PROTOIEREUL SERGHIE CETVERIGOT

STARETUL MANASTIRII NEAMTULUI.

INVATATURA I INFLUENTA LUL
ASUPRA BISERICII ORTODOXE. 1

TRADUCERE DE
EPISOOPUL NICODEM
STARETUL MANASTIREI N E A M T U L U I

T1POGRAFIA MANASTIRII NEAMIULUI - 1933

 PROTOIEREUL SOMME CETFERICOY

P ISIE,
Staretul Mangstirii Neamtului din Moldova.
Viata, inválatura si influenta lui asupra
Bisericii Ortodoxe.

Traducere din ruseate de

EPISCOPUL NICODEM,
STAKETUL MANASTIRII NEAMTULUI.

TIPOGRAFIA MANASTIRII NEAMTULUI. - 1933

 J0.44,4-144.-'?/*Lx-f

OLIA-
y
3. F. f3ç,.
IN LOC DE PRECUVÂNTARE
DIN PARTEA EDITURII.

PREA SFINTITE,
Imi ¡au tnRäduinta sà Vá comunic o propunere,pe care
o freimânt de mai multei vreme $i cred cä-$i poate afla
.bunä primire In deosebi la Prea Sfintia Voasträ.
Anume: pärintele Protoiereu Serghie Cetfericov, cu-
noscut profesor $i scriitor, pe vremuri ,tn Rusia, iar azi re-
Jugiat la Paris, se ocupä de multi ani cu cercetarea vielii
-$1 mutt rodnicii activitäti a lui Paisie Velicicovschi, celce
a Jost inimos tnoitor al monahismului pios $i luminat.
In deosebi, pentru Tara noasträ, cunoage prea bine Prea
Sfintia Voasträ, di el tnseamnei mai mult dealt chiar $i-
.ruri de vleidici. El a luminat ca o facile puternicei In secolul
XVIII $i departe chiar peste Izotare, iar ($coala lui, ca ci
ce a a$ezat la Dragomirna, Secu $1 lavra Neam-
tului, au dat indemn. nou $i puternic de prop4ire bogatä
culturalei $i de pietate $i au produs a$a numita directie
paisianä", In care s'au format marii ierarhi din secolul ur-
ineitor ca: lacov, Chesarie, Veniamin, Grigorie sau losif
Nania $. a.
Lui ti datoräm mult. Se cuvenia deci sei-i facem mai
.$tiutei viata lui trudnicä in lumea teologicd, cat i printre
intelectualii no$tri. Insd pânä acum n'am avut o lucrare
.sludiatei In mai bane conditiuni.
 4

Pärintele Cetvericof a cercetat serios toate izvoarelr

ruse$ti $i le-a epuizat, s'a obosit sä vial $1 in fara noas-
tra, la Dragomirna, a fost la Secu $i a reimas mai multd.'
vreme in Lava In sfár$it, invitat $i de mine, a trecut $i la
m-rea Noului-Neamf, de pe malul Nistrului, tn toate partite.
confruntând $i completând datele istorice $i cele din tra--
difie, ce deja adunase. Am avut prilejul sä-i rdsfoesc ma-
nuscrisul In limba ruseascä $i m'am bucurat cä, in sfiir$it,_
va avea Ortodoxia un asemenea stadia bo gat despre marele-
staref Paisie.
Bucuria o impärt4ise $i Vlädica Nicodem, acest
entuziast mereu $1 mutt oslirdnic la Imbogäfirea
turii $i literaturii noastre biserice$ti, P. S. Sa insu$ EMI
una din parfumatele flori ale räsadnifei paisiene, ca ucenic
vrednic al Mitropolitului Moldovei losif. Si s'a indatorat
P. S. Sa ca sei $1 traducä in limba romlinel manuscrisul pä-
rintelui Cetvericof. Bine cä $i autorul 1-a oferit. Astfel, a-
mândoi s' au intlilnit pe acela$ plan de entuziasm $i de râv-
nä pentru lucrul bisericesc. $tiu cä Vleidica Nicodem deja.
a $i trecut Intreaga lucrare In române$te, intr'o minunatà
limbä, atractivä coloratä, cum aproape numai Vkidica
Nicodem o poate face. Azi, manuscrisul, in graiul nostru,_
a$teaptä a fi dat $i In lucrarea tiparnifei, set iasei la lu-
mina' i sä-$ facet' rostul.
Dupei informafia aceasta, !del i propunerea mea.
Prea Sfinfite, V'a ajutat mila lui Dumnezeu sä fif r
animat de o rani rcivnei pentru Inmulfirea luminii in nea-
mul nostru, Myna acea ceirtureireascä, cu care ne nlândrim
di am avut-o candva la Vleidici $i in sfintele mâneistiri.
Si Infeles dar $i sprijinit de colaboratorii ce avefi, pärinfr
consilkri, protopopi $i de atâfi umili preofi, imprei$tiafi In
acea päzitä de Dumnezeu eparhie a Hotinului, afi dat, în largeL
mäsurei, la lunzinä sau afi inlesnit sä se reverse in mulfime, atâ-
tea publicafiuni, care mnseamnä o realei $i folositoare imbogei-
fire a literaturii biserice$ti In graiul nostril românesc. Cad
am cugetat la aceastei strädanie, am $i formulat propune-
¡ea : Luafi asupra Prea Sfinfiei Voastre $1 a Consiliulur
 5

eparhial, acum, la Implinirea a zece ani de vialei noud, a

fetnfiinfatei eparlzii a Hotinului, $i editarea traducerii ro-
miine$ti a peirintelui Protoiereu Cetvericov despre Paisie
ca &I fie aid cel dintai $i mai bogat isvor,
clela care se vor informa nu numai istoriografii $i intelec-
lualii no$tri, dar $i restal Ortodoxiei la acest isvor va veni
.sei se adape.
cum traducerea s'a fäcut la m-rea Neamfului, unde
-vegheazä Vlädica Nicodem, $1 unde este $1 o tunei tipografie,
_propun ca imprimarea ei sec' se execute tot acolo, langä
inormtintul lui Paisie.
Mai cunosc cat tiparul va costa pufin la Neamfu.
Ca incheiere, mä ofer set' ajut $i eu orcät la revede-
rea manuscrisului $i la corectura tipografica.
Rog mila lui Dumnezeu sei ye" ajute a izbándi i acest
lucru, care va adefuga la buna mireazmä ce învâiuie stäru-
infele Vlädicäi $i ale clerului din eparhia Hotinului.
Const. N. Tomescu
Chi§inäu, 20 lunie 1933.
 Manästirea Neamtului in Moldova.

PRECUVANTAREA AUTORULUI

leroarhimandritul Paisie Velicicovschi, stareful Mânàs-

tini Neamfului din Moldova, ocupei, In istoria monalzismulut
ortodox i a Bisericei Ortodoxe, un loc deosebit : In persoa-
na lui s'au tntednit In chip minunat sfinfenia viefii perso-
nale, iubirea de ortodoxie, aptitudinea remarcabilei de a or-
ganiza comuniteifile monahale cu viafa de obge, priceperea
de a atrage la sine i de a educa duhovnicege numeroase-
cete de ucenici, de a crea imprejurul seiu o mare coalei
de ascetisin duhovnicesc ortodox i, in fine, un mare talent
literar, care i-a ajutat sà scivargascei o opera insemnatei
de mare trebuinfei i anume sä indrepte traducerile vechi
sà facei traduced nouei din literatura asceticei a sfinfilor
pärinfi.
Dupa originei i dupei activitate, stareful Paisie apar-
fine in acela$i t imp la cloud' Biserici locale celei rusegr
celei moldovene,Fti. De originei malorus, el toatei tntella
sa copileirie, anii de goalei i primll ani ai tinerefii i i-a-
petrecut In Rusia, a invei fat In Academia Chievului, a cu-
 7

treierat mâneistirile din Ucraina, in ceiutarea zadarnicei a unei

cäläuze duhovnicegi. La vrästa de 20 de ani, a trecut in Va-
lahia §i, dupei 4 ani de $edere acolo, a trecut la sf. munte Atos,
unde a trait 17 ani, la Inceput in plinei singurätate, iar
apoi In fruntea unei freifimi mereu In cre$tere, cu care la
urmä a trecut in Moldova, uncle a $1 /limas pânäla sfärg-
tul viefii, aprofundând i lärgind din ce în ce mai mutt ac-
tivitatea sa, inf luenfa sa duhovniceascä $i slava sa în lu-
mea ortodoxä $1 chiar In cea neortodoxei. El, cu toatei drep-
tatea, poate fi numit Inoitorul viefii duhovnicegi a monahis-
mului Moldovalalt g a celui rusesc, &Ind definifiuni limpezi
scopului de apetenie al viefei monahicegi, indicând mij-
loacele pentru ajungerea acestui scop i pregätind persoane
capabile pentru realizarea acestui scop cu ajutorul mijloa-
celor arätate de dânsul. Prin pilda sa, prin activItatea sa,
ca i prin traducerile sale, stareful Paisie provocei o colosalet
migare duhovniceascei in monahismul ortodox, cu deosebire
vizibilä In Rusia, unde ea cuprinse nu numai pe monahi, el
$i lumea mireneascei de toate clasele.
Nu ne putem face o idee dreaptä despre starea du-
hovniceascei a monahismului rusesc fi a poporului rusesc din
veacurile 18 $i 19, dace" nu lueim In bägare de samei influ-
enfa starefului Paisie $i a ucenicilor sai. Aceastä influenfei
s'a leifit mereu asupra a peste 100 monastiri din vreo 35
de eparhii, prin mijlocirea a peste 200 de ucenici ai sta-
refului $i ai urma$11or tor. Sub influenfa lui, s'a schim-
bat fafa monahismului : s'a dat o deosebitei atenfiune ne-
voinfei duhovnicegi läuntrice, despre al ceirei caracter se
poate judeca dupä monahismul Sähästriei Optina $1 dupei
chipul cum e descris el In literatura rnseascei (Frafii Carama-
zovi). Cei mai celebri scriitori ru$i (Go gole, I. V. Chi-
reevschi, Dostoevschii, L. N. Tolstoi, V. S. Soloviev, C. N.
Leontiev, $i alfii) au observ at aceastä mi$care duhovniceas-
cä din monahismul rus, au studiat-o $i au Incercat-o chiar
asuprä-le.
Intella descriere a viefii $i activiteifii starefului Paisie In
limba ruseascä a fost scoasei de Seiheistria Optina in anu11847.
 Aceasta era o traducere a descrierii viefii stare(ului, alcätu-
ilex* de ucenicul sau ieroschimonahul Platon 9. Aceastä scri-
ere a avut cateva edifii $i a servit ca material pentru o se-
rie de alte bio grafil ale starefului, care au apärut tn dife-
rite timpuri In limba ruseascei.
In anul 1913, Preasfinfitul Silvestru, episcopal de Pri-
lusc, vicarul eparhiei Poltava, concepu alciftuirea $i edarea
Patericului PoltavoPereiaslavsc, 'in care trebuia sei intre
descrierea Weill multor ascefi, cari s'au näscut sau au trait
In hotarele finuturilor Poltavei. Descrierea viefil starefului
Paisie Velicicovschi, originar din Poltava, fu Incredinfatd a-
utorului acestei all. Mulfeimitei ajutorului episcopului Sil-
vestry, precum $i arhiepiscopului de Poltava Sofronie $i
fräfimii eparhiale a sf. Macarie tot din Poltava, am avut
putinfa sei ne folosim de un bogat material, care se peistra
In manuscrise prin bibliotecile Academiei de $tiinfe din
Petrograd $i a Academiei de Teologie tot de acolo, In bi-
blioteca sinodald (patriarhalei) din Moscova, In vechiul mu-
zeu eparizial din Orlov, in biblioteca Sdheistriei Optina $i In
mancistirea Noul-Neamf din Basarabia.
Desleinfuirea reizboiului mondial $i revolufia rusascei,
care a urmat dupd clausal, Intrerupserd pentru un timp lu-
crarea noastrii. Ea fu reluatei In anul 1921 In lugoslavia.
Notele aduse din Rusia au fost puse In ordine In lini$tea
unei parohii din Serbia. Incd deatuncea aveam o mare dorinfd
de a vizita Romania $i Memeistirea Neamfului, unde a stärefit
Paisie, ca sd adun acolo informafille de completare, dar
nu am avut putinfa sd realizdm aceastei dorinfd. Abea du-

1) In Moldova, cea Intli descriere a vieteii staretului Paisie fu

alcAtuita de Mitrofan, ucenicul sari, care a trait pelangh dänsul 30 de
ani. Biografia aceasta a fost alcAtuita la 20 de ani dupA moartea sta-
retului §i in limba slay o0. UrmAtoarea descriere a vietii in limba mol-
doveneascA, foarte vastA, fu alcatuita de Isaac. Grigorie, in urmA mi-
tropolit al Ungrovlahiei, a expus viata staretului Paisie mai pe scurt.
InsfAr§it, de catre Platon, care s'a folosit de lucrarile mitropolitului i
a lui Isaac, alcAtui din ele o nouA descriere a vietii staretulul in limba
slavonA, la anul 1836,
 9

pei zece ani, In 1931, mulfeimitei unor nea$teptate Impre-

jurari favorabile, ne-a fost dat sei mergem In Romania
sei vizitam vechile maneistiri, in legaturia cu stareful Paisie,
$i anume : Neamlu $i Secu, sà cunoa$tem bibliotecile lor,
sa vizitäm monastirea Noului Neamf pe Nistru, sà cercetäm
biblioteca Academiei Romane din Bucure$ti $i sà aduneim
din toate locurile acestea informafiunile complecteitoare des-
pre Stareful Paisie.
Aducem, cu acest prilej, profunde mulfeimiri tuturor in-
stitufiunilor $i persoanelor, care pretutindenea In chip pre-.
venitor $i cordial ne-au dat ajutor pentru lucrarea noasträ.
Recunoa$tem neajunsurile càrtii noastre, scrisei taz con-
defavorabile ale viefii de emigrant $i rugeim sei fie
iertate.
Portretul starefului Paisie, anexat de noi la aceastei
biografie, este o copie exacta a portrefului starefului, care
se aflei In Mânästirea Neamfului, deasupra mormantului din
.biserica Inalfeirii. In sala de lectura a Academia Romane,
am veizut alt portret al starefului, mult deosebit de cel din
Nearnf.
Protoiereul Serghe Cetfericov.
 Literatura despre Stareful Paisie

A. Isvoarele manuscrise.
1. Manuscrisul Academiei Imperiale de stiinti, din Peters-
burg, sectiunea limbii si literaturii ruse, colectiunea A. I. latimir-
schi No. 58: Povestire despre sfântul sobor al preaiubitilor In
Domnul pärinti i frati si fii duhovnicesti ai mei, cari s'au adunat
In numele lui Hristos la mine nevrednicul pentru mântuirea su-
fletului si care prin providenta DumnezeeascA se nevoesc In
aceste sfinte i cinstite läcasuri : In sfânta i marea monas-
tire a Inältärii Domnului i Dumnezeului si Mântuitorului
nostru lisus Hristos, numità Neamtu, si In sfânta mândstire
a cinstitului slAvitului prooroc loan InaintemergAtorul si Bo-
tezAtorul Domnului, numitä Secu ; cum si pentru care pricinä
acest sfânt sobor s'a adunat la mine päc'atosul i nevrednicul".
Manuscriptul prezintä note autobiografice ale staretului Paisie,
scrise in timpul petrecerei sale In Neamt, amintind si de
prima sa petrecere In Moldova.
2. Manuscriptul No. 65 din aceeasi colectie : Epistola
staretului Paisie cAtrà monahi, despre asezemintele vietii mo-
nahale si despre viata sa".
3. Manuscrisul No. 66 din aceeasi colectie : Epistola
staretului Paisie despre rugkiunea mintii i despre alte ches-
tiuni ascetice.
4. Manuscriptul Academiei teologice imperiale de Peter-
sburg No. 279, care cuprind in sine : a) Viata i nevointele
fericitului párintele nostru staretul Paisie : fugirea de lume
 11

pelerinagiile sale, adunarea de frati Imprejurul lui si convie-

tuirea cu dânsul". Viata aceasta e alcAtuitä de schimonahuL
Mitrofan, ucenicul staretului, care a trait pe lângd dânsul
peste 30 de ani ; b) InvAtdturd la tunderea In cinul monahal ;
c). Epistold cdtre un preot oarecare Dimitrie ; Epistold
cAtre arhiereii tdrilor ortodoxe ale Moldovlahiei, cu expunerea
regulamentului si rânduelei staretului pentru viata de obste a
monahilor ; e) Tânguire la mormântul staretului ; f) Slujba
In cinstea staretului Paisie.
5. Colectiunea de manuscrise, alcAtuitd de staretul
Paisie, care se pdstreazd in mânästirea Noului-Neamt, Basara-
bia, si care cuprinde : a) Precuvântare despre rânduiala
regulamentele fericitului pdrintelui nostru staretul Paisie, pri-
vitoare la soborul cu viatd de obste ; b) Scrisoarea staretului
Paisie catre preacinstitul Teodosie, egumenul schitului Tibu-
cani ; Scrisoarea cdtre acelasi Teodosie, arhimandritul
sdhAstriei Sofronia din Rusia (mai amäruntita decât cea tipd-
ritA) ; Mustrare cdtre ieromonahul Teopempt, care hulea
rugAciunea mintii ; RAspunsul staretului Paisie catre un
oare care râvnitor din Rusia de a deslega oare care chestiuni ;
f) 0 mica scriere a aceluiasi staret Paisie, despre semnul
cinstitei si de viald fdcdtoarei cruci, cu care se cade sd se
1nsemne crestinul ; Scrisoare ate preacuviosul ieromo-
nah i dascAl Kir Nichifor (in urmd arhiepiscop de Astra-
han); h) Scrisoare catre pärintii pusnici, cari au trait In ta-
cere 25 de ani pe pArdul Voronei : Onufrei i Nicolae ; i) A.
aceluiasi Paisie scurtd epistolie catre preacinstitul pärinte ierea
loan despre uniatie, i altä colectie scrisd cu mâna ucenicu-
lui staretului Paisie, schimonahul Platon In veacul al 18-lea.
6. Colectiunea de manuscripte Simon din biblioteca
sinodald (patriarhiceascd) din Moscova, care cuprinde viata
fericitului pdrintelui nostru staretul Paisie, adunatd dela multi
scriitori si alcdtuitA de pärintele Platon, In zilele binecredin-
ciosului domnitorului nostru Mihail Grigorie Sturza Voevod, cu
binecuvântarea Preasfintitului Mitropolit Kirio Kir Veniamin, in.
vremea arhimandritului §i staretului sfinte;or mânästiri Neamtu,
§i Secu Mardarie, in sfânta mânIstire a InAltärii, Neamtu,
 12

anul 1836. Afarä de biografie in aceastd colectie se mai

afld unele articole i traduceri de ale staretului Paisie. Ele se
insird mai la vale.
7. Un manuscris din aceiasi colectie No. 17, despre
pusnicii din Solovdt, care cuprinde povestirea ieroschimona-
lmlui Teofan, staretul de Solovdt, despre vizita ce a fäcut el
la Mândstirea Neamtului, pe vremea staretului Paisie,
8. Colectia mândstirii Secu (fail numdr), care cuprinde :
a) o prefatä despre rândueala si regulamentul fericitului pd-
rintelui nostru staretul Paisie pentru soborul säu cel cu viatä
de obste i Insusi rândueala i regulamentul acela in 18 arti-
cole ; b) Viata i nevointele fericitului pärintelui i staretului
nostru Paisie (de Monahul Mitrofan) ; c) Tanguire la mor-
mântul staretului Paisie din partea tuturor fiilor lui duhovni-
cesti ; d) Slujba pentru Preacuviosul Staret Paisie ; e) Scri-
sorile staretului Paisie : atre Teodosie, egumenul schitului
Tibucani ; o scriere a staretului Paisie, impärtitä in capitole,
.clespre rugAciunea mintii ; jalba monahilor din mândstirea
Toiana Voronei cdtre egutnenul lor contra ieromonahului
"Teopemt, care hulea rugdciunea mintii, i jalba lor comund
contra aceluiasi Teopemt cdtrd staretul Paisie din 19 Iunie
1793 ; epistola cdtre ei a staretului Paisie ; scrisoarea cdtre
ieromonahul i dascAlul Nechifor (Teotocht), ca rdspuns la
rugdmintea de a trimite monahi, care ar putea sä invete
carte pe copii in scoliie ordsänesti ; scrisoarea staretului
Paisie din 7 Iunie 1776 cdtre pärintii pusnici Onufrie i Ni-
colae, cu priletut boalei acestui din urmä.
9. Colectia muzeului de antichitäti a eparhiei Orlov
No. 3541111, care cuprinde note extrase din cArtile patristice
despre rugAciune, smerenie, räbdare, inimä curatd, etc. Co-
lectia e scrisä de schimonahul Atanasie, ucenicul staretului
Paisie, i data de el in anul 1810 altui ucenic al staretului
Paisie si anume schimonahului Atanasie Zaharov din sältds-
tria Plostensc, care a fost dasaul ieroschimonahului Macarie
din Sähästria Optina.
10. Despre nevointele monahilor. Culegerea cuprinde in
sine extracte din cdrtile patristice despre viata duhovniceascä.
 13

E scrisä de arhimandritul Moisei, egumenul Sdhástriei Opti-

na, In timpul când pusnicea el In tineretä In pädurile Ros-
lavschie intre anii 1812-1821. E interesantà pentru studierea
caracterului ocupatiunilor de chilie a adeptilor staretului Paisie..
11. Manuscriptul Mândstirii Neamtului din Moldova No_
150 de schimonahul Mitrofan Viata i nevointele fericitului pd-
rintelui nostru staretul Paisie, fugirea de lume, pelerinagiile-
lui, adunarea de frati la el si vietuirea cu dânsul.
12. Manuscrisul aceliasi mândstiri No. 155. Capete de
räspuns a fericitului pdrintelui nostru Staretul Paisie contra
hulei ce a fost asupra lui din partea unui staret oarecare-
Atanasie, scrise Incd fiind In muntele Atos (legate Intro sin-
gurA cArticicd de ieromonahul Natanail din Mândstirea Neamtu-
lui in anu11837).
13. Manuscrisul aceliasi mândstiri No. 143. A celui intre-
sfinti pdrintelui nostru Ava Isaac Sirul pustnic i ascet, fostul
episcop al orasului iubitor de Hristos Nineva, cuvinte pusni-
cesti, scrise de el in limba fireascd lui, dar rostità despre-
preacuviosii pärintii nostri ava Patrichie i ava Avraamie,.
preIntelepti, cari s'au nevoit cu votul tdcerii in lavra celui
intre sfinti pArintelui nostru Sava. Traducerea fericitului sta-
ret Paisie, scrisd de Gurie In anul 1798. E remarcabild ca
model de artd a lucrdrilor staretului Paisie.
14. Manuscriptul Academiei Române din Bucuresti No. 98_
Extracte din rdspunsurile fericitului Paisie la Intrebärile adre-
sate lui.
15. Manuscriptul aceleeasi Academii No. 485 : Invdtd-
turd la tunderea monahilor.
16. Paisie Velicicovschi si insAmndtatea lui In istoria
monahismului ortodox. Sanctpersburg, 1888-1839. Manuscrip-
tul unei teze de licentd, recomandatd de profesorul Acade-
miei de Teologie din Petersburg. I. S. Palmov, ca iz;ror de
pret.
17. Manuscriptul muzeului de anticitAti al eparhiei Or-
lov No. 58 : Culegeri ascetice despre rugAciunea mintii.
18. Manuscriptul aceliasi colectii No. 59 : Culegere de-
articole ascetice despre rugdciunea mintii.
 14

19. Manuscriptul aceliasi colectii No. 54, despre como-

Tile läuntrice (din veacurile 18 19).
20. Manuscriptul aceliasi colectii No. 20 : Monuscrip-
tul mânästirii Plosteansc i culegerea anului 1758.
21. Manuscriptul mândstirii Neamtu-Nou No. 37 : isto-
sia despre Inceputul i zidirea sfintei mânästiri, namitä a
Inältärii la cer a Domnului nostru i Mântuitorul Iisus Hristos.
22. Manuscriptul aceliasi mândstiri No. 38 : Intrarea In
viala obsteascd i evanghelicA.
23. Manuscriptul aceliasi mânästiri No. 96 : adunarea
scrierilor i lucrärilor staretului Paisie, scris de mâna arhi-
Inandritului Andronic.

B. Izvoarä tiparite.
1. Viata si scrierile staretului moldovan Paisie Velicicov-
-schi, cu addogirea precuvântarilor la cärtile sf. Grigorii Si-
naitul, a lui Filotei Sinaitul, a lui Isibie prezviterul si Nil Sor-
schi, alcAtuite de prietenul i convietuitorul sat', staretul Va-
silie, din Poiana märului, despre trezvia mintii i despre ru-
gaciune. Editia III. Moscova 1892.
2. Viata i scrierile staretului Moldovan Paisie Velici-
covschi, editie pentru mânästirea sf. Inaltäri a Noului Neamt
din Basarabia. Odesa 1887.
3. Staretul Moldovan Paisie Velicicovschi 1722-1794.
Scurtä schità biografica, cu adaogirea Invätaturii staretului
Paisie despre rugäciunea mintii, de rectorul seminarului teo-
logic din Volâni, Arhimandritul Ambrosie. Pociaev 1902.
4. Paisie Velicicovschi, nevoitorul pentru bunacredinta
din jumatatea a II a veacului trecut. Poltavschia eparhialnfia
Vedomosti, anul 1897, No. 22-23.
5. Paisie Velicicovschi i importanta lui In istoria mo-
nahismului ortodox. Chisineovschia eparhialnâia vedomosti,
1898, No. 18-24.
6. Descrierea vietii pärintilor nevoitori pentru bunacre-
dintä In veacul 18 si 19, In 12 carti. Editia Mândstirii sf.
Pantelemon din Atos. In aceste cärti se pot gäsi informa-
 15

tiuni atat despre staretul Paisie însui, cat i despre ucenicii

sai din Rusia.
7. Profesor A. I. : Renasterea Bizantino-bul-
gará a misticismului religios si a literaturei slaveano asce-
tice In veacul 18. Harcov, 1905.
8. A aceluiasi : Cercetäri In colectia de limba i litera-
tura rusä a Academii imperiale de stiinte din Petersburg.
Tom. 79, 1905. Aicea e inseratä descrierea manuscriptelor
Manästirii Neamtului, scrise de staretul Paisie si de ucenicii lui.
9. Ale celui Intre sfinti parintelui nostru Isaac Sirul,
fost episcop de Nineva, cuvinte ascetoduhovnicesti, traduse
din greceste de staretul Paisie Velicicovschi. Editia Sähästriei
Optina, 'sub conducerea staretului i ieroschimonahului Ma-
carie. In precuvantare se and povestirea staretului Paisie des-
pre activitatea sa de traducAtor.
10. Despre rugäciunea läuntricä sau a mintii, sariere a
fericitului staret, schimonah i arhimandrit Paisie Velicicovschi.
Traducere din slavoneste, 1902.
11. N. Popov : Manuscriptele bibliotecei sinodale (Pa-
triarhicesti) din Moscova. Fascicula 11. Simonovscoe sobra-
nie (Despre manuscriptele staretului Paisie).
12. V. E. Bucinevici : Note despre Poltava si monumen-
tele ei. Poltava 1882.
13. I. F. Pavlovschi: Poltava.
14. Levitchi Or. : Schite despre viata poporului in
Malorusia In jumätatea a II a veacului 17. Chiev 1902.
15. Ascocevschi : Chievul si Academia lui, cea mai veche
scoall
16. D. Visneovschi : Academia de Chiev in jumätatea
I-a a Veacului 18. Chiev, 1903.
17. Antonovici : Studii asupra Haidamacilor, dupd acte
din anii 1700-1768. Chiev, 1876.
18. Arhiepiscop Filaret: Istoria Bisericei Ruse. Periodul 5.
19. Profesor E. Golubinschi: Schitare pe scurt a isto-
riei Bisericilor ortodoxe : BuIgarä, Sarbä i Romanä.
20. Arsenie Episcop de Pscov : Studii i monografii pri-
vitoare la istoria Bisericei moldovenesti. Sanctersburg, 104.
 16

21. Scrisorile unui sfeatogoret despre sfântul munte.

Atos. Editia 8-a, Moscova 1895.
22. Schitul rusesc cu viatä de obste sf. Hie, din Atos.
Editia 4, Odesa, 1913.
23. Printul A. Dabija : Mânästirea malorusä din Atos..
Antichitätile Chievlene : 1893, Ianuare.
24. Mândstirea Noul Neamt. Chisindu, 1881.
25. Pafericul Solovdtului. Moscova, 1895. In aceastä
carte se gäseste povestirea staretului i ieromonahului Teo-
fan despre petrecerea sa la staretul Paisie in Neamt.
26. C. N. Leontiev : Despre stäretime, Rusc. Obzor..
1894. Cartea a 10, staretul Ambrosie al Optinei. 1891. Amin,-
tiri despre Arhimandritul Macarie Afonitul 1889.
 IEROSCHIARHIMANDRITUL PAISIE,
STARETUL SF1NTELOR MONAST1R1 NEAMTU 51 SECU. 1722 -1794.
 PARTEA I.
VIATA LUI PAISIE IN FAMILIE 51 IN 5COALA
1722 - 1739.
 CAP. I.

Patria natalä a Stamp! lui Paisie.

Patria natalà a starefului Paisie a fost Ucraina.

Pe la inceputul veacului XVIII, Ucraina din
stânga Dniprului ne infätia o tarà infloritoare
bogatd. Nici räzboaele cAzAce$ti din veacul al
_XVII, nici nävälirile t5t5re$ti, nici invaziunea Sue-
dezilor, nici celelalte calamiati n'au putut dobori
prosperitatea acestei OH. Aceste locuri, incd vir-
rgine peatuncea, se bucurau de un climat sängtos,
(le o fertilitate extraordinarg i de imbelpgate
-felurite daruri dumnezeqti. Populatiunea tärii era
numeroasA i incepu sä creascg cu deosebire de
pe la jumätatea veacului al XVII, când locuitorii
sdin Ucraina din dreapta Dniprului, sArAciti de ne-
intrerupte rAzboae i strâmtorAri din partea Tur-
,cilor i Polonilor, pärAseau cu cârdurile vechile
lor cuiburi i treceau pe malul stâng al Dnipru-
Atli, in stepele largi i libere ale Poltavei si Har-
covului, alcAtuind aicea wzdrile Ucrainei libere.
Fata" cu intinderile mari de pAmânturi slobod,
care nu apartineau nimAnui, lucrätorii de pnnânt
'nu mai puteau dovedi cultivarea tarinilor. Ei a-
-veau deasemenea fânate multe, livezi de pomi
Toditori §i pescArii. Ei produceau puf, in, tutun,
 20

miere, cearä, lânà, sare, etc. Prin sate $i pe la

mo$ii se vedeau multime de paseri domestice $i
porci.
Dar Ina $i mai mult, deck starea materialI
bung, iti atrggeau luarea aminte insu$irile duhov-
nice$ti ale maloru$ilor deatuncea, devotamentul
lor cAted ortodoxie, iubirea de cultur5, grija de
saraci, etc. Ace lea erau vremuri de adevâratA in-
nältare sufleteasa Abea contenise luptele grele
de douä veacuri pentru lege $i neam, care fuse-
serl amenintate de primejdie din partea Lesilor-
$i a iezuitilor $i uniatilor. Aceastà luptà stârnise-
mare Insufletire in popor i rklicase o serie in-
treagä de bArbati, vestiti prin sfintenia vietii, print
culturâ inaltd $i prin iubirea de neam. Poporul
träea con$tient prin credinta sa $i toatà fiinta lui,
simplà i modestà, era pâtruns5 de duhul biseri-
cii sale ortodoxe nationale. Pretutinden ea se in-
nAltau multime de biserici, care se distingeau prin
frumuseta arhitecturii $i prin o picturá artistia.
Noi i astdzi ne mirâm de iscusinta, variatiunea
fineta sculpturii catapetezmelor ucrainene din vea-
cul al XVII si XVIII, de frumuseta, bogâtia si so-
liditatea broderiilor de pe vestmintele biserice$6
din acea vreme. Cântarea minunatd, armonioaa
$i duioasä era pretutindenea apanajul slujbelor bi-
sericesti deatuncea.
Evlavia Maloru,ilor nu se mArginea numai la!
singurà iubirea de podoaba casei Domnului. Ea
se exprima $i prin faptele milei cre$tine$ti. Sufe-
rintele indurate pentru credintd $i patrie $i marea
multime de desmosteniti ai soartei induplecau pe-
toti la o darnicd filantropie. In fiecare sat se pu-
teau vedea spitale, azile de bâtrâni $i de orfani
impodobite pe afarà si inâuntru cu multime de
icoane. Orfanii $i väduvile, cari in acele timpuri,.
din pricina nesfk$itelor räzboae, erau cu deose-
 - 21 -
bire multi, primeau dela fiecare casä milostenie
bogatà.
Bätátoare la ochi era atuncea i dragostea
culturä a Malotu$ilor. Aproape toti bärbatii,
$i :Tie mai multe dintre femei $tiau sä citeascA
-si cunosteau rândueala slujbelor biserice$ti, ba $i
.cântärile biserice$ti. Preotii Invätau carte pe or-
-fani nu-i läsau sä umble haimanaua pe uliti.
Dupä scuturarea jugului polonez, toti cu deose-
bit zel se apucarä sä Invete carte. PelângA fiecare
liseria de enorie era $coalä. De $coli purtau
grijä mai ales a$a numitele comunitäti fräte$ti,
<care se Injghebaserä pretutindenea pentru apära-
rea ortodoxiei $i a datinelor ortodoxe impotriva
impilärilor din partea catolicismului $i a uniatiei. Nu
numai prin orase i târgu$oare, ci $i prin sate exsi-
tau asemenea comunitäti fräte$ti, care uneau pe
crestinii ortodoc$i In tovärä$ii strâns unite de prie-
tenii. Comunitätile fräte$ti parohiale I$i aveau ca-
sele lor parohiale. Aicea aveau loc adunärile mcm-
brilor se puneau la cale treburile pa-
rohiei, se pästra averea coffiunitätii $i se sgvâr-
$au judecätile comunitätii. In särbätorile mari se
fAceau a$a zisele $ezetori", se ferbea meod, $i
banii strânsi cu aceste ocaziuni mergeau la Intre-
tinerea $colilor $i a spitalelor. In $colile deatuncea
nu se inväta numai carte, ci $i locueau orfanii $i
copiii säracilor. Scoala nu arare ori era $i azil-
pentru dascalii pribegi,... $i pentru cAlugärii teal-
,stari".
In scoalä träiau copiii $colii", sau porum-
beii." Ace$tia nu erau scolari, ci insu$i profesau
däscAlia. Adesa ei treceau dela o $coalä la alta.
De obiceiu ace$tia erau tineri, cari nu-si aleseserà
Incä definitiv profesia $i cari, dupä obiceiul ace-
lui timp, treceau dintr'un loc In altul ca sä cu-
noascA mai multä lume $i obiceiurile oamenilor".
 - 22 -
Unii din ei cu timpul deveneau clerici buni ii
chiar preoti ; altii inbrAti$au cariera de notari saw
se indeletniceau cu comertul, altii treceau In tinu-
turile cAzAce$ti $.a.m.d. Parohienii ofereau acestor
cântAreti $i pedagogi pribegi azil fArA platA In casa
bisericei, cu conditia ca ei in schimb sA slujascd"
bisericei lui Dumnezeu la stranA. PelângA aceasta
ei mai erau indatorati sA invete carte pe copii,
pentru care pärintii acestora le dAdeau o plat
deosebitA, dupA invoealA, iar ctitorii bisericii strati-
geau In folosul lor dela parohieni ofrande In bani
$i provizii. MultAmitä existentii $colilor-aziluri prin .
parohii, precum $i purtArii de grijA a preotilor
poporAnilor, câteodatA chiar copiii sAraci $i lepA-
dafi cApAtau o cre$tere destul de bunA $i e$au,.
cum se zice, oameni." Sub influenta conditiuni-
lor istorice deosebite de atuncea, In poporul ucra-
nian se desvoltA o mare indepedentä de spirit $i
caracterul oamenilor era tare $i neinduplecat.
La toate treburile $i chestiunile ob$te$ti po-
pulatia lua parte activg. Inainte de anul 1722 pânA.,_
$i episcopii $i chiar nitropolifii Chievului se ale-
geau prin voturile libere ale clerului, cAzAcimei
negustorirnei. Sub raport administrativ, Ucraina .
din stânga Dniprului se Impärtea In 10 polcuri,,
(garnizoane) centrele cgrora erau ora$ele de gar-
nizoanA. AfarA de cele zece ora$e de garnizoanä,
in Ucraina din stânga Dniprului se mai numArau
panA la 126 de târguri i multe sate, atune $i fer-
me. Limba literarA, oficialA $i panA la un punct
$i cea grAitä In clasele culte superioare ale sod-
etAtii maloruse din timpul acela se deosebea con-
siderabil de limba vorbitä astAzi i coprindea multe-
cuvinte i expresiuni poloneze i latine.
Ora$u1 Poltava, In care s'a nAscut stareful,
Paisie, era unul din ora$ele de garnizoanA ale-
Ucrainii din stânga Dniprului. Acum 200 de ani
 23 -
In urmä nimenea n'ar fi mai cunoscut Poltava de
astäzi. Ea era atunci o micd fortäreatä pe granita
de miazd zi a Ucrainii, la marginea nesfarsitelor
stepe, deunde se Incepeau tinuturile tätärästi $1
turcesti. Situatà pe sprânceana unei coline inalte
$i präpgstioase, deunde se deschide o minunata.
priveliste spre râul Vorecla $i spre sesurile Intinse
de peste acest rau, Poltava prezintä toate avanta-
jele de a servi ca avant post de apdrare a a-
$ezärilor malorusiene despre meazäzi de incursi-
utiile prädalnice ale stepelor. Pozitiunea
de punct strategic avantajos a Poltavei a fost Incd
din vechime apreciatà de principii rusilor de mia-
zizi $i deja o cronicA din veacul al XII pomene-
$te de ea, ca de o fortäreatä de apärare a gra-
nitei.
La Inceputul veacului al XVIII Poltava ocupa
o piatetä, Inconjuratà cu Ufl val de pämânt, ocolit
de un $ant adânc si cu un zaplaz de lemn, cu
cinci bastioane i cu cinci porti intärite. Dupà
bätälia dela Poltava, fortäreata Poltava fu pusä
in rânduealä $i unele fortificatiuni au existat 'And
In veacul al XIX. Clädirile târgului Poltava nu se
distingeau nici prin märime, nici prin frumusetä.
Chiar la multi ani dui-A aceasta contimporanii
descriu Poltava, ca tin oräsel mic, cu o mie de
cdsute de lemn joase i curat váruite, dintre care
nurnai douä sau trei de piatrà ; oräselul nu avea
nici ulite regulate, nici casele aliniate.
Cea mai frumoasä podoabd a orasuIui erau
grädinile, In care se ascundea Poltava. Dintre
clädirile oraplui eseau In relief bisericile, care
erau nu putine. Biserica Adormirea peatuncea era
de lemn si se ridica aproape pe acela$ loc, unde
se aflä astäzi cea de piaträ, care a inceput a se
zidi abea n anul 1748. Biserica Mântuitorului, ce
se râclica aproape de biserica Schimbärei la Fata
 - 24 -
a Domnului, care acum nu mai existd, s'a pästrat
pânä astäzi In forma sa primitivä $i numai s'a
cAptu$it in afará cu piaträ, ca sä o apere dé
intemperii. In aceastä bisericd impdratul Petru
cel Mare, dupá biruinta contra suedezilor, a
fäcut rugaciuni de multämire. In cimitirul bise-
ricei Mântuitorului sunt inmormântati multi apä-
rätori ai ¡Aril $i ora$ului. In localitatea numità
Mazurovca exista, pela inceputul veacului al XVIII,
mänästirea de maice Pocrovu, Intemeeatä de
ni$te alugärite din Podolia ; In anul 1721 mä-
nästirea aceasta a fost strámutatá In satul Pu$ca-
revca, la 4 km. departe de Poltava. Exista atun-
cea $i mänästirea de cAlugäri de astäzi Inältara
sf. Cruci, frumos a$ezatä pe vârful unui munie
acoperit cu päduri dese, la depärtare de un km.
-de oras. Aceastä mänästire a fost Intemeiatà in
anul 1650, cu ajutorul camandantului de Poltava
Martin PuFariu, in amintirea biruintei dobândità
de el asupra Polonilor. Biserica principalà a mä-
nästirei, in cinstea Inältärei sf. Cruci, a fost zidità,
cum presupun unii, curând dupd bätälia dela Poll
lava, de comandantul Poltavei Cociubei, fiul lui
Vasilie Leontievici Cociubei ; iar dupd pärerea
altora, de insu$i Vasilie Leontievici Cociubei, la
finele veacului al XVII.
Populatia Poltavei nu era numeroasä. Ea nu
trecea peste patru mii de suflete. Dar ea, ca $i
astäzi, era inconjuratà de numeroase ferme, sate
$i targulete. Ocupând o pozitiune avantajoasil la
räspântia drumurilor dintre multe ora$e $i OH,
Turcia, Crimeia, Polonia, Moscova, Moldova,
Persia, Poltava purta un comert insemnat. La
cele douà iarmaroace anuale mari ale ei veneau
negustori din Rusia Mare, Polonia, Lituania, Cri-
meea $i din Räsärit. Veneau $i vânatorii de arti
din Kiev $i din Nejin va sà zicd se cereau $i
 25

cártile. In Poltava erau $i multi ovrei, cari se

,ocupau cu comertul $i industria. Ei umblau pela
iarmaroace, fäcând comert cu voda. Chiar in nea-
mul staretului Paisie, dupä mamg, erau evrei, cum
spune el insusi In insemnärile sale. Ca persoane
inalte $i influente in ora$ pe vremea aceea se so-
coteau : Comandantul, Protoiereul catedralei, jude-
atorul garnizoanei, cApitanii garnizoanei, atama-
nul orasului, etc.
Ma era tam aceea 5i acel ora$, uncle s'a näscut
viitorul staret Paisie. Inch' din tânära copilärie el
päräsi aceste locuri, dar pänä la sfarsitul vietii
nu-$i uitá patria si iubi cu inflAcArare Poltava $i
Ucraina, îi pàstrà graiul sàu ucrainean $i in scri-
sorile i operile sale îi plácea ca dupà iscdlitura
sa sä adaoge cuvintele : fiu al Poltavei".
 CAP. II.

