SLUJBA

CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU

GHEORGHE
CEL SĂRAC PENTRU HRISTOS

care se cântă la 16 August

ARHIEPISCOPIA IAȘILOR
2017
 LAVECERNIA MICĂ
_________________________________________________________________

La Doamne strigat-am..., punem stihurile pe 4 și cântăm

aceste Stihiri asemănânde. Glas 1. Ceea ce ești bucuria.
Pe cel ce’n vremea din urmă s’a arătat următor· bărbaților pustiei cu nevoința și
harul,· pe Gheorghe, vestitorul lui Dumnezeu,· adunându-ne, fraților,· să’l
lăudăm cu credință, azi săvârșind· preacinstită pomenirea lui.
Pacea de sus dobândindu’ți de la Hristos Dumnezeu,· pe aceea ce mintea
covârșește, Părinte,· cugetul și inima ți-ai păzit· minunat, Cuviosule;· ci pe
aceasta și nouă trimite-o,· fii ai păcii arătându-ne. Fil. 4,7. Lc. 10.6
Duhul, venind întru tine, ți s-a făcut ne’ncetat· izvor, Părinte, de apă curgătoare
și vie,· râul înțelepciunii celei de sus,· celei curate și pașnice,· pline de dragoste
și nefățarnice,· izvorându’l, fericitule.

Darul minunilor, Sfinte, de la Hristos Dumnezeu· ai dobândit, Părinte,· și cuvânt

cu putere· cu fapta și cuvântul încredințând· că viu este Dumnezeu· și aducând
la credință mulțimile,· de-Hristos-înțelepțitule.
Slavă. Glas 6.
Astăzi harul Sfântului Duh pe toți ne-a adunat; că strălucind în vremile din
urmă în vasul alegerii lui Dumnezeu, ca într-o candelă preacurată și plină de
untdelemnul virtuților, cu dumnezeiască strălucirea Sa lumea o luminează și pe
toți ne ridică să cântăm: Dumnezeule al Părinților, cel ce întru Sfinții Tăi Te
proslăvești, pentru rugăciunile bineplăcutului Tău Gheorghe, miluiește-ne pe
noi.
Și acum. Asemeni.
Născătoare de Dumnezeu,· tu ești vița cea adevărată,·
care ai odrălit Rodul vieții;·
roagă-te, Stăpână, cu fericitul Gheorghe,· să se miluiască sufletele noastre.

Lumină lină. Prochimenul zilei și celelalte.

La Stihoavnă. Stihirile. Glas 2. Casa Efratului.
Ceata creștinilor· veniți cu bucurie· să facem prăznuirea· Sfântului Gheorghe
astăzi,· celui sărac pentru Hristos.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.
Înger în trup fiind,· Gheorghe preaminunate,· astăzi petreci în ceruri· cu ceata
îngerească,· slăvind pe Ziditorul tău.
Stih: Sfinților celor ce sunt pe pământul Lui,
minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înșii.
Darul cântărilor· primește-ni’l, Părinte,· și darul mijlocirii· tale bineprimi-te· la
Domnul dăruiește-ne.
 Slavă.
Toți să ne închinăm· și să cinstim cu râvnă· Treimea în Unime,· pe Tatăl și pe
Fiul· și pe Dumnezeiescul Duh.
Și acum.
Toate nădejdile,· Maică Împărăteasă,· le înălțăm spre tine;· Păzește-ne, Stăpână,·
sub acoperământul tău.

Sfinte Dumnezeule... și celelalte.

Apoi troparul, glas 1. Locuitor pustiului.

Pe vlăstarul Șugagului· și podoaba Bisericii,·
pe nevoitorul cel mare· și râvnitorul sihaștrilor,·
pe Gheorghe, cel sărac pentru Hristos· și binevestitorul Harului,·
credincioșilor, cu cântări să îl cinstim,· strigându’i cu evlavie:
Slavă Celui ce ți-a dat ție putere;·
slavă Celui ce te-a arătat minunat;·
slavă Celui ce lucrează minuni prin tine pururea.

Slavă. Și acum. Al Născătoarei Învierii.

Gavriil zicând ție...

și Apolis.
 LA VECERNIA MARE
___________________________________________________________________

La Doamne strigat-am…, punem stihirile pe 8

și cântăm aceste Stihiri podobnice. Glas 1. Ceea ce ești bucuria.

