LITURGHIA 211

ceruta in primul rand de ratiuni racf, •

necesar Iucrarilor de pregatire :re r~ce, ~nu ~e spre a se lasa timpul
astfel de intonare constituie u / urg isAitorilor. Nu mai putin insa
dispozitii
0
suflete~ti de transporta~ espe~i~nt 1~n 1pldus pen~ru _crearea unei
zatoare momentului. ua a ~ e med1tat1e, corespun-

c. Rugaciunea tainica a preotuiu·1 di .

pentru pregatirea special - rt h" . bmpul Imnului heruvlc.
d - in plus o . -t a a I _u~g is1torulu1 n-a intarziat sa se intro-
?ca_ .. . mi~_ca oar:e rugac1une, ce se dt~te in taina in ti,mpul
cantarn. Heruv1culu1
t d : · «N1meni
- . _ din cei lega+1· 'cu poft e ~1· cu d es f a-t an
- ·
tr:,1pe~ t1 nu es <=: vre n l'c sa v~na, sa _se apropie sau sa slujeasca 'fie, !m -
parate alL slave1...».
"t h" SE Agreu .sa se afirme ca- ea ,a f os t 1n
A t re b u1n~a
· + t-a ma1·
mta: in 1 urg Ia · fantulu1 loan Gura de Aur sau in cea a Sfantului
A A• A

V~s1le_ eel M~~e:. 1:Jnele manuscrise o inscriu numai in randuiala aces-

teia. din urma ~SJ , . ia: altele n -o prevad in nici una din ele 586. Nu este
exdus _ca :asa fi f1,gurat mai intai ca o piesa de evhologhiu, de unde
era rec1tata la vremea cuvenita.
Apropiata transP:orta~e a daru rilor pe Sfanta Masia, adica pe adeva-
ratu~ ~l?r, pent~~ Jertfa, . este firesc sa angajeze profund con~tiinta
:preotu1,:-11, •~a sl~J1tor al e1. In perspectiva sa spirituala, se profileaza
Jert~a 1n . sine, Jertfa deplina sau desavar~tta, cand, fiind sfinµt a prin
vemrea ~1 lucrarea Sfantului Duh, Domnul insu~i devine prezent sub-
stantial. De aceea, antidpand, liturghisitorul se simte obligat a marturisi
ea adevaratul preot al jertf'e i este Mantuitorul, ca in Liturghie este jertfa
Lui insu~i, pe ca re p ~ Golgota a adus-o personal, primind-o impreu na
cu Tatal ~i cu Duhul Sfant ; pe de alta parte, ca tot El este Cel ce impar -
t~~e~te pe credincio~i de binefacerile jertfei Sale prin primirea de catre
ei a Sfantului S au Trup $i a Preacur atului Sau Sange, la sfar~itul Litur-
ghiei : «Tu e ~ti Cel ce adud (j ertfe~ti) ~i Cel ce Te aduci (Te jertfe~ti),
Cel ce prime$ti !;,i Cel ce Te im,parti, Hristoase, Dumnezeul nostru».
Preotului ii este incredintat n umai oficiul de slujitor al Imparatului
slavei, adka de «impreuna-lucra,tor» (II Cor. 6, 1), sau cooperator la
opera mantuirii ce se continua in fiecare Liturghie ; aid , preotul inde-
pli~e~te rolul d~ slujitor in numel'e InvaJat?rulu_i _sau, adica de ofic~an~
al Jertfei care a-cum se aduce sub forma hturg11c a sau sacramental.a ~1
deci nesa'.ngeroasa, p entru c~ astfel, pan~ I~ _sfar,~it~l veac1:1rilor,A cei. c.:
ned intr-Insul sa ,a iba ocaz11a. a s,e 1mparta ~1 de b1nefarer11e mantu1n1
1

587
realizate prin jertfa F iului Iui Dumnezeu -
Un •m andat a ta,t de sfant incarca .au maire raspundere ~i e de natura
a umple de sfiala sufletul unui preot patr u ns de con~tiinta misterului pe
~are il indepline~te in Liturghie. Ce vrednicie morala, ce grad de spiri-

. 585. Codi cele narberini 336 (veac. al V III-le~ - al IX-lea) ~i C_odicele Sebas-
l icmov (venc. ,al X-lea _ ,a l XI-lea). Cf. Do~ Placide de Meester, Genese, sources et
cleveJoppements du texte grec de la Jiturg1e de S. Jean Chrysostome ..., p. 88, n. 3.
586. Ct,dicele porphyrios (veac. al X-lea - al XI-lea) ~i Codicele Rossanensis
(veac. al XI-lea - al XII-lea). Cf. Ibidem.
587. Pr. 0. N . Cad ula , ' H 0et(X Eox(Xpla"tLCt w~ 6oa(a, Atena, 1931 , p. 338-339.
 LITURGHIERUL EXPLICAT
212
tualitate, adica de deg~j~re de patimi, ce ir~_c"H~re <:_U d1;1hul trebuie
¥

sa realizeze un 1iturgh1s1tor pentru ca sa i:oat~ fl¥ 1~ 1nalt1mea slujbei

in care el reprezinta pe Arh1e~e~l eel ve~n1c ~1 stapan. ~l celor cere~ti
si al celor pamante~tI ! ,l ndeplm1:ea un1;11 astfel ?e ofi.c1~ •«este lucru
mare ~i infrico~ator pen!ru 1nse~1- J?U_tenle ce~e~ti», a~a Inca~ «nimeni
din cei legati cu pofte ~1 cu desfatan trupe~t1 nu este vredmc sa vie
sa se apropie sau sa slujeasca Tie, lmparate al slavei» . Pe orice treaptJ
a sui~ului duho'::lkesc s-.ar ridica _un pre_?t, nu s-a_r putea_ spu~e. totu~i
ca om in trup fund, ar f1 putut atinge masura dephna a sfmteme1 ceru-
te' «pen tru a sta inaintea Sfintei Mes:e ~i a jertf.i Sfanru1 ~i Preacuratul
Trup ~i Scumpul Sange». De aceea, el simte nevoia sa se roage Dom-
nului ca sa nu-1 inlature dintre slujitorii Sai, d «sa-i curateasca sufle-
tul ~i inima de cugete videne ~i sa-1 faca apt prin puterea Sfantului Sau
Duh», binevoind astfel a primi sa-1 fie aduse darurile de un slujitor
care se recunoa~te nevrednic ..
Rugaciunea tainka din timpul cantarii Heruvicu1ui constituie deci
un scurt dar concentrat exercftiu spiritual ~i o formula tesuta din vibra-
toare a•ccente ascetice, menite sa purifice sufletul liturghisitorului ~i
sa-1 promoveze eel putin pe o prima treapta a urcu~ului spiritual co-
respunzator atmosrferei de mister a Liturghiei credincio~ilor. Ca o intre-
gire a acestui exercitiu, liturghisi:torii inceal"'ca o noua inaltare intr-un
zbor iute al gandului, redtand ~i ei, in taina ~i cu patrundere, Imnul
heruvic de trei ori, cu -cate ·o inchinaciune in fata Sfintei Mese, la fie-
care sfar~it.
d. Ceremonialul «Intrarii celei mari». Deschizandu-se apoi sfintele
u~i ~i perdeaua lor, preotul face tamaierea mica, redtand Psalmul 50
~i alte tropare de umilinta ~i acomodandu-~i aceasta actiune notei mis-
tice a momentului, printr-o ca.dire lina, ,c are sa nu talbure prin sunetul
clopoteilor de la cadelnita lini~tea de profund'a reculegere din biserica.
Insa~i ,a ceasta ca.di-re se incadreaza intre lucrairile pre ga.tit oa•r e a1e Voho-
dului. Terminand cadirea, 1itu.rghisitorii fac indata trei inchinaciuni in
ifata Sfintei M·e se ~i, dupa oe o saruta s:e i-nclina dintre sfintel:e o~i catre
cr:_~in~i~~i. ~ergand ?upa aiceea la 'pros,c omid iar ~i facand trei inc}li-
nacmm msot1te de rec1tarea stihului «Dumnezeule cu rate~te-ma pe mme
pac_atosul», litur?hisito:i~ iau vasele cu sfintele ·d aruri ·~i formeaza .c~r-
tegml V_ohod_:1lu1, I?o.tn:71:t ["e.gulilor inscrise in Liturghier 588 , C'l1 pnVll"f:
la ca_zunle ~and oficiaza un preot singur, ori insotit de diacon, sau _mai
multi preot1, cu sau fara diaconi. Indata ce cantar ea Heruviculm 5':
opr~te la P~1:-ct1;11 stabilit prin practk a, procesiunea cu sfintele daruri
V

se d~sfa~oa:a 1e~md, precum s-a spus, prin u ~a de miazanoapte a aita:

rulm, purtandu-se inainte cadelnita cu tamaie sau smirna, precum
una sau doua fadii aprinse. La catedrale ~i biserici cu un aparat rnal
cu ar5h~8. A se ve dea indeosebi e ditia Liturghierului de Bucure~ti 1956. La Liturghiae
1ereu acesta nu iese cu s rm t e 1e darun,
.
«ci le da pre otului ' ~1. diaconu
• Jui ! car
inchipuie
Scriso area
(166 5) la K
P:.nb
1o;1·rla ~1. pe N_icodim>
.
: , intrucat «arhiereul poavta chipul lui Hnstoi;i
a patr~arhulw ecumenic Paisie I ca-tre N i codim al Mosco
' . el ams, op. cit., t. III, p. 48.
 LITURGHIA 213

bogat,. in ?rimele ~ai:duri :=1Ie procesiunii sunt purtate ripidele de metal

cu ch1punle ~erAafimi~or, 1lu~trandu-se astfel simboHc cetele ingere$ti,
care e~cor!eaza m chip . nevazut pe lmparatul tuturor 5S!J _ In vremurile
de str!1lucire _ale Impen~lfl:i bizantin, imparatul insu$i se incolona in
ace~sta procesr':me, .at1:nc1 ,c ~n? partkipa la Liturghia din biserica Sfanta
Sofia. Cu lumanarea m mana, el pornea din altar cu clerul ~i indata
ce ie$ea pe AU$a later~la amintita, suita de demnitari $i garda cu prapuri
~i sceptrul 11 ~rmau m. acest cortegiu simbolic al Imparatului tn.Ituror 590.
Nu e~te_ de m_irare dec1 oa $i credincio$H s-au simtit inclinati la randul
lor sa~$1 mamf.~s!e veneratia ingenunichind in fava
darurilor purtate in
procesmne, de$1 m acest moment liturgic ele nu au decat tot valoarea
unor simboluri 591.
Incepand chiar in timpul paroursului de la altar $i continuand in
mijlocul naosului, unde se opresc cu fata spre credincio$i, liturghisi-
torii rostesc cu solemnitate formulele stabilite pentru pomenirea in
general a capeteniilor biserice$ti, a diferitelor categorii ale clerului, a
conducatorilor statului $i a ctitorilor . P omenirea publica f;i solemna a
aoestor categorii, la, Vohodul cu cinstitele dairuri , este motivata de ser-
viciile $i foloasele pe care obf;tea credincio$ilor le are dfn partea aces-
tor categorii, care, prin indeplinirea atributiilor lor, asigura fie ordinea
~i siguranta viet ii sociale, fie pr ogresul spiritual f;i mantuirea sufletelor,
fie sustiner,ea, Bisericii f;i a rolului ei, prin jertfele lor matieriale. Pentru
restul credinciof;ilor se intrebuinteaza formulele generale sau globale
de pomenire in sicrise in Liturghier.
in realitate insa, eel puµn in Biseriica Ortodoxa Romana, se prac-
tica aproape in c hip curent - am putea spune - f;i pomenirea nomi-
nala publica a listelor de vii •f;i morti, uneori destn.11 de lungi, in timpul
opririi procesulu i Vohodului mare, in mijlooul nao.sului. in spiritul drep-
tului bisericesc oriental insa, o exceptie in acest sens se face numai

589. Cf. ~i Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., P. G., XCVIII, col.
420 A.
590. Vezi Bacr [A.Et oc; 'taE tc; s au Cartea ce r emoniilor de la Curtea bizan tin d,
lnt ocmit a de impa.ratul Constantin a l VII-lea, Porfirogenetul. Cf. S. Antoniadis,
Place de l a Litur gie dan s l a t raditio n des l ettres gre cques, Leiden, 1939, p. 199.
59 1. A su pra acestu i amanunt a. atras atentia tr:ca. din veac~l al VI-_leJ patriar-
bul const antinop olitan Eutihie (vez1 nota 579). N1colae Cabas1la ~phca. a ceasta
ingenunchere a crediincio~ilor prin confundarea cu Vohodul de la L1turgh1a Da ru-
rilor mai i nainte sfintite, unde este v orb a de o p rezenta reala a MAntuitorului,
Da rurile aflan du -se de ja transfo rmate in Tru~ul _~i SanQel~ Sau, la o Lit~rghi~ p re-
ccctenta (op . cit. cap. XXIV, col. 420 D). S1m10n , arh1ep1scopul Tesalomculu1, ga-
se~te o forma ~ai fer icita pentru justifi carea acestei practici. Respingfmd acuzatia
de ido lola t'fie, e l su s\ine ca pe dre pt cuv~n~ ingenunche credfn~o~ii la~ yoho~ul eel
n1are, lntrucat, de:;;i darurile nu sunt sfmt1te , e le au fost msa pregahte ~1 puse
ina_intea lui Dumnezeu prin rugaduni, ~a un~le ce . urmeaza a fi prefacute puti~
mm ~arziu in Trupul ~i Sang ele ~Ant~1to_n~lm. Dec1 la ~ntr_area cea . mar_e, l~r h
se cla cin stire ca unom ce sunt rnchupmn ale Tr upulm ~1 SAngelu1 I-u1 Hnstos
(J?cs pre stcinta biserica, p . 26 1. col. 2 ; 262, col. 1). 0 justificare similara o gase~te
~ 1 Gavrii l Sever a l Filadelfiei, in lucrarea Fides Ecclesiae orientalis seu Gabrielis
nictropol i ta e Philad elphiens is opuscula , e ditata. de Richardus Simon, Paris, 1671 (La
J oannes Michael H anssens, op. cit., t. III, pars altera, p. 288).