Origina starefului Paisie. Anii copil5riei In

familia Intrarea In Academia de Chiev.
Felul de traiu In Academie.

Staretul Paisie se pogora dintr'o veche familie

malorusiand, evlavioas6 i de toti cinstit5.
mowl, i strämowl säu au fost protopopi de Poltava.
StrAmo§ul säu dui-A mam'ai a fost un oare carele
Mandea, un vestit i bogat negustor evreu, care
a primit botezul cu toatä casa sa. Bunica stare-
tului dupá mamá, fiica evreului celui botezat, a
intrat In mänästire i cu timpul ajunse stareta
mângstirei de femei Pocrovu din Poltava. In ace-
e,a0 nAn5stire a tráit ca monahd i sora mamei
sale Agafia. In urmä chiar i mama staretului, fa"-
mânând vä'cluvä i pierzându-§i toti copiii, primi
cAlugdria In aceea mângstire cu numele de Iuliana.
Astfel tot neamul Velicicovschilor se distingea
prin o deosebità religiozitate. In acela timp nea-
mul acesta se distingea i prim talent. Cronicarul
Velicico se rostete despre bunicul staretului, ca
despre un bärbat al harului dumnezeesc i plin
de intelepciune". Se spun e cá fiul sàu, tatál sta-
retului, in 1687, când hatmanul loan Samoilovici
plecând In expeditia. Crimeei, trecu prin Poltava,
 - 27 -
il salutA cu versuri compuse de el insuO. Se §tie
deasemenea, cd tatäl staretului terminase cursurile
InvätAturii in Colegiul frätimei din Kiev.
Staretul Paisie s'a nAscut la 21 Decembrie
anul 1722, in ziva pomenirii sfantului Petru, Mi-
tropolitul Chievului, din care pricind i se i puse
numele Petru. Petru fu al unsprezecelea copil la.
pärintii sAi. Mai tAnär cleat el fu numai fratele
Teodor, care a murit la vrasta de 7 ani. Napl
lui Petru la sf. botez a fost comandantul Poltavei
Vasilie Vasilievici Cociubei, care arAta familiei
Velicicovschi multd bundvointA. Petru avea patra)
ani and muri tatAl sAu i atunci ingrijitor al bi-
sericei catedrale ajunse loan, fratele lui Petru..
Cur And dupA aceasta Petru incepu sA invete carte..
Dat de mama sa la scoalä, dupd toatd probabili-
tatea in cea de pe langA biserica catedralà, Petru
In timp de doi ani §i ceva Invätä literile, Ceaslo
vul §i Psaltirea, iar a scrie Inv AO dela fratele sAu
mai mare, preotul §i ingrijitorul catedralei. Petru.
cum invätä sA citeascA, citirea deveni ocupatia sa
favoritA. El ceti toate cArtile religioase, pe care
le putu gAsi in casa sa i in biblioteca bisericii
toatA Sfanta ScripturA a Vechiului §i Noului Tes-
tament, Vietile Sfintilor, Cuvantärile sf. Joan GurA,
deaur i ale sf. Efrem Sirul i alte multe cArti.
El era un copil foarte lini§tit, bland i serios,
talcut §i foarte religios. Iar sub inraurirea necon-
tenitei citiri de cArti duhovnice0i i indeosebi a
vietilor sfintilor marilor siha§trii, el se pdtrunse
de o deosebitA dragoste cAtre viata monahiceasa..
Pildele de viatA evlavioasA din famille, istorisirile
celor ce cAlAtorise pela locurile sfinte, slujbele-
biserice0 sustinurA i sporirA in sufletul lui Petru,,
dispozitiunile sale. El incepu sA se izoleze in odaea4
sa, dedandu-se, dupA spusa sa proprie, ,,la o ner..
potolità citire de art §i la rugAciune".
 28

Caracterul säu tacut era izbitor. Ai sai nu a-

-uzeau dela dânsul zile intregi nici o vorba. El nu
era nici posomorât, nici trist ; dimpotriva veselia
dragäläsia straluceau pe fata lui, dar era cu to-
tul cufundat In lumea sa launtrica, in convorbirea
,sa tainica cu Dumnezeu prin rugáciune. Cu oa-
menii Insa, dupa expresia biografului sail, el era
,,foarte rusinos i nelndrasnet," Incât insesi mama
sa aproape nu-i auzea glasul. Când la zile mari,
se adunau la familia Velicicovschi rudeniile cu
copiii, nici acestia nu-1 puteau face sa ia parte la
jocurile lor, nici cei mari nu-1 ademeneau cu ca-
dourile sa stea de vorba cu dânii. Ne smulgând
raspuns dela copil, ei cu mirare Intrebau pe ma-
ma lui : Nu cumva e mut ?",,Nu, raspunclea
mama,nici noi nu auzim dela el nimica nici o-
Adata, deck doara o vorba cloud ; incolo tace
mereu".
Asa a trait Petru acasa pânala doisprezece
ani. In vremea aceea a murit fratele sdu cel mai
mare, preotul, si mama sa voi sa pastreze, dupil
obiceiul de atuncea, locul de preot la catedrala
pentru fiul sau mai mic, Petru. Dorinta ei o im-
pàrtàirà i locuitorii Poltavei. Inarmata cu scri-
-sori dela nasul lui Petru, comandantul Cociubei,
si dela alte persoane Insemnate din oras, mama
impreuna cu fiul si cu unchiul lui si fratele ei
pleca la Chiev, la arhiepiscopul de atuncea al Chie-
vului Rafail Zaborovschi, sub cârmuirea cdruia
se afla In acea vreme si Poltava. Inainte, de a
pleca la Chiev, Petru, dupa obiceiul din acea vre-
me, Invatd o poezie, care trebuea sa o spund Ina-
intea arhiepiscopului. Inzadar mania si unchiul ru-
gara pe Petru sa le spuna acea poezie : el din
pricina sfiiciunei sale celei mari nu se putu decide
h aceasta. Când ei sosira la Chiev si se Infd-
lisara Inaintea arhiepiscopului, copilul, spre uimi-
 - 29 -
rea alor säi, färä cea mai micA sfialà rosti lámu-
rit $i tare versurile poeziei. Petru placu a$a de
mull Arhiepiscopolui, muck acesta cu pläceri con-
simti la cererea mamei lui $i zise de Petru :
ii mo$tenitor !" Imediat se alatui gramata cores-
punatoare $i se dete ordin ca copilul sä fie pri
ma In Colegiul frätimei din Chiev. Mama bucu-
ratà de aceasta, se intoarse cu fiul la Poltava, Il
pregAti cu toate cele trebuitoare $i când sosi vre-
mea inceperei $coalei, Il duse din nou la Chiev.
Aceasta era in anul 1735. Chievul deatuncea sa-
mana tare putin cu cel de astäzi. El se märginea
In limitile partii, care astäzi se nume$te vechiul
Chiev. Casele erau joase, ulitele nepavate. Intre
Lavrà $i Podol nu erau clädiri. Peaicea se intin-
dea päduri nesträbätute. Vestita clopotnitä a La-
vrei abea atuncea incepuse a se zidi. Biserica sf.
apostol Andrii incd nu se ridicase. Cu putin lila-
inte de aceasta un incendiu grozav pustiise Chie-
vul. 0 mare parte din clädirile Lavrei fuseserd
inghitite de foc $i impreund cu ele $i vechea $i
foarte pretioasä bibleotecd a mänästirii, care co-
prindea manuscriptele timpului lui Iaroslav cel in-
telept. De acest incendiu pätimi $i mânästirea
Bratschi cu Academia duhovniceascá. Rattle de
oras distruse de foc se refäcurä incet. Abea in
anul 1733 arhiepiscopul Rafail inpodobi monas-
tirea Bratschi cu o clädire noua internatul ele-
vilor celor mai saraci ai Academiei, iar pe cor-
pul clädirilor de piaträ, Mazepa construi al doilea
etaj cu o colosald colonadd In stil toscan. In acest
etaj fu construità biserica Buna-Vestire a Acade-
miei. Contemporanii staretului Paisie parte ca co-
legi de Academie, parte ca convietuitori in Chiev,
au fost vestitii mai târziu : Gheorghie Camenschi,
arhiepiscopul de Moghilev ; G. s. Scovoroda, fi-
losoful pribeag al Ucrainei ; Simon Todorschi,
 30

Arhiepiscopul de Pscov, jurist $i profesor de re-

ligie al impärätesei Ecaterina a doua; Arsenie
.Mateevici, Mitropolitul Rostovului $i altii. Paisie
apucá in Chiev $i pe viitorul episcop de Belgrad,
losaf Gorlenco, peatunci ieromonah la catedrala
metropolitanä sf. Sofie, $i pe Pavel Coninscovici,
.ajuns apoi mitropolit de Tobolsc, iar atunci iero-
monah in Lavra Pecersca. Numele acestor vestiti
ostenitori ai Bisericei $i luptAtori sfinti aratá pand
la ce punct conditiile familiare, sociale $i $colare
din vremurile acelea favorizau educatiunea sufle-
-teased a tineretului ortodox deatuncea. Negre$it,
centrul vietii duhovnice$ti a Chievului, izvorul de
apetenie al evlaviei $i al nevointelor crestine$ti,
.erau in vremea aceea Lavra Pecersca, Mihailovschii
.Monastir cu montele sf. mucenitä Varvara $i alte
mänästiri, In care strälucea viata incercatä a multor
asceti.
Scolile frätimei de Chiev" unde se dase ordin
sá fie primit Petru, infdti$eau in vremea aceea o
institutie $colarä complectä. Ea era reuniunea a
$coli inferioarà, medie $i superioarà, a$ezate
umn curtea mändstirei Bratschi, cu hramul Ardtarea
Domnului, sub numele general de Academia
_Movileanä. Luându-$i na$tere pe la finele veacu-
lui al XVI sub forma unei $coli mici, cu scopul
de a preda primile Invätáturi de carte copiilor or-
---todoc$i ru$i, acest a$ezámânt $colar, multämitä unui
ir Intreg de danii bogate $i unui protector cu
-tragere de inimá, se transformä cu vremea Inteo
institutie culturalä de cel mai Inalt grad. In anul
1633 ea fu transformatá de Mitropolitul Petru
Movilá In Colegiu, iar in anul 1701 prin ucazul
Impáratului Petru cel Mare se Ingltä la rangul de
:Academie. Cätre incepul veacului al XVIII Aca-
,demia era organizatà dupd tipul $colilor supe-
!zioare din sträingtate $i deveni pepiniera de pro-
 31

fesori $1 ierarhi nu numai pentru Ucraina, ci $i pen-

tru toatà Rusia $i chiar pentru toatä Biserica Or-
todox6. Ea dAdu din sinul säu muncitori biseri-
cesti, vestiti nu numai prin eruditia lor, ci $i prin
viata lor sfanta', curn au fost Teodosie, arhiepis-
copul Cernigovului, Dimitrie, mitropolitul Rosto-
vului, Inochentie, episcop de Ircutsck, loan, Mi-
tropolitul de Tobolsc, etc. Creatà prin ostenelele,
grija $i mijloacele mitropolitilor Chievului i prin
daniile bogate, se poate zice, a intregului popor
ucranian, care vedeau Inteinsa scutul $1 cetàtuia
de apArare contra asalturilor iezuitilor $i a unia-
tilor, Academia de Chiev deatuncea nu era o
instittrtie ingusta de clasa', ci-si deschidea larg
portile sale pentru copiii din toate clasele socie-
Wei : de preoti $i de mireni, de bogati $i de &A-
raci, de nobili $i din poporul simplu. Primea $i
tineri de alte neamuri, dar ortodoc$i. Inca' prin
anul 1615, Ana Guleviceva, testand averea sa MA-
na'stirei Bratschi din Chiev, scrise in testamentul
c6 ea da' averea sa $coalei de copii atat de
dvoreni (nobili) cat $i de targoveti, insa de cre-
dinta ortodox5. De atuncea caracterul de $coalal
pentru toate clasele totdeauna s'a pästrat riguros
s'a întànit prin repetate hotarari ale fralimei,
ale donatorilor $i ale arhipastorilor Chievului. Cat
de mare era numgrul studentilor Academiei se
poate vedea din urmatoarele cifre:
In anul 1715 invatau inteinsa 1100 scolari ;
in 1742 erau 1244 ; in 1744 erau 1160, din care
388 fii de clerici, iar 772 de nobili $i de toate
cinurile. Trebile inválamântului in Academie erau
intocmite in chipul urmalor 1) : In cele patru clase
inferioare atentiunea principald era indreptatà la
1) Arhiepiscopul Rafail Zaborovschi In 1736 a alcátuit o instruc-
tie speciala pentru profesorii §i studentii Academiei. Vezi Anexa I, la
finele cartii.
 32 --
invätarea limbilor : latinä, greacá, polonä i sla-
vonä. Clasa intâia se numea analogia" sau gara"-
A doua clash' se numea infima". In aceste douä
clase se inväta citirea i scrierea In toate limbele
amintite mai sus §i se ocupau cu primile elemerte
de gramaticd. Urmätoarele douä clase purtau de-
numirile de gramaticele §i Sintaxele". Cum ne
aratd inse§i numirile lor, in aceste douà clase se
infra in studiul detailat al gramatecei i Sintaxei.
Afará de limbi in aceste clase se mai preda ca-
techismul, aritmetica, notele muzicale §i muzica..
Cu aceste patru clase se termina scoala inferi-
oará i elevii se promovau In §coala medie, care
avea douä slase : piitica" i retorica". Cursul
ambelor clase se fAcea inteun singur an. Din clasa
de retoricä elevii treceau in sectiunea superioarà
a Academiei, care consta din douà sectiuni : de
filosofie i de teologie. Cursul de filosofie sá fd-
cea in doi ani, iar cursul de teologie in patru anL
Pânä la intrarea la cursul de filosofie tinerii se
numeau elevi, iar dupd promovarea la cursul de
filosofie luau numele de studenti. In capul Aca-
demiei stätea rectorul, care era §i egumenul má-
nästirei Bratschi, unde era instalatä Academia.
Rectorul preda teologia. Ajutätorul imediat al rec-
torului era prefectul, care preda filosofia. Fiecare
din celelalte clase i§i avea profesorul säu, care
preda in clasa sa toate obiectele 1).
La trecerea din clas in das elevii erau exa-
minati de profesorul clasei, in care elevul avea sä
treacá. Purtarea elevilor era observatá de supe-
rintendentul coale. Ajutoarele lui erau vizitatorii,
care inspectau gazdele elevilor, cari locueau ina-
fail de Academie ; apoi erau seniorii, cei mai ve-
1) AstAzi in academie se primesc absolventli seminariilor si nu
mai primii dupA clasificatie, iar cursurile sunt impartite la 36 catedre
de Teologie, Filosofie, limbile clasice i moderne, literaturA, etc.
 33

chi dintre studentii internatului, $i cenzorii, cari

observau tinuta elevilor In bisericA. In clase elevii
ocupau locurile dupA notele obtinute cine InvAta
mai bine $edea mai In frunte ; cei ce InvAtau mai
rAu erau a$ezati IndArAtul celorlalti. Bogätia si
rangurile nu aveau importantA In $coalA toti ele-
vii erau egali $i se distingeau numai prin capa-
citate $i sirguintA. Clasele erau foarte populate.
Pentru usurarea profesorului se alegeau elevii cei
mai sirguinciosi, cArora li se Incredinta suprave-
gherea $i indemnarea la invAtAturA a colegilor lor
$i cari erau datori a controla la Inceputul orelor
de clas cunostintele lor. Ace$tia se numeau audi-
tori. Ascultand pe fiecare din colegii Incredintati
lor, ei, pe rAspundere personalä, notau pe o foae
deosebità cuno$tintele acelora $i prezentau aceastA
foae profesorului. Orce negligentä sau inexacti-
tate a auditorului se pedepsea cu lipsirea de drep-
tul de auditor, ba cAteodatA $i cu pedepse corpo-
rale. Pentru fiecare sdptAtnAnd se designau patru
elevi dejurne, din care doi trebueau sA scrie pe
toti cei ce stAteau rAu In bisericA sau se purtau
necuviincios pe sau se dovedise cu ceva ne-
corect. Ceilalti doi trebueau sA vie mai devreme
la $coalA, sA mAture pe jos, s5 IncAlzeascA soba $i
sA stea la usA ca sA Insernne pe ceice veneau tar-
ziu la $coalA. 0 deosebitA atentiune sA dAdea
studiului limbii latine. Elevii tuturor claselor in-
ferioare erau obligati sA vorbeascA Intre ei nea-
pärat pe latineste. Ceice nesocoteau aceastA regulA
erau $trefuiti. Pentru a se stArni un deosebit in-
teres pentru ocupatiuni se practicau diferite mij-
loace de emulatiune.
In clasele inferioare se admitea intrecerea la
lucrdri scrise pe acasA. Elevul scria pe caetul sAti
numele acelui coleg, cu care dorea sA intre la con-
PAISIE 3
 - 34 -
curs sau pe care-1 credea pe nedrept clasificat
mai sus cleat dânsul. Dacai pretendentul dove-
dea cd are dreptate in pretentiunile sale si biruea,
primea cele pretinse.
DacA insä suferea infrângere, era supus pe-
lepsei, dupd pärerea concurentului. In clasele su-
perioare, Incepand cu filosofia, nu erau examene.
Aicea in loc de examene se practicau disputele.
Disputele erau sAptämânale, familiare, farä par-
-ticiparea publicului. Insu$ profesorul se punea
ateodatä in pozitie de defendent," permitind
fiecáruia din studenti sä obiecteze lectiilor tinute
de dânsul in cursul s'aptämânii. Câteodatà insä in
prezenta $i cu participarea profesorului studentii
insesi intrau in disputá unii cu altii asupra vre
unei întrebäri, push' de profesor.
Disputele anuale se tineau cu mare solemni-
-tate. Ele erau prezidate de insus Mitropolitul $i
asistau la ele persoanele cele mai distinse din o-
ra$. Da'm aicea interesanta descriere a uneia din
aceste dispute, care s'a produs in anul 40 al vea-
cului al XVIII, adecá aproape in acea vreme, când
Inväta in Academie Petre Velicicovschi :
In ziva destinatá pentru disputà toti demni-
-tarii cei mai insemnati ai Chievului $i toti pro-
prietarii din imprejurimi, veniti in ora$ pentru
aceastä solemnitate, se indreptarà disdedimineatà
spre Lavrà, unde Inca' decusarà se afla mitropo-
litul. Pela orele nouä dimineata din Lavrà se in-
dreptá spre Podol, unde este Academia, un cor-
tegiu pompos. Mitropolitul mergea inteo caretä
trash' de opt cai. Cortejul era asa de lung, cá a-
-tunci când fruntea pogora panta Alexandrovscaia,
coada era Inca' in Laved (va sä zicsá o lungime de
aproape 2 Kilometrii). In clipa aceasta toate clo-
potele dela Podol incepurá sal sune i careta Mi-
tropolitului se apropia 'Meet de mänästirea Brat-
 - 35 -
schi, inconjuratä de tnembrii corporatiunilor $i de
multimea poporului, care ocupau toatd vasta piatä
din fata mänästirei $i toatd curtea Academiei.
Deasupra portilor celor mari ale mänästirei
Bratschi atârna un afi$ enorm, ornamentat cu in-
grijire, care vestea pe Chievleni asupra timpului
.$i subiectului disputei $tiintifice. Indatà ce careta
mitropolitului se opri la Portile mari, clopotele din
clopotnita mänästirei Bratschi contenirä $i indatà
conteni sunetul clopotilor la toate bisericele.
Dar in aceea$ clipà räsund concertul celor
,douà coruri ale Academiei, a$ezate in portile mä-
nästirei, $i unul dintre studenti salutá pe Mitro-
polit cu o cuvântare. Mitropolitul inaintä apoi
spre sala de solemnnitäti, precedat de cor, iar din
.vasta galerie a corpului principal de clädiri rä-
sunä orhestra Academiei, care executä imnul de
intimpinare. Când Mitropolitul inaintä pânä la
mijlocul sälii, muzica conteni, iar corul, care deas-
-tädatä era a$ezat la locul säu, intonä ImpArate
-ceresc". Dupd aceea incepurä salutárile in diferite
in versuri $i prozh. Intre acestea sosirà unii
-dupà altii ceilalti invitati $i-$i luarà locurile, um-
plând sala. Când Mitropolitul si invitatii cei mai
desamä 4 ocuparà locurile, Prefectul le prezintä
-ternele frumos ornate ale disputei ce aveau sä ur-
meze. latà câteva din acele teme : Din filosofie :
Scopul filosofiei e de a procura omului fericirea
Tosibild pe pätnânt ; cunoa$terea adevärului $i per-
-fectionarea omului In virtute. Din logicA Obiec-
-tul logicei : a) cel de fond : de a regula activi-
tatea cugetärii ; b) cel formal : de a expune in a-
cest scop anumite forme. Din Eticd : a) Etica este
stiinta, care are de obiect al säu activitatea voin-
tii, dirijatä cdträ binele moral ; b) fiarele sälba-
tece nu actioneazd cu un scop determinat ; c) cine
iesä la duel, nu dovede$te cu aceasta nici o vir-
 - 36 -
tute ; d) Nu existä nici o cauzá legalà, In pute--
rea cAreia omul sä se Upsasa pe sine de viatà..
Din Fizicä : a) Sufletul rational sä creazd i intrI
in om dela insus Dumnezeu $i dupa natura sa e
nemuritor. Din Metafizicä : a) Metafizica este sti-
inta, al cAreia obiect este firea cea sträinä de tot
ce-i material ; b) Dumnezeu este o fiintä, care e-
xistá singurä de sine, dar fiina lui se vede din
fenomene.
Aceste teme, gläsuea programa, sub condu-
cerea profesorului Cozacinschi al Academiei Mo-
vilene ortodoxe din Kiev, le va sustine A. A. Z. Z..
$i e ya combate unul dintre cei mai distinsi stu-
denti dela Filosofie Vasilie Dumnitchi. Progra-
ma, din pricina extinderei sale prea mari, n'a pu-
tut fi executatd In intregime si, dupä indicarea
Mitropolitului, s'au ales câteva teme. In interva-
lele, dintre dispute corurile au executat diferite-
concerte si bucäti muzicale alese ; deasemenea
orchestra, iar elevii din clasele inferioare si me-
dii au tinut dialoguri si au recitat poezii. Dupà
terminarea disputelor, Mitropolitul $i persoanele-
cele mai distinse s'au retras In apartamentele rec-
torului, unde li s'au oferit o gustare".
Toti invätäceii Academiei se Impärteau In doul
grupe. Cea mai micá locuea in internatul Acade-
miei, cea mai mare, cäria apartinea si Petru Veli-
cicovschi, locuea la gazde In afarä de Academie.
Inyätäceii de categoria aceasta se adäposteau în
cea mai mare parte pe la scolile de pe lâng4 bi-
sericile parohiale. Aflându-se sub supravegherea
preotilor parohi, ei pe lângA obligaii1e lor de-
cApitenie de a Inväta, mai erau obligati sà de-
prindä citirea si cântatul pe la biserici. Seniorul,.
rânduit pe lângd fiecare internat parohial, obliga
c5te doi elevi sä fac4 derând la bisericA, iar unde
erau mai multi si câte trei si patru, ca sä citeas-
 37

veä psaltirea, canoanele $i sä cânte. In särbätori

toti elevii, cari locueau In internatul scolii
erau obligati sa meargl la acea bi-
serica si dei apti sä cânte la strarie. Pentrti aceaStä
45stettealà $colarii primeatt dela biserid lemne de
fót $i recompense bäne0 de bbiceiu foarte trio-
kde§te. In una din biseritile pai.ohiàle s'à pästrat
urtnAtoarea insemnare : s'a dat scolarilor la sär-
tätoarea Patronultii dottá copeic îñ Aim In-
rtâia de Patli s'a dat la $coaIä $coláriIor de Sär-
dAtári dCtfä copeici".
Din Pricina säräciei peste mäsurä', Will $Colári,
da Särbätorile niari, umblau pe la case $i adtinau
rnilostenie. colarii trAeau foarte ingrämäditi. Câ-
rteodatà ei erau nevoiti sä se ingrämädeascd Inteo
singurà odae cu familia paraclisierului. Nti e de
mirare darä, c5 in asemenea strâmtorare $i
intre scolari $i gazdele lor se produceau
neintelegeri nepläcute $i adesa hazlii. Dar $colarii
le räbdau toate, numai F ä nu se lipseascA de pu-
tinta de a isprävi cursurile Academiei. In timpul
Nacantelor, ba ateodatä $i in vremea cursurilor,
academi$tii se imprä$tiau la invoeh" aproape
prin toatä Ucraina, continuând a conta printre
studentii Academiei. Altii dintre scolari isi procu-
rau mijloacele de traiu cântând poezii religioase.
In fiecare zi la o vreme anurnitä ei umblau pe
ulitele Chievului $i inaintea fiecärei case, la usä
sau la fereasträ, cântau imnuri $i cereau miloste-
nie. Seara ei se strângeau in piata de dinaintea
adunärei negustorilor, cari rämâneau sä mâie lângä
lughenile lor, $i cântau cântece In cinstea sfinti-
dor sau a icoanelor fäcätoare de minuni $i mai
ales in cinstea Maicei Domnului.
Muzica $i cuvintele acestor cântäri totdeauna
.erau compuneri de ale insesi studentilor. Cu so-
sirea vacantei de varà, când unii dintre invätdceii
 38

Academiei plecau pela casele pärintilor lor sat'

pela rude, iar cei färä OHO i fàrä adäpost se
intoväräseau i alatuea trupe pentru turneuri de
vari, In scopul de a se hräni cum s'ar putea, pa-
näla inceputul cursurilor. Cantecele si imnele lor
räsunau prin satele $i pe campiile Ucrainei dela
un capät la altul al ei i cat tinea vara de mare,
Ina de pe vremea mitropolitului Petru Mo-
vilä, adea din prima jumätate a veacului XVII,.
studentimea Colegiului compunea i executa piese
dramatice, care reprezentau evenimente biblice.
La alatuirea unor astfel de piese religioase nu
putin s'a ostenit i sf. Dimitrie, care in urrnä a
devenit mitropolit al Rostovului. Drept local de
reprezentare servea de regulä sala de festivitäti a
Academiei, iar cateodatä poeana deschisä in mij-
locul unei dumbrávi, unde In timpul asa ziselor
recreatii", care aveau loc de douä trei ori pe
plecau cu totii : si invätäceii, i dasalii.
Cu deosebitä solemnitate se serbau In Aca-
demie unele särbätori i zile insemnate. Asa
In Sambäta lui LazAr toti elevii i studentii Acade-
miei impreunä cu administratia i profesorii se
adunau In curtca Mitropoliei, inainte de vecernie.
Primind blagoslovenia mitropolitului, ei cantand
stihirile : Astäzi darul Sfântului Duh ne-a adunat"
cu stalpári In mani se indreptau spre Podol,
unde In biserica mare a mänästirei Bratschi, se
slujea vecernia si se tinea predia. In sárbdtorile
mari ale Academiei tinerimea studioasä stätea in.
biseria cu lumanäri aprinse In mani i partici
pand la vohodul cel mare dela heruvic. La pro-
cesiunile funebre $i imormântäri elevii i studentii
mergeau aranjati pe clase i in flancul fiearei
clase purtätorul de steag, care avea in mâni o
icoanä In formä de stea, cu mâner lung $i pe
 39

icoanä erau chipurile Mântuitorului $i Maicei

Domnului.
Ca incheere a acestei scurte descrieri a vietii
academice, vom zugrävi infati$area exterioarà a
studentului academist din acea vreme. Haina de
deasupra a studentului o alatuea chirsea", un
fel de pelerinä färä capi$on $i lungd pânä In cál-
de. Vara ea era la cei bogati de matasä, iar la
saraci de materie simplä, $i iarna de postav, având
marginile garnisite cu gäetan ro$ sau galben cu
incretituri. Pe vreme de iarnä, pe sub chirsä im-
bricau cojocele de oae, incinse cu centure de
matasá sau de lânä, iar vara tunici de oarecare
materie, incheiate pânä sus cu nasturi de metal.
Pantalonii la cei avuti erau ro$i sau alba$trii
foarte largi. aciula se Thicea de pelcicd cu fundul
din ceva colorat. Cismele erau $i ele tot de felu-
rite culori : cei avuti le purtau rosi sau galbene,
räsfrânte, cu tocurile Inalte i cu potcoave sunä-
toare.
Astfel erau acele scoli chievlene, unde Il aduse
pe Petru Velicicovschi mama sa la inceputul anu-
lui $colar 1735 36. Aceasta era unica $coalà, nu
numai in toatà Ucraina, ci $i in toatà Rusia, care
intru nimic nu era mai pre jos deck cele mai
bune scoli din strgingtate $i totodatä ea era $i
$coalä nationalà, strict ortodoxä, o adeväratä uni-
versitate nationald $i ortodox5, mângâerea $i man-
dria poporului ucranian.
De bunä seamä, a intra in aceastä $coalà, era
idealul $i visul de fericire al fiecärui tânär malo-
rus, talentat i iubitor de invätäturä, din acele
vremuri.
 CAP. III.
Viata lui Petru Velicicovschi lin Academia de
Chiev. Atractiunea mereu crescandA spre
monahism. Incercarea neizbutit5 de a intra
In Schitul Chitaev. Explicatiile cu Prefectul
Academiei. Ultima intrevedere cu mama sa.
Fuga de lume.

Cu toate acestea nu ocupatiile cu invAtdtura,

nu serbgrile academice, nu viata colegialä veselä
atrggeau inima tângrului Velicicovschi. Inima lui
era cu totul robitä de splendoarea bisericilor, de
sfintele mgnästiri, de pesterile tgcute si de con-
vorbirile intime cu prietenii despre viata asceticg.
In primii sgi ani de scoalg Velicicovschi inv.*
constiincios si in fiecare an trecu din clas in clas,
dar in fundul sufletului sgu se producea o anu-
mitg lucrare lguntricg i ariumite deciziuni erau
pe cale a sg produce. Inteinsul se inrgdkina co-
muniunea cu Dumnezeu prin ruggciune, se intg-
rea doruI de a se consacra cu totul lui Dumne-
zeu, dorul de a se lepäda cu totul de lume. Incg
din acest timp el stabilise pentru sine urmgtoarele
trei regule 1) de a nu osândi pe aproapele sgu
chiar de ar vedea cu ochii sgi gresalele lui ; 2)
de a nu avea urä pe nimenea ; 3) de a erta din
 -41-
ioatä inima ofensele. Privind deaproape pe colegii
säi, Petru i$i gäsi printre ei prieteni, cari impär-
-tä$au ideile lui.
Ace$tia adesa se adunau la un loc in vre un
colti$or nebägat In samä $i nopti intregi, pâtiäla
clopotul de utrenie, le petreceau In convesatiuni
intime, suflete$ti, sfAtuindu-se impreunä sä pärä-
sascA lumta si sä se facl peregrini. Ei i$i dAdura
unii altora fägAduinte cu jurämânt sä nu se cAlu-
gäreascä $i sä nu trAeascä in mänästiri bogate,
unde nu este cu putintä a urma säräcia lui Hris-
-tos $i a träi in toatà strâmtorarea $i reaua päti-
mire. E mai bine, ziceau ei unul cAtrà altul,
.a rämânea In lume, deck a renunta la bunurile
lumesti numai de ochii lumii, a petrece in mä-
nästire viata fàrä grijä si imbel$ugatà, spre smin-
leala mirenilor, spre batjocorirea cinului cAlugä-
Tesc $i spre osânda ve$nicä a sufletului säu pro-
priu in ziva judecätii lui Dumnezeu." Tot acolo
in mänästirea Bratschi se gäsi $i un duhovnic a-
devärat si bun povátuitor pentru Petru, anume cu-
Niosul ieromonah Pahomie, care petrecuse multi
ani in pelerinaj si in pustie. Lui Petru Ii plAcea
sä asculte povestirile lui despre pelerinajurile sale,
despre greutätile vietei pusnicesti i totodatà des-
pre inlesnirile ce prezintä viata pusniceaseä pentru
petrecerea cu Dumnezeu in contemplare $i rugAciu-
,nea. Pahomie procurä lui Petru cärti cu coprins
duhovnicesc, prin citirea cgrora Incà i mai mult
se intäri inteinsul dispozitiunea spre monahism.
Vara dela 15 lulie pändla 15 Septembrie, Pe-
-tru se ducea acasä in Poltava, continuând sä ducA
§i aicea viata duhovniceascd deosebità. In vremea
asta el i$i insusise deja deprinderea de a face re-
zumate ,asupta locurilor mai insemnate din cat-tile
ce citea.
Când sosi a treia iarnä de când Velicicov-
 - 42 -
schi vietuea in Academie, zelul lui pentru ocupa-
tiunile scolare incepu sà scadä din ce in ce mai
mult, iar dorul de monahism sA sporeascä. 0 in-
tâmplare deosebitá influentA MCA si mai mult a-
supra lui in aceastd directie. Intru una din zile
dispArurA din coalä doi din prietenii sái. Gan-
dindu-se unde ar fi putut ei sà piece, Petru îi
dAdu cu gândul, cA ei au plecat la mAngstire
Ca' dupA toatä probabilitatea s'ar fi aflând in schi-
tul Chitaev, pendinde de Lavra Pecersca. El se
hotAri sA-i caute. Alegând o vreme potrivitA, el
furi§indu-se de supraveghetorii §colii, plecá la
schitul Chitaev. Prietenii sAi inadevär erau acolo.
Ei se bucurarA foarte mult de dânsul, II ospAtarä
dupA slujba de sara impreunA cu el si cu alti
frati se indeletnicirA cu citirea cártii sfântului E-
frem Sirul. DupA o indelungatä citire ei isi luarä
rAmas bun unii dela altii, lAsand pe Petru sä doar-
md la trapezA. In ziva urtnAtoare, dupA liturghie,
Velicicovschi fu chiemat de egumenul schitului sä
mânânce cu frAtimea la masa de obste. TAcerea
religioasà, care domnea in trapezA, ascultarea cu
atentiune a citirii obisnuite, produse asupra lui
Petru o adâncä impresie : lui i se 'Area, cA sade
intre ingerii lui Dumnezeu, cà se aflA nu pe
pAmânt, ci in cer. DupA masA prietenii lui Petru
din nou sfdtuird indelung cu dânsul si-1 indem-
nard sA rAmând cu ei in schit. El ar fi fost gata
sA rAmâng, dar se temea de mama sa, care, dupà
cum stia el bine, n'ar fi vrut pentru nimic pe lu-
me sä ingddue intrarea lui in rn An Astire i cä-1 va
lua deacolo cu sila. A treia zi, luându-si rämas
bun dela prietenii sAi, Petru se intoarse in oras.
Cele trei zile, petrecute in mAnästire, intre foOi
sAi tovar4i de scoalä, intArirä Inca §i mai mult pe
Petru in gândul säu de a se lepAda de lume. Când
sosi vara anului 1738, el nu se duse acasä, ci rA
 - 43 -
mase In Chiev cu scopul de a vizita locurile sfinte-
ale Chievului $i a gäsi ocaziunea potrivita de a-$i
Implini dorinta sa.
In vremea aceea el locuea la PodoI, aproape
de biserica sfantului Nicolae cel Bun, la o vadu-
vä batrana, care-1 iubea i se Ingrijea de el ca de
copilul säu. Folosindu-se de timpul liber al va-
carrtei, Velicicovschi cerceta cu multä ravna toate
slujbele biserice$ti. li placea cu deosebire sa mear-
ga la biserica sf. Sofie, catedrala metropolitan5,_
$i sa se roage la racla moa$telor sf. ierarch Ma-
carie. Mergea apoi adesa la manastirea Mihailov-
schi la sf. mare mucenita Varvara. Dar cel mai
iubit loc pentru Petru era Lavra Pecersca din
Chiev. Acolo el mergea cele mai demulte ori du--
minica $i in sarbatori sà asculte liturghia. Cateo-
data venea el $i sara i Impreund cu pelerinii ma-
nea la pe$terile cele mai apropiate, langa biseric5,.
sau ramanea peste noapte chiar In Lavra, langI
clopotnit5, 'And la clopotul de utrenie.
Stand In biserica i vazand Imprejurul sau
multimea monahilor el, dui-A spusa sa proprie, se-
umilea $i se bucura, ca $i cum ar fi vazut Inain-
tea sa pe insu$i marii cuvio$i ai Pecerschi, $i pro-
slavea pe Dumnezeu, Invrednicise sa fie In
asemenea loc sfant.
Dui-A terminarea slujbei In biserica cea mare,
el se ducea cu pelerinii prin Pe$tere $i se des-
fata de tácerea $i lini$tea ce domnea acolo, care-
deasupra pamântului nici nu se putea 1nchipui.
Inima lui ardea de dorinta de a ramanea pentru.
totdeauna in acest loc sfant, dar a ducandu-$i a-
minte de mama sa, el 1$i da sama, CA nu In Chiev
1i va fi dat lui sa-$i Implineasca dorinta.
Astfel trecu pe nesimtite vara $i Petru dori
sa mai mearga odata la Chitaev. El I$i amintea fe-
tele palide i istovite ale monahilor deacolo ii
 - 44 -
frumuseta neobisnuitä a cantärilor, de oarece In
.Chitaev nu numai irmoasele i stihirile, ci $i Doa-
mne milueste, si dä Doamne, si amin se cantau
cu o incetineald si umilintA asa de dulce, hick
panä i inima cea mai Impetrità, i se pArea
-cA ar trebui sd se moae i sa verse lacrämi. Chiar
pozitia lÓculúi, unde era asezat schitul Chitaev,
biserica lui modestä de letnti, In forma crucii,
-4-adicatA in cinstea marelui ascet Serghie de Ra-
donej $i impodobitA cu chipurile marilor cuviosi
pAmantului rosienesc, linistea si tAcerea adancA
a locului, toate predispuneau si WA' voe la ru-
gAciune si la linistirea sufletului. In sufletul lui
Petru incolti nAdejdea, cA mäcar de astAdatä va
izbuti sA intre aicea si mama se va indura si-i va
invoi s5 rAtnanA acolea.
$i iacA el pentru adoua oarA pAseste pragul
acestui sfant locas. Intrand In curte, el cu cutre-
mur si cu bucurie vAzu mai intaiu pe insusi egu-
menul schitului, stand langg bisericA. Petru se
.apropie de el si plecându-se Inaintea lui panAla
pdmant, ceru blagoslovenie sA rAmânä pe totdea-
una in schit Egumenul 11 duse In chilia sa.
Aicea Petru IncA odatä se plecd inaintea lui
.si se opri cu smerenie langä usA. Egumenul Ii
2ise sA sadA mai aproape de el. Petru, cum singur
spune, se speriA de aceastA poftire si, plecandu-
se incA odatà, rämase la locul lui. Egumenul a-
doua oarA si atreia oarA zise lui Petru sä sadá,
dar acesta numai se plecd si nu se miscä din loc.
Atunci egumenul Ii zise : Tu te rogi sä te pri-
mesc in mAnAstirea noastrA. Dar eu vAd eh' In
-tine nu-i nici mäcar urea de smerenie cAlugAreas-
-cA, de ascultare si tAerea vointei tale. Eu de trei
-ori ti-am zis sA sezi ici langA mine si tu nu ai ascul-.
tat, dar trebuia ca la primul meu cuvânt sA
porunca mea. Cum dar tu, neavand ascul-
 45

