Prea Sfintitul
Gherasim Pufneanul
Pag.
[}] ucuria întâlnirii
[I] Duhovnicul în viaţa noastră
[I] Preotul în parohie·
W .Doxologia ca dar al
Împărăţiei
[I] Sfintele Taine
[!] Anul 2000 - Anul Eminescu
[IT] Foaia Seminarului Teologic
,,Mitropolitul Dosoftei"
[!]] Căutători în tezaurul
Ortodoxiei
[!!] Itinerarii pastorale
!2 O! Cerinţele hirotoniei
. [!] dtfodoxia: vestigiu
arheologic sau mărturia
esenţialului?
!23 !Chemaţi la Domnul
CASETA TEHNICĂ:
Revista apare cu binecuvântarea
l.P.S. PIMEN, Arhiepiscopul
Sucevei şi Rădăuţilor
Redacţia:
Pr. Consilier Aurel Goraş,
redactor responsabil
Au colaborat la acest număr:
Pr. Insp. Hostiuc Gheorghe
Pr. Paicu Nicolae
Părinţii profesori, Domnii profesori
şi elevii Seminarului Teologic
,,Mitropolitul Dosoftei"
Articolele şi corespondenţa se vor
trimite pe adresa:
Arhiepiscopia Sucevei şi
Rădăuţilor
Str. Vasile Bumbac nr. 8, Cod 5800
Tiparul executat la Tipografia:
„Sfântul Ioan cel Nou" - Suceava
Tehoredactare:
S.C.P. ,,Muşatinii" S.A.
Suceava
Digitalizare: macariosu, 18.09.2023
si două dintre
' cărlile sale I
Cu mulţi ani în urmă, prin 1984-1985,
vreme de vreo zece luni, P.S. Gherasim a
locuit la Mănăstirea Neamţ. Zilnic, după
bătăile clopotului, Prea Sfinţitul mergea la
biserica mănăstirii unde în tinerete devenise
călugăr. În duminici şi sărbători siujea atât la
Neamţ cât şi la schiturile şi parohiile
dimprejur. Seminariştii şi călugării Lavrei se
bucurau să-l întâlnească şi să-i ceară
binecuvântare. Mai târziu, ca ierodiacon şi
ieromonah, am slujit adeseori alături de Prea
Sfinţia Sa, Sfinte Liturghii de mare frumuseţe, săvârşite cu răbdare, evlavie
şi smerenie.
Apoi, aveam să pricep că Vlădica Gherasim este unul din marii şi
vechii tipicari ai monahismului nostru. Era, poate, avantajat şi de lunga
perioadă de vieţuire în mănăstire, la Neamţ sau la Putna, unde participarea
la sl!Jjbele din zori şi din înserat era marea lui mângâiere.
ln ultill}a parte a anului 1999, Prea Sfinţitul a publicat două cărţi. Prima
dintre ele, ln duhul evlaviei ortodoxe, este plină de îndrumări tipiconale,
de răspunsuri la întrebările adresate de preoţi şi teologi tineri cu privire la
rânduielile de slujbă. La începutul cărţii, Prea Sfinţitul publică un calendar
special al întregului an liturgic, cu slujbele sfinţilor importanţi, calendar
scris în 20 ianuarie 1844 şi copiat de Părintele Arhid. Prof. Ioan Ivan.
De asemenea, înaintea fiecărei luni, Prea Sfinţitul publică fragmente
din Predosloviile Stareţului Neonil de la Neamţ, preluate din Mineiele tipărite
de marele stareţ în tiparniţa nemţeană. Cartea oferă rânduieli tipiconale
care nu se regăsesc în vreo altă lucrare de specialitate, fiind de mare folos
pentru eclesiarhii catedralelor şi ai mănăstirilor, pentru preoţi şi cântăreţi,
pentru toţi cei preocupaţi de tipic şi liturgică.
Cea de-a doua carte se intitulează Cuvinte şi tâlcuiri arhiereşti - şi
cuprinde, în cele 160 de pagini, povăţuiri duhovniceşti, câteva omilii,
cuvântări la alegerea, hirotonia şi instalarea ca arhiereu şi evocări de suflet.
Cititorul va descoperi amintiri inedite ale Vlădicului Gherasim care a
trecut prin furtuna grea a regimului totalitar, neprieten al Bisericii. Şi, totuşi,
descoperim că regimul a avut şi oameni buni, cu suflet de creştini, din
păcate prea puţini şi fără putere de decizie.
Printre alte evocări se remarcă chipurile ierarhilor Nicodim Munteanu,
lrineu Mihălcescu şi Partenie Ciopron, pe care Prea Sfinţitul i-a cunoscut
în tinerete, ultimului fiindu-i elev la Seminarul nemtean. Lucrarea se încheie
cu o frumoasă postfaţă, semnată de Preotul Ven'iamin Pribeagu.
Autorul postfeţei a reuşit în chip fericit să contureze chipul şi calităţile
Vlădicului: ,,.. .izbânzile şi bucuriile nu /-au semeţit, necazurile, greutăţile
şi mâhnirile nu l-au abătut de la calea sa, ci permanent, pe unde a trecut,
nu s-a făcut stăpân, ci a rămas aceeaşi inimă caldă, deschisă şi iubitoare".
Parcurgând postfaţa aveam să aflu că Prea Sfinţitul s-a opus adunării
într-o carte a articolelor din diferite publicaţii. Târziu, cu smerenie, a primit
osteneala unui preot binevoitor.
Preocupat de lucrarea de apostolat, cu atâtea şi atâtea griji, Prea
Sfinţitul Gherasim mai găseşte timp să aştearnă pe hârtie amintiri şi să
dea poveţe.
Multe dintre ele, inedite, vor fi de mare folos în anii care vor veni.
La vârsta sa, Prea Sfintitul are bucuria de a vedea roadele ostenelilor
sale.
Şi bucuria aceasta ne-a dăruit-o şi nouă.
Protos. TIMOTEI AIOANEI
 Transfigurat bătrânul din aştţ:ptări coboară
Cu părul mărginit de,lungă promoroacă
Să-htâmpine mirat, când bate aceeaşi toacă
·pe Pruncul Sf'ant şi Maica Sa. Fecioară.

Secole de-a râridu.l, pe.'chipu-i 4e aramă

În visul nopţÎi negre, îl mângâie'pe frunte
Şi ochii lui, c;a două�t�le;,vii,.mărunte
Sfruntează profeţia, ascunsă sub maramă.

Îngrămădiri de l�crimi, prelinse sub bMhie,

Despletiri de gânduri, ruginite-n veacuri
. E ochi_\.11 de speranţă tăn:tăduit de leacuri
Pe clipele de umbre, din;inimă târzie.

Ori ce tninunf<;Iîn slove, vor fi ca să-lînvie

·t� �obul a�n�ai în brazdr,.r��i spre. r��
Sa tmă veşmc1a, cu brate..1qcleştate.p�_nă.vod.
Şi să aprindă tainic, iar viaţaîn ,făclie.

Mă slobozeşte, Doamne, şi duhul Ţi-l dau-Ţie

Şi-îi-împlinesc vointa, ce-ai zis-o pentru op,
C.ăci ochii mei văzur�, în ceruri ca uri'dom
Raiul, de care mă desparte atâta pribegie:

far pei1dtarul sfânt, Ţi„aduc căinţă şi tămâie

Căci sufletu-mi aşteaptă, la \:?<>iirtâ•Ta mereu
�umină din lumină, Tu, şi bob de ţărnă eu
Ţă.râna,mă cuprjndă.,şi-n braţe să-I)!i,rămâie.
Pr. prof;, IOAN NISTOROAEA
i i
A
PREODJL
INPAROHIE
În calitatea sa de slujitor al lui Hristos, preotul
în decursul unui an liturgic are de oficiat mai multe
slujbe în cadml cultului ortodox. Putem enumera:
Sfănta Liturghie, Cele 7 Laude, lerurgiilc şi multe
alte rugăciuni cu.prinse în Liturghier. Molitfelnic,
Ceaslov şi alte că'1i de cult. Uncie se oficia7.ă în
Sfânta Biserică iar altele în afara Ei.
În Stăntul Altar se oficiază: Sfânta Liturghie şi
Laudele; în naos: acatiste, paradise şi unde Sfi11tc
Taine; în pronaos: Botezul şi Litia: în pridrnr:
molitfcle.
L'nclc slujbe se oficia7.ă în faţa Sfintei Biserici:
Slujba Învierii, sfinţirea păştii, maslul de ohştc.
Uncie icrurgii ş1 rugăciuni se fac în casa
credincioşilor. sfeştania, sfinţirea casei. a fânt:ini.:i
etc.
Alte rugăciuni se fac la o troiţă. izvor sau în
câmp: Aghiazma Marc, turmelor şi a ţarinei
ş.a.m.d.
Înaintea Crăciunului şi a Bobotezei, preotul
vizitează şi binecuvintează casele tuturor
credincioşilor din parohie iar în ziua Bobotezei
toţi credincioşii coboar,i la izvor să-şi ia Aghiazma
Mare.
Credincioşii nu concep ca satul lor să nu aibă
preot iar preotul nu concepe; s:i-şi facă misiunea
dcc.ît în Sfânta Biserică şi în mijlocul enoriaşilor la
care este trimis.
Satul tără preot e un sat pustiu iar Biserica tăni
preot c o Biserică părăsită.
Credincioşii fără preot sunt orfani, iar viaţa
rdigioasă fără preot cstc moartă. Lu.:ntrik ac�stca
sunt valabile nu numai acum. în zilek noastn: ci
ele au fost şi vor fi valabile pCmă la sfărşitul lumii.
Încă de la Moise şi o\naam, de la Solomon şi
până la Hristos. de la Sfintii Apostoli şi p5nă azi. de
azi şi p,ină la sfârşitul lumii. poporul cd
dreptmăritor a avut. arc şi va avea nevoie dc
mijlocitor intre Dumnezeu şi oamcn1.
Iisus I lristos, intcmcictoml Noului Lc.:g{m!.Înt, a
Noului Testament. al Legii c.:lci noi, al 13iscncii
cc.:lci adevărate. a socotit cu cale, r.1 ceva absLdut
ncccsar, să aleagă şi să lasc peste \'Cacuri o nouă
ierarhie �an: să sluJcasd în 13iscrica lrn Dumnc.:icu.
Temelia ierarhici Noului Testament a fost aşczat{1
în momc·nttil în care Iisus Hristos alege pc cei 12
Ap,,stoli. Scopul a,·cstui en:nimcnt este de a-l duce
mai departe, p,·stc veacuri, lucrarea mântuirii
oamenilor prin întreita misiune a ierarhici
bisericeşti şi anume aceea de În\'ăţători. păstori şi
preoţi. de a in\'ăţa. de a conduce şi de a stinţi.
Dintre mulţii ucenici care s-au alâturat Lui,
M,întuitorul alege numai 12, un număr sf,int.
consacrat cu multe veacuri înainte prin cei 12
conducători ai celor 12 scmintii ale lui Israel. Cc
fericire pc aceşti 12 Apostoli p� care.: Manmitoml îi
alc.:gc ca prieteni intimi, ucenici şi slujiton a1 Lui.
pc pământ pentm viitor.
Cită im!)ortantă a acordat Hristos acestei alegeri
se vede şi din faptul că I lristos se prcgătcştt: într­
un mod cu totul deosebit şi anume petrecând o
noapte întreagă pc munte în mgăciunc. Oare de cc
procedeaz,'i astfel'' Ca să facă o alcgcn: bună') Poate
şi aceasta. Dar El procedează aşa pentru a ne da
pildă că înaintea lucrurilor importante trebuie să
ne rugăm. Mai observăm aici ceva extraordinar
de semnificativ şi anume, pentm a ne ruga bine
trebuie să ne retragem departe de zgomotul lumii,
să contemplăm sihăstria, să ştim că muntele te îmbie
+GHER lt I PUTl\[AJ�UL. Episcop Vicar (continuare în pag. 5)

[candela 4 Februarie 2000 I

 PREOTUL ÎN PAROHIE
(urmare din pag.4)
la rugăciune, că noaptea te concentrezi mai profund
şi că nu degeaba se zice că noaptea e un bun sfetnic.
Ceea ce la prima vedere ni se pare neexplicabil,
este alegerea vân7.ătomlui Iuda. Oare S-a înşelat
Mântuitorul? Oare nu l-a chemat sincer? Nu, nici
una, nici alta!
Iuda a abuzat de darul primit şi de aceea, a căzut;
pe de altă parte, Hristos a acceptat să sufere pe lângă
celelalte chinuri, să sufere şi această durere adică de
a fi trădat şi vândut de către un prieten. Când eşti
trădat de un prieten este mai dureros decât suferinţa
pe care ţi-o pricinuieşte batjocora unui duşman.
Iisus Hristos, Arhiereul, fnvăţătorul şi Împăratul
cel veşnic a chemat pe cei aleşi cu chemare sfantă:
„Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de
oameni"; ne-a dat jugul Său şi din ·acea clipă am
devenit reprezentanţii, slujitorii lui Iisus Hristos pe
pământ.
Ne mai spune că „Jugul Meu este bun" şi cei
care-l poartă cu drag ii simt „dulceaţa": "Gustaţi şi
vedeţi ce bun este Domnul".
Uneori,jugul preo�lor este totuşi greu şi nu reuşim
să-i gustăm bunătatea, fie îndepărtându-ne de
chemare, fie datorită avertismentului dat preoţilor
chiar de Hristos: ,,În lume scârbe veţi avea·• (Ioan
16,33); ,,Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă
vor prigoni" (Ioan 15,20); ,,Nu este ucenicul mai
sus decât dascălul său, nici sluga faţă de s_tăpânul
său" (Matei 10,24-25); ,,lată eu vă trimit pe voi ca
oile în mijlocul lupilor" (Matei I O,16). Important
este a purta cu demnitate şi responsabilitate jugul lui
Iisus în inima noastră. Dacă Iisus va fi in inima
noastră atunci El va fi mereu şi pe buzele noastre
pentru că El însuşi a zis: .. Din prisosinţa inimii
grăieşte limba" (Matei 12,34).
Cu mii de ani înainte de I lristos, preoţimea exista
ca una dintre cele mai importante instituţii
dumnezeieşti pe pământ. Poporul cel ales a crezut
in Dumnezeu iar preoţii erau chemaţi să menţină
vie această credinţă. Prt-oţii au fost şi sunt o echipă
de lucrători, rânduită de Dumnezeu, ca să facă drepte
cărările Celui Prea Înalt.
Preoţii sunt conducători de oşti creştine pe care le
antrenea7.ă pentru a asedia şi a cuceri Împărăţia lui
Dumnezeu. Cel cc vrea să facă parte din această
tunnă a lui Hristos, din Biserica lui Iisus, trebuie să
se integreze în rândurile acesteia pentru că in cadrul
acesteia lucrează harul lui Dumnezeu prin slujitorii
Săi.
Felul cum un popor apreciază demnitatea
preotului este un criteriu după care se apreciază
starea morală a acelui popor la un moment dat.
Când glasul ierarhici devine „glasul celui ce strigă
in pustie" asistăm la o degradare morală şi la o
descompunere a calităţii morale. Preotul nu e altceva
decât trimisul şi slujitorul lui Hristos pe pământ.
Când ierarhia nu este apreciată la justa ci valoare.
nu este decât un semn sigur al crizei morale in care
ne zbatem.
Preotul este lăsat de Dumnezeu pcntm a asigura
mântuirea veşnică şi totuşi nu putem fi nepăsători
nici de bunăstarea vremelnică a celor încredinţaţi
nouă spre păstorire. Pentru a îndeplini in parohie
slujba lui Iisus - preotul - trebuie să fi auzit glasul de
chemare: ,,Vino după mine!" - ponmca: ..Du-te şi
propovăduieşte"! şi peste acestea în mod absolut se
cere punerea mâinilor arhiereului (hirotonia).
Darul mântuirii este al lui Dumnezeu dar preotul
are menirea de a duce acest dar în toată lumea şi
până la sfărşitul veacurilor.
Din clipa in care arhiereul pune mâinile sale pe
capul candidatului la preoţie şi dă darul şi
binecuvântarea lui Dumnezeu, preotul nu-şi mai
aparţine sieşi ci este slujitorul smerit al lui Dumnezeu
în parohie. Preoţii au fost aleşi de Hristos din lume
şi Ic-a dat dami şi puterea de a fi iconom tainelor
lui Dumnezeu prin care se mântuieşte lumea. Şi
din această cauză Biserica Ortodoxă învaţă că preoţia
este o Taină. Prin punerea mâinilor arhiereului
asupra candidatului se pogoară darul Sfântului
a
Duh, dându-i puterea de lega şi dezlega păcatele,
de a propovădui pe Iisus Hristos şi de a împărtăşi
credincioşii din parohie cu Sfintele Taine.
Atunci când am absolvit Facultate.ide Teologie,
după obiceiul înaintaşilor, şi promoţia noastră şi-a
făcut tabloul de absolvire, mare şi frumos cu
fotografiile ierarhilor tutelari, a profesorilor şi a
colegilor. Pe acest tablou se obişnuieşte să fie redat
un verset din Sfânta Scriptură cât mai semnificativ
pentru ceea ce doream să fim. Cercetând Scripturile,
s-au potrivit mai multe versete, dar cel mai
semnificativ pentru noi a fost: ,.Aşa să ne socotească
pe noi oamenii, ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi
ai tainelor lui Dumnezeu" (I Cor. 4,1).
Rostul slujitorului lui Hristos este acela de a
împlini voia Lui iar voia Lui este ca toţi oamenii să
creadă şi la cunoştinţa adevărului să vină. Cu această
menire Hristos a hotărât să fim păstori ai n1rmei
celei cuvântătoare, ai enoriaşilor parohiei iar ochiul
nostru trebuie să fie mereu treaz ca nu cumva să se
apropie de nmnă lupii cei flămânzi şi răpitori.
Conducătorii Bisericii, episcopul, preotul, vor
da seama de turmă, vor răspunde personal de felul
cum au primit interesul şi purtarea de griji cu care
au fost înconjuraţi. srantul Apostol Pavel în acest
sens spune atât de clar: ,.Ascultaţi pe păstorii voştri
şi vă supuneţi lor, penim că ei priveghează pentru
sufletele voastre, având să dea seama de ele" (Ev.
13,17). Preotul. reprezintă pe Hristos înaintea
oamenilor şi pe oameni înaintea lui Dumnezeu.
Cea mai importantă calitate a unui preot este
credinţa. Fără credinţă, activitatea lui va fi
ineficientă. Cariera unui preot se poate asemăna cu
drumul Sfântului Apostol Petru pe deasupra
valurilor mării către Mântuitorul. Fără credinţă
dmmul este în mod cert imposibil şi innecul sigur.
Dacă Hristos ne-ar întreba şi pe noi ca pe Sfântul
Apostol Petru: ,,Voi ce credeţi, cine sunt Eu?" Am
putea da acelaşi răspuns? ,,Tu eşti Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu Celui viu"!
Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om
adevărat, în acelaşi timp. Preotul, la rândul său,
are şi el o fire îndoită, et este preot şi este om, în
acelaşi timp. Dacă ne-am întreba care din acestea
două este întâia sau mai importantă, răspunsul ar
fi: niciuna.
Ambele ar trebui să formeze o unitate
desăvârşită. În calitatea de preot trebuie să fii
sfinţitorul vieţii celor din parohie iar în calitatea de
om trebuie să fii o pildă·vie, vrednică de urmat. Se
cere ca în parohie să fii: lumina lumii, sarea
pământului şi pilda vie a faptelor bune, aşa cum
spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Următorii fiţi mie
precum şi eu lui Hristos". Calitatea de preot şi om
se întregeşte şi se condiţioneze una pe alta.
Rugăciunea preotului să fie o muncă pentru
mântuirea oamenilor iar munca lui să fie o
rugăciune adresată cerului.
Preotul poartă reverenda dar nu reverenda îi dă
calitatea de preot ci darul Sfântului Duh care i s-a
împărtăşit prin rugăciunile şi punerea mâinilor
arhiereului. Acest lucru trebuie să ne fie clar, că
deşi suntem oameni, suntem şi rămânem
deapururea preoţi. Preoţii sunt şi rămân totdeauna,
în toate zilele vieţii lor, din straja dimineţii până
noaptea târziu, şi iarăşi până in straja dimineţii
ş.a.m.d., în orice împrejurare „Slujitori ai lui
Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu" (I
Cor 4,1).
Slujba preoţească este cea mai frumoasă, pe de
o parte, dar şi cea mai grea, pe de altă parte. Dintre
toate funcţiile şi demnităţile societăţii, demnitatea
d<; preot are intluienţă şi depăşeşte hotarele lumii
acesteia. Orice funcţionar are dreptul ca după orele
de serviciu să-şi ducă viaţa cum doreşte, dacă şi-a
îndeplinit obligaţiile de serviciu. Cu timpul lui liber
face ce vrea dar slujba preotului începe in
momentul când a fost hirotonit şi se încheie în
momenn1I când a închis ochii pentru veşnicie.
Atunci când cineva cinsteşte şi respectă pe preot,
mai întâi cinsteşte şi respectă pe Dumnezeu al cărui
slujitor este preotul.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ..Dacă un rege
ar da unui supus dreptul de a băga în închisoare
sau de a elibera din închisoare pc cine vrea el, acel
o_m, am spune noi că se bucură de un mare
privilegiu. ,.O astfel de cinste o are preotul deoarece
Iisus a zis: ,,Oricâte veţi lega pc pământ, vor fi
legate şi în cer şi oricâte ve� dezlega pe pământ
vor fi dezlegate şi în cer". Lanţurile care leagă
sufletul sunt cu mult mai grele decât lanţurile care
leagă trupul. Instituţia in care-şi face serviciul
preotul este Biserica lui I lristos care se deosebeşte
de toate celelalte instituţii, deoarece Ea, Biserica,
este veşnică şi porţile iadului nu o vor bimi.
Veacurile au trecut. Iată Biserica lui Hristos
aniversează jubileul celor două mii de ani, ani in
a
care timpul a sfărâmat munţi, destrămat împărăţii
puternice, popoare mari. Acestea azi nu mai sunt
decât în paginile îngălbenite ale istoriei. Irod a
pierit, Hristos a Înviat. În decurs de douăzeci de
veacuri, împotriva Bisericii şi a preoţilor slujitori
ai lui Hristos s-au ridicat nenumărate valuri şi
furtuni dar Ea şi ei dăinuiesc şi vor dăinui până la
sfârşitul veacurilor. Arie, Macedonie, Nestorie,
Luther, Calvin şi alţi stricători ai dreptei credinţe,
alţii mai vechi sau mai noi, care au ridicat obstacole
şi valuri împotriva Bisericii lui Hristos, au fost
îngropaţi de propriile valuri iar temelia Bisericii
este mai tare şi dăinuie datorită şi aportului adus
de preoţii rânduiţi, să păstorească Biserica lui
Hristos, El zicându-le: ,,Eu cu voi sunt până la
sfârşitul veacurilor." Amin.
Pr. MIHAI FĂDUR-Udeşti