D
 p eniru Cl,ll, Ull , lH5auu. ..... .................... .. . . . . ·---~---
.LH::..,u. J:JU1Uen1te l 81 .
biserice~ti» 592• In aceasta categorie ar putea fi asimilat far~ a Jl?ele
~i cazul altor cre~tini pio~i care s-au ilustrat prin binefacer! m 0.1a:a,
A

in toiosu l c~m:.mitatii bJ_serice~ti.. Pome~irile 1_:om!nale lungi, ~:~sibile

se 1ncadreaza 1n exoeptule ment10nate 1n legaitura cu Vohodul e nu
apar insa pe de o parte ca o exagerare a amanuntelor accesor"' mare,
ce duce la inecarea actiunii lirturgke prindpale ~i la stingerea ~\ ~e-~
ritualului. Totoda ta, ele pot ajunge o incercare serioasa pentru psute cii
. t re ered"1nc10~1 · · ~1• o provocare pentru
, suscerea
d e supor t are a mru lt ora ·d 1n
tibilitatile delicate, mai ales in cazurile in care se pot identifica in
numelor rostite in auz persoane cu o reputatie morala sca,z uta in opi~~
stp1
p ublica ; in astfel de c onditii, «rascumpararea pa,c atelor se schimba (~!
transforma) in laud a», precum se exprima Fericitul Ieronim 593_ Pentru
aceste mot iv e, autorit a t ea biserkeasca s-a vazut nevoita sa interzica
form al pom enirile nominale sau, mai precis, dtirea de pomelnice Ia
ie~irea cu cinstitele daruri 594 ; pentru un astfel de ofidu, randuiala
bisericeasca a stabilit mome ntele respective din ritualul Proscomidiei.
P omenirile nominale din cursul V,ohodu1ui mare au ca,r acterul precis al
u nor pomeniri de onoare 595, a~a ca nu pot ,fi la locul lor aici acelea
care nu intrunesc aceasta conditie.

592. Nicodim Mila:;;, Dreptul bisericesc oriental, traducere romana de I. D.

C ornilescu $i Vasile S. Radu, Bucure$ti, 1915, p. 441. 0 , astfel de concesie ~re la
baza $i o consideratie de ordin moral $i educativ in acela$i timp. Este, ad1ca, 0
datorie de recuno$tinta de a ne aduce aminte ih rugaciuni de ctitori $i bine·
facatori, luand exemplu de la sacrificiile lor pioase.
593. «Expunem acest capitol pentru intaista-tatorii Biseridlor. Ce ins;am 11 a
cuvintele: a lesu l meu a savar$it multe faradelegi in casa mea? (Ier. 11, 1:J)_. Ele
s e aplica fara indoiala $i bogatilor care, de:;;i rapesc bunurile altora ~1 nu
scot v icle$u gurile d in inimile lor, •c red ca sunt demni de indurarea lui Dumn:zeu ...
Cu toate ac es tea, se p omenesc acum pubhc · nume l e d ona t on·1 or, ~1· rv _ascumpar.airea
h r1
p acutelor se transforma in lauda, fara sa-$i aminteasca de vaduva du~ Evant e ~
ca re, punand in corv ana doi banuti, a intrecut ofranda tuturor bogatilor» ( arc
12 41-44. Super Ieremiam, cart . IT, caip. XI, P. L., XXIV, col. 784 C-D).
' · · 1 Trea po-
594 . «Multe Biserici ~uto cefale a_u _inte~zis prin ~10taran_ _smoda _e a~~{ei Bise-
m e ln icelor la ie$ire a cu sfmtele d aru~IJ. $1 ch1ar pomemr~a ch1narhulm • «Biserica
rici. .. Astfe l a fa.cut Biserica r eg a tulm grecesc». Dragomir Demetrescu,0 :° Episcopie
Ortodoxa Romana», XXX (1906-1907 ), p. 433 $i note. De asemenea, ! s ~in ordinul
a Arge$ului a oprit pomenirea in auz la ie$irea cu cinstitele darun, P
nr. 2421 din noiembrie 1925 etc. . . . . de convmgc:ilve
595. Acest considel~ent_ e s te ~~l~b1l_ mdepei:iden! de cr~~mtai fata de Bise:1ca-
~i d e atitudinea conducatonlor .poll~1c 1 a1 statulu~ fa!a A de rellg1~ $ armuita de cape·

tenii sa u autoritati este considerata i n pnncipi

v · · ·u c,
In conceptia Bise ricii cre$tine, soc1etatea orgamzata 1~ stat $1
.,i
indirect ca o ms
titutie de drept
xistenta Im· este
divin. Daca, adica, statul nu este intemeiat direct _de D_u!:1ne;Ji~~ ede la creatie
rivita totu$i ca r e zultat a l unei n e•c,e sitati sau dis p·o~1t11 5 d . Ia baza ei Iege
P · 1- · · r· d 1· ca stat ala are eci ,nm se
insa:;;i natura omului. Ordinea socia a $1 JU 1 . • a sa a$ a prec~,....- 2.
firii sau lcgea naturala, oare este soc<;>tHa_ div~na ~a (~·~Jm~ 1 16 ; Rom. 13, l- '
subliniaza in ambele Testamente ale Sflnte1 Scnptun e '
st
I Petru 2, 13-15, 17). . - . . tale ale vietii ~n ~~
Existenta a utoritatilor r eprezmta una dm leg1le funramenumite legi. In tllllP din
a"a precum ordinea $i armonia din cosmos a1;: !a b~za. or lan.l transcendente
p "r eoc uparile conducaton·1 or b.1se r·ice $t1· ·1 mbrat1"eaza
., idea un e
 LITURGHIA
215
La o privire mai atenta ceremoni I t
trevada astfel, pana in rana'uiala ei d: y ••

~~{~ru celei mari la~a ~a se i~-

care era constituit ritualul Proscomidiei in si' ml~tmtent~le_ pn?-c1pale dm
•

ce sun t ' d e e_.x e mpl u, aces t e pomen1ri

. care sempinch
1- a ea 11t11 primara Caci
. A . . .
opriri din m1Jlocul bisericii, ,c a ~i f~rmulele cu e1! l~ timpul scurte1
schimba in ~oapta, precum vom vedea intre preo+fcc;:e1· ad~1.1accoar~c!ert.ce sel
.. u d ru ·1 A lt d ' \' " n1, in impu
intrarn c . a ·__n <: in a ar, aca nu ecoul vechilor diptice legate de
actul proaducern,
y? D
~1 anumeb"de. aducerea side
• punier.ea d arun-1or pe SfAan-
ta M. asa · e as·~ menea,. icewu1 _oa -~rhierieul sa primeasdi, atunci cand
0
sluJ~~te, ~e la diac~n ~1. preot ;1nstitele daruri, in fata u~ilor impara-
te~ti, ducandu-le Ael 1nsu~1 pe Sfa_i:i,ta Ma~a., dupa cuvenitele pomeniri, nu
este . al~ceva dec~,t •r eflexul vechn pract'lc1 de a primi din maini1e cre-
dinc1~1lor darurile pentru proaduoere.
~e11:andu-se c~ntareAa partii a doua a Imnului heruvic, procesiunea
cu c_mstitele _darm:1 se 1nt~arce in_ aceea~i ordine in altar ~i, dupa ce
s-a mtrat pnn sfinte-Le u~1, darunLe sunt ai~ezate pe antimisul de pe
Sfanta Masa, dupa· randuiala stahilita. Aniume, in timp oe preotu1 roste~te
formulele de pomenire in mijlocul bisericii, diaconul, care a intrat deja,
a~teptand cu discul pe cap in altar, in partea dreapta a intrarii, intam-
pina pe preoti, zicand : «Preotia ta sa o pomeneaJSca Domnul Dumnezeu
intru imparatia Sa», la care preotul raspunde : <,Diaconia ta sa o pome-
neasca Domnul Dumnezeu intru imparatia Sa, totdeauna ... ». Preotul
a~aza mai intai P.otirul pe Sfanta Masa ~i luand apo,i Disoul de la diacon
il pune langa el, in stanga, intocm-ai ca la proscomidiar, recitand in
cursul aces tor lucrari cele trei tropare inscrise in Liturghier («Iosif eel
cu bun chip de pe lemn luand preacurat Trupul Tau ... », « 1In mormant cu
trupul, in iad ou sufletul...» ~i «Ca un purtator de viat,a ... s-a aratat mor-
mantul Tau ... »). Dupa a~ezarea sfintelor vase pe antimis, se inchid sfin-
tele u~i ~i perdeaua lor, iar preotul ridica acoperamintele de deasupra
Discului ~i Potirului, punandu-le la o parte, s-teluta lasand-o pe Disc
deasupra Sfan tu lui Agnet. Ia apoi «aerul» de pe umeri:i diaconului sau
ai sai, cand slujba se face fara diacon, acoperind 1c u el darurile laolalta.
Tamaiaza apoi de tre,i ori darurile, rostind stihurile ~9 («!4'a _bine,_ ~oam-
ne, intru bunavoirea Ta Sionului...») ~i 20 («Atunc1 ve1 bmevo1 Jertfa
dreptatii.. .») din Psalmul 50. Actiunea Intrarii celei mari se incheie cu
O1 dinca religioasa ale credinci o~ilor lor, autoritatil~ -~tatu~ui au. i1: s~r-~ina l~r nu
n~rnai asig urarea ordinii, libertatii, dreptatii ~i fericiru _soc1ale, c_1 ~1 dm~a,r ea ~tre-
gn vieti politice sub toa te aspectele ~i telurile E_:i d~n do~e1:rnl contmgE:nte~, l_~
care
.
rnembr 11 '' B"1senc11 . . . sun t 111
· t e resati· in aceeas:i
., masura
. ca ~1 a1 celorlalte
d mstitutu
• d
clin compon t t t . 1 t v de ci· cle ce Biserica pnmara, conforman u-se m em-
y "'

en a s a u 1u1. a a • ct· · x •
n~lui Sfantului Apostol Pavel (I T im. 2, 2), a facut lac_ m cu1tu.1 e1 1vm rug?-crn-
V A

~1 lor pentru inaltii dregatori ai statului roman necre~tm (Tertuhan, Apologet1cum,

ap. XXX, XXXI, XXXLX). y •• • • •

Pome · d d . bl' • 1 lac de onoare pe conducatoru statulm, B1senca

. conformnm - ec1
se · · ~1· t ra ct·1-
tf 1pu . 1c t -~1 . ape de O parte, comandamente1or d oc t nne1
r11 . eaza as e ~1 as az1, l • • t· · t r ct·
0 1 sale s1·· t . ·1 ltv parte , intJretine in acest •C 11p m con~ llilt·ta · C ebaza
m-
ci,· o5ilor 5 ,. •111 . c • ia r dp, e. c e u t a ., 1
· de ascultare cle autontat1, care cons 1 me
y •

<lis . . -.m. 1c1eea e rcspec .,

cip1Jne1 c1 v ice.
 111111

216 LITURGHIERUL EXPLICAT

. 1 1-n taina intre preot ~i diiacon. «Pomene~te-ma, frate i::·

dialogu ros t·t
I ' d" . t I d -· d- ' .,.1
_
1mpreuna-s - luJ"itorule» , zice
_ catre- iacon
p preo
t· t u , - can 11 a cadelnita
_ ,,
iar acesta raspunde l': ra1;d~~ sau : « dr:o .1~ da _sa -o_ poRmen:asca Dorn-
I D ezeu intru 1mparat1a Sa» , a augani mca . .« oaga-te pentru
mine, parintJe». «Duhul SfanJ sa- f"1e p es_te t·1dn_e ~1. put e~ea Cedu1
nu umn 1 . p reainalt
sa te umbreasca», se roaga preotru1, 1ar _1acon~ 1t· _raispun e : «Acela~i
Duh sa lucreze impreuna cu ~oi In to~te_ 211e1e_ vie ,u noastre. ?omene~-
te-ma parinte». Preotul inche1e, m sfan,at : «Sa te _pomeneasca Domnul
Dumn'ezeu, intru imparatia Sa, totdeauna, acum ~1 tPUrurea ~i in vecii
1vecilor».

e. Simbolismul «Intrarii celei mari» . Dupa unii comentatori ai

Liturghiei, Vohodu:l 'CU cinstitele daruri este consider.at ca o repre-
zentare s1mbolica ,a luarii de pe crruce a Trrupului Domnu1Iui ~i a inmor-
mantarH Lui. Precum, adfoa, cei doi ucenirci intr-ascuns ,ai Sai, Iosif ~i
Nicodim, nu I-au inm,o rmantat p:e Golgota, d I-au luat ~i 1-au trans-
portat in gradina in ,c are se afla mormantul runde 1-,a u pus (Ioan 19,
38-41), tot a~a preotrul ~i di,aconuJ., venind la prosicomidi:a r, iau sfintele
vase -cu simbolurile materiale ale Trupului ~i Sangelui Domnului, pe
care le ,tran:sporta in prooasiune solemna pe Sfainta Masa, privita ca
simbol al mormantuJui. Vohodul ,eel mare apare astfel, in perfeota
ordine logka, ca o dezvoltare $i completare in ieontinuare a temei ~i
a:ctelor din ritualul Prosicomidiei, in care s-a sarvar~it a mintirea Pati-
milor ~i mortii iDomnului pe ,c ruce. Oonexiunea intima intre simbo-
lismul acestor doua parti ale ofidului liturgic devine evidenta prin cele
mai mici amanunte ,ca, de -exemplu, prin forimula intrebuintata de
Uturghisitori in parcursul primei par,t i a Vohodului mare penfou diferi-
te1e pomeniri (« ... Sa-1 ... », «Sa-ii...», «Sa va pomeneasca. Dornnu1 Dum-
nezeu intru impara,t ia Sa»), expresie derivata din rugaciunea de pe
cruce a talharului pocait, catre Domnul (Luca 23, 42).
Aotele ~i obieotele liturgke care intra in ·c omponenta ritualului
pentru depunerea d arurriloT pe Sfan ta Masa capa,t a acum un sens simbo-
lico-mistic oo~espunzator ,momentului In primul rand, a~ezarea daruri:
lor peste -a ntim,1sul de pe Sfanta M,a-sa inchipuie•~te punerea trupulm
J?omnului in mormant, adica inigr,o parea Lui ; «Sfanta Masa este anti-
1

tipul aoelui sfant mormant, jectfelnicul ~i, desigur, depozitul in care a

fost •a~ezat sfantul ~i pr eaouratul ,t rup» 596_ Disicul nu mai inseamna
a:um, ca la Pr oscomidie, iesle.a din staulul de la Betl,e em, in care s-a
nascut D~mnu l,,,d7 «est e in locul mainilor lui Ios:if ~i Niicodim, care au ingro~
pat Pe Hnstos» uD _ De a semenea, procov:etel,e s.au invelitorile sfintielor vase
nu _mai amin,tesc a id soutecele in care a fost infa:;;a.t la na~tere, ci panze-