tare, indrAsnesti sA mA rogi, ca sA te primesc im

mAnAstire ? Cine n'are ascultare, acela nu- i vred-
nic de chipul cAlugdresc. Observând cA cuvintele
sale miscd puternic pe Velicicovschi, egumenul
vorbi mai blând : Dragul meu fiu, aflA cA" eu
te-am pus la incercare, ca sA nu uifi pânAla
zilelor tale, cA inceputul si rAdAcina si teme-
lia adevAratei cAlugArii este ascultare si tAerea vo-
infei tale. TO cei ce voesc sA pArAseasc5 lumea,
si toate cele din lume, trebuie sA pärAseased
voinfa sa si impotrivirea, si In toate sA se supunl
pentru Dumnezeu egumenului sAu. Nu te turbura
darA de cercarea, la care te-am supus eu si nu te-
Impufina cu duhul, de oarece tu nu din IndArAt-
nicie ai fAcut aceasta. Deaceea Dumnezeu sá te
ierte, fiule, si te iert si eu päcAtosul." DupA aceea
egumenul incepu sA intrebe pe Petru deunde-i de
loc, al cui fiu este si nu-1 ImpedicA oare neamu-
rile de a intra In mAnAstire ? llupAce Petru spuse
cu sinceritate toate imprejurnrile In care se afla
el, egumenul Ii zise : ,,Fiul meu, desi tu cei sA te-
primesc in mánAstirea noastrA, eu dupA celece
mi-ai spus, nu pot sA fac aceasta, ca sA nu se.
iveascd din aceasta neplAceri si pentru noi si pen-
tru tine, de oarece mama ta, aflând de locul un--
de te aflii, usor poate sA te ia de aicea cu ail-
torul stApânirei. Nu te Intrista, ci pune-fi toatá.
nAdejdea ta In Dumnezeu. Crede-m5, cA atotpu-
ternicul Dumnezeu nu te va lAsa, ci-fi va ajuta
sA-fi implinesti dorinfa ta". Cu aceste cuvinte e-
gumenul blagoslovi pe Petru si-1 concediA din
mAnästire.
Intre acestea sosi Septembrie si se reIncepufal
cursurile academice. Petru era acum In clasa de
RetoricA, dar de trebile sale scolare nu se mai
ocupa deloc. In vremea aceasta, dupA Inchierea
pAcii cu Turcii, veni la Chiev Antonie, Mitropo-
 46

litul Moldovei si ft cu dragost s! primit de arhie-

piscopul Rafail. Fiind in mänästirea Bratschi, Mi-
tropolitul Antonie, vAzu pe ieromonahul Pahomie,
cunoscut lui, $i cu invoirea Arhiepiscopului Ra-
fail, II luà la locuinta sa. Vizitând adesa pe po-
Vátuitorul säu duhovniesc, Petru avu demulte ori
prilejul sä särute mâna mitropolitului Moldovei.
Lui Ii plácea tare mult cum slujea Antonie sfânta
Liturghie in limba moldoveneascA $i MCA' depe a-
cum se iscä inteinsul dragostea de limba moldo-
veneascA, cum spunea el singur, $i de poporul
moldovan. Dupä aceasta, pela sfâr$itul lui lanu-
arie, un elev, conjudetan a lui Petru, observând
-cA acesta Incetase cu totul de a mai inväta, se
cluse la Prefect, care peatuncea era Silvestru Cu-
leabca, si raportà acestuia, cä Velicicovschi nu mai
invatä deloc si Ca' deci mama lui degeaba mai
cheltue$te cu dânsul. Prefectul trimisä indatà doi
elevi dupà Velicicovschi $i când aceia Il aduse-
..serà, Prefactul II intrebd cu asprime, pentruce nu
rinvatä. Petru, desi totdeauna era timid $i sfios,
de astädatä cu o indräsnealà neinteleasä nici pen-
tru el, räspunse : Mai intAiu, pentrucA având ho-
t6rârea nesträmutatà sà mä fac monah $i dându-mi
sama cA ceasul mortii mi-i necunoscut, voesc cât
s'ar putea mai curând sà mä cAlugArese.
A doua priciná e, cà eu nu vAd nici un
pentru sufletul meu dela invätäturile externe :
and numai nume de zei pAgânesti $i de intelepti
pä'gâni : Cicerone, Aristotel, Platon... InVätând in-
,telepciune dela acestia, cu vremea oamenii au or-
bit si s'au abätut dela calea cea dreapa. De rostit
rostesc cuvinte frumoase, dar inläuntru sunt pline de
Intunerec, si toatd intelepciunea lor e numai pe lim-
Nevä'zind niciun folos dela o asemenea invä-
täturä $i temându-mä, ca nu cumva si eu insumi
tsä mà stric din pricina ei, deaceea am pärdsit-o.
 - 47
InsfAr$it, pricina a treia e urmAtoarea : exa-
minând roadele acestei invätäturi la persoanele
duhovnicesti din cinul monahal, eu vAd, cà ele,
asemenea cinovnicilor mireni, traesc in mare cinste
slavA, poartd haine scumpe, umbld in echipaje
minunate, trase de mai multe perechi de cai
Astea nu le grAesc spre a-i osândi. Nu, fereascd
Dumnezeu ! Dar mä tem, ca nu cumva si eu, in-
vdtând intelepciunea lumeascA $i fAcându-má mo-
nah, sA cad in neputinte incA $i mai rele. Iacd pen-
tru niste pricini ca acestea am $i pArAsit eu Invd-
tAtura exterioarA.
Ascultând cu atentiune cuvintele tânArului re-
tor, Silvestru Ii rAspunse prin o cuvântare lungd,
in care-i ardtd ignoranta lui. El ii dovedi, cA
invAtAtura externd aduce mari foloase $i dacd el
nu-0 dä sama de aceasta, apoi nu-i nimic de mi-
rare, de oarece dânsul abea numai a atins aceas-
td invAtAturA, cA cei mai mari Pdrinti ai Bisericei,
.ca sf. Vasilie cel Mare, sf. Grigorie Teologul $i
sf. loan Gurkleaur studiarA cu sirguintd pe trite-
leptii i poetii pAgini ; cà aceastd intelepciune ex-
ternA nu poate sA-1 impedece a deveni monah a-
{levArat, cum ea n'a impedicat pe aceia$i mari pá-
rinti de a deveni luminAtorii ortodoxiei $i adevd-
rati slujitori ai lui Hristos. Observând cu toate a-
-cestea, cA cuvintele lui n'au produs asupra lui Ve-
licicovschi impresiunea trebuitoare, Silvestru se
mania si-1 amenintd cu pedepse corporale pentru
neascultarea sa.
Veni vacanta. Petru pleca acasA in Poltava,
la mama sa, unde nu fusese de doi ani. Aceasta
-fa cea din urmd varA, pe care el o petrecu in o-
rapl ski de nastere. El se hotArAse nestrAmutat
sd nu se mai intoarcá la Academie $i sà inceapd
viata de pelerin. li era tare greu sd se despartA
de rudenii $i de locurile cunoscute $i dragi. Dar
 48

mai greu deck orce II era despärtirea de mama

sa. El cunostea gândurile si planurile ei si lute-
legea ce loviturä grea va fi pentru ea plecarea
lui din lume. El ar fi voit sA o pregAteascA camva
pentru o asemenea eventualitate. Dar abea Petru
Ii vorbi cu toatA precautiunea despre gandul lui,.
$i indatd o mare intristare si durere cuprinse su-
fletul ei. Cu lacrAmi amarA Incepu ea sä- l con-
vingä sä nu o päräseascA. El se incercä sä o li-
nisteascA si sA o mângâe, rugându-o sä nu se In-
tristeze, ci sA se bucure cA Domnul i-a insuflat
lui asemenea gând. Dar väzind, cA cuvintele lui
nu ating tinta $i cA mama sa se IntristeazA tot.
mai mult, Petru spuse aceasta pArintelui sAu sufle-
tesc, care-I sfätui sä nu stärueascA In 'RAM-Area sa..
Atunci Petru vorbi cu mama sa despre
ceva. El II spuse, cd el are deocamdatä nevoe
sA-si termine scoala si abea atuncea isi va alege
calea sa viitoare. La aceste cuvinte mama se In-
veseli ci Incepu sA nAdAjdueascA, cA fiul sAu îi
va schimba intentiunea sa. Petru avea in Poltava
un prieten, Dimitrie. Ei amândoi nutreau aceleasi
gânduri si se hotArârA ImpreunA sA plece nu nu-
mai din scumpa lor Poltava, ci si din hotarile
patriei lor. Când vacanta se apropia de sffirsity
Petru si Dimitrie se Inteleserä sA piece Impreunä la
Chiev oare cum pentru scoalä, iar In realitate cu
scopul ca de acolo sA plece peste granitd. In acest
timp InsA Petru se ImbolnAvi si nu putu sä plece
impreund cu Dimitrie. Prietenul sAu plecA la Chiev
si se obligA sA pregAteascA acolo toate pentru
fugä. Când Petru se fäcu sänätos, mama Il pre-
gäti de drum si plecA irnpreunä cu dânsul sA-I
petreacd pânä la Resetilovca, un târgusor la de-
pArtare de 25 Kilometri de Poltava. In Resetilov-
ca mama si fiul rämaserà sä mând Adoua zi
mama il mai petrecu putin i oprindu-se, ca
 - 49 -
cum ar fi presimtit, cä fiul pleacd de la ea pen-
tru totdeauna $i cä ea nu-1 va mai vedea nicio-
datä In viata aceasta, plânse tare $i Inch' odatä II
rugA sä nu o pärAsascä, sa invete cu sirguintä $i
In fiecare yard sä vie la Poltava, ca sä se poatä
vedea. Petru $tiind, cà se desparte pentru totdea-
una de mama sa, deasemenea plânse $i dzind la
picioarele ei, ceru ertare $i binecuvântarea ei de
mamd, sárutându-i cu lacr5mi mâna. In sfârsit se
despArtirA. Mama se Intoarse la Poltava, iar Petru
se Indreptd spre Chiev. El Incerca cloud senti-
mente : pedeoparte o mare Intristare dupa mania
pArdsitä, pede alta, un simt de bucurie pentru e-
liberarea sa din legAturile lumii.
Inaintând spre Chiev, el, spre marea lui mi-
rare $i spaimd, se porneni deodatd fatd In fatd cu
prietenul sdu Dimitrie, care se Intoarcea dela Chiev
la Poltava. Cu o vddità turburare Dimitrie se sa-
lutd cu prietenul sa.u. Luand pe Dirnitrie la o parte,
Petru Il intreabd : ce I a fdcut sd se intoarcd la
Poltava? Dimitrie spuse cà sosind la Chiev si
stand acolo cateva zile, nu stia ce sd mai -Ned si
se hotdra sä se întoacà acasd la prietenul
La aceasta Petru Ii ispunse : Tu trebuea sd as-
tepti sosirea mea la Chiev, fiindcä tu n'ai fácut
aceasta si Ended Durnnezeu ne-a ajutat sd ne in-
talnim, ia-ti repede hicrurile tale $i haidem im-
preund inapoi la Chiev, ca sà punem irnpreund
la cale treaba noastrd".. La aceasta Dimitrie obiectd:
lntru cat ne afldm nu departe de orasul nostru,
ingAdue-mi sd Ind duc !And acolo sd-mi iau rd-
mas bun dela mama si sä capdt ultima ei blagos-
lovenie. Dupd aceea voi veni numaidecat la Chiev,
poate cà te voi ajunge chiar pe drum." Auzind
acest ráspuns, Petru se cutremurd si zise in cuge-
tul cat de puternicd e in oameni legAtura
PAISIE 4
 - 50 -
cu pärinfii $i cu lumea!" Apoi incepe sà roage cAl-
duros pe prietenul säu s'a" nu-1 päräsascA $i sä nu
se clued la Poltava.
Dar väzind, cA Dimitrie stärue cu incàpäti-
nare in intentiunea sa, Petru zise cu amgrAciune:
VAd eu, amicul meu, cA in sufletul tAu s'a stins
râvna pentru Dumnezeu $i tu ai iubit pe mama
ta, lumea mai mult deck pe Hristos ! Pe tine te
leagA aceastá lume a$a, incat mai tárziu, chiar de
te-ai cäi i ai voi sh" fugi de ea, nu vei mai pu-
tea sä" faci asta ; iti vei lua femee, vei fi prins de
grija de ea $i de copii $i-ji vei termina viaja In
lume." La acestea Dimitrie räspunse Cine má va
putea retine pe mine in lume, dacA eu vreau sà
-fiu monah ? Eu mai degrabA a$ suferi moartea, de
cat sä" mä supun acelora, cari ar voi sä mà im-
pedece a-mi implini dorinta mea.
Dar eu nici nu am oameni de ace$tia, cum
tu singur $tii. A$a darà crede-mä, cA eu numai
am sd-mi iau binecuvântare dela mama $i imediat
mà voiu intoarce la tine". Atunci Petru zise din
nou : Fie $i a$a, ca nimenea nu te va retinea
-in lume, dar eu tot 10 spun, ca fàrä nici o silà,
iubirea tainicA cAträ lume, de care nu-ji dai incä
samg, te va retinea in ea pentru totdeauna. Si
crede-mä, cà niciodatá nu mä" vei mai vedea in
lumea aceasta. Deaceea eu nu te voi mai a$tepta,
ci voi pleca singur in drumul meu, incotro nfa' va
indrepta Domnul Hristos, mântuitorul meu". Prie-
tenii se sArutarä $i se despärfirl Petru îi urma
drumul sAu spre Chiev, trist cä lumea zavisnicA
i-a r5pit pe prietenul säu drag.
Dupä ce sosi in Chiev, Petru clAdu drumul
cgruja$ului säu, scriind mamei sale, cA cu ajuto-
rul lui Dumnezeu $i cu sfintele ei rugAciuni a so-
sit cu bine la Chiev. Dupà aceea el incepu sA se
gândeascä, ce sä facA $i incotro indrepteze
 51

mai departe pa$ii al. In viata lui Petru se ivi

cea dintâi rAspântie hotdrâtoare : se terminase co-
piläria grijg, viata lini$tità sub aripa mamei
a $colii. Deacum el trebue sA pAsascä pe calea
vietii de sine. Cedând inspiratiunilor läuntrice ale
inimii, el rupse toate legáturile cele tari ale lu-
mii $i stätea singuratec in mijlocul pustiului celui
nemArginit al lumii, inaintea fetii nevAzutului Dum-
nezeu, punându-$i inteinsul nädejdea sa i sufle-
tul ski se lipi numai de El singur. In vremea a-
4ceasta el avea optsprezece ani färg trei luni.
 PAR TEA II.
ANII DE PEREGRINA.I IN CAUTAREA UNEI CALA-
UZE DUHOVNICEM. 1739 1746.
 nTrecutu-ne-al prin foc si prin apti,
si ne-ai scos pre noi la odihne.
(Ps. 65, 12).

CAP. I.

Inceputul peregrinatiel. Sosirea la Cernigov.

Vietuirea l'n mgnAstirea Liubecichii. Cea Int5i
!spin'. Fuga hi Ucraina din dreapta Dniprului.

Päräsind casa pärinteascA, Academia, patria

linistità si viata färd grip, hArkindu-se pe sine
sgrAciei si peregrinatiei, tânärul Petru ts dAdea
bine sama, ce face. El vedea puterea grozavä a
lumii" si se temea, ca nu cumva aceastà lume sä
nu-i vâneze si s5-i incurce sufletul cu obiceiurile
si cerintele sale, sà" nu stângä intrInsul focul sfânt
al iubirii de Dumnezeu. Rupând hotärit si pentru
totdeauna legäturile lumii" si debarasindu-se de
orce fel de pretentiuni din partea ei asupra fiber-
tAtii sale läuntrice, Petru urnià exemplu sfântului
Alexei, omul lui Dumnezeu, cu increderea cä Dom-
nul nu-1 va pArAsi In calea aceasta, cum n'a Ord-
sit nici pe sfântul Alexei, si cä" in sufletul sdu se
va aprinde insutit acel foc sfânt al iubirei de Dum-
nezeu, pe care el o pusese tinta vietii sale. SA ur-
märim dara pe tânärul nostru peregrin si sd ve-
dem, ce va Intalni el in calea sa de peregrinai si
 - 56 -
in ce mAsurg se vor implini cugetele §i dorintele
scumpe sufletului au.
Când Petru se gândea, incotro s.A-si indrepte
pasii, ii veni In cap gAndul sA viziteze Cernigovu,
unde trAea atuncea primul sAu poatuitor duhov-
nicesc Ieromonahul Pahomie. Dela dânsul nA-
dAjduia el sA primeascA sfaturi si binecuvântare
pentru indrumarea sa mai departe.
Petru isi gAsi un tovargs de drum, pe unul
din elevii Academiei, care se pregAtea sA meargA
prin Cernigov la tatal ski. Ei gAsirA un bdtrAn
barcagiu, care se invoi ca, In schimbul unei plAti
oare care, sA-i ducA pe apA pAnAla Cernigov. Cum-
pArându-si toate cele de trebuintA pentru drum,
ei plecarA la drum.
CAlAtorind putin pe Dnipru, barca intrA pe râul
Desna si inaintarA in sus pe cursul apei, ajunserA
cu mare greu dupà zece zile la micul târgusor
Ostra. CAlAtoria lor fu intovArA§itä de mari lipsuri.
Era acum in Octombrie si vremea era umedA.
Petru neavând haine mai grosute, tremura de frig,
mai ales când ploua cu lapovitA, si vântul ii pA-
trundea corpul. Cu sosirea noptii, cAlAtorii isi trA-
geau barca la mal, fAceau foc mare si se Inalzeau
pecat puteau. Dar si aicea lui Petru nu-i era toc-
mai bine. Neavând imbrAcAminte deajuns, el in-
cAlzindu-se pe o parte, pe ceialall A ingheta si in-
vârtindu-se toatA noaptea de pe o parte pe alta,
nu putea sA adoarmA. Mare pedicA era pentru
dânsii si faptul, cA tot timpul au fost nevoiti sA
cAlAtoreascA contra cursului apei si necontenit se
luptau cu valurile. Tovallsii lui Petru erau mai
voinici ca dânsul. Petru insA mai bicisnic dela na-
turà si nedeprins cu munca fizicA din copilArie,
era acum nevoit sA munceascA peste puterile sale,
din care pricinA 11 durea tot trupul, dar mai cu
samA mânile si picioarele. Ca culme a necazului,
 - 57 -
barca lor era atat de mica, Incat abea tinea pe
cei trei oameni avea marginea deasupra apei
numai cu trei-patru degete. Cand pe rail se star-
neau valuri, apa umplea barca i trebuea sa fie
necontenit aruncata afara, ca sa nu se cufunde
barca. Odata ei dadurd in mijlocul raului peste
un loc putin adanc i barca era cat pe ce sä se
rastoarne. Ei sarira pe grind si stand pand la ge-
nunchi in apa, sprijineau barca i scoteau apa din
ea. Din pricina repejunii cursului, nisipul le alune-
-ca de sub picioare i apa-i tara cu ei în jos. Petru
de spaima era aproape sa-si piarda slinturile. Dar
cu mare greu si cu multe sfortäri izbutind sa tind
-barca i sä scoata apa din ea, ei 1'0 continuara din
nou drumul. Cand se apropiard de Ostra, vazurd
pe mal un cm, care se uita cum barca lor aproa-
pe se cufunda in apd. Iar and ei se alaturard de
mal si esirá din barca, acel om zise cu repros
barcagiului : Cum nu te-ai temut de Dumnezeu, sà
aduci In aceasta luntrisoará pe acesti tineri pe
asa rau salbatec ! Tu esti acum bdtran si nu
teamä ca-i muri, dar ti-ai fi luat un mare pacat
pe suflet, de perdeai pe tinerii acestia. Pentru a-
-ceasta tu nu numai n'ai merita nici o platà, dar
s'ar cuveni si o batae buna." Spunand aceste
vorbe, bunul orn pofti pe tincri acasá la dansul
ingriji cateva zile. Dupa sfatul lui, ei se des-
partira de barcagiul lor, cu care prilej tovaräsul
lui Petru Ii plati numai jumatate din invoialä, iar
Petru, ca sa nu arnarasä pe mosneag, Ii plati pen-
tru tot drurnul panala Cernigov. Dui-A aceasta
grijuliva lor gazda gäsi pentru dânii alt barca-
giu, plätindu-i pentru ei transportul panala Cer-
nigov. Multknind bunului lor ocrotitor, tinerii ca-
Mori plecara mai departe.
De data asta nu se mai cerea din partea lor
fnici un ajutor, li se oferea hrana si liniste deplind.
 58

Dupà câteva zile se ivied muntii Soldâni, acope-

riti de pAduri dese, unde trAise cândva Preacu-
viosul Antonie de Pecersca, si se zArirä strAlucind
crucile bisericilor si monastirilor din Cernigov..
CAlAtorii cu bucurie multarnirA lui Dumnezeu pen-
tru ajungerea cu bine la Cernigov. Luându-si
rämas bun dela tovarAsii sAi, Petru se indreptd,
spre resedinta episcopalà, unde si gAsi pe Orin-
tele sàu duhovnicescieromonahul Pahomie, care
se bucurA sincer la vederea lui. TrAind la Paho-
mie câteva zile, Petru Ii istorisi despre planurile
sale si ceru sfat dela el, pe unde si cum ar putea
el sä treacA granita si sä inceapä peregrinatiile
sale. Pahomie Ii zise : Tu ar fi mai bine sA te
duci la mAnAstirea, care se aflA aproape de Liu-
beci, patria preacuviosului Antonie de Pecersca.
Acolo vei gAsi tu pe ieromonahul Ioachim, care
te va si invata ce sA faci.
MAnAstirea Liubeci e situatd peste Dnipru, la
hotarul Poloniei si-ti va fi indämânA sA treci dea-
colo peste hotar. RAmai la mine pânäla ziva iar-
marocului i atunci usor vei gAsi un om, care te
va duce pânäla Liubeci".
Petru asa si fAcu. Dar negäsind nici un om,
care sä plece la Liubeci, el naimi un sätean, din-
tr'un sat depela mijlocul drurnului dintre Cerni-
gov si Liubeci, care se invoi sä-1 ia cu dânsul.
Mâind noaptea In satul acestui sätean, Petru ru-
gä pe cAräusul sAu ducA si mai departe, dar
acesta nu voi. Atunci Petru, fácându-si cruce,
plecA singur cu multA fricA, pentrucä drumul tre-
cea printr'o pádure deasA si el, cAlAtorind pentru,
prima oarä In viatá, se temea strasnic de fiarele
sálbatece. Cu toate acestea cAlátoria se terminA cu,
bine, cáci Petru trecând pAdurea, vázu in depär-
tare mAnästirea Liubeci, situatA la o depArtare nu .

mai mare de trei chilometri de oras, si se bucurA,

 59

tare mult. Când Petru se apropiä bine de mg-

nästire, vAzu cà între oras $i Dnipru era o barie-
rA $i aproape de ea stätea o santinelä, iar mänäs-
tirea se afla dincolo de barierä. Petru nu avew
nici un fel de IndreptAri scrise si se temea el
santinela Il va Impedeca. RugAndu-se In inima saft
lui Dumnezeu, Petru se apropià de barierà.
vremea asta din oras se ivi un monah, care Ina-
inta spre mAnAstire, pe ceialaltä parte a barierei.
Oprindu-se aproape de santinelà, monahul stätu?
$i privi spre Petru, care se apropia dinceialaltä ?
parte, i când santinela strigA la el, monahul ne-
läsindu-i timp sä räspundä, zise: Ce mai Intre-
bati cine-i ? Nu vedeti, cA acesta-i un frate dela,
noi, care se întoarce la mänästire ?" Santinela dAdm,
numaidecât drumul lui Petru, iar acesta apropi-
indu-se de monah, ceru dela el binecuvântare, de-
oarece cunoscu cA acela era ieromonah.
leromonahul, pe care-1 chiema Arcadie, con-
duse pe Petru In mänästire $i panAla sosirea egu-
menului, care lipsea deacasä, 11 gAzdui In chilia
Väzind cà pärintele Arcadie e om duhovnicesc,
Petru se bucurA tare mult de IntAlnirea sa cu dân-
sul $i dori sA rätnânä la dânsul.
Când insä se întoarse egumenul, pärintele Ar-
cadie, arätându-i-1 lui Petru pe fereastra chiliei
sale, zise IacA i egumenul nostru stA colo afarA
din mänästire. Priveste, frate, asa umblA egurnenii
si la voi, la Chiev ?" Privind pe fereastA, Petru
väzu un bAtran respectabil cu pärul cärunt, Im-
brAcat cu o rasA groasd de lând si se mirA tare-
mult de simplitatea si smerenia lui.
Pentru prima data' In viata sa Ii fu dat lui
sA vadA un egumen asa simplu Imbracat. PArin-
tele Arcadie scoase pe Petru In curte duse-
la egumen. Blagoslovind pe Petru, egumenul Ii
intrebd dupd obiceiu: Deunde e$ti frate, cum te
 60

.chiamA i pentruce ai venit la mänästirea noas-

trä ?" Petru räspunse: Eu am venit aicea din
pArtile Chievului,la ascultare, i mä chiarnä Petru".
,Auzind acest räspuns, egumenul se bucurA si-i
zise: Slavd lui Dumnezeu, cA te- a trimis la noi !
Nu demult am avut un frate tot Petru, care era
aicea chelar ; dar de vreo douà zile el a plecat
din mänästire. Tu porti numele lui. Iti incredintez
ascultarea lui. SA fii dar chelarul nostru !"
Auzind aceste cuvinte ale egumenului, Orin-
-tele Arcadie zise cu mirare: Cinstite pArinte, a-
cest frate abea a venit In mänästire si nu cunoaste
deloc rânduelele mänästiresti. Läsati-1 acum la îi-
ceput sA stea la mine si sA deprindA mAcar câtus
deck viata noastrA si apoi Il yeti rândui la ascul-
tarea ce vei gAsi cu cale".
Dar egumenul rAspunse Bucuros as implini
eu sfatul tAu, dacA as avea la indAmânä un om
destoinic de a fi chelar. Insd i tu singur
n'avem oameni i eu i fArA sà vreau trebue sA-1
rânduesc la aceastä ascultare, färä sA mai amân".
Zicând acestea, egumenul duse indatA pe Petru
în chelArie si-i arAtA tot ce era acolo, îí puse In
vedere datoriile dete cheile In primire. In-
datoririle lui Petru constau: sà dea bucAtarilor,
In anumitA cantitate, proviziile necesare pentru
masa de obste, ca : fainA, untdelemn, pasat, peste
si celelalte. Petru fäcu metanä egumenului pAnAla
pämânt si luA binecuvântare. Asa se incepu viata
lui Petru In mänästire.
Lui Petru i se daidu locuintA nu departe de
'China egumenului. Acea locuintä se compunea din
cloud camere : In una mai micA locuea tocmai acel
ieromonah loachim, la care trimisese pe Petru pà-
rintele Pahomie, iar In cea mai mare se asezA
:Petru cu tin monah bAtrAn si cu un frate.
Petru incepu sä-si indeplineascA cu härnicie
 - 61 -
ascultarea rânduit5, de0 aceasta nu era t4or pen-
tru dânsul, de oarece trebuia de câteva ori pe
sá ia $i sä puna inapoi ni$te petroae grele, cu
care se acopereau c5zi1e $i putinile cu provizii,.
ceeace II obosea foarte tare. El nu Indrasnea sa
spuna nimärui despre aceasta $i-$i indeplinea cu
rabdare Indatoririle, rugând pe Dumnezeu sa-1 In-
tareasca. La inceput Petru rámase cu hainele sale
mirene$ti, dar curând i se cládu o scurteid de
postav negru gros $i el nu mai putea de bucurie.
Trecând apoi pirtind vreme, muri monahul cel ba-
trân, care &Ala In aceia$i chilie cu Petru, $i egu-
menul dAdu lui Petru antereul fdposatului, care
antereu era de postav gri, grosier, zicând : Da-
cgt-ti place aceasta hainä, ia-o $i o poarta". Petru
cu recunostintd primi cea dintâi haind cälugäreas-
cà, mergând in chilia sa, mai intâi o särutà de
câteva ori ca pe un lucru sfânt si o purtà pAná
se rupse cu totul. Ascultarea lui Petru se incepea
din timpul utreniei si se termina sara tarziu.
Dupà ac2asta Petrua trebuea sà citeascti prav:la
de chilie ieromonahului Ioachim. Vietuind asa
de aproape de acel bdtrân, el avea toatä putinta
sá-1 intrebe de chestiunea, care-I preocupa asa de
mult, dar timiditatea si sfiala sa fireascä Il irnpe-
decarä sà vorbeascA cu dânsul.'intre acestea egu-
menul rândui pe pärintele loachim sä träiascá
inteun schit al ma'nästirei, la depärtare de cinci
kilornetri de aceasta, $i Petru pierdu putinta sà
cearä sfatul hätrânului. Chilia pärintelui loachim
egumenul o dete lui Petru. Ingrijindu-se de viata
trupeascd a lui Petru, egumenul nu läsä Ufa' cä-
látizä nici viga lui sufleteascä. El Ii dete cartea
sf. loan Scärarul si-i zise : Ia frate, cartea asta,
citeste-o cu luare aminte si culege invätäturi pen-
tru sfânta ascultare $i pentru toata fapta cea bund
deoarece aceasta carte e foarte.folositoare pentru
 62

suflet". Petru luA cartea cu mare bucurie $i In-

datA Incepu sA o citeascA. Cartea asta plAcu a$a
de mult lui Petru, Meat el se hotArl, ca In timpul
de noapte slobod sA o scrie pentru sine. Neavând
lumânare, Petru Isi fAcu niste a$chii de brad
lungi ca de un stânjen, le fixA inteo crApAturA a
peretelui, le aprindea $i la lumina lor scria cartea,
incercând insA mari neajunsuri, de oarece fumul
umplea repede camera, din care pricinä II usturau
-ochii si nu putea sä respire. Atunci el deschidea
fereastra pentru un timp, da drumul fumului $i
din nou se apuca de lucru. Cu timpul Petru izbuti
sA capete o lAmpu$oarl $i deatunci copierea merse
repede, hick la plecarea sa din mAnAstire el iz-
butise sA scrie mai mult de jumAtate.
Viata de mAnAstire plAcu lui Petru, dar din
nefericire pacea lui sufleteascA nu tinu mult. Cu-
rand II ajunse o mare ispitA, care-i turburA sufle-
-tul peste mAsurA. Studiind pe Petru, fratii din
mänästire, vAzând caracterul lui docil $i incapa-
.citatea lui de a refuza vreo cerere, IncepurA sA
se foloseascd sau mai bine sA abuzeze de el. Ast-
fel ei incepurA aproape toti, nu numai monahii
simpli, ci $i ieromonahii i ierodiaconii, sA vie la
Petru $i sg-i cearA fiecare ce-i trebuea : fAinA de
grâu, harpaca$i, pasat, untdelemn, etc. Neavând
invoire dela egumen, Petru nu stia ce sA facA. SA
intrebe pe egumen se temea, ca nu cumva egu-
menul sA opreascA $i el neputând refuza, sA se
arate $i mai vinovat. In acelas timp con$ffinta nu-i
permitea sA impartA proviziile fArA $tirea $i bla-
goslovenia egumenului. Väzând cum cei mai res-
pectabili $i mai de seamd pArinti vin la el, cel
4clin urmA din monastire, $i-i cer cele necesare
pentru ei, el se ru$ina chiar sA-i priveascA In fata
inAbu$indu-si con$tiinta, nu indrAsnea sA le re-
:fuze cererile. BucAtarii la rândul lor, folosindu-se
 - 63 -
de släbiciunea lui Petru, Il sfätueau sä le dea
portii indoite de provizii, incredintându-1, cà ies
bucatele mult mai gustoase. $i in adevär bucatele
erau mult mai gustoase, incât toti erau tare mul-
Omiti, läudau pe Petru $i-i multämeau pentrucä
se ingrije$te a$a de dân$ii, ba unii Ii spuneau, cà
pentru aceastä bunatate a lui Domnul trimite
mänästirei bel$ug de toate. Petru se prefäcea csa'
se bucurd impreunä cu ei ; dar in fundul sufletu-
lui sàu nu avea lini$te $i con$tiinta Il mustra ne-
contenit. Egumenul continuà a se raporta cAtre
Petru cu aceea$ bunävointä. El avea obiceiul sä
inv!te la el la mash' pe ate cineva din pgrintii
mänästirei. Nu arare ori poftea i pe Petru. In-
irând in chilia egumenului $i väzându-1 $ezând la
mash' cu cineva din cälugärii mai bAtrâni, Petru
se opri smerit la u$A $i nu indräsnea sä se apro-
pie de ceice prânzeau. Dar dupa invitatia egume-
nului, el se a$ezä timid la masä sä mänânce cu
Bucatele la masa egumenului erau din cele
mai simple: un bor$ sau o mâncare oarecare $i
cap de hri$0. Ca bäuturä era cfas (must) de
coacdze sau de pere, din acela, care se dadea la
toti cAlugärii.
Adesea egumenul insärcina pe Petru sä citea-
scA in trapezà. $1 când se Intâmpla vreuna din
vietile sfintilor mai duioasä i Petru o citea in
felul, cum deprinse in $coalà, multi din frati se
umpleau de umilintä, plângeau $i incetau de a mai
mânca. Ba unii chiar se sculau dela mask' $i in-
conjurând pe Petru, *11 ascultau cu lacrämi. Toate
acestea induio$au tare mult pe Petru. Dar mai
mult deck orce se induio$a el, când vedea, cu
câtä iubire, blândetä $i smerenie $i cu câtä räb-
dare egumenul, ca un adevärat pärinte cârmuea
frätimea. De se intâmpla vreunuia din párinti sau
frati sl gre$ascd cu ceva, egumenul Il ierta nu-
 64

maidecat, daca vedea macar un pic de cainta

Ii povatuia cu cuvinte folositoare $i-i &Ai:lea canon .
dui-A puterile lui. Avand un povátuitor a$a de
intelept si bland, fratimea traea in pace adanca si
multumea lui Dumnezeu.
Dar iata se apropia i sfar$itul acestu traiu
pasnic $i fericit. Dupä trei luni dela sosirea in
mänästire a lui Petru, Preasfintitul Antonie, Mi-
tropolitul Moldovei, care atuncea carmuea eparhia
Cernigovului, numi in mänästirea Liubeci un nou
egumen, pe un oarecare Oherman Zagorovschi,.
barbat invatat, care sosind in mänästire, incepu
sä o carmuiasca nu dupa pilda blandului Nichifor,
care egumenise pand acum, ci cu autoritate", cum
se exprima biograful staretului Paisie. Afland
ohiceiul noului sAu egurnen, frdtimea se cutremurd,
ha unii chiar fugird din mAndstire incotro vAzurd
cu ochii. Petru, incleplinindu-si ascultarea so, tre-
morn Li toata vremea, nu curnva sA greseascd cu
ceva i sA sapere pe noul egumen. Dar dece se
term, deaceea nu scápd. Odatd, prin postul mare,
noul egumen porunci lui Petru sA dea bucdtaru-
lai pentru masa sa un curechi oare care. Neauzind
nine vorbele egumenului si neindrAznind sd-1 in-
trebe, Petra chiemd pe bucAtar si-i zise sd-si ia
el singur pentru egumen curech:u trebuitor. Du-
pAce curechiu fu gátit si dat la masd, egumenul
privindu-I, porunci sA fie chemat Peti u. Petru
veni. Egumenul sculându-se dela masA, se apro-
pie de dânsul i zise: Dapoi astfel de curechiu
poruncit eu sA dai pentru masa mea ?"
fdrd sA astepte rdspuns, arse lui Petru
cloud palme peste obraz asa de tare, Meat acesta
abea se putu iinea pe picioare. Apoi egumenul
Il repezi cu putere afard, strigânda-i in urtnd :
Afard, nettebnicule !" Tremurând tot de fricA,
Petru veni in chilia sa $i incepu sa se gandeas-
 65

cl : DacA pentru aceastA micA gre$alA egumenul

a fost a$a de aspru cu mine, atunci ce va fi de
mA voi face vinovat cu ceva mai de samA ?" Se
intâmplA tot atuncea, ca $i ucenicul egumenului,
care trAea la un loc cu Petru, supArà cu ceva pe
egumen. $i egumenul se lAudA cAtrà cineva, 6' el
are sA se rAfuiascA cu amândoi cum $tie el. PA-
rintii, din dragoste cAtrA Petru, Ii spuserA vorbele
egumenului. Ucenicul egumenului, care cuno$tea
bine pe stApânul sAu, se hotArl sA fugA din mä-
nAstire $i indemnd $i pe Petru sA fuga cu dânsul.
Petru nea$teptând pentru sine nici un bine dela
noul egumen, se invoi sa fuga limpreunA cu el.
Prilej potrivit pentru fuga li se prezintA In sAp-
tAmâna a $asea din postul mare. Noaptea, când
toti dormeau, fugarii, fAcându-$i cruce, se furi$arA
afarA din mAnAstire $i se pogorârA la Dnipru, pe
malul cAruia pretutindenea stAteau santinele de
strajA pe frontierA. Gäsind un loc indAmânos
printre santinele, fugarii trecurA peste Dnipru, te-
mându-se strapic sA nu fie vAzuti §i prin§i, mai
ales cA era lunA ca ziva. Gheata pe rail era Ina
tare i ei, nevAzuti de nimenea, ajunse cu bine
pe malul celalalt al Dniprului. De oarece panA la
zita mai rAmAsese nu pufinA vreme §i sA meargA
pe un drum necunoscut noaptea, ei nu se hotA-
rid, de aceea gAsind un loc potrivit, se oprirA
sA petread acolo restul noptii §i sAli mai Im-
prospAteze puterile pentru cAlAtoria ce le stAtea
inainte.
 M area LavrA Pecersca Chievului.

CAP. II.
Peregrinarea prin Ucraina din dreapta
Ciornobäl 11,14tev. Povestea despre
torturarea unui Inv Stätor ortodox de cAtre Uniali.
Pusnicul Isihie. Petrecerea In mänNstirea
Medvedevschi.Petru e fäcut rasofor. Strâm.
torärile din partea uniatilor. Plecarea la lavra
Pecersca.