I. Despre Taine în general. Fiul lui
Dumnezeu întrupat - Taina fundamentală
Prin tern1enul taină este tradus cuvântul grecesc
mistiri0n care înseamnă lucru tăinuit, ascuns, care
nu poate fi .cuprins cu mintea. În Sfânta Scrip�ră şi
mai ales în Noul Testament, termenul m1stm0n se
referă cu precădere la planul lui Dumnezeu de
mântuire a lumii, plan tainic descoperit de Dumnezeu
treptat în Revelaţie şi care s-a realizat deplin în Iisus
Hristos „p0trivit cu desc0perirea ramez celei
ascunse din timpuri veşnice, iar acum arătată prin
Scripturile pr00r0cil0r. după p0n111ca veşnicului
Dumnezeu şi cun0sc11tă la t0_ate neam11nle _spre
ascultarea credintei" (Romam 16,25-26, vezi ş1 I
Corinteni 2,7-9) .. Mântuitorul Iisus Hristos „est�
prin excelenţă" Taina lui Dumnezeu Tatăl" (Col?sen!
2,2). Hristos, Dumnezeu-Omul, este Tama ongmara
şi atotcuprirtzătoare a mântum1 noastre, Tama
deplinei unirii între Creator şi creatură".' Vorbim
aşadar despre Taină întâi într-un înţeles general,
fundamental; despre Taina Fiului lui Dumnezeu care
S-a întrupat, devenind şi Om adevărat, despre Tama
Creaţiei şi despre Taina Bisericii ,care sunt cuprinse
în cea dintâi în Taina Hristos. 2 ln Tama Fmlm Im
Dumnezeu îşi au izvorul toate Tainele: Taina Creaţiei
pentru că „ t0ate prin El S-au făcut şi fără_ �I
nimic nu S-afăcut din ce s-afăcut"; Tama B1senc11,
pentru că El este întemeietorul Bisericii, El este
capul ei şi tot El este izvorul celor şap_te _Sfinte
Taine ca lucrări speciale pnn c&re se const1tu1e ş1 se
sustine Biserica.
· Creaţia întreagă este o Taină. ,,L�mea a fo��
creată şi dată omului pentru a preface viaţa făpturn
în viată părtaşă dumnezeirii. Dacă apa poate devem
la Botez „ taia naşterii din 11011 ", dacă hrana noastră
pământească, pâinea şi \linul,. poate fi transfonnată
pentru a fi părtaşă Trupului şi Sângelui lui Hristos:
dacă prin untdelemn se dăruieşte ungerea Sfântului
Duh, dacă, în sfârşit, totul în lume poate fi
recunoscut, descoperit şi primit ca dar dumnezeiesc
şi ca părtăşie. vieţii noi, aceasta pentru că d!ntru
început întreaga creaţie este chemată ş1 predestinată
Ia împlinirea iconomiei d i,!mnezeieşti - ,,să fie
Dumnezeu t0tlil în t0ate '.'. ln acest sens „păcatul
insuşi se percepe ca o cădere a omului şi prin el,
căderea întregii creaţii de la starea de Taină, de la
„paradisul hranei nem11rit0are" - în „ lumea
aceasta" care nu mai trăieşte cu Dumnezeu, c1_cu
sine şi, ca urmare este în descompunere şi murito�re.
Iar dacă este aşa, atunci Hristos săvârşeşte mântuirea
lumii restabilind lumea şi viaţa la starea de Taină a
creaţiei". 3 . • . în chip minunat, cu Mântuitorul lnsuşi, pentru că
Biserica însăşi este o Tamă, ,,Tamă-a Duhului
Sfânt", ,,totul în Biserică este Duh4l Sfânt".4 Biserica
este prelungirea Tainei Fiului lui Dumnezeu întrupat
în lume, este trupul tainic al lui Hristos, Hristos
fiind capul ei, iar credincioşii care formează trupul
Bisericii sunt „ mădulare ale lui Hrist0s" (I
Corinteni 6,15"), sunt „temple ale Duhului Sfânt"
(I Corinteni 6,19).
SFINTELE TAINE
2. Despre Taine ca lucrări speciale
Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu,
Dumnezeirea s-a cui1rins în cele văzute, pentru că
prin asumarea întregii firi umane, Mântuit_orul
Iisus Hristos a asumat şi trupul omenesc. ,,Hnstos
lucrează prin Trupul Său plin de puter� as�pra
trupului nostru':, dar „întrucât Ti:iipul !u.1 H_n�t?s
a devenit prin !nălţare pnevmatizat ş1 mv1Z1b1l,
rămânând totuşi un trup închegat, atmgerea
trupului nostru de către Trupul Lui nu mai es!e
vizibilă, ci se foloseşte pentru aceasta de matena
cu care stă în legătură trupul nostru.5 Aceasta s�
realizează prin Sfintele Taine care sunt „lucrăn
sfinte instituite de Hristos şi săvârşite de Biserică
prin slujitorii ei... care sub o formă sensib_ilă trans­
mit membrului Bisericii sau celui ce devme acum
membrul ei harul dumnezeiesc aflător în Biserică"
sau „pe Hristos Însuşi în ac_ l iunile Sale
mântuitoare" 6 Aşadar aceste lucrăn sacramentale
sunt Sfinte Taine in virtutea faptului că au instituire
divină, au o parte văzută - ne referim la mater!a
Tainei şi la gesturile săvârşitomlm văzut al ac_1;steia
(actele liturgice), şi una nevăzută săvârşită de
Hristos - Arhiereul prin excelenţă ş1 se
administrează doar persoanelor vii.7
A. Instituirea dumnezeiască a Sfintelor
Taine. Hristos, primul săvârşitor al l_ or.
Cele şapte Sfinte Taine, în comparaţie cu
celelalte slujiri sfinte, au fost _ i ns_ t ituite de
Mântuitorul Iisus Hristos, El lnsuş1 fimg pnmul
săvârşitor al lor şi fiind în continuare, după !nălţarea
Sa la cer, săvârşitorul lor prin excelenţă însă, în
mod nevăzut, prin aceasta susţinând Biserica. ,,El
Însuşi S-a botezat şi de aceea a porunjiit ca _toţi să
se boteze, declarând totodată că El Insuş1 va fi
prezent în practicarea acestei Taine: ,,Iată Eu cu
v0i sunt până la sfârşitul veacuri/0r" (Matei
28,20). El Însuşi a primit pe Duhul Sfânt ca om,
după Botez, urmând ca toţi să-L primească de la
El'în Taina Mirului. El a iertat păcatele şt a rămas
să le ierte mai departe prin preoţi·, împuternicind
pe Apostoli prin suflarea Duhului Sfânt, ca mod
al lucrării Sale permanente în săvârş1rea acestei
Taine:
,, Căr0ra veţi ierta păcatele, iertate v0r fi,
(în aceeaşi clipă n.n.) şi căr0ra le veţi ţine ţinute
v0rfi" (Ioan 20,22-23). El Plll!e bazele Euharistiei
prin moartea pe Cmce şi prin _ Inviere şi săvârşeşte
prima Euharistie, porun�md Apos_ t ohlor ŞI
urmaşilor lor să o·săvârşească, El Insuş1 fond per­
manent în ea ca jertfă şi jertfitor. El a fost
Arhiereul prin exceîenţă şi rămâne în chip nevăzut
în această lucrare şi calitate prin arhiereii şi preoţii
văzuţi cărora le comunică această calitate de organe
văzute ale Tainelor săvârşite de El în chip nevăzut.
El a binecuvântat Nunta şi a vindecat pe bo_lnavi".8
Fiind instituite şi săvârşite mai întâi de
Hristos, în chip vi?ibil, cât a fost pe pământ şi în
chip nevăzut după !nălţarea Sa cu Trupul la cerun,
cele şapte Sfinte Taine au un profund caracter
hristologic, care însă nu e despărţit de_ caract�rul
lor eclesiologic, prin aceea că Mântuitorul hsus
Hristos le-a instituit pentru călăuzirea mădularelor
trupului Său tainic_ , spre unirea tot mai deplină cu
El. Cu alte cuvinte, prin aceste lucrări sfinte se
constituie şi este susţinută Biserica. Toate Tainele
sunt săvârşite în Biserică şi pentru Biserică.
B. Necesitatea Sfintelor Taine pentru
mântuire
Ne naştem şi creştem în viaţa duhovnicească
prin Sfintele Taine, ajungând chiar)a bucuria unirii,
prin aceste lucrări sfinte „ trăim, ne mişcăm şi
suntem•· (Faptele Apostolilor 17,28). Ne sunt
absolut necesare Sfintele îaine pentru mântuire
fiindcă lucrarea lui Dumnezeu a constat
irttotdeau�a din a face pe altul părtaş la bine şi
după această lege a săvârşit toate cele trecute şi va
săvârşi toate cele ce vor veni".9 -�inele supr�m
pentru om este dobândirea sfinţeme1, adică umrea
cu izvorul binelui, cu Dumnezeu, participarea la viaţa
dumnezeiască. Ori prin Sfintele Taine ne împărtăşim
de sfinţenia lui Dumnezeu, ne naştem şi c;�tei_n în
Dumnezeu până „ la starea de tărcat desavarşlt, la
măsura vârstei plinătăţii lui Hrist0s" (Efesem 4, I 3).
Constantin Andronikof spune în acest sens că:
„Sfinţenia este starea normală a creştinului C!}re duce
la capăt „ viaţa sa în Hristos". Sensul Sfintelor Tame
este de „a-l face pe credincios să part1c1pe la viaţa
dumnezeiască sau a-l sacraliza, a-l conduce la
sfinţenie în îm'părăţia cerurilor". 10
Tainele nu trebuiesc înţelese doar ca m1Jloace
ale sfinţirii individuale, ci ca mijlocit_ o�re_ Ji
împlinitoare a unităţii în comuniunea B1ser�c11 ŞI m
acest context ca izvor de sfinţ1re. 11 Ne sfinţim fond
în unitate de credintă cu toti credincioşii care formează
trupul Bisericîi. N� mântu'im actualiz�nd prin �fin!ele
Taine întreg drumul parcurs de Hnstos, re1terand
dmmul firii umane asumate de Hristos spre unirea cu
firea dumnezeiască. ,,Fiecare Taină rezumă şi
actualizează toată iconomia, de la întrupare -
coborâre - moarte - coborâre şi mai adâncă - până la
Înviere şi anume nu numai ca o rememorare, ci ca�
retrăire a ei prin Hristos în cer, şi împreună cu El ŞI
prin credinciosul care o primeşte". 12 Sfântul Nicolae
Cabasila spune că „întâi de toate, pentru a ne um cu
Hristos va trebui să trecem prin stările prin care a
trecut şi El(...] Căci, într-adevăr noi de aceea ne şi
botezăm'ca să ne îngropăm şi să înviem împreună cu
El, de aceea ne U11gem şi cu Sflintul Mir ca să ajungem
părtaşi cu El prin ungerea cea împărătească a
îndumnezeirii şi, Îl! sfârşit, de aceea mâncăm hra':1a
cea preasfinţită a Impărtăşaniei şi ne adăpăm dm
dumnezeiescul potir, pentru ca, să ne cummecăm cu
însuşi Trupul şi Sângele pe c�re Hristos le-a luat
asuprăcŞi. Aşa că, la drept vorbind, noi ne facem una
cu Cel ce S-a întrupat şi îndumnezeit, cu Cel ce a
murit şi a înviat pentru noi"Y
Sfintele Taine nu aduc în mod automat
desăvârşirea, ci se cere şi contribuţia personală a
primitorului. Într-adevăr prin Tainele de iniţiere -
Botezul, Mirungerea şi Euharistia, noul membru al
Bisericii se uneşte deplin cu Hristos, fiind primit în
trupul tainic al lui Hristos, umplându-se de darurile
Duhului Sfânt şi împărtăşindu-se cu însuşi preacuratul
Trup şi Sânge al Mântuitorului, dar cu toate acestea
nu se poate socoti ajuns la desăvârşire datontă
contribuţiei personale pe care trebuie să o adu�ă,
„Haina de nunţă" (Matei 22,11-13), ctllTie n,µm1tă
în parabolă, iar această „ Haină de nuntă" este Insuş1
Mântuitorul Iisus Hristos, după cum subliniază Sfântul
Simeon Noul Teolog: ,,El Insuşi va fi şi o CU11U11ă
aşezată în chip neschimbat pe·capetele sfinţilor... va
fi şi haina tuturor în măsura în care fiecare se îmbracă
cu râvnă în El (Romani 13,14; Galateni 3,27) încă
de aici, fiirţdcă nimeni nu poate intra la nunta cea de
taină fără a purta această haină neapropiată". 14
Prin Sfintele Taine este recunoscută valoarea
fiinţei umane în întreaga ei complexitate dihotomică
- suflet şi trup. Sfinţenia nu trebuie să devmă un
atribut doar al sufletului; ea se lucrează prin trup,
sfintindu-1 deopotrivă. Părintele Dumitru Stăniloae
subÎiniază acest aspect spunând că: ,,Tainele pun în
relief, ca şi Întruparea Domnului, marea însemnătate
a trupului omenesc şi valoarea lui eternă ca mediu
transparent al adâncimilor şi b ogăţiilor dwnnezeieşti.
În trup este sufletul întreg şi sufletul poate deveni în
el tot mai copleşitor,,pe măsură ce se u�ple de
dumnezeire, şi aceasta Insăşi îşi descoperă pnn el tot
mai mult dimensiunile şi bogăţiile infinite. Iar în
Hristos „ focuieşte trupeşte t0ată plinătatea
dumnezeirii" (Coloseni 2,9). A sfinţi trupul înseall)nă
a sfinţi şi sufletul sau a-l face mediu !Ot mai str�v-�:;i�
şi organ tot mai adecvat al prezenţei dumnezeim .
Trupul sţ hrăneşte cu Pâinea şi cu Vinul Euharist_iei16,
nu numai sufletul are nevoie de această dumnezeiască
hrană, ci şi trupul care hrănindu-se cu Trupul şi
Sângele lui Hristos devine „ templu al Duh11/11i Sfânt"
(I Corinteni 6,19) şi prin aceasta, de fapt, al întregii
Sfinte T reimi.
Masterand,
HUSARCIUC CRISTINEL NICOLAE

I.Argument
Aristotel, un mare gânditor al antichităţii,
arăta că toţi suntem într-un fel sau altul filosofi
deoarece a nu avea o filosofie sau a fi împotriva
filosofiei înseamnă de fapt a filosofa.
Un lucru asemănător este sustinut de un
filosof contemporan al ştiinţei. El arată că în tot
ceea ce facem, în modul în care gândim sau
argumentăm, avem o serie întreagă de
presupoziţii sau prejudecăţi filosofice.
Problema este - spune cercetătorul -nu de a
nu face filosofie, ci de a nu face filosofie de
proastă calitate.
Este Eminescu filosof? Am spune că nu,
pentru că nu are un sistem, nu are cărţi, tratate
sau studii de filosofie. Dar sistemul este, spune
N
. ae Ionescu, piatra de mormânt a filosofiei.
Filosofia începe cu o metodă, cu un anumit fel
s_le a vedea realitatea şi se termină cu un sistem.
Intr-adevăr Eminescu nu are un sistem, nu şi-a
înmormântat filosofia astfel. Dar metoda
filosofică se observă în toate scrierile sale.
Aşadar nu ne vom interesa de acele scrieri
ale sale care pot fi considerate explicit filosofice
(traducerile din Kant, de exemplu) ci de
concepţiile implicite, de presupoziţiile de la care
pleacă.
Dar ce înseamnă a fi filosof? Ce trebuie să
facem pentru a fi numi� filosofi? Iată două păreri
autorizate: Lucian Blaga spune că filosofii nu
descoperă lumea reală, ci imaginează lumi
posibile, Ludvig Wittgenstein crede că filosofia
este o terapie, o eliberare de fascina�a cuvintelor,
o eliminare a bolilor limbajului.
Vom încerca să-l privim pe Eminescu din
perspectiva celor doi filosofi adică atitudinea
faţă de lume şi atitudinea faţă de limbaj.
Giovanni Pappini a scris o pătimaşă carte
de filosofie împotriva filosofilor. Acolo îl
compară pe Kant cu un templu pe vârful unui
munte: ·toată lumea îl vede, dar nimeni nu îl
vizitează pentru că e prea departe şi prea greu
de ajun� la el.
Transferând această comparaţie în cazul
nostru, sugerăm că intenţia este de a găsi alte
drumuri, cărări sau poteci spre acest templu al
spiritualităţii naţionale care este Eminescu.
2.Limba
Începem cu ultima perspectivă propusă,
aceea despre limbaj. Este o perspectivă spre
Eminescu, un drum către el. Nu este o hartă a
interiorului, a universului eminescian, ci
credinţa sau iluzia că şi aşa putem ajunge la el.
De aceea vom insista pe chestiuni filosofice, pe
perspective care să ne apropie de el, să-l pună
în lumină.
Ce pqtem spune despre limbaj, despre
cuvinte? In unul din caietele sale poetul îi
notează etimologia: ,,cuvânt vine de la
•
conventus, adunare de oameni".
Ce spun filosofii despre cuvânt? Două direcţii
principale au fost propuse încă din antichitate:
Platon: -cuvintele imită lucrurile prin natura lor,
şi Aristotel -cuvintele semnifică prin convenţie.
De fapt, am spune noi, limba este şi invenţie şi
descoperire. Este o ţesătură, o plasă, o împletire
de verbe (elemente ale mişcării) şi de nume
(elemente ale fixării). Este şi mişcare şi repaus, şi
realitate şi aparenţă. Limba este totodată imitaţie a
lumii şi model al ei. Vedem acest lucru când
suntem prinşi în plasa cuvintelor, când ele
smintesc înţelegerea dreaptă, când „înşirăm"
cuvinte goale/ ce din coadă au să sune". La început
a fost <:;,uvântul, este yestea cea bună (Evanghelia)
şi nu li putel\l lua în deşert pentru că - ne
avertizează Socrate-,,reaua folosire a cuvintelor
nu este doar o greşeală de limbă, ci şi un chip de
a face rău sufletelor". Sau, cum spune·Eminescu,
filosofia „creşte intelectul, îl dezvaţă de la lenea
cugetării", cerându-ne „a cumpăni fiecare cuvânt
înainte de a-l aşeza într-o teorie".
Fie că est!! imagine a lumii, fie că este model
al ei, ţesătura cuyintelor presupune o inadecvare
între nume şi lucru. Această inadecvare, acest
defect este răscumpărat prin poezie. Pentru că
poezia este un simbol şi o metaforă în sensurile
lor iniţiale(simbol-prezentare/aducere aminte a
ceea ce nu se vede, metaforă-trecere dincolo). Şi
poetul şi filosoful treQuie să plece de la cele ce se
văd, dar nu există, pentru a ajunge la ceea ce există
dar nu se vede. Metafora este neînţelesul din
limbaj, este, dar de fapţnu este, e mai mult decât
cuvântul, e ceea ce ne arată lucruri de nevăzut,
este o exprima.re prin cuvânt a ceea ce nu se poate
expijma prin cuvânt.
In 1874 Slavici scria: ,,Eminescu gândeşte şi
formează deodată - pentru dânsul limba este
mamiura îri care varsă chipul gândurilor sale" iar
O. Goga în 1927: ,,ol a fixat mai întâi, de un caracter
definitiv, tablele legii în graiul nostru". Sau Iorga
în 1929: ,,A fost pentru noi un drum al
Damascului. Mergeam .ca Sau] acela care nu
înţelegea Cuvântul", iar Eminescu, cel care ne-a
făcut să-L înţelegem „n-a ieşit niciodată din
sufletul nosti;u" pentru·că „limba lui o vorbim,
gândul lui îl gândim". Sau Agârbiceanu în 1932:
„fără el nu "am vorbi şi nu am scrie aşa frumos
româneşte, aşa adâfic şi arzător".
De fapt prin limbajvlşi metaforele propuse,
Eminescu realizează două lucruri deodată:
-ne fereşţe de bolile limbajului, de nedreptate
şi incorecta utilizare a cuvintelor; .
- nu descrie. lumea pe care o vedem ci ne
arată cum, cu ajutorul cuvintelor, ajungem spre
esenţe, spre acele idei şi gânduri care cer
,,veşmintele vorbirii".
Prin Emi'nescu vedem altfel lumea deoarece
cuvintele, metaforele pe care le construieşte au
forţă şi consistenţă, pătrund spre adâncuri, spre
ceea ce trebuie să fie. De aceea cuvântul vine de
la conventus, adunare de oameni, el fiind cel care
adună oamenii iar metafora îi trece dincolo de
aparenţe.
Cred că nu exagerăm prea mult dacă spunem
că în cazul limbii române, la început a fost cuvântul
iar cuvântul era la Eminescu.
3.Lumea
Cu privire la celălalt aspect propus, atitudinea
.
____ (".".:"'\
,,;,,,
poetului faţă de lume, se cuvin câteva precizări.
Mai întâi, această incursiune din ograda filosofiei
spre templu, spre cel ce îl vedem şi nu e, este o
perspectivă posibilă care poate să ne apropie de
Eminescu dar, la fel de bine, poate crea doar
iluzia acestei apropieri. Apoi faptul că din
imaginea pe.care o are poetul ·despre lume am
ales doar câteva perspective: lumea ca teatru,
lumea ca vis, sensul istoriei, depăşirea aparenţelor
şi introducerea Ia repaos, atitudinea faţă de
moarte, nihilismul.· Menţionăm încă o dată că
nu ne -am propus să analizăm creaţia
eminesciană pentni a face din el un filosof.
Scopul nostru este sublinierea unor presupoziţii
cu care operează poetul şi care sunt succeptibile
de analiză şi interpretare filosofică.
Lumea în care trăim este „uri vis al nefiinţei",
este un „univers himeric", ,,un vis la morţii
eterne" prin care noi trecem" ,,ca visul unei
umbre, c.a umbra unui vis". Lumea ca vis nu
este înţeleasă în sensul de ideal, de ceva dezirabil
ci, în primul rând, ca iluzie, ca lucru de care
trebuie să scăpăm deoarece „toate-s praf...
Lumea-I cum este şi ca dânsa suntem noi".
Lumea este un teatru, o l?anoramă a
deşărtăciunilor, iar noi ar tn::bm să privim în
spatele fundalului, dincolo de aparenţe, chiar
dacă lumea, sau cel puţin prezentul, este sau
pare a fi, o sumă de erori, de eşecuri. Notează el
undeva: ,,în fiecare om se-ncearcă spiritul
universului, se opinteşte din nou(...) dar rămâne­
n drum, drept că în mod foarte deosebit, ici ca
rege, colo ua cerşetor( ... ). Oamenii sunt probleme
ce şi le pune spiritul universului, vieţile lor -
încercări de deslegare".
Nietzsche, un filosof care a trăit cam în
aceeaşi vreme cu Eminescu şi a avut un destin
asemănător, scria că un popor este ocolul făcut
de istorie pentru a apare 2-3 oameni. Poate că
poporul român este ocolul istoriei pentru a ajunge
la Eminescu.
4. De ce nu-I iubim pe Eminescu?
AcelaşiNietzsche considera că adevărul este
o metaforă care şi-a pierdut forţa expresivă şi a
rămas o vorbă goală, o metaforă despre care am
uitat ce a fost şi care nu ne mai spune nimic.
Poeţii au avut întotdeauna o soartă ingrată. Chiar
Platon considera că într-o cetate ideală în care
filosofii trebuie să fie conducătorii, J?Oeţii nu au
ce căuta, nu este loc pentr u ei. Alţii aseamănă
poetul cu un zeu care face lucruri peste puterile
omului de rând.
Cu toate acestea, .zeul nu este nici poet şi
nici filosof. Un zeu nu are nevoie de poezie
pentru că el nu trebuie să exprime indirect lucruri
pe care le cunoaşte direct. Zeul nu este nici filosof
(iubitor, căutător de. înţelepci,me) pentru că este
deja înţelept.
Dar zeul iubeşte. V echii greci considerau
iubirea o calitate a fiinţei perfecte Numai
perfectul îl poate iubi ce cel imperfect,
acordându-i în felul acesta o şansă de a se ridica.
Europenii văd iubirea ca o relaţie opusă.
Imperfectul este cel care iubeşte, pentru că în
felul acesta se înalţă, ţânjeşte spre idealul său.
Eminescu vedea iubirea în, sensul antic, ca
o coborâre a zeului pe pământ. In felul acesta ne
iubeşte poetul pe nm, chiar dacă nu are loc printre
noi.
Noi ce facem?
Prof. Gabriel HACMAN
Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare" Suceava
 Sentimentul religios în lirica lui Eminescu poate
părea ceva surprinzător pentru că acest aspect al
operei lui Eminescu a fost evitat în anii
comunismului.
Încă de la începuturile sale, cultura română a
păşit sub semnul lumii creştine.
Fondul sufletesc al poporului român a oferit
terenul propice pentru afirmarea sentimentului
religios, care devine centrul creaţiei, orientând şi
inspirând preocupările spirituale ale oamenilor
de cultură în direcţia aceasta.
Literatura populară, ce constituie creaţia cea
mai cuprinzătoare a sufletului românesc şi a stat
la baza literaturii culte, este inspirată, mai ales,
din motive religioase, având ca esenţă iubirea de
aproapele, luminozitate, înţelegere şi generozitate.
Aşa sunt grupe întregi de colind, cântece de
stea, bocete şi psalmi, care s-au impus ca valori
nepieritoare, tocmai prin adâncimea
sentimentului creştin ce stă la temelia lor, cum
sunt cele două capodopere ale poeziei noastre
populare „Meşterul Manole" şi „Mioriţa".
Faptul că jertfa Anei slujeşte la ridicarea
mănăstirii - podoabă a credinţei noastre - capătă
semnificaţia jertfei creştine pe care însuşi
Mântuitorul a pus-o la temelia Bisericii Sale.
Mioriţa pune în discuţie atitudinea creştină în
J a existenţei umane..."
I
·­-
a fi păstrat intactă na�a, este meritul creştinismului
ortodox • 3
În minunata sa „Rugăciune", care se ridică Ia
înălţimea celor mai desăvârşite opere ale sale,
poetul îngenunchează în faţa Fecioarei Prea Cu­
rate, pătruns fiind de nefericirea destinului
omenesc şi cere acestui nestărşit izvor de bunătate,
eliberarea noastră din suferinţă şi din strânsoarea întruchipează
păcatelor, prin mântuire • 4
noştri, ne-a prezentat în totalitatea universului
său de gândire, nu numai drama destinului
omenesc, ci şi zborul mân&âietor către înălţimile
purificatoare ale credinţei. Intr-un articol publicat
în „Timpul" din 12 aprilie 1881, intitulat
,,Învierea", el aprecia că sunt aproape „două mii
de ani de când biografia Fiului lui Dumnezeu e
cartea după care se creşte omenirea... Astfel a se
sacrifica pe sine pentru semenii săi, nu din
mândrie, nu din sentiment de datorie'civică, ci
din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă
„Pentru a fi buni, pentru a se respecta unii pe
alţii şi a-şi veni unul altuia în ajutor, oamenii au
nevoie de religie.''6
Ca arhitect al cugetării creştine, M. Eminescu
a scris şi alte poezii de inspiraţie religioasă cum
ar fi „Christ", datând din 1869, care este prima
formă a poeziei „Dumnezeu şi om", definitivată
în 1873, Ia care autorul a mai adăugat patru strofe,
revenind asupra unor versuri din varianta I
„Venere şi Madonă", construită după aprecierea
lui Tudor Vianu „pe tema contrastului dintre
zeitatea antică a amorului şi Sfănta Fecioară care
virtuţile pline de curăţie ale
matemităţii." 7