-
rturlle cu care a fast infa$ur:at trupw Sau la a$ezarea in mormant, $i
anume acoperaman tu1 dis-cului ,t ine •l ocrul ~,udariului sau $tergarului ce
59G. S I. Gh"' rma11 I · J c 2 C
Cf. ~i col. 42 I A ~ c1 ons ta ntinopo lulu i, op. cit ., p G., XCVIII, col. 4 0 ·
597. l biclcm, col. 42 1 D.
 •
LITURGHIA
217

a fos~ pe f:at~ ~ui, . far ·eel de deasupr.a potirului aminte~e giulgiul in

care i:a fos,t mfa~ura:t truJ?Ul ~loan 20, 6, 7) 698, In timp ce «aerul», ·c are
se intmde pesite ·: ele d~a sfmrte v:ase, inseamna piatra pusa peniru
jnchlderea. ,moTlffiantulu~ 099 - Tamaia intreibud.I1Jtata la caidire in ,aoest
moment, ~1 ,a nu~ ~upa a~e.zarea 1aicoperaminiului c.el mare peste sfin-
tele vase, ~repre~1nta ariomatele intrebuintaie de Ios,if ~i Nicodim la
ungerea :sfantulm trup al Domnului iniainlt·e de punere:a in ;mormant tiOU.
Inchidere:a sfinitelor u~i il,a inchei,e rea Vohodului mare 1amint~te pe-
cetruire.a mor~ant~lui ~i intariirea lrui cu paznirci de ca·t re capeteniile
religioa.se ale mde1lor. Peicetea aplioara pe mormant este simboli~ta
dupa unii ,comentatori, pr,i n steluta sau asteri1Soul rama.s pe Sfantui
Disc, dupa ridicarea acoperamantului s1a u 601 , iar ooborarea perdelei
aminte~te cobora,r ea tainica a lui Hristos la iad cu sufletul ~i dum-
nezeirea, pentru eliberarea celor drepti 602_ '
Aictiunea simbolica este completata prin citir,e a oelor rtrei tropare li{M
mentioil!ate inainte in ceremoru.alul Initrarii celei mari. In eel dintai
dintre ele se descr:iie luorarea ins~i a ooborarii trupu'lui Domnu1ui de
pe •cruce, indepliniriea datinilor iudaice de inmormantare $i ingroparea
Lui de catre Ios-if {«Iosif eel cu bun chip, de pe lemn luand preacurait
trupul Tau, cu giulgiu oorat infa~urandu-1...»). In eel de al doHea se
marturise$te aitributul ubicuitatii ~i nemarginirii .divine a lui Iisus,
Care, de$i ca om se arfla cu trupul in mormant, totrl.I~i sufletul Sau~
desparl,;it de trup, a fosrt pururea unit cu Dumnezeirea, insoµnd-o in iad
de unde :a eliberat pe cei drepti, ,oondudndu..:i in rai, El fiind in aoela$i
timp impreuna cu Tatal $i cu Duhul pe sciaunul slavei 604. («In mo:rmant
cu tmpul, in iad •cu sufletul, ca un Dumnezieu ... »). Ca .atare, se recu-
no:aiste in eel de al treilea triopar ca mormantul Domnului s-a araltat
«pu~tator de viata» ~i, astfel, «izvorul invierii noasrtre.» 605.

598. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., P. G., XCVIII, col. 424 B ;
Prat. Grigore Mansvetov, op. cit., cap. 46, p. 69; Dr. Vasile Mitrofanovici ~i
Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 501.
599. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. cit., P. G., XCVIII, col. 424 B.
600. Gh enadie, fost episcop de Arge~. op. cit., p. 93; Dr. Vasile Mitrofanovici
~i Dr. T. Tarna vschi, op. cit., p. 501.
601. Scrisoare a sinodala catre Nicon al Moscovei (1655), la K. Delikanis,
op. cit., p. 49.
602. Prat. Grigore Mansvetov, op. cit., § 48, p. 72.
. 603. foainte de a se ajunge la practicairea gener,a,l a ? ac_e~tor tropare , au
existat preferinte locale in alegerea formulelor cu care era mso~1ta depun~rea da-
rurilor pe Sfa.nta Masa. Astfel, in uinele parti, de .~xemplu, . dupa ce. ~arunle era~
0 $:za te pe Sfanta Mas'1:i, preotul le acoperea ~i tamamdu -le z1cea : «Phm rea Duhulm

Sfant» (Ms. nr. 709 Bibl. din Patmos, an. 1260).

604. Marturisirea Ortodoxd, part. I, raspu?-s 1~ lntreb~rea XUX; Sf. loan
D~ma srhin, Dogmatica trad. rom. de Pr. D. Fenoru 111 colec\ia «Izvoa relc Ortodo-
xiei», Bucure~ti 1938 ~art. III, cap. XXVII, P· 228- 229 ·
. 605. 1In l~cul ~cestor dona tropare din ur~a, unel~ editii grec~~ti c~, d~
{.:.: ~mp!u, cele de Atena, 1912, 1924, ~i I erot el est1kon-ul ?m 1~4t8l al fm1tr?p?htulm
llf!sos torn cl p ·i· . • N apolis folosesc troparele: a) «M1ronos1 e or eme1, mgeru 1
(" C l 1p1 ~l e . t'l d r H . t rut t
are sta Ianga mormant a strigat : mirurile se cuvm rnor 1 or, a ns os s-a a a a
 LITURGHIERUL EXPLICAT
218
. 20 ale psa!mului 50 («Fa bine, Doanu,~
Verset~le 19 ~1 • sa
se zideasca zidurile Ierusa'limuiu·' Intru bun-·
t Ta S1ionu1m ~1 • • de tot ) 1. Atun . J,
t~ ea . . fa dreptatii .~1 arder!le . . ... » 'V pe" .care Preotu1 c1 Vei
bme_yo1 Jel1t tr· ~re ~i anume 1n ti.m p ce ta maiaza oin!SititeI le re.eita
1

dun,;:i; • tv
r: aceste
. . O.t'-lor ' cu"( «aerul», reprez1n a o rugac1une in ,te .e daruri
V •

du~a . .a~operi:~uurghisitorul se rioaga pentru inrtarirea nouJui r;:eni ale~

gorirciB, .m ?ar Manltuitorului la temelia carei:a sta Je.rtfa Sa Pion, care
este 1ser1ca 'V •. d ~-, • d" t , recu 111 .
t past-orii ei si invatatorn repi;e1 ore 1n e» 606 , ca unii ~1
pen_ ruv « .apere. Stihul 20' se refera la Jertfa 'nesangeroiasa d:are SUnt
p U~l sa O j . D . . " t . In CU!tul
• v v

Biserid i, care este b1ne~lacu1Ja u1 utmi:iezt~u, din ~:~!.t. A

ea reprezinta si
rep~oduce Jertfa ~~1i 1;;1sht~uls, ~arTe ets1 e Jetr007a . re.t-''l,a\'11, despre care s~
vorbe~te in profetu e v ec 1 u.1 es •a men .
Odata ter.rnina•t ~irul arctiunilor simbolke din ritualul Intrarii eel .
mari, Hturghisitorii i~i solicita redproc ir,ug,a duni unul pentru a1tJ'
in~r-u~ dialog tainic, dreschis de :el mai . n:,a r: in rang ier~rhi-c, in chip
ob~nmt preotul, a~a ,cum s-a aratat ma1 1nairute la descnerea ceremo-
nialului. Acest apel, insotit din partea fiecaruia de inclinarea capului
catre celala1Jt, a:re caracterul unui :act de umilinta pioas,a, cad el repre-
ziinta de fapt o marrturi.sire indirecta 608 ca vrednkia for personala, indi-
ferent de nivelul ei, nu poaite egala sublimitaitea slujbei pe care o au de
fodeplini.t. De aooe:a, i~i unesc cu totii rugaiciunile, penrtru ca «Duhul
Sfant sa vina peste dan~ii ~i puterea Celui Preainal:t sa ii umbreasca».
Explioarea expusa mai sus, ou privire la siim bolismul Vohodului
mare, are insa $i o a doua, 1:.af!a1ela. Am putea chiar .spunei ca, in chip
curent, intrarea ou dnstitele daruri este interpretata ea o reprezentare
simbolica a intrarii ~i primirii triumfale a Do1m nului in Ierusalim, cu
numai cateva ~ile in1a inte de Pa~tile iu,deilor, de Patimile $i de moart:a
Sa. Nu este greu de obse:rvat oa aiceaS/ta exegeza, asupra careia ga-
sesc de aoord Sfantrnl Gher man I al Consrtantinopolului 609 ~i N1:olae
Cabasila 610 , se afla in consonanta cu finalul 'lmnJUlui herttvic, ce se_ intoj
neaza in cursul timpului ,a l doilea al procesiunM («Ca pe Impar!tu
t'Ulturor», pe Oel «inconjurat (oopur.pcpoup.c\/Ov, escortat) in chip nevazut
de cetele mgere~ti, sa-L primim », eantand «Aliluia»). u
. ~a dr€ptf; vorbind, intre .aceste doua variiante de initeflJ)reta::;
exi sta nici o oontradiat;ie, intrucat fiecare din ele este ooreQpun~a ·n
cadru'lui m:ai extins ori numai par:tial a] evenime111tului simbo1'1zat I
trV• . ta cea
s am putrejunii n • • b) C . ~ti via
filra de moa rte ... 'D $I « a~1 d Te-ai coborat la moarte Cela ce E:. privinta cu
5t
F. E. Brightman·-~>. n?tat ca editiile romane$ti consuna in ace a a .
1
606. Com, -~·r P: ci ·, ~ c~ editia de At ena, ,1927.
sa o ap ere i~ot~i~aou z~~unl~ in prnfetia lui Ieremia (1, 18), ca unu
st alp de fier ..,, 1· z1•ct d e aram
VTaJma-$ilor e i ( ereitici) . « Eu te-am pus -a cum
..
i:tate
re 5unt P.u~i
rntanta,
. .
v • t - ' · ... v1c1
. 60'7. Prot. Grigore M a Ill oata tara aceasta». .1 J\,fittofan°
$1 Dr. T. Tarnavschi op ~tnsvetov, op. cit., § 48, p. 72 $i Dr. Vasi e - (trad-
608 · s·union,
· ' · ci ·' P · 50?-.
arhiepi • t biseIJC ·a
rom., Bucure~ti 186S scopul Tesalonicului Explicare despre sfan a
609. Op. ;it., P. 'J.-, ;~v~fl-
2
2), P. G.,civ, col. 729.
610. Op. cit. cap XXIV , col. 420 D.
' · , col. 420 c:
 LITURGHIA 219

,eeremonialu1 Intrarii :c elei mari. Pri·m ire . . v A .

rerusalim, cu ocazia intrarii Lui pentr a i~~umfala ~a AMantmtorului in
jn.cadreaza in episodul isltori,c al Patimil~r ;maA ~ara Am a:cest oraf;,, se
,tratie entuziasta ,a muiltimii pentr ·f a e, ~n rucat aceasta demon-
.s t • : ...l~ • u pro etrul din Nazaret asc +·t
1 •
maid mult 1nVJJUJ.a
v ·1 · ~1 urad cape.teni.ilor
1 religi·oase d'lil 1 f;,l
erusa:hm precipi-
Ut
tan- ~t.care _a~ ub~ a. suprimarea Lui. ,I n timp ce prirlna inter-
te· 1t· 1n o 1ectivul
retare 1'HJJ1..1rat1~eaza • ei momentel,e d·rama
I
. t'ice ce au decurs
pin ur_!Ila afes 1 ~u 1:11~ vv:mri a lui Iisus in Ierus:ali.m, cea de a doua va-
V

J
rian~.. pre tr~ sai 11:' a m perspectiva :comenitariului sau mare,t ia mani-
festan1 e~ uziasm · ui ,cur:~t celor mu1ti pentru Mesia. Intr-un ta:blOIU
apa~ d~ . an~eden_tele~ :~r ~n celalaLt, urmariLe sau oonsedntele fap-
-tu1m. S1mbohzar~a :1.ntraru. tn1:1mfale ar putea fi circumscrisa ca aitare
la partea pro:es1~~ A ·c u cmrs:titele daruri, din mijlooul na:osului pana
i? moment~l 1~.tran1_ m altar, cand -oorul ori oredincior;;ii inso~es:c acest
trmp al actiu~n cu mtonarea partii finale a Heruvkului. Ambele exe-
_g,~zev sunt, prm ui::m'are, complementar exacte ~i p1auzibile. Ele repre-
zmta eel mult variiante, fara sa fie insa divergente.
Fara indoiala, acest simbolism, infati~at in cele doua variante i~i
.are serum! sau logic in iegatura au Intrarea cea mare din Liturgl\iile
Sfantului Vasile ,e el M;ruie ~i Sfantului loan Gura de Aur. In Liturghia
Darurilor mai inainte sfintHe insa, canld darurile puntate in procesiune
nu mai sunt simple sLmboluri, ci Sfinite Taine, .aidica ineuf;,i Trupul ~i
Sangele euharistk al Domnului, infaiti~ate ambele in Sfanitul Agnet
-deja sfintiit la o Liturghie anterioara, semnificatiile de mai sus apar
.aci fara o iaplicat1e temeinica. Cad a~a precum marturisesc liturghisi-
torii in~i~i in rugaiciunea a doua penitru cre.dincio~i din Litur:ghi-a celor
mai inainte sfintite, «iata Preacuratul Lui Trup $i de viafa facatorul
Lui Sange, intru aoest ceas intranid, va sa se puna inainrbe pe aceasta
masa de taina, f.iind inconjur,a,te in chip nevazut de multimea o~tilor
ingere~ti» sau oa in rugadunea ce se rost~te in ,t aina in aceeia1:;ii Litur-
ghie, dup'a a~ezarea Sfintelor Da.ruri pe Sfanta Masa: «Stam inaintea
Sfantului T,aJU Jertfelnic ea inaintea scaunului d:e heruvimi, pe ,c are
odihne~te Unul-Nascut Fiul Tau ~i Dumnezeul nostru, prin infrico$a-
:toarele Taine ce sunt puse inainte». Actual~tatea simbolism~ui sau
-semnificatii1or privirtoare la m0:mentele succes1ve ale Vohodulu1 n:are
1iin_ cele douii fumiulare prinoipale ale Liturg}'iilor ~iz'.'1'tine s-a _epu1zat
<1;01 In Ltturghia precroenta, in care s-.a facut sfm\,rea darur1lor. In
L1turghia celor miai in:ainte sfintite, Intrarea :~ a m~re are un ~ens e1;1rat
sau exclusiv misiti'c aiceasita prooesiune puitanld sa arate ac1 «vemrea
<'8a ?e apoi a Jui fu;s,t,os. .. , la care va ':"'nl '?" _slava ·rnuJ<t:>"• pr•~--••
V V

•eX:prima Simion arhiepiscopul Tes•aloniculu1, mtr-una dm exphca\nle

611
date in general Vohodului mare •
. Depunerea Sfintelor Taine pe Sfiinta Masi! are ~e- fapt, m J1tur-
A •

ghia Darurilor mai inainte sfintite, o ra\iune pract1ca, ~i anume in

-to! ~11. Simion, a rhiepiscopul Tesalonicului, Exl pJ;ca~ep

1
d;~recofa~ta biserica, in
ec\ta ci tata di n traducerea romana, P· 25o, co · ~ • ' • •
 220 LITURGHIERUL EXPLICAT