Indatke se luminä, fugarii autara

indatä ajunserä la un sat. Odihnindu-se i intä-
rindu-§i puterile cu ceva mâncare, plecarà inainte
spre sud. Ei strábáturbi prin n4te páduri mari,
mâind in satele depelângg drum, sau chiar in pä-
dure sub cerul liber. Peste câteva zile ei ajunserd
la râul Pripet, pe malul opus al cdruia vgzurá
ora$ul Ceornobâl, dar ezitau sä meargä acolo, de-
oarece gheata pe râu nu mai prezinta sigurantg.
Pecând stäteau ei §i se gândeau, se apropiard de
 - 67 -
iâu incA vreocâtiva oameni $i plecarA fárä ezitare
gheatA sA treacA deceia parte. Atunci i càlä-
torii urmarA dupd dânii, dar tot cu fricA
mare, pentrucA In multe locuri gheata deja se
rupsese. Ajungând la mijlocul râului, vázurA Ina-
intea lor o crApAturA mare $i lath ca de un cot.
_Lui Petru Ii încremeni inima de fricA. Ca $i cum
ar fi simtit moartea înaintea ochilor sAi, el p`A$i
peste prApastie. Ca lea mai departe nu mai pre-
zintA nici o primejdie. Ajunglind pe malul cela-
lalt, ei $ezurA sA se odihneascA.
Pecând $edeau ei i priveau la drumul ce fAcu-
serä peste râu, deodatA se auzi o detungturA gro-
zavA : gheata se rupsese i pornise pe tot raid.
Lostopane mari, Inalte ca ni$te pAreti, se ridicau
unele peste altele si porneau la vale pe cursul apei.
Uimiti de aceastA priveli$te neobi$nuitA, Petru
lovarASul sAu muItAmirA cu lacrAmi lui Dumne-
zeu, care-i scApase de primejdie $i-i povAtuise
peste râu cu o clipA înainte de spargerea ghetei.
Ora$ul Cernobâ1 nu avea Imprejur nici IngrAditu-
nici strAji $i Petru cu însotitorul sàu IntrarA
liberi In oras $i lindatA-$i gäsirA adApost. Era sâm-
báta lui Lazár. Adouazi, dimineata, când ei mer-
geau prin ora$, cineva Il strigA din urmA pe nume
famine. Petru se speriA iarASi rAu de tot. Intorcându-
se, el vAzu pe un cunoscut din Poltava, fiul unui
negustor bogat, care se salutA cu dânsul bucuros,
11 invitA ImpreunA cu tovar4u1 sA fie oaspetii lui.
In mers el povesti lui Petru, cä a venit In acest
ora$ dupA insArcinarea comandantului de Polta-
va Cociubei ca sA cumpere lemnárie. Apoi
istorisi lui Petru despre marna sa, care tot tirnpul
plânge dupA dânsul, ba si toti locuitorii din Pol-
tava II regretA ImpreunA cu ea. Spunând
el Incepu sA sfAtueascA pe Petru sA se Intoarcil la
:mama sa. Petru se perdu a$a de tare, incat nu
 68

putu sä räspundä nici un cuvânt. In capul lui ser

Invârtea numai un singur cuget : c5 dacA acest om
ar voi, ar putea sä prindà pe Petru i sà-1 ducä
acasä. Insä cunoscutul, continuând sä vorbeascd,
prietenos, Ii duse la gazda sa, porunci sä se dea,
masa pentru câte$i trei. De fricá Petru nu mânc4
aproape nimica. Dupà masä, despär(indu-se de
mosafiri, cunoscutul rugä pe Petru sä vie pela el
cat de des. Cu chipul acesta taina lui Petru ajun--
se sä fie cunoscutä tovarä$ului säu. Aflând de a-
ceastä fugä a lui Petru dela mama sa, tovarä$ul
nu mai contenea a se läuda cu el pentru aceastä:
hotärâre de a pgräsi lumea. Pelâng1 acestea el
povesti, cá pandla venirea sa in mänästirea Liu--
beci, el a tedit multà vreme In Poltava, la $coalai
depe lângä biserica Adormirei Maicei
cä i$i aduce bine aminte de mama lui Petru $i
de rudele lui $i chiar de el, dar lui nici prin cap.
nu i-a trecut sä intalneascA pe Petru in mänästi-
rea Liubeci. Toate aceste laude $i convorbiri ale
tovar4ului Ii cädeau tare greu lui etru. El vAzu
acum cA nu s'a putut ascunde de oameni. Temân-
du-se, a va fi retinut $i trimis la Poltava, el se
hotArl, ca In aceeasi zi sA pArAseascA Cernobâlul._.
Fla sA piardA vremea, se duse la cea mai apro-
piatA $coalA bisericeascA, sA afle de nu e peacolo.
vre un otn, care sA plece In Ucraina. Un astfel de
om se gAsi. El era un monah, care pleca In ace-
easi zi spre miazI zi. Petru se puse sA-1 roage,.
ca ia $i pe dânsul si pe tovarAsul sAu. Monahul
conveni, dar cu neplAcere, si spuse sä vie cat mai
repede. Petru alergA la gazda sa, dar tovarä$ul'
säu nu era acolo. A$teptându-1 putin $i väzând cä_
nu mai vine $i cä vremea trece, Petru se intoarse
repede la $coalà singur $i gäsi pe monab e$it deja
in ulità. In curs de mai multe zile ei sträbäturä
päduri nesfâr$ite, apropiindu-se de Ucraina.
 69 -
.vremea aceasta Ucraina din dreapta Dniprului se
-afla In stare foarte tristä. Ea avu mult de suferit
din pricina fanatismului religios al iezuitilor $i
uniatilor. E greu de inchiptiit, scrie In istoria sa
bisericeascd Filaret, arhiepiscopul Cernigovului,
Aoate cruzimele, cite s'au pricinuit In vremea ace-
ea ortodocsilor. Preotii ortodocsi erau legati la
stilp, bätuti cu nuele, pusi In temnità, torturati
cu foamea, li se tAeau degetele si li se rupeau
mâni1e $i picioarele. Care mai rgmânea $i dupà
..acestea viu $i nu voea sä treac'd la uniatie, acela
hem alungat din casà. Asupra mänAstirilor se fa-
.ceau incursiuni ziva mare, le prAdau $i le dädeau
-foe ; monahii erau torturati $i adesa uci$i. Locu-
itorii satelor i tirgurilor deasemenea erau supu$i
la torturi crude, ca sà se facA uniati. Poporul
drept credincios era minat din urtná ca oile la
bisericile catolice sau uniate. Chiar in timpul ci-
-tinii Evangheliei, infra In bisericile ortodoxe
bAtea poporul cu nuele si-i da afarà ca pe
ni$te vite din ocol. Multora li se dArâmau casele
erau bgtuti pârfála moarte. La Chiev centrul
religios al tArii, zilnic se primeau jalbe dela cres-
tinii ortodoc$i din tam de la apus intor$i cu sila
la uniatie.
Acolo veneau la sprijinul mitropolitului
preotii izgoniti de prin parohii de uniati $i
1ipsiti de case $i de averi, adesa crud jicniti, sau
,.chiar $i mutilati. Veneau de asemenea $i nume-
groase cete de InchinAtori la sfintele moaste ale
Chievului, cu toatà interdictia autoritätilor $i cor-
(loanelor militare poloneze. Intru apArarea credin-
:tei $i nationalitAtei s'au ivit haiducii. La Incepu-
tul veacului XVIII mi$carea hliduceased In Ucra-
ina din dreapta Dniprului era deja in plin mers,
-sporind din ce In ce mai mult cAträ jumätatea
aceIui veae. Pentru prinderea si stârpirea haidu-
 70

cilor guvernul Polonez trimitea armatà. Aceste-

unitAti militare erau o grea povard pentru popor
sporirA Incà i mai mult tulburArile.
Una din cele mai mall miscAri haiduce$ti a.
fost In anul 1734, adecA abea cu cinci sau $ase
ani inainte de pelerinajele lui Velicicovschi. Iatä,
In ce farA $i In ce imprejuräri turburi trebuea
fad cAlAtoria sa tanärul cAutAtor al adevAratului
monahism. Peste cateva zile de cAlAtorie Petru fu .

ajuns de o nenorocire : din pricina mersului In-

delungat, cu care nu era obipuit, el se ImbolnAvi,
de piciorul gang, care i se umflA dela talpA pfinAla,.
genunchiu, a$a Incat numai cu mare greu se pu-
tea mi$ca $i trebuea sA se opreascA mereu spre a,
se odihni. TovarA$ul sAu de drum sA mania $i nu
odatd voi sA-1 parAseascd $i numai rugAmintea cu,
lacrAmi a lui Petru impedicA dela acestea. A$a,
se chinuirA ei multe zile, panA se mai inzdrAveni
piciorul bolnav. Insfar$it ei ajunserA Inteun schi-
ti$or", situat pe Dnipru, mai jos de Chiev, care-
se numea Rji$tev.
Aicea Petru se ImbolnAvi din nou $i foarte
greu. Cum manca ceva, Indatd incepea sA verse._
Peste o lunA el ajunse a$a de slab $i de lipsit de
putere, Meat abea putea sA meargA. Atunci el in--
cepu sA se roage cu cAldurA lui Dumnezeu, ca sA
nu moarA In acel loc. In timpul acesta trei monahi
cAlAtori, care trAiserA o vreme in acel schit, se-
hotärirA sA meargA in Moldova. Petru se puse
roage, ca sA-1 ia $i pe el cu dân$ii. VAzindu-I
slab, monahii nu voiau sA-1 ia, dar in cele din
urmá cedarA stäruintelor lui necontenite. Petru cu
mare greu ie$i din schit, dar indatA ce ie$i la
drum, la loc deschis, unde era aer proaspAt, deo-
datA el se simfi mai sändtos. In aceea$ zi Ii prinse-
in camp o furtund stra$nica. TovarA$ii lui Petra
fugirA înainte, ca sA se adAposteascA undeva. Pe-
tra, fiind slab, nu izbuti sA se fie de ei i fa,
 71

apucat de o ploae torentialA cu fulgere si tunete.

TotodatA cázu i grindina, mare cat nucile, care
acoperi tot campul cu tin strat gros ca de un sfert
de cot. Udat panAla piele, Petru abea noaptea
tarziu ajunse la acel sat, unde se adApostiserA
tovarl$ii lui. Mind tnteo casA, Petru adouazi Isi
cautA tovarAsii, care se opriserA la $coalä. VAzind.
pe Petru, sAnAtos $i nevAtämat, ei se bucurarä
tare mult. Dupa aceea ei IncepurA sA intrebe pe
InvAtAtor, pe ce drum ar trebui sA apuce, ca si
meargA In Moldova ? Auzind asemenea Intrebare,
InvAtAtorul zise: Nu vA sfAtuesc cuviosi pArinti,
sä vA duceti inteacolo. Acum la noi pe toate dru-
murile umblA soldati, ca sA prindA pe haiduci $i
de le veti adea In manA, ei vä pot obijdui gro-
zav, din urA cAtre credinta noastrA ortodoxA. In
satul nostru acum nu de mult a fost asemenea
caz. InvAtAtorul, care a fost inaintea mea, teman-
du-se cA va fi park de prigonitorii ortodoxiei,
cand zicea crezul In bisericA, rostea articolul opt
asa : $i intru Duhul dint, Domnul de viatà fAcg-
torul, carele din tatäl cu adevärat se purcede, $i
prin aceastA rostire legA un timp pe uniati la ochi.
Totusi cu vremea fu denuntat de niste mosieri,
cd el nu citeste simbolul credintei dupa datina
lor.
Auzind de aceasta proprietarul mosiei se um-
plu de manie si land cu sine soldati, intrA in
bisericA cu putin inainte de rostirea crezului. Când
insd acel fericit diac iesi In mijlocul bisericei $i
incepu s4 zicA crezul, proprietarul veni chiar lângd
el $i ascultä cu luare aminte fiecare cuvânt al lui.
Invätätorul pricepu in ce scop se apropiase de
dânsul proprietarul $i incepu sà rosteascA Inca $i
mai lämurit $i mai solemn ; iar când ajunse la
articolul opt, se umplu de Duh sfânt $i IncA $i
mai limpede zise : $i intru Duhul Sfant, Domnul
 - 72 -
de viatA fAcAtorul, carele dela Tatál se purcede,
lepádând astfel cuvântul cu adevArat, pe care mai
inainte Il adduga de fricA. Proprietatul rAcnind
atunci ca o fiará sAlbated, chiar acolo in biserid
se aruncA asupra acelui diac, Il apucä de Or, Il
trânti la pAmânt i incepu sA-1 calce cu picioarele.
Apoi porunci sA fie târit afarA din bisericä i sA-1
batA fArA crutare cu toegele. In vremea asta cineva
izbuti sA dea fuga la mama invAtAtorului clAdu
de veste despre cele intâmplate. Alergând la fiul
sdu i toatA in lacrAmi, nu contenea rugându-1 sA
nu cadA cu duhul, ci sA-0 dea §i viaja pentru
credinta ortodox5. Nu te teme, zicea ea,
de aceste chinuri trecAtoare, ci sufere pentru le-
gea noastrA, ca sA te invrednice0 a primi dela
Hristos cununa muceniei intru impArAtia ceruri-
lor". Ca rAspuns la aceste cuvinte pAtimitorul
zise : Nu te indoi de mine, scumpA mam5 ! Eu
nu numai aceste rane, ci i inmiit mai grele
sunt gata sA sufgr pentru sfânta credintà, cAci
numai in ea se cuprinde adevArata nädejde de
mântuire". Auzind aceste cuvinte, mama se bu-
curd cu duhul i multAmi lui Hristos Dumnezeu,
cA se invrednicise sA fie mama unui pAtimitor
pentru Hristos. Muncitorii vAzind i auzind toate
celece se petrecuserà, se infuriarA incA §i mai
tare i poruncirA sA batA incA i mai tare pe pA-
timitor. Sub aceste lovituri pAtimitorul lui Hristos
îi dAdu insfar0 duhul sAu In mânile lui Dum-
nezeu.
Ascultând aceastA povestire, cAlAtorii nostrii
se ingrozirA si nu se hotgrârA sA plece in Mol-
dova, ci dupA sfatul invAlgtorului, plecarA pe
Dnipru In jos, spre mAnästirile ce se aflau In
acea parte. Pe cale, intr'un sat, ei intalnird un
ieromonah, dela care aflarA, cd nu departe dea-
colo, In ostrovul singuratec, al unui rail, se ne-
 - 73 -
voeste In Domnul cuviosul pusnic Isihie. Miscat
de istorisirea alätorului, Petru amase de tova-
rásii sài i se hotäri nu numai sd se abatä pela
acel pusnic, ci sà i rämânä cu dânsul, de va fi
cu putintä. Aceasta era tocmai ceeace auta suf-
letul au. El rugä pe ieromonah sä-1 conducä pând
acolo si acela se Invoi cu plAcere. Pusnicul Ii in-
timpind cu dragoste. Läsând aicea pe Petru, iero-
monahol plea, iar Petru se bucurà tare mult, Cá
gäsise insfârsit omul, care-i trebuea. Acesta In
adevär era cu adevärat robul lui Dumnezeu, care
Implinea cu sârguintä toate poruncile si avea
mare dragoste cätre sf. Scriptua. El necontenit
$i cu multà râvnä se ostenea la scrisul artilor
sf. Pärinti. Urmätoarea Intâmplare ne aratä pänä
la ce grad era el devotat acestui lucru.
Auzind odatà de o carte rard si folositoare,
care se afla intr'o mändstire depärtatà din eparhia
Cernigovului, el nu pregetà sà plece acolo pe jos
si cerând la egumen si la frati acea carte, se in-
toarse cu ea la chilia sa, o prescrise cu ingrijire $i
apoi o duse Inapoi, multämind pentru mila ce i
se aatase. Astfel era iubirea lui de arti. Obser-
vând Ina lta dispozitie duhovniceasa a acestui
pusnic, Petru dorea cu mare ardoare sà rdmâná
la dânsul. Totusi spre marea lui amärkiune, bd-
trânul nu voi nici cu un pret sà-1 ia ucenic.
Fiule, zise el, eu sunt om päatos si ne-
vrednic ; nu sunt In stare sä Indreptez la calea
adevärului nici mäcar sufletul meu. Cum darà sà
in dasnesc a te primi pe tine ? Acest lucru trece
peste puterile mele. Te rog, nu mä Impovära cu
cererea ta!" Socotind cà pusnicul refua din sme-
renie, Petru Ina si mai stäruitor II rugA si azu
la picioarele lui. Dar acela amase neInduplecat.
Din pricina multelor lacami fata lui Petru se
ofili. Dar bätanul compätimindu-1 adânc, amas
 74

neinduplecat la cererea lui, zicând : ,,Te rog, nu

supära pe Domnul din pricinä ca eu nu te pot
primi, cAci eu fac aceasta nu dispretuind mântui-
rea ta, ci din pricina neputintelor sufletului meu.
Pune-ti insä nädejdea in Dumnezeu, care nu te va
läsa pe tine, celce cauti mântuirea din tot sufletul,
ci cu harul säu te va povätui in calea ta".
Acum Petru nu stia ce sä facA i cäzu in
mare desnädejde. Ieromonahul, care-1 adusese la
Pusnic, nu se mai aräta. Si plece incotrova singur,
Petru, din pricina timiditätei sale fire0, nu in-
dräsnea ; sä rämânä pe lângä pusnic, nu se putea.
Insfarit veni la bätein ieromonahul amintit mai
sus. Pusnicul incepu sä-1 roage sä ia cu dânsul
pe Pettu $i sà-1 dua In vreo mänästire. leromo-
nahul primi. Când veni clipa ultimei despArtiri de
pusnic, pe care Petru II iubea din tot sufletul
&au, el cAzu deosebi la picioarele bgtriinului pus-
nic si plânse cu amar, a nu poate sa träiasa la
dânsul In sfânta ascultare.
Pusnicul Il mângâi, sfátuindu-1 pue na-
dejdea numai in Dumnezeu, care va rândui viata
lui dupä dorinta sa. Multumind alduros bAtrâ-
nului pentru dragostea lui, Petru isi ceru iertare
dela el $i plea impreunä cu ieromonahul in o
nouä alAtorie. Vizitând mai multe mänästiri, ei
ajunserà In cele din urmA prin mAnästirea sf. Ni-
colae, numità Medvedovschi. Män5stirea aceasta
se afla in eparhia Mitropolitului de Kiev $i avea
de egumen pe ieromonahul Nechifor, dar nu pe
acela, sub care Petru intrase in ma'n'Astirea Liu-
beci. PArintele Nechifor primi prietenos pe Petru,
Il puse impreun5 cu alt frate $i-i porunci sä meargA
regulat la asculfgrile de obOe cu toatà frAtimea.
Monahii atuncea fAceau fânul. Petru lucra impre-
unà cu ceialalti. Era trimis deasemenea $i la sece-
rat grâu. Când insä väzurä, a el din pricina nede-
 - 75 -
prinderei, 1$i tAea degetele, Il trimiserA sA care
snopi la clAi. Dar $i aici se Intâlni cu neizbânda.
Ne$tiind sA mâe boii, el rAsturnA cAruta $i râsipi
snopii.
Ne$tiind cum s5 dreagl treaba, el $ezu jos
Incepu sA plângA. Frafii venirA la el $i-i repro$arA
cA nu $tie si facA nimica. In cele din urinA II pu-
serà care la arie lut $i apA. De i nici aunt&
ascultare nu-i era dupA puterile sale, el o Inde-
plinea cu bucurie. A$a ostenea el din zori pânä
târziu sara. Dar munca sa nu se mArginea numai
la atâta. Egumenul rândui ca el sA mearg5 $i la
stranA, sA tae pine In trapezà, sA dea mâncare
fratilor, sA grijascA $i sA mAture peste tot. SA spele
trapeza. Si toate acestea Petru le fAcea cu multi
plAcere, bucurându-se cA poate sA slujascA frAtimei.
Când sosi postul adormirei, egumenul zise lui
Petru: Eu voesc sA fac rasofor pe fratele acela,
care $ade cu tine inteo chilie $i pe tine. Deaceea
mergi la duhovnic, mArturise$te-i toate pAcatele
tale $i luând dela dânsul deslegare, fii gata sA te
impArt4e$ti cu sf. taine ale lui Hristos. DA fuga
deasemenea $i la ieromonahul Nicodim $i roagA-1
sA fie la tundere na$ul tAu". Hand metanie egu-
menului panAla pArnânt i primind blagoslovenie,.
Petru ie$i din chilie cu bucurie si cu fricA, vä-
zând cA a$a curând s'a invrednicit sä se imbrace
in primul cin cAlugAresc. El se duse indatd la du
hovriiçii mArturisi lui pkatele sale $i priimi des-
legare $i blagoslovenie sA se pregAteascd pentru
primirea sfintelor Taine. Dupd aceea se duse la
pArintele Nicodem rugA sA-i fie nujlocitor la
tunderea sa in cAluggrie. PArintele Nicodem in-
trebd : Tu singur dela tine imi cei asta, sau din
porunca egumenului ?" 5i când aflA, cA Petru ve-
nise la el din porunca egumenului, fAgAdui sA-i
implineascA dorinta, poruncindu-i sA-si spele capul
 - 76 -
-spre ziva tunderei, ceeace era bine venit, de oa-
rece Petru IncA din ziva plecArii din mänástirea
_Liubeci, adecA de aproape cinci luni, nu mai avu-
sese prilej nu numai sä-$i spele capul, dar nici
mAcar peptene pärul.
In ziva de Schimbarea la FatA a Domnului,
.dupA cetirea ceasurilor, se sAvAr$i tunderea lui
Petru In cinul de rasofor. Cu acest prilej se pro-
duse urrnAtoarea Imprejurare : egumenul numi pe
tovarASul lui Petru Platon iar pe Petru Porfirie.
CAnd Insä, dupà terminarea Liturghiei, e$ird toti
,din bisericA, atunci monahii, nedestingând bine
,cuvintele egumenului, incepurA a numi pe Petru
Platon, iar pe tovaräsul lui Porfirie. ArnArlt de a-
, ceasta, Petru se duse la egumen. Egumenul Ii
zise: DacA fratii ti-au schimbat numele, apoi sA
fíe a$a. Deacum te vei numi tu Platon, iard el
,Porfirie $i tu de aceasta nu te mâhni nicidecum.
A$a va sà zicä e voea lui Dumnezeu". Trecând
câteva zile dupà aceasta, veni la Platon un mo-
nah IntrebA : Indatorezi tu cu ceva pe bAtrâ-
nul, care ti- a fost nas la tunderea ta ?" Nu"
rAspunse Platon. Cum asa ?zise monahul. Se
cuvine ca tu sä 1 Inlesne$ti cu ceva. A$a, de pildA,
sä-i tai lemne, sA--i aduci apá, sA-i faci foc, sd-i
mAturi prin chilie $i altele". Platon multAmi pen-
tru sfat $i se duse la nasul sàu. Puindu-i meta-
nie pânäla pArnânt, el se scuzA cà pAnä acum din
pricina ne$tiintei nu i-a servit la nimica. BAtrânul
räspunse : Ajunge pentru tine, frate, cA ai mers
ascultArile de ob$te. Eu n'am nevoe de nici un
-serviciu din partea ta. Eu, slava Domnului, pot
IncA sä mA servesc singur". Dupà putinA vreme
.Platon din nou se IntAlni cu monahul amintit mai
sus $i acesta aflând cA bAtrânul, n'a voit sA pri-
,meascA niciun fel de servicii din partea lui Platon,
îi zise : Tu du-te Inca odatä la bittrân i roa0-1.
 77

sA-ti rândueascA pravilA sau canon pentru chilie.,

Platon multAmi monahului pentru noua povat5,..
intrA iarA la nasul sAu si-1 rugA sA-i rândueascä .
pravilA pentru chilie. BAtrAnul Ii zise : Tu frate,..
esti invAtat. De aceea eu nu-ti rânduesc nicio pra-
vilA, ci cum te va lumina Dumnezeu, asa fA-ti pra-
vila In chilia ta". La o saptämänä dupd aceastá
convorbire batrânul pleca din mánästirea Medve-
dovschi fard sä se stie unde i Platon nu se mai
intalni cu dânsul niciodatä.
Istorisind intamplarea aceasta In Insemnärile
sale, staretul Paisie adaoge Astfel am ramas eu,.
ca o oae rätacitä, färä pastor si povatuitor. i nicio-
data nu mi s'a intamplat sá traesc in supunere la,
vre un Parinte, devi cum vád, sufletul meu era
foarte dispus In tineretä la ascultare, dar nu m'am
invrednicit de un asemenea har dumnezeesc pentru
nevrednicia mea". Nemultamindu-se cu ascultärile-
ränduite lui, Platon mai adaugea la ele si alte os-
tenele. El de plAcere ajuta bucAtarului, Ii aducea
apA, tAea lemne si altele multe fAcea cu plAcere..
In acelas timp el se silea sA se deprindA cu pU-
tinà dormire.
lfCând eram tânàr, povestea el in urmA,
puneam inceput cAlugArie, atunci m'am hotArit
In sufletul meu 61 nu mA culc, ci toatI ziva sA o-
petrec la ascultare, iar noaptea sA stau la pravilI,
tot stând in picioare, sá primesc putin somn..
DupA oarecare timp mA dureau picioarele
Mat nici nu puteam sA merg. Atunci am gAsit o-
ladA de frill, am tAeat dinteinsa o marginA si se-
zind pe ea, atipeam putin. Când adormeam
cutia se prävälea $i cu ea si eu. Din aceasta eu
mà trezeam si alergam in biserica sä vad de n'am
scapat utrenia ; $i când vedeam biserica incuiatà,
má intorceam cu bucurie in chilie". Alta' data
spune : In tinereta eu m'arn rugat lui Dum-
nezeu patruzeci de zile, ca sa nu dorm mult $i
 - 78 -
am primit dela Domnul, cA-mi ajungeau trei cea-
suri de somn Inteo zi si o noapte. Acum insä, la
bAtrânetA, dacA mi se intâmplA sA dorm trei cea-
suri, socotesc aceasta ca un mare dar dela Dum-
nezeu. Demulte ori doresc sä adorm mAcar un
ceas si nu pot".
Viata lui Platon curgea lin si pasnic in mA-
nAstirea Medvedovschi, când deodatd se râclicA
pe neasteptate o furtunA din partea uniatilor: In
mänästire veni dela cârmuitorul Provincii un sluj-
bas, care adunând pe toti monahii In chilia egu-
menului, incepu sAi indemne sA primeascA unia-
Când insA vAzu, cA monahii nu voiau cu nici
un pret sä primeascA, sä" mâniA strasnic si mer-
gând In bisericA, scrise toate lucrurile bisericesti,
inchise biserica, pecetlui usa cu pecetea sa si lu-
ând cheia, plecA cu amenintäri. Toate cele petre-
cute produserA mare turburare In mänästire.
Biserica rämânând inchisA o lunA intreagg,
monahii incepurä unul câte unul sA se imprästie
din mänästire. Platon se gândi din nou sA se strA-
mute In Moldova. El era retinut numai, pe de o
parte, de frica raziilor poloneze, iar pe de alta,
de lipsa unei cAlAuze de nAdejde. In vremea a-
ceasta acel monah, care dAduse sfaturi lui Platon
si pe care-1 chema Martirie, Impreunä cu alt mo-
nah, fost corist in corul Mitropolitului Chievului,
se puserA la cale sä piece la Chiev si sA intre in
lavra Pecersca. Platon se hotärâ sA se lipeascA de
ei. DupAce se rugarA lui Dumnezeu, cAlAtorii
plecarA la drum. Era acum In Decembrie, se pu-
se ornAt foarte mare, era ger cumplit, de care
suferea mai cu samA Platon, care nu avea haine
groase. Cu chiu cu vai merserA ei panAla orapl
Vasilcov. Aici furA opriti de autoritAtile poloneze,
cari nu le &dull drumul decât abea peste vase
sAptAmâni, când se primi deslegare, ca sA li se
dea drurnul peste granitA. Curând dupA aceia ei
sosirl cu bine la Chiev.
 CAP. III.
Petrecerea lui Platon In lavra Pecersca din Chiev.
lstorisirea despre cele petrecute cu mama lui
Platon dupt plecarea flului din Poltava. As-
cep renumiti din Lavrt. Prezicerea unuia din
el despre plecarea lui Platon din Lavrä. Im-
plinirea neaVeptatä a acestei preziceri,

Dupá sosirea in Lavrâ, cltorii no$tri &clued

cerere Arhimandritului Lavrei Timoteiu $terbatschi
ca sá fie primiti in numärul cálugárilor. Dupd
putiná vreme ei au fost chemati la cancelarie $i
cercetati cudearnäruntul, $i au fost primiti. Martirie
fu rânduit ajutor de econom ; tovar4ul lui, coristu,
fu rânduit sa ante la strana dreaptä, iar lui Pla-
ton i se dadu o ascultare deosebitä. Se aflä apoi,
ca Arhimandritul Lavrei Timotei $terbatschi §i ra-
posatul tatä a lui Platon fusesera colegi de §coalä
in Academie. Intre ei fusese a$a de strânsä prie-
tenie, incât ei i$i dAduserd unul altuia rágáduinta
pästreze dragoste $i credincio$ie reciprocá pânä
la ultima lor suflare. Aflând cá Platon e fiul ráposa-
tului säu prieten, Arhimandritul Timoteiu crezu
ca o datorie sä treacá la el iubirea ce datora ea"-
posatul tatá al acestuia. Ca sä retiná pe totdea-
una pe Platon in Laved i sà impedice trecerea
 80

lui in altA mänästire, arhimandritul Ii rândui o aa

ascultare, care numai in foarte putine mAnAstiri ar
putea-o gAsi : el il rândui la ieroschimonahul Ma-
carie sA invete a sculpta pe aramA iconite. Platon
dupA obiceiul säu, primi cu bucurie ceastä ascul-
tare. Macarie pretui pe ucenicul ski, mai ales când
observá neobisnuita sa modestie, caracterul sau
täcut si mai ales acea insusire a lui, cd el nimä-
nui si niciodatä nu spunea nimic din acele cuvinte
convorbiri, care avea prilej sg le audg b chilie
dela Or. Macarie. Observând in ucenicul ski a-
ceastä rarà calitate, Macarie nu se ferea sä vor-
beascá fatä cu el celorce veneau la dânsul du/A
treburi si dupá sfaturi, iar Platon toate cele bune
si de folos din cele auzite le punea In inirna sa.
In fiecare zi, afarà de Duminici i Särbätori, as-
cultând liturghia cea mai de dimineatà, Platon ve-
nea la invätätorul ski inata la el pâtiä la ma-
sä, dupa masä 'Ana sara la vecernie venea iar.
La utrenie venea la bisericA §i sta acolo la strana
dreaptA.
OdatA, inainte de postul mare, când Platon
stAtea la locul sAu obi$nuit, se apropiA de dânsul
un cântäret zise : Te chiana tipicarul!" Ra-
ton se sperià. Când InsA se apropil de tipicar,
acesta ii porunci sä" se duck` la stranA. Platon se
speril §i mai mult §i spuse cl el nu tie sA cânte.
Nu-i nimica, zise tipicarul, dacA nu ,$tii sA
cânti, vei citi ce-ti vor da." Din ziva aceia Pla-
ton merse regulat la strana dreaptA, cânta .cât
iar câteodatä citea la ceaslov si la canoane. Iar In
postul mare, Platon se duse la iroschimonahul
loan, egumenul pesterelor depktate, care era du-
hovnicul intregei mänästiri, si-si märturisi la el
päcatele sale. Citind molitfa de deslegare, duhov-
nicul zise cu lacrämi: Din märturisirea ta eu am
aflat, cá. Domnul te-a ferit pe tine de pAcatele mari
 81

$i grele. Si dacá viata ta s'ar desf4ura undeva

In vreo m5nAstire din pustiu sub conducerea unui
pàrinte incercat, apoi poate tu $i de aici inainte
te-ai pästra curat $i cu sufletul $i cu trupul de
päcatele viitoare. Dar intrucât tu ai venit sa' trà-
e$ti cu noi päcäto$ii in aceastd sfântá Lavrà, care
se afld In mjlocul lutnii, apoi eu mä tern tare
mult, Ca nu cumva tu cu tinereta ta sà suferi aici
rusinarea deplinä a sufletului täu. Aceasta ti se
poate intâmpla foarte lesne, dacd vei incepe a lega
prietenii Cu oameni tot a$a de tineri, ca $i tine,
care sà1 nu aibd in inima lor frica lui Dumnezeu.
latà dar sfatul meu, pe care ti-1 dau In nu-
mele lui Dumnezeu : SA' nu intrebuintezi niciodatä
bäuturi spirtoase. De vei implini acest sfat al meu,
atunci cu ajutorul lui Dumnezeu vei izbuti sA In-
läturi sufletului täu. Deci, spune-mi fiule,
poti tu s impline$ti ceeace-ti cer eu ?" Cuvintele
bunului bätrân mi$carà adânc pe Platon $i el zise :
Eu chiar dela na$terea tnea nu cunosc bauturile
tari ; ele-mi sunt desgustätoare $i din pricina firii
mele. Dar dupä cuvintele tale, pe care eu le pri-
mesc ca din gura lui Dumnezeu, voi implini cu
toatá silinta sfatul tätt." Auzind acest rgspuns, bà-
trânul se bucurd $i zise : DacA tu vei implini ce-
eace fàggdue$ti, atunci cred cä Dumnezeu te va
pAzi de orce vätämare sufleteascä. Sà tii insä,
a multi vor cAuta prietenia ta $i te vor indemna
sà bei cu ei. $1 când vor intimpina din partea ta
refuzi, atunci ei iti-vor pricinui multe amArkiuni.
Dar tu sA rabzi toate $i sfaturile lor sA nu le ur-
mezi. In cele din urmd ei vor conteni sd se mai
agate de tine vor da pace. Atunci In sufletul
täu se va statornici pace adâncd."
Toate cele spuse de bdtrAnul se implinirà in-
tocmai. Platon avu sä indure nu putine ispite dela
PAISIE 6
 g2

aceia, cari voeau sa-1 atragl in compania lor, dar

el amintinduli sfaturile bätrânului, rimase ne-
induplecat. Platon atrase asupra sa i atentiunea
multora dintre cälugärii mai de samä ai Lavrei,
cari duceau viatä duhovniceascä i cari II iubira
pentru purtärile lui. Dar in deosebi era bine dis-
pus pentru el Ieromonahul Veniamin, seful Tipo-
grafiei. Venind iarna in Lavrà, Platon nu avea o
häinutd mai groasà, ci una foarte subtire, de varä.
Cu aceasta mergea el si la bisericA $i tremura a-
colo de frig. Sä ceard o hainä mai grosutä, îi era
rusine. Observand aceasta pärintele Veniamin, II
cäpätui cu haina de care avea nevoe $i se ingriji,
ca el sä nu clued lipsd nici de orice alta.
Vara veni in Chiev la inchinare cumnata lui
Platon, sotia räposatului säu frate, fost preot la
Catredala din Poltava, impreung cu fratele $i un-
chiul säu. Intâlnindu-se cu Platon, ei mersera in
chilia lui $i-i istorisird urmätoarele despre mama
lui : Mama ta zisera ei, dupd plecarea ta la
Chiev, a plâns mult, dar tot nu credea cä o vei
päräsi. Când insd ajunsä panala ea vestea, cá nu
se $tia unde ai dispärut tu din Chiev, ea fu cu-
prinsä de o intristare nespusä. Nefiind in stare
sä se lini$teascä, ea plecä la Chiev sä te caute.
Pe timp friguros de iarnä ea cutrierà mänästi-
rile $i schiturile, dar toate cAutärile ei au rämas
zadarnice. Ea se intoarse acasä obositä, chinuitä
abea vie. Acasä ea tot timpul plângea $i se bo-
cea $i nimenea n'o putea lini$ti. Insfarsit nesufe-
rita intristare o cuprinsä päind intru atâta, incât
ea sd hotäri sä nu mänânce i sä nu bea rand
va muri.
In câteva zile ea slábi asa de tare, Meat cu-
getele incepurä a i se incurca $i ea, släbità cu
desAvar$ire, zäcea in pat, asteptându-si apropiatul
ceas al mortii. Imprejurul ei se strânseserà toate
 83

Tudele i priveau la slânsa cu mare jale. Deodatä

bolnava, ca $i cum ar fi väzut inaintea sa ceva
grozav, fu cuprinsä de spaim i Incepu sä roage
pe ceice o inconjurau sa-i dea repede cartea de
rugäciuni. Cand i se dädu cartea, ea incepu sä
citeascä tare Acatistul Maicei Domnului. Dupä ce
citi Acatistul odatä, ea incepu indatä sä-1 citeasca
din nou $i repetä aceastä citire de multe ori. Unii
voirä sä-i ia cartea din mânä, dar ea nu voi sä o
.dea. A$a trecu o zi $i o noapte. Deodatá bolnava
Isi râclicA ochii In sus $i ca o jumätate de ceas
privi fintá inteun punct, apoi strig4 tare : Dacá"
.a$a e voea lui Dumnezeu, apoi nu mä voi intrista
niciodatà dupä fiul meu." Auzind aceste cuvinte, ru-
dele incepurä sä o roage ca 85 le spunä, ce a väzut.
Dar ea nu le räspunse nimic, ci rug5 sá fie che-
mat duhovnicul säu. Rämânând cu dânsul deosebi,
ta-i povesti tot ce se petrecuse cu dânsa. Dupd
aceasta mintea-i reveni cu totul. Si dupä aceia ru-
dele o intrebarà, ce a vdzut, dar ea täcu. Bänu-
ind, cA ea din pricina marei släbiciuni, nu poate
sä vorbeascA, ele incepurä sä-i toarne cu lingurita
apsá In gurg, apoi Ii dAdurà o hranä usoarà, lichidä,
ca la un prunc mic, pânä când ea fu in stare sä
mänânce singurg. Dupä aceea o radicarà $i o spri-
jinirä sä stea in pat. Atuncea ea spuse urmátoa-
rele : când eu am släbit cu totul de foame $i
a$teptam sä mor curând, deodatä am väzut o mul-
time de draci, foarte cumpliti si negrii, gata si
täbärascA asupra mea. Atunci eu m'am ingrozit si
am inceput sä vä rog ca sä-mi dati cartea. Citind
Acatistul Maicei Domnului si punându-mi Inteinsa
nädejdea, cu aceasta eu mä al-Aram de nävälirea
dracilor. Auzind cuvintele cele sfinte, ei se cutre-
murau i stand departe, nu Indräsneau sä se apro-
pie de mine. DupAce au trecut a$a o zi $i o noapte,
-fui cuprinsä deodatà de un elan de bucurie : pri-
 84

vind in sus, eu vAzui cerul deschis i un inger ar

lui Dumnezeu, care ca un fulger se pogori la mi-
ne. Oprindu-se aproape de mine, el imi zise
Nebun-o, ce faci ? In loc ca tu sA iubesti din
toatA inima pe Hristos, Domnul tAu, mai mult de-
cât fAptura, tu ai preferat pe fiul tAu $i pen-
tru aceastA iubire nechibzuitA, ti-ai pus in gAnd
sA te omori prin foame $i prin asta sA caz in o-
sândA ve$nicA. DacA fiul tAu päräsindu- te, s'ar fi
apucat sA se indeletniceascA cu tAlhAria sau altA
ceva asemAnAtor, nici in astfel de caz nu trebuea
sA te dai la intristare peste mAsurA, pentrua
fiecare singur are sA rAspunclA pentru sine inain-
tea lui Dumnezeu. Dar fiul tdu, dupA vointa lui
Dumnezeu, nu si-a ales un lucru rAn, ci via ta mo-
nahiceascA. Cum darA se putea, ca tu sA te dedai
la asemenea intristare desperatA si sA-ti perzi su-
fletul ! SA $tii dar bine, cA fiui tAu, din mila Dom-
nului, va fi neapArat monah. Si tie ti se cuvine
sA incetezi cu intristarea dupA el $i s5-1 urmezip
pArAsind lumea. voea lui Dumnezeu. DacA
insä tu te vei impotrivi acestei vointe a lui Durn-
nezeu, eu te voi da pe mina dracilor, care in-
conjurA patul tAu, ca si alti pArinti sA se invete
sA nu iubeascA pe copii lor mai mult decât pe
Dumnezeu." Auzind aceste cuvinte ale ingeru-
lui, am strigat tare : DacA a$a-i voea lui Dumne-
zeu, apoi eu niciodatA nu voi mai fi tristA dupd
fiul meu. Cum am rostit aceste cuvinte, dracii au
perit, iar ingerul Domnului bucurându-se, s'a înäl-
tat la cer".
Auzind aceastA istorisire a mamei tale, ru-
dele se inspAimântarA $i slAvirA pe Dumnezeu,
care pe asemenea cale minunatA a izbAvirei de
intristarea ei cea cumplitA $i de moartea voitä. Cu-
rând dupA aceasta bolnava se insAnAto$i cu desà
vAr$ire $i de$i plânge adesa dupA tine, dar adu
 - 85 -
<ându- $i aminte fdgáduinta datà lui Dumnezeu,
-se stApâneste dela intristare peste mAsurd $i se
pregAteste sà intre in mänästirea Pocrovu, unde
astAzi tràes,te mama ei, bunica ta, egumenia md-
nästirei, $i unde se afld deasemenea $i sora ei,
monahia Agafia.
Isprävind istorisirea sa, cumnata lui Platon $i
rudele ei isi luará rämas bun dela dâasul $i ple-
card inapoi la Poltava. Platon auzind istorisirea
,despre mama sa, nu conteni a se ingrozi, dându-i
sama, câtä intristare i- a pricinuit el prin plecai.ea
sa deacasà, dar in acela$ timp sà i bucurg, Ca"
Domnul prin judecAtile sale cele neajunse a dus
pe mama sa intre zidurile unui lAca$ monahi-
cesc. In urmá el aflà, cd ea in adev5r a primit
càlugAria si trAia in aceea$ chilie cu sora sa, Ca"-
ta. TrAind in mändstire aproape zece ani, ea
trecu cu pace cgträ Domnul.
In timpul cand Platon träea in Lavra Pecersca
Chievului, acolo se aflau nu putini asceti vestiti.
Astfel era, de exemplu, ieroschimonahul loan, a-
mintit mai sus, duhovnicul mare al Lavrei, care
petrecuse câtiva ani in silfästrie. Un alt ascet in-
semnat era ieroschimenah Pavel. La inceput aces-
ta fusese Preot cu inaltä viatà duhovniceascà. Când
se fAcu monah, fu trimis misionar in China. Du-
'Ace lucrà acolo un nurnär de ani, se intoarse
din nou in lavra Pecersca Chievului i ducea aici
viata in rugAciune, $i pietate. Platon adesa Il vi-
zita $i lua dela dânsul càrti. Odatà Platon se du-
se la dânsul $i-1 intreb4: in ce cons-CA blândeta ?
Bdtrânul privi groaznic la Platon $i vânturând mâna,
ca $i cum ar fi vrut sà-1 loveascA peste obraz.
Platon se feri. Atunci Pavel Ii zise blând $i cu
dragoste Dumnezeu e cu tine, fiul meu! Nu te
-teme. Tu mA intrebi in ce consta fericirea. Dacd
seu ti-a$ fi explicat aceasta prin cuvinte, tu ai fi
 86

uitat repede lAmurirea mea. SA stii, cA blânde¡m

constA in aceea, ca tu, chiar daca te-ar lovi cineva
peste obraz, nu numai nu te mânii pe dânsul, ci dupd
porunca lui Hristos, lì Intorci i celalalt obraz".
Mai era in Lavrà Inca' un ascet insemnat, fiul
ieroschimonahului Pavel, de care vorbirAm chiar
acum, Profesorul zugravilor de icoane. El era
foarte evlavios, bland, smerit si mare ascet. Un
aseet insemnat era deasemenea un schimonah la
Pe *rile depArtate. Mai bine de patruzeci de ani
el condusese pelerinii i inchinAtorii prin pester e,
purtase peste trupul gol o camasa" de sârtnä groasä"
de fer, cu ghimii Intorsi inauntru, din care pri-
cinal el nu putea sa" doarmA culcat in pat, ci dor-
mea pe scaun. De luat in seamA mai era i aju-
torul ferarului celui mare, care purta pe trup-
zece kilograme de fer. Acesta arAta znare drago-
ste lui Platon si ad esa stAtea cu el de vorbA. Mai
era pärintele Nicandru, seful cuhnei. Acesta pur-
ta un brâu de fer in greutate de sase kilograrne.
El deasemenea iubea pe Platon, si a desa II invita
pela sine. VAzind pe 1.0 acesti asceti, Platon se
bucura si slAvea pe Dumnezeu, care-1 invrednicise
sA tralascA intre astfel de oameni. Platon avea
acurn mai bine de un an in Laved i nu avea nici
un gaud sA piece din aceste locuri. Se 'Area CI
a renunfat pentru totdeauna la gandul sAu de
viata de peregrin si de pustie. Deaceea cu deo-
sebire il uimi urmAtoarea imprejurare.
OdatA II vAzu seful fez-61.H, amintit mai sus,
care poftindu.1 pe la dânsul, Ii invitA sA sadA. Ace-
sta uitându-se la Platon cu duiosie, Ii zise : Mie
imi pare tare rAu de tine, c5 n'ai sl stai mult
noi in aceastA sfAntA Lavrà ; dar te vei duce in
alt loc, unde te va indrepta Domnul". Uimit de
aceste vorbe, Platon zise : Crede-mA, cinstite pA-
rinte, eu nici nu neam gindit sA plec din Lava?
 S7

ci am de gind ca, daca-mi va ajuta Dumnezeu,

rAmân aicea pâtiAla cea de pe uring suflare a
mea". BAtrânul insA Ii zise : SA' $tii bine, frate,
cä vorba mea in cel mai scurt timp se va implini
$i atunci vei vedea, cà ti-am spus adevarul". Pla-
ton cunoscându-1 ca mare ascet, nu indrAsni sA-1
contrazied $i puindu-i metang, e$i din chilie. Ve-
nind acasA, nu contenea a se minutia de vorbele
ferarului, care produsese asupra lui mare impre-
siune. La câteva zile dupA aceastd convorbire, veni
la Platon unul din cei mai aproape prieteni ai sAi
de $coalä, anume Alexei Filevici. Dupd ce-si de-
terä buna ziva $i mai vorbirA câte ceva, Alexei
deodatA Ii zise : Dar ti-aduci tu aminte ce fAgd-
duintä ne-am dat unul altuia, când eram incA in
$coalA ? A fost vorba sd nu ne cAlugärim, nici sä
nu träim in mAnAstire bogatà, ci fugind de lume,
sA ne dedäm la peregrinaj i sA trAim in pustie, in
sfânta ascultare, la vreun pusnic, nepArAsindu-ne
unul pe altul pâtiAla ultima suflare $i câ$tigându-ne
pânea $i haina cu munca mânilor noastre. Acum insA
väcl, cA tu ai edlcat jurAmântul nostru, $i in loc
sA trde$ti in pustie, la lini$te, tu te-ai intors in
patria ta $i trAe$ti in aceastä bogatd Laved". Pla-
ton rAspunse : Da, noi cu adevArat am pus in
sufletul nostru fAgAduinta, de care vorbe$ti tu.
Dar din nefericire nici unul dintre prietenii mei
nu mi-au urmat când am plecat din lume. Prie-
tenul nostru Dimitrie neascultând sfatul meu, rA-
mase cu mama sa. Iar eu cAlAtorind singur, n'am
glsit un astfel de bAtran binecuvântat, care sd
vrea sA mA primeascd la sine in sfânta ascultare,
cu toate cA eu pe multi i-am rugat pentru aceasta.
A$a cA mie nu mi- a mai rAmas nimic de fAcut,
decât sA mA intorc in patria mea i sA mA a$ez
in aceastA sfântA mAnAstire".
Atunci Filevici zise : dari tu ai renuntat
 88

definitiv la ideea sä mergi undeva In pustie im-

preunä cu prietenul täu cel de o parere cu tine,
si sä fim sub povata unui povatuitor iscusit ?"
Platon räspunse : Da, acum eu n'am nici cel mai
mic gaud pentru asa ceva, deoarece am gäsit aici
linite deplinä pentru sufletul meu $i intentionez
sä rämân pânäla sfârsitul zilelor mele in acest sfânt
locas". Filevici zise : ,.Dar daca eu ti-as propune sä
pleclin impreunä In cälätorie si sä träim impreunä in
pustie, ce mi-ai räspunde tu la asta ?" Platon : O, iu-
bitul meu prieten, daca tu te-ai hotäri la asta, eu
chiar acum m'as hotäri cu bucurie sä pleam im-
preune. Atunci Filevici sculându-se dela locul
säu, rosti solemn : Dacg a$a e iubirea ta fatd de
mine, 'kick tu pentru mine esti gata sä pleci $i
din acest loc sfânt, atunci $i eu inaintea lui Dum-
nezeu $i inaintea ta mä jur pe constiinta mea, cä
cu ajutorul harului dumnezeesc sunt gata sa nu
mä mai despart de tine pârtä la moartea mea".
Adânc miscati de aceste hotárari ale lor, amân-
doi prietenii se rugarà cu lacrämi lui Dutnnezeu,
cerând dela dânsul ajutor si blagoslovenie pentru
o nond viatä. Rämânând dupà aceasta singur in
chilia sa, Platon nu mai contenea a se minutia
si a se mira de neasteptata schimbare a cugete-
lor sale si de implinirea asa de repede a prezice-
rei ferarului. Si când el dupá acegsta avu prilejul
sä se intâlneascA cu dânsul, fu cuprins de asa
rusine, muck nici nu indrásni sä priveasa la el,
recunoscând, cä acela-i spusese adevärul, iar el
se dovedi un mincinos.
 CAP. IV.
Fuga din Lavra Pecersca paste hotar.
si pedici neasteptate in cale. Platon In
mjnIstirea Matroninschi. Intalnirea eu ieros-
chimonahul Mihail. Platon pleaca In Moklova.