faţa morţii cu cele trei aspecte care ridică sufletul
omenesc pe înălţimi sublime: resemnarea,
împăcarea şi seninătatea.
Aspectul religios al neamului nostru era un
lucru prea obişnuit, la îndemâna oricui şi vizibil
oriunde, era natura sa însăşi. Pan M. Vizirescu
susţine că: ,,era de ajuns să fie poetizat românul,
fiindcă sub înfăţişarea lui se cuprinde de la sine
şi această trăsătură fundamentală a firii sale"1
Până la Eminescu au scris poezie religioasă
Gh. Asachi „Imn Moldovenilor" şi „Imnn",
Vasile Cârlova „Rugăciune", Grigore
Alexandrescu „Rugăciune", Vasile Alecsandri-­
două-trei poezii, demnă de semnalat „Imn
religios", poezie care mărturiseşte puterea
Creatorului în accente vibrante.
Poezia, ca expresie a sufletului adânc, esenţial
religios, este în mod inevitabil impregnată de
religie, iar rugăciunea „ca respiraţie a sufletului"
este singura manifestare a omului prin care acesta
poate lua contact cu Divinitatea, dând astfel sens
existenţei noastre naturale şi umane2.
Însuşi Eminescu, poetul atâtor chinuitoare
negaţii, a reuşit să găsească înseninarea pe calea
sentimentului religios, cu un elan de adâncă
sinceritate. Vorbind despre menirea Bisericii, a
credinţei strămoşeşti, poetul arată că ea
„păstrează limba şi naţiunea şi prin aceasta ceea
mai înaltă instituţie de cultură:.., religia umanită�i
consistă tocmai în recunoaşterea existenţei unui
principiu moral în istorie, ... ea a făcut ca Duhul
Sfânt să vorbească în limba neamului românesc,
să redea în graiul de miere al armoniilor române,
Sfânta Scriptură şi perceptele Blândului
Nazarinean. Faptul, prin urmare, de a fi dat
expresie Duhului Sfânt în limba românească, de
„Noi, ce din mila Stăntului „Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce
Umbră facem pământului scânteie
Rugămu-ne-ndurărilor Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte
Luceafărului mărilor înstelată,
Ascult-a a noastre plângeri Te-a văzut plutind regină printre îngerii din
Regină peste îngeri cer
Din neguri te arată, Şi-a creat pe pânze goală pe Madona
Lumină dulce, clară Dumnezeie"
O, Maică Prea Curată (Venere şi Madonă)
Şi pururea Fecioară, „Rugăciunea u nui dac", începe cu o
Marie!" 5 cosmogonie apropiată de cea ovidiană şi are în
(Rugăciune) cuprinsul ei accente ale biblicului Iov, iar
Referindu-se la aceeaşi „Rugăciune", Titu „Colinde, colinde", prin muzicalitatea versului
Maiorescu, preluat de Perpesicius, spune că aminteşte de poezia populară.
aceasta „cuprinde versuri de unică frumuseţe, care „De dragul Mariei
nu pot lipsi din opera lui Eminescu ". 6 Ş-a Mântuitorului,
Atât ca atitudine, cât şi ca dorinţă, ,.Rugăciune" Luceşte pe ceruri
exprimă năzuinţa creştină de înţelegere a O stea călătoQllui"
absolutului cu ideea de revelaţie şi mântuire, (Colinde, colinde). °
păstrând peste veacuri învăţătura adevărată dată Reluând tema din „Rugăciune" în sonetul
nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. ,,Răsai asupra mea", autorul afirmă de data aceasta
Poemul ,,Învierea" - adâncă pătrundere a un sentiment personal, nu unul general ca în
biruinţei divine din noaptea stăntă - e ca o odă a „Rugăciune", înfăţişând adoraţia sa către „Maria
bucuriei creştine în faţa revelaţiei, trăite cu toată Sf'antă pururea Fecioară", care i-a luminat trecutul
măreţia ei cerească. iar atunci când nu se mai regăseşte pe sine o
„Cântări şi laude-nălţăm cheamă să-i dea din nou ,,lumina mântuitoare".
Noi, Ţie Unuia, ,,Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Primindu-l cu psalme şi ramuri Şi reapari din cerul tău de stele
Plecaţi-vă neamuri, Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie".
Cântând Aleluia! (Răsai asupra mea)"
Christos a înviat din morţi ,,În afară de tulburătoarea stare de conştiinţă
Cu cetele sfinte pe care încearcă s-o tămăduiască prin miracolul
Cu moartea pre moarte călcând-o ce-l aşteaptă, înalta poetizare a Sfintei Fecioare,
Lumina ducând-o face din versurile lui Eminescu o podoabă de
Celor din morminte!"5 artă a genului"10•
Eminescu, mai mult decât ori� dintre poeţii PASCARU OLIMPIA
 '.caîric;e�uti . c�t 12uJi�ţzeu ceruişi părtlântul'' (Fac.
. �c��teiuvirite ş�7deschide . ca_ rte� ,de căpătâi a
' (�mµlui.\,,La Î�C:Pl!t".,__ Timpul. ,:Percepţta materiei,
',• . . .tea.ei -măsura clipei scurseJ>ofrivitdicţioriârului, ţimpul
reprezipt�: 7,durata, perioada măsurată în ore, zile etc., care
'corespunde desfăşurării unei acţiuni, unui eveniment, scurgerea
·t·nnpttril'. . e
succesiyă de momente":
Lumea creată a avut nevoie ţncă de la început de această
simţire a măsurării intervalului dintre două eveni�ente. Cu a.tât
<di.ai mult,. pe .pan: ursul ev.?luţiei ţimpul devine ,o' unitate de
. · �sur� indispens abij� .. Cultul divin,
relaţia om- D.umnezeu se cerea şi ea
ll1
t gen�ral aceeaşi alcătuire, partea I-a cu
·n· t
regle mentată în chip p otrivi t De
1
aceea s-au rânduit anu mite momente ' ' •· · , '
de rugăciune, de <:lialog interpersonal . · . - -
. ,
·
între Divipitate şi omul cre. at. Biserica
.
a rânduit astfel pentru obştea creştină'
vremeaîn care credinciosul se cuvine
ur·
a e rug
s ;i�� ��:::��ă î n cepe
Du
_ , )1
. ·_
înto.tdeauna cu seara, potrivit tradiţiei
pr�luate din iudaism. Prima slujbă a
.. < '
. zilei litprgice este, invariabil, Vecernia, adică lauda sau slujba de
seară. Prin ea se aduce, în primul rând, mulţumire Domnului
pentru ajutorul acordat şi pentru străbaterea duratei zilei. Rugăm,
· de asemenea, pe Creatorul ca seara şi noaptea ce vor veni să fie
petrecute „în pa'ce şi fără de păcat".
Vecernia aduce aminte credinciosului de vremea
minunată a creării lumii, atuncicând, ,,toate erau bune foarte''
(Fa.:. 1,31), apoi de greşeala pri milor oameni ş i de izgonirea lor
din Rai, de permaneri'ta purtare de grijă a Zi ditorului faţă de
toată lumea şi în primlll i:ând de om, ,,căci atât dtJlm ult a iub it
Dumnezeu lumea încât pe Unul-Născut Fiul Sau L-a dat ca
'
f "'J 1•
oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică" (ln. 3, 16).
.PaveclîJ11ita sau Dupăcinarea este slujba ce încheie zi ua
· civilă: Pri n ea se mulţumeşte, de asemenea, pentru petrecerea
cu bin'e a timpului zilei şi rugăm, ,,şă ne dai nouă Stăpâne, celor
ce mergem spre somn., odihnă sufletului şi trupului', ca fără de
osândă, în pace şi fără. de păcaţ să petrecem noapte'a ce vine".
La sfârşitul zilei mărturisim că: ,,Nădejdea mea este Tatăl,
scăpart:a mea este Fiul, acoperământul meu este. Duhul Sfânt,
Trei,ţie Sfântă, slavă Ţie."
.. . Utreni_a este slujba de dimineăţă, cea prin care ,,Mulţumim
}ie;Doamneriumnezeul noştru, Care ne-ai ridicat pe.noi din
aşternuturile noastre şi ne-ai pus cuxânt de laudă în gµrile noastr:,
ca să ne închi!)_ăm şi să chemăm numele cel sfânt al Tău; şi ne
rugăm îndurărilor Tale; pe care pururea le ai pentru viaţa noastră,
trimite şi acum ajutorul Tău peste cei ce nădăjduiesc în mila Ta''.
' · )nceputul este asi1i1il�t, si mbolic, zorilor mântuirii
neamului omenesc prin venirea în lume a Mântuitoru lui Iisus
Hristos. Pornind de Javremea Vechiulu i Testament, de la omul
.c.:u.fLJridat în negura păcatului , ·fără puti nţa jzbhirii şi de la_
n�
ţo11Şt1entiiarea stării păcătoase, rugăm: ,,Mâhnit e duhul în
. mine şi inirnamea încremenită înăuntrul meu. Tins-am cătreJine
·; înâi�H� mele, sut1etu1 meu ca un pământînsetoşat. degrab
auz i-mă, Doamne, că a slăbit d uhul meti" (Ps .142).
NădejdefC . reşt6\odată cu înaintarea spre z i , că ci
,;Dumnezeu este D omnul şi.S7a arătat nouă" iar ca o împlinire a
acesteia se vesteşte cuvânttÎI Evangheliei . Creştinii cântă imn
de slavă şi de bt1c&ie: ,,învierea lui Hristos văzând să ne închinăm
Sfântului Domnului Iisus':.
Jmne de laudă se aduc acum Preasfintei Fecioare şi
sfinţilor pentm ca bucuria mântuirii să culmineze cu Doxologia
mare: ,,Slavă întru cei de sus lu1 Dumnezeu şi pe pământ pace,
între oameni bună învoire".
D e slujba Utreniei este legat, în mănăstiri, Ceasul I, apoi
unnând Ceasurile IU, Vl şi IX. Ele auîn
.g1'CO
lectµri din psalmi, preînchipu i nd
' \ ' •• '� Vech i ul Testam en t , când a f ost
' ._: . . . ,. profeţită mântuirea ce va fi adusă prin
.
întruparea Fiului lui Dumnezeu; partea
a Il-a, cuprinzând tropare şi cântări de
lăudă adresate sfinţilor. Si m bolic,
această parte oglindeşte perioad a de
. ·. �� . ""·
�- împlinire a mântuirii, dovadă stând
sfinţii. următ01i ai lui Hristos şi primitori
ai tăgădui nţei mîntuirii. De obicei ul­
tima pai;te a Ceasurilor constă dintr-o rugăciune de închinare.
Ca toate celelalte rânduieli liturgice şi Ceasurile lşi au
simbolistica lor, Ceasul III pomenind momentul în care iudeii au
ţinut sfat ca să-L răstignească pe Mântuitorul, precum şi de
timpul din zi în care Duhul Sfânt S-a revărsat asupra Sfinţilor
Apostoli. Rugăciunile Ceasului III sunt, pe de o parte, asemenea
glasului celui înconjurat d.e răufăcători: ,,A u zi, Doamne.
dreptatea mea, ia aminte la cererea mea'' (Ps. 16, l) iar pe de altă
parte, seînalţă către Sfântul Duh: ,,D oamne, Cel ce în Ceasul al
treilea ai trimis pe Preasfântul Tău Duh Apostolilor Tăi, pe Acela,
Bunule, nu-L lua de la noi , ci ni-L înnoi eşte nouă, celor ce ne
rugăm Ţie'' (Troparul glasului lll).
Ceasul al VI-Jea aminteşte de cutremurul din momentul
morţii Mântuitorului Iisus Hristos pe cmce. Prin această slujbă
se aduce mulţumire pentru mântuirea dată nouă: ,,Celui ce a
murit cu trupul pentru noi în cea sul al ş aselea, în mâinile
Părintelui Său punând-şi sufletul, sufletele noastre le-a pus şi cu
moartea Sa pe noi ne-a înviat".
Cele şapte Laude au intrat în circuitul slujbelorBisericii
încă de laînceput căci, cum mărturiseşte chiar Sfânta Scriptură.
Apostolii se rugau la aceste ore di n zi. Atunci când Duhul Sfânt
S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli ei erau adunaţi la rugăciune;
în ceasul al IX-iea Petru şiJoan se suiau Ia Templu pentru
rugăciune (Fapte 3,1); în închisoare Sfântul Apostol Petru se
ruga la miezul nopţii ,,lăudând pe Dumnezeu în cântări" (Fapte
16,25). Mântuitorul Ii sus Hristos Însuşi se ruga adesea t oată
noaptea, mai ales în Jocul Său preferat din grădina Ghetsimani.
D eşi au w1 caracter facultativ sau neobligatori u pentru
credincioşii de mir, cele şapte Laudeîşi ?li importanţa lor şi bine
. ar fi ca, de fiecare dată când este posibil, creştinii să participe la
toate rânduielile liturgice aleBisericii, urmând sfatul proorocului
David: ,,De ş apte ori în:tiTe-am lăudat, Doamne.":
Pr. prof. FLORL� HOSTIUC,
parohia ;,Sf. Gheorghe" - Mirăuţi