~rta: irii, care va urma indata, deci muit ma cu ,

_yederea
m , ~lella
~:~oo! Liturghii. Acest soop :~ oonfi_rmat lin,~•n~1
~·ciunii a doua pentru .cred1nc10~1, cat ~i la al e artat la
?eca1
sfar.;1tu ruga t I I t cele;
urmeaza dupa a~ezarea lor pe pr~s~o ·h.nd aces f~,:2:laooperirea Sfin~alre
. sfantul «a.er» pre.cum ~1 1nc 1, eTe.a s Ii.111,e or usi ~i or
lTame ~cua~•pi!ta dup8' a;,.,l~i Simion al Tesalonicului, d~ ase! PerdeJ,;
or ar . , • d . .. t • h .. , .,en,, u
sens cumt mistic, anaJog ;~n ~e1u pe_~ (ira~ 111 ingereiti desp~
care vorbeite Ps€'Udo-Di?ms1e • roopag, u t espre _zerarhia cerell.!cii;
Potrivit
C arlfoii, Legii d1vme, ca ceea ce es e super10,- se reflect· . •
eea ce' este inferior, fiecare din cetele lngere~ti J}articipa la boga·t'.n
luminii divine prin inbermedm . I 1erar
· u or ce sunt ma; aproap adia
h"l
Dumnezeu ; •tot ~a ~i !n
Biseri.ca, . !le ~e~a Sf~t~le _Taine, pent~
nu se cuvine tuturor sa le
imparta~esc de ele credinci,o~ii va.da,• c1 numa, hturgh1s1tonlor, Prin care se
612

La cele douii vaxiante erunineutice, in legatura cu semn;fica(ia

Vohodului cu cinstitele daruri, se adaugii insii o a treia, sugerat;
-- P,,re-se - de o analogie formalii ~i de aparatul exterior al rituaJului,
Vohodul mare fiind, adici\, in ordine,a succesiunii, al doilea vohod in
Liturghie, Simion, arhiepisoopuJ Tesalonicului, considerii cii aoast «al
doi!ea Si marele Vohod ... arata a doua venire cu slava a Jui Hristos din
cer. Pentru aiceea se face acest Vohod cu multi\ ceatii preo\easca, pentru
lumina acelei slave a Domnului, cm care va veni» 613. Formulele sau,
mai precis, tropareJe ou care !itua-ghisitoru1 fnooteste punerea darurilor
pe Sfiinta Masa, vizea211 insii precum an, vi\zut priea direct Ji descnu
absolut expm,; actele liturgice ce se lndeplinesc in amintirea j>U1lerii in
mormant a DomnuJu;, ag;a incat aooama a treia varianti\ ermineutica pri-
vitoare la Intrarea cu cinsti<ele damuri nu gi\'Segte nici un sprijin_ in_ ele-
'ffientele acestei ceretnon:i; din rfulduiala celor dOUi\ Llturghii
ale ritului bizantin. Ea apare proprie, Precum am viizut, numai ~•n~
Vohoc1u1 din Liturghia Darurilor ma; inainte sfin\ite. De <>ltfel, m Ul'
5
Simian, arh.iepiscopu1 Tesaloniowlui face mentiune in ,treaoiit cii «Voho-
duJ acesta (eel m""') ... insearnna ;' 1n@"OParea» •M
8
_ . f· fncheierea. .
ntuaiuJui .
«Intrarii celei mari». Rugaczunea punerii
·
m amte Pe SfcZnta Masa $i ectenia din timpul ei. _ Sub aspectul prad~~
~ohoduJ ce_l _mare are la baza sa necesitaibe,a transpor!aTii _darun:rea
. Proscomidiar Pe Sfanta Masa care este altaml de jertfa. Dep O(Wl'.e
ac1 r t,Prezinti\ in cele doui\ Li-~h.ii principa]e ale Bisericilor Ori t •
aJ doilea m?ment in actiunea de o.ferire a d<ll'uri!or. Primul - : ~
~vut Joe deJa la ProSOOmidiar, unde e!e au fost pregi\tite spre a_ aintea
n~!ri
p
f•. iertfi\. Acum ele sunt proaduse adicii oferite sau P?""d:,';,arafii.
tn ul ui Pe SfSn-ta M,IS;l, av&nd a devs~ni in ourarul Jertfa a ii dupi
reo u le Proadu · - t 1·n tam '
- - - ce PrmLr--o rugad une pe care o rostet;i e
61 2. I b;d,m, p, 262, Co }, ? • a • 98.
613. Sum an ch' . - . rgh,e, cP
~i Explic are dcspre \ 1J~f1 s~?Pul__Tesalonicului, Despre Stania Liu
614. Idem Exp}' a iserica, P. 260, col. 2 ~i p. 261, col. 1. 1
' icare despre sfa nta bi serica, p. 261, col. 2.
 LITURGHIA 221

a~eza:ea d?~rilor P~ Sf~nta ~asa ~i acoperirea lor cu sfantul

rugiiCJune u,,ti,tulata m Liturghier «Rugiiciunea Prosoomidt . ,/~er•,
unerii Jnamte». Sub forma unei prc,aduceri sa f . . e1», a ic:; «a
Pn,.a
cu , aceasta rugadunre'd' reprezinta aci urmel- :l.t'
vue ch~•1·erp1:1acpet'
.. .
z:1truB~ '
1,c1 ,a 1sencn,
~ u-~
O a se f~ce ;pr?sioom1! 1.a s au oferirea darurilor in prima parte a Litur-
de 1

ghiei credmc10-5ilor.
. Desi
, textul
, A ei este diferitA in
. ,c ele
. do"'a~
·u Li·~·rgh·
,uu· " pmnc1p
11 · · al e, f"und
rna1 de~olta~ m ~ a a _?fant~lu1 V as1le eel Mare, care reproduce exact
1

pe eel din L1turgh1a Sfantulu1 Iacob, totu~i el este inspirat de aceLeasi

idei in a~~ele :f~mnu1?re. t~ . pr~u1 rand, aceasta rugadune apar·e
preo.au_,pat~ de dorm ,t a -~1tur~hrsutonlor de a se infati~a apti duhovnice~te,
ca sluJ1.ton S'a tU ca un11 prm cairie va fi adusa Sfanta Jertfa. Pentn1 ca
s1ujba •lo~ sa~ fie •primirta_ in8!nrtea Domnulu i, liturghisitorii simt ca este
1

necesar ~1 •c a dec1 treibu1e sa sre sdleasoa a-$i ca~tiga o dispozitie spiri-

tuala aseAmenea aioelei,a de ~are au f1os,t ins.uf1letiti Abel, Noe, Avraam ~i
Samuel m aducerea darunlor, jertfelor, arderilor de tot ~i a oelor de
pace, precum ~i Moise ~i A arion in preotia lor (Sfanrt:ul Vasile eel Mare).
«Ca unii ce 1s unt aproa pe de sfintirea darurilor ~i au sa se atinga
de infrico~a,to,a r ea J er tfa, se pregartes.c pe ei in~i~i ~i se 615 ,c ur M,e.sc prin
rugaiciruni, pregat ind u-se astfel pentru lucrarea s.fanta» . $tiind ca
fara ajutorul haru1ui ni,m eni dintrie muritori nu se poate considera apt
pentru aceasta , ei se roaga lui Dumne~eu : «Fa-ne vrednici a-Ti aduce
'_fie daruri ·~i jertfe duho vnic~ti p enrtxu pa•cate1e noastre $i :pentru cele
din ne$tiin1;a ale p o:porului», ca in f,ormularul Lirburghiei Sfantului loan
Gura de Aur, s au : «P rime~te-n e pe n oi care ne apropiem de Sfantul Tau
Jertfelnic, dupa mu lt imea m ilei T.a1e, ca sa fim vrednici a-Ti aduce
aceasta Jertfa duhovniceasca si far a de sange». ca in fm:,mularul Sfan-
tului Vasile eel Mare. In .al d oilea r a nd, r ugaciunea punerii inainte
0

dupa Vohodul eel mare constituie ,o form a de mijlocir:e pentru pri-

mirea darurHor re se aduc prin liiturghisitori : «Precum 1ai primit de
la Sfinµi Tai Apostoli aceasita slujba -ade.var a~, !1~a pri m~te $i din
mainile noastre, ale pacato$ilor, ooeste daron, mtru bunatate~ Ta,
Doarm_i€» (L!-turghia Sfantului V:" si!e c<;l Ma;€)_, ?ri : «$i ne in":edm~te
sc1 aflam har .inamtea Ta ·c a sa fie bmeprim1ta Jertfa n1oasitra» (L1tur-
ghia Sfantului Ioan Gura Aur).de
Fara indoi,a la _ asa pr:eoum s-a mentionat mai inainte - , in p~r-
'?:ctiva acestei rugii.cillni s:e di.tinge ca obiectiv Sfant~ Jer~ii.. euha'.1~-
tica. Pr.opriu-vorbind nsa nu penrtru a ceasta se r o•a ga . a c1 _1Iturghis1-
1 0
toru1 ; de altfe1, principia1 vorbinrd, nid n1;1 ~te nevoie . sa s~ : __ag~
pe_ntrn primirea e i, de oareice, fiind Jrertfa FiJBlm, ea es~~ ?m:primita ~!
Plaeuta Tatalui, prin eia insa~i. !n «Rugadunea puneri1 mamte». dupa
Vohodul ,eel mare pr eoiul se :r:oaga deci p en tru «aceste darun puse
Jnainte» (Sfanitul ioa n Gura de Aur), pentru. •~a:1?.'ile pe _care ~l le--0.
P'Us pe Sfa nta Masa , din par tea sa ~i a corr,1umtatn, o data c:1 J_e r•tre~e
duhovni cesiti, pentru ca la mom·e ntul ouvemt acestea toate sa fie pri-
42
615, Nic ola e Ca b as ila, o p. cj( ,, cap. XXV , col. 0 D.
 LITURGHIERUL EXPLICAT
222
A Atul ~i eel mai presus de ceruri ~i duho .
mit~ («m stan refacerea lor in Sfantul Trup ~i San V'nicescui....
felmc»), prm. P ltar ~i jertfa ~i arhiereu, pururea IniJ~le _al Dotn~Jert~
caci El este ~1 a , ' v oc1tor , ·•<tU.Jll.ii
•

D (l ·turghisi,t orul) se pregate~te nu nurna.1 pe sine . 1n ce ,,,,,,

« ar 1 • t · • , I!' 1-"'1
este de fata, facandu-1 propnu ~n :u pnm1rea haruiui» lifu1 PoPorui
c~la luiasca Duhul eel bun al harulu1 Tau peste noi, I>eSrte a : «Sa
sa ai·nte ~i peste tot poporul Tau» (Liturghia Sfantulu·ceste da"'···
puse m " . . 1 Ioa ~"fl
A

f' +·
d Aur). in Liturghia Darun.1or ma'l 1n~1ru1,e s 1n~1te, acestie _ Gilt~
A • ,..

de ·a sfin+ite la o Li,turghie prr;e cedenta, tema principala a gas1~du-~

€] y v,...+,'; a ruga
dupa Vohodul ·oel mare este_ 1~pa~,1,c1~1rea 11;- S-1,are de curatte atat ~nii
A 0 A ... O

ghisitorilor, cat ~i a cr:d1?1c10~1lor : ,«VSf1n~~te suf,l,:tele ~i t~ Lit~.

noastre aLe tuturor cu sif1nt1;e. n~~·t ear~a, I?e~tru c~ _intru CUget Pl.in~ V

cu fata neinfrunta:ta ~i •~u in~ma. lUJn:1nata 1~p~irt~~mdu-ne cu ~rat,

dumnezei~ti ~i Sf1nte Tame ~1 pnntr-1nsele vu fiacandu-ne, sa n
ou lnsu~i Hristosul Tau, adevaratul Dumnez,e u al nostru». e Unitn
Disp~z~ti~ sufleteasc~ a cred!ncio~i~o:, . in ~edereaA Je~fei apropiate,
esite pregatita de fapt pnn ecten1a rost1ta de di:acon, 1n ,bJmp ce preotui
i~i faoe in taina rugadunea punerii inain:te. lndeosebi sunt indemnau sa
se roag·e lui Dumnezeu «pentru dnstitele daruri ce sunt PUSe inaintei
~i anume «ca sa le sfinteasea ~i ca, astfel, proaducerea noastra de h
inceput (de 1a P.rioscomidie) sa-~i aitinga scopul» 1517 •
A~a precUJm Imnul heruvic constituie o introduoere in ritualul In-
trarii celei ,m ari, tot a~a, 'la ran!dul ei, rugaciunea punerii inainte dupa
acoperirea darurilor pe Sfanta Mas a ~i iecteniia ce s•e roste~te in timpul
ei se pot consider.a ca incheiere a -acesrtui ritual. In LiturgMa Daru.rilor
mai inainte sfiin\iite insa, ectenia din acest moment oorespunde eoteniei
dinaintea ina.lt;arii ~i frangerii Sfantului Agnet in vederea impar-
ta~irii. '

3. Simbolul credintei

a. Sarutarea pacii. b. Marturisirea credintei

a Sa
: -rutarea - ·· In L1turghia
pacu. · primelor veacun,• pr oaducerea
tru
daru:1~or era
8
Jl:eoedata de un ;
a ct ou adanc sens duhovni<cesc~ ~n de
f~g~t1rea Pintualii a asistentei. Spiri1JUI unei str§nse le_g<>~rici
nu~af sau ide
brp al_ lui Hristos, schitat deja prin reµnerea m ~cii sau
a ce or otezat1, e,r a sensibilizat aeum prin sarutarea pa 'dra-
;::'Z::,:''(r° p~~ii;
V

(Rom_ 16, 16 ~i I Oor. 16, 20), ori «sll~:~nt

1
Ea se Praoti,
____._ ca
d ~), own este numita in -textele No~l~\ La stri·
___ m, ,a ta dupa rugaciunile pellltru credinci~1 18·
A

616. Ibidem, col. 421 A

617. Ibidem col 421 . 1·1u·
61 8 Ct ' · B. cons 1
t .·1 • . Sf. Iustin 1\1 t' V 2-3; Cl IlleJII
e Apostolice, cart VIII ar irul $i Filozoful, Apologia 1ntdi, LX ' Cf ~i 7iia f.
1 •ex~ndrinul, Pedag~guJ • cap. 12; Can. 19 al Sinod. din Laodicee~. ·ge~, OIJIJ
a Ep1stola ccltre Roman/ ~a~. III, part. II, col, 660 B - 661 Ai n
' ' · G., XIV, col, 1282-1283.
 LITURGHIA
223

rea diaconului : «Salurtati-va u nul pe altul cu sarutare sf 4-~

t··z
A A

ga
Liturgh"1a d 1"n caritea
. _
8' _11 C onst·t an=», ca in
i u , ii or A postolice, ori «Primiti-va
unul pe alitul 1 sa !le saru~JTI un~l pe a ltul», ca in Liturghia ierusali-
A~

·.-Dana a Sfantu1m Jacob , clencii sarutau p e ep·i·scop • 1 • ..