Propunerea nea$teptatä a prietenului distruse

petrecerea lini$tità a lui Platon in Lavra Pecersca
Chievului $i din nou Il ràpi pe calea peregrina-
jului $i a vietii de pustietate. Cuvintele Sfintei
Scripturi : Dela Domnul se indrepteazá Cane
ornului", se justificard hied odatá in viata lui
Platon.
In timp ce Platon a$tepta cu nerábdare acti-
unile urmátoare ale prietenului sdu, Alexei File-
vici recurse la ajutorul a doi colegi ai $coalei Mo-
vilene. Ace$ti scolari erau de fel de peste granità
$i nu li era greu sá le procure dela autoritátile
poloneze invoire de a trece la ei in patrie. Dupd in-
telegerea cu Filevici, ei trebueau, dui-A sosirea
acasá, sä gäsasc5 acolo un orn priceput, care sä
$tie sä" treacá in tainä peste hotar $i pe Platon
cu Alexei. Scolarii In adevár gásird peste granità
un oarecare monah piibeag, care se prinse sd a-
ranjeze fuga celor doi prieteni din Chiev. Acela
veni la Chiev, cAutd pe Alexei i veni cu dânsul
 90

la Platon. Monahul insusi nu se apucä sä treacd

pe cei doi prieteni peste hotar, dar rágklui sá
gäseascd un alt om de näclejde, care sä-i ducd
pânäla granitä, unde-i va Intalni insusi monahul.
Omul cäutat va veni la Chiev la Filevici. Apoi
va a$tepta pe fugari la mändstirea sf. Chiril. De
acolo el îi va duce pâtiä la un loc anumit, le va
aräta mai departe drurnu, iar el va trece granita
pe aiurea $i le va ie$i intru intâmpinare impreund
cu monahul cel pribeag. Dupd un fluerat condi-
tional ei vor trebui sä se intâlneascl. Toate se
puseserà la cale potrivit cu acest plan. CAläuza,
trimisä de monah, se infäti$A lui Filevici. Filevici
Il trimise in mändstirea sf. Chiril, iar el plecd re-
pede la Lavrà cAtrd prietenul säu. Amicii se ru-
gará ferbinte lui Dumnezeu, chiemard n ajutor
pe Preasfânta NäscAtoare de Dumnezeu si pe
sfinti pläcuti lui Dumnezeu ai Lavrei $i esirä
din sfântul läcas. Aproape de mänästirea sf. Chiril
ei se urcará in sania cälduzei si plecarà la drum
Dui-A câtdva vreme ajunserd la locul, unde dru-
mul se bifurca. Aicea cdläuza opri 5i läsä pe cei
doi prieteni, lämurindu-le cu deatnäruntul drumul
ce le sta inainte: ei trebueau sä meargä la dreapta,
dar pe rau ; când vor intâlni localitäti locuite, ei
trebue sà le ocoleascA pe partea stângä si sä se
fereaseä de a cädea in ochii cuiva. El insd fa"-
gddui cä, trecând granita pe aiurea, le va iesi intru
intâmpinare si-i va conduce in tara le$ascä. Apoi
le urà drum bun $i plea. Prietenii, mergând pe
drumul at-Mat de el, rugau cAlduros pe Dumne-
zeu sà i fereascä de orce nevoe. Dui-Ace ei fAcurä
o bucatà bund de drum, inoptá, dar se vedea,
elci era lunä. Intalnind pelângä cale locuinte ome-
ne$ti, ei le ocoleau pe delAturi si mergeau cu
mare greu, cki omätul era pânä la genunchi. In-
sfârit ajunserä la un metoc al MAnästirii Brat-
 gl
schi, cunoscuti lui Filevici. Apucând la stânga, ei
merserà destul de mull prin pädure, ca sä oco-
leased metocu mänästirei, dar când se Intoarserä
din nou la drum, väzurd cA a$ezarea m4"ndstireas-
cd continuä incá. Ei voird sä apuce iard la stânga
in pädure, dar in vremea asta väzu in fata lor
doi oameni, probabil dintre slujitorii mänästitei,
care-i intrebarä cine sunt, de unde-s $i incotro
se duc ? Fugarii cuprin5i de spaitnä, märturisirä
totul. Slujitorii läudarà gindul lor cel bun $i-i
sfätuird sd continue a merge pe acelasi drum
drept inainte. Urându-le drum bun, slujitorii se
despärtird de ei. Prietenii multumird oamenilor
celor buni pentru sfat i plecard inainte. Se fd-
cuse târziu noaptea. Deodatd ei auzird inaintea
lor flueratul conditional. Ei se buturard mull. Fi-
levici läsind pe Platon, dddu -fuga inainte, dar
curând se intoarse inapoi la Platon $i cu desng-
dejde strigg Nenorocire! Impreunä cu monahul
5i cu cAluza vine $i värul meu, care trge$te peste
granità. El färd doar $i poate mä va opri $i va da
de $tire mamei, care va veni numaidecât aicea
si va pune capät pelerinajului meu." Pe când vor-
bea el acestea, se apropiarg de dân$ii monahul
cu cAlduza $i värid lui Filevici. Väzând pe Ale-
xei pliingând, värul Incepu sà-1 lini$teascä, läudà
râvna lui pentru mântuirea sufletului si-1 incredintä,
cA nu va da de $tire rnamei lui despre intâlnirea
aceasta cu dânsul 5i- l läsä sd- $i continue drumul.
Alexei se lini$ti $i incetà de a mai plânge. Platon
$i Alexei plecarà inainte, iar cei trei veneau In
urma lor.
Când ei se apropiaserá acum de granità, de-
odatä din urmä se ivirà slujitorii mänästirii, amin-
titi mai sus, care cu bund samd aveau de gând
sa atace pe fugari si sA-i prade, de oarece Alexel
avea pe el o hainA tare bunä. Ei negresit rAma-
 92

seed tare mirati de faptul, cà fugarii aveau Inso-

titor, si neindräsnind sä-i atace, incepurá sä strige
tare, de bund samá cu gândul de a atrage luarea
aminte a santinelelor de pe granità : Cine $i de
unde sunteti voi? De bund samd sunteti niste f5-
cAtori de rele $i treceti peste granità !" Auzind
aceste strigAte, värul lui Alexei cu bastonul In
mâng se aruncA asupra slujitorilor, iar aceia spe-
rieti, fugird îriapoi strigând tare : Sgriti ! Tâlharii!"
Fugarii temându-se va surprinde santinela,
gräbirà inainte si ajunserd curând la râul, care
despärtea pämântul rusesc de Polonia. Trecând
raul, ei dispärurd in casa värului lui Alexei care
se afla chiar lângA eau, pe partea polonä. Plnála
ziuà mai rämäsese deacum putind vreme si desi
fugarii nostrii erau tare truditi de cälätorie si de
toate cele 'indurate, ei nu puturà nicidecum sä a-
doarmd, munciti fiind de gândul viitorului. Ei nu
se indoeau, cA va trebui curând sä se despartd.
Si in adevär, värul lui Alexei in aceiasi noapte
trimise un cAláret la Chiev, sà spunk mamei lui
Alexei, sä vie indatä sä-si ia fiul. lar De prieteni
el îi retinu la dânsul, Ii ospätä si-i incredintä, cä
peste douá trei zile le va da drumul. Monahul
aflând cà gazda lor e vär cu Alexei se sperid $i
dispäru, färä sä se stie unde. La intrebärile lui
Alexei, värul Ii spuse : Cä acest monah a fost
câteodatä pela el. Odatä i s'a läudat, cà incurând
va trece peste granitä pe un monah tank din La-
vrä $i pe un prieten al lui, un cuconas" din Chiev,
care pleca pe furi$ dela mama sa si vrea sd se
facd monah. Värul lui Alexei autd se afle cine-i
acel cuconae, cum îi e numele si familia. Mo-
nahul multä vreme nu voi sä spuná, dar insfar$it
spuse, cä pe cuconae Il chiamä Alexei Filevici,
,dar il rugá sä nu spunA aceasta nimAnui. Vdrul
lui Alexei fägAdui sá pästreze taina, dar 11 rugsá
 93

sA fie $i el primit pArta$ la aceastä fugä, ceeace-

monahul fägädui. $i acum eu sunt foarte bucuros,.
istorisirea sa várul lui Alexei, cá" mi-a
fost dat sä fiu fatä la trecerea voastrã peste gra-
nitä. De nu eram eu cu voi, nu se $tie ce era sä
suferiti de la acei argati mänästire$ti, ba poate-
$i dela acel monah $i dela tovaräsul lui, ni$te oa-
meni cu totul necunoscuti. In timp ce Platon $i
Alexei $edeau la värul acestui din urmA, venirà
la ei $i cei doi elevi ai $coalei movilene din Chiev,
care le ajutaserd sà aranjeze fuga. Ei hotgräserä-
deasemenea sä ia parte la pelerinajele lor, $i a-
flând despre imprejurärile nefericite pentru ei, im-
pärteau intristarea impreunä cu dân$ii.
Curând veni mama lui Alexei. Vázând pe
Platon $i considcrându-1 autorul principal al fugii
fiului säu, Il acoperi de repro$uri $i de ocAri, ba
voi chiar sä-1 batá. Cu mare greu izbutirà sd o li-
ni$teascä, aruncând vina pe acel monah, care le
inlesnise trecerea granifei. Insfâr$it ea se domoli.
Acum sosi pentru prieteni vremea despäitirei:
cu lacrämi amarà i$i luarà ei rdmas bun unul dela
altul. Platon $i $colarii dela Chiev plecarä in dru-
mul lor, uitându-se necontenit inapoi spre tova-
rä$ul päräsit. Când ei ajunseserà acum la o depär-
tare destul de mare, Alexei nu mai putu rábda $i
alergá dupä dânsii. Ajungându-i, el plânsd tare,
cAzu la pämânt, se bätu in piept $i sa rugil sä"
nu-1 päräseasc5. La vederea durerei lui, prietenii
nu se puturà nici ei stápâni sá nu plângä, dar
Invingându-se pe sine Insu$i, I! rugará sá se intoar-
cd la mama sa. In vremea aceasta in depärtare se
ivirá värul lui Alexei cu alti oameni, cAläri pe cai,
venind repede pe urmele fugarului. Ei Il luarà $i
färä sà ia in samä lacrimile $i plânsul lui, Il du-
serä cu sila la mama lui. Platon $i tovarg$ii lui
i$i continuará drumul, profund mi$cati de celece-
 21r. 94 'Mr

se petrecuserä. Ei ajunsera cu bine la mänästirea

Metroninsc, uncle furä primiti cu bucurie de egu-
men. Aceasta se petrecea chiar la inceputul pos-
-tului mare, anul 1742. Träind in mgnstire, Platon
curând aflä, cä tot in aceastä mänästire, la schit,
s'a oprit si stä vremelnic un lAtrân cu o inaltä
viatä duhovniceascA, anume ieroschimonahul Mi-
hail. Acesta mai inainte a träit multà vreme in
Rusia, unde sà i ndscuse, dar apoi impreunä cu
murti alti iubitori de viatä monahiceascg se mu-
tase in Moldova. Träind acolo Impreund cu uce-
nicii säi, el vizita din când in când locul petre-
cerei sale de altà datà, anume mänästirea Metro-
ninsc. Platon $i tovaräsii sài fkurg cunostintä
cu lAtrânul $i incepurä sá-1 viziteze des, ascultând
povestirile $i povetele lui. Ieroschimonah Mihal
simpatiza cu deosevire pe Platon si i clädea sa ci-
-teascA cärti duhovnicesti.
Aflând eh' bätrânul isi are sederea statornicA
in Moldova, Platon ii spuse, cà i el de multà
vreme are mare dorintä sä plece inteacolo, dar
pând acum n'a avut ocazie potrività sä facA acea-
sta $i cà ar fi foarte bucuros, dacg bdtrânul 1-ar
lua cu dânsul. Bátrânul läudà intentia lui, dar il
sfätui sä plece curând acolo, fárà sä mai astepte
pe bdtrân, $i sä se aseze in schitul Träisteni, nu
departe de orasul Focsani. Egumen in acel schit
e un ucenic al lAtrânului si inteacolo va veni
el, bätrânul, indatAce îi vor îngàdui imprejurárile.
Platon primi cu bucurie sfatul bMrânului $i incepu
sä-$i caute tovaräsi de drum. Ca atare se gäsirà
curând trei monahi din mänästirea Metroninsc :
Antonie, Ieroftei $i Teodul. Dupd luminata zi a
Invierii Domnului, Platon merse la bätrân $i-i
spuse, cd el $i tovar4ii lui sunt gata sä plece la
drum, dacg bAtrânul era' binecuvântare. BAtrânul
le invoi sä plece, dar le porunci, ca inainte de
 95

plecare sg vie la dânsul toti Impreunä In chilia

lui, pentru cea din urmä consfAtuire $i rugAciune.
Väzind dragogtea bAtrânului, Platon Incepu sà-1
roage pentru prietenul ski Alexei Filevici, ca bd-
trânul, dacA Alexei va veni In pustia Metroninsc,
sä-1 primeascä sub purtarea sa de grijä $i sä-1
aducA cu sine In Moldova. Aflând istoria fugei
lor din Chiev, bAtrânul cu plAcere fAgAdui cä
se va Ingriji de Alexei. Punându-$i In totul la
cale treburile In mänästire $i luându-si rämas bun
dela egumen Platon si tovar4ii lui merserà la
chilia pärintelui Mihail, care primindu-i cu mare
dragoste $i rugându-se Impreund cu dâmii, 1i
concediä cu pace In cälätoria lor lungA $i nescu-
tin' de primejdii.
Ei Incepandu-$i cAlAtoria, Inaintau cu fricä,
temându-se mai ales de atacurile uniatilor. Dar
ocrotiti de harul dumnezeesc sträbäturä cu bine
Ucraina $i trecând cu barca peste Nistru, intrard
In hotarele Moldovei.
 CAP. V.
Monahismul moldovenesc in veacul XVIII. Vie-
tuirea lui Platon in Traisteni. Neizb-Snda In
ascultarea .de bucalar. Lntlnirea cu Ktr5nul
Vasilie.Sosirea ieroschimonahului Mihail cu Ale-
xei, prietenul lii Platon. Poveste.a despre fuga
lui Alexei dela mama sa. Sntrile parintelui
Mihail Calre fratime.Ascultarea lui la vie.
Platon pierde utrenia din pricina somnului.
Sosirea in Träisteri a schimonahului Cinufrie.
Platen p5rh'se*te TrNstenii .5i pleacä cu anufrie
la schitul Carnul. Traiul ile schitul CEenul
hottlirea de a pleca la Athos.

Platon intr5 pe p5rnântul Moldovei cu simtul

celei mai mari bucurii $i cu dragoste sincerà pen-
tru el. El $tia, eft' aicea Inflore$te monahismul, cà
aicea vin din Rusia multi asceti, cari cautd add-
post pa$nic $i indà'mânos pentru viata singuraticá
$i tdcutá $i el dorea din tot sufletul sä se lipeas-
cà de ace$ti sihastrii, sà: trAiascA impreun5 cu ei
in singurAtate $i tdcere, $i astfel sä-$i realizeze
visul sdu statornic din copilárie $i din tinere-
tä. In vremea aceasta Moldova in adevär se
prezenta ca unul din cele mai Infloritoare coltu-
soare ale lumii ortodoxe. In orientul grecesc, or-
todoxia, stramtoratà i Impilatà de turci, nu se
 -- 97 -
putea bucura de libertatea trebuitoare. In Rusia
viata monahiceasd incerca strâmtorare din partea
guvernului. Moldovlahia insä, carmuità de dom-
nitori binecredinciosi, departe de centru mahome-
dan $i populatä de un popor ortodox, era sub toate
raporturile tarä indärnanoasd pentru desvolta-
rea linititä i pentru propäsirea 1oca5urilor or-
todoxe. Aicea existau mänästiri din vremuri de-
pärtate. In letopisete sau cronici necontenit se
pomeneste de zidiri de mänästiri de cdtre dom-
nitori, de cdtre boeri si de alti oarneni cu dare
de mând, cari le asigurau prin mari danii. Pentru
toate acestea donatorii cereau mänästirilor activi-
tate religioso-mlrald $i culturald. A$a unul din
voevozi, terminând zidirea mänästirei, statornici
cu anatemä, ca in toti anii o parte din veniturile
mánästirei sä se intrebuinteze pentru sáraci, bol-
navi 5i robi, precum si pentru inzestrarea fetelor
särace. Prin mänästiri se aflau cele mai pretioase
biblioteci, care cuprindeau multe manuscripte,
printre care $i In limba slavd.
Pentru sporirea acestor biblioteci exista un
obiceiu interesant : duhovnicii dädeau celorce ve-
neau la märturisire, dacà erau in stare sä impli-
neascá, ca epitimie, sä scrie cu mâna lor, pentru
biblioteca mändstirei, cutare sau cutare carte. Prin-
tre monahi erau nu putini oameni culti si printre
documentele mänästiresti nu arare ori se intalnesc
nume de monahi cu epitetul invätätor," sau ri-
tor". Prin mänästiri existau nu numai scoli ince-
pätoare, ci i scoli inalte, unde se preda poetica,
matematica, teologia, limbile gread, slavä i mol-
doveneascd. In aceste $coli si-au fäcut educatia si
cultura multi egumeni insemnati, episcopi $i Mi-
tropoliti ai bisericei Moldovlahiei. Mändstirile Mol-
dovlahiei intretineau legAturi strânse cu RäsAritul
PAISIE 7
 98

-ortodox $i cu Rusia. Aicea veneau adesa nu nu-

mai monahi ru?i, bulgari $i sârbi simpli, cari scä-
pau de necazurile din patria lor, ci veneau $i ie-
rarhi si patriarhi din Räs Ara.
Trecând granita Moldovei, cálätorii no$tri,
inaintarà repede spre tinta lor $i ajunserà la un
schit al mänästirei sf. Chiprian, numit Condrita,
unde furä prirniti cu bucurie de egumenul schi-
tului. Teodul $i leroftei rdmaserd aicea, iar Pla-
-ton $i Antonie plecarä mai departe. Läsind in urrnä
Nicorestii, trecurd raul Siret si intrând in hotarele
Valahiei, ajunserä la un Schit al sf. Arhangheli,
numit DAlhäutii, care se afla sub conducerea du-
hovniceascd a bätrânului schimonah Vasilie. Staretul
Vasilie se distingea prin o inaltà via-0 duhovni-
ceased, era foarte citit in literatura patristicA si
cunoscut prin scrierile sale. De neam el era din
Rusia $i träise multd vreme in diferite sähästrii
rusesti, iar apoi sä strämutase in Moldovlahia si
acum era staret al mänästirei Poiana Märului. Egu-
men al schitului Dä Ihäuti era un ucenic al Stare-
tului Vasilie. Acesta primi pe cdratorii nostri dea-
semenea cu mare dragoste. Acest schit plku mult
lui Platon. Aicea erau multi asceti insemnati. A$a
era, bunä oard, pärintele Rafail, care se indeletni-
cea cu prescrierea cArtilor sfintilor Pärinti. El era
bärbat cuvios $i plin de frica lui Dumnezeu. Alt
nevoitor era monahul Dosoftei, care locuea de-
parte de schit si schimonahul Timoftei, care era is-
cusit in discutiuni duhovnicesti $i in tâlcuirea cár-
tilor patristice. Acesti doi monahi träeau retrasi,
inteo vale adânc6, unde-$i Meuse pentru sine o
micA grädinä. Platon îi vizita adesa. Dosoftei, ob-
servand tinereta si inexperienta lui Platon, nu
arare ori avea cu el lungi convorbiri despre pä-
zirea poruncilor lui Hristos si a canoanelor sf.
Biserici. Platon cu buourie asculta povetele lui,
 99

primindu-le ca pe cuvântul lui Dumnezeu. Chiar

InfAti$area lui Dosoftei, chipul lui incuviintat, ex-
presia cucernicd a fetei, produserd asupra lui Pla-
ton o profundd impresie.
Träind câtva timp In acest schit, Platon $i
Antonie îi continuard drumul. Insfâr$it ei ajun-
serà la schitul ierarhului Nicolae, numjt Träisteni
$i aicea furà primiti cu dragoste de ieronlonahul
Dometie, egumenul. Aicea Platon pentru prima
oat-A auzi pravila $i rugAciunile dupd ránduiala sf.
munte Atos, sävär$ità cu mare evlavie $i cu frica
lui Dumnezeu. In schit erau pânälk douázeci
de monahi, care duceau viatà de ob$te $i vreo
cinsprezece pusnici, cari trâeau prin apropierea
schitului, procurându-$i hrana $i imbrdcdmintea,
muncind cu mânile bor. Aicea Platon deasemenea
intâlni multi asceti insemnati. Astfel era, de pildd,
schimonahul Proterie, Malorus din garnizoana Pol-
tava, târgu$orul Re$etilovca. In lume el fusese ar-
gintar, iar ca monah el fAcea foarte frumoase lin-
guri de lemn. Lui ii plkea sä primeased $i sà os-
päteze pe monahii cäldtori.
Iubea päsärile $i le deprinsese ca la anumità
vreme sä sboare la chilia lui. Când Proterie deschi-
dea fereastra, ele intrau in odae $i färd nici o sfialà
mâncau hrana pregdtità pentru dânsele. Proterie
le lua dupä voe In mând, le netezea $i le da dru-
mul $i ele nu se temeau nicidecum de dânsul.
Când Proterie mergea la bisericA, paserile Il pe-
treceau pând la u$a bisericei, $ezind pe capul $i
pe umerii lui, sau sburând imprejurul sdu cu cân-
tare veselà. Dupdce Proterie intra in bisericd, pA-
sAnIe sburau pe acoperisul bisericei a$teptau
sä iasà. Indatà ce el se ivea, ele-1 inconjurau din
nou si-1 petreceau inapoi la chilie.
Mai vdzu aici Platon i pe alt monah cuvios,
de neam din Rusia Mare, care avea obiceiu sA
 100

dea din cand In când masä la toti cglugärii dirt:

ostenelele sale $i le spgla picioarele. In vremea,.
când Platon $i Antonie venirg in Trgisteni, frati-
mea se indeletnicea cu facerea unei chilii, unde
lucra impreund cu fratii $i egumenul schitului. Pe
Platon, din prcind cg nu era tocmai tare, nu-1 luau
la Meru in pádure, ci-i dete ascultare la trapezg.
Slujirfa la trapezg, Platon observg, cá fiecgruia din
frati li se da perând insárcinarea sg pre vgteascd
mâncare $i sá -he'd pane $i se ternea tare inult ca
sà nu-i vie cumva $i liti rândul la acestea. Dar de
ce se temea, deaceea nu scapg. Odatg, când toti
fratii trebuirä sg meargä pentru câteva zile in pd-
dure la lucru, egumenul chiemd la sine 13-2 Platon
si-i porunci, ca in acele zile sg ggteascg el rnân-
care pentru frati. Platon se ingrozi $i incepu sg.
spung egeimenului, cg el niciodatá n'a fácul man-
care si nu $tie sg gäteasa
Atunci egumenul Ii dádu pelanga el un Irate,.
care trebuea spung ce are de fäcut si cum.
Fratele, spunând câte ceva lui Platon, Il lAsä sin-
gur $i se duse in pádure. Platon din nestiintd $i
de tulburare, incurcá povetele fratelui, uitä ce tre-
buea sg facd la inceput, si pe urmg când mânca-
rea incepu sà fiarbg, el voi sá o retragá dela foc,
dar din stângkie rgsturng oala, isi arse mânele
vársd jos tot ce era in oalg. Cu oftári si la-
m-Anti el preggti din nou legume, puse oala la foc $i
incepu sg fiarbá altd mâncare. Intre acestea venird-
din pgdure fratii si vgzind Ca' prânzul nu e gata
se amgrârg foarte tare $i ggtird ei mâncarea. Acea-
sta se petrecu nu odatg. insfarsit, dupä multe ne--
izbutiri, Platon sg invátä sá facd mâncare. E cu-
neputintá de descris bucuria, pe care o incercä el,
când frgtimea Il lguda pentru bucatele gAtite de
(Mitsui. Acela$ lucru se petrecu $i cu facerea pânii.
Când egumenul observá, cg Platon a invgtat cat-
 - 101 -
.,cle cat a face mancare, se hotdra Inv* a
-face si pane.
Odatd, cand fratii plecard la pádure sd facd
lemne, egumenul chiemd pe un frate, care stia sä
facd pane, si-i porunci sä arate lui Platon, cum
trebue sä facd pane, iar lui Platon sà facd toate
dupd ardtarea acestui frate. Fratele lui
Platon toate cu deamdruntul, turnd al-A In cazan,
ii ardtd covata cu fdina cernutd si oala çu drojdie
$ii zise : Dui-Ace se va încàlzi apa, toarnd-o in
toarnd acolo deasemenea si drojdia si frd-
mantd bine toate impreund". Dupd acestea fratele
se duse in pddure. Rdmanând singur, Platon in-
apa si o turnd In Mind. Dupd ce frdmantà
o bucatd de vreme, lAgä de samd, cà apd n'a
Jost destuld pentru fdina din covatd. Neintelegand
cà trebuea sd mai Incdlzeased apd, Platon se sili
sà frdmante toatd fdina si aluatul esi asa de var-
-tos, hick nu se putea vari degetul inteinsul si
fdind tot mai rdmäsese In covatd. Dupd asta Pla-
-ton Incepu sä tae aluatul cu cutitul bucdtele, sà
le presure cu fdind $i sà le batä. Astfel izbuti sà
nu mai rdmand fdind In covatd. Dupd aceea Pla-
ton puse iardsi tot aluatul In covatd $i cu mare
greu puse covata pe cuptor, ca astfel aluatul sd
-creased mai repede. Totus vremea trecea, dar
aluatul nu se dospea. Platon incepu sä arunce
-lemne In cuptor, dar nici aceasta nu *fa' la ni-
mica. Platon nu putea intelege de loc, din ce
pricind aluatul nu creste, ci stä tare si nemiscat,
-ca piatra. Acum trecuse de ameazd. Din pädure
veni un fra1e sà afle de e gata panea. Platon cu
,oftdri Ii rdspunse, cà aluatul Inca' n'a dospit. Fra-
tele luand, eu ajutorul lui Platon, covata de pe
cuptor, cered aluatul cu mâna si väzu, cd-i tare
,ca piatra. Cand Platon îi istorisi cum a pregdtit
,el aluatul, fratele zambi $i zise : Ah, nepricepu-
 102

tule ! Când ai vàzut cä apa e putind, trebuea

mai adaogi apà, sau sA mai iai din -Mind si apoi
sà främânti. Ei, dar drojdiile le-ai pus ?" Auzind
acestea, Platon se rosi tot de rusine si de amd-
rAciune. El abea putu sä ráspundà, cd de drojdie
a uitat ca pâmântul. Fratele väzind turburarea lui
peste mAsurg, nu se puse sA râdä de dânsul, sau
reproseze, ci-i zise : Nu te mâhni ! Vom in-
drepta toate numaidecât !" Dupà aceea el incAlzi
apà, o turnd peste aluat, puse si drojdia si apoi
incepu a frAmânta. Explicând lui Platon, ce sà
facA mai departe, fratele se intoarse in pädure.
Dupà câtva timp, Platon crezu cal aluatul a cres-
cut destul si fácu din el pâni. Dupà aceea tràgând
jaratecul din cuptor, care era asa de inferbântat,
incât scapara scântei. El vâri pânile In cuptor, in-
credintat CA de acum toate au sd iasä bine. Dar
din cauza marei ferbinteli, pânele se inegrirà deo-
datä si se arserà si deasupra si dedesubt. Sco-
tind panile arse din cuptor, Platon astepta cu
groazd intoarcerea fratilor. Când fratii venird in-
sfârit si vdzura ce fäcuse el, Platon cázu cu ru-
sine la picioarele lor si cu lacrämi isi ceru iertare..
Egumenul si fratii nu-i reprosarä, ci luând o pâ-
ne, o faierá, dar se väzu ea' nu e bund de nimica.
Atunci ei fäcurà mAmAligd i ezurá la masà. Pe
Platon insä nu-1 mai puserà sà facd pâne. Istori-
sind in insemngrile sale despre aceste neizbânzi
ale sale, Paisie adaoge Toate acestea le-am
istorisit eu despre mine cu acel scop, ca cei ce
vin In obstea noastrà sä nu despereze, vàzându-si
neindemânarea i nepriceperea lor in unele tre-
buri si sä-si aducá aminte, cà cu ajutorul lui
Dumnezeu si cu sarguintä ei pot sä ajungA a
izbuti in orce lucru".
Curând dui-A aceasta veni in Träisteni Mo-
nahul Dosoftei din schitul DAlhäuti. Väzând pe
 - 103 -
Platon, Il chiemd la sine si-i zise : Dacd voe$ti sdi
prime$ti sfatul meu, eu ti-a$ spune un cuvânt in
folosul sufletului tdu". Platon rdspunse, cd cu bu-
curie prime$te tot ce-i va spune bdtrAnul. Atunci
Dosoftei zise : Eu voesc sä te previn, cd invdtd-
torul nostru ob$tesc, pdrintele schimonah Vasilie,
a .avut un ucenic cu numele Paisie,-"care a murit
acum trei ani. Acest ucenic din copildrie crescuse
pelângd staretul Vasilie $i staretul tinea mult la
el. Având nevoe de un preot, el convinsese pe
ucenicul säu sd primeascd preotia inainte de vrA-
sta rânduitd pentru aceasta, de$i ucenicul nu do-
rea. Când insd ucenicul a murit, staretul a plâns
mult dupd el, parte pentrucd $i-a pierdut ucenicul
cuminte $i bun, iar parte pentrucd s'a lipsit de
preotul trebuitor. Curând staretul Vasilie are sd
vie aicea, ca sA cerceteze pe frati. Când te va
vedea, de build samd va voi sd te ia la dânsul.
El va afla prin duhovnicul tdu, de nu ai vreo
pedicd pentru hirotonie. $i de nu va fi vreo pe-
dicA, el te va sfdtui sA te dud sd trde$ti la el $i
apoi te va sili sA prime$ti $i preotia. $i dacd-1
vei asculta, $i te vei face preot inainte de vrâsta
rânduitd, atunci tu in tot restul vietii nu vei gdsi
lini$te pentru con$tiinta ta. Deaceea eu te sfdtuesc :
dacd tu nddAjdue$ti sd rdmai credincios canoane-
lor biserice$ti, atunci poti sA treci $i sä trde$ti la
sfântul nostru pdrinte ; iar dacd nu, atunci poti
trece sA trde$ti undeva aiurea p:ind la vrâsta sta-
tornicitd pentru preotie, $i dupd aceea sd treci la
el". Multdmind bdtrânului Dosoftei pentru pova-
tá, Platon îi spuse, cA simtindu-si nevrednicia sa,
el ar voi pAndla moarte sA rdmând simplu monah.
Auzind aceste cuvinte, bdtr:Inul se bucurd $i zise :
Dumnezeu sa-ti ajute frate".
Curând dupd aceasta, inadevdr, veni in schit
schimonahul Vasilie. Egumenul schitului $i fratii
 - 104 -
se bucurarä tare mult de aceasta. Staretul isi puse
ochii pe Platon si dupd câteva zile porunci egu-
menului sà intrebe pe Platon, de nu are vreo
pedicd pentru hirotonie in preot când afld,
vreo pedicd desamd nu existd, insärcind" pe egu-
men sd sfdtueascd pe Platon s'd treacá la Poiana
Mdrului spre a trdi acolo. Platon, aducându-si
aminte de cuvintele lui Dosoftei, refuzd propune-
rea. Pricepând care-i pricina refuzului, staretul
Vasilie porunci sd se spund lui Platon, ea' el nu-1
va sili sd primeascd preotia inainte de vreme. La
aceasta Platon rd'spunse, Ca' el s'a hotdrit in suf-
letul sdu, ca nici dupd atingerea vrastei canonice
sd nu se hirotoniseascd preot pând la moarte, de
oarece nu se crede vrednic de o sarcini asa de
infricosatd si plin'd de rdspundere. Auzind acestea,
staretul conteni de a mai insista in propunerea
sa. Aceastd imprejurare a 5i fost pricina, cd Pla-
ton, cum singur scrie despre aceasta, n'a mai
avut prilejul sd se ducá cu staretul Vasilie la schi-
tul Poiana MArului, desi el dorea aceasta. Curând
dupd aceasta staretul pdrdsi schitul Träisteni, pe-
-trecut de toti fratii.
In vremea aceasta sd rdspândi in schit vestea
imbucurätoare, cd se apropie ieroschimonahul
Mihail cu ucenicii sdi, printre care se afla 5i prie-
tenul lui Platon, Alexei Filevici. Egumenul 5i toti
fratii din schit grAbird intru intâmpinarea bdtrâ-
nului 5i inchinându-se inaintea lui pând'la pämânt
primird binecuvântare dela dânsul. Dupd aceea
intrarà cu totii in bisericd 5i sdvârsird acolo ru-
gdciunea de multdmire. Dupà mask' Platon, vâ-
nând momentul potrivit, chierná la o parte pe
prietenul sdu si-1 rugd istoriseascd cu amá-
runtul, cum a izbutit sd iasä din Patrie. Alexei
istorisi lui Platon urmdtoarele : Dupdce m'am
despärtit de tine 5i mama m'a dus acasä, asupra
 105

mea cäzu asa intristare $i asa urit, Incât m'am

bolnävit. Dar nu conteneam a ruga pe Dumnezeu
sä mä ia din lume, cum va $ti El singur. $i iac5,
dupä rânduirea lui Dumnezeu, veni la mine ca sä
mä cerceteze la boala mea, unul din prietenii mei
anume Alexei Melis. In tirnpul convorbirii, el imi
spuse, cä" si el vrea sä se facA monlh. Atunci eu
m'am bucurat tare mult i 1-am rugat sä vie pela
mine mai des. Impreunä cu dânsul ne-am gândit
cum sd scäpätn din lume. Dupd sfatul lui, eu am
inceput sä ascund de mama tristeta mea i ei Ii
cdzu tare drag prietenul meu, socotind cä sub
Inraurirea lui am inceput eu sá uit de cAlugärie.
Când sosi primdvara, prietenul gäsi un monah
cAlgtor $i descoperindu-i aceluia intentia noasträ,
II rugd sä ne ajute. Monahul ne sfdtui sä cumpà-
rAm o barcä $i fägAdui sä ne ducA cu barca pând
la mänästirea Metronisc, care se aflä nu departe
de Dnipru, in jos pe cursul lui. Acest slat nouä
ne-a pläcut tare mult.
Dupà aceea am cumpärat barca, ne-am apro-
vizionat cu diferite lucruri pentru drum, si ru-
gându-ne lui Dumnezeu $i sf. ierarh Nicolae, am
plecat la drum. Toate au mers bine $i trecusem
acum de Tripoli, când väzurdm pe mal santinelele
cari au strigat la noi. Noi ne-am speriat socotind
cà ne vor opri. Cu mare fricA am inceput a vâsli
spre ele, rugindu-ne lui Dumnezeu, ca sä ne fe-
reascä de primejdie. Când insä am ajuns la mal,
monahul privind la santinele ne zise incetisor :
Nu vä temeti, Ca' mi-s cunoscuti !" DupAce noi
ne-am apropiat $i mai mult, atunci si santinelele
recunoscurd pe monahul nostru $i dándu-i bung
ziva, 1'1 intrebarà unde merge. Monahul räspunse :
MA duc pânä" la mitocul niánästirei sf. Chiril, cà
sunt trimis de egumen sä conduc acolo trebile".
Apoi santinelele intrebarà pe monah : Dar cei
 106