OPERA MITROPOLITULUI
Mitropolitul Dosoftei a îpceput printr-o
densă activitate de traducere şi tipărire a
cărtilor de cult în limba română. Mânat de
ace�aşi intenţie ca şi Varlaam, ,,să înţeleagă
creştinii sfintele taine" şi tot ca precursorii,
avea conştiinţa unităţii de limbă a celor trei
Tări Române, traducerile sale fiind adresate
�elor care „să află într-această limbă
pravoslavnică".
Psaltirea în versuri, apărută în 1673 dă
măsura vocaţiei şi măiestriei de artizan al
poeziei, dă măsura muncii de creaţie a
mitropolitului şi nu numai atât. Ea probează
că poetul cleric avea conştiinţa că- poezia
era necesară celor.cărora le-a fost adresată.
Toate aceste calităţi ale Psaltirii constituie
probe pentru a-l considera pe Dosoftei nu
doar un diletant, un ainator în materie de
poezie, ci un creator autentic, chiar, un artist
de geniu. Mitrop.olitul mărturîseşte că
efortul depus la elaborarea Psaltirii în versuri
nu a fost doar de a transpune „ad literam",
în limba română, a Psalmilor lui David El a
urmărit, de asemenea, păstrarea spiritului
religios al operei, care, spune mitropolitul:
,,Este plină de rugă şi de tainele cele mare".
Munca a fost enormă, ,,cinci ani foarte cu
osârdie", iar copiile manuscrise anterioare
lui 1673 ne fac să credem că a durat în jur de
IO ani.
O vreme s-a afirmat că Dosoftei s-ar fi
servit de varianta polonă a Psalmilor,
realizată de Ioan Kochanowski în 1579.
Nicolae Cartojan atrage atenţia, îpsă, că
„fondul traducerii a rămas neatins de
influenţa polonă", cum de altfel nici cei 50
de psalmi versificaţi de Clement Marot în
sec. al XV-iea nu par să fie cunoscuţi de
mitropolitul nosti:u. Care ar fi scopurile
conştientizate estetic sau doar intuite pe care
le-a urmărit Dosoftei?.
În primul rând, a urmărit menţinerea
tensiunii lirice a psalmilor, imnuri închinate
lui Dumnezeu, care nu puteau să fie satu­
rate, în acelaşi timp, de presiunile ontologice
ale spiritualităţii româneşti. Amprentele
concepţiei despre lume caracteristice culturii
noastre sunt decelabile în naturismul
viziunii, naturism care constituie suportul
candela
,.,,.l���;ii.4-FJ:ifi/i:«L,P·+--
Fă-m Î giudeţ pre lume
Şi-ntreg mă fereşte
revelaţiei, al venerării, al umilinţei creştine
în fata Creatorului. Or, literatura ebraică de
care.aparţin fsalmii nu posedă, este ştiut,
această deschidere către natură,
comunicarea nemijlocită între om şi
elementele ei. În fond, exotismul senzual şi
fantastic al Orientului ebraic este dislocat
de'Senzitivitatea naturistă, bucolică adeseori,
a trăitorilor dintre Carpaţi şi Dunăre.
Înfăţişarea Demiurgului abia trezit din
somn, ,,rumăn", ,,aburit şi şumăn"ne trimite
nu la acel Dumnezeu ascuns şi pedepsitor al
credinţelor ebraice, ci la o divinitate
naturistă, de sursă dionisiacă, foarte·
apropiată de uman, aşa cum apare şi în
poemul Mitologicale ale lui Eminescu.
Cosmicizarea trimite tot la Eminescu.
Dumnezeu nu e numai o putere care
supraveghează actele omului, cât şi acea
forţă care a creat universul şi care asigură
echilibrul cosmosului şi armonia lumii.
„De la Tine ziua luminează/Şi noaptea
cu stelele dă rază/Tu ai tocmit luna de dă
zare/Şi soarelui i-ai dat de răsare/Tu i-ai dat
pământului frumuseţe/Dă-I întoarce vara-n
tinerete./Primăvara-i de Tine făcută/Să
plode�scă roua multă". Autohtonizarea
decorului la Dosoftei se impune din con­
text, munţii Judeei sunt înlocuiţi de măgurile
Moldovei, harfele îngereşti devin buciume
din Carpaţi, lăutele se transformă în cetere,
taurii Orientului fac loc bourilor moldavi sau
inorogilor neortodocşi, dar plini de sugestii
expresive. Este uluitoare capacitatea de
pactizare a realului de care dispune
Dosoftei, mitropolitul-poet care avea şi un
extraordinar simţ muzical, comparabil în
literatura noastră cu Eminescu, Arghezi sau
Ioan Barbu. Dosoftei a folosit modelul
folcloric: iambul, troheul. dactilul câteodată,
care constituie baza poeziei elegiale din
folclorul românesc.
Descoperim în sistemul de imagini al
Psalmilor unele similitudini cu poetica lui
Eminescu, Arghezi sau Barbu, fără a vorbi
de numeroasele ecouri folclorice.
Mitropolitul se distanţează, fără reticenţe şi
fără prejudecăţi, de sistemul aproape fix,
oarecum rigid, al poeticii şi simbolisticii
DOJOFTEI
�proape originare. El îşi asumă libertăţi pe
care condiţia de traducător al textelor sfinte
le interzice chiar şi azi, în sec. XX. Artistul
Dosoftei se vădeşte mai puternic decât
smeritul cleric Dosoftei. Fantezia sa poetică
sparge tiparele iniţiale şi remodelează textul
după-criterii estetice proprii.
Dosoftei este primul poet român a cărui
creaţie se vădeşte a fi construită pe un „pat-·
tem" poetic românesc. Aşa se explică faptul
că găsim în .P.saltire construcţii literare care
ne evocă tendinţe ale poeziei româneşti
modeme, exprimate de Ion Pillat şi Nechifor
Crainic, ba chiar şi expresivităţi suprarealiste.
Principalele repere ale acestui „pattem"
ar fi:
-autohtonizarea lumii divine (procedeu
dus până la ultimele consecinţe de poeţii şi
graficienii de la Gândirea);
- cosmicizarea realului: O zicere din
Psalmii lui David, întru totul rigidă şi banală:
„Acolo, în ea, umblă corăbiile" capătă la
Dosoftei profunzimea unei metafore
cosmice: ,,Peste luciu de genune/Trec
corăbii cu minune" (corăbii pe care le mişcă
de undeva o putere miraculoasă, sau corăbii
încărcate cu lucruri preţioase, sau corăbii
miraculoase ele-însele?);
- concretizarea abstractului, procedeu
atât de arghezian (al doilea poet român autor
de Psalmi): Şi-mi este ştiinţa/Arsă de
cuvinte";
- abstractizarea concretului, procedeu
pe care două secole mai târziu îl vor practica,
şi cu rezultate de excepţie, un Ion Barbu sau
un Nichita Stănescu.
,,M itropolitul Dosoftei d ezvoltă,
amplifică potenţialul metaforic al limbii
române, neexploatat practic până la el,
descoperă şi pune în mişcare resorturi
conotativ-expresive ale limbii efectiv
miraculoase, dacă-l comparăm cu alţi poeţi
ai începuturilor'' (Eugen Negriei).
Astfel, Dosoftei este primul estet
autentic al poeziei româneşti.
Prof:MIRELAALEXA
 r �
ORTODOXIE,
CATOLICISM,
Daprepreofie
PROTESTANTISM, NEOPROTESTANTISM, ANTIHRISM ,,,ţ,lergâ111/, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le î11 numele Tatălui şi al
Aţi observat „ism"-urilc. Cunoscătorii ne unim cu El, primim şi noi energiile Fiului şi al Sfântului D11/1,
înţeleg. Pentru ceilalţi ofer câteva repere, divine în ritm de crescendo etern. învăţându-le să păzeascâ toate câte v­
nu neapărat congruente: budism, Aşadar, întoarcerea de la starea de am poruncit muă" (Matei 28, 19-20).
.hinduism, confucianism, iudaism, om păcătos (păcatul este o boală a 'Misiunea preoţească nu este una
islamism, naţionalism, nazism. fascism, sufletului). se face prin energiile divine obişnuită, pentru că deşi se săvârşeşte pe
comunism, ateism, şi - de ce nu? - ale umanului lui Hristos, transferate, păniânt are, în.să, demnitatea lucrurilor
clericalism. Încercaţi să adăugaţi ,,-isrn" transfuzate omului care stă lângă Hristos, cereşti, fiindcă lnsuşi Hristos a instituit-o.
unei ştiinţe de bază. fără a şoca urechea. lipit de El, iar după însănătoşirii procesul Preoţia este ceva înfricoşător, mai ales cea
Matematic-isrn? Fizic-ism? Nu merge, căci cunoaşte(ii lu,i Dumne-zeu continuă în a Noului Testament, în comparaţie cu cea
adăugăm o nuanţă oarecum diminutivă unire cu Hristos-Dumnezeu. vetero-tcstamentară. Sf. Ioan Gura de Aur
sţiinţei. Amatorism, diletantism, etc. spunea că: ,.este primejdios să pofkşti
· Catolicismul nu cunoaşte Sfintele onoarea aceasta (adică preoţia)", de aceea
Nu că un .,-ism" adăugat Ortodoxiei ·Taine ca energii ale lui Hristos care se
ar şoca urechea. Şochează numai bunul transferă omului, ajutându-l să cunoască preotul trebuie să fie aşa de curat ca şi
cum ar locui în ceruri în mijlocul cetelor
simţ şi mai ales credinţa. Unde şi câtă mai tot mai mult pc Ofertantul lor. Pentru un îngereşti. Slujitorul Sf. Altar trebuie să aibă
este. Dar nu despre asta ne-am propus să catolic însănătoşirea se face astfel: multă înţelepciune, şi pe lângă aceasta mult
vă scriem aici. Lui Toma, alertat că nu ştie Hristos nu-l atinge şi nu-i dă nimic. El, har de la Dumnezeu şi o viaţă morală
drumul către Tatăl, Hristos îi spune: .,Eu Hristos-©mul, pătimind nevinovat, pc aleasă. Sufletul preotului trebuie să fie ca
sunt Calea" (ln. 14,6). O calc cu două nedrept, obţine înaintea lui Dumnezeu un diamant care să bucure şi în acelaşi
valen\e inseparabile - învăţătura şi nişte merite aparte, inepuizabile, care au timp să lumineze sufletele celor ce privesc
exemplul vieţii - pentru inseparabilul puterea de a vindeca umanul. Se inalţă la dânsul. De asemenea, păstorului i se
bivalent - uman sufletesc şi trupesc. A apoi la cer. lăsând pe pământ meritele Sale cere un suflet mărinimos. ca să nu se
descurajeze şi să nu dez nădăjduiască
merge pe Calea aceasta înseamnă a merge şi un locţiitor - papa - care împarte pentru cel rătăcit şi să fie precum vitejii
către T,!ltăl cu Hristos, pentru că_ El este meritele, uneori şi gratuit. ostaşi ce se luptă în războaie. Preoţii sunt
Calea. II explorăm conduşi de El lnsuşi. Protestantismul a stabilit că, dacă puşi a se îngriji de bogăţiile cerului şi
În rai omul trebuia să-L cunoască, primesc o putere pe care Dumnezeu n-a
Sfintele Taine tot nu sunt energii
exploreze pe Creator, condus de Însuşi încre dinţat-o nici îngerilor şi nici
dumnezeieşti, pot fi înlăturate din arhanghelilor.
Creatorul, în W1ire cu El, probabil în timpul
procesul însănătoşirii emului. Preoţii trebuie să aibă pricepere şi de
plimbărilor din răcoarea serii (Fac. 3,8).
Neo-protestantismul mai face o a cuvânta şi învăţa, pentru că fără aceasta
Când. condus de începătorul separaţiei
încearcă de unul singur, confundă simplificare: jertfa lui Hristos nu mai are vor fi fără de folos pentru credincioşi şi
aceştia vor suferi mult.-\ pagubă din această
Creatorul cu creaţia, precum orbul putere asupra însănătoşirii omului, pricină. Preotul trebuie să fie mereu in con­
confundă lumina cu întunericul. Confuzia devine un banal exemplu de viaţă după tact cu credi ne ioşi i, să fie alături de
arc dect de pareză parţială asupra voia lui Dumnezeu, Care alege pe cine problemele şi de necazurile lor pentru a le
organului cunoaşterii, care se alienează, vindecă şi pe cine nu. Ba mai mult, da sfaturi şi îndemnuri şi a-i feri de a cădea
nu percepe realitatea Creatorului. Omul Mântuitorul este numit doar „Isus", un în păcate. Prin comportamentul şi viaţa sa
distinge acum între Creator şi creatură tot evreu oarecare, fără Hristos, nume care-L morală, preotul este model pentru
aşa cum orbul distinge lumina de arată ca Fiu al lui Dumnezeu, conform credincioşi ca „un tată faţă de copiii săi cei
întuneric: sesizează lumina, dar vede la Mt. 16,16-17. Evangheliile arată că nici mai mici".
fel şi pe lumină şi pe întuneric. Pentru un demon, care I Se adresa prin îndrăciţi, Preo�lor li s-a încredinţat să renască
spre cele duhovniceşti şi.li s-a dat grijă să
reluarea procesului de cunoaş­ nu-L numeşte Hristos, ci numai Iisus - dea naştere prin botez la o viată nouă,
tere-explorare a fost necesară operaţia Fiul lui Dumnezeu, în timp ce Petru, în aceea în Iisus Hristos. Ceea ce fac preoţii
care să redea organului funcţia: în cazul textul citat (şi Domnul îl fericeşte pentru pe pământ, Dumnezeu primeşte sus în
orbului, vederea, în cazul înşelatului, aceasta) spune că Hristos este numele ceruri fiindcă lor le-a spus Dumnezeu:
raţiunea - reorientată spre Dumnezeu. Care-L arată ca Fiu al lui Dumnezeu. „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate
Operaţia este scurtă: Dumnezeu Se Toate ,,-ism"-urilc creştine nu văd în şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ
face om şi umple umanul Său de puterea Hristos pe Cel ce a realizat mântuirea şi vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18, l 8).
Ipostasului Său dumnezeiesc. îndumnezeirea omului, unindu-Se cu El, Preotul. are o misiune foarte importantă
Convalescenţa este lungă. Firea ci-L consideră o fiinţă distantă, Care a fiindcă II aduce pe Duhul Stănt „şi îndelung
îşi face ruga nu ca să cadă o flacără de sus
omului este unică, comună, aceeaşi, de la dat unora şi va da altora iertarea spre a mistui darurile, ci ca harul
Adam la ultimul care se va naşte: suflet şi păcatelor; toate vorbesc de iubirea pe dwnnezeiesc să se coboare asupra jertfei
trup. În virtutea acestei comuniuni, care au izolat-o în cer; toate reprezintă şi prin el să se aprindă inimile tuturor spre
Hristos, comunică umanului energiile firii libertăţi pe care Dumnezeu nu le-a a le face mai strălucitoare decât argintul
Sale şi primim fiecare atât cât putem îngăduit omului şi Ic-au luat pentru a curăţit în foc'' (Sf. Ioan.Gură de Aur).
cuprinde. Energiile reprezintă pentru om eluda legea dumnezeiască. . Viaţa unui slujitor al Stăntului Altar
cunoaşterea-explorarea practică a lui Ce ar mai putea urma ? Ultima este încercată de multe ispite şi greutăţi,
Dumnezeu. Comunicarea energiilor din năzbâtie: unirea tuturor credin1elor cu căci „mai multe sunt valurile care zguduie
Hristos şi om este un transfer pe care-l păstrarea particularului fiecăruia dar fără sufletul preotului decât valurile care
zbuciumă marea, şi cum nici marea n-a
face Însuşi Hristos, prin Sfintele Taine. Hristos şi fără Ortodoxie. Ori, cine nu este putut fi vreodată fără furtuni, tot aşa şi
Prima energie transferată este credinţa, cu Hristos este împotriva Lui (Mt. 12.30). sutlen1l lui nu poate fi fără de întristare şi
dată prin botez, după care, prin celelalte Deci ANTIHRISM. fără de griji'', fiindcă preotul nu trăieşte
Sfinte Taine lucrăm faptele bune, virtuţile Noua religie ar avea din HRISTOS numai pentrn sine, ci pentru păstoriţii săi,
· prin care cunoaştem puţin pe Dumnezeu. doar „H", ,,R" şi jumătate din „I" cealaltă faţă de care are o responsabilitate foarte
Rămânem apoi miraţi - plăcut - când, jumătate aparţinând ,,-ism"-ului. mare, şi pe care tre!:mie să-i conducă la
asociind cunoştiinţele, înţelegem „Cine mântuire, scopul ultim al păstorului de
este Dumnezeu" (aceasta ar fi ' suflete.
Pr. prof. DARABAN IOAN-DORU VASILE MIHĂILĂ- clasa a XIII-a
contemplaţia) şi ne îndumnezeim, adică � ; �
 BOTEZUL
SFÂNTULUI
IOAN
BOTEZĂTORUL
Sfânta Evanghelie, cea după
Marcu, cap. I, ne spune că „Ioan
B otezătorul era în pustie şi
propovăduia botezul pocăinţei
spre iertarea păcatelor".
Deci botezul lui, pe care îl făcea
la râul Iordan, era un botez de
pregătire pentru botezul creştin,
pentru că cei botezaţi de el nu
primeau nici Duh Sfânt şi nici iertarea păcatelor. Aceasta o sp'une şi
Sfântul Apostol ·Pavel: ,,Ioan (Botezătorul) a botezat cu botezul
pocăinţei, îndemnând poporul să creadă în Cel ce vine după dânsul"
(Faptele Apostolilor 19, 4).
El propovăduia pocăinţa şi iertarea păcatelor pe care avea să le ia
de la Hristos prin botezul creştin, în numele Prea Sfintei Treimi.
Sfântul Ioan Botezătorul boteza numai cu apă pe cei ce veneau la
dânsul, în timp ce ei îşi mărturiseau păcatele; şi îi învăţa, zicând: ,,Eu
v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela - adică Hristos - vă va boteza
cu Duh Sfânt" (Marcu 1,8). Prin misiunea sa, Botezătorul plinea
prporocia scrisă despre el cum că va fi „glasul celui ce strigă în
pustie: Gătiţi Calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui" (Isaia 40, 3).
Dar de ce S-a botezat Iisus Hristos cu botezul lui Ioan? La această
întrebare răspundem cu mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur, care
zice: ,,La botezul lui Ioan în apele Iordanului, el cerea tuturor
pocăinţă. De aceea şi botezul lui era numit botezul pocăinţei". Cu
toate acestea lui Iisus Hristos nu I-a cerut Ioan pocăinţă. Dimpotrivă,
în faţa Lui, s-a simţit umilit, zicând că el însuşi avea nevoie a se
boteza de către Iisus şi nu invers (Matei 3, 14). Nici nu-i putea cere
deoarece Iisus nu avea păcate, căci era zămislit din Duhul Sfânt, iar
nu din poftă trupească, nici din poftă bărbătească (Ioan I, 13). Deci
Hristos nu moştenise păcatul strămoşesc. Dar nu avea nici păcate
personale (Ioan 8, 6), după cum nu avea trebuinţă nici de o mai
mare revărsare a Duhului Sfânt asupra Sa, ceea ce de altfel botezul
lui Ioan nu-l putea oferi.
Dar atunci de ce S-a botezat Hristos de la Ioan? Mai întâi pentru
ca să-L facă cunoscut oamenilor, arătându-L lor şi zicând: ,,lată
Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Acesta este despre
care eu am zis: ,,După mine vine bărbat, care a fost mai înainte de
mine, fiindcă mai înainte de mine era" (Ioan I, 30). Ioan L-a mărturisit
oamenilor, iar acum Îl arată, pentru ca mărturisirea lui Ioan despre
„Cel ce vine" după el (Luca 3, 16; Ioan l , 27) să nu rămână
îndoielnică. Tot acum Îl mărturisesc pe Iisus, Dumnezeu - Tatăl,
Care grăia din nor şi Sfântul Duh, coborât peste El în chip de
pprumbel (Matei 3, 16-17). De acum mulţimile nu mai aveau să pună
la îndoială cele mărturisite de Ioan. Acum Iisus S-a făcut cunoscut,
căci mai înainte nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan I, 36), căci îşi
petrecuse viaţa în pustie, propovăduind şi botezând la Iordan şi
mărturisind pe Hristos. În al doilea rând, Iisus a primit botezul de la
Ioan ca ·să se împlinească „toată dreptatea" (Matei 3, 15).
