei sulul ajungea infasur at la lac. Forrnatul ele sul nu a fost intrebuintat nicioelata pentru Evtioloqniu, dcsiqur din cauza volurnului si:lu mare si deci a dificultatilor practice de minuirc pc care le-ar fi prezenlat alit in of iciul ~iturghie~ cit si in~ ca,utar ee r uqaciunilor neeesare in difer ite alte ocazu, ACC$tl rotuli rarmn. pr in urrnar e, specifici Liturqbierutui-rnonuscris, ca extras din Evlioloqliu). Desi virsta ce'ui mai vechi dintre sulur ilc ajune pin[l la noi pare ca nu se ridica clincolo de veacul al X-lea, sint totusi motive seri oase sa nu nc incloim ca, chiar inainte de aceast a data, sulul liturqic era uzitat in accl asi tirnp cu forma de cod ice, asa cum se poafe vedea in iconoqrafia bisericeasce. Nurnarul sulurilor se gase.')~e ~nsa intr-o. vaclit~ minoritate fala de eel al codicelor. Cei mai multi dintr e acesti rotuli dateaza clintre vcacurile al XII-lea $i al XIV-lea i dupe aceasta data elevin cxtr ern de r ar i, coelicele rami nind defini ti v consacra t ca forma t al Li[urghierului, La 0 astfel de situatie s-a ajuns treptat prin evolu\ia conceptiei clespre structura acestei dirti de slujba. Cei mai vechi clintre rotuli au avut la inC'eput, ca .'/i primele codice, caracterul strict de ieraticon, continutul lor marqinindu-se aclic5. la inreqistrarea in orclinea cuvenita numai a rugaciL1l1ilor din rolul preotului. Ecteniile sau mai bine zis lntrcgul ral al diaeonului (6l2Y.O'll1.cI. = diaconalele) se inscriau in EvhoJogilii separat de Liturghii ori S8 extrageau in ·coelice sau suluri aparte, intitulate ib:I.O'IlZO., sau krOa~C1.XQ'ilZO'i (cartea diaconului), iar alteori Slujba c1iar:onului ((,la."l.Q'm:-~ '0:1(0),000[0:) ;;i Rincluiala slujbei cliaconului (0l7.,'1.;[<: -;:-7);
i_Spf)Ola.,:(O'Jl'l.~fJ~

"Cci2E.t!)~).

Dup~l veacul al IX-lea insa, dar mai ales incepincl din veacurile 111 X-lea ;;i a1 XI-lea, LiturghieruJ independent de Evhologhiu sau ca extras din acesta S8 Inf5.ti:;;eaza din ce in ce mai des :;;1 mai accentuat eu 0 factura noua, alit In codice cit :;;i in suluri, Ruqticiunile Liturghiei din rolul prcot.ului incep sa alterneze, nu numai in acestea ci chiar ~i In I:.vh010-

r r r
'f:

22)

23-

r
f

ghii, cu ecteniile si formulele din slujba dia conului, eu r aspunsurile eredi nciosilor S?U corului, Jar pe alocuri se intercale az a instructiun! tipiconalo pentru Jl;clrUJllilrl:a aC\lUnii Itturqice. In coclicele cele rnai vechi, ca de. c~:cmpJII. In Cotic»: Butberinus 336, abia apar citeva fraqmente din strJqclrIll'.cI~?C()lll1Jl1l si ras_Pllnsurile credinciosilor ill dialoqut dinaintea ruqaciuru ~ .... i ntci Jl'rtlc I ;;] spre tinelc Li turqhiei Darurilor mai inalnte slinti tc. l\O\ld strurtur aro a Liiut qtiiet utui, in care apar conjuqate siste1ll~tlc'rolurJlc', tuluror participantilor la slujba, a fost dictate desiqur de l'Xpl'rlc'l1\cl, l ii nd llC'ccsar s.a SC' asiqurc liturgbisitorilor un rnijloc mai precis ric or ientare m OflCIU, dar, in ace lasi tirnp pentru a se pune la indcmina prcotulul un manual propriu si complet, pentru cazurile in carl',C'i, trcbui« SilstivIr?(;asc.J Liturghia fara diacon . de Iapt. aceasta din 1I1~md,SllLlCIlll; rk-vcnise elm l:C in ce mai qene r als. '. l,lt~:;'le, l~llr-ul\ ilstl(~l do sis tern, V01UlllUl c~ir\ii cistiqa proportu o aI ccurn IlllpUI.liltoiHe canti tativ, pcntru care Iorrnatul ell' sUI nu putea 51! corl'spUllila 111 aCl'(~a)1 ruasu r a cu coclicele, ca nr act icitate. Indeosebi un (lstrl'i cic'. a sport rlo vino )l rnai bine ilustrat c1a~'a amintim arnanuntul ca ~11dllllS(rls('k au trcbui t sci inregislreze inca sl rinduial a Proscomidiei in t o rma ci cJI_' c1l'zvlJltrlrL' atinsa intr e vf2aellrile al XI-lea si al XIV-lea. S-au ITciCictat intrc li mp ,~;i,cii[oitc dlataxo, constitutu sau rincluieli ale s!ujbei, dll.ltrl' rar c x.ca I:,al insornnata cs to cca e1c: sub nurnelc patr iarhulut constCllltlllnpolltan hl()tei (pc .Ia jurnatatua veacului al XIV-Ieo1). I\equlile lor au a vut () Inf'_uen\Cl p o ell' 0 parte in orelonarea sl completarea oficiulUI ~u a nu III I te p~lr(l, l?r pe ~'le alta unele din aeeste instructiuni all luat l(~c III l:vllOioQhll :;;1 LIIwghlCI ca mici paragrafe de tipic. In acest chip, Lllurr;]i!lcrLli Inclc:penclent de EvholQghiu capata earacterul unui arlevarat _\.~'~fj'j?-i'~zr),! sau (artea ell 51 Llj ba Li lurqh iei. ell 0 as tfel de structure 1111bOgd\iti:l ;;i ci('ci vo lurnino as a este explicabil de ce forma de cod ice sau ell' carte era s inqur a care se potri vea in noul stacliu de clezvoltare a U{wghicruJui, precum si cle ce aproape nurnai coclicele ne-au tr ansmis serviciul clivin public 1n aro1njamentullui actual.

.,
I
I
!

I
!

Cum c:aliCjl'afia-;;i transcrierea au cOl1stituit Inca din vechime una clintrc predileqiile lllonai1jlor :;;tiutori de carte lS, mal1uscrisele in forma cle cociice, mai ales cu un singu[ formular al Liturghiei, au continuat sa ~e vada ~ de:;;i din ce in ce mai far -- pina chiar in veacul al XIX-lea, !nccpind din VCilClll al XVI -lea insa, Lilwghieru} se raspinde;;te din ce 111 reo mal. lIlult forma "eeli tiilor tiparite. Dintre cele in limba greaca, prima (edltlo pnnceps) a ap,al'ut la I\oma in e!nul 1526, sub ingrijirea lui Dimitrie DLlcas,profesor cle 11mba ~rreaca dci, ;;i din insareinarea papei Clement al Vm-lpa. LaolalUl ru Dumnezeie.5tile Lilurghii : Cl SIlntului [OCln Hrisos10m, C! SUniL/lui Vosilc eel l\lC!re~i eeu Cl eelor moi lnointe sfintile a apafut do ClsUiciat,'j ~j comentariul liturcjic atribuit patriarlmlui Gherman I al CO:lstantinopulului (ExJ)unere ciesprc bherica ,5i sludiu ." OSUpfCl Litura/Ilel). Sursa lTIalluscriselor de la baza acestei carli este necunoscuta, clar 5e bi'il1llie~tc; cil ell" (lU provenit din Cipru :;;i Rodos{ deoarece in. pre[il(a eciltorulul se recunoa:;;te calitatea de colaboratori a arhiepiscopilor
IB, '/czi Sf.
[Oilil

din cell' dcua insule. In anul 1560, Guillaume Morel editeaza la Rorna, de aserneuca ill limba erreaca, Liturqtiiile Siintilor Ptirinti iacob. Aposlolui ,?i iiatele Domnului, v csi)« cel Mure si loan Curcl de Aur, diud in anexd extraso r eferitoare la Litur qhie din opt scrieri ale Sfintilor PLirin\i ~i dive rsi autor i bizantini J!I, Nu s-ar putea afirma precis 111 cc masura au patruns acosto cloud edi tii in Bi scricile Orto doxe ca Litiuqtiieie uzualo . Iiind irnpri mato sub cqida au tori tut ii Ei s erici i Rornano-Catolice :;;i intr-unul din cazuri de catr c un apuscan, ele au crasit intrcbuintare, d csiqur restr insii, serv ind in acel asi timp ra ediiii li tcrar e sau elf" stud iu. linor aslfel de scopuri cor espunrle au ~i diver sele e di li i in traducer: latiue, ca. ric cxernplu, versiunile latine ale Litur qhie: Sf intului loan Cure de AUf, una facuta pe la emu] 1510 de Erasmus si tip.ir ita la Paris in ani i 155(3:;;i 1557 si la Colonia in anul 1540, iar alta tradusa pe la a nul IleO de Leo Thuscus si eclitata rnai t irziu la Colonia in anul [540:;;i la Paris in anul [SliO, pre cum $i Litur qh ia SfintuluiVasile eel ["fare, tr adusa ill limba latincl de Nicolae din Iclrunt (0 tr a nto}, alta (153,1) de eeitre Cell t ian LIS Hcrvetus s. a, Ace('asi dcstinatic au putut-o avca 'Ii ccliti ilo ele Liturqh ii separate Cll text qrcc insolit de ver siunca Iatinu, tipZtritc de apuseni l a Venetia, La baza Liturqtiict utu; tip.iri t la Rorna. fie scparat (I GOt si [GOg), ori in cupr insul Evholoqhiutui, ca cclc din a ni i i75-1 si IU7:3, prcr-u ru xi la baz a versiunilor citato. stau de fapt manuscrise din Italia. De Ia anul [573 incleosebi si pInii in cursu' vcacului 011XIX-lea, Biser ica Ortorlox a ereaed l'7i tipar este Liturghicrul In conditil qr af i ce modeste la Venetia, cupr i rrz irid fie pe toate cele tr ci Iorrnulare de Liturqhie Iaolalta, fie nurnai cite una, fie ca arhier aticon, icr odiaconicon. ori nurna l r uqaciunilc Vecernici 'Ii Utr enle i. Sinqura editie ill li mba qr eara. aparuta in tiparni\a ortodoxa inainte de veacul 011 XrX-lea, 0 reprez int a Liuu qtueru! qrec-ut ab tip ar it de Antirn Iv ir e anul la Minastir oa Snaqov clin Tara Romaneasca, in anul 1701. De la inceputul v eaculul mentio nat insu, cine! intervine 0 schlmbare In conditi ile pol iti ce ale grecilor din Imperiul otoman, incep sa apara editii de titUICjhier la Constalltinopo], Atena, Ierusalirn ~i Tripolis (din Pairiarhio1 Alexanclriei). In acela:;;i timp 1nsa, In Diserica Ortoc1oxa GreacEi, formulare'c Uturcrhiei inso\ite de Vecernie, Miezonoptica :;;i Ulrenie ilU continuilt totu$i SEi faca parte pina astazi din cuprinsul Evho}oghiu}ui, respcctinci asHel traelitia vechilor manuscrise. Inainte de a vedea lumina tiparului ill limba ori~jinala, LiturqiIicfUi ortoclox fusese deja irnprirnat in anul 1508 de catre ieromonalntl muntC'neqrean Macarie "0, in Tara Romuneasc{l, probabil la Tirgovi$te (nunwle localil[llli ele imprimare Iipse~te), 5i anume ill versiunea slavona (Iimba
19. Ex\rascle provin
qilul, ilpo/()(jia Sfinlului Da-masr:hi n, Nicolae de

din ferarhicz bisericeascri II lui Dlonisie pscucln-A[I"Jj1i1' Iustin !:vfarliru; oi r'ilo7.nful, Sf. Cri90rc de Nisa, sr, J";I:I ~·fetboniJ, SanlnniJS dc! C{]Zcl, \fafcu al Elcsuiui ~i I)'-i(~lll !II-

Ci10.TlllBn ill Constarltinopolului. 20, In sludiui Silll Lilurgil/crul

Cur;i

de Au)', Omilia

XIV,

4, la Epis/nla

I Timolei,

s!ovo/1 lipciril (ie MacQri", 10 l~j()li, prilJlicill ;11 ,,11isericfl Ortodoxt:i R(Jman(j~,{ LXX\fJ (lDSBj. nr. 10,--11, p. 10:-;6, Pr. Prnf. [I)(~ \),rnI)IIS nisle ·lc'1l10nslreezit Jlote:neinicia pilferii lui ell. Auncr (Les vcrS/ {Ilu/1winc" I{" la lilurgic de SOinl Jean Cluywslomc, in X p'JC!'!IJT0IW<';, , I«()mu, 19011, p, ?:l(J) CU!Jl lij UlurgllicruJ slllv()n de la Tif(jovistc ar fi rcprociucincl () odiiie im[)rimllt~i l11ili inililllr' Ii! Cetinjc de Beeillsi t-.lacarie.

medio-bulqarti}.

24tioliia.
Aur
2:.1,

.~ 25spre
finele

li riqv is t din cvul me di u, dupa care erau considerate Iimbi sacre nurnai greaca, latina si sl ava , a inlesnit rind pe rind tiparlree Litutqhierului in limbile tuturor popoarelor ortocloxe. . In perioacla crestlnlsmului primar sau eel pu\in \n pr imel e doua secole, limba l iturqica era greaca, sub forma asa-nurnitulul idiom al dialectului COll1Ul1, folosit de preciica .5i cateheza misioriarji ca si in aproape totalitatea scr ier ilor canonice ale Noului Testament. Greaca textului grec actual al Liturghiei, care se gasea aproape complet format in veacurile al V-lea ~,;i al VI-lea, are acelasi aer de farnille cu literatura cult a a veacurilor al III-lea si al IV-leal deci cleosebit de Iirnba si sti lul sirnplu si popular al Noului Testament ~1. Do timpuriu, :;;i anurne chi ar 111 cursul vcacului al Il-Iea, a intrat in intrebuintar ca biscrir uasca si limba latina, rnai Int ii in Biser ica Afr ici i ric Nord; dar se poate spurie ca la Rorna se rnai oficia inca in veacul al ll l-Ioa Lilurqhia in grece.)!e. Inr ep ind ins a earn din aces! din urrna veac, Jatina devine limbe li t nr qi cji a Bisericii din Rorna si treptat-treptat ea a ajuns ill cursul veacurilor urrnatoarc limba liturqics a Intr eqului cr estinisrn apuscan. r.irninind piMi in vrcmca noastra unica limb a oficiala a cultulu! ro mano-catolic. Spre sf irsitul vcacului al IX-lca, ell oeazia crest.in~irii rnor avi lor. Liturqhia a fost tradusa in limba slavcna (paleo-slava) ele catre Chir il, unul din eei doi apostoli ai crestinar ii accstora. Slavoria a ajuns astfel limbe specifica Litui qnierutui din uzul numeroasei Iarnilii a popoarelor slave si a unora din celc care s-au gasit vremelnic sub influenta lor politics. In provinciile din Asia si Egipt, cu un crestinisrn inflor itor inca din prirnele veaeuri crestine, Liturqliia se erasea deja tr adusa in limbile nationalc respective, inainte de avul mcdiu. AstfeL sir iaca, nume pe care Vulqata I-a clat llrnbii aramaice, <tdict! idiomului ebraic vorbit pe vremea Mlntuitorului in Palestina si Siria vccina. a fost limba predicii unora din Apostolti 5i misionarii crestini in Asia (Fapte XL 12-27; XV, 2, 28, 31-35), prccurn 0i Iimbe uneia din cele mai veehi traeluceri ale Sfintei Scri ptur i a Vechiu!u i Testament ((Pe,pito») care cla teaza din veacul I sau al rI-lea d. HI. Pe drept cuvint cieci se poate spune ca locul al doilea ca vecl1ime :;;i autoritate illtre limbUe LiturglJiei ii revine limbii siriace, atlt sub forma idiomului occidental clin regiunea Antiohiei, cit $i ce.lui chaldaic, caracteristic sirienilor orient'.lli din partile Mesopotamiei etc. Tntrebuintarea 1imbii siriace in cursul Liturglliei din biserica Sflntului Mrmnint (Ierusalim), in zilele Pa~tilor, aUituri de cea qreaca, se ana atestatt! pe la mijlocul vcaculni al IV-lea dc peregrina Aetheria 22, iar la AnI

Lilurotiierulu!

Acesto este, pe cit se stie plna OCUIn, cea dintli editie 0 lipari/a In Bisetica Ortoc1oxd. Perimarea principiului tri-

acelui asi vcac,

de

omiliile

Sfintului

loan

Cur a de

I'
!i

Ii

Ii
i
!
;~

Ii
I'

i': iI

I, p

P[iJ1 vcacul al V-lea, Liturgbia cr cstina este tradusa de asemenea 'in iirnba ar mcana, in care s-a facut :;;i 0 traducers a Noului Testament de catre Slintul Mesr opiu. Cam 111 aceeasi perioada, 111 bisericile din provincie ale Eqiptului, Liturghia era oriciata in limba copta, iar in cele din Abisinia in lirnba etioplca. in care se ana ck:ja pr in veacul al IV-lea sau al V-lea 0 trailucere a Bibliei. Mai tlrziu. il[ara de lirnb a slavon a a intrat in r in dul limbilor liturqice Iirnba qeofC]iani), iar prin secolul al XVII-lea lirnba arabe pcntru crestinii din Sir ia, Palestlria si Eqipt, cazuti sub dominatia arabi lor :;:i mai apoi a tmcilor. i\stazi, Iiecare din popoarele ortodoxe l;;i are limbe Iiturqica respec:tiva, asa cil Liiurohie rul se ami tr adus incEi in urrn.ttoera'e Iimbi din uzul cr erlinciosjlor : qerrnana, letona, estoria, fincz.a, tr!taril, eschimost! si intr-un dialect indian din America de Nord-Est, i nsulele Aleuti nc .';;iAlasca, eriqlcz.a (in uz pr i ntre col orustu austr ieci din America de Norel, qrcco-ca toli ci r overuti la ortorlocsi). ehineza, japonezi'i si chiar tLITC~i, ar casta din urrna in Intrcbuin\area unei cornunitati din apropierea Iacului Eqcrdir din Asia ~.I. Nu intra in cadrul paraqrafului de fata cnumerarea :;;i critica tuturor ori eel pulin a celor rnai importantc clintre erii li ile Liiurqtuerutul in toate accste lirnbi . acoasta noate face obiectul unei monoruafli a Liiuiqhierului ~j ori a istor ici reliqioase vechi a f iecarci natiuni ortodoxe. Vorn menliona totusi, in le9~itura ell Liturqtvietul r ornan. ci'i primele sale editii au un caracler de tranzi tie. fiim1 de Iapt Litiu qhiere slavo-rcmane, ele avinrl in limba r omana nurnai Instructiunil e de tipic clintre ruqaciuni, acestca din urrna fiirid toate iar uneori aproape toate in 1imba slavona. Acesta estc cazul eclitiei tinar ite Ia Tir qoviste in anul 1680, in tirnpul mitropolitului Teodosie, pr ecurn si al Liiurqhiei Si iniului loon Curd de A.ur (arhieraticon), tip[lrita la rU'idauti in anul 1745, p e cine! piistoree aci episcopul Iacov, Nurnarul ruqaciunilor in limbe [omana se 9ase;;te sporit 511St! in editiile slavo-romane ale Liturqhierelot tiparite la Buz au, in anul 1702 si l a Iasi. in anul 1715 sub mitropolitul Ghedeon. Liturqbieiul complet in limba roman5 a fost tradus :;;i tipaTit de mitropolitui Dosoftei, la Ia$\' in anu! J679. Aceasta editie nu con nne dedt cde trei formulare ale Liturqhiei, lipsindu-i cleci slujba Vecernici :;;i a Utreniei, iar unele patricularitatii din cLlprinsul Salt ca, de exernplu, proscomiclirea ele catre cliacon, ne lasa sa vedem influentil textului oriqinal al Dio/Gxci lui Elotei, resimtita $i de uncle editii antcrioare ale S!ujebdisciln/'". Si/l'iac vel poliu.$ Aelilroricre Pcrcgrinalio ael loco S(Jncia, lext crli tilt d,.: '.Iv. I-Icfil.cus, XLVII, 3. 4, Hcic/clbcfg, 1929, p. 51, 23. P. C., XLIX, 183, 6,16. 24. Vezi 19n. Ephr. Railmllni, Lc.$ Iilurqic3 (jri'cni'1ics "I occirlc!1lrl/'~s, J3cyrout, / ~)2(), p. /05 ;ii 112; i\laxi :nilianlls princeps SiiX"n :(If', "(wl'eel i'!/'I/_'S (Ic IflLll'llfl' ()r;cnlalii)us, t. I. n. :21--25 i Aclricn rortcsqU(~, LeI rnsssr, trad. fTiH1C. dr: l\, j;nll/ilnJ1qn, P. [11--113 "i t22; F. A, Brightman, Lillirgies easl~rIl awl \\,cslull. vol. r: EClS!Cil' f.jlllrrlics, p. LX:C\.Il. T.?5. S(~mnlJ.lclm in aceasUi privintiJ nlo[l()qnlfifl 111~r tnrlr~ LiUUfjlJicru/, sludiu i.';llJl'ico-liiurrljc 1m.';. dacliloCjrJfiiit, 228 p. in ;',). l~jil susl nll/," dc: Brnlii~l(' "1. Enc-. ill iuniQ lQ3i\ pr:nt.ru obtinereu !illului de Iic8rdiul in teoio(j (~

rJCccques (Lcidcn, 19J~), p. 2, 5, 12i ~i 127. 22. "Et qnol1iam in eo provincia jltlrS pOPlJli et qrccc pN 58 grecc, aliqua c[-iam pars Lanluill siriste, ltaque ···"Iste noverlt, lamen scmper grcce loquitur et nunquam

2l. Cf. Sophie

}\nt0niadi5,

Place

de

la

lilurgie

dans
et

la !rodilion

des

leI/res

siriste novit, pars eli1l:" quoniam episcopLlS; licol siriste: ilaqu.., ergo stat <.r·ll1per presbyter, qlli "piscopo grec8 dicenlc sirisle interpretatllr, lit omnes audianl '111,lC cxpollun.tur. Lcclir'nes etiam, qUiJcr:llInquc in ecclesia 12cjuntur, qUiil necesse "sl grccc leg1, semper stat, qui sirislc inlcrprclaillf propter POpUllllll ul semper

26-

nicului slav :;;i actuala inca in edltiile din uzul qreco-catolicilor. Liiut .. Qhi2IUl lui Dosoftei apare din nou in anul 1683,1ntr-o forma mai 1119rijiL:! :;;i cornpletata cu Veeernia si Utrenia. Este nccesar sa mcntionam ea inainte de primele editii tipartte si ch iar par a lcle ell primeJe din acestea, Liturqhierut tv, limba romans a circulat in manuscr is. Desi primii trarlucatori, ca, de ex ernplu , rnitropoliti i Dosoftei al Molclove; ~i Teorios ie al Tarii Romanusti, subhniaza in prefetelc editiilor respective c2! oi s-au servit de or iqiriale qr ecesti. totusi nu este greu de obsorvat ca, in coed ce priveste intocmirea cuprinsului, Liturghierul rornanesc se gdSe$tc rnai apr o ape de eel slavon cleeit de eel qrec. 0 astfel de situatic cste usor de rcrnarcat. dacji se iau ca element de comparatie piesclc Iluctuante din co ntinutul Litut qtiierului, felul de <:Jrupare uneori al corcr ilor diu uctcn ii, in lcqatura cu di ler itcle categorii pornenite in tcxtul lor etc. DeITlJ1 de rnerrtio nat este mai ales capitolul asez at sub titlul de "Pov6(uiri», let Ii riclo carlii, clatorita ier ornon ahului Eftimie din veacuJ al XVII-lea ~H, l nd c os cbi e di liile Liturchie unu! tr adus de Antim l vlreanul si tiparit la Rirnn ic in a nul 170G si la Tirqoviste in anul 17'13 apar ca pr irnii pasi dl'cisivi spr o pr nl o lipu! Litutqhict uiu! nostru do as tazi i crlitia de l a Iasl din anul 1750, a lui lacov Putncanu, este a doua treapta in desavirsirea accstui prototip, eel putin ttl pr ivire la cuprins, ultima faza r epr ez entind-u erl iti.a de Iasi, 1818, a lui Veniamin Costache. Editille care au urmat dupe acca in cursul veacului al XIX-lea pina l a lnfiintar ee Tipowafiei Cartilor Bisericesti, prccurn ;;i cele ce au ie;;it de sub teascurile acestc ia pin a la jumatatea ve a cului nostru, nu au ajuns inca sa rezolve clefini tiv problema unei c1esa v irsite tr aducer i. la nivelul flexibifitatli atins de limba rornana. In principiu, traducerea Liturqliierului, ca $i a cricarel carti de ritual, ill! illceteaza a r amirie rncr eu o problema actuala 111 ace a Biser ica national a uncle nu s-a 9[15it inca pe cleplin forma ieratica de stil, in care termcnii $i expr esf ile sa reclea cit se poate de propriu ;;i exact sensu! si icleea clin textul or iqi nal ~;,

~. I

rI

-PAPl1 E}\ I l\Lll~U]~GI-ITEI~U L1JI:

1

SEPlVIC IILE P HJ~Nrr~l\G TO j\ItE LITlJI\GI-ilEI

_L~

.
.

r ,

2G. Ve7.i Se r qiu Bulgilkov, Doqm.i euhot isticn, tr e ducer e rornElllcasc:a de Pro ]Jafaschiv An q el e sc u, BUCUfC!.'?lJ HJJG. p. 8, nota :L :27. \"c7i lucrariJe n o as t rc : l r.ss.mnar . pc rit t u 0 noud c d ii ie a Lilurohicrului, 1947; Mila pcleii, jerUa tcuaet, 1940; \'crbll[ a mintuL, 19'11; ill [ut u! unei iormuu: litut qice de originc biblica, 19,13; Pcnt rii 0 nOlle) cdilie in prcgdUrc C! Lilurgliieilllui, in «Bl ser ica Ort cdox.i l{illnima", LX\:JJl (1955), n r. :3-4, p. 295--3 I O.
1

SERVICIILE DE SEARA ~l DE D IMINEA TA PREMERGATOARE LITURGHIEI

E. Consicierati!
de seold. lIf.

I
~
1

qeneicle. - II. OficiuJ Vecerniei suu "IUj/XI Lilia. - IV. Oiiciul f\liezol1opticii. Oficiul Utreniei

L-

CONSIDERATII

OENERALE

i
i

Asa precum s-a mentloriat in capitolul precedent, Lituiqtiieiul independent de Evhologhiu 11U cuprindea la inceput dec it slujba Liturghiei, intr-unul sau in toate cele trei formulare ale ei. Astazi insa prima parte a acestei earti este rezervata formularelor Cll ro lul preotului si al draconului Ia oficiile Vccerniel. Miezonopticii si Utr e nie i, care se gasC"sc asttel rinduile in aceasta orcline inaintca Lilur qhiei. In Evhologhiile din vechile codice, Vecernia :;;i Utrenia, reprezentate numai pr in rugEiciunile pr eotului, apar inser ate dupa Liturghie si anume intre piesele din partea ultima a cartii. Pr ioritatea Liturqhiei intr-o astfel de ordine 1$i avea terneiul, desigur, in marea ei insernnatate, ca ruqaciun« prin excelcnta a Bisericii, in care se excrcita cea mai in alta di ntr e atr ibutiilc saeramentale ale preo liei, Pr in a doua jumatate a veacului al XV-lea incep a se i v i totusi eodice in care Vecernia :;;i Ulrenia se afle asez ate inaintea Liturqhiei, ])0zitie pe care 0 pastr eaz a si in viitoarele editii ale Evholoqliiului tipari t. Paralel eu evhologhiile si liturghierele in stare de manuscris precum si cu eeli tille tip ar ite ale acestora, formularele Vecerniei si Utreniei, fie recluse numai la ruqaciun ile respective ori completate $1 eu rolul diaconului :;;iindicatii de tipic, apar impreune ori deosebite, in exemplare independente de Evhologhiu si Liiut qhier. Din ve acul al XVI-lea, Litutqhietele imprimate introcluc, mai intii sporadic, iar apoi requlat, oficiile Vecerniei, Miezonoptieii si Utreniei, la inceput intr e ruqaciuriile de Ia finele cartii (cum este cazul, de exemplu, in editiil e slav one si slavo-romane de Tir qo vista, 1508; Bucuresti 1680; Buzau. 1702 etc.), iar in cele din urrna la Iocul pe care il ocup a astaz], inainte de slujba Liturgbiei. In astfel de cazuri, titlurile de pe coperta unora clintre aceste cditii Iac mentiune speciala despre pr eze nta amintitelor oficii in continutul lor, cal de exernplu : Dutnnezeiestile Liiurqhii cu Vecernia, Utt enia ". (Atena, 1912). In actualele etlitii romanesti ale LilurghieruJui, aceste oficii sint preratate de citeva paragrafe cle tipic pr iv itoare la rinduial a lor. Faptul cli dintre toate cele sapte «Laude» care intra in cornponenta ciclului bisericesc de a zi, numai Vecernia, Miez onoptice :;;i Utrenia au ~Jasjt primire in aceeasi carte cu Liturghia, se poate atribui pe de 0 parte, desigur, pozitiel lor deosebite fata de celelalte are de ruqaciunc, iar pe

30-

31 --

T ,

de alta raportului III care au fost puse de )ra' '. I" _ . gl1ia: Intr-acle\'clr, nl92lciunile de seara . i e CtIed. )ISenc_:asea cu Llt~[depr inderi r e liqi o aso universals, sugera~~ ~l'~ C~II;.1:1:eata :J?- general. smt aceste momente ale ziloi ;;i de sentiment le e 1l1,~a~1 )Joez~a nat:-lr}1 din Il ete, Sear a osle or a dod so a~terne 0 pe Ccll~ ~e cle.?t_:apta IJ1_ sue incetarca aetiviUqii, ciud Iie caro so r etra c, l:l1preslOllanta, .0 data eu umcntul de slabiciullC care se 11'lste ('·11'11 a ts~ne sau intre ('11 saL Senge. . ' ci: deeas a 1701are SA co 1'o sellza\18. de tcama in fata intunertculu; din care' -t '_ :' i r~lp l:=a eu neajunsurila din par tea eel or rai, Suiletele reli . po ,rasaL :li!'prrzel,e, r hip necesar nevoia ele a recurcre 111';11 n _ . 9.lOase lllcearca nstfel 111 , . ." r ..1 IgaClllJll la pr otectia p .J tel, pr ecurn, pe ele alta parte, imcnsitatca I'd} . ' _' rovmenturii din cursu] noptilor instelcilc:; mina ~~;. e~~r:aar,~a ,;;1 nlelanc~Il!,a DUIll l1(-'ZC' u, di n carl' SC clOZ\'O!tcl scntimoi t JI l' )ld atotputermcla 1~1 .. L"" I)' li ,. 1 U e e ae mi ratir, si de D[051vire a ui « ,IC lca-te, :;cicea Sfintu l loan Cure de .' cr."".,',! ~ d(llllt'J slei(;:jor si adrnira 'Intr)(·1111'[,.-\ cca D' l"e Al U, $1 priv e;;te rnul. ." ., cc '" 11111.111,] a 1 a .. P' " nun chiul. susplnci, roag!i-lf' » ::!I In chi» f.' urnu '" ieaca gezorilor si ar''lar'''a lu '. ,,"t:" .. ,.) iresc, pe de alW parte i.virea ~., .... ,(' c', rru nu rczcsto In sufletul religios " ;, :b Ita, in cli n indu-] sa rnul(ul11cascci lut Durnneze .'". spcranta '$1, lieu" pcntru toate ce lc p e care le po ato inti . ,eu $1 s[I-1 implore ajutor ul J 1 ~, .. ' '. .". . lIlljlll1a III cursu I z ilei, care incepe 30 L \.rC:;i11 1:>111, rUCjdcIUl1l1e de SC'ara s' 11 j lirn i .. '. ' mai \'('('110 tratiPip ll1()'/d'IC'c"la ]'II·1111·]·0' ,;:.1 (; C Imllleala repr.eZlIlUi cea \ ., , I Sell aoel1l·1 re rt \ .. j,' , " I. ca momento .corCS))lII1Zcitoare J'nrtfnl'Jr'j' . ..-1 cru a I crrntre lUC ei, . c, ~( (e seara "1 Ie li mi t prescr ise ' (IP Vt.th iul Testament (Ies XXIX "9 .' c.- uuruneata, rile d i n c.artea I Cronici :;'1 ." _ x, / :;;1 8), Desi recornandaj " e nt -,." consacra nUl11alaceste dou a momente C 111 Ll pen ru ruqaciun] de lauds totusi It . daism si al to ore de r ~. ' '" u er ror, s-au dezvoltat in iu, uquciun s. ca ora a lIT a a VI -' IX le vcrlem ')Tacticate ill' I·~ I' . . L-., -a ~1 a. -a, pe.' care 1 erusa 1m s[ de genera'ia ap t l' _ "I cre'ltini (fal)te II l5· III 1, X 9\ '.' , " :; _ os 0 lea a pnm.l or '. '" , , I. Acestea cl'll urma tt III prllm~le trei \'eaCllri cre,;;tine, ~ie altlel c :_., ; a~lreprezen.~. msa qiodse sau de pietate ., t . a "I In .uclalsm, exerCltll rellCll car de er benevol ci deci part' . 1 II vO~le personala in timl) CE" .. '.'1 .( leu ar sau ( e c e.. ,. rugael Ul1l e de seara ~i de 1" t tlr~lat eljevina unitati al(~ serviciului clivin of:cial $i ~'~~~/~~~I~Cn~ia~L~:r qa,ollu C In (Iclul elE' noapte, o[rlanizat I B" . ~ .' Illomentele din zi rezen'at _ 't c e lsenca pnmara, Pnn mSe$1 '[ e dces or rugaciuni ele veneal t' aproapc~ cJireeta eu cultul s .'[' ." . '.'. 1 111 a lllgere ticat ciintru incE'put ca un ;Si~~~llo~eelrleO~;;;atpl~e' eOalr-el:eilt~foslt condceputf;ii praeSf' t .. . n me u-se upa aptul ca , J1I1 a Euhanstle fuses," instituita de Mintuitorulla sfiFitul une'l c' Illese de SE r . 1 . .,. me sau "'ri'o' , _'a. a, pfllTle e ge~era\ii de cre$tini savir;;eau Litur9hia dupa ca. d(:;a nop ~ll: $a preeum a ll1formeaza Faptele Apostolilor 'XX 7_:_1 Sudarea rugaClunJ!or de, 'd· d'·' \" t· ,[ .I '_, Sei1 ril $1 e llnllleata .. la eultul prin esenta ere;;III d ost C eterl1l111atil III aeelas' l' . "I . .. " , a istorie' B'. '." .,1 lInp ';'1 ae con(11t111e elll1 pnma perioacla ___ I__ l_senell .. 11 s(areil de perseculie re'igioasa, ,1cliea in care s-a

tir~r

desf asurat la inceput viata crestina. a fost neV010 Sci S8 r enunte atit Ia Liturgllia z ilnica (Fapte II, -lG) cit si la adunar ile pentru ruqaciune de mai multo ori pe z i, ea In practica ierusalirnite ana ini\iala, rezervindu-se in acest seop 0 zi anurnita ({(stato die»}, cluminiea adica, inainte de iviroa lu mi ni i (<<(Inte luce m» ). pr ecum se exprima Pliniu cel'Tinar in
Episiolts catrc

Traicl11

3~.

=.

-j.

•I
i

Aceste motive de ordin istoric rie la baza cultului divin de dimmcata 71 de sear a se 9~isesc cornplet ate si cu considcratii de all gen in htora-

tura ca

cr cstina patr lstica. dator le adunarca

Astrel, Coiistituiiile Apostohce (Vl Il, :.q) pri voau crcdinciosilo r pentr u aceste ruqacium si anume

(XXIII" 30)' ~' ,

XX; ":"

>

>

Sf!

>

riimineata, «rnulturnind pcntr u C~I Dornnul v-a Iurninat, alunginci noaptea $i aducind z iua», iar «scu r a, drept multumlrc ea v-a ciat noaptea spre cdihna de ostcuelile din tirnpu l z llei». Sf intul Cipr ian considera ca «tr ebu ie sa. ne ruqarn si dimlneata, pcntru ca pr in ruqziciunca noastr a de dimlncata se pr~i'l,nuie;;te invler ca Domnului. Aceasta v oia sa 0 arate o dinloar a Duhul Sfint, z icind in psalrni : «Irnp aratul me u si Durnnezeul rneu, caci catre Tine mZt voi ruqa, Doamne; dim incata vei auz! glasul meu, dirnlneata voi sta inaintea Ta si-rn! voi indr epta o chii spr e Tine» (Ps. V, 2, 3). Si iar asi gr~iic:~te Domnul pr in profetul: "In r evarsatul zor il o r vor mincca spro J\line zicincl: sa mergom ~;i s~i ne intoarcern la Domn ill Dum nczeul nos tal». De aserncnea, trebuie sa ne ruqarn larasi neaparat la apusul so arc lui si la sl irsitul zilei. Pentru ca Hristos f iirid soarele eel adevar at si z iua ce a adevarata, de aceea si noi, cind ne rugam la apusul soar elui ,';ii al z i.e i din lume ;;i ccr crn eel vina din nou lumina peste noi, ne ruqarn pcntru a cloua venire a lui Hristos, Care ne va acluce harul ]uminii ve.5niee» 0~, Sfintul Vasile eel 1v1are motiva ea «noi ne rugam climinea\a, pentru ca primelc mi$eari ale spiritului nostru sa 5e eonsacre lui Dumnezeu $i pentru ea nici 0 grija S~l nu oeupe laul1trul nostru, pina ee nu nc \lom fi bucurat cu aducerea aminte de Dumnezeu ... Termin1.ndu-se ziua, trebuie S[I mul\umim pcntru tot binele pe care l-am primit In cleeursul ei; trebuie sa mcirturisim ell umilinta, toate cite nu Ie-am implinit Cll voie sau fara voie; trebuie sii cerem iertare pentru toate cite am pacatuit cu c:uvintul, eu lucrul $i in inimd .. ,» ~j, Toate aceste motive, precum ;ii semnificaliile simbolice ce s-au adaugat aces tor oficii :1\ ele care ne vom ocupa mai in urma., au deter-

sa

i)

r.

:lB. cr. Dc 'lTl 29. sr. Joal, :!O~-'~03.

rl

CUI Ct

rn

(I~1)l{J I Lr: livre ell! A 'ur Omt/tf' "~

tiP

XXI/ "

lu pneff:
/0

O!1liCIUr

"l,

fcrp/c/c

ed. \:J, p. 207. Apos/o/ilor, P.

C,

LX,

:l0. ~~ Do:)] Fe-rn. (abwl, op, ci/., P. 207, JI. Cun5/1I11/llie !lpos/olice (carte' If. -( '> . IIcasc5 ~i sa indernne )0 0" 'c d. U -d,. :J9) "oblle]d pc CJllscopi «sa /lomeneola $i searCl, in Iiecare! rUi, Sci "C :ndcklnl,r.~i1SCa .cu venlrCil la biseric:ii dimiI $1 5.] nu a parc1Seu.~cu In ntCI lin chip ... lol.

zt

elominieG, cap. :J5, 1'. L. IV, 559-5GO, jn lraducccea din upereJc Siintuiui Ciprian, Bibliol~ca pjrinlilor vol. I, Rimnicu-Vllcii, 1935, p. ,69-70. 34. Sf. Vasile eel "'[are, Rcl,spUllS 10 in/rciJarcu XXXVll cUn Ileguliic nwri; H''I.i 'ii Ve-chilc R./ncluieli aie vie/ii mona/lQie, trilduc~rc din limbE! rusJ, 1929, p. 35'~. ]5. ~~Pcntru cre~linii din epoca de ~-IlQi inainLe, Domnul Usus Hristos erd ')Jm· p!u DU111nezeu-i'vlinLuitorul, c5tre Care daloHiu ll1i.irturii de rccuno~llnlJ; dar ell vfcmcCl, pc: m5sura CC! minlea rc:flecta mQi :nult In £ICicle minluiriir spirlltll cfC''!tin ajuns2 in chip fircsc s5 c1cosl:b~usci1 ficcqrc (~ti"jlhlt cure l11llrcasc ElCCdSl:l lllintuirc, ',i sa determine (iccnre pas ill c!ru~nului ilL'll"l (j,c DlImnc'l.clI-Omul, din,inul Tiil,·,[ui S(:IU pinE.i lEi. cruce $i pinU ta in(d~urea ~d lu (~I:';L $1 aSlfe.lr E(..':CLHC eliflS din '/\ [:1 pUS in legMuril, in spirilul c[c:dincio,)ilor in :r"dllu(ie, Cll faple ~i cI'cnimenl" tellnice din viata lui Hrislos, tllcrll cc a dilt () silnc(iullC rlcoscbilii ce12IJrJrii ~i <)Ilscr, \'~rii rcligioilse a ceasurilor, care, la origine, nU-'1i daloHlU cxislenla ~i ins!iluirciJ

Pro "Ialei biserice~ti,

32, Epistola x, cap, 96 (97). 33. Sf. Ciprian, De oraliol1c

l)islaru. Serier! akse

minat pe veclJii

32-

oentru

rugaciunile

simbata clupa ce se intuneea, iar celc de dirnincata, dupa rniezul nop lii, Liturghia ur rnind in continuarc in accasta zi. Succesiunea ~i deei tirnpul ruqaciuni lor de seara si de dimincata srstematiz indu-se astfel in l.egaturacu eel clestinat pentru Sfinta Liturgl1ic, de se gasir,'} incadrate automat, pr in UZ, in ciclul de noapte al cultului cr cstin public si deci ofidal si obligatoriu. In con ditiile mcdificatc ale victi i crestine de rnai tirziu, momentcle oficiului acestor "Laude" sint anticipate ori intirziatc in compar atie cu praetica din vechirne. Aceasta din urrnz se mai mentine inca in bisericile minastir esti. pe cind in bisericile din p ar ohii Vecernia se savirsesto inainte de ivrre a intuncr icului, iar Miezonoptica si Utrenia tocmai climineala, in plin5 z i, afara ele sarbetor ile ell privcqher«. Totusi, vechiul lor caractcr de sor v icii reli qi o ase nocturne este cvidentiat prin numeroase tcxtc din cuprinsul ruqactunilor lor. Dcsi in scr ier ile patristlce din veacul al II-lea, al Il l-lca ~j. din prima jurnatatc a vcacului al IV-lea sc ia act de orcle de ruqaclunc din ciclul n octur n, cit .>i de cele din timpul zilei, totusi nurnai ccle de seara :;;i cle dimincala apar ca stabillte ofi ci al SeW prin dispoz.itiuni precise 3';. Reculwa.?tcrca orclor de ruqaciuno din ciclul de zi ill practica of icialji J, si aclilu~Jarea lor l a oficiile din cursul nopll! reprezintji un fenomen ce incepe de la jumatate a veacului allV-lea, in urrna dezvclter ii vietii moriabale in minastir i, a car or influenta s-a intins apoi :;;i asupra bisericilor de mir. In substanta sa, structure acestor ore corista pine astaz i, in cea mai mare parte, din piese de pietate generala repr ezentate prin psalrni, care, ca 51 putinclc irnne ce se 9asesc intrctcsute printrc ei, cad in atr ibutia str anei sau a credinciosi lor. Rolul pr eotulu i in oficiul acestor a apare eu c1esavir;;ire simplificat, sters chiar, in atr ibutia sa de mijlocitor al COl11Unitatii. El S8 gase;;te incadrat in rcqulile p ietatii cornune, asocial la exerciti ile spirituale ale celorlalti crcdinciosi : aststji, ascult a sl se erlinceste impreuna cu cr edinciosii in cuqetarilc suqerate din textul c1in cuprinsul psalmilor .;;i-;;i uneste CJlasul eu ei in melodiile irnnelor. Ca preot, el numai prcz.idcaz a si dir ijeaza a ceste excr cltil de pietate, prin cele douatrei formule pentru cleschiclerCll .5i inchiderea oficiului ori de binecuvlntare in cursul lui, iar ill Paresimi prill recitarea TU9aciunii Sfintului Efrem Siru] ("Ooamne $i Stapinul vietii mele" ... ), roslWl afara din altar, adica in rnijIocul credincio;;ilor. Ca atare, prin natura sa insa$i;-oficiul «Laudelor,· din timpul zilei n-au putut forma un material propriu Lilurghieruiui, ci acestea au intrat in chip firesc in cuprinsul Oroiogiului sau
dccit
lrad.

cr edlnciosi sa se apiece eu 0 rivna specials asupra orelor de seara .5i de dimincata . ei petreceau noaptea de spre duminica in biscrica, asa ca ruqe ciuntle de seara ineepeau

33 ~ , Ce'psJovu1ui. Pentru acest motiv, insusi cupr insul ser viciului Ceasului a1 IX~lea si Paveccrnita, care alcatuiesc irnpreuna cu Vecernia pr irnul grup din eiclul de noapte, sau pr imul cielu din cele s ap te «Laude», pre cum :,;i «Ora intii»,care este unitzi cu Utreni a, n-au putut sa Iaca subiect pentru cupr insul Liturqinetului, care este si r srnine prin excelcnta 0 carte specifica r o lului de Jiturqhisitor al preotului. Dimpotri v a, structura Vecerniei :;;i Utrcnici se infan5eaZa modelata clupa un plan analoq cu eel al Liturqhi e i cateliurncuilor. "\stfel, afara de psalmii ~i imnel e intonate antifonie de str an e, r olul preotului se impune pr in arnploarea pi eselor cc-i rev in, si anume : a) l\ugglciuni de mijlocire pentru c:omunitate ; b) Eetenii iclentice C1.1 cele din Liturgllie, unele din ele purtirid usoar e adaptar i in concordanta cu vrernea din z i, cor espunzjitoare oficiilor , . c) ;\c\iuni simbolice de reprezeniare a unor rnome nte din actlvita tea istorica a l'.'1intuitorului, ca d,~ exempl1tl, vhodur ile ; el) Lccturi de per icopc bibliee chiar. la Veeernia anumitor sarbatori din uncle epoci ale anului liturgic. Dec:i r olul arnplu al oficiu.ui pr eotului in aceste serv icii precurn si uzul stab ilit din vechime de a se savirsi adesea Li turqhia in continua rea unitzitilor din ciclul de rica pte al cultului au insemnat motive pentru care s-a irnpus inser are a Vecerniei si Utreniei in cuprinsul acelerasi carti ele ritual, laolalta eu Liturqhia. In rezurnat : introclucerea acestor ofieiii in Liturqliier a fost determinate de consicleratii practice, trebuind sa. se puna la Jndemina preotului formularele principalului SaL! rol liturgic. Pentru ace lasi consiclerent is-au facut loc mai tirziu ill Lilwg/1ier5i Miezonopticii, a car ei structura ocupa 0 pozitie de mijloc intre rinduiala Ceasurilor si cea a «Laudelor» din eiclul nocturn. La origine :;;i chiar mal tirziu, ca, cle exernplu, l a Ierusalim in veacul al IV-lea, prccum ne asiqur a i-\etlleria 38, si in rninastirile Egiptului, .dupa inforrnatiile elate de Casian 3D, Miezonoptica sl Utrenia erau contopite intr-un singur serviciu, mai ales in noaptea clinspre dumlnica. Fiincl deci unul clintre elementele structurale ale veclliului oficiu noctuTl1, I'vIiezonoptica a ramas in Lilurghier neclesp21rfila de Ctrenie, care se pare ca a rezultat prin scinclarea din ser .. viciul de la miezul 110pl.ii. Locul sau a:;;ezarea actuala a aeestor «Laude» inaintea Liturghiei, adica in prima parte a Ulurghierului, a [ost motivata de orclinea ele suecc:siUlle a oficiilor lor in cursul unei zile biserice:;;ti sau liturqice. In plus, o astfel de rinc!uiala se gase.o;;te con£or1112 eu concepti a biblica a oraril1lui litur9ic, c1upa care ziua bisericeasea inccpe ele cu seara, 0 data eu (lpl1sul soarclui. Astfel, potrivit text1.llui din facere 1, fiecare zi estc formata din seara 'Ii din dimineata : «$i a fost scara ~i a fost dimineata :ziua intii etc.»
JR. Silvia!? vel poUlts AelileriCle PcrcgrinClUo \Y. i-Icruclls, Heidelberg, 192D, p. 23-,31. 3D. VC7i Rjl1duialo Cuviosului 10011 Cassian, h:li ale vie/Ii m'Jllailalc ..., 1929, p. 623. ad loco Ill, .>Cll1c/a,
Cilp.

imp0rti~ii
Ir. par 37.

zilei, in DOiTl RC'(;inalcl

viata

Biron,

:16. Cf. Dam SUltbert Cf. de exclllplu: r:Iemcnt Alexnndrinul (', c. 2201. pcaagogul. carlea II,a, cap. IV, P. C., VIII, 413, .[44; cap. X, iiJidem, col. 512; S/ramala, cartca VII, cap. VII, P. G.. IX, ·l'i9 ; Tcrtuliiln (I' 2,10), Dc orolionc, cap. XXI![-XXV, P. L., 1, 11911193; EusebiLl al Ce7.Jfcii (t .140), Comen/arill la Psaimul XCI, P. G., XXIII, 177:2; Comenlariu 1a Psalmlll LXXXIX, 3-7, P. C., XXII1, 1130-1134, 1136, dar mili ales Comenlariu Ia Psaimul CXLiI, P. G., XXIV, '19.

civilii". Dam Suitbcrt l3ilumer, l. 1, Paris, la05, p. 65-66. BiIumer, (Jp. eil.. t. I, p. 6,1.

His/oire

du

Breviairc,

XXIV,

cd'liJ rindu-

cart.

cap.

8,

in Vccl!iJc

34II. i/ii

3J

Prill urmare, in raport cu Liturqhia, Vecernia, Miezonoptica si Utrenia sint .of icii preineiciitocue iar nu preqatitoare ale actiun ii ei in ea insa~i, cum este, de exemplu, Proscomidia; ele nu reprezinta par ti componen tr., dezvclt atoar e sal! intregitoare ale uni cii teme sau lucr ari, care i5i continue de~;fEl,?urcirea in Li turqhie. Ca dovada ca raportul acestora fa~a de Liturqhie nu poate Ii dctcr rninat rlccit de orclinea lor de succesiune, iar I1U de 0 functiune pregatitoare pentru lucrarea in sine a Liturgiliei, este in pr irnul rind faptul C[I oficierea Vecemiei, Miezonopticii si Utr euici nu anqajeaze ipso facto sau cu nccesttate ssvirsirea imediata a Sfintei Liturqhii. Astrel, la Ierusalim, in zilelc de peste saptamine, pri" n:gilerea (serviciu de la miezul rioptii cu Utrenia) nu era urrnata in veacul a l IV-Ic~a de Litur qhi o 40 si, precurn ne infortneaz a istoricul Socrate di n vcacul al V-lea, s ituatia era aceeasi in zilele de miercuri si vineri in Biser ice Alexanclrici1l, adica intocmai cum se petrec astezi Iucrurrle la 5iiriJtltorile ell pr iv eqhere mare sau in alte zile, cind se savirsesto numai Veccrnia, lvficzonoptica ;;i Untrenia impreuna cu celelalte «Laude» (Pavcccrni(a, Ccasur i, Obeclni(a), ca in Paresirni. Potr iv it recomandar ilor din capitolul «Po vatuiri» (pgf. 2) de la Iinele UllIfgIJic[lliLli, nu numai «Laudele» din ciclul (Ie noapte ci ;;i cele din eel d(~ 'l.i Iac parte din «pr avi la- atit a preotului, care trebuie sa liturqhi~('as('a, cit si a celor ce doresc s':i se imp ar tase ascd. Pentru sfintitii slujit ori cicci Vecernia, hliezonoptica ~i Utre n ia sint, intr-adevar, pregatitoa ro. rcpr ez ent ind adica obl iqatii de serviciu si ocazii de exercitii spiri~ tuak, fie savir sindu-Ie. fie participincl la ele prin prezenta,ascultare :;;1 rncditatie. Pogori'imint sau dispense In aceasta privinta nu se admite decit in cazurile In care preotul a fost r e tmut de clatorii pastorale privind ruin tu i rea sufletelor, ca, de exern pi u, spoverlir i, impartasir: ori botezuri .-;;i, fiir2iinc\oiala, claca acestea se prezi nta ea lrnprejur ar i de forta majora, U1J'ci posibilitatea de a fi prevenite sau aminate. [~l'mIUi totusi de aiei ea oficierea Liturqhie i nu este ncaparat concli\\ul1aUi de «Laudcle» premerqato are, ceea ce desi qur l1-ar fi cazul daca e lo d I' a ve a 0 Iunctie preqatito ar e pentru Liturghie in sine. Se cuvine insii ca preotul sa se Ier easca de a neglija obliqati ile sale religioase~i saccrciutale, legate ele oficiul «Laudel or », eel putin al acelora clintre ele caro au r indu iala lor scr is a in Litut qliier, acestea fiind tot atitea ocazii all' qrali ei divine pentru inaintarea sa in sfintenie. Respectarea cu scum~ patate a timpurilor de siujba, patrunderea $\ incleplinirea regulilor $1 rUCJiicilillilor de pregatire cloveclesc ca preotlll 1ntelege ca acele cea,suri nll sint ale lui, ci ale lui Dumnezeu, Caruia ii este inchinata intreaga lui \'OCJ(il', :;;i sfinnrii sufletelor, la care a fost rinduit. El insu$i va ajunge astfl'l sd-$i pregateasca dispozi\iile sufl2te$ti, curatia inimii ;;i ln~ltarea lui in club, corespunzatoare starii ce se cere de la slujitorii lnfrico$atoarelor $\ c1umnezei2$tilor Taine in Sfinta Liturghie. De aceea, preotul nu se cU\'ine sa puna in inferioritate oficiul sau din altar, faVi de alte intreprinciori pastorale, ci pe unele sa Ie faca, iar pe celelalte sa nu Ie lase.
.10.

OFICIUL

VECERNIEI
l1oucllea.

SAU

SLUJBA

DE SEARA

1.

Ceasut

(11

--2. Vecernia

ptoptiu-zisii.

I'

V remeo oiiciului. - Termenului de or iqin e slave Vecernie (Be'lejHIll) si a cclui de pr ovenienta qre co-Iatlna vespet ina (ScrT:splv6;, v esper ae. laudcs vesperlinae) le corespuncle in traclucere romaneasca expresia slLijbd ell' semel sau slujba (oficiul) ce sc WI ioce 1u vrcmcn set ii .l~, formula intrebuintat a si in unule din Lilurghic[c1e grccc.~ti ('Axo),ouOio: ~oii 20'":P"'IQU),J3 Pr in expresivitatea ei, aceasta forma perifrastica red a. realitatea
din practice biser iceasca mai clar dccit termenii tehnici straini «v e cernil'» ;;i «vesper ina», r ezerva]l in liturqica exclusrv unitatii serviciulul divin clesemnat sub aceasta denumire. De fapt insa servir iul divm de seare const a in chip r equlat din Ceasul al ncualea :;;i Vecer nia propriuz isa, care sin! unite, ofi ciindu-se in continuare. Liturgili8rul roman ca :;;i eel slav inf~'iti;;eaza, intr-ade var, sub denurnirea de vesper ina sau vcccrnio, intr eq ser viciul clivin de sear a, alcatuit din Ceasul al noualea si Vecerriia propriu-z lsa.

CLASUL A..L NouALEA

Lauds biser iceasca intitulataCeasul 01 noud1eCl este un oficiu din ti rnpul dupa-amioz.ii, care ar cor espunrle orei 4, 5 ori 6 p. rn., dupa orologiul modern, in r aport adica cu anotimpul. Aceasta variatie de ora i~i CJas~·;;te explicarea in sisternul de irnpartire a z ile i, in 1.17. la evrei Inainte, ca si in vremea Mintuitcrului si intilni t in prac:tica Bisericii cr estine chiar in ve acul al VI-lea, al VII-lea si al VIII-lea. Ei irnprurnutasera cle la rornant moclul de Impartire a noptii in palr u straj i sau veqhi eqal!::', iar de la babilonent pe eel al imp ar ti r i] z ilei si noptii in cite 12 ore ficcarn, numurate de la r asar itul so a relui si dupa apusul lui. Ziua ~i noaptea Iiind socotite fiecare in parte de cite 12 ore, prima ora din zi incepea cu rasaritul soarelui, iar prima ora din noapte indata dupa apusul soarelui. Ora . era deci sol ar a, adica requlata dupa cursul soarelui, pe baza pr incipiului ca amiaza sau rnijlocul z ilei ca sl miezul noptii trebuiau sa insemne ora a sasea din noapte sau din zi. Din aceasti:i cauza; in chip fatal or ele din cursul nopti l erau mai lungi in sezonul de iama, cind noptile incep mai clevreme cu patru-cinci ore dedt in timpul verii $i, dimpotriva, mai scurte (30-40 de minute clupa orologiul actual) in cursul verii, cind ziua se prelunge;;te in c1auna noptii ; pe de alta parte, orele din cursul zilei erau mai lunqi vara declt iama. Din aceasta cduza, ora Ceasului al noualea nu corespunde cu ord trei p.m., cum s-ar clIveni, clupa oroloqiul ill()ciern, decit in vremea ecilinoc\illor de primi:ivara ;;i de toamna 41. In

--------

<.ill

~I

cr. cr.

SilviaI'

Socrale,

vel {)OlillS Aelilcrioe is/aria bis8rice(lscd,

r~rerJrinQlio
Cflr'l.

... , loco cit.

"t2. In li-mbajul provincial ill unor ·manuu10, fost Ir9.du~i ell se{'ore ~i sQrindd. 43. Ca, de excmplu, editia de lcrusBlilll, 1908.

tE:r.'11enii

,~Vecernie"

)l

oo;'VeSp!2rilld",

V, cap.

XXII,

P. G" LXVII.

4-1. Cf. Dom

S(JU c.\piicClrea

Suitbert

Baumer,
divin,

op.

cil.,

scrvicililui

traducerc

din

25-20, 49--50;
rusc~t2
~i

P. Lebcdev, prc[ucrBre de

Lilu(,}ica

icrmolllul

36 restul anului, ea intirzic in r aport

Cll

so arelui in anotimpul cores.\ I

37-

.eursul

Atunci cine! s-a irnpus 0 sistematizar c si r ational lzare a tirnpu r il or de sluiba, acomociate stilului noilor iconditii de viaia bisericeasca, s-a gas!t )jotrivit .~a serviciu_1 Ce.as~!ui. al n.oualea! intn~ci~ est:.,u~ o!ic!u divin de la mijlocul dupe-amiezil si decl de catre sfirsitul zuci, sa fie unit Cll rugaciunea din vrerne a ser ii. Canonul 18 al Sinoclului de la Laodiceca pare a insemna 0 indi cati e a epocii in care s-a Iacut 0 astfel de rjnduiala. Oficiul Veeerniei a fost tr as deci inapoi din locul sau originar de Ja inceputul nopti]. eu un interval care echivaleaza in unele sezoane Cll citcv a ore, pentru a fi unit cu Ccasul al noualea, asa precum Utrcnia a fost drcsDrinsCi clin ruqaciunea de la m iezul noptii (Miezonoptica), mai tirziu Iiin~1 amindoue irnpinse inainte spre plina dirnineatd, ca in bisericile parohlale, spre a se uni eu Ora iJl~ji, As~fel, noaptea, ~are rep,r:zen~ tase la inccput un timp de privcqherc ll1 ruqaciune, a Iost incadrate mal tirz luintrc oficiile de Ja inceputul ~i de Ia slirsi tul ei. Ccasul al noualea cste insa de [apt 0 slujba pentru in cheierea zilei biscriccsti, care se sfirscstc, iar l1U a cclci care lncepe cu Veeernia. In aecastii poz+lie, e a se gdse}te in concordanta ell sernnificatia sa istor icosimboJicd, cxprirnata in literature patrlstice si b iseri ce asca. S-a conslderat DC de 0 parte ca necesi tatca rurjaclunil in aeest moment al z ilei a lost cI~l1lonstratCi. prin suir e a i\postolilor Petru si loan in Ternplul din Ierusalim la vre mca Orei a noua (Fapte III. 1), cind au vindecat un 0109 din nastcre '". Se cuvine sii ne rugiim la Ceasul al noualea rnai ales pentru ea la aceasta ora s-a rugat Mintu itorul insusl, ina inte de a-si da duhul in m iirii e Par intelui S2'tu, sp alind pacatcle noastre cu Slngele Sau, vat sat pe crucea pstimir il 4G. Rolul preotului in of iciul Ceasului al noualea pastreaza 1nsa exact acel asi caracter ca ::;i in rincluiala cclorlalte ceasuri, margininclu-se adica la pr~ziclarea si dirij area pie tatii cr cdlnciosil or. To ata ace asta actiune se reduce Ia citeva formule, ca eoa de binecuvlntarea inceputului ("Binecuv intat este Dumnezeul nostru.;,»), intonata afar a din altar, pe solee, in fala sfintelor u:;;i, uncle ramine pini:1 la rostirea ecfonisului Rugaciunii Domne~ti ((Ca a Ta este impilril\ia ... »), clupa care intra. in altar. Aei. pulind sa stea pe scaun, se cuvine ca, in <'.cest timp, sa-$i acluea aminte, patruns de smerenie, «Cd nu eu argint sau cu aur stricacios sintem raseumparati din viata cea de:;;arta ... , ci prin Singele eel scump al lui Hristos», care, «caa] unul miel nevinovat $i neprii1anit» (1 Petru I, 18, 19), «fiind rastignit pe cruce Ja ora a :;;asea, a spalat pina la ora a noua pacaNicola", filip, Elueuresli, 1899, p. 225; Dr .. V. Milrofanovici ~i Dr. T. TarnaV5chi, Prelcgcri aeac/cmicc dcspr'e Liiurgnia Biseri.cj·j cirepleredincjoasc rdsdrilcnc, 1909, p. 42 45. Cr. TcrlUlia'l, Dc oralione, P.L., I, 1191--1193; 51. Vilsi1e eel Mare, Reguille mari, RaSpLrn5 la intrelJdfca 37. _ . 46. Canon. 27 HippolVl; Sf Ciprin~, op. cit., col. :041; Pseudo-Alanaslc, Dc virgiililalc, cap. 12, 16, 20,' P. L., XXVIII, 2G5~L7G; Conslilu/ijlc Aposlolicc, carl~a a VIII-a, 34; Simion, arhicpi5r:opu[ TeS'11()nicului, Despre slinleie rugaciuili cap. 327, P. G., CLV, 551 (in traduccrca TOIl1£'I1i1; Traclal asupra IUluror dogmelor err> din{ei noas!rc orlo(/oxc, TevazllV, dc TOlna Teoc!orcscu, Bllcurc~ti, 1865, p. 212); capiloIlll Povd{ulrl, par. 2 din Lilurghicr.

punzator.

.'

...

::.

tele noastr e.i. j.i ca sa ne poata rascumpara ~i sa ne dea din nou viaNi, a clesavir~it at unc i b lruinta pr in p atlrmrea Sa» .'7. Pentru pr eot, ca sl pentru orice crecJincios, este datorie deei sa'ptHticine in spirit la sufcrintele si moartea Dornnului, curatindu-si inima de patimi sl Hicincl aslfel «semoar a ceea ce alcatuieste in noi ornul eel p.amintcsc : dcsfr inar ca, nccur atia, porta rea .:;i lacornia ... , rn in ia, iutirnea, rautatca. hula si tot cuv intul mit» (Col. III, 5, 8). Urrnar ind ell aterilie scrviciul ce se clesfa~oar2\ la strans clupa r induiala din Cirotoqiu, si'Hi lase inirna purtata de toata rJama vibrati ilor pe care Ie tr ezestc cuqctare a autorului psalmilor. ruqaciunile si imnele, pentru ca ~a so incalz easca ric r ivna «dupa cur tilaDornnulu» (Ps. LXXXlTl, 2). In acest chip, se pune inceput urcusuutduliovnicesc ce trebuie suit treptat de liturqhisitor, in timpul oflciilor divine, pantru ca sa ajunga vr ednic a infati.;;a si a [ace: bincurrmite inalntee Dornnului ruqaciunile sale p cntr n crcdinciosi, So ridic~l numa i cinc1 tr ebuic sa r osteasca formula de binecuvintare ('er~lU:i cie: strana ((Duml1ezeule, mil ost ivest e-Te spre l1oi5i ne rniluicstc ... »), Jar in Sfintui si marel e Post, pentru a Tosti ruqaciunca Sfintului Elr cm Sirul, le sf irsi t. Las inrl la 0 parte Iaptul ca formula de apol.is nu se obisnuicste dC'cit in cazul cind accst oficiu are Joe in pr idvor, cum se intirnpls la m inastlr i, trcbu io Sd obser varn cil intrcqul rol al preotului in ofic:iul Cee sului al noualea se msr qineste Ja forrnulcle uzuale rnarunte. cornune si alter of icii. In aceast2i. situal ie se CJaSe~ite probabil exnlicatia faptului ca Litutqhierele de limba qreaca nu insercaz a in cuprinsul lor slujba pr eotului la Ccasul al noualea. Uncle, ca ace la al Bisericii Ortocloxe din Grecia, ineep direct cu ruqaciunile Vecerniei, fara nici 0 referire la el, iar altele, ca ecli(ia de Ierusalim, 1903, inserca:>.a nume i formula pentru binecuv intarea inceputului si mentiunaa ca «eel r induit citeste Ceasu! al uo ual ea». In Liturqbietu) roman, eapitolul intitulat «Vespcrina sau Vecer nle» este prefatat cu primele for mule din rolul preotului ~i citeva ins truc tiunl in leg.'itura cu inceputul oficiului Ceasuluial noual ea. Liturqhierele save, ca, de exernplu, eeli tia Slujebnicului de Sofia, 1928, inscri u ofi ciul complc:t al preotu1ui privitor la Ceasul al nOllalea. 2
VECERNIA PROPRIU'ZISA
rcmea oiiciuilli. ~ b) Planul general .5i ideea de insplra{jc. -- cJ Desehiderea olielL/lui .5i rugdciunilc ric incepul. dJ Tdmiierea sau cdciirea la jncepulul imfl%uiei. ~ .oj Vhoc/ul Veccrnici, rinciuiala .,1 simiJoJismlll lui. ~ I) Prnchirncilu/. ._ g) Eelenillc $i IliudeiL/nile cillpa prochimen, ~ h) Pariea [inara a ()ficiului Vecerniei. .

aJ \'

a) V rcmcCl oiiciului Adevaratu' oficiu bisericese al serii insa, a:;;a preeum insa:;;i denumirea sa, este Vecernia. Ea avea loe la inceput soarelui, aelica clupa incheierea zilei la ora a douasprezecea
I"ru,

rezulUj din clupa apusul 48, corespun-

47. Sf. Ciprian, Dc oraUonc ... , cap. 14, in lraducerea cilat(i aPr. Millei Pisp. 69. ,13. 5ublinicm: dllpa incilclcrea Orci <1 XII·a, im 11U «inlr·al dOisrrczecei('a cr'i!s», cum 5e vcde Ia Sill1ion, arhiepiscopul Tcsalonicului, in traducerc" l"():1:tu':i

I
3839 --

z ato are, in qcner al vorbiud, orei sase p. m. a or ol oqiului nostru, Acest r aport de or ar cste, dcsiqur, numai teoretic, deoar ece in variabilitatea ve cb iulu! o r ar solar ora a clcuasprezecea corespundea unui moment ce fluctua succc s iv f naur!c ~,i inap o i. in cursul auotlmpurllor. intre ora noastrri 4,30, iarna ~ii e,JO -- ~l p.m., vara. De Iapt, ruqaciunea biser iceasca ele seara a fost eoncc'jJl1ta ~;i practicata ca un of iciu Ia vremea cind se inse reaze s au se innoptcaz e ; ca at arc, ca urrna sa fie indep llnit a la aprinsui luminilor (lampilor sau luminar ilor}, pre cum rie dovedese chiar uuele din expr es iile prin CCHl? a fost si se gZlse;;te inca desernnata : 'Co ;,OXY(;:O'I sau '·J_ZOAO~r)l']. ";O'J),U/.'llZ0~ Iofici u I care se sa virseste Ia vrerrie.a apr insului Uimpilor)ID AsUizi, ora p on lr u oficiul Ve cor niei esle fixata in general dup a cursul dUJlii-amiezii, lnamtc de apusul soarclui. Ora Vecer ni ei se gase~te urcata pill!i ('iltre miozul z.i l ei, 111 cazurile in care Vecer n ia este combinate eu Li turq hi a, ca: a) in z ilc!e c in d sc 0 Iiciaz i Li turqh ia Darurilor mai inainte sfint ite , 1)) in .Joi a ~;i SimlJiita din saptarnina Sfintelor Patimi, cine! Vecernia cstc 1I11iti.! ell Li tur qh ia Sfintului Vasile eel Mare; c) aceea;;i s ituatie cstc si in ajunur ile s{nbZltorilor Nasterii si Botezului Dornnului, r!iV'(j aCl'str: ajur.u r l I1U cael sirnbiHa sau dumi n ica . d) la sarbtitoar ea Bu n avosti rii. cine! Ve cer n ia e s te unite ell Liturqhia Sfintuiui loan Gura ell: Aur, elaUl so int impl a intr-una din zilele in care se face slujba ceasur i Ior Pes tu 1II i Ma re. Dr' as e me ne a, in Durn inica Poqoririi Sfintului Dub, Vl'cern i a urrneaze inrla tEi cl upa Li tur qh ie, iar in Dllln inica Pastilor ea se ser veste pe la mijlocul z ile i, mai cu searna in parobiile din erase sau in ~Ieneral pe la ora 14, In toate acoste imprejurar i, Vecerni a SEc: lnfati;;eazEt de [apt ca 0 ruqaciune in conlul s erii. d e cit in timpul ser ii, Rcqulile de tipie, care prefateaza Liturqtiieiul, prevad savir sire a Ve cernie: celei mari dura apusul so arelui, numai in legatura cu «pr ive~Jherea de toati'l no aptea», cinrl, adica,Vecernia si Utrenia cu Ceasul int ii sint oficiate in continuar e. Se unesc astfel serviciile divine ale serii si dl mlnetii, «ca si cum ele s-ar incleplini neintrerupt In cursul intreqii nopti» ,,0. Vine la ive al a aiei un ecou lnclepartat al obiceiului din cre;;tinismul primar, care, in situatia sa e!e la ineeput, de religie ilicita ~i perseclItata, era constrins 5a-.)i incleplineasca eultul in cursul nop\ii, spre a se sustraqeatent.iei organelor de siguran(a ale statului roman, In eonsecin(a, toate aceste servicii divine se c1esfa;;urau unnl dupa altul In noptile dinspre clurninici !;:i in cele care prececlau zilele principalelor sarbeltOri, ca: Pa;;tile, Cinci;;ecimea, Teofania Si Inaliarea Domnului, precum ;;i pe cele in cinstea sfintilor martiri, cine! creclincio:;;ii privegheau toatEi noaptr2a in rugaciuni care se Yncheiau la sfir$it Cll LiturCJhia. BisecitaUi. a scrierii sale, Dcspre .sjintcfc fU0uciuni, cap. 2D0. Ad esle mai degrabt.i cazul unci exprimtlri confuzc, d('Our~ce textlll ~;(! cnmpletcazll in contiouare cu l(ldllurirqu: fUnd trccUle irei ceaSl:rj c1upd of '1olr(il(:u. Ur, trei ccasuri Lrecute clUPJ a1 noLt~tlea, lnseamnD scurgerea ccasului ol Z(!Cetcij, id unsprezecclea ::;1 ill c!olsprezecelea, C21 ser\"iciu di\"!n al zilc:i bisericesti. cure iJ\('cpea c1up5 npusul soarclul, deci 0 datil ell innoptarcB., \"ecernia (lVeil loe in pri.ilia nrd iJ noplii. ,J9. Vczi dife-rite ec1itii de E01.0).,OjlOV -r'o tl-£yo:. ~i Silviae ... Peregrinalio Gel loqa s(Jncia, editia ~i loCo cit. 50. P. Lebeclev, 01'. cil., p. 291; cf. ~i p. 22'1.

or

ri~a g,asea, ~e altfeI, 0 indicatle in aceasta pr ivints. alit in exernplul ]VIJ.ntUitoruIUl, care se ruqase noaptea in qr adina Chetsirne ni. cit ~?i in obi ceiul crestinilor din primele zile, precum se veele in Fa ptcl c Aucstolilor (XVI, 25; XX, 7), Nu este mai putin adevarat c~i ncaptca il~sine ell Jinlstea $i poezi a ei, impr irna 0 110[21 de so lemn ita tc ;;;i 0 atmosfera de mister care preclispul1 In chip spo ci al sufle tul religios spr e ruqaciuue. Pentru astfel de motive, aceastti traditio se vecle respectata si astaz: in rnlnastir i. in legatura eu sarbatorile pre vaz ute de tip ic, iar in b iscri cilc parolria le. la serbarea hr arnurilor. In aceste ocaz ii. ser viciul priveqherii incepo direct ell Vecernia ce a mare, deci fi'ira Ceasul al uou alca, deoarece r indu iala lui a fost indepl in it a irnpr euua ell Vecernia mica inainte de a):usul soarelui. Regula aceasta are in marc parte 0 valo arc pur teoretied, deoarece Veccrnia mica nu se savirscsto dec-it in biser ici le minastir ilor. in timp co in biscr icile parohialc Vcccrnia mare incope indat a dupa se rvi ciul Ce asului al noualca. a5a (5 Yecernia mica este lasata la 0 parte,
b)

Plunul qc ncrcilsi itiee« lui de inspitaiie

rna:

vcchl clocurnc nt in care s·-a tr ansrnis riuduiala Vccc;rniei Vl l l, 35, 3r.) ~i 37 din c:oleC\ia Corisiituliile Aposloiice, uncle se vcde clar impr lrnat pl anul Liturqh iei catehume ni lor. Mentinlnclu-se in limitele facturii sale de Li turqhier, referin(ele din accasta carte sc rnarqinesc aproape exclusiv la expuner e a r olului Iiturghisitorilor. Astfel, dupa Psalrnul de sear a (CXL, 6 ET:l).U/"i,.Z(je; ,J7.i,:lGc;), diaconul rostea 0 ecte n io pentru catehumeni, enerqumenf , candida(ii la botez ;;i penitenti. care, inclata clupa aceasta, er au toti con cethati. Urrna apoi 0 ecteriie mare pentru crcdinci osi. r ostita de diacou. dupa care episcopul facea ruqaciunca de sear a, aducind «rnultumlr e de sear a- lui Durnnezeu. "eel ce a facut ziua pentru lucrur ilc lurniuii, iar noaptea spre oclilma sliibiciuni~ ... (.el ce. ne-a tr ecut prin lunqirnea zilei si ne-a aclus la inceputul nop \11 » , :;;1 cermcl in a cal asi tirnp : «pazcste-ne prin Hr istosul Tau; cla: rui este-ne sear a pasnica ;;i noaptea [art] de p acat, si ne invredniceste de via\a ve~nica p rin Hristosul Tau». La stir)i t, cliaconul invi ta pc creel incio;;i sa-$i pIece capteJe, penfru ca episcopul sa citeasca rugaciunea prin care Ii binecuvinta Inainte de a fi concedia(i prin formula respectiva, rosliUi de cliacon. Nu e greu de constatat ca in ac:easti't schema, comp]etata cu dalele marunte, Inscrise izolat in cartea II, 59, .5i in cartea VII, 48 a aceleia5i colec\ii, se oglinclesc Iatnurit liniamentele genera Ie ale rincluielii actuale a Vecerniei. Linia urmala in structurarea :;;i clezvoltarea oficiului a fost pusii in le~ratura eu semnifica\ia ce s-a clat acestei "Laude» biserice:;;ti, ca alegorizare a opere! lui Dumnezeu in special in Vechiul Testament .5i a raportului religios al omului fala cle El, in aceasta perioada dill istoria lTlintu:rii. (reana Si Proviclenta divinii, caclerea onmlui in pacat, izC)onirea lui din rai .;;1 lntregul trag ism al sU"trii de pacat ,?i 011clepartarii de
cstc car tra DlImnozeu inainto de venirea h1intuilorului slnt improsionant evocate

Cel

in sensurile tipieo-simboJice, mata in stihurile psalmilor

inlesnite Vecerniei.

de cugetarea 5i sim(ircCt Ca Si imncle din cuprinsul

cxpnei, in-

-- 40-

-41<1'
J

m intuitoar e. aceasta poezie reliqioasa face in ser viciului stranei. Limitati in acest lac la cadr u l Liiurghieru1ui, preocuparile noastre se vor opri aeum aproa-

c!lip special obiectul comentariului

spirate

de

icleea

operei

pe exclusiv la of.i.ciul preotului. care fiind intoemit in str ins a conexiune . eu intreaqa r indu ia le a Veeerniei, S8 gase$te in depl ina consonants cu scmniflcati a ei special a. Asa eum este firesc, in perspectiva aeestui simbolism apar si puncta de contact eu istoria operei mintuirii din Noul Testament, prcliqurate pr in uuele pi ese (r uqaciuni, irnne si actiuni] din rinduiala oficiului. Aeestea sint unccri variate sau sehimbate ori capata 0 amploare p artieulara in anumite zile ale anului Iiturqic, pentru a sublinia r elatia intr e perioadele istor ici mintuifii, scotirid totoclata in evidenta caracterul specific al sarb at orilor si accentuind solernnitatce lor. De aceea, in praetica bi scr ice as ca, Vecernia se lnfrl\i$caza sub forma ell' : - Vecernic ell' toote zilele, adi ca in z.ilelc de rind (or dinare] ale saptaminii : - Vecernie mica, ea fiind 0 prescurtare a Vecerniei de toate z.ilelc. atit in cee a co pr ivestc rolul stranci cit si al preotuiui (nu are decit 0 octenic inai nlc de apolis, nu se citcstecatisma Psaltir ii. iar stihurile de l a «Do amnc, str iqat-am ... » sint recluse le patm) ; -- V ecei nie more sau ele .siml)(JIc1 scat a ei in pr eseoru sClrbdlorilor l1loTi, cinc! poatc imbr aca un car ac icr <;;i mai solemn, daca se oficiaza Ia «pr iv eqherea de toata n oaptca», Iiind aclica urrnata imed iat de Utr en ie. In expuncrca oficiului pr e otul ui, n o i vorn lua ca punct de plecare rincluiala Vecerniei de toate z.ilclc, care sta la baza tuturor celor lalte, $i v orn scmnal a c1cosebirile, 121momentele respective. c) Desctiidet ea oiiciului ·5i Iugc1ciunile

ele 10 inceput

In nartea de Ia inceputul oficiului abunda inde osebi elementul vee11itestamentar, reprczcntat in serv iciul de la str an a prin Psalrnii CrII, CXL, CXU, CXXIX :;;i CXVI, care stabilesc caracter ul csential 211 semnificatiei Vecerniei. Acomodinclu-se acestci situatii, pre otul dcschide slujba nu printr-o doxol oqie adr esata Sfintci Treirnl. ca la Utreriie de exemplu ("Slava Sfintei :;;i celei de 0 fiin1,5. :;;i fdcatoarei de viata :;;i neclespartitei Treimi ... »), deoarece oamenii au ajuns sa cunoasca adevarul existentei lui Dumnezeu in trei fete (persoane) numai prin tntruparea Mlntuitorului, adica in Noul Testament. Ca alaTe, 121Vecernie meotul aflindu-se in altar in fata sfintei mese ;;i cleschizind percleaua, i;ltrebuin\eaza formula obi:;;nuila la serviciile comune, "Binecuvintat este Dumne-zeul nostru ... », corespunzatoare prin caracterul ei general stacliului Revela\iei divine in Vechiul Testament, cincl Dumnezeu era adorat in cultlll patriarhil~r :;;i al clrer\ilor de atunci numai in unitatea naturE sau fiintel Sale, acliea a~a cum aparea in opera creanci. Totu:;;i. ineeputu1 Vecerniei mori, urmata aclica de Utrenie 121priveqherea de noapte, este binecuvintat eli formula doxologica obi:;;nuita la Utrenie, deoarece 'se consi.dera ca rrin preamarirea Sfinlei Treimi in imnul "Luminii lina ... » la Vecernia mica s-a facut deja amintire de clescoperirea acestui ac1evar oamenilor, prin venirea in lume G. "Luminii

line ... ». Corespunz ator caractcrului solemn al oficiului de la priveghere, inceputul Vecerniei este prececlat de un ceremonial cleosebit, practical mai ales in minastirt. Astfel, preotul si di acoriul, dupe ce au intra! in altar urmincl regulile s t iu tc, se imbrac a cel dint1i cu epi tr ahilul si felonul, iar eel de al doi lea ell stiharul ~i o rarul. Diaconul, purt ind in min a faclia aprinsa, deschide usile inparilte$ti si dupa ce a intonat intre e le ell fata spre crerl.nciosi inrlemnu: «Scula tt-v a», invit iud astfel pe cei prczcnti sa se r iclice in sus, mer qe in mijlncul naosului, Preolul incepe in ares l timp ct1ciirea altarului, p e care 0 continua in toat.i biser ica, diar onul insotiudu-I, dupti r in dui alji, de la c~i(1irca seaul1ului arhier esc. C2iclirea in tdcere si Iumul de tamiie, cc plutcst« in aer, inchip uie asttel rnornentul de la inceputul c reatici, cinel «Duhul lui Oumnezeu se purta pe de asupra ap elor» (Fac. L 2). Clnd s-au inapo iat din n artcx «In rn ij locul uaosulul, preotui intorieaz a «Do am ne , biuecuvinteez a ... », continuind apoi cadirca pina 1n altar, uncle int[[\ prin usilc imparatesti. Ajuns in Iata sfintei mese, preotul ela binecuvintarea pcntru inceputui serviciului, prin formula «Slava Sfintei si celei cleo fiintd si ell" viata faciltoflrei~i nedespaI\itei Treimi. .. ». Prin aceasta Ior multi doxoloqicd oste dcschis of iciu! Vcce r nici si in Durninica Pastil or , in z.ilcle Sdi)t[nninii Lumi nate si lnsp re z iua sfirsitului acestui mare praznic (rnar ti sear a din s[q)tarnina a sase a a Penticostarului). cieoarccc e a cadreaza eu nota de solernnitatc a aeestor z ile, in care 5e face arnintire de bir uinta asupr a mortii si asupr a pCicatului prin invierea Fi ulu i lui Durnnezcu. a cioua persoana a Sfintei Treirni. De altfel, Iiccare din ar.tiunilc litur qice ale preotului sint puse in leqatura cu unu' sau altul din aspe ctele semnificatiei q81lerale ale Vecerniei. AstfeL cincl cia binecuvintarea pentru inceputul ei. prcotul. cle~i S8 afla in altar, inaintea sfintei rnesc. el nu r aminc insa mal cleparte aci. ci iese indata af ara pe solee, oprindu-se in Iata sfintelor usi. care sint 111('hi5e. Des coper indu-sr capul, el se roaqa aiei in tain a, ci tirid din Lilutghier cele sapte rUCjClciuni de Ia inceputul Vccer nei :". Se aminteste in acest chip in pr imul rinel durata scur te a starii paraclisiace a celor dintJi oameni, iZ~jonirea lor din red in urma caderii in pacat ~i pilnsul (le.pocainta in fat a portilor inc!Jise .'ii pazite ale raiului. La Vecernia de la prive~jhere sfintele u;;i au fost cleschise de la inceput, pentru a simboliza ca la creatie i-a fost rinc1uit2l omului viata fericita in rai. Dupa citirea Psalmului CIIL ele se incllie! insa, lnsemnincl asHel scurta perioac1a a fericirii paradisiaee 02. La Pasti, c:incl inimile sint inundate de bucuria pentru invierea Doml1uluL semnificana serviciului serii este covir::;ita de caracterul inal\ator ill accstei sarbatori. De aceea, la Vecernia din Duminica Pa)tilor :oi din l.il018 Sapt~jminii Luminute, cele ~apte rugaciuni ca ~i Psalmul eIII, nu
51. In cnnlra7.iccre eu indicatiilc dc liD;c din ('cliliil(, de \-"neliil ]ic EdJ0{'" ~jll/ulL1j, Lilurghiercle mai noi de Atr:ni.'l, cu,' etc excrnplu, eel din unLll 1~t2~, prc\-i.id cilircu ecior .)apLe [L19dCillni (lle -Vccernir.:i ill(tinl(~(J sfinl.ci :l'(~Sf.', iilr Lilurr/iu'j:rui I:(~ !(.'rusn!im, 19:)f5, rc.'comand5 ca accst. lucru ScI sr~ f{)c~\ afani din I.lllor, in fala sfint'2i ir{)al~c u lui 1-'[ris:'os, numni In zdcle cind nu (;str~ vhod, i:ldici..! ill zilelc (k rind r!(~ pr;:.;1e <-_;,~lpl5minfj, lur ullfcl in r()~a sfinl'.~i IIJ(~'-i!; din u.llC:H. 52. cr. P. Lcbedcv, op. eil" [J. 293.

----

42ciei si intelepciunu lui

Dumnezeu

43manifestate in cr e atie, precum :;;i Cl

se c itcsc, i,nceput~ll ?ficiullli faclndu-se eu 0 solemnitate unica prin cintared. troe,:lulul «Hristos a invrat.i.», r ep e tat c1upa stilmrile 1,3 ale PsalI~JUlllr,L~\')lJ. ~l st!ll11,l :!.~ ~1 Psalmului CXVU. Pen}ru ace l a si motiv, rugaciuni lc .')l 1 salrnul ck scara 1111so ci tcsc 11Iel la Vecer n ia pentru ziua incl,lel~r;1 sal! oli()\·arw.:i praznicului Sfintei [n v ie r i, ad ica marti sear a din sdptarlllrw [I .5as ("[I a Pcnti costarului. In UlurgiJic[lIi ~II'('C, accste rU~J[lciuni sint desemnate de cele mai rnulte orr ..:ub clc~~l11mrrC'ad{ucJCjcilinile ell? la apr in sul lurn ini i» (.Xt [(JX:xi ~oij 1.')/·I,.z0'J.I. adlca s lo SCl'\'lCIUlul d iv in de sear a sau ruai scurt, ole Veco rn ie i, ca in versiunea rU1112111aa ace sto i cEirti liturqiro. Denumirea ac easta. (;'str:. inte rpr cta t a in se nsul tropic de ruq aciunj ale luminn sau lL11111ur u Spirt tua le. se us inlesn i t ell' tcxtut n lor, in care Du rnncze u, Cel C~I ;',lo(,Ulc,>t(" mtru lUf1l1~la ('ea nc auropi ata». este rugat «sa lumineze (Jed" inirni lor noastro». Sri 11C' «imbr aro ell anna luminii», pe ntru ca noi. «ell q indirc a ,~()rllnciJ()I' Sail' luminindu-no». S[I ne scul arn in tru bucur ie rluh o v III CC"\';(·~1. j'.;um;i ru 1 acostor ruq (ici LIlli !Ii fclul cle rcnar tiz arc intre rldl~ril.cll' Jlllrll ale ofiri ul ui lIU var iat rlo la un rnanuscris altul. iar texlui a su lor i l de m,11 rnu lt« Uri prclurrar! III cursul timpului ,,'I. In csenta 1(;1', ('J(:. sc, du\'ccie5c totusi de () Iartur a foarte ve chc, confirrnata intr e al lel.- )1 clc' Iaptul ca, afarc1 clo refcr irilo incic1cntale, din rugrlcillnile a dou a, (I pcltl~a :~i a .;;aptl?a, la aju tor ul Sfintei feci oare ;;i al sf intilor, aceste 1'l1~ldC:.IUllls mt adrcsete numai lui Dumnezou in general. Cu pr: vi r c 1(1 motivul pentru care numar ul lor a r arnas fixat in cele clin u r ma la 'lap te. nu S-3[ putea face 0 afirmatie precis a, Estc posibil ca accst Iurru SCI se [i petrscut sub in lluenta strnbolisrnului lcqat de cifra '~~I"lf', at!t.m lit('rat,L~ra ptlC)in5 anticri, precum 5i in eartile Vecl1iului :;:i "! ou l Ui . J (.'I,ta111(;]]. .'-.U es tc cxcl us IIIsa, sau poate Ii socoti t chiar mai t prob a b i l, Cd stabi l ir ea uumarului ric, ;;apte r uqaciuni pentru Vecernie sa [1 Iost suqc'ratcl. de cifrCl orei din zi Id carc 5e celebra. Intr"aclev2lI, elupa c(Jl!1putul CIVIl lf1 curs, vecllii of(~intji din noapte (la aprinsul lampilor), care esl~' prima oriS <:1 zilC'i noastre biseric:e:;;ti, 1i eorespunde in timpul c:cllll1oc\lulul cll~ toamna -;;i eI" pril1liJvara ora 5apte p.m. ,>.t. Dupa referln\clc elate de loan Casian c'", prillcipiul acesta de a se potrivi numarul psalmilor :;;i al rWJuciunilor cluptl ciIra cafe indica orele respective pentru tirnpul oficiului 50 gclsea aplicClt in unele din minastirile rasaritene, pe la incepulul vedcLllui al V-lea. In ceoa ce pi-ive)te cuprinsul lor, cele $apte rugaciuni ale VecBrniei se gasesc intr-o remarcabiUi. conc,:iulw cu psalmii de la inceputul acestUI OflClll, dar mai eu sl?amfl ell I)salmul introc1uetiv CIIl kpo0'lJ.la.zo~ (!'7),:16;). EC'Cl.llwCl:;,tered :)i Illijrttl['isirl~a maiesta\ii divine, a atotputerni-

purtarii Sale de grija pentru co nscr var ca fapturilor :;;i pentru atlnqere a scopului existentei lor. sint motive din care se inspir a deopotr iva admir atia, lauda si cinstirea expr irnato in Psalmul CnI, ca sl intr eaqa cuho-

la

5J. () illl(;[r.'Si!I~l,j hJCrbrc: in rJC":'<'j'!tli pri\'IIl!a, inlemeial~ pc slucliul I1HtnUscri'-iC!~()r,; ~l [ost .pul;lj;:i'Jl;j sui) ti~lul: _'Is).t-:-r; ±rc;, -r(;)V LSO(0V aX0AOuOl{t)'Y 'ToG f.\_)/.'JlXOU xed -:-0') 0~I)~O~ [COns~fHlli.fI(-,pr;l, 192-1), rJ~ !n~tuj IlliLropolit'E1I Cezarcei, }\.mbrosios StaVri'ilos. . ~.-I. If. Dr. \ \'ltlrrJfancJ\'ici)i Dr. T. TMl1iJV'icili, (1). ci/', p .• (21. LInde manualc ric liPIC, CI, de ."X('l1ll,lU. ,;cl ,'icC,lu,1 de Ic(JllfJtllul Dil1lilrie LungulcscLl (,\lanual ele pr?cllCo l!l~:r(J!CQ. Cr,Ji(J\'':], !rrl0, p. ::ii), rH(~conizQa'l5 chiar cj VecC'rnia 111are la PflYcghL'rc, lJ1CCpe ,d)up"i apusul soarelui. [il (IUl 7", 55. Dc' ills/iiLllis c"r:1l0/)iofum ..., eMl"" II'il, Cilp. 2, P. L., XLIX, 79.
I

logie, prin care se rnij loceste in f1..l9aciunile Vecerniei obtincrca inclur ar ii, mile! $i ajutor u lui uecesar Ier icirti olTIlIlui.Pe de alta parte', in acesto sapte ruqaciun i vibr e az a, ca si ill Psalrnul CXt, f iorul pucClinkL pentru care scara of era couclitil corcsp unv.itoare. Intr-acle v.ir. prin inturier icul care ne acoper a ca un Iintol iu '3i ne afunda ca iutr-un mormiut. precum,?i pr in aplicarea spre 50111n, seara este, dup a intorprctarca traditional a, «ca un sirnbol al sfir sitului vi etii noastrc, fiindca ne vine neaptea ca 0 mcar te» ol;. Cugetul csto astfel clispus in chip natural sa refle ctez.e la faptele sevir site in cur su! zilei si sa implore mila $i iortarca diviua. Indeosebi ultima din cele sapte fUCj[iciuni sc infcjti'.;eazi:i ce 0 sintez a a tuturor intcnti ilor :;;i ce rer ilor formulate in colclalte c1inaintea ei: «Durnnczculc cel mare 5i prcainalt, Ccl co s in qur ai nernur ir e :;;i locuiesti intru lumina ce a ncaproptata. Co l ce a i alcu tuit ell lntelepr iu ne loala zic1irea (universul), Cel ce ai pus clesp~irtirc intr e lumina si intunerie si ai ascz at soarele spr o st[rpinirea zilci si luna :;;i stclclc spre s tap inirca noptii . Cel ce ne-al invrcclnicit pc noi p~lc[ilo::;ii si in' ccasul de acum a ne jnfa\i~a ina in tea Ta intru marturisi re si a-Ti arluce laurlii ele searti, Insuti, Iubitoruie de oarneni. indreptcaza r uqaciune a noastra r a tamiia in aintea Ta ;;;i prirneste-o ca pe 0 mirea sma cu miros Irurnos. :;;i ItP. cla nona seara de acum ~i noaptea ce ville, pa:;;nica. Irnbr aca-ne eu arma lurnini i ; izbavestc-ne ell' [rica de no aptc :;;i de tot lucr u! ce se sav irseste in intuneric. Si sornnul, pe care I-di dat spr e oclilma slabiciunii noastre. claruie:,;te-ni-l scutit de toata nalucire a cliavo leasca. Asa, Stapine a toate, claruitorule de bunatati, fa ca sl in aste muturilc noastre pocaindu-ne. sa pomenim noapt.ea nUlllele Trill 'Ii prin cugetdrea la poruncilc Tale luminindu-ne, sa ne sculam intI'll bucurie sufleteasc:a, spre proslflvirea bunata\ii Tale, aclueincl rugaciuni :;;i cereri milostivirii Tale, pr,ntru propriilc noastre pacate :;;i pentru ale tot poporului Tau, pe care, prill rUCjiiciunile Sfintei Nascatoarei de Dllmnezeu, intru mili:i cerceteaza-l». Astfel, preotlll concentreaza in I'llCja sa din ccle ~apte rtlcjaciuni ale Vecerniei In fata 5fintelor u.,?i, toate dispozitiile ~i aspiratiile re\i.gioase trezite de Psalmul cm in sufletele creclincio:;;iloI, anticipincl chiar ;;i pc cele ce 15i gasesc expresia in psalmii urmatori. In saviqireCl accstor rugaciuni preotul nu dpClre numai ca unul din comunitate, (':a in o[iciul CeClsului al noualea; el nu este aCUI11 numai un participant la exerci(dIe de pietate cOll1una, prin care se aelince;;tc impreuna eu ccilalti crr,riincio'3i in meditClfea textelor, inlesnind zborul inirnii spre celc: rI(~ sus. tn acestc ruqdeiuni preotul inter'lin(: pcntru intrCCl()a cOl11unitat<', la care este rincluit ~i direia ij dpartine el l]1s11$i, s(·~ rOMp:'; -;,i mijlo('(:')le !'lentnl ca, lncllipuincl astfel nu numai pc .'\c1am lllClillt"d portilnr raiului din Eden, ci reprczentind In acela:;;i limp pC' Iisus Hristf)s, l',i'.intuitn[ul $i Rascul11paratoru! faCje"'lduit lumi.i (Pac. III, 15), Cel ce mijlocc")te pc'ntru to(! oamen ii. Dc c:i t2, smeren ie ~i r8cun():;;ti n \rl Eu ttl etc:: D'llnnc'·I.C:LI, Cufe,
5G. Simioll,

1Hhi'"pi>;cnpul Tesalonil'ldui,

('f).

cit.,

CiJp.

:'~J'J.

«peste

44siler, expr irnate

versele cercmonii

45-

~ele i,n~lte ~une" (Ps. XVII, 36), tr ebuie 5,1 5e sirnte dec! patr~ns Pl~()tll~ .Jl~sll£letlt d~ ~·h.emarea sa! Cita draqosts pentru semenii IL;1 trc~u"lc sa-l Incalzcasca ll11111a, ca sa simla sufletele lor linga suflctul :au_, s~ .5e lclenLJfl~cc. mteresclc lor clulJovnice~ti sl sa se inflacareze 1Il ll1fatl?arca ruqaclunilor sale ca tre Durnnezcu-Pronietorull .. p~lIl cele 5~pte rU~Jaciuni preoluI se adinceste in convorbire si in ta,lI~lca so lir e catrc .Dumnezeu, pentru popor, dar osebit de popor, ca Moise pe l--:lll;tcI;- Sma: (Ics. XIX) :;;i ca Mintuitorul in qradina Chetsirnaru (l'.J.atel XX~·I,.36 51 ~~;.M~rc~l XIV, 2;:i 35; Lnca XX, 41) 57, mijloC1ndobtl11e~ea mile i, .bUl_1atatll .)1 ajutorului divin peritru el si pentru ereclIl1C10~1. 1'.fll1tLlIrea ~1 Sfll1tlrea. accstor a sint coriditionate inse in acelasi ~:mp;'l. de. l~artlc~parea. lor oactlvelll personala. De aceea, Iiturqhisltorul 11 as.oClazcl indat a la 0 ruqeciuno publica $i comuns sub forma ecteniei mari, pc ('ar(',_cla~'~i !1U. e~t? cliacon, 0 rostesto preotul insusi . in acest cal .. cI cO,ntllluCi sa .rnrruna III fata sfintelor u5L dupa ce a terrniriat rugariun i le \ c'cerl1lCI, i ar la str aria s-a inchciat citirea Psalmului CITI. Tot (lCI,Va rest: pr c otul ~i c,elc'alte cctc nii in cursul Vecerniei din zilele obisnui tc de pc~tc sdplcHTllna, afard de ectenia midi. In serviciul Vecerriiei IllICI nu se intrcbuintc az a cctcnie mare :;;i nici un fel de ectenie a£aril ric cea. rlinaintca otpustului ("Milllie:;;le-ne pe n o i Durnnezcule dupa marc mila Tn ...»). "

C1:

in psalmocliile :;;i imnele de la str ana . cle asemenea, dinu sint altceva decit transpunerca pe plan sacerdotal a uno!' adevarur i d oqrna ti co si episoacle r e liqi oase, clezvollate $i sensibilizate sub forma actelor simbolice. Aslfel, .)i aici, cine! cintarea Psalmului eXL ajunge la sti hu l 2 ("Sa se inclrepteze (inalte) r uqaciunea mea ca Icllllliu inaint ea Ta»), preotul ori cliaconul, claca este, inccpe ciulit ea znnre, adica tal1liiaZEt, dup a requlile stiute, mal i,ntii altarul si apoi toate celcJalte part.i ale sflntului Ioces, si pc crcdlnciosi i prezcntl.

ell T6miicreu

SOli

ciuiit eu lei inceputulimnoioqici

. 1I~ cOJ1lpa~an.c cu s~tl;a\ia s~a la_ cele :;;apte ruqaciuni, preotul se gasc:;;te ]l1t.1"0 pGZI\le ,noua.lp lccjatl:ra cu ccteni a mare , cu capul acoperit acrum ~51inteqrat el InSU$1 11: ruga ll1tregii cornunitat], actiunaa lui se rnallllestCl. mal rnult prm clitij are a acestet forme de ruqaciune publica si cornuna, e nu nt inrl pe grupe intc nti i le (pacea de susvrmntuirea sufletelor, pa_::ea in intreagCl lurno. bunastar sa locasurilor blseri cesti, pentru autor itati. etc.), care fae obioctul dilcr itelor cereri. :;;i reoetincl inrlernnul «Oomn.ului sa nc ruqam», tntrcaga ccte nie estc insufle\ita de un spirit COrn~ll11tar, care se v:cl~ expri mat in arestc cereri ce se fac «pantru. f~l?Slll cluhovlll~cSC $1 ajutorul nec:c~sCl[ in realitatile vietii, atit cornunilatll bls.cflce.5tl 111 qenc.ral cit $i difcr itelor cateqorii care intra in cornpon:llt~ C1. ~~supra ectcl1lei.v?1ll rr vcnl mai pe larg la capitolul Liturghiei, carel a ea II apartmc la oI'lDll1e,
. Dupa un timp de meclitatie comuna pe lema psalmilor din CCltisma ·51clupa rugaciullca in comun, ce urmeaz3 acesteia in zilele ordinare sub forma ecieniei mici, care la Vecernia dinspre sarbatori se roste.5te clupa flecare «j\1arire" (antifon), fic de prr:ot in altar, claca nu este cliacon, fie de ucesta inaintca sfintelor U'3i, rnlurile se clespart din nou. r-lai bine zis se impart, pentrll ca ele se cliferc;ntiaza numai ca forma de actiune, rlar se gasesc: intr-o intima conexiune de tema :;;i de sens. De altfel, in r:ursul tuturor 5ervic:iilor liturCjic:e, ruqtlciunile preotului reprezinta de [apt soliri sau Illijlociri, aclica ruqaciuni la !livel sacerdotal, care concen" treaza ,~i il1[ati$eClZ~i Domnului laudu. Illultumirile :;;i cererile creclincio5:. Dc ucceu, lu \fccernia de !o. pri\"~qhr:rr~J srintelc u~L care au fost des-chise d(~ I? ~nccpt1tul .~(~rviC"iutlli, sC .. il1chid rJ~lp.;i r:f-; Dreotut a 1~r,llllnllt de cilit. ruqaciunilet dalu ell t_5'r:llIlliJrCd [celurll PSill:llUIU, ell] lil 5tr"ni1. Cf. Icon. D. Lungulescu, up. cii .. p. 1 G,.