din barca ta cine sunt ?" Ace$tia-s scriitorii

mei, pe care mi i-a dat egumenul".
In timpul acestui schimb de vorbe, el cinsti
santinelele cu rachiu, pe care el 11 luase anume pen-
tru asemenea intâmpläri, ba le turnä ate putm
$i in vasele lor. Apoi le oferi pâne $i alte lucruri
de mâncare $i le dddu $i putini bani. Santinelele
rämase tare multumite $i ne slobozirà cu pace. Noi
insd multámirgm cu lacrämi lui Dumnezeu, care
ne scdpase de asemenea primejdie. Dupd câteva
zile ajunserdm la locul, unde trebuea sà se sfâr-
$eascd drumul nostru pe apà. Acolo am vândut
barca unor locuitori din partea locului, iar noi
plecaräm pe uscat spre mänästirea Metroninsc, care
acum nu mai era departe. Acolo am fost primiti
cu dragoste $i ni s'a dat adäpost pârfäla plecarea
noastrd in Moldova. Staretul Mihail väzându-ne,
se bucurd $i lud asupra sa grija pentru toate tre-
buintele noastre trupesti $i duhovnice$ti. La el am
intâlnit eu i pe acei $colari din mändstirea Brat-
schi, care ne ajutase nouà sA trecem granita Po-
loniei. Noi cu totii incepurám sä a$teptdm cu ne-
räbdare cAldtoria spre Moldova, ce ne stätea Ina-
inte. Insfâr$it ziva mult dorità sosi. PArintele nos-
tru sufletesc adunându-ne, ne-a dus la egumenul
mänästirei $i multämindu-i pentru ospitalitate, ceru
pentru sine $i pentru noi blagoslovenie pentru
drum.
Egumenul ne dori din inimä cdldtorie bund.
$i noi plecarArn la drum. Cu ajutorul lui Dumne-
zeu, sträbdturätn cu bine Ucraina $i am venit in
aceastà binecuvântatà tard, in acest sfânt schit al
sf. Ierarch Nicolae, fäcätorul de minuni, unde eu
cu dragoste nespusä te v5d $i pe tine, iubitul meu
prieten, $i cu lacrämi multdmesc lui Dumnezeu, care
m'a adus sä trdesc cu tine aicea, in acest sf. schit".
Ascultând istorisirea prietenului säu, Platon
 - 107 -
deasemenea multámi lui Dumnezeu cu lacrámi,.
care mai presus de a$teptárile lor, le implinise
vechea lor dorintd de a trái impreuná, sub con-
ducerea incercatului lor párinte duhovnicesc. Mai
stând putin de vorbg, prietenii se despártirá $i
plecä fiecare la ascultarea sa.
Träind In schit impreunä cu prittenul sau, Pla-
ton observä cu mirare, c acela, fiind totdeauna
anemic $i slab, acum incepu sä se intáreascd In
putere, incât putea sá indeplineascá cele mai grele
munci : aducea, de pilciä, din pädure barne a$a de
grele, Meat Platon se ingrozea. Odatá veni la schit
ieromonahul Osios din sfântul munte al Atosului.
Träind câtva timp In schit i plecând mai departe
la drum, acest monah uimi pe toti prin cuvintele
ce spuse la plecare. Luându-si rärnas bun dela
bátrânul Mihail $i dela frätime, i depártându-se
câtiva pa$i de ei, el deodatä se intoarse inapoi
privind pe bátrân, pe frati $i pe cei trei poslu$-
nici, cari stäteau mai la o parte de ei, $i anume :
pe Alexei Filevici $i pe cei doi prieteni ai lui, din
care pe unul it chiema tot Alexei, iar pe celalalt
Mihei, Osios zise Cinstiti pärinti $i frati, rämâ-
neti cu Dumnezeu ! Rárnâneti cu Dumnezeu $i vOir
sfintilor trei coconi !" Auzind aceste cuvinte, stare-
tul Mihail spuse celor dimprejur : Luati aminte
la intelepciunea acestui om. El nu a$a degeaba a
numit pe ace$ti trei poslu$nici sfintii trei coconi,
ci a avut in vedere literele incepátoare a numelor
lor care coincid cu literele incepätoare ale nume-
lor celor trei coconi evree$ti din Babilon, care erau
Anania, Azaria $i Misail, iar ace$ti de la noi sunt
Alexei, Alexei i Mihei".
Când apoi veni vremea tunderei In monahism
a acestor trei ascultátori, atunci tocmai aceste nu-
me li s'au $i dat, pe care le ardtase Osios.
Din ziva sosirii prietenului säu, Platon tot
 108

iinipul a$teptä: nu cumva-i va vorbi acesta de ho-

tärdrea luatä de ei $i intdritä cu jurdmânt, de a
.se strätnuta impreunä $i a se sprijini unul pe al-
tul in lupta monahiceascA ? Dar vremea trecea,
Alexei era acum $i imbräcat rasofor, $i totu$i el
niciodatd, nici cu un cuvânt nu dAdu a intelege
lui Platon despre fdgäduinta clan de ei unul al-
tuia. Aceastä tdcere mâhnea $i umplea de mirare
pe Platon, dar nici el nu se hotära s pomeneascd
lui Alexei de jurämiintul lor, hotärând sà a$tepte
cu rAbdare ce le va trimite mai departe Domnul.
Staretul Mihail avea obiceiu, ca duminicile $i sär-
bdtorile, dupd masà, sä iasd din chilia sa, sä $ada
lângd bisericd pe iarbA verde sub arbori i sä sfä-
tueascA cu fratii. Aceste sfaturi aduceau mare man-
gâere tuturor. Bdtrânul vorbea despre päzirea po-
runcilor evanghelice $i a regulelor biserice$ti, in-
credintând pe frati sä nu se lese biruiti de duhul
vremii $i de pilda oamenilor, cari träesc färd
lui Dumnezeu". Ci aducd aminte de cu-
vintele sf. Vasile cel Mare despre trebuinta de a
pdstra cu sfintenie toate cele läsate nouà de vechi
sfinti párinti. De vorbit el vorbea cu multd in-
sufletire $i cu lacrimi.
Asemenea sfaturi aveau loc nu numai ziva,
ci $i noaptea. Fratii se adunau in acela$ loc, a-
proape de bisericA, $i ascultau pe bAträn pânä
hät cdträ miezul noptii. Impreund cu altii asculta
aceste sfaturi $i Platon $i multumea lui Dumne-
zeu, cà l-a adus sd intâlneascA un astfel de bä-
-trân intelept si incercat. Când sosi postul Ador-
mirii Maicei Domnului, staretul tunse rasofor pe
Alexei Filevici $i pe cei doi prieteni ai sài. Pla-
ton se bucurd väzând pe prietenul sdu primind
prima treaptd a monahismului.
Curând dupä aceasta egumenul schitului ran-
odui pe Platon la o noud ascultare sà pAzeascd
 109

via schitului, care se afla in munte, la departare

de un chilometru dela schit. Cu acest prilej el id
dadu urmatoarele povete : El poate sa 'parlance
poama cat Ii place, dar mimai dupace a mâncat
macar o bucatica de pane. Egumenul stia, ea' Pla-
ton in patria sa nu numai n'a mâncat, dar nici
n'a vazut struguri $i deaceea i- a dat asemenea
sfat. Folosindu-se de deslegarea data" lui, Platon
toed ziva mânca poarnA si se impatimi de ea in
asa masurA, incat nu mai voea sä se mai hraneas-
CA cu nirnic aka' ceva, $i de aceea la masa nu
mânca. Din aceasta pricina slabi $i-i cázu fata ca
dupA o boalA oarecare. Abea nurnai dupa culege-
rea viei Platon incepu sa manânce cu toti ceialalti
la mash' si sä se indrepte ca mai inainte.
IncA inainte de culegerea viei, egumenul muta.
pe Platon inteo chilie noua, nu departe de schit,
deasupra unui parAu, din care nu se vedea bise-
rica. Traind in aceasta chilie, Platon adormi o-
datA asa de tare, 'Meat nu auzi clopotul la utre-
nie, si aceasta era spre Duminica. Când se trezi
$i veni la biserica, afla ea* se citise Evanghelia
se incepuse citirea canoanelor. De ru$ine Platon
nu indrAsni sa intre in biserica, ci plangand a-
marnic, se intoarse inapoi la chilia sa. Nu se duse
el nici la liturghie $i departându-se putin de chi-
lie, $ezu jos $i plângea. Dupd terminarea liturghiei
$i sosirea vremei de masa, batrânul Mihail, egu-
menul $i frAtimea, observând lipsa lui Platon dela
bisericä, ceea ce alta data nu se mai intâmplase,.
se mirara. Insfarsit batranul Mihail zise : Parinti
$i frati, va rog pentru Domnul, mai adAstati pu-
tin cu masa, Wand aflam, ce s'a intâmplat cu fra-
tele nostru Platon". $i indata trimiserA pe until
dintre monahi, $i anume pe Atanasie, scriitorul de
carti patristice, la Platon. Atanasie gasind cu mare-
greu pe Platon, incepu intrebe, de ce plange-
 - 110 -
Platon nu fu in stare sd spund nici o vorbd, ci
Incepu sà plângd si mai tare. Insfarsit dupd multd
mângaere, el abia putu spune lui Atanasie
durerei sale. Atanasie din nou incepu sd-1
mângâe si sd-1 indemne sA meargd cu dânsul la
frati in schit, cari färd el nu vor sl se aseze la
masd. Platon rdspunse prin lacrämi : Cum sd merg
eu la sfintii pdrinti, si cu ce obraz sä mA ark eu
lor, dupd un pdcat asa de mare, care m'a batjo-
corit pe vecie inaintea lui Dumnezeu si a oame-
nilor !" Apoi rugä pe Atanasie lese si sd nu-I
sileascd sA meargd in schit. Dar Atanaie urmd
sd-1 incredinteze si in cele din urrnd Il induplecd
sA meargd. Platon merse plangand si când sosi
In schit i vdzu pe bdtrân si pe frati sezind si
asteptandu-1 pe clânsul, el cu rusine si cu spairnd
cdzu la pdmânt si suspina nemângaiat.
Atunci bdtranul, egumenul si fratii, sculan-
,du-se, radicard pe Platon $i aflând dela Atanasie
pricina lacrämilor lui, incepurd mangie. Apoi
multdmind lui Dumnezeu, cd au gdsit pe Platon
viu si sdndtos, sezurä la masd si poruncird si lui
Platon sA manance impreund cu ei. Platon insd
din pricina marei rusini si a mahnirei, nu putu
sä mânânce nimic. Abia numai dupá terminarea
mesei maned putind pane. Când dup.* masd Pla-
-ton merse la chilie, bdtrânul Mihail, adresandu-se
frdtimei si mai cu samd tineretului, zise Vedeti
ce ravnd si ce durere arzätoare a ardtat acest Va-
nn. frate ? Sd vd fie dar de pildä tuturor de sir-
guincioase cercetare a pravilei bisericesti ! Nu din
vointd a scdpat el slujba bisericeascd si ati vdzut
cat s'a intristat si s'a amArit ! El nici n'a vrut sA
manânce, nici lumina soarelui sA o priveascá de
marea durere si zdrobire a inimii ! Rugati-vd si
voi din toatd inima, ca sd vd dea Dumnezeu si
 111

vouä tuturor asemenea rAvnä $i intristare dupä

Dumnezeu !"
De aici inainte $i pAnAla sfArsitul $ederei sale
in schit, Platon niciodatd nu s'a mai culcat sä
doarrnd in pat, ci dormea sezind pe un scäuna$.
In Octombrie veni la schit schimonahul Onu-
frie, din schitul sf. Arhistratig Mihaii, adecA din
schitul Cârnul, care se afla in munti, pe päräul
Buzeului insus. Schimonahul Onufrie träise inainte
multà vreme in pustie, apoi in Ungrovlahia prin
muntii cei mad, jar acum träia nu departe de sus
numitul schit. El veni sä" vadá pe ieroschimona-
hul Mihail, pe egumen $i frätimea.
Acesta istorisi multe despre traiul säu prin
munti, despre frumuseta locului säu, despre aerul
curat al acelui loc i apa lui cea bunà. Prin isto-
risirile sale, el stArni in Platon o vie dorintd sä
tráiascA cu bätrAnul Onufrie in pustia lui. Impre-
unä cu Platon se hotdrird sá plece la Cârnul $i
alti câtiva monahi tineri. BAtrAnul Mihail le dete
binecuvântarea sä se ducA, dar väzind cà ei cu
totii erau foarte tined, le dAdu pentru toatä iarna
ca povätuitor pe vechiul säu ucenic ieromona-
hul Alexa.
Multdmind cu lacrAtni bAtrAnului Mihail pen-
tru dragostea lui Orinteascd, precum $i egume-
nului pentru ospitalitatea ce le aduse $i luAn-
du-0 rAmas bun dela frati, monahii nostril ple-
card la drum. Ei merserä prin pdcluri foarte mari,"
pdn munti inalti $i väi adânci $i a treia zi ajun-
serà la schitul CArnul, unde au fost primiti cu
dragoste. RugAndu-se dupà obiceiu in bisericA $i
sdrutAnd sfintele icoane, cälätorii au fost chiemati
in trapezä, hiritisiti si mAngAiati. Adoua zi egu-
menul schitului le clklu chilie fiecäruia deosebi.
Schitul Cârnul avea bisericA de piatrà, intemeeatà
de unul din Voevozii Ungrovlahiei. Aerul $i apa
 - 112 -
erau foarte sänAtoase $i ware. Afarà de un iz-
vor, care nu ingheta, in schit erau foarte multe
izvoarä mArunte cu apd minunat5. Mai era o foarte
mare livadä de pomi roditori, in care se aflau
panAla cinsprezece soiuri diferite de meri mari,
prune dulci i nuci de Valahia. Tipicul schitului
era cel pdiit in schiturile sf. munte Atos : Dumi-
nica $i särbdtorile fratii se adunau impreund la
slujba bisericeascd. Dupä sfarsitul Liturghiei, os-
pätau impreund $i dupd vecernie, si petreceau vre-
mea In sfAtuiri duhovnicesti, iar dupà aceea se
impr5stiau pela chiliile lor, unde fiecare isi sävâr-
sea pravila sa deosebi.
Petrecand in acest schit, Platon $i tovarásii
lui veneau in anumità vreme la ieromonahul Alexa
$i acesta cateodatii le citea ceva din cärtile sfin-
tilor p: r nti, talcuind senzul celor citite ; jar Cate-
odatä atea de vorbA cu ei despre diferite lu-
cruri duhovnicesti. Acesta era un bärbat bland,
smerit, iubitor de frati, avand darul de a man-
gala cu cuvintele sale pand $i inima cea mai in-
tristatd. Altädatd el se ducea cu ucenicii sdi la
pusnicul Onufrie, care trdea in munte, departe de
schit, inteo chilie singuratecd. Drumul spre el
trecea prin minunate päduri, iar chilia lui stätea
pe sprinceana unui munte, deunde se deschidea
o priveliste fermeatoare asupra vällor muntilor $i
välcelelor inconjurätoare, acoperite de pAcluri ne-
strdbdtute. Mai jos de chilia lui murmura un iz-
vora$ limpede ca cristalul, cdträ care el se pogora
pe trepte ca sà ia ap5.
Bdtranul Onufrie isi petrecea vremea In ru-
gdciune, cetire, cantAri de psalmi $i rucodilie, fa"-
cand linguri, pdhdrute, talere $i cutii de lemn de
tei cu mare iscusint5. El era cu mare dar In a da
sfaturi : istorisa fratilor despre viata sa in singu-
rätate prin munti nesträbätuti, unde el in lunile
 - 113 -
de yard i$i pregAti provizie de hrand pentru toard
iarna, deoarece in .curs de opt luni intregi nu pu-
tea sd vadà fa-0 de orn. Cu pärintele Alexa vor-
bea el mult despre patimile trupesti $i suflete$ti
$i despre luptele gândite cele cumplite si färä rà-
gaz cu dracii, despre ispitele lor neinchipuite $i
despre me$tesugirile lor. Si dacd4.n'ar apära pe
poporul sdu Hristos zice el, nu s'ar fi mân-
tuit nici unul din sfinti. Dar celce cade cdträ Hris-
tos cu credintä $i cu dragoste, cu smerenie $i la-
aceluia i se dau mangled, pace $i bucurii
negräite $i dragoste ferbinte cdträ Dumnezeu..
Martori ai acestui lucru sunt lacrämile nefltarnice
din marea dragoste, sdrobire de inimä, smerenie-
necontenità lui Hristos, a$a ea din iubire cdtrd
Durnnezeu omul devine nesimtitor cAtrd bunurile
lumii acesteea."
Ascultând aceste cuvinte ale bAtrânului Onu-
frie, Platon din ce in ce mai mult se aprindea
de dragostea cAtrd viata pusniceascA. El incepea
inteleagd tot mai adânc calea monahiceascä, de-
venea din ce in ce mai serios $i mai aspru cu sine
insu$i. Sub irnfluenta simtului acestuia ce-1 coprin-
dea tot mai mult, el se depurtà in vre un loc sin-
guratec, cddea la pdimânt, se bätea in piept $i cu
lacrämi cerea dela Dumnezeu ajutor, aducându-i
fägdduintele sale. In chilia sa, el se dädea la ru-
gäciuni ferbinti $i la citirea din cártile sf. Pärinti,
cercetându-si zilnic constiinta, tânjind pentru pd-
catele $i neputintele sale si punand zilnic inceput
indreptdrii sale inaintea lui Dumnezeu.
A$a trdi el cu prietenii sdi in schitul Cârnul
cu mare folos sufletesc. Sosi in sfarsit primávara
$i se apropiä vara, când deodatd veni dela bdtra-
nul Mihail poruncd ieromonahului Alexa sä se in-
toarcd acasd. Impreund cu pärintele Alexa plecard
la Träisteni $i unii din prietenii lui Platon.
PAISIE 8
 114

Curând dupä asta egumen in schit ajunsä Varto -

lomeiu, fratele pusnicului Onufrie, care din anii
copildriei fusese ucenic al bätrânului Stefan, care
-träise mai inainte in pärtile Cernigovului. Varto-
lomeiu aräta frätimei multi purtare de grip.' $i
flea pentru primirea ei o chilie noud mare, unde
fratii se adunau adesa pentru sfaturi duhovni-
,ce$ti, ba câteodatä i pentru masa deob$te. Pri-
mävara Platon îi fácu o mica' grädinitá $i puse
patine fasole, bob $i ceapd. Ceapa insä nu se fä-
,cu aproape deloc, bobu rodi bine, dar II mâncará
-$oarecii, iar fasole Platon strânse o ladd. Platon
i$i procurä unelte trebuitoare pentru facerea de
ungari $i incepu sä deprindá aceastä rucodelie,
,dar se ocupa putin cu ea, neavând omul, care sä-1
Indemne la aceasta. lernând In schit $i a$teptând
vara, Platon cu binecuvântarea egumenului, plea
in o nouä cälätorie.
Din nefericire, aici se intrerup insemnärile
staretului Paisie. Judecând dupà câteva locuri din
scrisorile staretulai, putem vedea cá el in acest
timp a fost la mänästirea Na$terei Maicei Dom-
-nului din Moldova 1) $i deasemenea $i la mänästi-
Tea Neamfului. Nu $tim in ce locuri i cât timp
a träit in acest timp Platon, dar aträ anul 1746
in el prinse rdclácini intentia de a trece la mun-
tele Atos. Ce anume 1-a indemnat sä se hotdrascä
la acest pas ? Aceasta o aratd el singur, zicAnd cA
se temea, ca nu cumva pärintii moldoveni sá-1
facá sá primeascd preotia, de care el se inspài-
manta pentru inAltimea acestui dar $i pentru ma-
rea rdspundere inpreunatd cu el. Ca sá scape de
hirotonie, el se hotàrâ sA pAr5sascd Moldova 5i
pe iubitii sái povAtuitori duhovnice$ti. Se poate
crede, ea" afará de aceastä pricinä, a mai fost $i
alta, care l-a fäcut sá plece la Atos. Cei patru ani
de $edere a lui Platon In Moldova sub povata
1) Mänästirea Vorona.
 115

bunilor bAtrâni, dAdurä lui Platon In intregime

acea bogätie duhovniceascä, pe care el o putea
primi aicea. Din toate cele spuse de noi vedem,
cà In cursul tuturor acestor ani Platon rämásese
tot acelas tânär timid, sfios si putin independent,
c um esise din Rusia. El sorbise cu sete povetele
bátrânilor asceti, dar el insusi manifesta putiná
acfiune. Sufletul sAu Insä atinsese acéi grad de ma-
turitate al vrâstei sale, când el trebuea sá treacä din
starea de ucenic tanàr la starea de bärbat inde-
pendent. Aceasta Insá el putea sá o atinga numai
pe calea unei noi Intreprinderi oarecare duhov-
-nicesti nouä, care cerea si circumstante externe
nouä. El simtea In sufletul ski necesitatea de o
luptá mai asprá si mai grea, deck felul de via0,
pe care o dusese pâná acuma. El avea nevoe
timp oarecare sä fie läsat de sine insusi,
ca In luptá singuratecá si independentä cu nepu-
iintele sale, sä se poatá Intári duhovniceste si ast-
fel din tânár slab si timid, sá devie bärbat puter-
nic si incercat, care fiind incercat prin ispite, sà
poatá apoi ajuta $i celor ce se ispitesc.
Muntele Atos färd indoealä atrAgea sufletul
sá'u incá" din copilArie, ca un loc sfânt de inalte
lupte $i traditii. Dar in copnrie, ideea de Atos
fu eclipsatá" in con$tiinta sa de visul peregrinaju-
lui si a vietuirei in pustiu impreunA cu prietenul
cel de un gand cu clansul, sub conducerea vreu-
nui pusnic incercat.
Incercarea nereusità de convetuire cu priete-
nul Al exei Filevici ddrAmá visul tineretei sale $i-i
puse in fa-0 chestia unei cAi nouà de viatá. Odatd
cu strAmutarea in Moldova se apropia de con$ti-
inta lui Platon $i Sfântul Munte. In Moldova se
simtea mai puternic influenta Atosului. Aici Pla-
ton pentru intgia oará asculta slujba bisericeasa,
sävâr$itä dui-A tipicul Atonului, intâlni monahi
cáTátori, cari vizitaserá muntele Atos si care po-
 - 116 -
vesteau multe despre el. Toate acestea aträgeatr,
cu o deosebità putere sufletul säu spre Atos
Muntele Atos Cli traditiile sale seculare, cu natura,
luti asprd dar märeatá, cu pildele sale inalte
nevointe sihästresti $i cu tezaurile lui de scripturi'
patristice se infätisa ochilor lui sufletesti, ca locuL
cel mai aträgAtor pentru noul period al vietii sale.
Luând in consideratiune toate cele zise, biograful
staretului spune, cu prilejul trecerei sale la Atos,.
urmAtoarele Cine poate sä priceapä cAile Dom-
? i sfaturile lui cine le cunoaste ? Prin pro-
nia sa DuronezeeascA, El 1-a chiemat din patria.
lui, I-a trecut prin diferite fàri, ca el sd-si culea-
gl depe acolo prin negot duhovnicesc multa bo--
gAtie duhovniceascA, i insfärsit 1-a adus In sfan-
tul munte Atos, ca si aicea continuând negotul,.
Ina si mai mult sä-si sporeascA bogätia sa du-
hovniceascA, ca apoi sA dea si tuturor celor ce vor
cAuta la el, povatä duhovniceascg. Domnul I-a fäcut
pe dânsul urmAtor Preacuviosului Antonie, care era
malorusian ca si dânsul. Si precum preacuviosul
Antonie pribegind, a venit in sfântul munte Atos,.
unde a primit si sfântul chip ingeresc si a trAit
acolo multi ani, s'a invrednicit de mari daruri du-
hovnicesti, si a fost apoi intors in patria sa, ca
aicea sA sAdeascd si sä imulteascä populatiunea
monahiceascA ; asa si fericitul Paisie, ImbogAtin-
du-se cu bogAtie cereascä, s'a Intors acolo, de
unde plecase, in Moldova, ca sä inoiascA cinul
monahicesc ce se invechise, ca s InoiascA viata
de obste care c5zuse si ca s räsädeascA inteinsa
fericita ascultare, luminând prin invAtAturile sale
pe ceice sedeau In intunerecul nestiintei i inte-
leptindu-i prin indreptarea sau traducerea din nou
din greceste in limba patriei a cdrtilor patristice-
si teologice.
SA pgsim darA acum la examinarea acestub
period insemnat din viata Staretului Paisie.
 PAR TEA III.
1I1ATA S1NGURATECA A STARETULU1 PAIS1E
IN ATOS $1 INCEPUTUL COMUNITATEI
CH1NOVIALE. 1746 1763.

S' a ostenit tn rugeiciuni necontenite

tnaintea lui Dumnezeu, purtand tn su-
flet cuget curat i fiind plM de umi-
lintà". Preacuviosul Isaac Sirul, Cuy. 2.

,Se dlidu cu total citirii dumnezeoli-

lor Scripturi, silindu-se sä le peitrunde.
ldem.
 Muntele Atos.

CAP. I.
StrNrnutarea lui Platon la Atos, Natura Ato-
sului, schiturile si män5stirile lui. Trecutul
Atosului. Meritele Atosului in opera culturii
duhovnicegi. Situatia criticA a Atosului pela
jumttatea veacului XVIII.

Cu strdmutarea la Atos, se terminä pentru

Platon viata de ucenic i se incepu periodul asce-
tismului independent. Când Platon ajunse la ho-
tärârea decizivä de a pleca la Atos, el cutreerá
toate imprejurimile, mergind pela tosi bätrânii,
cari trdiau acolo, i dela toti 10. luä binecuvântare
§i le aduse multämiri cu metanie pentru dragostea
ce-i arAtaserà §i povetile primite de la ei. 13dtrânii
Il indemnarà sä nu päräseascA schitul, dar încre-
dinfându-se cä hotärtrea lui e de neinvins, soco-
tirà voea lui Dumnezeu §i fäcând rugl-
ciune pentru el, 1'1 läsarä sä plece cu pace.
 -.12D
De astAdatà Platon îi esi de tovaräs de
drum pe ieromonahul Trifon. Ei plecarà la drum
numai cu câtiva gologani de aramd la buzunar.
Dar säräcia lor nu-i InspäimântA. In Galati se ur-
card pe o corabie, care-i duse la Constantinopol,
iar de acolo merserä la Atos. CdlAtoria lor fu in-
ceatd si nu tocmai usoarà. Ei avurà de indurat
multe necazuri si supárári si din pricina mArii, pe
care Platon cAlAtoria intdia oarä, si din pricina
foamei si mai cu samA din pricina turcilor. Dar
ajutati de mila lui Dumnezeu, ajunserá cu bine
la Atos, la 4 Julie, in ajunul pomenirii Preacuvi-
osului Atanasie Atonitul, in al cäruia lavrà se si
oprirä ei deocamdatä.
Sfântul munte ! Cât de multe amintiri istorice
stârnesc in sufletul crestinului ortodox aceste
douà cuvinte ! Muntele impArAtesc i dumnezeesc,
cel mai ales dintre toti muntii din lume," cum se
exprimä impAratul Alexie Comneanul, incA din cele
mai vechi timpuri a atras la sine pe pusnicii cres-
tini si a devenit centrul culturii duhovnicesti al o-
rientului ortodox. Muntele Atos alcAtueste una din
cele trei ramuri ale peninsulii Calcidice si anume
pe cea dela margina dinspre rgsdrit. Lungimea
muntelui Atos e de 80 km. iar látimea in diferite
locuri e dela 12 pândla 20 km. In capätul de nuazd
zi al muntelui se ridicA pAnd dincolo de nouri o
indltime uriasà, toatA de marmorA albg. Aceasta si
este muntele Atos, asa de bine cunoscut hied din
anticitatea pAgAnA. Dela el si-a primit numirea si In-
treaga ramurA rAsAriteanA a peninsulei Calcidice.
InAltimea acestui pisc deasupra niveluluì mArii e de
peste 2000 metri. Natura Atosului se distinge prin
frumuseti i variatii minunate. Aproape tot mun-
tele, afarA de piscul de miazA zi, este peste tot
acoperit cu o vegetatie LuxuriantA. Aicea cresc
lAmâi, portocali, peri, alune i castane, si se cul-
 - 121 -
tivA vita de vie. In chip deosebit e cultivatA coas-
ta de fAsárit a muntelui. Pâraele de munte apro-
vizioneazd Atosul cu minunatd apä de bAut, iar
vânturile de marea tempereazA cAldurile verii. Za-
pada cade rar aicea $i nu dureazd multA vreme.
PAseri la Atos sunt putine. Chiar aproape
nu-s. Cu toatd frumuseta Atosului, el poartä pe-
cetea unui fel de tristetA si chiar a unui aer po-
somorât. InAltimea uriasA a muntelui si adâncimea
ametitoare a prApAstiilor uimesc prin mdretia lor
si fac ca chiar cAlAtoria pe munte sA fie grea. Cu
deosebire e mAreatd si inaccesibild localitatea de
pe piscul principal al Atosului, asa Cà acolo rar
se urcA lnchinAtorii. Pe mAsurA ce urci muntele, cli-
matul se schimb5. CAtrA mijlocul muntelui cAlAto-
rul nu mai intâlneste lämâi si portocali, iar pe
culmile muntelui creste pinul si bradul. Iar piscul
Atosului e lipsit cu total de vegetatie. Acolo nu
se gäseste nici mdcar un mic tufar, ci numai po-
doaba Atosului, floricica nevestejitA, a$a zisd a
Maicei Domnului, creste pe aceste InAltimi de
deasupra norilor, revArsAnd un minunat miros.
De pe vârful Atosului se deschide o priveliste
fermecAtoare. Se zice, cd la asfintitul soarelui se
poate zAri deacolo chiar Constantinopolul. Nenu-
mdratele ostroave ale Arhipelagului se infätiseazá
acolo privirilor ca o panoramd plinA de farmec.
Spre apus se vede märetul Olimp, pe care a strd-
lucit prin viata sa sfântA cuviosul Ioanichie cel
Mare; mai departe în depArtarea albastrA se zA-
resc muntii Macedoniei. Iar lanjul lung al culmi-
lor Atosului se Intind spre istm ca niste valuri
verzi de un rar pitoresc. Si tot muntele ni se in-
fAtiseazA ca având chipul crucii, cum a observat
aceasta IncA sf. Atanasie Atonitul.
Vârful Atosului ni se InfAtiseazA ca o micA
piatetd, ocupatA aproape in Intregime de biserica
 - 122 -
cu hramul Schimb5rei la FatA a Domnului. Lum-
gimea bisericei e ca de $ase metri. Fiori te cu-
prind când privesti din aceastA indltime arm-
titoare, de pe marginea stâncii, $i vezi jos, la 2000
metri sub picioare, sbuciumându-se marea al-
bastrA $i fArA maluri. i iacä pe aceste povarnisuri
pitore$ti $i pe tArmurile mdrii, tot muntele e sd-
manat ca $i cu ni$te stele ce scânteeazd albeatA in
mijlocul verdetii, cu numerose mAndstiri, schituri,
chilii pusnicesti $i colibe.
Schiturile dela Atos sunt tot mAnAstiri, dar
se aflä pe mo$ia mAnAstirilor mari i atarná de
ele. Chiliile sunt mici schitulete sau pur si sim-
plu o cash' cu bisericA, apartinâncl mAnAstirilor,
unde trdesc mici comunitAti de cAlugdri. Colibile
sunt chilii fArA bisericd.
Viata mänAstireascA s'a inceput la Atos din
vechimea indepArtatA. DupA traditie, însui Im-
pArAteasa Cerului a sfintit Atosul prin vizita sa.
In veacul al 7-a impAratul Constantin Pogonatul,
pentru aducerea la indeplinire a hotArirei sino-
dului al $aselea ecumenic, care a dispus scoate-
rea monahilor prin ora$e $i trimiterea lor la
pustiu, trecu in stäpânirea monahilor tot muntele
Atos, ca loc foarte potrivit pentru viata cAlugA-
reascd1). NumArul monahilor crescu aicea foarte re-
pede $i in veacul al zecelea erau acolo 180 de
mAnAstiri, iar in veacul al 16-a prin toate mAnAs-
tirile erau peste optsprezece mii de cAlugAri, fArA
a tinea samA de cei de prin schituri, despre care
un istoric zice Multimea acelora noi a o numAra
nu putem, cdci numArul lor numai Dumnezeu
$tie". Incd din cele dintâiu timpuri ale populArei
sale cu monahi, Atosul se separd inteun fel de
1) Vechii parinti biserice§ti trimit pe calugäri la pustie, ca cea
mai potrivith pentru ei. Astazi calugärii sunt scovi din mAnästiri
dti§i in mahalalele targurilor.
 123

lume deosebitä, pástrânduii toate particularitgtile

vremilor Comnenilor $i Paleologilor, ca $i cum ar
fi fost uitat in pustia sa peninsulg.
Cäutând bine la aceastd lume suigeneris, vom
vedea inteinsa multe lucruri stranii $i curioase :
pedeoparte szveritatea traditiei, In canoane i ohi-
ceiuri ; pedealtal parte o deplinä" neatârnare, cum
te mird de se poate întâirii aiurea. Credincios me-
nirii sale, Atosul aproape totdeauna a fost cea
mai inaltd $coalä a monahismului, pästrAtorul cu-
rgeniei credintei si pietàii pentru intrag fa'sgritui
ortodox. Aici au venit oameni din toate tärile orto-
doxe sa' invete viata monahiceasc6 $i intelepciunea
crestineascà. Dar nu numai viata monasticA, rugà-
ciunea, postul si desávarsirea de sine sin gure al-
catueau indeletnicirile atonitilor. Un loc de onoare
In viata lor a fost rezervat si indeletnicirilor cAr-
turäresti, care in conditiile de traiu de aicea au
putut sä se desvolte cu un succes deosebit. Atosul
a devenit centrul intregei eruditiuni a Sizantului
crestin. Aparitia mänästirilor slavone pe Atos a
pus inceput activitàtei de traduceri. Monahii scor-
moneau prin biblioteci manuscriptele grece$ti, le
comparau intre ele, le traduceau in limba slavong,,
le transcriau In mii de exemplare $i inzestrau cu
ele nu numai rnángstirile din Atos, ci $i pe cele
ale Bulgariei, Serbiei, Moldaviei, Valahiei $i Ru-
siei. Tot la Atos veneau pentru copierea cgrtilor
monahi ru$i ca, de pildg, Sava de Tferi, Dosoftei
de Pecersca, Iona Ugreischi $i mai ales preacu-
viosul Nil Sarschii. In veacul al 16-a a dus din
Atos in Rusia multime de cärti precuviosul Ma-
xim Grecul. In vremea patriarhului Nicon, Arsenie
Suhanov a dus dela Atos in Rusia vreo cinci sute de
cArti, printre care erau unele, care atinseserd atun-
cea vechimea de o mie de ani. Atosul a aprovi-
zionat cu cärti pe episcopii greci, cari au plecati
 124 -
la sinodul din Ferara. Vasilie Grigorovici Bar-
schi, cunoscutul cAlAtor prin Orientul crestin, pela
jumAtatea veacului XVIII a vAzut bibliotecele Ato-
sului si se mirA de bogAtia lor si de raritatea cAr-
tilor, ce se puteau gAsi inteinsele. Asa inteo mA-
nästire el väzu o psaltire pretioasä si vrednicä
de multá laudA, de care monahii de acolo spun,
cä ar fi psaltirea lui GurAdeaur, si care nu stim
pe ce cale sou cum a dobândit-o el in viata sa si
a intrebuintat-o la cetit sau cum a fost scrisá de
mâna sa, cAci despre aceasta pe paginile ei nu se
gäseste nici o iscAliturA sau alt semn. Este insI
toatä scrisA greceste, cu aur curat, pe pergament,
cu scrisoare artisticA si inaintea fiecArei catisme
viniete late de trei si patru degete, o teseturá de
desene fAcute din penitA cu aur si vApsele de di-
ferite culori de un artist iscusit, cum nu mai este
alta asemenea. ToatA cartea e invälitä in nfähramA
de mAtasA ca sà nu se päteze, de aceea se pare
cA este noud si scris6 acum. Si eu spun, CA altá
carte asa de frurnoasA n'am vAzut in toate cAlA-
toriile mele. Vrednice de lauclA sunt ostenelele
celorce au scris-o si grija pistrAtorilor".
In timpul defatä in bibliotecile Atosului se
pAstreazA mai mult ca zece mii de manuscrise, cu
,diferit cuprins, care apartin nu numai timpurilor
crestine, ci si celor de dinainte de Hristos. Aceste
manuscrise n'au fost incA cercetate si studiate toa-
te. Cu toate acestea nu in toate timpurile cultura
duhovniceascA si viata asceticA a atins acela$ ni-
vel in Atos. Anii, când a venit in Atos staretul
Paisie, erau tocmai vremuri de decAdere a vietii
duhovnice$ti din sf. Munte. Biograful staretului
scrie cu amAraciune, cA In aceia vreme Sfântul
Munte, unde in vremile de demult infloreau ca
inteun rai bätrâni duhovniceti I cu ctwiintä sfân-
tA nu se mai infdt*azA ca o grädinä
 125

a Edemului... Cäci unde se afla multá sfintenie,.

unde toatà lumea, dar mai ales neamul crestinesc
avea pe cei ce tedeau In muntele acesta drept
stâlp si 1110i-ire a credintei ortodoxe, chipul bunei
credinte si a mântuirei, acolo s'a apucat vicleanul
sä-si samene neghinele sale". Acelas lucru II spu-
ne si Barschi, care aratà si pricinile dediderei :
împilàrile turcilor. Mángstirile jäfuite de autori-
tàfile au särácit si au intrat In datorii cu
neputintä de plätit. Monahii se Imprästiard de prin
mänästirile lor si locasurile Infloritoare rämaserá
In voea soartei. 0 altä pricinä a stärei rele a cd-
lugärilor slavi a fost raportul dusmänos al greci-
lor fatä de ei. Barschi scrie, cà grecii aduserä pe-
cAlugärii rusi pânäla aceea, cä ei furà nevoiti s5
rátAceascá incoace si Incolo prin munte si din
munca mânilor lor sä se hräneasd cu mare greu
si cu multä amäräciune, dispretuiti de toti. Vulpele
au vizuini si paserile cerului cuiburi, iar rusii nu
au unde sä-si plece capul In aceste locuri asa de
minunate, singuratice i foarte potrivite pentru via-
ta cAlugäreasce. Imprejurgrile amintite aici, pre-
cum si alte cauze interne au fäcut, ca pe la ju-
mgtatea veacului al XVIII, viata cAlugäreascA In
Atos sä se afle intr'o stare dureroas de deckuta._
 Mänästirea Pantocrator din Muntele Atos.

CAP. II.
Sosirea lui Platon la Pantocrator. Boa la grea
$1 ins5nMoirea Viata In singurätate.
Noua intalnire cu staretul Vasilie $i insemn--
tatea el pentru staretul Paisie. Tunderea in
mantle. Sosirea lui Visarion $1 viata bor co-
munJ. Nauli ucenici al staretului. Strjmu-
tarea in chilla sf. Constantin. lui
Palsí ?. ca preot. Imultirea frapor. Dobancli.
rea chiliei sf. Prooror bi i prefacerea ei Ri schit.
Clevetirea contra lui Pal3ie i cornbalerea el.