Cu ’mpărăteasa la mijloc de August te-ai mutat· de pe pământ la ceruri,

minunatule Gheorghe;· cu Care, fericite, nu înceta· a mijloci către Fiul ei· să
dăruiască iertare greșalelor celor care se închină Lui. (de două ori)
Turnul lui Ștefan, Părinte, ți l-ai făcut pe pământ· scară dumnezeiască și slăvită
spre ceruri,· cu post și rugăciune și osteneli pustnicești nevoindu-te;· și, ca’n
pustie în lume viețuind,· azi petreci în ceata sfinților.
Dumnezeieștile graiuri ale Prorocului,· ca și lui, fericite, mai dulci ca mierea
fiindu’ți,· de ele îndulcitu-te-ai pe pământ ne’ncetat, înțeleptule;· ci de dulceața
lor pururea și pe noi· îndulcește-ne cu harul tău.
Altele. Glas 4. Ca pe un viteaz.
Descălțându’ți picioarele· și cu capul descoperit,· pe cărarea strâmtă cu râvnă ai
pășit,· și năvălirile dracilor,· și gerul, și arșița,· ai răbdat ca un viteaz· pentru Cela
ce pentru noi· Cruce a răbdat;· și petreci cu Acesta, Cuvioase,· în cereștile
locașuri,· de fața Lui veselindu-te. (de două ori)
Pentru dragostea Domnului· ai lăsat, ca Apostolii,· și pământ, și casă, și soață, și
copii,· ca un străin, minunatule,· în lume purtându-te,· tuturor mărturisind·
Evanghelia Harului;· și petreci acum· în cetatea cerească stătătoare,· dobândind
de la Acela· îmbelșugat viață veșnică.
Cu a postului seceră· ai tăiat spinii patimii· cu multă osârdie, Cuviosule,· și cu
plugul preaascuțit· al Numelui Domnului· ai arat neîncetat· în ogoarele inimii,·
însutit rodind· al virtuților spic, pe care Domnul· întru jitnița cerească· ți l-a
primit, fericitule.
Slavă. Glas 6.
Veniți credincioșilor să ne veselim duhovnicește la prăznuirea cea de peste an a
cuviosului Gheorghe. Că acesta, lui Hristos urmând cu credință, toate le-a lăsat
pentru dragostea Lui și propovăduitor al Harului s-a făcut în toată viața sa, în
osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi, în frig și în
goliciune; și, încă în trup fiind, ca și Apostolul a mărturisit zicând: Astăzi am fost
în cer; unde și petrece astăzi, pururea lăudând pe Dumnezeu și rugându-se
pentru sufletele noastre.II Cor. 11, 27
Și acum. Dogmatica glasului.
Lumină lină. Apoi Prochimenul zilei și
Paremiile.
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire.
 (cap. 3, 1-9).
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele chinul.
Părutu-s-a a muri în ochii celor fără de minte, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor,
şi mergerea lor de la noi – zdrobire; iară ei sînt în pace. Că înaintea feţei
oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi, puţin
fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe ei
şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de
ardere de tot i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile pe
paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi într-înşii
Domnul în veci. Că dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii
Lui.
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire.
(cap. 5, 15-23 şi 6,1-3):
Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru
dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema
frumuseţii din mâna Domnului. Căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu
braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, şi va întrarma făptura
spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăcase-va în zaua dreptăţii şi-Şi va pune Luişi coif
judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită
mânie întru sabie, şi va da război împreună cu El lumea asupra celor fără de
minte. Merge-vor drept nemeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine
încordat al norilor la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare de pietre se vor
arunca grindine, întărise-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de
năpraznă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor îi va vântura pe ei, şi
va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor.
Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului.
Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi întru popoarele
neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel
Preaînalt.
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(cap. 4, 7-15):
Dreptul, de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sînt
cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor. Şi
cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată.
Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, iubit făcutu-s-a Lui; şi vieţuind între păcătoşi,
mutatu-s-a. Răpitu-s-a, ca răutatea să nu schimbe mintea lui sau înşelăciunea să
înşele sufletul lui. Că pizmuirea răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea
poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani
îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l
scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele – văzând şi necunoscând,
nici punând în gând una ca aceasta, că har şi milă este întru cuvioşii lui şi
cercetare întru aleşii lui.
LA LITIE
Glasul 1. Însuși glasul.
Să se bucure astăzi toată Biserica și să dănțuiască întru cele de praznic la
pomenirea cuviosului Gheorghe, celui sărac pentru Hristos; pe care astăzi
văzându-l strălucind ca un luceafăr al zilei celei neînserate și cu ceata celor
întâi-născuți în cer petrecând, să îl cinstim cu laude, rugându-l să mijlocească
pentru sufletele noastre.
Glas 6.
Cu biciuirea cărnii ai dobândit curăția trupului, iară cu truda privegherii – pe
cea a inimii; și de odihna trupului depărtându-te, aflat-ai odihnă sufletului tău și
întru virtuți te-ai îmbogățit; și, lui Hristos slujind și mărturisind Harul, astăzi te
desfătezi de bunătățile ce au să fie; pe care și nouă mijlocește-le cu bineprimite
rugăciunile tale.
Slavă. Glas 5.
Cel ce a poruncit să strălucească lumina întru întuneric, Cuvântul lui
Dumnezeu, Lumina cea adevărată, Însuși a strălucit în inima ta, Cuvioase
Părinte, lumina cunoștinței Sale; și Însuși întrarmându-te cu traista
dumnezeieștilor cuvinte și întru străină nevoință întărindu-te, semănător te-a
trimis spre semănătura cea desăvârșită; pe care împlinindu-o cu osârdie, fericite
lucrătorule, seceri astăzi roadele cele dulci ale Împărăției; ci, o, de-Dumnezeu-
purtătorule Gheorghe minunate, de acestea fă-ne părtași și pe noi, cei ce
săvârșim cu credință sfântă pomenirea ta.
Și acum.
Fericimu-te pe tine, de-Dumnezeu-Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii
după datorie, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și
scăparea sufletelor noastre.