,,Dreptate" înseamnă împlinirea poruncilor şi voiei lui Dumnezeu,
iar „drept" este cel ce împlineşte aceste porunci (Luca I, 6).
Deci S-a botezat Hristos de la Ioan, ca nimic din voia şi dreptatea
lui Dumnezeu să nu rămână neîmplinită de El în cer şi pe pământ, .
singurul care împlineşte toată dreptatea.
Iată deci rolul botezului lui Ioan şi motivele pentru care S-a botezat
hsus Hristos de către el în Iordan.
Prof. IOA..'i',J POPOVICI
Despre virtutea
• •
s1nererue1
Auzim vorbindu-se despr<." smc·rcnil.' că ..întrece toată zidirea"
(Fii. 9)...atrage bună\'oinţa lui Dumn.:zcu.. (Sf. loJn Hrisostom),
..este rădăcina şi izvorul tuturor virtutilor'' (Sf. Grigorie Teologul),
Jar cc este· smerenia ,au umilinta ca virtute creştină·.'
Vom încerca să descifrăm tainele acestc·i ..comori închise într-un
vas de argilă, adică în trupul nostru. care .imre.:e prin măreţia e-i
puterea de exprimare a cuvântului·', dură cum o detine;i Sfântul Juan
Scărarul.
Socotim c:i cel mai potrivit este s:1 incepem .:u un cuvfmt izvorât
din trăirea mistică a Părinţilor pustiei, pcntrn a :ir[1ta m:ircţia ,mcreniei.
„i\stfel m:când o dată Avva J\focarie spre chilie l-a intfnnpinat
diavolul cu secera �i Hand s:1-I lovcascr, n-a putut. Şi i-a 7is lui:
multă silă .1111 de la tine. l\facarie. că..:1 nu pot asurra ta. lată Price faci
şi eu fac. Tu posteşti, dar cu niciue..:um nu mănanc. Prin:gheli, dar
cu ni..:iJecum nu tlonn. Nunwi una este cu care m{1 birnieşti: smerenia
ta...
Smerenia cunoscută înainte de venirea iVlântuitorului. pe plan
religios· moral, apare sub fo1ma unulinţci înjositoare faţă de voinţa
zeilor. Sfânta S.:riptură a Noului Testament ne descopcră o altă
învăţătură despre- smerenie. Dumnezeu nu l-a lăsat pe- om în
întunecimea păcatului. ci la ,,plinirea vremii" (Galatcni 4,4), din iubirL·.
a trimis pe Fiul Său într-o covârşitoare smerenie ca să-l salwzc. Fiul
lui Dumnezeu „S-a deşertat pe Sine luânu chip de rob, f:icându-Sc
ascment·a oamenilor... S-a smerit făcandu-Se ascultător pânii la moatte
şi încă moarte pe cruce... " (Filipcni 2,5-11). De la naştcrc până la
moarte, via ia Fiului lui Dumnezeu întrupat a fost plină, de smerenie,
r.'lântuitorul flicându-Sc ca pildă şi învăţător al ei: .Jnvăţaţi de la
Mine că sunt bl,ind şi smerit cu inima" (Matei 11.29) şi tericind pe
cei smeriţi (sfiraci cu duhul), oferindu-Ic acestora împărăţia cerurilnr
(Matei 5,3). lnvăţând smerenia, Domnul a arătat că „tot cel ce s.:
smereşte- pe sine se va înălţa, iar cel ce se înalţă pc sine. se va sm<'t i"
(Luca 18,14).
Din cele de mai sus putem observa că smei:_enia, ca virtute creştinf1,
est\!' detem1inată de iubire şi are trei direcţii. Jn primul rând sml!'r,·nia
se îndreaptă către Dumnezeu Tatăl prin Iisus Hristos ca ,.Mijlocitor··.
iar comuniunea cu acest ..Mijlocitor" începe prin smcre-nie, smcrcnia
având în acest caz două aspecte: pe de o parte, recunoaşterea iubirii
lui Dumnezeu faţă de noi, arătată in jertfa lui Iisus Hristos. fără de
care nu ne putem înălţa spre Dumnezeu. iar pe de altă parte, conştiinţa
păcătoşeniei noastre şi a necesităţii harului divin mântuitor.
Stând la temelia evlaviei creştin<.", smercnia conduce totdeauna spre
dialog de iubire între Dumnezeu şi om, iar acest dialog al iubirii
smerite creează comuniunea omului cu Dumne7eu şi dă posibilitate
omului de a se înălţa la Divinitate. De aceea Mântuitnrul aşează '
smerrnia la temelia înălţftrii duhovniceşti, iar Fe1icitul Augustin afim1ă:
„cu cât săpăm mai adânc pământul smereniei, cu atât rutcm ridica
m:!i temeinic şi mai trainic edificiul sfinţeniei...
ln al doilca rând, smerenia se îndreaptă către sin,· in�uşi prin
dobândirea gândului smerit sau a smeritei cugetări, dc�pre care
Sffmtul Maxim Mărturisitorul spunea că „e o rugăciune nein.:etată...
Prin acest gând smerit noi reuşim să ne cunoaştem pe noi înşine, nu
spre a ne dispreţui calităţile, ci pcntru a ni le amplifica. Dar in acelaşi
timp, cunoscându-ne defcctclc. a ni Ic indrepta. Smerita cugetare
constituie iz\'orul din care ia naştere dorin{a spre desăvar�ire, ca
impulsionea7ă energiile firii sprc atingerea piscului desăvârşirii vieţii
duhovnice�ti a Mântuitorului. Prin acest gând Sllll!'rit ne dăm seama
de.slăbiciunile şi neputinţa noastră.
ln al treilea rând, smerenia se îndreaptă spre semenii noştri. fiind
o manifestare în �fară a gândului smerit. Am văzut că M,înn1itorul se
pre-zintă pe Sinc Tnvătător al smereniei, însă nu oricum ci prin fapte.
Astfel spălarea picio:irelor ucenicilor, slujirea semenului până la
Jertfirea propriei vie\ii sunt pilde de o supremă smerenie. Smerenia
faţă de oameni St' manifestă prin fapta „slujirii re-ciprocc" tGalateni
5.13). Sfântul Apostol Pavel arată că numai în st:irea de smerenie
reuşeşti să înţe-legi neputiqţţle semenului. să te apropii de ele cu
mângâierea cu care şi noi a1i1 fost mângâiaţi de Dumnezeu.
Aşadar smerenia creştinÎ cste virtutea prin care recunoaştem
nedesăvârşirea noastră faţă de Părintele ceresc, pentru ca prin harul
Său să putem cre-şte neincetat in virtute, până la „starea de bărbat
Jesăvârşit, la măsura ,·ărstei deplinătăţii lui Hristos.. (Efcseni 4.13).
„Coboară în adâncul smereniei. unde vei afla mărgăritarul de mult
preţ al mântuirii talc" (Cuviosul Tcognost).
OLINJCI CJPRIA� -clasa a XI-a
 .91.poca{ips
· Ajuns-a. răutatea la culmile răbdării
S-aude cu putere pe cer, uscat şi mare,
Un vuiet de furtună, un glas al răzbunării. Timp de două milenii, Biserica
Venirea Ta e, Doamne, căci nu mai ai răbdare. . Ortodoxă a supravieţuit
tuturor vicisitudinilor datorită originii sale divine. Elementul
De la-nceput, Stăpâne, a tot surâs lumina. uman s-a împletit sinergic c.u 'harul Duhului Sfânt, producând o
Acum tristeţea vine cu noaptea fioroasă, annonie nezdruncinată nici chiar de ereziile ce au lovit-o. Dacă
Imense aripi negre îşi iau din patimi cina trecutul Bisericii ni se prezintă plin de strălucire, în care
Şi devorează viaţa, ori cruntă ori sfioasă. adevăratele tăclii de lumină taborică sunt sfinţii trăitori, viitprul
Afară este moarte; bucăţi de haos curg, ei 11i se întăţişează mai sumbru, din cauza îndepârtării oamenilor,
Se scutur stele albe, se-ntunecă pământul, fie prin apropierea de unele secte, fie din indolenţă sau nepăsare.
Trăim ultima clipă, ni-i viaţa la amurg, Amprenta lungii nopţi comuniste, în care frigul siberian al
Pedeapsa ne aşteaptă c-am şters din noi Cuvântul. ateismului a cuprins cunoştinţele generaţiei de azi, se simte c�
MIHAI BOTEZAT, clasa a XIII-a precădere în Biserică şi societate. Demnitari ce votează legi
împotriva fiinţei neamului şi a ordinii morale, străini ce-şi fac de
O, Preacurată, cap într-o ţară ortodoxă prin excelenţă, şi chiar oameni de
cultură ce lovesc în Biserica lui Hristos prin occidentalizarea
O. Preacurată, antihristică din lucrările lor. Acesta este tributul pe care-l plătim
Buzele mele-ntinate unei jumătăţi de veac de intoleranţă roşie, în care românii n-au
Cum pot să-ţi rostească
Numele preasfânt? vrut să recunoască criza în care se-aflau.
Ţie, inai cur.ală decât însăşi curăţia, Toate aceste probleme nasc nişte semne de întrebare. Dacă
Mai presus decât. cerul centrilor, o parte din oamenii de azi între 30 - 50 de ani, deci pătura de
Mai smerită decât însăşi smerenia! bază a societăţii, au dovedit opacitate sau semi-opacitate la
Ce fei de .crini să-ţi aducem la picioare? glasul Bisericii, mulţumindu-se să-şi dea ajutorul bănesc doar
Nici o floare pământească, spre propria slavă, cine va duce mai departe mesajul lui Hristo!i
Nid o stea cerească într-un mileniu ce se anunţă foarte greu pentru Biserică? Astfel
N-ar putea să te împodobească toată atenţia noastră, a celor ce slujim sau ne pregătim să slujim
Cum te-a încununat harul Celui Atotputernic! Biserica, trebuie să se îndrepte spre tineri.
Maică, cum s.ă îndrăznim să te numim Din păcate aceştia sunt mai departe de Dumnezeu decât
Noi, nevrednicii şi plini de păcate? par. Neprimind în familie o educaţie profund creştină, iar în
Când unii dintre noi, rătăcitorii,
Ajung batjocoritorii preacinstitului tău nume? şcoală religia fiind mai mult sumară sau chiar absentă, vina lor
la tine nădăjduim nu este atât de mare. Lipsa cunoaşterii propriei credinţe, pentru
La. cea care veşnic în faţa tronului Luminii, care mii de martiri au plătit cu viaţa, îi face pe tinerii de azi să fie
Ceri pentru toţi îndurare. chiar sarcastici şi opozanţi la adresa Bisericii. Misiunea preoţilor
Ajută-ne spre înturnare devine în acest fel şi mai dificilă şi aceasta în măsura în care
Din calea ispitelor, mulţi nu se interesează sau nu consideră o problemă lipsa
A fărădelegilor. tinerilor din Biserică, ori aceasta rrebuie �ă sporească
Să nu mai pângărim responsabilitatea preoţilor. Atât timp cât în predicile slujitorilor
Pământul şi apa şi văzduhul altarelor tinerii nu vor auzi răspunsuri la propriile probleme şi
Cu fapta noastră ticăloasă, se va merge pe linia comodă a interpretării de suprafaţă a
Cu vorba veninoasă,
Cu gândirea stricăcioasă, pericopei evanghelice, Biserica va ·fi privată de minţile şi
Cu inima cea duşmănoasă. sufletele pure, capabile să fie schimbul spiritual de mâine în
Nu ne lăsa pre noi, păcătoşii! faţa invaziei lui Antihrist. Deşi ne putem JUinţi în faţa acestei
la tine nădăjduim, dileme că lucrurile se vor pute� îndrepta prin acei tineri care
Mult rugătoare, mai frecventează Biserica, numărul lor este infinit mai mic faţă
Acoperitoare, de cei care aglomerează discotecile, barurile sau cad în mrejele
Mult iertătoare, sectelor. Bucovina este„privilegiată din anumite puncte de
A noastră Preasfântă Maică, vedere în această problemă, dar însumând toate teritoriile din
Izbăvitoare! ţara noastră, Biserica e de multe ori într-o profundă suferinţă.
OANA SUCEVEANU
Aceşti tineri care azi ne întorc spatele fugind de Dumnezeu,
Speranţă mâine nu vor avea fundamentul şi baza necesară, suportul
pentru a trece peste problemele vieţii, pentru a se ancora în
Cu toţii ştim că-i 'nălţător Sunt oameni ce iubesc păcatul Hristos şi în Biserică. Atât timp cât slujitorii altarului vor.con­
Să fli smerit şi n1găto1; Şi neispăşindu-1, mor. tinua să înfiereze cu vehemenţă faptele tinerilor, necăuţând
înţelegerea şi rezolvarea reală a problemelor, criza va continua.
Iertare ştim că se obţine Şi Te rugăm pe Tine, Doamne, Datoria doctorului de suflete este de a oferi soluţia, nu numai
Cu un cuvânt tânguitor, Să intri şi-n cămara lor, de a trâmbiţa şi condamna răul. Tinerii sunt toţi în căutări şi
Şi ochiu-nliicrimot, cunoaştem trebuie să afle în Hristos limanul liniştii lor sufleteşti, nu
Că are rol hotărâtor. Ca pentru noi şi pentru dânşii Judecătorul nemilostiv şi răzbunător cu Care sunt ameninţaţi
Să Te arăţi Mântuitor. când sunt acoperiţi de valurile tinereţii.
Dar totuşi sunt pe. lume oameni
Din cei care nu ştiu ce vor, MIHAI BOTEZAT, clasa a XIII-a DUMITRU NICHITA, clasa a XDI-a
 Căutători
Supunem atenţiei cititorilor
revistei „Candela" cartea „Conceptul
de îndumnezeire în teologia lui
Dumitru Stăniloae", scoasă de
Institutul BibHc Emanuel din Oradea,
î n anul 1999, sub semnătura
pastorului Bisericii Evanghelice din
aceeaşi localitate Trebuie să
spunem că din titlul cărţii ne putem
da seama cu uşurinţă de un fapt
concret: Cartea nu este ortodoxă! De
la un capăt la altul nu găseşti nimic
din sensibilitatea ortodoxiei cu care
ne-am obişnuit şi care rămâne nota
caracteristică a Bisericii! În carte nu
se găseşte nici măcar din greşeală
un cuvânt care să mărturisească
despre sfinţenia Sfinţilor Părinţi.
Aşadar, prezentăm o carte care
are un singur merit: mărturiseşte
puterea credinţei, nădejdea mântuirii
şi sublimitatea dragostei regretatului
profesor al ortodoxiei, Părintele
Dumitru Stăniloae! Şi pentru că
prezentarea este făcută de un pro­
testant rece, mai mult raţional decât
credincios, mai degrabă trăitor al
curentului filosofie decât creştin,
trecem peste gustul amar pe care-l
simţi ca cititor când dragostea devine
şi ea rece, că aceasta este nota
caracteristică a protestantismului, şi
apreciem osteneala.
Prezentăm cartea pentru meritul
autorului de a reuşi să strângă la un
loc întreaga teologie a Părintelui
Stăniloae şi de a structura pe
probleme ceea ce a scris marele
dascăl al Ortodoxiei, în general, şi al
Bisericii Ortodoxe Române, în spe­
cial. Sigur, este trist că din sistemul
teologic viu şi lucrător prin iubire s-a
ajuns doar la un sistem pur filosofie,
sec şi mai degrabă rece, dar acest
aspect nu diminuează măreţia
ortodoxă, ci mai descoperă lăuntric
protestantismul ca fiind neprimitor şi
distant.
înainte de a structura lucrarea
mai adăugăm şi faptul că te încearcă
un sentiment de regret, un regret real,
ce te face să te întrebi: Cum este
posibil să greşeşti afirmând că: .,în
aceşti ani s-a făcut un important pas
înainte, dar cu toate acestea nu
putem vorbi de o literatură ortodoxă
propriu-zisă, în sensul creativităţii
originale"?
Şi, totuşi, este posibil, pentru că
a citit, a adunat, a comentat, dar n-a
înteles! Nu şi-a putut deschide inima
� . � '-
!Candela
tezaurul Ortodoxiei
ca să intre în ea iubirea ortodoxă a
Părintelui Stăniloae - care izvorăşte
din Biserica Ortodoxă, cu alte cuvinte,
Domnul a bătut la uşă dar ea a rămas
închisă! (Apoc. III, 20).
Cartea este împărţită în 9 capitole
din care 7 aparţin tratării.
Cap. li, primul al tratării, prezintă
conceptul despre cunoaşterea
apofatică, deschis prin constatarea
că: .întregul sistem al lui Stăniloae
este cel al îndumnezeirii persoanei
ca o întâlnire personală cu
Dumnezeu", ceea ce nu este deloc
rău pentru că această îndumnezeire
este rodul efortului propriu în Biserica
Ortodoxă - ceea ce nu se poate spune
şi despre protestantism, u n de
mântuirea se dă doar prin apartenenţă
la cult, prin ceea ce ei numesc
predestinaţie. Vom găsi în acest capi­
tol precizări de genul: .,Dumnezeu, prin
adaptarea la condi�a fiinţelor umane,
a creat un context în care El poate fi
perceput (nu priceput), adică poate fi
simţit (nu înţeles), ori astfel de afirmaţii
arată că protestantismul vrea să
priceapă şi să înţeleagă pe
Dumnezeu, să-L justifice raţional,
ceea ce este cu totul imposibil pentru
că: .aceasta nu înţelegem, este mai
presus de ra�une", cum spune Sfântul
Grigore de Nazians.
Capitolul III prezintă conceptul
despre energiile dumnezeieşti
lucrări necreate ce izvorăsc din Fiinta
·divină şi care "sunt nesfârşite şi
veşnic diferite acte de dragoste",
afirmaţie care a atras după sine
critica potrivit căreia s-ar face
„atingere unor atribute dumnezeieşti
fundamentale, cu ar fi: infinitatea,
eternitatea ...". Din considerarea
acestei critici se vede de departe că
scolastica apuseană a marcat
protestantismul, l-a dţterminat să
rationalizeze totul în da'una credintei
puternice.
Nu ne propunem să prezentăm
fiecare capitol în parte, doar am arătat
două exemple concrete prin care un
teolog protestant a comparat
gândirea orotodoxă a Părintelui
Stăniloae în raport cu propriile păreri
- care sunt şi ale cultului din care face
parte.
Capitolul VIII, ultimul al tratării,
prezintă conceptul despre
îndumnezeire prin har, raportul dintre
natură şi har. Este amintit faptul că
în concepţia Părintelui Stăniloae
18
„harul restaurează natura... în care se
întâlneşte lucrarea Duhului şi efortul
omului, Duhul iluminând raţiunea... şi
o mişcă, raţiunea având puterea de a
participa în Duhul". Autorul sesizează
paradoxul: ,, ... omul îşi dezvoltă în
mod autentic natura creată după
chipul lui Dumnezeu, prin mişcarea
voluntară înspre asemănarea cu El,
şi totuşi, nu iese niciodată din natura
sa, cu toate că mişcarea este în mod
vădit în antiteză cu natura umană".
Din acest paradox se desprinde
adevărul despre libertatea omului ,,în
vederea atingerii unirii cu Dumnezeu"
- pentru că „libertatea este principiul
operativ al persoanei, iar persoana nu
poate fi niciodată înţeleasă separată
de dorinţa de a se depăşi pe sine".
Dacă în ortodoxie „harul este
văzut ca izvor al libertăţii, cât şi al
lucrării creştine" - lucrare ce „nu este
predeterminată ci doar prevăzută de
Dumnezeu\ protestantismul are un
concept diametral opus - adică totul
este predestinat, totul este hotărât
dinainte. De aceea, autorul - obişnuit
ca toate să fie aşezate în sisteme
definite raţional, adaugă: ..în ortodoxia
răsăritean ă ar fi destul de
problematică găsirea unui sistem pre­
cis de definiţii pentru teologia harului".
Spuneam că autorul a citit dar n­
a înţeles, acum însă adăugăm că nici
nu va înţelege teologia Părintelui
Stăniloae şi a Bisericii Ortodoxe. Nu
va înţelege atâta timp cât va crede că
„Dumnezeu ii iartă pe păcătoşi şi că
doctrina despre justificare prin
credin.ţă este o analiză teologică a
acestei realităţi", cât va crede că
„justificarea este îndreptăţirea
imputată iar sfinţirea este
îndreptăţirea împărtăşită" şi cât va
crede că „sfinţirea este o lucrare a lui
Dumnezeu la care participă
credin�ioşii şi nu o lucrare de
autoreformare" şi că Japtele bune nu
sunt necesare pentru justificare".
Exprimăm tot respectul pentru
munca enormă de a descifra
conceptul teologic al Părintelui
Stăniloae, dar atât! Nu a înteles nimic!
Nu a înţeles că pe Dumneieu trebuie
să-l trăieşti, nu să-l defineşti.
Autorul rămâne doar „un călător în
tezaurul de aur al Ortodoxiei", a intrat,
a trecut şi a plecat!
Pr. lONEL FILON
�
Februarie 2000 �
 Şi-ar pute a să poarte