Odihnindu-se câteva zile in lavra sf. Atanasie,

Platon i tovar4u1 sdu plecard mai departe la
drum spre nord, atre mändstirea Pantocrator, in
apropierea cAreia träeau, dui-A cum li se spusese,
cAlugäri de neam slavon. Drumul cätre Pantocra-
tor era greu präpästios i stâncos. Trebueau sd
meargä prin päduri i sä sufere i de cAlduri
grozave, din pricina cdrora se uscase i iarba. Ne-
 - 127 -
cunoscând particu1aritati1e climatului aceluia, cA14-
torii nu se pa'zird de influenta vdTámdloare a
aerului. Curând dupà esirea din Lavrà ei, din
pricina marei Calduri asudard si asudati se asezarä
jos in pddure sd se odihneasch", pe pietrele reci.
Apoi bdurd apd rece $i inteo singurd zi se bolnavirà
amândoi de frigurile rele ale Atosului. In Pantocra-
tor ajunserd bolnavi si acolo cdutarsd pe confratii
lor. Aceia se bucurard de consingenii lor si soco-
tind c boala lor li se trage dela cdlätoria pe
marea, nu dAdurä la inceput atentiune boalei lor,
dar când aflard cd ei se bolndviserd in Atos, se
sperierd, incredintati fiind cd de bund" samá li se
va trage moartea din asta. Cei de gazdà incepurd
sg-i frece cu spirt ferbinte $i dupd multe sfortdri
abea inviorard pe Platon, dar pe ieromonahul
Trifon nu-1 puturd scdpa. El decedà a treia zi
dupä sosirea sa in mänästire. Pe Platon il silirà
sä primeascä hrand contra vointei sale $i sä bea
vin. Nefiind obisnuit a bea vin, värsä. Atunci din
nou Il silird sá bea vin $i din nou värsä. Aceste
vársäturi au fost pentru el mântuitoare. Dupä câ-
teva zile se indreptä cu desdvarsire, si se asezd
intr'o chilie In vecinátatea fratilor. Incetul cu in-
cetul Platon fácu cunostintä cu locasurile vecine.
El vizia mändstirile de prin prejur si pe sihastrii,
dorind sä-$i gäseascà un povätuitor duhovnicesc,
care sd cunoascä scrierile sf. Pärinti si care sd
träeascä in tkere si sárAcie. Dar un astfel de po-
vätuitor el nu putu sá gäseascil si Platon trebui
sä trdiascd singuratic Atunci incepu cea mai grea
vreme din viata lui Platon. Acesta fu un timp de
extremä sArácie, de luptd grea cu cugetul, rugd-
ciune Infläcáratä si de lacrämi abondente. Patru
ani teal Platon in aceastä izolare si acesti ani pre-
facurd pe timidul i sfiosul monah inteun bärbat
experient $i chibzuit.
 128

Platon isi petrecea vremea in citire neintre-

ruptà si in cântare de psalmi, in studierea sf.
Scripturi si a operelor sf. Pärinti si in rugdciune
din toatà inima. El se sili sà sddeascd adânc in
sine smerenia, frângerea de inimä, iubire de Dum-
nezeu si de aliroapele, cugetul mortii si altele.
Conditiile externe ale traiului säu erau foarte
grele. Mai târziu el scria despre acesti ani : Când
eu am venit in sf. Munte din patria mea ortodo-
xd, am fost in asa sdrAcie, incat n'am putut sä
plätesc o datorie de trei parale, pe care le impru-
mutasem dela fratele ce venise cu mine. Fatä cu
o asemenea särdcie trupeascA, eu träeam numai
din pomanä. Si dacà stintii parinti din neamul
slovean, care se aflau in sfântul munte, nu m'ar
fi ajutat, eu n'as fi putut nici intr'un chip sd träesc
acolo. De multe ori am umblat descult chiar si
iarna, i färä dmasá pe mine, si aceastä stare a
mea a durat patru ani.
Când se intainpla sà aduc din Lavrà sau din
Hilandar la chilia mea cea säräcdcioasä pomana,
sau sä car lemne din pgdure, sau sä fac vreo altd
muncal corporalä, atuncea eu trebuea sä stau in
pat ca un släbänog câte doual trei zile". Plecând
dela chilia sa, Platon niciodatà nu incuea usa,
pentrucu in chilia sa nu era nimic alta decât u-
nele drti pe care el si le procura din mänästirile
bulgare si sârbesti. Asa a halt Platon vreo patru
ani in pustia sa singurated. La inceputul anului o
mie sapte sute cinci zeci si sase sosi la Atos bätrânul
ierotnonah Vasilie, deja cunoscut nouä. Venirea
la Atos a bdtrânului Vasilie avu o mare inrau-
rire asupra lui Platon. Ea dädu o nouà directie
vietii lui. Bdtranul Vasilie, gäsind pe Platon, a
träit la dânsul diva timp si-i dovedi toatä pri-
mejdia, la care se expune, träind singuratec. El ii
aratd adevärata cale a vietii monahice. El zicea :
 129

Toatä viata monahiceascä se imparte in trek

aspecte : intAiu obstea ; al doilea traiul in doi sari
in trei, care se chiamä calea de mijloc sau impárg
teascä, având averea comunâ, hrana $i imbräcd-
mintea comun5, munca comunA, grija comunä des-
pre mijloacele de traiu si renuntând in toate la
voea sa, se supun unii altora din dragoste si din
temerea de Dumnezeu ; al treilea aspect pusnicia
îii singurätate, potrivitä numai pentru- bärbatii de-
sAvârsiti si sfinti. In timpul clef*" insä unia, con-
trar scrierilor pärintilor, $i-au näscocit un al pa-
trulea aspect sau rânduealä monahiceascd : isi fac
fiecare chilie unde-i place, trAesc singurateci, pre-
ferind fiecare voea sa $i grija independentä pen-
tru mijloacele de traiu. La prima vedere ei s'ar
asärnäna pusnicilor, dar in fapt sunt niste sama-
voInici, carki primejduesc propria lor mântuire,.
câci ei singuri 0-au inchipuit locuintä $i ei sin-
guri se incura in ea, pentrucä $i-au ales un chip
de trai, care nu-i dupd talia i dupd mäsura pu-
terilor lor. Cine va cerceta cu luare arninte car-
tea sf. Grigorie Sinaitul, va gäsi acolo, eh' nu,
altà ceva se cheamä samavolnicie, ci tocmai a-
cest traiu singuratic si neobstesc. Si chiar ferici-
tul bdtrân Nil Sorschi osândea aspru pe aceia, cari
fiind pätima$i, voeau sä träeascä shigurateci, làu-
da foarte mult drumul impärätesc, rândueala $i
tipicul cäruia se pästreazA in sf. munte al Atosu-
lui. Cu toate acestea unii spun : Eu deaceea trä-
esc singuratec, ca sä nu supär pe fratele meu $i
nici eu sä nu fiu supärat de altul,, si ca sd mä
feresc de grdirea desartà $i de osândirea altuia".
Dar stii tu oare prietene, cd aceste vorbe ale tale
altele asemenea lor mai mult te rusineazá de-
cât te indreptätesc ? Pentrucd si pärintii Bisericii
au spus, cä tineretii Ii e de folos sä se plece, iar
PAISIE 9
 130

anândria, párerea prea mare despre sine, viclenia

si altele asemenea ingânfA si fac pe orn trufas.
De aceea e mai bine, trAind impreunä cu un Irate,
sA cuno$ti slAbiciunea ta $i mAsura ta, sA te cAesti
sA te rogi inaintea Domnului si sA te curAti in
toatA ziva prin harul lui Hristos, cleat sA porti
in tine trufia si pArerea mare de sineti, sA le do-
sesti cu viclenie i sä le hrgnesti cu traiul sin-
guratec, ale cArora nici urmele nu li se pot ve-
-dea, dupd cuvintele ScArarului, din pricina
; càci traiul singuratec aduce nu putinA vAtA-
mare celui pAtima$.
DupA cuvântul lui Varsanufie cel Mare, schiv-
nicia inainte de vreme este pricinA de mândrie.
DacA pe cel slab schivnicia Il duce la mândrie,
.atunci in ce se bizue celce indrAsneste la aceastA
luptA singuraticA ? Nu e mai bine oare a pástra
tAcerea in doi sau In trei pe drurnul impArAtesc ?
-CAci celce leagA bine cu credinta cugetul sAu $i
vointa sa, ca sA trAiascA dupA sfAtuirea cu un
frate, apoi si osteneala lui, si $ederea lui, sävâr$ite
potrivit sfAtuirei cu un frate, vor fi ferite de ten-
tatiunile protivnicului, care cerne $i scuturA pe
celce umbld de capul lui, ca pe ni$te grâu in
ciur. Insusi aceastá petrecere In viata de obste dupA,
porunca Domnului, dà monahului râvnA la tot lu-
crul, de$i i se irnpotriveste satana. Aicea n'are loc
iubirea de sine $i pArtinirea, care dupA soaptele
vrA$masului cupriind pe tot celce cautA ale sale,
care trAeste singuratec si care trece dela o treabá
la alta $i dela o grijä la alta. Si In adevAr, In tim-
purile neobicinuite de acurn se pot vedea minuni
la asernenea pusnici. CâtA vreme ei tr5esc In sin-
gurAtate $i lucreazA dupA voea lor si pentru sine,
el pe fiecare zi lucreazd foarte mult $i nu se in-
greueazA ; iar când, alAturându-se la alti frati, ei
sunt obligati sA lucreze dupA pravilA $i in cursul
 131 -
unei sApt5mâni indeplinesc aceea$ muncä, atunci
ei se tânguesc : aceasta nou'd ni-i peste putere.
Si qacd li se scade lucru la jumätate, ei tot
. zic :$i aceasta ni-i peste putere. SiIi fiind sà l'ai-
mureascd pricina acestui lucru, ei zic : munca pen-
tru noi in$ine ne dAdea râvnd $i hàrnicie, iar când
lucrdm pentru frati, se ive$te numai decât lenea $i
cârtirea. Astfel e drept sà spunem, cài tot celce
träe$te in viatà de obste cu doi sau trei frati,
cliar prin aceastä convietuire se izbAve$te de iu-
birea de sine $i trebue numai prin singurà supu-
nerea poruncilor lui Hristos sau din dragoste ca-
--trà Domnul sä capete indemn la tot lucrul. $i
precum celce trdeste singuratec lucreazA $i pentru
sine din iubirea de sine, a$a $i celce trde$te in
obste munce$te pentru Domnul $i din dragoste
atre El. Deaceea se $i cuvine ca noi neputincio$ii,
tinând calea impdräteascA, sà pdstr5m tkerea in
doi sau in trei. Cu chipul acesta $i ispitele le vom
evita, $i nici iubirii de sine nu ne vom face robi,
si de pkatul samavolniciei vom scApa. In locul
tuturor acestora vom gAsi o cale inclämânoas'd si o
usä" deschisà pentru implinirea poruncilor lui Hris-
tos si pentru invätarea unei pricepute slujiri sfin-
tite. In singurdtate insä i in pustiu, dupà cuvin-
tele sf. Casian, sä nu se hotgrascA nimenea sd se
ducà, deck doar numai unul, desävârsit, care s'a
curätit de orce patimd $i care pand in sfar$it si-a
-fiert toate nedreptAtile sale in viata de obste. Nu-
mai unul ca acesta poate sä" se ducA $i acolo $i
inch' nu fugind de muncd, ci ca sà-$i doban-
deascA dumnezeeasca contemplare $i din dorinta
desàvârsità si sfântà de a vedea pe Domnul Dum-
nezeu, cdci aceasta numai in singurkate se poate
ajunge de cei desävârsiti. Dacà insä monahul va
duce cu sine in pustiu patimi nelecuite, acestea
-vor rämânea in el ascunse, dar nu nimicite. Pus-
 - 132 -
nicul deschide numai u$a unei vesele contempläri3
prin aceia, care-$ au näravul Indreptat $i le
putinta sä vadá luminoasele taine duhovnice$ti
Iar toti cei ce nu-s au näravul Indreptat $i Z.n pus-
tie rämân cu räutatea lor, ba chiar 0 sporesc, $I,
cAlugärul numai pand atuncea se pare Ca' are ráb
dare, câtä vreme nimenea nu vine in atingere cu
el. Când insä vine la el cineva, el indatá se rein-
toarce la náravul sáu cel vechiu. Atunci din nou,
se manifestá patimile ascunse $i ca niste cai ne-
infrânati si bueci din pricina $ederei prea inde-
lungate, duc foarte repede la präpastie pe call%
retul lor. Cáci când noi lepädärn povetele $i sfa-
turile fratelui, cresc In noi ierburile sälbatece ale
räutätii $i acea umbrä de räbdare, pe care o päs-
träm träind impreund cu frätirnea, fie pentru a.
avea respect dela ea, sau pentru a evt rusinea
si scandalul, acurn, când aceste motive ne mai
impedecá, din pricina negrijei noastre Lispare dela
noi. Cáci $i orce sarpe veninos sau fiat-A sälba-
tea, când se ascunde inteo pe$terá din pustiu
sau in bârlogul säu, nu rämâne oare tot rea $i
vätämätoare ? Cu toate acestea in acest timp ea nu
aduce nimánui vátämare $i nu-si cunoaste insusi-
rea sa rea sau buná, cáci inaintea sa nu-i nime--
nea, pe cine 1-ar putea musca sau vátama. $i a-
ceasta nu depinde de buna dispozitie a $arpelui,
ci locul pustiu $i lipsa omului nu-i dau putinta
sä facá ráu. Când insd gáse$te prilejul sá facà rátr,.
el numaidecât sloboade din sine otrava ascunsd
amara lui räutate.
A$a $i pentru ceice cautá desávârsirea in pus-
tie, nu le ajunge ssá se mânie numai pe oameni :-
eu mi-aduc aminte decând.träiam in pustie, ea' má
mâniam tare $i pe un lemn, care era prea gros
sau prea subtire pentru lucru, $i pe toporul rátr,
care nu fala bine crengile, $i pe cremen,!a, care:
 133

tzand eram gräbit, nu da repede scantei, din care

pricina scos din fire, blestämam nu numai fäp-
Aura nelnsufletita, ci $i pe diavolul.
Deaceea pentru atingerea desaVarsirii nu e
,destul numai sä nu trae$ti cu oamenii. Caci daca
<noi nu vom dobandi rabdare In noi In$ine, noi
ne dreptam mania si asupra lucrurilor neinsufle-
tite $i mute adesa din cele mai de nimica pri-
.cini. S. Ion Scararul zice : cine sufere de vr'e o
boala sufleteasca si trece la pusnicie $i ia asupra$
,votul täcerei, acela se aseamAna cu celce se arun-
Ca' in adancul märii $i nu stie sa inoate, ci se
:bizue in vreo scandurä, care sa-1 ducä cu bine la
Celce se luptä cu necurätia sa, la acela
vine la vremea ei tacerea, daca are povatuitor ;
-caci singuratatea cere -Ode ingereasca ; iar pe de
alta parte täcerea pe cei neincercati Ii doboarg.
Nu te abate, zice Eclesiastul, nici la dreapta, nici
stânga, ci mergi pe drumul irnpärAtesc. Calea
-de mijioc multora le-a fost de folos, dar de cel
singuratic e vai, cAci de cade in somn, sau in le-
nevire, sau in disperare n'are cine sd-1 ridice si
s5.-1 sprijine. larà unde stint doi sau trei adunati
In numele Meu, acolo sunt si Eu In mijlocul lor,
a zis Domnul. Eu am cunoscut oameni cari pe-
treceau in tácere, ca paserea In cusd, $i cari de
intristare si ciudd cârteau impotriva lor inse$i, ca
$i cum s'ar fi afiat lângd ei unul care i-ar fi amdrit.
Pe unii ca acestia i-am sfdtuit sd nu mai $add In
singurAtate, ca sa nu ajunga din oameni draci.
Unii socot Ca' drumul de mijloc constä in aceea,
ca sä trdiasca nu In obste, ci fiecare In chilia sa,
aproape sau departe, $i din and in cand sä se
adune toti la sfat. Dar aceasta nu-i asa, nu-i asa.
'Orce petrecere neobsteasca aproape sau departe
Nor fi chilii, iar nu mäsura caii de mijloc, ci acesta
,este traiu pusnicesc $i lupta singurateca cu dracii.
 - 134 -
In asemenea petrecere $i in vechime $i astäzi7
o mare multime de luptätori au fost infrânti. De
aceea $i poruncesc sfintii sä träim in doi sau in
trei ob$te$te, ca supunându-ne unii altora in frica
lui Dumnezeu, sà ne cunoa$tem neputinta. Când
se Intovärà$esc doi pentru viatà obsteascd $i pun
intre ei Invoealä ca orce fapta sufl,Aeascd sau tru-
peascä sa' o inceapà numai dupäi puterea lor si
din absolutd trebuinfá, iar nu de prisos $i ne la
vreme, $i mai ales dupà socotinta sfintilor pärinti,
$i când unul dintre ei va pune gând sä facA un
lucru, sà spunk' aceasta fratelui säu, iar acela va
gäsi cA acel lucru este nelatimp sau deprisos
nu se va invoi ; fratele acesta insä väzând jude-
cata lui dreaptd i nestäruind in pärerea sa, nu
va fi aceasta o renuntare la vointa sa ? Sau pe de
alibi parte : când cel de al doilea väzând cà cel
dintâiu a gândit un lucru bun $i se va invoi cu
judecata lui, nu renuntd oare prin aceasta la vo-
inta sa ? Nu se supune oare propunerei primului
frate ? Si astfel in orce treabg $i intreprindere-
unul sau altul din frati prin renuntarea la voea
sa se deprinde reciproc la viata cea bunä, având
credintä tare $i hotärirea de a socoti ca mare
câ$tig pentru sufletul ski totdeauna, când vreunul
din ei in vreo treabd are a-si täea voea sa fatd
de fratele säu, dacg din aceasta nu rezultá vreo
primejdie pentru suflet $i vreo violare a porun-
cilor Domnului. Iar dacA vreodatä din nebägare
de sarnd va $i adea unul din ei in pácatul de a
se apära cu pärtinire si cu multd vorbärie, iar apoi
recunoaste aceasta drept o adere a sufletului
sdu $i va alerga la Dumnezeu $i la fratele SäU cu
pocäintä, atunci va dobândi ertare prin darul cel
puternic al lui Hristos, cAci ca un om a azut, dar
se $i scoalà, neturburându-se nicidecurn. Acesta.
 - 135 -
$i este drumul cel Impárátesc, iar nu acela de a,
träi fiecare deosebi".
Lámurirea Cali monahice$ti, data' de bátrânui
Vasilie, a avut o importantd decisivd pentru Pla-
ton si dAdu o noud directie vietii lui. Dupd ru-
gámintea lui Platon, bátrânul II tunse in cinul
cálugäresc cu mantie, dându-i numele de Paisie.
La trei luni dupá tunderea lui Paisie in mantie,
veni la el din Moldovlahia un monah tânár, anu-
me Visarion. Acesta trecând pe la multi pusnici
din Atos $i negásindu-$i printre ei povátuitor $i
staret, veni in cele din urmd la Paisie si incepu
cu lacrdmi sd- 1 roage dea povete pentru mân
tuirea sufletului $i arate un povátuitor incer-
cat in viata duhovniceascd. Oftând adânc, Paisie
incepu a plânge $i tácând putin, rugându-se in
gând, zise : Frate, tu ma' sileti sá vorbesc des-
pre niste lucruri triste si-mi pricinue$ti dureri
sufletului meu. $i eu, ca $i tine, cu mare râvná
mi-am cAutat povátuitor $i nu am gásit. Din aceastá
pricind am incercat $i incerc hied o mare durere.
Iaca de ce te compätimesc, vázindu-te cuprins de
o mare intristare si-ti voi spune numai putine lu-
cruri, dupd slaba mea pricepere. Mântuirea sufle-
tului, de care md intrebi tu, nu poate fi dobân-
dità färä un bun $i adevárat povátuitor, care si
singur sd se sileascá a träi dupd poruncile lui
Dumnezeu $i potrivit cu cuvântul Domnului care
zice : cel ce va face $i va inväta, acela mare se
va chiema.
Si in adevär, cum ai putea conduce pe cineva
pe calea, pe care tu n'ai umblat ? Trebue ca tu
te lupti pânála sânge contra tuturor is-
pitelor $i patimilor suflete$ti $i trupesti, sà biru-
esti cu ajutorul lui Hristos poftele $i mânia, sà
vindeci prin smerenie $i rugáciune puterea cuge-
tátoare a sufletului de nebunie $i mândrie, sä in-
 136

vingi iubirea de plAceri, iubirea de slavä $i iubirea

de argint i toate celelalte patimi rele, având in
aceastä luptà de povätuitor i cgläuzd pe Domnul
nostril Iisus Hristos, du/A cum se spune : când a
fost scos lisus in Pustie, atunci El prin post, sme-
renie, saracie, priveghere $i rugAciune i prin cu-
vintele Scripturilor Sfinte a invins pe satana
prin aceasta a pus cununa biruintei pe capul firii
noastre, invätându-ne $i dându-ne putere sä" bi-
rruim pe diavolul. 5i celce in toate acestea va urma
cu smerenie $i cu dragoste Domnului säu, i va
primi dela El slujba de a vindeca $i alte suflete
$i a le povätui la poruncile Domnului, acela odatd
cu acestea va primi dela Domnul, pentru smere-
nia sa, $i putere sä birueascá amintitele patimi.
5i când el va atinge aceasta, când dupd darul lui
Hristos va strAluci inteinsul asemenea har al Du-
hului lui Dumnezeu, atunci el va fi in stare sä
arate si ucenicului säu cu fapta fdrà amägire toate
poruncile lui Hristos $i toate virtutile, $i mai cu
samd cele mai insemnate dinteinsele : smerenia,
blândeta, sdräcia pentru Hristos, indelunga räb-
dare, in toate milostenie dupd putere, dragoste
ferbinte cAträ Dumnezeu $i iubire nefkarnicd c'd-
trà." aproapele, din care se na$te adevárata chib-
zuintä duhovniceascà.
Un astfel de pováluitor adevkat va invka $i
pe ucenicul ski sä-$i pund sufletul pentru toate
poruncile lui Hristos. Si ucenicul vázind $i auzind
dela povdtuitorul sdu toate cele ardtate mai sus
urmându-i cu credintà si cu dragoste, poate cu
ajutorul lui Dumnezeu s'a" implineascä sfaturile po-
vátuitorului, sä prop4ascA in poruncile lui Hris-
tos $i sA dobandeascä mântuirea.
,,Iatä fratele meu, ce f el de povätuitor trebue
sà ne gäsim noi. Dar vai, noi träim in vremuri
nenorocite $i aceastá sárAcie duhovniceascä au
 137

predzut-o cu duhul sfintii $i purtátorii de Dum-

nezeu párintii nostri si din mild cdtrá noi $i pen-
-tru intárirea noastrá ne-au prevenit despre ea in
scrierile lor. Astfel dumnezeescul Simeon, noul
Teo log, zice : Mai ales in vremea noastra sunt
putini de aceia, cari ar putea sä posteascä bine $i mai
ales sä vindece sufletele cugetätoare. A pázi pos-
tul i privegherea, a pästra chipul de dinafará al
.evlaviei, unia tot mai pot, ba pot multi i cu cu-
vântul a povátui, dar a atinge aceea, ca prin sme-
renie i plâns necontenit sà-5i tae patimile lor $i
a dobândi virtutile, de ace$tia sunt putini". Afará
de aceasta cuviosul Simeon recurge $i la sf. Pd-
rinti, cari zic : Celce voe$te sá tae patimile sale,
acela cu plângere le tae, $i cine vrea sä" dobân-
deasc5 virtutile prin plans le dobândeste".
De aici e limpede, cà acel. monah, care nu
plânge toatd ziva, nu tae nici patimile sale, nici
virtutile nu le dobândeste $i nu poate fi pärtas
nici unor daruri. Cáci una este virtutea si alta
darurile. Acela$ lucru II spune $i pärintele cel
mai apropiat de noi, luceafärul Rusiei, P. C. Nil
Sorschi, care studiind cu luare arninte dumneze-
e$tile Scripturi si observând nenorocita stare de
lucruri din vremea sa si nepurtarea de grijä a
oamenilor, dà in precuvântarea cdrtii sale astfel
de räspuns celor dornici de mântuire : Se cuvine
nurnaidecât sä cäutäm cii cea mai mare osteneald
un povätuitor cunoscátor ; dacd un asemenea po-
vätuitor nu se gäseste, atunci sfintii r drinti ne po-
runcesc sä luAm invätäturi din Dumnezeeasca Scrip-
-turä $i din invátäturile purtätorilor de Dumnezeu
pärinti, dupá insusi cuvântul Mântuitorului, care
a zis: cercetati Scripturile si yeti afla in ele viata
vesnia. $i desi P. C. Nil zice : aceasta numai
în ce priveste rugáciunea mintii, dar nevoea de a
avea un povätuitor iscusit se simte nu mai putin
 - 138 -
si In lupta cu patimile rele si la Implinirea po-
runcilor dumnezeesti.
Asa darA fratele meu, din toate cele expuse
mai sus se vede, cA noi avem cea nitai mare nevoe
sA invAtAm cu smerenie si cu lacrätni ziva i noap-
tea din scripturile dumnezeesti si din cele ale pA-
rintilor si sfdtuindu-ne cu râvnitorii cei de un gând
cu noi i cu pàrintii cei mai bätrâni, sA ne de-
prindem a implini poruncile lui Dunmezeu si a
urma pilda sf. pärintilor nostrii, si numai asa, prin
mila lui Dumnezeu i cu sâlinta noasträ, vom pu-
tea atinge mântuirea".
Ascultând cuvântarea lui Paisie, Visarion cäzu
la picioarele lui i incepu sAl roage cu lacrAmi
sA-I printeascA la el ca ucenic. Paisie fu adânc
turburat de aceastA rugAciune. El ar fi dorit si
insusi a se face ucenic, dacä ar fi putut sà- si gà-
seascà un povAtuitor incercat. De aceea el refuzA
hotäritor de a primi pe Visarion. Visarion rugA
necurmat trei zile pe Paisie sà-i ingAclue a trAi cu
dinsul. Miscat in fine de lacrAmile i smerenia
lui Visarion, Paisie cecIA si se invoi sA-1 primeascA
la dânsul, dar nu ca ucenic, ci ca prieten ca sA
meargA impreunA pe calea de mijloc, descoperind
unul altuia voea lui Dumnezeu, dupA priceperea
In ale Scripturii ce li-o va da Dumnezeu fiecAruia,
indernnându-se unul pe altul la implinirea porun-
cilor durnnezeesti si la tot binele, tAindu-si voea
unul fatä de altul, supunându-se unul altuia in
toate cele folositoare pen tru suflet, având un suf-
let si o dorintd si toate cele de trebuintA obsteste.
Invoindu-se astfel, ei incepurA sA-si lucreze
impreunA mântuirea. i atunci se implini dorinta
de totdeatma a lui Paisie despre traiul cu un frate
de un cuget eu crinsul in dragoste si ascultare
reciproa. lar de povAtuitor i cAlAuzA a lor ei a-
 - 139 -
veau Sfânta Scripturd $i invAtAtura sfintilor pà-
rinti.
Astfel ei incepurd sà trAeascd in pace adânc5,
arzind cu duhul in fiecare zi, punând un nou in-
ceput desvoltArei lor duhovnicesti. Dupd trecerea
a patru ani, incepurd sd se alipeascd de ei noi
nevoitori, cari doreau sA trdeascd sub povata lui
Paisie. Paisie refuzd indelung, spuind, CA a povd-
tui pe alOi este treaba celor mai desdvarsiti, cari
au biruit patimile, iar el e $i neputincios, si plin
de patimi. Totusi biruit de rugdmintile lor nes-
fârsite, cum $i de stdruintile fratelui Visarion, care
s'a dovedit a fi foarte iubitor de frati, Paisie cedd
si contra vointei sale incepu sà primeascA conve-
tuitori, bizuindu-se pe pronia cea atotputernicA a
lui Dumnezeu. Când se alipi la el Partenie i Che-
sarie, china de mai inainte deveni strâmtd pentru
tuspatru si se ivi nevoia de-a avea o adoua chilie,
care a si fost cumpAratd nu departe de ceilaltä.
Când numdrul fratilor crescu pândla opt, se ivi
trebuinta de a dobândi chilia sf. Constantin cu bi-
seriCA, care se afla la depArtare ca de cloud svâr-
lituri de piatrA dela cea dintdiu.
Primii ucenici ai lui Paisie au fost din Mol-
dovlahia si pravila bisericeascd o sAvarsau in limba
valahd. Când insä au trecut la chilia sf. Constan-
tin, incepurA sd vie frati de neam slavon si se a-
dunard insfarsit doisprezece oameni valahi $i cinci
slavi. Atunci au inceput sA citeascd i sd cânte
slujba in bisericA in cloud limbi : in limba vaiahd
si slavd. Traiul lor era foarte greu. Despre acea-
sta insusi staretul Paisie povesteste astfel : Cu so-
sirea iernii, neavand unde sA ne plecAm capu, de
oarece nu aveam chilii, am inceput singuri sA ne
facem la sf. Constantin cinci chilii. Si cine-$ poate
inchipui nevoia noastrA ce o am indurat timp de
patru luni, fAra inaltAminte $i fArd cama$i, lu-
 - 140 -
,crând aproape toatA iarna la chilii si &hind lut
$i petre ? AfarA de aceasta, când sosea Duminica
sau vreo sArbAtoare, In loc de odihnA alergam pdn
mAndstiri dupl milostenie, aproape goi sau nu-
mai In zdrente, tremuránd de frig. Atunci din pri-
cina nevoei cumplite $i a marelor ostenele, adesa
-fratii venind sara, cAdeau ca morti $i adormeau
färd sA mAnânce. In asemenea nevointe ale noas-
tre adesa $i pravila rämânea ne fAcutd $i In loc
de PavecernitA eu porunceam sA se citeascA numai
Milueste-mA Dumnezeule i Crezul $i asa treceam
.sA dormim. Dar nici atuncia nn lAsam Utrenia, ci
dupa puterile noastre citeam : câte odatA trei ca-
tisme, iar altAdatä $i mai multe. Iar in loc de cea-
suri, punem Paraclisul Maici Domnului, iar altA-
.datA citeam i ciasurile. Si ce voi mai zice : pen-
tru extrema noastrA sArAcie, am vrut sà ne risi-
pim cu totii, dacá preaînduratul Hristos nu ne-ar
fi intArit prin darul sAu In smerenie $i rAbdare,
In dragostea cea cAtrá Dumnezeu $i unul cAtrA
altul, dupd porunca Domnului sA rAbdám si prin
aceasta sA biruim toate ostenelele noastre. Cu tre-
cerea timpului se ivi mare nevoe de preot $i de
duhovnic. SfAtuindu-se între ei, fratii intepurd sA
roage pe staretul lor sA fie pentru ei $i preot $i
duhovnic. Paisie nici nu voi sA audd de aceasta,
spunand cd din pricina asta el $i din Moldova a-
fugit.
Dar cu cat se lepAda el mai mult, cu atat
mai vartos II rugau fratii cu lacrAmi, cAzind la
picioarele lui $i-i puneau Inainte multe motive te-
meinice ale dorintei lor. Dar mai ales ziceau, cA
spovedindu-se la duhovnici streini, li se dau sfa-
turi, care nu se potriveau cu cele ce le da staretul
lor, din care pricinA sunt foarte ImpArtiti cu cu-
getul lor. La rugAmintile fratilor se alAturarg $i
,unii din pArintii bdtrani din Atos. Ei sfAtuirA pe
 141

Paisie sä nu refuze, cáci aceasta i se poate socotf

drept neascultare. Ei Ii ziceau : ,,Cum poti tu sá
inveti pe frati sä asculte si sä-si tae voea, când
tu nu faci aceasta, ci respingi rugämintile cu la-
crárni a atâtor oameni ? Vádit lucru, cá tu iti iu-
be$ti vointa ta si-ti crezi mintii tale mai mult de-
cat vorbele celor mai bátrâni ca tine si cu anii
cu mintea. Oare tu nu 5tH la ce a dat nastere
eascultarea ?" Auzind aceste cuvinte si vázindu-
se strâns din toate pärtile, Paisie se supuse do-
rintei obstesti si zise cu lacrámi : Fie voea lui
Duirmezeu!" Hirotonia lui Paisie s'a sávArsit îr
anul 1758, când era in vrâstä de 36 ani. De a-
tunci staretul Paisie deveni slujitorul sfintit al lo-
casului sán si duhovnicul fratilor ce se strânseserd
imprejurul ; si multámitä acestui fapt, legätu-
rile duhovnicesti dintre el si ei devenirá $i mai
strânse. In fine, si chilia sf. Constantin ajunse
strâmtá pentru frátimea care sporea meren. Atunci
cu sfat obstesc si cu invoirea tuturor párintele Pa-
isie ceru mänästirei Pantocrator o chilie veche si
pustie a sf. Prooroc Hie si se apucard sä o ino-
eascá. Cu ajutorul câtorva donatori si prin mun
cá grea cu propriile lor mâni fratii fácurá bise-
rica, ograda, trapeza, pitária, bucátäria, casa de
oaspeti si seisprence chilii toate de piatrá. A-
duserá apá in schit. Párintele Paisie credea sá nu
aibd in schit mai mult de 15 cálugäri. Deaceia
märgini si chiliile la numárul de 16. Dela chilia
sf. Constantin schitul sf. Me era la depärtare de
jumátate de ceas cu piciorul. El era situat inteun
loc inalt $i pitoresc. Dupd spusele unuia din CA-
schitul este asezat pe o caná foarte fru-
moasä de pe malul márii. Localitatea e pustie.
Din trei párti nord, aspus si sud schitul e in-
conjurat de munti inalti, acoperit cu verdeatá ves-
nicá, páduri i tufisuri. Spre räsárit vederea la.
 - 142 -
Anarea, e cu totul deschisA i foarte pitoreasa.
Chiar pe tàrm se vede mänáStirea greceascA Pan-
tocrator. Mai departe la o del-Ai-tare foarte mare
se zäresc insulele märei Egeea, iar spre apus $i
miazànoapte se intinde lantul cu omät vesnic al
muntilor Macedoniei. Schitul sf. Die e departe de
<drutnurile mari. In el domneste liniste $i tkere
perpetuA, care inlesneste tare mult monahilor sd
.ducd o viatà concentratà i nedistrasä. Aerul ai-
cea e foarte curat i sändtos. PAmântul bun $i
climatul cald dau toatà posibilitatea de a cultiva
toate soiurile de pomi roditori. Viile dau recolte
bogate $i vinurile bisericesti ies foarte bune. In
.asemenea conditiuni externe foarte prielnice pä-
rintele Paisie puse inceputul obstei sale. Când
-toate erau gata, fratii se stramutard In schit cu
mare bucurie, proslävind pe Dumnezeu, care a
binevoit sä le ingàdue a trece dela calea mijlocie
la viata de obste. Si staretul, $i fratii nAddjduiau
s5 se linisteascA cu totul in noul loca$ de vietuire
al lor, dar de fapt nu fu asa. Vestea despre viata
band a pusnicilor se läti peste tot sf. munte. Si
multi, venind in schit $i väzând in toate buna"
rânduealà, evlavie sincerà si tinuta fratilor in bi-
sericd plind de frica lui Dumnezeu, citirea $i can-
tarea dulce, infrânarea In cuvânt, podoaba sfintelor
slujbe, iar inafard de bisericA lucru manual cu
smerenie si in tkere, pace statornicA intre frati,
dragostea reciprocA $i tAerea voei sale, supunere
-fatä de staret, unità cu credintà si iubire, iar din
partea staretului milá pArinteascd atre fiii s'ai du-
hovnicesti, in slujbe o preciziune bine chibzuità,
in neputinte $i la toate nevoile trupesti compAti-
mire nefdtarnic5 càtre toti incepurd $i ei s5 do-
reascA a se alätura la frAtimea schitului $i rugau
pe staretul cu laceämi ferbinti sa" nu-i respingà
,dela sine, ceeace el, de$i contra vointei, primi
 143

bizuindu-se pe pronia dumnezeeascA, chiar se bu-

cura de o a$a râvnA ferbinte pentru mântuire.
Si cum chiliile curând incepurA sA nu mai fie
deajuns pentru fratii din nou veniti, apoi unii a-
dunându-se ate doi $i trei la un loc, i$ fAcurA
chilii, ca ldstunii cuiburi, jos pe Find zidul de
piaträ, fericiti cà staretul nu-i depArteazA dela ob-
$tea lui. ToatA frätimea se indeletnicea sirguincios
cu lucru manual $i insu$ staretul ostenea la lucru
de linguri, iar noptile le petrecea in citit $i pres-
crierea cArtilor sf. PArinti, sacrificând pentru somn
nu mai mult de 3 ceasuri In 24 de ore. Numärul
celorce veneau la dânsul, parte pentru sfaturi, parte
pentru spovedanie, cre$tea mereu. Inchinätorii erau
a$a de multi, hick frAtimei nu-i mai rdmânea vreme
sà vorbeascA cu staretul, din care pricinA unii din
ei chiar cârteau contra lui. Intre altii it vizita $i
patriarhul Serafim, care era retras in Pantocrator,
$i sfAtuea indelung cu dânsul, de oarece Il avea
fiu de duhovnicie. Decateva ori pe an Patriarhul
conducAtorii mändstirei Pantocrator 1'1 poftea pe
Paisie in mänästirea lor sd-1 vadä $i sA slujascd
acolo In biserica cea mare dumnezeeasca Litur-
ghie. Staretul slujea in limba greacd tArA gräbire
cu evlavie, stropindu-$i fata cu : cAci
niciodatA in toatá viata sa el nu putu sluji sf. Li-
turghie fArA lacrAmi. Patriarhul insä dupAce as-
culta slujba lui, zicea cu lacrdmi : SlavA. Tie, Doam-
ne, slavd Tie !" $i toti ceice stäteau in altar, vA-
zind pe staretul Paisie asorbit cu totul de sf. sluj-
bA, cu fata transfiguratä $i plângând, abea putând
din pricina lacrAmilor sA rosteascA vosglasurile,
rAmâneau pânA intru atAta de mi$cati, incAt nu
puteau nici mAcar sA mai stea In altar din pricina
lacrAmilor, d e$ind deacolo, se mirau de harul
dumnezeesc, care era peste acest orn. Astfel crescu
$i se intAri imprejurul staretului Paisie ob$tea frà-
 144

tascA si se lätea inrâurirea lui cea bunk' si slava

lui peste tot Atosul.
Dar In acelas timp se ivied i vr5smasi impo-
triva staretului, cari pismueau slava lui, sau it
bänuiau, Ca' nu pgzeste pravila bisericeascä. Pin-
tre acestia se afla si un oare care staret Ata-
nasie dintre moldoveni, care träia cu ucenicii säi
in schitul Capsocaliva : bärbat cuvios $i râvnitor
pentru credintä, dar nu destul de informat asu-
pra invätuturii i felului de viatá a lui Paisie.
Invinuirile râclicate de Atanasie contra lui Paisie,
erau urmätoarele : cà Paisie violeazd $i mic$urea-
zd pravila de rugäciuni, statornicità de Bisericä
pentru monahi ; Ca' tâlcueste gresit scrierile sL
Grigorie Sinaitul ; cà nu se rapoartd dupà rându-
iala pdrintelui säu duhovnicesc ; Ca' se aseamänä
papei dela Roma, care cu vorha recunoaste porun-
cile Biseriricei, iar cu fapta ; e calcA, cä a pus In
locu pravilei hisericesti pe a sa proprie ; cä vede
rätdciri la greci ; opreste de a da a natemei pe ere-
tici, zicând cä acest drept ?I au numai episcopii; cà
se raporteazä cu incredere la manuscriptele gre-
ce$ti $i in locueste pravila bisericeascA cu rugäciu-
nea lui lisus. Atanasie indemnd pe Paisie sá se po-
cAiascA si sä nu se despartä de obiceiul obstesc al
sfântului Munte.
Toate aceste invinuiri staretul Atanasie le-a
expus Inteo epistolä deosebità, trimisA de el lui
Paisie. Primind epistola lui Atanasie, Paisie a ci-
tit-o in fata fràimii i apoi a arAtat o pkinte-
lui säu duhovnicesc. Impreund cu pdrintele skt
duhovnicesc se duse el la duhovnicii sobornicesti
cei mai bâtrâni, care examinând epistola lui Ata-
nasie, noruncird lui Paisie sä scrie räspuns la ea
$i sädemasce invinuirile nedrepte ale lui Atanasie $i
dacd acesta nu-s va recunoaste vina sa $i nu se
va cài, ei hotärârà sä-1 mustre pe fatä la soborul
 145

intregului Munte Atos. Indeplinind porunca duhov-

nicilor, straretul Paisie scrise lui;Atanasie räspun-
sul in 14 capitole, in care combdtu toate învinui-
rile lui. In scrisoarea sa Paisie intre altele scria
urmätoarele despre citirea scrierilor sf. Pärinti :
Te rog parinte, päraseste cugetul tdu desert si
zadarnic de a nu citi cärtile sf. Párinti. Eu laud
viata voasträ si fericesc nevointele voastre si iau
folos dela petrecerea voasträ. Dar la toate nevoin-
tele voastre e de trebuintä si judecata, e de tre-
buinta si mintea, ca sä nu fie zadarnicd toatä os-
teneala voasträ. De aceea dacd vrei sà te mântu-
esti insut si sä arati si ucenicilor tgio calea
împlinirea poruncilor lui Hristos, care
duce la Impärätia cerurilor, atunci lipeste-te cu
tot sufletul tdu de invätätura cdrtilor. Ea, im-
preund cu cererea de povete dela duhovnicii is-
cusiti, va fi si tie, si ucenicilor täi dascál nemin-
cinos, indreptându-vd pe calea mântuirii. Altmin-
trelea e cu neputintä sà te mântuesti. Sf. loan
Gurädeaur zice : nimenea nu se poate mântui, de
nu se va Indulci adesa cu citiri duhovnicesti,
Si sf. Vasilie cel Mare zice : staretul sä invete pe
frati dupa întelesul sf. Scripturi, iar de nu va face
asa, atunci el va fi martor mincinos a lui Dum-
nezeu si fur de cele sfinte. $i marele Atanasie
Sinaitul zice : In toate, ate noi grdim si facem,
trebue sä avem adeverire din sf. Scripturà ; Alt-
mintrelea amägiti de näscociri omenesti, rätdcim
dela calea cea adeväratä si cddem In präpastia pe-
irii. $i aiurea : Avem nevoe ca cu fricä si cu dra-
goste sä invätäm din dumnezeeasca Scripturà si
sä ne desteptAm pe noi insine si unul pe altul prin
amintirea cuvântului lui Dumnezeu. Asa ne invatä
si toti sfintii, indemnându-ne sä citim cu sirguin-
tà si râvnd cártile. $i sa nu zici pärinte, cà ajunge-
PAISIE
 - 146 -
una sau douä cArti pentru edificarea sufletului.
Doar nici albina nu adunA mierea din o floare
sau doug, ci din multe. Asa si pe celce cite$te
cArtile sfinfilor IDAHO, una Il 'My* credinta sau
dreapta cugetare ; alta Ii vorbe$te de tAcere si ru-
gAciune ; alta îi spune de ascultare, smerenie
räbdare, alta ii propovedue$te iubirea cdtrd Dum-
nezeu $i aproapele, in scurt vorbind, din multe
cArti patristice, omul Inv* viata evanghelicA".
Vorbind apoi de prescurtarea pravilei, stare-
ul istoriseste viata sa cea dela inceput peste
mäsurä de grea, când el câte douä si trei zile zAcea
ca tin paraletic, nefiind In stare sd indeplineascA
pravila dupA tipic. Toate acestea, zise Paisie, eu
le-am märturisit párintelui meu duhovnicesc si la
alfi duhovnici bdtrâni. Pdrintelui meu duhovnicesc
i-am zis : de oarece eu, din pricina släbiciunii
mele peste mäsurA, nu pot duce pravila, de aceia
cugetul imi zice sä mä intorc in Rusia. Duhovni-
cul ins5 intArindu-mA, mi-a zis : nu fiule, nu te
duce din sf. Munte ; unde te-a claiemat Dumne-
zeu, acolo fA rAbdare putin, Implinind voea lui
Dumnezeu. lar Pravila fd-o cât poti. Dar multd-
meste totdeauna lui Dumnezeu i Domnul nu te
va ldsa. Insusi multumirea ta cea intru neputinte
si nevoe ti se va socoti fie dela Dumnezeu drept
pravilà." 51 dupA povata lui mi-am finut mica mea
pravilA si am trAit bucurându-mä $i multumind lui
Dumnezeu Intru neputinta mea, rugandu-mA in-
durArii Lui, ca sA mä intäreascA pânä la sfársitul
viefii mele sA träesc In acest munte al Atosului".
Si la toate celelalte invinuiri ale lui Atanasie,
Paisie a dat rAspunsuri temeinice. RAspunsul lui
Paisie a produs o puternicA impresie asupra lui
Atanasie, el îi recunoscu nedreptatea sa, se cäi
venind la staret, isi ceru iertare. Paisie cu bu-
curie iertA pe Atanasie i Intre ei se statornici o
pace deplinä.
 Schitul sf. lije in sf. Munte.