rn1ll<' d b - b t· . b- . . , :iar a1cn se
sarutau mtre
· a· an~n,
·1 6?0 arI 1.a ,n 1cu arbati
. . s1 ' femeile cu feme·1, SUb supra-
A A • •

veghere~ · iac~.1:13r ·d ~ re :1a ~pm fiecare locul sau, barbatii separati

de feme1, cop111 uca_n u-se 1anga a,m von, desigur pentru cantare .-5 _
. urt 021 • . . . f.. d . a ra
punsun1or sc · e , 1ar oe1 ma1 m1c1 11n tmuti de mamele lor 022.
Pa_na in. a oest in:01me_rnt era de p_res_:1pus ca se inohei,a se ie~ire,a cate-
]lumen1lor ~1. a p ~ru~nt1l?r. Se ;~ a1 !ace.a ca ultim control o invitatie
<<pentru ca m,men1 dm ce1 chemat1, mmeni din asaultatori.. . nimeni din
cei ce cred alt f el» 623 sa nu ramana _inauntru. U ~ile bisericii erau date
in grija di,a conilor ~i .a ipodiacmnilor , nemaiavand nimeni voie sa intre
de acum inainte, nki ,chiiar diintre ,c redindo~i, oa sa nu se tulbure ruga-
ciu::ile pentru p~o adUJcerea d~rurHor de Jertfa 624 • Incepeau indata ope-
ratnle manuale m vederea e 1, pr,e cum ~i ce-lelalte a ctiuni Uturgice dez-
voltate ~i impaf'tirte mai tarziu intre ritualul Proscomidiei, Intrarea cea
mare 1;,i d epunerea darurilor pe Sfanta Masa.
Fix,a rea momentului pentru sarutarea fra•t easca :inainrte de adrucerea
darurilor ,a fost suger ara', des'igur, de interpretar ea cuvintelor Mantui-
torului din Evang helia dupa Matei (5, 23) : «De-ti vei aduce darul tau
la altar ~i acolo iiti vei aduce aiminte ca, fr,atele taru are (oeva asuipra ta,
lasa acolo darul tau ~i mergi mai intai de rtJe imipaaa •ou fratele tau ~i
1

atunci, venind, :aidu idarul tau». «Sarutare,a aceasta une;;ite sufletele

unele cu ,a lte le», precum explica Sfantul Chiril al Ierusalimului, «~i in-
departeaza din su£Lete ,or'ice vrajma~ie. Sarutarea aceasta este deci un
semn al unirii srufletelor ~i al izgonirii oriicarei vr:ajma~ii... Sarutareia
e&te deci o impacare ; penrtru a ceast a este sfanta» 625. «Ea este», precum
observa Feridtul Augustin, «si:mbolul p acii : ceea ce marturisesc buze~e
trebuie sa treaca in ,constiinta ,caici a tunci cand lbuzele tale se aprop1e
de buzel,e frate1ui tau s·- ar 'p{itea oa inima ta sa se departeze de a
lui» 626• Sarutarea pacii constituie deci un a~t _d:
impacar~, _o_ r_na:1i-
festa re a ier,ta,rii izvorate din iubirea care amma m ace:a chpa 1mm1le,,.
ipent ru toti semenii no~ri.
In randuiala -curenta a Liturghiei bizantine, dupa ecfonisul _(«:Cu in-
d:1f~·rile Unuia-Nas,c ut, Fiului Tau ...») cu ,care se_ incheie. e~en_1a .~iA ru~
gar1unea de proad:uoere a darurilor, pre1otu:l saluta pe oredm:10~1 z1·c an~1·
«Pace voua !» _ urare care inseaimna «sa avem tot i paoe m cuget» -
0

~;9· Cateheza V mistagogicii, 3.

- 0. Constitutiile A po stolic e, cart. VIII, cap. 11.
p. 28,62 1. Silviae vel potius Aetheriae pere grinatio acl Joca sancta, cap . XXIV ..
ed. V. Heraeus, Heidelberg, 1929. ,
522 · Constitutiilc Apostolice, cart. VIII, cap . l2.
623. Ibidem
624"· Ibid em,. cart. VI I I , cap. 11 . . . • 3
62 ;), Sf. Ch iri l al Ie rusalimului, Cateheza V m istagogica, ·
}6 6· Fer. Augu s tin, Sermo CCXXVII. . .
u'.2.7. Sf. Ghe rman I ,al C onstantinopolulm, op. cit., P. G., XCVIII , col. 425 A -
 LITURGHIERUL EXPLICAT
224

!n cursul diferitelor o.fidi ~Iigioase, li~~isit?rii .initrebuiruteaza de

w

ma· multe on a.ceasrta e:xipres1e de sa.lurt 1erarbc ~1 ma1 ales de urare ~-

de ~ndemn fat;a de credin~i, avand in principiu soopul de a 1:rezi dis~
pozitia sufleteasca :a credinci~ilor pre~enti ~i a o f.a1ce capabi.la sa Pro-
moveze la nivelul cerut de caracterul ~1 de natur~a momentulu1 respeotiv
din actiunea liturgica. Prin acest salut .~ pr~ates~, am__ P1;1iea spune,
premisele ps,iho.J.ogic~ de ~~re es,te cond~t1onat~ o ~11:cera ~1 .adevarata
«siirutare sfdntii». L1turgh1s1torul vrea sa spuna ad1ca : pace mtre toti
caci a~a precum remarea Sfantul loan Gura de Aur, «pacea deschid~
dru-~ ul iubirii unuia f,at,a de ·a ltul». Daca ne aflam in pace cu unii, iar
ou altii in vrajba, nu avem nid un folos, cad arrnonia, ordinea ~i Inte-
legerea nu se pot stabHi deca,t atunci cand oamenii se gaisesc in pa-oe
~i in buna intelegere unii cu altii 628 •
Precum rezulta insa din conditi.a pusa de Mantuitorul in legaiura cu
aduoerea daru1ui la altar, pacea intre toti sau pa-cea cu toti nu se reduce
la cercul restrans al asistentilor de la sfanta slujba, d vizeaza sentimen-
tel<e acesrtor credinicio~i ,eyi fata de ceila1ti semeni ai lor in relatiile din
viata civila. «A .trai in pace •C U toti semenii», cum indeamna Sfantul
Apostol Pavel (Rom. 12, 18), es·t e, fara indoiala, un lucru greu, intrucat
pacea nu este consimtita ~i din parrtea celor pacato~i sau rai. Totu~i,
chiar in a,oest oaz, pacea sufleteasca nu esrte o stare i,m posibil de reali-
z..at pentru un cre!?tin, deoarece, precum obse rva Sfantul Grigore eel
Mare, «daca noi purtaim dragosrte in suflet pentru cei ce ne urasc, chiar
dacii aceia nu sunt in pace cu noi, suntem noi, fara indoiala, in paoe cu
ei» 629 • Pacea o tinem cu adevarat, adica, urand numai gre~elile celor
pacato~i, dar nu ~i pe ei. Acesta ~i este, de altfel, intelesul indemnu1ui
facut de Sfantul Aposrtol Pavel: «Daca este cu putinta, atat cat aceasta
depinde de voi, fiiti in pace cu toti oamenii» (Rom. 12, 18).
Urmand randuiala servidului Li·t urghiei, credincio~ii intorc preotu-
lui urerea de mai sus, raspunzand «$i duhului tau», aratandu-~i astfel
dorin{a de a se gasi in .unire nedespart;ita cu liturghisitorul, traind cu
totii in acela:;;i duh al pacii 630 . 0 astfel de stare de pace a sufletelor, in
care nimeni nu are n1mic i;m potriva vreunui frate al sau consstituie con-
ditia cea mai proprie pentru manifestarea concreta a s~I1Jtimentelor de
dr-agoste cre~tina. Ca ratare diaconul . sau preotul cand nu este diacon,
11::cteam?a indata cu glas ~lemn: «Sa ne iubim ~ii pe altii, ca intr-un
ga:1-d sa marturisiim», adica sa facem dovada drtagootei frate~ti. Pe11:tru
ev1t:=1rea neoraniduieli'.lor ins-a saruitarea padi a fost restransc'i de tim-
punu numai fa clerici, -ru;;a ~um este uzul pana astazi, cand slujescv i~
s,o~~:· Comuniunea dragostei, figurata pri.n aotul simbolic al sarutaru
pa-ci~, a. fost inloouirta, a~adar, nu peste multa vreme, de comuniunea
credmvei prin cuvant, sub forma recitarii Simbolului credintei. ·In .acest

LXII 628 · Sf. loan Gura de Aur, O milia Ill Ia Epistola catre Colose ni, 4, P. G.,
, col. 332.
629. Sf. Grigore eel Mare , Epistola IT, cart. XI, P. L., LXXVII, col. 112 1 A-:·
630. Sf.
Gherm an I al Constanti nopolului, op. cit., P. G., XCVIII, col. 425 ·
 LITURGHIA
225

vechea forimula «Sa ne iUJbi,m unii pe a1r· .

scoJJ prin iadaosul : «:ca intr-un gand sra marituris1~-m1» a. plrim~t do adaptare
no . . y . , y • • • • • '», in esnm u-se astfe l
ere dincios1 1or
· . . sa se
'b f uneasca
- ma1 mita
. 1 prin ma-·
' r turis1rea
. . persoanelor
sfintei Tre1m1, su orma raspunsulu1 : «Pe Tatal, pe iiul ~i pe S fantul
puh...».
in timpul
, h. intonarii
• d acestui
· • ".i mn,
d preotul
1

. isi
• .afirima- 1u +·- d e
· b,.1rea sa f a"a
Dornnul, :nc man ~-se ma:1 mta1 . e tre1 ori inaJntea Sfintei M·e s·e ~i ros-
tind de fieoare, Ddata verise;tul
1 t - 1t- dm . Psalmul 17 : «Iubi-Te-voi· , Do amne,
vartutea _me~· ~mniu es, ~ in anrea mea $i scaparea mea $i izbavitorul
meu» saru~ apo1. P~~e sfant~ «aer:» s,f!ntele_ vase cu darurile prin can~
este s1mbohza~ Mantm~or11:11, !?I anume, m pnmul rand, Sfanit ul Disc ~i
dupa aceea Sfantul Potir, iar La sfar$it Sfanta Masia. Cand Liturghia e ste
savar$iita in sobor de preoti ~i diaconi, urme.aza indat ~ sarutarea fra-
teasca intre dan~ii. Potrivit ranrduielii din Liturghier, preotii se saruta
pe umeri, intai pe eel driept ~i apoi pe eel stang, eel mai mare in rang
intampinand cu for,m ula «Hris.tos in mijl·ocul nostr-u» pe eel c-e vine la
dansul pentru sarutare, ,La care celalaH raspunde : «Este ~i va fi», dupa
care eel dintai incheie : «Totdeauna, acUJm !?i pururea ~i in vecii vecilor».
Diaconii nu saruta darurile, ci numai semnul crudi de pe orarul lor,
dupa care oei din aUar implinesc irntre ei sarutarea pa.di, ca ~i preotii.
Precum s-a sprus, sarutarea pacii nu se mai pradica ,azi int:rie cre-
dincio~i; ei se unesc insa «intr-un gaDJd» prin marturisirea comuna a
Treimii $i prin Aoela din Treime, Care a luat ·T rup . .Aducandu-~i aminte
ca ~i Hrist•os S-a adus jertfa pentru noi, in iubirea Lui pentru oameni,
se ouvine ca si dansii aitunci cand aud invitatta «sa ne iubim unii pe
. 'a simti ~i a nutri in inima
altii ... », sa se 'silieasca '
dragoste pentru ito1ii.
inla.rturand orioe unda de ura 631. Cad, a~a precum remarca Clement
Alexandrinu:l «dragostea nu se judeca dupa sarutare, ci dupa cu.get ...
• • 63?
Nu mtotdeauna s.arutare.a es,t e tot una cu dragostea» -.
b. Marturisirea credintei. ·rn
pragul aducerii Jertfei euharistice,
cereimontalul Sfintei Liturghii u:r:mare~te deci sa promoveze_ o :1ou~
freapta dispo~itia reli,gios-morala a pa,r ,t idpantilo~ 1~ __ofrci~l el,
anume printr-un act simbolic de manifeSltare a mbirn r~c1proce V

Printr-un act demonsitrativ de J m,alfitUTisire a dreptei oredmte. Fa ra

comuniunea dragos,t ei ~i a ,c redintei, 1raite sincer in inima ~i ~ovedi:e
Pr~ fapte, ·e i nu pot fi <~una>> (loan 16, 11, 2~, 22) ~i _nu pot intra m
unit aitea mistica a Trupului 1ui Hristos, prin impart~ire. .
. Sf~ ""'l Duh » se poate cons1dera
Imnu1 «Pe T,artal, pe Fillil ~I pe · anuu . ·· · V • •

cle fapt numai ca run moto •re~uma,tiv ~i introductlv 1~ rnartums1rea com-

-----
f1e!a de -credinta, prin recitar.ea simbolului dogmatic, oa~e este-
ata de di•a con p;in strig:area: «U~ile, u~ile ! Ou intelepcmne sa uam
631 s· . . · Ex plicare clesprc sfanta bisericd,
P. G · · 1m1on, arhiepiscopul Tesalomcu 1ui, 2 · 262 1 1
·, CLV, col. 732; in t ra ct. rom. cit., P· 261. col. ; co· ·
632· Cleme nt Alexandr inul, Pedagogul, cart. Ill, cap. l l.