La STIHOAVNĂ
Stihirile. Glas 5. Bucură-te cămara.
Bucură-te, preaminunate sălaș· al neslăbitei nevoințe spre Dumnezeu,· cinstită
vistierie a bunătăților· celor de la Duhul și cădelniță· a focului cel aprins· de
Hristos cu venirea Sa,· care tămâia· rugăciunii tale fierbinți· o înalți spre El
totdeauna îmbelșugat;· Gheorghe preaminunatule,· bărbatul doririlor,· lauda
nunții și cinstea nevoitorilor celor mari,· celor ce îți cântă· mijlocește-le în ceruri·
iertare greșalelor.
Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine
și a auzit rugăciunea mea.
Bucură-te, preaînțelept lucrător· al viei Domnului și-al țarinii inimii,· că mâna
punând pe plugul Crucii Stăpânului· îndărăt, Părinte, n-ai privit nicicum;· ci
roadele cele dulci· ale Numelui Domnului· rodind, Părinte,· însutit în inima ta,·
îndulcești cu ele pe cei ce te laudă;· Domnul, Preacuviosule,· slăvit arătându-te·
lumină lumii și sare· nestricată pământului· și sprijin preatare· celor care cu
credință· fac pomenirea ta.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui,
Dumnezeul lui Israil.
Cerul· cu cei cerești locuind· încă din trup, de-Dumnezeu-văzătorule,· pe cele
îndepărtate· le-ai cunoscut lămurit· ca fiind de față, minunatule,· cu semne
vestirea ta· Dumnezeu însoțindu-o· și’n slăbiciune· arătându’Și puterea Sa,·
fericitule,· cum grăiește Apostolul;· căruia și urmând deplin,· în lume ai pribegit·
în goliciune și lipsă,· neavând traistă și nici sălaș,· răbdându-le toate· pentru Cel
ce dăruiește· harul Său nezidit.
Slavă. Glas 2.
Cu neslăbite nevoințe pe sine curățindu-te, Cuvioase Gheorghe, te-ai arătat
psaltire bine-întocmită din virtuți dumnezeiești. Că prin tine a răsunat în lume
cântarea nouă a Evangheliei, cea din cuvintele cele de-Duhul-însuflate ale lui
David țesută și din dovedirea Duhului și a puterii. Pentru aceasta, astăzi
adunându-ne, cu cântări duhovnicești lăudăm sfântă viața ta, de-Hristos-
iubitorule.
Și acum. A Născătoarei Învierii.
O, minune mai nouă decât toate minunile...

Acum slobozește... și celelalte. Apoi troparul (vezi la Vecernia Mică).

 LA U T R E N I E
___________________________________________________

După întâia stihologie, Sedealna.

Glas 1. Mormântul tău.
Veniți să lăudăm· cu credință curată· pe noul lucrător· scos în țarina lumii· de
Domnul secerișului· la slăvit secerișul Său,· și să îi strigăm:· Preaminunatule
Gheorghe,· pomenește-ne· pe cei ce astăzi cu râvnă· cinstim pomenirea ta.
Bogorodișna. Asemeni.
La ceea ce-a născut· pe Cuvântul cel veșnic,· pe Cel preamilostiv· și Stăpânul a
toate,· veniți credincioșilor· s’alergăm cu osârdie· și să îi strigăm:· Maică, Stăpână
a lumii,· mântuiește-ne· de toată reaua’ntâmplare,· solind către Fiul tău.

După a doua stihologie, Sedealna.

Glas 5. Pe Cuvântul.
Petrecând îngerește viața ta în trup· și pe Cuvântul vieții binevestind tuturor· cu
cuvântul și cu fapta, Gheorghe slăvitule,· răsplătire ai luat,· ca un vrednic
lucrător,· viața de veci, Părinte;· pe care pururi și nouă· de la Acela mijlocește-
ne-o.
Bogorodișna. Asemeni.
Pe Atotțiitorul cu trup născându-ni’L,· de-Dumnezeu-Născătoare te-ai arătat
tuturor· și a cerului Stăpână și a pământului;· ci și noi, ca niște robi,· către tine
alergăm,· A-toate-împărăteasă:· Nu ne lăsa în ispite,· cu harul tău acoperindu-ne.
Apoi Mărimurile.
Mărimu-te pe tine, Cuvioase Părinte Gheorghe, al lui Hristos vestitorule, și
cinstim prealăudată pomenirea ta.
Veniți toți să lăudăm pe Cuviosul Gheorghe, zicând: pe lauda celor smeriți cu
inima.

Stihuri.
1. Cu Tine este poporul Tău, în ziua puterii Tale, întru strălucirile Sfinților Tăi.
2. Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălța capul.
3. Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor Mele.
4. Cât de dulci sunt gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura Mea.
5. Lămurit cu foc este cuvântul Tău și robul Tău l-a iubit pe El
6. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.

După a treia stihologie, Sedealna.

Glas 8. Porunca cea cu taină.
Focul ceresc cuprinzându-te, Părinte,· și în pustia Iordanului pe tine· curățindu-
te, Sfinte Gheorghe fericite,· făclie dumnezeiască te-a întocmit· a Soarelui celui
mare și nezidit;· a Cărui rază și strălucind· în lume neîncetat,· pe toți i-ai ridicat a
striga:· Bucură-te, lăcașule al Harului.
Bogorodișna. Asemeni.
De-Dumnezeu-Născătoare Preacurată,· pe Cel născut pentru milostivire dintru
tine· cu toți Sfinții roagă’L și cu Sfântul Gheorghe· și cu cetele netrupeștilor
puteri· să dea mai’nainte de sfârșit· îndreptare robilor tăi· și iertare de greșeli,· ca
milă să aflăm și har· în ziua judecății Lui.