Ritue lul tdmiierii, practicat :;;i in unelc din r eliqlile popoarelor ant.ice, ca egiptenii, r ornanii s.a., reprezinta in Biser ica cr cstina 0 ami nt irc liturgiCd din Vechiul Testament, uncle isi gase:;;te corespondenta in arde r i Ie de pe altarul tamiierii, scar a si tlirnine ata, cle la cortul sfint (Ie). XXX, 7, 8). In sine, Wmiierea reprcz inta una din Icrmele de jcr tf a, adi ca 0 expresi e a ornaqlului de arlor atie, ce se aduce lui Dumnezeu ca autor si stapin al crcatiei. Sensul accsta se ana confirrnat de insd:;;i formula prin care prcutul b inecuv intcnz a tarnli a pusa pe carbunii din caclclnit~'t : "T5Illlie iii uciucclll (DUI~lrj+~ crJl T:P00?~fJ()IE'I, iii oicri1l1, 1\i pr ezr-nttim. 1\i infalhJlil co dar] Tie, Hristoase, Dumnczcul nostru. intr u miros de buns mireasrna (Efes. V, 2) duhovnice asca. pe care prirninrl-o in jertfelnicul Tclu cel rnai presus de ceruri ... ». C2iclirea biser ici i $i a credinciosilor CO)1stitu ie pe de 0 'parte ci nst irea lo casulul lui Dumnezeu, cure este sfintit )i destinat scr viciu ui Sau, iar , pe de alto parte, «pc eei ce stau inainte ii sfinteste», c!eoarec:e tamiia a fost binecuvintata 58; parfurnul ei este deci simbolul harului Sfintului Duh ce se r evarsa peste credinciosi, drept contr aclar solicitat in incheierea r uqaciunii pentru binccuvintar ea ei : « ... trimite-ne noua harul Pr ea sf'mtului T~\U Dull". In aces! moment al ser v iciului Vecerniei, tamiia este deci scmnul sensibil al tarniiei duhovriicesti 5D, aclica al jertfei in sens moral, ceo se aduco sub forma «jertfei de laude, arlica roacla buz.elor care proslavesc numcls lui» Dumnezeu (Evr. XIII, 15) in psalmii Vecerniei. Stihul 1 al Psalmului eXL de:;;teapta imaginea conditiei trugice a omului In Vechiul Testament, cind rugaciLinea rasuna ca un strigat din departare ("Doamne, strigat-am catre Tine ... ») .;;i "dintrll aclincurile» prapastiei (Ps. eXXIX, I), in care 11 aruncase pacatul neascuIUi.rii. Fumul :;;i mireasma de tamiie ce 5e inaita, cIne! cacle:;;te preotlll in timpul cinUirii stiillilui urmator, sint expresii simbolice sllgestive ale naclejclii pe care 0 are omul clin impe[iul l1arului Nou1ui Teslament ca clorinta lui de a-i Ii ascultata fUCJac;iunea se va implini aCUlTl, prin mijlocirea Mlntuiloru:ui trim is, dupa [agacluinta data primilor oameni. De aceea, in formula de binecuvintare tjrniia estEc, aclusa prin Iisus I-Iristos, pentru ca orice clar oferit prin Fiu! Salt este primit, El fiind totcieauna ascultat (Evr. V, 7). Dar pentru ca rugaciunea noastri1 SEl se poala inalta pina la Dumnezcu, trebuie Sd fie sa.
Simion. mhiepiscopu[ 59. Cr. Ibiclem, cap. 352. Tcsulonicului,
Of'.

cit .. cap.

J09.

«ca ca arf umul al

46lzvor ind sirntir ea

47-

tamiia", p fru:nos acesteia, adica din adinca a unei 11111111 curate. Jnatipata de inaltirnea qindului, il1calzita ;;i aromaUi de puritatca ini mii se cuvine sa fie mal cu searna ruqaciuriea cu care se infu\i)ca·z.u liturghisitorul inaintea lui Dumnezeu pentru ereciinc:io:5ii sai. Dispozi ti a sa launtrieil trebuia sa se simla intr-o continua crc)tcrc duhovuiccasctt, par alel C'Ll clcsfa.5urarea of iciului in care preotul va a vca sii reprczintc peste citev a elipe persoana Mintu itorului insll;;i venit in lume. e) V hodu! veccnitet,
t induluta

La sarbator ile in a car or r indui ale se afl a prevazuta citirea Evanqheliei la Vecernie, intrarea sau vhorlul Veeerniei nu se face atunc i eu cadelnita, ci cu sflnta Evanqhelie, Asa 5e prezinta cazul in lola Mare ~i in Sirnbata din Saptamina Sfintelor Pat im i, cirid Vecer nie estc combinata cu Litur qh ia Sfintului Vasile eel Ma re . in Vinerea S£intelor Patimi si in Dumiriica Pasl illcr ; l a Vccer nia uui ta cu Liturghia Dar ur ilo r mai inainte sfint ite , in z ilcle de: to febru ar io (Sf intul Muceruc Haralambic), 2·~ Iebruarie (Aflarea capului Sfintului Joan Bo tcz atorul), D martie [Sf intii 40 de Mucen ici ) ori la sarbatoar ea hr arnului, cinc! se Intimplil. ca toat e aceste sar batori sa cacla in timpul Parcsimilor. Ceremonia vhorlului imbr aca 0 solemnitate spcciala cind ofieiul ei este savirsi t de mai multi liturghisitori. Daczi din acest sobor lipscsc di aconii, lnterjectiile «Intelepclunc, dr ep] i h sint pr onuntate de unul din preo].i nO inaun trul soborului, adi ca in mijloc:ul bisericii, ;;i nu pe solce, iar irrmul «Lumina lin a ... » sc cinta de soborul Iiturqhlsltor ilor. Printr-o as tfel de trccer c a cintar il in r o l ul sfintitilor slujitori, practice biseric(,asca subl ini aza in chip clcosebit strinsa !cgatura clintre acest imn $i tema vhcdului. Cincl cintarua a ajuns la pasajul «Lauclarn IW Tatal :;;i p e Fiu l 'ii pe Sfintul Duh-Durnnczeu ... », toli i~i pleacii puli n capetelo in tirnp ce diaconul ori preotul respectiv c~\de~te sprl' r~lsarit, intrind apoi in altar dup a regulile cuveni te. Introclucerea actului i ntr ar ii mici in oficiul Vecerniei tr ebuie privite. [Eira lnrloiala, ca un impru mut sau 0 influentti a Liturqhiei catehurncnilor, in care a avut ioc rnai Intii instituirea vhcdului (>ij lJ.lZp7. ~:JG00~, 'f, -:-::,[;)":'1] 2i-Jo00~), broclat pe cer emo ni a intr ari! epi scopului ln slujba. Adoptarea unci astfel de ccr emonli :;;i in c adr ul Vecerniei s-a Iacut, ncqresit, cu scopul de a spori solemnitatca ofi ciulu i ele la uncle serbatori, Intr-adevar intrar ea sau vliodul rnic nu arc Io c elecit In serviciul r eliqios al Vecern iei ce se oficiaz a in serile clinspre eluminici, sarbator i 5i la ce a ur mata de Utr e n ie, cirid se face pr iveqher e de noapte. Ve cernia mica sl ce a elin zilele de rind de peste saptamina nu au VllOd. Din cieserierea procesiunii vhoelului rezuIta ca, in principiu,' el a fost conceput .';ii consielerat ca «intrare» (2::Jo(;r;;), terrnen telmic de altfel, sub care se :;;i ana c1esemnat in Lilurgilier $i in liturgiea. In vorbirca biserieeasca uzuala 111sa se intrebuinteelza il1 acest scop cuvlntul «ie$ire» ell e[1clelni\a, cu Evangbelia etc. S-ar putea spune ca fiecare din aceste doua numiri este determinata ele mo.mentul in care esle luata in considerare ceremonia, sau de pozitia elin care este priviUi: in prima ei parte, cinel procesiunea porne$te din altar, ajungind pina in mijloeul nao5ului, se infati$eaz[l Inlr-adev~lr ca ie$ire, pe cine! sub aspcctul celui de al c10ilea moment, cine! ofician\ii se Inapoia'Z~iin altar, ea apare ca
GO. Prtlcticilc nu S2 gijsC'sc dC! acr;rci ilsupru j'uptului rlilCU ac(;~sl/! ;JtriLulir.! tre,buie sti revinJ in ucest caz protosului or! prcnlului cr~llli !1l{J[ rnie in fc.Jllq. Pentru motive in I,egalurrt ell l09ica 1illlr~_lic;). noi nc prununtulll1 in fi1\'U,iJfC'[} pr'Jlr)sului, care trebuiL! pourtc $i sIinta E\,iln911C.:lic in [runtea pr()cc~iunji \~'hnd~luJ, 1<] siirb~ilorilc m(~ntionale. A Sf::' veclea in aCC:usl0 privinld sLudiul I:nslrl.l,: CO!.1t~tI)U{ii 1n Idrnurirea. unci con[(()vers(' de lipic privli()cu-C! lu \-:/luUurile LriluUill(.':, in

.>i

simbotssmu!

lui

Pr in cintar ee la straria a sti hur ilor de la «Doarnne, .strigat-am ... », car e s int imne de cornpoz itie cr cstina, prefatate de sfihuri din Psalmii CXLI, C:XXIX 5i CXVI, s-a insernnat deja legatura dintre Vechiul si NOlll Testament, III sonsul cii inv atatura celui dintii a pr erners si a prevest i t pc cca d in cal do al do ilea. Sluj ba Vecernici devine Ins~i patrunsa :;;l luminatc\ in chip se nsibi l de atmosfera Noului Testament prin actul «intuit i! tnici» s a u «vtiociulu! mic», Pr in acestca sc intelegc pr ocesiunca ce se face pornincl din rata Sfintc i r-Icsc :;;i ur mirid pc: l atur ilo oi de miazii-zi, rasarit $i miaz anoaptc, pentI'LI a il~;;i po usa later al.i din acuast.i ultima parto, pina in mijlocul n aosului. In uCL'si SCUll, c1upti C'c: preotu! s-a inapoiat in altar de la carlire a mare din l imp ul pri mclor stihiri eli," la «Doaruno, strigat-am ... », sau clupa ce accastei. c:dclire a fast terminata de d iacon, asteapta pina in timpul cintarii ultune: s li h iri clinainte de «Sl av a.i.», cinc! se imbraca ell felonuI. Cine! se uiccpc cintar ea (:Slavd ... », se clcschid sfintele usi, iar preotul sau diaeonul, (lacci cste. t[lilliiazti altarul. La intonarca stihir ei c!e la "$i acurn ... ~ (Dogmati ca), procesruue a Vhoclului sau i ntrririi rriici por neste in acelasi chip ca si la cElclirea mare din ti rnpul stihirilor de la «Doamne, strigat-am ... », rne rqi nd inainte p ar acl iscr ul ell fiiclia sau CLl sfesnicul aprins, dup a el di aco nul eu cadelnlta, iar Ia urrna prcotul cu caput cleseoperit, purtInd el insusi cadclnita, in lipsa de diacon. Oprinclu-se in mijlocul naosului, eu fata spre rasaI'it, cliaconul zice In 50apta «Domnului sa n8 r I.1gorr/», pClltru ea prcotul sa rost0asc[l ill taina «rugCieiun8u introrii» ((Seara ;;i climineata 5i la amiaza, laudi:lll1, binecLlvll1tam, muJtumim :;;i 1113 rugarn Tie, Stiipinc al tllturur ... ,,), stillci aminci()i eu capetcle inclinate. Dllpa ecfonisul pentru Il1clleierea rugaciunii, ei se indreapta; iar c!iaconul invitlnd pe preot ,.(Bineellvinteaza, SLilpine, sfinta intrare", acesta binecllvinteaza eu ll1ina spre rasarit, rostincl in ~oapt[! formula: «Binecllvintata este intr'area srintilur Tai, Doamne». Diaconu] sau, in lipsa lui, preotul, face apoi caclirea 1111ca, 1ar catre sfir~itul cintarii Dogmaticii, cliaconul, stine! in fata sfintelor u$i, intolleaza: ,dntelepciune, clrepn !", caclincl cruei$; rolul acesta 11 inclepJiI\('')to preotul jW sole(', in rata sfinte!o[ lI~i, c1aca este sin9ur. Strana rasflunc!e cu citirea il11nului "LuminCi linci.,,», in timp ce liturghsitorul intra prin sfintele ll$i in pltar, terminincl c,iciirea; cine! este cliacon, acesta a'3tcapta pe preot in clreptul icoanei S[intc:i Fecioare, intlmpininclu-l eu cadirea ~i intrincl apoi. clupa ciinsul jn altar.

sa

..Studli

Teologice»,

III (1951),

lH.

3-4,

p. 121-IJ4.

intrare.

48termenului de «iesir e» in limba

:r
in confuzia ce s-a
biser ifacut

cease

intrc proriunlia si insemnarea termenilor (intrare) ~i «v ihorl» (Iesir e}, in vr crnea

In realitate,

generalizarea

vulgara

de la noi i~i gase.?te explicatia

!
I

49-

toar e .de buemie,. de Iini ste si de potolire a a~tepti'irilor neamului orne!lese: I'abloul unui splen~l!cl ~pus de so are treze:;;te adrniretia noastr a fala
de Creator~l irnpulsul Irez lstibi l de a-L preamari in Treimea SfinteJor Sale Persoane : in acelasi tirnp inse ne mina qindul la Soarele eel adsvarat, Hristos, «Soarele dr ep tatii» u~, Care a r asar lt lumii prin intr uparea din Sfinta Fe ci o ara. Atentia cr erlinciosi lor asupra acestui stint adcv ar, simbolizat sub forma de actiurie in pr~cesiuncavhoclului si totoclata expr imata in figuri le l~oelt~'e a.Ie irnnului «Lurn in a Iln~ ...." e~te nr ovocata in chip special prm iuterjectrile «Intelepciune, dr epti I". «Intel epciune» sa ne silim deci a l?at,runcle .dllJlOvnice:;;le. ic:onomi~ ~~ev~la\ie~ ciuInne7.eiesti in per~ so_ana F:1U~Ul, adica e:: .senslb1l1tatea, maltall de ci dcasupra logicii pamintesti ;;1 a preocupanlor veaeului de aiei. De asemenea, «drepti I» drepti ca poz itie !izica in_ primul. r irid, aclica r idic Indu-nr. de pc Jo cur ile 1Il e.are .ne-am ~JasJ sau indreptindu-nc. dace ne-am ~Jasi apler ati sau spr ij ini]i pe ceva. Acesta este un semn sau un gest de cuv iinta, ele respect $1 de p ietate fata de perso ana Ivlintuitorului, cvocata sirnboic, prin toate c:elc ee se s arvtrsesc in legatura eu «intrarea mica», dar totodata o astfel de ati tudi ne sau poz itie spr ij ine atenti a si cuqetarca noastr s. Vh o dul mic rnarclieaze punetul ·culminant cu care se si incheie in acelasi timp prima parte din slujba Vecerniei. Tr ebui e Si:'l obscrvarn totoclata ea aceasta ceremonie inseamna 0 nota de solemnitate dcosebita, caracteristiea nurnai Vecerniei rnar i, in timp ee, in ziJele de rind de peste saptamina, dupa stihira ~ascatoarei, se treee indata la irnnul «Lumina line ... '" f) Pro chi men u1 intoemirea oticiului din partea a doua a Vecerniei 58 vede aplicat acelasi principiu ca si in partea intii, El consta adica din psalmi sau parti din ei, .dm ruqaciuni eomune rostite fie de preot, fie de str ana, in numele poporului, si din imne de insp ir atie cr estlua. Inceputul a cestei parti v.ar iaz a 1nsa In raport cu earaeterul si qr adul pe care il au cliferitele zile :;;i sarbatori ill calendarul biserieesc. In general, partea aceasta a ofieiului se desehicle dtlt la Vecernia din zilele eomune cit 5i Ii! cea elinspre sarbatori, prin formulele rostite de diacon :;;i preot,eu rata spre eredincio$i G-l: "Sa luam aminte Pace tulmor. Intelepciune, luam

din slavo-rusa
cinc! se ~Jasea

literara
in uzul

:(vh?d.~
Biser icu

noasire Liiurqtvietu! slaven. Simbolisl11ul vhodului Vecerniei i;;i are punctul de p'.eeare in ideea de intrupare a Domnului din Sfinta Fccioar a, idee ce se dezvolta .in ultima stihira cintata la «Si aCUIl1 ... » (d Naseatoarei san Dogmatical, la "Doa111118, strigat-am ... ». In pr incipiu. tema vhcdurilor este venirea Flului lui. Dumnezeu in lume , opera Lui m intuitoar e ;;i inaltarea la cer. pnn care a fost riclicata sl umanitatea noastr a impreun.i cu El i aspectele sau episoi~clele cliferite ale acestei lucr ar i S8 precizeaza pr in amanuntela rle il1cacirare a actiuuii v hod urilor. spccitice diferilelor o lici i (Vecerni a. Liturqhia oatehumenllor ori Llturqlne crcdinei05ilor).. .' La Veecrnic, accasta ceremonie are un caractcr mel! mult pr emchipuitor 5i Cjenera!, ca 0 sinteze s irnbo li ca a celor ee se leaga de venirea DU!llJ1ului- in lUIl1C. La v hodul ell cZ!clelni\a, pcrsoana lvlintuitorului este reprezentata de catre preot, care, prin punere a Iclonului, inchipuie aetul imbr8carii Iirii ornenesti sau al intr upatii Fiului lui Dumnczeu, La vhodul cu Evancrhclia, .t--lintuitorul cstc sunboliz.at prin aceasta sIinta Carte, ca una in C~f(; 5C cuprincl inv~\\dtura ~;i Iaptele Sale adlca viata si acti.vitatea Sa de Ia nestere pina la incll\(lJ'(~, pc Iile!e ei aflinclu-se inscris de nenumar ate ori numele Fiului lui Durnnczcu, iar icoana Invierii lui impodobind fdta de c!easupra eopertei. Icsirea preotului din altar inseamna pogorirca lui lisus in lurne ; oprirea in rnij iocul biserieii, iDclinare_a cap ului sl rugaciunea tainica a «intr arii» fac amintire de r~lmino:;rea Mintui .. torului in mijlccul oameriilor. srncr iudu-se pina la jertfa adus a pe Cruce Tatalui. de pogorirea Sa apoi la iac! peritru a d.. ez1ega pe cci ferec~ti ~n robia lui si ele rielicarea noastr a a tuturor prin Invierea Sa; aceasta din ur ma sem'nifiealie 0 are ridi carca sau inclreptarea liturghisitorilor, dupe rostirea rugac:iunii intrar ii in mijlocul naosului sau ini'iHarea sfintei Evanghelii. Cadiree ne cie;;teapta unaqinca preasflntei Lui v ieti, care s-a aclus ca 0 acievarala tarmie bine mirosi toar e. Intoarcerea preotu'ui in altar ami n teste ini"ilt.area Domnului la r:cr, uncle El este 0 jerUa vc,?niea pentru noi inaintea Tata1ui ul. Intrarca prin u:;;i1e Imparate:;;ti, care au stat clesebise de 1a ineeDutul proeesiunii, lllseamna ca dupa ce raiul a ramas inchis timp lnclelungat din cauzagre$elii lui A.dam,dcum, prin venirea Mintuitorului, raiul $i cerul 11e sillt descbise GC. Semnificalia vhoclului Veccrniei este eompletata $i in aeela$i timp confirmatci de iml1ul de prea frul1loas~l inspiratie liriea «Lumina lina ... » (",iii':; t),apo'l, lumina preclispunatod)'e sau aclue('itodre de bUCluie, lumina blinda, blajina, potolitoare). Accsta este un imn adresat Mintuitorului (( ... vreclnic '2~ti In toata vrCJlwa il Ii l[melat de glasuri cuvioase» - eUcerniec aclictl, pline cle pletatr, - "Fiullui Dumnezeu ... »), Care este numlt "Lumina lina", deoarec:c pIln intruparea Sd a aparut ea 0 lumina aduca61. Simion,
B i in lrilcluccrca 62. Cf. Dr. arhiepiscopul "'aslle Tcsiilnl1lrului, :,1 Dr. op. T. cit .. cap.

In

sa

33:3, P. G.,

CLV,

605-603

rn;l1clil:l, p. '2.1B.

:-.ntroiill1o\'ici

Tarnuv3chi,

op. eil, p. 546.

VI, 1, ~i Sf. Ciprian, De oraUone, 35, leon. D. Lunguleseu, in capilolul desprc Vecernia de sirnbal5 scara. din al SdLl 1'·1onual rie pracUed liturgicd, p. 25, pre\~ede c5 aceasla orc loc in caelrul u5ilor iI1lPdriHe~li: Prolosineelul Gherasirn Sa[firin (Tipic asupra serviciilor ciivine. !3ucure:;li, 1905, p. 11) mentioneazil in legalura cu Vecernia dll1 zilele obi:;nuile, ca prcotul lrebuie sa stea in acesl limp «ccva mai inapol de col\ul cllnspre rniaziiz.i ';1 rascirit al Sfinlei rneSb. Polrivit instructiunilor din Uturghicr. ciinaint.ea Aposlo· lului, llccsta esle, elesiqur, loeul din care se anun\a leclurile in qcncTil1. c:ele dOUd prnc'.iei par insa deopotriva de indrepl5\ile, fiind. acomodalc si[UiJ\'I'tlor dcosebite din eele doua ealegor;i de Veccrnii: la Vecernia din zilcle ordin1lfe, ncfiincl vhod ,1 sfl1llele u,i Iiind dec! inchise, partea de miazazi·rasaril il sfinlci mcse. il[.Jare, ca !tlorc, mili incJicati'i, pc cind III Veeernia dinspre dumillid oi si1rb5tori, u,ilc i:1lp~rtite.5li fiind deschiser este logic CiJ formula «55. lu5m aminte: ~ ptJCQ lutllror~1 si'l fic 64.
Llturghierul explJcat 4

63. Cf. Osea

intrare. ceasca in realitate, generalizarea

48-

49-

tntre pr onuntia

vulqar a do 1a noi j~i g5.se~te

~i insemnarea (intrare) 5i «vihot l > (ic$iro), noastre Lilurgilieru! slaven. Simbolisl11ul vhodului Vc;cerniei j~i are punctul de pecar e in ideca cle intrupare d Dornnului din Sliuta Fecioard, idee ce se dezv oltaIn ultima st ihir a r int a tei la ,,:)i <lCUIl1 ... » (u "la.scaloarei sau DogmaticaL Ia ,,])oamne, str iqat-e m ... ». In principiu, te ma vhorlur ilor este vcnirea Fi~lui lui Durnnezeu in Iurnc, opera Lui mlntuitoare si inaltarea la cer, pnn care Cl fost ridicatcl si umanitatea ncastr a impr euna cu EI; aspectele sau episocldele rli lcritc ale acestei lucr ar i se precizeazd pr in .amlmuntele de incaclrare a ac\iunii vhcdurilor. specifiee diferi tclo r of icii (VeccrIlla, Liturqhia ctltc\nllllcnilor or i Li turqhia credincio~ilor). .' , ' . La Vcccr nic. aCcdstZl cerernonlc are un caractcr mal mult prelnchl~ p ui tor 5i ~Jr'ncral, c.a () sinlez5. ~illlb~olica_ a celor ce s~ l~·agf~ d~ venirea Do mnuiui in lurnc. La vhorlul cu cacic'lnl\a, persoana JVImtmto[ulUl este rcprl'ZenlaUl de catre preot, care, prin puncr ca fclonului, Inchipuie actul iml.ll·ZlciJrii Iiru omcnesti sau al intr upiir il Fiulu i lui Dumnezeu. La vhodul cu EvancJl1dia, 0jintuiturul «stc simbolizat pr in accasta sIin~a Carte, ca una .111 car e so cuprind inv atatur a -;;i Iaptcle SiCile adica v iata $1 actlvltatea Sa dc;, l a nastcr e p in a la iniH\arc, pc filclc ci afl indu-sc inserts de ne nuIII urate ori n u m ele Fi ul U l lui Dum ncze u, iar icoana in vierii lui, impoclo: bind Iata de: cleasupra copcrtei. Ieslrca pr cotului din altar ll1seamna pOCjorirea lui Usus in lume ; oprirea in rnij locul bisericii, inclinare,d cap ulu! :;;i fllg(\ciunea t ai n ic a a «lntra r ii» fac amintire de raminer~ea lVI~:1lUltorulu i in mijlocul oamenilor, srncr indu-se p inji 1a jertfa aclu~a pe CI.u~e Tat.ilui, e1e pogorirea Sa apoi la iad pentru a clezlega pe cei fereca}l ~n robia lui si de ridicarea noastra a tuturor pr in Invierea Sa; aceasta ell!: ur rua sernruficatie 0 are ritlicatce sau 5ndreptarea liturghisito:ilo~, dupa rostire a rugaciunii intr ar ii in rnijlocul naosului sau ini:U\:area sfintei Evannhcli i. Cjciirca ne cie;,leaptcl i maqinca pr easfintei LUl vieti, care 5,-3 adus ~a 0 arlcvar ata tarniic bine mir osi toar e. Intoarcerea pr eotu.ui 111 altar aminteste ini'tl\area ])omnullli \(1 U;I, uncle El este 0 jertfi'i. ve5nica pentru noi ina\ntea Tatalui til. IntIarea prin u;;ile impElrate;;ti., care au stat desc!lise de la inccputul procesiunii, lnsearnna ca clupa ce raiu.l a ra:nas ineilis timp inclelungat din cauza gre~elii lui Adam, aCUl11, pnn vemrea l\iintuito[ului, raiul .,;i cerul ne sint clescllise G". Semnifieai,ia vl10dului Veccrniei. esle completata $i in acela5i timp confirmc1ta de imnul de prea frumoasa inspiratie lirica «Lum~na lina.".: (0(", t),(J.00'1\ lumina predispunCitoare sau adueatoare de bucune, lummd b·lincla.· blaiintl, potoEtoare). ;\u,sta este un imn adresat Mintultorului ((,,' vr'eclnlc 'c';>ti in toata vrC::lTlCU(J Ii lauclat de glasl..lri eu:ioase~-· cernice aclidl, plinc:: dE:' pietat(; - "l-iullui Dumnezeu".»), Care .es[e nLlm~lt «Lumin(\ lina», deoarer.:c prin intruparea Sa a aparut ea 0 lumma acluca-

termenului de «icsir e» in limba biser iexplica\ia in confuzi.a ce ~-a Iacut termenilor din slavo-rusa literara «vhodin vr cmca cind se gasea ill uzul BisNicii

tcar e ,de bUClnie,. de lini;;te $i de potol ir e a asteptari lor riearnul ui ornenesc. rablou_ll:nUl splendid ~pus, desoare trez este adrnir atia noastr a fata de Creator 51 irnpulsul irezistibil de a-L pr eamjiri in Treirnea Sfinte lor S~le Persoane; in acelasi timp ins,) ne rnina qiridul la So ar cle eel adevar at, Hr istos, «So ar ele clreptatii~ U:I, Care a r asarit lumil prin int r upar ea din Sflnta Fe cio ar a. • Aten\ia crerlinclosrlor asupra acestui sfint adcvar, simbolizat sub forma de actiuna in procestunea vhoclului $i to todata expr imat a in fi qur ilo l~oetJce a.le irnnului «Lum in a 11l1~".~ e~te pr ovccata in chip special prrn inter jecti ile «Intelep ciune. dr epti l >. «Intelepctuna» sa ne sillm deci a ~.atrll.ncle .cl~bovnice$te. iconomi~ ~~evelatiei dumnez eiesti in per~ so.ana hU~lll, adica c~ .senslbllltate.Cl, malta\i deci deasupra logicii pamintesti ;>1 a preocupanlor veacului de aici. De asemenea, «drepti 1~ c1rep\i ea poz itie Iiz ica in pr irnul r ind, adica riclic1ndu-ne de pe Io cur ile in care ne-arn gasi sau indreptindu-nc. daca ne-am gasi aplecati sau spr ij ini]i pe ceva. Acosta este un semn sau un gest de cu viinta, de respect si de pictate fata de persoana Mintui lor ului, evocate sirnbcIc, prin toate cele ce se sar virsesc in legatura cu «intrarea mica», dar totcdate o astf'el de atitudine sau poz itie spr ij in a atenti a si cugetarea ncastra. VlIoclul mic marcheaz.a punctul culminant cu care se si incheie in acelasi limp prima. parte din slujba Vecerniei. Trebuie sa obser varn totodata ca aceasta ceremonie inse arnnzi 0 nota de solemnitate deosebita, car acter ist ica nurnai Vecerniei mar i, in timp ce, in zilele de rind de peste saptamina, dupe stihira i'Jascatoarei, se treee indata la imnul «Lumina Iina ... ». f) Pro chi
111 e
Jl

II I

din partea a doua a Vecc::rniei 5e vede aplicat acelasl pr iricipiu ca si in par tea inti]. El consta ad ica din psalmi sau parti din ei, din ruqaciuni comune rostite fie de preot, fie de strana, in nurnele popor ului, si din imne de inspir atie cr estina. Inceputul acestei parti v.ar iaz a insa in report cu caracterul 5i graclul pe care il au diferitele zile 5i sarbatori in calendarul bisericesc. In general, parlea aceasta a oficiului se deschide atit la Vecernia din zi1ele eomune cit $i la eea dinspre sarbatori, prin formulele rostite de chacon $i preot,cu fa\a spre creclincio5i Ii~: «Sa luarn arninte Pace tuturor. Intelepciune, sa luarn
63. Cf. Osea VI, 1, ~i Sf. Ciprian, De oralione. 35. 64. Icon. D. Lungulescu. in capilolul. despre Vecerniil de simbata seMu. din ill S[,U /YJanua/ cle prQclicd Jilu[gicd. p. 25. pr8\'ecle ca aceilsla arc> Joc in cadruJ u'iilor imparale'i1i; Protosincelul Gherasim Saffirin (Tipic QSUP[Q se[vicii/o[ divine, llucure$li, 1005, p. 11) men!ioneaza in legalura eu VecerJlia din zilele obi'illllil", Cd ;Heolul lrebuie sa slea in acesl Limp "ceva mill ;no.po;. de col\uldinspre miaz1!zi ~i rastiril al Sfintei meSb, Potrivit inslruc\iuJlilor din Lilurghit". dinaintea ApOSlfJlului, acesla esle. desigllr, locul din care se ilnun\a leclurile in gcncrul. Cell' dOll.i prnelici par insa deopolriva de lndreptil\ite, nind acomodale situaliilor d(,os0.i>ile din eel" doua caicgorii de Vecernii; la Vecernia din zilele ordinare, nefiilld "hod 5i
Sfintcle u~i fUnd cleci l:nchise, parte a de rnia<z5:zi-rtlsarit a sfintei rnese,
apnre,

In Intocmirea

of iciului

CL:-

G1. Simion, 8; In lrnciuccreB

arhiepiscClpul r\lnlLln:l,

Te.";\,llonir:ulul,

up.

cit .. cap.

333,

P.

G.,
jJ.

CLV·,

GOS-GOS

ca

62. Cf. Dr. \'ilsil"

p. '2.1B. i'.Jilrofilnovici

"tare,

:,i Dr. T. Tarnilvschi.

op. cU,

546.

mai indicata, pe cind la Vecernia dinspre duminici 'ii silrbiilori, u~ilc r(,le~;ti liind c1eschise, este logic en formula "sa luam ilminte - pace tutufor"
Liturghie.rul expUcat ~
4:

impii56 fie

~ aminte !", care constituie un indemn

50 ~ la atentie, liniste si incordar ea cu-

-_ 51 ~ recunoscind si rnarturisind astfel smerenia :;;i caracterul limitat ill coriditiei sale ornenesti, .~. La sarbatori le pr e viiz ute cu pa r lrn ii. ac. stea acluc, prin urmare, impreull.§ cu prochimenele, m ar tur i ile Vechiu LIi Testament despre intrupar ea Fiulu l lui Dumnczcu ~?i, ca atare, ole r epr ezints lao lal tei aspecte deoscbi te ale aceleia;;i scmnilicetii simbolicc, de la baza «intr ar ii celei mici». Cu alte cuvinte, pr ochirnenul si parimiile ap ar ca un epilog al vl\Otlulu i mie si, in consccinta. a tcnti a crecllnc iosilor asupra temci lor S8 vecle co nti nuu sustinuta dc' catr e eli aeon si prcot prin i ntcrjcctiile mcnti onate rna: sus. Dup a procilimen si inalnte a Iil:carei p a ri mi i, preot ul sau di aconul spline de asemene a «Intelcpciunc !», iar dupe ce citctul a a nuulut titlul sal! locul de pr ove n ienta al le ctur ii, liturgllisitorii incleamn5 din nou: "Sa luarn a mi nte !~. In tl mpul lccturii parirniilor. l itur qh isi tori i pot 5i"t stea pe scaune, ur mari nd expuner e a cu atenti a 'Ii r eflecti ile cuvcnito i de asemcnca si poporul. q) Ecieniilesi wg6.ciunile dupii proeiJimen Indala dupa prochimen, sau, eincl s int parimii, dup a acestea, diaconul sau prcotul r ostcstc 1a Vecernia marc ectenia "Sa z iccrn to ti din tot suflctul 5i din tot cuqctul nostru ... ~'; aceasta este Eisata insa la 0 parte, in zflele obisnuite, tr ccindu-se ciirect la ruqaciunea spusa la straria : «Invrcclniccste-ne, Doamne, si'i ne paz irn far a de p acat in seara aceasta ... ;;o. Urrneaza apoi ecteriia "Sa plinim (sa incleplinim, sa savirsrm) ruqaciunea no astra cea de seara catre Donmul.;.», pe care, daca nu este diacon, 0 rostcsts preotul in altar, l a Veeernia dinspre sarb ator l, iar in z ilele obisnui te de peste saptamina afara din altar, in fata sfintelor usi, avind culio n ul pe cap. La Vecernia din Duminica Rusalii lor. partea aceasta dupa prochimen se imboqatcste cu 0 serie de sapte r uqaciuni, prin care se cere har ul bogat al Sfintului Dub, revarsat in z iua Cincizecimii peste Sf intii Apostoll. Preotul le rosteste cu voce inalte .;;i mladl ata de ev lavi e, stind IE genunehi si cu capul clescoperit intre usile irnpar atesti, cu Iata spre eredineio~i. Impartite in trei ~Jfupe, aceste :;;apte rugaciuni se intercaleaza in rinduiala obi511uita a Vecerniei, incepind indata dupa prochimen ;;i anume doua inainte de ectenia "Sa zicem toti ... ", alte doua intre aceast.§ ectenie .;;i rugtlciu11ea <<Invrednice:;;te-ne, Doamne ... ultimele trei Incepind c1upa aceasta rugaciune 'Ii ineheindu-se Inainte de ectenia "Sa. pli11im rugaeiunile noastre ... ». In ele vibreaza acceptele cu]tu1ui de adofatie :;;i de ll1ultumire fata de S£inta Treime, se c!a expresie marturisirii pocaintei ~i cererilor de iertare :;;i de odiima pentru eei repauzati. Multe din cprerile pentru comunitatea celor vii sint determinate de senzatia pc care 0 Inc:earca inima la sosirea serii, ca prevestiloare a noptii ;;i a intuncricului, ca de exemplu in rugil.eiunea a patra : «Doamne ... , invreclnice:;;te-ne sa trecem ~i masura nopni fara cle prii1ana, neispititi de rele, ~;i n8 izbave5te de toata tulbllrarea :;;i [rica ce vine asupra noaslr;;l de 1a ciiavolul. Daruie~tc sllfletelor noastre umilinta ~;i ginc!urilor noastre ~Jfija
)I,

d ata procilimcnu1, care este un stih din psalmi, prefatat de alte doua ori trei stthuri, Ia repetatca cintari i. Proehimenul var iaz a dupa zi lele si'lplam ini i si dupa sarbatoare, fiind asa fel ales ea sa se gaseasea intr-o lesratur a generaW de scns ori ele idee eu car acterul zi lei sau sarbhtorti al car ei coritinut il r ez umli mai mull or i rnai putin. Deaceea, cornentarille lilurgice caracterizeaza prochimenul ca un fel de prevestire sau de a11U11(are a icleii, motivului sau evcnunen tulut care Iac obiectul se r vi ciului div in din z iua sau sarb ato are a respective G.;. In consecints, formula de mal sus, prin care diaconul ~i preotul introrluc cintarea pr o chimenului, este consiclcrata ca av ind scopul sa provoaee atcntia ~i meditatia asupra insernnatalii t e me i sau coriti nutului acestuia. De fapt inse prochimenul, a:;;a prerurn r czulte din insa~i etirnologia cuv intulul (1rp(".€lp.EVO'I), inscamna ceca ce precede salt este pus inainte de eeva. Aceasta pozitie de ina in teste tator 6dU de prerucr qator se verified cler in r induiala Vecerni et rnar i de la scr viciul pr ivcqhe rii de noapte, la cea pentru sarbatorile de peste siipt2imina ale sfintilor cu poliel eu in slujba Utreniei ~i I;wi rnult ineti le Vccerrua C\.I ,·\poslol ~i Evanqheuc, ca in Joia, Vinerea si Simb.ita CE~amarc etc. In accste o caz ii, clupa prochirnen, strana incepe lectura pericopelor din Vechiul Testament, cunoscuto sub numirea qerierala de parimii (,,~poq1olal, pro verbe, pi ld e, parabole), dupa aceeasi regula care se aplica in Liturqhi a catehumenilor. uncle proellimenul este urmat de lectur ile din Noul Testament (mai int ii din scrierile Sfintilor Apostoli, iar dup a stihur il e ale luiatice, din Sfinteie Evanghelii). Idcntitatea de plan inlr e Vecernie :;;i Liturghia calelmmenilor, in legatura ell aeest moment, apare ell se poatc de viz.ibi lzi mal ell seama In oficiul Vecerniei combinate cu Liturghia Darurilor mai inainte sfinti tc, la ssrbalorile pr evazute Cll Apostol si Evanghelie. Prochimenu1, irnpreuna Cll s tihur ile ee-l insotesc, precurn si cu cele aleluialice, r eprez inte r estur i sau urrne din psalrnii care precedau in cultul Bisericii Vecbi orice lectur a bibl ica, potrivit principiului stabilit prin canonul 17 al Sinodului de la Laod.iceea. Cum ace~ti psalmi aveau un caracter mesianic, prochimenele slnt considerate la Veeernie ca amintiri despre prezieerile profetilor Cll privire la venirea Mintuitorului 66. De aceea, in timpul clntarii prochimenului, preotul sta eu fata spre apus, adica spre creclincio~i, infa\i5inclu-se astfel ca reprezentant al Mintuilorului, In numele Caruia arc dreptul la cinstire din partea credincio:;;ilor. Cind se incheie cintarea lui, se incilid sfintele u:;;i, iar preotul, lnchininc!u-se, i$i reia 10Clli sau in rata sfintei mese, in pozitie de rugaciune, deci
fl)stit5 din sfinlelc 1J~i, in cuclrul intonarea prochiJ1~en111lJl.
65. «~A._ceasliJ cst.eprooroci

geUhii in legatura

eu eeea ce va urma. Ca raspuns,

strana

intoneaza

in-

ciiroru

pr£olul

trebuie

sa ramln5

pina
58

c:e se termina
fae ca ni~te

incep21turi ale si1rbillorilur ~i cului, op. eii., cap. 337. 66. "ProchimcnLll arala \'enirii [Illparalului l-lrislos». riu Jilurgic, P. G., XCVII!, 412

"Ic zilcl',r,
la rindul Cherlllilll. A.

r~ pent r;_, :-:,6rbdlo;:ue ... Prochimenele

care \·in>. Simion,

arhiepiscopul

Tesaloni1J[2cizarea Comell/a-

s~u descoperirea prolelilo1' $i urhiepiscopul Constflnlinopolului,

5211) Par/eo linau:

Q

53-

de inLrcbarcil la judecata Ta infr icosatoare ~i dr eapta ... ». Pe aceasta lin ie, rugaciunile mentioriate se gasesc inrudite p ina la expresii Cll cele sapte rug5ciuni tainlce de Ia inceputul Vecerniei. Ultima dlntre ruqaciunile de la stir\)illoar(3a Rusal iilo r nu este alta de cit ruqaciuriea a sap tea dintre ccl c r ostite i ainlc in tirnpul Psalmului CIII. Du pa ecIonisul ("C[l bun :;ii iubi tor de cam cru.,») al ulti mel ectenii (,.,S5 plinim ruqaclunile noastre ccle de sear a ... -). pr cotul urcaza poporuiLli: «Pace tu tur o r», iar cliaconul inclearrma irnodi at : «Cap et ele noastre Domnulul si'i le pler arn», penLru ca preotul sa spuria in Laina Rugikiuneo

oi iciului Vecerniei

piecdrii

copelcior.

Pr ecurn se vedc, in toata aceasta parte din rinduiala Vecerniei ni se infdtl~eazj 0 gam a su i to are de rU~Jaciuni, r o mpl et a si rnodula ta, pentru care comunitatea a Iost preCjiHiL[1 si pr edispusa prin actele rnorncntului litllrqle anterior. Cr erl i nci os ii se co nccntr eaz a acurn in ruga. laolalta ell prcot.ul, pc de () p artc p r in r aspunsurilc la ectenii, iar pe de ·alta exprimindu-sl direct doxolo qii si ccrcr ilo lor, in ruqaciunea «Invredinceste-ne. Dournuc ... , in seiHa aceasta ... ». In cdc din urrna, ell capetele si cu inimile jJl(~cate, ei sc UI1CSC ill cuqet la r uqa ci unea Iinale de mijlocire, pe care 0 Iace in taina preotul. Di ntr c Jormulclc accstor ruqaci uni, ecteniile anuntite .sint comune )i alter scrvirii divine eel, clc pildii, Utr e nia ;;i Liturqhia. Co ntiriutul lor oste formal din ccr e r i, care pot fj caracterizate ca un apel exclusiv la pur tar ca de griFl a Pr ov identei divine pentru btriele vrerne lnic si sufletcsc al co mu n i tali i, pr ivi ta in intr cqul ei si in categoriile care 0 compun. In r uqaciunca «Invredniceste-ne, Doamne, sa ne priz irn fara de pacet in sear a aceasta ... » pulseaz a insa, in forme step ini tc, strntaminte inspirate de cornplexul de Cjriji pe care le aduce seara. De aceea se cere ajutor ul Domnului, mai ales in legalura eu te ntatiil e de care nimeni nu se poate socoti scutit. Stilul de turnur a antica at acestei ruq aciuni , in care se r evar se un elan rcligios in lonul doxoloqlei pline de evlavie si de smer cnie din Psalrnul CIIe ne lasa sa tr airn poezia sobr a ~i linistita a Biser i cii primare. Intr-ade var, aceasta ruqaciuno pare sa fie 0 v ar ianta sau () prelucrare a imnului «L[lUcia\i prunci pe Domnul. .. ~, din capito luI 48 al cartii a VII-a din Conslilu/JJ1e Aposlolice. Ca sluijtor al Tainelor c1umnezeie:;;li :;;i ca un imputernicit sau repre'1.entant al Mintuitorulul, preotul intcrvine in cele din urma catre Mijloc:itomi tuturor, in sprijinul rUCJaeiunii comunita\ii la care se afla rinciult. o astfel de sltljba el 0 inclcpline!5te prin ruga.clunea tainica. a plecarii careteJor, in care sint rezumate ceferile specifice tlmpului serii. In acest seop, eJ cauta sii an9ajeze mal intii pe creclincio:;;ii sai Intr-o dispozi\ie 5ufleleasca proprie unei rugi'iciuni insufle\ite de elan, de caldura $i de sillcrenie, urinclll-]e sau c1orinciu-lc "Pace tuturor», adlca pacea fiediruia cu sine lnsu:;,i :;;i cu ceilal\L in virlutea clraqostei cre$tine. Dupa indemnul cliacollului pentru plecarei.i capetC'ior, preotul, aflinclu-se in altar, la Vecernia mare, ori afara din altar in [ata sfintelor u$i in zilele obi$nuite, se roaga in taina, el insu,?i eu eapul plocat ~i descoperit : "Doamne, Dumnczeul nostrll ... ~.

De acum, pr eotului nu-i mai r arnin« decit un sinqur rol de 'incleplinit $i anume acela de a inche ia oficiul. PinZl atunci, el o'itoapUi In altar, ascultind si medltind asupra conti n u tulu i imnelor din stihcavua ce se dnta la str arie. La Vecernia 'lin Vinerea Patimilor insa. In t irnpu l s t iho av ne i are loe orocesiune a p e nt r u scoaterea sfintului epltaf din altar (cind se intoneaza. troparul «Iosif eel ell bun c hi p ... ,,) si asczarca lui pe rnasa din m ijlor ul naosului. In ceali,ltil V[CIllC' a a nu l u i bise r iccsc. clupa ce stranele au terminat .stihoavna si au recitat ruqaciunilc ("Acull1 Jiber eaz a pc robul Tau, Stap ine ... », «Sf in te Durnnezeul e ... ~, «Preasfinta Trei me ... », "Tatal ncstru ... ,,) si au cintat troparele, preotul, daeil esit' Ve cernia di ntr-o z i obisnu ita, iese din altar ill fata sfintelor usi, unde r os tcste ectenia «Milulestc-ne pe noi, Durnnez.eule, dupa mare mila Ta ... ». Dup a ecfonlsul aeesteia urrncaz a ritualul apo l isulu i (otpustului), care consta ciintr-o alternate de Iormule si ruqaciuni intre pr eot si str ane. Penlru aceasta. co ntinuind sa ramina mal departe pe solee, cu fata spre rasar it, preotul pr ovcaca rna: rntil r eculeqer ea spiritelor si incordarea eugetarii cr ecllnclosil or asupra accstui moment final, prin rostirca interjectiei «In telepciune I», inchiz.incl ap oi per de aua stintelor usi, De la strana se aclrcseaza cererea «Bluecuv inteaz a l », cleoarece inca din vechime a Iost r equl a statornrca a adunar ilor cultului cr estin ca cr edinciosii sa prirncasca blnecuvintare a episcopulul sau a preotului, lnainte de plecarca din b iser ica. Preotul nu este ins a clecit un organ sau un instrument prin care se comunice binecuvlntarea ; de accea, el trebuie sa recuno asca p lin de smer enic ca, de fapt, blnecuvinteazs nu el, ci «Cel ce este binecuv intat (lauc1at, prcarnar lt, slavit). Hristos, Dumnezeul nostru, toideauna Oleum si purure a 51 in vecil vecilor». 0 astfel de martur isir e are valoarea unui lneliciu sau a unei iridrurnar i pentru cr edinciosi. car or a l i se indica l a cine sa-si inalte cuqetele, in eererile lor. In consccinta, strana se si arlreseaza din partea poporului cu ruqaclunea : «Intareste, Dumnezeule, sfinta cre dinta a ortocloqilor cr estini in vecii vecilor». . Dirijincl mai cleparte sirur ile ruqaciunilor. prcotu ' tine sa sublinieze ca, pentru ca ele sa ajunCJa sa fie ascultate, este de fol05 sa luam intr-ajutor mijlncirile Nascatoarei de Dumnezeu, «pentru ca mult poate ruqar.iunea Maleii spre imblinzirea StapinulUi» 07. Ca atare, inclinlnclu·se snre icoana Sfin tei Feci oare, solicita solirile e i p rin rugaclunea: "Pncasfinta Niiscatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe nol». La rlndul san, poporul 58 aU1tura la aceasta rU(jaeiune a prcotului cu imnul ell' lauda "C~eea ce e5ti mai clnstita decit heruvimii ... ». Preotul. luincl aCUl1l indrazneala, se lnc:hina catrp icoana Mintuitorului, rostincl c1oxoloCjia "Slava Tie, Hrlstoase, Dumnezeule, naclejdea noastra., slava Tie», intorcindu-sc apoi 1ndata Cll fata spre creclincin.)l. Strana. exprimincl omaqille 5i [er('rile acestUia prin c1oxoloCjia mica ("Slava Tatalui $i Fiului 5i Sfintu1ui DulL») ~i "Doaillne mlluieste», de trei ori, se acireseaza in fine catre prcot eu [ormula: "Parinte, binecuvinteaza». Preotul rostc$ie apoi apolisul proprluzis ('CZ7:0).U:Ol<;, slav -- OTrIYCTb, invoire de a p1.cca), aclidi rUSjdc:uncd finCl.l~\. G7. Trorarul

<,i

ileum ...", glas '2, ciin ()iir;iul Pavccernilei

c:elci

ll1ari.

- 54Textul

Asteptind arc: pma ce s-a incheiat

5Sstihoavna:;;i scur tele ruqaciunl ce reslatun ale - rasari! celui de

riante,

corespunzatoarc

ei, inscrat

la locul

cuvenit din Liturqhiet , prezinta oarecare vazilelor saptaminii si subiectului marilor sarba-

urmeeza

in chip obisnui t dupa ca. preotul

incepc ciritar e a troparului.

tori; in principiu, apolisul este 0 formula pr in care ne adre sam IvfintuitOlului, ccr indu-I sa ne miluiasca ~i sa ne mintulesca pentru .ruqactunile Maicii Sale 'ii ale sfintilor. Completincl-o eu formula «Pentru ruqaciunile Sfintilor Pi:irinlilor nostri.,», preotul intra in altar. Potrivit ve chii discipline biscr iccsti (can. 9 $i 10 Apostol ice :;;i can. L ell Si n orlului de 13 Ant ioh ia}, ce i ee ven eau la scr vi ciul div in tr ebu iau sa ramina. plna la sfirsitul lui, inlatur lndu-se astfel si tulburarea atrnosferei neresarc ruqaciunii. De aeeea, Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, tine S~I subl.inieze ca «nirneni IlU arc voie ca, l-is in d durnnezeiestile cintari, sa pIece fara binecuvintarea preotului, Drept aceea, precum acesta a mer-put cintarilc, tot el face ;;;i sfirsitul, cincl terrnina ruqaciuntle» ". La Veccrnia marc 1n5a nu sc rnai rostests eetenia «Miluieste-ne pe noi, Durnnczcule ... », ci inde ta dups cintarea troparului Nascatoarei (<<$i acum ... » sau «Boqor odicina» ). preotul, afl indu-se in altar, deschide sfintclo usi :;;i, stincl intre clc cu Iata spr e apus, rosteste : «Intelepciune !~, ur mind mai dcparte, mcrcu cu Iata sprc crerlinciosi. rinc1uiala apolisului, descr isji po ntru Vecernia dill zilele cornunc. Rctraqindu-se apoi in altar. inchirle sfintelc usi :;;i pcrdeaua lor. Tr ebuic Sd mc ntioriarn ca la Vceernia din Postul patruzecimil (c1uminica sear a, preeum si luriea. martea 5i joia, ciupa Obcdnita), intre tropate si ruqaciunea apolisului pr opr iu-zis sc urrneaza 0 alta r induiala. il1 care isi gaseste loc ruqaciunea Sfintului Efr e rn Sirul (<<Doamne si SUipinul vietii mele ... »L rostitii de preot in fata l'")ilor irnparate.')ti, potrivit indicatiilor din Orologiu.

r.

pectiv, caclincl in acel asi tirnp In semnul crucii pe cele palm rncsci, pe care 0 o coleste astfcl de trei ori in directi a miazaz! -- rniaz.ano apte si apus. intimp ce stranelc continua mtcuarca al do ilee ;;i cle al treilea tr opar u!l. Aceasta ceremonie se face "nll ca unor lucruri sfi nte , ei ea u n or a care au sa fie sfinti lc, dar ma i ales ra :;;i cum le-ar sfi nti mai inaintc ell msemnarea cruei;;a ;;i eu tall11ierea ; de ace ea, cind cac\estc masa cu artosele, pr cotul nu-si pleaea rapul ,·0, ea de obicci. Urmeaz a apoi ruqaciunile bineruvintar ii p iinilor ;;i a cclorl alte elemente, pe care pr eotul Ie savlrseste cu capul rlescoperil, dups rcqulile insernnnte in Litui qhier nentr u sluiba Lit iei. SLranele cinta dupa accca «Fie numr-le Do rnnului binecuvjnfat...» (Ps. CXIT, 2) si citcsc Psalmul XXXTlI pilla la stibul 10 : «Boqa li i all sar acit si au fl [lin I 117.i t ... », care se cinta mai intii de prcot si diacori. ori de sober. si Sec refleUi ap ol de str an«. Tr ecmd j ndata lnaintea sf intelor u~i ;;i intorciudu-se ell fata spre cr eclinci osi , preotul ii bi necuv inteaza ell formula «Blnoruvintarea Do mnului peste voi ell al Sau haL.», dupa care rostind «Pcntru r uq.iciunile Sfintilor Parintllor nostri ... v , Incheie cstfr-] ofiriul. Piillca, care, in lirnbajul cur e nt. poarUi n umr-Ie rlc «artos» ~i chiar de «l it ic », preeum :;;i v inul, se impart cr e di nr iosi lor 10 finele Ver erniei, c irid sint miruiti in a cclasi timp eu untdelernnul binccuvintat 0 clata cu ele. Prccurn se verle, in serviriul Llliei se clistinq dona parti sau doue mornento. Prirnul. Li tia pr opr i u-zise (l"c-/;, )·,[<:1.'JSl'7., ruqaciune, irnplorare) const e din proc:esiunea In nar tica si din Tuqaciunile prin care se implora aei mila ~i indurar ea div ina (<< ... pentru ca rmlostiv, blind 51 l~sn: iertator sa ne fie bunul si Iubitor ul de oarneni Dumnezeul nostru $1 sa intoar cs toat5. minia care se porneste asupra noastra. S~l ne izbaveasca cle inqroz irea Lui eea dr capta care este asupr a noastra si sa ne rniluiasca iW n(;i ... » si celelaltc), pentru fU95ciunile sflntilor, care sint rrientionati r-orni nal. Aceste litanii (),l~a:"SiJ'" ),l~Cl.l, ruqaci uni) constituic nota caracleristictl a serviciului Litiei .'7i de 1a ele ii ·5i vine c1enumirea. Partea aceast(1 rC'prezinta, 111 cac1rul serviciului c1ivin din biserici'i, I1U nurnai 0 cIa tin a inciC'parta tal ci !;>i 0 forma eomprimata a li tanii' or ce se ofqanizau in Biseriea vec11e indl de prin veacurile al IV-lea ;;i al V-lea 71, ell
60. D"c~ e""te spre dun:ink5, se cint6 I rr.'prHl1 I «~,l'3(·~t()rne d8 Dumn~~zcu Pr,cinM5 ... ", de fiecarr clata la ci\direa Illes"i i~1l1)f"jur. iJdica 0 data prontul ,~I (Ie d0U;:J ori ID _c;;tT(}ne; iar la .c:tirbEitoarca unui :ifinl cu policlcu i'1 sll1jh~ pcc;te snplarnin6 se cinl}i mCli lntii trnpilrul sfintului elr:; dnu6 ()ri ~i aped «NZlscotOrH? d? DU:llncz"u ... 1l. Lfl rrClznice S0. cinta: nUlllCll t,rnjJrlrul pPJ7.nicului resnectiv, de. lrCl . :)[l. iclIil tn hisericilc de mir rlin p,lrohii, lnuli1 rinclu Litic.i sC s,)virsc"lc ~n tllt]ln-

IlL -

LIT I A

Cinrl se face sluj na cu pr iveqher c de noapte, :;;1eleci dupa Vecernic urrneaz a indata Utrenia, atunci stiho avua Vecerniei rnari se uncste eu serviciul Litiei. El ineepe inc1aU\ c1upa ecfonisul «Fie stapinirea impara·· \iei Tale bmceuvintat5. ... »; in timp C·C: 1a strani se cinta, ac1iea, i111nele Litiei, serviciul acesteia se desfasoarli mai intii sub forma unci procesiuni cu eaclelnit.a, intocmai ca la vhoclul Vceerniei., eu deosebirea ea sfintele u:;;i sint 111ellise, iar proc:esiunea nu se opre$te 1n naos, ci 1nail1teaza pina in mijlocul narticei sau pronaosului, liturghisitorii avind-capetelc acopcrite. Oprinclll-se aei, ciiacollu] sau preotul cadeste biserica $i, revenincl apoi in nartica, rostE'$tc eeteniile af'ate in Lilwghier, la r1nrllliaia acestlli ofieiu (<<Mintllie$tc, Dqarnne, poporul Tau ... ~ :;;i celelalte), rlllpa ce s-a termim1t la strane cinturea imnelor Litiei. La finele acestei ccteniL preotul descoperinclu-$i (·iJPul, cite.o;;te ruqaciunea "Stapine mult milostive Doamnc, Iisuse Hristoas(', Dunmezeul Ilostru ... », clupa care stranele inccp cintarea sti11oaV11ci ; il1 acest timp, proeesiunea porne,;;te din nartica In naos, oprinclu-seln mijlocu1. acestuia :;;i anume 1n rata mesci pe care se ana cinei piini ("artose~L put,in griu, yin ;;i untclelemn.
G8.

cuI hisC!ricii, adiriJ al 5i diilC(1nlli din ~flnlui

pc en, f/ir;j (] iJjunqe

nnnsulUi, oi altar, n'Nq

in pronaosr

anUlllC

direct
'jil[

inai"I" dr, slihnilvn5. Iesind in fi11it Illcsrj ell ilrtnsro]P

stihir!1e c,1'. (Slal.<J .... cU ..
Cil[J.

dupi1

5i

,I

deC] rH"niul cC!leii111r• ric

incep ruqi1~

aCUlll ... ,)

~.:;p,
J i

ci1Jllilc

Simion,

arhicpiscopul

Tesnlonicului,

or.

cil., cap.

322.

71. Cr. Sf. )niln Gur5 de AUf, Omi/in imnolrinl joclJrilnr din eire ,i IC(llro:ll)r. I'. G., LVI, 2115; :)ncrala, 01'. cif., eMf. VI. :1. 8, P. C., LXVII: G_?,g: ,sr. Innn DiltnilSdl;n, EXPUIlCfCCI crecii!l!ci orlodoxc, cart. Ill, cap. 10, P. G., XCIV, 1021.

Litiei. "70. Silllinll,

'Irhicpiscopul

Te<alnnicului.

],12.

56-

0:a7i~,calan.liUitilor p.ublice (:,picl:mii, cutrernur e, ploi excesive etc.), cinr: _:l£;rul ~l. poporul le5e~u din sfintu) Iocas merqiud in procesinne 50l:lllna in mijlocul orasului. .s~u chiar afara din el, uncle faceau rugac.ml11 de .~~2?lo:a:e a n:l.lel divine .. De aceasta idee este inspirata procesiunea I.~clel p ina la rni j locul narticel. adi c.i locul destinat odinioara catcln21:1el_;!l~r 5i l!el1it:nti~or,.lnsemnjnclll-se prin aceasta ca prin smerenie, pocalnta 51 ruqaciurn stanlltoare se poate nadajdui dobindirea fndurarii lUI Dumnezeu. . ~i~duiala ie5.irii in pronaos a r arnas la noi, astazi. 0 practica obisnUlta . SI caracte[Jstica bisericilor din minastir i, uncle monahii sint nu nurnai un popor al ruqaciuu ilo r de pietate, ci si de continua pocain\a si smererue. De a l tIel, initial, Litia cao;;i aIte servicii bisericesti au fost C0111I~L~se in llljna~ti.ri ;;i I?entru mines tlr I, aclica de ~aJUC1ari si j;entru c51uqari. .\stf.p~. oTCjanlzarea Jl1 forn;a actuala a accstu i oficiu a fost suqer ata de reallta[lle leqat(~ de Felul 111 care se afla sistematizat serv iclul di vin la pnveqllerca de noapto ill minastir i. Anurns, ritualul litanii'or a fost completat eu a. cloua parte, aclica eu binecuvlntarea piinilor si vinului, pentru ea lllo~ahlL _qustll;cl ~lin _el,e le finele Vecerniei, sa-~i intsreasca puterea de rC7.1stenta, pr e in t irnp in inrl astf el oboseala din tirnpul priveuherii de n~)aj)te,. car o .llrmeaza in contilluarc. RCC1ulile de tipic de la inceputul Ll!urqllleruiLu atr aq insa aten\ia ca impartirea piinil nurnita «artos» sau (dltic: !a firic!c Vecornici se face nurnai in perioada anului liturcric cupr msa mtre 1 septembrie si 25 mar tie. Accst interv al, corespunzlnd anotlmp~lfllor, cu nopt! rnai luriqi, po ato sa ramlna astfel tirnpul necesar de pre~atlr:lln vedere a sfintei illlparta~iri, ceea ce. dcsirrur, este greu de re~ll"at 11\ sezoanele cu ncnti scur te. Ca atare, dupa indicati ile din Litutqtiier, ~d~pri~l:qherile de v ar a, p ilnilo cele binecuvintate le irnparti rri la trapeza :;;1 rnai in a i r to de qustare Ie mincam-. . Griul,\vil:ul $~ untrlelernnul, care se adauqa linga piine si v in, s int simbolun ~e. [er tfri . re.prezentincl lnsa in acclasi tirnp materii esentiale ale e,{l~,t~nlel l~oastTe, in ruqdciullea pentru binecuv:intarea lor se rni]locc).te catr.~ ]'villlt:lltorul, «Care a biriecuv intat cele cin ci p iini si a sstur~t cmc_: de b ar batt In pusti e», sa Ie binecuvlnteze, pentru ca sa se fraseasca mtotdeauna din be:l.-;;uq ,<in sfint Ibc:asul acesta, In ora;;ul acesta, III tara aceasta, $i lntru toata lumea Ta". Virsta 111ai noua a partii a c10ua din servieiul Litiei, aclica a bineeuv!ntarii piinil~r, .rezulta ;;i din faotu1 ea traditia a inregistrat ~i cazuri ClncI Lltla 5e llflllteaza numai la 1itanii1e sau ruqaciunile din nartica, pe care Ie illcleplinesc clintr-o rivna cleosebita unii monahi, chiar atunci cind nu se face prive(]here. Lipsincl clc:ci motivul real, care a stat la baza in!ro.rl\lC"erii sou uniTii binecL!vlntarii oiinilor la partea 1ntii din serviciul Lllle!. accasta ultirnil ceremonie se lasil afara 7~. Intrucit insft ('piinile )i vinul. Co ni~te sfintite CLl bineeuvintarea se dau c~lor ('e 58 af1a acolo ,5i care sinl r1aUitoare de tamac1uire $i de multe, ~anlYl, eelor ce Ie iau ell '~rec1illtih, ~ollljba Litiei a trecut din minastiri 5i 111 practica bisericilor din parollii, silvir~inclu-se uneori chiar tara a fi priveghere. Aici insa Litia a primit u)oare acomocUiri, la cerintele pieUl\ii

I
)I
1

57-

din mediul vi etii civile. Astfel, in prirnul rind, biser icile din enorii nu pr actica procesiunea Litiei p ina in nartica, aceasta proc:esiune oprindu-sc in naos, ca la vhoclul Vecerniei, in Iata mesei cu materiale destinate binecuv lnfar ii, Litaniile de la inceput si ritualul pentru binecuvintarea artoselor etc. se savirsesc apoi una dupa alta fara intrerupere, adica fara a se interpu ne intr e ele stihoavna, aceasta urrnind dupa incb elerea of iciului cornplct al Litei. Artosele sl vinul se impart in timpul cintarilor stihoavnei sau la «Slavs ... », aci, cinrl se si rnir ui e st e eu uutdel emnul blnecuvintat. Pr in urrnar e. in practice litur qica din parohii. slujba Litiei este interea lata in intreqlme inainte e stihoavnei, pe cirid in mlnas tir i ea este combinate cu ace asta, stihoavna interpunlnclu-se intre lltanii le din p ar teaintii a Lltl e i si bineeuvintarea p iiuilor. din partea a doua a e i. In chiu normal, serviciul Li ti ei are loc la Vecernia clinspre s arbatorile pentru care se 9asesc eompuse in f'.lineie irnnc pe ntr u Litle sau, cum se spline, care au serviciul Litiei. De fapt, acestea sint ocez iile in care se face privcqher e de noapte. In pracliea hiser iceasca s-a stabilit totusi uzul de a se'savir;;i slujba Lit iei in leCjatura 5i cu sarbtitor ile sfintil or. pentru care, desi nu se CJasesc in cartilo de la strana imnele respective, all Iotusi polieleu. In acest caz insi1 este natural ca slujba Vecerniei sa fie incadr ats in solemnitatea pr iveqher ii, ceea ce 5e intimpla de obicoi la sarbatorile sfintilor care au Vecernia mica, or i r eprez inta hr arnul bisericii sau ale carer rnoaste 5e afla in biser ica respect iva ,3, Slujba Vecernie i de simbata. seara se consldera insa in chip firesc insotita de Litle, ca 0 tr aditie din vremurile in care serviciul divin dinspr e durninica era de fapt un oficiu de toata noaptea, asa cum se 5i practice in multo minast ir i. uncle Litia este nedespar tita de Vecernia de Silllb~\ta seara, savir si ta la pr rveqher e. In bisericile din par o hii, cerernonia Litiei se pr a ctica de reoula Ia Vecernia clinspre sar bator ile hr arnului, sau si in alte ocaz i, In 1eclatura ell ruqacium de cerere, ch iar daca nu este priveqhere.

:n1l

IV. -

OFICIUL

MIEZONOPTICII

Dupa Vecerni~, locul al doilea in orclinea de succesiune a capitolelor din Lilurghier 11 oeupa Miezonoptica, adica oficiul care se savir$e$te la miezul noptii. Din toata rinduiala acestui serviciu divin, Liturghierul roman - cu exceptia eclitiei de Bueure$tL 1956 - inregistreaza numai ectenia finala, ce se roste$te dupa apolis : "Sa ne rugam pentru ... » (indicinelu-se la Hecare alineat categoriile de creclincio$i sau de motive care trebll ie sa formeze 0 biectul rugaciunii comune) ; despre res tul ofi ciul ui 5e face numai mentiune intr-o notita a;;ezata lnainted acestei ectenii, lamurincl ca "Miezonoptiea se face precum este rlncluiala Oroiogiului ... ». Inclicatiile din Utwghierul grec sint insa ceva mai bogate in acest loe, deoarece expun intregul plan schematic al Miezonoptieii. Neqre$il, cuprinsnJ acestui serviciu religios fiind intocmit aproape in totalitate din psalmi $i rugaciuni! care S2 citesc la strane, nu are nic:i un titlu pentru (j
73,

72.

cr.

Simion,

IlIhiepiscopu1

Tesaloflicului,

op.

cil.. cap.

342.

A se vcdea

~i leon, D. Lungulcscu,

(1),

cU.,

p, :36, nr, 12,

58este cartea de slujba a acestuia in oficiul Miezonopcare

.'II IV-lea, Miezonop hie v ielli monabale

59-

Ii fnclrepUi(Ha inscrierea lui in Liturqbier, preotului .. Afara de e ctenia ernintita, rolul

ticii se reduce, ca sl in oficiul Ceasului al noualea (eel putin in practica liturqicil a serviciullli d umi nicii]. la doua formule de binecuvintare la incei)utul ("Binerllvlntc1t este Dumnezeul nostru ... ») si In cursu] slujbei ( "Durn) I('zeu]c. III ilostivestc-Ta spre noi si ne binecuvinteez a ... -I. ecfonisuI RuqEiriunii Do rnnesfi, Ruqaclunea Sfintului Efrem Sirul In timpul Parcsimilor si apolisul, La originea sa, instituire a unui scrviciu divin la rnijlocul nopti i trebuieprivlta ca 0 inspirati e vcnita atit pr in suqestii biblice cit si din motive istorire. Intr-adevar , asa preeum remarca Sfintul Vasile eel Mare 74, despre 0 ruqaciune la miezul noptii face mentiune in prirnul rind David in Psalmul CXVIIJ, G2: "L.a rni evul ucptii m-arn sculat ca sa Te laud ... », astfel de practice Ia eel rnai rivnitori rlintr e iudeii de ma i tirziu se \'cclc coruirmata in Faptclc Aposto lilor (VI, 25), care relatcaza ca Pavel si Sila. aflinrlu-s e lntcrnnita]i in or asul Filipi din Macedonia, «pe la rniezul noptii S-i1Ll ruqat si au c1ntat laude lui Durnnezcu». Pe de alta parte, pentru pietatea cre·5tind, ruqijciunca Mintuitorului pe la rnijlocul nop\ii in qr{l(liniJ Chetsi mani. inaintc de prindorea Sa, constituia nu mal putin () inrlicatic ell autoritate ln Iavoarr a unei arlunarl pentru nlq~\c:iurli la a ccas til vrcmc. Tdcea pa rus ici, [oCHIC' vie la pr irnele ge n eratii cre;;tine, reprozellla lit rinrlu, ei un Iunclarno nf tcoloqic series pentru 0 astf el de instltulie. Intruclt in parabola color zecc Ie cioar e se rnentione eza ca «l a miczul noptii s-a facut strigare: «Iatzi Mirele vine, iesiti intru intirnpinarea Lui !" (Matei XXIV, 6), a devenit in chip natural curcnta corrvlnqerea C~1 invier ea mortilor si venirca Mintuitorulu i pentru jucleeata de la sfirsitul lurnii vor Cl\'ea loe ill mic; (Ie n o apte, e6 oar ecind a inqerului exterminator in Eqipt 75. Ca atate, crestinii 5C sjrnteau obl iqati S[l fie rner eu gata spre a-L intimpina, mal ales ea DOIl1DUI insusi indemnase, in le(JMura cu a doua Sa vcnire : «Pr iveqheati $i va ruqati in toata vr e)]lca" (Luca XXI, 36; d. ;ii XVIII, 1). Este explicabil a.,;aclar dc ce oficiul Miczonopticii poarUi in sine semnificatia parusici Domnului, afirmala expres prin anumite tropare ;ii ruqirciuni ca, de e:-:cmplu, in rincluiala i'.Jiezonop ti eii de toate ziJ ele, pri n tropa rul <data, Mi rele vi ne in miezul nopt,ii ... ». Tnspirate de aeeea5i irice, ruquciunile sint.broclate 1a rinclullor pc motive in 1e9atuUi cu cuqetarea Ie! sfir;;itul vietii si juc1ecata c1ivina, eu marturis]ri de poeainta si cercripcntru U$urarca :;;i iertarea eelor tre(uti din aceasta viata. La inccput, serviciul clivin cl8 li} rniezul nop\ii, indeplininclu-sc cIupa primul clntat ",I c()co;;ilor, cleci in a trcia straja, se qasecl incadrat in rinduiala priveql1erii ric toa!.'\ noaptca, {)iJisl1uita fn Biserica Ved)e in 110plile ciinspre cluminica. dinspre l11uril(~ prazniee ~i sarbatorile martirilor lnsernna\i. In llrma sistematizarii aplicate serviciului divin, clupa veaeu!

ti clevenit un of iciu zilnic inciependent in re9uica a.. . r Ciroloqiu cuprinde chiar rinciuieli .. C~rie~fi~~l~~:~;tjcii de to ate zilele. pentru silllbe.te deosebite pentru serVlclU ~ , sa~ acelasi plan in careIJariaza numar .., Ele urmeaza In .,' . 1 si pent.ru.cumlllle!. _ '. _,' .' lul preo tului ramine insa nesch.lmb(}L cu t: a de to ate zilele el trebuie sa r os))salnlll :;;1 unele rugaCll11;]r: ro ~ iozonop lC -. -' ~ d eose b: ire Cd 1.'1 rv t·' singura . Miluie"te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa leascd inainte de apollS ec eru a " -'" mare mila Ta ... ». ~ . _~ 1 - am Elsa af ara ccteniile. 1\o1i8zonopSe r uvine sa remarcam ~a, ~ artlrca ei C 'in qenul ofieiilor or clor din lica S-i:U pIasa pe cleplin, pr m t aC(~parte' de se compara cu solernnll i rup ul zilei. In tot ,cazul(, e~ ~s.et ( Veeernia :;;i Ulrenia si, ca atare. in tatea Cll care se qase..sc )[ac:, .~t.. pronaos iar ince putul se face .' j'" I . ste llldephnl]l1 c , • .-ruinastir i. 0 :Clll .el esu 1 Iel si I lujba Ceasurilor:;;i a Pavecerlll\el ". chiar fara epltral111, ca de.al e ;;la'S_1 e mare cinci sl'rviciul clIV)!l SC g.le : . lem~itate Pc de alta par te. in nnptll~ e1.1 P I1Ve slujiJa 1v1iezonop1 , int t sfera eu deose m t a so ,. clesU\soara m r-o alll~ : -, 1,1 " ' lata dupa a po l isul Veccrniei. ticii cste ornisti, Utrerue ~~1Ct_PJ'll me Miez.onoptiea cluminicii, care, in Ulurghlerul so refeld de [f~Pl.la ~ ca un "erviei1.1 ma: mult norm. . .. I' paroh11 o nr ar Ilr.a lltur~jlCil c 111 .::J j(l111eaZdl\lCt, conto]Jinclu-se .' cu . inceputu 1 t "1'1'.' I .' _ > • r'a () amintire a rae (TJl'''n al 'it ~crC50TlU, - .:: r "' ib titlul «Dimineata III minecare .' [I, t tren1el, cllllllneata. Intr-aJevar, cepe int ii CLl instruct]1Jl1Jlc · ." Or tr doxc l\ornane 1l1. uia]», tipic:ul 8 Jlsenell. u. ·t~." , a care mere) in continuare cele privitoare 1a oficiu1 MIPzonop lUI, cup . pentru (·trenie.

a:

l;:n

,6

S'h

v. I. VrcmeCi
81

OFICIUL
p' ... 'p"le

UTRENIEI
gene"oIe
I

ttl>. ...'l" ,

. J . 5phatje [111Cl 1.1 I ce in: . :. 5 Cele 12 rugCiciuni ,51 .servlelll - 4. PrOI1mon. . . ~! . . ..,' 6 prochimenul .5i Evanghelw WVlew. llneciwt UT111CllOr. -. _ ., . r 7. '., . __ 7. PMteo ultimo Ci Oflcwllll u lieJ1lCI
. • .,

oTlCluiw.

,,'

-3-

2 VechcC/ .schemCi ([ oiiciului

ale

olanulu)

Si

mofiveJe actuc!
A •

i oficiului

..

7~. Sf. \'asile ceJ \[iJ:'~. IIcuu!j!c mOTi. r7i.spuns la inlrebarea ]7, P. G., XXXI. 1016. 75. Cr. Fer. lernni.m, c()mTI1'~l1t(jril.1nr, ill ;\lllihacum. IV, 25 .. L.1c!anlil1. Di\'inoc inslitlltiollcs, VJI, 19, P. L.. VI .. j,irior d~ SC\'ilrl, Elymolo[j" VI, 17. P. L., LXXX1·-. [..XXXIV .. Simion, arhiepiscopu[ Tesili,,,,,kll[lIi, ](c1spl.ll1s11i 70 In inlrebelrile .l.Inlii
(uiJicrcl.l.·

.. .' eriee;;ti inscrisc in OrologlU .- trel Dintre toate cel~ :,;apte. ~uc ~ IS -h' - ._ Utrenia are oficiul eel mai . I f" 1 re,'azute q 111 L1turg ler , . " I' . citntre C e llno p - . Y. t·. 1 l'lntre celf' trei scrVlell C 1\fme Imu • It t· ;;;1 mal . s.olemr 1.. Ea estedinu slU'ba Cde toata noaptea, c1ezvoa obi~nL1lta 111 care s-au f?rma! pn~ sell.l.clare rnii iar a doua lvfiezonoptica. In raBiseric~ pflmar.a, pr.lIl1a fnnd yececlpsf~ ura in ultima parte din dc~lil1ul dIUl .. pTlvegheru anhc~, Utre~la.sle -0' ~ mai hillC-zis vreillea Ol.lClU.. t· 'evarsatul lOll or. ) a sau· " n()p~ll, ac Ica spre I. c _ . ", ~. 1 numirf'a de ulrenie UJrnpr,c;, zorll 1L.llei se verk ll1c:leatcl pon ll1sa:';~~I: ca. i- celelalle laurll~ bisc:irr:'~ti. zrlel, aurora). Ea ?-a ,luat ~stfel l;trenla a mai purtat ~i nL1lllele de ric. )a ll1ol1lentul Zllel ll1 cate se ~ lela ..... buna parte din oficiu \l formaLl laude (laudes, ry};f)d, pentru mottvu ca 0 .

I. V remeo

oUeiului

b'

v.

I}:-r..

-r
('rr_'U

ror Sillli(Jl1 ][hi"piscopul l"[ Teslllonicului. up. c:i!. cnp. JO·1. f J. , ... 1 . ului Ilus/llll'Slirl 10 77. Cf. Sil1linn. arl1iepiscopu esa onlC '~.' . inl[cbntca [7, P. C;" CLV, 8GP" uod. rOI11., p. dlG.
c , ,

60Y, , ,

ps a lrn ii e1e lauds. recita\i le finele ei adi La accst serviciu divin se referea do'., uca t?c,mal sP:: ~aptJ:ldlmJnetii. pe imp<:'iratul Traian ca cre~l' ,,' l,~slgur, Pliniu cel Tlnar, cind inforrna , ', :, ll1il () J1SIHlIau sa se aclun int ZI «ante Iucern- (fnainte de z iua] "t ,: ,e In Fv O anurrnta unui zeu io, ' pen ru a cmta un linn lui Hristos, ca Din canonu] 27 al lui lpolit (-'_ '1 23 Ae ther ia (Silvia, pe la 385 d I-I ) I .' 'lt~ :J), $~ elm jurrialul peregrinei ',, ' . r, , rezu il ca In vef'llea) ti _, t.ma, serv ici ul div in al climinet" f" .',' 'orac ica cr esEl se desf'asur a in intervalul \' acea parte elm pnvegherea de noapte, c1upii chinu l de iJl1l)arli~e a zi'leces~11l1natIsllb c!enurfllrea de qollicinium, 'j , '\ I CIVI e, ncepea cleci la ' ICOCo$l.o1' (ael galliciniulll tempore ' pnmu cmtat al pr. irno, a pullo primo) dec:i ca~l· '1 ql~OtCa,l1lt qallus -. Ipclit . de pullo , ..I . ' cu Coua- rei ore mamte de t' , d pinel a ivir ea zilei sau r evarsatul z o "I ' aurora. urun " '" -) • . ,C (II or (usque ll1 luce· ubi it I cesccrej, cmel, preCLIm mentiona J\ethe' •' " C?e~efl " uNeWf';;lt, in si sternul ore riului solar' fl~, s: Inton~u Im,nele dimlneti i 79, ca p u t inrl si:l fie 1 11" ciUI)/' 111J'''''lll I~ ,.ora,l:lce Pl!tulU! varia dupa anotimp, ioptii 1Ilt rrnpul ver ii - t 3' , Illdvara ~1 toamna. i ar iar na intr e ') si 630 ' 11, intre : 51 4 prr, ,:\ccasta practica a Bisericii vecili cu 'Jr'" ,I "" ' nll'l S(~ cJJse,~lc confirrnatil pin') a 't,v., 1,,1\ Ire a vremea oflcml.ul Utrese,'ii rU~Jaciunile ei, ca eI(' e\-e'~IPll~ aZlpp,1l1 n~meroase.exp. resii din inTi)ll' noaptciJ» (ruCI'iciun<;a VI) 'J)' « ornenesta pe c.el ce str iqa catre I . « o menesn, Doamne' , , [I leaz5 ;;j cint a sprc slava Ta.i.. (rue'" .'~. ' , pe, cei ce nrrven o ap toa sa r i dn.am miinile noastre .l(.'uu~1el~ ::-a~; :",ne-al chema.t ea si - -", SI ne c a no ua sa ajunqern la 'lIlceputLII ZI 'I'C'I..,J> ( ,fuqi:\ciunea \'11 I) , « noapte",,, (ruCjaeiunea IV), \' .;: ~e n~-al, odihnit III sornnul eel de " ,,' ,'",ca ne-al odihnit pe noi i Y, ." eel trec:utc",» (ru<jdciullea VI), "ele ,'~ n masura no pti i uhul 1lostru ciHre Tine, Dumnezcut n ost ru , (ruqa'" nftP~e rmneca. ciimineata 5i ziua intru lJUl"LI'["(junea, ,51 III) ; «",cla-ne ncua a vedea 'I ' IE!» (ruqaclllnea III) , pri t ~, 111 12 ele climinca\5 (~' - ! fi,' " )' , «", f!me,~ e rllqac!U,. , ,~a>, C(jJ)l,?t; (J~'r,c;o'; ale noastre ale tuturor, ca tamiia lllal11tea Ta",» (ruganunea V) D' -, "I t, , Utreniei ave au loc timpul' Ill :,ccs.e (;oxte rele~e clar ca rugaciunile jurnatate sau putcrea ei i no~ t 1! $I,,~nurr:e dupa ee s-a scurs prima n c~!e umll! 1)1 ,satIs,face ne\:oia oclihna, Se precizeaza imperioasa de ,', ~i,' 'r lla,r ,c~ eslo lIll oflcll! mcleplll1lt «de noapte» (h ,)LJ DpD?'~C,l ", "'po<; 2.0 Q Fh);) 111 astc'Dtarea zl']el' pr)" , I rl i ~ ,,'" (prlU-ZIse, acliea elis .. (e-. ~Ill,nea\a sau ll1all1tc cle rasaritul soarelui, In praetica ierusalirnitcana eli I ' ~ , descr isa In jurn alul AetherieC 512 (7iS~i~~ucfo~:rn a~tat~e.a veac,u! UI a~ le,~, Prima incepea la mipzIl! no"t" , a par\1 m servictlll cllmll1etu, , " -• ,~ 11 sau, mal exact, Inclata dllpa acpsUi ~' anllme lIlalnte clc cintalul coco$ilor (ante .) 11 "~.. ,I rca cp iscop ulu; h ,,] '] ~ S. ". r u orum cantul11) $1 ele ventf _,' ~ , c, S uJ Jd, ,ervlclll! or: ccmpunea din psalmi imne ant'uane )1 ~~CJ~ULlnl, 1a care pariicipau ascetii, fecioare'e ;;i' crecli~cio, ~i 7 P~31) ele f!, na,' Jar dll1t,rc mernbrii cleru.lui numai preotii ,'ii eliaconii (ci te 2 anume ceSe"lna\l sa I - 11 " " ~ _ ' , ' ~,c U c e nne a OfJCIU, Rugaciunile continuau astfel /lll1a ce lIlcepea sa se cra-1C de : I' , i 7,ua 1I)1 coepent lucescere), timp nimerit
r , , •
Y

1 ,

61matutinos I1V111n05 ;;i episcopul. care,

pentru a se cinta irnriele dimineti! ((tunc incipiunt dlcere»]. La aceste a din ur rna se ga.sea insa, de fa~a inspre z ilele de dummica, venea in biser ica indata ce in aceste zile cpiscopul citea el insusi 0 per icopa a

cinta prirnul cocos ; Evangheliei, pr iv i-

'"

_\

LL

eel

-,

, , ,"

:;J'

in

i.-

toare la invierea Dornnulul. Ruqaciunile incepute in acestcilip inainto de cintatul co cosilor si continuate p ina la z iua ((cx ea hora usque in lu cc»}, adica ceea ce nurnirn Miez.onoptica ;;i Utr eni e, mergeau d e ci in continuare una dupa altai asa cum se savirsesc p ina astaz.i. Dupa marturiile lui loan Casian, aceeasl practica se obisuuia si in biser icile Eqiptului 81, , Toata aceasta slujba avind lee dupa miezul noptii, adica in a doua jurnatate a ei, era considerata ca 0 rllg~ciune a dimineti i. Lucrul apare Ilr esc. dcoarece aceasta parte a nopti i este inclinata spre dimineata, asa precum se gase;;te consicierata situati a $i de catre Constituiiile Apostolice (cartea VIlli 34), care recornanda ruqaciunile «la cintatul cocosilor, pcntru ca acest ceas vestcste sosirea z ilei, spre a [ace lucrurile lurni ni i». De ace ea, pina astaz i MiezonoptiC:il impreune cu Utrenia. In care se include si Ora intii, r e pr ez.int a in cadrul ser vi ciului biscr icesc in cursul z ilei ciclul slujbclor dirniuetii. Of'icierea lor in timpul noptii a rarnas insa numai 0 practice rninastireasca. in limp ce in biser icile din lurne (parohii) ele sint savirsite dirnine ata, dupa r asar itul so arelui, Oficierea Utreniei in t irnpul noptii se obisnuieste in par ohii nurnai cu ocazia priveqhcr llor, indeosebi spre sarbatoarea hrarnului bisericii, dar in prima, iar nu in a doua jumatato a noptii. Serv iciul Utreniei se qasc$te astfel atras spre Vecernie, Miezonoptiea fiind ornisa, pr ecurn deja am mentionat cu alta or az ie. Utrenia se mai rneritine, de ase meue a, ca un oficiu legat de noapte, dar tot in prima parte a ei, la serviciul deniilor din Postul Mare sau al Pares imilor. Ca serv iciu pur al diminetii se pr actica rnsa In noaptea Pa5tilor, care reprezinta in istoria cultului cre~tin privegherea clasica, originea $i primul model din care s-a inspirat oficiul privegllerii la celelalte sarbatori, 2, Veeheu schema a ofieiL/lui '5i molivele ei de inspiICliie

,~,

ry..

Pentru motive atit din orelinea naturala cit ;;i din cea supranaturala, instituirea unui serviciu de rugaciuni in faptul dimine\ii s-a impus in Cllip firese Bisericii, pe de 0 parte ca jertfa «de mul\umire Celui ce aduc:e lumina ;;i Celui ce a Tisipit Intunericul in$elaciunii ~i ne-a dat lumina dreptei credinte» 8~, ia,r pe de alta ca cereri de har 5i ajutor in leqcHura eu activitatea ce trebuie reluata in ziua care incepe. Ivirea zorilor sau a primelor semne ale rasaritului soarelui, care, topincl intunericul, re' varsa speranta $i bucuria in spirite, a aparut in fa~a cOl1$tiin\ei cre;;tine ca 0 parabola sugestiva a bucuriei claruite lumii prin venirea Mintuitorului, numit in textele biblice ;;i in imnele biserice;;ti "Soarcle clrepn\tii~ (Mal. IV, 2) ,5i «Rasaritul cel ele sus. (troparul Na;;terii), Hristos, SOilrele cel ve;;nic, "SoarC:'le eel mai inainte de soare~ (icosul clin canonul Pa;;ti.81. Vezi loon Cassian, :12, Slllllon, urh,iepiscopu[
rom, p, 1971, '
op,

~8, C~jus 'PliniLlS Secundus, fpislolCl X, c (Jfi (71 19, SllvlQe ve! potil.lS Aell1criae PCrC(}flnaliO ~d ' ,, 80, Cf. Dom Sllitbert B'iunwr fl' '( " , ,l?ca sancia .." XXIV, " , " 1,\ orrr. flu BrevJQJfe, .. , p, 25 $i 72,

1-2,8-!J,

cit., cart. Ill, cap, 5 ~i (), Tesalonicului, Des pre siinleie

rU]Qciuni,

cap, 200 ([roc/,

lor) a rasarrt

62-

63-

lumii 0 data eu naster ea Sa in pesters Betleernului. Invierea Sa, a.;:;CI recum dntil Biserica in canonul Pastilor, este, de asemenea, p conside ra ta ca un nou rasarit, dupa ce «a apus oarecind 111 mor m in t». El, «Lumina c e a fariJ de ani, din mormlnt trupeste tuturor a str aluclt» (peasna VI!, troparul 4), «Hr istos de voie pentru ton s-a jertfit '" ;;i iaras: Irumos din rnormint Soarele dreptali! noua ne-a stralucit» (peasna IV, troparul 3), Faptul Cd atit nasterca ell si invi erea Mintul tor ulu i s-au petrecut noaptca, inainte de ziua, a fast considerat astfel ca un rnotlv in plus de orclin istor ir, pe linqa eel si mbol ic, pentru care servlci ul Utrenici a Iost r induit la momentul corcspunze tor din noapte. «Este cu calc, zicea in eCJij~urii cu acest sub iect Simion, arhicpiscopul Tesalonicului, a se [ace noaptea inchipuirc:a nastcrii :;;i ar atarii Mintuitorului cea dupa trup, de vrernc ce noaptea s-a nascut» ~;J, Pe de alta parte, Sfintul Ciprian sublinia ca «tr ebule S~l ne r uqam ;;i dimineata, pentru ca prin ruqaciunea de ciiminea\ij se porneneste inviere a Dornnului» "4. De acce a, l.lt ren ia se refera la ivlrea si respindirea cr estinlsmului, a(lied la acea epoca din istor ia rnlstcrului crestin, schitata de Sfintul Apostol Pav el in proza r itmata din I Timotei III, 16: "Mare este Taina crc,5til1iil~ltii : Dumn ez.eu s-a aratat in trup, a fost adeveritde Duhul, a Jot vuzu! de inqeri, a fost pr opovaduit popoarelor, lumea a crezut in Ll.;». Intr-o Ior mula qcncre la, se poatc spune deci ca Utrenia inchipuie:;;te «inceputul si raza crestinisrnu ui» S,\ nu nurnai sub forma venirii elective sau a intruparii istorice a tvlintuitorului, ci si in faza r aspindlr ii Evanqhe liei Lui in Iurne. De aceasta semnificatie sirnbclica se vede adinc inspirat intr equl oficiu al Utrcnicr. In cea mal mare parte 1nSa ea este afirrnato indeoscbi in imnelc dill rolul strenil or : Iaptul nasteril si lnvieril Dornnului. pre cum si raspindirea credintei crestine prin eroii ei (apostoli, martiri, merturtsitorisi sfinti). s int celebrate intr-un ton de biruinta prin numeroase genuri ale imnoqrafiei crestlue (tropare si pr ochimenetropar e, binecuvintar i ale inv ieri i, antifoane, canoane, lumininde sau exapostilarli, laude 5i voscresne sau stihiri ale invierii etc.}, care irnpoclobesc serviciul Utreniei mai mult decit al o ri carei alte laude bisericesti. o.fic:iul liturghisitorilor in rincluiala Utreniei, a,?a cum se ana 1l1tocmit[l aceasta spre £inele epocii prim are din istoria Bisericii, se 9ase:;;te COllscmnat sub forma sc:hematica in cartea VIII, 38 :;;i 39 din ConsUluljjje Aposlolice, Dupa psalmul climine\ii ('~'7.)'f10, OpDPl'iO("n ConstiiutiiIe i Apos[alice, II 59), cliaconul rostea 0 ectcnie pentru catel1llmeni, energumeni, pentru car:clidalii la botez ~i penitenti, care crau apoi concediati. Urma indata ectenia diaconului pentru c[celinci05i (cei botezati), la finele carcia episcopul rostea rugaciunea rle multumire a diminetii (suZo:plcdo: OpOpl'i'~); iar cHlresinclu-se c;ltre «Dull1nr~zeul ciuhurilor (Num, XVI, 22) :,;i J tot trupul..., Cel c:e a dat soarclc .c;prc sti:ipinirea zilei, luna ;;i stelele spre stapin\rea ~lOptii», e1 cerea : dnsu\i ;;i acum cauta spre noi cu ochi binevoitori ~i prime;;te mul\umiri1e lloastre de dimihea~a ;;i ne miluie:;;te",
flJirkm, c~p, 309 (lr~d. rOI11., p. 2051. 84. Sf. Cipri~i1, op, en., col. 559. 85. Dr. V~sile ~Jilrofpnovici c,i Dr. T, T(lrnaVS('li,

~;

I
f,

Tll eel vcsm c si nernuritor. <;:are prin Hr istos ne-ai c1[,r_uil fiint~l.:;;i ~ot prin El ne-ai daruit si Ioricirea, Insuti :;ii aCUI11 ne invrecll1lce:;;te pnn El. :;;1~ l~ c vi a t a vcs n i ce> (cap. 38), Draco nul illvita dupl:i ac;ea P; ~ei pr ez enti SiJ-?l piece capetele, pen tru ca epi~c()pul ~a Ie .e~tea~ca n:gac!Une~ pen tru pu~ ner ea mimilor de cllllllnca\i:1 (Xf_~POUi.O":X opDpl'rfj), paw ;;;1 p astrar ea 101 «in pie tate si dr eptate>. A~um. a,dunarca inceta, fie;are putlnd say~ece dup a ce ciiaconul anunta (<le$1\1 111 pace" (cap, 3D).-. Este prob~bll ca ll1a~ inl::, de aco asta se cinta cloxo!ocjla ce a mare .((J\ldll[C ll;tru lel de sus lu: Dumnezcu-.»). care so qascste consenmatd Il1 c art ea v 11, a a.celela;;! 1/'vlare col ecti i biserice:;;ti, imn pe care Sfi:1tul _\t~naslf: 11 recomancl~a sa fie cintat dimiueata, af ar a rle Psalrnul LXII, ;;.a. . J-a~ putea spun: ca. ill princip!», aceasta sc[;em~l s.e ~Iase;;te In cOl1cor,dan\a cu 1:1ser:_1l1d/,tle Aetl1erici ciespre serviciul dirnine tu la Ierusalim. Jl1 a dcua )llmatale a

(i2

47

veaC:lllui

al I V-lea. . . accasta perioa.da inca fluidica a ~u~tullll c~e;;tll1, n~l clomne~ prctulindeni 0 uniformitate absolute. dus a pma 1C1~ amanunt:~ III serV1ClUlli:l~1.stle eel de.or bi scr icosti ; clar, preculT! rezu!t[\ din marturiilc Sfll1tu111l J:vlare 07 si a e lui loan Casian 88, afar de _Psaln;ul LXII s~ m~1 Clt:au,la serviciul de dimineata5i Psalrnii L si LXXIX, Rinduiala elm CO:151111111118 AposloJicc nu se opr ostc insa asupr a ~ce5tor amanunt e. ell. fnndpreocupata in special cle ro lul litllrghisitonlor, asa pre cum am lcmc1ltat In

In

Yc

lcqall.lra

ell Ve cerni a. generule ole plul1u}ui aciuol 01 oiiciului

3. Principiile

Planul aplicat in forma clezv.oltata .de. astazi a Utren~ei es;tc:. cO~1dllS in Iiniile lui ~Jenerale de acelea;;l pr i n cip u ca si cel al Vc.cer!1.el. Mull; din consider atule facute in stucllul r.ost r u privi tor la ~c:eastd din .urrnd fiinel deci valabile si in cazul Utreniei, 11U ne vorn mar opri ?suPJa lor in capilo1ul de fata. Negre~it, ele,mentele. care alcatuie:c eontUlutul_pl~lnului Utreniei au fost a.ese !?i r induite Il1 concordante ell se~l1lfJc~tlil rle le b az a acestei laude biser icesti. Variantele impuse acestul cupnns; pentru adaptarea oficiului Ia calendarul anu~ui I~t~rg.jc, au .dat na:;;tere in practica Ia grade cliferite de solel11l1ltate 111 savn:;;nea 1m, In consecinla, care al
S8

deosebesc: Utrenia de toate

zileJe,

." achca

", dm ztlele

dm

cursul
c.

~ ~.' ,. , saptaIl1Il111 111

nu se intimpla vreo sarbat.oare ; bJ Utrenia duminicii, pe care, prill ana\ogie cu V:c:ernw mare, am putea-o numi Utrenia mare; ea 0 alta forma a acestew poate fl eon51derata : c) Ut.renia ohclata in bisericile minastire;;t.i

lil pnveCJ1erea

noapte ;;i in legatura cu c1iferite sarbatOfl. . ,.. Ultimele dOlla feluri ale oficiu1lli C trerllel smt, am putea aproape identicc. Deoscbirea dintrc ele nu are decil Illscmn2Hatca
36 De Virginilalc, alribuiti.i Sf. AlaniJsie eel Mare" I). L., XXV~I,I, B7: Sf. Vasile cel i''lare, Episloia 2U7 cdlre cicncll elm NCOCCI.ClrCCl1, XXXII, 764. 813, Op. cil., carl, III, cup. 6,
rd.

spLlne~ unel
"
.
,_L,

in

'L?S. '1 p
"

op,

cil.,

p. '122.

64cu Miezo noptir a, inqaduindu-na

65 -ca, in lipsa pr eotului, ruqaciunile ei

simple nuante',marcata, pr ecum vorn vedea, pe de 0 parte prin omiterea inceputul;Jl ol~lsmllt ai, Utreniei, cinn ea este oti ciata Ia privegbere, iar pe de al~d pal te PIIl1 1I1loeUlrea, 1I1 aceste oeazii, a anumitor imne ale clUlll111ICll C'U altcle, potrivite eu earaeterul sarbatorij. .. La baza tuluror.:tcestor Je l ur i ale oficiulut 5ta de fapt rlnduiala Utreruei dill z ile le de ,flllel ale sapt~iminii, care, in cornparatia cu celelalte se caracterizeaz.a 111 cea mai mare parte printr-o imnologie simplificata nu numai calltltat,lv, CI $1 III solernnitatea executarn ei. deoareco rnulte din cornpozitnlo cmtato Ia Utreni a mare sint numai citite la cea de toate Zllele, ca de ex c mplu : canoanele. laudele si c!oxologia mare. Chi ar pentru cele intonate se folosesc la Utrerria de toate zilele un tact 1TI J7ical rnai qr abit (irmologic). .~
1

P
I

poata incepe dupa ce cineva din cei de fa~d a rostit ; «Pentru ruqaciunlla Sf'intilo r Parintilor ncstri. Doamne Iisuse Hristo ase, Dumnezeul nostru, rniluleste-ne pe rro i» DO. Nu este qr eu de obser vat. insa ca. serviciul r..Jiezonopticii se marqineste in ce a mai mare parte Ia ruqaciuni ce se rostesc
la strand, prcotul gasilldu-se astfel incadr at el insusl In regula obsteasca a pietatii, fara sa aiba uu r ol pr oriuntat de mij locitor sau de indcplinlt actiuni liturqice, prin cere ~d reprexintc simbolic pe l\Iintuitorul 111 vreunul clin momentele operei Sale. Ceca (e pr imcaz a deci In serviciul de la miezul noptii este caracterul sau de e xercitiu de devotiune peritru eel incleosebi rivnitori. De ace e a, s-a ~l(lsit cu cale ca este cazul sa se Iaca poqoramjnt. ruqaciun ile din accasta vrerne pu l ind inceapa in chipul amintit, c:incl se int implti si:! nu poaUi fi de tala un preot la o astfel de ora sau lntrc schirnni cii care tr aiesc r etr as! cleparte de obstca minastirii. In acest caz, ei se indrcapta catre, l"\[jntuitorul si-I invoca binecuvintarea. pentru ruqaclunile Sfinlil or Pari nti, «intre care 5e innumara arhierei si preoti» ill. 0 astfel de r equ la, av ind la baza cornuniune a dinIre eele doua parti ale Bisericii sau cornunlunea cu sflntil. nu contrazice principiul stabilit in general pcntru inceperea or icarui oficiu bisericesc pr in binccuvintar ea prco tului.

sa

Car~c!e:istiea Utreniei elil: cli[~ritele ocazii si anumiteaspect.e ale sem,n.~[lcatlel Itlilciamcntale stll1cl. 111. l.egatLlfa eu imnologia vor face Ob1(( luI. capito lulu: r cf er i lor la <:iervlelUl strenoi explicat». Ca a tare, in cDn[O[lTl,lt~tl~ c,u sr.opul ce ne-am ptopus, ai ci nu vorn urmar i oficiul Utr eruei dccit 11; r induiaj a sa schematica, opr indu-ns din cirid in cine! asupra aJ1lllllltoI p(:r\1 C!lll r olu l stranci num al in rnasur a in care se gasese intr-o strll1Sd ic'~JatLlrC! de c'ornplct ar« a sensului ell partaa liturghisitorilor sfintiti Dc:spre r ou l prcotului so poate spuno ca, in principiu, el consta in .ea mal mare parte elm cctenf i rni ci, ale caror ecfonise yin ca 0 incor ona r e a pandor cxecutato la str ana. Ca atare, aceste ecfonise sint compuse Ii ccare in sel:.s~1 te me l sau iclccii principale, pe care se gase$te br oda! qr upul de ruqacium sau de cintan car or a Ie urmeaza ecteniile resp~cl.lve A;;; a , de e xernplu, ectenia elupa «BinecuvinUirile invier li» se inc11el:" eu ecf onisul : «Ca s-a bineeuvintat numele Tau si s-a proslavit impar atla Ta ...» s.a.rn.d. , In 5t.acliul ei actual, se pot distinge trei parti in r induiala Utreniei. Cca .c1llltll chntre acestea are, propriu-vorbind, caracterul unui proimion sau JI1tr,ocluc:l'l,. care n~l ~onstituie uri element absolut esenti al al ofl ciulUI, putind .::ia,llpseasca IJ~ a,nurnite ocaz.ii, pr ecum deja am rnentionet. Aceasta porna. parte se .sa vlr$e;;te in eontinuarea ivIiezonopticii. Dupa ccfonI5~!l cctl?J1lel de la flilele acestcia din urma, preotul intra in altar ~i dcselllz1lld percleaua sfmtelor u;;i, ia caclelnita ;;i stlnd inaintea sfintei illcse eu fata SpI;. rasari,t :;;i ell capul acoperit incepe oficiul Utreniei, rostll1cl fOllllula <d"lneCuvlDtat este Dumnezeul nostru .. ,», .. S:v~r$.irea. se:-viciuhli div.in constituie 0 atributie exclusiva a preo\Jt:l. Fara .Inclolcda, cred1l1CIO$1l Sf: ali'ilura sau se unesc $i ei la oficiile blsCflce;;l!, clar in aeest ciJip ei particira numai, sau conlucreaza; cel cc Ie aduce.s_a~ Ie infati,?eaza Domllului $i sllstine lnaintea Lui rugaciunile comunl~atll cste preol.ul. De aecca, oficiul divin public se incepe I~LllT~alcu bll1er~uvl.nt~rea preotului, '<care inchipuie$te pe Hristos, de la Care are preotta?> K.J $1 ck asemenCd tot el este cel diruia i se cuvine sa-lincheie. in practica bisericeasca sc face totu;;i 0 exceptie in legatura

sa

I
\
I

4. P

T0

i 111 i 0

11

Pentru motivele expuse, aceasta din urrna regula este aplicabile nu numai in cazul Miezonopticii, ci ,)i la to ate accle oficii «ce se lucre azji fara epltr ahil, cite sint obisnuite la ruinastiri a le face pr eotii, la Miez onoptica, la Ceasuri ;;i la Pavecernita» il~. Utr en ia insa, ca sl Vecernia, implicinci un pronuntat rol de solitor al pr cotului si ceremonii in care el repr ezinte po Mintuitor ul, of iciul lor trebuie sa fie savirsit de preot si sa inceapti prin binecuvintarca data de dinsul. Orice oficiu public este deschis astfel printr-o formula cor espunz atoare, rostita de preot spre lauda lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ;;i «Binecuvintat este Durnnezeul nostru ... ", caci verbul «a bine cuvinta», intrebuintat in lirnbajul litur qic la aclresa lui Durnnezeu, are in\elesul de a lauela, a sHivi, ca de altfel ~i in textele biblice (Luea I, 64, 68; II, 28; lac-ov III, 9; T Petru I, 3; Rom. 1,25; IX, 5; I Cor. XIV, 16; II Cor. I, 3 ; XI, 31 ; Efos. 1, 3; Apoe. IV, 12, 13; VII, 12 etc.) iJ:l. "Ca slujitor al lui DUl1mezeu» (II Cor. Vl, 4), ca unul ce prin hirotonie este pus de Hristos insu~i «1n slujba Sa» (1 Tim. 1, 12), se cuvine ca, la inceputul oriearui serviciu divin, preotul mai lnm sa binecnvinteze, adiea sa laude sau sa sltiveasca pc Dumnezeu, aelica pe Tatal ~i pc Fiul;;i pe DulmI Sall cel Sfint. data cu rostirea formulei de binecuvlntare pentru c1eschielerea oficiului Utreniei, preotul incepe cadi rea mare intocmai ca la Veeernie, iar strana urmeaza in acest timp r1nduiala rugaciunilor inscrisa in 0[0-

90, Ibiclem.

cap. 305.
Rc;s'Junsuri

r
I

89, Sirnion, urhiepiscopul (ICiEi. Illm., p. 1(9).