Legenda a VII-a Parca-1 de omor.

Bătălii cu toate,
Însă au găsit
Că-i m ai n imerit
Ca prin linguşală
„De vreţi ne-ajutaţi C a să ni-o scăpăm Şi cu chibzuială
Ca s'o m ai scăpăm -''ş·I
" s'o uşurăm" - Dar cc stâtucsc? Să cruţe oştirea
::Şi s'o uşurăm! ... Craiul i-ascultă ş·1 cam _cc urzesc.? Şi primejduirea
I ar cei cneji priviau Şi-apoi cuvântă: - fa, man,. vorbesc Cc-ar putea căd ea
Ajutor vom da Ş1 se stâtu1esc Din parte a cmva.
Şi se'nduioşau "P entru-a o scap a Cc-ar fi de tăcut: *
De-o ţară căzută "Dar cu-amca crăic, Să Ic fie scut Tr ec e-o săptămână
Şi-aproape pierdută ::o împărăţie, Celor patru fn_1ţi_
De-o ţ ară cc moare
Ba trece şi-o lună
Atunci ca să fie Aduşi de magnaţi Şi cei patru fraţi .
Făr' de-ajutor are "Pc veci de vecie" S au să nu Ic fie
D e-o tară cc piere
Nu mai sunt chemaţi:
Fraţii greu oftară Şi_ să-i ia'n �o_bic. Nici pentru vorbit,
Făr' de mângâcrc - Şi-apoi cuvântară: Dm sfat, man-au scos Nici la stâtuit.
În ţara crăiască, '1 Ţară cc se stânge ,,Vai sărm an popor C'ar fi dc_ pnsos _ Fr ati i se'ntâlniră
Ţara cc a l_cşască, Şi nimeni n'o plânge - ,,Şi de-al nostru dor! Şi se cisluiră:
Şi-astfel cuvântară Ca să m1-1 robcasca_
Sus în depărtare, ,,Vai şi iarăşi vai . Sau să-: prăpădc asca� Ce-i cu dorul lor
Şprc,asfinţit de soare, Pentru bi ata ţară: Când nu poti să stai Şi bietul popor?'
Puteri căpătăm Şi- au gas1t, mai bine,
In palat domnesc ::singur 1n picioare Un timp să-i amâne. Mult a păsuială
Stau şi stâtuicsc '.'.ca să vă scăpăm; „Făr'dc proplto arc" 1 Şi tărăgăneală
D ar să dăm de veste
Poate-că va fi
Patru mari magnaţi, Cra iul pricepând Şi Ic-or folosi, Nu- i tocm a bun semn
Cu patru buni fraţi, ::Lui Jigmond"' cc este Că ci n'au de gând B a nici vr-un îndemn
Lumin atul Crai ln pricina lor,
Vi ti moldoveneşti'' L a un loc să fie Pentru viitor. Spre-o înaint a re
Cc-şi zic Moghilcşti )n târg, în Varşai, 71 O împărăţie, . Şi spre-o uşurare..
„Şi lui lvancău81 Şi-au mai stătuit Deci mi s'au gândit
Şi a căror nume Graiul şi- a schimbat Şi s'au hotărât
Iată li-I pot spune: Ghinărarul său. Şi a cuvântat: Şi mi s-au chitit
Şi-au purces la Crai, Ca dintr-ace a d ată Să se nemuriască
Toader, lrimii -'> H ai să amânăm Mult mai mult schimbată
Simion, tustrii Spre târ�. l a Varşa1, . "Pân 'cc o s pătăm Şi să sc'ncuscriască.
Cei cneJ1, man magnaţi, Firea să Ic fie Cu din cei mai man
Biv-Veliţi Boieri, '.'.Să ne mai gândim Şi-n tâţărnicic
Cum nu-s nicăieri Cu cei p atru fraţi. „Şi-apoi să vorbim Şi din cei mai tari.
Şi Ghiorghi Moghilă, Iar dac'au ajuns Cu toţi să se poarte Sfetnici şi magn aţi
,, Despre- al vostru d2r Nu după dreptate:
Călugăr cu silă, La Varşai în sus, „Şi-al vostru popor . Şi-astfel aşezaţi
Şi- acum sorocit Jigmond i-a primit Tot cu linguşală Trecere-or avea
Şi cum a vorbit Şi cu măguleală
Ca Mitropolit. Şi i- a găzduit lată c'au venit Şi i-or asculta .
Fraţi i lăcrămau Şi i- a ospat at ... Pc toti să-i încânte, Jigmond, mândrul .crai,
Şi-astfel cuvânta.u: Şi-au mai pus pc mese Pc toţi să- i descânte
In al său palat.- Tot mâncări alese Din târg din Varşai
.Tara noastră piere Cc p al at crăiesc ... ' De-i Turc, de-i T ata r, . Şi cu lvancău,
'.,Fără mângăcrc; Şi vinuri bătrâne De-i Niamţ, de-i Maghiar
Pa rcă-i rai ceresc! ... Şi ale asă pâine, Ghinărarul său ...
Tara noastră moare Dar cei p atru fraţi Pc toţi să-i slăvească
"făr' de- ajutorare; Fraţii, doar, urm ară Ş i'mprictcni a scă .
III
" ara ni se stânge Stau tot întristaţi Şi numai gustară În târg în V arşa i,
Şi nici n-ospătau Doar-doar s'ar î_ntmdc Cu pompă şi-alai,
:: li ni�cni n'o plânge; Din m asa am ară, Şi- ar putea cuprinde
„ ara \ greu căz!Jlă Şi nici nu prujiau•> Da r nu ospatară; Iată că-s pr imiţi
Nimeni nu nc-aJută. Ci mereu oftau Pământul turcesc Şi mi0s găzduiţi
Iar din udătură Zis şi Bogdănesc"'. .
"Turcii au calcat-o, Şi-n pământ cătau.. Şi din băutu_ră In pal at crăcsc,
"Tătari-au prad at-o, Atunci mândrul Crai - Cum şi pc-al V la�1c1, Rai dumnezccsc
:'.ung�ri-o pândesc Nici o sorbitură Ori al Muntamc11. >
Craiul din Varşai - N'au luat în gură, Tot cei p atru fr aţi
Cu gand viclenesc. 1- a'ntreb at cc au Şi să se coboare Dar amu-s chem aţi...
"Domnitorul'' încă D eşi cnejii stând La lstru"' şi Marc'"
De tot pâşini"'! stau. Se rupeau mâncând Jigmond, mândrul Crai,
"Doar bea şi mănâncă Fraţii se plecară Şi-au mai stâtuit Vesel d e ala i,
"cu sfetnicii săi Şi se vcscliau Şi s'au hotărît
::Toţi. nişte mişăi Şi-apoi cuvânta.ră: Şi multe prujau. . . Mân a Ic-o întind e
Si cand face mese Luminate Cr ai, Că de-o fi să fie În braţe-i cuprinde,
"Cu-a lor jupânese ". Bunătăţi să ai Vr'o împărăţie Iertăc iuni îşi cerc
::cade în urgii;' .. ' '.Bunătăţi ca-n rai
li Împotriva lor Pentru 'ntârzie rc
În iatac dosit Mai pc viitor
Si-n blăstămăţ11 ,,Şi-altor să. le dai; Şi ne'mpodobit Şi-apoi mc sc'ntindc
"ne te miri cum poate Dar noi n' am venit Tot prin linguşire Şi pune mermdc
"oumnăzău să-i rabd e. "Pentru chefuit, Stau şi sfătuiesc Şi prin măgulire
Mândrul Crai leşesc Pentru ospătare
"vai şi iarăşi vai "Ci-n sân cu durere Mereu s'o'mbunczc Cu îndestulare
'.'D
. e-aşa fel . de trai. Şi cu lvancău Şi s-o'mbrăţoşczc
.,Toţi, cu mic cu marc, ::că ţara ne piere. Ghinărarul său. Ş i vinuri alese
„Ţara ni se stânge Pentru c a'mprcună Mai pune pc mese
„Stau în �cpă�arc D e şi-s în-de-c! Numa-n voie bună
Şi uici n o aJu!ă Şi nimeni n'o plânge Singuri singurei L a urmă'i înghic
"şi nici n'o ascultă, :'.Ţar a nostră moare La un loc să fie Cu mărinimie
Şi măc ar că-1 no apte Şi-n priet enie.
"Nici nu-i dau crezare ,,Far' de-ajutorare... Totuş num a-n şoapte Să se ospăteze
"Nici nu-i fac scaparc!. .. „ D oar:�1ă�ia T a Că, deş i oştire Şi îndestuleze...
'.'.Mândri luminaţi Li-i tot sfatul lor, Au iute din fire
„De m-1 aJuta
lSQIE;
Legend a a VII-a ne vorbeşte de năzuinţa I. p. 201-2. . . 15. Marc - M area-Neagră.
celor patru fraţi Movileşti de a lua t.r��u! 6. Jigmond = Sigi smund Regele Polome1; . 16. Pofală = cinstir e specială, cinsti re aleasă,
. .
provinciilor româneşti, cu scopul umrn ş1 7. Varşai = Varşovia de az, capllala Polome1 pc onoare m arc ...
dtzrobirii lor după spiritul vremurilor de atunci 17 A hiritisi = a ţine a o cuvântare în c are se
pe atunci. 8. Ivancău = Ioan Z amoischi, renumitul general ex�rimă dorinţi bune la adresa cu!va dcfaţă.
I. Este vorba de Polonia. polon al lui S igismund. Hiritismos = patron, serbarea onomastică a cm va.
.
2. Viţa Movilcştilor - vezi în Tesaur Mon. Ist. p. 9. Prujiau = glumeau, şăgmau. 18. Ale lumei crânguri = vârtejuril e v1cp1,
. . . . . . .
145 Tom li, Okolski despre Mov1leşt1; A. D . 10. Pâşini = tăcuţi, îngânduraţi, m�� spuş1, tnşt1. întorsăturile vremurilor. Crângul este piesa de la
J l . Propitoare = răzămătoarc, spnJm. fusul cu care se mişcă piatra morei, fiind forţat
Xcnopol Ist. Rom cd. III voi. V I p. 50-1; D. Dan, .
Istoricul Suceviţei p. 36 şi următoarele. 12. Câte od ată Moldova este numită „Bogdama.. de-o roată dintată.
. tara binecuvântată, ţara belşugului; alte-on este
3. Erau mai mulţi fraţi şi surori - fiii loşotătulm J 9. Dodu = Todu = Toader. Poporul a�e diminutivul
=
. nu.mită „Multan", Multania" = ţara munto asă. -
Ioan Movilă; dar aici sunt pomeniţi numai aceştia, acesta şi până astăzi, mai ales în părţile Bucovmc1.
care au avut un rol po!it.ic. Vezi documentul dm vezi S. FI. Marian, Portretul lui Miron Costm Vezi dovada în S. FI. Marian, lnscnpţmm de pc
1574 menţionat de S. FI. Marian în portretul Im 1900.
. manuscripte din Bucovina, p. 49 şi urm.
J 3. Muntenia de az era numită „Vl ahia" - vezi
Miron Costin, analele Acad. Rom. II, Tm XXH, 20. Jugu 'ntr'o 'ntinso a rc = s t a rea de robie
a. 1900, p. 25 ) Colecţia Ac. R. p. 230 Tom Hurmuzachi voi. lII p. 465 după Xcnopol ci. III
voi V p. 14�. Mai era numită de popor „Valichia" necontenită sub Turci.
XLV II 1900 . 21. Poclon = plocon = dar; un fel de dar însoţit
4. Iancu Vodă Sasul 1579-1582. iar de cărturari .,,Valahia"; tot dc·,popor era numită
. şi „Muntania" iar de cărturari „Muntenia" de umilă plecăciune şi obiecte scumpe.
5. Cronicile României de M. Cogălmceanu Tom. .
14. lstru = Dunărea. 22. V lahiia = Ţara muntenească, Valah1a,
 Nimeni nu ştiia ,,Greu şi de tot rău! „Aril făcut cercare Că s'a 'nfuriat
Ce gânduri avea
Şi' cc urrnăria
Qc-i tot înghiia.
„Deci jugul frângeţi
„Şi mi-l răpuneţi
_,,Şi-al vostru popor,
,,P1mtru 'ncredinţare:
,,Avea-vom, ori ba,
,,Pc cini-ajuta?
Si nasul i-a tăiat"'
Ca să nu mai fie
Cu gând la domnie,
(jfosă în maniera
far eu spun curat
Precum am aflat
,,Mult pătimitor,
„Cu . noi. să-l uniţi
,,Dar vă spun curat,
,,Nu ne-am înşelat-.
Pe veci de vecie,
Cum şi-n pravili scrie.
Toader a$' tcpta
simplă
Şi v'o spun să ştiţi „Şi cu noi să fiţi „Deci, hai să prujim Si mult se mira
Ca să vă feriţi „O marc crăie ... Şi să chefuim Pentru amânare În a noastră lume ma�
Că cu viclenie „Şi-o împărăţie „Ajutor vă dăm Si tărăgănare; Ş1-n trăirea ce ni-idală,
Şi şărlătănie „Pc veci de vecie „Ca să v'aşăzăm Dar mei nu visa
Graiu-şi prjfăcca Cam cc'l aştepta. A fi fericit vreodată
,,Spre-a voastră tărie! „Pc tustri i pe tron
Precum vom vedea... ,,Noi suntem creştini, ,,Fără de poclon"> El, cu ceilalţi (raţi, E o pură întâmplare'l
Şi'ncă vom vedea „ Voi sunteţi creştini „Irimii, Moldava Pc tron aşczat1,
Şi cc urmărea! ... „Şi-i păcat stăpâni ,,În târg la Suceava; Mi s'au înâlntt Peste leagăn c:întă mania
Si s'au cisluit Şi te scaldă ct1 p1ivirea
lată mări iată ,,S'avcm pc păgâni. ,,Simion, V lahiia"> On prinos s'aducă
lată că de-odată „Creştini 'ntre ci ,,În Târgoviştiia Şi-anume O rugă Chemâ11d veşmc fericirea
Craiul mi se scoală „Ca doi hulubei „Dodu, în Ardeal Sfântă mănăsl!rc Pcspre tine sl ia seama.
Şi-n semn de pofală"1 „Sînt fraţi de credinţă „Că-i mai ducipalm Semn de mulţămire! ln iubirea ei cea mare.
Mi-i, hiritiscşte,; 1 ,,Şi de năzuinţă... Chiar a doua zi, Ea rămâne ne-mpăcată
Şi-astfel glăsueştc: Neavând răbdare lrimii porni, *
Si de-amu, măi frate C-a fi fericit vreodata
„lat'am chefuit Dodu1 •>însă sare, Fără de zabavă.
,,Şi ne-am zăbovit; Ca fript în picioare În târg la Suc.cavă; Multă sănătate. E o pură intamplare.
„Dar să ne gândim Şi, ca cel mai marc, Bătu pc Răsvan'4l Dar îti spun, să ştii
Si-n minte să ţii De mic inima-ti tresaltă.
„Şi să sfătuim Dar neîncuscrit· Nemeşu Ardelean Că cei patru fraţi
„Şi de-al vostru dor Şi nc'ncmurit Se sui pc tron De dor sfânt mânaţi Ochii mari tinÎcsc departe.
„Şi-al vostru popor Cu marii magnati Şi ajunse Domn. Strâns'au pietrărie Dar nu ştii cc te desparte
„Care rugător Ca ccialanti frati Alte oşti porniră Pentru zidărie... De-o treaptă mult mai naltă
,.Cerc ajutor... Şi-astfel a 'vorbit Şi se coborâră Var... nisip... robidă281 Şi-ti a ii a ta cărare,
,,Mult veliţi boieri, Şi a glăsuit: In Valichiia25> Plumb şi cărămidă !
Ulcioare ... olane... Cârn,l a ca�. ţi �e-arată
,,Cum nu-s nicăieri, „Ţara noastră piere La Târgoviştiia C-a fi tericif Hcodată
,,Floare din Moldavi, ,,Fără mângâiere, ... Ca să-l puie Domn Fier pentru piroanc'"1
Si din munţi granit E o pură întâmplare.
,.Dintre cei mai bravi' „Ţara noastră moare Şi pc Simion. Pentru dăltuit
„Noi dintru'nccput ,,Făr' de-ajutorare; ... Dodu n'a plecat: T rainicii uşori
„Gând bun am avut ,,Dar mai bit1c piară, Ci-a fost amânat Cu dungi şi cu flori.
„Cătr'a voastră ţară „Şcumpa noastră ţară Craiul mi-l păştea Si'ncă meşteri mari !-,aşi copilăria toată
,,Ce-i az de ocară; ,,In jale amară, Şi mi-l urmărea, Calfe de zidari Jntr-un oolţ de amintire
„Şi de mult am vrut „Decât de ocară Ca pe-un om trufaş, Cu ştiinţă multă Şi-alergi e.'ltre împlinire
,,Ca să-i fim ci scut: „De-un jug să scăpăm !3a chiar ca vrajmaş. Mână pricepută Ani în şir prin lume, roată.
,.Scut dinspre Tatari... ,,Şi altul să luăm! ln Ardeal avea Ageri la urzit pupă vraja-i trecătoare;
,,Scut dinspre Maghiari... ,,Că, de aur fie, Om261 de partea sa. Grabnici la zidit,
Straşnici săpători ln(elegi - ca o răsplată
„Scut s'aveţi în mâni ,,Tot jug şi robie... Nu putea uita De piatră cu flori, C-a fi fericit vreodată
,,Despre cei păgâni... ,,Fie jug de lemn, Şi parcă-l scurma Având cât se poate E o pură în tâmplare.
„Scut de apararc ,,Tot acclaş semn! ... Vorbele auzite Gust ales la toate.
,,Dinspre Turcul tare ... „Luminate Crai De dânsul rostite: Iar când fost'au gata
„Scut d'orcc puhoi ,,Bunătăţi să ai, „Jug de aur fie Sorocit'ao data Când de dragoste !i-i plină
,,Şi d'orcc război! ,,Bunătăţi...ca-n rai... Tot jug şi robie Ziua'ntâi de Marie Inima. cerşind iubire
„Voievozii voştri ,,Şi altor să Ic dai; Fie jug de lemn Când să ieie parte Tu-i faci voia. după fire,
„Şi c.u Craii noştri „Dar pc noi ne doare Tot acelaş semn ... Polc toţi la sfinţire Nu-i găseşti nicicând pricină
„Unii s'o'ncuscrit ,,Jugu 'ntr'o 'ntinsoarc 21 > Vrem să-l lepădăm Ca pentru pormrc: ln ardoarea ei chemare;
,,Şi s'o 'nemurit; ,,Vrem să-l lepădăm, Vrem să răsuflăm ... Şi-ţ1 mai spun, să ştii Aflii, după-o judecată,
,,Alţii, după timpuri, ,, Vrem să răsuflăm. Şi, mai bine piară Şi-n minte să ţii
C'amu cial'a fost C-a fi fericit vreodată
,,Şi-ale lumii crânguri"' ,,Deci, dacă vroicşti, Şcumpa noastră ţară E o pirră ·mtâmplare.
„Poate şi război „Să ne milucşti In jale amară Dochia '"> în post
Nici să-ţi vic-n minte
,,Au purtat cu noi, ,,Fă, pc cât se poate, Decât de ocară C'o zi mai nainti:
„Dar s'au împăcat ,,Pc sfânta dreptate: De-un jug să scăpăm Unora le stă-n cărare,
De miczupărcţim Făr-al aştepta, norocul;
,,Şi s-au îmbunat ,,Să ne slobozeşti, Şi-altul să luăm... Rog să mă credeţi.
,,Că aşa-i pc lume: ,,Nu să ne robeşti! Să ne slobozcşti- Şi se nimeri Dar, nq>ricepându,ijocul,
,,Şi rălc.. şi bune... Craiul se zburli, Nu să ne robeşti..." Marţi a treia zi La oi.Teme el dispare.
„Eu vă spun curat Dar se potoli, Deci, l'a amânat După Ziua Cruci Mai târziu;dtipă plecare,
,,Că v'am ascultat. Bucuros zîmbi Şi tot amânat Postului dcatunci. Zice: ,;Viaţa-mic ratată,
„Jalea voastră-i mare Şi-astfel le vorbi: Şi l'a tot pândit Iţi spun toate-acestea C-a fi fmcit vreodată
,,Făr' dcascmănarc!... ,,Mult veliţi boieri, Şi l'a urmărit Să-mi închei povestea
C'o zicală veche ,E
;, o pură întâmplare''.
„Aşa nu puteţi ,,Cum nu-s nicăieri, Vr'o cinci ani dcarândul ·t
,,Să mai rămâneţi; „Nu vă supăraţi Ascunzîndu-şi gândul Fără de părcchc:
,,Că vi-i jugul greu, ,,Nu vă 'ngrijoraţi. Pân J'a capatat Marţa cc porneşti 'Stiferinta e o taină­
Şi s'a răzbunat Nu mai isprăveşti Nu oricni îi este dată:
Iar atunci cânche arată.
În a sa ce�ită haină,
Muntenia, care pc atunci avea drept capitală Iorga voi. V I p.414 nota.... 0 cnaoşti'·9upă tipare
Târgoviştea. Amândouă cuvintele sunt amplific<1te 28. Robidă = poate materiale de lemnărie de tot Şi-o-nţdegi. neintrebată,
cu un i cerut de metrică. felul: .. C-a fi;fericit vreodată
29. Fier pentru piroane. Pc atunci de obicei se E ·o phră întâmplare. ·.
23. Ducipal = sălbatic; energic; ager. întrebuinţa numai cuie de lemn; dar la lucrări mai.
24. Ştefan Răzvan, Domnul Moldovei 1594-1595, subţiri, mai de lux se întrebuinţau şi cuc de fier,
- Cronicile României Tom. I p. 207-8 măcar că fierul era scump. Vorbele-mi sunt prea puţme
30.Dochia = Intâi Martie. Căutând să fac o Mulţumiti să poată duce
25.Valachia = Ţara muntenească. Evenimentele
confruntare cu calendarul, am rămas .uimit când Celui ce-a-ndurat pe Cruce
se confirmă complet.
26. Om = Sigismund Batori poate ... bineînţeles
am constatat ca Paştele în 1597 au căzut la 27 •Patimile pentru
mine.
Martie. Deci Ziua-Crucci fusese în Februar; întâi .@ă;s creştin prin BI, e oare ·
înainte de a face acesta schimbul Transilvaniei cu Mart a fost într-o zi de Marţi;. iar Mez. păreţi ·©-ntrebare-bazardată:·
ducatele Oppcln şi Ratibor din Silcsia şi pensia Mcrcuri în 2 Martie. Curios lucru precisa! de-o C,a fi fericiţvreodată
anuală de 50.000 scuzi date de Rudolf (A.O. legendă cu atâta exactitate. Vom şti cu toţii că E.opură în�plan,? ·
Xenopol voi V p. 181 Ed. III Ist Rom.) Biserica din T ârgul Burdujcni a fost pornită
Marţa!
27. Un document îl numeşte Toader Cârnul - vezi 31 = Mczupătcţi ':' Aşa numeşte poporul jumătatea E .9. p'iîtfi
întâmplare
Studii şi Docum. N. Iorga voi. V p. 561 nr. 3 şi 4, postului-marc. ln acea zi gospodinele încep {'t'fi fericit vreodată
Dan, p. 37;· Marian Port . .lui Mir: Cost, seria II pregătirile în vederea Paştclor: numără ouăle, Io trăirea i.e nici dată
tom XXII An. Ac. Rom. I 900; Studii şi Doc. N. crocsc albituri tuturor· celor din casă, etc. Şi-ri a nc,astiăluine mare?

I
Legende culese şi adnotate de Pr. Ic. Stavr. IOAN POPOVICI I VASD...E VORGB�'.(

1. audienţe; a vizitat parohii din Protopopiatul Suceava;
2. a oficiat Sfânta Liturghie la catedrala Arhiepiscopală, Mănăstirea
,,Sfăntul Ioan cel Nou" Suceava şi a ţinut cuvânt de învăţătură;
3. audienţe; a primit pe P.C. Preot Constantin Duţuc, preot în Ducatul
Luxembourg;
4. audienţe; întrevedere cu Domnul Director Marius Nemeş de la
Oficiul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Suceava cu privire la
aplicarea Legii nr. 1/2000 (redobândirea pădurilor);
5. audienţe; a vizitat parohii din Protopopiatul Fălticeni;
6. a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală, Mănăstirea
,,Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava şi a ţinut cuvânt de învăţătură;
7. a oficiat Te-Deum la Catedrala Arhiepiscopală Mănăstirea „Sfântul
Ioan cel Nou" cuprilejul zilei de naştere a Prea Fencirii Sale, Prea Fericitului
Părinte TEOCTfST, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; audienţe;
8. audienţe; a prezidat şedinta lunară a preoţilor la Protopopiatele
Suct:ava şi Fălticeni; s-a întâlnit cu �pecialişt1i români şi străini, aflaţi pe
şantierul de restaurare de la Mănăstirea Probota;
9. audienţe; s-a întâlnit cu Domnul Ing. Gheorghe Flutur- Director al
ROfy!SILVA Suceava, împreună analizând posibilităţile privind aplicarea
Legu „Lupu";
10. audienţe; s-a întâlnit cu specialiştii români şi străini, aflati pe
şantierul de restaurare de la Mănăstirea Probota;
11. audienţe; a vizitat parohii din Protopopiatul Fălticeni;
12. audienţe; a vizitat Mănăstirea Voroneţ;
13. a oficiat Sfiinta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală, Mănăstirea
,,Sfântul Ioan cel Nou" Suceava şi a ţinut cuvânt de învăţătură;
14. audienţe; a vizitat Mănăstirea „Sfântul Gheorghe" Buciumeni -
Fălticeni şi şantierul de construcţie al viitoarei Catedrale Arhiepiscopale
,,Naşterea Domnului" Suceava;
15. audienţe; a vizitat parohii din Protopopiatul Câmpulung
Moldovenesc;
16. audienţe; a vizitat Căminul de Bătrâni Bogdăneşti, aflat sub tutela
Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor; a primit o aelegaţie de credincioşi
din Cernăuţi, Republica Ucraina;
17. audienţe; întrevedere cu Domnul Senator Petru Juravle, privind
aplicarea Legii nr. 1/2000;
18. audienţe; întâlnire cu echipa de restauratori de la Catedrala
Arhiepiscopală, Mănăstirea „Stăntul Ioan cel Nou" Suceava, condusă de
Domnul Prof. Oliviu Boldura;
19. audienţe; a vizitat Căminul de Bătrâni Bogdăneşti, aflat sub nitela
Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor;
20. a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală Mănăstirea
,,Sfântul Ioan cel Nou" Suceava şi a ţinut cuvânt de mvăţătură;
21. audienţe; a vizitat parohii din Protopopiatul Fălticeni;
22-25. a participat la lucrările Adunării Naţionale Bisericeşti şi ale
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române;
26. audienţe; a vizitat parohii din Protopopiatul Rădăuţi;
27. a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală Mănăstirea
,,Sfântul Ioan cel Nou" Suceava şi a ţinut cuvânt de învăţătură;
28. audienţe; a vizitat parohii din Protopopiatul Câmpulung
Moldovenesc;
29. audiente; s-a întâlnit cu Domnul Ing. Gheorghe Flutur- Director al
ROMSILVA Suceava, îmP.reună analizând posibilităţile privind aplicarea
Legii Lupu''·
- în fieca're zi în care Inalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop ·PIMEN s-a
aflat în localitate, a vizitat Căminul de Bătrâni „Sfântul Ioan cel Nou"
Suceava al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, îngrijindu-se de bunul
mers al problemelor căminului.
· A consemnat, Secretar Eparhial ANTON HRIB