Apoi Antifoanul întâi al glasului al patrulea și

Prochimenul. Glas 4.
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.
Stih: Sfinților celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate
voile Sale într-înșii.
Evanghelia de la Matei (X, 32 - XI, 1).
(caută în vinerea săptămânii a treia după Pogorârea Sfântului Duh)
Psalmul 50.
Slavă.
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive,
curățește mulțimea greșalelor noastre.
Și acum.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive,
curățește mulțimea greșalelor noastre.
și stihira. Glas 6.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule după mare mila Ta, și după mulțimea
îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestea faptelor tale. Pentru aceasta în
ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăcești ai gonit, cetele îngerești ai
ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos
Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Canonul Cuviosului, al cărui acrostih1 – fără ale Născătoarei – este

Laudă aduc slăvitului Gheorghe.
iar imnograful la Bogorodișne.
Peasna I. Glas 5. Calul și călărețul.
Laudă cuvenită voind să îți împletesc,· fericitule Gheorghe,· la sfântă pomenirea
ta,· de sus luminează-mă· cu slăvite razele· mijlocirilor tale, bunule.
Abur a fi viața aceasta înțelegând,· ce puțin se arată, apoi se duce repede,· cum zice
Apostolul,· spre viața veșnică· alergat-ai, preaînțeleptule.Iac. 4,14

1Însemnare: Deoarece litera E nu oferă prea multe cuvinte care să poată fi folosite imnografic, am
ales să o folosesc legată de litera sau literele de dinainte, lăsând în text marcată cu roșu perechea
de litere care intră în acrostih. De asemenea, la sfârșitul unor strofe, am așezat trimiterile la
textele Scripturii la care face referire textul, iar citarea directă am marcat-o cu italic.
Urmelor Celui care în trup S-a arătat,· neavând – precum zice –· unde să plece
capul Său,· urmând, minunatule,· pribegit-ai pururea· în cojoc, și desculț, și cu
capul gol.Mat. 8,20. Evr. 11,37.
Bogorodișna.
Scară dumnezeiască· te-ai arătat în Scripturi,· Preacurată Fecioară,· că ai născut
pe Cela ce· suit-a, în trupul Său,· sus de-a dreapta Tatălui· firea noastră a
muritorilor.
Catavasia.
Peasna a III-a. Cela ce pe nimic pământul înfiptu-l-ai.
De dorul dumnezeisc întreg cuprinzându-te,· cele trecătoare degrab lăsatu-le-ai·
și spre Dumnezeu te-ai nevoit,· Singurul Care rămâne,· pe a credinței piatră
pururea· mintea întărindu-ți, slăvitule.
Adâncului necercat al voilor Domnului· te-ai încredințat și, sălășluindu-Se·
întru a ta inimă Hristos,· lărgimea și adâncimea,· și înălțimea, și lungimea,·
Sfinte, cu toți Sfinții ai cunoscut.Efes. 3,17-18
Al casei lui Dumnezeu părtaș arătatu-te-ai,· că lăsându-ți, Sfinte, casa și rudele·
te-ai făcut străin și călător,· pururea în psaltire· Preasfântul Nume al Acestuia·
binecuvântând, fericitule.
Bogorodișna.
Adâncul de necuprins al tainei celei din veci,· celei săvârșite în tine preaslăvit,· l-
au cântat, prin Duhul luminați,· Prorocii în umbra Legii,· mai dinainte arătându-
te,· Maică, Născătoare-de-Dumnezeu.
Catavasia.
Sedealna. Glas 1. Mormântul tău.
Nici arșiță, nici ger,· nici jăratec, nici gheață,· nicicum n-au vătămat,· Cuviosule
Gheorghe,· piciorul tău cel descălțat· pentru dragostea Domnului· și de Duhul
Sfânt· întraripat spre vestirea· Evangheliei Împărăției, Părinte· de-har-
purtătorule.
Slavă. Și acum. Bogorodișna.
Pe Cel ce L-ai născut, Preacurată Fecioară,· înduplecă’L spre noi, cei căzuți în
păcate,· și roagă-L cu dragoste pentru robii tăi pururea,· izbăvindu-ne de osândă,
Stăpână,· și de viermele· neadormit și cumplita· scrâșnire a dinților.
Peasna a IV-a. Golirea Ta Avacum înțelegându-o.
De brazda’nchipuită de cel viclean,· Părinte, nu te-ai amăgit,· de cornul Crucii
ținându-te· și dintr-a inimii brazdă· tot ghimpele mândriei smulgându-ți’l.
Uscatu-ai mădularele omului· cel din afară cu postiri,· știind că trece, slăvitule,·
iară pe cel dinlăuntru· cu Duhul l-ai stropit, înnoindu-ți-l.
Cinstită întru toate nunta păzind,· precum și Pavel a’ndemnat,· spre mântuire o
ai făcut,· și cu chemații la nunta· cerească ai intrat, preafericitule.Evr. 13,4.
Bogorodișna.
Bogat fiind în milă și îndurări,· Cel Preaînalt S-a pogorât· și, dintru
tine’ntrupându-Se,· de-Dumnezeu-Născătoare,· pe noi ne-a mântuit cu puterea
Sa.
Catavasia.
Peasna a V-a. Cel ce te îmbraci cu lumina.
Stea dumnezeieștii Lumini arătatu-te-ai· cu fapta, Sfinte,· și cu cuvântul,· tuturór
cu dragoste· a Evangheliei rază trimițându-o.
Limba ta cuvântul curat al Cuvântului· rostind cu râvnă în toată vremea,· a
purtat dreptatea Lui,· ca un pom, Părinte, al vieții celei veșnice.
A Dumnezeiescului Duh sfântă trâmbiță,· slăvite Gheorghe, ai fost în lume,·
trâmbițând vestirile· preaveselitoare· și sfinte ale Harului.
Bogorodișna.
Iarna sufletească și viforul patimii,· Maică, alungă’mi· grabnic din suflet,· cu
slăvite razele· mijlocirii tale· la Fiul și Dumnezeu tău.
Catavasia.
Peasna a VI-a. Liniștește-a patimii înviforare.
Viclenia celui rău· cu a Crucii armă biruind,· neatins de cursele aceluia· ai
petrecut viața ta, preafericitule.
I-o-ná vestind prăpăd· în Ninive, toți s-au pocăit,· iară tu, iertarea în Hristos
vestind,· întru nădejdea slavei, Sfinte, ne-ai întărit. Col. 1,27.
Talpa descălțându-o, în pustie,· încălțatu-te-ai, Părinte, cu gătirea Evangheliei,·
Împărăția păcii binevestindu-o2.Efes. 6,15
(sau a Treimii (la Dumnezeiasca Liturghie, la Fericiri)
Slavă. A Treimii.
Tatălui și Fiului· slujind în lume,· și Duhului Sfânt,· a Treimii casă arătatu-te-ai·
și’n ceruri, Gheorghe, astăzi cânți întru cei de sus.
Bogorodișna.
Nu uita pe robii tăi,· Născătoarea Celui milostiv,· ci la Dânsul pururi mijlocește-
ne· ca să ne ierte, Maică, toate păcatele.
Catavasia.
Condac. Glas 8. Apărătoare Doamnă.
Toată viața cu credință lui Hristos urmând,·
lăsat-ai toate pentru Numele cel sfânt al Lui,·
și’n priveliște vestitu-L-ai, Sfinte Gheorghe,·
încălțăminte nepurtând, nici două haine având,·
și nici capul, fericite, acoperindu’ți;·
pentru care strigăm: Bucură-te, vasul alegerii!
Icos.