TcsulonicuJui.

Dcspre

siinleie

rugdciuni

cap

304

la lnlrcborile unui arfliereu. 93. A vCIJca scnsuri1e cuvinlelor EUAOYCul, oi NOlll Testame.nt Ii.! Erchard Kittel lin coillborarc), N~u':1l Tes/amen/, vol. II, p. 751--76J). '

92. Idem

91. Ibidem.

sd

cap.

17 (lrad.

IO:1l..

EIJi,Q"(HO';

.5i EUAoylo:

p ..
ill

~IG)
J • .

1/,'chiu1
ZUnl

'J'IlcolGgiscilcs

\l/orlC'ri)uc/J

Lilurghierul

explicat

-_ 5

66sa se respecte

67 -

inapo!at ell caditul di~_nartiea in ~lijl~eul naosului, pentr)l ea sa resteased aci eclonisul «Ca a Ta estc lrnparatia ... ». El subliniaf a lauda din aeeasta cloxologie cadind spre rasarit de trei or i, aeliea de ifiecare (lata cind pr?l1_:ll:!ci numele persoanelor Sfintei Tr eimi. Continuind apoi caclirea pma 111 alta;', uncle 0 term ina prcotul astcapta inaintea sfintei n,lcse pina ce s-a incheiat .la strana redtarea troparelor din Ciioloqiu. Rostesto apoi e cteni a «1vlIlUle~te-ne pc noi, Dumnez eule, dupa mare mila Ta ...», III care se Iac ruqaciuni pen tru capetenia bisericeasca j.i cea civil a, caciincl de trei ori la rostirea fiecarui alineat, a£ara de ecf onis. In~iltarea primelor rugaciulli de clirnineaVi, in Biserica crcstina, raspundc perfect indcrnnulu! Sf intului Apostol Pavel din prima sa Epistolti ca.t.re '~I:ll~tei II, 1-:-:: ', ...Mai inti: de toatc sa Iaceti ruqscruni, 'cereri, mijlociri :;>1 mullurniri pentru toti oamenii : pentru conducatori si pentru ~o\i ce~ cc sint. in dreg!lt.orii, ca sli ducern v iata lini;;tita si 'netulburata, in toata CUVIO~la ;;1 curatia-. Cu erf onisul "Ca Dumnezeu milostiv si iubitor de oarneni esti ...~ al acestei ectcnii sc inche ie prima parte a Utr~niei, cafe este un Iel de exordiu. cornun Utreriiei din zilcle obisnul to de peste saptemlna, cel e i din zilclo de dumiuica .~i s{lrbi:ilori Uira pr iveqhcrc. Aceasta parte de Ia inccputul Utrcniei se omitc insa la priveqhere.

potnvll1cl ca citelul

Ioqiu. _In redta.rea

aee:tora,

sa termll1C «Tatal nostru»

~rebuie

atunei

1nsa un anurnit

ritm,

cind preotul

s-a

I f.J

preotlo se savirsesc to ate» !lG. Se cuvinc deci ca, la inaltar ea acestor ruqaciuni, sa se afle in conditlile unel depline concentrari sufletesti,
patrunz in du-se aclinc de sensul fi ccaru ia din rno tl v e le euhologice pe care le parcurge cu ochii si eu mintea. El se r oaqa pentru toti eel ce se ana prezenti in blserica la ruqaciunile de dirnineata, precum si pentru toti cr edinciosii care Ia ac ca vr erne se ~Jasesc in or ice parte a parnintului, cu cliferite incleletniciri (r uqaciunea V). Laudind pe Dumnezeu si rnul lurnindu-I pentru ca nc-a inqaduit sa gust5l1l din o dihna noptii :;;i ne-a ajutat sa ne trezirn pentru ruqaciunc, cl se roa9ti ca Durnnez eu sa-si aduca aminte de Iiecare ~i cle toti Iaol alta. Iiindu-Ie ajutor ;;i sprijinitor pentru sf ar lmar ea impotrivitorilor vuzuti si nevazuti. Apeleaza totorlatji la binecuvinter eu ~i harul divin, pcntru ca, prin ]ull1inarea ocbilor rnintii si cur~itia inimii, sa ajurl~!a Iiecarc a se fcri ele uacat si a conlucra la mintuir ea lui. Facind apoi marturisirt de pccainta si cer er i de iertare pentru intreaga cornunitatc, se [Oaga pentru pr imirea ruqacIunilor inaltate si ca pe toil s i-i arate «Iii ai luminii :;;i ai z.ilci», adica ai lui Hristos, pe care trcbuie sa-L aiba in inirni ll7, rasplill.indu-i ell e1arurile bunatatilor Sale. Ca si la Vecernie, ultima din aceste r uqaciuni se infati.;;caza ca 0 sintcza a continutului celorIalte 11 clinaintca ei : «Laurlarn, cintarn, binecuv in tarn ~i multurnirn Tie Durnnczeul p ar intilor riostri, Cd ai clepartat umbra noptii ~i iaIel:;;i ne-al ar atat lumina zilei. Ci ruqarn bunatatea Ta : rnilostiv fii rata de pacatcle noastre si primeste ruqaciunea noastra intru mare milostivirea Ta, ca la Tine scaparn, Dumriezeul eel milostiv .;;i atotputernic. Straluceste intru inirnile noastro soarele eel adevarat al clrepta\ii Tale; Iurnineaz a mintca ncastra si simtirlle toate le paze:;;te, ca, 1.I111bl1nclin z i ell buna-cuviinta pe calea poruncilor Tale, sa ajunqcm la viate vesnica, pentru ca Ia Tine este izvorul vietii, ;;i sa ne invreclnicim a fi intru desf atarea luminii Tale celei neapropiate. C5 Tu esti Dumnczeul nostru .~;iTie rnarire inaltam : Tatalui si Fiului si Sfintului Dull, acurn si pururea :;;i in vecii vecilor». Insemnarile din Lilurghier :;;i din Orologiu recomanda ca citirea acestor rugaci.uni. sa inceapa abia clupa ce s-a rostit "Slavti ... $i aeurn ... » la finele celui de-al treilea psalm al Utreniei, cine!. preotul trebuie sa iasa din altar in fata sfint.elor u;;i. Dupa obiceiul practicat insa incleob.5te :;;i consemnat in unck manualc, preotulincepe sa Ie citeasca fiincl inca in altar, 0 data eu citirea primilor psalmi, continuinclu-lc apoi afara din altar, dupa al treilea psalm. Aceasta rinduiala 5e ga.se$te pe de 0 parte in eoncordant~i Cll rolul preotului de sustiniHof al cererilor $i rugaciunilor comunita~ii, iar pe de alta Ii las a ragazlll necesar unei rugaciuni in spirit de reculegere. Tinindu-se pe linia semllifica~iei Utreniei, preotul nu apare de la inceput in fata u~ilor imp5rate$Li, c:i In cursul citirii psalmilo[, amintincl asHel timpul in care a fost a$teptata venirea lui Mesia, Lumina care a fost descoperita neamurilor la plinirea vremii. Caracterul sacerdotal al acestor rugaciuni este subliniat in cllip particular in unele parti prin
96. Simian, arhiepiscopul Tesalonicului, 97. Cf. Sf. Ciprian, Dc orolione, 25.
D0SlJJC siinicic rugQCiUll;,

t
s;

I
I

5. Cele 12 iuqiiciuni

)i setviciul

iinetii«! urmCilor

Adcvaratul oficiu al Ulreniei, sau Utr enia propriu-zisa, incepe abla a~:u~" CLl a doua parte a ei, pentru care strana cere binecuv intarea spectala a prcotului : «Intru nurnele Domnului binecuvinteaza, parinte». Preotul incepe inclaLa. scr viciul pi'ir\ii a doua, pr in intonarea solernna a doxcloqiei «Slave Sfintei si celei de 0 fiinta $i iacatoarei cle viata si ncdespartitel '~reimi, totcleaur:a" ac~rn si pururea . .,», cadinrl in acclasi timp de trel on III cJllpul cruCll, ll1illntca ;.fllltei mese «intru. slava Sfintei Tre~mi" U-l. La priveqhere, Utrenia inc:cpe de-a clreptul prin aceast,a binecuvll1tare, pe care preotul () da incLtUi dupa formula "Binecuvintarea Domnului ... cu al Sau har. ..", de la £illClv Litiei. Ca rdspuns, la strana se rostq;lc, «Cll evlavie ~i eu frica lui Dumne?eu:t> U5! cin_,tare~\ ,care a rasullat prin 9raiul ingerilor la na;;terea M.iIltmtorulm: «olava ll1tru eel de sus lui Uurnnezeu $i pe pamint pace, intre oamem bunavone». Semllifica\ia oficiului Utreniei apare astfel dintru incef:Jut .exprimata Himmit, prin insd~i aceasta cloxologie ingereascif !n.tlmJ~ ee la strana se continuil ei' rea celor ~ase psalmi ai Utreniei, ~!upa nnclutala e1ll1 Oro!ogiu, preotu! hi clescopera capul ~i ineepe citirea 111 taina a celor 12 rugaciuni din Lilurqhier, a drnr urzeala se desfa.:;;oara 11: ~eneral in spiril.ul audora:;;i dispozi\ii suflete;;ti. din psalmii Utreniei. FaCll1clu-se ecoul sim\irii reli!jioasc,5i al dorin\elor comunitafji, exprimale in lectura aces tor ))5almi, preotul estc in acela;;i timp $i. solitorul ei, «aclucind rugaciuni c de c.Iir11nca(u prin sine lui Durnnezeu, caci prin
94. Simian, 95. Oroiogiu. ariliepiscopul Tcsidalliclilui,
Dcspre sjjnieie

I
I

rugdciuni.

cap.

309.

cap.

:;03.

08 --

69-

faptul ca preotul 18 inal\a Iiind invesrnintat nu numai in epitrahil, cum este practica cea rnai rasp indita, ci si in felon DS. Pr ecurn se constata din rnanuscr isele dintre veacurile al X-lea - al Xl-lea ~i al ;";1lI-lea - al XIV-lea, niei numarul acestor ruqaciuni, care a variat intrc 1 si I-I, nici orciinea, niei locul asezarri lor in r induiala UtU'l1ll'i nu au Iost intolrleauna sl prctutincleni absolut la felcu eel de astazi !IV. Numar ul de 12 r uqaciuni pare sa fi fost indicat de nurnarul or ei 12, cu. care se inche ic noaptea, in clipa in care se arata soarele, in sistemul irnpartirii in 12 ore a tirnpului (ic' la un apus la un rasarit de so are. In Duminic:a Pastilor si in z ilele Sclptaminii Lmninate, celc 12 ruqaciuni ale Utreruei nu se m ai ci tosc, rinduiala ei fiind intocrnits in intr eqime pentru acestc ocaz ii in scopul special de a vesti si a sarbator i marea minunc a inv ierii Dornnul ui ;;i de a oxpruna accentele de adinca bucur ie ale crcstinatatii. In r estul anului, odata tcr rniriata citir ea celor sase pSJlllJi la str ana $i a ruqaciunilor Utr eniei, preotul i.5i acopera capul si, in l ocul in care so ~J'lse:?te In lata sfintelor usi. unifica :;;i sistematizcaz a rLlqclciul1r"a cOIl1Llnit[l\ii pr in rostir e a ectenici mari, la care ,cfl"dincio;;ii pMticipci pri n r(!~:JUnsul «Do amne m il u io sl e ». Dispoz.itia lor suflcteasca sc ~J~isc)te )HC'(j2ititd in accst scop prin lecture psalmilor. care pr o pr iu-zls IlU sint ruq.iciu ni d ir or-te. ci in cea mai mare parte cuqetari si reflectii ro l i q io a sc, miirtu r is iri si dorinto expr irnatc sub forma persorrala sau indi virl u e Li. Prill ect[~nic sc alirmd precis spir itul cornunit ar, care Iormeaz a car arlcrul specific: al cultului c1ivin public cr estin, ]\[ai departo. oficiul decurge in nota sirnbolismului caracteristic l.itreniei. 0 astrcl de nota este mar cata prin insusi aparatul extern al ser vlcinlui, caei deja in tirnpul e cteuiei rnar i, pr ecum subliniaze Simion, ar h iepiscopul Tesaloriicului. se aprincl toute Iacllile, pentru a am inti slava lui Dumnczeu, care a strCilucit peste, pastori. cind li s-a ar atat in qerul vesti ndu-Ie Nastere a Dornnulul ]00 (Luca II, 9). La acest eveniment se refera tropatul-prochimen «Dumnez cu cste Dornnul si s-a aratat ncua, biue cuvintat este Ccl co vine intru nume le Dornnului(Ps. CXVII, 2(5, 27), pc care incep sa-l cinte str anele inclata dupa ce preotul a rostit ecfonisul ccteniei mari ~i a intrat in altar. Uurmincl regulile din Tipic, stranele eontinu[1 sa intoneze cele1alte tropare, prin cMe se preamare$te evenimentul serbat in legatura Cll opera c1ivina pentru mintuirea omului prin iisliS Hristos, sau faptele persoanelor sfinte, ca roade ale venirii lui I-Iristos in lume. In acest timp preollli face pregatirile cuvenite pentru imbracarea tuturor ve;;mintelor liturgice, in veclerea lllcrarilor Proscomiclic'i, daca dupa Utrenie va Ufl11a Lilurghia. La strane se continua citirea c(JlismeJor din Psaitire impreuna Cll .sccleJnc/e respective, preotul rostincl pri.ntre ele ecteniile mici din LiIwghicr (prilTlu eu ecf0l1i5Ui "eil a Til este stapinirea », iar ·a doua Cll ecfonisul "Ca DUml1CZCLl bun :;;i iubitnr de oameni 8$ti »), claca este sirnb[ltl1 ori sarbfltoarc, "lnainte» ori «c1upa serbare~ ; in celelalte zile o])i'l1950 98. Vczi inscmniir:lc de lipie cl~ til elc., ell privire la Ulreni8. OD. Vezi tcxlut .5i sci1etlltl difcrltclor 100. inccputul
,JnrJI1uscrise

I 1":1

nuite

din cursul saptamrnu. aceste ectenii nu se zic. Per deaua usilor 1111parate:;;ti sta inchtsa in tirnpul ci tir ilor din Psatiire, incep ind anurne dupa cintarea troparelor de la «Durnnezeu este Dornnul.;». In z ilele obi;;nuite de peste 5apta1111na, par tea a doua din sluj ba Utreniei se incheie cu Psalrnul L (<<lvfiluic$te-ma, Dumnezeulc, dupa mare mila Ta ... »). Tn z ilele de sarbatoare lnsa ea cstc mai bO~lata. Astfel, duminica, clupa ecteriia de la sf ir si tul ultirnei catisrne, urmeaza la str anii Binecuvi n iiirile J nv iet ii, tropare pr cccrlate de s ti hu l 12 al Psalm ulu i C.·XVIII (<d3inecuvintal: e;;ti, Doamne ... »), in care se descriu imprejur arile $i se arnintcsc personajele rnentionate de Sfintele Evanghelii in legatura cu invierea Do mnului. In timpul cinturii acestor imne, preotul face cadire mare, inchipui nd ill acest Iel :~i aromatele pe care le acluceau Cll ele miro nositel e, spre i:1 completa ungerea trupului Do mnului. La sarbatorile ell polieleu, cadi rea mare inccpe 0 data cu marimuriJe, preotul fiind im-

br acat si cu Ielo nul, daca Utr enia se savir seste in caclrul pr lveqheril

noapte. In unele parti, dar mal ales In bisericile din mlnastiri, solemnitalca Utr e n iei de la pr iveqhe re este accenl uata in accst moment pr m scoatero a ico anci sarbtitor ii pc analog, in rnij lo cu l biscricii. Anurne, Ia iuccp utul «marimur ilor ». preotu1 imbr acat 111 felon si pr ecerlat cle. cilclC?n cu ci;jc1clni\a, iar af ar a din altar :;;i de purtatorul de SfC;;JllC, lese prm usile jlllp~iriil.c$ti, pur tind ico ana pc care 0 a:;;aza pe anal oq ; dupa ce 0 cdelc)te irnprejur. face apoi cddirea mare incepine! din altar. O. Prochilllcnui .5i Evonghe/io lnv iet ii Cinc! s-au Inchciat "binecllvintarile)) :;;i «rnar imur ile>, di aconul sau preotul r osteste ecte nia mica, Cll ecfonisul «Ca s-a bine cuv intat nurnele TtlLI. .. ». dupe care se incepe la str arie cinl area al~tifoCinelor resp.eC'tl\·e. La sfir situl accstora, preotul sau diaconul deschiz lnd sfm~ele U~'Il, rost_e:;;te "Sci luarn aminte. in(elepcillne !'" peritru ca la str ane sa se raspun~ICl ell intoriarea procililllenufui. Potrivit p rincip iului aplicat la Vecern ie III le~liitur2 ell accst 5ti11, tr ebuie S~l ne astcpt arn la 0 lecture bi~lica. Intr-ad~v ar. in z.ilele de duminlca si sarbatori se citeste asa-nurnltu Evononetie C/ Utre niei. Dumlnica. ea este una din celc 11 pericope clesemnate suo Ilumele de «Evangllelii ale invicrii", pentru ea ele istorisesc invierea l'v[intuitofului sau una din araUl.rile Lui c1upa inviere ]0]. Introclucc::rea in vC'derea lecturii Evangheliei Utreniei este pregatit1', printr-o seri~ de fDrmule. In Drimlll rind, dupa ce s-a incheiat 1a strana cintarea prOChliTIenllllli, preot'ul scm dia('onul da lllclemnul «Domnului sa he ~~lCJar:!'" iar clupa raspunsul crec!incio$ilor preo1l11 intoneaza ecfonisul "Ca .Sfillt e;;tl Dumnez.eul nostru ~i intru sfinti 'Ie ociii1ne;;ti. .. ». Strande, la nnclul lor, se aso('iaza la pregatirea c1ispozitiei suflete:;;ti a creciincio:;;i1or I.n vederea ascultarii S[intci Evanghelii, cintincl "Toatci suflarea s;:1 laude pe Dom'llll...~, pe Domnul Hristos, Soarele clreptd\ii, eel ce \ara~i [rLlmos ne-C1
101. Cell' 11 pcricope ale lnvieri.;, exlrase di~ t<.;xlul EVRngh"li!lnr Si qrll;lIIl_~! in r)u.lillca sLlcce-siunii lor, sc dfUi cI:jC!zal(! in parle;) do tEl ,ftne}Q [·\/~nCj~lf;jld:U.I.Ul. Cilir(;u lor urrneaza ~i 5e rcia succcsiv in cursul iJ.nului, lilurglc, In ordlIH~d. d,tI ,.n] 1,1.1r:ilor, cnre decurg de la Duminica Tulu[or Sfinlil.()[, aiara de ce~e .)uplc dUlIlll:ICI .Ut.,l limpu! PC'nlicoslarului (Cincizecimii), cIflLl 2510 lntoCD1lla. 0 illtil ordlne pent, II c!ll)"(',1 lor. Cf. Dr. Vasile Milrofcnovici ~i Dr. 1'. Tarn[!vschl, op. CIt., p. 5·18.

de

d71

LilurgiJieJului. la Ambrozios sfinleie

eel.

13ucllrc~t.i, op. 309.

1902 cU"

Stavrinos, cup.

P 85-10:'.

Simion,

,
illhiepiscopul TC~iJlonicului, DcsPJC Jugdciul1i,

stralueit

70ori, in lipsa lui,

preotul

71-

i I
~.
1

din nou asunra starii de suflet cu care se cuvine intimpinern vestea cea buna, st~lIe de suflet ce trebuie s-o cerem in har de Ia Domnul. De acee~ jncieamna: «$1 pcntru ea sa ne invrcclnicim noi» (sa tim .lnvrednicitl, adica sa tim soc otiti vredniei) «C\ aseulta Sflnta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu sil-L ruqarn-. Pentru ca ascultarea Sfintei Evangileli.i face neeesar8 incorciarea sau concentrarea intr eqii noastre tiinte. cliaeonul ori preotul adauqa : «Intelepciune ! Drenti sa ascultam Sfinta Evanqhelie I», preotul ciorind, urine! sau rnai bine-zis eerind "Pace tuturor» sufietelor. in acestc c:lipe. Abia acurn, dupa ace asts sUiruitoare pregatire, se anunta locul sal! autorul din care este alcasa pcricopa respectiva : «Citlre din Sfinta Evanqhclic de Ia ... » (numcle evanqhelistului). Dup a intonarea doxoloC]ici mici, ell care poporul int impina acest anunt, preotul citeste textul pcricopei cvanqhclice. iar la sf irsit stranclc elau slav a lui Dun.lnezcu prin accoasi formula dox oloqica. pentru rnar irca aratata de EI pnn invicr c. Cil'3i ritualul vhorlului de l a Vecernie, citirea Evanqhelier invierii constituie un adcvar at cpisorl inauntrul Utr cnici de duminica. Evanqhelia din accasta zi formceza. am putea spune, nuclcul in jurul caruia 5e giisesc coorclonate toate cercTllolliilc (acti uni, imnc si ectenii) CE' urmeaza pina la catavasii. Rinduial a accstora se ana inspirata de preo cuparea de a sirnboliz a unele atnanuntn in Jegatura eu aetul istoric al invierii Dornnului, precurn si dispozitia pe care ea a determinat-e in suflelele crestine. Astfel, se cuvirie sa rcrnarcam in primul rind ca Evanqhelia Utr en ie i este cltite de catr e preot, iar nu de diu con. cum se obisnuicste la Liturghie; trebuie sa adsuqarn. de asemenc a. ca in thnpul lecturii ~j preotu' nu sta eu fata spr e cr~clincio$i, intre usilc irupar atestt, ca Ia Liturqhie si la Utr e nl a din zilc~e de sarbatoare. ei pe latura de miazanoapte a sfintei rnese. Citind dinauntrul altarului Evanqhcli a Utr eniei din duminici, preotul aminte.;;te in acest chip ca .invierea M1ntuitorului nu s-a petrecut in fata lumii, ci 'inaintc de :wr[, rJeci inca nOClpte fiind. Pe de alta parte, stlnd pe latura de miazanoapte a sfintei mese, e\ inchipuie~te pe ingerul pe care femeile mironosl\e I-au V2ZUt $ezind in dreapta 1110[mintului (Marcu XVI, 5) :;;i vestinrlu-lr: Invierea, caei sfinta masa simbolizeaza intre altele .<;iimormintul ill care a fost pus ~;i din care apoi a inviat Domnul102 Numai in Dumillica Pa$tilor, cine! Utrenia se savir.?e$te noaptea, avind 0 semnifieatie, rincluiala ;;i solemnitate eu totul aparte, Evanqhelia ei se cite:;;te nu numai afara din altar, ci afar~ din ,sfintul loca$,'in fata lui .<;ii n mijloclIl i credincio5ilor, amintind asHel intreaga mi.;;eare proclusa intte Apostoli :;;i ueenici de vestea invierii DomTlului, care a umplut de bucurie inimile tuturor credincio$ilor. Rincluiala Utreniei din duminici staruie sub c1ifel'ile forme asupra simbolizarii ilrlierii Domnu]ui, a$a cum este in primul rind prin clntarea "Invierea lui Hrlstos vazind, sa nc lnchinam Sfintului Domnului IiSllS ... :.; acest imn, de:;;! se poate i ntona ';;i slrana, de regula este lotusi executat

din ruormint.

Diaconu]

sa

staruieste

~':)

}":,

"

Y'

-----w2.~~Ghcrman 1 D1 ConslanlinfJpolului, Expunerc dcsprc biscricd dill mis/ic despre LilUrgi!ie, P. G., XCVIII, 383 C ;,i Simion, arhiepiscopul Ilicului, Despre tJrnosirea sfintei /Jiserici, cop. 132 (in trad. rom., op. cit., p.

.~i sluTesalo122).

de preot in altar, intrucit el continua iastf el r olul inqerului in vestirea acestei marite rninuni, prin care s-a ar atat puterea .dumnezciasca a Mintuitorulu i. Ev anqlrel iile inv iorii r el a te az a deci un fapt legat strict de persoan a jvfjnluitorului, a Carei reprezentare in servir iu div in public apar" Iline nurnai preotiei, adica arhiereului :;;1prcotului. Ca atar e. ac:este Evanlqllelii nu pot fi ciUte de catre cliacon, intruc it, precum \10m vcdea indata. , 'in CNCillolliile ce se clesfa$oara. clup a citirea Sfintei Evanqhalil prcotul .\ 'apa rr; in r olul Mintuitorulul. Care i(~se din mor rni nt. Pcricopclc evan'i qhcl ice de la liturqhiasi de 101 Utre n ia ssrbator ilor ('XPUl1 in qCIlf'ral in\'at~itu[i1e ~i aCle~e activita.tea pu~)Ii~a aj\:rlntlli~or~l!ui, ~e.care le-au propovaduit dUpa Eli, Apostol ii, ucerucn; rmsionaru $1 clcri cu de toate wadele. De aeeea, Etal1Cjheliile de la Liturqhia si Ulrenia din ori~c sarbcitoare de sfinti sau \prazniee Je poate citi c1iaeonul, ell binecuvintarea arhivrcului 5iJU a prcr}tului. Intrucit pr erl ica si in 'leneral act'tviliJt~CI tUitO.l.·UIUi au avu~ lln~ car acter public:, J)pficopcl~ evanq~:Cl!ee elm ultirnul qen se citesc Jl1 fat\( popor ului, arura di ntr c slintele U~I. . Sub_impresia minll~ii ve_stita prin Eva nqhelia lm:icrii. ori} f~apt~lor .Sl invdtalurtlor duumezeiesti din pcr icopele ele la [tlenta scirhatolllor rriari. sufletul creclincio§ este patruns de un adinc sentiment rlc smcr enil' in fal,C! nornarumite) puteri sl intclcpriurvi a Finlu i lui Dumnezcu. sentiment care se traduce prin recitar ea la s tr anii a Psalrnului L ("Mi]uip~lr.-ll18, Dumnezcule, dupe mare mila Ta ... ,,) ; durninica. aceasl:a constituie in acelasi timp si 0 preqatire sufleteasca a crerlinciosil()I, spre a 1ntimpina cu inim a curata peMintllit:orut inviat. lntr-arlevar. pr eotul acopcrlndu-sl caput in acest timp, ia in mlini sfinta Carte ~i tinincl~o la piept, r ind a u d e pasajul "Ui iata adcvarul ai iubit» cl~n Psalrnul L 1.r·se. Cl~ ea »rin sfintcle usi, precec1at de aci inainte de purtatorul de sfesnic $1 a~un: oin d in mijlccul naosului 0 asazs pe. analoq, In acest chip, el re~rezll1tC1 .'5i ne arata pe Hristos. Soarele droptatii, «Cel ce i ar asi frumos din mormint noua nc-a rasarit». «Preotul iese ea din rnorrn int din infr icosatorul jprtfe1nic: 5i de let morrnintul sfintei mese", zice Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, "tinlncl ca un inCier Evanqbelia :;;ft ariHind pe Hristo5, p~ care L-a propovacluit» 100. Este natural cIcci ea preotu] sa ir;depli~ea~ca personal tot ceea ce sta in leqatura cu repre·zentarca perS~al1el .5~ activita(ii l'\'iintuitorului :;;i, in consecinta, ~i citirea Evanqheliel Utreme]. Cpremonia a.SE'7.arii ei pe analo~J, cluminica, nu poat.e fi cosic1erata un vhod propriu-zis, intrucit ea e.ste de fapt scoaterea sfintei Evanqhelji, care inchipllie.,;te pe Ivfintuitorul inviat, spre a fi sii~utat de crer1ineiosi. Exemplul evlaviei il cia in primul rinc! preotuI, care, dupa ce a clepus sfinta Carte re analoq, face doua inchini'iriuni. 0 saruta, iar clupa a treia inr'hin~lcil1nt' se inapoiaza in altar tot prin u;;ile imparate;;li. pc care II' inr:1Jicle. La praznicc $i sarbatori de sfinti, EvanCjhelia Utrenici Sf." cite:;;te intre sfintclc' Llsi ; ea este aleasi'l dintre perieopele al CarOl' continut se refera la evcnimentul sarbEitorii san a1 ci:iror inteles vine in vreun Fel oarecare in leq5tur5 Cll viata .;;i virtuti1e sfintilof serbati. Cinel aceste sarbatori

eyn

r.'[lI:-

103. Simi;JI1,

arhicpiscopul

Tesalol1icului,

Desprc

sfinleJe

rugdcillni,

cap.

3:16.

-1

-72

73
In ceea ce priveste rinduiala oficiului, deosebirile intte Utrenia din zilele obisnuite de peste sapt8mlna sl intre cea din durninici <;;isarbatori sint cu totul neinsemnate. Precum dill rnentionat la vreme, difer enta 0 stabi leste de fapt qradul de solernnitato accentuate. prin care se car acteriz eaza executar ea slujbei in zilele de duminica ;:;i sarbator i. In pr incip iu, partea a tr eia se deschide, in zile le de r inrl cit si ill cele de durnlnice ;;i sarbatori, prin p or-rnul irnnoqr aftc CLlI10SCut sub uurne!o de canon, ale carui parti sint citite or i intonate melodic de c intareti, clupJ cum este zi obisnuita. duminica ori sarbatoare. Rolul preotu l ui si di aco nului se reduce, in legEltllra cu acest imn, la rostirea ecteniil or ;;i vosqlasur ilor respective, ar atate in Liturqhiet dupa oelele a III-a, a VI-a si a IX-a. La sfir situl cint ar ii sau oelei a VIII-a insa, prcotul sau di aconul for muleaza inrlernnul : «Pe Nascatoarea ele Durnn ezeu :;;i Maica Lurni nii cu cintari clnstind-o, sa 0 mar im», in verlerea exccutsrti la s tran!.'l a irnnelor pen tru ci nsti rea Sfin tei Fecio are, care a fost orqanul intrupatii sau venirii Dornnului in lurna. In acelasl timp se incepe t[llnlicrea sau ct\dirca marc, iar str anelo c1nta 111zilcle de rind ;;i duminica i mnul «Ceca co csti mai cinstita dccit hcruvlml i..., prefatat » de sase ori cu stihur i luate din ci ntare a inaltCltii sub iuspiratie divine de catre Sfinta Ferioara. ell ocazia viz itei la ruda sa Elisabeta (Luca 1. 4Ci-55j ; la sarb5tori insa locul acestor irnne ia cintarea a IX-a a cano nului, consanata de re~Juli'i Nascatoar ei de Durnnezeu. In urrna ecfcnisului «ea pe Tine Te lauda toate puter ile cercsti ... » al (:ct(~l1ici. r ostita ele di acon ori de prcot dupa cintare a a P~~cl a C'111011Ului, str aucle ineep luminintlete (svelilnele) sau exuoostitut iite de' la Cictoih sl lvlinei, combinate dupa regulile prescrise de Tipic. Denumirca rle -cxaposttlari i» (trimiteri) p rov inc de la propozi lia ,.i~7;:ij::;'":Sl\Q') 91');, ":0 K'~p.. " (trimite s lumina Ta, Doamnej din textul eel or mai multo C':Clpostilarii din Par esimi. care, pr earnar ind pe Hristos. Lumina lumii, sint exnpostilarii prin excelenta. Ele se mai nurnesc «Iurnlninrle» (svelilne), din cauza cllvintelor 'i"~l' (lumina) $i 'i'QH'.cm (lumineaza), care se intllnesc \n toate aceste imne 1115. E\apostilariile elin Octoih, in numar dell. care sint specifice Utreniei din zilele de duminica, se mai numesc :;;i~S1:;:O:;~Sl-

nu cad durninica, Evanghelia este asezata indata pe sfinta rnasa, dupa citirea p er icopei respective, inchiz.indu-se apoi sfintele usi 104. Partile ::·8 cad in r olul str anni indata dupa peri cop a duminicala a EVal](jlleliei sint pairul1se ele scntimentul trezit de faptul invier ii relatat prin citirpC! ci. Jmp.t:'::;id aclinca prorlusa de minunca prin care Mintuitorul si-.a ar e tat in chip str alucit d(::s2ivir:;;ita Sa putere durnneze iasca treze~te in co nsti in la crest in a rnai inti! sper anta pentru cur atirea sufletelor de [J1ul\in](?a qrcsclilor :;;i 0 miria sa-$i exprime bucuria ca, prin inv iere, DOlllllUl ne-a claruit mila Sa cea boqata ;;i viata ve$nica .. Acesl a este sensul care vibrr.azn in scurtele imne «Pcntru ruqaciunl le Sf inti lor ApostolL .. c. «Pent ru rll~Jjcillnile NasUitoarei de Dumnezeu ... » s! «Inv iind Iisus rii n morrnint ... ,>. fvIai pc iarq, cererile cornunltatii pcntru impar ta5irea de b i neCUVI n tJ rile rev a rsa te peste lume pr in invier ea Min lui torului s in t E'"\pri11latc~ prin rucJiiciullC'a-ectenie: «Mintuioste, Doamne, poporul Tau. ::,[ b inccuvinte aza mostemrca Ta, cc:rcCleElZd lurnca Ta cu mila sl ell inrillIc1ri ... ,', pe cure 0 rostestrdiaccnul ill Iata icoanei Maicii Dornnului ori, in l ipsa lui, pr cotul in altar. In practica jnsa, rnai ales cind nu este d iaron :;;i Veccr n ia a Iost lnso(iU\ de Litie, c:('[(,reel «Mintuieste, Doamne, poporul Ttiu ...», care face parte din scr vlciul Litiei, nu se rnai rostesto la Untrcnio. c:i cstc rczumata In cdnnisul «Cu mila si cu ir dur ar i le si cu .ubhca de oarncni a Unula-Nasrnt Fiulut Tau ... », pc care preotul 11 rosteste Inclati'i cil1pa eo s-a lnche iat l a str aria ciutnrea st iliirii «Invimd Iisus din mormint.;». Cu acest V0591(1S, partea a cloua din ofir iul Utren lei in zilele de durnlnica ~i al te sarbator i s-a terminat. Nu este greu de observ at ca in piescle de l a ince putul acestei parti icleea aralarii Dornnului in lume, care st~i ICl liaza simbo l isrnulu! Utr enlei, a Iost aflrrnata sub aspectu' n aster ii Sale, pe eincl spr e sfirsitu! o i semnifiratia aceasta esto subliniata prin elemente privitoare la inv ier n, 7. Ptu teo ul iinui
0

Octoili, [>'1in8ie si Trioti.

•...1

am

oiiciului

In partea a treiCl, ariitarea Mj·ntL1ilorului in lume este prezentata prill refcrin(e in IC9atura eu propnv8clulrea Evangheliei ;;i [(ispindirea creclintei in Fiul lui Durnnezeu. CinillHI lriumful crc;.;tinisrnului, slujba din aceasta ultima parte imbro.cb prill i!l.';u~i acest [apt un earacter solemn, care vine la e:xprcsie indensebi prin il1111elr ele la strane. De aceea, partea a treia sau mai exact a cloua din rincluiala Utreniei proDriu-zise este consiclerata CC1 partea ei solemnii. Preamarincl anumite evenimente din istoria mintuirii san persoane sfinte Cll un r01 ales in aflrmarea credfntei .'ii vietii crestine, accstl' i!llne varia;:(t in leqatura cu calendarul bisericesc. potrivit regulilor $i 111V[ltEiturilor inscrise pentru strane in Tipic,
10·1. In uncle millilsliri ~i rnai ales ill uncle Biserici nationale, cJupii EnlllCjhelii\ Utreniei de let s;~rb,~'i~orile cu pri\'(~qhcrc IJrrnr:tlzEi. miruirc5. SdU ungcrca crcdinciu:~i~ lor, care se [ace inninlei'l icn~ln~i (L~ pi! nllrJ!oq, en l!ntdelc~Yll1 hinecuviTltat. etc) Ulie, ca un se1l1n at impClr':~d:-;;ir!i mil(~i dl,l,fllneze"ie$li n1anifeslala prin eve!1irnentul s('irh5.toril. Praclica aCCr1st2, ..-:o.rc, in l1JH.:l(~ p~irti, irlccpc de la laude irHlinte, csl.cmolivalii de dorin\a de " se tennina miruircil pinil. Ii! finele privegherii. \·ezi pc lilrer ill sludiui nostru, f'jirlliluJ, in "Stuciii Teniogice», V (1953), nr. 9-10, precu:n .5i
III

b.pla. 'c(,)('(O'tcl.Cllp,'J. (exapostilariile lnvieriiJ, cleoarece ruprinsul fi('ri'ireia din ele se rerera la Evanghelia invierii citita in clumillica respectivtl. Oupa exapostilarii, 5t;birile tree direct la laucia Domnului prill cintarcil Psalmilor CXL.VIIT, ("'(I T si CL, precum )i prearnarire'l eveninwnll'IGr sal! sfintilor serbati. In zilele cle rind ln5[1, mai ales cind sfintii Illen(ionan de calendar 111 areste 'lile nu au stihiri compuse in nnoarCil jnr, acc:;;ti pSCllmi sint citit[ iar nu clntati. Dumini.ca, stihira care se clnt.a cu ,'rnarire» la sflr~itlll lamlelor. are la ba7.a compo7.itiei ei icle'2a princi[li1ltl i'l EvanClhcliei clin 'i:iu~ H'Sllr::ctivcl. 02 ClOeea, ea poarta nurnele de «stihira E'lClncrheliei» cle lEi TTtrr:nic. Ca 5i f'xCloostilariile, aceste stihiri sint 11, dupa numarul pericopelr)T evunqlwlicc de la Utreni.ile c1uminicale ~i se mai numesc Cll termond slav cic,
105. Cf. L"'on Cluqn [;t, DicIiIJ{lIlQi[(~ grcc-fran~ais de noms ii/url/f(11 "'s. 1' .. [::

prima

ane:!d

11

prezentei

lucrari.

74 ~ "voscrcsnel> sau cu cel de origine greaca «eotinale» -_

1
emlllva
'O:'Iao'caGlp.a
.i

li _J.
\

II

J
r

mai p resus

75de lurne» , Dupa

Lumininclele si voscresnele sint, am f}utca spune, adev~irate comentarjj ale Evanqheliilor invierii de la Utreliia de durninlce. Prccurn rczulta din insas! clenumirea lor eotinalcle sau stiilirile EVi:i1Ic;iJciiei (voseresnelc) sint pr in excelenta irnne ale aur or ii. DenLllllirea de eo tinale le pr ovine, c1esigur, tocmai de la momentul cine! crall intonate la oficiu! Utrcnici din Eiscrica Veche, adica la ivir ea primelor semne ale lurnini i sau zilei. Un astf el de moment cste sub liniat. de alttel. prin interjectia «Slave Tie Cclui CP. ne-e i ar atat noua lumina !», pe care 0 intoneazi:i diaconul ,;au pr cotul. din altar in z ilele obisnuite. sau intre usile impar atesti rlum iriica sl ill z ilo lo de sarbator i. irncdiat dupa eotinalc. PrCCUTn se vede, in aceastZi formula vibreaz[l nu numal un accent de bucurie. pe carc-l inccarc(\ ill c'i'iJ) natural sufletul orncuesc la ivir ca lumini i, ci in acclasi tlrnp si s cnt ime n tul de recunostinto fa~a de puterea divine, care ne invrcdniccstc Sd vndcm 0 IlOUa zi. CUIll insa pcntr u crcstini lumina fizica nu este dec it si mb o lul Milltuito['ului, «Soarcle cel ade vzir at si ziua eea adcv arata» "". intclesul accstut ecfonis c1oxolo~jic rcstit de diacon sau d(~ prco l sc: rirliciJ la DI.lIllJ1CZCU, ca multumira pcntru ca ne-a trirnis pe Fiul SiJu snrc Iurn inarr a s! m]ntuirc:a lumii, Irleea accasta l~i giJsc~te 0 cxpril11arc am;inun\itu ill ciox%(jiu CCIl Il1urc, cintata la strane in chip cu toLul snlp:l'l1 cluminira .;;i ir: zilcle clc sarbatori, pentru a mari si a Iducla pe Durnnczeu in Treimca persoanelor. pentru ca «scapare s-a Hicut noua in ncarn ;;i in neam» si pentru eli «intru lumina Lui vom vcdea lumina». Durninica, in tirnpul cintiJrii iri.')CJ(jilionului «<SLinLp Dumnezeule») de la linde' doxr.loqici rnari, pr cotul icse pr in sfintcle usi in naos, de uncle riclica sf int a Evallq!ielir: cle pe anal oq, clupa cc a Etellt 0 inchlnadune in [ata ei. Venine! apoi cu ca in rlrcptu: sfintelor usi si intorcindu-se spre crerlinciosi , 0 il1al(a in scrnnul crucii ; intrind dupe aceea in altar,o a:;oaza pc sOnta masa.
I

(imneJe

de diminea(a

ale invierii).

cele strane

11.11ne5ti si ~ celor incep dntarile

este a 'ne milui ,:,;i a ne mintui

«stiho vanei

pe noi.,».
l aude lor»,

preotul

ccfonisul «Ca al Tau in altar, iar la ill care se pr earnaresc eve ..

Jntra

si sf intii din istoria credintei creatine. La;.finele acestci cintzir i, strana r ostestc «Binc este a ne mar turrs: Domnqlui si a cinta numclul Tau, Preainaltc, a vcsti dirnineata mila Ta slade\!aruJ Tau in toat a noaptea» (1'5. XCI, 1-2), dupa care urrne az a
~a si Veccrnie ruqaciuni ie scurte: «Sf inte Dumneze ule ... ", «Pr e aslinta 'Itreill1e ... » si «Tatjil nostru ... », iar dup a ecfonisul accstcia clin ur rua. cintarca troparelor. Cind acestea s-au terminat, preotul iese din altar in fata sf intclor usi, uncle, daca nu este Po stul eel marc, r ostcste ectenia «Milui este-ne pe noi, Dumnszcule, dupa mare mila Ta ... », iar dups edonisul ej' (,Ca milostiv 'Ii iubitor de oarneni, Dumnezcu osti ... ») se Iace apolisul, observinclu-sc r equlile inscmnate in Liiurqhier la finele Utr eniei. Terminincl, se retrage apoiin altar. . Subliniem inca 0 data ca aceasta r incluiala se observe la Utre ni a din zi iele de rind, adica de peste saptarnilla. Duminica :;;i la serbator i 1n5a, dupe dnxoloqi a cea mare, fie preotul in altar ori ciiaconul (c:in? cste] afar a din altar, r ostests mai intii ectenia "lvfihlle;;;tc-I:e pe nO>l, Dumnez.eule, dupa mare mila Ta ... " si mduta dup a ea «Sa plinirn ruqaciunca noastr a cea de dirnine ata Dornnului», dcci intr-o or dine inverse fata de cea obisnuita in zilele ordinare. (Aceasta inv ersiune am .V~ZLlt-.O -- eu alt prilej - aplicata :;;i in slujba Vecerniei 107, locul ecten:el "j\flluieste-rie pe noi, Dumnezeule ... » Iiind in pr incipiu, dupa tr onar e, 111 zilele obisnuite). Pe de alta parte, ruqaciunea tainica cu plecarea capetelor. care ur meaz.a dupa ultima cli.naceste dona ecterrii, este c:itite, in 'altar, de oarere durninica si sarbator ile preotul se qase:;;te in accst limp COIllplet irnbracat, inauntr ul altarului. Rindui al a care conduce la ruqaciune a finala a apolisului este alcatuita eli.n accleasi formule ca si ccle intr e .. buintate la Vecernie. Textu1 rugaciunii apolisului oste 1nsa acomodat. precum se vecle 1n Ulurgili8f, caraderului zilei respective (duminiea, praznic ori r.elelalte zile).

nimentale

ila

In zilelc obisnuite ele peste sdptamina, cloxol()C]ia lllare este numai ('ilita pin~i la v.eTsetul «Doamne, sCilJ)Clre Te-ai. facut nouc1 ... ". de uncle :ie c()lllbin~i cu ruqacillnca "lnvreclnicc;;te-ne, Doamne in ZiUcl aceasta ... ", potri vit in cl ica Ii dor c1 in O[%g iu. In accste zile cincl nu urmeaza LiturqiJia ciUP~l (jtrenie, preotul, avincl culiollUI pe cap, rosle5ie aIma din allar, inaintea sfintelor u5L ectenia "Su plinim rugaciunile noa-stre cele de dilllinE'a(a Domllului ... ", care Sf'. zic(', eu aciaptarea corespul1zato?re ~i la Vecernic, dupic\ ,dnvrednice$tc-l1rc, Doamne, in seara aceJsta ... ». Potrivit principiului ~i recJulilor aplicate la Vecernie, dupa ecfonisul (jrTstei cc:tel1ii ((C~i Dumncz8ul mil8i .'1 I al inclurariloT ... e:,;ti»), llfmeaza sa IIItul preo lulu i .< Pace tuturor», inti l'IllJlul «Capetele noastre Domnul ui s,i Ie plcc~illl'.·, du;'C, cure prcotul ci\(:c;tc in tainiJ ~i C\.l capul clescoperit fllCjCic'iullca "Doi\l'!lnc Slide, Care illtrll cele ele sus locuie~ti ... '" Est~ 0 1Iltilll~i sol ire a preotulu[ pentru comunitate, in care se rezuma rugadu .. nile iwntru ob(inerea binccllvint2irii lui Durnnezeu .;;i "a bunata\ilor Salr~
l l

lOG. Sf. Ciprian,

D,; oral1onc,

35.

107. Vezi

parleE! finl1lli

II

oficiului

Veccrniei.

T
'1 J/1

Pi~RrrJSf~ II A _LIT1JH_GI-ILER-ULUI:

LI

'r U R G Ii: 1 ii

LITURGHIA
A. 1.

PREOATIREA SFINTITILOR SLUJITORI PENTRU OfICIUL UTUROHIEI

Pteqiiiire«: liiunit icii sou spiriluuid. II. Pteqiitireo exiet iouui : tinulo,imiJrdcominlcu SOCTC) si spcJior8o
PREGATlREA LAUNTRICA
c. -

~I

SAU SPlRlT1JALA
-

1.

scun« uitnut it ! pt

elirninct

2. Asce zd :;i pravild.

)11

3. Rilualui

lnchi-

ruu i! penl tu intIoreo

slujhd

1. Sciu te lc1mwiri pretuninut

Litiu ctueiut Bisericii Ortodoxe ins eric, dupa o liciul Utr enici, capilolul inlitulat «Rinduiala dumnezeiestii Pr oscomiclii», ca in ediliilc rornanesti, sau mai sirnplu : «Rinduiala Pr oscornidiei» (:.I,li:i.~'l.~l' ''''/' T:POO1.0iH~·f)d, ca in ccle mai multe din editiile qr ecesti. Acest capitol este consacrat ceremonialului sau ritualului pentru pregdUrea nccesara in veclerca oficiului Li Lurghiei propriu-z.ise si indeosebi a Liturghiei euharisticc. Se clisting doua momente sau dous parti in aceasta rindui ala : a) pregdUr8n persono]d sufleteesca $i tr upcasca a siiniitilo[ slujitor! ;;i b) pregdtireCl ofrandelor sau a darwilor de piin8 ,5i vin acluse de cr edinci osi , claruri care se vor transform a in Trupul si S1ngele Domnului din Jertfa euharistica. In uncle editii, eel clintii diritre aceste c10ua rnorncnte formeaza cuprinsul unui paragraf aparte ca, de exernplu, in Stujebnicut . de Sofia, 1928 etc. si in Lilurghikonul de IerusaJim, Hl08 8.tC. In acest din urrna Liturqtiiet , ceremoniaJul inchintirii inainte de intrare in altar precurn si al Tnvesrnintarii liturghisitorilor s int insumate la un loc sub titlul ~l.i~l1.~lC ~ou 1.I1.lpOQ = Riruluialo penitu vremen sluibei, adica ceremonialul sau requlile de urmat pcntru luarea biriecuvintaril de la arhiereu, la timpul cuvenit pentru inceperea oficiului, iar sub titlul de Proscomidie se ana asez ata, asa pr ecurn este logic si in consonanta CLi insemnarea acestui cuv int, rinduiala pentru aleqerca, separarea si asezarea p~irti or cuvenite din materiile de p iinc ~i vin aduse pentru jertfa euharistlca. Reprezen tarea si reprorlucerea in LiLurghie a rnisterului m intuir ii pr in Fiul lui Durnnezeu, Care, prin Jertfa euharistica, sc face prezcnt in chip real in Biserica Sa, irnpun in chip particular C) stare de curiitie si 0 inii\tare de spirit a calor ce parti cipzi, dar in pr imul rind a cclor care savirscsec oficiul Liturqhie i. lnclepl inind aceasta sfinta sluj bzi, pr eotul nu exer cita un sacerdotiu pr opr iu, ci sacerdo tiul lui Hristos. In nici 0

80-

alta parte a chemurii sale' l1U cste facut preotul part.a;; la preotia Mintultorului intr-un Welei mal inalt s i mai desav ir sit, caTn serviciul sau de litLlr~lhio;it!)r.; ;\("i, cl particip a atit c!e real 5i atit c!e direct Ia sa cer dotiul clUmllC!Zeicscului sau 111\'illi:Jlor, incit, la mornentul cuvenit, poate sa O:pLlil~1 i n }lUiJIC·k Lui propr iile-I cuvintc : «Luati, mincati, acosta este Trllpul l\[eu ... ; bcli ciin lr u acesta to li, acesla este Sinqele Meu ... ». In of iciul Scl Ll li lu rqic. proo l ul so ~lils(':;;tC' der l intr-o leqatura sau un ire pNsul1ulij :;;i rcalil cu 01intuitorul, contact care, afar a de vederea Lui scw;ibilCi, t'c,te tot asa ca si accla in care se gaseau cu El Sfintii Apostoli, in tiIli)ml act ivitutii Sale pamillte5ti.

I)

I
I

L, Ascezd si pwvilci

81-

De accea. uste de la sine intelcs ea acest contact viu sacramental ~i S LI bsta n i.i ell, pri 11 participarea prentului la saeerd otiul Mintui torului. in of iciul de lttur qhisi tor. ii impunc 0 anumita stare de per lectiune interinard :;,i de ('u\iin\d exter ioarti. Un inalt grad de sf inteni e este r eclarnat prcnll.lllli, 1)(' ci:' Cl\t8 parte, prin Insusi Iaptul ca incleplinirea Litur qhiei ronstitu ic o su r ri na ric: incredcre care i-a fost acor data de Intomeietorul . ri. U\ an'.sl tUCIU so re lerea Sfintul Vasile eel Mare cine! atr aqca aten\'Iel pr('otului ru privir c la lndator irca sa. de liturghisitor: «Fii eu luare am in lt: d~lI1HCl t a $i asupra ser vici ului pc care l-ai prlrnit. pentru ca sa-l 111c!('plilll::;,ti cu fricd de Durnnezcu. Ti s-a incredintat nu ,o slujba piJrninl('as«I, ci una cor e asce, nu 0 slujb.i omeneasca, ei una inqere asc a ... » 1U8 « ... Intotdeauna, dar mal c:u deosebire la vrernea unui atit de mare Mister, I-('Iwti\ rd intr-alta seriere, preotul sa fie patruns de cuvintele Apostol ul u i : Der.i, iubitilo r, avind astfel ere fagacluinte, sa ne cura.tirn cle tOrita in linaciullc'a trupului si a suflctului, desavirsind sflntirea ncastra 'in fr ica lui DUl1l1WZeU (If Cor. VII, 1). ".Nilllfinui prin nimic sa nu-l aducem srniuteala, pentru ca slujb a noastra si.\ nu fie defairnatii, ci in Loate sa. ne inf8.ti~a.l1l ca slujito r i ai lui Durnnezcu (II Cor. VI, 3, [1). Asa ajunge ci ncv a vredn ic s8 savirseascji Taina Domnului dupa Evangbelia lui Dumnezeu» 10').
Ca atare.'pentru acest ofieiu se cr:.:r din ,partea sfintitilol' slujitori anumite acte, exerc:itii ~l ILler!hi pregatitoare, care nu Ie slnt impuse in legatur[1 CD ni(,1 llnlll din c,=,lelalte servicii biserice~ti. Regulile ce trebuie lIrlllate in aC'eastc\ privin(ii se gasesc re7.umate in instructiunile Ins crise in [runtea capitollilui ell «Rincluiala Proseomicliei». Ele reprezinta. un ('xlras din Dio/uxC/ sau ConsUtu/iu /Ji:;ericeasca intoemiUi de patridi'hul cons tan tillopU II tan fi II) lei (] 351- 1:)70), pe eind era egumell al La vrei Sfintul Atanasie dill l'vIuntele Atos. De fapt, aceasta scriereeste a conscmnare $i sisternCltizare a disciphnei, observdUi. ';;i transmisa de Sfin\ii PZlrinti, a~a preeull1 ~e poate remarc:a In cliferite pasaje di.n operele lOT ~i .illcleosebi cde S[intului Vasile cel Mare. In aceste regull se cuprind illstruc~iulli cu privirc; 1a pregatirea sufleteasCd $i trupeasca.
108. Sf. Vasile 1685 A. 109. Sf. Vasile eel "fare,
Cuvint ell privire

FEua indoi.ala, ideal ar fi ca eel ce s-au cledicat altarului Sd se afle permanent intr-o stare de puritate, care su-i faca proprii pcntru servir ea lui ])umnezeu. III totcazul, ei sint clatori ca, eel putin in ajunul zilei in care vor avea de savir~it Liturqhia, sa-$i faea un ex amen de coristiinte si sa S8 conformeLe rcqul ilor de di scipl inii sp iritualii, me nlto sii a si qur« ~tarea de curatl e ldul1-trieCi, necesara u nul sJujitor al Sfintelcr Taiue. Senzatic, si qustul pelltrL1 v alori le transcellrielltale nu se [Jot dcstepte iusa clecit acoro uncle sc a llu asiqur at pri rnatul spiritului. Pe ntru real izarea acestui ecl1ilibru intr-un sullct ell a de v arat rcli qi os. instructiurule din Iruntca capitolului ell r induiala Pr osr.ornidici [ecomanci(.i eel ")?reotl:l, cind are sa sasir$cjlsca dumnez.eiasca Litur qhi e, tr ebuie mal intu sa fie marturisit siiniDElcat eu toti 5i sa !H) aiba ceva impotrlva cuiva, iar ininia 521 si-o 'pdZC~ISCiJ, cit va putea, de qindur i r e le ; sii se inlr incz e pu\in de eu ~ear~i, sa prjvcqheze pinZl la vr cmca slujbei ;;i s:i-:;;i citca~cZ! c:ele r inrluite de Tipic)}:S;in ce a rnai mare parte, accste roguli. torrncava ca:lrul unci ascczo usoar c.' adccvata puterii liturgilisitorilor atit ell' la bisericile m m as tir esti cit sl de la cele din p ar oh ii. . .. , Fi inrl chernat sii aduc.i clarul silu :;,i pe cele ale credinclosilor. 111 vcderca Sfintei J ortfe. prootulr-stc obliqat in primul rind sa nu uite ca, potrivit por unci i '\1intuiturulul (f...-Jatei\" ~~3-25), trobuie sa se D~i~easc.~ irnpacat ell toti, penlrll ea numai clintr-o ini ma cliber ata de tir arua urn si incalz ita de iubire se not inal\a ruqaciuni sincere si sustmute de ere~linta tare. in fata lui Dumnezeu tr obuie sa ne inf2i\i;;Eim ca fii ai Lui, uniti in ~lragost(' de Irati, iar Iiturqhisitorul. vorbinei 111 oficiul sau pentru toti inaintea Tat alu! cer esc, se cuvine sci fie pileia ;;i sa inspire incrcder e tuturor in cur atia ~i puterea ruqaciunilor lui. ({Slr~luie$te-t~ sa ,tii ~n l ucra tor ir eprosabil in s lu jba, invatind dr ept cuvintul aclc\:arulc:l», 1l1dcmna Sfintul Vasile eel Mare. «Ia seama sa nu faei Liturgllle afhndu-te in dusmanie eu eineva, pentru ca si:i nu fuga. de la tine Paracle.tul.(Duhul Sfint). :i\1Ci.ear cu pr llejul zi iei de Liturghie nu critiea (clevetJ) ~l nu te gilcevi ell nimeni" !lo. Precum se la.mure~te mai amanun\it in cap.Jtolul "Pova\uiri» din Liturghier, "de a oCiCi.rit preotul sau diaconul pe Cll1eva ;;i I-a scirbit sau I-a neclreptatit 5i $tie ea acela esle miniat $i su!?arat pe e1», llU 51nt «vredniei de slujire .5i de imparta$irea ell Sfintele Talll~. Sau claca. insu$i preotul ori diaconlll, fiind neclrepta\it sau sc1rb1~ de cl.neva, nne minic $i se supara, sa I1U indrazneasca a sluji Sfinta LltufCJllle, e1, dupa porunca Domnului, mergind, sa se Imp ace mai dinainte. Cll fratele stiu $i a~;a sa slujeasca. Tar de va £i eel sclrbit unc1eva c1eparte, I~ar pre_?tul va fi nevoit sa slujeasea, macar gincl bun sa aiba $i anume ~ii, daei! 5e va intllni eu clinsul, negrqit se va imp5ca $i intruinima sa II va parea rau de aceast.a ; 5i a5a, de nevoie, sa slujeasea" 111,
110. Ibiciem, col. weB A. ,,55 .nu merqi lil rugaciune in zilla allliirZlc'lu~I'tilaic, Inili inainlc de a f1 clep5rlal nccazul l5.L'" (C'ilulilu/iilc /'I.{J0s10iicc, Vll, cup .. 111.. '.' 111. \'C7.; Pnvd/lliri, pgL 2 (PrCCjdlirr,a flenlru slujiJa dUt1111e:celC,)I\I._ LdLlr(J~li
~i Iql')arUi~irca ell Sfinlcle ., , fJedepse ce merg pinii In .. eatenslfea ,finl'e, \fezi art. 17 elin Rcgu1amcnlul Or/oc!ose }{omallc, din anul 1949.
Ll tl~rghierul explicat 6

Tuine),

:Rcgulamcn~(!te

1a s/uJba

preolilof,

p, G.,

XXXI,

'jVlrC('~lo c I'(neu I'U1 cnre, oprl 't f" 1 ".'-' Ilnc, cle (jiscipUnri .~j juclccalr1 al ins/allie/or

de

d\scip\in5

bise~lccClscn
..

pr~~\ ~td lll('funl.... " ;: dlS2fJCJI

eel :Vlare,

De baplismo.

II, O. 2, P. G.,

xxxr,

1584 A-B.

82-

83-

Se in(dcge ca, mai inainte de orice, Sfinta Liturghie nu poute sa fie savir~;iUj dccit de preotii sidiaconh care se gasesc il11pacati cu Biserica, acliea I1U S8 sub oprire canonica din partea aut or it eti.i blsertcesti. "Deci, de v a Ii sub blestem se u opril de Biserica, ori afurisit de e.rhiereu, nicidecull1 sj nu lndrazne asca a savirsi Sfinta Liturqhie, pina cind nu va capata v oic de la eel ce l-a legat, ca sa fie desjivirsit dezlegat. Caci de va indrriz ni cincva sa lucreze celc preotesti nefiind dczJegat, va cadea in pacatul Iurului de ceJe s£inte, si cu inrioit si foarte greu p i:i.e se v~ at. intoarce de la slujba dumnezciasc.; :;;i vinovat va £i Trupului ;;1 Slnqelui Domnului ... , iar imptirtasirea cu preacuratele Taine ii va fi spre judecatil.

ana

si osinda»

11~.

..'

Pe de alta parte, tara 0 stare de inalte moralitate ~1 de perfe ctiune spirituala preotul nu se poate considera demn de administra!ea l~isterului ce i 5-a incrcdintat si prin care estc Iacut partas la pr e otra Mintuitorului. Caci cum i:;;i ve ridica privirile spre cer prcotul, al carui suflet se afJa impovarat ~l patat de p acatc qrcle, cum va pulaa invoca rcvarsarea liarului c1ivin si cum v a putca narJ8jclui ca Dumriez eu Tat Ed si Fiu l Sau vor putea aleDc saia) la d insul ? (loan XIV, 23). «Durnnezeul nostru este ioe mlstuitor» (Evr. XII, 29), zicea Sfintul Apostol Pavel. Sfintenia, curatenia, drcptatca lui Durnnczcu s int ca flae,'irile unui cuptor, care purifiea din co in cc mal mull pc eei ce s int cur ati. dar care mistuiescpe cei care nu s int astfel. In acel asl foc, aurul se curata, precum remarca Fer icitul Augustin, iar pa iul devine serum. In prszcnta lui Dunmezeu nu pot sa stea dcci decit aceia care sint in eonformitatc si asemenea Marelui Preot, sav irsi torul rn intui rii tuturor si doresc OJ vcinta tare sa fie perfecti cu trupul, cu inirna si cu duhul m, «De ci, de-l va vadi pe preot constiinta lui pentru pacate de moarte, sa nu Indrezneasca a sluji Sfinta Liturqhie pina nu sc va curali pe sine de pacal.ul in care saaflii, prin diinta cu marturisire cu gura inaintea parinte lui sau duhovriicesc. fagaduincl ca de aCU!D 11U se va rnai intcarce Ia pacat. Ca de va indrazni a sluji, In paeat de !Doarte fiinci, nemcirturisinc;u-se ;;i prin POCaill\a mai inainte necuratinclu-se de el, alt pacat de moarte mai greu adauga, :;;i clumnezeie:;;tile Taine Ie prirne:;;te spre judecat~l 'Ii sprr~ oslncla lui-~i din pricina nevreclniciei lui. ClliaT in SaVlf.'iirea dumnezeie$tii Liturgllii viinclu-$i in sine preotul :;;i eunosdndu-se a fj in pacat de moarte, cit va putea ell mare durere :;;i cain\a sa se smereasca pe sine :;;i sa arate parere de rau, avind gincl necmmat sa se marturiscasca. neintirziat, sa faca bine :;;i sa 5e paraseascd de pacat» w, .... / Pacatul Sf' insinue3za iA" general prin simturi, prin care se afiTma tirania trupu]ui :;;i se lngusteaza orizontul cugetului numai la cele ale Illillii aeesteia. De aeeea, in ajunul zilci eu ofieiul Sfintei Litmghii, sfin\itii slujitori - amintindu-:;;i inc1emnlll Sfintului Apostol Pavel din Epistola catre Coloseni lIl, i): «Faceti sa moara eeea ce aldituie~;te in voi olllul cel p~illli;ltesc : desfrinarea, l1cr'urcJ\ia, patima, poIla Tea $i lacomia>J ~ au clatoria sa se nevoiv.sea spre mortifiearea instinctelor ~i pornirilor
112. Vezi nota 111. 113. \lanning, Lc sGccrdocc Aviqnon, 1890, p. 23.
114. Povcluiri, pgL 2. elernel,

inferioare. In sufletul stapinit, de pilda, de patima l ac orni ei, trindavie inabll~a preocuparile de cele al~ i~lpari:itiei. lu~ l_?umnezeu.Ca. ~!.a:e, .~(PO~ va\uirile" din Liturqtiiet consiceru ca ? pl.edlc~ pentru_ sjln\.ltl~ SIU]ltO[] «multa rriincare si bautura de eu scara», In ajunul O[lCIUlUl. In corisecin(a, r acomanda ca «se cade a se lnfrin~ cleo la miJ?e.are.5i bautur a sl ch iar dad! gllsta ceva, tr ebui e a gusta putin :',>1 numai in ainte de miezul nor;tii. l ar de va 9usta preotul cit de pu\i~la miricare 7~ bautura dup s miozul noptii, sit nu indraz neasca a sluji Sfinta Li tur qhie, dcoarccc la rniczul noptii incepe cursul z ile i» 11.~.. Sfintul ,vasile .cel 1:vf~re:_ ~e asemenca, arninteste ca preotul are clator ia de a llturqlusi nurnai gas,ll1du-.se in stare de ajunare, «a:;;a pre curn nu numai aCLll11 III cultul (),ct"1:PSlO.) 1l11Stic si adcv arat, ci si in eel tipic (prcinchipuitor) si al Lcqil Veehi fusese

stahilit»

.lltl

Estc, oare, greu de inte les, pe de alta parte, CEtnu poate Ii ingaclUlta unui lrtur qhisitor partieiparea 1a ospetc si 1a once mese de p e trecer e in qrup, seara dinspre ziua in care va ave a sa savir$eas~a. sfln~a slujba? Misearea functiuni lor suflctesti intr-o atmosfera spir ituala cur at religioa~ar in ajunui sarbatorilol:, tr ebuie .asigurata in a cel asi tirnp prin evitarca spectacolelor profane JI1 acest interval. d.eoar~ee,. pr~cum se stie, subicctelc ~i intri~la lor anqajc;azd cUCJ~tare~l, l~na~lDatta a~ectlvitatca in direc\ie lurneasca. Pentru liturqhisitor i, sarbator: e 51 ajunurile lor sint tirnpuri care apar tin lui Dumnezeu ;;i serviciului Sau. «in ajunul Sfintei Liturqhi i, inlatur~ cu h otar ir e , indemna u~ pre?t cu dar~1 scrisului ;;i 0 cina nr ea bogata, :;;1 lectur ile profane, ~l petr ecer ile in [amilie, ;i nccazurile, si aIaceril~, :;;i o!ice prilej ca:~ it~.r!sipe$t.e cUCJetul si te robeste tr cbur ilor si oe:;;ertacllll1llor vietii, Nici clermncarea, ni ci cllgetarile lumesti. nici r isul cel bezrnetic, nici banii, nici angaralele victii, nici poftelc cele parnintesti sa n~u tulbure ce~sunle,ta~e de v_e~Jlle premergatoare Sfintei Liturqhii.. Lupta-te cu teriacitate Sa~-\l creezi tot: &leauna in ajunul Sfintei Li turghii 0 atmosfera ~su~letea~ca de. eereascCl. '&umina si de slavita sarbatoare. Nu este destul sa-tl S1l11tl COn$tJlll\a .porl~it[1 spr~ implinirea datoriei. Nu e clestlll sa te pregate;;ti ea p~edicator $i ca inva\ator, pentru noroclul ce te va asculta. Nu e c1e5tuJ s.a te eonsideri ca implinincl un rol social :;;i national... Toate aeestea smt [oart:" bune ;;i se vor ac1auga noua, atunci dnd vom atinge, pe aripile credmte1: fericita culme a Taborului euharistic ... Prin aceasta. lunga, statormca $1 neobosita pregatire sufleteasea, te vei apropia eu crescinc1a vrednicie de lumina cea neapropiata» 11" i Restabilirea echilibrului in functiunile morale ale sufletului nu 5e poate asigura decit prin cliseiplinare~,sin;\urilor trur~e$~i, ?e~ a,ceea, intre altele, preotii $i cliaconii care au SO\l1, smt c1aton sa rammel l.n star,e de abstinenta, claca nu mai multe zile inainte de ziua Lit.urgillel, apol eel rutin in ajunul $i in ziua oficiului llS.

in'

:?:

lrilduil

de

l'anglais

par

l'Abbe

c.

lvla.illet,

115. Ibidem. 'XI '" f3 116. Sf. Vasile eel Mare, Cuvinl d~sprc posl (Omilia I, fl. 6), [) G., XX.' , 1/"2 . 117. Cilla Caiaet.ion, Zilla DOn1nului, Bucurc~li, 1953, p. 74, 77 "i 78. .. 1i8. Povclluiri, pgf. 2. Cf. oi canoanele 5 ·5i 13 nle lui Till1o[ci. al Alr:Xi1nrlrt'" $i de asemene<1 Simion, arhiepiscopul TCSill()nicul:Ji, RdspUllsuri 10 Jillre/JClule U/1Ui arhiereu, inlrebilrile 11 ~i 15.

84-

85-

Cur ati a sll[ll'teasc~l a unui liturghisitor nu se poate concepe decit in masura in (arc: a izbut it sii-;;i as iqur e 0 orcline intericar a la adapo st ,- de «sup arar ca qincmr ilor» ~;i indeosebi de cele qr ef ate pe senzualitate, prin care capr i ci ile iliiZtljilli:ltici abat de obicei zborul spiritulul spre sfere lc scr aficc. [11 accast a pr ivi ntji, ii va fi de Iolos unui Iiturqhisitor sa-si aduca anuute de sf atul SUntului Isaac Sirul : «Ciud csti In ricvo ie, qin- cle:;,te·t8 me r e u lei Dumnczeu :;;i EI S0 va qindi la tine» lJ;). Ce alt ideal poate fi de un ma; mare $i mai inalt interes pcntru preocuparil.e unul cleric. Cd ado var ur ile supranaturajo sau ca ginclul la pr ez enta lui Durnnezeu, la pcrfcctiunilc iii binefacer ile Sale? Pentru 0 forta atit de tare, +-ri! este de trebui nta pcntru r cspinqerea unui dusman atrt de insinuant nu se p o atc all e n ice icr i U sU[CJintc mal viqur oasa ea in ginclul Ia DumIlCZL'U, Iii. adcvarurile ~;iharurile Lui. ludclctnicirca eu luuetiiri inaltn constituie 0 metoda care cere incor da re de \loin\.[1 ;;i dcpruulcro inc.\01Lln~laUi; ca atar o, ca nu r cuseste mto tdcauna ~i tutui or, pcntru a putca impieclica aplccarea qindur ilor sp re dcscrtaciun i II.; lC:(_Jdtc de> natura omcncasce. Este 0 dator ie, intr-a(1<..'1.'lir,sli urmarn sfatul lui filotei din Sinai: «Inrlata cc ai observat un "-(lillCl vr aj mas, impo tr Iveste-i-to numa iduc it s . pcntru izb inrlii insa tr ebuie i ndcpl init.; ucup.ir at parrca a clOUD din r e cornandar ea accstui .ascet : "UrCiIJl::;;te-tc in acelasi ti mp de: cheama pc I-lristos, Domnul tau, la lupta .. Thus eel b o qut ill ILlin qiie re este qLlta sa-Ii raspund-; in timp ce tu inca ._ vorbesti : «Eu s int CLl tine spre a te spr ijin i» l:!ll, Incadrare a suf letului de cor tcqiul nesfir sit al qindurilor patirnase sau, cum le numesto LitllIgilierui in capitolul «Pov atuir i». «sup ar ar ea q indur ilor celor' cle multe Ieluri ... » tr e buie a I) indepar ta prin ruqaciunea '._- ;:ea fi erblntc si pr in ~Jindirea Ia Patirnilo Dornnului» l~l, Ruqaciunea I... OJ, ruqaciun e a Iie rb inte este chela care descuie visteriile harului :;;~~jutorului de sus, inclispensabil pcn tru in tarir ea si sustinere a sfor tarilor noastre personale. Impotriva pricinilor subiective ale paeatului liturQhi__. sitorii pot gasi 0 armE! u50r de minuit in orice imprejurare :;;i in ori:_e moment, in asa-nLlmita "rugi:'iciune: a lui 1i5us», sau, mai corect, rugaciunea catre Tisus, folosiUi in eXl~rci\iile aseetilor: «Doamne, 1isuse Hristoase, Fiul lui Dllmnezeu, milule~te-ll1a 1», ori, mai scurt· ,disuse, Fiul __ lui Dumnezeu, miluieste-ma!" Cincl ginclurile rele n2ipaclesc in suflet, ea trebuie repetaU\ in gincl, in inima, neincetat :;;i ell staruin\a, a;;teptincl alul1Clarea lor prin puterea lui Dumnez(~u, ast£el de mc:todc1 are, de allIel, temeiuri aclinci de orclin religiose )i de lwtura psilwloqico-ra\ionliLi. In primul rind, invocarea l1umelui J:v[intuitorului estc recomanclaUi de El insu:;;i, cind a zis : "Oriee ve\i cere lYl l1urnelc Ivleu, ace(~a voi face, .. D(, ve\i cere ceva in numele Meu, Eu voi face» (Joan XIV, 1:3·-14). CilleCl de a ne salvCl din atmosfera psi11ologiea a pacatului 'Ii de a ne apropia de Dumnezeu nu este clecit Mintuitund, a')a precLl111 El insw;;i ne-a aSigurat: ,<Eu slnt Calea, Aclevarul ~i

fl1
f

I
I
I

t
J

Via\a» (loan XIV, l'i), De asemenea, El a dat putere sa se alunqc eu nurueleSau demonii ~i lucrarea lor (Mareu XVI, 17). Pe de alta parte, prin insusi taptul repetarii aeestei ruqaciun: in qirid. in dull si in inirna, Iiind inlatur at o biectul josnic si lnlocuit ell preoruparea de Durnuezeu, qindur ile sint abatute sl oprite din dir ectia lor patima~a. De aceca, se sl recomanda sa nil fie recitata, ci spusa in duh SClU in in irnti, CLi atontie, eu incorclare Si conccntrnre la conti nutul ci. In acest chip, itnaginile sau reprezenUirile r e le se vor sterqe din cer cu 1 Iurninos al constuntei, pe rnasura co sp ir itul 512 va COlle-entra in in altare a acestei ruqaciun.. Contactul vorntei cu tentatiile interne> estc astfel taiat. Repetata mercu san aclesea, accasta r uqe ciune clevl ne 0 depr mrlere buna, schirnb ind aplecarea vointei de la desfatarea cuqctelor relc. rlesarte si mur dare, spr e satlsf artra petreeerii in apropi err-a lui Durnnezeu. Inima so il1calz(,,;;tc asttcl de r ivna pentru leqile Lui, in limp ee por nir ile ur ite isi pi crrl Iunr-tlunea. Rpalizarca vi rtutii ;;i a une i pl.:'rfec\iuni interioare inseamue, tEira lnrlo ia la. Lin ur cus qrcu . sforl ar ilc sfin\i\ilor slujitori vor qilSi un indcrnn. 0 illlba.rbutare :;;i un sprijin moral in «cuqetar ca 13 l'atimile Domnului» . Jcrtfirca i'dinluitorului p entru IUTllP si parttciparee prcotului la s acor dotlu SelU ii irnp un obliqatie de a se ofori sau de a s(c aclucc cl 111sus: ca dar ell.' j!'rW\. ;\etcle interne )i e xtcrnc de virtute, Clclic~l spir itualo ~j corpor alc (infrinarea, abstincnta etc), reprcz inta sacritieii \11 se nsul larq sau imprcpriu al acestul cuviut. In pr i mul rind, pentrn e;l prin morti fire re a na tur ii scnzualo facem sa pim·a viata infer ioar a ~i pam intcasca II slmturilor ;;;i a instinctelor, asez.ind astfel in sufletele no astre stapinirea :;;i pute rca cuqctar ii la cele ale lui Durnnczcu. in acest scrs li turrrh isi tori! se Infa\i~eaza ei insisi ca «daruri de jertfa>l 1~~, caci lin orcot t/ebuie sa stie ca «ni rueni nu este vr edni r de L>.farrle Durunr-zeu, . de 'tvlarea J ertfil '?i' de M.arele Preo t, dace nu s-a acl us m ai in tii e I pe .sine<;;i ca vie -;,i sfinta j er tf a lui Dumnczeu» lc:). "c-\c:estCl e ste sarrificiul ce~l clint!i, cinc! fiecare se ac1uce jertfa ~i incepe de la 121, pentru ca dupa (lceea sa-.,/i poata. aduce claruh 1:'1. • ,~ C1stfel de jertP\ din portqa liturqhi~it()rilor trebuie sa r:'edr~Ja plna' la inlElturarca lor elin ei in;;i~~, aclica pina la exe1urlerea elm propmle je)[ preocup5 ri, pina la 0 c1e;;erkare sufleteasca de orice grij a, \ntrist~re sal! milmire personali} cu substrat omenesc sau lumesc, cleoareee «m~ tristarea lumeasca produce llloarte" sufleteasca (II Cor. VII, 10). «, .. Exista un fel de alchimie sufleteasca bine cunoscuta .'1i fara putin\a dr ?eal~i: toatp. necazurile, toate ineercarik, din lumea aceasta, toate dU~2rile twp0sti $i morale, emd sint acluse :;;t rle';r:arcClte 1a picioarele Mmtuitorului, se prefClc in aur sufletesc, acliea 1n rnul\umire generala )i in biner:u1.'inti'iri )"lentru Sltlpinul nostru. eu ajutorul CC'lui ce ne-a iubit ~i \1e-a rascurnparat pl.llell: sa rasturnZlm legile durerii $i ale slabiciunii '?i sa imitam pe marii incluriitori ele altClclata» 1~:;. eel pUlin ell ocazia oft-

we-

119. eilat
112, 121.

clup5

N.
pgf.

Arsl'niev,
Gp. cU., 2.

L'''ulise
p. 41.

U'Orienl,

Prieure

d'Aimay-sur-Mcuse,

19::>8,

Illl~j,

120. La N. Arscni(;v,
Po\'djuiri,

Ii·? Sf. Pilulin de Nola, Epi.~I"la XI or! ,')cvcrum, R 12~3. Sf. G(i~.jor0 de l'-ff.lzi11nZ, CU\lnl cicspr(' fU(Jd, 1931, p. 105. 1:::,1.Sf. ArnlJrflzi0, De /\})('i, II, rap. I. 125, Cilia Cillilcl[on, Off. eil., p. 76-71·.

U5

lrad.

de

pro

N.

DI)rlos{

'~I
ciului Sfintei Liturghii, sufletele

86sfintitilor

.i

I
I I

-- 87a Sfintei lmpart asir! este insa neapar at de rigoare chiar pentru preotii din parohii, care, eventual, din cauz a anumitor ob liqatil pastorale neprevazuts, privlnd direct m intuirea sufletclor (botezuri, spovcdania )i imparta~irea muribunzilor etc.}, s-ar qasi in impcsibilitate material a de a-si face comp1et pr av ila in leqi:itura eu serv iciul Iaudelor din ciclul de sear a :)i de noapte. :l\IIac1ierile de suflcr si vibr atiile pe care le trezesc in inima insa Iormulele ruqaciunilor pcntru irnpar tasire, Iorrnule in care tr aicste 0 simtirc reliqioasa adinca, ell aceente rniscatcar e de sincere rnarturisire a nevrednicici, de irnplorare .;;i de naclejdc in roac1ele unir ii cu Domnul prin irnpartasir ce eu Tr upul si Sinqcle Sau cuharistic, r eprez ints una din cdc mai ina'l:c tr~pte all' ur cusului duhovnicesc si a cresteru launtrice. pe care tr cbuie sa Ie atinga ltturqhisitorul inainte de intr ar ea sa In ofir iu. _ «Miine vci sluji Sfinta Liturqhie ... Ci teste asta-scare ceca cc tr cbuia sa asculti la biscrica si mai ales U\-\i cu str asnir ie Ruuiuiat« Si inie! lmpdrl6.~i[i. Obisnuieste-te, iubite frate indcmna acclasi cleric cu sacra sensibilitale -, sa citesti a ccasta r indui al a in linistc e or clor ric sr:ar1i, rna: inainte a te lasa odihnci. Nu te culca mai inalntc de indepl inir ea acesto i datori i ... Infricosate seriozi ta te pc care lion PO[U11 coste S[Jn ta Liturqhic inccpe de Cll scar a, cu citirea sr orrnonitoarclor si acimirabilelor rUCj!i(:iuni clin Ruviuiola Import6:;irii. Vei citi aceste ruqaciuni 0 via\a intr eaqa le vci citi une or i de citeva o r i pe sapLamina, pnate alta data zi de zi ... Nu Ie da obosit niciodata l Fa-Ie. pentru sufletul 1[111, pururea pr oasneto t Pr irneste-lc a$a cum sint : clalatoare de via\a si cli:itatoare de nernurire ! ... Dupa multi ani. de citir e ... - de-abia dupa ani de zile ! -- inccni sa le intelcqi si sa le pretuiesti ceva mai aproape de pr etui lor de pietre scumpe duhovnicesti» l~n.

adica () intristare la baza careia sta «dr aqostea de Dumnezeu, a Carui voin\a au calcat-o. sl constiinta intima ea L-au miniat, paeat~incl: p.e Par intcle si blnefe catorul Ior suprem, ea s-au ar atat nereeunoseaton ;;1 s-au [aeut noclemni de EI»t~f,_ Aceastau;;oara asceza sau cxerritii spirituale, care for meaza inecputul prc9iHirii liturghisitorilor, tr ebuie j:lel~plin!tc ~n~il~te d_e vreI1-:ea slujbei, in v iata lor patticular a, aclied. ~fara elm .blsen~a, In ajunul ~fiecarei sarbstori, pentru ca astfel su-s: cistiqe 0 dispozi.tie sufloteasca de r ivna, de bucur i e duhovniceasce, de dor inte vie de a savir;;i Sfintele Tainc, Sa v i na la oficiullor alergincl ca spre 0 comoar a, iar nu in sila :;;i ru inctiferent5, ci intar iti in crcdinta, rn in ati de dre qostca vie de a intilni pe Dornnul, de a-I sluj i cu srncrenie, de a se imp5rta~i de EI si de a-I infa\i;;a ruqaciunilc lor pentru intrcaqa obste a credinciosil or. Accasta dispozitie, care trcbuic slrntita ca 0 foame si scte duliovnice asca, se destcapta ;;i so intreti ne indcoscbi prin implinit ca «pravilei> in bisorica, adica prin sev irsire a sau participarca la slujbcle religioase din rinduialacelor ;;apte Laude, care preccd Liturqhia. Prin inaltarea cuqddrii la Iaptele $i ideilo de Ia baza semnlficatiei accstor scrvicii, proot111 are astf el pr ilejul «a-si cistiqa lui-s; evlavie.;;i sa g~ncleasc~ la, Patimilc Dornnului, diei va cistiqa n1idejcle :;;i minqii ere surleteasca $1 clragoste catt e e ceasta Taina a lui Hristos, spre care fierbintea ruqaciune .;;i lu area arninte de sine foarte rnult ajuta» I"~. La aceste obliqatii deipr eqdtire spiritual a prin indepllnirea "pra;rilei» se refera seurta indicati e din instructiunile scrise la inreputul Rincluielii Proscomicliei: «sa priveghczc pina la vrcmea slujbei» (!tEI.Pl ~oli

mai «intristarca

cea dupa Dumnezeu-

(Jbjdem) pentru scazarnintele

slujitori

trebuie

sa sirnta

lor,

nu-

,TI

Prav ila aeeasta inainte de Liturqhie,

~-~, 'Iepoup-j'[a~

"l.O.lprIU, adiea pina la vrcrnea Li turqliie i) "$i sa-~i ci teasca cele rinduite de Tipic», Stilul acestui scurt anuut corespunde regulii v ietii biser icesti din m inasti ri, uncle Miezonoptica si Utrenia cu Ceasul I. indeplinindu-se dupe miezul ncptii, sint servicii cu prive~lh~re; Spr; ~ 1111 se lase fur ati de somn si tr indaveala in timpu\ ce Ie mal ramme p1l1a climineata, cind are loc ofieilli Liturqiliei, preo\ii-lllonahi sint obliqati sa-.5i clesavir;;easc{l pregatirea prill completarea «pravilei» cu Tugaciunile din eanonul Sfintei Imparta;;iri ~i in meclitatie. « .. _Roaga-te intr-un loc retras ;;i incleletnice$te-te cu citirea pina 1a ceasul (vremea) Liturghiei, lllclemna Sfintul Vasile cel Mare, $i a$a sa te inUiti$ezi eu inimi3 zdrobita la sf.intul altar» 128_ 126. Macarie. vnl. II. jJ. 556-557. 127. Povd/lllri.
Tcoiogia doC/maticd,

:J. Rilualul

inctilniirii

pentru

intioieo

1n slujbCi

lr~d.

de

Gherasim

Timu~,

Uucure,ti,

1885,

pqf. 2. "Fii trcilZ, fii ell luarc aminle ~i asculUi frcamatul adinc ol sfintclor dumbrav'l~ duho\'nice$l.i, prin (Eirc l[cbuie s5 treci asla-sear2i, preg;)linrlu-[{· pentru Sfinla Lit~'rghie de miine. ("r:Llllij i:npiclrit, unc.5tc-te in si'n\ire si rutrcmur5.-le ell cei cc au i)lcalui~ r;ilirilc~ :;i rU~F:;c:iuni1c ce-ti stull inainle. Nu este cirj(nrie, nu cslr~ porull,:5, nu cs!c inlclepciunr, ): nu 0stC alU.i viata mai pres us de c\nloria, de po/unca, de inrelcpciunea "i elc, vi~1a 5ufleleasc5 iluminal;), pe careti Ie pun sub ochii mintii rugi:iciunile f)[('mercj:ilr,Jre Sf:ntei Litu/ghii» '(Gala Calaclion. up. cit., p. 77). 128. Sf. Vasile eel Marc, Cu\"inl cu privir-:: la sllljba preo(iJor ... ,P. G .. XXXI.

Cele mai multe din Liturqhiile r asar itcne incep eu un ritual ele inc:hinare sau de preqatir e a liturghisitorilor pentru intrarea In altar. In rnanuscr ise la Liturq'hiilo[ b iz antinc, acest ceremonial apar e inscr is titziu ~i anumemai intii in parte, prin veacul al XI-lea, dar mai ales ill CF~le din veacurile al XIII-lea $1 al XIV-lea. La inceput, e1 nn era perfect uniform, cel putil1 in ceea ce prive;;te textul rugaciunilor, dar mc;i tirZIU, ~i anume de la veacul a1 XVI-lea 1neoaee, s-au qenerallzat re~J111ile din forma interpolata a COl1stilutiei lui Filoiei, a;;a precum se praetid'i pina aslazi. In sUbstanta sa, rinduiala acestui scmt ceremonial se caracterizeaza p'rintr-un covir.5itor sentiment de umilinta )i de smer8nie din partea s'uj itorilc f, care, recunosc:inc1 u-se insufi cien ti :;;i ncc1estoi ni ci pentr;! indeplillirea unui serviciu atit de sfint ca eel al Sfintei Jertfe, pa:,;esc la luA. Potrivit inslrllc\iunilor inscrise in Ulurqliiu Iii CilHonul Sfinlei lmparla>iri, ace~'la sc citc"le dlJpa slujba V2cerniei, urmind sil sr) complele"?" eu cilirca ecl'lrlalte rugaciuni dii1 "RincIuiala Sfinlci lmpi'irli'J,iri". iI douil zi clup~ sluib" ceaSilrilor. in rindurile clerului de mir s-a sl;3bilil 0 veche prilclicli "i {IIHII'''~ rle il sc inrieplini acciJsUi rinduiala in parlkuluT .)i nnL1:l1C aCusn, ceca ce !lU cst(~ nepolrivitr ri(lci1 se pot rcaliza cotfel conclitiunilc propri! urIc,i rr,culcgcri. 129. Gala Galaelion, or. cil.. p. 74-75. JGIlS

88sa spuna

89-

G?rilc ofiriulu i CLl .nadeJcl~a in mila, indur ar e a si intar irea din partea 1UL Dumnezcu. 1ncl1111 area l itur~Jllisi torilor es te, am putea spune, ultimul act din l)I'c~JiJtirea lor spir i tual a personalZt, inainte de a incepe lucrarile Pr o.scorn id iei. El 51' rl('sr~l$oara in blscrice $1 anurne in cursu! Utreriiel c111pii cctcnia \1I(11'C cle la inccput, in limp ce la strana 512 clnt5. «Dllmne~ zcu es te Dorn 11111...>, ell troparo lo respe cti \'e I~O, ori la lnceputul canoenclor Sill! catismclor 1:11. . l\eest moment cstc clestinat Inchinzirii liturghisitorilor numai in cazul c.·jnri Li turqhi., unncaz a in coulinuare clup~'i Utren ia din cursul dirnincl il. Uisinrl epiuah ilul, pr eotul face trei inchinaclum in rata sfintei mcse nnpreuna ell diaco nul, icsind apoi aruindot din altar cu capul acoperit, prco tul p r i n usa laterala clinspre mi az anoapte, iar di aconul prin cea dillsprc lllia/dii. Vcnincl apr:i in mijlocul ne osului. cu rata spre rasaTit, lii,)C,)nul or.upu he ill dreapta pr co tului. Iac arnindot tr ci inchlnaciuni. d\1pa care rnor q 1,1 arb ier cu pentru binccuvintare sa u. in lip sa lui, lac ruun ai ITwt,1I'Iic Ia ;('\\11 :Ir"ief('.v·, ari1tincl pr in aceasta srnerenie si c5 ci inrcp slu jba cu biriecuv lntar e 'ii icrtaciuue 13~. Inapoindu-se din nou ill I~ijl()cul uaosului, ,C'1I Iata spr e sfintele usi, preotul da in soapta binccuvrntar ca ("BlllccLlvmtat estc Durnnezcul nostru ... » pentru ince1)('1'('(\ rLlCJ.i:1ciunilor Cll carr: sc (\vsciLid in qcner al difcr itele servieii biserice,_; ti (,.:Impi'ira tc cercsc ... », «Sf i 11 to Durrmezeulo ... » etc.), pe care Ie reciUi de obicci diaconul. sau, clupi\ uncle practici, prcotul spune «Imp arate c:eresc".". rcstul ruq8ciullilor Ii inrl coritinuat elle dlacon I:n Ac1ueindu-s0 apoi In perspectivei spirituals ser vi ciul pe care tr ebuie sa-! ince apti $i vr ednici a ce lc este necesar a in acest scop, ei inteleq ci\ n u Sf' cu vino S3 faca al tt cv a decit s a-si mar tur iscasca insufic.ienta s! sa eeari'i inrlur ar ea lui Dumnezeu, prin recitarea tr opar el or de urnil inta : «Milul este-na pe DOl, Donmno, miluieste-nc pe noi ... », «Do amne, rnilu ieste-ns pe noi ea intr u Tine am nadajduit.» si «Usa milostivirii clcschirle-o nona, binccuv intatf NtLseatoare de Dumnezeu ... » 131. Prin acesto ruqaciuni, liturqlrisi to r ii intclcq sa fad. rnar turisirea, rnai ales In prima clintre ele, cal In neputinta de a CJasi vreun fel de justificare pentrl! putinata!ca lor moraUi, din C'illlZLl pacatelor. ei nu au alta cale clec1t Sa recurqa la mila lui Dllmnezeu. rUCjindu-L aclica sa-i priveasca cu mili'i ~l inqacluinta pentru lirsa lor cle.: vrl'clnir.ie. Cu aceasta nac1ejcle in mila c!ivina, ei roaCJa p(~ Dumr;ezeu, ll'l al r10ilea tropar de umiLlnta, sa nu fie tare rniniat pc! ei $i sa IlU tini'i seomCl de Ulri'iclelegile lor, ci .;;i de data 8Cr:'asta sa-$\ intoafci'\ fata Sa r:u mi10stivire snre dinsii, ca sure creaturile Sale, care invoca nurnele S~'iu. Fraza : «C~ Tu e:;;ti Dumnc:'zeul n05tru $i noi slntern poporul Tihl» est(~ III primul rind 0 confesiune prin care litllflliLisitorii subliniaza ca ruqaciuni!c.: lor se fac pentm eei ce sint leqati de El prill credintZ" prin nadejcle )i c1ruCjoste. In acela;;i Lirnp, preotul vrea
130. Cf. Prolos. Gb2lasil>1 Silffiri:l, op. cil .. fl. 19. 131 Cf. Icon. D. Lunqukscu, ',p. cit., p. 52.

: rna ~rog. nu numai pentru n:;:llumi:iratele mole pac-ale, ci, dlljJa pilrla FlUIUl Tau, lCIU asupra mea ruqaciunca pcntr u pac:atcle introquhu popor creclincios, adica pcntru ale tutur or crediuriostjor, atit ale ('('l()r care se qasesc cu mine aici, la aceasta dumnez e iasca slujb a, cit :;;i ale tuturor cr es tini lor de pretutincleni. Dupa aceea, liturqllisitorii apcleaza la mij!ocirea Pre acur atet Nascatoarei de Durnn ezeu. ruqincl-o 5tt (Jbtillii pentru ei ;;i pentru tot «rie amul cr est in- miUi clin parte a lui DU111JlCZCU.si sa [ClC[lsa nu fie respinse cerer ile lor. . Car acterul specific preCj5titor al aves tor troparc de umi lin la csto evident. In ele vlbrcaz a Iiorul de sfiala de care trebuie sa se sirnta cuprinsc sufletele l iturqhisitor ilor cind sint gala a se inUi\i$a inaintoa lui Dumnezeu, pentru a incepe serviciul Sau. CLl consti inta ca vreclnicia lor perso nal a E'ste departe ell' a eqala maiestatea si sfintenia a cestui of iciu, e i cor indulqenta div inii fat~'i de insuficientele leqate de natura lor umaria. In masura in care accsto marturism sint patr uns e de sinceritate, in masur a in care accste tropate sint 0 [llfJ,:iciune «cu dunul ;;i ell erlevar ul », pornita adieu din arl incirne, f5cuta cu 0 inaltare a duhului sl insufle(ita de trernur sufletesc, cle vor insernna un act dc:: pocELin\.c1 si de pur ificare,o lrcapUi in plus suil5 pe scar a desriv ir sir ii spir i tuale, de cl a apr op i e r i i ell" Durnnczeu. "La sfintul altar S<l te inlatisez i cu inirna zrlrobita», aciiea patrunSd de pocflinj{l, cum am \'~1ZLlt mai inainte ca recornancla Sfintu) Vasile eel Mare m. Ca a dona etapa in sirul ruqaciunilor pregatitoare inainte de intrarca in slujb a, troparele de l1ITlilinl,a sint menite dcci sa trezeasca sirnlul spir itului. sa pr orluca 0 rcnastere launtrica, sa rle a 0 senz.atie de cnr2ltie ill clU11 si de buna dispoz ilie in savirsir ea oficiu'ui. Aceste ef('cte devin sensibi le in sp ir itul in care se clesfa;;oLlLa a treia etapti a ruqariunilor dc' inc! inaro si anurne ccle care se fac la itoanele imparate;;ti )i la cele din r ind cu ele. Pasiud astfcl mai in tii in ~ata ico anei Mintui torului. liturqhisitor i: rcstesc ruqaciunea «Prearuratului Tau chip ne inchinarn, Bunule, cer$ind iertarc~ gre$elilor noastre, Hristoase, Dumne7E-ul nostru ... », ruq aG:iu ne in care pulseaza sufletul U$ura t de lncredin\area ca defi cien\21e slujitorilor sint acoperite de meritele prisositoare ale Fiului lui Dumnezeu, Cel ee binevoincl a se sui C1.1 Trunul pe cruce Ll i7bavit pC' eei pe cure i-a zielil. ,,::;;i noi slntem printre ace'?tia» - vor sa spuna lUurqhisitorii Intr-un flux de inviorare, traclus in fraza finala. a acestei nlCIElr:iuni: "Pentru aceasta, cu multumita striqam Tie: toate le-ai umplut ell' bucurie ... », cleci 'ii pe noi, «ivflntuitorul nostru, Cel ce ai venit si:i lTlintuie.)ti lumea». Acela$i sentiment de siqurantii $i de curaj Illoral 51' afirmii ;;i 111rug~1ciunea "CeeLl c:e e:;;ti izv(}rul milei. Nascatoare ric Dumnio7.eu".", ee SF~ roste~te indata in fata ieoanei Sfintei Fecio11n' rUCjiml-o' "ilrata ca lntotdeauna puterea ta", 51, eu naclejcle c!cplinri In ,_~rl-'ct111 lJlij1')('[ri10r ei c\uioase de maica 11Fiului Celui prc:alnalt. ii acln'''''cu;, S'IlIl1:15. \tezi notn 12<3; Sf. Vasile 1'. C., XXXI, IGU8 A. eel :,'lnre,
Cuvinl cu [Jrj\.'jrc lu s{ujhu
j)!'r'i.d,'/r.{,

133. Vezi lucriJrea nOaSliJ, COl1lri/Ju/ii 10 revinlireu U/Urghicrului 71, n. 10 ~i Icon. D. Lungulescll. op. cit., 1'. 52, n. 38. 13'1. Vezi ConlJiOll(ii Ja reviwiren Lil1lrqhicruJui .... p. 71i, n. 11. ?

.132. Cf.

Simion,

arhiepiscopu!

Test.!lonicului,

Dcsprc

S'f]nta

Lilurghie

... ,

cup.

l'0111al1 .. ,

:33. [1.

tul sf!nt «Bucur s-te, ea si O?i:1ioara

90Gavriil,
ell

intiistatatorul netrupe$tilor

91 --

Puteri-.