15 -... t·
lturghierul exp licat
 LITURGHIERUL EXPLICAT
226

aminte !» cand se deschide pe:rdeaua sfil1lt:elor W?i 633• Odinioara, aceasta

propoziti~ liturgtca se va_ fi ~arg~i:iit_ 1:um~'i la .~rima ei ~ame («U~ne.
u~rle» ), prin care, p~obab1l, d1Aa:001:11 ~1 1po1~1.aoonu .de }cl: ~1 :-rau facuti
atenti sa i'a masun pentru mch1derea ~1 paza mtranlor m bisericit.
Partea finala, «Cu intelep ciune, sa, luam aminte», reprezinta desigur 0
completare ceva m ai tarzie, ipentru a faioe atenti pe credind o~i ,a supra
recitarii Simbolului credintei. :Esrt:e ded un oontrasens istoric explicarea
aplicarta de Nicolae Cabasi1a formulei de astazi, ~i anu:me ca «preotul
ne indeamna sa deschidem toate iu9ile, ,adica gur:i,Le ~i urechile noastre»
invatartJurii despre Durnnezeu, adevarata intelepciune, cuprinsa in sim-
bol, graind-,o 9i asoultand-o necontenit, cu luare-aminte '9i ru con-
centrare 634 •
In vechime, Bisericile din Rasarit i~i aveau fiecare marturisirea lor
de credinta. Aceasit a nu gasea intreibuintare liturgka decat de cateva
ori pe an, 9i anume la Pa:~i, la Cindze cime 9i la Epifanie sau Teofanie,
adica la Na~te'Ilea ~i Botezul Domnului, cand carbehumenii trebuiau sa o
rosteasca cu ,ocazia botezului 1or. Recitarea regu1ata a Simbolului de
cr,e dinta in Liturghie a fost inaugurata mai intai in Anti'ohia, de patri-
arhul monofizit Pet r u Gnaf.evs (FuHon), spre finele veaoului al V-lea
(471). Obiooeiul acesta d e a se r ecita la fiecare Liiturghie marturisirea
de credinta niceoconstantinopoli1tana s-a generalizat :in intreaga Biserica
Bizantina, in veacul u r mator, ~i anume in urma hotararii patriarhului
oonstantinopolitan Timotei (512-518) 635 , r,eiprezentand semnrul de recu-
noa~tere a l cre~tinilor or,t,odoc~i. P r opriu-zis d eci Crezul nu este o piesa
primi.tiva in Li,tt.mghie . De~i Crezul nu cuprinde nici o mentirune expresa
refer itoare la Sfanita J ertfa euharist ica, nu se poate spune totu~i ca el
este strain sau fa ra vreun fel de legatura cu ritualul ei. Caci se poate
lesne observa oa in centrul Simbo1u1ui de credinta sitau al'ltioole in care
marturisim opera Sfintei Treimi pentru man tuir,e a noastra, Care, din
nesfar ~iita Sa iubire de oameni, a trimis pe Unioul Fiu al Tatalui ceresc
spre a ne r ascumpam 9i a ne impaoa cu Du mnezeu, tmparta~irea noasitra
d e roadele mantuirii indeplinindu-se srub actiunea Sfantului Duh. In
par te, unele a manunte ce au urmat dupa Jeritfa D,omnului sunt chiar
simbolizaite prin actiune a ce se de sfa~oara in altar, in timp ce se rost~te
mar turisirea de credinta. Astfel, preotul ridicand «aerul» de pe sfintele
daruri, i1 clatina d easupra lor, simibolizand prin ,a ceasta cutremurul ce
s-a petrecut la invierea Domnului, cand inge ru•l a ridicait piatra de pe
mormant 636 . De aceea, dupa artioolul a l cin ci'lea al Simbolului («$ i a

~33 . R~tragcre a dverei (p erdelei ) in acest moment s imbolizeaza deschiderea

m_o rma n_lulu~ la I~1vie_re a Domnulu1, cutre mu rul ~i fuga ,paznicilo r. Cf. Scrisoarea
s,noda l a, cat r c N1cod1m al Moscove i (165 5), la K. Delikanis , op. cit ., ;p. 50.
634. Nicolae Cabasila, op. ci t. , ca p . XXVI, col. 421 D.
635. Teod or Lec torul, lstoria bisericeasca, II, nr. 32, P. G ., LXXXVI , col. 201 A.
636. Ghen acl ie, Lost e piscop d e Argc~. op. cit ., p. 95.

I
p

LITURGHIA 227

invi.at din ,mort;i a treia zi...») inceteaza claitinarea «aerului», care este
intocmit :;;i pus de o par.te 637.
VReci~rea_ Si,?1bolu~ui reprezinta deci inca un moment de concen-
trat.a mech:tat1·~ !;il de p1et~te a~anoo in legatur:a cu actul mantuirii noas-
t~e, care va fl_ ac~uahzat 1~:d1at in ritualul Sfintei1 Jeritfe. D~i de fapt
S1m~olul crechnte1 rez~a 1n general punctele esential1e ale credin'tei
cre~t~ne-:01.;todoxe,. refento~re la fiecare din persr0anele Sfintei Trei,mi,
la B1sE:_nca, la Sflnte~e Tame (botez) :;;i la via~a viitoare, tot~i nu es,te
greu sa se observe ca, a~a precum sublinia Sfantul Gherman I al Con-
stantinopolu:1ui, «s-a oranduit sa se spuna duimnezeiescul Simbol al cre-
dintei ortod?xe din el sa cunoasca toti ca Unul din Sfanta Treime,
Fiul, eel Un~~-Na~cut ~i Cuvantul Tatalui celui fara,de inceput, S-a facut
om dpen tru :manitu~reda noasitra, intrupandu-Se din Sfanita Fecir0ara, rastig-
nin u-8 e, mgropan u-Se :;;i inviind... Noi marturisim ca El a indurat
suferintele in •cee_a ce _prive:;;te trupu1l, dar ca: DU1mnezeirea S-a pastrat
in afar.a de sufennta. In acela:;;i itimp (marturisirea ciiedintei a fost ran-
duita) ca, prin pronuntarea acestui dumnezeiesc simbol, cei ne:;;tiutori
~i neinvavati sa cunoasca de-a pururea cele oe s-au <lat pe fata_ ale
tainei credintei, ,c are nu sunt interzise urechilor noasitre» 638 .
Inter,caJ.iarea Simbolului de credi.nlt,a in Liturghie nu oontravenea de
altfel in nid un fel spiritului ei. Marturisirea credin1Jei religioase cre:;;-
tine prin fiarmulele dogmaitke in Simbol este, desigur, un act de cult,
prin reouno~terea solemna a existentei lui Dumnezeu, a insu:;;irilor ~i
a operei Lui. In acest sens aocentua Sfa.J1Jtu1 Chiril al Ierusalimului ca
«felul cinsitir'ii lui Dumnezeu •c onsta din aiceSlte doua lucruri: dogme
pioase (30111-ci'twv euae~wv ) ~i fapte bune» mw.
Fara inrloia1a, Crewil nu e&te o compoziiµe poertica in felul ruga-
ciunilor ~i al inmel0rr destinate priin naitum lor a fi canitate in slujba di-
virna, ci o marturisir·e a oon:vingerilo:r religio:asie ale Bisericii, stabilite in
formule dogmatice, menirte a fi declar01te sau a fi afirma:te oarecum de-
mons•trativ. De aooea, pentru forma de rostire a Simbolului de credinta,
este proprle cursiviiiaitea obi~uita a viorbirii solemne, iar nu cantarea,

637. Liturghierul, ed. Bucure~ti, 1956, ~i editiile de limyba greaca, Atena 1 ~i

Ie~usalim. Cfuld Liturghia este oficiata de arhiereu, acesta st.a. cu capul P E:cat P~
Sfan,ta Masa., in timp ce 1p,r,e otii datina «aerul» pes-te dAnsul, nd1cAndu-se apo_i, du~1
ce _ac:asta. actiune a incetat ; arhiereul inchipuie a_stfe_l c_a el m_oare cu HnSlOs633~
inviaza illl!preuna cu El. {Vezi locul din K. Delikams, in?1cat :11 81 sus in 54 nota nr. 5 •
prec~m ~i Prot. Alexandru Svirelin, Despre Sfiinta L~turghie ... , p~f..1 , y P· t o).
?upa alti exegeti ridicarea sfAntului «aer» de peste sfmtele Daru:1 $ ramAn;rea
?T neacoperite i~seamna ca toate cele ce se refera la Iisus . trE;bme sa se m ;tu-
~i~easca acum lamurit, ca inaintea Lui insu~i. (Cf. Simion, arl:iepiscopul Tesalom<:r
~ 1' Explicare despre stiinta bisericd, P. G., CLV, col. 7~2, iar i~. tr~d . . rom. ci ·•
1
'P - 263 ,. col. 1 ; P. Lebedev, op. ~i Joe. cit. ; Dr. Vasil~ M1~rofanovic1 $ Dr. 97T. Tar•
navsch i, op. cit., p. 508; Badea Cire~eanu, Tezaurul_ liturgic, palrt. m, p. t )•c-D.
638. Sf. Gherman I al Constantinopolului, op. c1t., P. G., co\ Po-
tr· . 639. Sf. Chiril al Jerusalimului, Cateheza IV, 2, P. G., . . ' co · 1· . 1
ivit sensului pe care H capatase adjectivul EuaE6*, i;, in Bisenca ~eacu m ;e
1V-Iea, traducerea exipresiei citate ar fi mai corespunzatoare sub forma · «... dog
ortodoxe».
 11111

228 LITURGHIERUL EXPLICAT

cum se stabilise praiotica in Biserica Apuseana din evu1 ,m ed· .

se 1ncearca pe a lOCUI'!l• ~1• ·de
A v _,, . d lU c::1
· un~e corur1 :i n bisericile no t " curn
li,le din VL~turg_hierul Bise~cii Or•t ~o.xe presieriru insa oa a!1,~~:.. R~u:
rosteasca 1n sine Crezul 1n aoeLar~1 t1mp cu crediincio~ii gasi iitO!rn s:a
fel_ uniµ «i,~ -un g~d» cu com,u nlitat~a, a~ oum a ra.s~t ·
sing-az,ea dJJa.Conult.n. Ideialul es,t e dec1 ,ca credinciosi;i sa-1 ros::t
1 ~S-t-.r::at--~e
~ain_te
. · 640 • e.asca 1n
comun, CU v,o,ce ·tare, ca O d 'in;1oara , a~ cum S'e practica 1'ncv '
v

. · · 0 4; ·d +· I a In unele
B 1senc1 ir110 oxe n ai"10na e. Pe langa siati1s fa.cerea unruri interes , t
. a1· -4-·
f • . . ca ehe-
t 1c: se r~ -1ze~za 1as,1, e 1 -~1 eomun1unrea pnn cuvant a asis:tentilor , ,
v

Sfanta L1turgh1e. · 1a

4. Anafora sau ritualul Sfintei Jertfe euharistice

a. Dialogul dinaintea Anaforei euharistice. b . Cateva consideratii

generale asupra Rugaciunii anaforei. c . Marea Rugaciune euharistica.
d. Anamneza. e. Epicleza. f. Rugaciunea dipticelor sau a pomenirilor
de la Sfanta Jertfa euharistica.

a. Dialogul dinaintea Anaforei euharistice. a) Anuntarea Sfintei

Jertfe . - .Prima parte a Liturghiei oredinJCio~ilor se poate consi:dera in-
cheiata prin recitarea Simbolulu-i oredinveli. A doua parte a aces:tei Li-
turghii o for:rneaza ri,tualul penitru 1aducerea Sf1ntei J,e:r;tf,e euhariSitice,
sau anafora (tivcx<popo: = ridicare, inaltarie, ofr:anda, jevtrfa) 641 . Ea r epre-
zinta punctul culminanrt; al Liturghiei ore~ti!I1Je, deoariece in ourSJUl ac.es-
tui ritUJal se atinge obiec-tul ( -co enov ) catre care tinde irutreaga slujba,
~i anume «prefaoerea darurdlor in dumnezeiesct11l Tn.Lp ~i Sange» M:.!, rea-
lizandu-se in a1oela~i ti,m p ~i s,aopul ( -co -cH.o~, 6 axo1t6~) Liiturghiei, care
643
este «s lavwea lui Dtnnne zeiu» si ,«sfintirea
'. crerund.:osilor»» . .
640. A fas t intr-adev a.r o veche $i, rpe cat se pare, o neint:er1:1pta. trad itie
Sim b olul de credinta. sa. fi e rostit de toti credincio$ii i n ucela$1 t1mp. Astfe\
c:
f:
Maxim Ma.rturisitorul ne informeaza. c a in v eacul a l VII-le a marturisirea Simbo u u~
c-r e<lintei era fa.cuta. de toti (op. cit., cap . XVIII, P. G., XCI, c~l. 696). Nu
putin, Nicolae Cabasila, in veacul a l XI V-lea, afirma. ca «preotul mdeamna. ca
fo,}
a
sa spuna. cele ce au inv a.tat sa. creada. d espre Dumneze u ... Iar ei spun tare intreag
1
marturisire, care e Simbolul credintei» (op . cit., cap. XXVI, c~l. 4~ 1C D): tura cu 1
641. De la v e rbul avacpipw, avacpi pet v = ridic , inalt, a duc Jertfa. n eg~ctiunea
s avar$irea Sfintei Euharistii, a,cest verb se intre buinta pentru a dE:se~na un epis·
liturghisitorului, care indepline$te oficiul rugaciunii, anaforei : , «D?ca_ vyie ~i ctaca
cop ... , s a -i zici sd sdvar~eascd ~i Euharistia (-x.at 'tlj'\I _i;ox_aptCl'ttC(V avoiacxt va ~oi sii
din respect catre tine, ca un intelept pa.strandu-ti cmstea <'!cea~~a, ~~antarea po·
sdvar~eascd anato ra (µ~ an-n ccvEvEj'X.at), sile~te-1 ca eel putm me\ 8 (t extul in
porului sa o faca el». Constitutiile Apostolice, cart. II , c~~- 7_ 8 ). «Se nu·
F. E . Brightman, Liturgies eastern and western , Oxford, 18 96 , p. t -' Sinaitul .A.610'
me$te avacp opa, pentru ca s e inalta. Jertfa Jui Dumnezeu » (Ana; asir~ latina ii c?·
-.tEpl. 't~,; ci 1 [a,; auvaeEw~, P. G., LXXXIX, col. 833 C). ln tra 1~cemesse, trad. _din
res pund e aproape e xact termenul oblatio (cf. A d. F ortesque, 1.11 tio (S. sa1av11le,
lim ba engleza de A. Boudinhon, Paris, 1921, p. 426, n. 2), sau a
op . d i., vol. II, part. 2, Paris , 1942, p. 9).
642. Nicolae Cabasila, op. cit., caip. I, col. 368 A . XL VI ol 468 A.
643. Ibidem ; cf. ~i cap. XXIII, col. 417 D; c a p. ' c ·
 LITURGHIA 229