2Sau: Talpa ta și fața ta· întărindu’ți· ca o cremene· pentru Domnul, Gheorghe minunatule,· ți-ai
răstignit cu Dânsul trupul și poftele. Is. 50.7; Gal. 5,21.
 Hrănindu-te neîncetat dintru grădina dumnezeieștilor cuvinte
și cu dulceața Numelui Domnului pururea îndulcindu-te,
aflat-ai desfătarea tainică a Raiului;
și’ntru smerenie pururea petrecând,
umplutu-te-ai de har, Părinte Gheorghe,
că lucrător preaînțelept al cuvintelor vieții te-ai arătat
și vestitor al lor,
cu fapta și cu cuvântul propovăduind măririle lui Dumnezeu;
pentru care astăzi, cu slavă proslăvindu-te Hristos în ceata prietenilor Săi,
slăvești cu negrăite laude pe Dumnezeu în ceruri,
și mijlocești la El cu îndrăzneală pentru cei ce îți strigă:
Bucură-te, vasul alegerii.
Sinaxar. Întâi cel din Minei.
În această zi, pomenirea cuviosului Părintelui nostru Gheorghe (Lazăr) din Șugag, cel
sărac pentru Hristos.
Stihuri:
Capul și piciorul dezgolindu’și Gheorghe,
aleargă, în Psaltire vestind pe Cuvântul.
Cuviosul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Șugag, din părinți
binecredincioși. Încă din fragedă vârstă mânca puțin – și mai mult de post – și iubea
singurătatea. Îi plăcea să se roage în biserica satului, chiar și atunci când nu erau
slujbe, mai mult noaptea; iar ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri mai tăinuite,
unde credea că nu este văzut de nimeni, și făcea multe metanii, cugeta la cele
dumnezeiești. Cu atâta osârdie se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost.
Când a ajuns la vârsta cuvenită, s-a însoțit cu o tânără credincioasă pe nume
Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Însă izvorul limpede al
deprinderilor sale duhovnicești nu s-a oprit, de acum împlinind cu și mai mare evlavie
faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind
milostiv și slobod de toată lăcomia, în toată vremea miluia pe cei săraci, măcar că
datoriile lui creșteau și cei ai casei trăiau mai mult în lipsuri. El însă nu numai că nu se
tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace: „nu vă
tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără
încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se îmbărbăta și pe sine și pe cei din
jur. Și așa omul lui Dumnezeu era totdeauna în pace, cu fața luminoasă și inima
senină, blând și neîngrijorat, ca unul care viețuia în lume și în trup, dar totodată mai
presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cerească lărgeau și
adumbreau inima lui, însoțindu-l toată viața.
După ce a trăit paisprezece ani în însoțire, în anul 1883, cu încuviințarea soaței
sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim cu mai mulți țărani din satul său. Luând
cu sine Evanghelia și Psaltirea, care de acum înainte i-au fost scut și armă, a mers pe jos
până la Constanța, iar de acolo cu vaporul până la Ierusalim. Aici a rămas patruzeci de
zile, mergând în toate zilele de câte trei ori la Sfântul Mormânt pentru Dumezeiasca
Liturghie și celelalte slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte locuri sfinte: Betleem, Ierihon,
Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a
prorocit că nu va ajunge călugăr, dar va avea o viața mai înaltă decât a unui călugăr
prin aceea că va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată.
Minunatul pustnic i-a mai arătat și că, petrecând o astfel de viață, și sufletul său și-l va
mântui, și evlavia o va aprinde iarăși în inimile multor oameni.
Mai înainte însă de a începe această viețuire, a petrecut vreme de patruzeci de
zile în nevoință aspră, cu multe ispite de la diavolul. Uneori îl speria vrăjmașul cu
năluciri de fiare și șerpi veninoși, alteori îl chinuia cu foamea, cu setea, cu arșița și cu
țânțari. Odată, diavolul îi tot arunca căciula de pe cap, vrând să-l pornească spre
mânie. Pentru aceasta viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos și a făgăduit lui
Dumnezeu, că până la moarte va umbla, vară și iarnă, cu capul descoperit. Apoi
diavolul i-a aruncat și bocancii, încât nu mai avea cu ce să se mai încalțe. Iar nebiruitul
ostaș al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu darul să umble toată viața sa desculț, atât
vara, cât și iarna. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu multă stăruință a trecut de
încercarea celor patruzeci de zile de post, izbăvindu-se din toate ispitele venite fie de la
neputințele firii, fie de la vrăjmașul diavolul.
După ce a mai petrecut o vreme la Locurile Sfinte și în Sfântul Munte, s-a întors
în satul său. Dar n-a mai rămas acolo prea mult, ci și-a început călătoria sa
apostolească, făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. Mergea din biserică
în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla fără grabă, desculț și cu capul
descoperit, postea de toate desfătările lumii. Aproape în fiecare an făcea câte un
pelerinaj la Ierusalim, călăuzind cetele închinătorilor.
În preajma anului 1895 cuviosul Gheorghe s-a așezat la Piatra Neamț, unde a
primit o cămăruță în turnul clopotniță a bisericii Sfântul Ioan domnesc, ctitoria
binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. În scurtă vreme a ajuns cunoscut
de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om cuvios. În acest loc
va rămâne până la sfârșitul vieții sale, având tot ce putea să dorească un suflet însetat
de Dumnezeu: biserică, chilie, liniște, duhovnic, și multe mănăstiri în împrejurimi.
Și pravila lui așa era: Noaptea, dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, iar
cealaltă parte o petrecea în biserică, înălțând rugăciuni către Dumnezeu și făcând sute
de metanii. Iar ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu
capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit.
Și darul lui Dumnezeu era totdeauna cu el, purtându-i în toate de grijă. Lunea,
miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a doua zi. Iar dacă era praznic împărătesc,
gusta ceva seara. În celelalte zile mânca odată pe zi. Nu avea nici o aplecare pentru
treburile lumești, vorbea cu oamenii numai despre Dumnezeu și viața duhovnicească,
iar când nu vorbea cu limba și buzele, vorbea despre Dumnezeu prin tăcerea sa
desăvârșită, mărturisitoare și adâncă, purtând totdeauna în brațele sale fie Evanghelia,
fie Psaltirea.
Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva
îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de
săraci, și cuviosul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea
ce primise pe drum. Iar după ce termina de făcut milostenia trupească, începea pe cea
sufletească. Căci, venind rândul celor împresurați de necazurile și poverile vieții,
înțeleptul bărbat stătea de vorbă cu fiecare, îl mângâia, îl îmbărbăta, îl sfătuia și se ruga
pentru cererea lui; iar oamenii simțeau că darul și mila lui Dumnezeu se coboară peste