F~r/lla. de salut reliqios,

care se incheie

arnbele

ruqaciuni

semnaleaza .. deja promovare~ slujitorilor in atmosfera unci in'timitatl pi~)as~, ~n Cd,H', suf lcte lc se simt plinc de eertituclinea bunatati! dumnczele~tl. [r('cmu apoi Ia celclalte ieoane 'in rind eu eele imparate:;;ti si clupa accea Ja cea de pe prosch in i tar, urrnind in aceasta privinta or diriaa r e ~e observe ell oc~zia cac1irii, pr eotul si diaeonul se 1nchina r osti nd la fler'arc troparnl sf'intulu: san al si'irbatoni reprezentata pe icoana 136. Ei isi afirrna astfcl eOllluniunea ell Biserica eereasea sau triumfatome, ell car o se vor (Iasi in impreuna-slavire a lui Dunmezeu, in cursul Liturrthiei. . Venind dupa aee.ea in mijloeul tindu-si cul,oanc]c $1 plccindu-si q~.ci,un~a: «Doarnne, trimitc rnina mil vll1tMc;;te sl~~e :llljba Ta, ce-rn! clata sal! numalClcclt), «pcntr u ca. lui Teiu a ltnr. sri savirscsr lertfa .' '(1:")"'''' naosului cu fata spre sfintele 11$i, 5COcapetcle, preotul roste$te In taina ru .. Ta clintru inal\imea locasului Tau si este pus.i inaintc» (ee va incepe inneosindit stind inaintea infr icosatorucea fara de sin qe0 {'t',/'I ,. ljJ.etx 'CO'I l~pOIJP, C!'Ia ', . . •

pregiHirea liturghisitorilor inainte clintii care l.<;;j face aparitia in clocumente. Cu t('xt diferit ori Cll o arcr ar« variante verbale sau adaosur i, 0 astfel ele ruqaciul1e este intilniUi in me nuscrise, inca din vea cul al XIlea 1;]~, !ar in vCon_stituti:l potriurhului Filoiei ea este unica ruqaciune incilcata lt1 1eCJatura cu r itualul Inchinarii liturqhisitorilor. Recitarea un or r uqaciun; de pietate inaintea acesteia 138, precurn si sarutaraa icounelor m se constats insa in practice deja in manuscrise din ve acul al XIIlea si al XIII-lea. . pentru

Dintr e rugaciunile ell' a intra ill altar, aceasta

esto rea

R~I:dt:ite 1ntr-o gr.aclatie crescinda, ruqaclunila inchinarii n prcq itese s: II intr odur pe llturqhisitor treptat-treptat in oficiul sau. !ntr-a~levar, in rostir ea ruqaciuni] «Doarnno, trimite mina Ta dintru iualtirnea locasulu] Tau ,5i. rna, intare~te ... »,' prcotul are deja viziunca slujbal pe care este gata sa 0 ll1Ceapa :;;1, patrul1S ca :;;i Sfintul Vasile cel Mare de rlinclul eEl a sta '<in fata in£ricosatorului altar ea sa savlr$easca Jertfa eCa fi:ira de singe» este un serviciu eeresc iar nu pamintesc, ingerese iar IlU omenesc, e1 i:;;i inal\a cugetul la f)umnezeu, Care pe cele cle lipsa Ie
.
i.XClil

irnplineste si pe celc slabe Ie intjireste. De aceea, eI s(; ToaCia : Doamne, trimite sau intincle mina Ta din inaltirnilc cerului in care locuiesti, intere;;te-ma si ejuta-rns cu puterea Ta, ea sa-mi indeplinesc oficiul «nees indit». El nu poate intreprinde deci dunmezeiescul oficiu al Liturqliiei decit eu rnarturisirea psalrnistului catre Dumnezeu: «Tu esti puterea si taria mea, ajutorul si sprijinitorul meu» (Ps. XXX, 4; XLII, 2 ; CXVII, 14). Lu indu-si pozitia drcapta. dupa rostirea r uqaciunii de ma i sus in rata altarului, liturghisitorii fae apolisul eel rnic, iucheirid astfe! parte a a rl o ua din ritualul Tnchinar ii . incliniridu-se apoi catr e stranc, se inclreaptJ spre altar, in care pr eotul intra prin usa dinspre rniazazi. iar d iaconul prin cca dinspr e miazanoaptc 140. Ei Insotesc aceastil intrare de recitarea versetelor 7 ~i 3 din Psalmul V: «Vol intra in cas a Ta, rna voi irir h i n a patruns de frica Ta in sfinta Ta biserrca ..... , adica in altar, care "inchipuie:;;te Sfinta gjintelor, cele mai pr esus de cer ur i .ii cerul» 141, «cst« Iocasul lui Dumnezeu ... , ccrul tcrestru, in care locuicstc si umbla Dumnezeu, Ccl rnai presus de cerur i» 142. Fiorii de sfiala ce S8 trezcsc in sufletul unui prcot pies la pasir ea treptelor altar ului cap/Ha exprcsie in recit area stihului : «Intru luminar ile sfintilor Tai cum voi intra eu 11evrednicul ?», pe care regulile din unelc manuscrise de mai tirz.iu ale Constituiie; patrio[ilului Pilote! il prescriu cind inainte w, cinc1 dupe ruqaciunea intrari i 1.4. Stiind C21 in altar se va pre·gati si va avea loc ospatul Domnului, dna euhar istica - la care Iisus, purtat de heruvimi l,l" ;;i incoujur at de slintf jnCJC~risi de cetcle sfintilor Sal 5e afla de fata -, liturghisitorul se ~Ii'\se~te in chip fir esc inca frarni nta t de scrunule eu privir e la vr ednicia sa. De aceea, in contlnuar ea ruqaciunii intrar ii, e1 se r oaqa recitincl versetul fl al Psalmului V: «Povatuieste-rna (eonclu-ma), Doamnc, Ia dreptatea Ta .
140. Spre dcos ehir o de aeeasta practlcji, pe care am inscris-o clllpa Icon. O. l.ur qulescu (op. cii., p. 53), actiun ca se petrcce i n vcr s : dllpa aile UlUrghicrc:. ca. d" e xemp lu, c clo din At ena, 1912, 1924: cliaconul inlra in altar prin u5a de Irii17.~zi, iar pr eol ul prin cea de mi aze noe ptc. Lttursiuict u! cie terusatim pr ovede i n t r arca ill11ililor lllurghisilori prill USil de miazazi. Penlill respectarea rcC)ulii de i1 fi cliili:nnul inlolcleolln'a in dleapli1 preoluilli, praclica Ulurghi('rclo~ de AiellO si n~ai ale'; a ""lui ric ielL/salim se recomandii de 10 sine, mai eu ieamil c5 0 i]slrel ci," reCJuW ':sl.e observata de [,iiurghieruI TOlllan insu~i, in alice momenle ale slujhei. 111 splijinul praclicii romano>;li, s·ar plllea invoca tolU'ii lespeclarea prillcipiullii (\" a sc inlra in allar pc u'ia opusa celei prin care au i25it fiecare din cele douil caloCjC)]'ii de lilurghisilorL 141. Siminll, arhicpiscnpul Tesillonicului, De>pre Snnia Ulurqhic"" Clip. Oil; d. oi Explicare cicsprc snnla bisericd. de acelooi, trm!. rom. relip. de Tomil Tcndnrcscu. lluctJre,li, 1(\65, p, 25:1; cf. de asemenca, Acela.)i, Despre lirnosirc[I siinlei iJiserici. r:llp. 131, ibic/em, p. 121-122. H2. SI. Gherll1ill1 [ al Cnl1sl.RnlinopolullJi. op. cfl .. P. C., XC:\,[Jl. :IP,1 fl. 143. Ms. I1r. 120 din an. 1602 al Bib!. Esfiqmer1U IAtr,~I. A. Drnilrievschi, op. cil" p. 54. Alte ori acesl slih apare inlr-o forma ·imbo'JJlil.~, eu adilnsLtl: ·.,C.i,·i rllle,'1 \'ni lnclr67ni sd inlru in c5rn(lra de nunl5, hnina mj v5d(!)j\~ .r.;i lcqnt \'ni fi llrllrlr:nl ilrilf~ (Ie dille inqcri.,,». Cl)ciieeIe nr. 75,), 75.1', 766, ~i allel" din mblinl(,,'il National,; ric 10 Alena. Pan. N. Tren'bcla, op. eli., p. 229l. 144. (vis. nl. 425. Bib\. Metocului Sf. ·1vformint, C(JIls:,}nlinopo\. A. Dl11'ilrir'\'scili, up. cit., p. 117. 145. Cf. Sf. Ghcrmall I al Consluntinopolului, up. cil., P. C., XC:VllI. :1:1::

136, Aceast5
JIl

f1Iu , lerllsah:l1,

1905; Alena,

cele

re9ld5 se g5.se.51;; numai in ul~e!e de Ducurc:)lJ. 1(S5; HlfTrIlICU-\fdcii, 1912; 1924 ele.

editii

1862;

ale

Lilurghierului. CO:lstanlinopol,

ca. de 1895. ,

'. I.J:. In CocliceIe sinoilie nr. 059 (sec. Xli: "Slapine, Doamne DUll1ncl.eul p!\rintll',r no"lrJ, lrJl11ll.;,-nll putere ~e sus ... » (La D0m Placide de M2esler, op. cil., p. 56). III inS. cl1IJ '~II 1,,_'.6.; rl,bl. ES1lgrnel111 (Alosl: "Doamne DlIl11n('.7.e1l1 l1leu, trimile-mi 'I[1I1"r riln,rIIlIUI. Llll Inca, 01 nla int~rcr,le .... , (A. Dmilrievsehi, Eu;ro),oy"" ... p ')62) !:l Cocllce/~,~'IlU/lJC IF 966 _(sec. XIIl-X1V) so i1rlauga: « ... Cauli] 'sprro mine 'P5cil: I ,sill >1 ne,lulnlcul f"blll Tull In cCasul ll'csl" , (L'1 Dum Pl Ie \,J' I . '( ',i loc, cit.). ... , '. ( . C0S er, ()p. CI .
f/lr'/IU

cit"

IJ8. CoLI. 719 ci lill. 13D. Cod. 662 fl. L

['Glmos Bib/.

(sec. XJIl).
Na{jonCl{d din

D:nilrievschi, (sec.

op.

cil..

p. Pan

170, ~i Cod. [sligN, Trembela, or.

AtcJ1G

XlI-XIIl).

c.

jJ1dre)lteaz~l calea Ta inainte a mea,

92in necazul vrajrnasilor mei»

146.

93
El altar,
TINUTA,

vr ca sa spun a : Inchazncsc, Dumnezeule, sa pasesc praqul sfintului in CiHC' so 3£1[1 tronul Tau, spre a Inrlepl ini ofieiul eel mai sfint.

II
PRECATIREA EXTERIOARA: i",1BRAC\\:INTEA SACHA :;>1SP;\LAl<EA

Fiinta

p5mlnteD,scd ce sint, CUIll voi putea sa v irsi Tainele Piului Tau, de nu ma vei P()V;:i\Ul Tu 'f Sc roiHJd, cu altt.' cuvintc. ca Dumnezeu sa-I sustiria si sa-i inlcsnr-asca ell ajutoru] lia rulu i Salt sa se mentina pe calea cea circapta, care este calca Domnului si linia sfintenie i. Prin intra rea ill 31 tar, Iiturqh is i tori i iau prirnul lor contact cu atmosfera misterului 111 care so va desfasur a intilnirea lor cu Dumnezeu prin Fi ul San. ('a in asrcnstune a lui I-Io ise pe muntele Sinai, se cuvine deci a i1Spiril OZ CJllU I spiritual carl: inv icr eaza si lnalta flinta, atlta rivna, (IV intci CLlCWtc\T('Cl)i simtirca sp ro ce le inalte. Sa simta cum famine parn in lu l in ur rnu lor, cum SC' $tefq sc'nza\.iih' sl impresiile, cum se potclesc ,;i amul esc: il1cd-l!1ccl.in suflotnle lor z~Jom()tul ~i involburarea qinduri lo r ;;i p re-ot.up a r ilor ell; c:e1c; ale v i e tii de a ici. ate ntia lor fiincl din ce ill (C; m a i mult captivatei ric cuunilo de care se apropie prin inaintarea lucr ar ilor sfiIIL:'i sl ujbe. Dde.} IlU incearca accasta senz.alie spiri tuala, 'iiI Sf.' silf'dscii s;:1() aibJ, s[t-:~i inro rrlezr: votnta si sa se concentreze spre (l,ll' cle sus. Pri n 2:.·h1s1ti qimlld'iticil duhovniccasca. r epetata staruitcr in Iiccare vi rlf' Liturqhi o, suflctul va ciipata cleprinc!erea sa-sl ia ClJ Inlcsni rc zbor ul spr e sfer cle ser aficc. Vcninrl in altar, liturqhis itorl ; fa c dcua inchinaciuni in Iata sfintei rnesc ;;i preotul sarlltil sfinta Evanqhel ie, sfinla masa si sfinta cruce 147, jar ciiaconul n u m a i marginea sf inte i mcse. urrriind ca mcheiere a treia incilin,'iciunc. c\ccst seurt ceremonial echivaleaz.a cu 0 prezentare in scr viclu, ca 0 jnfc1\i;;afe inatntea Dornnului, cacl «Sfintul prestol inchipuieste scaunul lui Durnnezeu» 1,8, «cste locul mormlntului, in care a Iost pus Hristos ... , este scaunul lui Dumnezeu, pe care se odihneste dupa intrupare ... » II", cstc simbolnl sau i rnaqlne a lui Hristos, «p iatr a cea adevarata ~l din capul unqhi ului» 1,;11, «piatr a duhovniceasca». «care este Hristos» (I Cor. X, 4), sirnbolul naturii Sale urnane. pe care a curs $1 curqe scurnpul S~l11 Sinqe. «Sarut ind deci sf inta masa, liturghisitorii arata uuirca si clr aqostea ce a catr e Dumnezeu» 151. Li tur qhisi to r ii au luat astfel in primire oficiullor.
1

1. inid/i.5Qre exterioard cllviincioasd. 2. Problema ll/lui cos/urn sacerdotal inain/c de pacca Bisct ic ii. - J. Ve,5minie Iilurgicc $i rUlla/tll imbruearii Jnr.
'I. SpdlarcamliniJor

l. j'nj6ti.~Q[eCl extet locuti cuv ilnciousit

•
I

1,IG. ill lInet", eeli tii c;rlCcL:>li iltQ Li/ ural/iefuJui, accilslii rllgaciune apare in ir:o fOrJll~i aciuptat5: ~dnlra~v!)j in sfinln Td cas;j, irlC_llinu-ma- /oi unei Dumne?clfl ~lavitli 'n Irc'; lpnstasllri, in Tal51 .5i in FiLii 'Ii i[l Sfi[liui Duh, in veei. Amin". In ulte LilurOl1ic(c, Psa.lrnul .. V esle continuaL pinel 1a sflf)it, Cel, de exclllplu, in ed. \[OSCOVfI, 1[15·1 dc. Vez; ~; Jl[i(Jhl~1'i,n. Li/urgies cQ.,iern anci IVcslcrn .... voL I, p. 35-1. 147, Sdflltarea sfinte;! cruei nu esf.c prevdzulii (!ecit in uneie editiI rU;'ll~lne~ti, cn, r/" exempiu, eeie :10 I3ueure~ti: 1855, 1912 5i [956. Vezi~i Icon. D. LunglllesclI, op. cit"~ p. 5:~. 14B. Simion, arhi<:piseopul Tesillonicuilli, De.'pre Sfinia LilUrgiJie, cap. 33. ILI9. Sf. Ghermun I al ConstanlinOflniului, op. cit., P. C., XCVIII. J~~B C. 150, ~OIJ_OAo''(ra 't".r,~ ,-.lWrr(jAl%-~C; E:y.x.)'-r/cr(ar; 't.~C; X(.teOAI.XY,C; xed C(rcocrTO).Lx.n~ ta: loan hlihi'ilccscu, Gucraupo; ,,~, 'Op&ooo:;ta.;, Die i3ekenn/nisse ..., p. 22G. 151. Simion, arhiepiscoplli TesalonicLllui. Desprc $iinici LillUgiIic, cap. 38.
I

Al treilea moment 111 prcqatirea slujitorilor altarului pentru saVIIsir ea Sfintei Liturgllii 11 formeaz a imbr acar ea in vesmintele sacre, sacerdo tale sau Iitur qice. .. . Liturgllia este, asa pr ecum se spune adesea ~u un~ termen r:otnv:~, solemnitatea mintuir ii noastrc. Pri11 ea seactuallzeaza actul mintuiru, adica se reprez inta ~i se reprocluc in primul r iud mome.ntele_ istorice ale ope rei divine pent ru m intuirea lumii. Este apoi un ofir iu 111 cu~sul caruie se c1esfa;;oara lucr are a tainica a Sfintului Duh pentru sfllltll~ea cr edinciosilorpr in lIl1parta~irea lor de efectele sau roadele Jertfei l\-im~ tuitorului. Nota de solemnitate deriva deci din insus! Iaptul pr ez entei lui Durnnezcu in Liturqhlc ;;i din contactul slujitor ilor cu El, prezen\a $i contact mai intii Cll ea'racter moral, iar mai apoi tainic si real in 1110mentul Jertfei euhar istrce. Mintuitorul insusi este activ in Liturghie, caci «preotul j l slintltotul e?te Flul «El savir$e~t~ ~ai:1ele, prin miinile $i lirnba preotilor> 1,':1. «Insusi Cuvintul Doml:ulm. S~Vlf$e$te Tall1~ prefacerii insa nurnai prin mijlocirea pr eotului, adica la cererea $1 prin rugEici~meD lui» 1"-1. in consscinta este 0 cerin~a fir easca a simtului de pietate si a ratlunii sanatoase ca liturghisitorii sa-;;i indeplineas.c~ ?fici~l lor intr-o t:nuta :;;i infatisar e exterioara corespunzatoare demnitatu Talnei ;;i caracterului divin al acestei solemnitati. r: . . Aceasta trebuie inteleasa in pr irnul rind sub r aportul flZIC al unui exterior lngrijit :;;1cuviincios, ca un semn in car~ vine Ie: expresie s~ntimentul de respect si de dev otiune al ltturghlslto.fllor III indeplinit ea cultului suprem de aclorare, de cerere $i de multul1!l[:, ce,se Deluce P~l!1 Litur qhie. Un exterior ingrijit subliniaza in acel.a;;1 tirnp in f_?ta cr~elll1~ ciosilor caracterul inalt al of iciului. le irnpune $1 le ~e$teal?ta err:ot1a. $1 clanul religios. De aceea "Povatuirile» de la fi.nel~. Ll.turghl~rulUl se 1l1~ cheie cu indernnul : «Pentru slujirea rlurnnezeiestii Liturqhii, pr eotul si di aconul sint datori a fi cur ati, precum cu sufletul, asa ;;1 cu truf:ul..., capul sa fie pieptanat, fata ;;i gura spalate, unghiile ta,iat.e $i cura~e. 1. o~te acp.stea pentru respectul ;;i cinstea c!umneZele$tJlor fame, ca $1 __ cr',"clll1cio$ii ce-i privesc ;;i Ie saruta mlna sa nu se arnaras~a, de ceva.» ~o'. . . Pe ell' alta parte, prin insu$i c~racterul S~ll .re11glOs; s~rvlcllJl _cl!v~n redama 0 invesmlntare consacrata, adecvata $l deoseolta de ced elm ll'f.ul vietii civile. Ca atare, urmincl regula indeob'7te observatLi in socie-

I"",

152. Nicolae CL, 437 13. 153. Ibidem, 154. Ibidem, 155. Povdlujri,

Cabasila,

Expliccuea

dHmnezeie~lii

Lilurahii,

cap.

XXX!,

p.

c..

cap. XXVIII, coL 427 cap. XXIX, coL 429 B. pgf. 2, parlen finata.

,~--t!3.
:to
.~

,L

94V-lea,

9$ persoanelor oficlale 1GI. Piesele principale ale acestui costum le tunica ~i ocenuia. Aceste doua ve:;;minte. faceau inca parte din costumul purtat prin veaeuJ al Vl-Ie a cle persoanele eu v az a si estc de aclmis Cd .5i clericii ere toate_treptele se irnbr acau la fellG~. Tunico era I) hainape dcclesubt, de culoare deschisa, ill ~Jeneral cu mineei, dar uneori si fara. Ea cadca pina la picioare, motiv pentru care capatase la greei nurne le de pocete» (1tOO-;WI)~). Ea era com una tuturor, cu deosebire ctl pentru sclavi ea se confectiona nu din pinza de in ca pentru ceilalti cetateni, ei din Una or dinar a, acest fel de tunica Iiind cunoscut sub nurnele de b11rr}ws.· Peste tunica de cledesubt, sen ato r ii apareau eu 0 tunica mai luxoasa si anume dunqata in insasi tes atura ei en riur i, ael:ca linii sau Iisii (clavi,·';";o~a.p.ol) vcrticale. in cuioarea purpurei. Pentru a nu fi incomodati la lucru de lunqimca tunicii, Iunctiouarii rnarunli ;;i indeose bi rneser iasii obisnuiau sa 0 sustina pr intr-o cingCitonre, prin care 0 stringeau in jurul mijlocului. Aceasta din urrna era 0 p ies a accesorie, proprie oamenilor de conditio modesta, ncintr ind dcci in costurnul de or as. Peste tunica se purta un vesrnint de culoare inchisa. numit de r omani poenut«, iar de greci ielon \rp,jl;j'llO", 'F),';l'IY;, yat'IOAlO'/ uri (?a_l,/6),-~:;, arlica 0 haina ce acopcr a peste tot). Era () haina foarte larq~l ;;i [ar[\ mincci, un fel de manta sau pe lerina nedestacuta in fata, ci avirid l1Urnai 0 deschiz ature asezata in mijloc, prin care se introducea capul, ea acoper ind corpul ca a camera, pina la genunchi ;;i cleci mai jos decit rniinile 1(;:1. Pentru a se putea. servi de rn iini, eel ce a purta trebuia sa-i rid ice poalele sau margini.e pe brate. Pr irnitiv, felonul era 0 haina intr ebuintata universal, s-ar putea spune, mai ales in calatorii, ca ap arare impotriva vremii mite. Acesta era vesrnintul pe care il lasase Sfintul Apostol Pavel la Carp, in Troia sl cerea sa i-l aduca Timot.ei (II Tim. IV, 13). Spre Iinele veacului al IV-lea, Ielonul a devenit haina z ilnica a senatorilor IG", deci a societatii bune.

Wple orgalliz~le,
ve.~lllllltc SP(,[1:118,

~ise:ica
lJ1

tirnpul

ins~~~ a trebuit sa prescrie liturghisitori'or oficiului, PaqinisITlul si rnozaisrnul foloseau

constituiau

de aSCIllcnCc'. anUI111te costume se cerdotale, in cultul Ior. S-ar putea spunc dcci cil prirr.ii rrestin i au venit in Biserica eu 0 anuruita traditie in dccasta pr iv intu. In Vcchiul Testament, vesrnintele sacredotale apar chiar ca 0 institulie divine, dcterrninata In arrianuntele ei prin poruncile primite de Moise de la Dumnezeu 15G. . 2. Prol)/Cillu unui costutn soceuiottil lnainte cie pacea Biseiicii

Do;;j nu so pot nega oarccarc analogii si influentc ale Vechiului fcstament in Iorrnarea vestninte lor liturgice ale Bisericli cresti ne, totusi c'.ccstca din urrua nu-s] urea originea la imbracjimintea lui Aaron si a Iiil or lui si, e1(, asernenaa. ni ci Ie vreo rinduiaja apostolic a in accasta privinta, eUI1I s-a crezut uneori 1;;,. Lipsa ell: dale in scrierile prirnelor vcacuri crestine, referitoare la ros tumu! sar'er dotal, [ace ca istoria lui sa fie obscure in inceputur ile ei, litsinci loe nurnai Ja dcductii si ipotcze, pe baza inforrnatiitor ce 5e intrlllesc ir:cepincl de la veacul al IV-lea. Dupa cele mai autorizate, esto de arlmis III (Jc~leral Ui,. pilla ee serviciul cilvin crestin a capatat 0 fiz ionoIllle.distlllC't.~ '~l>o~ eXlsten\,iC'l lndependenta de cul lul Tempiului si al sina(1[J(jll, pr cotii sev irse au Sfin ta Euharistie prin case, imbr ace li in costume III Io cu ccle ale celor lalti cr edincrosi 1,;8, situatie eare fara indoiala va Ii continuat inca rnulta vreme. " De lmbr acamintea de toate zilele, v8;;mintele folosite la serviciul divin all ineeput~sa se dcosebeasca curind, numai prin ealitatea si prin culoateci lor o1/XI. Pentru veacul al III-lea si al Tv-lea cel putin, acest Iap~ es_te con~lrmat de eanoanele lui Ipolit, care pr cs cr ieurca, «de fiecare data c2nd cpiscopul are sa savir$easca Liturgl1ia, diaconii si pr eotii siC! mearga lmpr euna eu el, imbr acati in Iiaine albe, mai frumoase dccit ale cclorlalti c~eclindo$i ~~9 cit s: poate de curate ". Ledorii insist sa aibs haine de sarbatoare» =. Indicarea unei culori speciale pentru vesmintele sacerdotale n~ las sa cleclucem ca, chi ar in cele mai veehi tirnpuri, aces tea er au £010s1te exclusiv in cult, iar nu ;;i in viata profane 160. . Daca nici una ~lin serierile biserice:;;ti nu ne informeaza asupra for. D181 .';it cro iel ii vechilor vesrninte liturgiee, este totusi usor de inteles din cdc:: de mai inainte ca la baza ;;i la ori.9inea lor sta 'imbracamintea dvila. Pc; baza c:omparariilor, s-a ajuns la concluzia c:a ve$mintele sac:erc1otale crc·5tine, in forma pe care ;;i-au luat-o in uona transformariloT in curslll vremii, nu sint dedt a c1erivatie :;;1stiliz<Jre a costumului civil din tim.lta de ora5, prescrisa in mediul greco-roman prin veacurile al IV-lea al

Atentia asupr a ranqului persoanelor oticiale era atrasa prin purtarea unui fel de e~arfe lunqi, numita pallium. De fapt, acesta nu era un vesmint. ci 0 insiqns in culori vii, asezate vizibil peste paenula ori chiar peste tunica. Precum 5e vede pe unele monumente reprezentinc1 pe consu'i in imprejurari solemne, un eapat al aeestei e;;arfe at.irna in fata, de la l..unarul stlnq pina aproape de picioare, iar celalalt capEll venea prin spate pe sub bratul drept, ajungincl in diagonala peste piept pina la llmarul sting $i, int.orcinclu-se pe clupa git, era trecut din nou pe sub bra161. 0 lecre din ianuarie 332 (Codie. Teodosian. XIV, 10, 1) dclcrmina amanuntil irnbracamin-tea oarbatilor eu vaza social5. L. Duchesne. Origines du culle chre:iell. V-emc ed" Paris, HLO, p. 399; L. A. Molien, La priere ric l'Eglise. t. J, Paris, 1924, p. 104. j{l2. Dovada di in vechime nu era un coslum prcnlesc special 0 [nee scrisoarea pc care papa Celestin (422-432) a adresal-o episcopilor din Provence, dcozaprobind obice;ul ce se luase de clerici de " purta vc~minle cleosc:bile cle [lIe laicilor. cr. L. Duchesne, op. elL, p. 400. I G3.Cf. L. A. Molien, op. eil.. voL I, p. 105 . 164. In senal insa ci purtau toga, il~a dupa cum hlamicla era specificJ coslulTlului militaT.

15~. I,:,~ire XXVIlI. 2-:-43; XXIX. 5-9; Levitic VII. 7~-9, 13. 151. U. Dr. Luclwig ElscnhoIer, Han(lbucil cler iWlhofjsehcn Ulurg!tje. v. I, Fr. illl [lr., 1932, p . ..(Oll. IS{3. CI. Walalried Slrabo, D8 cxordii, ':1 incr .. P. L., CXIV, 945. ,i 1. Eisenho[eT. "/J. eli .. p. ~!03. 159. Can. XXXVII, 201 ~i 203. Han'; Ache·iis. Die Canones HippoiyU, Ll'ipzig, Ill!)l. p. 118, i 19. . 100:>Eslc locl11E!i ccea ~e conlirll\iJ pUlin III iii lirziu Fer. Ierollim: «Religia dUl11ne7.{'luSCd arc lin ve~mlnt :n sltnlele slujbc $i altul in relaliile de toat2 zilele» COlillnent. in Ezcch .. cart. XIII, cup. 14.
> •

94

tZilile orqaniz.ate, Biserica insa:;;i. a trebuit sa prescrie l~turghisitori'or Vl')11l11Jte: pl.'cwlc, III ti mp u l OfIClUlUl. Paqinisrnul s si mozaismul foloseau dca5Cl:lOnea .c.lmmil~ costume sacerdo tale, in cultullor. S-ar putea spune .dcci (~l pnmll_cre_:;;tllll, au venit in Biseriea eu 0 anum ita traditie in aceastdprlvln\u .. lp .VechlUl Testament, vesrmntslo sacredotale apar chi ar ca 0 insti tutie divina, cleterrr:i.nata SI1 arn anuntsjo ei pr in poruncile nr irnitc de [vlolse Ia Dumnezeu I"". .

I
!

95 V··lea, persoanelor oficiale UlJ. Picsele principale ale ucestui costum le constituial.l tunica si paenulo, Aceste doua vesminte Iaceau inca parte din costumul purtat prin veacul al VI-lea de persoanele CLl vaz~l si este de adrnis c5 si clericii de toatetreptele se irnbr a cau Ia rei [(l~. TUnic(J era 0 haina pe declesubt, de culoare cleschisa. in general ell mineci, dar un eor i $i fara. Ea cade a pina la picioare, motiv pe ntru care capJ.tase la 9reci nume le de podeies ('i:OO'lP·~<;). a era cornuna E tu tur or. CLl cleosebire ca pentru sclavi ea se confectiona nu din pinza de in CJ ..p entru ceilal]i cetateni:, ci din !ina ordlnara, acest fel de tunica Iiind C11noscut subll1l~mele c~e byrrh~js._Peste tunica dedecl:::subt, sel~atorii ~ptlr eau cu 0 turtlca mal luxoasa st anurne clungata ll1 insasi tesatura ei cu r iur i, ad.ca linii sau f Isii (clavi, O;:O'rCl.p.Ol) ver t icale, iu x uloare a purpurei. Pentru a nu fi incornodati la lucru de lunqirnca tunicii, Iuncticnarii marun]i si indeosebi meseriasii obisnuiau S[l 0 sustina printr-o cingc1loClre, prin care 0 strinqeau in j urul mijlocului. /\.ceasta din ur rna era () piesc\ accesorie, proprie oamenilor de coriditie rnodesta, ncintrind eleci in C05tumul de or as,

lie

'I!
i
<

.I

2. Proble tnu utiu!

COS/UIl1

sacet aotol

lnofnte

c/e pacec

Biset icii

. Desi nu sc pot nega oarecare analogii sl influente ale Vechiului tcstament in iOr!'1area .ve~rr:intelor liturgice ale Bisericii crestine, totusi (lcestca din urma nu-s: ur ca or rqinea la imbracamintea lui Aaron si a Iiilor l~i sl, de asemeriea, nici la vreo rinduiala apostolica in ace.~sta prtv mtn. cum s-a cr cz ut uncori 1;',. Lipsa ele c1all' 111.scr ier ile pr imclor veacuri crestine, referi1.oare la cos tu rnul sacerdotal, lael: ca istoria lui sa fie obscure in incepudur ilc ei, lus inrl loe numar la dcductir si rpotez e, pe baza in[ormatiilor ce se intilnesc mcep inrl de: la vcacul al IV -lea. Dupa cele rna! autonzate. estc de acimis in ~Jel:eral cii, plna ce scrviclul divin crestin a capatat o' fizionomil' rilstlllct.il :;;~0, eXlstent,a independcnta de cultul Ternpluluj jn al sinaq()<jll, prcotil savrrseau Sfin ta Eullaristie prin case, imbr acati In costume la Ie cu ce le ale ce lor lalti crerlinciosl 158, situa\ie care fara. lndoial a va ii continuat inca rnulta vrerne. '.' De imbracamintea de toate zilele, vesmintelc £olosite la serviciul d iv in au incepllt~sa se deosebeasca curind, nurnai prin calitatea si prin cuiouiea lor ClllJu. Pentru veacul al III-lea :;;i al IV-lea eel putin, acest lapt. este co nfir rna t de canoanele lui Ipo lit, care prescriau ·ca, «de .fiecare datil c:n~l eptscopul are sa savirseasca Liturqhia, c1iaconii $1 preotn sa I:'leargd lmpreuna. C't: el, i?lbrEica(i in haine albe, mai f umoase decit ale 1 celorf alti cr eclincio si :,;).cit se poate de curate ... Lecto.rii insisi sa aiba haine de sarbatoare» 109, Indicarea uriei culori specialet pentru vesmintele saeerclotale ne lasa sa declueem ca, chi ar in cele mai vechi tirnpur i, accstea erau folosite cxclusiv in cult, iar nu $i in viata protana 100. . Da ca .nici una ~Iin scr ier ile biserice$ti nu ne informeaz.a asupr a formel ·51c[oleill vecbtlor ve$minte litur9iee, este totu$i U$or de inteles din cell' de mai inainte ca la baza $i la originea lor sta 1mbracamintea civila. Pe baza compara(iilor, s-a ajuns la concluzia ca ve:;;mintele sacerdotale crc$tine, in forma pe care $i-au luat-o in urma trans[ormarilodlin cursul vremii, 1111 sint decit 0 derivatie $i stiIizare a costumului civil din tinula de ora:;;, prescrisa ill mediul greco-romdn prin veacuhle al IV-'lea - al
156. Ie.)ire XXVI IIi 2-43· XXIX LeviUc VII 7-Q' 10 : 157. ~f. Dr. Luc!wi,) Eisen'hofer, IJpnrlbl1Ch dc~ kQI'~OlischcjnJ{i.iturghie., v, I, F(. 1m Gr., 1902, p. 408. i I. f . I58. CI. 'vVala[ried Strabo, DC! exor1iis ;;1 incr .. p. L, CXIV, 945, ~i L. ·Eisenhofer, (1). CII., p. ·108. . L.·
1301,

\ \
I.

so purta un vssmint de culoare inchisa, numit de roman! ocenula, iar de greci felon ('f:;i,l;)'ItC"I, 'f2).(;J'1'~<;' yCll'l fJ),lO 'I Ori'fa"'16k~<;, adice 0 ha ina ce accper a peste tot), Era () hama foarte lar9a ~i fara ruineci, un rei de manta sau pelerina netlesfacuta in Iata, ci avind numal 0 deschizatur e asezata in mijloe, prin care se introclucea capul, ca acoperi nd corpul ca 0 camera, pina la qenunchi st deci mai j os clecit rniinile II;:), Pentru a se putea serv i de miini, eel ce 0 purta trebuia sa-i riclice poalele sau rnarqini.e pe br ate, Pr irnitiv, felonul era 0 haina intrebuintata universal, s-ar putea spune, mai ales in calEltorii, ca ap ar are frnpotriva vremii mite. Acesta era vesrnintul pe care 11 lasase Sfintul Apostol Pavel la Carp, in Troia si cere a sa i-I aduca Timotei (II Tim. rv, 13). Spre Iinele veacului al IV-lea, felonul a clevenit hairia zilnica a senatorilor 10.1, deci a societatii bune. Atentia asupra rangului persoanelcr oficiale era atr asa prin purtarea unui fel de esarfe lungi, nurnita pCllliwl1. De [apt, acesta nu era un ve~mint, ci 0 insi9na in culori vii, a:;;ezata vizibil peste paenula ori chiar peste tunica. Precum se vecle pe unele monumente reprezentlnd pe consu'i 'in imprejurari 501emne, un capat al acestei e!?arfe aUma in fatii, de la u.marul sting pina aproape de picioare, iar eelalalt capat venea prin spate pe sub bratul drept, ajungind in c1iagonala peste piept pina la umi"lrul sUng :;;i, intorcindu-se pe clupa g\t, era trecut din nou pe sub braI 161. 0 lege til. imilracamlillca

Peste tunica

b-9.

'],

Ii~n,

V-eme

dln innuarie 332 (Codie. Teodosian, XIV, 10, 1) ciclQrmilld Cl1l1dnul:barbatil~r Cll vazii sociala. L. Duch~sn8, Origines du culle c/lIeeel., Paris, 19~·.0, p. 399; L. A. Mollen, LC! priere cle l'cglise, t. 1, Paris,

1924, p. 104.

159. Ca'!.
p. 118,

119.

XXXVII,

201 ceea.

$1 203.

HilliS
~

Achelis,

lGO. Eslc
rrc7.cillsca Commel1t.

tocillai

ce confir!1I<1

arc un ve5minl in sfinlele il1 EzcciJ" carl. XIII, cilp. 1'l.

[JUlin :ilujbe
I

~t . , mai tirziu Fer. Ieronil11: «·Religia· dum. ~i illtul in relatiile de toat.2 zilele».
.
!

Die'

Canones

Nippolyli

Leipzi.g

162. Dovacia ca in vechime nu era un costum preo\esc special 0 filce ,;crlsoarea pC! care papa Celeslin (422-432) a adresat-o episcopilor din Provence, dezaprobilld obiceiul ce se,luase de clcrici de a purta ve~minle deos(,bite de nle laicl]or. Cf. L. Ducbesne, op. cit., p. 400. 163. Cf. L. A.1\'1olien, 0]). eil" vol. I, p. 105. 164. In senal insii ei purtau toga, fj~a dupj Cl1m hlamida era specifieci CCislumylui·

militaf.

96In alte

monuments, capatul

97'unbrociu i! lor

si dupa cerintele cul tului unor a rnai rnult, altora mai putin, Bisericc () ajuns sa rcalizeze, in cursul tirnpului, tipul special al vnxrnintelor sale litu rqicc, inspir indu-se cite 0 elatzl .51 de Iormale ccstumului sacerdotal fin Vechlil Testament. A.ceasla origine a odajdiilor bisericesti llU va [i greu de recunoscut cind ne vom ocupa de fiecare din de. III Bisor ica P.asariteana, instituirea unor vesrninte liturgice a avut lor: cu mull rne i inainte clecitin.·\pus. Izolat, numele lor apare int implater in scr ier ile biser icesti. inccp ind precum vorn vedea, inca din vo ar:u l al t V-Iea. Principalclc v csmlnte ale costurnului sacerdotal S8 9asese e nurnr-r ato l a ol alta pcntru prima data in eomentariul liturgic atrihui t SlmtuJui CllI'flllall, arhicpiscopul Constentinopolului (+- 733) (IW. III nu rnarul lin cornplet de ast az i. adieU impreuna eu cele care pot fi numit e IlU v('.-;;Illintc propr iu-z is ci insigne, sint mentionato si in parte descriso in ,vcCl('ul al XV-lea de Simion, arhiepiscopul Tesalcnicului 1!)7. Nici I) scrierc nu ue i I1fOrrnCdza asupr a Iormelor lnitiale Iuate de vl·.~;lllilltdc sucerclo tale crcst inc. In tot cazul, destinatie Iiturqica a V8rhilor vl;~lllintc primite de 13iserica din uzul vietii civile si imprimarea u nui caractcr s a cru S8 va [j rcaJizat, clesigur, in prirnul rind prin mar("Mea lor cu semnul crueii aplir.at Jn broclerie sau qalon, cum a r emas obieeiul pina astazi. Pe ele alta parte, ele erau sustr ase dornenlului profan prin ruqaciuni specialo de binccuvintare, mai inainte de a fi puse in serviciul cultului divin, practice ce Sl? constata generala in ve acul al lX-lea IG8. In co nexiune cu actiunca llturqica era totorlata incvitabila atribuirea unor semnificatii simbolice aces tor vesrninte. In erminiile liturgice :;;i la di Ier iti excgeti, acest simbolism apar e uncori rnai mult tipico-dogn:lOUc, in sensul ca pretutincieni vrea sa se inteleaga c1emnitatea divino-umana, sfintenia sl slava lui Hristos insusi, adevziratul Mijloeitor. Alteori, av ind un caracter aoqmaticc-reorezeniativ , se staruie ca, prin vesmin televpe care le poarta preotu1 la slujba clivina, trebuie sii se intelcaqa patirna llui Hristos. care se actuallzcaza mistic prin fiecare liturghie. 0 a treia'direc:tie, care se poate numi moruM, consiclera ca prin fiecare din ve:;;rnintde liturgice se .simbolizeaza virtu tile pe care trebuie sa Ie posede liturgllisitorii, ca reprczentan\i ai lui I-Ifislos, avincl sa faca dovacla acestora printr-o viata ele jerWi bineplacuta lui Dumnezeu 10<1.
165. 1. Duchesne, op. cil .. p. 407. 166. Op. cit., P. G., XC\"IIl, :J!l3 i\ <;Of) A. Cf. 5i versiunea latina i1 lui Anastilsie 13ibliolecarul (sec. L\), Ifj Nilo fl[)("qiil, 1I cammentario liturgico eli S. Germano ()ol riorca CO;lStOlltiI10!)o/it'l/1O. Crollilferrillil. IS 12, XVII--XX, XXlil, XXVI. Tininrl 'i(·.ilIlW de inlerpnlilt.ii!" sufcrile de acCost,i "i Iii vesl1 inlelc lilurqicc pril"(;Sc t) sil\li;(ic it! ()plulca pina c~1t[e finclc~ prililuiui ndleniu 1137. Sin1ion, nrl1icpiscopul Tcs<llo[)i"utui, Explicore ric.spn, siin!" iJiscricu. lrad. rom. 168. CI. L. Eisenholer, op. ciL, p, 41:1. 169. Vezi lbiciem, p. 'ilS-416. I scricre,
CC SQ

tul clrept, ajunqinrlu-i capatulIn mina stinga. de la umarul clrept in jos 10'. Prill adiJPUiri :;;i tr ansformari in spiritul cre$tin, clplicate acestor vos m inte :;;i insigne,

elin lata atirna

r
I
I

3. 'i/e:;;minleie

Jiturgice

.~it iiualut

I
(~

sacerdotale a fest subliniat. pe de alta parte, prln mstituuca unui ritual al Invesmintarli, constirid indcosebi din recitar ea unor r uqaciuni alese din textele cartilor Vechiului Testament si mai cu saama din psalmi, in coricordanta cu sirnbolisrnul Iic('[lfUi v~:~mint. Es te pr ob ab il Cd un astf el de ritual a putut sa ia naster e atunci cind vcs mintclc 1ilurgicc au incoput sa se deosebeasca de cele civile 1~1J. In C'ocliccle dinai nte de vear.ul al XIII-lea ale Liturqliiilor bizantine si chiar in uncle din accst din ur rna veac, oclajcliilei biser iccsti se Cjclscs'c ciesemnclte sub un s iriqur nurne, :J"o).·~ !Epa.~'.%·~,r e cit lndu-se Tnainte de imbr acerea lor 0 sinqur a rU~Jacillne, accasta chiar nefiirid una si aceea~i in 10ate manuscrisele. Ruqaciuni aparte pentru f~ecare ve~n~lnt apar abi a in manuscrisele din ve acul al XIIl-~ca -:- al .XIV-lea, fara a fi unitorme in toate codicele. Generalifarea:;;1 unlf or mizare a r itualului imb r acar ii s-a realizat prinConstitu(iCl'pulriorhului Fil oiel ul Consianiinopo/ului (veacul al XIV-lea) l,j. a) Iml)1C'icw8u cUClconului. --- Rcqulilc inscr ise in ~itwghjer ~t~bilc5e Cd diacon u $i pr eotul, afl inrlu-se in altar dupa tcnninar ee rugdl;JUmlor prC~)iltit()are pcntru intrare(in o\iei~, se.jl1l~raea .eu v.c?~:l\ltele sfinte cc sint rinduitc pentru treaptauer arhice a fleea~U1 9111tr-111$11. Astf el, cl1~e~~ nul tinind pe bratul clrept st.iliorul, lluneclltr:1e, c:er~ l~al 1l,1tn binecuvlntarea preotului, iar c1upa ce a obtinut-o, se 1mbr~ca, ~ncep1~1cl cu sti har ul, sar utlnd sornnul erucii de pe el $i recitind 'elm Litutqtuet textul coresnunzator acestei lucr ar i. . Stilwrul estc un vesmint cu mineci, cazind clrept pina la picioare, arialoq pocieresullli lui l'l..aroll si al fii.lor sai (Ie>;:. ~XX, 27). Se in\eleqe de aci ca stiharul cste unul din cole mal vechi VC;;J11111tecu in l rebu int ar e I~tur qica. Pre cum se va vedea si din alte amanunte, el deriva,_Iara 1:10dlIi cari insemnate, din vecllea tunica (o:rJo'!jp'0C) greeo-romana. In ll ter atur a cre;;tina, stiharul 5e gase$te mentioriat de t!~npuriu ;;i anume la ~storiCUI Euscbiu l7~, S£intul Griqore de Nazianz l.J, Sfintul loan Gura 'de Aur j~1, Fericitul Ieronim!" si in Testamentum Domini nosit i Jesu

Car acterul

sacru

al ve:;;rnintelor

=»:»

Chrisi

l'G.

Dupa unele p[lreri insa, nu s-ar putea sus\ine in chip absolut si,gur cii clenumirea de tunicCl lineCl ~i ,;:00'{,2'I]C din sc:rierile biserice:;;ti clintre veacurile ill IV-lea $i al VII-lea s-ar referi intotcleauna 1a ve:;;mintul liturgic propriu-zis, iar nu .5i la eel din llzul profan citeo.data 177 .. Fc.p.tul insa ca stiharul (.i':oo·~p·'1') se gase$te numarat\ intre ve:;;rnmtele llturglce
170. C1. Joannes M. Hanssens, op. cit" p. 13. 171. Ibidem, p. 13-14. In. Eusebiu lsl.oria bisericea.sca, caTt. X, cap. 4. 17:l. Sf. CTig~rie rle Nazianz, CuvinlClrca V, n. 4, P. C., X,xXV, (i(i8.. _ 17,1. Sflo'ln Cur'l de AUT OmiJiG LXXXII /(1 tvIaiei, ;P., G., LvIII, 74~. ; . 175. Fe·f. Ieronirn: EpistO/~ LX od IiciioriorU!I1, p, _P .. 1., XXII, 5~1.~ Epistoi(l ... Lj<{!V od FalJioitlm. It 1., XXII~ 613; Dia_J,~(J. co,:_/ro pelau(endor. P. L., ':<.,1:<, 5,17.• ~.~.~

s-ar posle

putea spune ca inlinde dinainl.e

relerintele de veacul

crc$lin. O·esprc Snllta Lilllrgi1ie. cap. 79-83; p. 255-2;j8. P. G., CLV, 712-717:

~"

ftC
...•. I!),p.

cornen/.ur
175. Ed.

177. Oast[elp~'

Ign.

/0

EZO ..

lCP1:lr.ll~,ahmanl,I. 24,
r~erva

f h.~/, ..

33-34,

P. L., X;; v, 43/.

p.

la J. Bruun,

3.,..

Die

iJturglscilc,GcWrlllduny

'.

l.

..

... , p,

/.1.

G;'UJghlerlJ~)e1~licaVJ ~
.! ~.

iiI (
".

it
i

'1'

/ 98-99
/

la inceputul ve arului al VIII-lea in eomentariul Sfintului Gherman I al Constantinopolului 1~~ cloverleste in chip categoric ca el se afla deja in intr ebuintare mai vcchc $i dcci or ice indoiala este inlatur ata. Din toa to dor.u rne ntcle, in care se gasqte mention at, r eiese ca in vechillle stihe rul so confer-tiona din p inz a sau tesatura alba de in. Mai tirz iu S-d introrlus e;;i obicciul stiharclor de culoare rosie, purpurie sau staco j io. cI ar 11 urna i pen tr u celc care se p.urtau d e at hier eu, ca un semn de distinclie I;!l. Uncori, stihar ele arhieresti se distinqeau, ca $i veche a tunica sc n ator ial.i qreco-r ornana. pr in clung area lor de sus pin?, jos cu ace i "da vi» sa u "c:oc:ap,o("", adica riuri, lind sa u fisi i de cu oare rosiepurpurie pe Ioud alb. De la aceste siruri sau rincluri (a-ttxotl a ram as nurncle ell' st ih ar (:J~~/QrAQ')) adica vesrnint cu linii. . In evul mcdiu stiharele arluer esti se impoclobcau, uneori, preeum mcntio ncuz a 15alsdlllon "I), ell tr iunqhiuri ("PlT';)'lia) ori ell crucicornblnato din patru l itcre gumma de: tipar (p.p,p.ci.md lBl. Cu vremea s-a ajuns la obk-clul din uzul de ast.iz i ca, pcnlru stihar e, sa seIntrebuinteze rnatcri i de or icc cul o ar c. Stiharul cstc un v esrnint C\Jlllllll celor trei trepte ierarhi ce. Cel di aconvsc, Iii nd u n vcsmi nt exterior, se face clintr-o stota compacta ~i boqat ornamcntatu. El carle drep t iar minccile s int deschise la capat ~i tivite cu qalo n, spr e dcosebir c de stiharul, pre otesc si ·arhicresc,care, purtindu-se pe dcclesubt, so face dintr-o mate ric mai subtir e. de obicei de culoare un ic.i :;it i[,ra ornamentati i in \esatllra. Si clericii inferiori, adica ipcdiaco ni i, eitetii si cintaretu hirotesiti pot sa poartc stihar in ser viciu. ell' Iorrna ce lui diaconesc. In ceeo! ce pr iv es te sernn ifi cati a sirnbol ice a stiharului, s-ar putea spurie ca la nici un alt v esmint liturgic nu $i-a gasit ap licare rnai mult ca aci toate cell' trei di rectii all' errnineuticit li tur qice. In ge·neral, irleea fuuclamentala a acestui simbolism sUi in Ieq atur a cu vechea cul oar e alba a stiharuilli. Printr-o astfel ell' culoare, aelicd el «arata dumnezetasca stralueiro, pe care preotul 0 slllje~te creclincio,?ilor prin Evanghelie '?; prin celelalte" lSC, prec:ul11 ;;i '<lmbrdcamintea cea mai curata $i tara Be patima a slavei lui Dumnezew> 10:1. Aplicind aceasta idee persoanei Mintuitorului, imbracarea ell stiharul semnifica sfintenia ;;i curatia naturii Lui Ullla;le, pe care EI a luat-o prin intrupare in starea de nevinovatie in
178. Sf. Chermall I al ConslEllltlllopolului, op. cU., P. G., XCVIII, 303 170. Ibidem. SiT!i()n, arhicpiscopul TeSEllollicului, Dcspre Sl1nlo Ullirghic. IHD. Balsamoll, \[e,.s"al 'ijTQL a.n:O)(picr£L' (f"[eciilCl/ii aciieu JllhpullSUri), CXXXVlIl, d'Oricnl>"
Ul2. ![II. Cf.

I
~~
i

I I

care 'aeeasta a fost creata Ia inceput de Durnriezeu 1". Ea aminteste lumi.pa de la Schimbarca Ia ['uta pe muntele Taborului, cind llainele Sale «¥{uu Iacut stralucitoare si albe pr ccum e z aparla» (l',,!arel.l IX," 3). pr ecum $'giulgiul eel curat cu care a fost lnfasurat Trupul Sau, cine! a fost pus in mo r m in t 10;;. Stiharul de culo are r osic s i mbnlizo az a sfinta Patirna a Dornnul ui, Care s-a intrupat, si-a varsat s inqe le iW cruce pe ntr u mintuirea no ast.rd. 1'10, pr ecurn ~i lilarn ir!a stacoj ic in carl; a fost imbrucat de ostast in batjocura (Matei XXV!!, 2[3) 1~7 Aceeasi sr-mnificati c 0 atr ibuie unii autori si r iuri lor sau fisiilor purpur ii de pe stlharul ar h ier esc ISS, Jar uneori acestea sint socotite ca sirnbol al darur ilor de oscblte co-i sint date de sus arhiereului. dar mai ales clarul invataturii, care trebuie sa se reverse printr-Insul spre folosu1credincio~ilor, ca niste «riuri de apa vie» (loan VII, :38) 1"). Dcoscbit de accasta, lin iile sau Iisiile purpur ii, c:e alleman ell spatii albe, erau pr ivite ca simbol al s inqclui ;;i ape i care au curs din co asta Dornnului I!)O. in ceca ce pr iveste acele trigonia, Balsarnon zice ca clc incllipuiau pe Mintultorul. Care este piatra cea din capul unghiului l!lI. Cu apli cati e la liturqhisitor i, care, prin insasi sarcina lor, au r induiala slujbci inqeresti I~)", stiharul lc arnintcste, prin culoarea sa deschisa. dcspre imbr.acaminte a luminata a lnqerilor. care, ca ~i eel de la rnormint. s-au aratat in vesmintc str aluci toar e si, Co atare, ciesprc curatia trupului si a sufletului eu car ase cu vine sa indeplincasce clumnezeiasca slujba : in acel asi tirnp, acaasta culo ar e este sirnbolul bueuriei spirituale, de care trebuie S~l lie plin suf let ul Ii turgl1isitorllor, pentru di au Iost chemati la o astfel de d(o.rnnitate. Tocrr ai acest sens se ~jase~te inclicat de ruqaciunea ce se spune de liturghisitori la imbracarea stiharului : "Bueura-se-va sufl etul meu intru Domnul, ca rn-a imbr acat in vesmintul m intui r ii si eu haina vesel iei rn-a aeoperi t; ca unui mire ml-a pus cununa, si ca Pe 0 mireas a rn-a impodobit cu pocloaba» (Isaia LXI. 10). Peste stiliar. diaconul pune oraiul (l;ipci.[;'.rJ·'sau (;iPry.ptO·) ~i i,[/:iyrJ'/).

Acesta este 0 fisie lunga, care 5e a:;;aza pe umarul luat de prin veacul al XVIII-lea, capatul din fa\a pc?ste piept ~i, trecinclu-l pe sub bra\ul eirep!. este p'"ste umtlTLll sting, atirnind astfel acest captlt spute. Fara aceste ve:;;minte, cliacol1ul nll poate
nici unui serviciu religios.
Sllnlu
fast Lilurghic, cap. episcop de l-\rgc:;;,

sting ~i, clupa obicciul se petrec€' in diagonala aclus prin spate iara)i in fatEl iar celalalt pe lua parte la Si'ivir)irea

A
cap. P. in 70. C.,

184. IdQ!tl, Dcsprc

185, Chenaclic,

70, l' (~, ClV, 255~-25G. Litu{(jicu. '<lULl (:xpUcu{iC! sC{\'ic}u!ui

rlivill,

IO~1 D. P. Uerr,arclal;I", Lcs c.rncrricilis l. V (1901-1~82i, fl. 12<)-·1:)0.

I~IUr9iquCs

chez clcsprc

ks

'Grccs,

«Echos
P. G.,

arhicpiscopui Tbainnicuilli, Cl'!: 7;2, treld;, ~om., fl .. 255; cf. oi Sf. P. '--'., XCVIIi, J9J C; ·(Sli11dful carE csk: de Viili5 slr5lucilo[ al prcuilllui». 11l3. Simian, drh,episcopul Tcsaioilicului,
r

Simlon,

'" Bxplicarc
GhermiJll. nib, aralu

siinlCI

iJiscrica.

BIlCUre!iti, 1877, p. I:,. 186. Sll11ion, arhler;iscopul Tcsalonicului, Dcspre 8iil1lcl. Lil}J[<jlli'~' ... 7\). I) C., Cl\', 255; Gl1ernwn I al Conslanllnopolulul, 'op. cll., I'. ( •., X.C\lIl, ,,~J.J Il. I a7. St.; Chernliln I ill Constanli nO[lolulUl, (,P, $l he. cli.. _ q~2.. Sill~ion, urJlicpiscopul TcstllonicUlui, DC'.<;pre SfinlCl /,llurr;IIIC, C13p. !~)

SI.

;a!l.

I ill~ Consfanlinopolului'.loP. sUnlefe ilirolonii.; cap.

slr.::Jiuclrcn DurnnezclLll:)l

cil, felul

';)1.
i

189. Ibidem.

Dcsprc

163, P. G.,

Cl V, 3G3.

i i

100. Cf. P. Bcrnardakis, op. cil"., p. 130. 191. Balsall;on, 01'. cil., col. ]021. 192. Simi(Jn, arhiepiscupu! TC5iJloilicului,

cr.

ExpliCQ!ic

(}!:.\pr':

SfililU

i)isc:ricri,

lriHI.

rom.

cll. p. 255.

Asupra
nm.d de 1i'l e

100precum
cap

originii
p ul

filologice
d ie c o tine

a denumirii,

si eu privire
orar

la forma

f t Cd rrul ridieat atul din fata al en trei degete de la mina dreapta 1n t.impul ecteniilor, si indica eu el in alte mornentc ale slujbei ordinca cintar ilur , lccturilor ~i alter lucr ar i unii con.~bid Cd ciel1.umirea de orar pro\·i.ne de 1a verbullatin OfClIC (a se ~uga). Al li i 0 fae sa cierrve de la substantivul ~1rce wpa. (oro), deoarece diaconul semnaleazd ell capatul orarului ora sau timpul anumitor ruqaciuni sau obligatii rcliqioase pentru popor, in timpul oficiului, pr ecum si al anumiter lucr ar i pcntru liturghisitori llt::. In lC~Fi.tura eu ace astti ipoteza. or arul cste pus in arialoqie eu aeea pinzatura sau batiste pe care selul sinagogii o a~J.ita d~ P: un loco mai rielieat, pentru a indica poporului sa filsplll1dd «al11l!l": nupa lcct,un. .. Accasta ar Ii deci originea or arului si cu arcst sc:op ar fl lost introdus 111 cultul crestin l!ll. Balsamon, in corncntar iul Ia cancnul 22 al Sinodului de la Laodieeea \!I.; si Ivlatci Vlastare \% dcriva dcnurnir ca cle orar de la verbul opaUJ-w (veld, obse r v] si ele la substantivul UJpa. (grija, atentiune) \!)', deoarece «di a couul are sarcina Sd fie alent la observarea bunci r iuduieli a s iu jbc l or» J!lH. Simion, ar hi episcopul Tcsalonicului, crede ca terrnenul de orar pr ov ine de la verbul l;)?:J.~:~("l a infrumuscl a, a irnpodobi, «intrucit di aconul sc mlrumuseteazu cu din sui ca si eu niste aripi si se acoper a cu cuccr nicie si cu ounatate» lUg. Desi aceste cxplicatii nu apar chiar neverosimile, ele sint totusi un ilaterale. kfai p:obabila $i in general adrnisa este ipoteza care pune or rqrnea rlenumi r ii de orar cuvintul latin as-oris, qur a, [at5.. Or arul nu ar fi in accst caz dccit 0 forma st iliz.ate a vecliiului o[Qriuln din costumul roman, 0 pjllZcJ.t~u~l de in, in felul unui servet sau stsrqar. 0 batista sau o basma, ce se lJltr~bLlll1ta cl~ persoancle ele oarecare consideratie pentru sterqer ea gUfll ~l a suclorii de pe fata. Facea cleci la oriqine serviciul ele SUcl.UIiull1, a .cawi vari anta era tncuspa sau mappuJo, 0 'pinzatura cu accea;;l ciestll1atle. Orarul mtrase in ('elc din llrma in intrebuintarea ambelor sexe, Iiincl purtat in jurul S]ilului, ea 0 cravata de catre barbatL iar de femei ca. un fel de :;;al sau basma, ca protectie impotriva frigului nea:;;teptat :;;1 a ar:;;ltel soarelul. Suclariul11 :;;i rt1appa (mappula) se purtau insa pe bratul sting, capelele acestei pinzaturi atirnind in jos. Dat fiind scopul acestor obiecte, intrebuintarea lor era lin uz nedespartit ele fUllctia de orator ~i de cea de cintareL intrucit acestia se serveau de ele ~i in speciai de orar pcntru a se .'?terge de sud~are ~i a~·5i mcnaja vocea. Uilitatea lor se gasea cicci la 10cul ei :;;i in cultul cre.',>tin,
ului

initiald a vesrn intului

din care derive orarul, parerile

sint diferite.

Per-

Ir

t'11 lcgatura

-- 101 ~

cu chernarea de sluj itor i :;;i preciicatori a mernbr ilor clcrului. In viata civile, ele erau acor date ca semn de distinctie unora clintre Iunc-

1a

I. onarii imp eri ali. ajUl1fl,ind cu vremea .i p ie s e ale cos turnului de ceremonii , ~i insiqna a costumului( consuli1or, servincl ca mijloc pentru a cla unelc \ semnal e ori c1ispoziti.i. 5e crede ca 0i Biser ica, urrn ind acest excmplu, a iritrotlus orarul intre ve:;;rnintcle liturgice, pcntru a c1iferen\ia qraclele ierarllice in serviriul divino 1 S-a presupus de asemcnea ca romanii, cind particip au la ospete ca mvitati, isi arluceau iiecarc e11 sine mappa sau rnappula, spre a Je servi tPenl.Tl.l sters. Irni lind aceast5 practica (I~n viata easnic5, pr irni' crcstini \n fi luat obiceiul 55 fi:lCU la fer cind veneau la masa eullaristica ~oo. De airi s-ar fi ajuns In cele din ur ma 10. instituirea orarului pcntru diaco ni, spr« a ~terqe [Jura cr eclinciosilor dupe sf1l1ta impart.a~ire cor Si astfcl. sub I) forma llloc1ificat5 ;;i\adoptata scopurilor si csteticii spcci alc a cultului. OfUIiul11, 0 varianta mjai pract.iea ~i mai l1()bila ('I ceCil re scint[('buin\a sub Iorrna ric sucimium si de moin:« (moppuJo), r itesitreilc ar-rcsor ii ale costumuiui civil al pctsoanclor rlo V (17.5, in timpul imporiului. aajuns un vcsm int l iturqic, Denurnirea qrear'~i ele ,;,pipI.Q" ar p r ove nl clod de la latines('ul «or ariurn», tor men uzual ill Biscrica Apu:>rani) pin5 in veacul al VHf-lea. In uncle tcxte patr istice din veacur ile O1.l1V-1(':1--011 V-Ira o;;i011VJT-l0a--al VTll-lea r a, de cxemplu. la Sc\'(:'rian din Cabala (_L r ra .. '!OS) "\l~, Sl intul Isirlor Pelusiotul (+('ca. ,\010) ~O:J 51 Siintul Cher'ma;l T al COllstantinopolului ~04, orarul este mentionat prin tcrmcnul qrcc 0)06,)'r, a(liea \esatura subtire de in. Aceasta denumire. ca :)i uncle compare lii din acelcasi toxtc ne lasa sa intelertem ca orarul era ric culnare alba. ,\sUizi jnsil el Sf" face din acceasi rnatcr ie ca si st iharul. In [nt rr-bu iut a r ea rultul ui. orarul a intrat 111S5 eu rnult mai inainte in Biserica Rasariteana decit in ce a din Anus. La Rorna, a fost co nsacr at ca atare abia pr in veacul al JX-lea - al X-lea, c1upa ce fusese accept at In vcacurile precedente de Biserl cile din Galia si Spania, sub influenta Oricntului ~O:;. in Rasarit. s-ar putea spune ci'i oraTul era un ve:;;mint diar'oncsc deja in<1inte de jumata.tea veacului al IV-lea, c1eoareee in a douo. jUl1lat'lte a c\C'"stui venC Sinociul cle 10. Laodiceea', prin canoancle 22 ~i 23, interzice obiceiul luat de ipodiaconj, de citeti ~i de psall;i de a purta orarul c1iaconesc pe um5r. lIstazi, orarnl este folosit :;;i de membrii clemIui inferior, dar nu, pe umar, ci illCins peste ambele capete IncrueL;;ate
200. Cr. Dr. \-asilc' Mitrofunovici oi Dr. T. TiHnU\'schi, op. ei/., p. 231-2:32, P. i3ernarriakis, 01". cil .. p. 1:3D; L. Duchcs'~c. up. cii., p. ·103, ,110-:",lll; S. Si11ilvillc, "p. cil .. p. 158. 17.)-175; L. A lvio\icJ1, Or). eil., p. I OG--l 09 "i 110, nnl5; D. EU~Jenro \'i\nc!cur, La .Ioinie l\'lcsse, 7 ..c:me ed .• Paris, I~L)'1, p. S:!.
:':O!. "Orf,rinn.

19:;. Arcuciins !c~t!t_ca \'I, 'ap. lO) ,I T I)nnn, R"rllm JllUrCiIcC/[//m JIlJn ciun. Lulcl.lue PanS\OrUlll, ll)/(J, cartCi1 I, cap :21. Il :,52. . 10,i. CI. P. Lc:becic·\-. op. en, 0. 1:)5. !Jr. \l. t'v[jtrofal1ovici ::;;i Dr, T. Tarnavschi, O(). cil., p. 2Jl. . l05. Sin/agmn a/!?niand, II, i?l. l(!(). E. ~1. Sin/ognw oicniona. \'1. :.!52. 197. Cf. Nicuciim :'liliJ" 01). ci! .. vt)i. II, flilrl. I, p. 9!J i: .• p. 19B. P. Berni1rdilkis, 01". c 138. Cf. ~i S. S"lil\'illc, Liilirc;ies orieniales, r, p. 175. lUg. Sil1lioJ1, iHhicpis('o!lul Tcs<1iolli('uiui, Dt:sprc slinlcle hiroionii. cap. IJ6.

r:u rlumnczeic.,cul
l!!ll~,inll
l'i'/rlli()l1.

in vrc'llurile de dernull. cinel diil,')nii i'il1Pdrti\~cilu pe crc"lini Sin~lc din sfinlilul [Jilh<1r, cra Cil n bilSm<1 sau olCf9M, liinrl ..n flic f1(Jn stiu, si dupfl ce S0. i)nptlrta.~e(] ficcnrc :nir i~)i ~~tcrqe(l qUTu ell r:tCCC(]rl. lilc. 1a Cilll. 23 a\ Sin. din Lilorliceea, I.ril(1. rnom. cditaU\ 10 'Mini)stirc'l Omi/ia (/rcsrre Filii Wsipilor. illriil'Jitii

N,""l'l.

2~1'2. (in

18,1·1.

sr.

Joan

Gura

de

Am),

r.

G.,

IT\, 520 A--B.

211:i. Ep/.liola I. IJG. P. C., LX;~VITT, 272. 204. Op. cit., P. G., XCVIll. J!I6 n. 205. Cf. L. A. ]vlol;811, op. ci/, p. l07.

102in;;i~i inainte de momentul irnWl

103

in [ala. in felul in care 11 a;;aza diaconii pdrtLi)irii (In timpul Ruqaciuni Domne5ti).

Semnifieatia simbolica a orarului se inspir a din ideea caracterului illCJcrcsc al serv.ir+ulu! fnckp1init de cliaconi In Liturqliie. Ca atare, orarul osto privi t c:a 0 imagine a aripilor Inqeresti ~Ot;. !ncingerea $i incrucicarea orarulul in ti mpul RUCJaeiunii Donme5ti, in vederea apropierii de Sfj~tele Ta in E\ pen tru Jmparta ~ire, sin t pri vi te c a un si m bol prin care diaconul «amintestc uIllili~:}a a,~~ta_ta de IvJintuitorul, cind a spalat si a sters picioalelc ;lccl1lcllu[ ._)(ll» - '. In acest caz. or arul ar simboliza sterqarul cu care i\ill1tllltorul era mrrns l a Clna_ eea de taina, cine! a spalat $i a $ters picioa re le ucelllcl\or (loan Xl lI, 5), Incingincl or ar ul, diaconul tine deci sa <I.rate 5tiald~ Cl:ccfIlicia si !l11buntitatirea sufleteasca eu care se apropie de SIIIlIC:!ll1partc1:;;alllc, Ll~m1l1cl as tfo] seratimilor, care «ell dona aripi i;;i acopera fetl'le, ell cloua pi cto arcle. Jar ell doua zboar a. striglnd: "SEnt Sfinl, .Slint» Dc' ac>~C'a,. p en tru a se sublinia r indulala inCJereasca ~ slu] bCI cllaYOllllor, so mscr iau in tr ecut pe or arul lor envintele din Isaia Vl, :3. «Sfin t, Stint, Sfint. Dornnul Savaot ... » ~O!l. Pr in marearea sau inscr ierce accstui text explir;'ii, po a te, Iaptul ca orarul estc siriqurul v es111ll1t pr nlr u can; a ru mas neillsnis,i in i.iturqhie: formula de ruqaciune la puncrc a lui. Respcctind cicci tradi lia $i loqica, so irnpune ea di aco nul sij lo)oseascii la 1l10111cntllJ cuvrru! lo x tu l mentiouat, pe care editiile LiillfqlllClullii 5(' ru vine sEl-l i nscrczo in euprinsul lor, la eapito1ul pentru imbrdcarr-a sfintelur vcsrnintc.

textul Litutqtiietului nu a Iost pus Ia cur ent eu nona SitU3\lC, transrni'(indu-se mecanie cuprinsul rna nuscr iselor in forma lor anterioar a. Este necesar dcci ea formula de mai sus Sci fie intreqita ell expr esia : "~li ell rninecutele». De altfel, so pare ra intrcducer ca minecutelor in costumul liturgic se dator cste Ia origine unci cuncesii imperiale, care ~-a ext ins ulterior de Ia arhicr eu si la celelalte rloua trcpte ale Icr e rhici hiser iccst]. Mai Inainte, serviciul rninccutelor pentru s lr in qerea m ansetclo r stiharulu i preotesc 'Ii arhieresc II inucpltncau, se pare, nistc bontite()_<np,cd,2)O un Iel de garniluri aplicate la mansetele vesmintului. Cu vreajuns Ia obiceiul practic de a so cletasa acestc piese ne ntru a fi sal: pentru C\ li intr ebu inte te la alte sti harc, realiz inclu-se astfe1 sine statatoare r epr ezentata prin minecute :?11. Este de observat totusi eEl ori qine a accstui obiect al costumulul liturgic este mui obscure dec-it a celorlalte vcsrni nte sacerdotale. Caci, fara incloi ala. nil se poate adrnite ca minccutcle a r der iva din acel ster qar pur tat pc mina, nurn it rnapp a ori rnappula. cum presupun unii autori apuse ni :'1:' 'Ii chiar fasariteni :'Ia, pre cum llici din mZinu$ile pc care 1e pur tau imparatii cine! intrau in altar pentru a prirni Sflnta Euhar istle :'14. Cert este Cd mlnccutele au constituit la in ccput unul din artico le!c exclus iv ale: costumulut irnpar atilor bizant ini. ,\ee;;Ea au acorelat -;;i p atriarlnlor, (a 0 clie,tinC\ie, dr eptu l de a le purta, Iavo ar e care s-a ext ins mai in urma '?i l a episcopi ~1". f\'[('mbrii inaltei ier arhii le-au tr ecut mai linin si dcmnitarilor biser icesti, iar CLl tirnpul m inccutel e au ajuns cornune preotilor. pr ecurn 5i arhic1iaconilor si pr otorliacon i lor. Pina in veacul al XV-loa, ciiaeonii inca nu ajunseser« sa se Iolo se asca ele rucav ite, caci Simion, arhiepiscopul Tesal onicului. nu le mentioned'la in scrierile sale elecit intre vcsmlntele arhiereului si prcotului cro El se exprirna cateqoric r.li a r «Diaconu! are stihar $i or ar» :'17. Ulterior, poate prin ve acul al XVII-lea, ele s-au generalizat la toti cliaconii "lS A0a precu m rezulta din spir itul textelor ce se recita Ia puner ea lor (Ies. XV, G si Ps. CXVIlI, 73), minccutcle sirnboliz eaz.a in Sleneral puterea intaritoare dala ele Dumnezeu Jiturghisitorilor de a savir$i t0ate celt; ale serviciului c1ivin Cl!l. Alteori, $i in special minecu\ele ariliercu210. Cf. Cherman ] al Conslanlinoflolului, or. cit., P. C, Xc\-m, :!9:1 B. eu tcrm2n de /,u)pta 0f. Chcrn:an clescmneuza ~;;i fi:;iilc (JrnfHl1enl.illcr in CUIOi:H(,El jJurpur0i CIC Uicleau in lungul sliharului. 211. Cf. J. Braun, or. cil., fl. 100. 212. Ca, cie cxemfllu, inciirect, L. Duchesne, nJl. cit., p. IO,L 211.Ca Dr. Vasile '.lilrnfanovici ~i Dr. 1'. Tnrlli'[Vschi, l.i/U[(jico ._, p_ 2:11. 2t:1. ]polez6 [ormulalil de P. Bernarclakis, op. cil., p. 1::1. 215. Prer:um rezutt5 din sc:risoarca lui nulsan~()n c(!trc: \lurcu 0.1 AleX[Jndri0i, [JCCClstfJ cra silualia 'Iil finelc vcaculut al XII~l(_!d, cinej prjvilc-qiuldc n l1/,t d(~ Illin{:cute 1ft slujb5 nu-l a\'cau nici cqumcniir nir:i prolopopii. P. C., CX.\:'\\/111, 0:)7. 2113. Simion, arhiepiscopui Tesaionicului, Dr~Sflr<: Sii!lirl Liillrr;hj'-', Cilp. ,',[ ~:;i in. 217. Idem, EX,0licarca clcsrrc slinia /Jiscric1i, lrad_ r'lm. cil., p_ '.,55. 2! il. Dupa pilrerea [HOi. A. Neselovski, Cincli hiF,[r'i i hirl)/r)[lii, KilIIICll('H'odCli'ik, 1'10G, fl. 161, iil 00111. Placicle cle ["[cesler, or. cit., p. 59. n_ 6. ('f ~I J. llplllll, "fl- cil_. 1'. 98-101 21!l c.<f\·fineculelc ... irscallln.1 lucrilrGU a V',lle cc::l'" r:c <::.~nt "de Illi DlIlll!l(''I.(~I\". fJcela)i

formincl mea, s-a r ur atat« forma de

=.

:c:

Llturghiei se incheie CLl purucC/vitelor (slav. naride pe ele,intii pe eea din dr eap l a ,;;i epoi pe cea din st inqa. Minecutele si nt proprii am preotului CJ;)1 arhlerell.lul, ('[1 ~leosebirea Cd acestia le pun peste cap stul rn inecuor stihar ului, s~rll1gJnclu-1e cu ele. spre a nu fi stinqher iti in lucr arile sflllte,.wt' nu ~'a di aconii, peste manse telc reverendei si cleci pe sub 1111necde stiharului. La ceJeJalle servicii clivine, rninecutels nu sint obl iqator ii pentrll 1mbracamintea cliaconului. -

lnvc~~11jntarea

ciiacOllulUi

pe ntr u slujba

ncr ea minecuielor i,E.TI'-IJ.'7_,!lZ'_Cl, ~P:J.CI.·!lZCi) sau k avi l a, dupa co le sCiruUi peste sernnul cruci]

De~i UlurghieruI I~revecle ;;i pentru cliaconi recitarea ruqaciunilor respective la punerea flecarei minecllto, totu~;i mccntionarea minecute10r esto omisa din formula prin care ciiaconul cere 1a inceput binecuvintarea preotului pentru imbracaro (<<Bill(:cuvinteaza, staplne, stiharul climpreuna cu orand»). Expliealia trebui(c: c[lUtata, de5i~Jur, in faptul ca elreptul de a purta minecutc fiinc! acordat cliaconilor mai tirziu, precum Yom vedea,
.206. 1n Omilia cicsrrc /iuJ risi{Jiior (sr. loan Curti de AUf - Se\'erian din Cabl:ll.u I cllElUl 1reJi lnuinl(~ (leI llOt.u 20~1) S{~ subli.niazCl c5 filflirile orarlllui diaconai r2n1ellca. amlnl"sc aripile inqcrilnr. Dc 2.S Sfinlul Gherman I al Constanlin0j)olului, lor: cli .. P. C:' XCVIII,_ J9J C): "Dia'onii, clupa imacJinea Pulerilor ing"resti, I11crq 1l1cJlI:lc CU El~lpJle suhtlrl ale orarelnr in(lLtstc, eli duhuri sluiiloare lrin~ise sprc ser\'Jfe~·. ~ -,eEl tll1ul CC: flrc finf!uieliil ',]ilJbei lfl~lcrr:~ti, cliacnJ1ui SG infEisoClrEl eli nr~H.ul, c~r~ ardl2i ~ire.tl CC[I nC\'Dzut,) f! inqeriln[ .';ii cnre ntfrnind pe un:cri, insci)l1lnU aflPl))~. ~Inll/)Tl, .tnh!C.!pl::::CO_pul TCSCill)~ic11111i, De.o:,·pfC s/in{e}C' II/fu/on!i, cap. 171. 201. S•. ISlclor Peluslotui, or .. )1 I"c. cil. Cf. 5i Pscuc!o-Gherr:lan, op. cit., P. C., XCVIII, 396 B. 208. 209.

Simion, ilrhiepiscOjllli Cf. Pan_ N. Tremile!a,

Tcsal"lllcllllll DC$prc op. cit., p. 2-11

,/Ill/C/e

ilJ(O/OIlli,

cap

174.

';imion, ariliepiscopul Tesalonicului, Desprc SfinlQ UwrrjlJil.', cap. :\1; 'c!,lIcilvilc,1<: incilipLlind lucrarca lui DUmllC7.CU ~ca alolfJciiioifrf' ~:i CJ insU!;i li';m, prill miilliJco Side $i-a fJcLlI jertfa Trupului ~i Sing-elui Siiu". IC!(;In, EXfllicQr(~ cic'SI)(e' slin/(J his,,-

lui ~i preotului.

105-

miinile Milltujtor~lui

sint privite

ca imaginea

atunci

cind a fost dus Ia Caiafa si Pilat

leqaturilor

cu care

au fost strinse
220.

b) Invc.;mlntcirea preotului. - Stiharul ~i minecutele srnt. precurn s-a spus. com nne costurnului liturqic al tuturor celor trci trepte. ier~rhice. In lee de oral', preotul;;i arhiereul pun epittatnlu] (E.rcl~P'XX-rj),,-p··, si de asemcnea rcSpl~p7.;('rj),lO" $1 rcs,(PCl.X:rjAlO"l, adica un vosrnint pus pe dupe gJt sau imprejurul grumazului. De fapt, cpi lrahilul este un orar pus pe dupe (Jit, arnbele capete aurnind eqal in lata ~~I, peste urneri. unite fiind din distanta in distan\i'i prin niste butoni sau altfel, ca in tr ecut si cum se vede uneori chiar astazi; de cdc mai multc ori. ambele laturi sint cusute sau unite una linrJii alta salt Iormcaza 0 sinqur a bucata cu 0 cleschizatura in par tea de sus, spr c R putca Ii introdus pe rlupa qit. In timpurile mai noi s-a qerieralizat inSd obiceiu l ca opitrahilul s5 fie croit dintr-o sinqura bucata de storz! pretioasa. de acel asi Iel ell Icl onul :;;i rninecutclc, qarnisiridu-se pe tnate Iaturilc eu qalon, iar in partea de jos ell clout! r iridur i de franjuri de f:r, rli ntr e care unul ceva mai sus si anume sub scrnnul unci crud marl CLl p ieclcstal. aplicata tot din qalon de fir. Culoarca epitr ahilului a Iost in vechimc ~i chiar catr e Iinclc ev ului mediu, alba, ca a lutur or vesmintelor saccrrlotale in general ::~~, iar dupa aceea, pilla astazi. S-(;l contectio nat din stofc dc culor i si dcseric clifcritc. Din cele de: rnai sus se intclcqc user cti originea ep itr ahilului este acocas! ca si a or ar ului. Prima mcntiunc srr isd c1espre el 0 face Sfintul Cherm an I al Constantiuopolulul, la inceputul vee cului al VIII-lea ~23. Schimbarea ora rului in epitrahil la prcot s! ar hier eu, prin trecerea lui ;;1 peste urnarul drept, spre a-I purta astfcl pe clupa gil, iar 111.1 nurnai pl~ urnarul sting, ca c1iaconul, este marcarea puterii in plus, acordats prin hirctonie ultimelor doua trept e ierarhice. de a savir:;;i Sfintele Taine si celelaltc ierur qii. Transformarca or arului in epitr ahil mai indica pentru preot ~i Iaptul ca el n1.1 este scutit eu desav irsir e de darul servirii. care este in principiu al cliaconului, deoarece in lipsa accstuia va a\·ea de in· c1eplinit 5i obligatiile cliaconiei 224. Epi/rohiIui este un ve:,;mint liturqie absolut inclispensabil preotului :;;i arhiereului la orice serviciu rcligios, orien de mic. La unele din acesrica, trad. rom., p. 256. Ci.5i p, Lebccicv, np. cU .• p. [BS. Chenaciic, [osl cpiscop de At9c~, op. cil., fl· 15. Gabriel R8scanu, LilUrr;ica .... Bucurcsti, 1876, p. 13. . 220. Cf. Sf. Gherman I al Constanlinopolului, op. cit., P. G., XCVIlI, 395 C; ,Silmon, ilrhiepiscopul Tcsa'onicuilli, Expiicurc ticspre siinla biserica. trad. ro,11. ciL, p, 256. Chenuriie, fost episcop de /\.r9c5, or. cit,. l) 15; Dr. V. yiitrnf(lnov:ci si Dr. T. Tarna\'schi, Lilurgica .... P. 2:11. . :)2l. Silllinn, arhicpiscopul Tesuionicuilli Despre siinteie /]irolonii ilrM!. rnm. ei!.., p. lill): «Deci ilrhicreul... in OTarul ric pc ucn5rul rlin slil1CJ8 "i il Dunc pc eel (lin circapttl, nine! Gi11~.nd~)u~ pcirtile in faUl, (·arc atuncL sc che~i'ln5 epltrahil). , 222. CI. Simion, 3rhiepiscopul Tcsnlonicului, Dcsprc Slinta UlurgiJic, cap. g3; S. SlIl,lvlllc, op. ell .. fl· l59-100; j Bruun, 01). cil .. Jl. (j07. 223. Sf. Chcrmnn I III C()nslanli~opoltlilli. op. cit .• P. G., XCVIII, 393 D. . 224. Cf. Simion, ilrhiepiscopul resflionir;llilli, Dcsprc siinlele hirotonii. cap. 173 ~I 180. P. LebociC!v, op. cit .. p. 1f;7. Crcrklll ell est': fOIlal s5 S8 puni.l in anailloie (r:1I~11 5e face uncori, ca, de cxcmplu, P. Lehcclev) ccllitrahilul Cll ,,[neiul, eu care arillcreul Vechiului Tc:stnmcnt i5i ilcopcrca llmcrii la rU(I{lciunc.

tea, pteotul 11 i'nsotfc;;te ;;i de felon, jar arh ier eul de ornofor. asa pre cum ieslc stabilita rinduiala biser iceasca pentru fiecarc, in Evhotoqhlu. Obliqativitalea p urt ari i op itra hi lu lu i l.a o r ic e s er v ici u sau m ol if ta este at it stricta, inclt Simeon, ar hiepiscopul Tesalonicului, recornanda in imprejurari de fortamajora, cind nu s-ar gasi un epitrahil la indernina. sa Sic; puna in qhi p de epitrahil br iul, 0 alta pil1zatura sau ch iar 0 bucata de Iunie, dupa! ce au fost. binecuvintate in scopul acestei intr ebuintar i, iar dupa acecase fie pastratc intr-un lee dcoseblt san folosite in scopuri sfi nte C~". In practica mrnastireasca ins8 s-a luat obiceiul ca la ruqaciunil~ r.fie:conopticiL.care _:e!fac in lil~cla l?isericioi~'precum;;i le slujba Ceasur ilor $1 Pavecernitei, sa nu se puna epitr ahil __6. Simbolismul epitrahiiLllli urmcaza dircctiile indicate ell' Sflnlul Cherrnan I, patrlarhul Constanlinopolului, ;;i de Simien. ar hiepisr.opul Tesalonicului. Pornincl pe de 0 parte de la Iaptul ca epitr ahilul cste purtat pe clupil grumaz, i sc atr ibuie scrnnificatia jugului (sarcinli) eel bun al preotiei lui Hristos ~~', insomuind anurne ca preotul sa indepliucasca CLl srnercnie si cu cucernicic sarcinile prcotiei, supunindu-sc Mintuitor ului, intrucit pr e otul savirseste Sfi.ntele Taine in nume le lui Hristos, ca imprcuna-lucrtitor al.Lui, Care csto izvor ul Tainelor 22H Un all aspect al aces tu i 51 III bol ism il all 111 la SUn tul Ghe r man I al Constan tinopolul ui. cill)Ja care «ep itr ah ilul insearnns strcanqul Cll care Hr istos, Iiind leqat de cit din orclinuJ arhlereului, era tras inainte pc cine! mergea la Patirua ~"c'. Partee c1reaptS a epitr ahil ului rnchipuieste trestia pc care I-au clat-o lui Hristcs in rnina dreapta, batindu-si joe de El , iar partca stlncia inscamna purtar en cr ucii pe umer ii Sai" ~:JO. In sfirsit, sensul eel mai cor espunz.at or deriva ciin insasi intr cbuintare a epitrahilului si e nume ca el sirnbolizeaz[! liarul coborit de sus asupr a preotului si puter ca clobinc!ila astfcl de a-l comunica r-rerlinciosilor prin Sfintele Taine si alto ierurgii, de unrle a si intral III pr actica obicciul cle a-I pune pe capul cr estini lor Ia anumite'servieii, asa precum orlinioar a Sfintii Apostoli isi puneau rniinile pe CElpetele len. ).((Cst sens es+e, cle altfel.in cOl1corclan~a eu ruqaciunca cesc roste;;te de preot $i de arhiereu la punerea epitrahilul'ui : "BineCLlvintat este Dumnezeu eel ee varsa haml Sal! peste preotii Sai, ca mimI pe cap, ce se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, ce se poqrJara pe m3rginea ve;;mintelor lui» (Ps. CXXXII, 2~3) 2:11. Dllpa unele inlerpreUlri, franjurile care ~Jarnisesc partea de jos a (~pitrahilului, ca anexe la ultimele doua galoane transversale, ar incliipui

cle

ca,

~;i.,

225. Cf. Simion, arhicpiseopul TesaloniclIlui, Dcsprc sJiniCl iJis'_'ricli. lrarl. rom. Jl. 256 5i RdspwlSllri /[1 JntrciJdrj/c unui arilicrcu. [nlrciJ. Ir. Ibidem. p. :l!S·--lllJ. 226. Cf. Simion, fJrhicpiscopul Tcsillonir:ului" Rdspullsuri.... Illtrcb. 17. trilrl. r()tn. cil .. p. J16. . 227. Idem, Dcsprc sjilllcic himtonii, cop. lil1. Simion. 'Hhiepisc<J,lUl TC";id .. n·clllUi 7icca eli mutareil capCtlului c1inapoi ill ormiului tot in [iltil <dDce 1)<' ,,;1 ilirni'l:ltl iJ cn intr-lln juCJ" (Dcspre sfinlcIs. ilirolonii, cap .. 180).. ._ . _ <222,. Ibidem. Cilr. HlO 5i ExpilcCIrc cicsrrc 8imta l)Jsr:ncG, trod. mil'. Cit., Jl. l ..:,G. 229. cr. $i Silllion, arhiepiscopul Tcsolonicului, Desprr: slill/de Ilirr,!"llii, Cilp. I.~I.