Sosirea momentului perutru aducerea Sfintei Jertfe este semnal ata

de diaco:1 s~u d~ preot, ca~d Htu~hise1?te singur, imediat dupa Simbo-
1ul credm!ei, yrmt~_,o f~aza _ rost1ta sole mn 1?i cu sUJblinieri impresio-
nante : «Sa stam bzne,_ sa stam cu frica, sa luam aminte: Sfdnta Jertfa
in pace a _o a~u~e. !» . In ~e1c~ime (inainte de v,e acul al IX-lea), la a u zi-
rea ~ce~te1 ~tn.g,an er~ ob_ic~mil ,oa preotul sa marcheze inoeputul rit ua-
lulm Sfmte1 Jertfe prm nd1carea «aerului» de pe disc 1?i potir 644 •
Prevenir:ea •c redincio9ilor de ca1tre di1acon des,pre sosire a momen-
tului pen;tru a~u::ere~ Sfintei J e rtf,e pare a fi facut par1te chia r din r a n -
duia la L'lt_:urghie1 pnmar<:, de~i textul formulei nu se despl"d.nde dest u l
de clar_ din docum:nte_. . In redaotarea actuala insa a ceasta strigar e nu
A

poate fl d:ecat o alta stihzare a itex,tu1ui urma,t or din Constitutiile A pos-

tolice : «Drepti catre Domnul. Cu frica si . ou cutrem'll[[" sa st.am ' ca sa
aducem Sfa nta J ertfa» 645 . ,In aceasta colectie te:xitul in cauza se gas~ te
a~eza t inaintea Proscomidiei, ceea ce nu ~ste de mirare, data fiind in
Liturghia veche scurtimea intervalului dintre acest moment 1?i inceputul
rugaciunii pentru insa 9i J ertfa propriu-zisa. In simplitatea de at unc i a
ri tualului Proscom idie i, aceasta se r educea la depune,r ea pe Sfanta Masa ,
adica la ofe rirea , printr-o rugadune, a darurilor aduse episcopului sau
preotului de catr e d i,aieoni. Inainte de epoca introducerii Simbolului cr e-
dintei in Liturg hie, Proscomidia arp ar ea astfel integrata in ritualul Sfin-
tei J ertfe, ca un a riticol preliminar al ei, a~a incat rostirea strigarii m en-
tionate m ai sus, inainte de prezentarea darurilor de catre diiacon la
altar, se refer ea la ritualul integral al jertfei, intrucat momentele ei se
suceedau in continuare .
In tot cazu l, forma actu ala a acestei fra ze liturgice s-a crist alizat
desrt.ul de timp u r iu, d e vreme ce Sfantul l oan Gura de Aur o cuno~tea.
Referindu-se la ea incidental, in cur.sul unei omilii, el mentioneaza ex-
pres numai p artea de la inceputul textu1ui formulei. Sub o forma p ara-
fra zata apare in sa 9i p artea a doua, in expli:earea pe care o da in cursul
cuvfmtari.i s i a nume ca a sta bine, a~a oum ne indeamna diaconul, in-
' . 646
seamna a sta « Cil.l frica 9i c u cutremur» .
Codicele Barberin.i 336 o inscrie de aisemenea tot sub forma abre-
viata : «Sa stam bine» (E'twxzv x.aAwc;), pentru ca se marginea probabil
la simpla indicatie a unui text din rolul diaconului, pentru care in chip
obi~nuit existau codice aparte. In disertatia sa asupra Sfintei Liturghii,
Anastasie Sin aitul (activ 640-700) o intrebuintase dej a in redactarea
Pe car e o avea in L iturghia de atunci : «Sa stam bine, sa stam cu frica,
sa luam aminte la S fdnta Jertfa» (E'twp.zv xaAwc;, o'twp.zv p.s'ta <p6~ou, 7tp6ox_wp.zv
644. Cf. versiune a Iatina a Iui Leon Thuscus. Vezi Dom Placide de Meest er,
Cencse, sources ..., p. 95.
645. ' OpBo l 7 00 ,; K upiov µE'tll cp6~oo 11.cxl 'tp6µoo Ea'tfun,; roµEv r.pocrcpEpE1 v. Const. A post.
cart. VIII. cap. i':.2 . J. Quasten, Mo1:umenta eucharistica et liturgica vetustissima,
pars. IV (Z:.Jorilegium patristicum, fasc1culus VII), p. 2 H2~234.
646. Sf. loan Gura de Aur, Omilia I V contra anomeilor; despre necuprinsa
natura a Jui Dumnezeu, 5, P. G., XL VIII, col. 734.
230 LITURGHIERUL EXPLICAT

".} ar~
, ,

veaou
0
• ') G47 a~a precum o aflam ~i in Comentariuz z·
"J:ikidid; (veoom:ile al XH-lea ~i al XIII-lea) 6l8, J!urg;c_ al 1~
eo 1r a1 XII-lea ne-o( infa\i~eaza
• , ,
completata
,
~i) cu
1i!.I
Partea· dnecoct ce din
a 1ur
« .. .in pace aducand-o» ... ev etp11v11 1Cpoaqiepov'te<; 6 • 1 Illa :
Prin aceasta formula, stilizata in termeni viibranti se re
intregii asisten\e la Sfanta . L~,turgh'1e sa. . se concentreze ' cu !oar cornan,h
I':"'
asupra momentului celui mai sublim, reprezentat de aducereaaJ un~
euharistice. «MomentuJ es~e grav ~1· ~o1e_mn, ~1cea · Sf~.~tuJ loan Guraertfe1d
Aur. Iata deci pentru ce m se cere sa stam b1ne», ad1ca frumos sau Pli
de cuviin\a, «precum se cuvine o~m_eni~or_ s_ii_ stea inaintea IUi nui:'.
J:)ezeu, cu te_a~ii ~i cu cutreJ?ur .. , ~d1ca stapan!µ de. o el!'?~e sfiinta; "lli
mint,, treaza ~1 cu luare-ammte», 1ar nu cu gandunJe nsip,te la a,Je ale
vie\ii de aici, ori angaja\i in conversa\ii. 0 jertfii adeviirata este nlllnai
aceea care este adusii de un suflet pe deplin pacificat prin reducerea la
tacere a vie\ii inferioare ~i Piimante,iti a sim\urilor, ciici munai astlel
«putem infii\i~a Jui Dumnezeu suflete pure ~i drepte», pre<:um sublinia
acest Sfiint Pilrinte. «Acesta este, zice el, sensul adeviirat al aceste;
strigiiritrebuie
acesta In slujba
sa se bisericeasca.
inalte» 50. Nu este vorl:a de coi,p, ci de suflet:
6

Vari.anta '«...sii luiim aminte la Sfiinta Jertfii» pare a sugera Jui Teo-
dor de Andida un comentariu prin analogie cu epopteia 651, care repre;
zent,a gradu! eel mai inalt pentru initia\ii misterelor eleusine. 'A"'"~
este pentru el ho~,,. adicii «luarea-aminte (vederea sau privirea ."'
minOOa) la prototipuri!e
652 simbolurilor prin care se sii\Tar:;e~re slujba sun-
lei Jertfe» • Sau, mai liimurit anafora este o ridicare cu gii tlt", 1'
inse~i evenimente!e istorice din' epooa mii.ntuirii (prinderea, Pati~•• n
r~stignirea,.
1 i:imo:rna~tarea Mii.ntuitorului etc.), pe care )e reprezentaJD
~ le actuahzam in t1mpul anaforei cu ajutorul simtbolur,1lor.

Prin OO.vinte!~ «;:lii Iua:11 ~nt; Ia Sfiinta Anafora (!e.rtfa)", dis~

·,w
~da; _adunaru credinc1o~i!or sii aducii ~i sii infa\!l;eze
t,v,tate ;ehgioasii pregiitita prin reprezentarea ~i contemplarea_
a ~ertfe, de pe Cruce. «Cutremura\i ~i vlirsiind lacrim~ _ca f JinilW
i;:.:""
~t !a .P•. ~u~nezeu-°7'.'ul Plitimind, a~a sii stiim cu aten5 e ~1 cO ; fari
:-'_av~ita, zice ace!~, Teodor de Andida, pentru ca, m1 pa~ adocin·
dn1c11 0 tulburare cu ganduri Parnantec;:ti aceste (stari suflete~tl~) 1sa ne
u- e sau 1~n ~l+~ d 1 " ' , ' v-te-. , ·e
invr
8
d .. a ,un U- e ca iertfa· (,au.a 11:poa<p<pos«s 7/ 0 de buct!'! •••~•P
, e mcirn a vedea dumnezeiasca Lui lnviere ~i printr-msad vrednl~'.
.1na ne umplem;
acest dum dar • mai vartos cei care, gasv indu-se in stare ( e,,...,,nulUl)_,
v,.. t1
<act ac . . ne.z~•esc moment, se impiirta~esc cu Trupu1.. 0d ingroJl'r•
~ a t i m e s c impreuna cu El ~i impreuna cu El .f nn
647. Anast•as· s· .
648. Teodor ,ede •~~\1 op. cit., P. G., LXXXIX, col. 836
837 A..
G.. cJ(l.
col,
°;
114 C-n. a, Upo8eCllp (a 'l..eq,aAalw~lj~, cap. 19, ·
649. Codex E 1'1 6 i 63,
650. Sf. loan Cur~ d ~rlSruhe, ~a R. Engdahl, op. cit., p. 23
651. Epopleia 1 luar • ur, lac. cit., In nota nr. 646. ocbii, A;,,,
652. Ti~ ae 71
, e~ anunte la' mistere sau privirea lor "oAW'
cu I e·rcotJ;i' ~ 0
., <l'l:Z(f>op:z· • f{ 0
' 7Cpo~ ta 1tp(l)tO t U1ta 'tU)'/ Oo: Ao UIJ.E'/(J) '/ al)µf'
 LITURGHIA
231

inviiaza impreuna cu El» 653_ Asu . .

moment sunt de acord cei mai auir~ a~el1;1ia~1 gen de jertfa in acest
1
turghii. Astf~l, Anastasie Sinaitui°r~~~\ . ~.m !reAcomentatorii Sfinte~ Li-
frica in infnco~a•t orul . ceas al A f _miaza 11: ac:s~ loc : «Sta\1 cu
zitie ~i ou acel cuget, cu care se 1~;a~i:a 2(!e:.tfe1), c~c1 c1;1 Aacea dispo-
cu acela~i ~i jertfe.~te Stapanului» 654 _ • • a flecare dm vo1 m acel ceas,
Ra~p~n~ul ~ 0 I?0 r1;1lui : «Mila pacii, jertfa laudei» este de asemenea
0 practica hturg1ca
. . d1nA epoca patristica~ • Uneor·1 msa A t ermenn ·· expres1e1
· ·
apar la~ ~ommativ,Aavand caracterul unei indicatii asupra unei simple
enu?1~ran. Astfel, m unele manuscrise, ca de exemplu in Codicele Bar-
be1:~i 33~, form':11~ es~e redata abreviat, ~i anume simplificata la partea
int~1 ras~u~su.: m : « EAso~. eip1j v'Y)» (mila, pace) 655, iar in altele, ca in-
scnpt1a ma1 tarz1e _, ~e pe Dipticul lui Clementinus (veacul al VI-lea), ea
apare complet : <<' EAso~ slp1jv'Y) &oato: alvfoeffi~» (mila, pace, jertfa de
lauda) 656• lntregita, aiceasta fraza eliptidi reprezenta a~adar urmatorul
raspuns din partea credincio~ilor : (Jertfa noastra este :) Mila, pace,
jertfa de lauda.
In consonanta insa cu logica contextului liturgic, cazul acuzativ
apare singurul propriu pentru forma acestor substantive cu functie de
complemente directe, ea fiind ceruta de verbul «a aduce» din strigarea
de indemn a di1aconului. Intr-adevar, eel mai veichi manuscris grec al
657
Li:tui'ghiei Sfantului Iacob (vea-curile al VIII-lea ~i al IX-lea) ~i eel mai
vechi manruscri,s siriac al aceleia9i LiturghH 658 au "E1.so<;; - acuzativ
neutru - slp'f/ 'i'YJ'I, -0-ua[av o:lvfosffii;:, spre deosebire de alte manuscrise
grece ti, unde se intalne~te forma e'Aso,, sip~v'YJi;:, poate sub influen~a
9
Liturghiei Sfantului loan Gura de Aur 659 . De asemenea, intr-un manu-
scris liturgic din veacul al XII-lea 660 citim urmatoarea indicatie dupa
strigarea diaconului- :
'O xA~po~ xal o 1.a6~.
"E11.sov, elp-ip'Y)'I, &oatav alvsasffii;:,

653. Teodor de Andida, op. ~i Joe. cit.

654. Anastasie Sinaitul, op. ~i Joe. cit.
655. F. E. Brightman, op. cit., p. 321. , . . . .
· d erea in «,D ictionnaire d'Aroheolog1e chretienne et de h-
.
» t VIV
turgi 666 ez1 repro
t uc · D p c b 1 s b
0 la art. Diptyque, de om. _: a r?. u_ . aceeas1 ·
f , · , par · 1, co 1· 109. .' . • • traducerea Iatma a L1turgh1e1 copte,
orma apare raspunsul credinc~,o~i1or !;>l m d O t Li·turgiarum orientalium collec tio
atrib m•t av sr·antu l m· V as1·1e. Vez1 Eus · Renau
. M . ericordia
, pax et sac, iiicium Jaudis ».'
ed. sec., Fr. a M., 1847, p. 13: «Popu 1us· is '
657. V aticanus graecus 2282.
658. Br. Mus., 256. Add.• 14, L523.mur ie de Saint Jacqu es, ed. critique
. .
659. Dom B.-Ch. M~oier,
grec avec traduct ion latme, Pan~, 19
i
. 't / t XXVI fasc 2
du texte
p 2 o/t34 iar textul grec al m-sului la

p. 82/ 196. In R. Graffin, P<ftro~?{;-t tZ:~end~

1
f~ 1

Karlsruh e a ~urtii Marelui Ducat de

B d 660. C~de">: E. M. 6 d 1~ 1 B~ftrage zur Kenntnis der byzantinischen Liturgie.
a en. Vez1 Richa rd Eng a 1, .
1 63
Texte und Studien (Berlin, 1908), P· 23 ~ ·
 LITURGHIERUL EXPLICAT
232

Intregind acum forma elipfiica a frazei , raspunsiul credincio~ilor se

infa,ti~eaza astfel :
«(Aducem) mila, pace, jertfa de lauda» 661 .
Jntelesul acestui raspuns al poporului, dair prin el insu~i sub aceag_
ta for~a se gase~te subliniat in chip expres in comentariul liturgic al
lui Teod~r, episcop de Andida (veacul al XII-lea) . «Arhiereul», zicea el
«ii sfatuie~te (pe credincio~i) sa aiba sus inimile ~i tot ougetul. Iar ere~
dincio$ii, dupa ce zic aceasta, fagaduiesc sa a~uca mai inrtai mila, apoi
vace, ca (sic) jertfa de Lauda» 662• Cu aceaista mterpretare se gase~te de
~cord 1;i i comentariul liturgic al lui Nicolae Cabasila (veacul al XIV-lea) :
«Cr,edincio~ii raspund: aducem ... pacea insci$i ca dar ... ; ...mila aducem ...
Dar (aducem, ,c ontinua poporul) $i jertfii de lauda» 663.
Interpretarea exa-cta a acestei formule este conditionata de resta-
bilirea textiului cored. Lips-a de precizie in forma ei abreviata in unele
manuscrise a contribuit desigur la aparitia in corpul textului a variantei
flexionare «(mila) pacii», atunci cand raspunsul credincio~ilor a inceput
sa fie inscris intreg in codice. Mai mult, in unele codiice mai noi (veacu-
rile al XIII-Lea ~i al XIV-lea) ~i chiar in unele ,co~ectii litiurgice, in
unele traduceri ~i editii ~tiintifice ale Liturghiei ~i in unele comentarii
mai vechi ~i mai noi apare chiar transcrierea Ha.tot; dp71 v'Yjc; (oleum pads,
das 01 des Friedens, untdelemnul pacii), in loc de lectiunea corecta
ehoc; elp1jv'Yjc; (mila pacii) 664 . Acest ei situatii ii este de atribuit, prin
urmare, a tat obscuritatea de sens .a acestui raspuns, in forma lui cu-
renta din textul actual al Liturghiei, cat ~i exegeza fortata din unele
comentarii liturgke. Este clar insa ca, dupa comuniunea in dragoste de-
monstrata prin sarutarea padi ~i dupa unirea «intr-un gand» prin mar-
turisirea acelora~i formule de credinta, raspunsul cre-dincio~ilor : «Adu-
cem) mila, pace, jertfa de lauda» este singurul firesc. Prin in~i~i ter-
menii a,cestui ra.Bpuns , credincio~ii i~i determina competenta lor litur-
gica in legatura cu anafora, corespunzator locului sau treptei lor in
1

Biserica lui Hristos . Ei marturisesc astfel ca ceea ce este in caderea lor

sa aduca in acest moment pen tru Sfanta Jertfa este mila de aproapele
~i pacea cu el sau, cu un cuvant, «imblanzirea inimilor» 665, care sunt
toate roade ale iubirii .c;;i se poate chiar zice forme ale ei. Ele sunt jertfe
in sens figurat, ~i anume je rtfe spirituale caci se nasc in inimi pr-in 1

n~miicirea patimilor (urn, invid ia etc.), ded 'prin morti.ficarea naturii de-
cazute, spre a lasa sa se dezvolte in noi viata cereasca, prin lucrarea
harului di vin.