ei prin rugăciunile și sfaturile Cuviosului acestuia.
Toate mânăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde
era icoana Sfintei Ana. Aproape de mânăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat
pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când
se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie, starețul
acestei mănăstiri: «Astăzi am fost în cer! Astăzi am fost în cer!».
La aceste mânăstiri mergea adeseori pentru rugăciune și să-i întâlnescă pe
părinții duhovnicești, la care avea multă evlavie și care, la rândul lor, îl primeau pe
bătrân ca pe un sfânt, mulți dintre ei fiindu-i chiar ucenici și alegând cinul îngeresc
mișcați de sfințenia vieții bătrânului. Pentru o astfel de viață Dumnezeu l-a împodobit
și cu darul mare al facerii de minuni, printre care și aceasta.
Odată, voind Cuviosul să meargă cu trenul spre Roman, s-a urcat fără bilet în
vagon, că nu avea bani. Când controlorul l-a dat jos din tren la Pașcani, Bătrânul fără
să se tulbure a coborât din tren zicând: „Drăguță, rămâneți cu Dumnezeu și cu Maica
Domnului!”; și după aceste cuvinte și-a continuat drumul pe jos rostind psalmi. Însă,
venind vremea plecării, trenul, măcar că nu avea nimic stricat, nu mai pornea. Cu toții
erau îngrijorați, însă unii din cei care îl cunoșteau pe străinul călător, au zis: „Ați dat jos
din vagon pe moșul Gheorghe, pentru aceasta nu poate pleca trenul. Acela este om
sfânt. Duceți-vă și-l chemați înapoi”. Alergând aceia numaidecât după el, l-au chemat,
l-au urcat în vagon și îndată trenul a pornit.
Cuviosul Gheorghe a mai făcut și multe alte minuni; că și picioarele goale și
înghețate le punea pe jăratecul aprins și nu se vătăma; și fiicei unor evrei bogați i-a
deschis pântecele, aducând la Hristos pe mulți dintre ei.
Prin chipul său din afară, care purta pecetea credinței arzătoare, prin
milostenie, prin post și lepădare de lume, prin sărăcie și osteneli, prin cuvinte rostite și
nerostite, Sfântul Gheorghe L-a binevestit cu toate puterile sale pe Hristos, Care l-a
chemat la o astfel de viețuire nemaivăzută. Mulți din cei care l-au cunoscut nu au putut
rămâne nepăsători față de viața și faptele lui, care mărturiseau cu putere pe
Dumnezeu, și, fiind răscoliți de pașii neobișnuitului Pelerin, și-au îndreptat pașii cu
mai multă râvnă spre Dumnezeu. Și mulți au început să-l și urmeze în rostirea
rugăciunii neîncetate și felul petrecerii sale.
Stingând orice dorire pentru cele pământești, de-Dumnezeu-înțelepțitul
Gheorghe a aprins în inima sa dragostea arzătoare pentru Hristos și, odată cu aceasta, a
aprins flacăra credinței în multe inimi.
Dar și ziua morții și-a cunoscut-o de mai înainte, arătând-o prin cuvinte
prorocești: „O să mor când s-or tulbura popoarele, și la moartea mea va fi sărbătoare și
vor trage clopotele din țară”; care cuvinte s-au și adeverit și înțeles când, în anul 1916,
de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Cuviosului a fost găsit adormit,
tocmai când țara intra în război iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț
urca să tragă clopotele.
La îngroparea lui s-au aduna mulțimi nenumărate, fiecare căutând să ia o
ultimă binecuvântare de la cel adormit și cerându-i rugăciune de mijlocire către
Dumnezeu. A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra Neamț, cu același cojoc rupt,
desculț, fără acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având pe față același
zâmbet duhovnicesc ca în toată viața.
După optsprezece ani, unul din ucenicii lui, vrând să-i strămute cinstitele
moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le
într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca purtare de grijă și prin voia
Cuviosului, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la mânăstirea Văratec, în a căreia gropniță au
și fost așezate până astăzi. Și tot prin aceeași pronie a lui Dumnezeu, mai târziu, în
vremea prigoanei celor fără de Dumnezeu, acestea s-au amestecat printre celelalte, ca
să rămână neștiute și ferite de necinstire.
 Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Peasna a VII-a. Doamne al Părinților.
Următor făcutu-te-ai· din pruncie Domnului,· cu toată osârdia· vestind,
fericitule,· și binecuvântându’L· pe Hristos întru toți vecii.
Lăudăm viața ta· îngerească și slăvim· pe Cel ce te-a întărit,· Părinte, cu harul
Său,· binecuvântându’L· întru toți vecii, pe Domnul.
Uscăciunea patimii· cu răcoarea Harului· gonind, fericite, cânți· cântarea
feciorilor:· Pe Domnul lăudați-L· și’L preaînălțați întru toți vecii.
Bogorodișna.
Ispitire de bărbat,· neștiind, Stăpâna mea,· din tine țesut-ai trup· curat
Ziditorului,· pe Care toată zidirea· Îl binecuvintează.
Catavasia.
Peasna a VIII-a. Ție, Lucrătorului a toate.
Inima umplându-ți-o, preacuvioase,· izvoarele Harului, strigai cu tinerii:· Toată
suflarea să laude pe Domnul· și să’L preaînalțe pe El întru toți vecii.
Gheorghe, de la Duhul Sfânt luând putere,· cu graiul și faptele strigat-ai
pururea:· Toată suflarea să laude pe Domnul· și să’L preaînalțe pe El întru toți
vecii.
Omul cel ceresc și pământescul înger,· sălașul virtuților, făclia Harului,· vasul
alegerii, Gheorghe minunatul,· cheamă credincioșii la ospățul său de taină.
Bogorodișna.
O, minune nouă, Maică Preacurată,· a nașterii tale celei mai presus de gând!·
Cum ești fecioară în naștere, Marie,· cum și după naștere, ca și mai’nainte?
Catavasia.
Peasna a IX-a. Isaia dănțuiește.
Roada ostenelilor· dobândindu’ți azi de la Hristos,· de ea te îndulcești pururea în
cer· cu cetele Sfinților,· și îndulcești pe cei ce cinstesc,· Gheorghe slăvitule,·
preacinstită pomenirea ta.
Gheorghe minunatule,· al lui Pavel următorule,· în ceata ucenicilor lui Hristos·
slăvit numărându-te,· împodobești cerul cel gândit,· cel al Bisericii,· ca un soare
strălucindu-ne.
Ajutor arată-te,· Sfinte Gheorghe, celor ce’ți cântăm,· cinstită pomenirea ta
săvârșind· cu râvnă și dragoste,· la Dumnezeu Cel preamilostiv,· milă solindu-
ne· și iertarea datoriilor.
Bogorodișna.
Născătoarea Celui bun,· cu’ndrăznirea ta cea către El,· înduplecă’L să’mi ierte
păcatele· cu care L-am mâniat,· că tuturór celor păcătoși· caldă scăpare ești· la
Fiul și Dumnezeul tău.
Catavasia.
Exapostilaria. Femei auziți
De harul cel dumnezeiesc· cu totul aprinzându-te,· făclie însuflețită· te-ai arătat,
Sfinte Gheorghe,· lumina Evangheliei· în lume strălucindu-o,· credința
întărindu-o· și alungând întristarea· din suflete și inimi.
Bogorodișna. Asemeni.
Dumnezeieștile Scripturi· mai dinainte te-au vestit· toiag și chivot, Stăpână,· și
masă însuflețită,· că pe Cuvântul Tatălui· născându’L fără de bărbat,· slăvită
arătatu-te-ai· de-Dumnezeu-Născătoare;· ci te mărim credincioșii.
La Laude.