,i

1 ;~ I ,

230. Sf. (;hernHlli

~~~L Cr.Sin1ioll, [: ;«(l/icarc clcsprc

I olConslantinopolului, op. Ilrhicriscnpl.1i TcsCilnnicului_ ic!i, trild. rom.

eil .. P G. XCVllf, l'ri Dr,'s/Jrc' S!in!f/ [,,'1l/rrlllir'.

I)
('ilp.

Hi

slintCliji.l(·r

cit., p. 256.

/
106 107-

suflctele,

crcdi nciosilor, [ace

a car or la ill1br~jcarea

rnintutre oricaru!a

este

lasata

In r aspunderea vesminte liapoi

dupa

pr co tilor \;". LLlr~1ce, J)f~[)tu l.:;i a r h icreu l b incr.u vi n teaZEl epi trahilul, i saruLinci semllll! crucu clin parleel lui de sus, rnai i na int e de a-I asaz a pc Cjrllmaz, ell rccitar ca rug[tCilinii respective [lin Liturqlviet,
iu! ci nqtuoarec,

A~:a prj-cum

din celelalte

Bineruvintind apoi ~i s arut ind bt (~l;)','r;) sau care esle 0 Iislc sau u n cordon iuqust, pr eotul ::;i episcopul ~33 isi fixeaz~i cu el s ti ha rul ,;>iepi trahl lul, in juru I III i j Ioru lui. De obicei, capetele br iului se t('[mina eu nisto sirr-turi pentru a se inchera la spate. In acest caz, pe par tea din fatEI br iul are apli catu 0 cruce din galon ori broclerie. Pina nu ric multse prar.t ira si forma de br iu ell cap ete ce se inchei au in fara prin lr-r: p a lla. La inceput, b riul ora, desiqur. de culoare alba :>:H, ca toate relrl al tc vr-smi nto, .ar in vcacurile clin ur rna el se face din aceeasi stofa si in (lCl:('il)i cul ua r e ell tr-Io nu l, ep itr uhilul ~i minecutele. ' Dl'~i cinq;!tnarc([ nu intra in nurnarul vesrnintelor din tin uta de or as a l um i i qrcco-rcmunc, to tusi. ill vial a obisnul ta ca se intrcbuinta in toate
p.ir ti!c in
('iHl'

sc p u r t au h aiuc

lun qi sl larqi

~;js. Folosirea

br iului

a izv orlt

ru alto cu vi nt». [lin .icccs it at c a practica c'ie a se asiqur a prin el comodililt",1 in mi-,;r'ilri, in ru rsu l lucr.irilo r. Fste flresc deci 'ea ci uo a to ar e a sa Iie l ol alit ell' vor ho intro \'c~,I11il1tclo Iiturqicc ea ~i stiharul, cle care se qa~ ~('::;l(: ([ld la o r iqi nua e i. Nu oste. »rin urmare, eazul sa se cr ead a neapiirclt e[i br iul a intrat in rinrlu l vesmintelor saeerdotale erestine clirect rl i u Vcch iul Test amnnt, uncle era purtat cle preoti si arhierei ,'ca disti nc\i(',I,] are stia (lin urm a era lucrat din aceeast stof a ca ;;i eiodul, adi ca In Ii re cle a ur si miHase cI i 11 cI i Ier ito eulor i (Ies, XXVIIT, 5, S, 39 si 40), 111 cursu! istori ei. br iul sc ~Jasc)tc mentioriat de mai rnulte ori, dar in a in te e1e vearul al IX-IeEl, ace ste elate se refer a atit la cinqatoaree din rostumul pro[ansElu z ilni c ":)0 cit si la cea din eostumul rnonahilor, a;;a prC'clll11 se C(~t1stclta in requlilel lui [oail Casian ;;i in cele ale Sfintului 13elwcliet ":l'. Inlre \e:;;rnintele hiturqice, briu! este citat pentru prima data in comcntariul patriarlmluj c()llstantinopolitan Cherman 1":38. JJC' temeiul funetiei de SuS\i~lere pe care 0 indepline$te in general Imul sal! cincJ~itoarea, acesta a capiltat in errninia liturgica 0 aplicare ll1oral~i, fiind aelica privit ca simbol al infrinarii :;;i stapinirii simturilor 230,
2:l2. P. I3crnarriakis, op, cU., P 130. '" 2:\3. Un pils~i In form;1 confuzil din ',crieriic iut Simion, arhtepiscopui TesaloIll< lIiul (Dcsprc sf.rnlc!e I1lrolo/1l1, cap. 1(/l) PM" a se refer[ ~i ia 0 cing5toare a ipodiilcr)[1uiui. Cf. ~i J. Braun, op, Cil.,\p. liS ;;. u. Nu este excills sa fie vorba aCt dOllr ric oranil in,:ins cn~ci':i. t. 2:1~LCf. Simi')n, nrhicpiscopul T'csalnnicu;ui, Desprc Sl1nla LilurCjhio, cap, 81 235. CL P. Lcl)ecicI-, op .cil., p. 136. .

Cu alte cuvinte, br iul inchip ule puter aa data cle l\Untuitorui pre ol ilor ea sa inv iriqa p oftelc trupesti, spre a sluji in stare de c:uratie Stlnta Liturqhic "~U. Br iu arata, zice Simion, arhiepiscopui Tcsalonieului, «si lucrarea de slujire, caci eel ee slujeste se ineinge» si vinclnpuiest« ... puterea cea data preotului de la Dumnez eu peste rnijlocul lui» "Il, a'3a precum insusi liturgllisitorul marturiseste prin ruqar.iunea pe care u rostcst« atunci cind se incinqc : «Binecuvintat cste Durnnez eu eel ce 111<1 in cinqe ell putere si a facul fi:ira pr ihana calea mea, Cel ee intocmeste picicarele rno le ca ale cerbului :;;i 'peste eele iualte rna punc» (Ps. XVII, 35-3GJ_ Sfinlul Cherman I al Constentinopolului, pcr nind desi qur de la ideea de prestan\§ si de cuv iint a a ornului inci ns, ziee ca briul arata mar etl a pe care Hristos, clomnincl, aincins-o ca pe 0 puter e deosebitci a Dumnezeirii "I", ceca ce eu apl icarc la preot ar insemna pute rea si dernnitatca slujirii pr imit a de Iiturqhisitor i ele la ]\fintuitorui. 0 asttcl cle interpr etarc S(' Cjdse:;;tc de altfcl in concorrlanta, pr ecurn am vazut, cu textul ce se rcclta la puner ea br iului "n Dup a eo s-au inri ns eu br iul. p r co li i car or a l i s-au acorrlat de ch iriar hul lor r anquri onorifice (in Biserica Ortorlox a Rornana. incepind cu eel de sachelar) pe ntru mer ite cleosebitc pastorale, 1;;;i pun epiqonaiiu! sau beiietnit«. }-\ccasta esto () bucat a r omb ica ele stofa pretioasu. aplicaliI po un carton imbrtirat. Cjarnisita pe margini eu qalon sau franjuri, i ar 111mijlo c av ind 0 cruce uri chiar () i co ana broclaUi sau p ictata. Epi qonatiul se po arte in partea dreapta. atirnat eu un sriur tic pe dupa glt, fie cle br iu asa Iel ca sa bat[[ peste qcnunchi. De aiei ii ')1 vine c1enumirea de epi~JonatiLl b:\ peste ~i '[i)'/O ~Jenunchi); este nurnit :;;i ipogonntiu ('J":;' sub si TO'il) genul1ehi), prccurn si eu terrneuul de oriqine slave beelernile! SElU mai exact /1olJeelernita (11<1SCJpeIiIlIIK'b = peste coapsa}, Se inteleqe deci ea epiqoriatiul nu e ste pr opr iu-z is un vesrnint. ci u n sel11n clistinctiv, care face parte ell?: fapt din eostumul arllieresc, [iind acorclat, precum am spus, numai anumitor preo\i. In eeea ce pri\'e~te originea, pElrerile inclinain ~jeneral sa vac!'clill epigonElfju 0 transformare a vecilii mappa sau mappula, aclica a acelei batiste, basmale sau $tergar ce se purta pe bratul sting in C()sturllU\ de CjLllll ~[(-~co-rolTJan Cq. Tn tot cazul, epi90na(jul apare in cioeull1entel(·; 13iserieii Rilsaritene, la inceput sub llumele de s·rl.":p'.0" ~4j aclica;;terClClf. El
In cle8irinal. Aci '-)(_:; q{j-:'c)le ex.piicJtiu llqurii dil"l r:jJi")~ care sfatuia: <,Dc~ accca, in..:!nSJlnc!u~vci, ~;al(;1L: !l1intii \"'"slrc, nine! infrinil!i", Cf. L, Moli~ll, (1). cit .. I·O!. I, p, 11~, 2,10. Cf. Dr. Vasile lvlil.rofanovici 'ii Dr. T. Turnuvschi, ',p, cil .. 1'. :2:1:1:')'''11''''', <lfiJiepiscOIHll Tcsaloniclilui, Dl'sprc S/i/;Iu Li/Uftjiljl.', I.rari. [,>:". iiI. 1'. '~5!j, I,d " 241. Simton, arhiepiscoplil Tcsalonicului, Despre Stilli!! LiIU{(j!lil.', Cilp. 1:1. 242. Ibidem, ell\. :l,n D. 24], Spre dc()scbirc de alle inl("rprclJri ca eCocl, dl.: (:xf..:mplu, ddl)IJIi!L.1 lit, l)i \'"silc Milroianol'ici 'It Dr T. Tarn<lvscili, GI). eiL, )i ir;c' cU., I) L"J,c'd,'\', I)/J. ell, p. trW, care pri\'esc briul r:a () ilmiJlI.if(~ de ~{l(!rqiHlll (OU care \{inluilnrlJl ,j ',tl~:r<, IiI Cina CO[l de lai!lil piciOQ[Cle ucenicilor Sui. 244. Cf. J. Broun, ojJ. cil., p. 551; P. B~rJlflrdilkis, Of). cjl., p. l:~l ';ii I:U; I.;. S;tidCOlllllt1:

limbajul

c1ezmdtal,

lr_da I, Ll a Sf.

Aposlol

Petru,

oxell'''i~, In For. IC[()Il,im, E/liSlol~ CXXV [[[ acJ Fabialam ~i la 103n Crre]orll J\lnqlll: cart. [JI, r:ilil. ;;0. ( . :>J7. RincJuiClin clIviosu/u, Juan Cn.,·siul/, ('art tr, cap. 2; Rinciqiala cuvioslI/ui Deller/lcl, cap. 55 (vczi Yechilc r]ncJuie/i ale vie/ii monailalc, p, 536 ~.U.·i~i 722 ~.u,l. \ ell :;;i J. Braun, op. cil:.,· p. 116 ~. 11, .. ~ I '2:\3. P. C; , XCVIII,' 3rn I), . ' ,_.2~l9 A._ se inl-atisa .. cicsci~1S c:ra jnc~1 dill vpchime () tinuld necllviincioas5, ru~j. nn(Jr;t..l, c!c7..onorilnU5. De ucce't in sens ln1ornl, cuvintul di.".isolulus (ciescins) insemna

Dlilcnnul. \. lin .s,

2JG. C;~,

d;'

" ilil',

Or).

245. J.

cil" p ,lG2.
Bruun,

op.

cit.,

p. 55]

Comcnlariul

lilu(r,lic

il! lUi S(-,fr(Jlli('

(II

il~nhil!J-

108pcutr u a 1111e511i intr orlucerea lui

109 pe cap, caz ind in spate pina sub ge-

deci un :;;ter~far pe care cpiscopii Bisericii de Rasarit il ~!q .in partea c1reapta, folosindu-se de el eu oeazia spalarii picioar clor III .Jo ia Marc, la :;;terqerea picioar e ior. in arn int ir e a acestui oct de smr-rcnkInrlcplinit cle l-Iintuitcrul la ultima ('ina ell ucenici i .c;ai ct,. Incet inrl cu vrernea aceasta practica, pinzatura respcctiva s-a tt anstor mat, clc;si~Jur, intr -o pocloabii sau ins iqna clecorativa a er hicreului, lu inrl forma ]"ol1lbica dc~ astazi. Dcnumirca de epi~ronatiu S8 intilnestc mai lnt ii in vcacul al XII-lea, la canonistul Balsamon ~,s,

p.ll~tau Ja br,ill

pare

sa fi fost

nunchi,

Pe toate rnarqinile

si transversal

pe Ia mijloc.este

qamisit

de jur-

BcdeTni\a a capatat .. pr ecurn cra $i Iiresc, ;;i 0 sernnificatie simbol ics intemriata, 5-a1' putea spune, pe pozitia. locul $i Ielul in care este purtatil: III rczumat. CiJ osto pr ivita ca un sirnbol de putere ;;i de 'aul:oritatc, dar inciF'o:o;('bi lnruipuinc' «sabia spir ituala, core este cuvintul lui Dumnez eu» (EJes, VI, 17), eu care ar hlcroul indcosebl ,'Ii de asemene4 :;;i pr eotul trebui« s;i fil' i nl r arrnat! pcntru b ir uiuln il11pMiitici lui ~ulllllezcu, prin aclc\·(ir. blillric((' ~i drcnte te ~tn, De altfel, sensu] este confirrnat de lnsusi t('xtul rll(l,iciunii cc so rccitfJ la pu no r oa cpiqonatiulul : «Incinqs sable L1 p~stc~ (OapSil tel, Cli Jlodoaha~i frUilluse(ea ta» (Ps. XLIV, 4 .. (;), lntr-o intr-rpo larn facllti1 clupa veacul al IX-lea in cornentariul Iitur«ic al ::-ii.iIii u lui Chel"llli:ll T a l ('()I·'Stillltillo]Jolului. epi qonatiul est,=, privit ra (J amintir: a sor v ctului ell carr: Pilat si-a sters miinllc, exclarniud : "Ncvil1lJvat s in l ell ell' slnqele droptulu! acestuia» (:G-1atei XXVII, 24) ~',Il, l3al:amon ~,;; si Ghenadio ~51, fost cpisc op de I\rge), consi dera epiqonatiul si rnbo lizcaza fota cu care, fiind incins Mintuitorul 1a Cina cea de Tainri. asters pieioarele uccnicilor (Toan XIII, 4, 5), Uni i liturqistl vacl in accst ornament punga pcntru milostentl purtats de Apostol! ?53.

ca

P2 c'easupra tuturor celcrlolte vesmiute litur qi ce, preotul pune siito sau t elouul (in lectiurn difcritc : ",,,»),,,,0', $i '~oi.(;)",r)·I: 97.1):0'llO'1 ~i Y7.I),(I)'i>.n'l: 9,-"oi.,0·, :;;i CP7.l"O),lO" adica vcsrnint nx te r ior seu care 58 verle in intr eqime; '.07.1'1(1).'0') sau Io rma rnai vcche : ·.s=):)'I'r.'- "=ill)'m- I""'" si '-YI'rJ','~r I~ ori ,eN"IO';'r.-I'" "j'.' , ';' .. I 7"'" A ~i '-?7.I',(;)),·r,;).2.34 El este un \'c:;;111int !llllCJ~i [[ir,:'l mincc-i, ca .un Iel
, ,-' J";:,)
h

dC' pelerinil

C:L1 0

clescllizalurij

sus:;i

pe

miCd

distant2i

in fata,

:""Iui, i'. C, LXXXVII/Ill, IH. 7, :', ::";;:;; C()mclIluriuJ li/U/t]ic 01 -Sf. Ghcr:!~an ] DI Conct,]:ilinopnluilli (pasilj interpolilt dupii ,r,c. ul IX-Ieil), P. C. XC\,'lII, 32G [3; ElJ/s[fJ"/n POi rinrlnllui /\' ichffor I 01 Con:;to,'ltinrJ[Jr)/U lUi (829) cdUc Papa Lcon 01 III·lea, I) C .. (11, 10,:,. $terqaru/ (To o~ EY"ZEipLG'J) c(lrr: eslc 1(£ cingdt{)(u'...· ... ,.,. Sf. C~herman 1 op, cil., p, Go, XC\'lII, :3n.G D. Cf. ~i J. Braun, op. 0; lac, -cit. 2,17. Cf. Dr. Vasile lI-filroIBno\'ic; oi Dr. T. TiJfnavsrhi, 01' ell., fl. 234. 2,[8. Episloia caire MoreLl aj Al'.'xantiri',i, 1'. G., c.,\XXVJII. 09R. :':-ID. Simioll! ,iHhi.episcop .. ul Tr;salr}nicuilli, lice ci] Gpiaon'ltiul afilUI In\'iercA \I,illtuitnrulul ~i flcci ((biruinta asuprfl :'1lf)il.ii :;;.~ ncslric5rlun~a firii nnf]slrc .~i Ulriil !tIl. D~ln~IlC7i.\U ,C.·C:~I I~H.lFe:. f.lSUpr':::i vi~lc{Jnului celui I'l"!UllcitOL .. ». Drc-pt clceen, :CSt.2 in c:h_lP ,de. (H!1~~i. ~i S(~ ~(jtiPic.~. Ia ,(_r~iJPr:.,~i, Ullt[r.: zil; unii cd arc oTui puterc: ,c,;i cur.:itenicr" ["pl/rrl/'.' cl".lpr(' S!lr:1C1 iJISC(ICC(; rr,')'. '·it., p. 236, col. :1 si DCSI)I{' Siin/a U. lIlTr,l/li{_\, cap. It:! ,1"' .. • , 2·H:i. <dar

;,1 C ..'nsl~f1lilln!lolul11i,

impr cj ur eu galan, ia r in spare estc lmpodobitcu 0 cruce tot din ac:esta sau poarLa aplicata cl:iar 0 icoc1na in br c der ie. Nu este pr ea greu sa se recunoasca originea f clonului sacerdotal in poem/lei r ornana sau in lWI11a numita cu acclasi nurne de felon la qrcci, haina obisnnita de altf el ~i Ia , evrei, CLl oarccare particularitati locale ca, de cxemplu, impoclobirea marrti nilor ei cu broclerii ,,5(,. Numai ca In servi ciul cultului cr estrn vechea i;d~'llI.lla Ct rlcvenit mai supla. rnai ales pr in reduce rca lungim{i ei in fat;1, ::;;)1'(, a se lase libertate de miscare miinilor in cursul lucr arilor slujbci, , Irnprcuna cu stiharul (tunica), icl onul este unul din cele mai ve chi vcsrninte liturgice, mal ales ca el facea parte clin costurnul cleric:ilor in viata dinalar a, precum se verlc din Epistola a doua catre Timotci (IV, 13) 51 dur nlte scr ier i dernai tirz iu. Se admire jllS~i ca tclonu! a Uii)~ltat 0 corisacr arc cxclusiv Iiturqica, dupii ce Biserica a intrat in epoca de libertate ",>l;. Inca din veclJimea indepartata :;;i p ina catrc finelc ev ului mcdiu, Ie10Hul .. ca vcsmint liturqic, a fost CODlUl1 at it preotilor cit ;;i episcopilor, rnitropol itilor :;oi chi ar patri arh ilor. Au inter venit tntu:;;i uncle di lcr cnl icri prin elemcntul ornarnental. ,\:-;a 50 pare ca, de)i dintru inceput :;;i pina spre Jinelc ev ului mcdiu, felonul a fost alb ca. de altfel, toate vesrnintele l ilu rqir:e in general ~.i7 .. totusi uzul a Cll110S("ul si feloane de culoarc rosiepur puris ~'JO, Stiut Iiind ca 0 astfel ell' culoare era admisa pentru stiliarul ariliereului ~'Ju, se poale deduce ca Je lonul episcopilor se [acl"a elin stota purpurie. La 0 astfcl de coricluz.ie ne-ar putea duce si faptul c~i In Cornentot iu! liiurtjic al Sfintului GlJerman I al Constantinopolului ~r,o Ielonul este comparat ell hlarnicla rosie cu care a fost imbr acat spre batjccur a Mintuitorul, ill timpul Patimilor. Pe de alta parte, intr-o epoca indepartata, care nu se poats determine. petr iar l;ul se bur u ra de privilcqiul de a purta polistoviion (7.u),on7.oplo',), adica un felon ornament at. pe t.ot Iondul sau alb cu multo cruci negre saL! ebiar rO,?ii elil, f..'lCti tlrziu, cind patriarlml a Inceput sa poarte' sacos, c1reptul de a purta polistavrion a 'fost Cleordat :;;i mitropolitilor, dar nu :;;i celorlalti episcopi 20". Sfila fiine! vc~mintul eel de clcasupra, care acoper[l aproape complet pe trei parli i!llrea~Ja lll\'e:irnintilfe liturgica a preotului, cia, s-ar putea spune, taHul ca aspect, indeosebi prin culoarea :;;i calitatea materieL In Biserica Ortocloxa nu exista un rit strict al culorilor formulai ofiCr. Dr. Vilsi[e :vji[rofanovici)i Dr. T. Tilfnil'.sci1i, L/urgica ... , p. :Ll,1. Cf. J. llraun, op, cil., p. 24G. Cf. Simionr arbicpiscopul Tcs(Jlonir:uiul, Dcsrne Si7nla Lilurghi€, cap. B3 slinlclc llirolonii, cnp. 131 2Sr3. Despre fcloane de i1cellst6 clllllilfC face ,r:cniilln!.: Di tlli Iric Chotllaiin, ilrill~niscop de Oilrida, in sec. a( XU-lenr in S'crisr)Q}"(:O r/((rr'snld lUi\Cu!,s/o!l(in (,'nhn,i:o, rnitropoiilul din Dyrracl1ioo, fl. G., C.X1X, 01,9 259. Cf. Silllion, i1rhiepiscopul Te';nlonicuilli, [j';.';!JI"C Siinln U/urUI)j", (ilil. 7~J. 255. 256. 257. 5i Dcsprc 261. Cf (J/ .\/cxnl1r1rid, S. SillavilI<2, op. cl/" jJ. 165 $i T. Il"i'intnon, /-IciSIJllllS :;7 eu/rlC ,\Iorcil P. G., CXXXVIII, DnO, Iii J. llfilun, 01), ci/., [1, 2:)7. 252. Cf. Simion, 1Jrhicpiscopu[ TcsaJonicului, I":xpiic(ltr, ,[cs/lre s/in/(1 /)is>:'lic(l, rOIll. ril., p. 257 oi RaSpllnSl1ri 10 inlrciJari/c unui (JriJI"ret], )"I.r,']). Hl, p. :,11;.

:'C,ll.P C, .\C\'Ill, J96 iJ. :':'1. OI,.Si Joc. cil. ., :,~:;~. l.illlrUico .... p, 18 .

"

2GO. P. C., XCVHI,

:;93 D.

~.~,j:1. Si.1la\,ille, S. :)51. \'ezi LCf)]l Clu',IJ1ct,

1. 0.0. cit., p, I()."~J p~

I

r,p. ci/.,

1$1. hI

I)
I

'/

/!.

I r

jf !.
I

';

Irad.

110-

111

cial, ca in Biser ica Romano-Catolica a ~~pusului, uncle ~int acl:nise .~n:i culori Jiturqics (alb, rosu, verde, violet si negru). Totusi, practice bl~~flceasci] il consarr at unele uz anto, care se gaseau respectate inca in p~ima jumatato a veucului al XV-lea, pre cum ne Incredinteaze scrierile arhiepiscopului Sirnlon al Tesalonicului. Astlel, vesmintelo de culoare alba, care sint pr cfcrate sl astaz: incleosebi pentru marile praznice ;;1 mai ales in tirnpul Cincizecimii, ca simbol al bucuriei, cur atiei si Iuminarii , cele pe fonel rosu-ste cojiu pentru z ilele postului si sarbatorilor martirilor, in se mn de pOC'?iillla $i t[istele, pre-cum si cele de culoare neaqra in zileJe cu Li turqlua Darurilor mal inainte sfinti ta in Vinerea Sfintelor Patirni si la inmorruin tar i, in scrnn de intristare ~u.3. Este de observat insa ca, in uzu! cure nt, culorile liturgice au r aruas incliferente, mai ales pentru sarbdtorilc l a carr; era obisnulta cu lou r e a alba. Este to tusi 0 datorie sa se re ill tro in CiJ d rul ve chi i tradi tii, folosindu-se la marile praznice si chi ar (!urninica vesmi nto daca nu chiar albc, apoi eel putin apropiate de aceaslct lludnla, obs or v indu-se cu str ictete ca din tesatura lor sa nu lipseasca motive or nameritale eu car actor r eliqios, ca de exemplu : cruci,ingeri etc. Simbojismul Ielorrului 1$i ia de fapt moti ve le sale de la culoarea si (orrna vcsrnintului. Albul Iiind icoana Iuminil slavei durnnezeiestt, felonul (1 cdpCltat se mnificatia (uratici, stintcniei si bucuriei cu care SE! cuvine ~il fic impo dob i l i sufletes to prcoti i cine! v in sa slujeasca Sfinta Litur(1llie, ~!;.I_ RO,)Lil, fii nd culoarea sinqelui, face ca feloanele purpur ii sa dill i n tcasca Pa ti III i Ie Mintultor ul ui si in special hlamida cu care a fost IlllbrilCut in batjocor a cle soldati, in curtea lui Pilat (Matei XXVII, 28; Mar ru XV, 17; Luca XXIII, 11). Cr ucile polistavrionului mYna, de asemenca ginc1ul la Sfintele Patirni, vr ind sa arate ca liturqlnsitor ti urrneaza Acclllia care, prin cruce, a satisf acut dreptatea vesnica. izbavind asttel pe oameni de pacat, ell' blestem $i de osincla. Acest sens vine la expresie in rllgaciunea ee se recita la imbracarea felonlilui : "Preotii Tai, Doamne, se VOl' imbr~ica intru dreptate, iar ('uvio,,;;ii Tai Cll bucurie se vor bllcura~ (Ps. CXXXI, 9) eli". Pc: de alta parte, prin faptul ca felonul acopera cea mili mare parte a corpului, este privit ;;i ca simbol al purtarii de grija ~i al puterii cilllllne'Zeie$ti pazitoar(:' pentru litur~illisitori ~uu.
:263. Cf. Dr, Vasile Ivli,lrofanovici ~i Dr, T. Tarnavschi, op. cl/., p. 230; Simian iHi1ieplsCoJllll TesalLlnicllllli, Dcs{Jre Stinla Lilurgilie, cap 83; Desprc slintele rugdc[uni, c~p, 35:2; p, l3ernarclaU.s, op. cit., p, 129; S, Salaville, op. cit., p. 159, 160, Nu so giiscClU deci pc deplin in curenl eu lradilia noaslrii alirma[iil2 ~i propunerile t~cule de CfliscoJlul Niion al Dunarii cle Jo';, intr·o inlerven\ie incidenlala in ~edjn\a Sfilliului Sinor! al [Jisericii Orlocioxe nOlllan', din ziua de 29 octo.mbrie ·1911 (\'ezi dJi,crica Ortodoxa n,omani'i», XXXVI (1913). nr, 11, p. 89), cind a ridical ~i ches·· LiUn(~i:l «\'e:)111inlcior saccrciolaie rel11Jrcind cti ·.da iflJ1l0rmintEiri se obi5nuie~te ve5~ Illinle nccJre ;ii, dupii cum ~Iili, nu clIl(litr(:il ncaSJfii esle culoMea l3isericii noastre, ci r()~,;ic-\'i)ini('; lol (l.SetliPIlGa. penlru bisc:ricile care dispun, sa, se inlrebuinteze \'c)Jllilitc de culoare \c,c1e Iii I,USillii, iar lij Pii~le )i 130boleilza v('~mintc de culoare
l',

Prectii care au r anqul de ·iconom-stavrofor i:;;i pun dup a aceca pc dup s Cjlt, asa fel ea sa atirne pe piept, cruce a, care este 0 insiqna sf inta, adi ca. un sernn de distincti e acordat de episeop pen tru vrednieia lor. Cr ucea pector ala este de [apt 0 concesie episcopala, decarece purtar ca e i constituie in chip obisnuit un privileqiu al ar hiereu lui. bind Imbracarea preotului pentru Sfinta Liturghie prin punerea Ielonului elj,. Invesrnrntat in seincheie propriu-vorhaine sfinte, destinate

207. Liturchie rui , in forma lui ac ru ala, fiind i nlocuut pcntr u olicicrca Li turghrci we dilre· pr eul cu die con, n u r.uprindc deeit r uqucr uni le pcnlru in vesm i n t a re.: acc stor a. De aceea, ne consider am di spe n s a l i de a I fill a pe lar9 in cadrul sccstut capitol ~i despr o vesmi n tcle e rhicr csti. Socolim IOIU~i. IlU f{J[ii iOI~)S _cite\i'\ m e n tiuru surnur e in lC!gCiturd cu ac est ,subll'ct. Subn n ic-m in pr nuul .fl~1C1 ce, l~ _iDe .Jde felu'2' ar hi er eul imiJraca sacosu! (0""0<0<;), un [el de veche lunlca qr cco-ro man a, scu rta, od;nioarrj 1"5r[1 un inr-ct, iar astZr/.i eu rnin cci scurt e. FfJcut elin sloIa SCUiJl1p{J, e1 s e intr oducc p e cap ~i so Incheic pe alllbcle prir l i laleraIe, cu cl.opo\,e; sf c nci, ill cJ~Il111 ve s.i.iutulu! mar el u i preot dill vecl-i ul Tes tamcn t (Ics. XX\ III, 3J-J4), La incepul, s acosul Lkea pa rt c dill costumul de ccrcmoule pe care il imbr5cilll imparil\li In so l emn i t ati l c c el e mal illSeJlllliltc~ 'vlill llrzll~, d r cptul de a-I pur t a a fost acorclal ;;i piflriarllilor. (Cf. Halsumou UUSPUilS 11.1 llllrcbulilc 11IJ, MUlcu 01 A/cxuncirici); dup a Illi_lrluri~ lui Dimilric CholJluli;l (CLSlJll~gma a_lenla_~w, I. V, p, 431], ace,~lia obisnuinu s.i-! i.ub r ace nurn.n l.t I d~ll, ClncI/,CCIJ1IC ~I. Craclllll, Cu v r c.ue a, sncosu! a Iost acordat ,'ii a rhicpiscopilor eu mcr i te dco sebi l e, lUI'. dUPe c[,cierea Cc ns inn t in op o.ul ui se pure cJ s e cosut S-il (J"IH'rilil:~al la to\1 ar hi e re u (cr, S. Sal avil!c, op. cil., p. 1GB), In prin ci pi u, s emn i li cu t.u lUI simbolicri est e ar e eusr ea ~i il Ieloriulul. , , Dupa lrnbracarca sacosului, arhiereul pune in jurul »ilului, omotorut ((O'[l-O<P00tOV, adica un vusrni n t purt at pe u m er i]. Est e ccuiucuon et de obu:ei din >riillilse, clor 112 \'ec'lime s o facco din l in a, suuboliz ind astf cl prin uecilsl<J, c1upa cum s e ~xp]'Jllla Sf. [sidor Pelusiolul (1' ~c, ·140), pi el e a ?i,i Cilei pie:dule"pe car: ~lrn~uII~)r~1 c~lUl,lnd-o a lual-CJ pc umern Sar (EplsloJa CXXX\ I, P. C" LX,~\ 111, 27-, cr.,.,t c-r. (,IIUllldJ1 1 al Cons lan t i n opolu lui , op. cit., 1'. C., XC\'lll, 396 AI: III ceea ce prl':e~l(' 1)]'J(lIned, ciup6 parerile cele mai aulorizale, ornororut este cousi dcr et c a 0 s l i l i xa r e il \ O,.)1IUl\li pallium latin. .... , .. in biserica, aiUllC; cind nu oriclazii LilllrgiHa, precum 'ii Iu" c.elcl(Jlle "[ICll lei [[]fC' pr-eolul imlJraca lllLlllai 8pilrahilul ~i"s[itil, arlllNeLlI rmilrac(l In lilc c\rc SdCOS, manlia((~a.vota'=;j F.O:'JOlw.t;, t-Lavou'f)~ SJIl !J.(.(\lo·)"r;L un" \·c::rnll.nt dl: cul'\~lff_: .purpJJI1C. 'ucschis in ia\,l pinii jos, I)ogal oi [oarle lLlIlCj, flfI,,1 pihill."lLl cu dUJ1c]1 orl cuk in toa'lii lUllgi,rnea lui. Pc lalurlle din [a15 are I;rodale in fir ;'OllJ lillJI" In plcpl, sirnbn!lzhcl cele doua lable ale Legii Vechi, iar in parlea de JOs aile dOUd, uIllle', prinl{o legiilur!i de aur, inscmninci Vccl1iul ~; Noul Teslament. unite 1)1"111IISLlS Hrislos, Se paTe e5 mantiu, carc 10 incepul Na Un ve~lnlnt llIlJ)efiill, ,replc/IIl:" " conc~sie acordal5 mai in Iii palriarl1ilor, iar mai ill)()i !il celQrl~tl\1 CPI,SCI)JlI. iJLlp~~ altr_.. parerL (Jacob Goar, Euzo),oywv, .. ; p . .Jqj), (:a nu nr. fl. de,~:lt mantl.cl !:l!J!Hdl(d(.~ pc care mOll"hii iljun~i arhierei au continuat sa 0 poarle 01 clupa 1ICe2il, Inll·o [ormel impr,dobiUi. _, .,' ,. . Afara de unele 1110menle, arhiereul poart,j pe (uP, III llmllul OJ[( !lIlul, milm
(\L('7~~.!). Asupra originii ~i r.:i,rer~le. TIll se. ~ldsr;'-:~: ,de .fiCOl~d_, JIl Q~r1c:i.J_lt Sf.: poal<; .':.pune cU in vechime, arhlcreul saVlf~ea OflCllil .dlv~~. C~l cu.fJ~l. (~es(_()!!CIJt. SL: creel(_; ('~ (b'ceiul de a pune mitra ur Ii iosl inaugural In ll,,<:rlca !(~ISdfllcill\,1 de pulri.rrhul 'c:~n~l~nlinopolilall c1Llpil c5c1erea Impeflului bizanli~1, _de. cwei ,CDI''_'llli\ . ll~lJlL.rldla a fr)sL ,sncolil[i eli a lr(!cuL la c::Jpetenia rell~poa...,~. 1'?fll1lu .mll~C( Pdr~ 1'1 LO,nfJ;rll.Hl o (J_sUel de ipoteza. Generalizarea milrei ~i la C:';l~ij~~l ur!1JCrCI a <1\ u~ I(),(~ dlbl~

(db{l ".

20·!, C[,
~lrili('piscopul

Dr
Sf.

\'asilc

r.-Jilrofailovici
Dcsprc

'ii Dr, T. Tarnal'sci1i,

~fjnl{~/c IlJ((Jlollii,
Ctlp.

up.
171.

cit"

p. 234;

Sil11ion,

~(~s(JI()1l

leu lui,

prin
eu

secolul Lil

al XVIlI·lcil,

[a

an1intcl~e

cllrruna

rle 'Jl"l!
~ij

JlUSd pc capul
.

~rljJtul,.()rl.lul

Chormiln I a1 CO'I~slanlillOr0111I11i, 01', ei/., P. C., X,eVIl!, 393 D, Silllion, ari1iepiscopul Tesalonicului, i DCSPfC Slinla Lilurgilic, cap. 81, ~i ExpUcarea deSI)[" slil1la bisl'[icQ, lriJeI. rOIll. cit., p. 257; p, Leileciev, op. eii., p. 188. 200. Simion, orhiepiscopul Tesillonicului, Dcsp,e sfillteie /1irotonii, Cilp. 181.
265. CL

()c<'lzia /:-(%I,), ..

sfinlelor

Sale patimi.

(-:i;

orice 10ficiu ariliercul poarlii pe Jlicpl to',) sau panaghiul (TO ;r"y:iyt0"). Aceslil
u~or ovoida12, reprezentlnd fl8 pe

din,

IllSI{J.nc CfLlCC(J )l,t'II!J:'J/Piul uriller eslc 0.. mice! ;,~li'dlld

flc p2: Sflntd I C.... U,dtd,

rolunu.'J

sau

(vllnLudcJful,

exclusiv
arlueroulut

112se gase:;;te astfel seos din treburile

113-

ser viciului

cultului,

preotul

sfinta intrupare a Miritu itorului :!o' ;;;i pc "drcpt cuvint ~~ poate spune acelasi lucru si in leqatura cu prcotul. (a si1\'lr:;;llor al Sfi ntei Liturqhi i, El tr ebuic sa indeplineasca acum, ~j C.LI putcrea Ivlintuitor~lui,. toate cele ce sint prescrise pentru adu cc rca Slintei .Jert:\:' euhar:stlce :;;1 pentru sfintiree credinciosi ior. Prin Ulmare,. el t:l~?Ule se S8 fdea una cu Hristos, conformtndu-si voirita :;;i toatc rlispoz.itiile sufletc:;;ti cu ale Mintuitorului. La ce inaltirne si in ce atmosfera. spirituala se ~uv!n~ sa se simta transportat deci Iiturqhisito1 ul, incopind elm aeeasta clips, ce sirnt de dernnitatesa-I infioare avind Sf! iudeplineasca o. s~rci~la cereasca ! Cind isi ridica cu miinile partea din [ala a Ielcnului In tlrnpul slintelor lucr ar i ale slujbei, aeeasta trebu ic si\-i rlca senzati a r idicar li unor aripi, zieea Simien al Tesalonicului ~,!):. ieilldu-l. s~il~cerce fiorii unei lucra,ri Cll .aclevarat ingere~t!i Sl~jba U Sl intci Litur qhi i estc de lapt 0 treaba de inqen, precum remarea~fintul Ghcrman I 01 Constantinopolului : «Preotii, irnitind Puter ile serafiee smt Uc()periti. cu twine in forma de aripi si cintind cu cele xloua ar ipi ale bu~elo~ :;;1 purtind clun:nezeleseul si spiritualul carbune, pe Hristos, 11(!uc m virzul tuturor pe jertfelnic eu clest ele rniinii. lerodiaconii dupa imaqiue a Putcrilor inqcr esti. mcrg inainte eu aripile subtiri ale or'ardor inquste, ca duhur i slujitoare trimise spre servire» :!,o. De nimic sa nu se lase deci :smu1s liturghisitorul, din atmosfera si preocuparile dumriezeiusr ulu i sau O[lUU, ca nu eumva sa-l profaneze printr-o eomportare ba1:aliJ, indilerenta sau fatarniea. «Nu te uita incoace si incolo in acest tirnp )1 nu te grabi scurtind r uqaciunil e», slatuia Sfintu1 Vasile eel Mare' cauta spre ni,meni, ci. Iie-ti mintea la lmparatul eel ce-ti este c1inaint~ :;;1 :pre Puteri le mgere:;;tl, care stau imprejurul Lui, si nu te fatarnici; ...fa-!~ vr.ecllllc de sfintele canoane ~i savirseste Liturghia dupa r induiala lor" ".J, C.uvintele profetului Ieremia: «Blesternat (sa fie) acela care face lucrurile Dornnului eu nebaqarc de scama» (XLVIII, 10) sint un avertislnseamna

vietH profane.

1\1 sfintcle

Simian,

vesm lnte

arhiepiscopul

Tesalonicului,

zice eEl imbracarea

ment ca sfinta slujba trebuie inrlnpl in ita cit mai desavirsit posibil, am prin sinceritatea si curatia launtr ica, pr ecum si princucernicia si pietatea din tinuta exterioara. Pentru aceleasi motive, 11U mai putin "si vesmint.e1e ce le de pe d insut, i se cade a Ie avea curate si Intregi, caci de vor fi patate Ioar te sl rupte si va indrazni preotul a sluji cu ele. va qresi de moarte, deqarece inainte a lui Hristos-Dumnezeu, Cel ce este cu aclevar at in Sfintei:e Sale Taine, se arat a cu nebaqare de seama. Dc aceea, slujitcrii eelor i\fil1te sint datori sa staruiasca in t.ot chipul ca vesrnintele cele sfintite, chiar cine! vor fi din materii simple, sa fie insa cuviincioase si curate> ~,~.
4. Spdlareu miinilot

":1U

Ultimul act de pregatire a 1iturghisitorilfr inainte de a incepe lucrarile sfinte il reprezinta spsil arca miinilor. .f>:~a precum sublinia Sfintul Chir il al Ierusalimului, acest act est.e un si\\nbol a1 datoriei noastre de a fi cur ati de orice pacat. lntrucit «rniinile si't simbolul faptelor noastre, este larnur] t ca prin spalarca rniinilor facem ~luzie la cur atia si ncprihanirea faptelor noastre ... Spalarea miinilor inseamna ca sintem curaUii de pacate» ~'3. Spalindu-si miinile sale, prcotul 1:;;i expr irna dor inta ca ele sa. fie tot asa de curate :;;i sfinte ca sl ale Mlntuitorului, Care este adev ar atul preot in Liturghie, spre a savirs! slujba cu evlavie si admiral,ie pentru slava lui Dumnezeu ("Voi inconjura jertfe1nicul Tau, Dcarnrie, ca sa aud qlasul laudei Tale si sa vestesc toate minuniie Tale»). De aceea, se roaga ea lJomnu1 sa-l scape de obsesia lumii si de cursele celui v iclean, adicd ele Satan si de tenta\iile trupului si ale vietii, care l-ar putea dcparta de Mintuitorul (<<Izbave:;;te-ma, tDoarnne, sl rna miluieste»}. Intr-un c:uvint, preotul «isi spala miinile ih semn de cu r ati e sufleteasca» ~,~.

Dupa spalare, Proscomic1iei.

preotul

este deci pregatit

sa inceapa

indat a lucrarea

ca (~ aciucere al:;inte c~ arhiereul lr eb uie sa aiba neco ntenit pc Hristos in Inirnd ~, sa se Jncreacia 1Il mij locire a ~i ocrolirea Sfintei Sale Maici. Ca se:111) ~1 Buloflta,tii .arhl er es li, episcopul po ar ta In IIrnpul oficiului Cll ja sal! patc[J(a (7:a:~."0l7a1., ""'7Epl,(a:, 7tCl1:Epl(rt., TCrt.TEplacr~). Pen lr u tl'manunlc asupra vcsnlllllelor, ar hi er cst i a. se vcde a la loeuri1e respective si scrierile arhiepiscopulul Sl:111on aL Tes al on icul ui. 26B. Dospt e Sf1nta Ultughie, cap. 7!J 5i Expficare clesple siJntl1 biserica, lrad. rom. cit., p. 258. 2~9. D!'spre siinleie hirotonii, cap. 181. 2,0. Sf. (;herman I al C:onstanlinopolului, op. cil., P. G., XCVHJ, 393 C. 271. C[!\inl CLl privirc fa sfujba prco(ilo: ... , P. G., XXXI, II, 16B7. Eslc toemai (:eea, ce de.z;·oltij}i LitLll9!Ji,,!uf, i:1 cap. «?'ova(lliri",' la linelc pgl. 4: ,<tn loata Hen',ca s.uJlr'.' uu.,,12czelc5111 L1turghll, prcolul este dator i1 fi bliMI, lin, pa~nic $i ell n1~lit,d CUCCTl~I~'C,. cullllndc;'l nebll eei inlclcgalori spre Slapinul Hristos, inaintea (dlt',Ja st()~, CllfUI,:!:' sI.UJC.5 ..e, ~i al .Canll chip ftsupra so it poart5. Rugaciunile sa ~e ~ltcas(_>~ ell loat.a c~C~rIlH)l~, :u 1.H.lna ~rcd'lntti, ell draSJoslcr ell luare alllinte ~i In Inlregl:1CJ lor, neldsllH.! nlflnc, Incrcdln\i11 fiine! eil Dumnezeu ItO pri'1lle:;le pc 10Cile_ accsl;"] eiln gura lUl, ca pc n;:,18 mJrg5rilare. ;vlai este dalar preolul sa sluJeas~il ell !Ilea, c·u ~ulrcl1lur, eu sl1lcrilil cJllUilura a ochilor, cu cueerniea .misciUe il :111lnJ!or )1 a lOillil,. luerarca ~i sti~cl eu evlavic !Ii cu. toalil \inuta trupului c1ini1fflr.j sr.J-$i aratc crec.lnla sa cca ciInaunlru pnn cucc:rnlCIO sa).

272. Lilurgilier, 273. Sf. Chiril 27,1. P. Lebcdev,

Liturghterul expltcat -

cap. "Pov5tuiri", al lcrusalimului, op. cit., p. 243.

8

findc

Ca/chew

pgf. 2. V mis/a.gogicd,

2.

)-/
/

\,

\
i

B. I, Co nsiclet citi;
"' !Jll'='.>l

~ITUALUL
'-in potir

RROSCOMIDIEI
t i. Rituulu;
riwiufuiu {Nil/Ill

Lilwghieru1ui aetna), -~; III; l'toncctniciire.: initutetor siillii ,,;i ct eainciosi, _ tv Nuuuuu! utost otc to, pell/rll Prcscomiiiie .~j in/rebuin'/urcu tliuut ilor ce {Jnsosesc,-\. fnc/wicreu riiuulu1ui Ptoecoinuiie;

\.

.t

'r

. U S 1J/ U u]

gCJ)crulc, tJ

.'

{J{CCj(Wdl·

,11,

Si i it

U Lll

'

CONSIDERATII I, Pozi/;a
'fJr()scoJlJiil

CENERAL[
oritnar«

lei

in

[jnJu,olel

S'CIV,',",'I/llll'

:' Jlo/i/iu in rlfl(iuiu/u prilllCl[ll a setviciulu! Litut qlue! In ar anjamontuj. qralic . al " cditiilor traditionalo C - aleC ,~l'f LUg I: t 'J, .. ,. 'I' , .' . . f· ucru u. ' w, 110" ..( ormrna ap aio I'Ll un S('I"\'I('IU cxt or inr I ituruhio "I, l.le;;l cIe j' ilp.t ea _' . ..,.,' ".', ,', "', '" IIl.tl" Jl\.(~(ll_ld ~U_~~tl:.I;d,calion!] l~lyill'lc,.in care se prcqatcsc dar ur ils; pi 11[lU "f,wl_, Jl rtlel ~\C('astd IhJZi\le a [Jroscomlcilci rezulta de altlel elm In:iu'?.'l .' Iap tu l Cd luer2101(: ci ' caro , in rcalitate S" l'llll)l'Jlo.~ t', ~ .' " , , " ., ," .. I. e" C .<:1H11C 1 n rursul 01lClUl1.1l U rrcruci, 11l! au 10e dccit in cazul cine! Lit 1'- I't" .. I " l"t .' . '. oz, 1 urguc1 urrnaaz.a rnr d. d: C(l, C upa .'trernn elm cursu) (I[minetii, iar nu si in cazul Utr eniei sel VICIul eu pfI\'eullere noaptc ' aceasta din rna 11'1 .oed .. , ,.. t l' .u Lit I' '. l'" C c v~_e COJJlP·e,i:1 ~cu .~l ll;(J a cICCl! lCl,1 i.!~[l., u sllljbei cu privecJhere >. inteqrarea llCSC(Jllllcliel 111 cauru! Li tur qhici se face prin preUa'ire 'I _ rur ilor dirnincata. in timpu citiIii catisrnelor ~anoilne\or s' 1 a il a Pe I" -1" art L't I' .. '. C . . ,I ccasun Of. e v.: a I.it p a: e, 1 urCI :Ia jJloIHiU-L!Sa nu se poats savirsi cia ,'c' , _ Iiicu t mai intii Proscornidia. C ca Tl l.I s a
dill de ur 1 n In raz l de no a»t

==»:

Lill1lqhici,

~. fvlQ/crjilc:

(.'lJrl..lri/nr

P{oscnmi<.iiei

0>'

,'.

1.

yhlCfUlw,

".Cdaceasta c1i;l urrn.; felce partc din LitmcJhie se intelege inainta de III Ice.. elm Iapt ul ca aelw(:rea $1 pUll('rea inalnte SelL! pregatirea clarurilor :Ic Pllne $t vl~lfarllleaZiJ bella rnatcrialCi a lertfei eullai'istice, De altfe; In llllele ,dlll cocllcel~ v,ecl,li Proscul1idiil nu esIe pusa sub un titlu aparte} :il J1l eclI\ll~o de I~lal, (nzlLl, ci so <IO,i inclusi'i in oficiul Liturgiliei SUn',uluI,Ia:m CLl,El, elc ,:,ur, S~!b ~ltlul Cj(!lll_;ral: «Rincluiala dumnezeie;;tii $i SIlllt~:~ LltLlr~r'lll.,,", Cele c,oua par\i ale oficiului slnt totu$i demarcate ))llilL un nou tltlLl ("DL1lnnl~ZelaSCil LllurClilie a celui intp sfillt' 1)" 1".t (' lUI 1 1 . J. C" c .1 c" 1 n )'' _,;0: lL~ ,O,an"llldc,e ':U[»), sub cure cste pus ofic:iul Liturghiei pro111,1l 1 1 ":{:' , J ~1,1\.,ll IJlSe;:;1 lllseln~l"fl! tcrrnenului "proscomiclie», tiUul d~,lllcluwla Ilo::;conllciJel» s-ar (JeiSI dt:ci intr-un 10(' ma' ('o~es "t' c!UPd rinelu'ala prcqi'itirii sfintitilor sll1l'itori II' v~'lel~e~ ~11L'r"" ,PUI1Zf_d _Ol '" '. ". '.' , '".... ", 11 drll 111 oleiU, Idr nu ll1alilte de clCCSt ll1u111 ent, CCl in eclitiile tracii(.ionale ale VlcrC'

I J I /J s-ar pt-hCil spune, citi patticipayt la titu-~Ihie :;;t avc~il sa se illlparla~easecf i;;i aduceau darul ca si rubol coricret .ftlX)frandM lor spirituale. Ca alillleAte care, obi;;Jillit, intr a In ehj.1) llni\'el{~al ill hqna omului, iar nu si in c'ea a celor lalto v ie lui to ar e. '~i sint p' '" ):~ip arta lui, p ii uea '.,j vinul reprezinta' sau simbolizE:;'ifza a;:,lJ~1ana, Prcdin.lu-lo in ruiinilc preo tului Ja altar, ca pe 0 pJ[~JC\" \ 1 ~il lor fnsa:;;i, cr ed l nr-i nsi i fal' astf cl un act scnsibil al jertfci lor inter ioare, UIl sacrificiu in cinstua lui Dumnczcu, CD un sirnbo l de clciruirc totilld de l'i In;;i$i ~71;, Di ntrc bunur ile af late in poscsin :;;i Iolosinta lor, cc dar ar Ii mal pr cpriu .sil fie ofer i t ui Dum nez.eu de fi ecare creel in C i os in parte, daca-nu ii i11 te lui intrea~J~t tr ansfiqurata de u n elan de picte te ? «Vroi sa alli», zicea Fericitul Augustin, «re anurne ai pute s of eri lui Dui1"nezeu pcntr u tine ? Ofo[~l-te pe tine iusuti. Ciicl,ce cere ell' la tine DOlinlll, daca nu po tine insuti ? Pcntru Ul in to,ilta crcatia de JW pJmint n<~facut nlrnic mat bun r.ecit po tine" ~~7, Ac:eastil aduccrc de ciaruri coristituie 0 forma a cultuIll! cle ado ralicvde r ecunosti ntu Si de rnuiturnire, un qcst de pOCclin\C\ si do crcciillt[[ in unirea cu El, pr in pr irnlr ca acestor clar ur i ceva m a i in urrn.i. in Tr upul si Sinqe lo Flului SZlll ~iL totcleociatd,Cl.l spcr anta de a se ill'piirt~l?i de bincfacer ilc divine pe care lo ccr pentru ei ;;i pcntru cei iwntru car c adur accste rlar url, ACl'asta cstc sernnificati a ufr antle i ereclin(i,,~;i]l)r in rnorncntul depuncrii (~i in miinile litur qhis itotilor, la usa alte r ului ~i asupra acestor ide i $i senti mente tr cbuic SZI so qCiS,.'3SC[1 concentra]i cinrl le aduc, caci, () data ell darul material, preotul pr imeste $1 dispozitiilo sufletesti si inte ntlile crcdlnclosilor in lCCJdturiI ell ofr anrla lor. De la ClCC'ilstii actiune ell' aducer e a mater: ilor de jertfa pr ovino intreouintar ca In limbajul bi so riresr: u terrncnului pr oscomidiei 1:":;Q'j,.r'I"';;';" C!C~ ,,?i = inainte la 5i ZfJ\!/:o\'/ = aduce: " ilclllce, Cl l'·ilnS)Ort.:I), (,!t.C' InSeilJnlli:i aducerc, punerc inaintc sau otori re. Prin acest tor men se d«scmncaz a at it lucrar ea de pre~jStirc a darur ilcr de piine si '.'in, in sropul cle a fi jcrtfite cit sl 1n56.;;i actiunea de oter ir e sau pro aducer ea. «Pr oscomiclescinscamna deci proacluc sau fae ofr anda. Pr in terrnenul de prosC(jJniclie 58 clescmneazd in limbajul curent ;ii proscumic1iurul, cc1ic5 lorul Sc,U masuta din parte a noreli.cd a altarului, pe cure sc clcs[El~;oaUi lUiT[lrile pregiHitoare pentru ac\ucefea darurilor. In acelea$i sensuri se intrebuinteaza ;;i Cl.lvlntul protlles~\ ("~JiJiJo~ ..~, punere inilil1te) C7H, Ca act cleaclucere, de oferire sau de punere inainte a ciarurilor de jortfa, 1'roscomiclia a fost clinLru inccput llnul clin momentele con~titll-

/-llS_j

~:\<~

J;

L,

~),biceiLll ,I; a sC'aciuce de cdtre' crec1ineio$i c1arurile lrn Sflllta Jerlfd a fast clllltru meeput () practica a Bisericii
275, Cf. lbiciem,

necesare prim are,

penTon,

"~,po Ill. "(,! :,77, XLV/ll, 2, P, L., '';:,:,\·dll. 273. Pan. N.-·Trcrnb(~lfl L:H.:C cjisLincti(: jnlr(; ;ICI.:~ti doi I.Ofl1ll:!li, fliJid d(· ti,"Lfl·r.; (oJ ('! :;c rr:[0.r ... Ii) 1ll0lllCIitc i dr:o',c:\)dc r:;L: .'lctilil:1 'If 7:S;b·fh::cv;, 1"\ Si_~!l'Jlll ;,:il"e,. CiJJhi.i ,1(!:(',: di:l ()fc'rirea snu aducr::rr_:J. du.ru.~i\r~r dr~ Cul((' r:-r(~d'Il(,lr'$i :::i d(\plj/j~:lrr.'\·l 11)( )[1 p{I'~lr)rl~riu sau pe tJ rnns,j suplin""!(~nL[jri.i (:-::'l.;:::17;)'_:-;i:;~(,v) jl; l!ll~JI·. .oIl 7."Fr,c;;.-:rJ!J.'.r)·~ i,I";<,"1 in'I.'i'I:rntl i1clul propriu-'lls [jl pU!I(.'rii illr:ji1it~, ,J(:ir"Ll ;_dC'~il'r:--'(l diri '-~i"lrllri .:1 !L!r(ij;lr d~~,,;_t'n(l!,C: penlru jer1Jd. deplJilr.!rc~u jlJf 1~0 :;!il";-\ nr()~;c()tl1idiaf1.:l,ui, ji.:f :!I_ili, ':I~_)"i
..,tin1.n
:l;Clc.;;J, Cl!ld

2/6, Cf. Nlcolae CiliJilsilu, 27'"1, r-c'r, AlIcLtslia, ')('[mCo

/)P, ci/"

sc

cil.c~lo

'~l

ci~;I;l'/i

.~\(U(',,'l{'ill"'(:il

Prl")~~("(l!\li(liei}>,

en

(dlill!:~:lld

p, 243,

At ':.dr; i.2VtOl)o"'o'''[rH z.rJ.:-r2t: -Tr""J<; EV _A.f)-·~'J'l'.:; /:(_~Ji)!_Z7_;, nnl.-\ I, p. 17 --'20), ~11 L'. ilt;/I)(lflil !:!'~,i· ter:l;cnlll' ,~proscomjclie» .1 ciJp5lnl: sensul UfH.'i ([cliulli de U']UCf"'rc' :n \'j,dl'r,·n j"ll!(;i, sinoni:;), suiJstilntivului :'V7.,?CVl, Cf. 1. \1. l'lilllose'l1s, up, cii" l, Ill, p,

:':2,

tive. LltUl:qhiei crestine. precum

116marturisesto textul formularului Sfil1-

I-

117 -

t~u vlatCi IU1l111, lumd p1111e !D shntele si preacuratele Sale rnii n i, e r at~nd-o J l~,. lUI DU~lJ1c:eu-T~tal'. multurnind ... a clat Sfintilor Sai ucenici :;;1Aposto.!j ..:~. [yeCl, Cl!l? ~llltUltorul a instituit Sfinta Euharistie, a treb.Ult mal l~tl: sa "puna ll1al?t<>. pe m~sa cle cina, adica sa of ere, piinea :;;~'::lllul, c~re I.e-a .ales sa_ servcasca drept clemente pentru lertfacea fara de srnqe III Biserlca Sa 2,9. . ,Ne~Jfe:;;}t, l,a_inceput, rit~aJul Pros:=omicliei. nu poate fi conceput deCl~ intr-o rorrna el11bnon~ra" rnentinindu-se III caclrul simplitatli sale p:ll11arC rn~lte veacurr, Ch),H 111 epoea de pace a Bisericii. Ceremonialul d~n ac.easta epoc~ ni-l putern reprezenta cel mult pe temeiul textelor ch!I P!!nw Apolog_Je ~.Sfiptului Iustin Martirul :;;i FilozoIul280 si din Con.sIJIU!llle Apo~lullce _01. In acea v,rcl1:e, actiune a se petrecea In prima parte _sau, ~l1al exact spus, chiar ia inceputul Liturghiei credinciosilor. Il1cl~.t,~ dupa _concedlerea catehumenilor si a claselor de p enitenti. di aeoru ~l~H:peelal a~unau cla~urtle d.e la cre~clin:io~i, depozitindu-le in pasta or u sal! pe 0 masa suulimentara (-co 1tapa:tpc.miCwv) din altar. Nu

tulul _VasIle c:.1 M~re : <:': In !lOap.tea in care s-a dat pe Sine insusi pen-

pe

II

erau prim.iti sa aduca daruri decit cr edinciosii impacati cu Biserica, adica nL!r~lal eel care nu er au opritl de Ia Imp~lrta~ire 283. Se alcqeau apoi daruril e aclu~e, acelea care se impuncau prin calitatea lor $i in masur a corespunzat?are nun~arul.ui credinclosilor de impartasit, clucinclu-le dupa ac.eea pe sfmta masa episcopului, care Ie proscomiclea, adica le of ere a p:l11tr-o ruqaciunc. Proscomidia apare eleci redusa in aceasta epoca la simple clepuonere pe sfinta rnasa (altar) a darurilor de piine ~i vin amest~ea~ c~ a?~, alcse cl~' diaconi din cele adunate in pastoforiu de 10. eredinciosi. EPlSCOpul le primea si le o£erea sau le proaclucea, rostinc1 cle~lgur asupra l~r 0 rug~ciune, prin care Ie c:taclea caracterul de pr inos sau d~ ofl~an,cla. ~L\cest~ll moment primar al Proscomidiei ii corespunde apr oxirnativ In Liturqhia de astaz! ruqaciunea intitulata «a Proscomidiei (€OX-f] 'l;7)\: rcpoDtGEW')>>, ce se citeste «dupe puner ca durnnezeiestilor daruri pe sfinta masa», adica dupe intra rea cea mare.
."A::;a a tacut Hrist?s (la Gna ceil de t~ina): luind in miini piinea. ~i vinul, Ie-a lnfatl~at lUI Oumnezeu-[alal, proadl.lcincltl·l-le (aslfel) ca d'rul' ,,' f . I 11 I I _ d d' t( "f")" " I yl 0 ennr u- - e, e a e lca .:o~o In tIL ». Nlcolac Cabllslla, op .. eiL, cap. II, col. 376 0-377 A .. 280 .. :Otl~a l11celarea rugaciunilor (penlru credincio~il lle i.mbrati~am ll~lii pe altu cu sarular~. 5e aduc .?POI e~lscopUltli piine si. un pahar eli vin ameslecat eli apil .Accsta pn.llIndu-le. cia laud" ;51. miJIn'c Tatiilul luturor prin numcle Fiului "i S illllulul Duh ... » (ApoioglG I, LXV, 2-3, edil;" Johannes Maria .PIiHLis2h, Ju.$a.l l>nus ~cies Pil/iosophcn Ul~d Murlyres Apoiogien, p. 73). . ~81. :DlacOllll, dupa rugikiune (aelie" eed pentru eredincio~i). unii siJ se indei~tT1lceasc~ ell ,acluccrea dal unlor penLru Euharistie». ConslilUiiiic AposloJice cart. " ca~. 51 IJonannes Quas/en, ,V[~numenla cuharisliea el iillirgicQ velUslis~jma ... p.7/18~). «lndepllnlTll'.u·se ilce~tea (SuflItareil paci; ctc.) ciiar:onj.i sa aduCd episco Juju; J'/')4J darurllE' VIlI CilP 12 (l"'d em" p. 21 '- J • ., 28') la Ialtah. C I ,. CunslilU/J/!c ,. _ ..ApQsiolicc , carl. .,. vi • ~. <... _c e. c"n.Mule, carc Ililncau ,Iltarul in partile lor de miazanoaple ~i mraza7.(~. C.onslJlu(lIie A/?OSl_OUCC, eM!. n, cup. 57. . . 203. DeC! I1ICI de lu Imprcun6-.5ezatnri (cruOT'x!-L<VOL, GUo't'a.v,,, ionsistcntes) nu S8 primeau daruri pcnlru Proscomidie. Cf. Canon 'i5 al Sf. Vusile' eill Jvlarc~i can! 5 at SIn. de la Allclfa, Cf. de asemenca ~; Conslilu/ iile AposloJice, ",rt. IV,' Ii. .

2. l~lalerii1e d~JL.LIjlOr pro;scon~~djej _ ~.. La incepul. piiriile pr oaducer ii nu se cleosebeau 'pnn forma lor ele ccle de la masa din familie. De timpuriu s-a luat insa obiceiul de a 5e face lte elc ssmnul crueii. Astfel, in frescele din catacombele romane, ca cele din cimitirul Domitillei $i clin cripta Lucinei. pe caramizi din catac~l1lba Sfinlei Priscilla (veacurile al II-lea :;;i al III-lea) si pe unel e sarcotane se v ad prezentate in culori sau In relief forme de piine rotuncle ell cruei crestate pe ele in forma literei ~Jrece$ti X (panes clecussati). Avem motive sa creelem ca acest semn constituie 0 indicatie a destin atiei litu r qice a acestor piiui, ia r nu pur si simplu continuarca unui uz din vechea lume paqina, in care piinea.nu se ti:1.ia ci se Iriuqea pe urrna sernnelor sau crestaturilor fa cute pe ea inainte de coacere ~84 Ca printr-un asHel de sern n se indeplinea de fapt un ritual specific crestin Inca iriainte de vr acul al VJ-Iea, ne lasa sa. inteleqern una din istor is ir ile SIintului Griqore eel Mare (.+ 604). Astfel, el nareaza ca ucenicii calu~Jarului Martyrius din provincia Valeria neglijasera odata sa faC[1 sernnul crucii pc piinea pus a la copt. Sfintul ii mustr a. schit ind apoi sernnul crueii cu dcqetul pe cleasupra carbunilor. Cr atie puter li lui de eredinFi. p iinea ave a pe ea acest sernn cind a fost scoasa de la cuptor 285. C:onclucient pentru teza no astra. cste si Ieptul ca 0 mar mura din catacombe, clatlllcl de prin veaeul al III-lea, reprezinta. pii ni cu morioqramul simplu al Mintuit.orului 286. La crucile de pe p iiriea euharistica. se referea, clesiqur ~i SfintuJ Joan Gura. de Aur cirid. tr atirid clespre cleasa ;;i fclurita intrebuintarea sernnului crueii, adauqa ca «ea str aluceste :;;1 cu Trupul lui Hristos in cina mistica» 287. Acestc forme simple de cruci pe piinea Proscomicliei er au oanticipare a pecetei ('1] arppccrk), care s-a d ezv oltat mai t irviu si este in uz pilla astaz i. imprimindu-se in fata :;;i hind alcatulta dintr-un patrat irnpar tit in patru spatil eqale prin br atele unei cruel lllscrisa ineuntrul lui; eele rlo ua spatii de sus cuprind primele dona mltiale ale numelui «Iisus». eel din stinqa, si ale numelui «Hristos», eel din dreapta; iar cele de .ios impart intrc ele silabele verbnlui grec "NIKA". Deci : «Iisus Hr istos invincre» . . 0 me ntiune expresa. despre accst semn se intilneste pentru prima data abia in rincluiala Proscomicliei intocmita. in veacul al X-lea-al XI-lea pentru episcopul Paul din Galipoli. In uz insa trebuie se fi qasit ell mull lnainte, de vreme cc COl7lenlCIriui interpolat al Sfintului Cherman T 0.1 Constantinopolului, in versiunea lui Anastasic Bibliotecarul,

.l

p9~

sa

prescri mara,

In

e scoaterea 1-\ (Ill etului in forma ra tra ld . faza in care Proscomiclia a ajuns sa clepa.~easea. prin clezvoltarea unui ritual al pre~Ja.tirii Sfintului
eel

simplitatea Agnet, inca

priinafase . 1896, P. C.,

(0::<1

, '~

28,1. Cf. Sf. Gricjore 2BS. Cf. H. Lederq,

CLX-,-CLXT.
fiq. 237.

p. 443.-451
impolriva

[v'lure, Dialogi, carL. T, cap.!1. "Dictionnaire cl'aTchcoloqie dueticnne et ric lilurqie", V87.i de aSCillenea 1'v!qr ,Vilpcrl, Fraclio pan is. P'His, illclei/or
L'orl

10 ~i 11. p. 83-34. 286. Cf. "forcel Laurilnl,

Omi/ie

c/I1'E'lien
.'ii

primilif. l. 1. fiq. 8, p. 00. elini/r,r: cd Ilrislos cst~ DUITlI1C7.Cll.

n,

XL Vlll,

[\26.

inte de veacul al VIII-lea, piinea Proscomldiel se vede desernnata exclusiv sub numele de prosfora (T;pO~'Pop2),de;un'de' viirten'aEn'0iJpr:rlftr-o deform are Ilnqvistica termeriul cureIildep[es~ur(r'ca'r:e devine astfel de .. nurnirea tehnica, In literatura crestina si indecsebi a ~el()~cliIitii trelpatru .veacur i, acest cuv int era intrebuintift ,de obit,efpe~W\la'.;c\.esemna J ertfa euhar istica ~8S si partea Liturqhief in' care eta, adu~:~,;'In'gerteral ins a si mal ales la originea sa,prin termenul ,deprosfora!selntele~ea orice act de proaducere, indepiinit fie de popor,fiedepreQPS9;'i\cest sens a prevalat in noul stadiu al Proscornidiei, aplicindu-s~ l!l cl1ipspeeial p iin ii aduse ele popor pentru sfinte1e daruri.Cu 0 astfel deintrebulntara exclusive 11 intilnim mai intii in Comeniariul liturgic atribuit Sf1ntului Gherman I al Constantinopolului, iar dupa aeeea in toate rnanuscrisele si la tot! seriitorii blsericesti. dar prescura (1tpoo1lopci), care se nurneste si pline (2p'W<"; I, si binecuvintare sl pirga, din care se taie Trupul Dornnulul, se prlmeste», zice Sfintul Gherman, «spre inchipuirea Preacuratet Fecioare si de Dumnezau Nascatoarei, ..~ 290. Esto rle aclmis ca forma preseurii trebuie sa se fi diferentlat de timpuriu de ce a a p iinii din intrebulntarea z.ilnica. Caracterul ei religios ii era consacrat nu nurnai prin destinatie, ci si prin forma, dar mai ales prin pecetca lrnprlmata pe Iate ei. In practi ca biserlceasca s-a folosit inca de multa vreme, pe de 0 parte, forma rotunda, In doua straturi supr apuse. sirnbol lz ind eele doua firi din persoana Mintuitorului. Stratul superior poarta pe el de obicei cinci peretl. ssezate una linga alta ass Iel ra sll fonneze figura crucii, jar in snatiu! din stingaacesteia se afla desenul partlcelfl de scos pentru Sfinta Feci oara, pe cine! in eel din partea opusa. sernnele cu partiee1ele de proseomidit pe numele celor noua rete. Mal obisnuita la noi este prosfora cu patru brats sau cornuri. adicd in forma de cruce, purtind cite 0 pecete pe fiecareclin cornurh-ier in cele mat bune eazuri si in mijloe 2nt. Se obisnuieste deasemenea sl prosfora cu clnci cornuri, in amintirea minunii inrnultlrli prinilor in pustie. corespunz.ind 111acelasi tirnp si practic numarului deprosfore preseris pentru lucrar ilo Proscomicliei. Pledncl de la ideea ca fie care brat. sau corn al pr osforei reprezintii 0 piine, se obisnuieste. de~i mai
288. Clement RC!lT'arlul, Epislo/q / cCUre C',rinic"i, caD. ·XL, P. G., I, 2GB p'. 'ii 289 A; Clement AleYancirinul, Stromail], I, 19, P. G .. \'Ill, 8U A; canon 19 ,~i 5f'. ale Sin. de la Laodiceea; Sf. loan (;ufa de AUT, Omilia la Sf. Filogoniu, P. G., XLVII, 755. . 289. Cf. Locurile inclide In J. Hanssen<, /nsU!utione.~ Jiiurgicae de riUbus orlental!blls ..., t. II, p. 3G-37. 2!lO. 0;1. ei/., P. G .. XCVIll, 307 C. in \eCs;uneil lui Anastasie BiiJliot,"cilnll lipse~te acest pa~aj. iar t('rmenul rrp0cr<;i0px 0,1" i.1lrebuin\at pentru jertfa' ~·Ilrltuitorului. Cf. Niln I!orgia, OPe eiL, p. 19. Din acc<t fiWI nu se poatetraqc 1[158 ,n cn"clllzie poLrivnica textu\lIi din Patrologia greaca, rhL Il'nci ca, ]Jracum seacilnite, Anastasie TIU a a\'ut la, inciemina oricrinalul i[1sll~i iiI Comc"lariuflli SLChcf)rarr J al Constil'tinopo]ului, ci [1U!l'/I; un rCzulmat. Pe rl0 ill\ilpaTlo;·in.QOeil' ce,prive~te"stilul. factura ci talului nu vine in contra'7.icer~' CII rest'.\! ""':CreL clRn:,Comclilif!lliliL:l!LlII(lic. 2~LAC<'asta est>?forma preferat5, ~i'F'w"rilndiltade".Simion/arhiepisrwPuh'Tesalnnicului, ciin moti,-e mal, -luultde llrh-r:rs:ltute".J.a H'i-.;dc:"_f0$,m!';li:,~.rnt-u:ryda~;',;-a, ob.ha+_eJor din l3iserica Latina (d. D':srrc Sf1nla LilllN}ilie, P. C .. CLV;.in TraqlaLin,~".!pr.l'l" /(ILqror dogmelor c[crlintei l10aslre orlodoxc, eilD, il7. trarl. rnm"Rucure$ti, V163hr de~i':recll11Oa~teca forma rotunrl5 cslc 'ilitruniUi5i C1e:fiecilre' din cnrn,urile,pJ'.cscutH'. in' forma de cruce (Ibidem, cap. BS).

119-

•
I

rar ri ea un uz venit din practiea slavo-rusa, prosfore rotunde mici, alit cit ;a se poata apliea 0 ,sin,gura ~e:~te pe fata lor., . : ,'> .. Ca simboa1e de pirqa a vietu. menite a dev~lll Tr,:pul :;>1 Slllg~le cuhar istlc a Dornnului. piinea si vinul, ea ma.tem speCl.a1e d; pro:scomidire trcbuie sa intruneasea insuslri deosebrte de coli tate m prtmul rincl. (~ea rr ai veche mentiune, proveni~lel din _veacul al I,:-~~a, despr~ asttel de piini, ni le cleserie ea de cea mal ~l~rata culoare alba. . f.~eas!a culoare este slrnbolul pur itatii noastre spir ituale, pe care 0 inchlnam 111 acelesi timp ell darul nostru de p iine. Ca atare, ~ste neeesar ca prosfora sa fie prcparata cuapa naturale. din fain~ ~e g_nu curat," n~. p.rea vech~, ncalterata si fara nici un tel de amestec, sa he bine lucrata ~1bme co~pta, a '.'inc! qust firesc si placut la mincare. Se .cere,pe de ~lta parte: sa n~l fie prea sa rata si sa fie clospi_ta cu ~luat,}ar nu. ell .a1i1 ferm~ntl, (d:Old i i) ~~:l. Piinea dospi ta a fest 1l1trebumtata de MllltU1~oru1 la l~shtUlrea Sfinlci Funanstu ~i tot acelasi fel de piine er~ f~loSlt p~ntru J~:tfa el~ i . '94 vechii l a T emp 1U l IU d ale - . in opozitle eu practice azrmei. propne f1 t 1 . erezu eb ion ite, aluatul a devenit in Biserica Ortodoxa s1mb.olul s': : ~ u~, pentru a 58 sub1inia astfel ca :l\·lintuitorul a 1uat in chip desa:H~lt 13r. n,: "parcnt fire ornencasca. cu except~a pacatu1ui. N,: este ~e m.l,ra_r;9~1~Cl c~ B;~;cricil ll('ClSUi irnputi; eelei Latino drcpt erezte apol1nafl.~~a, intre " x; ! ,ract'lea , apuseanfi tocmai ~96 veacu1 m btl'• ntar\'d azimei. care a aparu t 111 p .al IX-lea, ajunqind s!i S2 ge11e~'allzeze abia in veaeul al XI-lea . In ceva co priveste v inul, e1 trebuie sa fie natu.ral, n~ame~t~cat, neprefacut si nealterat : «Sa fie eurat, acli::iI_sa n~l ~le ~elll:, mel mu:::ec:, nici otetit, iar apa si.i fie curate 'ii pro asp at a j ... sa fle,vl~ din ro~cla ~ltel, aelicti din struqurii de vita de vie ... SEI aiba gustu1 $1 mlTosul :au f~re:9~1 sil fie bun de -bfiLlt si eurat, neamestecat cu nici un Iel de vba~tur~» - . In reea ce prive$te euioarea vinuiui, sc poate spune :a. Blsen~a a mtrebuintat vinul rosu inca din vechime, insa nu eu excluslvitate,.vlllu~ alb fiinrl folosit in acelasi timp in rcqiuni diferite ~98. "Culoarea vll1u1u~ oste deri incliferenUh ~~o j totul este sa provina din «rodul vitei» (Matei
i, • t

XXVI,
-"IOn

29)

300.

:19'. C1. Sf. Cr;g,)j'e

29:L 2(H. CL Pawqraful

de Nazian!,
I din cap. '.'

Cll\j;~lar"1J

XV/II,
de la fine

r:ap. e

:10, P. G., XXXV,

llurg

1021

P:" (tuiri"

1 L'

h'

lef

ulu'

1.

CL p, LrIJede", 295. Cr. Lilurghierul I" I'rosr'(;mi<iic l"chipuie .U: Du:rn:'?Cll 2il un dar

op, ci/', p. 240. _.. . '.. e la capitolul "PO\[J\uln", p~f. I ~.l 5. Inlrllclt, "darunl: acillS Sflntul Trup al Do" rullll", EI Il!nd «dinlrll ~nce'put l~dllnat de pret, aLit ca pir\jd a ne.amu~UI .oTenesc .Clt ~I dupa Lege, ., 'I" .. t (Lue" II ~~ 'H\ ccnil'cu\il __ Lll.urqluel Inlerpret['az!l..astr~cntru c:\ efa in 11 ndSCll " u. ,> 'fl t 1, _ f<:l c:lnn:(," Lelr, !JTnsforei: Uiina silllhniul lrul_wllll, iJllluLul Stl e u 'I sa~ea. :ninU,a ~i in\'5\iHura cuyinlullli, iar api] -. S!!ntul 01'1\ ,S?U l?ote,zuL ~. 1111l0n, " rl'iepiscnplll Tcsalonicului, Dcsprc Slinla Lllurglw:, cap. P,fl; Gabrtel Ra$canu, OPe
t -~. I •

cil.,

p. 55. 201). Cf. Mgr

')9I r. ; IlL,

~0;i C'L ii
W90,

lilurnl!ic[

Chevrol. l\'ulre mcsse, Lilk I.", cap. "pov1ituiri», pgf. 1 ~I G, Dr: V i1!entin Thalhufer, H(!;]dlJuch

914

p.

111 ,

i..

der

kailwllschen

LiIUlgili,

!I,
in

p. 142. .. . .. , ,h' '1 460 L9(1. 01'. \felsile Milro[anO\llCI ~l Dr. T. Tarna~s( I" op. CJ., p., . .., :)00. Cf. ~i l'r. Petre \'irlilescu, C:u/oarr'fl Vlfllllw penlru Simla Euilanslie, Orlodoxa

.!;.,ericil

l{ornan11>o, LIX(19~1),

nr.

1-2

)1

extra'i.

,-_, 120 .:...;_ II RlTUA:LVL PREGA:'I1IRU SF:INTITLUI AGNET ~L A SFIN1ilJUm POTIR

IN RINDU1ALA> LlrruRGHilERJ1:J.L U,IiAGIiUAL

121 -

Practic vorbind, Proscomidia consta in pregiltirea darurllor in vederea Sfintei Jertfe euharistice. Ea este, adica, oserie de .lucrarlrftuale, prin care se separa partile prescrise in acest scop din darurile aduse de catre credinciosi sl, destinindu-le scopului religios .al. Liturqbiet, se efectueaza inaeest chip seoaterea lor din intrebuintarea icornuna. sau proIana, Prin aceasta se Indeplineste, s-at putea spune, prima forltJa pentru afierosirea saueonsacrarea lor. Dat fiind earacterul preqatitor al Proscomidiei, Intreaqa eisernntficatie este tipico-sirnbollca, intrucit prin ea se reprezinta si se actualizeaza in forme rltuale rnai rnult acele date si momente din istoria mintuirii care au prevestit jertfa Fiului lui Dumnezeu, precum ~i unele acte prin care aceasta s-a consumat in cele din urrna. Este necesar deci sa subliniem cit eeea ce se proscornideste. adlca se proaduee sau se pune inainte pe masa Proscornidlel, nu este insa~i jertfa, nu este Trupul jertfit al Domnului, cinumai darul de jertfa, care inchipuie sau simbolizeaze Trupul si S1:ngele euharistic al Domnului, in care se ve transforms in chip mistic si real spre sfirsitul Liturghiei. Caci III s-a aratat sau a devenit cu adevarat Jertfa spre slava Tatalul Sau nurnai la sfirsitul vietii ; mai inainte lnse el era numai consfintlt sau lnchinat lui Dumnezeu ca dar de pret, primlt sau socotit astfel atit ca pirga a neamului omenesc, cit si potrivit prescrlptiilor Legii Vechi, Intrucit era prim-riascut 301. Deci, «atita timp cit sta la proscomidlar. piinea taiala [Aqnetul] este slrnpla piine, numal ca prlmeste insuslrea de a fi inchlnata si faeuta dar lui Dumnezeu, lnchipuind pe Hristos din vremea cit EI a fast dar. Si, precum s-a spus mai sus, EI era harazlt ca dar chiar de la nastere, potrivit Leqii, Intrucit era un intu-nascut» 302. Principial si fundamental in ritualul Proscomidiei este deci alegerea sl scaaterea din prosf'ora a Aqnetului (6 'O:WIO~ = mielul], adica a acelei par]! care inchipuie pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce rldica pdcatul.Iumli (loan r, 29) . Asacum sint intocmite, aceste lucrarl amlntasc in desfasurarea lor formele si momentele capita1e ale chenozei (xsvtocnc;, golire sau lips ire de slava, smerire sau urntlinta) Mintultorului, rezumata anume 1a cele ale intruparf si indeosebi eu referire la Sfintele Lui Patimi, punctul eulminant al acestei umllinte si ascultari, prin care a ispa~it pacatul originar al omenirii 303.
301. Cf. Nieolae Cebasila, op. cit.; cap, 1[. col. 396 D, 302. Ibidem, col, 380 D, .. 303, «S~ ale Intrupdrii, ~i. ale ingroparii trnpreuna sint inchipuite, pentru cii HflS~OS s-a lntrupat c~ sa s,e jertteasca pentru noi_, Simian •. arhieptscopul TesaloniCUIUI,. Despre Sflnla LJlUrghlc, cap. 85, In lucrarile Proscomidiei' Biseric1lune~te simI bolunle na~,terii eu ·ale panmii ~i ale mortii Mintuitbrului. deoareee· EI.ins1J$i a spus di n-s velllt sa I se sluJeasea. Cl ea El sa slujeasdi S1 sa-~i dea suflelul pentru multi. C/. Scrisoarea sinodald a palriarhului ecumenic Palsie I caire. Nicon al Mascovei (1655). la K. Delikanis, nlX't'p!"pXu(&'·EYY~IX'Pil, t. m. Constantinopol, 1895. p. 42.

De fiecare data deci Proscomidia constituie pentru liturghisitorio ocazie si 0 datorie de a pareurge cu eugetarea side a adinci~Usimtir~a taina Sfintelor Patimi ale Dornnului, participind in acest chipJa rnoartea Lui macar inspirit, daca nu pot sa fie in situatia de a spune. cu Sfintul Apostol Pavel: «Irnplinesc in trupul meu suferintele lui Hristos» (Col. I 24), nevoindu-se a-si cistiqa lor si evlavia 304 cuvenita un or administ~atori ai Tainelor du~nezeie~ti. De aeeea, pentru alungarea indiferentei, scuturarea apatiei si absente! morale, liturghisitorii, indata ce yin dupa spalare Ia proscomidiar, invoca mal intii ajutorul divin, inchinindu-se de trei ori si spunind de fiecare data stihul de umilinta : «Dumnezeule, curatcste-rne pe mine pacatosul si rna mtluieste •. Apo i, ca sl cum ar rezurna sau ar enunta lnsasi tema csremonialulul pentru scoaterea Sfintului Aqne], preotul se adreseaza Mintuitorului cu marturlsirea din troparul de la denia de Joi seara spre Vinerea Patimilor: «Rascurnparatu-ne-ai pe noidin blestcmul Legii, cu scurnp Singele Tau :. pe 'CruC'~ Iiind rastiqnit si cu sulita impuns, nemurire ai Izvorit oamcnilor. slava • • 305 ' TIel' (cf.~1 Gal. III, 13; Efes I, 7: Col. i. 14) . Dupa ce diaconu1 face invitarea: «Binecuvinteaza. parinte», .preotul incepe Indata actiunea sau mai exact serviclul propriu-tis al.,?ros~ comidiei. Luind mal intli prosfora aleasa pentru scoaterea Sfmtuhu Aqnet sl tinind-o in mina stinga laolalta cu copia, e1 rostestc formula de binecuvintare cu care se incepe orice serviciu religios: «Binecuvint.at este Dumnezeul nostru, totdeauna ... », pentru a arata ca eele ce urmeaza a savirsl sint spre slava lui Dumnezeu. Luind apoi copia in min a dreapta, face cu ea semnul crucii de trei ori peste pecetea de peprescura; spunind de fiecare data: «Intru pomenirea Dornnului si Dumnezeulm nostru Iisus Hristos», marturisind astfel ca prin aceasta nu face decit sa impllneesca. nu numai la Proscomidie. rl in toata Liturghia. porunca data de Mintuitorul la Cina cea de taina Apostolilor Sal. de a comemora cele ce El tnsusi a facut pentru mtntulrea lumii [Luca XXII. 19). Aceasta pomenire este deci din partea noastra 0 datorie de multumire sl de recunostinta pentru binefacerile Jertfei Sale adusa lui Dumneze~ pentru noi. Aci se face amintire ins a nu de minunile si de faptele pnn care Dornnul a aparut in slave Sa de irnpsrat al fapturii, al vietii sl al mortii, ci ea se refera numai la formele chenozei sau smereniei Sale, care intra in cadrul general a1 Jertfei Mintultorului. Tocmai pentru acest motlv.jireotul face semnul crucii cu copia peste pecetea prescurii. subllniind in acest chip ca aci se amintesc PatimiIe, crucea si rnoartea Domnului. «prin care s-a cistlqat blruinta deplina lmpotriva cclul rau» 306, Pe acestea EJ insusi le anticipase mistic la Cina peritru instttuirea Sfintei Euharistii.
<

304. Cf. Liturqhier. «Povatuiri», pgf. 2, 305, Potrivit praclidi inserise in Lilurghierele de limba qrcaca 'Ii adoplfllil $i in editia de Bucur asti, lDS6. a Lilurghierului roman. preotul, luind eu a rnl ridouii rniinile preseura r indullti pentru scoaterea Sfintului Aqn e t, precum 'Ii eOl'i~.if' ridica pina in dreptul fruntil. 0 data eu recilarell. acestui l:opar. faeind aslfel prin .aresl gesl un act de adueere adiea de oferire a ofrandei. In compara\ie sau Sf)rc dcooei)ire de eelcl"!le pres~uri. aceasla prescurit esle nun'ilii in· v()cabuiarul lilur~,hic "rHcseur5 in::n\atih. :106, Nieolae Cabasila. np, cit. cap. IX. col. 385 C.

122 Si pentru Dornnului

123,'-

scoatcrea

proorocia ':ie~;te la scoaterea Agnetului, «preotul inchipuie deci Jertfa Dornnului, istorislnd-o pr in cuviutc si infdtislnd-oprin acto sirnbol iee.rat it. cit '",2 I:oate Infa\i~a asa ceva intr-o astfcl de .materie ... Sc;otincldin prescura . Intreaqa partea pe care 0 face dar, inscriepe ea patirna si moartea ca pe o pleca. Toate cite le savirseste preotul atunci - uncledin trebuinta. altele intr-adins - ",clcatuiesc 0 istorisire prin acte simbolice, a Patimilor si a mor u; lui Hristos» 307. Punind eleci prosfora pe taler, preotul infige co pia si taie vertical cu ca pc cele patru laturi ale pecetii si anume rnai inti! pe partea dreapts a ;\CJllctulUl (~.cI ica 11 stinqa preotului), zicind : «Ca un miel nevinovat spr o [unohicre S-3 adus. (Isaia LUI, 7) 30~. Face apoi acelasi lucru pe latura stingii 3 pecetii (dreapta preotului}, rostind: «Si ca o,Oaie fara r!(' qlas irnpotr iva color ce 0 tund, asa nu si-a deschis gurciSa". (Isaia , UII, 7) :;on. Chipul Mintuitor ulu i este infatisat astfel pl in de nevinovatie, lie bl lndcto, de rHbclare si e1e hotiir ire la sacrificiul in care El se aducea, Cinc! taic dWli1 aceen in partea de sus a pecetii, preotul 'lice: «Intru srneri'1l11. Lui judo'cata Lui s-a ridicat. (Tsaia LlII. 8), iar la partes de jos: ".1 ar w.',:mul Lui cine il va spurie 7» (Isaia LUI, 8), Deei numai din spirit die <:I"crepic' ~i dc, ascultar« fat.':l de Tatal, prccum $i din marea Sa iubire ric' onmeni s-a supus la 0 judecata nerlreapts. aratinrlu-se lipsit de orice :::lU,re 21e apararc, sf irsind disprctuit si .chinuit ca un muritor de rinel, a C'rui. I1r;qine durnnezclasr-a nu 0 rcr.unosteau eei care L-au dat mortii (cf. Isaia, LIII, 3) 310. Tn tot ti mpul acestor lucrari di aronul priveste eu evlavie si. tinind 0[(\[111 in mlna dreanta. r ostcsta la Iiecaro taietur a : «Dornnului sa ne rucrem -- Doarnnc miluieste». Inv itinrl pe preot : «Ridlca. parinte». acesta idillc;e copra in miez ul prosforei, de clec1esubtul pecetii. putin mai sus r.le ('oaia de jos 5i ta\ncl orizontaL fif~ clin fata, fie dinspre partea dreapta ,1 ')r"sfo~ci, riclir:a Sfintul ACJnet, zirlnrl : «C5 s-a luat de pe pamint vlata lui" (r~'3ia LIIT; 8). rncilipuiwl prin aceasta plecarea Domnului din lume
'. (~rsiun0Q Se~lua~Jintci (we; 7.PQO~-rO\)) ~i in (n I,c'xtul masnretic (so'h .- mien, intrehulnteazf1 in primul 1l"1e.mbru al \·ers·:[ulul 7 eli!l Isai.'l LUI formu!R " ...CtI r) onie sprc .iun0hierc ... » in t(le de;, ..ca Ull n~it\I.,,)), illr ill rtl d()!lefl mc':rljPi: '~.. J'iJ un mlel... frtriJ. cle qlas illlpotrh'i:1 celui [c!i\iile LilLu9hierului, urll1inll tlln ~c (?) .. ,), in lr'c
0) d_'
(/r'.] I)

ca toate cele ce s-au intimplat in leqatura cu Jertfa fuseser a prevestite cu multe veacuri .inainte, lucrarfle-pentru Aqnetului din prosf'ora sint insotite de redtarea textelor din lui Isaia, care clescrie aceste Patimi. In tot ceeace se savir-

a arata

I
~

::07. [/)iric.'ni,

'('(jT'!razl"crC'
f"c-l

:H"n,

Ci\~.

VI, coL 3Ill A.

(~11sindl1-s(> L -lP); 11) CD jlY,tl()flrnfi(.l r'!'crjrCcISrQ «,t.rnffl u t.r0.ill di:l r:e[I~.n~ d pr1tra il Cn·l'·l1\u]nj in\'lerii r(_\!i··t·,Us de SF, I~)f11! ~[J!naschjn ~i irl1losul cInUirii - a patra d:'n rin,"ui[llu. Sf. 1.rn~ i)"rl~i'iiri);· c) rrr \r·rmmolocia din rilu[)1nl ProscoTiciiei f)enlru jlJn(h;erea Sfl"IL1!ui 10fT·cntarii A('nC'~ /(1('111\:;, d~J.\Jr..:; ~1~i011: d) prCCl1n1 :,;i 111 cnntra7i~Qr0 ell 100lca e i,·-nus:i- de-: TCi!litutc' t:;C' colcctco7[l ric' p~' l!d;C', iar nu d0. DC miel). Cf. 1n nC0FlSli) '·.'ri\'i:1j':l sll.ldil'Ll nn';!ru in jllrul unci {orrnl!/" de origine bj!)Uco, extras cth reyisl 1 ,·.R":;!'il1::fC':-c:"», Cri'lin\'[I, lQ4~1, nr. 1{\dnr Wili rrli.-.!s rc::cernja flsu'lra edl~[ei Lilurghier, nucUi-C"~ii, !~fJ7~--1~ln:-~, ~(Orlod()x:fl))J in XX (l~)rw) nr. 2, p. 298-.:_299. ~IO~l. \'?zi !-:nla ~3n8. :\[0. P. Lcb~cie\·, (,p. cil,. p. 246---2,17.
0;1[(»;

(ill

textul

mnsorcUc':

fi1chc\1),

pr m maarte ;;i intoarcere a Lui la Tafal (loan XVI, 28) 311, pr ectul asaz a _-\gnetul pe sfintul disc eu fata, adica cu pecetea, in jos, cleci in pozttia unei victirne ce se junqhie pentru jertfa. La indernnul diaconului : <dunCJbie (jertfcste) parinte», prcotul tale adinc (pina aproape de eoaja din fatal piinea, in sernnul une i cruel eu brute egale, z iciud : «Se junqhie (so jertf estc, 362to.tl :MiclLll lui Dumnezeu, eel ce rldica pacatul lurnli, pentru viata si pentru mintuirca lunui». «Preotul zice si savir;;c;;teas,tfel cele ce ar ata Ielul mortii Dornnului, caei clescrie in piine erucea, ca sii arate astfel Cd jertfa s-a savirsit prin cruce» 31~, Dupa ee preotul intoaree Sfintul Aqnet eu pecetea. in sus sl ?iae_onul arnlnteste : «[rnpunqe, parinte», preotul irnpunqe en vlrful-copiel Slintul Agnet in partea drcapta si anume sub lnitialele IIS, zicincl : «Si unul elm ostasi cu Sulita wasta Lui a impuns !» i inclata diaco nul or i, in lipsa lu:, orcotul lulud in mina dr capta vesul CLI vin si in stinqa peccl C1.l epa, tonrna ill potir cleoclat~l Yin si apa, cit se euvine 3l:J, zicind in acelasi timp : «Si inclata a iesit singe si apa :;;i eel r e a vazut a martur isit si acle~ varata este martuna lui» (loan XIX, 34-35), S-a istorisit (}stf~l pr,111 qr at ,i despr o sinqele :;;1apa care au curs clin r an a, ar attnclu-lc ~~ prin ,ac,te slmbolico :111. Sf intul Ciprian staruia nsupr a acestul ama nunt dill Patlrnile Dornuului. relatat \'l Sfinta Evanqhelic dUPEl Joan, subliniincl U\aS3 U\cuse Mintuitorul insusi 1« Cina, intrebu[);;incl 'fin arnestecat CLl apti. La c'ccstCD .. cl adaucy::i si un COllsiclerent simbolic. aratind efi apa r~1)rczi,;!t;, ulilfea Dornnului eu credlnclosilt". sau, cum s-a preCl'lilt mal tHZIU nnpotriva arrncnilor, aillestccarea vlnului cu apa in sf intul p otir sirnbolizCczu unlrea ipostatica a celor cloua firi in persoana lvlintuitorului 311>, ""v: fi.ind simholul sfintei Sale umanitati: iar vinul <f''1rc::entil'rl firE'., c;'l . dumnezciasce. Avem deci in aceasta amastecare a vinului cu ap[\ imarir ea tainei prin care n'[ se face cu putmta: 'n miisur a ingucluitil de eO\1(Ltiu noastra umaria. sa ne imparta:;;im de vistier iile Dumnezcirti ,\.celuia care, la riudul Lui, a blnevo it sa se bc5 prin intrupare p5.rta:) la firra omen case a, Cup aceea. cliaeol1ul zicind : "Binceu'.'inicuzu. pil.rinto. sfint3 .~n:('jtecare", preotul face cu clreapta se!l:nul crucii peste potir, 1n timp ce rO';te.ste· «Binecuvintati:\ este amestecarea Sfintdor Tel::-. tOtd:'3U;1:\, (]Cum' ~i·pururr:'a si In veri i veeilor. Amin~ .-\copera apoi pol i.rlll nJ (,("r,e peramlntul sau intocmit, incheind astfel rincluiala pomenirii Domnului la Proseomidie, prin pregatirea Sfintului ACll1e\ '?i a sfintului potir. Precl1ln s-a va7ut. pentru preCJatirea Sflniului Acmet nu S-illl pro~)comiclit toate prosforele 5i niei macar 0 prosforil intrcaq~l, ci nUlllal

(!

ilsl,fcl

in d(,7.r~('nrd

Ul:

tcxtelc

Nnu!ui

T·

:""t(l~rcnt,

[I0an

IJ 29 ~i :)~G; I

Pel·l,u

311. J12,

orna

r1 In vref!-;cn piinirii stinl.uluJ po!·tr, :;i1 llU sC~·:i.TJ;.e Lri'i! 'l'~1.J111i i.!1 ,.,: ul i1t)ci. :)1L1. NjcoL-:c Cill)L\siin, GP. cit., coL 3(15 B. C'-J)~rj 1J [,sl d(~c: .'1ei I:' i '("'l .l(lnc,-·j <";r1l1 sulil,ci (~c('lciu eu cnrc iJ [C;.(,t impUl1stL COi:.i~i;:j::-), ,~Il~i D~": (ICi~'.'i.!. (,I\':'iI (" 2<;\(: c(~Il~truilt'i in for!ra ur1ui flstfol de in,'itrUil'C'lt. Cf. S.f. :" l1(_'(::Hll1 Inl ('f)t].,! 1:'~·~)(l·

:JIT

n.. iclcm,
Luind

0.

~iCDlac

CaiJiisili!,
('[1

Ofl.

cil,.

Cilp.

VIiI,

C')L :l:~
GCl.l.--·-,

D.
C'll

F:!:llinj_r,

col. 3!J:"j A.

,1 pc':.

I.e

se 'to()rnd

l!~'f'r(~l_~I1'J

c~-:II>

',1

O::(~

~:,'1

lurna

lului,

on. cil., PC., XCVIII, ]97 B. :lI5. Sf. Ciprinn. EpisicJia LXfiJ caire CacciJiu.s, :11G,.Cf. Simion, iHh~(~r'h('opul TC-Sfllnl~icului.

~:~
D'.'sf)f(!

Sfil1{n

r.iiU!~jlli"',

:':l. ';L

124 -

125-

p~rte dintr-u~a A$i a~urne pecetea sau, in Paresimi, nurnai pecetile din at.1te.aprescun cite smt necesare pentru Liturghiile Darurilor mai .inainte S~ll1\lte ?e peste. s~ptam~na. De asemenea, nu a fost proadus tot vinul, 0, nu:nal 0 anumita cantitate turnata inpotir. S~ arnintesta in acest chip ca. din tot neamuI.omevne.sc din cursul istoriei, numai un singur trup a fost a~es ca. c1ar.de J ertfa :;>1 anume Trupul Domnului, pe care Elinsusi l-a !ua! $1 I-a 1r:.ch:n~t, l-a harazit, l-a proadus si l-a inaltat ca dar Tatalui, mcav de la zamislirea si na:;;terea Sa din Sfinta Pecioara, Iar in cele din urrna I l-a ~clus. ca )ertfa pe cruce, El lnsusi fiind preotul jertfitor 317, Sm~rellla pnn. mtrupare fiind inca 0 forma a jertfei sl inceputul ~!lenozel r:::.0mn~IUl, la.Prosc?midie se lnchipuie si cele ale nesterir.Sale ,1 anurne 111 pnrnu! rind pnn faptul ca prosfora care a servit pentru scoa.terea AgneAtulul este pr ivita ca simbol al Sfintei Pecioare, din care s~~ mtrupat Mintuitoruj, «Iar prescura (rcpoci~opa.), care se nurneste si Pll~e (Cip1:~<;)' si .binecuvintare, si pirga, din care se taie Trupul Dornnului, se ia - zlc.e Sh~tul Gl;errnan I al Constantinopolului - spreinchipuirea ~reacu.ra~e: Fe~lOare .$1 de Dumnezeu Nascatoare, care, dupa bunsvointa [a,talUl $1, mV0l[e~ ~Iul~i 'S~u, a Cuvintului si dupa salasluiree dumne~:lesc~lU! Duh, pr~mll1d In sine pe unul din Treirne, pe Piul Iui Dumnezeu .)1 Cuvmtul, L-a nascut Dumnezeu desavirsit si om desavirsit» 318.
III
PROSCO:V1iIDIREA M1RlDELOR
1. Rit uclu! t ru sfinli, tnitideior 1/1 raporl penlm cei penlru

cele) din alte prosfere si proaducerea sau infatisarea lor ca dar, 0 data cu pomenirea numelor anumitor sfinti, preeum si a ditertti cr edinciosl vii$i repauz ati. Proscomidirea acestor miricle sau particele reprezinta deci al doilea moment in ritualul Proscornidiei. 1. Ritualul

initidelot In

raporl

cu cet al Siuitului

Agnet

PENTRU

SFINTI

~I GREDINlOo.$I
.o:_

cu eel al Sluitulu; credtnctosi; teptiuzcl!

Agne/ . de

2, Miridele peniru eel

penvii,

3. Miridele

nedesiivJr~iti:

4, Miridele

in stare

nedesdvjr~ire

. Propr~u-vo~bind, serviciul pentru pomenirea Dornnului la ProscolTIIdle s-a mC~lelat 0 data cu terminarea rinduielii pentru preqatirea Sfintului Ag~et '?: a sfintulu] potir, care, precum am spus, constituie elementu~ esential ~l fundamental al Proscornidiei. Lucr ar ile ei continua totusi _rmn scoate~ea de rniride (f!-Epk - 100<;, ilSpiBE<;, ,parte, particica, partil! 7,. Nicolae Cebasi ln, op. cit ; cap. V, col. 380 C. J I o. Ibidem, Col. 307 DC. «Ce altceva - zice Teodor de Andida (Comenlarill prcscuriot P'.. G ., CXL AG5) - d eCI-t . hi . ea trupului ran .~ 2'" ";'~ Inc rpuir Fecioarei este partea iesa .. Iar Slm!On, arh!(::p~sCOPul~ Tesalrmiclllui: «Deci preotul, scotmd din mijlocul l1ne dosplla, pre"sc~:11 ~acea arala cu aceast a cum c11 din firea noastr a iar nu din alta funta s-_a !ntr~pat Mintuitorul; 51 dintr-o femeie binecuvtntata ~i sfinla, - din cea pururea Fecioara , [Despre Sf1nla Lilurghie, cap. 92) Unele pr ectici, desprr- care nu putem alirma in ce milsura au Iost personale locale ori generale maC" -t .~ .. . , . I 1" ,(,r 111 roo anumJta epoci! ~l regmne au subliniat acest ~~m 10 Ism .5i pr~n alte, for.mo .. ~st.fel, . pentru a repre~enta aduc~rea Slilltci Feeioare Z hTcI.nplu de cutr,e pil~lnlli 81 ~l Illtroducerca sa in Slinta Sfintelor cle clitre preotul a ana, pr.eotul Ot)l~l\UIO s5 dcpuna mal intii pe sfinla masa prosforil pentru proseo~llldl::n SfmtulUl Agnel. Ea rarr:inea aci pinn du))6 imbracarea preotului, spre a l~ser, n11 tl 111pld . pe care i·a petrccut in Tr,mrlu Slinta Fecioara, lar prln arlucerea. ella PIOS(,Ol"l'lrilar se amll1lca. CaHUNia Sfini.ci Feeioilre impreuna eu losif pina la Betle?m: uncle a nascut PI!. Iisus," intr·o pesteril inchipuita prin seobitura dela. proseomldl"~. Cf._ SCTisoarca sinodaia a palriarhului eClimellic Poisic I cdire Nicon of Moscovcl (16~5) la K DI'lika "1 .. .. Arges, op. cil., 79. . . illS, op. Cl., p. 41 ; d. Sl GhenacIle, lost eplseop de

i.:

r:

Fara indoiala, intregul oficiu este dominat in fond de pomenirea Domnului i cele ce au fost indeplini te in prima parte a Proscomidiei "au fost spuse odata pentru toata slujba, deoarece toata aduceraa darurilor se savirseste pentru pomenirea lui Hristos si toata vesteste rnoartea Lui» 319. Cele ce continua a se face prin proscomidirea de miride pentru pomenirea sfintilor si ale credinciosilor vii si repauzati i;;i gase~te deci temeiul si puterea tot in faptul amintirii rriortii Domnului, care «a fost pentru noi pricinuitoarea tuturor bunatatilor». In consecinta, aceste pomenir i au caracteru1 pe de 0 parte al unor acte sau manifestari de multumirs sau recunostinta fata de Dumnezeu, iar pe de alta de cerere si ruqaciune, Obiectul sauscopul acestor multurniri si ruqaciuni este unul si acelasi : «iertarea pacatelor si mostenirea imparatiei cerurilor», care reprezinta roadele mortii Domnului , ce ni se lrnpartasesc prin Botez ~i prin celelalte Taine. Pe de 0 parte, prin proaducerea de miride in cinstea sfintilor savirsiti din viata, Biserica multurneste lui Dumnezeu pentru ca prin acestia ea «a mcstenit aievea irnparatia cerurilor». in care ei alcatuiesc, dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel (Evr. XII, 23), «Biserica slavita a celor intli-nascuti, care sint inscrisi de Dumnezeu in cer» ;;i «duhur ile drepjilor, care au ajuns la desevirsire». Si pentru Mintuitorul a zis ca uncle va fi El, acolo sa fie si cel ce-I slujeste (loan XII, 26) si «voiesc ca unde sint Eu sa ,fie si aceia pe care Mi i-a dat, ca sa vada slava Mea» (loan XVII, 24), de aceea Biserica asaza in jurul S£1ntului Aqnet miridele, care reprez.inta cetele sfintilor 320. Ca si atunci cind s-a zis: ,,,Intru pomenirea Dornnului» la proscomidirea Sfintului Aqne], tot asa este si cind se zice la proscomidirea miridelor: «Intru cinstirea $i pomenirea .., Stapinei noastre de Dumnezeu Nascatoare ...», sau a altor sfintiranume «ca si cum am spune: Multumcscu- Ti Tie ca prin moartea Ta usile vietii ne-ai deschis, ca Ti-ai ales maica dintre noi, ca noi oamenii am dobindit atita marire incit avem mijlocitori pe sfintii de aceea$i fire cu noi si ca ai daruit atita trecere celor de acelasi neam eu noi» 321. De vreme ce sfintii s-au unit eu Hristos $i s-au sfintit printr-Insul, gasindu-se astfel in jurul slavei dumnezeiesti, ei pot sa ne ajute sipe noi, prin soliri1e lor, sa ne unim eu El. Aducind deci miride intru cinstea $i pornenirea lor, aceasta vine in folosul sau sprijinul nostru, ca :;;i pomenirile din rugaciunile ce se fae la icoanele lor, «sau cine! la biserici, sau la moa$tele lor ori ieoanele lor aducem ceva ... Primind dar cele ce Iloi Ie aducem lor, printr-aceasta ne sfintesc pe noi" 322,

ca

Cabasila, op. eil., cap. X, coL 388 A. 320. Cl. si K. Delikanis, op. ciL, p. 43. 32l. Nicolae Cabasila, op. eil., cap. X, coL 338 D. 322. Simion, arhlepiscopul Tesalonicului, Despre Slinla
319, Nicolae

Liilllgilie,

cap.

94.

2,
jl,lj£icil.'!,,'

126-

127-

I)cniw

siint}

rJ

'

Iljliriclci pentru slin\i es le Proscoilliciila «intru cinstea si iluIllCllli"I'Cl )lJ'r'..! )llwC'lIVll1tatel, slavitc! SUipilloi noastre de Durnne: N·_'isc~}ll'·lr(\·l c l,illrUrl\~l r~c " . j·al'Ja,:,», cinlr-o alta prescur a, sau 1\1'" I zeu '",\"', ,( ,"".", ",,':(,IOClrd ".,,,,1 coil (,I, p rcsr uru» uecrt eel Iolosit la alc;(lcrea Sfintul ' I" t Ill' I j" :J ui ,,·~qne . ,S (' (,l'CI J ((;lId pr[j,~ or« co iu tra in lntrcbuin1are1 I," Proscorni lJIC 1<' Lfl I' , , "', ' u. • It... t ,lllll,JCC SC:,ic'.CIL,1 dc_~'s,t::..:t, miricla so senate cu copia pe cit se po ate in Il)[Ll~~,Ul~~,'_ ):1][ 1,,)Jllclll11'i(~ tnun?hllil~[(" oblice, din mijlocul pr osforci 3:!J ~('U '"oIj-",ll,ld i)', c are este nuprimat 111 acost scop sernnul unul tr iunqhi. ::::(: ..c";L:~:~la,l\pUI tot ,ell copi.a pc sfintul disc, ocuplnd aci un loc aparte, n:,,,(cllll:lf\ <It.,I'1 xclusiv s: "!1LlIIlC 111 dreapta Sfintului Agnet (stinga liturqhisitorului]. "' (l)nSOllClJl(~CU ,stlhul II dill Ps, XLIV: "De fata a >.tcll,illlllflr[lll..'clS'\ L1C-it drcapta. J. a, III hains aunta .imbracata si infruI~1I.IS('\" lu ». C(; S(' ror.i Lei in Ii III pu I acestei actiuni. Es Le in aceasta r ind"Jell,) , un ;a. t (Ii' q)(~~cI\.Ilic, 5'~ 0 r~ecunoayere a qradului superior de (ll)[~)Jlll'~C' tll'd[I:~ :0" ~J.cJs,e:;;teSf'Jn~a Fccioar a, comparativ cu ceilalti sf inti, 1c1(d clc Fj ul ('I n.rsrut JJ1Lru f(,~cJOrl(~, L'i n tr-o tl'C'iJ ptcscur s OIL in Iipsa, dintr-un colt sau com al e i. ;;(' SIOft ,.'",':01 [,1111clUPd d1t~ pc ,]:ulllC'le sf intilor prevazuti in rindulala din I!l/I~J'!I( I, 1~,I,llIc~111_rllicSd~U ptu ticclc tr iuuqhiularo 1 plate, mal rnici decit ',"d i'l'I',iru,;llj:C," ,h'CIOi1fd, ]Jl..' care prcotu! 1(; a;;aza incepind de sus in J"", dc'-a ",tI11(/<1~"[lnlului A~jnct (tlruapta Ii turqhisitorulut] in trei c Ioarie J!,: cile' trci, dupe, numiiru l rolor noua ('ete ale ierarhtel il~gere:;;ti, l("~~'i'.'Jatt.: .): ,::ie, a','l.zei la l ocu. ei Iiacare mir lrla, se rosteste de £iecare cinta nurucle sf inulor din catcqor ia sau ceata respectivd «intru cinstea POIl1("'"rc(\,, CMUfCl este proscoilliclita mir lrla corespunzatoere. Porrnuj('le :","lltru p~)mell,ll'ea sfintilor sint 0 serie de genitive atributive ("A ci nsti lul ui, ~laV'ltUlul prooroc.,.», «A sfintilor, slavitilor si intru tot laud2i,Jl('r Apcstull.,," etc.], dcpcnclcnto de e\presia «Intn; cinstca si po1!~enlfC'Q)' ell car~ ,S8 cles.cllicl:, formula pcntru Sf inta Fecioara, expresie ('.ll I_' tro! UII' subintelcasa la fiecarc elasa de sfinti amintiti, , ,Ce~ldjntji c1intre cele noua Jl1iricle este proscomic1ita pentru pomei11l"(,:c! Ullluio.li )oc111 Botezatorul S :;"5, iar cea de a cloua oentru alti prooroci (:",:ois(' )i ,\mUll, liie )i Elisei, David al lui Iesei 3'0,,:) $i clrepti din VeCC',Li,

ciintli

.I.

I
+

chiul Testament, care au vestit rnai inalnte intruparcu Domnului 327, A treia din rindul intii se purie intrucinstea si pornenirea celor 12 Sfi n]l i\postoli, a celor 70 si a tuturor celor cu mer itu! apostoliei, «ca uuor slujitori ai lui Hristos si ca celor dlntii pre oti :;;i fnvatiHori ai crcrli utei» :12", Cca di nt ii de sus din riridul al eloilea S8 proscornicleste intru ci;IStC3 si pomenirea sfintilor ierarhi, care au fost «ne vo itori pcntru ere-di 1!\21 ('l;a buns» cllJP~i prima epoca a m is ionar isrnului crestin ~::~I.Dctlcsubtul ei se <\',;,,;:,1 rnirirla pentru bunii biruitori rnuccni ci ?i rnuccnitc, ln ccp ind ell ~\r::iC!iilconlll Stefan, rinclul sau coloana a cloua de mirulo lnellL'inciu-se cu ce a intru pomenirca uno ra dintre cuv i osii si cuvioasele mai insemnate. Rinclul 1:11tr eilea de miridc incepe C'Ll cea pentru sfiritii faci1tori dt; mmuni far21 de arqinti.. dupri ea ur mind cea pentru pornenir ea p arintilor SIintei rC':'ioare, a sfintului sarbator it in acea zi si «a tuturor sf intilo r» luali laolalta, fara arnintirea nurnelor. Pr oscomiclirea miricielor pentru sfinti so inchete cu ce a inlru cinstea ;;i pomenirea Sfintului Parinte al caru i Iormu lar de Liturqhic este Intr ebuintat in ziua re spectiv a de slujba. J, ;\Jiridcle pentru crcc1incio,5ii ncc1es('ivir,,;>iii : pen/Ill cei vii «l3iscr;ca pomcneste Insd pc Domnul si pentru fiii ei aflatori in viat~i, car e a'c2rga sl acurn dupa oununa (I Cor. IX, 24~25 si Iacov I, 12) ;;i al carer sfirsit e inc~\ necunoscut, ca ;;i pcn tru cei care au r aposat £ara prea multri s iqur anta si n adejrle de rn iutuire». Pornenind c1eci pe credinciosi i incei nedesavirsiti, Diserica se rOa~!~l astfcl pcntru ei. Acesta esto in\e}esul cuvintclor «pe ntru pomcnir ca si iertarea p ace tclor. .. », care Inc sotesc proscorni direu mir ulclor pcntru crcdlnciosit nedesavirsiti. Tcrminindu-se de cl prcseomidirea pcntru cete!e slintllor. se incepe din a patra p rosfora sau corn al ei proscomiclirca pentru cretliucio sii In 'liata, pe ntru care prirnele trei miri de, de acelasi format Cll cele de mai inainte. se a-;;azd in Iiriie orizontal.i sub Sfintu\ ACJne\, inccp inrl rlinspre miaz rnoapte spre rniaz az.i. Cca di ntii c1intre acestea este oferi t[i sau proscl)f:liclita pentru tot cinul sacerdotal de toate t[cptde, pentru care [Jreutul se roa9a: «Pomene~te (adu-Ti amintc), Stapine, lubitc)j'ule ele Dilmeni, pe toti episcopii orto:loC$i", ac\auginci inclat[! numelc clliriurl1ll1ui eparhiot $i pe cel al arhiereului care I-a ilirotonit pe litur9i1isitor, clacd acela mai este in viata, referindu-se intr-o formula general a la intre()lll cin preotesc ;;i C\iaconesc, la clericii c01iturghisitori, preculll ~i 'a ceilal\i caI'(; nu liturCJilisesc, ci numai asista 1a sfintil slujb6, trebuinc1 sil Sf: imp(lrt[,~eas(,J la sfir$it 1l1lprCUna ell eei clintil. Sc()\\ncl dUjJci z,n'e',l eli'! "cr~eil;.i I~rcs,~ur[l () miriclil la fe1o;;i pu,lincl-() cd8turi de CCol cl:i1tii, :,:'[1' (.r(~clpt;:1(rnia:>azi), 5e roaga de asemCl1l'c\ pental p()mC~nirl':! cirmuituri]()[ t[,,'ii, po:rivit indrumarilor elate de Sflntul Sinod, LJrminci apoi obiceiul stabilit la l:oi, cluj)ci fiqura Pros(olTlitiil'i din c"~na Liturghicwlui cl(~ 13 l'dinastirca ~e21'1\, l~\(j(), ;;i din all('!!' :,,:,j joi, prc;utul seoate a treia miricla, triun~llliulara, din prescura a patra [lc'l1tru