Din agenda de lucru a PREA SFINŢITULUI GHERAŞIM

PUTJYEANUL, Episcop Vicar. al Arhiepiscopiei Su,pevei şi Rădăuţilor
1. a oficiat Privegherea la Mănăstirea Domnului", P.C. Ieromonah Mihail;
Bogdana- Rădăuţi; meditaţie;
18. a asistat la Sfânta Liturghie în Mănăstirea Bogdana; a primit
2. a săvârşit Sfânta Liturghie la credincioşi pentru a fi mărturisiţi;
Mănăstirea Moldoviţa şi a ţinut cuvânt de
învăţătură; 19. a săvârşit Sfiinta Liturghie şi Parastas la parohia „Sfinţii Arh.
Mihail şi Gavriil" Fălticeni; a oficiat Privegherea la Mănăstirea Bogdana
3. a primit în audienţă un grup de maici, însoţite de stareţa şi duhovnicul - Rădăuţi; meditaţie;
Mănăstirii „Sfânta Cruce", Oradea;
20. a oiciat Sfânta Liturghie la Parohia „Sfiintul Ilie" Rădăuţi; a vizitat
4. a primit în audienţă pe Domnul Ing. Ungureanu din Suceava şi alte Spitalul Municipal Rădăuţi;
persoane;
21. a vizitat şantieml de pictură de la biserica Parohiei „Sfiintul Apostol
5. a oficiat Privegherea la Mănăstirea Bogdana - Rădăuţi; meditaţie; Andrei" Burdujeni - Suceava; vizită administrativă la Seminarul Teologic
6. a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bogdana - Rădăuţi şi a ,,Mitropolitul Dosoftei" Dumbrăveni,judeţul Suceava;
hirotonit în ierodiacon pe monahul Gabriel din această mănăstire; 22. a asistat la Sfânta Lituq;hie la Mănăstirea Bogdana Rădăuţi; a
7. li prezid.it şedinţa lunară a preoţilor din Protopopiatul Rădăiiţi; a plecat la Bucureşti pentru a participa la lucrările Sfiintului Sinod al Bisericii
primit în audienţă pe Doamna Elena Condrei - Director al Editurii GEEA Ortodoxe Române;
din Botoşani;
23. a asistat la Sfânta Liturghie şi Te-Deum în Catedrala Patriarhiei; a
8. a vizitat şantierele de la Mănăstirea Râşca şi Catedrala ,,Învierea · participat la lucrările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române;
Domnului" din Fălticeni;
24. a asistat la Sfânta Liturghie şi Te-Deum în Catedrala Patriarhiei; a
9. a primit în audienţă pe P.C. Preot Vasile Juravle şi D-l Ing. Dumitru participat Ia lucrările Adunării Naţionale Bisericeşti şi la Colegiul elec­
Parfenie din Rădăuţi; toral pentru a alege episcopul titular pentru Episcopia Sloboziei şi
10. a vizitat spitalele din Municipiul Rădăuţi; Călăraşilor;
11. a participat !a lansarea cărţii „Scrisorile lui Iraclie Pommbescu" de 25. a participat la lucrările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Nina Cinca, la Librăria „Iraclie Porumbescu" din Municipiul Rădăuţi; Române;
12. A oficiat Privegherea la Mănăstirea Bogdana- Rădăuţi; meditaţie; 26. a oficiat Privegherea la Mănăstirea Bogdana - Rădăuţi; meditaţie;
13. a săvurşit Sfiinta Litur�hie şi Prohodul la Mănăstirea Bogdana - 27. a săvârşit Sfânta Liturghie şi Prohodul pentru preotul Costache
Rădăuţi pentru ctitoria mănăstirii Oltea; a primit în audienţă pe Doamna Cercel - decedat la Fântâna Mare; a hirotonit în ierodiacon pe monahul
Nina Cionca; Teodosie din mănăstirea Bogdana;
14. a urmat ur. tratament la Spitalul Municipal din Rădăuţi; 28. a primit în audienţă pe Domnul Mihai Frunză - primar al
15. a vizitat Căminul de Bătrâni „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava şi Municipiului Rădăuţi;
şa1:ticrul de constmcţie al viitoarei Catedrale Arhiepiscopale „Naşterea 29. a participat la şedinţa de lucru cu dl primar şi dl comandant al
Domnului" Suceava; Poliţiei din Rădăuţi în legătură cu bunul mers al Municipiului şi procedura
16. a primit în audienţă pe prof. Simona Picioc şi alte persoane din de depistare a impostorilor, care arogându-şi calitatea de preoţi sau călugări
Rădăuţi: şi uzând de haina clericală, înşeală buna credinţă a oamenilor.
17. a primit în audienţă pe egumenul schitului ,,Acoperământul Maicii A consemnat, DIACON FLORIN IOAN LAVRIC
 Muntele !l{arău
Muntele Rarău veghează,
Înainte de a aborda izvoarele şi şi religiozitate, copilul fiind capabil de trăiri Falnic, plaiul din strămoşi
principiile pedagogici creştine, considerăm religioase tocmai datorită elementului Şi pe stânca-i vegetează
necesar a ne opri, mai întâi,asupra explicării esenţial primit prin botez credinţa ca
noţiunilor „pedagogie" şi „educaţie'', după dispoziţie;. Această predispoziţie poate fi Codri seculari, umbroşi.
care vom face scurte referiri despre sensul cultivată prin influenţe .educative deoarece
edu�aţiei în creştinism. copilul dovedeşte o înclinare proprie spre
ln sens larg, pedagogia este ştiinţa educaţie, care este o realitate a fiinţei lui. Dintre stânci se scurg izvoare
educaţiei care are ca obiect însăşi educa\ia, De aceea, Mântuitorul nostru Iisus Hristos Dulce-tainic şopotind,
adică formarea omului pen!ru a deveni un pune copilul în mijlocul activităţii Sale
bun membru al societă\ii 1• ln sens specific dumnezeieşti: ,, lăsaţi copiii să" vină la Sau torente izbitoare
creştin, pedagogia este buna creştere a Mine şi nu-i o.priţi, căci a unora ca aceştia Pietrele rostogolind.
copiilor către virtute, după cum spune Sf. este impărăţia lui vumnezeu" (Marcu X,
Clement Alexandrinul, căruia îi aparţine şi 14-15) Prin atitudinea Sa de a lua copiii în
definiţia clasică a pedag�gici creştine: braţe, în mijlocul ucenicilor, zicându-le: ,,De Măreţie naturală
„ Pedag0gia este educaţia cr,piilr11; după nu vă ve{i lnt0arce şi nu veţi fi precum
insăşi numele pe care-l p0artă pentru că pruncii, 1111 ve{i intra în împără{ia Ca un colţişor de Rai,
toţi suntem numiţi c0pii după cuvintele ceruril0r" (Matei XVIII, 2-3), Mântuitorul Artă arhitecturală
Sfintei Scripturi, iar Pedag0g11I este însuşi aduce un element nou faţă de întreaga
Cr;mnul n0str11 Iisus Hrist0s ". ! filosofie a educaţiei greco-romane şi iudaice Prinsă-n românescul plai.
Pedagogia se ocupă de educaţia atât a de până Ia El. Mântuitorul introduce, astfel,
celor mici, tineri, dar şi a celor mai vârstnici, un nou principiu educativ, necunoscut
socotiţi nevârstnici, cc trebuie conduşi către contemporanilor: principiul coeducării, prin Prin păduri, în schivnicie,
Muntele cel Sfânt al Marelui Pedagog, Iisus care nu numai copiii au întotdeauna de Şi-au găsit sălaş părinţi
Hristos, adică către Biserică. De aceea, învăţat despre împărăţia lui Dumnezeu
pedagogia creştină, cu marele ei rol care a şi început sub privirile lor şi care are Cc, retraşi într-o chilie
educativ, este apreciată nu numai ca o în centrul ei tocmai pc aceşti copii curaţi Vieţuiau ca nişte sfinţi.
disciplină descriptivă (istoria, geografia, suneteşte; copilul reprezentând pentru
arheologia biblică), ci ca însăşi o ştiinţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos puritatea,
nOrf)lativă a educaţiei creştine. cinstea, sinceritatea, pacea, bunătatea şi Schituri vechi stau mărturie
ln ceea cc priveşte definiţia pedagogici sfinţenia, vir�uţi pe care le doreşte comune
creştine modeme. cca mai reuşită este cea a tuturor oamenilor. Că dumnezeescuJ Har
părintelui Mihai Buiacu in „Pedagogia Um,ând exef11plul Mântuitorului, Sfinţii I-a chemat la sihăstrie,
creştină ortodoxă" şi anume: .. Pedagr„gia Apostoli s-au ocupat profund de educaţie,
creştină este ştiinţa care f-azându-se pe adresându-se în această privinţă creştinilor Pe Rarău făcând Altar.
cuw,aşterea psihr,hgică religir1asă a de toate vârstele: de la copii până la bătrâni
tânărului creştin şi finând seama de şi la toate categoriile sociale: stăpâni, sclavi,
idealul 1nr;ral creştfn desc0perit de învăţaţi şi neînvăţaţi. Imnurile închinate Dumnezeule preasfinte,
Cumne::.eu, starileşte un sistem de prin­ dragostei de către Sfinţii Apostoli Pavel şi CREATOR neîntrecut,
cipii prin care se aplicei educaţia creştină Ioan sunt rclicfante în acest sens.
pentru f0rmarea caracterului în cadrul Sfântul Apostol Pavel dedică două Ai făcut, doar din cuvinte,
litertăfii IW;rale şi a graţiei divine··. 3 capitole, V şi VI, în Epistola către Efescni, Lumea... dintru început!
Din cele relatate se deduce clar că educaţiei copiilor, părinţilor, femeilor şi
no(iunet1 de pedtlgogie nu exclude pe cea bftrbaţilor: ... Fii/r11: ascultaţi pe părinţii
de eductlţie, ci îi adtlugci şi numele de v0ştri întru Lr,mnul, căci aceasta este cu Doamne, cât eşti Tu de mare,
ştiinţei după care se face educllţia. dreptate. Cinsteşte pe tatăl tiiu şi pe mama
Cuvântul „cduca\ic" este de origine ta, care este p0runca cea dintâi cu De puternic şi de drept...
latină şi derivă din verbele: ,.educo, -ere" = făgăduin{ă: ca să-ţi fie fine şi să trăieşti Cine-i muritorul care
a conduce şi „educo, -are"= a creşte, a nutri, ani mulţi pe pământ. Şi vr;i, părinţil01; nu
din care a derivat substantivul „educatio" întărâtaţi la mânie pe cr1piii vr,ştri. ci S-ar simţi mai înţelept?!
== creştere, cultivare. Astfel, educaţia poate creşteţi-i întru învăţătura şi înţelepciunea
fi definită ca un fenomen sau activitate r0111nul11i (Efcseni VI, 1-4).
socială care îndeplineşte funqia de Modelul educaţiei creştine era Hristos Să zidească-aşa natură
informare, cultiv;1re şi fom1are a omului.' şi însuşi Dumnezeu după cuvintele E în stare-un arhitect?
Aşadar, etimologia termenilor ne Mântuitorului: .,Fiţi desăvârşiţi, precum
sugerează ideea că pedagogia este teoria, Tatăl v0stru din ceruri desăvârşit este" Cred că e peste măsură
iar educaţia acţiunea. Mulţi pedagogi (Matei V, 48). Aşadar, educaţia creştină are Chiar oricărni înţelept!
antici , între care Platon, Socrate, Aristotel, ca scop mântuirea, transformarea
au înteles edncatia ca o activitate sau sufletească, după idealul pe care creştinismul
acţiu�c prin care' educatorul 'îngrijeşte, îl înfăţişează prin viaţa Domnului Iisus Muntele Rarău veghează
cultivă şi îndrumă tineretul spre împlinirea Hristos. De asemenea, în orizontul
unui ideal care duce la îmbinarea armonioasă creştinismului educaţia este privită într-o
Acest românesc pământ,
dintre bine şi frumos. permanentă relaţie a omului cu Dumnezeu, Doamne, binecuvintează
Sensul educaţiei În creştinism şi În relaţie ce face posibilă realizarea chemării Muntele Rarău, cel sfânt.
pedagogia creştină porneşte de la faptul omului către asemănarea cu Dumnezeu.
că, încă de la naştere, sufletul copilului se Pr. prof. şi inspector
află în starea de predispoziţie spre educaţie Alexandru I. Rotaru
HOSTIUC GHEORGHE
 CERINTELE
' HIROTONIRII
,,Preoţia se săvârşeşte aici, pe pământ, dar ea are -·- • _. Uneori, îndată după hirotonie Sfinţii Părinţi
rang între dregătoriile cereşti", spunea Stăntul Ioan .,,n;1,.i?.i · fu�eau în munţi, trăind retraşi o perioadă de timp.
Gură de Aur, şi de aceea preoţii deci, deşi trăiesc In Apologia fugii sale de preoţie, intitulată
pe pământ, ducându-şi viaţa în lume, sunt cinstiţi „Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont", Sfântul
cu încrederea de a chivernisi bunuri nepieritoare, Grigorie de Nazians susţine că nu trebuie să cuteze
veşnice. Mântuirea adusă de Mântuitorul Hristos nimeni a păstori o tunnă duhovnicească îmbrăcând
fiind cea mai măreaţă operă făcută omenirii, conferă ,,chip şi nume de preot", dacă „nu a ajuns, în duh,
preotului ca slujitor al lui Hristos rolul de biserică a lui Dumnezeu Celui viu şi locaş al lui
,,mântuitor" pentru cei încredinţaţi spre păstorire..
Hristos", dacă „n-a trecut prin faptă şi contemplaţie
Din această privinţ� slujirii preoţeşti îi revine o mare t
responsabilitate, care cere o pregătire serioasă, toate numele lui Hristos şi puterile acestor nume,
anterioară primirii înaltei slujiri. atât ale celor înalte de dintâi, cât şi ale celor smerite
Chiar dacă alegerea şi punerea mâinilor poartă pentru noi şi de pe urmă", sau dacă „nu a învăţat să
mai mult amprentă omeneacă, totuşi întreaga vorbească înţelepciunea lui Dumnezeu cea ascunsă
lucrare o face Dumnezeu, după cum spune Sfântul întru taină" - cu alte cuvinte, să nu primească preoţia
Ioan Gură <le Aur în exertaţia sa cu privire la alegerea şi hirotonirea celor şapte dacă „este încă prunc şi se hrăneşte încă cu lapte".
diaconi: ,,Nu ni se spune în ce fel s-a făcut aceasta (punerea mâinilor), ni se spune Iată cum înţelegeau Sfinţii Părinţi înalta chemare
1nsă că au fost hirotoniţi prin rugăciune, căci acesta este înţelesul punerii mâinilor: la misiunea preoţească! Cert este că ştiau prea bine
mâna e a omului, dar întreaga lucrare este a lui Dumnezeu". că şi atunci mulţi umblau „pe toate căile să ajungă
Cei şapte diaconi au fost aleşi de întreaga comunitate după ce au fost rânduite preoţi", fără a împlini cerinţele de mai sus şi fără a fi
câteva cerinţe preliminare. Cerinţa fundamentală o constituie primirea Sfântului ei înşişi curăţiţi sau vindecaţi de patimi.
Duh: ,,Şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt" (Fapte 6, 5). Multe din aceste hirotonii la care nu se iau în
Aşadar, la vremea ..hirotonirii lor, diaconii nu numai că primiseră pe Duhul Sfânt seamă cerinţele „nu se fac cu harul lui Dumnezeu -
(din „baia botezului", specifică Stăntul Ioan Gură de Aur) ci erau plini şi de harul
Său. Primind botezul, rămânând în comunitate şi făcând ascultarea cuvenită, acest zice Sfântul Ioan Gură de Aur - ci cu sârguinţa
lucru era cu totul posibil. Astăzi cerinţa se vede a fi îndeplinită prin viaţa trăită (a oamenilor" (,,Tratatul despre preoţie"). Ce mai
elevului sau a studentului teolog), în duhul creştin, sub ascultarea duhovnicului şi rămâne? Rămâne zicerea aceluiaşi Sfânt Părinte:
îndrumarea Bisericii. „Dumnezeu nu-i hirotoneşte pe toţi, dar lucrează
Prezenţa sporită a Duhului Sfânt conduce la o credinţă statornică şi puternică. prin toţi" (,,Omilia a II-a la II Timotei").
Biserica stăruie asuJ)ra acestui lucru, şi Sfântul Ap. Pavel, deopotrivă, atunci când Aşadar „ dacă nu eşti chemat, străduieşte-te să fii
spune lui Timotei: ,,Îmi aduc iarăşi aminte de credinţa ta neprihănită, care precum chemat".
s-a sălăşluit întâi în bunica ta Loida şi în mama ta Eunichi, tot aşa sunt încredinţat Pr. prof. BALTAG VASILE
că şi în tint:'' (II Timotei !, 5). Intervine aici, pe lângă dorinţa părinţilor ca propriul
vli>.star să ajungă preot, şi buna lor purtare alăturată credinţei neprihănite, care-i
conferă candidatului „numele bun" - o calitate care marchează profund întreaga Dorinţa de a.fi bunic
misiune preoţească.
Credinţa nu este o învăţătură abstractă ci o vieţuire a Duhului Sfânt în sufletul Aş vrea să mai trăiesc, dacă se poate,
nostru, curăţire prin „stârpirea inimii de orice cuget rău" şi ţinerea mărturisirii Să văd şi eu ce vremuri vor mai fi,
,,nădejdii cu neclintire pentru că este credincios Cel ce a făgăduit" (Evrei 1 O, 22- Să-ţi povestesc şi ţie, măi nepoate,
23). Câte-o-ntâmplare-n fiecare zi.
Curăţia suflekasci\, alăturată unei bogate experienţe duhovniceşti, sunt cerinţele
care vin să se adauge la cei chemaţi spre înalta slujire. lată ce spune Apostolul: Să-ţi povestesc cum au trăit străbunii
„De e�te c1m:va tără de prihană" (Tit 1, 6) să se aşeze preot sau episcop, iar „episcopul Şi câte chinuri au mai suferit
să nu fie de curând botezat" (I Timotei 3, 6), deoarece preotul trebuie să se fi Când năvăliră goţii, slavii, hunii
purific.ii pt: sine înainte de a fi hirotonit şi să aibă o bogată experienţă Şi alte hoarde de la Răsărit.
duhovnicească. Cc poate face candidatul tânăr în această privinţă'/ Să lucreze la
pregătirea sa nu numai pentru minte, ci şi pentru suflet, având alături sfatul Iar peste Dunăre veniră turcii
duhovni;,;uiui, învăţătura sănătoasă a marilor duhovnici şi Sfinţilor Părinţi. De-au pus pe tronuri domni fanarioţi,
îrnpreunate cu dragostea pentru fiinţa omenească. Să-i ia românului până şi pruncii,
Sfâr,tui loan Gură de Aur crede de cuviinţă că „preoţii trăitori în lume au nevoie Spahii să-i facă, ieniceri şi hoţi
de mat multă curăţie decât monahii". Preotul este supus la tot pasul presiunilor
oamenilor, satului sau oraşului, avalanşelor de tot felul şi de aceea trebuie cu multă Pe care-apoi, turciţi, să-i tot trimită
tărie „a-şi smulge sufletul din toate aceste stricăciuni, m,enţinându-şi frumuseţea Să-şi prade vatra, chiar pe-a1lor părinţi;
duhovnicenscă intactă". Prin foc să treacă şi pe sub copită
lată de ce, cel ce se pregăteşte pentru hirotonie trebuie să se vindece mai întâi Altare şi icoanele cu sfinţi!
pe sine însuşi, altfel nefiind în stare să-i tămăduiască pe cei slabi sau bolnavi
duhovniceşte. În legătură cu aceasta amintim aici şi cuvintele Sfântului Simeon Însă pe român, creştin din vechime,
Nu l-a părăsit Bunul Dumnezeu
Noul Teolog care zic.e: ,.Acela care nu a renunţat mai întâi la lume, care nu a fost
Şi lovind eroic în duşmănie
socotit vrednic să primească acelaşi Duh Sfânt pe care Hristos L-a dat L-a izgonit de pe pământul său!
dum.r:ezeieştilor Apostoli, din Care se nasc în suflet curăţia şi contemplaţia Luminii
nr.apropiate, c.arc dă nepătimirea şi sfinţirea tuturor celor ce au fost socotiţi vrednici SIMION DREHUŢĂ
de a-L vedea şi a-L avea pe Dumnezeu în inima lor... (un astfel de om) să nu aibă poet popular şi veteran de război din
îndrăzneala de ·:t primi preoţia şi autoritatea asupra sufletelor, sau de a se înghesui localitatea Baineţ
spre aceasta!" (Imnul 58).