Stihirile. Glas 8. Ce vă vom numi.

Ce te vom numi, Cuviosule?· Heruvim - că întru tine Dumnezeu S’a odihnit;·
Serafim - că ne’ncetat L’ai proslăvit pe El;· și Înger - că de trup lepădatu-te-ai; ·
Putere - că lucrat-ai și minunile; · Multe sunt ție numirile,·
și mai multe darurile;· ci roagă-te· să se mântuiască sufletele noastre.
(de două ori)
Limbii tale frâul cuvintelor· împăratului-proroc· cu’nțelepciune așezând,· ale
trupului săltări· întru totul ai strunit;· că toată· judecata de la ea tăind,· porunca·
împlinit-ai cu osârdie· și, pom al vieții făcându-ți-o,· cu roadele mijlocirii ei,·
slăvitule, veselești pe cinstitorii tăi. Iac. 3,2-3; Mt.7,1-2; Pro.15,4
Crucea lui Hristos cu osârdie· pe-ai tăi umeri ridicând,· ai urmat Acestuia,·
neuitându-te’ndărăt· ca plugarul înțelept;· și spinii· omorând – pe cei ai patimii –
· cu multe· privegheri și cu rugăciuni,· harul vederii dumnezeiești· și cel al facerii
de minuni· luatu-l-ai· de la Dânsul, fericitule.
Lc. 9,62