:'l27, Si;l~il}!1, arhicpisco);ul :i23, Ibidem,

,!

I~ttm;

:1

I
tt)

I
I

Ii I

Tesulonicului,

Desp!':

SIi/iiu

U!llf(jilil',

cill;,

".1.

329. Ibidem.

cWorii si binefacatorii in viata

128330,

._- 129 in rind eu celelalte douii, 4. lvJiridele pentru eel repouzaii in stare de nedestivusire

asezind-o

spre dreapta. Socotim necesar sa subliniem ca, in deplin acord cu logica,

miric1aln eauza scotindu-se din prosfora pentru vii priveste pe ctitorii :;;i binefacatori i in viate, iar nu pe eei repauzati, caror a le este rezervat loc de pornenir e in cursul ruqaciunii la proseomidirea pentru eei morti din prosfora a cincea. Ne gasiffi conflrrnati in aceasta privinta de bun a ~i vechca practice a Bisericii eonsemnata de Simion, arhi episcopul Tesalonicului :m, care lamureste ca, in minastir i, a treia mirlda din prescura a patra se proscornideste pentru popor, egumen si franme, deci pentru vii, <dar de v a fi intr-alta biser ica oarecare, pentru cel ce cl zidit ..o sau pentru cci ee savirscsc pomenirea», si asez ind-o preotul sub Sfintul Agnct, linq5. cea pentru cirmuitorii tarii, ziee: «Pornenestc, Doamne, sl pc etitorii si bi ncfzicator ii sf intului Iocasului acestuia (N)>>, Recitind apoi in taina ruqaciunee qenerala din Liturqhiet pentru vii, preotul elesprinc\c in acel asi tirnp in sir, eu copia, tot din prosfora a patra, particcle rnai rni ci far a niei 0 forma anurnita (far imituri] sl a:;;ezindu-le pe sf intul disc in st1nga sa, toate la un loc, sub mirida pentru arhier ci, se roaga «pentr u iertarea pacatdor» a diferitelor eategorii de credincio si mentions]! in general pr ecurn ~i pentru "mila sr.ajutorul lui Dumnozcu», neccsare in uncle nevoi ale acestei vieti, Aeeasta este 0 ruqaciunc cu intrebuintare dubla, inlr ucit textul ei este irnprumutat de rapt din ruqaciune a a doua Iolosita in r induiala Litiei si anurne partea privitoare Ia cei vii, Pomenind apoi pe nurne pe credinciosii vii care au ad us daruri ~i pe cei pentru care s-au adus, seoate pentru fiec:are cite o mir ida deacclasi fel ~i punindu-Ie in acclasi loe cu eele de mai .inainte, se roaqa «pentru mintuirea ;;i iertarea pacatelor», pre cum si pentru intentiile sau dori ntele exprimate verbal ori in scris, 0 data cu depunerea darurilor in miinile preotului 332,
330. In di ca l iil e din figura nu sint insa intoldeauna complete ~i precise, i ar edl l ii lc nu se gusese de acor d asupra lor. Astfel, in Ii qur a din unele Lilurg/)iere, loate cele trei miride de sub Sfintul Agne\ apar destinate numai pentru arbt cr ei, in altele s e gasesc insemnale in accst scop num al cel e dinlii, doua, a lreia fiind prmcomidilil pentru cilpetcnia stalului, in tilllp ce in figura din unele editii a treia miric1ii aparc tara destillatie. Uilimele '-'ditii ale Lilurghierului cuprincl insa indieatiile de care ne-am conclus in descrierea din lext, care concorda de aWel eu explicatiile arhiepiscopuilli Simion al Tesalonicului, op. eil" cap. 94. 331. Ibiclem, 332. Fiind ~i 0 jertfa de cerere, Sfinta Euharistie este 0 implorarc nu numai a bunurilor spirituale, ci ~i a eelor vremelnice, intrucit aeestea nu sint nira eorelatie Cll scopurilc spirillJale (Hrislu Anurutos, DoqmaUca Biscricii Orlodoxe Rdsdrilene, tracl. de Dr. Dumilru Sl5niloaie, Sibill, 19:30, p. 400). In aC8st seas rem area Sf. Chiril al lerusalimului (Catchcza V mislagoqica, Il) c5 «clupa savir~irea lertfei duhovnice~ti, Sllljb1! cea faril de Singe, rug!illl pc DUlllllezcu asupra aces lei jerlfe de ispa~ire pentru pacea genera15 a Biscricilor, pcntru l)un,j starea 111mii, penlru impara\i, penlru osta~i ·5i aliati, pcntru eei 1ool"avi, p~ntru ("~i cc palin~esc ~i in general penlru toti eei cc au lrebl1in\d de ajulor ...". De ilce"" , pcnlru cazuri eu tolul speciale, Lilurghicrul rnman cuprinrlc, in it ctOllG parte ,J lui, rug5ciuni de ecreri ~i la Proscomiclie penlru diferitcle trcbuintc din~iflla o 111 u ltd , ru,Jaeiuni care insotesc scoaterea de miride lingi\ Sfintlll Agnet, laola~'a cu cdc penlru vii, pentru cei ce au nevoie de mila 5i aiulorul lui DU:ll11eZcll. .' ,
l'

Luindapoi preotul a cineea pros-fora si scotind ell copia dintr-insa p ar tice le mici (farimituri) in sir. in forma in care se desprind in chip firese, le pune pe sfintul disc in clreapta sa, toate Ia u.n loc, sub mirida pentru ctitori si binefacatori, in tirnp ce rostests 0 lunqa ruqaciune. Printr-insa el se roaqa «pentru pomenirea si iertarea pacatclor tuturor calor din veae adorrnitl intru buns credinta», f aclnd mentiune de dinsii pe cateqorii, incep ind Cll stramosii, rucleniile, iar nominal de ctitorii deIuncli, si de toti care s-au sf irsi t in diferite chipuri, precum si de cei pe «care nu i-a pornenit» din nestiintii sau din uitare ori din cauza multimii
nuinelor
~13:1,

Pornenind apoi pe nurne listele de morti, pentru care s-au adus darur i la Proscomidie, dar mai intii pe arhiereul care l-a birotonit, da ca nu mai estc in viala, preotul clesprinde cu copia din a cincea pros lora cite o part.ici ca pentru fiecare nurne si punind-o pe sfintul dise la un loc cu cele deja proscornidite pentru morti ill cursul ruqaciunii colective de mai inainte, zice: «Porneneste, Doamne, p e (N) pentru iertarea pacatelor si odihna sufletelor lor», lncheie apoi proseomidirea pcntru cei repauzati cu 0 formula general a : «Si pe toti care au adorrnit intru nadejdea invier il $i a vietii de veci.;». La sf irsit, preotul luind din nou a patr a pr osfor s. din care a proseomidit pantru vii, scoate 0 par ticlca si pentru sine si 0 pune pe sf intul disc lao lalta Cll cele pentru vii, rostind ruqaciunaa respective din Liiuiqhie), Ca unul care pr eqateste si innl\i;;eaza lui Dumnezeu darurile credinclosilor, liturghisitorul se simte imboldit sa formuleze in aceasta ruqaciuno 0 cerere specials in le9atura cu rolul sau : «Porneneste (adu-Ti aminte), Doamne», se rcaqa el, «dupa multnnea indur ar ilor Tale si a mea nevrednicie; iar ta-rni tcata qreseala cea de voie :;;i eea fara de vo ie si sa nu opresti pentru p acatele meJe harul Sfintului Tau Duh de la darurile ce s1nt puse inainte». Asupra mea - vrea sa spuna liturghisitorul - s int pac:atele cr edinciosilor de aici si ele pretutindeni, sint dater adica sa ma rog pentru iertarea lor si sa proadue aceste darmi ale lor . cu toate dispoz.itiile sufletesti si intentiile legate de acestea, dar, ea preot, eu trebuie totdeodata sa primesc de la Tine, Doamne, $i sa imparproprii nllmai in edi\ia Uluredi\ii ortodoxe rom5ne~ti de la 1887 incoace. Pra.~ticarea lor mai \'eehe in Biseriea Bizantin5, poate llu:nai sporaciic, sau ehiar numai in parle, sc poate deduce din faplul ea eel putin de cea dintli dintreaceste dOlla rugaciuni, adi~a eea pentru vii, face mentiunc SUTIlon, arhiepiscopul Tesalonicului, in serierea Deopre Siinla Lilurghie, cap, 94, col. 2. Introducerea ,moli lvei pcntru morti in Lilurg/)icreJe Bisericii Ortocloxe ROl11ill1e s-(]. [Hell t su!:l influenta practicii din Biserica Ortodoxa Rus5, uncle. S8 uflau in intr~l)lll.n\ure [1omelnice prefatatc de aceste doua rugaciuni. La noi elc au fost inscratc 111 In.sllS' corpul Lilurghierului, insa intr·o formiJ mai simplificata. Cf. C. Bobulcscu, OlJlr'>ICI molilvei peniru morU Ja Proscomidie, in "Revista cie Istorie Bisericeasc5», an. J, nr. :3. Vezi :;;i recenzia la aeeastii lucrar,2, de Diac. E~e 8rani,;t8, in "Biscrica Ortodox5 I{on;tlnt)>>, LXlI (1944), p. 325-326. Vezi :;;i Pr. Nicul(]e $erbanes:u, VarI?am mil~op~lilul Tarii Romane.>Ii, parinleJe lipograiiei ... , in "Biserica Ortodoxa Romanii», LXXV] (1953), nT, 12, p. 1125-1126, 1139 ~i 1158.
Ulurghierului romitnese mai nOll. Ele se intilnesc pentru prima data g/)ieruJui de Ia~i, 1845, apoi in cea de Nea,mt. 1860, ~i in toate celelalte Lilurghicrul expllcat 9

333. ,Cele

dOlla rugiiciuni

generale

pentru

vii ~i pentru

mor\l

sinl

,I
I

130-

131 -

ta~ese aces tor cr edinciosi binefaeerile bunatatii Tale. Stiu insa ea darurile noastre vor Ii primite unele in insas! Jertfa Sfintului Trup si Preacur atului Singe al Fiului Tau, iar altele se vor lmparta~i de sfintenle prin atingerea de aceasta jertfi:'i. nesinqeroasa, numai daca vei ana in noi inima ell adav ara t smeri ta ~i 0 cainta sincera pentru p acate le noastre. Pocainta este scara ce ne apropie de Tine. Sint deci eel dintii, Parinte Sfintc, care rnarturisesc ca, or icit rna voi nevoi, nu vrednicia mea, ci pr etul .Jertfei Fiului Tau va face bineprimite proadueerile noastre. De aceea rna rog ca Tu, Celce «pr in pocain\aai daruit iertare oarnenilor» 334 si «ai pus pocainta spr e mintulre» 335, sa treei eu vederea orice qreseala a mea de voie ~i fara de voie, numai pentru zdrobirea inirnii mele si astfel liarul Sfintului Tau Dull sa vina la vremea cuvenita peste darurile ee sint puse mainte. S-a des.iv irsi t ill acest chip reprezentarea sirnbclica pe sfintul disc a unitalil in Hristos a intregii Sale Biserici 33G. IV
",Ul\fAI,UL ~I PROSI'ORELOI<

nire de sfint sau de raposats 338. Larnurirea data de Petru hartofilaxul lasa sa se inteleaqa insa ca, la vreme ele rrevoie, se putea folosi 0 sinqura prescura alit pentru scoaterea Sfintului 'Agnet, cit si a partieelelor pentru vii. Trebuie insa neaparat sa se ia alta in vederea pomenirii mortilor
si a sfintilor. '

PENTl(U

PROSCO!v[JOIE CE PLZ!SOSESC

INTl<ErlUINj'AREA

D!\IWIULOI1

1. Pr ecum s-a ar atat, pentru pregiHirea darurilor la Proscomidie sint necesare einei pros£ore, sau in extremis cinci cornuri de pr escur a cu peceti. Pin a la fixarea acestui numar insa, praetieile au variat sau, eel putin, clocumentele nu sint destul de concludente in aceasta privinta. Asttel, n-au l ipsi t eodiee, eel putin prin felul de redactare al indicatillor, care lasa impresi a CEl par ti celele pentru eel vii si pentru eel morti ar fi fost scoase dintr-una si aceeasi pr osfor a eu Sf'intul Aqnet si miricla pentru Sflnta Feci oara m. Pe de alta parte, la finele veacului al XI-lea, Petru, hart ofilaxul Biserieii din Constantinopol, reeomanda intrebuintarea unei a doua preseuri numai in eazul ca trebuia sa fie pomenit vreun sfint ori vreun r aposat. La intrebarea daca «se cuvine a liturghisi cu 0 slnqura pres cur a», el r aspunde : «Nici a impiedieare, numai daca nu este pome334. Rugilciunea

335. Rugaciunea l'1ar8.

X de la U{renie. cinlari! cele i inlrei!

silri!e

d in

Liiurqhit:

Snnlu!ui

Vasile

eel

336. «Sa luarn dar seama cum s i prm aces! dumnezeiesc chip (reprezen!are, simbol) $i oficin [Iucrur e] al Sfinlei Proscomidii vedem pe Jisus In susi $i to at a Bi s er ic a Lui Unn. In mij loc (ved em ] pe ln sus i Hristos, lumina cea adevarati'i,viata cea vesnica, l umin at a ~i ne incet ata. Cuci El esle in mijloc prin piine. :G'faica Sa insa, prin p ar t ici c e din dr capt a, ingerii ~i sf in t ii, p rin cele clin slinga, i ar cledesubl toata evsevice se adunare a c rcdinci os i.or Lui. Aceilsla este marea taina: Dumne'zeu intre oameni ~i Dumn'2zeu in mijlocul eelor inclurnnezeiti, care. se indumnezeiesc de la Cel cu ade\'aral Dumnczeu dup5 fire, Cel ce s-u intrupat penlru ci. Aceasla este (inchipuie~le) impara(ia C(; '/a sa fie. Dumnczeu jmpreuna cu noi, vazut ~i impart1i~il» (Simion, arhiepisc(J,lU! Tesalonicuilli; Despre Sfinla Uillrghie, cap. 94). 337. Cf. CodiceJe Barbcrini 428 (sec. al XIlI-lea); cf. Papas Marco Mandala, La protesi della liwrgia nel rilo bizantino-grcco, Crotta-Ferrala, 1935, p. 126; de ase· menea, Cod. 518 Sofian (cr. AIC:X1S PC[fO\'schi, Histoire de la redaction slave de 1a Lilurgie de S. Jeo1 Chrysoslome, traducere din ruse~le, in Xpuaaa"ofLLy.O:, p, 873-B.74), de~i manuscrise din acela~i veac ~i ehiar din veacul precedent men\ioneaza lll1ai multe preseuri pentru Proscomidie.

t
~.

La aceeasi intrebare, ca si el, au fost nevoitt sa raspunda Nifon al Novgorodului, in prima [umatate a v eacului al XII-lea (1130-1156) si arhiepiseopul bulgarilor Dumitru Choma tin, in veacul al XIII-lea. Cel dintii, intrebat de caluqarul Cyrie daca este ingacluit a liturqhisi eu 0 sinqura prescura, a raspuns ea asa ce v a nu se poate adrnite decit numai atunci cind este eu neputinta sa se gaseasca mai multe 339. Dumitru Chomalin, referindu-se la traditia orala, socoteste necesar nurnarul de trei preseuri sau chiar dcua, dar numai atun cl cind, trebuind neaparat sa se savirseasca Sfinta Liturghie, nu se gasese mai multe. Sub nici un cuvint (OlIOO:P.GJ<;) i'DSa el nu so coteste de aclrnis 0 sinqurji prescur a peritru Proseomiclie 3,10. Deja la finele veaeului al XI-lea si inceputul veacului al XII-lea patr iarhul Nieolae Gramatieul rnentioneaz a patru prosfore pentru sfinta piine $i pentru partieelelepe numele Sflntei Fecioare si ale sfintilor, afar a de eele pentru miriclele credinciosilor :141. Tipicul imp ar atesel Irina (veacul al XII-lea) se ref era la sapte prescuri, iar Codieeie Esfigmenu, din anul 1306, la cinei. Numarul prosforelor, care precum se vecle variase de la una la sapte, a r arnas definitiv si cu autoritate stabilit la cinci prin instructiunile din Co nstituiia patriatriuiu! Filotei din veaeul al XIV-lea. Deci, afar a de eea pentru Sfintul Agnet, de eea pentru Sfinta Fecioara si de ce a pentru cele noua cete, se mai intrebuinteaz a a patra prostora pentru vii ~i a eineea pentru morti. Spre finele veacului al XIV-lea si inceputul celui de al XV-lea, Nottiocauonu) in 228 de copitole a venit eu indicatii si mai arnanuntite en privire la prosfore si la intr ebuintarea lor, in canonul 213 : «Despra Sfinta Proscomidie. Cite prescuri trebuie sa ai ? La Sflnta Proseomidie a Dumnezeiestii Liturghii, einei preseuri trebuie sa ai : 1. 'una pentru artosul Domnului; 2. a dcua, a Panaghiei ; 3. alta, pentru sfinti : 4. una, a eelor vii cind vrei sa-i porneuesti si 5, alta iara~i pentru eei adorrniti, una cite una in parte, fieeare la r indul ei. Afar a de acestea, sa stii si acest lucru : prima prescura sa fie intr eaqa, ea sii scoti artosul Domnului sau dupa cum vei soeoti (chibzui), ea sa-ti ajunqa pentru anafora; iar cfelalte patru sa fie numai pecetea» 342. De vrine ce restul prosforei din care a fost sees Sfin tul Agn:t trebuie sa se tmparta cr edlnciosilor la sfirsitul Uturghiei, ea anafora, este
Jjinlclor

cap. IIpwr~fJ.aTa, C. A Ralli ~i M. Potli, Siniagma durnnezcJ(:.)lilor,1 vol. V, Atena, 1353, p. 369. 339. Cf.p. Hanssens, op. cil., I. ]1, p. 193. 340. Ad rcgcm 5erbiae respons, lJ, ed. J. ll. Pitra, Juris ecclesiastici Gruccowm selccia paralipomenQ (Analecta sacra el cj(fssica Spicilegio So!csmonsi prac()o!oioj, p. 68"/-638, eilat clupa J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 100. 341. Cum lrebuie facd preolu.J Lilllrghia, La J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 187·-188. 342. Vezi texlul gree in J. Hanssens, op. cit .. \. II, p. 1£11.
canqane,

338. Vezi

sa

132-

133-

prima prosfora sa fie nu numai intreagi1 iar ci in acelasi timp sl mai mare, spre a fi indestulatoare in scopu1 amintit 343. Nomoeanonul amintit mai inainte prevede in acelasi loc ca «daca este popor mult :;;i nu ajunqe 0 siriqur a prosfor a pentru an afo r a, pune $i prescura Panaghiei intreaqa».

nu un simplu colt de pecete,

neeesar

ea eel putin aceasta

2. La Pr oscornidie nu se intrebuinteaze deci pentru prcqatirea Sfintei JerHe euharistiee .toate darurile ce ~;e aduc de catre credinciosi, ci numai 0 mica parte e1e prosfore ~i din yin. Aeestea sint insa reprezentative pentru intreaga comunitate, potrivit conceptiei crestine primare dup a care 13iserica este infati;;ata sub imaginea piinii, in care ceea ce era mai inainte despartit in boabele griului din lanuri, ori chiar sub forma ornoqenizata a fainii, a devenit in piine 0 unitate ;JH sub actiunea aluatului, Orieare deci din piinile sau prosiorele pentru Sfinta Euharistie este simbolul :;;i imaginea desavlr:;;ita a cornunl.tatii, pe care Liturghia are misiunea sa 0 realizeze mistie. Acelasi lucru se poate spune cu privire si la vinul adus la altar de credinciosi. In legatura tnsa cu Intrebuintare a clarurilor care prisosesc, Biser ice a pr escris de 1a lnceput anumite reguli, in concordante cu caracterul imprimat acestora, in prirnul rind prin destlnatia lor mitiala, ele fiincl pregCitite :;;i acluse cu intentia de a £i Iacute dar lui Dumnezeu. Caracterul re1igios indeosebi al prosIorelor este, de altfel, marcat prin pecetea irnpr irnata pe ele, in care intra crucea si monoqr amul Mintuitorului. De aeeea, prosfora a Jest dintru inceput considerate de Biserica artieol, da ca nu chiar consacrat sau sfintit intr-un anumit fel, apoi eel putin nu Cil unul din alirnentele uzuale. Prima dovada 0 gasilIJ in Consiituiiile Apostolice (VIII, 31), care limitau consumarea darurilor r amaso nurnai in cercul liturghisitorilor si al auxiliarilor lor. «Darurilo care prisosesc, din cel e aduse pentru Sfintele Tairie, sa Ie irnparta la cler diaconul, cu incuv iintar ca episcopului sau a preotilor : episcopului patru parti, prectului trei parti, diaccnului doua parti, iar celorlalti, ipodiaeonilor sau psaltilor sau diaconttelor 0 parte" 345. Nu este greu de recunoseut in aceasta rnasura un ecou al uzantclor din Vechiul Testament, in legatllra. cu jertfele de 1a Ternplul din Ierusalim, unde anumite parti din jertfele de p iine :;;1animale reveneau in cele mai multe cazuri preotilor 3'16. Pentru rama$itele din anumite jertfe de piine 5e prescria chiar obliqatia de a Ii consumate linga jertfe1nic 347, in timp ce pani din anumite jertfe de carne puteau sa fie intrebuintate in sinul fami1iilor preote$ti 348. o situa\ie evoluata in comparatie cu cea consemnata in Constitupile Apostolice este marcaUi de canonu] 8 a1 lui Teofil a1 .Alexandriei (385-412), dupa care ingaduinta de a se imparta;;i din prisosul daru343. Un manual de Iilurgic(1 (Ghenaclie, losl episcop de Arge~, Lilurgjca. p. 125) recomandi'! chiar «ca lrcbuie 55 Sf' fac(, cit un taler de mar':, uvind in mijloc un singur sigil sau pi!'top;;c penlru Sflntul Agnet". 344. CL Die/ahia eclor 12 Apc)SloJi. Cdp. IX, 3. 345. Dupa lexlul gree edi tal de P. A Lagarde, ConsliluUones Aposlolorum, Lipsea oi LonJra, 1862, p. 267. 346. Levilic II, 3,10; V, 13; 14, 31·-34. 347. Levilic X, 12-13. 348. Levilic X, H

r
f

~ I

ri lor de 1a Proscom idie este i extinsa peste cercul restrins al cler icilor si anurne si la credinciosii laici irnpjicati cu Biserica. «Cele ce se acluc sub cuv int de jertra, dupa ce se ,folosesc cite s int neeesare pentru Taine, sa Ie imparteasca clericii, dar tatehumenii nici sa nu manince. nici sa nu bea din acestea, ci nurnai c1ericii si fr ati! credinciosi cei ce sint imprellna cu dinsii 3.19. Insasi admiterea cr edinciosrlor 1a Irnpsrtasirea de aceste carmi trebuie interpr et ata, fara indoiala, in urmatoarela doua sensuri: pe de 0 parte, ca qustare din prosfore $i din yin dupa irnpartjisire, asa cum a r arnas obiceiu) pina astazi, iar pe de alta, sub forma pr imirii de anafura, care a intr at in practiea biser iceasca aproxirnativ prin a doua jurnatatc ,a veacului al IV-lea ori inceputu1 eelui urrnator, mai intii ca institutie sau dispozitie anume pentru cr erlinciosii care se consiclerau pre9iHi\i sa primcasca la fiecare Liturghie Sfintul Trup :;;i Singe al Dornnului 350. Mal tirziu s-a pus insti problema chiar pentru cei 1ndrepUi'titi l a benefi clere din prisosul darur ilor aduse la altar :;;i anume daca acestea se putaau consume in cadrul regulilor comune alimentelor obisnuite. Provoeat de nadurnerir ile monahilor de l a Muntele Atos, dad. «se cuvine preotului S{l manince rara c1eosebire ;;i cum voieste cele aduse in biserica. pre cum sint prescurile si vinul si de se cuvine a le minca intoemai ca pe p iinea obisnuita :;;i ce trebuie sa faca daca s-ar acluna multe de acestaa». p atr iar hul Nicolae Gramaticul (pe la finele vcacului al XI-lea si inceputul veaeului al XII-lea), av irid si avizul sinodului sau, Ii larnu ri ca «p artile din prescura, care s-a Inaltat ('ad 'tOll O~lIlf)E'!'tO~ a:(lOI) ap'IOu) 30\ sa nu se manrnce de cit nuruai in biserica, pina ce se vor consume toate; iar partile din celelalte prescuri se pot minca si afara din biserica, insa separat si singure, iar nu cu lapte $1 cu brinza 5i cu oua si cu peste» 352. De:;;i acest canon seoate fara deosebire din intr ebuintare a comuns atit Irintur ile din prescura p roscornidita cit si prescurile ncin trebuintate, prescrie totusi doua fe1uri de consumare, corespunzatoare fiecar eia din cele dcua categorii de p iin i. Sinodul nu face in5a nici 0 mentiune des)Jre vinul adus de crcdinciosi : ramine totusi subinteles ca el este socotit in aeeea:;;i situatie eu prescurile neinaltate sau proscomidite, cle,)areee vinul nu se inalta ;;i nu se binecuvinteaza 1nainte de a Ii turnat In potir %3.
349. La Nicodim Mila'), op. cil.. vol. II, parl. II, p 181. Prelulindeni, de aWel, erau oprili de la aces lea nl! numBi cal2humenii, enerCjumenii 'ii eei excomnnicati. ,~i chiM r:redillcio"E din cliferitele grade ale penilen[ei publicc. 350. Ve7.i studiul noslru Anoiora sou anlie/oron. in "Sludii Teologicc», V (1053), nr. 1·-2, p. 122. 351. DUflil obiceiul din Bisericile de Iimba greaca, inainle de a incepe Proscomidi". preolul lndiPl (u~wvel) prescura penlru Sfinlui ACJllel. fie fkind eu Cil sCl11l1ul <rueii clcasilpul sfin:ull'i disc (Ulur,liJicrul de Ien',aiim. 1908, p. 57). fie chiar riclicinrJ-o pilla la frunt~ (Lilurghierul de Alena, [924, p. 27). 352. CanDnul S al pdlrj(,rhului Nicolae, la Nieodlrn MiJa~, up. cil .. \'01. II, parL ll, 1'. 181. 353. CL C. I' alii ~i M. Potli, op. cit .. vol. IV, p. 122.

vr,

I
L~
!

134
V INCHEIEREA 1. ObieG~!ele de la proscomidiar RITUALULUI
(sfinlele vase

PROSCOMIDIEI
st acoperdminle). -

J
2. Rill1alul

l
[j

.)

135-

1
i

tncbetert!

Pt oscomldte!

l
[

Lllcr~rile care alcatulesc partes finalria r itualului Proscomidiei s-ar putea car actcr iz a intr-o expresis general a sub denumirea de ocopetiteu siintetot dnruri. Din insusi acest fapt se poateintelege ca aceste lucrarl au izvor it in primul rind dintr-o necesitate practice si anume aeeea de a tnveh dar urile proscomiclite. Ele indeplinesc in acelasi timp $i functi une a u nor sirnbolur i prin care se istorisesccu precadere cele ce se refers la nasterea Mintu itorulul. Caci, asa precum s-a spus mai inamte. «piinea a Tamas tot piine» chiar dup a implinirea ritualului Sfintului Aqnet. Ee .a primit numai «insusirea de a fi consflntita ca dar al lui Durnnczcu ~i prin accasta eo pOGrIQ chipul Domnului In prima Savtrstii», r eptezentind deci Trupul Sau 'in faza in care era numai ba.razit ca dar. De aceca, In accasts parte a rinc1uielii Proscomidiei, preotul istortseste san arni nte ste simbolic «minunile Irit implate cu acest Trup cind era de curlnrl nascut si asezat inca In iesle» 354. Se refer a, cu alte cuvinte, Indeosebl la v iata necunoseuta a Domnului si anume la inceputul ei.
1. Cioiectele

de

10 proscomidior

(sfinteJe

vase

$1 ocoperaminte)

Poiiiui aminteste paharul intrebuintAt la Cina' cea de taina de catre Mintultorul, clar paharu; patirmrilor .Sale (,ffate.iJf:XVI',39 :;;i XX, 22; Marcu XIV, 36; Lues XXII, 42) 3bO. D1SCul$1 PI~hrr:ll purt ind la Proscomidie materiile care inchipuie Sfin tul ..Trtl8'~i Singe al Domnului, ce se vor preface rnai apoi prin lucr area Sfintuhli Duh in insusi Sflntul Sal! Trup si Preacuratul Sal! Singe, se prescrie sa fie lucrate cu art a s i de preferin\a din materiale pretloase si anume din aur sl argint, ori cel putin sa fie aurite301. Acopeitiminiele; sau pociovetele, lucrate din stofa pretioasa si in qeneral din aceeasi stof a ca si Ielcnul preotului, sirnbollzeaza in referir e la riaster ea Dornnulul scutecele cu care a fost inrasat ca prune, 0 asemenea semnificatie este atribuita inde osebi celor doua pccrovete rnici (al sfintului elisc ~·i al sfintului potir), iar acoperjimintul cel mare se nu mesto «aer» ('O.7lP), pentru ca se intinde peste ambele sfinte vase, intocrnai ca taria cerului sau firmamentului, pe care s-a ar atat steaua indicind magilor locul uncle se nascuse pruncul. In legatura insa cu moartea Dornnului, se atribuie eelor doua acoperaminte ale sfintelor vase sernnificatia mahrarnei ;;i giulgiului Cll care au fost infa;;urate capul ;;i trupul Sau la punerea in rnor mint (loan XX, 6, 7), in timp ce «aerul» sirnbolizeaz s piatra ClJ care Iosif a inchis mormintul w-,

In legEitura cu aceasta terna, locul si obiectele intr ebuintate ad capi'ita 0 serrmif icatie adecvata. In primul rind mosCl proscomidiarului care, 111 genera!, este incadrata intr-o absldlola sau in cele mai modeste cazuri se ar tlcule aza pe 0 scobitur a sau firicla in partaa de nord a altarului, inchipuie tocmai prin aceasta forma paster a din Betleem, in care s-a nascu! Dornnul v-, iar in leqatur a C11rastiqnire a, locul Golqotei 350. Discul, pe care se pune Sfintul Aqnet de catre preot, in asistenta diaconului, este privit ca locul pe care Iosif si Nicoclim auasezat trupul Domnului, dupa ce I-au luat de pe cruce 357, dar totodata sl ieslea in care s-a nsscut Dumnezeu-Ornul 358. Sieluia, formats din doua arcuri semisferice de. metal pretios, prinse incentru pentru ca br atele lor mobile sa p oata fiasezate in forma de cruce, si av irid 0 steluta suspenclata de bolta lor sau deasupra, simbol izeaza steaua care s-a aratat magilor si s-a oprit cleasupra pesterii, un de se n ascuse Mlntuitorul (Matei II, 9) 359. .
354. Nicolae Cabusi la, 0.0. cit .. cap. XI, col. JR9 C :155. Cf. Simion, arhiepiscopul Tese lonicului, Despre Sl1nla Liusrqhie, cap. 85. 356. Sf. Ch e rme n T a l Constantinopolului, op, cit., P~ G., XCYIll, 396 B-C ~i 400 B. Dr. V. Mi lr of e n ovici s i Dr. T. Tarnavschi, op, cit .. p. 202. . 357. Sf. Gherrn e n I al Ccns tanti n opotuju}, op. cn., P. G., XCVITI, 397 B. 358. Cf. Nicolae Cabasilll, 0.0. cit., co\. 389 C; Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Sfinta LilLIrghie. cap. 85: Dr. V. Milrofllnovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cit" p. 202. 359. CL Simi on, arhiepisc0pul Tesalonicului, Despre Sf1nla LilLUghie, cap. 8.5. In referire la moartea Domnului. stelula simbolizeaza la Proscomidie ~i sigiliul eu care mai-marii preotilor ~i fariseii 8ll pecetluit piatra de pe mormintul Sau (Matei XXVII, 62 ~i 66). Cf. Dr. Vasile Mitrofanovici $i Dr. T. Tarnavschi, 0.0. cit., p. 224.

2. Rituolul

incbeierii

Proscomicliei

Patru sint rnomentele care aldituiesc partea finals din r induiala Proscomicliei :acoperirea propriu-zisa a sfintelor darurf Juqa~ea Proscornicliei san a punerti-rnainte, apolisul si tamiierea. Eles-e desfa;;oara intocmai dupa regulile intocmite de patr iarhul Filotei in veacul al XIV-lea 363. a) Teoretic vorbind, acoperirea sfintelor vase trebuie sa urm~ze indate dupa ce liturghisitorula proscomidit peritru sine: in practice Ins-i'i, lucrarile invelir ii cu pocrovetele se arnina, spre a se capata timp pentru pomenirea nurnelor de vii ~i repauza ti de pe listele ce insotesc darurile acluse cu intirziere de credinciosi, sau pentru multi mea numelor de pornenit. Potrivit rinduielii bisericesti, proscornidirea si deci si acoperirea trebuie sa se incheie la finele Utreniei sau, mai precis, inainte de sflr:;;itul doxoloqiei celei rnari, cind se face cadire. De fapt ins a proscomidirea se pre lunqeste, pentru motivele mentionate, pina la finele l.iturghiei catehumenilor sau mai exact p ina la dntarea irnnului heruvic, inainte de intrarea cea mare. De altfel, aceasta extinclere a
360. Cf , Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit .. col. 400 B. 361. Cf. LiturglJierul. cap .• Povatuir;", pgf. 4. 362. Cf. Simion, arhiepiscopuI Tesalonicului. Despre Sf1nla Uiurghii'. rnp. fl5. Sf. Gherman I al Constanl.\nopolului, op, cit .. col. 400 c.; Dr. Vasile Mitrofnno\'ici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. eil.. p. 224. 363. Codie. 6717-770 -- [vlln(islirca Sf. Panleiimol1 (sec. al X[V.lea), !B Piln. N. Tremhela, 0.0. cii., p. 3.

:--'-:'-.;'~':~~

tcrmenului pentru faptul di Ia slujba

t irnp ul

136vase se tJase~te autori'i,at.a de. spala si proscornideste fie in ,

inainte de irrmul Iier uv i.c.
(

137

'~'-:'?~}
r

:-·,..,:-·-:~-··t:··

doxologiei

celei

acoperirea sfintelor eu arhier eu, aeesta

S8

rnar i, fie mai ob isnult.

Inairitc de a ineepe acoperirea, preotui binecuvtnteaza ~dld~lnita pe care i-oprezinUi diaconul e1.1tarnilaeprtnsa intr-Insa. Textul ruqaciunil respective se intilneste pentru prima data in versiunea lui Leon Thuscus (veacul a1 XI-lea) ~61, Tarniierca in acest moment era insa in uz cu mult inainte, de vreme ce Sfintul Gherman I al Constantinopo1ului daexplicarea simbolisrnulul cadelnilei si al Uimiiei, indata dupa ce s-a ocupat de sfintele acoper arninte 365, . Asupr a sernnifioatiei simbolicea -tamiierii in acest moment, errninii le liturqice variaza. Sensu 1 propriu si exact al acestui act este determinat insa de insusi tcxtul ruqaciuni: pentru binecuvlntarea cad~lnitei : «Tarniie Hi aducern Tie, Hristoase, Durnnezeul nostru, intru mhos de. buria mireasrn a duhovniceascti, pe care priminc1-o intru jertfelnicul Tau eel mai presus de cerur i, tr lmite-ne noua harul Preasfintului Tiill Duh». Mir osul aromat al Uimliei apare deci ca 0 imaCJinea jertfei spir itualc curate, care trcbuic sa insotcascti si sa completeze toldeodata jcrtfa mater iala a darur ilor no astr e, pcntru ca. in acel asi tirnp eLI r aspindiree fumului ei arome t peste cr edinciosi, sa putern primi astf el in schirnb revarsarea harului Sfintului Duh. Cu aplicare la cele do ua aspecte sau momente ale chenozei Mintuitorului simbolizate la Proscomidie - nasterea si moarteaUimiierea a capatat aci expllcali ile corespunzatoarn, pe care le intilnim unite sub ambele forme in Comentat iul Sfintului Gherman I al Constantinopolului. Astfel, in primul rind, pentru a sublinia credinta despre puterea, natura si maretia dumnezeiasca nedespartita de inf atisarea omeneasca srnerite -a pruncului Iisus, nascut intr-o iesle, comentariul arnintit privests cadelnita ca 0 aiegorie a Iirii orneriesti : «Cadelnita ar ata firea orneneasca ia lui Hristos, iar foeul, Dumnezeirca . fumul eel binemirositor ar ata rnirosul cel bun inaintemerqator al Sfintului Dub". In IegatUfa eu nasterea si inmormintarea Dornnului, e1 adauqa : «Tarnii a renr ezintji aromatele pe care le-au adus inainte nentru imbalsamarea Do mnului. iar srnirna si .aromatele magilor, ruqaciunea cea cursta a faptelor bunc» 366. De altfel, in toate ee se fae $i ~e redta de ditre preot din Sfinta Seriptura a Vechiului $i Noului Testament in partea finala a Proscomidiei, se 'leele preocuparea mai multde na!?terea Domnului $i anume ~le ."minuniie intimrlate ell aeel trup, cind era de curind nascut $i a;-;ezat ln lesJe», preeum ;;i de ({celp. ce spusesera eu mull mai inainte vroorocii despre prune ca c1espre lin Dunmczcu, pentru ea nu eurnva, din pricina
36~. Ed. d~ Paris,
. ,3G:>, Op: clI., coL
\ erSlUtlCa

·f

I·

intrupar ii si a infati~arii ornenesti, oamenii sa-:;;i inch ipuie lu'c;rui{'JTliei si nevreclnice de Dumnezeirea Sa» .361; .. ::~:,~" TamHerea iricepe eu steluta. Dup a unele par er l, l1Eisustinut~:'diiclocumente, mtrebuinteree acesteia si-ar avea or iql nea la Sfintul IO.arr'Gura de A ur, care ar fi ajuns la icleea de a sefolosi de clou,~3\o".areUl:r f6"i in 'in: de cruce, din necesitatea de a feri stints piine sl particelele'(?(~i>a fie atinse si risipite de ar oper amintul sfintului disc 308. Sigur este '!iisa ca steluta a fost introdusa Ia inceput dinlr-o sirnplji eonsicleratiejJri:lctica si nurnai ulterior a capatat 0 sernniflcatie sirnboli ca. Ideea din formula: «Si venincl steaua, a statut deasupra uncle era pruncul» (Matei )I,9), intr ebuintatd de prin veacul al XI-lea - al XII-lea incoace pilla sstazi, la asez.arca stelutei pe sfintul elise, pare a se intrevec1ea insa intr-unul din pasaj eleComentor iului Sfintului Gherman I al Con stanti no])'ol1.1 1u i, Asttel, el aflrrna ca «rlurnriezeiescul Trup este pus laprothesa( ca in Betleem uncle s-a nascut Hrlstos- 309. Nu se face ins a niei 'oni_entiune de steluta. .,' ." Ca sl l a steluta, asa si la pocrovete, inainte cle a letainli~15r;~otul ' sl a spune formulele respective, diaconul ziee de fiecare clata mai Cintii: «Dorrmului sa ne ruqam». La acoperirea disculul, preotul r ecita Psalrnul 01: «Dornnul a irnpar atit, intru porloaba s-a irtibr acat, imbrac.atu-:c;-a Dornnul in puter e sl sea incins, pentru di a jnta-;·it lumea care ji'u"~e Vel clintl..». La al doilea acoperamint, adica celpentru sfintul pofil";diaconul adauqa : «Acoper a, parinte», iar preotul spune textul adaptatdin Avacum lIT, 3: «Bunatatea Ta a aeoperit cerurile, Hr istoase. ~icle.:lciuda Ta este plin tot pamintul». «Zicind aeestea, preotul acopera darurile, adica piinea si potirul ell sfintele acopcraminte ~i le tamiiaza din toate par1;ile, vr ind saaratp ca acoperita (necunoscuta) era atunci puterea DumnezeuluiintJupat, pins la vremea minunilor si a marturiei celei din cer» (Matei III, 17) 370. Marturisind, precum am vazut. puterea si slava Domnu1ui aseunse sub acoperamintul corpului si intruparea Lui minunate 3,1 si cuqetind la astIel de lucrur i, preotul este inclinat sa caute la Dinsul acoper srnint sau ncrotire, impr euna cu vazatoril de Dumnezeu care au scris In Legea Veche textele intrebuintate in aceasta parte finale a serviciulul Proscomidi e i. De aceea, dupa ee diaconul repeta : «acoperti stap ine», preotul tarniind «aerul» acopera cu el ambele sfinte vase laolalta, ruqindu-se : «A.eopera-ne pe noi cu acoperamintul aripilor Tale (d. Ps. XIV, 8) $i Cfone;;te de la noj pe tot vrajma~ul $iprotivnieul»,

1560,
40~ C

p', 52-53;
01 D, Toxlul

CL J, Hanssens, CL tcxtul
est", considerat

JGG. Op, cjl"

IUl Anastasle Blbllotecarul; coL 400 C-D

edit.

de

op, cH .. 1. 1II, p, 72_'__73. insa ca 0 interpolar8 i.n N, Borgia, nL 22.

367, Nicolac Cabasila, op, cil., cap, Xl, coL 339 C ~68, CL lacob Goar, op, cil" p . .121 ~i Herman Adalb, Daniel, (lll, ei/" t. IV, p. ::WO. 369. Op. cil .. col. 400 A. De altfel, semnifica\ia na~terii ,vlinluiL/)rului IlU e[11 rJbsent5 in sj_'rnb(}li~ll1ul Proscomiciieir chiar in epoca In erne eil se rt'dUCl:d In fl)rmfl sirr:[Jlei depuneri il piinii $i a polirului pc slinla maSi}. Dc ilcecu, Sf. 10iJn Curil cI" Aur a pulut sa spuna cil "masa [lceasta rinduiala i("lei irnplinc-,lc" : JJcsprc' Sf, FilofjrJl1iu. 4, P. q" XLV Ill, 755), 370. NicolaeCabasiln, op, ci/" cap. XI, col. J39 D. J71, CL ,p, Lcbeclev, op. cit,. p. 249--·250, .

138-

139 -

b) Dupa aeoperire, preotul ia de la diaeon cadelnita si, tam lind darurile proscomidite, zice de trei ori: «Binecuvintat e~ti Dumnezeul nostru, Care ai binevait asa, slave Tie", diaconul rasunzrnd de fieeare data: «Totrleauria, ileum si pururea sl in vecii vecilor». Se 'inclrina apoi amindoi ele tr ei ori eu to ata cucernicia, iar diaeonul Iuin d cadelnita zice: «Pentru punerea inainte a cinstitelor claruri, Domnului sa ne ruClaln~. Preotul rosteste indata Ruqaciunea punerii inainte .' «Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce piinea cea cereasca. luana a ~aata lumea, pe Dornnul si Durnncz eul nostru Iisus Hristos L-01i trirnis Mintultor ;;i Rascumparatar si binefjicator.c., Insutl binecuvinteaza accasta punere inamte :,;i a primeste intru jertfelnieul Tau eel mai presus de eeruri. Porno n este. ca un bun $i iubi tor de aameni, pe eei care au adus-o si pe cei pcntru care s-a adus.;.». }\ccasta ruq aciunc reprezinta punctul eulminant al Proscomidiei, deourecc, prin ea, rnateriile ian car acterul expres de daruri pentru jertfa, In acclasi tirnp, e a este esentialul la care se reducea aproape intreaqa Proscomiclie 'in Iaza ei de simplitate prirnara si chiar citsva vrerne dupe ce s-a tr ecut in Iaza Aqnetului. Textul ei actual ne este transmis de eel mai vechi coclice liturgic (BCl[berini, gr. 336), In care se gase~te asezat inaintca Litur qhiei Sf intului Vasile eel Mare. Pentru Liturghia Sfintului Ioan Gur a de Aur insti acest manuscris, ea sl altele, care uneori ajung pin a prin veaeul al XII-lea, cia un text deosebit al ruqaciunii Proscomicliei: «Do arnno Dumnezeul nostru, Cel ce Te-al aclus (ca un) miel fara de pata pentru viata lurnii, cauta spre noi si spro piinea aceasta si sprc potirul acesta ;;i Ie fa curatul Tau Trup si cinstitul Tau Singe, spre irnpar tasirea sufletclor si a trupur ilor» 572. De prin veacul al XI-lea rnanuscrisele incep s-o lase af'ar a 373, pina ce in rele din urrna ea a iesit complet din uz. Intr-un coclice din veacul al XII-lea, care cuprinde Liturqhia Sfintului loan Gura de Aur, locul eel dintit 11 ocupa ruqaciune a Proscomicliei corespunzatoare aeestei Liturqhii, i\r dupa ea urrneaza textul ruqaciunil Sf intului Vasile eel Mare3H. Nir pare fara ternei parer ca ca rea dintii dintre ele a fost parasif~ din ~auza caracterului ei epicJetic, nepotrivit in acest moment liturgic 375. Cu privire la rnomentul ruqaciunii prothesei, m~nuscrisele ne of era doua variante neinsemnate. Astfel, un codice de la finele veaeului al XII-lea 0 asaza inainte de acoperirea darurilor 37Q, iar altul din prirnii ani ai veacului al XIV-lea prescrie recitarea ei a doua o ara ~i anurne clupa tamiierea b iser icii, ce se face in urma apolisului Proscomicliei 377.

c) Incheier ea Proscornicliei se face prin apolisul eel mic spus de preot in taina ca. de altfel, toata slujba Proscomidiei. d) Dup a aeeea diaconul sau, in lipsa lui, preo~ul tamliozCi p~os:omidiarul si sfinta masa recitind troparul «In mormmt cu trupul, III iad u suflet~l ca un Durnnezeu ... l>. Tamiiazaapoialtarul si biserica spunincl ~salmul L,' iar dupa inapoierea in altar lasa" cadelr:~ta,. facin:] .impreuna cu preotul pregiHirile prescrise in vederea mceperu Liturqhiei. I r' e si in principiu, tamiierea este un act de omagiu ;;i de cinn sin r tit . '1 al stire a Domnului. Irnpreuna cu -acest tropar, ea co~s I me un~ epi .og mortii Dornnului prin care hturghlsltorul .. mar tunseste eomemOl dflj ~, . . DurnnezelIll . Sale. -.Desi L' CCI u bi c it a t ea LuiI, "I' deci unul din atributele IICV! '{ . om se ana eu trupul in morrnint, sufletul Sau, necleSpart1t cleonr ea u: . cea d urnneze iasca,~ se coborise la iad ' pentru izuavlree.. rlrep tilor r ob iti~ . in legaturile lui, fiind in acelasi timp pe Scaunul slave! ceresti impreuna Cll Ta ti§.lsi ell Duhul SfJnt 378.
.X .,'

t)
,j

372, F E. Brightman, Liturqies eastern and western. vol. I, p, 30,}, 37:1, r. ~.1I (sec, al Xl-lea), Vat. gr. 1973 (veac. e l Xl-lea - .al XJ,I:lea) Vatic. qr. 428 [vc ac. al XIII"lea). Cf. Papas Marco Mandala, op, cit., p, ,105; ms, Sm aitic 973 (sec. (II XI-lea), A. Dmitrievschi, op, cit .. p, 83, etc.' 3n r. ~. VlII.
375, Cf. Papas

376, Cod. byzantinjschen 377, Cod,

E, M. 6 Karlsruhe, la Richard Engdahl, BeitrCige zur Liturqie, Te xte und Stuciie», Berlin, 1908, p. 2. Esi iqme nu, an 130G, A. Dmitricvschi, EUXQ).6yt<Y., Kiev,

Marco

'Mandala,

ap, c it.,

p. 106,

Kennini,s 1901,

der 378. cr. Iv1(jriurisirea Oriodoxd. R1ispuns la tnlreiJarea XLIX.

p. 265,

141 -

C. -

DU~NEZEIASCA IN OFICIUL
,

LlTUROHIE COMENT~TA ~I IN TEXTUL EI '

" CLl

I" Ge,n,~JU!~16.ti jnlrocluclh'e: Caroclew! Conciiit; pI1vlloClI'e l a SQvlr.'?·itori 10 10 I lu! L.llurghiei

oiiciulu' _ '1 1, IT, $1 0 V[emea oliciu-

GENERALIT/I.

TI

INTRODUCTIVE I
OF1CIUU)1

CARACTETWL 1. Prineipill{ de C0n111nilcl{ cull extern

·5i ierariJic a/ Lilurghiei polrivil cu nalura n'

_
'(' lU Ui

2
." $1

L'I
1~lg

hi
.IIJ

a Bisericit

ca

forma

1. Principiul

comullitCl]

.;;j

iermi1ic

ot Lilurghiei

ne ar ats insa:;;i c1enumirea m e i Litur ) '_, anurnc serviciul divin ~au cu{L~;a este a slujba ICII al Eisericii crestinc ort I sacru .al BiseC mel zrccrn cil Liturghia este oficiul divi OC ?~e".. . ea trebule privita de fapt clrept It I l:n at Eiser icii, se IIltelege eil natatii. Liturqhia poarta deci' i eu LI t nu ,atIt al cr esttnulut cit al crest iac1ica un cult colcctiv cj'al' 11'1,111 el~e,111 lei. ,un caracter ecleziologic, a este , v• nCIVlcua - ' !' 'I j' . comun,tajii, pentru ca. In prirnul' I :: I~C I:'IC ua tst. Ea este cultul rna! liturghisitorii ci' si cr edu _,[]j~c, In ItUlqhle se roaga toti : nu I1U, i] , " irit I a [UCjaCIUDIe acelora ; mai .rnu lt m 1CIOSll, carp.- ~participa' . m spin hr .. '. ' .. , ---~-.----' nern )lll comunltatll IBU parte cle esemenca la

:::0, un

._. A'?a

0t'.1ClI.I .r?llgios si e,:e:;; 11:12 .;;1 111 special

!)r~Clllll

sau In forma sa cra ro, 0flCiu, inckletnicire) <' ,,',.,-__ , " )~I.P,uS acltcu din EPYOV (fa pta, lrenoi luA I' t· ,_'" .,.1 1\ r" , 0, eel d A'l ,a II 1" . , ' ( [ec tvu: A'C,L-rO, inSCullln5 clc"· . '0 ',. In (lalect ,al!~ A~o, (popori. se referil la popor sau la jnlre'iJ~'iJC~;'~i]I(('C ,C.~l~ iltl roporull~i, ceCa ce S8 cuvi n o sau pentru POPOI, iar AELTOUpyio: CIa ~o "(Iiu''', vrr uu EV;;OUPYEL'J vlnsemna a siivir~i ceve klrllerr" Indcplinita in Iol osu l )0)( (e, () Iu:;_rare sau Caplet, un ofi ciu sau 0 lncle(.lcnur:·Jrc 58 intelc(1Gau de rp(111,i ' »r u UII, ddlL,d de utl\ltale publica, Sub ace~s(5 '" II ., - ,il anUlil1 " O[ICI1 snec'f' ilt . I . , .< '"eS8 e or de ciitre cct5tenii din clasele ~ob'j ," ,I lC e In "91 ~I indeplinite pc unel flote 5i conduce-rea ej illlpolriv'l clu. I e ~l bogale,. ~a de exemplu; inarmarea cln'lca zeiil)r echiparea <i p_ (' , ,c ~llloJllllor, preg5tuea sarbi)torilor anualf> -in in I I'" " ar ICI pilr0a person ala la vb' '. C C? InlreR gUllllitti a functiunilor ul-I' ,,: raz .01 pe proprie chellllial1l ,nl,Iblic (11 7.cilor. 1~1 :;Cnsul acesteP lt~ ice, JEll . n~, s~ns l11aJ re'itrins oficiil2 cultului ,dlturqi1ic" si in direril" If'xle I:' Sl U( Imc n'-ccp\IUnt se vcde intrebuinlal cu\'intlll . .'.... (III, cp uuCJil'lu I)ri'l I ' .. I r_egf~ e J ()~l(~ sl:.ulle lC\'itilor; t<\Tni trr'blli ~ .' ,. VL ~~are ,0. ~er~lclde cujtuluL AstFel, ~u.Jl1n(:7.eUtli; \'r)slru :;;i p(~norutl1i c;~ e dC.rLl,]l_. Sd . S.Clvltl A€VrolJ·PysLV DOlllnulul X,XIIJ, 21)~etc etc). De usem en"a ~ti~{~,~~~l';. (,I Cron~cl XXXV, .); cf: $i I Cronici E. r. 1'-:, ~l_; C\, 11. T"rrnl~nlll A;'.-:-oupyio: ' c, ',c~tament, Lllca J, 8-10; r-'aple XIlJ, 2; j1enllU a cl('scmna sllljba arhic<co.sc5 il \1',1,( JI<llclll~tlJtal ril! Sfin/fJl Apos(ol Pavel PrIll accilsl,; ('Xpresic 51' (leS0 . Inull.lnlltn.; .. vr. £ VIII:'i2; .ci. Si \J 14 I; Cle~'(':ll i,omc'flul FIJiSI~l~m~e'!~l" InC'll;rillUI'a .Pilrin1ilor apos\o~ici (Did{jlll'~ (I 5") 1 S· ,-. ~a re OI!Il(rIlJ ),Ill I) c" "4 " , 1 _. I .a,p ,111. (k Jil AnCira, 12 i1t Sin " 1 ,''it'. 'II 1n c!lIJoilnele sinoaclelor (1,)ICel lI~rIl)utiil rle liturqhisilorl' " cl . ,c <1 ~ardlca, 'lil al Sin, dellJ Laodieeca) rio . <,. enel l or SI cle 'I d 1"1 .f ' ~ ,. ! " n ep lnl on, ill . riferilclor oficii

_.' 3,9, De la w.ccescul ),i':vroupyio: P,ECTO') m.n ,,,dIG de scn er e . A1Foupyia, cuvi,:t r-",

EO OV ,Y

0,

_. .. OflCIU 'publtc).

"

lnsas; aclucerea Sfintei J ertfe euharistice,. dupa ce, prin r uqaciunile preotilor Trupul si Sinqele Domnului clevin prezente real si substantial pe sfinta masa. Nota aceasta cle cult colectiv, specifica Liturghiei, se face simtita pe de 0 parte prin forma plur alului, la pcrsoana intji mai e les, in 'care sint redactate sl roslite ru qaciuriile, cit si prin forma dialoqata. sub care se desfasoara oficiul ei, intonat alter nativ de liturghisitor si de cr edinciosi. Conditi onarea acestor doua r o luri unul de cel alalt este Ilustrata intr-o forma suqestiv a de Sfintul loan Gura de Am, in legatura cu di aloqul introcluctiv la ruqaciunca Anaforeieuharistice, « .. .ln -timpul prea infr icosatoarelcr Taine», remarca el, «preotul se r oaqa ,pentru popor, iar poporul pcntru preot ; caci acel (r aspuns) «Si cu duhul tau» nu inscarrma altceva decit aceasta, Tot a~a ce'le ale (ruqaciunii) Euharistiei Ie sint comune ; eaci nu nurnai acela (preotul) singur multurneste, ci :;;i toti eredinciosii. Pcntru ca (numai) dupa ee a primit mai intii r aspunsul lor si dupa ce apoi acestia s-au invoit ea este vrednic :;;1clrept lucru sa se faca aceasta, atunci incepe (preotul) ruqaciunea de rnultumire» 3811, Mai mult, Liturghia este rruqaciunea am a Biscricii intreqi sau a intreqului popor crcstin ortoclox de pretutincleni cit si pentru rnembrii Bisericii din toate tirnpurile. Liturghia din lo casul sfint al celei mai msruntc enorii se inalta astfel nu nurnai pentru cei ce sint. de fata, ci si pentru «tcti ortoclocsii cr estini de pretutindeni», ea si «pentru toti cei mai di nainte adormiti parintii si Irati! nostri ortorlocsi care odihnesc ai ei si pretutincleni» ,la aceste ruqaciuni fiincl asocia ti «toti sfintii» impre una CU «Preasfinta, curate, prea binecuvintata, slav ita Stapina no astra, de Dumnez.eu Nascatoarae si purur ea Fecioara Maria», Cu alte cuvinl.e, in Llturghie se gElse:;;te in ruqaciuns Biseriea vazuta :;;i nevazuta a lui Hristos, toate membre1e Trupului Sau tainic, care se roaga irnpr euna cu Capul lor, Hristos. Fiind in eei ee r amin in El si in cuvintcle Lui (loan XV, 7; XVII, 23), El se ro aqa, precum zice Fericitul Augustin, pe ntru noi ca marele nostru preot, se roaga in noi in calitate cle cap al nostru, adica al Trupului SaL! tainic, care este Biserica, si ne ruqam in acelasi tirnp catre EI, ca Dumnezeului nostru ;;iil, Pluralitatea este topita astlel in unitate, in unitatea duhului prin Iisus Hristos, in care, cu 'care si prin care se roaga Biser ica. Cincl El a spus : «Or ice Yeti cere de la Tatal in numele Meu, va va da» (Ioan XVI, 23), ne-a invatat ca Iisuo, este Mijlocitorul rugaciunii 110astre, ca Cel ce a impacat pe oameni cu Tatal
bisericeoli, ca, de exem.plu, Ceasul al nouiilca :,;i Vecernia (eL loannes Mich, Hansscns, op, cit" t. II, parlea I, p, 34-35), Prill analogie deci eu sensul malerial, formal ~j juridiC pc care il avea aces!. cuvinl in limb" ~i in organizarea vietii din vechca soeiclale grcaci:i, lcrmenul ,dilur~d;ie" il ajuns sa insel11neze in Biserica creotina ofieiul, slujba .sau lucr(]rea ere so. ir:depline:,;le in scrviciul divin, spre folosul comunilii\ii credinci()~ilor, care csie, in 'ultIma linie, sfin\irea. potrivit insenm5rii primile de aceasl5 denllmirc in vcebiul li:11baj cre:,;lin, prin Lilurghie se in\elege in Biserica Orlodoxii, in chip ex-clusiv, ser· viciUl sau oliciul clivin in care se savir~e"te Jerl[a rcuharisli:ti a Trupului :,;i a Singelui ;vlintuilorului, sub for.ma piinii ~i a vinullli, spre s[in\irr,a ercdincirx,i1or. :180. SI. loan Curti de Aur, OmiJio XV /I[ la [pistola II Corinlcni, p, G., LXI, 527. 331. CL Fer, Augustin, Enarratio 111 psailllllm LXXXV,

i.

c',: ' . ;.

XV

1422, Liiutqtvia

143extern ootiivit eLI natura OJl1ului ,5i n

si a Iacut cu puti nta celor care cred in numele Lui sa devina Hi ai lui Dumnezeu (loan I, 23), prin har. Liturgbia este asadar 0 rugdciune ptin intermediul sau un cult ad us prin mijiociteo j\/llniuitorului; potrivit propriei Sale invatetun, singur El este «calca-, prin care se ajunge «Ia Tatal» ': «Nirnenl nu vine la Talal declt prin Mine» (loan XVI, 6), Aceasts slujba de rnijlocire, pe care, in cerur i, Mintui torul 0 indeplineste in Iata Tatalui Sau, in mijlocul ingerilor si al sf inti lor Sai, pe pamint 0 continua prin rnembrii ierariliei biser lcesti, sub forma Liturghiei. Ca atare, pietatea liturqica nu este indivi dualista, cum 0 concep protestantii, la care, dup a pr incipiul lui Luther, nimeni nu poate sa primeasca pe Duhul SEnt si sa intelcaqa pe Dumnezeu si pe Cuvintul Sau decit daca acesta Ii este dat fi'trEI intcrme diar, de Duhul Sfint. Si nirneni nu poate prirni pe Duhul Sfint dccit d aca singur face expcrienta Lui, 11 incearca $1 11 simte» 382, Prin insusrcar acterul ei lnsa, Liturghia nu reprezinta atrnosfere sau ter cnul unul cult individualist, deoarece ea este ruqaciunea oficiala, publ.icu si comunitar8. prin care crestinul se integreaza in Biserica saLl Trupul tainic al lui Hristos, gasindu-se laolalta cu celelalte membre ale acestuia, sirnpli cr edinciosi sl ierarhie slujitoare, in «unirea duhului prin legatura paci i» (Efes. IV, 3). care trebuie sa dornne asca in ininule tuturor celor care sint chernati sa alcatulasca un singur trup (Col. Il l, 15), Car a cterul srprincipiul acesta ierarh ic si social sau cornuni tar al Litur qhi ei ll apara Sf intul Iqnatie Teoforul, cind indearnna pe creslinii filaclelfieni (IV) sa p astreze intre ei legatura prin aceeasi Euharlstie si ace lasi jertfelnic In jurul cler ului , intrucit, asa precurn scria tralienilor (III), «fara acesti a (membrii ierarhiei) nu se poate numi Biserica», el indernna in corisecintzi : «Rarnineti tari in credinta voastra sl in ruqaciune a de obste» (XII), Liturghia este, prin urmare, 0 rugaciune, o mare ruqaciun e, cea mal mare rugdciune ,';ii anume marea rugdciune snu rugociunea jJrin exeelentd a Bisericii, o participare activa 5i efectiv comunitara la oficiul Liturgiei se poate consiclera 1115anumai in m.1.:,ura in care credincio$ii nu sint simpli \ asistenti sau spectatori pasivi, ci urmaresc ell aten\ie ofieiul sau aetiunea sau elrama liturgica incleplinita de slujitorii altarului, partieipa $i 5e palruncl de ea sau 0 traiesc Impreuna cu ei, Din acest punet de veclere trebuie sa semnalarH ca practiea credincio$ilor din Bisericile apusene, imitatil in unele caZuri cu totu] rare $1 de un!i ortodoqi, de a .I recita diverse rugaciuni din anumite cart] in timpul Sfintei Liturghii, constituie 0 intrerupere a unita\ii ce trebuie sa se pastreze cu $i prin litur9liisitor (preot ori episcop) ; alaturi sau pe marginea cultului public se c1a astfel na$tere :;;i se practica un cult parti'cular $i individualist in care credinciosul i:;;i trateaza sin9ur :;;i direct raportul Sal! eu Dumnezeu, Uira mijlocirer} celm ee 'dmpreuna lLlcratori cu Dumnezeu» :;;i ({sluji,. tori" ai LUi sint (II Cor, VI, I, Lll, In felul acesta, creelincio:;;ii se gasesc concentrati asupra lor In:;;i:;;i IntI-un cult aproape antropocentric, iar nu asupra actillnii sau dramei ill caclrul careia 5e desfa;;oara marea rug11ciune a Bisericii, care este Liturghia,
382, In introdueerea lui «Das Magnificant La R, Will, Le cuHe, vol. I, p. 326, n, 3, verdeulschl und ausgelegt., 1521.

ca forma

de cull

Bisericii , 'tatii si comunitatii in spirit ier.arhic in cursul of iMentmerea um c, 'I , ,,' t I oi , " 1" te unul dintre rnoti vele pentIU car e apm a u el exciulu: Liturq 11el es , ' '1 \' ' " , e int it sub forma unui strms dia og cu cree mcicsu ;>1 S ter~ a fo~t \11ocrr:~terjectii si formule de inclemn ori de salut sau de a~la pre,sara CUG~I_, u-se intr-o mare dependenta d de sim~urile s,ale__. blllecuvmtare. asin ~ se inalte Ia obieete spintuale <;1 sa ' ' lui ar fi Io ar te greu sa ,r cree \ II1CIOSli Ul 1- , r' e fara sa fie spr ijirnt de anurnite forzamislea,s~a s:ntlm~ntey ~el~g~f:s~e~)te in inima sa 303. Aceasta constituie me,sen~lbtle in stale>s~;)a cad'erea omului ill pacatul originar, de ci~cl o sltuatle pen11a~ent:l C j , auort inalt cu Revelatia divina. "Adevael a pierclut p~j\:IleglLll, un~~1r il~ el msusi $i fB.ra nici un raport cu sta~ ratul cult, ~aca II c~n,sId~~e precul11 remarca tAassillon, pur mterior $1 rea pr ez enta a ornu ui, ,e ,', ~ \. adora Fiinta suprema, a contempla se saviqe~te cu totul in ll111~~a,-, cu EI pr in emo\iile sfinte ale unei j eli vinele Sale perfectlllnI, ~ \:0 un\1 b''lleC\lvintare si multumirt. aceasta 1 e, I , b' , t co' pP.rfecte pnn aue ' IU m cura e 'II ~, it I ' fericite a c1reptilor, care ne-au preeste intr eaqa relIgle t~lf~ec~~sta a fo~t rel iqia omului inocc:11, zice cedat cu sernnul cree in el. td accasta stare de clreptate, 111 care Fer ici tul AugUS~ll1; dar cs ea:l.~ostl~ili t' sa se t irasca pe pal1lin~ si sa nu Iusese :re,at _la \nceput, el '1 x decit pr m serviciul acelora~l creaturi, se poata ridica ra ~Creatoru s~~ urma i ai necreC\intei sale, noi rnostecare n departa::,era, de aCf~~o" ' p~a~inte truj)esc noi ne nastem tru, ' nan $1 pe deapsa lUI' , ea II d l unUl 1 it in simtun ' aproape nu se mai. peste ca ~i el i sufletul nos~ru, inv a tu ~re ca ata're nevoie de obiecte poate lipsi de ser;iciul lo~",l~ultul ~os ~ car~ sa ne cle~tepte dragostea, sensib~le, care sa l~e .spn)m: ~~~e l~~ ~e inlesneasea atentie, care sa 11e care sa ne l1ulreasea s?erant " Astfel este religia pe pamint: simbolunle, uneasca t chiar, cu Iratiif nostri. , . ~ ne a duna la un loc» :181 ~ 'r unftca una " umbrele. enigmele ne, l:ceaz~a, ne ')\ : vatie a ornului (justitia oriDe5i in starea, ongmara .sa~ e e realiza tot in jertfa" totU$1 ginalis) raportu1 dmtre om ~l umt~ne t lln inteles cu totul spiritual. t b' "ne 0 reprezen am 111 r, aceasta re me sa ,~ l' Sine $i bunatatile Sale, lar 'omunica adlca omu Lll pe , ~ «Dumnezeu se c ~' e sine <:i viata sa 111 ruga"1 Ie se preda lUl Dumnezeu P '( ft omu l pnmme u1 ' tf~ dintre Dumnezeu si om a os , ' 1t m're Acest raport e e )er a ' ~ Clune ~l mu U II . 1" ' 'conomia elumnezeiasca penstabilit prin insa$i crearea omU Ul $1 prm 1
0'

I,

l~~:l~~
A

383,

Cf,

L'Abbe

Boissonnet,

D1CllOllnQlfe

.'

'

c1'

cs

inhnonics c~ . ,

el

des

riles

sacrl's

""ligne, t, xV, p: 11, .' d' 'ritable culle), 2,e t., Paris, 1865, p, 561, DOIT~ 384, Massillon, Oeuvrc$ (S~rrrW~l u vEe " 'mii raportul dinlrc cllllul exlern ~I tvJ, Festugiere, din ~coala benedlctma f:~~~~Z~'x~~~~~1 onwl cOl11plct:. corp oi sufl",l" eel raport' , )arle a ol1lului: su[lulul sinc]ur», «Cult ~nt:rn,.o r.. c-rc' se vode COlc,lliorn.rc!(1 si0 , 'In a , 1 l'" u- ium"It lltur'jlc Acesl simbol aritl1letl~ al atlto[ TU,9 ,c ,.;, in c\'idcn\5 cloud IUC[lIrl, ~ n II, multana a corpului ~Ia sullel~lu; 111 ~l~)ei(, ri~l~iti.5;1ri (intern); p."Xlernl; daca Cll\~
rultul . nu estc

intern

prin

urmatorul

lui intern esle ~l ran I "'" . b' merile $i sa fie inlr-adevilr cull elII'm, tIC we ce este activitate psibicii In cultul Intern,

cODljJlet decl ,dec,lt , ~ 1'ne cull <:'J

_,ub.a

.. uCP(]sl'l. c"
·'U -'

iorrn5.

upoi

numal

SUI)

cuprindii

(_

ncapilla

~.

cuHu~ extcln. ca s _\ t" S'I'lC tot .... eea.

Hl

'

t:'l~ clinsu1. DUI1l;1.~~eu a .crea.t )~e

$1

144Ol~,

145-

(raiuI), dar I-a si primit pe om in legi'itura spir ituala cu Sine si i-a dat viata vesnica fericila. Omul, 1a rindul sau, primind acest dar, in semn de multurnir esi de respect, se ,preda lui Dumnezeu pe sine si toata viata sa (suflctul :;;i corpul sau, cuqetul si faptele sale), cu un cuvint, aduce toata fiinta sa ca jcrtfa lui Dumnezeu. Ca expresie a unei astfel de legac turi intre Dumnezeu si om ~i a unui astfel de dar al vietii servcste jertfa in sensul ei original. 0 astfel de jertfa a adus lui Dumnezeu omul in sta ree lui de ncvinovatie, liber de pacat si nurnai el singur a putut sa o aduca. Dup.i cadere a sa in pacat insa omul n-a putut sa mai aduca jcr tfa primitive, pentru ca viata lui a devenit vinovata $1 riecurata inalntca lui Durnnezcu si, pri n urmare,nevrednidi de a fi dar lui Dumnez eu» :)83, asa incita tr ebuit sa re curqa la forme sensibile de jertfa, pentru sustincrca reliqiozttatii sale, cum se vcde in Vechiul Test.ament ~;iin istoria universale. Ca atarc, Mintuitorul insusi nu putea sa lase cultul Biser icii Sale fara un ce ntru potr ivit cu natura ei. Mlngii.nd pe ucenici ca «nu-i va lcisa orfan!- (loan XIV, 18), El le-a Iagaduit prezenta Sa pina la sfirsitul vcacurilo r (Matei XXVIII, 20). «El va gasitcle cuviinta sa r amina printrc noi ca 0 jertf a permanents. Iisus Hristos este capul Bisericii : pentru accasta El a v o it ca sfinta Sa umanilate (natura omeneasce] sa lie mereu pr ezents pe parnint. Aceast a indoita pr ezenta. cu deosebirile respective, corespunde perfect naturii Bisericii ceresti si a celei paminte;;ti. III ceruri, El sta de-a dre-apta Tata lui Still, plin de putere si de slavii ; pe p amint El r arnine smerit si aSCUllS sub intatisar ea pii ni! ;;i a vinul ui» ~86. Vorbincl de ineficacitatea vechilor jertfe de anlmala, Chate aubr iand r emarca pe elrept cuvint ca. desi 0 jertfa sp ir ituala, .ad usa. in fiecare zi pentru pacatele oamenilor, este pU\cuta lui Dumnezeu, «totusi, pentru pastrarca cultului extern, trebuia un sernn, un simbol al jertfei morale. I!sus Hristos, .inainte de a par ast pamintul, a avut grija de imper£ectiunaa simturilor noastre, care nu se pot lipsi de obi ectul material: EI a instituit Euharistia, in carel sub elementele vizibile ale piinii :;;i vinului, se ascunde jertfa invizibila a singelui Sau 5i a inimilor noastre. Aceasta este explicatia jertfei cre~tine, explicatie care nu supara nici bunul simI, nici filozoIia» :)87. Mintuitorul a instituit Sflnta Euharistie in amintirea Sa, pentru ca ve$nic, cit va fi Iumea, cre;;tinii sa-L aiba intr-un chip concret in rnijlocul lor. «Un Dumnezeu care se arata in trup devine astfe~ vizibil, pentru a se strecura eu ajutorul simturilor pina. in inimile noastre; ;;i aeest mister conlinuind pe altarele noastre sub semne mistice, tr(:buie sa serveasca pin a la sfir;;itul veacurilor, atit ca exercitii cit;;i ca mingiiere pentru creclinta' noastra» 38B. ---_._-385. 386. Moccand. 387. :l88. P. Lebedev, op. Gil.. p. 13-1<[. Dr. Nicolils Ciihr, Lc saint Sacrifice c1e la Mcssc traduit Paris, 1900, t. I, p. 81. . Chateaubrillnd, Genie du chrislianismc. t. II, p. 67. l\Iassillotl, op. cit., p. 561.
r-t

r-a IJurtat de gn]i:l nu nurnai dindu-i toate cele de trebuinte pentru v~iata

adica i-a dat via~a, suflet.<;>i corp

De aceea, opera mintuirii si indeosebi actul prin care ea s-a (onsumat si formeaza centrul si punctul culrninant al Liturghiei trebuie reprezentate si actualizat.e permanent in futa cr esti ni lor , conform insesi poruncii exprese a Mintuitorului. J;:ceast.a opera .l1l~ se re~u~e. num~i la momentul rastignirii i Golgota a inche iat nurnai $1 a desavu;;1t activitatea pi:iminteasca a M_lntuitorului, ex~rcitata. mai intii ~ntr-o fo~m~ didactic a sau profetice. In sens larq. $1 aceasta din urrna reprezmta unul din aspectele marii je.rtfc mintL~it~.are, caci Jertfa lui lis~s, inc,epe de la nastere.a Sa, mai mult : de. la zamlsllree Sa supranaturala III sinul Sfintei Fecioare cieoareee 0 jertfa a fost smerirea prin luarea naturii ~lmane si na$tel:ea intr-un staul ca Iiu al uuei f~mili.i sarmar:e. Toate aceste -acte de umilinta sint de Iapt momente :;;1 episoarle dm lantul che~10zei Fiului lui Dumnezeu, acte de sacrificiu premerqatoare jertfei supreme si depline, care incheie opera ~ui mintuit?are in lume .. Aparatul formal de rep~e:e~t~re $1 de actLl.ah~are a racestul d~mnezeicsc mister, pentru a Ii mfatl;;at concret ~l facut :=lar oarnenilor, era firesc sa fie alcatuit din clementele pe care experrenta Ie consacrase pentru exprimarea si oblectivarea valorilor. s_pirit~lale ;;i metafizic:e. Prin ur mar e, nu trcbuie sa ne surpr iuda ca oficiul L1tur~hleJ cr estine a irnbr acat forma unei dr ame (actiunl}, sau ca un.ele amanlll_lte. secundare ale ei, precum slnt de exemplu raspunsu!Jle credlllClO?11or_; amintesc interventra «corului in traqeclia anti ca», desi 0 astfe~ de form~ l1U era strtiina nici cultLllui iudaic :loU. Elementul tr aqic, propr iu dr arnei, 11-a fost de loc absent din istor ia spu ltualaa omenirii. 0 adev~~ata tragecliea fost timpul de rataeire .in~in~ede Hr.istos : ~clrama l~lm~1 ve~lll.: intI-L111 cadru de cea mai subl ima :;;1 1mpreslOnanla tr aqedie '~ 1111:;;ca apoi sf inta urnanitate a ]Vlintuitoru.lui, c~lminind. cu ~al;arL1:L 111 loc:ul urnanitatii lurnii, neputincioas[\ a-si real:za prol~[ja ei m.1l1~:u~re. . Pentru reprezentarea, simbolizarea ?la.ctu~lIza.re.a m~stlca ~ ace;5~el ultime faze inc1eosebi din istor ia misterului mtntuiru, oftc:.ul Llt~rgllJel se desfasoar a pe pla nul unei trilogii 'dramatice, adica ch.Vlzat In tr~l parti clistincte, care se succecl si 5e tnlantulesc intr-o aC!,l~ne ullliara, in j'urul unicei teme a mintuirii Jumii pr in Jertfa Fiulu! l~ll. DUl~meze~l. Panile ac:estei trilogii liturglce smt mareate pnn Proscomtcile, L1lurghw cotehumenilor :;;i Liturghio creciincio.;;ilor. In Uturghie deci, adora\ia, contemplatia :;;i pietatea: jl~tr-:ll1 cuvint : cultul cre$tin, se desfa$oara prin concentrarea credmCIO$llor 8::.upra ceremoniei reprezentarii mintuirii, inimile fUnd astfel mi$cate :;;i Iacut~ proprii pentru insu$irea sfintirii, ,adica a mintuirii reali~a~e de ~llil 1m Durnnezeu. Continuinc1 asHel real ;;1 lllistic prezenta 1m hsus $1 a Cuvintului Sau printre oameni, in acela:;;i timp Cli inv?carea 111.1l;1CI,ui Lui :;DO, Lltur9!Jia, c:a forma de «cult intemeiat pe RevelatJe, ;ste o. 1Il,tllnire .a lui Dumnezeu $i a omului, in eare Dumnezeu vine mtru ll1tlm-. pillarea omului, la intilnirea pc care Dumnezeu insu:;;i i-a hotarit-o» 3!Jl.
389.' Cf. p. 45'390.

'par

l'Abbe

L. Thi

~i Dom

F.

Cubrol,

Le livre

de

1a prierc

antique.

Tours,

1920,

DOm M. Festugiere. QLl'est ce que 1a lilurfjie, 'Paris, 391. Vaucher, Dc 10 ilieoiofjie pratique. 1893, p. 8,1.
explicat 10

1914, p. 70.

Liturghierul

,
147

146 II
COIWllll
1. lWuaiul _ '.

PF.IVITOARE
pregdlil ,

LA SAVIR$ITORlI, LA LOCUL OFICIULUI LlTURGHIEI de il1ceperea 3, Locul

petiiru

$1 LA VREMEA
", esici]

11lainlc
-

o/iciulu)

,-,

2 Cl
Lilurghje

1n savus u e a o/Iciuiui, ,)'j ot cu: 11"l1lr11 o/iciu1

ol ic iul

Lilurglliei,

Litut qtuc:), - 5, 0 singuril zi pe aceeasi s[jnld.masd

111d replallt .. _. '. 4, ZileJe 1l1u-o sinqur«

-

1, Rituolul

pt eqiititot

inainte

de incepetea

oiiciului

intru cei de sus lui Dumnezeu sl pe p amint pace, iulre oameni bunavoir~ (Luca II,.14), ?e afirr_na in acestchip, ca intr-un moto, ca Liturgllia se savirseste 111 prunul rind spre slava lui Durnnezeu, ea Ilind forma desavlr~ita a cultului cr estin de laude ~1de ador ati e, de multumire si de marturisire a p ocaintei $ia cererilor cornunitatii ce se indreapta catr e Dumnezeu prin mijJocirea Fiului Sau, Care se roaqa cu noi si pentru noi in Lltur qhle. Pe de alta parte, ca urmare sau roel binecuvintat al Liturqhiel este pacea de sus, c:e se rev arsei prin ea in sufletele si viata cr edinciosllor , «pentru ca El (Iisus) aste pace a noastra, El Care a Iacut din doua Iurni una, surpind zidul despartitor de Ia mijloc, adice vr ajb a» (Hes,

in Litut qtiiet «Rlnduiala dumnezeicstii ,11 P rosco, .j" Cupitolul . intitu lat ~ n.l1C11» se r erera la reguli si la lucr ar i prin excelenta pr oqatit ' - t 'I -,"t _ 1. '~'" oare, curn Slll eo e ):l1Vl oare a star ea de vrednicie ceruta liturghisitorilor inaI,Il1C de a l!lCepe _ntL~alul Prosc:_omidiei, la tinuta lor exter ioar a. precum ;;1 la_ cole in l:gatura~ C\~ pr eqatirea s1intelor darur i. Acest car acter de pr eqatire S8 pastr8il~a p~nd la finele capitolului care se incheie cu regul~le_ p c care t,robule Sd le o~serve, sfintitii slujitori pentru preqatirea lor lJ1clI~1tc de a incepe ofi ciul Liturqhiei propriu-zise. ., j\V1:1(~, S~l. ~e~n~Flj,eze ~de aci i:,ai~te,lntr-o actiune si ruqaciune LontI1ILlcl,111 5[[111So leSJdlura cu, cred inciosi i, pentru a ajunqe ia uniune :;;1 co uuuuunc CLl Durnn czeu pnn Fiul Sau, preotul recurqe in 'rr 1 l;llld}tl ajutorul cli:in, pen~ru a putea impllni acest ur cus cdul~ov~f~~'~~, ~\sdel, ternlln~t~ fiirid lucr~f11e manuale si !itualul Proscomidiei :;;i dup a a!)OlI~ltl ~tre111el, sau clupa ~luJba Cea ulUl al :;;ase]ea, dimine.ata, daca ~tre!'1.u s-a facut sear a la ~[lveghere; Iiturqhisitorii 58 inchina rnai inti! in fata sflD~e~ mese, rostmcl apoi in taina si cu adinca patrunder e scurte~e ~r~gaclUn.1 prescrise de rinduiala din Liuu qbier, , ~ilril, indoi ala, pentru realizarea Iiturqlca a misterului intruparii ~lUl~l I.Ut Dumne~e:l,:,;i a intregii Sale activ itati mintuitoare (predica, Jer~fa" mvierea :;;1 malfare_a. ~a 1~ ~eru[i), prin imnele, ruqaciunile si actnll1tl~ elm ca~e. eS,t: alcatuit oficiul Liturghiei, slujitorilor ei le este necesara 0, c1esaVlr;;lta curaFe launtrlca si 0 vie sensibilitate pentru lu,cnlflle. clI:'ll1e, De ~ceea, 111 pragul oficiului Liturghiei, ei se silesc sa sU1e, ~reapta pe scara pertectiunii lor spirituale, concentrin~lu-se, 51 ll1altlllclu-,se cu duhul ~spre cele de sus, prin citeva ruqaciuni 'J:u;te: Inynmul rmd, pentru ca "toata elarea cea buna ;;i tot daml desavlr~lt ~ll1e de ~us, de la Parintele luminilop (lacob I, 17), ei se incl:e_?teaza spre Om suI pn.n rugaciunea "lmparate ceresc .. ,» 30'?, invodnd sala?l~Ilre~ clul,1U~Lli.lui Dl1m~e~eu in suiletele lor, pentru a irnplini prin putercc1 Sa sfll1t1toare ll1suhClentele puritatii unor slujitori luati dintre muritori, , In sfintul oficiu litur~lhisitorii incleplinesc rinc1uiala s'fintilor 1ngeri elm ceruri, De aceca, dupa prima rugaciune, ei se alatura acestora r05tll1ci Ade clOLlt1 ori, in tainci, doxologia care a rasunat prin graiuril~ cetelor lll(jere;;li la na5terea Domnuilli, in pe~tera din Betleem: "Slava

III 14\' Pentru un cult atit de desavir:;;it sl dumnezeiesc, cum este Liturqhia, ruqaciunile ~i irnnele nu-si pot qasi forrnele potrivite decit in textele inspirate ale Sfintei Scripturi, Deja in rugaciunea a saptea de la Utrenie preotul este nevoit sa marluriseasea insuficienta Intentiilor noastre si a limbajului comun, r ecunoscind ca «a ne ruga pre cum se cuvine nu stirn, de nu ne vei tndr cpta Tu Doamne, cu Duhul Tau cel Sfint~, Este to crnai ceea ce sublinia Sfintul Apostol Pavel, ca <<TIU stirn sa ne ruqarn cum tr ebuie, dar Dulml insusi mij loceste pentru noi cu susp ine negrtiit8» (Rorn. VIII, 26), De accca. liturghisitorii, elupa ce la inceput au invocat sala:;;luirea Duhului lui Dumnezeu intru ei. isi inchei e preqatir ea rostincl stihul 16 din Psalmul L, prin care i~i exprima nadC?jdea ca rugaciunile ce vor inalta la Litur qhie spre lauda Domnului, vor fi inspirate de Duhul Sau eel Sfint : «Doarrme, buzele mele le vei deschide sl gura mea va rosti lauda Ta», Ei marturisesc in acest chip ea slujba lor de liturghisitori este un har si un dar din partea lui
Dumnezcu, Ca un semn de respect $i de iubire lata de MintuitoIul, preotul sarutu apoi sfinta Evanghelie, cruce a si sfinta masa, iar diaconul, sarutind nurnai marginea sfintei mese, anunta inclatt, preotului, in taina, ca a sosit vrerne a sa inceapa slujba Sfintei Liturghii si, ca atare, cere binecuvintarea nec:esara pentru a-;;i indeplini serviciul sau : «Vrcmea este a face (-;.",lpC.o: ~oi3 ';;0 l'1jO(1t) Domnului (Ps, CXVIIl, 126); binecuvinteaz21{ pilrinte", Preotul il binecllvinteazcl cu formula din Lilurghicr ("Binccuvintat este Durnnezeul nostru .. ,»), iar cliaconul, dintr-un sentiment de smerenie ;;i ca 0 marturisire clespre pUiini:'itatea vredniciei sale ome118:;;ti pentm ineleplinirea unei slujbe divine, apeleaza la preot: «Roagil-te pentru mine, parinte», iar preotul. II int.are;;te, chemincl sprijinul Domnului: «Sa inclrepteze Domnul pa:-,;ii tiii spre tot lucrul bun~. Diaconu1. eerind din nOll sa nu fie uitat de preat in rug[\ciunilc sale ("Pomene;;te-ma, parinte \»), acesta Ii raspuncle: "Sa te pomeneasca Dornnul Durnnezc;u Intru lmparatia Sa, totdeauna, acum :;;i pumrca ~i in vecii vec:ilof)), Raspunzinel «amin», diaconul 5e inchina :;;i ie5ind din altar, prin u:;;a de miazanoapte, mersse in mijlocul bisericii ;;;1 sEnd eu fa\i.l spre rasarit, S8 incl1ina de trei ori, zicincl: "Doamne, buzele mele 'lei d2scbide

ll:C.a. ?

392, Inccpind din Duminica ceresc ... » se zice de 1mparale moarlca pc moarte calcind ... ».
«(

r-nviNl'j'
trei ori

. -~ 0' 5l pUla I a silfbalOarea

l

I nal\5rii, inviat din

in loc .d~ marti, ell

roparu

,,-iris los

:;;i qura mea va vesti

laud a Ta~,

~. Cleiicii lndrepldtiti

148oliciului

149-

la sdvlT:jirea

Liturghiei nu poate fi incleplinit de mireni ori (k~ slujitorii bi ser ices t] inferiori si nici chiar de diacori singur, ci n11[11ai de pr eotul ~i arluereul canonic,) adica hir otonlti dups rinduiala Bisericii Ortocloxe ~i anurne r induiti la biserici1e din parohiile :;;i eparbiile respective, pctrivit sfintelor canoane.\De asernenea, nu pot savir:;;i Sfinta Litufghie clericii care se ana sub impec1imente sau peclepse canonicc, ca de exemplu: suspend are pe termen determinat, depunere din tr eapta si caterisire 3!13. Ofieiul ei nu este lasat, pe de alta parte, la libera inspiratia ,a liturghisitorului, ci trebulo indepli nit conform formularelor aprobate si reeunoscute oficial in Biserica Ortodoxa,
3. Locut pentru oiiciut Liiurghiei ; Ariiiminsut

So Inlele98 ded

ca oficiul

I
r
I

afurisire, a unui eretic ori pagin sau, prin batjocorire.acle catre pagini, er eti ci sau schismatici. In toate aceste cazuri, sfintulIocas nu mai poate Ii intr ebuintat pentru ofi ciul Liturgbiei pina ce nu au fost inlaturate situaliile amintite si curatia a fost r estabilita pr in cuvenil:a binecuvintare arhlereasca 3D7. De asemenea, daca antirninsul va fi r upt, uzat sau asa de 1nnegrit inctt sa nu se rnai distinqa dar literele 5i celelalte Iiqur i impr irnatc pe 121, nu se cuvine a sluji Sfintele Taine pe el, ci sa se schirnbe CLl altul nou, dat de cpiscopul locului. Folosirea antirninselor de hirtie nu este este 0 buC'ata patrata de pinza de in sau de matase, CLl latur il e cam de 0,60 111 care po ar ta imprimata pe una din fete scena pun er ii DomnuJui in morrnint, iar pe mar qini irnaqini ale unora din amenuntele in legiHura cu Rastlqnlrea, El se tine pe sfinta mesa into cmit dupa 0 anumita regula si invelit cu iliton (ED:fJ~6vl invelitoare, de la d)..E.lIJ =0 inve1ese). Antirninsul se clesface in tirnpul Sfintei Liturghii, in veclerea depunerii pe el a sfintclor c1aruri, intocminclu-se din nou Ia fincle slujbei. " Intr ebuintarea antirninsului isi ridir a or iqinea la epoca de perscr u lar o a crestinismului, cind credinciosi i clueeau cu ei mese potrivite de lemn, metal ori din alte materiale p entru savirsir ea Sfintei Euh aristii, in lo cur i Ierite de supravegherea autor itatilor. S-a gasit 1n5.'1 ca esta mal practice Iolosirca unei astfel de pinzeturi sfintite, care, Ia vr eme de strimtorare, se putea stringe in graba, infasurindu-se in ea sfinte le daruri. Deci de la aceasta intrebuintare 111loc de rnClso, pentru savirsirea Sfintelor Taine, ii vine denumirea e!e antimens, sau antimins ·'7.'n~IJ,·I;'i;JlD'1 sau 'O:'I~q~l',alo'i; latin: antimensium). '0 elata cu epoca de libertate insti, Liturghia a inceput sa se oficieze in biser i cl rielicate peste rnormintele martirilor sau, cel putin, incare se asoz.au sub sfinta niasa particele elin moastele lor, ca 0 respect are a pracIi~ii din epoca prirnara, cind Sfinta Euharistie se savirsea in cataconrbe, G'" mese asezate lernorrnirrtele acelora, mese care, de fapt, erau lespec1ele ~Ie peste aceste morrninte. Numai pietatea genuina a primilor crestini a putut fi atit de sfint inspir ata a1egind pentru savirsir ea pornenirii rno r lii Domnului mormintele acelora care si-au jertfit vi a la din iubir ea pentru El. In none conditil ale v ietii bisericesti, folosirea antiminselor devenea il1sa de pris05, idee care a gasit teoretic expresie in parerile unora dintre teologii, canoni"tii :;;i ierarbii din cursul evului mec1iu 399,
397. Cf. Ulurghier. cap. "Povatuiri», pgf. 4, ~i Dr. Vasile Mitrofanovici :;i Dr. T. Til rnii\'schi, op. cil.. p, 459, :1911. Lilurgllicr, ibidem, .. " 39'1. J\slfcl, Iii inlrebarea episcopului Const3nlin Cabuslla, j0an, ~p~sc.()JlL:l \'prulu, (veac, a1 XII-lea), r5sjJunc1e cil intr-o biserica ce nu a fost sfm\l!a (1~P'l [[11dUialb, sfintul anlimins suplinc~le ceea ce-i lipse~te din accas15 _ Ciluza . (S/lltagm" i\/Clli(Jlld, V, p. 414]. De asemenea, in lCCjuluri.i ell chcstiLll;ca daca ilntl!ll,~sclc s~nl n'x"S(Jf'~ oricarci biserici, Manuel al II· lea, palrtflThul C.onslan llilOpolulU1 (124,,-

inuaduita 3D8, -' AntiminsuJ

casa

Dat fiind caracterul de inalta sIintenie at misterUlui (SfinteJ.or Taine) ce se savir~e$te in Liturghie, pr ecurn si nota de solemnitate dernna 111 care sc clesfa~oara actiunaa e i, s-a stabilit regula oa Liturghia sa nu fie oficiate prin case, cum se ingaduie la nevoie pent.ru unele elin celelalte Sfinte Te ine, ci numai inl.r-un loca;, stint, destinat .anume acestui scop. «Prccuin Scriptura nu inqaduie, zice Sfintul Vasile eel Mars. sa se adu ca in sanctuar nici un vas din uzul comun, tot asa nu se cuvine sa fie celebrate cele sfinte intr-o casa obisnuits. 111 Scriptura Veche, aceasta .este categoric interzis, dar chiar in cea Noua (Matei XII, 6; I Cor. XT, 22, 23) sintem Instruiti ca, precum niei in biscr ice nu trebuie sa aiba loc 0 cina obisnuita, tot a~a Cina Domnului sa nu se faca intr-o
obisnuita.i.»
3!)"

Pentru oficierea Sfintei Liturghii este necesara adica 0 biserica sau un paradis, care, in prirnul rind, se cere sa fie sfintitc dupa rinrluiala de catre arhiereu ori de deJegatul sau special, sau saaiba «cel putin antimins, fara de care nici intr-un ,chip nu poate sa se aduca Jertfa cea fara de singe» :3!)5, Exceptie se face nurna] pe cimpurile de lupta in vr eme de r azbo i, cine! nu este la indemina 0 biser ica si daca pr eotului i s-a d at in acest scop un sfint entimins. In al cloi-lea rind, locasul bisericesc nu trebuie sa fie in ruina, mai ales tencuielile interioare, ceea ce ar putea face sa se presupuna ca au ajuns sa sufere stricaciuni si locurile care all fost unse cu Sfin tul Mir la sfintir ca biserioit J9U. De asel~enea, curatia sfintului loca~ sa nu fi suferit profanari prin varsare de smge provocata clearme ori de altfe1 de lovituri, prin ori ce fel de necuratenii, prin inmormintarea in biserica a unei persoane, pee!epsita Cll
p? cleric!i blseflce~lJ.
Probst, 393,

Canoilncle
care,

fiind

28

Apustolic ,
caterisi(i lrelcl.,

oi 4 ill Sin. de legol, iF oficia

la Anliohia
Sfinta

exclud
sau

din

'

Liturghie

aIle

comunitate lerurgll
Ferdinand

394" RC9~IQC

LllurgJc

dc.s vlcl/lell

brcvkus.

illes

395. Martuns/~ea 3DG, ef. Dr. \ asile Jvlttropolilu1 Iacu\',

Inl(>;·r09. 310, p, G., XXXI (II). 1303, Ia Jal,!ilUlwcrl., ulld deren Reform, p. 126. Orlodo;4a, )}artea I, Riispuns la inlrebarea eVIl.
r,filrcfanovici

Smo/his

sou ac!unarc

"i

Dr.

T.

Tarnavschi, de mulld

op. cil,. invdtdlurd,

p. 459. Vezi mai 1756, p, 13, 1,1,

t ,'
150151 4. Zilele !}i orele pentru ofieiul Uturghiei

In bisertcutele sau paraclisele din casele particulare, care nu fusesera sf inti te de episcopi si la construir ea car ora nu fuseser a asezate sfinte moaste, S(~ inteleqe Insa ea intrebuintar ea antiminselor constituie 0 conditie de r iqo arc pcntru a se pulea ofieia Liturghia, Dup a parerea lui Balsamon, obligativitatea antiminselor a fost intrcdusa In legatur,,} sau cu privire la aceste paraclise. Antiminsele, purtind ln captuseala lor partieele de sfinte moaste sl fiind sfintite cu un ceremonial la fel eu eel pentru sf inta mesa ~oo, inlocuiau astfel actul sfintirii acelor b lsericute san paradise ~111. Cum insa iconoclastii introdusesera obiceiul nu nurnai de a consacra biserici fara a a$eza sfinte moaste sub sfinta mesa. ci ineR de a Ie aru nca din biserieile in care fusesera puse. s-a stabilit de atunci regula de a avea antimlnse -chiar la hiser icile sfintite dupa r induiala de catre episcopi, cu pun ere de sfinte moasta sub presto1, ca 0 m{lsura irnpotr iv a or lcare! posibilita\i de a se acluce Jer tfa euhartstlca De me so care nu avcau sfintele moaste .j02, In acest chip, aflarea sfintului antirruns pe sf inta mass consti tuie un document c1\ exista aurobare a episcopullli ra ill biserica r espectiva sa se oficieze Jer tfa 1ih.l~qlca. De aceca. pe antirninsul fierarei bise rici estc inscr is nurnele hr arnului si al 10('aliUitii biser icf eareia ii esto destinat, precum si sernnatura episcopului care I-a clat. In consccmta. r idi carea antirninsului de Ia 0 bise .. rica inseamna lncetarea dr eptului de ·a ,se mai face Litur qb ia mtr-insa, clesi se lJasesc sfinte rnoaste in prestolul ei. DllPi'\ Isiclor Peluziotul (+ 636), ilitonul arriinteste nalr arna en care a Iost infasur at capul h'fintuitorllluL cind a fost pus Tn rnorrnint si pp care, cillpa irrvie re, Apostol ii au vazut-o «inv aluita intr-un loc deosebib> (loan XX, 7), iar antiminsul simbolizeaza (liulgiul cu care a fost acoperit tot atunci trupul Domnului ~O:l. Intrucit 1nsa intt ebu intarea antirninsului estc acecasi ca sl a sfintei mese. s-ar putea snune ea 131 inchir)Uie mai deqraba morrnintul Mintu itor uluit?", mai cu seama in anumite rnomente ale of iciului.
vice c5 «(antiminscle nu t r cbui e pUS0 pe Iiecer e ~flnt)i nlilSEi, ci nUlllE!l pe nCr"lea dcspre care n u Sf' .)tie claca au fnsf. .<;fi!ltitc sau nu, rle{)OfCr'C an Lirnl n sel e inl ol2551. rnesp. sfinUte $i ele nn Sin!. neC(~Sflre ncn10 un(le S~ sUe ca E'xi"ta (Sintagma .4teniano, V, r. 1 JG1. Acecasi tela ec;te sustinul'a ~i ele l\:late; Vl.;'1.:.:taror clnd afirmEi cj «llntiminsel0. Cj0. rlln pr()~)riU~7is pe R('elp mese CcU0 T1'.__L A.1J 1');t consecralc rrin acln1 sfin1iriL, (Sinlarlmn .4Ienicmd, VI. p. Bl). Vezi lil Nicodim \,fJla$. Cnmenlanll ]a C!lnnnll] .'31 aJ Sinwll.11!.1i Tru1an, OfJ. cil" tom. I, [)mt. IT, n. 3'16. ,tOil Simion, Ilrhie>piscODl1i Tesulonicu1ui, Drsprc: t1rno,irea "Iintei iJiscrici, Cup. 1~7.: « .. _Si tOAtc: S(l fBe dcnlin In f1ntiminse ("'1) ~i la dUmne'7ei{]ccu lJ:8S.1r pcntrn ('5 .)1 flccnre din flnlimi:-Ise P~;tA sflf'ta mn.s5». . ,tOI. Sin/agma Al'::niand, II. p. 372, la Nic()clim \1ilas, aT', cit., p. . ,\112. ValsRl1'on. Comellimil! Ie can. 7 al Sinod. VII Ecumenic; Sinlu,]ma Alcn[Q,cd, rI, p. 5?,2, la Nicodim \.filss, Of) cit" D. 3'lrj. -10~. Epislolarllm, lib. 1, enist. 121. Dnrnlhc-n Comiti, P. G., LXXVII. ::>G4-2G5. La Dr. Vasile Milrnfano\'ici si D;. T. Tilrnilvschi, ()p. cit, p. 200, 11, 5 $i p. 225,11. 4. 404. Sf. GhermAI1 I (;1 CoC}stantinl)pn1ullli, ComC:llinrill liillrqic, P. C, XCV!!I, 420 C; cf. si Dr. Vasile l--'lilrofanovici .5i Dr. T. Tarnavschi, op. cit., [1. 501. cu:esc sfintelc rresp sfintile"

tl
I

I
i

Liturghia se poate savjr~i in or icar e din zilele saptamtnn; cu exceptia zrlei de vineri din saptamina Sfintelor Patirni, cll(d nu se of iciaza ni ci un fel de Ltturqhle: Dupa 0 practica stabilita in uue le locur i, nu se obi;;nuie$tc, de asemenca, sa se Iaca Liturqhie nici in z.ilele de rnier cur i si vineri din saptamina br inzei, $i nici luni si marti in prima s2ipt5min[1 a Postului mare, Liturqh ia Darurilor mal inainte sfin\ite ,10.,. Cele trei formulare ale Ltturnhiei din uzul Bisericii Ortocloxe sint programate astfel in cursul anului : Litlll'ghia Sflnluluj Vasile eel 1v10[e se oficiaza de zece ori $i anu~ me: in z iua de intii ianuarie, cind se serbeaz a $i arnintirea autorulUl ei , in primele einei duminici ale postului Paresimilol', in Joia, ~i Simbata din ultima saptam1na a acestui din urrna Post, pre cum ~l inajunurllc srirbator ilor Nasterii $1 Botezului Domnului 406, _ Litut qliiu Darurilor moi 1noinle sfinti1e - desi canonul 52 al Siriodulu i Trulan autorizeaza savlr$irea ei «in toate z.ilele Patmzecimii, afara. de sirnbete $i duminici si de sfinta z i a Bunavestirij" -- totusi ea se practid\ nurnai in miercurile ;;i v mer ile acestui din u:m{l post, pr:=:cum si In prirnele tr ei zile din ultima sapta11lina a postului Patru~.eclll_ll~: dace in nici una din aceste z.ile nu se Illtlmpla. sarbatoarea Bunavestlfll si af'ar a de Vinerea Sfintelor Patimi, care este z.i alitutqlca. , _ In toate celelalte zile din cursu] anului. care nu sint destinate Liturqhiei Sf intului Vasile eel lv[are ori C'elei a Darur ilor mal inainte sfinti'te, so oIiciaza Liturghio de sub numele Sflntului lOCln Gurd de Aur, care poate fi. astfel consic1erata ca Liturghia norma1a sau uzuala a Bisericii Ortodoxe 407. In primele zile ale istoriei Biser icii, Sfinta Euharistie se savirsea zilnic 1n cornunitatea ierusalimiteana (Fapte II, 46); totusi, inca de atunci, se constata ca zi liturgic a prin exeelenta a fost cons ider ata duminica -lOS, Numarul z.il elor 1it~Hgice din cursul saptaminii. a inceput sa