•o

Chistos Yannaras
Am impresia că, cuvântul
„ortodoxie" a dobândit astăzi
un caracter mai mult sau mai
puţin peiorativ. În mod constant
se vorbeşte fie prin ziare, fie
prin cărţi despre ortodoxie, spre
exemplu, sau despre ortodoxie
- freudiană sau chiar despre
ortodoxie - luterană... în toate
aceste cazuri prezentate,
termenul „ortodoxie" reprezintă
o fidelitate absolută faţă de
cuvântul unei anumite doctrine
şi in cele din urmă un fanatism ideologic care nu
acceptă nici o deviaţie, nici o îmbunătăţire - în
c011cluzie nici un progres - în gândirea sau doctrina
origmală elaborată de un scriitor sau o altă sursă
autorizată.
După mine, această concepţie despre ortodoxie
reprezintă un fel de idolatrie! Se creează idoli care pot
fi d ctrine. desigur cu o odgine preţioasă, dar este
posibil să se facă idoli din toate lucrnrile, chiar din
lucrnrik pozitive ... Mai mult, această concepţie despre
ortodoxie în viaţa duhovmcească, şi nu numai, nu
reprezmtă doar o ideologie, ci în acelaşi timp,
constituie o protecţie psihologică pentru persoanele
care au nevoie de o autoritate. De ce avem nevoie de
această autoritate? Este vorba despre protectia noastră,
căci nu -vn�rn să ne asumăm riscul pentru a ajunge la
maturitate personală! Foarte adesea, ortodocşii se
serve c de o pelerină şi-şi iau libertatea dt: a evita
pericolul asumărjj unor riscuri, de a înainta spre
lucturile cu ?devărat libere, altfel spus de a ajunge 1a
o a�evărată maturitate a vieţii, a personalităţii.
ln limbajul bisericesc, noi vorbim despre Ortodoxie
tot timpu!" în raport cu erezia. Dacă dăm Ortodoxiei
semnificaţia unei ideologii bine formate, bine definite,
înainte de a fi conservată fără transgresiune� nici
redefinire a „cuvântului" original, atunci erezia
reprezmtă de asemenea o altă ideologie care încalcă
codul unei doctrine devenită autoritate. Aşadar dilema
dintre Ortodoxie şi erezie devine pur ideologică; şi
produsul ideologiilor este întotdeauna fanatismul! Şi
cc este fanatismul? Fanatismul este atitudinea care
provine din nevoia noastră naturală de întârziere a
propriului egoism= noi suntem fanatici pentru că ne
găsi.m închişi în propriile noastre convingeri. în
propriile noastre certitudini şi refuzăm riscul prezenţei
celuilalt. al adevărului celuilalt! Este foarte dificil
aşadar să definim Ortodoxia şi erezia dacă această
definire se conturează la un nivel ideologic. De fapt
pentru că astăzi se vorbeşte despre ideologie, se ajunge
rfâ eNnflălulul? 1
la un refuz al sensului esenţial al credinţei.
Este justificat în acest sens faptul că vreau să
încep printr-o definire a credinţei, ce este un dat
indispensabil pentru a înţelege adevăratul sens al
Ortodoxiei, adevăratul sens al ereziei. Astăzi, am
impresia că noi înţelegem cuvântul „credinţă" în sensul
unei convinge1i ori ale unor convingeri: a fi fidel unui
lucru înseamnă a fi fidel unei ideologii. după cum am
:;pus, fidel unei doctrine, a avea convingeri mai mult
sau mai putin intelectuale... în timp ce primul sens al
cuvântului credinţă a fost încredere şi din fericire
termenul credinţă (in greceşte pistis) înseamnă
încredere. Prima interpr tare a cuvântului credinţă a
fost încredere şi din fericire termenu� credinţă arată
încă sensul lui (în practica comercială se vorbeşte de
credit; câteodată avem nevoie de realismul vietii
noastre cotidiene). În experienţa BisericiL credin'ţa
înseamnă totdeauna încredere dar aceasta presupune
mereu o relaţie personală. Noi nu putem avea
mcredere în cineva pe care nu-l cunoaştem măcar
puţin; trebuie cunoscut acest cineva, trebuie să cerem
o relaţie despre el, este necesar să-l iubim pentru a
avea încredere în el, dacă prin încredere se acceptă
nu doar prezenţa sa, caracterul său, ideile sale, ci
îndeosebi se are încredere în ceea ce mărtunseşte el.
ast�cl spus se are încredere în experienţa.
In Biserică noi ajungem la credinţă prin încrederea
pe care o avem în Dumnezeu şi nu este vorba de o
manifestare psihologică, o experienţă ihtelectuală. ci
de o încredere în caracternl său concret istoric, pentru
că totul în Biserică, toate elementele vieţii noastre in
Biserică au un realism istoric foarte concret. Totul
începe prin experienţa primei comunităţi eclesiale care
a trăit cu Hrisms: Sfântul Ioan, în prima sa epistolă,
subliniază într-un mod foarte caracteristic că ci
transmite ceea ce el şi ceilalţi apostoli „au văzut, auzit,
atins despre Cuvântul vietii". El ne comunică o
experienţă concretă şi reală. 'în viaţa Bisericii suntem
invitaţi să facem parte din această experienţă.
Cunoaşterea lui Dumnezeu nu ne provine dintr-o
cunoştinţă livrească sau dintr-o cunoaştere venită din
reflexie. Pentru a se ajunge fa cunoaşterea lui
Dumnezeu trebuie cultivată o relaţie cu EL Această
poziţie este fundamentală, altfel spus, că trebuie să
înceapă prin certitudinea că noi cunoaşte1n pe
Dumnezeu nu ca o noţiune, deci nicidecuni prin
reflexie, ci prin cultivarea unei relaţii cu EL Făcând o
comparaţie, este exact acelaşi lucru şi cu fiinţele
umane: noi nu putem cunoaşte cu adevărat o altă
persoană, decât printr-o relaţie imediată. Dumnezeu
trebuie cunoscut printr-o rcJaţie imediată, relaţie pe
care noi trebuie să o căutăm. (Va urma)
Traducere din "Contacts "de Pr. PAICUNICOLAE
 Blnallcltorl fi aJutllorl al Clmlnulul da Copil Dolhasca, Jud9'UI Sucaa,a, Blnallcllorl ,1 aJUIIIOrl
al Arhiepiscopiei Suca,al fi RldlU1Hor, ln anul 1999 al Clmlnulul da blb'lnl
I. Parohia „Sfinţii Ap. Petru şi Pavel 9. S.C. ,,HEDERA" S.R.L. Dolhasca -
da la Bogdlnlfll, Judeţul
Rădăşeni - alimente; alimente; Sucaa,a al Arhiepiscopiei
2. Parohia Petia - doi porci; 10. S.C. ,,COM-PLOR" S.R.l. Dolhasca Suca,el ,1 RldlU111or,
3. Parohia Siliştea -Dolhasca - alimente; -alimente; ln anul 1999
4. Pr. Ioan A rgatu ...,.. Preşedintele l l . S.C. AGRICOLA Plopeni - Parohia Bărăşti -- alimente;
Societăţii de Caritate „Mila Creştină" - alimente; Parohia Baia - alimente;
Filiala Fălticeni - ajutor financiar; 12. A.F. ,,CIOBĂNAŞU GABRIEL" -
5. Mănăstirea Probota - alimente; Parohia Broşteni - alimente;
alimente şi detergenţi; Parohia Boroaia - alimente şi
6. S.C. ,,PÂINE LA LARISA" S.R.L.
Fălticeni - alimente; l 3. Farmacia Dolhasca (prin Doamna materiale de construcţii;
7. S.C. RENEL S.A. Fălticeni - ajutor Negură) - medicamente; Parohia Buda - alimente ;
financiar; 14. Grup Şcolar Dolhasca - veselă; Parohia Cotu Băii - alimente;
8. S.C. ,,CRINA COMAN" S.R.L. 15. Domnul Dumitru Bucătaru din Parohia Cornu Luncii -
Dolhasca -alimente; Dolhasca - materiale de construcţii. alimente;
Parohia Fântâna Mare -
Planificarea citirii Bibliei într-un an de zile alimente;
Parohia Giuleşti - alimente;
IANUARIE FEBRUARIE MARTIE Parohia „Sf. Ap. Petru şi
1 Facerea 1,2 1 Levitic 14-16 1 Iosua 10-12 Pavel" Rădăşeni - alimente;
2 Facerea 3-5 2 Levitic 17-19 2 Iosua 13-15 Parohia Râşca - alimente;
3 Facerea 6-9 3 Levitic 20-23 3 Iosua 16-18 Dl. Bâlbă Laurenţiu -
4 Facerea 10,11 4 Levitic 24-27 4 Iosua 19-21 materiale de construcţii;
5 Facerea 12-15 5 Numeri 1-3 5 Iosua 22-24 Dl. Costân Mihai - materiale
6 Facerea 16-19 6 Numeri 4-6 6 Judec. 1-4 de construcţii;
7 Facerea 20-22 7 Numeri 7-10 7 Judec. 5-8 Dl. Drugă Petru - materiale
8 Facerea 23-26 8 Numeri 11-14 8 Judec. 9-12 de construcţii;
9 Facerea 27-29 9 Numeri 15-17 9 Judec. 13-15 Dl. Gafencu Octav
10 Facerea 30-32 10 Numeri 18-20 10 Judec. 16-18 materiale de construcţii;
11 f=acerea 33-36 11 Numeri 21-24 11 Judec. 19-21 Dl. Stafi Ioan - materiale de
12 Facerea 37-39 12 Numeri 25-27 12 Rut 1-4 construcţii
13 Facerea 40-42 13 Numeri 28-30 13 1.Sam. 1-3 Bunu) Dumnezeu să
14 Facerea 43-46 14 Numeri 31-33 14 1.Sam. 4-7 binecuvinteze cu buc uria
15 Facerea 47-50 15 Numeri 34-36 15 1.Sam. 8-10 mântuirii pe toţi cei care au
16 Ieşirea 1-4 16 Deut. 1-3 16 1.Sam. 11-13 ajutat pe fraţii mai mici ai
17 Ieşirea 5-7 17 Deut. 4-6 17 1.Sam. 14-16 Mântuitorului Iisus Hristos.
18 leşirr.a 8-10 18 Deut. 7-9 18 1.Sam. 17-20 P.S. Dacă în lista noastră
19 Ieşirea 11-13 19 Deut. 10-12 19 1.Sam. 21-24 sunt omisi uni, ne cerem
20 Ieşirea 14-17 20 Deut. 13-16 20 1.Sam. 25-28 scuze, ele nu sunt
....
21 Ieşirea 18-20 21 Deut. 17-19 21 1.Sam. 29-31 intenţionate şi cu siguranţă
22 IESÎ!"ecl 21-24 22 Deut. 20-22 22 2.Sam. 1-4 vom evidenţia actul de
23 Ieşirea 25-27 23 Deut. 23-25 23 2.Sam. 5-8 binefacere în numărul viitor
24 Ieşirea 28-31 24 Deut. 26-28 24 2.Sam. 9-12 al revistei.
25 ieşirec:l 32-34 25 Deut. 29-31 25 2.Sam. 13-15
25 !eşi..-ea 35-37 26 Deut. 32-34 26 2.Sam. 16-18
27 Ieşirea 38-40 27 Iosua 1-3 27 2.Sam. 19-21
2R Levitic 1-4 28 Iosua 4-6 28 2.Sam. 22-24
29 · Levitic 5-7 29 Iosua 7-9 29 1.Regi 1-4
30 Levitic 8-10 30 1.Reqi 5-7
31 Levitic 11-13 31 1.Regi 8-10

••
Pr. prof. ADRIAN IFTIMIU

r:sandela Februarie 2oooJ


Pr. IOAN TÂCSA
' '
Vineri, 25 februarie, a.c., a trecut la
cele veşnice P.C. Pr. Ţâcşa Ioan. Slujba de
înmormântare a fost oficiată în ziua de
28 februarie, de un sobor de preoti, protia
având-o P.C. Pr. Mihai Valică din Vatra
Domei. Activitatea adormitului în Domnul
a fost evocată de P.C. Pr. Cristian Gavril,
P.C. Pr. \lihai Argatu şi P.C. Pr. Valică
Mihai.
Amintim aici câteva date biografice:
-Născut la 23 septembrie 1911 -·
Argestru - Vatra Domei;
- Părintii: Mihail Ţâşca şi Agafia -
năcută Simionescu;
- Şcoala primară - Argestru;
- Liceul: Vatra Dornei. Bacalaureatul -
Sucean:
- Studiile teologice: Facultatea de
Teologie Cernăuţi;
- Serviciul militar: Regimentul 16
Dorobanţi - Fălticeni;
- Căsătorit cu Maria Papuc - Lisaura -
Suceava - 23 octombrie 1938;
- Copii: Viorica - farmacistă - Iaşi,
Nicolai - inginer;
- hirotonit preot - 30 noiembrie 1940
de Mitropolitul Tit - Suceava, ca preot de
ajutor la Parohia Capu Codrului;
- 15 august 1941, transferat la Parohia
Plos�a - Rădăuţi;
- ln martie 1944, evacuat în Banat -
Lugoj.
- ln I octombrie 1945 - încadrat la
paro)lia Horodnic de Jos - Rădăuţi.
- ln I aprilie 1946 - încadrat la Parohia
lacobeni, unde a slujit 42 de ani.
- Diferite funcţii în Protopopiatul Vatra
Dornei:
- în anul 1957 - protopop misionar;
- în anul 1959 - protop0p de Vatra Dornei;
- în anul 1963 - preşedinte în Consiliul
Disciplinar în Protopopiatul Vatra Domei;
- în anul 1968 - distinctia iconorn
stanofor - de <.:ătre Mitrooolitul Iustin
Moisescu:
- în anul 1969 s-a efecmat în interiorul
bisericii Iacobeni, pictură în stil bizantin,
tehnica frescă.
- în 19 octombrie 1944 i-a decedat
soţia, presbitera Maria - 80 de ani,
înmormântată la 22 octombrie în
cimitirul Areestru.
- Era preot pensionar din I martie
198,8.
,.In fiecare parohie este un om care este
al tuturor. pentru că este părintele
sufletesc al tuturor; este chemat ca
martor, ca sfătuitor ori ca repr,ezentant
în toate actele cele mai solemne ale vieţii;
care binecuvintează ori sfinţeşte leagănul,
nunta, patul morţii şi sicriul; un om, pe
care copilaşii se obişnuiesc a-l iubi, a-1
venera şi a se terne fireşte de el; pe care
chiar necunoscuţii ii numesc părinte; la
picioarele căruia creştinii merg a depune
mărturisirile lor cele mai intime; un om,
care, prin starea sa, este mângâietorul
tuturor nenorocirilor sufletului şi ale
trupului; ... care vede pe cel sărac şi pe cel
bogat bătând la uşa sa, rând pe rând, cel
bogat pentru a-şi lăsa milostenia în ascuns,
cel sărac pentru a o primi fără a se ruşina;
care nefiind de nici o treaptă socială, ţine
deopotrivă de toate clasele...; un om, în
fine, care ştie toate, care are dreptul de a
spune toate şi al cărui cuvânt cade de sus
asupra inteligenţelor şi asupra inimilor cu
autoritatea unei misiuni dumnezeieşti.
Acest om este preotul".
Aceste simţăminte şi lucrări preoţeşti
le-a săvârşit din plin, cu toată dragostea,
şi Părintele Ţâşca.
A fost inrriormântat pe 28 februarie în
cimitirul din satul natal, Argestru.
Bunul Dumnezeu să-l aşeze în latura Sa
şi în rândul sfinţilor bineplăcuţi, în vecii
vecilor. Amin
Pr. Mihai VALICĂ
Candela
CHEMATI
' LA DOMNUL
Pr. COSTACHE CERCEL
Joi, 24 februarie 2000, a
încetat din vţâţă Preotul
Costache Cercel, fost preot
paroh al Paro�iei Fântâna
Mare, Protopopiatul Făl­
ticeni.
S-a născut la data de 12
ianuarie 1909, în tocaHtatea
Moişa, comuna B9roaia,. Jjul
lui Costache şi al Marandei,
unul din cei doi$prezece copii
• dintre care cinci au murit în
copilărie.
A urmat şcoala generală în
localitatea Boroala şi Seminarul Teologic „Veniamin Costache"
i.
l J 931 se căsătoreşte. cu Veronica, fiica Jui Gheorghe
Ileana Cobzaru din localitatea Fântâna Mare.
În acelaşi an este hîrofonif pe seama unei parohii din
localitatea Soroca (Bas unde va înălţa o biserică şi va
co�duce lucrările de co a acestei biserici până la pictură.
Intre anii 1935 urmează cursurile Facultăţii de Teologie
din Cer anii 1935 este transferat la Parohia Giuleşti,
comuna ];3oroaia, undt: tidică o biserică până la acoperiş.
Între anii 1938-1941 este transferat la Moişa - unde va
repara biserica Cotu Băii, în care funcţionează până în anul
1982 când este pensionat la cerere.
Între anii 1960-1965 construieşte o nouă biserică în Parohia
Fântâna Mare,. când, cu ocazia sfinţirii, i se conferă rangul
onorific de iconom stavrofor iarlntre anii 1974-1977 înalţă o
biserică nouă în filiala Cotu Băii.
Are o singură fiică, iar din anul 1970 rămâne văduv prin
treferea la cele veşnice a Doamnei preotese.
ln timpul celor 51 de ani de pastoraţie, Preotul Costache
Cercel s-a dovedit a fi la _înălţimea tuturor cerinţelor şi
răspunderilor, atât din punct de vedere pastoral - misionar,
adrnînistrativ - bisericesc, cât şi unicat din punct cfo vedere
P.concmic - gospogăresc.
A Î!lălţat patru biserici între apii J.931 - 1977, perioadă
foarte grea µentru ţară şi Biserica Ortodoxă Română, a a,11t
curaj, a avut nădejde, a avut tărie, s�a jertfit, şi deşî a fost umilit
şi batjocorit de foarte multe ori, Bunul Dumnezeu l·a ajutat,
credincioşii l-au unnat şi a Îllvins. Un adevărat model şi o
adevărată pildă de urmat pentru generaţiile de preoţi.
Vestea trecerii la cele veşnice a părintelui Costache Cercel s­
a răspândit cu Meala fulgerului între credincioşii parohiilor
Fântâna Mare şi Cotu Băii.
Vineri, 25.02.2000, corpul neînsufleţit al părintelui Costache
a fost depus după rânduială în biserica Parohiei Fântâna Mare
de un sobor de preoţi, în frunte cu P.C, Protopop Constantin
Patrolea.
În semn de preţuire pentru activitatea depusă în ogorul
Domnului de către părintelui Costache, din încredinţarea LP.S.
Arhiepiscop PlMEN, P.S. Gherasim Putneanul, Episcop Vicar,
a săvârşit Sfânta Liturghie, duminică 27.02.2000, în biserica
parohială Fântâna Mare.
Rânduiala. înmormântării a fost săvârşită duminică. 27
febntarîe a.c., ora 14, în biserica parohială Fântâna Mare, de
un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu P.S . Gherasim
Putneanul, ,Episcop Vicar şi mare mulţime de credincioşi.
Şirul luărilor de cuvânt a fost deschis de P.S. Episcop Vicar,
Gherasim Putneanul. A urmat P.C. preot Constantin Nistor,
urnxaşul lui Costache Cercel şi paroJml parohiei Fântâna Mare,
c cuvântul său a arătat şi prezentat actî vitatea părintelui
heCe.rcel şi a adll.', un omagiu în numele credincioşilor.
Protopop Constantin Patrolea, în cuvântul său, a
activitatea părintelui Costache Cercel privind aportul
ec1;momic - gospodăresc.
Ţn încheiere, a luat cuvântul P.C. Pr. Gheorghe Brădăţanu -
consilier administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor,
care a. punctat în cuvântul său activitatea pastoral - misionară
a Jlărintelui Costache Cercel.
Ill sunetul. cl�potelor, purtat pe umeri de soborul preoţilor
în jurul bisericii, plâns de familie, de credincioşi, corpul
neânsufleţit a fost aşezat în mormânt.
Bunul .))unmezeu să-l aşeze după a sa vrednicie pe părintele
Costîtche în locaşurile cereşti.
A consemnat, P.C. Pr. Consilier Gheorghe Brădăţanu
83
i
Pr. NICOLAE
ONEA
Când toată lumea se afla în bucurie şi
veselie, a treia zi după Crăciun,
27.Xll.1999, zi de pomenire a Întâiului
Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, s-a stins
din viaţă, după ani de suferinţă, preotul
Nicolae Onea, fost preot paroh al
Parohiei Dolheştii Mici.
Născut în luna septembrie 1949, în
localitatea Leucuşeşti, comuna Hârtop,
fiul lui Dumitru şi Nataliţa, cel mai mic
fiu dintre cei nouă.
După absolvirea şcolii generale a urmat
Seminarul Teologic de la Mănăstirea
Neam! (1964-1969).
În �nul 1969 se căsătoreşte cu
domnişoara Maria Nedelcu din
Localitatea Şoldăneşti - Fălticeni. Din
această căsătorie s-au născut patru copii:
Nicoleta, Marinela, Emilian şi Mihail.
Între anii 1970-1974 urmează
cursurile Facultăţii de Teologie din
Bucureşti, a cărei licenţiat a fost.
Este hirotonit preot în anul 1970,
octombrie I, pe seama Parohiei Costişa,
Protopopiatul Rădăuţi, unde construieşte
împreună cu credincioşii o casă parohială
din temelie şi efectuează reparaţii
capitale la biserica parohială.
Intre anii 1978-1994 activează ca
preot la Parohia Dolheştii Mici,
Protopopiatul Fălticeni. In această
parohie face reparaţii capitale la biserica
parohi.:>.lă, adăugând un pridvor, şi la
anexele gospodăreşti, merite pentru care
l.P.S. Arhiepiscop PIMEN i-a conferit
distinctia oncrificii de „iconom".
Începâi;d cu anul 1990 a construit
împreună cu creciincioşii din filiala Valea
Poienii o biserică nouă.
Începând cu data de I sept. 1994 este
pensionat pe caz de boalft, dar rămâne
mai departe să slujească alături de
ginerele său, Valentin Nicolăiese - preot
paroh în Parohia Dolheştii Mici.
Fire blândă şi sfătoasă, era urmat de
credincioşi şi foarte iubit şi apreciat de
colegii şi fraţii preoţi.
În semn de preţuire, I.P.S. Arhiepiscop
PIMEN a citit în preziua înmormântării
o rugăciune de dezlegare.
Slujba înmormântării a avut loc joi,
29 decembrie 1999, în biserica parohială.
Slujba a fost săvârşită de un sobor de
preoţi în frunte cu P.C. Preot Gheorghe
Brădăţanu - consilier administrativ al
Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi
Pr. Constantin Patrolea - protopop.
La momentul potrivit, atât P.C.
Consilier Gheorghe Brădăţanu, cât şi
P.C. Protopop Constantin Patrolea au
arătat în cuvântul lor activitatea şi
realizările părintelui Nicolea Onea dar
şi greutăţile şi bucuriile pe care le-a
parcurs împreună cu familia şi
credincioşii şi au transmis condoleante
familiei îndoliate şi credincioşilo�,
prezenţi în număr foarte mare, după care
în dangătul clopotelor sicriul a fost depus
după rânduială în mormântul de lângă
altarul bisericii, în care a slujit în ultimii
ani din viaţă P.C. Sa, amintirea
rămânându-i mereu vie în sufletele celor
care l-au cunoscut.
Februarie 2000 