.
66
c- • 1.
~ceea~i situatie ne-o prezinta ~i traducerea latina a Liturghiei s~riac;
u ~fantului Vasile: «Populus: Misericordiam et pacem, ac sacrificium et gratwru
aclionem». Vezi Eus. Renaudot, op. cit., t. II, p. 545.
662
IE''o , · ~eodo: de Anclida, op. cit., P. G., CXL, col. 44 A: « ... Ol 1t tc1t,0 l., 5i_, ; oot w'-
. , µevcov, e~a"('(EAovtat 1tpoO(fEpEtv 1tpciitov µh E/,Eov , eha dp~vlj v w;~ha(a v at vzaEror; .
663. Nic_olae Cabasila, op. cit., P. G., CL, col. 421 A-D. _ r
664 1
19 · Mai. pe lar~, vezi lucrarea noastra Mila pacii, jertia Jaudei , Bucure~ '
. 40, extras din «Studu teologke», an. VIII ( 1940), v ol. I.
665. Iano vs.ld Gouol, op. cit., p. 42 _
 LITURGHIA
233

Caracterul
d de jertfa subiectiva este canfi'rmat · A c h'1p expres ma1·
m
ales de a ou':, p arte a raspunsului din partea credincia~Hor · «(Aducem)
,1ertfa de la7:da>
> sub forma imnel?r~ pe care le vor intana spre slava lui
Dumn~z~u , _m timp .ce P:.eatul va malta rugaciunea Sfintei Jertfe. Imnele
~i rug~c1~n~le! ca omagn ale unei pietati adanci ~i sincere, deci revar-
sata du1; m 1m 1 sub forma de «roada a buzelar care pras lavesc numele
1ui» _Hn~tasA (E~r. 13 , l 5), s:unt ~a<;rificii spirituale, intruca t ele i~i au
temeiul rn 1? fra ngerea d ~ sme :;,1 m recunaa~terea nimicniciei noastre,
in comparatie cu p erfectmnea absaluta a lui, Dumnezeu ~i cu depen-
denta naastra d e El.
b) Di~logul , intro~uctiv . - In vorbirea liturgiica curenta, sub nu-
mele _de a va.<f:oP~ se mtelege d eci rugadunea care insate$te aducerea
Jertfe1 eu h an s tlice. Ca «road a a buzelor, care praslavesrc numele lui»
Hrist?s ~i al_ lui D umnezeu-Tatal ~i al Duhului Sfant, aceasta ruga:ciune
constitme :«Jertfa d ~ laud a », cu care Bi1serica i~i insate$te darurile ce
le aduce ~1 care, p r m pre:racere, var fi primite in Jertfa Mantuitarului.
Rugad u n ea a naforei nu in cepe direct, ci este precedata de un dia-
log intr oductiv, in tretinut intr-a form a stransa cu .c redincia~ii, nu de
di,acon , ci de p r eotu l insu~i. Li.turghia ,a c-andus cugetele :de la jertfa
materi ala la jer tfele Sipirituale. Imp:resionat, parca , de nivelul ajuns la
o atat de inalta spirit u alitate prin ultimul raspuns - («Aducem) mila,
pace, jertfa de lauda» - dat d e catre credincia~i diaconului, preatul se
simte obligat in chip firesc sa,- i inta mpine din sfintele u~i cu salutarea
Sfantului Apostol P avel : «Harul Dom n.ului nostru Iisus Hristos $i dra-
gostea lui Dumnezeu -Tatal $i imparta$inea Sfdntului Duh sci fie cu voi
cu toti ! » (II Cor. 13, 13), binecuvant an du -i in acela~i timp cu sfanta
cruce 666 _ S e sim te vi brand in aceasta salutar e ieratica o nota de apro-
bare $i confirmare amesteca ta c u un sentim en t de sa tisfa ctie din partea
liturghisitarului ccmstatand la credincio$i a d ispazitie religiaasa atat
de pot rivita ~oment ului. A ceasta binecuva ntare este insa in ace-
la~i timp ~i O rug ad une . Esit e ca v~i. cu1:7-. preot;-11 .ar v r e:a . sa sp un a V: P entru
~ artur isirea pe ,c are o face ti ca vemt1 cu . Jertfe sp1_ntu ale, . m a rag ca
sa fie neintrerupt cu v oi «h arul Damnulm nostru I1sus Hnstas», Care
S-a jertfit in dar sau crr atuit pentr u m antuirea naastra ; m a rag sa va
bucu rati intotdeauna d e «dra gostea lui D umnezeu-Tat a·l », Cel ce din
nespusa Lui iub ire d e oameni S -a impacat cu noi, primin du-ne i ar a ~i
in dragostea Lui, pen t ru pait:imirile F iului Sau ;_ m a rag , in vsf~~it, sa vi
se daruiasca «imparta~irea Sfantului Duh», prm c~r e se savaqe~te sau
ne impartasim de binefa cerile ce n i s-au adu s p r m J ertfa de pe Gal-
gota GG-:- _ •

----
ACredincio~i i, ra.spunzand «$-i c~l d :l hu l t~u », s~ raaga astfel ~i ei
la randul lor pentru preot, ca sa fie fa cut p artaZ? ~1 el im preuna cu ei

666. Eclitiile Liturghie rului grec di n Consta nt inopol, . Ie~·us_alim ~i ~t ena, pre -
rum ~i Liturg hie rul bulgar prescriu binecuva.nta rea cre dmc10~1lor, d e ca tre
tu «aerul»
667. Nicola.e Cabasila, op. cit., cap . X XXVI , P. G., CL, col. 424 B-C.
 234 LITURGfilERUL EXPLICAT

la aceIea~1. d aruri· ale Sfintei Treimi. Precum sublinia Sfantul loan Gu ra_
d e A ur 668, aceste cuvinte nu pot avea a 1t mte 1es.
A

_ «Sus sii avem inimile !», ~~ia preotul, tot :11 fata spre credincio~i,
•tA d 1An sus cu sfanta cruce 669 . Preotul ne mdeamna astfel ca «i'n
acestanceas infriCO$ator», precum se exprima
ara · SfAan t u I Ch"1~1·1 al Iemsali-
mului, sa :fim cu gandurile ~o~centr.at~ spr: Du:mn~zeu, 1ar nu indrep-
tate spre Iucrurile pamante$t~ 610 . Am aJl!-n~ m c~1pa _11:. care se amint~te
~i se va reproduce in Liturg!11: m<:rea ta1na mantuiru noastro; ne vom
gasi astfel mai mult ca oncand m fat_a Im Dumnezeu: ~entru cateva
clipe deci se impune sa ne smulgem dm toate preocupanle vremelnice
~i, parasind pamantul, sa ne indreptam gandurile $i simtirile spre cer,
unde sta de-a dreapta lui Dumnezeu Fiul Sau, marele nostru Arhiereu,
Care S-a jertfit pentru no.ii :;;i prin Care se adruc $i se fa.c bineprimioo
jertfele noastre.
- «(Le) avem ciitre Domnul», asigura la randul lor credincio~ii,
adica inimile noastre se afla inaltate catre El. Ne-am transportat, cu
alte cuvinte, cu gandul $i 1cu inima, Ia tot ceea ce Dumnezeu a facut
pentru mantuirea noastra i;d suntem covar$iti de tot ceea ce a suferit
FiuJ Sau, pana $i de chinuri1le rastigniTii. «Nimeni ;deci», precum zice
Sfantul Chiril al Ierusalimului, «sa nu stea in biserica in a~ chip incat
gura sa spuna «le avem catre Domnul», iar cu mintea sa se gandeasdi.
la grijile cele lume$ti. Totdeauna trebuie sa ne gandim la Dumnezeu.
Daca Iucrul aiceista nu este cu putinta sa-1 facem in tot timpul, din
pricina slabiciunii noastre omene~ti, eel putin in ceasul acela sa ne dam
silinta sa-1 implinim» 671 . Puteti - daca voiti .- sa va inaltati la cele
de sus, zice SfantuI loan Gura de Aur ; 1ciici, prin firea lor, sufletul ~i
gandul nostru sunt mai U$oare ~i mai iuti decat pasarea cerului. Cand,
pe deasupra, sunt inaripate $i de harul Duhului dumnezei€SC, cat de
repede ajung eie in stare sa se inalte peste tot ce este pamantesc ! Sa
ne procuram deci, conchide el, aceste aripi minunate, prin care vom
putea sa dep~im oceanul tulburat al acestei lumi ! 6,2 Cu acest scop
s-a rugat preotul pentru credincio!;ii prin binecuvantarea cu care i-a
intampinat Ia inceputrul dialogului.
1ntorcandu-se cu fata spre rasarit si inclinandu-se U!;ior spre icoana
Mantuitorului, preotuI indeamna : «Sa 'multumim Dommului !» Ca mij-
locitor prin Iisus Hristos al credincio~ilor :£~ta de Dumnezeu, preotul ii
668
257. Gura de Aur, . Omilia XVIII la Epistola II catre Corinteni, 3,
· Sf.col,loan
P. G., LXI,
669
e 1.. · Edi!iile
r de _Constantinopol, de Atena ~i de Terusalim ale Lilurgh__ierului,
1~ t:a
1 ~ulga
s t a_ de Sofia (1928) ~i cea greco-catolidi de Blaj (1931) recomanda preo·
t / sa e a intors spre credincio~i, cu ambele maini ridicate ~i cu privirea iuctrep·
a a spre cer, canct indeamna «sus sa avem inimileil.
Liber
670 Sf
·
Ch· ·1
· . m al Ierusalimului, Cateheza V mistagogicii., 4 ; c;:r.
Sf.
c· · n
1pna.'
no o1ufe. orat101:e domi nica, 31, P. L., IV, col. 3·57 B; Sf. Gherman I al Constantl·
x/v1 •;r,GTeCoLria miSiica ... , P. G., XCVIII, col. 429 A; N. Cabasila, op. cit., cap.
· ·• , col. 424 D.

) :;~- Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogica., 4.

· Cf. Sf. l oan Gura de Aur, Om.ilia XXII la Epistola ciitre Evrei, 3.
 LITURGI-llA 235

cheama as!fel s~-l?i unease.a el multumiriile lor catre Dumnezeu

eel adorat m Treime. «SunteII: mtr-adevar datori sa-I multumim, pentru
ca ne-a ch:mat la u?- ha~ atat de mare, de~i eram nevrednid, pentru
ca s-a impa~aJ _cu r:_01 ,. d~i eram vrajma~i» (Rom. 5, 10), «pentru ca am
fost 1nvredmc1t1 de 1nfierea Duhului» (Rom. 8, 15) G73_
Credi?-cio~ii __ra~p~nd. ca~ta:1d : «Cu vredn.icie $i cu dreptate mt. este
a ne inch1?a. Tata.Im ~1 _Fn_ilu:. ~1 Sfantului Duh : Treimii celei de o fiinta
~i ned;sparJ1te». C:edm,:10~11 ma~turisesc ~i aproba astfel ca este un
1ucru 1ust ~1 se ~uvmE: sa multum1m, de vreme ce, precum zicea Sfantul
Chiril al IE:rusahmulm, «Dumnezeu n-a fa,c ut nrumai ceea ce era drept,
ci ce~a. mru p~esrus de ~d:epta~, :cand ne~a :fa.cut atata bine ~i ne-a in-
vredmc1t de atatea bunatat1» 6,u.
Pr~ur? ~e vede, pr~'Otul urmare~te prin acest dialog sa angajeze
A

pe credmc10~1 mtr-o umtate sufleteasca cu sine cat mai desavar~ita,

la inaltarea rugaciunii Sfintei Jertfe. Dupa ce i-a' dispus mai intai prin
binecuvantarea de la inceput, i-a indemnat apoi la transportarea cugete-
lor in sferele cere~ti, pentru oa, in sfar~it, sa-~i exprime impreuna re-
cuno~tinta · pentru binefacerile mantuirii. Rugaciunea Sfintei J ertfe nu
este deci numai a preotului, ci ~i a credincio$ilor. Ei iau parte la servi-
ciul anaforei, precum s-a putut intelege deja din dialogul in care stau cu
liturghisitorii. Ace~tia intervin sistematic cu indemnuri catre adunare,
ca sa se tina atenta ~i alaturi de ei in tot timpul anaforei euharistice,
cand liturghisitorii in~i~i aduc rugaciuni de lauda ~i multumire la per-
soana intai - pLural, facand sub aoeasta forma ~i adunarea parta$a la
aducerea Jertfei. In acest •c adru inf.ati$eaza ~i Sfantul loan Gura de Aur
partidparea credindo~ilor la serv~ciul Sfintei Euharistii : « ...,I n timpul
prea infrico~atoarelor Taine, preotu1 se roaga pentru credincio~i ~i cre-
dincio~ii pentru preot ; caci acel raspuns «$i cu duhul tau» nu inseamna
altceva decat aceasta. Tot a~a cele ale rugadunii Euharistiei sunt co-
mune, cad nu numai preotul mulvume~te, d $i toti credincio;;ii. Pentru
c~ numai dupa ce a primit mai intai raspunsul lor ~i dupaA ce s-au invoit
ca este vrednic ~i drept lucru sa faca aceasta, atunc1 mcepe preotul
1;1gadunea de multumire» 676_ In aceea~i inlanvuire stransa ~i condi-
t10nata intre elementele ei alterneaza mai departe, precum vom vedea,
intregul dialog dintre cele doua parti, care colaboreaza in tot cursul
anaforei li turgi!ce.
Despre vechimea acestui dialog, 1n aceea~i forma ~i in acela~i loc,
677
rnarturisesc do.cumente din cele dintai veacuri cre~tine , precum ~i in-

673. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V m!stagogica, 5. . . . • .

hi 67_4. La aceasta simpla expresie se reducea rasp1;1ns1;1_1 credmc10~1lor m L1tur-
i a B1s~ricii vechi, precum se poate vedea in Const1tut11le Apostolice, cart. VIII,
ep. 12 ~1 in Liturghia Sfantului Jacob. . .
675. Sf. Chiril al Jerusalimului, Cateheza V m1staflog1ca, 5. _ . .
p 676. Sf. loan Cura de Aur, Omilia XVIII la Ep1stola II catre Conntem, 3,
. G., LXI, col. 527. .
Flan 6_77. Ca., de ex.: S f. Ciprian, De dominica ~rat1_on~, 3~1, P. L., IV, col. 557 'Jl .1
J duiala Bisericii egiptene (versiunile greaca ~1. et10p1ana); Testamentum Domini .
· Quasten, op. cit., p. 250 ;I Constitutiile Apostol1ce, cart. VIII, oap. 12.