405. Sl mion, arln episcopul Tesalonicului. Rdspllnsllri la lilirebdri!l: .llnlli ~rhicrcu, intreb. 56. Vezi $i Triad, edi ii a Bucur cs!l. 1946, p. 74, col. 2; d. " Dr. \ asi!c Mitrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op, err. p. 457, n. 4, .. 406 Dacii ln55 aceste doua ajunuri se inti~lpPi s11 fie s irnb li t e san r\U!""]lrn. in ioc a S8 oficia in zilcle de ~jl:n Li\UH)hia Sfintului Vilsile e,,} t!Rf~' eA S'; s::ivlr$e~te clurninica ~i respectiv lunl, In c~re c2,cie una.,. dl~ eel: d?Ud Sdrh~t~ll.('~l_. Na,.terii sau Bntezlllui Domnului, iar nu In C(;!C dOlle] o11.lnLlfl ClOel 5e s:.\ lf~_."te Utl:rqhia S[intull1i I()an Gurti de Aur .(Cf. Tipicu/ ~bisericcsc ..:" ;:ermca, 19?c ')1 aile editii precum ~i LiturghicJul, Bucure,;ll, 1956, [). 1 r'l '/, cril11']lJ67, p. 173). .. '407. inccrjnd din anul 1886 in Biserica din !n')lllfl '?ont~c S-il lntrocius nhl~('lr~l,l s;jvir$irii UtuHlhiei Sfintului A[)osto1 Iilcob 0 dillil !)C iln $1 "'flume; I.". daL:.d,. ".: nctnmbrie CIncl se praznuic~te arnint1:cn ~aceslul srlnt. Alr}f)st~l. prFl~·~tl;:l Be d r i0st ac\opl(ltii ,;i de Biserica din Icrllsallm uflul 1900, 1M rillP,l ElCnC".,:' de Ortncinxa elin insula Ci[)ru rrecurn ~i rle B,sl.'f!ca eitIl GreclB. Cf. Sev('lln,llls So ,~\,\I , EuscIJii Henauclol di,erlotio inoclila de lilurC)iis orieniClliiJus, eel. II, Rom" (r:pl,emr:-

(ie

:ns.

:fl

,G;';rlC;"
l

{/~:,(J.

rides

inU!(!icae), 1933, p. 34. 0 l' I XX 7 0' I Cor. XVI, 10 C1. ··af! e " .,.". ; c/oisprezccc Apo.s/oli, XlV, 1; Apologia
,

2·,

E[)hUJIG

lui

/lllrnniJll, MarUrul

XV,

.•. 0;

1nlll

a Sf. lustin

~i

F'l

I Dir all,ia

'I OZD

II"

rCJ,! f7 "
),

t.

152-

sporcasca inca din veacul al III-lea, ajungind la patru : miercuri vineri simbiiUi si durninica 409, pre cum si sarbatorile fixe in amintirea m~rtirilor: ._In practi~a act~.1a~d, l?reotii de la bisericile parohiale stnt datori a ~luJ.J Sfinta J,!tl~r~llle u~ Iiecare duminicd si sarbatoare mare, precum $i m Iiecare s irnbata, dupa cum se prescrie in Litut qhier (cap. «Pov atuir i», pgf. 10). P:ecum s-a ~entionat I?ai 1nainte, Liturghia nu se oficiaza dupa Utreru a de la pr iveqher e, Cl numai dupa cea din cursul diminetii. In eee,a ce Pfl~le;;t~ ora sau vremea .~lin zi pentru oficiul Liturqhiei, ea a ~OSl fl.uct~u~,J~la 111 epoca persecutnlor, ncaptea sau ziua, dupe locmi si lmpr~Jll~an.~In t?t c~zul, precu.m se poate deduce din Eoisto)« lui Pliniu eel! uiar .e(l/r8. lJnpQ[O.tul TrC/l~l11 (X, 97), precum si din Apologia 'uitu a Sr:~lulUl Iustin Martirul $1 Filozoful (LXVII, 7), se poate spunaca se stabilise dcstul de tirnpuriu ca Sfinta Litmghie sa fie celebrate in zorii zilei sau chiar in dimineata z ilei de durninica. 0 data eu libertatea Bisericii il1sa, oficierea Liturghiei in diminaata cluminicii apare ca 0 practica qeneral a 410, ia r din scrierile vcacului al V-lea r ezulta ca ea incep,ea Ia ora a treia (aclica ora 9 a.m., in orarul modern) <Ill. In veacul al Xl Vvlca, Mate i Vlastare consiclcra indicate aceasta ora prin insusi simb()lJsmu~ nurnarului si anurne ca. «ora care poar ta nume1e Treimii durnnezele~t.l se cuvine sa, fie sfintite prin savirsirea lucr arii sfinte spre slave lui [)umnezeu cel 111 trei persoauc» 'Il~. Liturqhia in tirnpul noptii si anume In a cloua parte a ei ramlne 0 e:c~ptiE':.: ma:~~inita la citeva sarbatort si practici locale, precurn r ezulta d;n lamunr~IR ~a:e de p~triarh:ll c.onstantinopolitan Pa is ie I (ve acul a~ ~VII-lea), .])1 t,PIs~olo c~t~e BISCI'ica !V!oscovei. «in privinta intre~afll d~spre tirnpul Ltturghl:l, €xplica el, spunem ca faceti brne d 0 incepeti de la ceasul al treIlea, pr er.um este datoria. 111503. aceasta nu este. Iixata a5a ca si cum nu am avoa voie a celebra Sfinta .Litur qhie decit numai la ceasul al treilea. Cjci si in ziua cea mare si sfinta a Pastilor si in zilele Naster ii lui Hristos si a Aratarii Domnului 5e face Liturghie fiind inca noapte; ~i in .Ioiu si in Sirnbsta cea mare am apucat a liturqhisi catre seara, din caw.a oare car or misteriiale acestor zi_1e,despre care nu vorn vorbi aiel; si nu puti.ne rninastirl fac Sfinta Ltturghie la 0 ora deosebita. Pentru aceea, vor fi timpuri cind, pentru o anumita pricina importanta, va trcbui a litmghisi ;;i inainte de ceas'ul
". 409. :'3r. Vasile eel ?--Ime EpI,fn!a XC/Ii c61'e Pa/nelO Caesaria, P. G., XXXII, ,Io·j n;. I·N. Al~gUStll1, Epistoia LN, 2, i' L, XXXVI, 200; SJiviac vel polius ACI~I:f1(Jc.!)crcgri1na110. ad ;?ca sCII1~IQ .., (eri. W.J-Jaercus, Heidelberg, J929; XXVIl, G, p. d,'J) , Cern. -fa al S,I1. Gln Laodlceea, C'I)/Islill1!iiie Aposlolice cart ,Jl 5~· cart V, 15, ~O; carl. \'Il, 7:;; cart. Vll!, 23; .I::pifililiu ' . Expuncrea cred'I'n/cl' ,- 'cap' . 24' , 'P .."G',., XLII. ' Aelhf:flQC la Icrusalim, ill vc"cul al IV-lea. Vezi Silviae vel potiu, p8lcgr1/1allO ad llJca sanCia, XXV, I, i~ op. cil., p. 31. ·11I. DUP.ii marluriile lui Sidon Apnilillilirc, Grigorie de Tours .5i Sf. Grigoric eel MMe. Vezl la A. ".folien, op. cit., vol. I, 1'. 2;:. 412. Cf. Dr. VCisile tvlilrofanovici ~i Dr. T. Tarna\schi, op. ci(" p. 458.

I
1

153-

al treilea, precum obisnuirn si noi in bisericile noastre, caci bmccuvlntarea Sfinlului Duh nu este determinata de timp» 413, Pov atuir ile din Liturqliiet clau Indicatli in acela$i sens si in plus cu cHeva preciziuni. «Vremea slujbei», citim aci, «dup a obiceiul cel vecbi al Bisericii. este ceasul al tre ilea din 7.1, iar, de va fi trebuinta, se po ate savtrsi Sfinta Liturghie ori mal tirziu, ori mai de dimmeata, insa nu mal inainte de a se lumina de Zilla, nici dupa masa ... Abatere de la aceasta face Biserica in zilelc in care se cade a S8 sluji dupa arniaz a, dar mai ales cind Liturqhia se savir seste irnpr euna cu Vecernia, adica in Postul mare, cinel se 414 face Liturghia Darurilor mai inainte sfintite. apoi in Simb ata cea mare , in ajunul Naster ii Domnului, al dumnezeie:;;tii Ar atari si in ziua Cincizccimi» (LiturghieJ:pl, cap. «Povatuir i», pgf. 3). Totorlata trebuie sa adaugam si cazul dnd Liturghia Sfintului loan Gur a de AUf se cornbina cu Vecernia la sarbatoarea Bunavestir ii. in toate acele z.ilc in care se face sJujba ce asu r il or Paresimilor 415. . Luind ca punct de orientare pr incip iul stabilit de tr aditie in requl ile de mai sus, ora exacts pentru oficierea Sfintei Liturghii este deterrninata in diferitele Biseriei Ortocloxe nati onale pr in dispoz.itiile autor itatii biscr icosti, in raport :;;i cu conditiile legate de punetele cjeograficc, precum 5i cle felul de organizare a vietii locale. Fara indoiaiti, ora san vrcmea din zi pentru oficiul Sfinlei Liturghii trebuie rospectata constant :;oiconsecvent lncleosebi in cornunitatile par ohiale, aceasta fiinc1 in interesul o ricntar ii crediriciosilor 'in legatura eu participarea lor la serviciul divino
1171[-0 zi pe Clceea.';ii sill1td mascl Este necesar sa adaugam ins a ca prcotul nu poate savirs! Liturgbia decit 0 sinqur a data in acecasi zi. Binatia. adica oficierea Liturqluei a cloua oara intr-o zi, la unul ~i acclasi jertfelnic, reprez.inta 0 practice specifi ca Bisericii Romano-Catolice, in care se gasea generalizata indt din prima parte a evului mecliu '11U. Regula admisa in Biserica Ortodoxa a Rasari tului, de a se savirsi intr-unul si acel asi stint lo cas numai 0 Liturghie pe zi, se inspira din

S. 0 sinqurd Liiut qtne

413. Arhiepiscopul juli

(Tabla nouEI), 1870, op. ci/.,

Vcniamin p. 151,

al Arz3masului la Dr. Vasile

"i "iijninovgororlului, ;"!ilrofannvici "i Dr.

T.

NoV'oia Sen· Turnilv5chi,

41.0. Ca,. de .excmplu,

11. 458. '114. E locul cJ ilcl511Sliim "i Joia ceil Illure. Regulilf' rle lillie prc,'jd illC;,pcrCii serviciului la ceasul al optulca ,(ora 2 p.m.] in Joia ",larr, din sdpla'mi)lil Sf;/llclnr PerLi'ni, iilr in Simbata cJinajulllll Pil$tilor, la ceilsul al zceelea (ora 4 p.111.], flUll'Il' rlll-5e in "purtilrea de grija a celc:siarhului, Cil atunei r:illd se Vi.! slirsi LilllrCJhia s5 ric ccasul al cloilea din noaple» (ora 8 p. m.). Vezi Tipicul eel /vI'ue (TipiCOIl r[c>pIe eel c!ino-.s!ov12ncsc, TiroCjTafia Sf. Mitropolii din Id>i, lHln, p. 5G0]. cr. "i il1',lruciiii<' ric 1<1 finclc Li/urqilicrului, illlilulate PovCi(lliri, Cilp. lII. ~15. Vezi la li~lele Trioduilli: Tipic din COllilolelc lui Malco, lil. T ,115. Deja palriarhul Folic impulil lal.i~ilor C~ prcnlii lor file LilurqJli" rI(' 1[I'i rHi ~i d~ patru Orl in uc:cea.)i biscric5 ~i chicH in (nice Inc..,lI, In Opus(:ulul rdr"ibtIiI lui Fntie, indreplat impotriva drancilor .5i (I celarlalli latini-. Vezi J. H('rqcllrncl!H'r. [v[onumenla gl(1CCCI ad PIl'l/illll1, Ratisbonnac', \869. p. 11-12.

154-

idee a unicitatii Jertfei Mintuitorului pe Golgota. Preeum demonstra [~otie, «rheapt a judecat a ~i cunoaster ea exa cta a lucrurilor permit ca pre.otul s5 aducii o_ sin9Llr~ data pe zi Jertfa cea fara de singe, iar nu de JI"la1 :l1ulte on. C<'ICI claea nu este ingflC!uit sa se savirseasca a doua .Jer.tfa~p~ un S1ll9;l!' a~t?r, ell a.tit .1.11ai ~1ll1~t m~ este slobod ca preotul sa slujcascri d·:' c!ouu on 111t1'-o ZI, fundea si Hnstos, Arhier eul eel adevarat .$i Dumnezeu, s-a jertfit nu de mat rnulte ori intr-o zi, ei 0 sinqur a rlata. Prin urrnar e, eel care liturqhiseste de mai multe ori intr-o zi lasa s5 se in\cleaCja cEi Ilristos s-a r astiqnlt tot de atitea ori si cade de la credlllta eca dreapta a eelor cu adevarat crest ini, precum ~i toti aceia care stau in cornuniune ell e1. Caci un astfel de om nu erede in Cel care s-a :'a~;ti~lllit 0 sin qur a data intr-o zi pcntru mlntuirea oamenilor, ci In altr+ncva r arc Cl ptitlmit de rnai multe ori, ba ehiar de nenumarate ori si ]":11a P11~ut irnpl ini iconornta patimii. Stirn deci ca preotul si cole ce s~ .1r.rUr'li1lsosc d:_' ?J s]n~ intoemite Iimpede dupa chipul Celui ce a patlllllt rWJ_1tru no i. S~ CLlVlI1C, asadar, a se pazi eu exactitate insusir ile caracteristice ale ch ipului adevarului, daca e desemn am natura

i
I

LlTUROHIA

f CATE,HUMENILOR

I, Scurtc consirierCl,tii oretiminete, =': II. Ofiejui dill primo parte CI UlurghieicCiteilumenilor. IlL "v hodu) rn/c» sou «l nu atea mice!» si momentele urmaloore din Liturqtiio cotehumenilor

(*

..
I

I
SCURTE CONSlDERATII PPELlMlNARE

sl scr viciul

lil;ic si p~Iltru aceleasi terneiuri aceasta practice s-a ~pl!cat nccl:rmat III Biserica Ortorlo xa, precurn sublinia de asemenea, III vcacul 'IUI/ir-If'a Mitr of an Kritcpulos : "Noi nu slujim Sfiuta Litur(rllie de mal mult e ori pe zi in aceeasi biser ica si niei nu avem mal rnulte sf inte lllC'5e~in :-,_ceeCl:i bi~erica, ci cite una sinqura de fiecare, din piatra cle marm:rCl. C.an si f-~[j5tos unul este piatra cea adovarata din capul unqhiulu i. Jar pcntru CCl nu s-a rastiqnit ele ma i multe ori In lume, ci 0 clata ill loata vesnicia cea de la inceput plna la sf irsit, fata de care fiecare zi e ste ca 0 icoana a vesniciel, iar fiecare biserica 0 iccana a lurnii, tot ,u~~ si D9i slujim Cina Dornnulul nu de mai multe ori pe z.l, ci 0 smqur a data pc hecare zi, 111 fieeare biserica ... 0 data pe zi facem ace asta ~;i u rnai rnult» 418 n DOCl 1lWIl.tatii.le a.cestor. cloi te oloqi sint astfel rezumate in capite2 Iul «Pov atu ir i» elm Liiurqhier : « .. .Se cuvi ne pr eotului sa sti e ea nurnai o Liturqhie intr-o z.i, Ia 0 sfintri masa, este dator a savirsi ;ca aceasta uuirue a Sfintei Jertf» insearnna numai 0 moarte a lui Hristos, care JllCl:rte odata a luat-? pentru rioi si numai 0 Patirna a Lui, pe care oclata a rabeJat-o pentru nop> 419.

arlevrirului» .JI7. . ['e (]C'cea5i

sa

parte a Liturghiei propriu-zise sau, clara se ia in cons irler a re pregi:Hitor al Proscomicliei, se poate spune a doua parte a Litur qhiei in general, poarta nurncle de Liturghio cntehumeni/o[. In liniilc fundamentaleale planului ei. Liturqhia ratehumenilor l~i urea oriqinea la vecu:.uL..apostolic, 9asinclu-se intr-o vEIc1ita analoni e de structur a C1.\ serv iciul c1i\'l"i'J-a:i sinagoC]ii. Doeumentele nu no pro(,llTJ rtnduiala din pr imele trei veacuri a acestei par~i din Liturqhi e. Din mentiunil e facute insa incidental In cliferite serieri 420, se poate verlea ca In r induiala ei intr au cltiri din Sflnta Scriptma ::;i predica, cint~ri ::;i Prima

ruqacluni.
rnri.

Sf'! pare c5 la inceput arest serv iciu divin aver. 0 existenta autono savirsindu-se adica il1C1.~penclent(le Sfinta Aturici insa cind avea loe Liturcrhia"'eliilm:-rstrc-a, cum era de pilc1ii durninica. pa era preeedata de Liturght~Lcatehumenilor, care se unea cu cea dintii ':::_ Am putea ch i ar spurie ca, foarte de timpuriu, acest serviciu clivin ii01ituIClic: In sens strict a devenit In chip inseparabil pattca prernercratoare n Liturqtiiei euhgristice. in veacul al 11-1pa, 0 astfel de star e cle ta»t sc; ClaSea 'clefillitiv ;t.ealizat5 4~~. Totu,)i. in traditia veacului al .1V-lr.'(1. C\istincti~ sau rnai bine~zis separatia lntre_cele dona. par1i-ale'Utmqhici _._ a ('atellUJTI£:IlilDI~i'a eredinciosilor nu era Inca. 0 irlpe conmlet pertrnata. "cp', rutin In. pra~tica ierus3.1imiteana. Astfe!, 111 insC:'mni'i:ilr. Dereqrjlll'~i _I\etheria se face"-rnerltiune c1'. Ltturqhla catelllln1E':lliJnI avea Inc in bser lca Golcrotei, ridicata De locul rastionirii Domnullli, iar Lit11[qhia ouharistlca se savirsea in biserica Invier ii. Ina!taU\ pe lornl Sf intului rnormint 4,,3. Judecirid dupa un scurt pasaj al uneia c1in cuv'intrlrile Fericitului Augustin 424, s-ar putea spune ca situatia nu era alti} niei
Euhar ist!e.

, ·lln. _~Jitro[fln C(i~ocrTo)'D~·rl'; . iC"l . Inn

,[17. La J. HergcnIoethcr, Oil. cit .. p. 68. Krilnyulos, cO(J.I)AOY[(l -r1}e: -1 V:x,r)),ty.-1i:; EXY..),7}(Jt?o; "(11<; %a,O-oAtx1jt; xed )'1iha.lr:e~;cu, GU(J'l.Upt~-;; 't''l]'-; ·00·9·o;;)t)~[-:t.:;. Die Bcj.i.cl'Illlnissc ll,nd d,:C' \l'lcfll';~fSlen GlulIb'?IlS2CUClnissc der grieciliscll-Orienialischen KirclJe, Leipzig, 1904, p. 226. . 119. A see ,",-·dea lnClt pe larg stllriiul 111)slru Billa/ia Lilurgfliei, in «Studii ·Tcolog ICC», 11 (l\bO], nr. 3-6, p. 125-136.

420. I Tes. V, 27; Colos. Ill, 16 ~i IV, ·16; Fapte XlII. 15; 1 Cor. XlV, 26; E[(,o,. V 19. Diclahia cc/or 12 Arms/oli, IX, 2, 3: X, 2, 5: SI. lustin Martirul ';1 FJi,,·,,!',r'11, l,'rn/~DilJ intii, 67: Clement Alexandrinul, Siromala, VI, 14 (P. C., IV, 337); OricjPn. Omi/ia I Jo Facerr:, P. G., Xll, 160; yezi si col. 1012): Sf. Opriiln, Dc mr,;ollni". l. Terl!llian Dc praescript hm:retic., 40, 41; 2f. Ap0/0qelicllm, 3() IP. L., T, <If:')) 01~. 421. Cf. Dn:n Fernan;' C[lbrol, Les origin!"'s lilurgiques.", p. 13'2, 3:14, ~~:~i,~:::'\ !ii Lc Ji\'r~ cle 10 priere antiaue, TollYs, Vl-e ;'d., 1920, p. 8:1. 422. Cf Sf. Iustin "Aarlirul ~i Filozoful, Aroloqia T. car· 67. 423. sii\'ioe \'~f pnlius AetiJcriae pC'rearinalio nrl ]O~(! SClflctQ ... , "IJ '::i ":1. cil .. cap XV. Cf. ~i L. A. Molicn, La prier" rle l'F!rrlise, 1, Paris. 102,1. .p. p 2~ .. :" 5... I

r,isc:rica mai marc'», 8ermo CCCX~V. P. L., -1. ",I.:JQ; (tD;.CU()!lfHH~l.: .(iI/\~d~l/i.)~'. I' rhr(':li~nne ct rie Lilurq;e», L col. 631 $\ L. A. :,,[nIJ.l:n op. c,I.: A. )lrllllnr.·. (,ll. clen Ursprung eles u~clorais, T. U. lJ, V, p. 57-100), pomincl do 1n ('I'W:lil':,r,''l C intr-n

4?4.

«Ac(l.astli

cuvlnlnrlJ

este:

c10,111,1llS, 7ilcte

~jnt

~Cl..Htc~

~;

trcl)\.;i

~~.,

\L'r:llln,~"\'

in Biserica Africii de Nord, Jertfa

156liturqics facindu-se in alta biseriea

157 -

Numirea de Litur qhi a catehumenilor i s-a dat d a tor it.a faptului ca la aceasta parte a servieiului divin puteau sa asiste si eatehumenii adica cei ce se yregateau i~ veclerea pr!~irii botezu lui. Aeeasta pril1l~ parte a Litur qh icl avea deci ca seep edificar ea comuniUitii, adica dezvoltarea cr edintel si a spiritualiUi\ii cr estine, prin instruirea in adevarurile evangheliee. Caracterul didactic predominant al elernontelor ee o cornpuneau corespunclea, de altfel, cit se poate de potrivit scopului de pregatlrc a cclor c:e aveau sa fie initiati mai tirzru in Tainele Biseric:ii. C.ale~Joriilc de penitent! ;;i energumenii care, in urrna unor ruqacluni specw!e, er au ccncediati la sfir~it in rind cu catehumenii, imp5rta~eau nurna: sub raportul moral $i vremelnic stare a catehumenilor. Intocmiree r induieli! ae~stui servici n li avusese ins a in vedere indeosebi pe eei c~re se pregateau pentru botez. De aceea, numirea respectivei paTti a Llturqlliei nu se r efera decit la ei.

de eft aceea in care avusese loc Liturghia catehumenllor.

r
I

Priv ita in structura ei actuala, Liturqhi a oatehumenilor consta din urm5toarele momente principale : a) Pa r tr a de 1a inceput (2VO:P~~C;), care incepe cu binecuvintaree preotului :;;itine pin2i 1a intrarea cea mica; b) Intrarca cu Ev anqhe lla, numita si vhcdul cel mi c sau intra rea cca mica, ori prima intrare (,~ slOOOO\: 'w0 1%U:nSA1DU, 1] J-Lly.pa ElOOOO~, '0 7CP(l)~'~
E~C000d ;

•
I
i

! I
I
i
i

III eriilor.

c) Irnnul trisaghion (6 tPlO:X'j'lOC; - subintelas ulJ.~Dr; - sau 'to el) Lecturile (ca 'O:W:q'IUJCP,o:'CC':, o:l 'o:"a'j",wGW;); .8) Ruqaciun ila dupa Evanghelie si sfirsitul Liturqhiei

,PlO:X'j'W"/):

catchu-

II
OnCICL
1. Formula de

i
CATEHUi\IENILOR
-

DIN PRI,\IA
binecuvjn(are. 4. Simbolismiu

PARTE
oiiciulu;

A UTURGHIEI 2. Ectenia male. de Ja incepUllil

i
I

de la ectenia cea mare si plna la intra rea cea mica (vhodul mic) apare ca un adaos de mai tirziu. 1 In starea a ctualri, inceputul Litur qhi ei catebumeniloj se clesfa:;;oara in concordanta Cll regulile ins cr isc in Cousiiiuiia potri~rhll]lIi Filotei. Dialogul liturqic descris rnai inainte, 'in care cliaconul atrage aten[ia prcotului ca a sosit momentul sa. ince ap a slujba, are un caracter intim, c1eoarece el se desf asoara in tama si nurnai intre liturghisitori. In chip public ins a inceputul Liturqhi ei este semnalat solemn de cliacon (cincl este), prin formula rostita cu glas inalt in mijlocul bisericii, formula pr in care cere binecuvintarea preotului: «Biriecuvi nteaz s par inte». Preotul, aflindu-se in fata sfintei mese, r aspunde de asemenea cu glas: «Binecuvintata este imparatia : a Tatalui si a Fiului si a Sfintului Dub, tolcleauna, acum si pururea sl in vecii vecilcr», racine! in acelasi timp sernnu! cr ucii cu sfi.nta Evanghelie, peste antirnins : preolui sublinlaze prin acest sernn ca in Liturghie se actualizeaza in forme ceremoniale moartea pe cruce, adica Jertta Domnului, pina ce El iarasi va veni (I Cor. XI, 26). In lips a de cliacon, inccputul Litmghiei se face ciirect de catre preot, prin insasi rostirea formulei de binccuvintare. In l imbajul liturgic rata de Dumriczeu, ~ verbul «a binecuvinta» (SO!-.0FlV) inscamna «a slavi», «a lauda» .I~I!. Inceputul Liturgl1iei estc mareat eleci pr intr-o formula de slavire sau de lauda a lui Durnnezcu. «Firea si loqica lucrurilor impun», de altfcl, precum remarc:a Nicolae Cabasila, «slavlrea lui Dumnezeu la inccputul Liturghiei. Caci indata ce ne apropiem de Dumnezeu, ne dam seama de slava Lui cea ncaprop iate ~i de puterea si de maretia Lui, din care decurg uimirea si adrni1 alia si alte le asernenea fa ta de El, iar aceasta este tocmai 51 a\' rr ea» W Ncqresit, este 0 chestiune de cuviinta si de pietate reliqioasa ca, inainte de exprimarea dorintelor si a cererilor noastre in ecteniile si ruqaciunile ce urmeaza, sa omagiem puterea :;;i sl ava lui Dumnezeu, merturisind astfel adrniratia si cr edinta no astra in atotputernieia Lui, care este vistieria tutur or bunatatilor, de trebuinta vietii noastre vremelnice si Formula ele bineeuvintare de la ineeputul Liturqhi ei, comuns de alUel or icarei Sfinte Taine, este una dintre eele trei formule de binecuv intare pe care le intilnirn in cursul serviciilor bisericesti. Prin ea slavirn pe Dumnezeu, nu numai in unimea fiintei, potr ivit conceptiei Vechiului Testament, si nici numai in treimea persoanelor exprirnate general, ci intr-o forma cu dezvoltare rnai pornpoasa, distingincl dupa nume persoanele Sfintei Treirni. Slavlrn astfel pe Dumnezeu contemplat intr-unul din principalele Sale atribute sau insusir i si anume in suveranitatea absolute a lui Du mnezeu-Tatal, Creatorul si deci Stapinul existen\ei ((FaciHorul cerului ;;i al pamintului, al tuluror celer ce se vael :5i nu se vael») ; 'a lui Dumnezeu-Fiul, «prin Care toate s-au facut», 1nterneietorul impa.ratici mesianice, al carei inceput a fost hotarit f) c1aUi eLl faqacluinta Tatalui fa cut a primilor oameni in vcclerea mintuirii :;;i a
'l26. A S8 vcclea Ccrharcl Killel [in colabornrel, op. 427. Nicolae Cabasila, op. cil., cap. XII, col. 392. cil., vol. lJ, p, 751--75:3.

3. AnlifoaneJe.
Lilurghiei

(~

vesni ce.

1. FOrlJ1u]Cl de blnecuv in tare

In rap~rt cu imaginea ei prirnara din Constituiiile Apostolice (cartea II, 57~si cartea VIII, 5-9), Liturghia catehumenilor poarta in forma el de astazi urmele unor adaptar i si sistematlzarj care se resimt cu daoscbir c in partea ei de la inceput. Scrierile dintre veacul al IV-lea si al VI-lea .~,; rnartur iscsr- unanim ca Liturghia eatelmmenilor se deschirlca prin intrarea episcopului impreuna cu preo\ii, aclica imeCliat inainte de a Inccpe lecturilc biblice. Deci toatii partea ofieiului de astazi, Incepincl
clerul. sc [o_losca in prima parte a Liturghic.'i de \'('~Illinlelc din viala de loale zilele, "(>ncl,,,lc ~a Lliurgilla. catehurnenilor pare siS nll fi avul caractcrul unui rit .~aeru. chwr dupil ce s·a unIt eu Lilurghiu eubiJrisliciJ. La Joannes Hanssens, lnsliluliones Illurglc(lc de rilibus oriciliallbus, I., II, parten I, p. 44. 4::5. cr. lncurile din izvoarele indicate de J. Hanssens, op. elL, t. II, p. 432-4:::.1.

158-

159-

surper ii puterii lui Satan i a lui Dumnezeu-Duhul SEnt «de viata Iacatorul ... eel ee impreuna eu Tatal ;;i cu Fiul este inchlnat sl slavit», desav irsi l orul imp:ir8.til'i mesianice, a~ezata in lume prin intruparea, lucrar\:(\ ~i Jcrtia rwlui trimis de T'atal, «Deci», preeum se exprima Sfintul eilerman_I, arhicpiscopul Constantinopolulul, «cele ce se savirsesc aci fiirill-Lni~;ta~J()Cji(1intrupar ii Dornnului, Treimea trebuie sa. str~U~leeasca ;;i si't lie propovadu lta la inceputul Liturglliei. Dumnezeu este sl avit de puteri Ie cele de sus ell intr el ta slintenie $i de oameni este binecuvintclUi imparil\ia lui Hr istos, Care a pr adat iadul cu puter ea Dumnezeir ii Sa lc';;i pe n o i ne-a dezr obit» .1:!8. La aceasta forma de slavir e, credincio;;ii se asociaz a prin r aspunsul «amir» (a$a sa fie). :? Ecienic
mu[c

In ofi ciul cc so c1csEi;;oara in aceasta parte de la inccnutul Liturqhio i disttnqem ruqaciun! publica si ruqaciunl rostite in tai~a de liturC)ilisitori, pr ccum si imne intonate la strana sau de corul credinciosilor. In rinrlul celor di ntii intra ecteniilc si ecfonisele. Astfel, dupa rasp unsul «aurin», dlaconul, in locul undo se afla, ori, 'in !ipsa lui, preotul in altar, inaintea sfintci l11eS8, incepe ecteriio 1nmc. t\~;a prer.um rez u l t a din insernnarea etirnoloqica a cuvintului grec E-t.~S·I-Ij,,) 0, -0 (in tins, prclung, staru: tor, necurmat), eetenia mare, privi tzi in toatc Iormele ei, este 0 ruqticiune intinsa sau prelungiUi sl staruitoarc, fiine! stiliz ata sub forma de indernnuri (<< ... Domnului sa ne ru(jam", « ... la Domnul sa. cercm», «Sa. plinirn ruqaciunile noastre ... », "Sa ziccm to ti ...» etc), in care lntentiile sau obiectivele ruqaciunii sint grup ate ~,j cnuntate succesiv in auzul cr edinciosilor, care par ticipa la ea prin raspuusurile «Doamne miluieste», «Da, Doarnne», "Tie, Doamne». ;;i «Arrim», corespunz atoar« adica sensului indemnurilor respective din ectenic. In limbajul li turqi c din Biserica Ortocloxa Rcrnana, termenul de «ecte nie» este 0 clenumire generica, intrebuintate far a distinctie pcrrtru t o ate Iormele acestei ruqaciuni, pe care insa Litui qtiietul qrec IE' descmneaz a prin terrneni tehnici diferiti, Titlul de «ectenie», LituiQili,;ruJ (lree il d2i as.t lel in (lenc:ral tuturor cornpozitiilor de acest qen, CCHe se dcschid CLl indernnurile : "Sa zicem toti ... ", "Sa plinirn ruqaciunile noast[c ...", sau CLl cerereu dvIiluie$te-ne pc nOl, Dumnezeule, clupa marc:; mila Ta ... :> i celelaltr~ insa sint clesemnate cu termenul colectiv de (·:('ereri" :;;: "ruqaciuni» (C(l"i:'J;OSl~ ~i Gs-flond. Piecare in parte din toate aceste eompo:citii mel~tionate p1n2. acum apare ca 0 «ectenie mica» (-~ Ill'l.pi b,s'rrj,;), fata ele (\ectenia mare» C~ p.qci:i:'1 b.'CEY~c,), sub care trebuic: sLi in;eleCJem pe aeeea care incepe eu cererea "J:vl1ntuie:;;te, Doarnne, poporul TEi.ll ... => (La Litie 5i la Utrcnie). Eetenia ele la \nceputul UturCJhiei, eomuna de altfe'l ;;i inceputului VeC'crniei 5i UU(:niei, este clenumita lil noi «ectenie mCl[e» ; desi~Jur, esle socotit8. asHel nu aUt din caUZil lntinderii sau lungimiiei, in care
S-ilr 9~1Si formulate intentii :;;i motive de rllgaciune mai numeroase
Cll

c1' I
\

1
I
I
)

cle-

,.-;.>-.

rleobste noi numim «ectenia midi" (<<lara 51 lara 111 pace Domnului sa ne rug am» ), pentru ca aceasta din urma nu este deci t o pr esrurtar e a celei clintli,v din care irnprUl:1Uta. inceputul si ~ltim.ele cl~JU[\ E'.lineate./ Aceste doua forme de ectenie sint clesemnate III Lituroulerut qrcc cu termenul tehnic special de au'/C(rc~-~ (unire, legare sau inslrare de ruqaciuni sau inclcmnuri unul dupa altul), respectiv "0 l~qc()'-iJ rJlI'Icm't-;j ~i l~(;<P1. ouva.,,'t~. Pentru ca primele indemnuri din ectenia mare incope Cll expresi ile «in pace " (&'1 slP~'I-~)' «peritru pacca de SUS ... ", «pen iru pacea a toata lumea ", ea mal poarta uneori in Litui qtiierete qr ecesti $i numirea de slp7)v('l.a. (slav-miroanle), adica cele ele pace sau privitoare la pace. Se mai intrebuinteaza de asemenea si titlul de Ol('(:<O·/l',(1. (diacoriale), titlu ce convine, de altfel, ecteni.ilor de tot ielul, intrucit ele Iormeaza prin excelenta r olul diaconului. De [apt, trebuie sa remurciim ca toate ccle trei genuri de ectenii mention ate sub denurnlri telmice deosebite se gasesc intr-o evic\enta analoqie, in eeea ce priveste factura lor, a~a incit nu se gre;;e$te subsumindu-le pe toate sub expresia qenerala de ectenii. Eetenia este una clin Ior mclc primaro ale ruqaciunii publice cr estine, pe cure 0 gasim recornandata de insusi Slintul Apostol Pavel (1 Tim. II, 1-2), iar intf("buin~arc:a_eis_~ afld. contirmata fn ccle mal vechi dccumente 11tur~:fiCe.~g. Ectenia mare este coriceputa ;;i intocrnita in spir itul cornunitar :;;i eclezi.ologic, caracteristic v ietii cr estine, Asttel, rnotlvei e ruqaciunii din indomnur ile acestei ectenii imbrati.:;;eaza toatc eategoriile si treptele de credinciosi, toate situatiile si trcbuintele lor de ordin spir itual si material, Invocind si ajutorul membrilor Biserieii tri umfato are. Prima recomanclare ce ni se face prin ea este «SEt facern ruqaclunile noastre cu cugetul Iinistit> (netulburat) .I:.:u: "In puce DomnuJui s() ne rugdm». Pacea deplina a sufletuluieste 0 conclitiepsillologica si morala prirnor diale si eseai;.iala pentru apropi'e-i'ea'- noastra de Dumnsz cu pr in ruqaciune. Un suflet divizat in el insusi sau llnpra;;tiat priri ·tot eeea ce inse amna tulburare, EU numai in scnsul moral al acestul cuv int, ci si sub r apor t inlelectual, nu se poate concentra si nu are indr azneala sau curaj in ruqaciunea sa. «De nu ne va ar ata vinovati i,\im~ noastra, avem inclrazneala catre Dumnezeu $i orice yom cere vom lJrlml de la Din5ul, pentru ca pazim poruncile Lui $i facem cele plEieute J:;1dintea Luh (1 loan III, 21-22). De aeeea, ne-a poruncit Mintuitorul: \,Cine! stati de ViC'1 ruga\i, iertati orice uveti asupra cuiva, ca :;;i Tat~il. vostru c,,,l din ceruri sa va ierte gre;;elile voastre» (lvIarcu XI, 25; d. ~l Idatel V, 23-24). Cu alte cllvinte, pentru rug5ciune trebuie sa ne gasim in stare de pace cu noi 111;;ine, cu Dumnezeu :;;i ell aproapele nostrll. 0 ilstfel de pace nu izvora;;te decit dintr-o con:~tiinta. curatZl 5311 lini~:tita : pe de 0 parte, adica, netulburata de pacate ;;i eleci Imp2icat~1 eLi DlI!i'Inezeu, iar pe de alta, clegajata in acele clipe de fralllinU'\ri Se\ll pr('()("u1

cit in alte genuri

428. Theo[ia
.

de ectenie,
. .._.. J

cit mai ales in comparatie

ceea ice 111-

mislica,

P. G..:J,--",,{CVIJI,401 B.

420. :Ca, de cxemplu, Sf. Iustin Ivlartirul ~i filozo[ul, ApoJol]ia jllUi, Cilp. L.~ \" LVII, 5; Tc;rtuliail, ApoiogelicU!n, cop. XXXI~{, 2, -;i XXX, 4. 430. Sf. Cherman 1 al Constanlinopolul"i, op. cil., P. G., XCV]]], 401 D.

I;

pan
lJ1

160 ale

161 ruqaciunilor tacute

0

Pac o a su llc tc as ca este co ndi ti o n a t.a, cu alte cuv in ta, si de factori obiectivi : de aceea, inca in prima parte a ecteniei stntem indernnati sa ne rll~larn si «petiuu pacec a toaiti Iumeu .... 'ji penrru uniren tututotsau, mai scurt, "pen/Ill oace« dinlre tioi» ~:ll, deoarece, intr-o atmosfera de pace general5 sau obsteasca, suiletul gase;;te sprijin :;;i mai multe garantii pentru pacea din el insusi. Pacea sutlcteasca, in triplul ei aspect: cu Dumnezeu, cu noi insine :;;i cu aproapele, cste 0 pace care, pe de 0 parte, «sta inputerea noastriL. ca rod al tuturor vir tutil or si al unei intelepciuni desaviraite, 0 pace adica pe care 0 putcm cistiqa noi insine» 432. Dar pacea desavlr:;;ita este «pacca de SUS", «pace a lui Durnnezeu» (Filip. IV, 7), pacea aceea, adica, pc carc ne-e adus-o, ne-a dat-o :;;i ne-a lasat-o Mintuitorul (loan XIV, 27), Care, prin jertfa Sa, a surpat zidul despartitor al vr ajbei (Efes. II, ].1), impaciudu-ne ell Dumnezeu. Accasta pace este un (far de sus, este un clar ill rnintuirii, pentru care ne ruqarn sa rim facuti psrtasi prin Iiecarc Liturghie. Inaccst scop sintem indemnatldeci s.a ne ruqarn «pen{I'U uace« dc sus» ~i «oeniru tniniuitea sulletelot noastie», Ur meaza apol indcmnul la ruqaciune pentru locasul de inchinare :it pcntru cei ce intra intr-insul insufletiti xle credinta, plini de evlavie :;;i pEltrun:;;i de Iiorul prezcntci divine, pentru toti adica cei care yin in bi ser ica purt1nd revarsata in filnta lor intreaqa nota unui chip duhovniccsc, atit in dispozitia lor launtricti precum :,;i in comportarea lor exter ioura. lndernnurile ecteniei continua apoi in sonsul ruqaciunii pentru biserica sau rninastirea si localitatea respective, pr ecum :;;i pentru loate oraselc si satele imprcuna cu cei ce locuiesc in ele; pentru cirmuitor ii :?i slujitorii biser icesti de toate treptele, precum si pentru cei de la cirrna statului ; pentru conditii meteorologice Iavorabile si pentru rodirca irnbelsuqata a parnintului i pentru cele ce sint de tr ebuinta si de folos eel or care 5e afla in felurite calatorii. pentru cei bolnavi trupe;;te ori deprimati sau amariti suflcteste (61':kp... 'l.a_p.v6'I~UJ'I) ~i pentru salva rea celor aflali in robie. in legatura eu irnprejur ar i speciale din viata cr ecli nciosi Ior ori C1 coml.mitatii se pot introduce in aeest moment ectenii, care se gasesc grupate in partea finala a Lilurghierului sub tltlul de «Aclunare de cerf:ri la felLliite trcbuinte din via\a omului» (la vreme de neplouare :;;i [oamete, la vrel11e de necontenire a ploilor, pentru cei ce 5i11t in ciilatorii, pentru cel bolnavi, pentru cei ce slnt in incllisori, ;oentru navallrcu Haj ma~ilor, la boli epidemi ce etc.). Seria acestor inclemnuri, prin care este clirij.ata rugaciunea credin('io~ilor, se inc1lCie cu acela ca noi toti sa fim izbavi\l <Ie orice necaz, lHSJil', prill1l'jclic;;i nevoie. lJrmeazii apoi 0 invocatie ~Jellerala: «Apa· rd-nc .'ii l1e 1lt111Iuie·5Ie, mj!uie·51e·-i1e .'Ii ne paze./le pe noi, Dumnezeu!e, Ul Il(Iru! Tau». Prin ac-easta formula se rezum[l esenta tuturor dorintclor sau inlentiilor din inclcmnurile prececlente ale ecteniei :;;i, in ace·131. Nicolilc
432. ihie/em.

clata, nerciscoUW

legatura

cu diIeritele

de resentimente

aspecte

fata de semenii nostri,

vietii de toate

zilele

si, toto-

las) timp, se face martur isirea ca Irnplinirea lam ca pe un hardin partea lui Dumnezeu.

astep-

De altfel, r aspunsul "DOCIl11ne 'miluiesie», pe care crec1inciosii il dau dupa fiecare alineat de pina aci al ecteniei, subliniaz.s de fie'care data ca «ei spera sa primeasca ceea ce cer nu pentru ca ar fi indreptatiti la aceasta, ci pentru milostivirea lui Durnnezeu» 43;). Prin insasi forma de stil a acestui r espuns, ne atirmam deci, ca in toate ruqaciunile de cerere ~i chiar mai expres, in pozitia celor ce cersesc mila lui Durnnezeu si rodul ci, milostivirea sau clarul din partea Lui. Ca irnparatul-pro or oc Daviel, care i~i incepe psalmul de pocain\a cu implorarea: «Miluiesle-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta» (Ps. L, 1) ; asemenea vamesului, care se umilea ruqindu-se : «Durnnezeule, rnilostiv fii mie pacatosu]ui" (Luca XVIlI, 13) si asemenea fcrneii canaanence, care striqa in urrna Mintuitorului: «Miluiest e-ma, Doamne, Fiul lui David» (Matci XV, 22), a~a :.;i noi, prin r aspunsul «Do amne miluicste», ruqarn pe Dumnczeu sa-:;;i aratc mila Sa fata de noi, satisfacindu-na cereri\e formulate prin graiul pr eotului orial diaconului, Ei s int cleci dinainte incredinlati ca acordarea bunurilor cerute constituie un act de milostivirc, adica de mila din partea lui Dumnezeu, un act de darnicie, un dar cc se clatore;,te numai bunatatii Sale si nu ne vine ca 0 rasplata pentru meritele noastre. Penlru a indupleca bunatatea divina, sint chernati ca mijlocitori ~i Sfinta Pecioara impreuna ell toti sfintii (<<Pe Precsiirita cur% ... cu loti siinit! pomeninci-o»),caei a-i p0111el1i inscamna, prec:um r emarca Nicolae Cabasila, a-i lnv oca, a-i ruga 434. Acest ultlrn alineat al ecteniei mar! estc intreqlt in completare si unitar m eu inclemnul ca «pe noi Insine .5i unii pe G11ii .5i louta viutCI nOClS/ra lui J-Irislos-Dumnezeu sa '0 dam (.. a_pc(o;;Jf1cOa)". Fiecare in parte si toti laolalta adica, uniti prin leqatura draqostei in Hristos, sa ne oferim v iata noastr s intreaqa : qinduri!e si inirna, cuvintele :;;i faptele, sufletele si trupurile !", «ca () jertUi vie, sfinta si binepl acute (lui Dumnezeu), ca 0 slujire (cult, inchinaciune) spirituala» (Rom. XII, 1). . Pe 11nga aceasta interpretare acc:eptata de obicei in errniniile liturgice mai rnult ori mai putin confuz, interpretare justificata de altfel prin versiunea curenta « ... sa 0 darn» din textul Liturghierului roman, nu socotim far a folos a pune in evidenta ~i un alt sens al indemnului final din ectenia mare, mai ales ca el pare a fi sensul primar. Urmind in consecventa:;;i stricta logica £jIul rugaciuniJor din ectenia mare, ultimul sau inclemn este firesc sa sune: «".pe noi in~ine $i unii pe altii :;;i [oata viata noastra lui Hristos-Dumnezeu sa 0 incredin/am.), aclica sa ne recomandam prin rugaciunile noastre, ale Preasfintei Nascatoare de Dum4;)3. Ibidem, col. 393 B. 434. Ibidem. cap. XIV, col. 400 A. ~i cap. XXXIV, col. 445 B. 435. Spre deosebire de ediliile q[er:e~ti ~i slave, Lilllrqhierui Bis2ricii Ortodoxe Romitnc, incepinci Cll edi\in de Buc'ure~ti, 1902, a despartit in doua acest nlineat, pentru il 5e intonil dupa primul sau menobru "Prca SJinlii N5sciiloare de Dumnezcu, miluie~te-ne pc noi". de~i ilcest raspuns al straflei, eorului sau credinciOoilor flU .a iost inseris in UlurgiJier. 436. Cf. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Desprc slinl.eJe fUgclcillfli. cap. 332. Liturghierul explicat 11

Cabil5ilil, op. cit., cap. col. :l!J3 D oi 396 A_

:\JJ,

col.

336 A.

162-

163

nezeu si ale tutur cr sfintilor, milei sl ocrotirti lui Hristos, atit noi insine cit $i unii pe 1'.1 Iii $i v lata noastra intreaqa, idee care, pe de 0 parte, se ineadreaza in conceptul eeteniei mari, iar pe de alta, nu se gase$te in dezacord cu scnsul verbului r.apa~tB'Il~l. Aflindu-ne in acest alineat la Iinele unui sir de cereri pentru diferite trebuinte si categorii de membri ai cornunitatii, sintern indemnatl in concluzie ea, in virtutea iubir ii sau a car itati i evanghelice, sa ne r ecornandarn reciproc lui Hristos, In rugaciunile noastre. In aeest scop special $i in Iegatura cu aceasta cerere finala capaUi adev aratul sau sens $i invocarea sau chernarea Prea .. sfintei Nascatoare de Dumnezeu $i a tuturor sfintilor, de a sprijini eu ruqaciuni le lor cererile noastre. La indemnul pentru 0 astfel de daruire de noi insine, prin curatia v ietii, ori de a ne recomanda reciproe in ruqaciuni, crcdinciosii consimt pr in r aspunsul «Tie, Doarnne». Ectenia mare se incheie cu 0 scurta doxologie (<<Cd Tie S8 cuvine lould SlCiVO, cirisiea ·5i 111chindciunea : Tiiuili)! si Fiului si Siuitulu! Duh, ucum ;;1 purUJeCl ... »), nurnita ecionis (hcp,o'I'rlOld, adica spusa sau pronuntata cu voce tar c, intrucit astfel de formula Iorrneaza de obicei inchcierea celor mal multe din ruqaciunile spuse in tain a. Precum se poatc rcrnar ca, ecfonlsele s int formule etiologice, intrucit ele incep intr-o forma de motivare (caci, adica, pcntru cal. Ca dupa or ice ruqaciune Iacuta public, credinciosil 1$i aflrma participarea lor la ectcnie prin r aspunsul «Amin».
3. Ant

~
I

I>

if

0 Cl

n e 1e

Unneezsepot la strane sau la cor cintarea antiiooneloi, adica a versetelor din Psalmii : XCI ("Bine este a se martunsi Dornnului ... l», XCIlI (<'Domnul a imparatit, Intru po doaba s-a imbr aca t ... »l si XCIV ("Yeniti sa ne bucurarn de Dornnul.i.»]. nurniti astfel deoareee sint intonati antifonic, adica alternativ, de credinciosi sau de cintareti , stihurile acestor psalrni servesc ca prefatari ale imnelor de inspiratie crestina: «Pentru ruqaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Mintuitorule, minluieste-rie pe no i», «Pentru ruqaciunile sfintilor Tai.,» si «Miluieste-rie pe noi, Fiul lui Dumnezeu ... ». Cintarea psalmilor antifonici in aceasta parte a Liturghiei este confirmata de documentele din veacul al VIII-lea 437. La inceput, ei vor fi fost intonati in intregime, dupa obiceiul vechi din Biser ica, Introducindu-se insa printre versetele lor imnele de 00111pozi tic cresttna rne nt iona te mal sus, n-a intirz.iat sa se apliee si aei principiul cunoscut de a se pastra din psalmi nurnai unele stihuri, recitate inaintea acestor imne. Deja Sfintul Gherman I al Constantinopolului se refertl in cornentariul sau liturgic la cite trei sHhuri din primii doi psalmi, iar Cd al treilea antifon pare a lasa impresia ca era intrebuintat intreg Psalmul XCIV ("Venit! sa ne bucura.m de Domnul. ..,,) 438.
4:17. CoeJjccie l3arbcr_ini,

Nu este de mirare deci daca Amalarius afirrna pe In anul 833 d. Hr. ca el a auzit cintindu-sa iaces t psalm In In cepu tu l Liturghiei din biserica «Sf inta Sofia» de la Constantinopol m. In veaeul al XV··lea, Simion arhiepiscopul Tesalonicului rnenti oneaz s uzul ruarqinit Ia cite patru ver~ sete din fie care psalm antifonic 440. Astaz: insa, dntarea antifoanelor se practice numai in rinduiala Litur qhiei din zilele ob isnu.ite si de la ser bator ile Mintuitoru lu] si ale Sfintei Fecioare. In zilele fara sarbator i se intr ebuinleaza de obicei cite trei stihuri din fiecare psalm (1, 2 $i 15 din Ps. XCI i 1, 2 si 7 din Ps. XCIII i si I, 2 si 3 din Ps. XCIVL cu «Slave ... l> «$i aeum ... »; pentru sarbator ile Mintuitorului si ale Sfintei Fecioare se iau insB. stihuri si din alti psalmi antifoniei. Duminica ;oi in alte zile de sarbatoare, afara de cele meriti onate mai inainte, locul antifoanelor in Liturghie a fost luat in cur sul tirnpului de psalmii tipici, Se poate observa astfel fara greutate ca. la inceputul Liturqhiei seana trans pus serv iciul Tipicei sau Obednitei, cu Psalmii I:;;_IL~.AJl, irnnul «Unule-Nascut» si «Ferf ciriles cu troparele lor. Ca atare, in astfel de ocazii se cinta in locul prirnulul antifon stihul 1 din Psalrnul tipic Cll ((Binecuvinteaza suflete al meu pe Dornnul.;»), iar ca al do ilea an tifan, imnul «Unule-Nascut», precedat in unele parti de ultirnul sti.h (10) al Psalmului CXLV din Tipica ("Imparaii-va Domnul in veac ... »). Fericirile insotite de troparele respective fndeplinesc r olul antiforiului al III-lea. Au fost astfel impacate in cursul anului liturgic ambele practici. Aceste cintari sint considerate ca antifoane rnici, intrucit par tile care provin din Vechiul Testament, am cele care insotesc imnele arnintite cit si cele care provin din psalmii tipici (<<Bineeuvinteaza suflete al rneu pe Dornnul.;»] se recluc, preeum am vazut, numai la citeva din stihurile psalmilor respectiv i, spre deosebire de antifoanele eu 0 extinclere rnai mare din slujba Utreniei; gruparea lor in trei start este inspirata de ideea de cinstire a Sfintei Treimi m. La al do ilea antifon se adauqa si irnnul «Unule-Nascut, .. =, care uneor i este practicat chiar ca al doilea antifon prefatat ori nu de stihul 10 clin Psalmul CXLV ("Irnpa.rati-va Domnul in veac .•.»). Intr ebuintarea liturgica a acestul irnn dataaza din veacul al VI-lea, compunerea lui f iind atr ibuita impar atului Justinian (527-565) 412. La Liturghia din zilele de duminica serveste ca al treilea antifon cintarea Fericirilor, insotita de irnnele sau troparele care sint ccrnpoz ilii de tnsptr atiacrestina. Subplantarea psalmilor antifonici de catre cei tipici tr ebuie sa ne-o reprezentam ca un fenomen care s-a petrecut tirz iu de tot. In veacurile al Xll-Iea, al XIII-lea $i chiar 1a inceputul celui de-al XIV-lea, codicele liturgiee nu prescriu deeH practiea psalmilor antifonici 443. Abia in

la

r:.

E.

13ri9htman.

Ljlurgics

eastern

and

,,,,eslern.

"nl.

._

I, p. 310-311 ; Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., col. 401 D-405, C. ~i edina Nila Borgia 11 Comentario lilurgico di S. Germano ..., nL 23, p. 21. ,138. Sf. Gherman I al Conslantinopolului, op. cit., P. G., XCVIII, 405 B.

..

439. Ord. anliph., c. XXXI, La Dom Pl. de Meester, op. cit .. p. 73, n. 4. 440. Despre dumnezeiasca rugaciunc, cap. 343. P. C., CLV, 632. 441. Ibidem. 442. Cf. Sf. Gherman I al Constantinopoluiui, op. cH., P. C., XCVIlI, 40,[ D--405; Tcoran, Cronica. P. G., CVIll, 477 B; G. Cedrenus, Compendiu isloric, P. C., CXXI. 720 B. . 443. Cf. Ms. 1020 Sinai, A. Dmitrievschi, Ev;toi-oyw?i Codicele Esfigmenu dlfl anul 1306.

164165serie ea preotit n-au voie 'sa intre si sa ;;ada in altar mai inainte de intrarea episcopului. Exceptie se facea numai cind acesta era ne v o it sa lipse asca din cauz a de bo ala, sau cind se afla in calatcrie. In al doilea rind, nu putem scapa din v eder e ca ceremonia se dcsfasura nu in altar, ci in naos, uncle $8, aflau nu numai psaltii si c1iaconii, ci si pr eotii lnsisi, riridu iti pe solee, In fine, inlrarea episcopului in slujb s avea loc abia dupa ce se cintasera psalmii anlifonici si imnul «Unule-Nascuts , Deci, tot ceea ce se savirsise pina aeum av ea propriu-vorbincl un caracter cxttal iturqic, dadj putern spuneastfel, pentru ca de fapt Llturqhia incepea 0 data cu .intr ar ee episeopului in altar si anurne in morrientul in care astaz i se face intrar ea cu sfinta Evanghelie. La origine, inceputul Liturghiei coincidea asadar cu intrarea episcopului. Este semnificativ in aceasta priv inta faptul ca Maxim Martur isi torul in cepe explicarea Litur qhiet din rnornentul pr imei intr ari a arhicreului in bis er ica 4~8, me ntionind ca in acel asi timp avea loc :;;i intrarea credincio:;;ilor 440, Reminisccnta acestei practici strevechi per s ist s inca in slujba Li turqhiei cu arhiereu. Potr ivit, adi ca. rinduielii dintru inccput, el nu intra in altar mai inainte de vhorlul ·cel mic. ci r arnine in mijlocul bise.ricii, uncle se imbr aca si a~,teapta scoaterea sfintei Evanqhelii, cine! lsi face intrar ea impr euna cu ceilalti liturghisitori 4So. Epo·ca in care ve chiul inceput al Liturqhiei a primit acest aclaos este qrcu de prcr-lz.at. Intr-o masura oarecare fnsa pr eze nta irnnului «Unule'0ascut" in a cest loc poate constitui 0 indicalie aproxirnativa eel putin, Prima jurnatate a veacului al VI-lea deci, de care istoria leaga introcluceres in Liturqhie a acestei cintar i 451, s-ar putea sa nu fie straina de luauqur ar e a unei eeremonii mai cornplexe pentru intrarea episcopului. i-\ceasta vreme ar corespunde, de altfel. epocii rnutarii Pr oscornidlei. care a provocat mai int ii 0 moc1ificare de coricep tie asupr a inceputului Liturqhiei, in chip Iiresc, apoi, a urmat :;;i c1eplasarea in locul actual a erteniei celei marl, care, originar - asa cum rnarturisesc izvoarele Iiturqice rina in veacul al VI-lea - se gasea la inceputul Liturqhlcl ere dinciosilor si anurne inainte de prezcntarea clarurilor. Grati e rutinei, c1esigur, serviciul de psalmi intrebuintat pentru solcmnitatea c1inaintea intrarii episcopului in oficiu a fost inc1eplinit $i in lipsa acestuia, ajungind astfel sa se transforme 1ntr··o parte inteqranta a slujbei. Aceasta cu atH mai mult cu cit Liturghia fara episcop a inceput sa clevina 0 practica din ce in ce mai comuna, 0 data Cll pacea Biseric:ii 5i cIeci CLl raspinclirea creclintei cre;;tine. Preotilor ~i cliaconilor, care aeum oficiau singu,i, Ii s-a impus, ca alare, un ceremonial pronriu de preqatire inainte de inceperea Liturgbiei. A;;a a trebuit sa rezulte rinc1uiala pentru preqatirea slujitorilor sfintiti, pe care Lilurghierul, conforrninclu-se COllstitutiei polriarhuJui Filolei, 0 insereaza. indata dupa
'1,1'l. Sf. c.llJxim "12irturi.sitorul. i'-1istago(Jia, cap. VIII. P. G., XCI, 688 C. ~,I~).I"idem. cop. IX, 68;; D. '150. P. LehC'cic\, or. cit., p. 255. nolii. ·Nu lolcleauna 5C observa nC(~nsl.~ r(~s:uI;:;. ~5t. cr. Teofan, Cronica, P. G., CVIll, 477 13 ~i G. CerJrcnus, COmp~/1(Jjl! is/orie,

vnacul al XIV-lea Constiiuiia potriorhulu! Filoiei, prin inscrierea "Feriririlor> in acest moment, ne las a sa intrevedem oficializarea psalrnilor tipici 1a inceputul Liturghiei .1H. Insinuarea lor in acest loc nu se poate explica decit pr in Incaclrarea prin uz a ser viclului Tipicei sau Obednitei ca parte introductiva in Liturqhie, pentru a se face 0 trecere mai directs de la serviciul ceasurior la cel al Liturghiei.Aceasta sudura s-a putut opera pe nesimtita si cit se poate de natural, dat fiind Iaptul ca rinduiala Tipicei urmeaza dupa Ceasul al sasel ea, cind este regula sa se inceapa Liturghia, pe care Tipica chi ar 0 suplineste in zilele ele rind sau cu care chiar se uneste in timpul Patruzecimii (Liturghia Sf'intului Vasile eel Mare si Litur qh ia Darurilor mai inainte sfinl ite] 443. Pe de alta parte, necesitatea unui ser vi ciu de psalmi si imne in acest loc pare sa fi clemonstrat-o prezenta mai veche a psalmilor antifonici, pentru a prcveni $i in ca dr a intr-o solemnitate liturqica intrarea episcopuIui in Liturghie ~IG. Este interesallta din acest punct de vedere r1ncluiala insernnata 111 textlll Lit.urghiei Sfintului Vasile eel Mare din Cotiicele ierociioconuiul [sidor Pyromulos (veaculal X-lea - al XI-lea) de la Minastirea Sfintul loan din Insula Patmos+". Clerieii slujitori asteptau toti, in iata sfintelor usi, intrar ea patriarhului. 111timp ce protosul citea in taina si ell capul plecat ruqaci une a pr irnului antif on. psaltii intonau de pe maltunea amvonului tr e i sau patru stihur i, din pr irnul psalm ant.ifonic (XCI). A:;;ezat pc a doue treapta a amvonului, di aconul rostea apoi indata ecte nia mare. Urma dupa aceea rugaciuneaantifonuluial doilea, spusa in taina de preot, apoi 0 ecteriie mica rostita de diacori, iar Ia urma trei sau patru stihuri din al cloilea psalm antifonic (CII), cu «Aleluia ... » sl "Slava ... ». Dupa «Slave ... =, preotul rostea «Unule-Nascut». diaconul intonind dups aceea din nou ectenia mare, de la locul obi snuit. Urrna ruqaciunea antifonului al treilea $i 0 ectenie mica, dupe care psaltii cinta Psalrnul antifonic XCIV ("VenHi sa ne bucur arn de Dornnul»}, cu stihul «Mintuieste-rie pre noi, Fiul lui Dumnezeu ... », In acest tirnp, arhiereul se riclica din jetul sau, intrind in altar, iar diaconul rostea pentru a treia care ectenia mare. Aceasta cerernonie - care, in veacurileal X-lea si al XII-lea, se gasea deja consacrata cainceputal Liturghiei - arunca totu$i prin citeva amanunte 0 lumina pre\ioasa asupra stacliului originar din care evoluase. Astfe); trebuie sa observam in primul rind ca slujitoriialtarului nu incepeau singuri serviciul Liturghiei, ci a~teptau mal i.ntii in.trdrea episcopului. De alUel, canonul 56 al Sinodului de la Laodiceea prebela,

I
I

~4(1. Cod. 0277-770. op. cil., p. G.

lvjinaslirca

PanlclinlOll

(veac.

al

XI\"·Jca).

Pan.

N. Trelll·

,145. Sf. C;hcrlllun ! al ConstanlinnpnIului l1lotiveazii intrebuin'[ilrea psalmilor Ia inccpulul Lilur~JJlIei jJe ba?1l oiliceiului inc!.jlinill in loale serviciile de seara $i dimincola. 4,IG. Inlr(lreu epi5copului 01"8 JnconjurillJ inca din ,·echime de fast Sf. loan GuriJ de AlIT ]lure a 155a Si"t se '. aeli! c5 'JcC"i.lsla 5e desfa:)ura inlr·o procesiune in care credinciosii merge au inaintea clerului. Cf. Omilia XXXIII la Malej, 6 P. G.,

I
,,";:'JO

LVII,

:1(\4.

cr.

in5a

447. Rcproctu55

la

\'ariae

ieclioncs.

de

Jacob

Goar,

op. ci/., p. 180-182.

1'. (.;., COd, 729 13.

1661

167-

scrv iciul Proscomidiei. in rnanuscrtse ea apare abia in primele veacuri ale rnlleniului al doilea m. In tlrnpul cintari! fiecarui antifon preotul rosteste in taina cite 0 rugikiunc, intitulata in Liturqttiet : «Ruqiiciunea ontifonului lntii» <153, respeetiv a «ontilonutui 01 tioilea» si a «antiionului oi ireileo», ruqaciuni ce se qas(~sc in str insa conexiune eu ldeile din care sint inspirate antiIoanele. Astfel, in prima clintre ele, preotul invoca nemasur ata mila sl neqrilita lubirc de oameni a lui Dumnezeu, ruqindu-L sa-;;i arate i'ndu·rarea Lui fata de cornunitatea care participa la Liturghie. In celelalte dona, Iiturqhisltorul cere ocrotirea Bisericii, darulrea cunostintei adevarului div in in v iata, obtirierea rnintulr ii si a vietii vesnice in veacul vii tor. Dup a prirnul si al cloilea antifon, credinciosii sint indemnati din nou la ruqaciune prin cite 0 er teni e mica, numita astfel, precum am vazut, pcntru ca e a se r ezurna la prirnul si ultimele doua alineate ale ecteniei rnar i, cu ecfonisele respective din Liturqhiei pentru fiecare din ele.
4. ,sjmiJoiismuI oiiciului de ia lncepulu! Liturqhiei

,
1 !

I
~

Privitc in general, imnele sl ruqaciurule Liturghiei sint In primul r inrl forme pcntru exprimarea cultului si pentru exercitarea spiritualiti.'i\ii noastrc, aclica «mijloace de curatire ~i de preqatire pentru Sfintele Tairie ..., sfintirid pe eei ce le eitesc si Ie dnta»4"4 saule asculta, le urmar esc ru atentie si se patrurid de ele. AleC)erea ;;i inlantuirea sau imbinar ea lor sint rnsa asa fel facute, ca prin ele «sa se sirnbolizeze In acel asi tirnp iconornia rnintu i r ii..., adica inchipuie venirea ~i vi ata lui Hristos in lume 4.05. Asa, de exarnplu. Intreaga r induiala a of'iciulu i de la inr-eputul Liturghiei este inspir ata in alcatuir ea structurii ei de ic1eea si scopul de a sirnbol iz a ti rnpul imediat dinalntea lesir ii Mintuitorului la activitate a Sa publica. Aceasta parte se reter a eleci la episoclul r epr ezentat de predica Sf intului loan Bctezatorul in desertul Iudeii, cind propovaduia ca «S-(1 apropiat impa.ra\ia cer urilor» (Matei III, 2), si cind Mintuitorul a pr imit de la el bctezul. Nota specifics a acestui simbolism este marcata inca de la iriceput. prin formula de binecuvintare pentru Liturghie, care se r ef era la impar atia lui Dumnezeu. Asez.ar ea psalmilor antifonici aci, la inceputul Liturghiei,are ca scop de a aminti ca venirca Mintuitorului fusese prezisa Si preinehipuita deja in scrierile Vechiului Testament. De aceea, din ace)ti psa.lmi au fost alese expres pentru dntare versetele anume care oglinc1esc in ele aeele prezieeri ~i preinchipuiri. Astfel, antifonul i din 7.i~ele de rind sau
452. A se ved'cll, de exemplu. Ms. 1020 Sinai (veac. al XlI-lea--al XlII-lea). A. Dmilricvschi, op. eil.. p. 140 ~i Ms. 719 Polmos (velie. a1 XlI-lea»); ibid~m. p. \~3.. . 453. 111 Lilurghiil DaTurito)" mei inainle sfintile. In care incepulul OflClllllll 11
formeflzil

"

obisnuite : «Bine este a ne martur isi Dornnului ~i a cinta numele Tau, Preainalte, a vesti dirnirieata mila Ta ~i adevarul Tau toata noaptea ..." (Ps. XCI, I, 2) lase sa transpire presenti.mentul clespre plinirea vremii pentru venirea Mintuitorului fagaduit, ceea ee explica indernnul de a lauda pc Cel preainalt (Dumnezeu- Tatal] si pe Dornnul (Fiul, eel UnulNascut). Expr es ia «a vesti mila Ta ~i arlev arul Tau» se r efer a la faptul ca intrupar ea Mintuitorulul este 0 urmare a nernarqinitei iubiri de oamerii a lui Dumnezeu si ea aceasta venire asteptate de veacuri este acum un adevar, 0 realitate, eomparativ cu preinchipuirile din Vechiul Testament. Al doilea antifon in zilele de rind (<<Domnlll a Imparattt, intru podouba s-a imbracat.;.», Ps. XCII, 1) «cinta 'insasi impara\ia, rn ar etia si puterea Fiului lui Dumnezeu, cistiqata de EI prin lipsirea de slave Dumnezeirii si prin sar acia intruper il» 40"- Ace easi pr einchipuire este oglindita 9i in stihul lOa] Psalrnulul tipi.c CXL V: «Irnpsr atl-va Domnul in veac ... ». Al treilea antifo n din zilele de rinel: «Veniti sa ne bucurarn de Dornnul si sa striqarn lui Dumnezeu Mintuit.orul nostru. Sa intimpinam rata Lui intru rnihturisire5i In psalmi sa cintarn Lui, ca Durnnezeu mare cste Dornnul si Imparat mare peste tot parnintul- (Ps. XCIV, 1-3), apare ca 0 semnalare a plinirii vremii pentru ie~irec:. Mint.uito:ului ~a propovaduirea publica, sirnbolizata. in mornentul urmator ~m LlturC)lll~ pr in vhoc1ulcu Evanghelia. Incadrarea irnnului «Unule-~aseut ..." dupa al cloilea antifon lsi are explicatia in acelasi fapt ea Mintuitorul. «pentru mintuirea noastra a primit a se intrupa din Sfinta Nascatoar e de Dumriezeu $i pururea Fecioara Maria». Ci.ntar!:_c:_.':J~:~rjs_irilof» a!TIinteste insusl inceputul propovarluirl i MintuitorUIUi, cind El vestea «Ev.anC)helia Imparatiei» (Matei IV, 23) zicincl: «Po caiti-va ca s-a apr opi at Impara\ia cerur ilor» (Matei IV, 17). . Evanghelia impsr atiei. vestita de insusi Mintuitorul in primele zile ale activ itatii Sale ruesi anice, nu era altceva - se poate spune -decit mintuirea. Entuziasmul trezit de vestea sosirii ei, in sufletele -celor ee ajunseser a «sa vada cu ochii rnintuirea» asteptata de ei, este ~epr~zentat III partea de la inceputul Liturghiei prin sC,urt~l~ imne de msplratie cr estina. prefatate de stihurile psalrnilor antifonici. In aceste erntart Mintuitorul este invocat sa ne acorcle si nona. mintuirea, pentru rugaciunile Preasfintei Sale Maiei si pentru ale sfintilor. care sint fiii cei dintii scm alesi ai Impar atiel lui Dumnezeu. . .. Prin imperecherea stihurilor din psalrnii en imnel:=- c1~ i nsp ir ati e erestina se subliniaza legatura ;;i consonan\a dintre VechlUl ;;1 Noul Testament cu privire la venirea Mintuitorului in lume.. , . Este locul sa mentionam ca Liturghia catehumel1llor, aVlnclacee~$l structura in cele c10ua formulare principale ale ritului bizantin, ofiCll0 rle la inceputul acestora este identic in Liturghia Sflntului loan .~ura de Aur 'Ii cea a Sfintului Vasile cel Mare. Liturghia Darurilor mal maint<~ sfin\ite insa, savir$indu-se in legatura eu Veeernia, afieiu: sau ~e

de aceea, Ii se mai da ~i denumirea de .Rugaciunea respecti v «El doua» .'~i «fi treia». 454. Nicolae Cilbasila. op. cit .. cap. XVI. col. 404 C-·D_ 455. Ibidem. calismei Psallirii;

serviciul

Vecerniei,

accste

rU9i-jciuni

Sf~

citesc

printre

sL3rile(slavele)

starii

intii»,

deschide

cuserviciul
cap.

Vecerniei,
XVIII, col.

dupa

binecuvintarea

pentru

L1turgJllI~.

456. Ibidem.

408 B.

'1",

168acestei din urrna Liturde a se citicele treisUiri sau

ele antifoane, dupa ectenia

169-

Singura analoqie, pe care a prezinla inceputul

ghii cu celclalte
«slave" ale

doua, constain
din Psaltire

r induiala
in chip

ce ti smci

mare. Ca tuqaciuni ale. antifoanal or sin t fo]_osit~JJ.riQlele-.trei din cele sapte ruqaciuni ale Vecerniei,_jaI11hllrrd-rugaciuni propflu-zlsaele Vecernici nurnai rere-))'citi-li dintirrna. Primele trei, intrucit se cit esc in tirnpul starilor catismei, slnt puse in unele editi i ale Liturqhieiuiui ·157 sub denumirea de «Ruqaciunea star ii int ii», respectiv «a doua- ~i "a trcia».
III
"VHODUL 1. HIC>
ell

SAU "INTRAREA . DIN LlTURGHIA

1vlICA" ;;1 1'.IOi\IIENTELE UIUvIATOARE CATEHUl'-lENILOR

Dumnezeulc). _ ~i s[jr~!I1Jl Liiur-

t nuoreo

:l. Lee/urile

EV0I1Qhc1ia. hiblice.-4.

2. Imnu/ TrlsagiJion (S/inle RugaciuniIe dupa EvangiJelie gllie! caleh'lmeniIor

1. l ntt ateti

cu

EVClnghelin
.. i l

Al cloilea moment din Liturghia ce tehurnenilor il repr ezinta TntmreC! eLI Ev anqhelic: ("f] cLODOO, 'rOll EU2iTc),EiO!)), nurnita :;;1 lntt orea cea mica ("~ IJ.l.'l.p± staoood, spr e deosebirc de Intrarea cu sfintele darur i ori prima intrare (-f] ';-';P(:)'C"'1 El0000C:) ,j,;8 sau, Cll lermenul slav, «vho dul eel mic». \t;hoclurile au aparut in pr!mele veacuri ale evului rnediu (al V-lea - al VI-lea), ca dezvoltarl organ ice ale Liturghiei. din preo cuparea de a pune cit mai sensibil in relief reprezentarea lilurgica a misiunli Mintui torului. in principiu, tema vhoclurilor este venirea Fiuiui lui Dumnezeu In lume, opera Lui mintuitoare si inslterca la cer, prin care a fost ridicatti :;;1 umanitatea no astr a impr euna cu El. Aspectele si episoaclele diferite ale acestei activitatl se precizeaza prin amanuntals cleosebite de incndr ar e a actiunii vhoclurilor in momentele oficiilor Iiturgice respective. (Vecernie, Liturghia catehumenilor si Liturghia cr edinciosilor]. Pre cum se inteleqo din insa:;;i c1enumirea acestui act, Vhodul mir: consta dinlr-o procesiune solernna cu Evanghelia, care, pornind din altar si anume din fata Sfinlei mese si urmincl pe laturile ei de miazjizi, r asar it sl miaz anoapte, penlru a iesi p e usa Iaterala din aceasta ultima parte .;;i a ajunqe in rnij locul naosului, se intoarce de aici iqra:;;i in altar prin sfinte lo usi. Anume, in tirnpul cintarh anlifonului al }II-lea sau «Slavei ..." de la «Fericiri», Iiturqh isi tor ii se pre9atesc in vec1erea <<Intr-arii celei mici». Deschid adica sfj_ntele u:;;i, iar cind la strana se intoneaza «$i acum ...", ori troparul sarbatorii, preotul si diaconul fac trei inchinaeiuni in fata sfintei mese. Preotul ia apoi 5i c1;;" cliaconului sfinta Evan9helie $i, OCOlillrl amindoi sfinta masa, diaconul merqincl inainte, ies prii1 U$a ele miazanoapte $i se opresc in mijlocul naosului, cu fata spre sfintele u$i. Plecinclu-5i capetele, diac0nul zice in tainE!: «Domnului sa ne rl.lqam», pentru~_ pre~lll sa. rosteasca inclata lot in taina «Rugaciunea inlr~rii» :
[(l12. excmplu. in I.iiurgilieful (Ie [crusalim, 1908, ccliliil flucure~li. 1956. 45il. Cf. si Simion, arilieriscopul Tesnionicuiui, Explicafe lwrJ. rom. 13ucurc5Ii, ISn5, p. 258, col. 2. 457.

«Stapine Doamne, Durnnezeul nostru, Cel ce ai asez at in cer ur! cetele si ostile inqerilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa ca impreL1l~a eu intrarea noastr a sa fie si intrarea sfi nti lor inqer L.». Dupa incbeierea ruqaciunii, stind drepti, cliac:onul ar ata cu orarul spre rasarit ziclncl in so apta : «Binecuvlnteeza, par inte, stinta intrar e», iar preotul .r aspunrle tot asa : «Binecuvintata este intrarea sfintilor Tai, toldeauna, aeum ~i pururea ,5i in vecii vedlor. Arnin». Diaconul prezints apoi preotului Evan9helia spre sarutare, iar dacji in biserica este arhiereu sau, la minas lire, 89umenul acesteia,atunci duce stinta Evanghelie celui mai mare sa 0 si1rute, iar la sfitsltul cintjiri i Itroparului diaconul inaintcaza III fata usi lo r Impe ratesti si maltind-o putifll zice cu ql as tare: «Intelepciune, drepti [» Preotul, inclinindu-se spre strane, intra pe urrna lui in altar pr in sfintele . u;;i 459, in lirnp ce se ctnta «Veniti sa ne inchinarn si sa eadem (Ps. XCIV, 6) la Hr istos : mintuieste-nc pe 110i, Fiul lui Dumnezeu ...», Partea final a a tcxtului accstui imn var iaz a dura zile si sarbatoti. Din irnprejurar ile care au dus la instituirea aeestei procesiuni C'U sfinta Evanqhelie. precum si din cleserierea ritualului incleplinit de Iiturqilisilori III mij locul bisericii, rczulta ca. in principiu, Vhoclul eel mic e l Lilurghiei a fost. conceput si considerat ca «intrar e- (SloOOO:;), terrnen lelmic de all.fel, sub care se si aDa desemnat in Liturghie.r $i in liturqice. in vorbirea bisericeasca uzuala din Biserica Ortodox a inse aceasta ac[iune este desernnat a cu den.umirea de «Iesirea cu Ev anqhelia». S-ar putea spune ca fiecare din aceste doua expresii esle deterrniuata de momcntul in care este luata in considerare ceremonia, sau ele pozitia din care este pr ivite : in prima ei parte, cind procesiune a porrieste din altar, ajunqinrl pina in rnijlocul naosului, se infati,)eaza intr-adeviir ca iesire, pe cine! sub aspectul celui de aldoilea moment, cinrl oficiantii se inapoiaza in altar, ea apare ca intrare. In realitate, qeneralizarea termenului de «icsir e» in limba noastra biser iceasca uzuala I$i gase:;;le explicatia in confuzia ee s-a facut intr e pronuntia si insemnarea ter men ilor «vh od» (intrare) si «v iho d» (Iesir e) din vrernea cind se gasea 111 uzul Bisericii noastre Ulurghierul slavon. Pr ccum am mentioriat, aceasta ceremonie nu este primitive in Liturql.ie. ci s-a clezvoltat in cur sul tirnpului, prin imbinarea a doua actiuni cliferite care, prin caracterul lor, intr au in cadrul unci Ierne ell aceeasi sernnificatie sirnboll ca. La or iqirie, Intrarea cea mica si-ar avea adica punctul de plecare Intr-un act cu valoare practica, inslitllit in le~Jatura

192,j elc.

Cn.

de

in

ecli\iile despre

de sfinla

Alenil, b!se-

rica.

459. CinC: ofici!.'1 LilurCJhiei se savir$cslc de so!)nr de prcoli fi.lri'i diaconi. Elenghelia esle puIlal5 in procesillnea yllOclului de c51rc prol()s, carr? merge inail1leo celorlalii. acestiil venind cJupJ el, in ordinea c1escrescind!i a inliietCilii. iill' cind '"junq ill 1l1ijinClll bisel'lcii, oi so a'ia'lil cle-a dreapl.il '.i de-!! slin~'i'. celui dinlii. u'iil precum ?u Slill Iii slinln ll1asiJ. in altar. J3inccm'inl'CiECl inlrnrCil .si siJrulii slinla E""nCjhelie nUlllili prolc'sul 'Ii lot el zic:e: ,dn\clepcillnte, c1rer\i !», stint! in mijlocul \)iv~ricil jmprl2un~<t ell ccilell(i. iar cind cintareu a ujuns la (1r.·lintuie.5te-nc pc noi. Fiu! lui DUlllnCZCl! ... ". pornestc spre allar Ill"i intii protflsul. iar dup;_; ciillsul ccilal\i, in orclinC!il in care aU ie.>il. Cf. sludiul nostru ConiriiJu(ii la ldmurirca ul1ci CO!!Irov81.~e de Upic pr!vii0are 10 vhodurile L//urqiliei, ill ,'Sludii lcologicc», III (1~511, nr. :l-·,I, p. 121 .... 134. Vezi ~j Pr. Prof. Ene Brani~le, RJllrluiala slujbci 111 sl)il')r (Ic incl,/i iCifri ([iocl.Jlli. in "l3iscricil Ortodoxi'i R0l11an5», LXXVIII (1960), nr. 1·-4. p. 21f:-·-257.

170171 -

cLl.lectura peric?pei evanglJelice, In .' , acest In?ment, cllaconul iller ea in s vech:me, :CInd se apropia anurne ~ltan:luI, uncle so pi'istrau sfi~1tele chevoh~ac!:lOn (camera din drea ta J~l I1lI]locul bisericii, in vederea le ~do,~re) ~l lUll_lcl Evanghelia oadu~ea ta a?ucere S-a[ fi dezvoltat adica ~nU~llt?e:lco~el respective; din aceasqiJelta ,1[,<), -~ceasta ipoteza s-ar 'ut:~ HZ1;" ntua,lul vhodului ell Evant,Imp, 111 aet:un,ii, vhociului. La or Paniza refen dec,l mai mult la prirnul tirnpi - al resir i] cu Evanghelia~' Itrea ~eestel solemnitati in ambli -- nu s-a Pl1tut ajullCje, desigur (lIn ~ .~r ;;1 al ducerii ei din nou acolo UiH~1 alll!mit,e semnif(catii Simb~lj~~C1a "'. SC?pul ere,cis al sel1sibi1izarii cc[('n~Onll'l Illtri:irii episcopului in sl~'b~ca{~1 ten:~ ~lgll[a deja Ia baza () riatd eu VUl1ltea episcopulLli f 1"] "'. l,tu,rghw mcepea in vechi ' al.'('sta reprezenta intotcleauna ~ )ISenca ;;1 mtrarea Iui in altar. Cum :l:'lIlrea episcopului In biserica ~~l i prsoana s~ pe, l,nsu;;i Mintuitorul, lIlC(')l(.'r(~a acti\'itfllii Fiu1UI' ILII' D n rarea ,sa In OhClU putea simboll'za 1 ,--, I' " . Ulllnezeu 1 I I . " rn.n Ll blserlcdor s-a irn'L l'it n Llme, n cunnd lnsa nu l't r "'" 1 . l 'I ,a5a Cd l1U rna] er. ' .. 1 u ~J I (d a reprezen tan lul ui p rin .I ~ a cu putmta participarea ~'Plscopului, care acurn trebuia s~ ~~~e en\a al Mintuitorului, adica a "acos~c condini noi ale vietn ~i~e~f~~~e, in cat~drala de la re;;cdinta ' tdlll hfllltlllto[ului s-a putur 95s' , !?~l, n~ev~la sau faptul reprezenpurt'l"e .1 -. c, 1 nlmeflt .. sa fie re zo 1ve t pr in simpla -' , . ,c~ SI) C'lll11il a Evanqheliei'luI , atulleI, ca $i astflzi, episcopUI era 'i ~~. a~lt mal, mult cu cit poate ca 1'1'1111'('(1 sa In oiseric5 asa c1 11 llnpmat cle cler Cll EVanollelia la episcopului 21 putut sd ~Ol1'tillU~ sce:a l,ce se ~i'icea prna aci in "preze~ta 01 III Ipsa IUl, . n SPfl]IlluI Ipotezei clespre " C(;r~lll' ' , 0 ConVerSlUne a int ,,,', UllJa mtrarii cu E\'anghclia t , " ' 11 ra~ll episcopului, in ~C~,Sl; yoate observa in pr(mlll rfn~l iJ~~ 0 ~ene de ,motlve_ seri9ase, AstI:'Xn( l In cela:;d moment liturgiC" ' Vlloclul rnrc se gase;;te inca drat ('()Ind I' ' - ca $1 vechea intra ' lu i ' , lIt..n a e10llea rind titlul d ., " re 111 s u]baa epis" , 1 e cl(;OOOC; (lntrare) e.t ' lIIlIJ unor persoane iar TIu 00' ,t I ' . _s e propnu activer tI' s lee u ui pUrtat'102 lvr t ' ,oil a 0 0 erB 11'15.3. inclCC!osebi text 1 di ".. ar ,una cea mai elocCf~re e~ !JUl1lIWZeu sa faca sa se -);~re 11~rugac:unea, ll1trarii, in care se rtior?l mtT,area sfinlilor ingeri, lA'f'ea~~~ ~ data c~ ll1trarea l~turghisitolulul "l!ste 51 111ai e:cpres formulat' , 15lee de Illtrare a Ilturghisito_ (JcHd 111 Liturqilia SfI'ntu]lli loan ~ In _urjmatorul text, care figura oclinie Aur ~a ,rugaciune dar (/e timpuriu ie$iti'i din uz: «Bi~~f~ a intrarii, tUfCi, prlme$te pe eei ce se ,acatorule $1 Zlchtorule a toata fap c' . '. . aprople de biserica (T) "I' .e spre (1] flecdruia folos este .. ,» 40,3 a ;;1 Imp lDe$te ceea EvallCJhelia reprezinta de~' . ' . " L! 111 aceCista pro. ' I, lilere a semnificatiei simbolice Ie t~ , ceSlUne suportul de sus' ga a ele ll1trarea episcopului in of ' 4GO P t (C", , ICIU,
1

-)

I ,
,
)

Mintuitorul este reprezentat acum prin aceasta £ffnUi carte, ca una in care se cupr ind invatfcitura si faptele Sale, adica viata si activitatca Sa de la nasters pina 1?i'inaltar e, pe filele ei afllndu-se inserts de ncnumarate ori numele pliului lui Dumnezeu, Iata coper tei de deasupra acestei sfinte carti fiind impodoblta de obicei cu icoana invierii Lui. Facinclu-ne astfel prezent pe Mintuitorul w', Intrarea cea midi ne arninteste inceputul actlvitafil Sale publice, adica ieslrea Sa la predica si manj. festarea lucrarii Sale profetice, Luminarile aprinse ce se poarta iu frunte a acestei procesluni cu Evangbelia sirnboliz eez.a lumina invatatur ii cunrinsa in aceasta stinta carte 5i totcleoclata pe Sf'intul loan Botezatorul,' Inatnternerqatorul Dornnului, precum $i pe alti profeti dinaintea MintuitoruJui, care au vestit venirea Lui in lume, $i pe Sfintii Apestoli, pe care El ii trimitea inaintoa Lui, ca sa propovsdulasca prin, sate, ele obicei dol cite doi (Mareu VI, 7; Luca IX, 2 ~i Matei X, 5) .[G5, Ea este inaltata in vazul cr edinciosilor. 0 d ata Cll rostirea interjecliei li turqice : «Intelepciune, dr epti I», tocmai pentru a-i determine sa cuqete $i sa-si co ncentrez.e mintea la accasta parte din istoria misterului mintuiril. Cu atit mai mult sint datori la aceasta liturqhisitorii, cu ell ei, pur tind in miini sau insotind Ia vhorlul cel mic sfinta Evanqhelie, simbolul sensibil al pr ezentei morale a Mintuitorului, se ~rasesc In contact cu Cuv intul intrupat. Desi acest contact nu este substantial ca eel sacramental, si deci nu atit de viu, atit de real ;;i ele ac1evi'\rat ca eel de dupii sf in tirea darur ilor euharistice, totusi e1 consti tui e 0 stare de apropiere $1 de intimitate splrituala cu Mintuitorul. Originea Vhoclului mic sta, prin urmar e, In str insa le~ratura CU 0 anumita tema simbollca, de care luam cunostinta dccumentar, pentru prima data. abia din Comentmiu/ Sflntului Cherman I al Constantinopolul ui 4GB, In manuscrisele Iiturqice din veacur ile al Xn-lea~al XIIIlea 4(i7, rinduiala Intrar ii celei mici se veele inf5ti;;ata ca si astazi. Instituirea cerernoniei Intrarii cu EvangheJia, pentru a reprezenta ln forme intuiti've inlrarea 1n l1.1me ;;i lnceputul activitatii pubJice ~ lui Jisus, este un exemp1u clasic de dezvoltare a riturilor in virtutea ritmului lor intrinsec, prin clilatarea sau li'irgirea formelor deja existente, /\st[eJ, Intrarea cea mica apare pe de 0 parte ca punctul culminant, pe care in chip natural 109ic ;;i necesar treouie s5-1 atinqa simbolismul partii finale din rincluiala inceputului Liturghiei, iar pe de alta ca punet de reazem al semnificatiei simbalice a momentelor urmatoare VllOduIUi mie, Gici sosirea Fiu1ui lui Dumnezeu In Jume a fast deja incllipuita 'prin stihurile antifonului al III-lea din zile1e obi,;;Tmite sau, mai exact ,SrlUS, este semnalala ca ·ivita la orizont, fiincl chemati in consecin\il
f

of

I ,

Jl:

'"

"

..

'r

L.

f,

"

.:.,.

51, pelersbur;P lCare a Lliurghif:i cllieas6 dupa diB' '" ~', 1825, p, '14 i T. Tarna vschi Des Dr, Vilsilc l\-lilrofanovici ~i Dr T Te_/SC{JCI/I, Or,icntale .. " in "Candela. 1892' P 66P~e ['-lel [3 .. LJnaVsC'l !llurg' . oJ' " , r;lIll", lieure"li, 1899, p, 25,1. ',lea, .., p, 486; P, Lebedev, Liturgica' I Jrl4lil. Cf. DOIll Placic/e. de Meesler, ' . ,p. 105, op, Cit" p, 79-80; J, Hanssens, ' 1(") Cf J op, C11" ",-' ',' Hans5ens, op. cit" p, 104 463, Vezi Codicefe Barberini 336 I h ' ,a flg lman, op, cll" vol I, p, 312,
~CJ/I/ clc
/)]Q, IJlSC'/)IIWlo

,IC~/J:O{J (In

ro,'

._dJyr)re

;\_talls\'(~lov,

limb"

nls~),

Scurld

e'

}'

Li.'u:ghii

ale

ni'ite),

4G4, Cf. NicolaI"

Cab1!sila,

op,

cil.,

col.

412 C (trad,

romana

de

Dinc,

Ene

Bra·

l'

B'

465 Cf. Gr. l\'fans\'elov, op, cil., p, 45 .. Dr. V, Mitrofanovici 'ii Dr, T, Tarnav· 5cili, op, cil" p, 486, , ,IG6, ('f. Nicolae CalJasila, op, cit., col. 412; Sf. Cherman I I'll Conslilnlillopo, ,lului, op, ci/" p, G" XCVIlI, 405 C; s, Petrides, Tr,ail,cs l~lur5'iqLlcS de ,snin/ ,\>10"11::" p/ de Saint Germain, traduits rar Anllstase Ie BII;liolhecalfe, nL TJ, p, 29; N"n , Enrgia, op, cil., nr. 24, p, 21. 467, Cf. ciivcrseie nltlnuscrbe din aceste secole, cila\c in paginii..e pT2ceJcnlc,

172-

~I
,
-111

173

sa-I iesim intru intimpinare cu cintari. In schirnb, irnnul «Veniti sa ne illChinciil1 si sa eadem Ia Hristos.;.» se interneieza pe ideea pr ezcntel si

llturqica

depHnei Sale ,activiti'iti mesianice, Hind deci natural sa ne prosterridm inaintea Lui. si sa-L rngam sa no min~_uia.sdi..... In ansamblul r itualului din aceasta parte de la inceputul Liturghiei catcllUlllenilor, lnchiclcrco .,;i aeschideret: sl inielot u:;i capata 0 sernni[icatie cor espunz atoare :;;i intregitoarc a temei de la baza simb olismului liturgic, care, precum am spus, culrnineaz a in vhodul rnic. .Inchise. pr ecurn ele se ana p ina la Doxoloqia cea mare, sfintele usi inchipuie in principiu portile inchise :;;i pez.ite ale raiului, dupa pierderea de catr e om a st ar i! pradisiace, din cauz a pacatului originar. Iriainte de Liturqilio, chiar, 0 data cu inceputul cintarii Doxologiei mari, in care se repc l~\ i m n ul in ton at de corurile inqeresti la nas terea Mintuitorului, sf intcle us! so rlcschid pentr u a inscrnna soslr ea vrernii ca. portile r a iului si illlpilcd(la ccrurilor sa fie dill nou deschis e oamenilor de catre Fiul lui Dumn czeu. as a prccum El insusi a marturisit : «De acum Yeti vcrle a ccrul cleschis ;;i pe ingcrii lui Dumnezeu suindu-se si coborindu-sc peste Fiul Ornului » (Toan T, 51). Viata sl lucraree Lui ·in lume ill arcst srop, sint reprezentate uneori simbolic iar alteori actualiz ate lC1 i C, 1]] to t curs ul Li lur q hiei, incepind ill de la nasteroa Sa. In atmosfera accstui episocl chiar este deschis oficiul Liturghiei, intrucit formula de hi ncr-uv intere IlU este rosti ta decit dupa ce slujitorii au recitat mai intii de doua ori in ta i n s irnnul de slava si de lauda. prin care a fost pr earnar i! de ingeri in noaptea nasterii Lui in Betlcern : «Slave intru cei de sus lui Dumnezeu si pe p amint pace, intre oameni bunavolre» (Luca JI, 14), Este rostit de doua ori pentru a insemna ea vazduhul s-a umplut de armoniileacestui i11111 repetat de rnulte ori prin graiul lngerilor. Totusi, sfintele usi se inchid indata dupa ce s-a dat bineeuvintarea pcntru inceperea of iciului Litur qhi ei. rarninind deschisa nurnai perdcaua (zaveaza) lor, Vrea sa 51? insernneze astfel ca numai pro orocil :,i patri arhi i Vechiului Testament, Sflnta Fecioar a si Ios if, pastoril si mnrji i, slmbollz.ati prin per dea, Lvau recurioscut p e Fiul lui. Dumnezeu la nasterea Sa, in timp ce reslul paI111n[el1ilor, reprezentati prin 1.I:;;ile impi!rtitc.5ti, n-au recunoscut in noul nascut pc Iisus Fiullui Dumnezeu 408. L.a al treileaantifol1 insa, se deschicl in vec1erea facerii Vlloclului Cll Evallnhelia, Actul in sine al aeestei cl(~schicleri inchipuie c1eschiderea intr~iri i pentru noi in imparatia cerurilor, prin vel1irea $i activitatea Illcsianiea a Fiului lui Dumnezeu pe pamint. Altarnl reprezenUncl cerul ~i cele mai preSl1S de eeruri, ill raport ell reslul biseticil-;-care 0 illlaqillc a lurnii si a celor de pc paml!~_t.intrarea, acllca inapoierea Cll E\"allCjiJclia 1n ('!tar la Vhoclul mie simoolizeazainaltarea Domnului la (.('1", uncle EI eslc 0 jertfa ve;mica pcntru noi inaintea 'lui DumnezeuI·at~ll, in2iltincl :;;i sfintincl astfel :;;i firca noastra omelleasea ,]69, a:;;a pre("lIl\l, de ailfel, se martmise;;te in ruqiiciullea euharislica din anafora

I·

: «",dlzind noi. iar asi ne-al rldicat.; toate fac1.ildu-le pina ce ne-al suit la cer :;;1 ne-al daruit lmpariltia Ta ce va sa fie», Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, subl ini az.a d\·: «fie car e v h o d irs o arnn a aceasta» 470. Se intelege di 0 data realiz ata In forme rituale prezcnta moralee «Soarelui cirept.a\ii», umbra a incetat, tipurile sau preinchipui rile din "eclliul Testament au ajuns la terrnen si, in consecinta, dupa inaltarea Evangheliei, ele cecleaza complet locul lor irnnelor Noului Testament. Acest pr mcipiu se vecle aplicat ch iar in parte a finaUi a ecremoniei Intraril cu Evanohclia, r ezerv ata cintarii troparelor :;;i eoncl~ceJor, spr e slava :tvljnl.uitonllui ori a Sfintci Nasc~itoare de Dumnezeu :';1 a sfintilor Sai 471, Cintar ea acestor irnne are, intre allele, si scopul de aaminti ea sfintilor la-au Yost deschise usile r aiului prin invierca lui Hr istos 172,
2. 1ml1(1/ Trisoghion (SUnle Duinnezeute} Tema simbolica des pre coborirea lui Dumnezeu in lume prin Fiul Sau este subliniata $i complntata mai departe, prrntr-o forma imncqr afica solcmna, reprezentata prin tr isaqhion : "Stint,e D~Wlnel.eule, Sf~lltc Tore, Sfinle fara de moorle, mituieste-tie pre nor». N1Cl unalt rnijlo c nu era mai propriu pentru a marturisi crcclinta «ca \"e~nica_ prez:cnta ~ lui Dumnczeu cuprinde in sine vcsnica prezenta a Sfiritei 1 reum 51. ~d nu a fost nici 0 vreme in care Cuvintul s6 nu fi fost in Dumnezeu :;;1 111 care sa fi lipsit Cuv intului Duhul Sf int» 17::. Irnnul Trisaghion este deci un irnn tr initar, aclresat a~lic~ Sf,intei Tr eimi 414, Blscr ica Ortodoxa: gasinclu-se de acor d cu toti tilcuitorii Sfintei Liturqhii, interpretcaza expresia «Sf inte DumneZe~llc», ca adrcsat a lui Dumnczeu-TataJ, existenta ahsol ut a, Cel ce a qrait ,jVIOlse.: «Eu sint Cel ce sint- : «Sfinte tare» lui Durnnez.eu-Fiul, «Cel V1U :;;1 lurrator» (Evr. IV, 12), Care, prin crucea Sa, a mcatusat pe diavolul ;;i ne-a dat puter ea si taria sa calcam peste el : «Sli nte [ar~l de moar~c" _ lui Dumnezeu-Duhul Sfint, Cel [aeator de viata : iar formula de 111cheiere «miluie:;;te-ne pe noi» se adrcseaz a unimei treil1;ice. Dcn~lfnirea de trisagbion ii provine de la repctarea de trei ori a CUVlntU1UI "Sflllte,,: care se cuvine d eopotr iva Iiecarera din cele trei ipostase ale urn cei Dumnezl:oiri
470. 471. 472. 473.
475,

-esre-

,I[ig. Prol. Grigore r-:Sansvelov. (){J. ci/., p. 2D. ,Il'i). Cf. Sil11inn, arhiepiscopul Tcsi.ilcnkului, Despre sIinla Lillirghie, ,iill/dl' rllCjclch:ni, Cup. 333; J)CSI)((~ Iln1C)sirca sfinlei biscrici, 1::\IJlicUli' cicsprc sfillia iJi.,cric·a. Irad. rl)m. p :63, col. ), ~i p. 259, col.
/J,'s/J{r'

cap. 98; cap. ·131; 1.

Idem, Oespre sfinlelc l"llCjGCiUlli, p. 218, col. 2. CL Nicolac Cabusila, op, cil., cap, XX, col. 412 C. CI. Prot. Gri~jl)re Mansvelov, op. cil., p. 47. DllmnczeiascQ Lilurghie meclilalii (de Goqol), lfad. rom. cle Pr. Murin Du· milrcscu, l"<ilrnicu·\iitcii. 1937. p. 48. , 47, .. Cr. Sf. loan Damasci1in, DogmalicCl, carlea III. cap. 10, lracl. rom. Cl8 Pr. D. Feciofu(<<[zvoarele Orlodox:iei"), I, p. 169-172 ~i in P. G., XCV, 33 n (Epls~oIa dcs[Jrc in1!1ui lrisagiliol1); Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, E;·;p/lcarc (~csprc ~fJl1/(J iJisericG., p, 259, col. 2. Giserica Romano-Calolica, .in care t[Jsut;.!i110rHli giIS:"18 Jl1lreIJUinlare in VincJca p"limilor, it interprctcaz5 Cit In·,n ilclresill l\llnIUllorulul. exclusIV, in conlraliecre eu in\·ZililluriJ Bisericii din vrCl11ca ccurncnicilalii. VC7.i .mill Pl' larg iUC[MCa l10astra Dcsprr; jJoezia imnograiica din carlile de nlllCll .,1 ClIIlarca brsericcCIsca Bucllrcsli, 1937, p. 16fl-169. it75. Cf. Sr.' Cllcrlllan I cil CO(1';lanlinopolului, oj). cit., P.G., XCVllI, 408 D·-40') A.

174-

175-

Spre deosebire de irnnul ser afimic din textul pr ofetului Isaia, intrebui ntat numai in cursul marii ruqaciuni euharistice, noi desernnam irnnul «Sfinte Dumnezeule ... » ~i sub denumirea de Trisaghionul eel mic sau Tr isaqhionul liturgic, data fiind deasa sa intrebuintare in toate serviciile reli~Jioa.sG ', Texl ul .sau s-ar putea pune intr-o oarecare analoqie cu uuele locuri elm Vechiul Testament, ca, de exernplu : «Insetat-a sufletul meu de Dumnozeu eel tare, eel viu» (Ps. XLI, 2), intreita intrebuintarc a cuvintului «Sfinte» putind fi luata ca 0 suqestie a capitclului VI, 3 din proorocia lui Isala, uncle serafimii sintInfatisati stind in jurul lui Dumnezeu si s triqind ; «Sfint, Stint, Sfint .. ,:.>, iar restul provenind din psalmii lui David "7G, Facture irnnului este insa pur crestina, Acest raport intr e ideilc irnnului si forma compozitiei lui ar putea fi considerat (a un cr iter iu pentr u fixarea tlrnpulur compunerii Tr isaqluonului litur~Jic la inceputul opocii de tranz itie de la irnnul biblie la irnnul de facl urti groacfl (ve acul al IV-lea-al V-lea). Vechimoa Tr isaqhionulul 0 rlr;lllunstroazfl de alttel ,;;i Iaptul ca el se gase$te in intr ebuintare litur~Jicii in toate Bisoricile Orientului, at it Ortodoxe cit sl neortcdoxe. Daca asupra originli exacte a acestui irnn nu se poate face 0 afirmallc s iqur a, ill schimb se poate spune ca istor ia lntrar ii sale in Liturqllic. es~e lEimurita: E1. a fost introdus sau, mal exact, a fest generalizat III scr v iciul liturqi c in veacul al V-lea, in urma dispoziti ilcr elate de i rnp.iratul Teorlo sie al II-lea (450) si de impar atease Pulcheri a (453) m, 1,(JeLl] de: asti:izi 5i este or iqinar, asa precum se poate inteleqe din faptul (ei, in Comentatiut liturgic al Sfintului Gherman I al Constantinopolului, imnul Tr isaqhi on este e xplicat la locul de ordine pe care 11 ocupa ',;\ astazi in Liturqhie+". Codieele Barberini 336 nu-i da tcxtul, dar in:;c'rincl «Ruqaciunea Trisaqhicnu lui» (2')X~ 1:00 "plGO:rtOo) indata dupa ruqari uuea Intrzirii cu Evanghelia '17D, confirrna in acest chip mentinerea i mnului la locul ocupat dintru inceput. " In r induiala Liturqhiel primare, aci era momentul lecturilor sfinte, rare erau prececlate de psalrnii din Vechiul Testament 480, adica tocmai (;!r.~mcntul care, ca si in cazul altor imne, a constituit 0 lndicatie pentru i nserar ea Tr is aqhionului 'in acest loco In cursul prccesului de abreviere inter veni t in timp, psalmii au dispar ut, pe cind Trisaghionul a dob indit 1111 caractor cleosebit de solemn in cintarea liturgica, mai ales la sarbatorl mar.i )i cincl slujba oste indepliniti:i in sobor de liturghisitori. In Illlillul flnci, s-a iCicLlt ne<::esara introducerea fornmlelor prin care acest imn a fost articulat in ofieiu, ca 0 inclicatie pentru creclincio$i sau_cor (ir: a incepe intonarea lui. Aslfel, cluj)3incheierea cint&rii troparelor $i