Slavă. Glas 8.
Pe cel arătat prin voia lui Dumnezeu sare a pământului și lumină a lumii, pe
noul și minunatul Apostol, cel spre vestirea Evangheliei rânduit, pe cerbul
adăpat la izvoarele Harului, care cu picioare vesele pe munții dumnezeieștilor
miresmelor a alergat, pe preaminunatul Gheorghe, veniți toți să îl lăudăm. Și, cu
dragoste săvârșind cinstită și de lumină purtătoare pomenirea lui, să îi strigăm
zicând: Bucură-te, oglinda curăției și candela luminii neînserate; bucură-te
sălașule al Duhului și vasul alegerii; bucură-te stâlpule de foc al rugăciunii celei
neîncetate; bucură-te iubitorule al sărăciei și miluitorul săracilor. Roagă-te
neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Și acum. A Născătoarei.
Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica
Dumnezeului celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu
totul fără prihană, care tuturor dăruiești curățire de greșale; primind acum
rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.
 LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE
_________________________________________________________

Antifoanele și Fericirilepe 8, Peasna a III-a și a VI-a.

Apostolul.
Prochimen. Glasul al 4-lea.
Cinstită înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citire:

(I Corinteni XI, 1-12)
Fraților, faceţi-vă următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos. Şi vă laud pe
voi, fraţilor, că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile aşa cum vi
le-am dat. Şi voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar
bărbatul este cap femeii, iar capul lui Hristos este Dumnezeu. Orice bărbat care
se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, aduce ruşine capului său. Şi
orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul neacoperit, aduce ruşine
capului ei; căci este una şi aceeaşi cu cea rasă. Căci dacă o femeie nu se acoperă,
să se şi tundă. Iar dacă ruşine este pentru o femeie să se tundă ori să se radă, să
se acopere. Căci bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, chip şi slavă a lui
Dumnezeu fiind; iar femeia este slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din
femeie, ci femeia din bărbat. Căci nu a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci
femeia pentru bărbat. De aceea şi femeia este datoare să aibă pe capul ei
stăpânire, pentru îngeri. Totuşi, nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără
bărbat, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin
femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.

Evanghelia de la Matei
(X, 1. 5-16. 19-20. 27-31. 32-42. XI, 1)

În vremea aceea, chemând Iisus la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat
lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască
toată boala şi toată neputinţa. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-
le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni
să nu intraţi; Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi
pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni
scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi. Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani
în cingătorile voastre; Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte,
nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veţi intra,
cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi. Şi intrând în
casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei acesteia". Şi dacă este casa aceea vrednică, să
vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă
la voi. Dacă cineva nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre,
ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
Amin, zic vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii,
decât cetăţii aceleia. Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi
dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi
vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Căci nu voi sunteţi cei care
vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care vorbeşte întru voi.
Ceea ce vă spun la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche,
propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot
să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le
piardă în gheena. Nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va
cădea pe pământ fără [îngăduinţa] Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului,
toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât
păsările.
Oricine va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu întru el
înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar dacă cineva se va lepăda de Mine
înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în
ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace,
ci sabie. Căci am venit să ridic pe om împotriva tatălui său, pe fiică împotriva
mamei sale, pe noră împotriva soacrei sale. Şi duşmanii omului vor fi cei din
casa lui. Cel care iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este
vrednic de Mine; cel care iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu
este vrednic de Mine. Şi cel care nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este
vrednic de Mine. Cel care caută să-şi câştige sufletul îl va pierde, iar cel care îşi
pierde sufletul pentru Mine îl va câştiga. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă
primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Cine primeşte un prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine
primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel care va
da să bea unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de
ucenic, amin zic vouă: nu îşi va pierde plata sa.
Şi după ce Iisus a sfârşit de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi,
a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor.

Chinonic.
Întru pomenire veșnică va fi dreptul. Aliluia.
 SFÂRȘIT
ȘI
L U I D U M N E Z E U L A U D Ă.

Distih:
Cuvioase Gheorghe, celui ce îți cântă,
mijlocește-i pace cu harul tău la Domnul.