coL 409 8. Nicolae Cab'lsila, op. ell., CilP, XX, coL 412 D,; Simian, ilrlliepiscrJpul Tesalenicului, Despre siinlefe [ugejciuni, cap. 316; Vezi ~i pidaliollul, ,·ti. Nl'ilillt. li344, fila 197, n. 1. 477. Cf. Tenton. ClOnica, P.G .. CVII!. 244 B-248 A. Anaslasie Bibliotecarlll, "{urie! iJiscricenscQ, P.C., CVII!. 1226 A. 47R. Cf. P.G., XCVJII, ,lOS B .5.\!.; Cf. .5i ed. S. Pelrides, op, cil, nr. 34, ~i ed. N. Bore)iil, op. cil., nr. 25, p. 52. 47!1. F. E. Brightman, op. cfl., p. 313, 480. CL Sf. Vasile eel M[1fe, CUvinl fa psalmu} XXVllI, 7, P. G., XXIX, 304 A; I';;cudo·DlonlSle Areopagl tul, Dcspre ierorhio bisericeascc1, ca.p. Ill, 2, P. G., III, 425 B.
'176. lbldcm,

a condacelor de la sfirsitul Vhoclului rnic, diaconul rosteste cu voce tare: «Dornnului sa ne ruqarn», iar in taina cere binecuvintarea pre otului : "Binecuvinteaza, par inte, vremea cintariicelei intreit sfinte», dupa care preotul il binecuvinteaza pe cap spunirid ecfonisul: "Ca sfint esti Dumnezeul nostru..». Unele manuscrise vechi dau cliaeonului inclicatia sa faca sernnul crucii spre cr edinciosi cu orarul, in t irnp ce preotul rosteste ecfonisul, la care se m~i adauqa formula ,: «Lua,ti Duh Sf int» (Aa~s1;s Ihsof1ct •.A.TtOy)4BI_ Altele irnpuneau pr cotul ui clatona de a binecuvinta asistenta inai nte de a spune draconul «Do mnului S[l ne rugam;vl82, De aci a ramas, probabil, obiceilll_ de astaz i, ca preo.tul sa binecuvintoze crucis capul diaconului, 0 data cu r ostirea scforusului. La sarbatorile 111semnate, dar mai cu searna atunci cind slujba se face In sobor, intonarea Trisaghionului sufera 0 aminare, pentru a Iace loc unui ritual solemn, care nu este ins5. esential oficiului Liturqhiei. Astfel, cind preotul a ajuns eu rostirea ecfonisului de mat sus ia cuv intele «acum si pururea», se opreste. iar diaconul se apropie de sfintele usi si aratind ell orarul spr e icoana :tvfintuitofului i:1tO!1ea2~ :, «Doarnne, mintuieste pe cei binecreelincio$i», formula ce se cmta ap~l ~m ,altar de liturghisitori si dupa aceea de do ua ori de cor sau la st~ana, Zicind a~Ol diaconul din no u : «:)i ne a uzi pe nob>, aceasta expresle este rei ua ta 0 data. in cintare, in general de liturqhisitori, in altar ')s:J, Diaconul cia apoi semnalul pentru inceper ea cintarii Trisaghionului si ~nu~le,. intorcin~ du-sa catre cre dinci osi $i inal\incl or arul, rosteste de llllga sfinte!e usi finalul din ecfonisul preotnlni: «Si in vecii vecilor>. De altfe!, in Iipsa diaconului, preotul, inaltlnd prinacest ecfonis slave lui ~Llmne::eu eel sfint ar ata ca a sosit vremea ca si credinci05ii sa preamareascCl Dumneze'irea cea In trei ipostasuri, prin intonarea Trisaqhionului .18.),

•
)l

431. Ms.
p, 140.

1020 Sinai

(veac.

al XJI-Iea·-a\

XIII-lea)

la A

Dmitrievschi,

EU1.0A/;-(la,

432. b'!s. 719 Palmos (veac.al XIII-lea), ibidem p. 173. . 483 Aceasla este 0 reminiscenta din voch iul ceremonial co s e observe la' bls(,~ rica Sfil~ta Sofia din Constantinopol, eu ocazi a v anir il imparatului .». natnrn hulul Ii! slujba Lii urqhi ei. Susirea lor la biserica. era aranlal5 Ir; acclasi urup i. mtr ind in biserica, imp sratul prjn·,ea de la protos c\lcher $l cdc~eln~lcl, lnlnnc1. a pOl. III allar,: c!upii ce sarula icoanele de pe sfinlclc U.s!. In LImp eo lmpdratul tcHllJlB stll1lu maSd ~i altarul, patriarhul sla in fata timplei !n stinga. cinlinci .ell 101 clerul salul~l sau imnul euvenil impi\ralului: "Doamne, nllnllllcsLe pe ce~ b~lJeere~rnclO:.l ·51 ne aU';l r,e noL,. Terminind de cadit, imparatul preda c\lcherul $1 cadclnl\'J paIJl."rhullJl _car_e, inlrind in allar, cadca de ascmenee. jn timp cc jlllpiiralul JnlOn~ la ~lllcllli sau lD iJiserica, in~prellnd eu suila sa. imn~l ar~li,:,rcsc; "Pre. SliiJlll.LUI Arh;ercul, nostru: DO<J:-nne, il paze~le; inlru mul\i anI, Stapll1e», dupa care lmporalul. ,lIe,ceICe} S.'" a';cza Ii! locul eel rinduil lui, iilr palriarhul incepcil OfiC1UI Ltlurgi11Cl. CL A. DllllIrievschi, op, Cit., p. 333-334, ..... I· 434. In loeul inmului '1'ri53gl1;on se inloneaz[, cinlarea "Clil In Hnslos v·a 1 [olezat, In Hrislos v-ali ~i imbri;icctl" (cf. CaL ]]1, 27). la surb~,lorJI~ In CiH(; se oiJi5nuia in vecllimc sii fie bolezati catehull1enii, .51 iJnumc: In .Pil,:!l . 51 In. zllGle S:lplzilTtinii LLlminale, 111 Cincizccime, la Na~tercca 51 Llole.zetl D~rnnul~J. ple<.l~r~1 ~1

,1

Cruci _ la 14 seplembrie - ;,i in D,UmlnlCa a lrela Cruci) se ein!a "Crucii Tale ne inchrnam, Hnsto,ase, oi 0 marim", ju locul Trisagllionului.

lu

Duminica

l-::loriilor.

Dc

asemenea,

l~

.salb~H,ori~c

Lil,n P.<lf':;Sl:ll( .. ]ncilinalca $1 Sfllltu IlIVIGrea Tll

SJinle",l

C.ru:=~

llll<j~tilr?~~

Sfl.nl~~
IcJu[uJnl

~flJ;~e

176a introducerii

177

buit sa ia loe in Liturgllie

Curinci, desigur,

si ca oconsecinta

«Ruqaciunea

TrisaghioIlului»

acestui

(sau a cintarii

imn, a treI

de tr ci ori «Sfi nte» ]. pe care preotul 0 rostesta in taina, in timp ee ereclineio:;;ii, co r ul ori cint sr eti] intoneaza irnnul de trei ori, «Slave ... », «Si acurn ...»C'u parka a treia (<< ... Sfinte fara de moarts ...,,) 4B5 si in sfirsit a patra oara. Coclicele Boroerini 336 da texte deosebite ale ruqaciunif Tr isaqhlonulut pcutru fiecare din cele doua Liturghii principale, dar, de timpuriu, ruqaciunca Trisaghionului inscrisa in Liturghia Sfintului loan Cura de Am ("A'rtf. Cqlto·, 6 fho, ·i;(.Lwy 6 [10'10<:; altO~ .. y~6 a iesit din intr ebuint are, ramin ind in uzul comun al arnbelor Liturghii nurnai cea a Sfintului Vasile cel Mare (<<Dumnezeule cel S£int, Care 1ntre sfinti Te odihnesti ...»). Pri n ea, preotul se roaga ca Dumnezeu, Cel ce esle neincetal slavit de Puterile inqcresti prin strigarea de trei ori «Stint, Sfint, 5fil1t», sa primcasca ~i din qurile unor slujitori parnlntesti intreit-sfinta crntaro, cercetindu-i ell bunatatea Sa. Slirsi nd ruquciunaa aceasta, preotul si diaconul rostesc in tains Trisaqhlonul de trei or i, faclnd de fiecare data cite 0 inchinaciune in fala s li n l.ei mcse care, intre altele, inchipuj o «scaunul lui Dumnezeu» 187 'Ii pc Jlristos «piatr a cea ade v ar ata si din capul unqhiului» 438. Pentru a(,(C'l1tuarea sole mnitatii, la Litur qhin in sob or, la fiecar e cintare a TrisaClliiol1ului dc eiHre crcclinciosl, str ana ori cor, cleml r aspunde ciin altar cu accca;,;i cintarc. Prin aceasta alternare solemna, se subliniaza )i mai mull ca Biser ica paminteasca, reprezcntata prin credlnciosii din sf intu! locas, Iauda pe Durnnez eu cu qlasur] neincetate, unindu-se astIel eu cetelc 1ngere:;;ti 489, reprezentate de preoti in altar care, precum arn vezut, este imaginea cerului, La «Slave ... », «Si acum ... » «Sfinte .fari:'l de rnoarte ... ", c1iaconul aratind cu orarul spr e proscomidiar zice: "Porunccste. par intc». Aceasta este 0 formula poiiticoasa, prin care preotul este invit at sau i se aminteste de catrc diacon sa indeplineasca cele r indulte sau stabilite pentru accst moment al slujbe i, Indreptiridu-se si apropiinc1u-se in aces! scop, putin, de proscornidiar si incl in indu-se, prcolul rostestc incet: «Binecuvintat (laudat, slavlt) este Cel ce vine intru numels Domnului» (Ps. CXVII, 25). Alaturi de simbolurile patimi[ilor ;;i mortii .tvlintuitorului, Biserica une:;;te in lucrarile Proscomidiei $i pc cell' ale na:;;terii Sale i90. La acest ultim l'pisod al intmparii $i veni1'ii Dom!1ului in lume s-a referil deci stilml de lauda rostit acum de
4iJS. DlIp~ incl18ierea c:cesleia. diacollul zice din sIintele u!)i: .Puternic!», ca o inrlicalie penlru cor sau cinlareli, penlru 0 intonare ~i mai solemna a celui (le-ill patrul"" <,Sfinlc DUlllllcleule ... ». Asupra aceslci expresii vezi lucTarea lloaslra jlls('mlldri fJcnlru 0 nouci er.ii(ie Cl Liturghicruilli, l3ucure~li, 1947. p. 22~25. <1':6. r. E. Brightman, op. cit., p. 31'l-314. ,1::7. Sil~·inl1. arJlicpiscOplll. Tesalonicului, DesfJre siJrilCl Uturghie, cap. XCVIII. tIBS. l\Jilrnrul1 Krilr)pulns. 'OtJ·OAO'(lG( 'r~; a\Jcct"oAt}{"r,..; E:y'y'),~crl1C;"" rEi loan ~-1jhalcescu
(If),

preot. Diaconul parinte, scaunul

in centrul absidei

intervine epoi cu 0 noua invitatie : «Binecuvinteaza, eel de 'sus». Acesta este jetul asezat pentru ar'hier eu
de rasarit a altarului si se nume:;;te «sca urrul eel de

r
j

I
f

I
I
I

sus", intre altele, :;;i pentru cae1 se afla inaltat eu una sau doua trepte fata de scaunele din dreapta si din sUnga lui. destinate preotilor slujitori, acest ansamblu de locuri de sedere pentru lilurghisitori alcatuind ceea ce S8 cheame «sintror» (~O a6vDpovoY). In veacurile de la in ceputul istoriei Bisericii, scaunul eel de sus raspunrlea unui scop practic in pr imul rind, deoareee episcopul stiud in acest loc ca un cirrnaci al navei biser icesti 491 eu Iata catre asistenta din sinul sfintului lo cas, supraveghea si asigura asHe1 tinuta ei pioasa in timpul serv iciului divin 402. Suindu-so in acest moment pe scaunul eel de sus si stind pe el, si ca un corolar el simbollsmului intrarii celei rnici, arhiereul reprezinta «seder ea lui Hristos cea de-a dreapta Parintelui», iar pr eotii impreunaslujitori, stind pe eelelalte scaune din dreapta si din stinga, inchipuie pe Sfintii Apostoli stind pe cele 12 seaune pentru j udecarea celor 12 sernintii ale lui Israel (Matei XIX, 28 si Luca XXII, 30). In Iipsa episcopului, acest scaun, desi r arnine Ilber, e1 arninteste totusi pr eo tului pe Usus Hristos care, dupa inaltarea Sa la cer, sta ca imparat si mij loci tor pe scaunul slavei Sale vesnice de-a dreapla Tatalui 4D:3. Aceasta sernniJicatie vine la expres ie in chip evident in rnsusi textul formu1ei cu care preotul binecuvinteaza scaunul cel de sus, catre care s-a inclreptat dupa invitalia de mal sus Iacuta de diacon, venind pr in fata sfintei mese si pe latura de miazaz! si zicind: «Binecuvintat (Iaudat, slavit) esti pe scaunul slavei imparatlei Tale/ Cel ce sezi pe heruvimi, totdeauna, acum si pururea si in veeii vecilor». Aeest scurt ceremonial 58 refera la real il ati care isi aveau actuslitatea lor in veacurile dintii ale Bisericii, dar ast5zi ele constituie 0 marturic ca introducerea imnului Trisaqhiori nu S-d facut· fara lcqatura eli ciUrile sfinte de la inceputul Liturqhiei. Inainte de a incepe aceste lecturi, era anume obiceiul ca episcopul sa rnearqs sa se aseze pe scaunul eel de sus (.~ a.,;w y_aD8opa), ric1icat in mijlocul absidei altarului, spre a putea supraveghea adunar8a in timpul citirii pericopelor din Vechiu1 Testament :;;i din Apostol·IOI• Cu aceasta ocazie el redta «Rugaciunea scaunului celui de sus» (Eu;C~ 'I;.~~ ct'lto xall~opo.d. Caracterul de circurnstanta al acestei rugaciuni [(~iese clar din tcxtul ei mai vechi, pe care-l cia Codicele Barberini 336: «SUipine, Doamne DUl11nezeul Puterilor, mintuie:;;te poporul Tau $i-l lini;;te;;te (fa-l sa fie lini:;;tit sau potolit = xo.l dp'~',waov 0.0'1;0"), cu puterea Sflntului Tau Duh prin semnul cinstitei cruci a Unuia-Nascut Fiului Tau, eu Care binecuvintat e;;ti in vecii ve491. COl1slilu/iiJe Aposfo/ice, cartea II (Despre 57. (Ordinea de observal la serviciul divin). 492. Ibidem.

cit.,

p. 2:20.

p. 259.

4Wl. cr.

SilllioG.
Sf.

crhiepisc<:'plIl
I ill

Te~1lir)niclllui,
{fi

Explicare

de.spre

sflntCl

bisericiJ,

efJi~;copi, prr.o\i,

~i diaconi),

cap.

4QO. ('1.

C,herrrRIl

Sim.ion. ariliepi.scopul basil". OfJ· cri .. cap.

['clisie

l'csiJloniclJiui, Xl, col. 389

a/ /'1osco\'ci

C!)l)slql1lirHJw)lului, 'Dcsptc'( s/into .ScriS()OrCCl

caire

Nicon

116:''() ,

p.;

i'

Ii! K.

01). ei/., P. G .. XCVlIl, 400 C~D; Liturghie, cap. 85; Nicolae Casinodo1!6 a pairiClrl;ullii eCllmenic Delii;anis. 0,0. eil., p. 42.

493. Cf. Simian, IJrhiepiscopul Tes'aloniclIlui, Despre sJinlCl Liiurghic, cap. 85 ·5i Prol. Grigore lvIansvelov. op. cit., p. 1,15. .. 494. CI. Dr, T. Tarnavschi, OfJ. ei/., p. 66G. n. 4; Dr. Vasile Milro!anovlcl ~i Dr. T. Tnrnavschi, op. cit., p. 490, ~i J. Hanssens, op. cil'., t. [[I, p. 229.
Llt.u~·ghierul expllcat 12

178 --

179-

CilOp'I!15. Carel necesitati li raspundea aceasta ruqaciune este user de inteles dill ur matnarea exclamatie a Sfintului Ambrozie al Mediolanului: "Cita osteneals se da in biserica pentru ca sa sa Iaca liniste, atunci cind au loc Iecturile» I 4!Hi. Obiceiul de a r ecita 0 astfel de ruqaciune nu a incetat ni ci dupa ce Lilurghia se oficia de requla fara episcop. Scaunul cel de sus fiind insa gol, ruqaciunea rostita de aci inainte de preot a luat caracterul de doxoloqhisire a lui Dumnezeu-Fiul, Cel ce trorieaza direct de pe inaltirnea «scaunului slavei imparatiei Sale~, adica tara a mai fi reprezentat in chip vazut de episcop. Chiar in absentaacestuia din urrna, prerogativa scaunului eel de sus nu cste insa uzurpata, deoarece locuJ. indicat de Liiiu qaiet preotului, in timpul citir ii Apostolului este spre coltul de miaz.az i al sfintei mese (ost'mpoc; Bpow;) sau jetul de linqa tr onul episcopului, cu 0 tr eapta mai jus ,In. Liturqhis itor ii si-au pr cqatit astfel poziti ile in care trebuie sa se g~iseasca la inceperea lecturilor biblice, care, in sirnbolismul Liturghiei, reprezin t[1 a doua pcrioada din iconomia mlntuirli prin Hristos, in eomparatie cu eea sirnbolizata prin cele ce s-au savirstt si s-au rostit mal ina in te la Proseomiciie, pre cum si cu cintarlle (antifoanele) de la Inccputul Liturqh ici :'!". lmnul Trisagilion poate insemna eleci 0 manifestare de slavire a prczcntei si activltatii profetice a Domnului Hristos.

t
i

a) Lectuiile bibllce in vechiul lor stadiu. - In ceea ce priveste carlile anume din care se aleqeau pericopele de citit, orclinea, nurnarul ~i intinclerea acestora, nu a domnit la inceput 0 regula uniform a si absoluta sau, daca era una, aceasta se reclucea la voia si hotar irea episcopului 501, A$a se explica de ce Sfintul loan Gura de AUf obisnuia adese a sa anunte cu citeva zile rnai inainte subi ectul omiliei urrnatoare, pentru ca auditorii sa aiba limp a cauta $i citi toxtul pericopei respective, Ei er au indernnati la aceasta, spre a putea urmar i si 1n\elege rnai bine cuvintarile rriarelui predicator 50". Afara de marile sarbatorl ca, de exemplu: Nasteraa, Aratarea, Invierea si Injil tarea Domnului, Pogorirea Sfintului Duh etc" pentru care Iusesera consacrate fragmentele din Noul Testament, uncle se relatau evenimentele respective, in restul anului se urma la inceput, in general principiul ciiitii continue. Principalele carti ale Bibliei erau adica citite, r eluindu-se lecture din locul in care fusese lasata la Liturghia precedenta,

3, Leciurile biblice Dupa co corul a terminal cintar e a Imnului Trisaghion, diaeonul face at'2nta aclunarea crestinilor, strigind.: «Sa luarn arninte h, preotul completlncl: «Pace tuturor», la care i se r aspunde de catre cintaret : «Si duhului tau». Prin aceste ultime do ua formule se schimba in Biserica primelor patru-cinci veacuri salutul intr e episcop si intre ere dinciosi, indat a dupa intrarea in Liturghie sl imediat inainte de a incepe lecturile din Sfinta Scriptura <190, Acestea reprezinta de fapt partea prin, clpala si cea mai veche a Liturgbiei catehumenilor. Canonul 59 al Sinodului de la Laodiceea recornanda in acest scop carnie Vechiu lui si Noului Testament. Un astfel de uz se gasea inaugural inca din vremea Sfintrlor Apostoli, pre cum mar turisesc diferite locuri din Faptele si Epistolele lor. Informatia data de Sfintul Iustin Martirul $i Filozoful ca. in veacul sau se citeau 'eeX 'WrtOP,'''-I)[J.o'IEup.ao:(X o:w~ 'ar.oo'to),w'l (Memoriile Apcstolilor, adica Evangheliile, Faptele sl Epislolele 10 r), or i num ai (f)) 'ta oOTlpa_p.[lll'i:!1. ·,w,/ 7tPOCP1]'tUJ'1 (Scrierile profetilor) 5110, r arnine 0 rnentiune sinqular a.
495. F. E, Brightman, op, cit., p. 314. 49G. "Quaillum laborolur in ccciesia Sf. Ambrozie, In pc:o/rnum [, Pfaef. 9. ul fiat silenlium cum

Ca or dine de urmat, Constiiuiiile ApQstolice indica pentru lecturile din Vechiul Testament intii Leqe a (scrierile Pentateuhului] si profetii ;,n:) dupa obicei ul observat, de alttel, la serviciul sabatic din sinaqoqa 50~, Urmau apoi din Noul Testament, Fapte1e sau Epistolele Sfintilor Apostoli, iar pe urrna Evanghelia ;iO.5. In curind insa lectura din Ve chiul Testament s-a reclus la o singura pericopa. 0 astfel de tinduiala se 9a.se$te confirmata in scrierile Sfintului Vasile cel Mare, dar mai clar in orniliile Sfintului loan Gura de Aur ;;06, In veacul al VII-lea S£1ntul Maxim l:vlarturisitorul se mai r efer a inca la ascultarea dumnez.eieslilor profetii (.~ 'azpoiholC; ~W'I Ddu)'1 ).,ol[W") 507, clar mai apoi Sfintul Cherman I al Constantlnopolului mentiorieaz a nurnai citirea din Apostol si din EVClnghelie 508, Originea practicii de astazi de a nu se mai pune leeSOl. SI. Iustin Marlirul ~i Fi lozotul spun e c5 se cilea «alit cit lngilduia 'limpul » (Apologia intii, LVII, 3). Fer. Augustin, in vederea predicii pe car e voi a Sd o 1iniJ, daduse dispozi tie di aconu lui asupra ps al mui ui ce tr cbui a citit in acest scop. Lectorul cili ins a din gre~ealr\ all psalm, a<,a ca episcopul 11 Jost obli~:at si'Hi schirnbe subicctul [Etun rul io in Pstil uiu nv CXXXV u, P. L., XXXVII. 1784). 502, Cf. Sf. loan Gur a de AUT, Omilia III de s pt e Lazar, I, P. G" XL VlII, 9'..11. 503, La care tr ebuic siJ s e in\c;ieag5 ~i cUnile lui lsus Na vi, ale Juclec,j[orilor .5i ale Regilor, ciiqileCronici ~i diT\ile lov $i ale lui Solomon. Corist iuuiones /vpost olicuc, cart. Il, cap. 57. 504, Cf. J. Hans sen s, op. cit., t. III, p. 159 si l. ]J, p. 421-423, 505. Constituiii!« Aposlolice, cart, VIII, cap. 5, 506. Sf. loan Gmil de AUf, Omilia XXIX In FopLe, 3: ,,~i surridu-se lcctorul, spun e mni inlii a cui est e car te e. al cEimi proiet sau Bpostol sau evanghelist. ..,,: P. G., LX, 217. Omilia III 10 EpisLola II cc1lre Tesalonieeni, ,[ «Dac5 zici ca acelen!jl Ie ilu~i in fieca.re 7..i, spul1G-mi din care profet este lunli ce 5-a citit, ~i din core aposlol sau din care epislol~" (P. C., LXII, 4[~5!. U inc,,: Omilirl VII caire crc$li1l1i Ql1li()iJicni, 1, p, G., XLIX, 92-93; Dcspre bolezuJ lui Nrislos, 2, P. G., XLIX, 31i5;
Co Psalillui

I.ecliones

legunlur,.

497. "Etrrzp EI!:l .,.6rrQv" 7..ice Filnl"i -- d 31.: ZflrrpGaiJ.Ev. Cod. 6277-770, ,lyJjncislirca panlelimon. Pan. N. Trernbela, op. cil" p, 8. 49(L Cf. Nicolae Cabasila. 01'. cil., cap. I, col. 372 B. 409. Cf. Sf. loan Gura de Aur, Omilia III, la Epislola ciHre Coioseni, <1 p, G., LXlI, 322-323; Sf. Grigore de Nazianz, Cuvinlarea XXII, 1, P. G., XXXV, 1131 A; Sf. l\111Xim MMturisitorul, op_ cit" cap. XII, P. G" XCI 689 D, 500. Sf. Iustin Martirut .5i Filozolul, Apologia intii, cap. LVII, 3.

in

507. Sf. ivlaxirn Mi1rturisi torul, op. cil, col. 704 B. 508, Sf. Gherman I al Constantinopoll.llui, up. ell., P. G .. XCVIII. 412 A 13 ~,1I: versiunefl lui Anastasie Bibliol,xarul nu se face insi:i mentiune de "apostol», C1

CXVII,

1. p, G .. LV,

528 etc.

180-

181 -

turi din Vechiul Testament luase, prin urmare, fiinta in scurtul interval clintre uitirnii dol autori, Ele se mentin numai in Liturghia Darurilor
mai inainte sfinti te, fie singure, fie precedind pericopele si Ev anqhelie la serbatorlle la care sint prevazute acestea

din Apostol

din urrna, ori la sarbatoarca hrarnului bisericii. De Iapt, 1ecturile din Apostol si din Ev anqhelie la Liturghia Dar urilor mai inainte sfintite sint ineadrate in serviciul Vecerniei, care se a£la unit eu aceasta Liturghie. o sistematizare a lecturilor liturgiee a intrat totusi de timpuriu ill preocuparile Sfintilor Parinti, ajungindu-se chiar 1a reaHzarea unor norme. AsHe1, regula de astazi de a se citi Faptele Apostolilor de la Pasti pina la sarbatoaree Cincizecimii se gasea in uz inca clinainte de Sfintul loan Cure de Aur, care consacr a aproape 0 intre aqa omilie spre a clemonstra motivele luate in considerare de Sfintii Parintl pentru 0 astfel de r induiala 5119. 0 contr ibutie deosebita 121 sistematizarea lecturilor din Fapte1e Apostolilor si din Epistolele catolice pentru uzul liturgic cste atnbuita in general diaconulut Eutaliu (veacul al V-Jea) din Alexandria. La cererea preotului Atanasie, Eutaliu a impaTtit aceste scricri in 57 de lecturi pe.ntru serviciul liturgic, luind ca baza uzul transmis de. practica traditionala 510. Amsuuntele exacte priviloare Ia actuala impartiro a textului Sfintei Scripturi in 1ecturi liturgiee nu pot fi precizate mai de aproape. Pentru «parasele» (lecturile din Pentateuh sau Lege), «haftarele» (cele din profeti) si «pericopel e» (cele din Noul Testament), destinate serviciului liturgic, servea la inceput Biblia insasi, adica exemplare cu text continuu. Pe marginea acestora se faceau insa lnsernnari, pr in care S8 indicau in ceputul si sfirsitul pericopelor corespunz.atoare durninicilor si diferitelar sarbstori, La inceputul unor astfel de codice se punea adesea un tablcu (aO'lO.tciplO'J = capiiulate, iarin unele 'editii qrecesti mai noi €UarCEA10dpLO'I) de citirile rinduite pentru c1uminici ;;i sarbatori. S-a gasit insa de timpuriu ca este mai practic sa se extraga in volume aparte bucatile biblice destinate serviclului divino Asa au rezultat certile denumite in general, in limbajul stiintific de astazi, cu titlul conventional de Lectionore. In terrneni biser icesti insa carte a in care se gasesc sistematizate pericopele liturgice din Faptele si Episto1e1e Sfintiler Apostoli se numeste Apostol (6 'a.;:60'o),O~ sa u 7':paEarr6a'Co),o~), iar aceea in care este distribuit textul Evangbeliilor se chearna Evonqhetioi iar citeodata Evcuiqtielisiar (E6:1.T[sAlCl-cciplO"). In aceste carti de slujb a, citirile biblice s1nt rinduite pe zi1ele sapt5.minii, incep1nd de 1a sarbatoarea Invierii Dornnului 511, Pentru s5.rbatori, perieopele sint alese in raport Cli caraeterul evenimentului comemorat.
Dumai de procl1imen. CI. S. Pdrides, op, cit., nr. 39. p, 30 ,5i N. Borgia, op. cil" nL 28. D. 25. 509. Sf. loan Gura de !\ur. PcnlJlI ce l'ap/ele ill Cijlcizecime?, p, G., LI. 103-104. 510. ,Cf. Ell/halji cI;a~~lli Actuum apostolarum, \IPauli Calhalicarumque epislolarum edJl1a. P. G., LXXXV, 628-739. Cf. 5i E. genol, Chapitres de 10 Bible, arlicol in "Di~tionnaire de la .Bible" publicat de Vig, roux, t. II, part. I, p. 560-5611. 511. Ordmea pbservala In carlea Apostol este ,rmatoarea: De la Pa5li ~i piJ~a

1
1
I

Dintre cele trei exemplare de Evangheliar in manuscris ajunse pina la noi, unul isi ridica vechimea la veacurile al IV-lea-al V-lea, iar alte doua la veacul al VI-lea. Cel mai mare nurnar de Evangheliare provine inse din epoca de la veacul al VIII-lea incoace. Dintre ele, unele nu cuprind decit citirile pentru sarbatorile rnai insemnate 512. Nccesltatee de a adapta citiri1e din Evanghelii la cur sul Liturghiei a elus la uncle mici mcdlficar i sau, mai bine-zis, la unele sporiri ale textului prin formulele generale de introducere, obisnuite indeosebi la inceputul pericbpei. Astfel, imprejur ar.ile de tirnp ~i loc, determinate precis in textul Evanqheli ilor, 'a trebuit sa fie reclate in citir ile Liturgice din Evanqliellat prin expresiile vagi: «In vremea aceea», «Zis-a Domnul», or i «Zis-a Dornnul pilda aceasta» sau « ... calre iudeii care venisera 121 Dinsul». In vecbile codice - manuscrise cu text continuu, intr ebuintate la Liturghie - aceste Iorrnule introductive se scriau pe marqine, iar cind s-au extras pericopele in Bvcnqheiiote aparte, .au luat loc in tesatura textului si expresiile de rnai sus, asa cum se gas(':sc pina astazi. Pe de alta parte, ca indicatii margin ale, aceste formuIe nu izbutisera sa determine intotc1eauna precis punctul la care se inche!a ultimul verset al unei peri cope :;;i de la care incepea alta. Asa s-a intirnplet ca. la alcatu ire a Evunqaeliotelor, unele perieope ineep cu versete care constituie sf irsi tul altor a, situatie care dainuieste si actualmente 513. b) VechcCI lncadwre a lectuiilot in ceremoniCllui Lilurghiei. - Citirile er au incadr ate in psalmi responsorici, recitati de cintaretl seeundati de credinciosi 5J4. Principiul acesta se gasea, de altfel, inserts formal in canonul 17 211 Sinodului de Ia Laociiceea, care prescrie ca psalmii sa nu fie intoriati fara intrerupere, ci «sa se Iacti citiri dupa hecare psalm». Lecturile apar, prin ur m.ar e, prececlate Iiecare de psalmi, asa cum confirrna diferitele locuri din literatura patristica 515. Vestigiile
la Rusalii sc ci test e din Faptele Apostolilor, urmind in restul anului mai int ii -EpisIcicle Sf. Apostol Pavel .5i apoi cele 7 Epistolc catolice. Per icopnle cvnnuhe lice sint incaclrale dup5 urme toerele n orrne : al loon din ziue lnvierii pina la Ruse li i, exceptie fi'\cind rnartee Posti]or si sdrbatnarea Inal\arii, cine! se citeste de la Luca, pr ccum ~i Duminica ·Mironosi\elor, cind se citcste de la Marcu. hl r\1atci, de lunt dupe Rusali i pina la Duminica a 17-a dupa Rus alii, cu cxccptia primclor cinci zilp din ficcare din sF\ptamlnilc a 12-il, e 13-a. a 14-a s i a IS-a dupa Rusalri. cind se citeste din Evanghelia dupa Mar cu, c) Luca. de luni du p.i Duminica a 17-a dupa Rusalii pina la lasatul sec de carne. ell ufll1iitoarele excep\ii: prilllele cinei ~ile din s5ptaminilc a 16-a. 11 17-0 ,5i a 18-0 .5i Du;ninica inaintea Bobotezei, cinc! se foloseste Evanghelia dupa Marcu; in dttminicile 15satuilli sec de carne si de brinza, precum si simhala dinaintea acesteia clin urmi1, 5e eile,5le din EvangheJia dupa Mald. 512. CA. de exemplu, Lec/ionofl1l qrec ciin ms. nr. 194, aftdl in Biblioleca Uni\'(!rsiti'itii din 11!~i. in care sint extrasc' pericopele penlTl1 18 sarbat.ori. iar a XIX-a pericnp~ esle adauqata mai !irzitt. cr. Dr. Vasile Gheorghiu, Leclionawl cvonghc1ic grer:csc clin [a~i ((vIs. HJ4), Bucure,ti, 1940. SU. Cf. E, Mangenot. [eclionnaires. in «Dictionnaire de la Bible", t. IV. part. r. col. 147·-157 oi Dr. Vf1silc GheorCjhiu, op. cit. 51,!. ConsUluliiIe Apostolice, II, 57. SIS, Sf. Vasile eel Mare. Desprc snn(u1 Bolcz. \. p, G., XXXI, 125 AD; Ho-

1vlf,';

"

182-

183!

accstor psalrni in Liturghia de astazi se rezuma la cele doua perechi de stihur i, clintre care una Ilqureaza sub titlul de prochimen (1tPOXelp.svov), inalnte de Apostol, iar cealalta este anexata ctntarti «Aleluia», dupa citirca Apostolului. La aceasta abreviere se ajunsese deja inainte de Sf intul Gilerman I 0.\ Constantinopolului, care face prima rncntiune expresa dcspre prochimen si clespre "Aleluia:o de dup a Apostol 516. Proehimenul r epr ez inta psalmul recitat odlnioar a dupa pericopa din Vecn iul Testament 517, adi ca inaintea lecturii din Apostol, iar stihurile de dup a pericopa acestuia din urrna reprezrnta un rest rudirnentar 0.1 unul ipsalm de lauda, la recitarea caruia credinciosii parttcipau cu refrenul «Aleluia», 10. inceput si la sfirsit. A$a se explica situatia din manuscr ise, in care aceste din urrna stihuri sint incadrate intre cintarea «Alelui av . din aceasta pricina, stiburile dupa Apostol sint cunoscute sub ti tlul de aleluiat ion ('a).1·f/AOulaplo·I). Vcchiul ob ice i mcntlonat si de Sfintul loan Cur a de Aur 518, ea 1ector ul sa anunts inainte de citire originea per icopei, asa cum se practice plna ast5zi ("Citire de la Facere, din profetia lui Isaia etc., din Fapte1e Sfintilor Apostol i, din Epistol a, ori din Evanqhelia dupa ...:o), se aplica si psalrnilor. In virtutea rutinii, s-a continuat chiar sa sc anunte CLl titlul de psalm si rnpl e le stihur i care II rnai reprezentau. Astf el. Sf'intul Chermen I al Constantinopolului so refer a la proehimen cu formula: ,,~a:AI-'-0t; 'tau il()~(O"5H. Un manuscris din veacul al XII-lea-al XIII-lea inser eaza ur mato rul cerernonial in ace asta privinta : Preotul: "Pace tutur or>. Diaconul: «Inte lep ciu ne». Psaltu1: «Psalrnul lui David». Diaconul: "Sa luam am in te». Psal tul : «Prnchirnerrul» 5~O; de asemenea, pentru «alelui ar », dupa eitirea «Ap ostolului», preotu1 zice: "Pace tie». Diaconu1: «Intelcp ciune». Psaltul : «Alelui a. Psalmul lui David». Diaconul: "Sa luarn aminte». $i se dllta «Al elu ia». Psaltul : «Aleluiaricn». Cr edinciosii : «Aleluiav+". In Constiunia pottiatbuiui Filoiei, aceasta rinduiala apare ceva mai sirnplifi cata, dar III acelasi timp mai clara, Caracterul de simplu anunt al prochimenului ell titlul de psalm, fara ca in realitate sa se ci te asca u n psalm intreq afar a de pr ochimen, reiese destul de precis din formula: "Psalm 0.1 lui David», intr ebulntata atit pantru stihurile diuaiutea Ap ostolulul cit si pentru cele de dupa citirea lui 522. Titlul de psalm, nerr.aicorespunzincl unei realitati si fiind impropriu pentru un stih sau pentru 0 sinqura pereehe de stihuri, s-a ajuns sa se anunts nllmai sub nlimirea de "r)focbimen», care adidl. precede sau
milia /]nbila in Lacizis, 1, col. 1437 CD; Pselldo·Dionisie Areopagitul, III, 2, P. G., III, 425 13. 516. Sf. C;herman 1 al Constantinopolului. op. cil .. P. G., XCVIII. clIm .5; versiunea lui Annslusie Biblioler.arul (c:c1. S. Petrides, op. eil., p. 30 ~i 31; de (lS8i11enea. ed. N. Borgia. op. cU., nr. 28 ~i 29, p. 25). 517. Cf. ~i Dr .. Ap.lon Baumstark, Ulurgie comparee, In «lrcnikon», ~i 2, 1934. p. 27. 518. Vezi locurile indicate in nola 506. 519. Op. ~i loc. cU., P. C .. XCVIII, col. 412 A. 520. Ms. 1020 Sinai, A. Drnilrievschi, LiiwgiLierul. carica lainieel, 521. Ibidem. p. 141. 522. Cod. 6277-770 l'anlr:Jimon (veac. al XIV·a). Pan. N. Trembela. op. cit., cap.

este asezat inainte de lecture Apostolului. Nu s-a putut totusi intrebuinta acelasi terrrien ;;;i pentru «Aleluia» , desi de fapt el precede lectura Evangheliei. Ca psalm, el cadea inca din vechime in atributia lectorului sau a cintaretului si, ca atar e, stihul si «Aleluia» fiind citite si cintate de acesta, qravite aza spre Apostol, pierzind asHel caracterul de text asez at inain:tea Evanqheliei. c) Ceremoniuiul cictual si simbolismul leciuiilot bib/ice. - Lecturile bibliceau fost introcluse in Litur qhte in seopul de a instrui pe cr edinciosi In invatatur a lui Hristos ;;;i asupra clatoriilor lor de r restini. «Ci tir ile din Sflnta Scripture, care ne invata at it buriatatea si iubirea de oamenia lui Dumnezeu cit si dreptatea sl judecata Lui, sad esc si aprind 1n sufletele noastre nu numai iubirea, cl si teama de El, Iaclndu-ne .astfel mai zclosi intru pazirea poruncilor Sale. Tar toate 1a 1.1n lac (eu ruqaciunile si cinilaril')) imbunatatesc sufletul sl apropie de Dumnezeu 'a tit pe preot cit si pe credinciosi, facind si pe unul si pe ccilalti clestoinici pentru primirea si pastr area cinstitelor naruri,care este scopul Sfintei Liturghii ... ,;23. Ere ne prega;esc sl ne curfiiesc mai dinainte, pentru sfintir ea cea mare a Sfintelor Taine» 524. Cu valte cuvinte, 'lecturile biblice in Liturqhie r epr ezinta pr incipalul izvor al credintei si pietati i noastre si. in acclasi tirnp, unul dintre mijIOeCE.le prin care Liturqhia ne pr eqa teste pe de 0 parte ca sa ne apropiem $i sa primim eu vrcdnicie sfintir e a eu Sf'intele Taine, «iar pe de alta ca sit putern pastra si sa raminem intr-Insa» .\~5. Cuvintul Domnului din Sflnta Evanghelie ne este dat eleci In Liturgbie ca 0 lumina pentru mintea, sufletul si inima noastr a, asa pr ecurn Sfintul San Trup ni se ca spre «intarir ea si tamaduire a sufl etului $1 a trupului». In simbolismul Llturqhiei, lecturile din Noul Testament au sernnificat!a uneia din formele rn.ai depline ale aralarii si manifestarii lui Iisus in Iurne, care au devenit in chip treptat mai vadite. La Vhodul 111ic, Evanqhelia este 1naltata si ne este aratata inchisa, pentru a aminti elirelede pe pragul ieslr ii Lui l a .activitatea publica', atunci cind El n-a qrilit nimic cJ.espre Sine, ci, fiind necunoscut, a fast Devote sa fie marturisit de Taltal si anunte t de loan Botez atorul, Acum inse citirile din Apostol :;;i din Sfinta Evanqhelie «sint semne mai perfeete ale rnaniIestar ii Sa'le, in cursul car eia EI craie tutur or in public sl se facea cunoscut nu nurnai prin cele ee a qrait El insusi, oi si prin cele ce a 111vatat pe Apostoli sa propovaduiasca» 52fJ. Dupa Sfintul Gherman I al Coristantinopolului, "prin ci.tirea Faptelor ;;i Epistolelor se arata insa;;i chcmarea la EI a /\postolilor ~i eonsfintirea (instituirea) lop> 527.
Cabasila. op. ciL.. cap. I, col. 369 C. cap. XXII, col. 416 C. cap. I. ('01. 369 B. cap. XXIII. col. 416 D. «El'ilnghelia inse'llnna venire a Filll"i lui D1.lmnezeu, cind s··a aralat noua, vorbindu-ne nu prin nori ~i enigme, ca odinioara lui ,,[oise prin qinsuri $i fulc;H2 !;i trimbi1e .... sau co. alt5r1aiJ profe\ilor prin nr5523. Nic()Jae
524. Ibidem. 525. Ibidem, 526. lbici('m, UirL .. ci s-a £I.rat!lt in \mod v·adit ca
0111

r
1

412 AB, pre· nr. 39 ~i 41,

t. XI,

nr.

adevarat

~i a fost

vazut

de

nOli

prin

CBfC

Durn-

p.

140. p. 7.

nezeu.Ta!al linopo]ului,

op. cil.

ne··.a vorbi! 9ur3 caIre gura, iar nu in enigrne». 01'. cit., P. G., XCVIII, 412-413 A. 527. Ibiclem. col. 412 B.

Sf. Gherrnan

I al Conslan·

184 ~

185 ~

tolilor sau din Epistolel e acestor a, tar dupa aceea per icopa Evanqheliei, este inspirata de ideea ca «cele graite de Dornnul insusi ne infa'tiseaza arataraa Lui mai lamurit decit cele spuse de Apostoli. Stirn ca. Mintuitorul nu a miHal. oamenilor dintr-oriata marlmca puterii si a hunatEitii Sale, ci treptal. De aceea, este potrivit sa se citcasca Apostolul inaintca Evan~qheliei,~r\n~.,:a se arate astfel ci:i :nanif~starea Dornnului in lume s-a faeut treptat» '"". De altfel. asa despnnse din eontextul integral, cum sint citite frilqmentele din scrierile Sfintilor Apostoli, lasa sa se constat.e L~neori qr eutati de in1,eles, comparativ cu claritatea divine a Evangheliilor. lueru sernnalat de insusi Sfintul Apostol Petru (IT Petru III, 16) in legatura cu curtetar ea teoloqica profunda a Sfintului Apostol Pavel, care nu esteint.otcieauna usor de patruns, Lectura «Apostoluluieste introdusa prin formulele mentionstc rnai ineinte : «Sa ,Inam aminto, PRce tuturor 1», la care citetul Taspunde: «Si duhului tau», zicind fndata prochimenul. Diaconul exclamind apoi : «Inte1epci.une I», ci tetul anunta scrierea din care estc extras a pericopa din acea 7.1 a Apostolului, Diaconu!, ori in lipsa lui prcotul, atraqe din nou atcntia crcdinciosilor prin expresia : "Sa luarn aminte! », citetul incepind apoi inddta lectura. In timpul acesteia se face Uimiierea altarului si 'a naosului, dupa rinduiala caclirii celei mici. Desi III limbaiul curcnt bisericesc aceasta este cunoscuta sub numele de «cadirea din timpul Apostolului», totusi ea constituie un act anticipat, putindu-seconsider a tot atit de terneinic, si chiar mai mull. ca t.amliere inainte de Evanghelie. Dupa Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, aceasta Uimliere simbolizeazs prin furnul si aroma ei «dsrul Duhului eel dat din Evanqhelie intru toata lumaa» 529. Dupa ce s-a incheiet lectura din Apostol, preotul se adrescaza cititorului : "Pace tie, cititorule !», iar 'acesta zice: «Si duhului taU» si citeste inclata stihur ile dupa Apostol, i ar 18. cor san la strana se dnta «Al eluia» (Laudati pe Domnu1 Dumnezeu). Ca si tamiierea de mai inainte. aceasta cintaro reprezinta un act care, de Iaptl precede si se refera la citirea Evanqheliei, care trebuie sa urmeze, Cintarea «Aleluia» a fost anume .a~ezata ,aci in scopul de a se da lauda lui Dumnezeu pentru darul ce se ~ace prin citirea Evangheliei 530, Terminind de cadit, diaconul primp.$te de la preot sffnta Evanqhelie $~, in limp ce se intoneaza «Aleluia», iesecu ea prin sfintele u~'i, eluClndu-se la 10C111 eel rinduit pentru citire, purtindu-se inainte doua sfesnice sau filclii aprinse, in semn de resoect si ea simboluri ale luminii adevarului evanohelic. Cind nu este cliacon, EvanqheliCi se citeste de catre preot in sflntele usi. CLl fata "'pre credinciosi. Cind este diacOll,
528. Nicolae Cabasila, op. cit., can. XXII, de Japl ,~i un temei istoric: J<.1intuitorul cite dOl inamlea Sa prin s3le, prcqi:ilinrl in lnv!lii'it()wlui lor (Marcu VI. 7. 12-·1.1; Cf. .,i

RfnduiaJa privitoare Ja ordinea ,in care se citesc cele doua pericope dill: Noul Te~tam~nt, punindu-se adica maiintii cea din Faptele Apos-

B:e

530. [/Jidem.

529. ExpJicare

despre

sflnta

biserica.

p.

col. 416 D-417 A. AceBst5 rinduil1la obi:;nuia s5 trimita pe Apostoli, cloi acest chi» terenul penlru tlelivitalea Malei X,' 1, 14; Luea IX, 1-21 .. 260, col. I.

. lecture pericopei evanqhelice este intr cdusa prin cererea de binecuvintare de lapreot : «Binecuvinteaza, parinte, pe binevestitorul Sfintului Apostol s i Evanghelist (N)>>, binecuvintare pe oa r e pr eotul i-o da rostind din sfintele 1.1$i: «Dumnezeu, pentru ruqaciunile Sfintului, slavitului, intru tot lauc1atului Apostol si Evanghelist (N), sa-ti dea tie, celui ce binevestesti, cuvintcu puter e multa, spre irnplinirea Evangheliei iubitului Sau Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos», Preotu! sau al doilea diaron, daca este, zice: «Inlelepciune l Dr epti sa ascultam Sfinta Evanqhelie», preotul adauqind : "Pace tuturor -. Dupa ce corul sau strana a raspuns: «Si duhului Hiu", diaconul anunta numele evanqhelistului cle la care este luata peri.copa : "Din Sfinta Evanghelie de la (dupa N) citir eiar corul iutorieazfi : «Slava Tie, Doamne, slava Tie !» Preotul sau diaconul al doilea provoaca pentru ultima data pe credinciosi la atentie : "Sa luarn aminte IlO. In unele errninii si rnanuale de liturgica se considera ca termenul «Intclepciune». cui care se incheie seria in terj ectiilor inainte de ci tire a Evanqheliei, se refera la aceasta sfinta carte, care cuprinde cuvintul Domnului 531. lata,aelica, aceasta este Intelepctunea adevar ata, cereasca, durnnez ei asca, adu,,sa lurni i si pr opovaduita de lisus Hristos ; saescultarn deciin\elepciunea,cea de sus, intelepciunea lui Dumnezeu, pe Fiul Tatalui, Cel ce s-a facut om, ce sa ne v orbeasca cele de trebuinla pentru mintuirea noastra 532. Fara inr~oiala, ar east a interpretare nu este imposibila ca idee. In realitate 11.,)Sa interj ectia de mai sus, luata in primele ei doue membre,a lost introdusa in slujba bisericeasca cu scopul de a provoca in anurnite momente liturqice 0 atentie speci ala si 0 eoncentrare spir ituale m.ai accentueta din partea credincicsilor. Astfel de recomandatii nu sint de pr isos, date fiind osciletiilc si ineqalitatile de care se resimte capacitatea de incorclare a sufletului omenesc. De aceea, «prcotul indeemna pe toti», zice Nieolae Ca basilar «;;i amintestccr ed inciosilor de intelepciunca cu care se c:uvine sa ia aminte la Sfintele Taine. Care este aceasta intel epciune ? Sint qindur ile ce se (twine sa le av em in timpul sfintei slujbe si cu care trebuie sa privim si sa ascultarn cek ce se savirsesc $i se rostesc, ginclurile cele pline de credinta, cele ee nu au nimic omenesc intr-insele. Aeeasta este intelepeiunea credincio;;ilor !'ii a$a se ti1cuje~te cuvlntul «intelepciune h, adresat credinciosilor de catre preot, de mai multe ori in cursul slnjbei, ca un mijloc de a Ie acluce aminte despre acele ginduri ... Mai este in sfir~it ~i exclamatia "clrep\i!", care cuprincle tot un indemn ... ; apropiindu- ne (adiea) de Dumnezeu .',ii de Sfintele T,aine, sa nu fim CLl nepasare, ci CLl rivna $i cu toatasmerenia sa luB.ffi parte la acestea, fie c,"i trebuie sa privim', fie ea trehuie S3 graim sau sa ascultam ceva din cele sfinte; :;:\ primul semn al acestei rivne ~i evlavij este \inuta clreapta a corpu511. Sf. C)hE'Tlllan I al Constanlinopolului: «!n\elcpciune cuvinlul lui DUlllne7.ell .. », or/cit., P. G., XCYlIl, 412 B. 532. Vez Ghenaclie, fost episcop de Arge5, op. cit., p. 58 ~i 38; ICHll11. GaiJrir'i n~~Ci1llU, op. ciI., p. 1:15; Dr. VAsile MitroIimo\'ici 5i Dr. T. Tarnilvsclli. op. eil. p. 4fl7; Dom Placicle de I\Jeesler, La c/ivine Uturgie, Ill, ed. ROl11e-Paris, p. 1. 28, n . .'11.

186-

187sa
538.

lui; C1clic~ facem. aceast.a nu stind [os. CJ In picioare 533. Caci, precum subliriia Fertulian, «r.u se seta jos in prezenta euiva pe care r ospectam. dcci ell at it m ai mult in prezenta lui Durnnez eu» 534. Aceasta tinllta cl~\:ii.ncio~sa .silltem datori sa 0 obser varn, prin urrrrare. $1 in tllllpul. Cl.tlrll Sfn~t01 Evanghelii, care, de fiecare data, 'lnfati;;eaza pe llSUS III arntca spiritul Ul nostru: De aceea, inca din v echime credincio~ii ill1):reuI: a . c~(ml.l asculta II ci lirea Sfinte~ EvangI1elii in 'pici~are, iar nu stinrl JOS . La inlonarea formulelor prin care se vesteste lee[lira ei, liturqhisitorh se rieliea de pe locurile lor din sintron, iar arhiercul, fie CJ :amil:IC pe trel_Jtele scaunului ele sus, fie ca pogoarai, venind po solce pri» sl:nilele US1, supravegheaza pe credinciosi, stind in picio ar e ,,;i cu rata spre ei, iar in semn de smerenie fata de Iisus Hristos socotit a fi pr cvent, sUi in aceasta poz itie, fara omofor, semnul dernnitu\ii episcopale, iar dup<'i unele practici, chiar filra mitra, Interjectla «dropli>, in s lujba bisericeasca, se referS. deci in primul rind la pC'I,ilia fiziea a corpului, aceilsta fiind consider ata prin ea Illsa:;;i ca u n se m n e vidcnt al unci aclevar,ate atitudini interioare reliqios-ruo r e!o. T ct (west inrlem n deci toti trobuie sa se ric!ice de pe Iocuri l o pe can' stau, i1~C1 cum a Cost practica vech e crestina, chid si cei ce s(, spr ij ine au 1)(' iJustodll(", cum era obice iul indeoscbi printre vietuito r ii din lIlil1~lstiri, le li'i".'Iu jos, stind in pozitie dr eapta in tirnpul citirii Evanq h e lie i. in unclo parti, evlavia curenta aadoptat mai tirziu 0 forma ~i mai acce nt nati de respect in tirnpul Ieoturii pericopei evanghelice, ascultincl-o in gellunchi ;'36. De altfel, prin toti ceilalti termeni care intra In structure oarecum comple xa a in t('rjectiilor de care sint prececlate lectur ils biblice in s l uj b a rpji0ioClSQ 58 ur m ireste in fond stirnularsa atentiei, reculegerii )i mcrlitatiei la cuvintul divino «Sa ascultam Evanghelia», zice Fericitul Auqustin, «ea $i C11m Dorrmul ar fi inaintea no astr a. Sa nu zicem : Fericiti eei care all putut sa-L vada, caci multi clintre cei care Lvau va'lut, Lvau clat rnortii . $i multi dintre noi au c:rezut fara sa-L fi vazut, Nepretuite!c cuv in te ee iesaau din gura Lui au fost scrise si pastr ate pentru noi . ele se citesc din nou pentru noi, asa precum vor mai fi citite inca pentru c:ei ce vor veni clllpa lloi» 537. Deci, asa precum 1nciemna la rinclul sau C)riClen, «sa nu pierclem un singur cuvint din SEnta Evanqhelie, caci daca atunci cincl va imparta5iti luati seama pe bun a

~a

dreptate

ca

nu ctedeti

sa nu cada jos 111C1 cea mai mica particica, pentru ee ca este rau a neglij'a un singur cuvint al lui Hristos-?

~~\~i

•
j
1

Cabasila. op. cft .. Cilp. XXI. col. 413 B-C; 413 D-416 A. "Caci (1ccEisla jn~eaITlnfl: ~Q nu st~El nplecati. ori jos, ci ell sufletul ~;i spre Eh (fbfdcm. ccp. U[[, col. 489 A). sr. Gberman.l al ConsUlillino[)olu\lIi' "Orel;\; sJ ascultjm Sfinln [\'3nqhelie. Aceasta inseBmna sa ne il1~lUilll CUllcic,ir.' ill'P'''"1<' ell ["ptele de la cele p;jlllinte5li 5i in\elegern vestirea Illerurilor eclor !June» (np. Cil., P G., XCVIII, 412 D); Simion, ·arhiepiscopul TesaIOl1icului: "Sa sl~:n drep\'i c:u lnleiepciune 5i cu cuno"tin\a, ell Irupuri/e $i cu sullclcle .)i clrepli cu credir,ta $i ell ~Jindit·~c" (Dc.sprc "finlele rugdcillni, cap. 322). 51,1. TerlLllinn, De oruUollc. C. 10. 5:1.5. COIlStiILi/ii/c Aposiolic-e, CMt. II, 5. 5TI. slri~;rH0(1 ell Irupul NicniflC' ((drcp/J"-,) incorrlaic

sa

Convingerea aceasta clespre puter ea de transfigurare a vie\ii crcstine sub influent a cuv intului Evangheliei a condus, desi~Jur, l a intr oducere a In Ltturqtiiei a «Ruqaciunii c!inainte de Evanghelie~, pe care preotul 0 citeste in taina, in timp ce la strana se cinte «Alclu ia s. Pr i n aceasta ruqaclune, liturghisitorii invoca ajutorul divin pentru ca sa sustina si sa activeze puterile noastro suflctesti in scopul In\elegerii, asimilar ii sl transformar li in Iapta 'a Inva\aturilor evanghelice: «Straluceste in inimile noastre, III bi torule de oarneni, Stap ine, lumina cea nestricacloasa a cuno aster ii Dumnezeirii Tale si deschide ochii gindului nostru spre inteleqerea evanqhelicostilor Tale propovaduiri. Pune intru noi si trice fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului cal. cind, vietuire duhovniceasca sa ducem, cugetind si facind toate cele ce sint spre buna placerea Ta ... ». Originea is tor ica a acestei ruqaciuni nu este tocmai lamurite. Din Codicele Barbet itii 336 lipseste. In ve acul al X-lea insa este intilnita in toate codicele cu Liturrthia Sf intului Iacob In versiune qr eacs. Provenienta ei aci pare ca so clator estc insa, de Iapt, unei inriurii-i bizantine, care incepuse sa se re.sun ta asupr a celorlalte Liturghii orientale. Este cleci de presupus ca ruqaciunea se ~i5sea In circulatie inainte de aceesta epoca, dar nu dobiridise, po ate, 0 primire ~Jenerala. Pr imul document care face rnantiune de ruqaciunaa clinaintea Evanqheliei este un codice din veacul al XI-lea cu r induiala Liturqhiei Sf intului loan Gura de Am 039. Manuscrisele lituroice continua totusi sa nu 0 inscrie regulat in cuprinsul lor. Astfel, pe cind Cotistiiutu: patriotbutu! FiIotei nu ia act de ea nici ill veacul al XIV~lea, Cccilcele Esiiqmenu din anul 1306 o avea deja inscrise In locul actual din Liturghie 540. ruqaciunc inainte de Evanrrhelie a putut Ina nastere prin analogie cu ruqaciunea din tirnpul Trisaqhionului, care, cle Iapt, apare COl " ruqaciune inainte de citirea Apostolului. Intr oducere.a unei astfel de piese si inaiute de Evanqhelie se impunea, prin urrrraru, cu at it mai loqic. Textul ·ei este cornun ambelor Liturghii bizantine si, prin cuprinsui sau, se dovec!e~te intru totul aclecvat momenLului pe care 'il ocupa. Dupa incheierea leeturii pericopei evanqhelice, creclinciosii ex clama ca 5i :in-ainte de inceperea ei: «Slava Tie, Doamne, slava Tie! ». Sensul specific acestui scurt imn de lauda apare mai evident daca 11 analizam in comraratie eu finele Trisaghionului. "inainte de Apostol. dntarea Trisaqbionului este, precum remarca Nicolae Cabasi1a, amestecata cu cererea, dici se termina prin cuvintele "miluieste-ne pe noi». Dar inainte si dupE! EVanClhelieinaltam 0 cintare fldevrirata cle lallcia, [ara cerere, ca unii care :;lim ca Sfinta Evanqhelie inchipuie pc Hristos ~i claca I.-,am aflat pe Hristos am dobindit totul» ;w. Prin acest ilnn se

53G. Asupra interjee\iei liturgice ,'clrep\i», /JcnLru 0 noud edi(ie (! LilllrgiJierllluf ... , p. 42-51. 537. Fer. AU911still, Trot. XXX la Sfintul loan.!.

vezi

lucrarea

noastra

!nscmnGri

538. A[)ud G. L~febre. op. cit .. p. 27. 539. Codice/e Burdell-CoLlts, 1I1, 42, ed. C. A. Swainson, p. 1l7. J. Hanssen s, op. cit., t. III, p. 192. 540. A Dmitriev5chi, Llturghierul carlea iCiinicri ..., p. 2GG. 541. Nicolae CaiJasila, op. cit., cap. XX, col. 416 n.

Ci\ut

<llll_"

188avem

sa-L auzirn sau L-am auzit este si astfel preamarim pe Dumnezeu, pentru ca ne-a invrednicit sa ascultarn cuvintele m111l~litoare ale Evanqhelici,' ';4~, Est«, am putea spune, 0 forma mai directa ~l mal accentuata in cornparatic eu cintarea «Aleluia», ce se zice cu acclasi scop dupa Apostol. Afara de pericopa Evangheliei, care intotde auna a fast citita de cliacon sau de preot 54;], iar in unelc ptirti (Constantinopol) chiar de episcop, la sarbi'itorile mari 5~.], celelalte lecturi biblice au intr at de obieei in atr ibutia Iectorului, care, pentru a fiauzit in toate partile sfintului locas, cxecu ta ci tirea,ca si diaconul, pe arnvon (in vechime: estrada sau tribuna din mijlocul bisericii).Pentru acelasi motiv, lecture Evangheliei si a Apostolului s-a facut inca din vechime nu in tonul vorbirii curente ci intr-un fel care tine locul de mijloc intr e citirea simple si cintarea propriu-zisa,lln fel de recitativ, cu 0 formula de cadenta la sfirsitul frazei. Aceasta era «mnniera lntrebuintate odinioara ~Iin diei tiunea soJemnii a poemelor eroice» 545, o rostire solernna a Evanqheliei si a Apostolului s-a impus, de altIcl, nu nurnai prin autoriratee lor de cuvint revelat, ci si printr-un uz cunoscut de primii cr estini dintrc iudci, la care par\ile din anumite carti ale Vechiului Testament se bucur au de a intonatie sau de un sistem de accentuare specifics, la serviciul din sinaqoga. Pericopele evanghelice si ale Apostolului nu sint la dreptul vorbind nici simple lecturi, nici cintari propriu-zise. Nu sint piesc muzicale. peritru ca, desi 5e reeita pe tcnul psalmodiei, nu indeplinesc totusi conditiile unei adevarete ciutari cu intervale muzicalc. Nu tr obuie vazut deci nici un nonsens in formula prin.care este aml.n\at textul lor la serviciul divin ca «citire», In realitate, nu sint nici simple lecturi, ci recltarl solemns, cu aceente variate, care scot in relief ic1eea textului si, irre celasi tirnp, incadreaze pre cum se cuvino textul Noului Testament in ceremonia Liturghiei. 5,]6.

intr-adcvar

rnarturisests

ca «Acela

pe care

Intelepciunea

si Cuvintul lui Dumnezeu

,,,
.,
1

1\ :'/11mpreuna

~ 189-

I
J

~$J

d) T"o_ell, predicii 111 Lit.urghio Biseticii piimoie. - Un element, care si-a schirn ba t locul din'i'rc-e-stmmnenl-aJ Ii turghiei este predica, sau rnai bine zis omilia. In Biserica prirnara $i in tot timpul cit a fost in vigoare c1isciplina eatehumenatului, predica urrn a indata dupa citiri, Iiind considerata ca un corolar al acestora 5-li.
Vasile Milrofanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 493. Aposlolice. cart. II, cap. 57. 54~, Cf. S02omen, Istoria biserfccasr6, VlI, 19, p, G., LXVII, 1477 A. 545. Cf. loannes Thibal1l, Le cahan I ekponeUque, in «Bizanlinischc Zellschrifl» VIII Bilrtd, Leipzig, 1899, p. 134. ' 5.-16. VC7i 11'ili pe larg capitolul Clntcn8Cl EVClngheliei .;;i CI Apostoluilli in ll1r:Tarea nnastra Desprc poe~ia imnogralicd din car/iiP. de rilllal' .;;f cinlarea bise. riceased, r. 27g-?ir3. . . 547. "Apni cile\ul oprinrJu·sc, epis,:opul da inlr-o cuvintare sfat .5i inclemn la ~rn1.1:1rca, 1~"CSlor fru.moasc JnvEl\~~:tri), (Sf. I~sti~ Martirul :;i .Fil?zoful, Apologio I~III, LX\ ,1,.4). "51 _l~ urm~" preoji', s,~ POV5\lllaSCa pc cred\nClO~I, hecaTe din ej pc flnel, Ill! 101' cleodala, lar la urm~ ep1scopul" (ConsUlu/iile Aposlolice, cartea a II-a 57) :',';ii clttp_d citir';'3 Legii ~i a 'profetil,~h ,$[ a epislolelor noaslre :;i a Fap,telor ;;i a E\ iJn(l~lcl1J!or, sa salu~e .~el hlroton\,~ pc credincio$i. .., iar dupa salutare sa Ie vorbenscli ClIVID le de mmgllere» (ibieleF' carIca VIII, 5; Cf, :;i Clement Alexan. 542. Dr.
543. Conslitu/iile

cu psalrnii si eu lecturile, ea reprezenta 0 mostenire a siste:nrnului practicat ill r induiala serviciului divin de sunbata dirnineata la ',sinagoga 5.S. Scopul ei era instruirea si ec1ificarea religios-morala ·a tutur or asisantilor : cr edinciosi, penti tenti si catehurneni, Dupa ce s-a inaugurat usa obiceiul ca penitentii si catehurnenit=sa rarnjna s i la Liturghia cre,dil1cio~ilor, locul preclicii a fost mutat 1a sfir situl Liturghiei euharistice. Nu este exclus ca aceasta schimbare sa 1i fast fae1Jta si in scopul de a retine asistenta pina la terminarea serviciu1ui divin, deoarece multi, precurn se vede din omiliile Sfintului Ioan Cura de Aur ".)9, se simteau satisfacuti de ,lnclatti ce aseultau predica, parasind biserica dupa aceea ;'50, Deopotriva de determinante pentru asezarea predicii la sf irsit, spre a fi ascultata de toti, s-ar putea corisider a Yacirea rivnei religioase si lipsa de disciplil.1fi. _~:onstatatil."malJl(zlu, cind crestififi au luat obiceiul de a verii lii's"erviciu1 div in in oriee moment din cursu! lui. Nu este mai putin adev arat insa ca despartirea intre lecturi si predica, pentru care cele dintii serveau in principiu ca material sau baza de inspir atic, a dus pe de 0 parte la miqorarea inter esului .asistentilor pentru com.entarea_.pericopelor·-biblice, iar pe- Cle' alta, Ia scaderea zelului pcntru predica printreTiturqhisitor i, Sanctiunile clestul de aspre . pr escr isc Irnpo lriva unei astfel de neqlijente ;,;;1 nu si-au clovedit elica- i ci talea practice, Trebuie sa, r ecunoastem totusi ca moclificarea si t1J atiei predicii in cult se explica intr-o buns masura prin insasi caracterul ei, Ca clement al Liturghiei crestine, ea nu-si ieste suticienta ei insas! in chip ideal numai pr in scopul didactic, misionar $i apologetic pe care i-I pot dicta irnprejur ar ile. Prin natura si prin scopul ei, predica crestlna depaseste tunctiunea comentariului din serviciul sinagogii. De la inceput ea a imbracat un aspect liturgic, fiinel adica color ata de 0 nota de religiozitate, prin care s-a cleosebit de reloriea dinafar a cultului. Ca tilcuire a cuv intului clumnezeiesc revel at, prediea crestins a apilrut pe de 0 parte ca un dar al gratiei divine, dar in acel asi timp si ca expresie cea mai inaltb de credinta fi erbmte a comunitatii. Intocmai ca 0 ruqaciune, ea unea sufletul adunar ii in acelasi sentiment de contact si de cornuniune cu Dumnez eu. In nota aceasta ic1eala, ilustrata in perioada misionara a Bisericii, de catre Sfintii Apostoli, de ucenicii lor ~i proletii cre:;;tinL pre cum :;;i de atitea personalitati religioase proeminente de mai tirziu, predica se ine1rinul, Stromala, VII, col. 1819; Origen, Omilia [Ia Genezel, 17, col. 160; rj~ ase· men ea coL 1012 cle.). 548. CL Luca VI, 16-31 $i Faple X Ill, 15. Cf. ~i Dr. A. BilUl11stark, La ::ruc· lure, des grClndes unilecs lilUrgiques, in «Irenikon», XI. nr. 3, 1934, p. 140-1;;. 549. Cf. OmjJia a VII-a impolriva anomeiior. P. G., XLVII, 756, pre(1_:-~ ~i Omi/ia lIE-a la Epislola II cdlre Tesfaiolliceni, P. G., LXII, 4il4. 550. Cf. ~i Dr, Vasile t-.'lilrofanovici ~i Dr. T, Tarnavs:hi, op. ci/., p. 1~n-;',,! ~i Dr. T. Tarnavscili, op. cit., p. 727. SSt. Vczi Canoanele: 58 Apost., 19 al Sin. VI Ecum" art. 50 din Rcguhr;·.',1iU/ de procedurrl ai is/an/elor clisciplinare 9i jlldecdlore,~1i 01 Biscricii Orlodox" [11)meine. 1926.

190 de preqatir ea predisau protetica. Asrtfel, ea eaele ca 0 piesa neac!aptaUi in atmosfera mistica a Liturghiei, fata c1~ ~eare reae\ia. asistontilor ru: intirz ie sa se tr aduca de obicei prin parasuea slujbcl. !vlutdrea cleci 'a predicii la sfirsitul Liturghiei n-a pulut aved, care, tocma i seopul de a preveni astfel de incidente atunci c~nd pers?n~litatile ere;;tine. eoviqitoa:-e ~au fiqurile profetiee au'lnceput sa devi na cllll. ~e III ce ma.l rene? Obiceiul intr odus, pare-se de timpuriu, de a se uti 1.,,] Liturqhi« unele din cuvintarile aeestora, nu ere de. cit un mijloc de a corecta deficientele predlcii, in noile conditii de viata ale Eisericii, Astfel, Fericitul Ieronim ne iuforrneaza ca unele parti din omiliile Sf intului Efrem Sirul se bueurau de einstea de a fi eitite dupa pericope!o (lin Slinta Scriptura 55~. Noi vedem aci preluriiul «cazarue!» ele rnai t irziu, Duca, astfel, in partca de 1(1 inceputul Liturghiei catehumenilor litur qhisitorii au putut incerca emotia acelora care, luminati de DUhul Stint, au ajuns sa recunoasca pe tarmurile Iordanului pe .Mesia eel fiigaciuit, claciii:ll1 int eles apoi ca Ja slujba preofjei ei sint chemati ea si orl i n iOi.lra Sfi n \i i A postoli, acnll11l1sa, in momentul eitirii pericopei e\'an(JheJic(~. ~j al t ik.uir ii ei.prin omilie, ei incleplinescasUizi; impr euna CLl i\ pcstoli j de a tu ncr, Sill J ba pr opo v aduiri! cuv in tului lui Dumnezeu 'ii a imparatiei Lui. Ei continua sa intretina astfel in Liturghie actualitatea scolii lui Iisus Hr istcs 55'J.
condittonata catorului,

191 ~

fa\i~eaza

(,l 111m.ales

llU nurnai de inslructia si de personalitatea lui cr estina

.J. Rugc!ciuniie

dup6. Evcuiqtieiie

siirsuu)

Liturquie!

cotehumenilor

a) [clenin elupcl Ev anqhetie, Dupa citir ea Sfintei Evanghelii, preotul 0 a$aza pe sfinta mass. din sus, a dica dincolo de sfintul autumns, cu partea care se cleschide sp re r asarit, avind sa urmeze apoi inclat a ectenia dupa EvangheJie ("Sa zicem toti din tot suflctul si din tot cugetul nostru ... »}, De ca prin citirea Sfintei Eva nqhcl n prco tul a r eprez entat pe Mintuitorul in activitatea Sa de propovaduire ;;;1de binefaceri, acum el inchide sfintele usi si se retrage linga sfinta masa pentru rugaciune, vrincl saaminteasca prin aceasta CEl ]v[]ntuilorul, clupa ce predica mul\imilor, obi:;;nuia sa mearga In loclifi [etrase, pentru c1 se ruga. Inclemnind deci intreaga asistenta sa participe c\.\ toat'§. fiin(a ei la aeeasta rugaciune, preotul ori diaconul, claca estc, en!.lill5ra asUel sLlccesiv obieetele acestei rugaeiuni, care se face pentru concl1.1catorii spirituali :;;i ai statului, pentru cei ce s-au nevoit $i se nevoiese in vreun fel oarecare pentru binele Bisericii, pre.cum ~i pentru loti credincio$ii care se afla de fata. 0 astfel de ectenie in Clcest moment este clt 52 poate de potrivita, caei, pre cum observa Ni552. Cilat de ·Rabert \\'i:l, op. cil., l. I, p. 310, rlupa referintele lui Bard, La leclure de fa Bible c. elemenl de cuile, 1863, p. 13. 55:3. Pc drept cuvinl deci facea alenti Sf. loan C;ura de Aur pe asculliilorii sal: ",Hrlstos va graie~t.e prin gura mea ... S5 nu credeti ca vorblm acestea de ),a noi ... Noi vent·" de la Durnnezeu ... Sinlel11 solitarii lui DUl11nezeu pe lingEi" oameni> (Omilia 111 la Episiola caire Coloseni, 4, P. G., LXII, 323--324).

I
I
~

colae Ca~asila, aceast~ ruqaciune s,,: face «pentru .cel Ce pazesc cuvintul . Evanqheliei, pentru cei ce 1l11lla iubirea de oameni a lui Hristos Cel ce este s~mboli'zat prin E~at.lghe'l~e», a ch.ca "pe.ntru pastor ii Biseritii si eapetennle popoarelor, caci daca .ace5tla,1~l tin fagaduinta, propovaduind bine si pazind cele scrise in Evanghelie, impliuesc sl lipsa l~i Hristos dupa cum zice Sf intul Apostol Pavel (Col. I, 24) ... In rinclul acestora sint tr ecuti apoi, ca vrednici sa fie pomeniti jn rugaciunile cornunltatii, si ctitorii, ingrijitorii sfintel or locasur i, invatator i; virtutii sl toti cai care in vreun fel oarecare fae birie obstli biseri cesti ~i eelor sfinte» 55 •• Pentru motivul ca cererile acestei rngaciuni diaeonale au in vedere in chip special pe irnplinitorli invatatur ilor _Fv_Clngheliei, aceasta ectenie se considers impltc1ta'eT,-DTchei11·dil=-.se·Elstfel ritul lectur ilor bibli.ce din Liturghie. In timpul ecteniei, preotu 1 rostesta in taina 0 rugiiciune (<<DO'amne Dumnezeul nostru, pr im este aceasta ruqaciune staruitoare de la robil Tai ...,,). prin care se r oaqa ca Dumnezeu sa ascultc si sa implineasca cererile indreptate catr e El de credinciosi in cursul ecteniei. In titlul si / in textul ruqaciunii tainice a preotului, aceasta ectenie este numita «ee-' rere staruitoare» (';j Sx"ts'r~" lAsala.), denumire justificata am prin sublinierea din primul alineat al ecteniei ("Sa z icern toti ciin lot suiletu! s! din tot cuqeiut nostt u ... ») cit $i prin r aspunsul «Doamne rniluieste» de tr ei ori, pe care n dau credinciosii de la al treilea alirieat inainte. In limbajul bisericesc se mai intrebuinteaz.a sl denumirea de «ectenie indoita», subliniindu-se ast lel car acterul ei de ruqaciurie insufl etlta de 0 dubla si particulara osirdie. Din Cotlicele Borcerini 336 lipseste ectenia dupa Evanghelie, ceea ce ne-ar putea face sa credem ca introclucrea in accst loc a unei rugaciuni diaconale S8 datoreste probabil unci sisternatizari intervenita rnai tirziu in partea Iinala a Liturghiei catehumenilor. Intrucit iDsa 111cedicele arnintit se .afla rurtaciune a din tirnpul ecteniei staruitoare, sub titlul: "E':';C~"t-~c;b'ts"oli~ 'tOU K6plS SAS-IJOO.;"55", aceasta constituie 0 c1ovac15 c:a in pr actica exista :;;i ecte nia, Lipsa ei este explicabila prin faptul caacest codice nu are cele ale diacoriului, p lnzi la dialoqul dinaintea anaforei euharistice. Documel1tele de 1a inceputul mileniului al doilea ;;i de mai tirziu marturisesc chiar ca, clupa ineheierea ecteniei, credincio$ii sau corul intonau de 12 ori "Doamne miluie:;;te» 5.;G. Dupaecfonisul rugaciunii staruitoare, Liturghierui Bisericii noastre, C'd $i al celor de limba slava, a$aZa ectenia miCa $i rugaeiunea respectiva ((Dumnezeul cluhurilor ... N) din servlciul paniilidei, spre a fi [olosite la Liturghiile eu parastas.
A

554. Nicolile Cabaslla, op. cit., cap. XXIlJ, P. G., CL, 417, A-B. 555. F. E. Brightman, op. cit., p. 314. 556. Versiunea lallni! a lui Leon ThusCLIS' LilUr'Jio, seu missa S. Dusilii. ex vctuslis caclicibus lalinas translalionis descriptrl; in cea reimprillliJiii <i~ ('lil\\([" de Saintes, Lill.lrgiac. Am'ers, 15G2, p. 37 ~. u., rreCLlm ~i in l:xc1l1plnrul di:lcrilH,lui Isiclor Pyrom,alos (ttl Iacob Goar, op. cit., p. 181-U~2). Primn cefC'fe n ecLr~ni(!i npufi" despilrtita in aceste documente astfel: Diaconul zice mai inlii: "Sf! l.icc!Il 101i;., crcr.linCio$ii rilspunzind "Doaillne miluic~l(>". Diaconul conlinuD: "Din tot 5ufl::lul $i din lot cugetul s5 zlccm. (Cltat dupU Dom Placide de Meester, op. ci/., iJ. iJ5).

192-

In Biser lea primelor

193-

patru

b) Ritualul concealerii catehumenilor. cinci san sase veacurl crestine,

dupa emilie urrnau

ime-

clia t r uqe ciun tle in legiUura eu eoncedierea ea tehumenilor ~i a celorlalte el-ise asimilate lor (primele trei clase de penitenti si energumenii). Prin citirea pericopei evanghelice, Liturghiac·atehumel1i·· lor $i-a ajuns punctul ei culminant. Punctiunea didactica a acestei patti a Liturqhiei, adica instruirea catehumenilor in edevarurile cr estine si pregatirea dispozitiei spirituale a cr cdinciosilor pcntru Liturghia euharrstice este Inchelata si desavlr:;;ita prin omilie si, in acelasi timp, actiunca de reprezentare sau simbolisrnul ei se niarqineste aei. Restul cerernonialului Liturghiei catehumenilor consta din ruqaciuni si actiuni preg5titoare pcntru incheier ea of'iciului ei si concedierea catehumenilor, aceasta concediere fiind odinioara strict operanta, Ritualul ·intrebuintat in acest. scop de Liturqhia biz antina, la inceputul evului mcdiu, nu-l aflam in nici un document. In e ceasta privinta sintern redusi la analogiile ce ni Ie inlasnestc textul Consiituiiilot /vposiotice, care reprezinta Liturghia ritului antiohian. Se cojii::edlBu--Udttasuccesiv urrnatoar ele r:atr;;gorii c1easistcnti: prima clasa cletatehumeni (xo:rf/xoop.EYOl, 'UXpOUJfLE'lOl , auditor i). aclicacei care se gaseau in curs de catehizare, apoi energumenii, dupa care urmau Ia rind catehumenii candidati la botez (Ot cpWU(O[LS'IOl, p.sHwtsc;, cplU~[(S(jna.l, oi. ~c/,"'r.t(6fLS'IOl), adica cei cu instructiunea terminate, si, in fine, penitentii5.j,. Pentru Iiecare din aceste clase diaccnul rostea rnai intii a eetenie, la finele careia episcopul rostea a ruqaciune adecvata categoriei respective, ruqaciune pe ·care ei 0 ascultau cn capetele plecate, parasincl apoi biser ira, la invitati a ce le-o facea diaconu1 dupe ruqaciunea episccpului 558. Cancnul 19 al Sinoclului de la Laodiceea face rnentiune nurnai de ruqaciunile pentru iesirea catehumenilor si a penitentilor. Totusi, orniliile S£in tului Ioan Gur5 de Aur cup rind numeroase locurj care se refera. la ruqaciunile ·pentru catehurneni, energumeni si penitent! 559. Unele
557. 1.n general, bihba\ii o~upau partea dr eapta din lnteriorul bi~eri.cii, adldi cce dinspre miazazi, iar Icmelle st atc au pe latura de n ord, adlca In partea 1,. stingi'i. Locui peniten\ilor depindea de gradul de poeiiil1\a in care se gaseau. Cei 'din gradul IV ~edeau in naos, mai in [ala, ~i anu;ne in p~rtea y(zervata ctedu:cio~ilor iar eei din gradul III ocupau locul din spate, ac!Jca dID ,undul naosulul, de 0 parte ~i de aila a u$ilor care d5deau in linda sau pron·aos. Peniten\ilor de gradul IJ Ie era rczervat spatiul din [atii al lindci, in laturile treeerii din aces tea in naos iar c<ltchumenii erall a$ezati in spatele lor. spre ie$irea ill portie; peni· tentii (i~ pe prima treaptil i~i aveau loeul afara, ling~ U5a de in,lrare dill portie, in tinda sau pronwsuJ biGcricii. ct. Dom A. Grea, La sainte lilurgie, nouv. eel., Pans, p. 128; ,Mgr Che'Hol, op. cn .. Pari,., J 841, p. 36; Dr. Nicodim Mila~, op. cit., vol. I, partca il II·a, p. 59-61. 553. Constitu!iile ,Apostoiice, c.art. VHI, cap. 6--9. 559. Cf. Omilio III dcspre incomprehensibila natura a iui Dumnezeu, 6,. 7, P. G., XLVIJl, 725, 727-728; OmiJja IV, 4-5, col. 733; OmjJia II despre obscuntatea pro/c/ilor, P. G., LVI, 182; Omijia LXXI (a1 LXXJ1)), 4, P. G., LVIlJ, 666; Onllila XVII fa Epislofa II catre Corinteni, 3, P. G., LXI, 527.

din aceste pasaje insereaza chiar texte liturgice in legatura cu concedierea cate.humenilor, cum sint ur miit oar o l s dou a propozitft : "Sa-i 1nvete pe dlnsi i cuv intul adevarului» si "Sa Ie descopere lor Evanghelia dreptatil» 5GO, cere se pastreaza pina ,astazi in ectenia pentrl.lcatehumeni. Aceeasi omilic utilizeaza propozitia : «Si-i invreclniee;;te pe dinsil, la vremea cuvenitji, de baia nas lerii a doua, de iertarea pacatelor ... l> 561, care face parte astazi din tcxtul rUCji'Iciullii pentru cei chernati (catehumenii), ruqaciune aflata in Liturqhra puse sub numele Sfintului Joan Gura de Aur. In textul actual al Liturghiilor bizantine fiqureaza numai ceremonialul pentru concedierea celor doua clase de catehumeni. Pentru prima din aceste categorii, edenia este identica in tustr cle Liturghiile. In prirnul rind. ei sint indernnati la ruqaciunc : «Ruqati-va cei chernati (Ot xo:·t·rlx.ou!~8voL) 663 Domnului». Apoi lnsisi cr edinciosii (cei botezati) sint indemnati sa se roage pentru catehumeni: «ca Dornnul sa-i rniluiasca pe din:;;ii, sa-i inv ete cuv intul adevarului, sa le descopere Evanghelia drcptatii, se-i uncasce cu Sfinta Sa soborniceesca si apostoleasca Biserica", sa-i mintuiasca, sa-iapere si sa-I pazeasca, pentru ca astfel «;;i acestia sa. preamar easca impr euna eu noi (cei botezati) prea cinstitul si de mare cuviinta numelc Tau: al Tatalui sial Fiului si al Sfintului Duh». In tirnpul acestei ectenii, preotu1 clesface antirninsul si anurne cite 0 latura la fiecare din cele patm ·alineate de la inceput, pregatindu-l astfel in vederea asez arii peel a Sfintelor Daruri ;,,2 bis. In cele din urrna, catehumenii sint indernnati sa-si pIece eapetele spr e a se face r uqaciunea specials pentru ei, inainte de iesirea din biserica. Textul acestei ruqaciuni este c1iferit in cele trei Liturghii ale Bisericii Ortodoxc. In general, seeere pentru ei ca Domnul sa-i faca vrcd550. Sub forma: ,<,Sa le descopere Ev anqheli a Hristosului Sciu", s e gasc.5te· lntrebumtata si in Constituull« Aposlo/ice, cart. VII, cap. 6. 561. F. E. Brightman, op. cii., p. 315. 562. Adied cei ce se inst tuiesc, cei ce se invoi«. Expr csia «Cci chcma ti». adoptata de Lilurghicruf roman, nu r eprczlnte traducer e a corespunzi'iloare ter menuJui )W.T'~;(p,jiJ.svot. din originaluI grec. Edi \ia Lilurgi1icrufui de Iasi, 1679, a nnitropolitului ·Dosoftei, a recurs in accasta ectcni e la termenii slavoni: «ogla.5,"nicL. ~i «sil·; ogJa~uiasca» pe din$ii cuvintu1 adcvarului ... », in concordan~a adid; cu textu1 grec. De asemenea, LilUrgilierlii Popii Ion din Suiug (manuscris capiat in anul 1724 clllpa altul mal vechi. Vezi in I<,Revisla Teologica», Sibiu, XXXI (1941). ;1r. 1-2, p. 6-36, stueliul publicat de Gh. Serban Cornila) folosc>te ternl"'n111 «oqlilonici» atit in ectenia in cauza cit ~i in titlu1 ruqaciunii ee se cite5te in taina de preot, in timpul eeteniei mentionate, iar in cuprinsul rug5r:iunii ii clesemneaza sub numele de «cei ogla~uiti» (<< ... cauta spre robii Tili cei ogla~uiti»). Aile editii, ca. de exernp1u, cele din Jasi, 1818, 1834, 1845, 12,68 ~i cea de Rlmnic, 1862, dau 0 lriJducere romtl11eascii CO[cct1l termcnului y'CLT'~XOUIHVOL dar numai in tillul rughclunii din limput ecteniei: «Rugaciunca pcntru cei ce se 111Va\11 ...». 562 bis. In inteles simbo1ic, actil1nea cleslocmirii antiminSlllui amintcsle prcg5tirea mormintuilli ele ci'itre Iosif, care ·«ca lln catehumen, iar nu. ca un ucenic desavir:;it, I'a sapat in pilltra, nou, precllm esle ~i pinzil antimins~ll,';', ciaI' pc cnre I-a consacfdt mai pc urma lui Hristos». La K. Delikanis, IICLTptl:tp;(Lxa E'('(pCL~'Cl, p. 18.
Llturghlcrul explicat -- 13

194-

nici a primi botezul si a intra astfel in eomunita:tea credinciosilor. Astaz i, 0 aslfel de rugaciune este r ostita de preot ,in taina. Forraularul Liturghiei Sf intului loan Gura de Aur 0 lntituleaze : «Ruqaciun ea pentru eei cherno]i m e i inainte de c1esfaeerea antiminsului», des! este asezata dup a eetenia in tirnpul careiae r e loe aceasta oper atie, In Codicele Borberini 33G insa, uncle se qaseste inscr isa expr es sub nume.\e acestui SEnt Parinte. ea poarta titlul de «Ruqaciunca eatehumenilor, rnainte de sflnta inaltaro (jerW\)>> 5"):3, adica asa cum se afla intitulata astaz! in Uturghia Sfintului Vasile eel Mare. Seopul participaril eatehumenilor la Liturghie marqinindu-se la instruirea lor in adavar urile decredinta si de viata crestina, nu mai era niei un moliv sa ram ina m ai departe in blserica, la Taina Sfintei Jertfe. Deaeeea, venea indat a, precum se face si in Liturghia de astazi, invitati a rcpetataa diaconilor ; "Citi sinteti catehumeni iesitl : eei ce sinteti catehumeni ie)i\i"" ca nirneni din eei ce sint catehumeni sa nu ramina (lnauntru)~. Cu aceste Iorrnu!e. Liturqhia eatehumenilor se considers inchciata. Por mulel e pentr u eoncedierea cl asei Inainrate a catehumenilor, adlca a eelor care erau adrni si ::;8 primeasea botezul la Pasti, se pastreaza astazl nurnai in Litur qhia Darur ilor rnai inainte sfintite, dipatind intrebuintar e numai in a doua jurnatate a postului Paresimilor. Ele urmeeza indata dupa r epetarea unei ultime iuvitatii facute pentru parasireabisericii de catre eatehumenii din prima cate qor ie, dupa care diaconu1. 58 ~ adreseaza cclorlalti : «Citi sinteti pcntru lumiriare; apropiati-va ("Ooot 'ITPO~ 'to 'f'(Oc(0[Jil 'ITiJoaD,{b:s) 56\ ruqati-va eei pentru luminar e l » Urrneazii apoi 0 eetenie cu inclemnuri cMre cr edlnciosi de a se ruga pentru eei ee se pre~Jateau pentru botez, ca Domnul sa-i invredniceasca de aceasta Sf inta Taina ·la vremea cuve ni ta, sa le daruiasca desavirsirea in credintii, ca sa ,poata ajunge sa se numere in aceasta ceata duhovniceasca cu credinciosii. Candidatii Ia botez sint invitati apoi sa-s; piece capetele pentru a li se ci ti cuvenita ruqacrune, inainte de eoncediere. Liturghia Darur ilor m ai inainte sf'intite is! incheie dupa aceea oficiul pentru catelJumeni, prin strigarea diaconilor : «Citi sinteti pentru luminare ie~iti"., ca sa nu ramlna cineva .,,". In epoca in care era in vigoare clis6plina penitentei publice, se £0losea un ritual analog de r\lgaciuni $i invitatii In legatur.:i :;;i ell conce563. F. E. l.lri~lhllllan, cil., p, 315. 5G4. Prinlr-o oll1isiune de transcriere, purie a discipliner calehuTnE;nalului, S-il inlesnila ~i de incdiHea destul de timajuns ca termenul 1'tpo£).ih:-r€ din ectenia penlru prima elilsii de catehumeni sa "~ generalizeze ~i in eelenia pentru eei ce se prega1eau penlru bolez, in 1.oc de 1'tpocre)..l}n2 (apropia\i-va). Indemnul de la finele ecU,niei "Cei penlrll lumin1lre, capelele voaslre Domnului sa Ie pleeath, in vederea
cilirii rugC1ciunii, lilainle de conceclicre,

".)

~~

r
I!

I~

f , dierea. p~ni~el~tilor (Constil~ltiiIe Apostolile, VIII, 9). fe:;;irea din uz a aces~e~ ?lse~p1ll1e, cU,org,al1lzarea peniten,tilor in clase corespunzatoar e gra":lta\u .pacatelor $1 gradul~i de poe i:il nft , a atr as jn chip firesc dupa ea ~I supru~area formulelor rituale lIe-gate de trirnlter ea lor din biser ice. Pe ntru motive analo aqa nu a m.ai -putut gasi intrebuintare niei ritualul p.ent.ru c~ncedierea ell~r~umenilor. Impot~iva oric.arr=Ll()9ici insa TUCJaciuni la ;;1 formulele priv itoere la concecherea catehumenilor au continual sa fie recitate in Liturghie, desi ele nu rnai aveau aplieare inca din veacul al VII-lea, cind Sfintu! Maxim Mar turisltorul rernarca faptul ca nu se mai observa strictetea de odiriioar a pentru deosebirea si departar ea celor nebotezati de Ia slujba ,G5. Aceste rituri nu. mai reprezinta de mull deci decit un interes istorie, adica a sirnp la valoare de document Totusi, mentinereaIor inUz ulIitur qic a CJ.3sitsustinatori printre litur qistl, pentru consider atii cu un earacter m.ai mult sau mai putin romantic. Astf el, unii interpreteaza existcnta lor in Liturghia de astazi prin analogie eu situatii din domeniul £ilologic, uncle, potrivit sisternujin , ortografiei etirnoloqice, unele litere se scriu in corpul cuvintelor, fara a se auzi in pronuntie. Cu <toate ca. in general, ele sint privite ca «qreutan j~~le" si "aparenteanol11alii», totusi li se CJaSe$te 0 r-atiune in sifnplul Iapt ca pot forma «bucur ia erudi li lor» 500. Alte ori se incearca a se compensa car acter ul anaeronie al ritu alului cle Ia sfirsitul Liturghiei catehumerulor. atribuindu-i 0 semnificatie simbolice. El ar fi, adica, de natura sa provoace in sufletele asistentilor refIeciii asupra nevredriiciei lor morale $i sentimente de pocalnts. la constatarea ea. nu se gasesc peste nivelul catehumenilor si penitentilor cle odinioara 567 si deci, astfel, «catehurrieni _~nLpll~urea-inBiseridh 568. Fapt este insa caacest ritual nemaicorespunzmd nici unei realitati din viata b isericeasca actue la, el raruine nil nurn ai farifii:ite'les pentru credincicsi, dar chiar fara obiect pentr u vinsisi liturghisitorii, care sint obl iqati sa se roage ca Dumnezeu sa Iaca vreclnici cle b aia botezului 0 cateqorie inexi,s..teI}laJe Qsj~tenti, pe care mai inainte i-a indernnat Ia rug~eiune,lar dupa aceea Ia plecarea capetelor si la iesirea din biserica. Deei, desi in fav?~~ menj iner ii ritualulul de Ia fincle Lilurghiei eatehumenilor s-au -Iatut eliverse consideratii sentimentale, totusi nu se poate eontesta caracter ul s,au_~nac[_Qnie si ca. gasinclu-se CJolit cle sens, prezenta lui iii Litiirqhia de astazi nu este decit efeetul unei leqi sau . proces meeanic de C1$a-zisa «suceesiune ereditara liturgiea». ..;.
i

d~'

195

"

or.

565. ScholiC! 1a sCIieICa DespIe ierarlJio bisericcasc6 Areopagitll1, III, 3, P. C., IV, 141 C. 566. Dom Femand Cabral, op, cfI .. p. 15-16.

lui

Pscudo-Diuni,i,:-

lumina", ar fi fast invila\i (1'tpo O)..l}ETS), Vezi nwi pe [arg lucrarea ghieIului ..., p. 40-42.

cei

spre

de la inceput sa iasa, prin slrigarea naastra !n:;(=mndri pen/IU 0 noud editei

af

r5.mine

faTa

ol~iectr sub raport

lo~ic,

daca

«ie,;;iti» d Litur-

567. Cf. Dr. Vasile Milrafanovici ~i Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 49fi; Dr. T. Tarnavschi, Despre ceJe mai lnscmllote Lilwghii ale BisericU OrieJllnJe .." in ..Candela», XI (1892). nr. 12, p. 729, n. 1; P. Lebedev, op. cii, p. 253·_·259; S. Salilville, op. ei/ .• vol. II, part. I, p. 88, 90, 91 ;;.u. 56S. Simion, arhiepiscapul TesalanicuJui, ExpficQIC dcsprc sfJnia /)jscricci, ill Traclal aSlipra Ill/lUor dogmeJor credin!cj noaslre orlodoxe, lracJucerc rOrnilllJ, edilin !lucure~ti, 1865 p. 261, col. 1.

197(xwplt: 'ltpoo<popa<;) 610,

LITURGHIA
RITURILE DIN PRlMA

CREDINCIO~ILOR
A LITURGHIEI CREDINCIO$ILOR

. mi ti lnsa sa aduca
Slujba

daruri

si nici sa se lmparta~easca
tali in picl o'are.

I ...:..:._

II'

era ascu ]Lata stind

PARTE

I. Ruqaciunile pentru ct edinciosi. - II. «Iniiarea cea more". - Ill. Simbolul ctetliniei. - IV. Anatora sau titualul Sfintei J ertie euluu isiice Dupa lituiqlii« catebumeniloi urmeaz a indata, adica in continuare, partea care poarta nurnele de Liturqhia credinciosilor, Centrul si punclu! eulminant al acestei Liturghii il Iormeaze ritualul Jertfei euh ar istice, savirsit de precti, la care se asociaza si cr edinciosii. prin raspunsur i. imrie si prin impartasire. Ea se infatiseaza astiel aproape ca un nou oficiu sau cel putin ca al doilea act care, in serviciul divin public al Biser icii cr estine, reprczinta «Iaz.a sacrificiala» 5GU. De aceea, Liturghia credinciosilor se mai poate numi si Liturghia euharistica i e a constituie adevar ata Litur qhie crcstlna. In Liturghia propriu-zisa sau cuharistica se disting urrnatoarele trei part!, bine caracterizale prin scopul urrnari t in fiecare din ele : , . A.:-: Hitu~lur.ile. de p:ec.gatire spirituala. si materiala de lafnccputul hlturghlel crecllnciosilor, lTl vederea Jertfei euharistice i B. - Ruqaciunea Sfintei JeTHe sau 'a.ya<popa; sl C. - Ritualurile dupa-anaforti, oare Iorrneazzi partea de la sfirsitul Liturghiei euharistice. ~ Partee de la incepu tul Liturghiei cr edinciosilor se desfa~oari1 dupa c?ncedi::rea catehu~D1e~i pina la dialogul c~u binecuv intarea data de preof~f5TI1T-tOTIrrlTta:uln~re Corinteni XIII, IT:--<<Rarul IJomnul.t1LIiOS1Tll IislJS Hd~tQS -.$l dragostea lui Dumnezeu-Tatal si ~ Sfintului D1..1hsa fie eu voi cu to.tV. Ceremonialul aces lei prime parw.e5te compus dIn r~uni si actiuni liturgice pregatitoare, in vederea aducerii sfintei jertfe, Momentele pr@..ale5intreprezentateprin: a) Ruqaciunile pcntru credincio;;i; b) .lntr area cea mare (-ij lJ.qab) dooood si , c) Sirnbolul cr edintei.
I
RUGAClUNILE PENTRU CREDINCIO$I

• I
I
l't

t
I

I
I

Dupa iesiree catehurrienilor. in sfintul l ocas ramineau in vechirne numai cei botez ati sau credinclosi (Ot 7':ta"Co[), iar dintre acestia numaicei impacati cu Biserica. De aid provine si numeleacestei Liturghii. Cit timp s-a gasit in viqoare discipline penitenlei publice, erau tolera\i sa asiste $i penitenlii din clasa Cea mai inaintata (gradul IV), adica a~anumi!ii impreuna-sezatori ((juo"CalJ.svo~, aoodv'Csc, consistentes). Nu eraupri569. S. Salaville, op. cit., vol. II, parlea I, p. 93.

~.j.,..

I
r!

Se pare~li_trjmiieI_fuL~'1tehllmenilor nu intrerupea serviciul divin ci e1 continua prin citirea rugacitii1uoT'P1'tIlr u credil1ci~namn H~ al Sinodului de l a Laodlct'ea rezulta ca; III veaCUi al IV-lea, acestea er eu in n~1l11ar(IE, tr ei, clintre ~ cea dintii er acitita In taina, iar celelalte in auz "71. Liturqbietu! pastreaz~1UmaLdo_1..lli, fjind cjtite tn_J.i;!ina de preot, in timp ce diaconul r osteste ecteriiile respective. Estc probabil ca la aceasta pr aotica se ajunsese eu rnult inainte de veacul al VIII-lea sau al IX-lea, deoarece situalia este aceeasi si in Coclicele Bciberini 336, Nu este exclus insa ca cea de a treia ruqaciune a cr edinciosilor sa fi fost aceea care se citestc astazl dupa punerea clarurilor pe sfinta masa, in urrna Intr srii celei rnari. Ea a putut fi dlstantata de celelalte atunci cind s-a dezvoltat ceremonia Vhoclului mare, care, pot.rivit cu logica actiunii si cu sensul ruqaciunilor, a fost asezat ,intre ruqaciunca a doua :;;i a treia. Intitularea priItelor doua ca ruqaciunea intii si a doua....9 credinciosiler sau pentru creriinciosi se justitice numai prin faptul ca eTes-e-ci-tesc in curS1J1 Liturqhiei cu acest nurn.(_"rft'?l+H-U-cii-.il.LI.f,alitalecuprins1JI lor se r efera nu numai la credinc:jg5i__ci-etun este :;;i firesz:,..._r::hiar la preotln pr irnul rind, ca slujitoral jertfei. In cea dintii din ele, lit~l.] tum esc lui Dtrrrrrrezerr; eUlll· se face in chip expres mai ales in Liturqh!a Sf intului loan Cura de Aur, pcntru ca le-a ajutat sa aduca si aeum Sfinta Jertfa pentru pacatele lor si ale credinciosilor, cer ind in acelasi tirnp sa leasculte ruqaciunile si sa le ajute sa savirscasca aceasta lucrare in stare de vr ednicie. «intru marturi a cUl'ati;i ,a cuqetului». Caci, potrivit reflecl iei Sfintului loan Cura de Aur (Despte tu eoiie, cartea VI-a, cap. 2 si 4), amintita cle Sfintul Gberman I el Constantinopolului, «sufletul si mine celui care va atiriqe Trupul preacurat al lui Hr istos, Dumnezeul nostru. trebuie sa fie m ai curate elecit razele soarelui. 572. In cea de a doua ruqaciune, liturqhisitor ii starui e din nou in cererea lor catre Dumnez eu sll Ie curate trupurile si sufletele de or ice pata, pentru ca sa 58 gaseasca in stare de nevinovatie in oficiul lor pentru aducerea Jertfei, rugindu-se in acelasi timp sa se darui asca si crediricio silor v-c«celor ce 58 roaqa impreuna cu no)" - desavirsirca snir ituala, spre a ajunqe astfel sa¢'seimpartaseasca eu vrednicie din Sfinta Jertfs .. De allfel, toate celelahe ruqaciuni recitate tainic in cursul Liturqhi ei vibreaza, ca ~i aceste doua de la inceputul Liturqhiei credinciosilor, de sentimentul si marturisirea insuficientei spirituals a slujitorilor si a celorlalti participanti la aceasta mare slujbs a Bisericii. In consecinta, Jiturqhisitorii implore mila si harul clumnezeiesc, spre a-i intar! cu puterea Sfintului Sau Duh pentru savirsiree Jertfei euharistice, curatindui de tot eo ar putea sa tulbure sirntur ile sl ferindu-i de orice
("fiira

570. Cf. Can. 75 al Sf. Vasile cel Mare I<fara proaducere.). Can. 11 ill Sin. I ECUIll. !mparta~ire») $i can. 5 al Sin. de la Ancira. , ~7i. Ceca ce a facut pe F. E. Brighlman (Li111rgies ec:slern and western, p. 520) prcsupuna eEl numai rllgaciunea c1inlii era cilila de PTC!)t ill taillJ, pc cind celclillle erau dc fapt doua ectcnii roslite de diucon. 572. Sf. GheTman I III Constanlinopolulul, or, cil., P. G., XCV]]], 11G C--417 A.

"il