CAP. III.
Temelurile duhovnicesti ale Comunitni lui Pa-
isle. Felurile de nevoinp ctlugäreascä : pus-
calea de milloc si viata de obste.
Temeturile yield c5lug'gresti ascultarea, sErA-
cia, iubirea frätascä. Realizarea acestor te-
meluri monahice In comunitatea starefului Paisie.

Sä facem cuno$tintd mai deaproape cu teme-

iurile cAlugäre$ti ale comunitOtii lui Paisie din sf.
Munte. Noi avem putinta de a le cunoa$te dela
însui staretul Paisie, din scrisoarea lui Care prie-
-tenul $i ucenicul sat iereul Dimitrie; scrisä" In Mai
1766. In aceastä scrisoare se manifestä vädit influ-
nta bätrânului schimonah Vasilie asupra lui Pa-
isie. El scrie : SO tii iubite prietene, cA Duhul
Sfânt prin sfintii pärinti a impärtit viata cAlugä-
Teaseä In trei cinuri sau rânduele : In petrecere
singurateck pusniceasc5 ; In vietuire Impreund a
doi sau trei fati de un cuget, $i in viata de ob$te-
Cinul pusnicesc cere indepArtarea de oameni
In pustie, cu punerea ngclejdei de mâtuirea sufle-
tului s5u, de hran5, de hainä $i de toate nevoile
trupe$ti numai In Dumnezeu. Numai pe el singur
pusnicul trebue sd-1 aibd $i ajutor al säu, $i man-
giitor in lupta sa $i in neputintele sale suflete$ti
$i trupe$ti, instreinându-se de orce mângâere lu-
meascä pentru dragostea lui Dumnezeu. Convietui-
rea cu unul sau doi frati de un gand trebue sà"
se sävâr$eascä sub povata unui bätrân experient
in ale sf. Scripturi $i in viata duhovniceascA, cd-
ruia ucenicii sunt datori supunere deplinA $i as-
cultare. Iar viata ob$teasc5, care dupà cuvântul
sf. Vasilie cel Mare, incepe dela vietuirea impre-
ung, dupd pilda Mântuitorului $i apostolilor Luf
a nu mai putin de 12 frati $i poate creste Ora
la un numAr mare de frati, cari pot apartinea
chiar la mai multe naçii, constä in aceea, ca toti
fratii, adunati in numele lui Hristos, sä aibá un
suflet, o inim5, un cuget $i o dorintà de a lucra
impreun5 pentru Domnul prin implinirea dumne-
zee$tilor lui porunci, $i de a purta sarcina unul
altuia, supuindu-se unul altuia intru frica lui Dum-
nezeu, având in fruntea obstei lor un staret $i po-
v5tuitor, o cApetenie a m5n5stirei, priceput in tâl-
cuirea sf. Scripturi $i capabil de a povAtui si cw
cuvântul $i cu fapta. Acestui povátuitor fratii da-
toresc supunere ca insu$i Domnului, prin tgerea
desävâr$ità a vointei lor .$i a hot5ririlor lor, adicA
intru nimic neimpotrivindu-se poruncilor lui $i In-
vätAturii lui, dac5 acestea vor fi conforme cu po
runcile dumnezee$ti $i qu inv5t5tura sf.
In toate aceste feluri de viatd calugäreascá,
ca unele ce sunt statornicite de Duhul sfânt,
multi sf. párinti au bineplAcut lui Dumnezeu, au
strälucit ca soarele prin daruri duhovnice$ti $f
ne-au läsat inalte pilde de urmat. $i despre toate
 - 1-49

.aceste trei feluri de viatà cAlugäreascg avem màr-

turie limpede In sf. Scripturá. Care insä din aces-
-te trei feluri de monahism trebue de preferat fatä
de celelalte. Mare le dascAl al vietii calugäre$ti,
preacuviosul loan ScArarul dà sfat celorce pleacd
odin lume la monahism sä nu se abatà nici la dreap-
ta, nici la stânga, ci sä meargä pe calea cea
cireaptä. El zice, cä vietuirea singuraticd in pustie
-cere tärie ingereascl $i noul incepätor, cu deose-
bire biruit de patimile suflete$ti a mâniei $i mân-
-driei, a zavistiei $i ingâmfärii, sä nu indräsneascá
a face nici un pas spre vietuirea In pustie, ca sà."
nu cadä In aiurirea mintii. In acela$ timp prea-
-cuviosul loan ScArarul nu sfAtue;te a intra nici In
viata de ob$te, nu pentrucA ea nu-i folositoare, ci
pentrucd ea cere o mare räbdare. Dar e mult mai
bine a merge pe calea itnpäräteascá, adecA a avea
vietuire cu unul sau doi frati sub conducerea unui
bdtrân. Astfel de vietuire are acea indemânare,
cä ea nu cere räbdare prea mare, ca viata de
,o13$te, $i-i mai veselä decât pusnicia. Pe aceastä
cale de mijloc ai a te supune numai bätrânului $i
la unul sau doi impreund vietuitori. lar in ob$te
trebue sä te supui nu numai staretului tgu, ci in-
tregei frätimi pânä la cel din urmä om $i sä" su-
feri de la ei certäri, repro$uri, ocári $i tot felul
de ispite; sh." fii praf $i cenu$ä sub picioarele tu-
turor $i, ca un rob curnpärat pe bani, sä." sluje$ti
-tuturor cu smerenie $i cu fried de Dumnezeu, sä
rabzi fàrà cârtire orce lipsuri de mâncare $i im-
bräcäminte. Amestecarea acestor feluri de vietuire
trecerea inainte de vreme la pustie duce la
cele mai nenorocite urmäri.
Cel ce leapädä rândueala a$ázatä de Dum-
nezeu $i In loc sä Inv* in ob$te sfânta ascultare,
prin care se dobândeste adevärata smerenie, care
(duce la izbävirea de patimi, celce pleaca in pus-
 150

tie alege viefuirea singuratecA $i tá'cut5, se

expune prin indrAsneala sa mâniei lui Dumnezea
asemenea unui o$tean neincercat, nedeprins fiind .
in viata de ob$te i ne$tiind s6 tie In mânile sale
sabia cea duhovniceascA $i totu$ indfásne$te a fugi
de o$tenii incercafi ai lui Hristos $i sà." intre sin-
guratec in luptá cu ved$ma$ii sái drAce$ti, in loc
de biruintä dobânde$te, prin Ing5duirea lui Dum-
nezeu, infrângere, cade Inaintea vrAma$ilor
curând ajunge s4 fie pierdut prin ei. Toate aces-
tea II ajung, pentrucA el calchl rândueala a$ezatá
de Dumnezeu, pe care a statornicit-o insus lisus
Hristos prin preacurata sa viatá cea In trup, $i In
loc ca s'a" pAtimeascA cu Hristos In ob$te, indräs-
ne$te In mândria sa sA se râdice deodatà pe cru-
cea lui Hristos, alegându-$i viefuirea in pustie ina-
inte de a fi trecut prin cea deobste. Deaceea el de-
vine nu pustnic, ci un ràzvrätit i ca rezultat al
unei astfel de pusnicii indärAtnice nu urmeazA un
bine, ci numai o mândrie diavolicà. Insfâr$it, isto-
ria monahisrnului ne arat5, cà prin o astfel de
vietuire incApáfinatá" $i fàrà rânduea15, o multime
de monahi $i In vechime $i In timpurile mai din
urrnd s'au pierdut ; fiind ademeniti de diavolul
intunecafi la minte de el, ei singuri s'au Uds prim
felurite $i cumplite patimi, de care sA ne izbA-
veascá pre noi pre tofi Hristos cu harul sAu.
Cu totul altmintrelea se prezintä viata acelorar
cari merg cu supunere $i linite pe calea rândue-
lei statornicite de Dumnezeu a vietei monahice.._
In temelia acestei rânduele se aflà adeväratul porn
al viefii, cel de Dumnezeu skill, sfânta ascultare..
Nutrindu-se cu roadele acestui porn, cei noi
incepâtori $i slabi, prin lepädarea de sine, $i re-
nuntarea 4esAvar$it4 la vointa lot!, scapà de moarte.
orge Inpmea14. dace.asgg, care-s. de ne1010.
turat pentrtt cei Inc4p4tinafi: Via# in ob$te sfân*
 151

ascultare inteinsa, care este rádácina adev5ratei

vieti cálugäre$ti, a a$ezat- o pe pámânt pentru oa-
meni ins4 Hristos Mântuitorul, dându-le $i pildá
vie a unei astfel de vieti obstesti in persoana sa
$i a celor 12 apostoli, cari s'au supus in totul
dumnezeestilor lui porunci. Dumnezecasca ascul-
tare este virtutea de apetenie a puterilor ceresti
ale ingerilor.
Tot ea a fost $i temelia vietei celei fericite
a celor dintâi oameni in rai i când ea in urmä
a fost pierdutá de oameni, Fiul lui Dumnezeu prin
nemärginita sa iubire de oameni $i indurare a
inoit prin sine si a restatornicit aceastä virtute,
fácându-se ascultátor Párintelui ski celui ceresc
pândla moarte, iar moartea de cruce. Prin asculta-
rea sa El a vindecat neascultarea noastrá si a des-
chis tuturor celorce cred cu adevárat inteinsul $i
se supun poruncilor lui usile impgrätiei cerurilor.
Urmând Domnului, in Biserica primard opt mii de
crestini trdeau obste$te, nesocotind nimic al ski,
ci având toate deobste $i pentru o astfel de vie-
tuire ei s'au invrednicit sá dobandeascd un suflet
si o inimá. Tot in astfel de viatá de obste au
petrecut $i vechii cuviosi párinti ai no$trii pretu-
tindenea i in lavre $i prin monastiri, povátuin-
du-se de rândueala statornicità prin gura lui Hris-
tos de sf. Vasilie cel Mare, $i au strálucit mai
mult decát soarele.
Nici un altfel de vietuire, in afard de cea de
obste cu f ericita ascultare, nu aduce omului a$a
propd$ire, nu-1 izbáve$te a$a curând de toate pa-
timile trupe$ti $i suflete$ti ; multdmità smereniei,
care se na$te din fericita ascultare $i duce pe orn
la starea lui curati cea dintru inceput, Inoind in-
teinsul chipul $i asemlnarea lui Dumnezeu, rein-
torcându-i darul lui Dumnezeu, dobandit in st
botez, comunicându-i deasemenea $i celelalte da.
 152

turi, cArora pentru ascultarea sa se face Ortas

dupà darul lui Dumnezeu adeväratul ascultator,
ceeace el si singur prin simtul sAu duhovnicesc
poate simti necontenit. Petrecereain viata deobste
a fratilor adunati in numele lui Hristos, ordrui
neam sau natie ar apartine, Ii uneste asa de tare
prin dragoste reciproa, incât toti ajung un trup
si membre unul altuia, având un singur cap pe
Hristos, arzind de dragostea cea cAtrà Dumnezeu,
cea cAted staretul lor si cea unul cAtrà altul, a-
vând toti cu Ufl gând si cu un suflet o singurà
tintá de a implini cu sirguintà poruncile lui
Dumnezeu, indemnându-se unul pe altul la aceasta,
supunându-se unul altuia, purtând sarcinile unul
altuia, fiind stàpân unul altuia si in acelas timp
slugi. In numele acestei iubiri adevärate si de
toti impIrtäsite, ei se fac urmátori ai vietii înse
Domnului, a sfintilor sdi apostoli si ai sfintilor
lui ingeri, supunându-se In toate duhovnicescului
lor pärinte, märturisindu-i lui toate tainele inimii
lor, primind cuvintele si poruncile lui ca din gura lui
Dumnezeu, privind la voinja i cugetul lor, care-s
protivnice vointii duhovnicescului lor pärinte, ca la
o haind necuratg, disprejuindu-le, blestámându-le si
lepädându-le departe de ei, si ocolindule ca o is-
pad diavoleascA, temându-se de ele ca de ghiena
focului si rugând necontenit pe Dumnezeu, ca El
cu harul sdu ssa"-i izbáveascä de aceastd povard si
sä le ajute a se intoarce cu toatd inima la Orin-
tele lor, ca copilul la mama sa si sá-i urmeze In
toate, ca oile dupd 'Astor si s'a" i se suputià ca
oala olarului säu. Aceastà dumnezeeascä ascultare,
find rädäcina si temelia orcdrei vieji càlugAresti,
este legatä strâns cu viata de obste, cum e begat
sufletul de trup 5i una färä alta nu poate exista.
Ascultarea este scara cea mai scurtä Card cer, a-
vând numai o treaptd täerea voei, si celce apu-
 153

pe scara aceasta se urea' repede la cer. lar cel-

ce cade din ascultare, cade dela Dumnezeu si din
cer, cum adeveresc asta lAmurit purtAtorii de Dum-
nezeu pArintii no$trii".
Acestea sunt terneiurile din sf. PArinti ale mo-
nahismului, pe care staretul Paisie $i-a intemeiat co-
munitatea sa alugAreasa. Ele se reduc la sAra-
cia deplinA $i ascultarea neconditionatd. In ce mA-
surA aceste temeiuri s'au InrAdAcinat In comuni-
tatea sa, in aceastA privinta gAsim in aceea$ scri-
soare a staretului Paisie urmAtorul räspuns : ,,In
comunitatea noastrA nimenea n'are nimic al sAu
propriu a$a, Meat nimAnui din frati nici prin minte
nu-i trece insu$asa ceva, ca al säu propriu,
cAci ei sunt incredintati cA aceasta-i calea lui Iuda
vânzAtorul. Tot cel primit in comunitate, e dator,
ca $i averea sa, de o are, $i toate lucrurile sale
pând la cele mai mici, e dator sA le puna la pi-
cioarele staretului $i a soborului, sa le dea Dom-
nului, $i impreunA cu ele $i pe sine cu suflet $i
trup sA se häräzascd sfintei ascultAri chiar pând
la moarte. FArà aceastA conditie nimenea nu poate
intra in comunitate.
A doua conditie indispensabilä pentru primi-
rea in comunitatate este tderea propriei vointe $i
propiului gind $i pAzirea In totul a ascultdrii. PA-
zind cu tárie aceste doud conditiuni de temelie
ale ob$tei noastre noi ne silim sA pazim exact $i
toate celelalte rânCluele ale vietii de obste. Iubim
pe Domnul $i pentru dragostea cea cAtrA dânsul
nepretuind nicidecum bucuriile lume$ti, fra tii au
lepAdat toate $i luAudu-$i crucea, au urmat dupA
Domnul. Ei se silesc sal poarte sarcinile unul al-
tuia, sA iaibä un suflet si o mimA, sd se indemne
unul pe altul la fapte bune, sd se intreacd unul
pe altul in credintd si dragostea atrA staretul lor.
Vdzind acestea, mA bucur cu sufletul cu lacrAmi
 154

multumesc lui Dumnezeu, ca El m'a Invrednicit

sA vdd astfel de robi ai SAi si sA trdesc impre-
und cu ei si sA mA mângâi de vederea fetii bor.,
AdevArat, nu toti in comunitatea noasträ au atins
deopotrivA mAsura vrâstei duhovnicesti, dar aceas-
ta nici nu se poate altmintrelea : unii, i acestia
sunt cei mai multi, si-au omorât cu desávârsire
voea si cugetul lor, supuindu.se in toate mie si
fratilor, sufAr cu rAbdare si jignirile, $i mustrdrile,
si tot felul de ispite si incd cu asa bucurie, ca si
cum s'ar fi invrednicit de o mare mild dumneze-
eased% Ei necontenit sunt plini in inima lor de
mustrare de sine $i se socot mai I'M decât toti si
mai nevrednici. Altii, si acestia incA nu sunt pu-
tini, cad si se scoald, gresesc $i se pocdesc i desi
cu greu, sufär musträrile si ispitele, dar se silesc
si nu rdmân de cei dintäi, ci se roagA cu cdldurd
lui Dumnezeu sA le trimitA ajutor. Insfârsit, sunt
si de aceea, dar acestia-s puini, cari nu pot deloc
sA mAnânce mâncare vârtoasd, adecd sd sufere cu
rAbdare mustrArile si ispitele.
Acestia au nevoe ca sA fie nutriti cu laptele
milii iubirii de oameni si a indulgentii, pand vor
ajunge si ei la cuvenita vrastd duhovniceascä a
rAbdärei. Slábiciunile si neajunsurile lor ei se si-
lesc sA le implineascd cu dorinta lor sincerd de
mântuire si cu necontenita pArerere de rAu. Cu
toatd deosebirea lor in ce priveste vrâsta duhov-
niceascd, fratii toti sunt deopotrivd pAtrunsi de
dorinta de a se tine tare de poruncile dumneze-
esti, fiind reciproc legati cu legäturile nedeslegate
ale dragostei dumnezeesti. Pentru aceastá iubire
de mântuirea lor vesnicA, ei cu märinimie si cu re-
cunostintä cAträ Dumnezeu, sufär lipsa necontenitä
de toate, puindu-si toatä nIdejdea numai in in-
durarea lui Dunmezeu".
0 astfel de dispozitie sufleteascA inalt1 a co-
 - 155 -
muniatii lui Paisie n'ar fi fost cu putintä, dacä
nu i-ar fi dat el Insu$i pildà $i nu ar fi insufle-
tit-o prin nemärginita lui dragoste. Am o necon-
tenità intristare $i durere de inim5, scrie el In
aceea$i scrisoare, cu ce obraz mà voi infäti$a eu
la infrico$atul JudecAtor, la infrico$ata lui jude-
catà, ca sA dau ti-ispuns de atâtea suflete ale fra-
tilor, cari s'au predat in ascultarea mea, când eu
nu-s in stare sA dau samA nici de ticAlosul meu
suflet, când \Id In toate cele suflete$ti ale mele
slAbiciune $i neputintà $i când nici cu o faptà bund
nu pot servi de pildà, cum cere datoria mea. Dupd
Dumnezeu i Maica Domnului, eu de$i nevrednic,
am nAdejde de mântuire numai in rugdciunile fra-
tilor ce vetuesc cu mine $i nu desperez, cà i
asupra sufletului meu se va revdrsa indurarea
dumnezeeascä ! Iar dacd nu, ci prin judecata dreap-
td a lui Dumnezeu voi fi osândit la muna ve$nicA
dupá faptele mele, apoi fie binecuvântat Dumne-
zeu, pentru cà sunt vrednic de aceasta din pricina
negrijei mele pentru dumnezee$tile lui porunci.
Numai pentru un lucru Il rog eu pururea, ca
El, dui-A indurarea sa $i pentru putina mea oste-
nealà, pe care eu am pus-o $i o pun pentru fratii
ce s'au strâns in numele lui, numai acea milà sàmi
arate, ca precum s'a invrednicit bogatul din
Evanghelie sà vadd pe LazAr in sinurile lui A-
vraam, sà vAel $i eu pe fiii mei duhovnice$ti ade-
vdratii robi ai lui Hristos, In Impgrätia lui cea
cereascd. Si aceasta ar ajunge pentru mine in loc
de orce tisplatà.
 CAP. IV.
Ostenelele cärturäresti ale lui Paisie In AtOs.
Pricina, care I-a fäcut sä se Indeletniceascä cu
deosebit zel cu studiul carfilor sfinte. Adu-
narea $1 Studierea cärfilor patristice In limba
slavonä. Lipsa de traduceri slavone a cärtilor
patristice. Cautarea $1 dobandirea de originale
grece$ti $1 Inceputul studiului lor. Stramuta-
rea vremelnica In manästirea Simon Petru.
Imposibilitatea Mmänerei mai departe la Atos
$1 hotärirea de a se stedmuta cu toll fratii In
Moldova.

In invätätura sa despre viata calugAreascA $i

in organizarea comunitätei monahice, staretul Pai-
sie s'a condus de scrierile sfintilor pärinti ai Bi-
sericei. Dar la inceput el a cAutat mult $i färd re-
zultat o cAlduzä vie In persoana vreunui bà-
trân. Când eu am plecat din lume, poveste$te
Paisie, cu râvna ferbinte de a lucra neobosit
pentru monahism, nu m'am invrednicit la incepu-
tul calugariei mele sä am dela cineva nici macar
o urinä de judecatä, povatä $i sfat drept $i sä-
nätos $i conform cu invätätura sf. Pärinti, despre
aceea, cum $i deunde sä incep eu, neincercatul
noul incepator, biata mea cAlugärie ? Mezându-mä
inteo mänästire din pustie, unde din mila lui
Dumnezeu m'am invrednicit s4 capàt si Inceputul
cinului cAlug5resc, n'am auzit acolo dela nimenea
o lärnurire cum se cade de ce este ascultarea, cu ce
scop si In ce senz este ea ránduitä si ce folos
cuprinde ea in sine pentru ascultAtor.
Nici egumenul mAdAstirii, nici nasul rneu, nu
mi-au dat In aceastä privintd nici o povatä. CA-
lugArindu-mg fArä nici o cercare anterioarà, ei mà
lAsarà s'd trAesc fàrà nici o cdlAuzire duhovniceas-
cd. WAtrânul, care m'a luat sub mantie, mai tedind
in mänästire, dupä cálugArirea mea numai o sap-
01-nand, s'a dus nu se stie unde, zicându-mi când
si-a luat rAmas bun : frate, tu esti invAtat, trAes-
te cum te-a povgui Dumnezeu!" Rämânând ca
o oaie fArà p5stor, am inceput i eu sA rAtAcesc
in dreapta i in stânga, cgutând pentru sufletul
meu folos, inteleptire si pace, dar n'am Osit, a-
fard de doi bAtrâni : Vasilie si Mihail, dela care
am primit si povete cdlugAresti si mare folos su-
fletesc, dar cu care n'am putut rdmânea, de oarece
Ind temeam s'A nu fiu hirotonit preot. Astfel am
ajuns eu insfârsit la limanul cel lin si neinvolbu-
rat al sf. Munte, da'clAjduind cA mkar aicea vol
dobândi oarecare bucurii pentru sufletul meu_
Dar si aicea am gäsit eu putini frati de ai nostril,
care sá cunoasa sf. Scripturä, adec5 stiutori de
carte. Negäsindu-mi eälätiza dorità de sufle-
tul meu, m'am asezat pentru o vreme inteo chilie
singuratecg, si läsându-tnä In voea lui Durnnezeu,,
am inceput sA citesc ate putin scrierile sf. PArinti,
primindu-le dela binefäcàtorii mei, monahii sirbi
si bulgari. Aceste cdrti le-am citit cu mare luare
aminte. Citind aceste carti, am vkut, ca in oglindä,
de unde trebuea sA incep eu biata mea cAlugärie:
atunci am inteles de ce mare dar dumnezeesc am
fost lipsit eu, nefiind sub ascultare la un povA-
suitor duhovnicesc si neauzind dela nimenea po-
 158

vete despre acest lucru. Am priceput cá nefericita

mea petrecere a$a zicAnd in tkere nu era dupà
puterile mele si csá aceasta-i de talia celor desä-
vâr$iti i scutiti de patimi. Nedumerindu-mä ce
sà fac i cui sä mä incrednintez spre ascultare,
eram trist si plângeam, cum plânge un copil dui-A
mama ce i-a murit".
Din acest timp staretul Paisie cu o deosebi-
râvnä a inceput sà citeascä literatura patristic5.
Adevitrat, $i mai inainte, Ina In copilärie fiind,
lui Ii pläcea sä citeasca scrierile sf. Pärinti, dar
atunci el le citea färä sä se aprofundeze In amä-
runtimi $i in subtilitätile intelesului lor, multämin-
du-se cu intelesul ce de sine cAdea sub price-
perea lui. Acum insä, fata cu studierea amäruntità
neintreruptä a cartilor acestora, cand cAuta nu
numai edificare pentru sine, ci $i regule cum sä
organizeze viata cälugäreascä, el observä In tra-
ducerile slave multe erori, care se cereau controlate
§i indreptate. Si atunci inaintea sa se deschisä o
problemä nou i Insemnatä, de a se ocupa cu re-
vizuirea tecstului slavon al cArtilor sr. Pärinti
cu indreptarea lui dupà putere, curätindu-1 de lo-
curile intunecoase $i neIntelese.
lath' ce ne spune el singur de inceputul in-
dreptärilor fäcute de El in traducerile slave ale
cirtilor patristice : Pecând träiam eu incä in sf.
-munte al Atosului, scrie Paisie in scrisoarea sa
cAtra Arhimandritul Teodosie, egumenul Sähäs-,
triei sf. Sofronie, atuncea cunoscând bine din
invätätura i poruncile purtätorilor de Dumnezeu
pärintii no$trii, Ca' povätuitorul frätimei nu se cu-
vine sä invete $i se dea povete dupä prici perea
mintii lui $i numai dupg socotinta sa, ci trebue
sä se tie de intelesul drept $i adevärat al dum-
nezee$tilor scripturi, cum Inv* purtätori'l de
Dumnezeu pärinti, dascAlii a toatä lumea, precum
 - 159 -
$i inválâtorii $i povâtuitorii vietii monahice$ti, lu-
minati de harul sf. Duh, $tiind pe lângA aceasta
putina mea pricepere, si ternându-rnA ca nu
cumva din pricina neiscusintii mele sä nu cad si
eu insumi ca un orb in groapâ, si sà" nu duc
acolo $i pe altii, de aceea m'am hotärit sA iau
ca temeiu nezdruncinat a toatá inatätura i po-
vata adeváratd Dumnezeeasca Scripturá a Vechiu-
lui $i Noului Testament $i tâlcuirea ei adevAratä
de harul sf. Duh, adecd Inválâtura purtàtorilor de
Dumnezeu pArinti, invgtätorii $i dasalii a toatä
lumea $i povdtuitorii vietii monahice, sf. soboar5
toate canoanele apostolice, sobornicesti $i ale
sf. PArinti pe care le tine sfânta soborniceasca si
apostoleascd Bisericg a RAsgritului, precum $i toate
poruncile $i regulele ei. Toate acestea eu le-am
primit ca o cAlâtizA pentru mine $i pentru frati,
ca si eu insumi si fratii cari trAesc cu mine, fo-
losindu-ne de toate acestea cu ajutorul dumne-
zeescului har, sà" nu ne abatem cu nimic dela in-
telesul sdndtos $i curat, sobornicesc al sf. Biserici
orto doxe.
Mai intâiu de toate am inceput cu sarguintd
$i cu ajutorul lui Dumnezeu sä adun cu mare
greutate $i cheltuealä cdrtile sf. Pdrinti, care In-
v*" despre ascultare $i trezvie, despre luarea a-
minte i rugAciune. Unele din ele eu le-am pres-
scris cu mânile mele ; pe altele le-am cumpgrat
cu bani dobânditi prin munca mea pentru nevoile
noastre, fAcând economie la mâncare $i haine. Noi
cumpäram amintitele cdrti ale sf. Pgrinti scrise in
limba slavond $i ne uitam la ele ca la o comoarà
cereascd, trimis5 de Dumnezeu de sus. Dui-A ce
insä eu le-am citit cu râvnA in curs de multi ani,
am bägat de samA cd in foarte multe locuri din
ele se intâlnesc lucruri neintelese, iar in allele se
gäsesc i obscuritäti gramaticale, de$i eu le citi-
 lo
sem si le rgscitisem cu toatd luarea aminte, atunci
numai singur Dumnezeu stie ce tristetà a umplut
sufletul meu ; 5i nedumerindu-mg ce s'a" fac, am
socotit cg aceste cgrti slavone s'ar putea mgcaf
in parte indrepta dupg alte cgrti tot slavone. A-
tunci m'am apucat sà scriu cu mâna mea cartea
sf. Isihie, prezviterul lerusalimului, $i a sf. Filoteiu
Sinaitul, si a sf. Teodor al Edesei, dupg patru
copii, ngdgjduind sg pun deacord aceste manus-
cripte i sà ggsesc in ele vreun inteles gramati-
cal. Dar toatä munca mea s'a dovedit zadarnicá,
pentrucd nici in concordanta fAcutg de mine a
celor patru manuscripte n'am dat de nici un inte-
les. Cartea sf. Isaac Sirul am indreptat-o timp de
$ase sgptgmâni, muncind ziva i noaptea, dupg
alt manuscript, care, dupg cum mi se spusese, era
in totul asemenea cu originalul grecesc ; dar $i
aceastá muncd a mea se perdu in zadar : cu tim-
pul in'am incredintat, cg si cea mai bung carte a
mea am stricat-o, voind sg o indrept dupg alta
mai rea.
Dupg aceste experiente amare, m'am incre-
dintat ea' mi-am luat asuprg-mi o muncd zadarni-
cg, voind sà indrept cdrtile slavone tot dupg cgrti
slavone. Dui-A aceea am inceput sg urmgresc std-
ruitor, de unde vine aceastá obscuritate $i acest
neajuns a senzului gramatical din cgrtile slave $i
am ajuns la concluzia, cg aicea sunt douä pricini.
Intâia pricing se cuprinde Iii neiscusinta vechilor
traducgtori ai cgrtilor din limba greco-eling In
cea slavong ; iar a doua in neiscusinta $i negli-
jenta unor rgi copietori. Odatà incredintat de
acestea, imi pierdui orce ngdejde de a ggsi In tra-
ducerile slavone intelesul drept si adevgrat, care
se ggseste In cgrtile greco-eline. Petrecând nu pu-
tini ani in Atos si insusindu-ne limba greacd or-
dinarg, mi-am pus in minte sä caut cdrtile grece-
 161

$ti ale sf. Pgrinti i sg fac indreptare cgrtilor

slavone dupg ele. Eu am cgutat necontenit i in
multe locuri si numai putine am ggsit. Am fost
in marele schit Sf. Ana, care tine de Laved, $i
in Capsocaliva, $i In schitul sf. Dimitrie al Vatope7-,
dului, si In alte lavre si mgngstiri, intrebând pre-
tutindenea pe oamenii cunoscgtori, pe duhovnicii
bätrâni $i incercati $i pe monahii evlavio$i, dar
nicgirea n'am izbutit sg gäsesc nici o carte de
acestea, ci de la toti am cäpätat un singur rgs-
puns, cà ei nu numai cg nu $tiu aceste cgrti, dar
cà nici de numele alcAtuitorului lor n'au auzit.
Auzind asemenea rgspuns, cgzui inteo desgvâqiti
nedumerire $i m'am mirat, cum se poate una ca
asta inteun loc asa de sfânt, unde trgeau $i au
trgit multi $i mari sfinti eu nu numai nu pot sg
ggsesc cgrtile dorite de mine ale sf. Pgrinti, dar
nici mgcar numele scriitorilor lor nu le aud dela
nimenea ? Din pricina aceasta am cgzut in mare
máhnire. Dar cu toate acestea eu nu mi-am pier-
dut nädejdea In Dumnezeu si 1-am rugat pe El,
ca El, ca un atotputernic, Care $tie toate, sg-mi
ajute sg ggsesc comoara cgutatg. Si induratul Dum-
nezeu nu a trecut cu vederea ruga mea ferbinte,
ci mi-a ajutat. In cele din urmg am izbutit sä gg-
sesc cgrtile cgutate i câteva din ele chiar sg mi
le procur. $i aceasta s'a %cut In chipul urmgtor
Odatà m'am dus eu cu doi frati din lavra sf. Ata-
nasie la marele schit al acesteea sf. Ana $i când
am ajuns in dreptul dealului inalt a sf. Prooroc
Ilie, care dui-A ingltime e egal cu a treia parte
din ingltimea piscului principal al Atosului, am
vázut sub acest deal, pe un dâmbulet, schitul sf.
Vasilie cel Mare, intemeiat nu de mult de niste
cglugári veniti din Cezareea Capadochiei. Schitul
este situat In localitatea cea mai neroditoare, uncle
PAISIE 11
 - 162 -
nici un izvor de apà $i de aceea in schit nu
,cre$te nici vie, nici maslini, nici smochine, i mo-
nahii 1$i indeplinese toate nevoile numai cu al-A de
ploae. Ne veni dorinta sä ne abatem pela acest
schit atat pentru inchinare, cat $i pentru vederea
intru cat noi nu mai fusesem in acest
schit.
Când am intrat in schit $i am $ezut jos ran-
gá biseria, ne vázu un monah $i cu bucurie ne
chiema in chilia sa. Apoi se duse sà ne gáteasca
ceva de mâncare, ca sa ne intareascA puterea dupà
un drum a$a de greu. Uitandu-mä pe o mesutd,
e se afla la fereastrà, vazui pe ea o carte des-
chisa, pe care, cum se vedea, o copia monahul.
Când m'am uitat mai bine, am valzut cá era cartea
sf. Petru Damaschinul. Atunci o bucurie negraità
1mi cuprinse sufletul. Eu simtii cà am gasit pe pà-
mânt o comoard cereasca. Când monahul infra' in
chilie, 1-am intrebat, cum se face de se gäse$te in
chilia sa asemenea carte pretioasa ? La care el imi
Aspunse, cd in chilia sa se Old $i altà carte a
aceluia$ sfant. La intrebärile mele urmatoare, mo-
nahul raspunse, ea' la ei in schit, afard de cartile
numite, se mai pot gAsi $i alte carti : a sf. Anto-
nie cel Mare, a sf. Grigorie Sinaitul, a sf. Filotei,
a sf. Isihie, a sf. Diodoh, a sf. Talasie, a sf. Si-
meon Noul Teolog : Cuvant despre rugaciune",
a sf. Nichifor monahul : Cuvânt despre rugdciu-
ne", a sf. Isaia $i alte asemenea cärti. La intrebarea
ce i-am pus : pentruce eu le-am cdutat atâta vreme
$i nu le-am gäsit, el imi raspunse : Pricina stä
in aceea, ca aceste cdrti sunt scrise in cea mai
curatá limbd ding, pe care astazi, afará de oame-
nii invatati, te mird de o mai pot pricepe careva
din greci, $i de aceea i cartile acestea au ajuns
s'a" fie cu totul uitate. Iar monahii, cari traesc in
acest schit, aflandu-se Inca in patria lor Ceza-
 - 163 -
rreea Capadochiei, au auzit de aceste &Atli i când
au venit in sf. Munte, au invAtat nu numai limba
.greacä- proastä, ci $i vechea limbA elinA $i gäsind
in câteva mAndstiri, aceste cärti, le-au prescris, le
citesc $i se silesc in mäsura puterilor lor a le ur-
Auzind aceasta $i bucurându-mä peste mäsurO,
m'am apucat rog stäruitor pe monah sä pre-
scrie $i pentru mine acele cärti, fägäduind sä"-i
plätesc cât va cere pentru osteneald. Dar mona-
hul fiind impovärat peste rnásursä cu transcrierea,
nu primi $i mä duse la alt monah care deaseme-
nea se ocupa cu copierea de cOrti. Eu am rugat
stäruitor $i pe acest frate sä copieze pentru mine
..acele cärti, fOgOduindu-i sá-i dau un pret intreit.
El insä vázind dorinta mea arzAtoare de a avea
cArtile acelea, nu primi pretul intreit, ci fägAdui
copieze o parte din cdrti cu pret obi$nuit,
cât va fi in stare s'd scrie $i cât îi va da Dum-
nezeu putere". Astfel primi In sfâr$it staretul Pai-
sie acea comoarä, pe care o cdutase atâta vreme
$i putu pd$i la indreptarea traducerilor slavone,
dupd originalele grece$ti vechi. Aceasta se petrecu
cu vreo doi ani inainte de a pärdsi sf. Munte
pentru a merge in Moldova. Monahul, care se
prinsese sA copieze pentru Staretul Paisie cärtile
sf. PArinti reu$i pregAteascà in acest timp
numai o parte din cdrtile fägdduite $i staretul
primind aceastd parte de 61..0 ca o mare comoard
si dar dumnezeesc, le luà cu sine in Moldova,
spre a se folosi acolo de dânsele atât pentru con-
trolarea cArtilor slavone, .cât $i pentru traduceri
noud din limba greacá. Despre aceastd muncA a
a staretului vom vorbi mai la vale, când vom
vorbi de periodul moldovenesc al vietii lui.
Intre acestea numäruI cAlugärilor in schitul
sf. Ilie continuà cà creascd $i deja trecuse peste
.50 oameni. Staretul Paisie nu $tia ce sà" mai facä:
Indperile nu ajungeau nici pentru ai sai $i totu$17
mai veneau mereu doritori noi de a ramânea in
manastire. Inzadar le arata el lipsa de indperi
de mijloace de trai, aceasta nu ajuta la nimic. Cu
cat Ii indeparta el mai mult cu blândete, cu atat
mai mult ei Il rugau cu lacrami sà nu-i indepärteze.
Cedand rugamintilor lor, el îi primea, punându-
toata nAdejdea in Dumnezeu. Vazind situatia grea
a staretului, unii dintre monahii respectabili ai sf.
Munte, printre care $i Patriarhul Serafim, II sfatu-
irá sd se mute In man5stirea mai larga Simon ope-
tru, care in vreme aceea nu era ocupata de nimenea,,,
de oarece dlugärii ei o päräsiserà din pricina dato-
riilor ce al-Asa asupra ei. Paisie dadu cerere sobo-
rului sf. Munte, care-i ingadui s'a" ocupe manästirea,
Simonopetru. Stareful se muta, luând cu sine jurn.4-
tate din calugAri. Dar träi acolo numai trei
Creditorii turci, auzind cà in man5s1ire s'au ase-
zat iara calugari, venird numai deck 0' cearä cla-
toria $i cu sila hid starefului 700 lei. Speriindu-
se sá nu mai vina $i alti creditori, stareful se gräbis
sa parAseasca manàstirea $i sA se intoard la schi-
tul sf. Ilie. Starea frätimei deveni $i mai grea.
sa de incAperi, mijloacele de traiu saracacioase,.
grija necontenità pentru plata därilor, ce mereu
sporeau, iar pe de alta parte imposibilitatea de a re--
fuza primirea de noi doritori de a trail in mAnas-
tire sub conducerea staretului Paisie, facurà pe a-
cesta sä caute o nouà a$ezare. Dar unde s'ar fi
putut muta el cu numero$ii sai dlugári ? In Atos-
un loc potrivit nu se gásea. Trebuea deci sá se
gândeascd la o altà farà si o asemenea fall nu
putea fi alta decât Moldova. Aceastà farà era deja
demult cunoscutd starefului Paisie. Cu ea el avea
strânse legAturi duhovnicesti jumátate din cdlu-
gdrii säi erau din Moldova ; acolo era In floare
B*rica ortodoxá, si monahismul ; acolo eratt
 165

ocarmuitori binecredincio$i gat lume$ti, cat i bise-

Tice$ti, care färA indoealà cuno$teau pe staretul Pa-
isle, erau binevoitori pentru el $i puteau dea
.Jui i cAlugArilor 8Ai un adápost foarte potrivit.
Acolo comunitatea sa putea sA trAeascA i sA
.se desvolte in pace. DupA lungi chibzuinte $i, poate,
dupA Intelegeri premergAtoare cu persoane in-
fluente din Moldova $i Valahia, staretul $I frAti-
mea se hot4rarä sa pArAseased sf. Munte al Ato
sA se strAmute In tam binecuvántatA a Mol-
dovei. Insu$I staretul in scrisoarea cAtrA iereul
Dimitrie se exprimA astfel despre cauzele strAmu-
-tArei sale In Moldova : Viata In sf. munte Atos este
rfoarte grea $i asprA, de oarece chiar numai doi
sau trei, trAind impreung, abea pot, cu sudoare de
sange $i cu muncA grea, sä-$i ImplineascA nevoile
de trai. Cu cat mai vartos se mAresc aceste gre-
utAti pentru o comunitate a$a de numeroasà. A-
lard de aceasta, nouA ni era fried $i de stApanirea
turceascA, ca nu cumva sA ne pue nou5, unei co
munitAti sArace, ddri ca cele puse pe celelate mA-
nAstiri din sf. munte, care, cum am auzit, nici nu
le mai pot plAti. Din aceste pricini, ca $i din al-
tele, despre care ti-am scris deja, ne temeam, ca
nu cumva sA ajungem la o sArAcie desAvar$WA, vred-
micA de mult plans i suspinare, care sá punA ca-
pAt injghebArii noastre, care a costat nu putinä
muna $i sudoare. Deaceea bizuindu-ne pe atot-
puternicul Dumnezeu cel proslAvit In tot locul stA-
panirii sale, ne-am $i strAmutat noi cu totii impre-
,unA din sf. munte in tam ortodoxA a Moldovei".
Altmintrelea explicA strAmutarea staretului Pa-
isle In Moldova G. N. Popov, in cartea sa Ma-
nuscrisele bibleotecei Sinodale din Moscova". Vor-
bind de apropierea dintre staretul Paisie i grecul
Nichifor Teotochi, pe care staretul inteo scrisoare,
îl nume$te profesorul sAu, Popov presupune, cA
 - 166 -
anume aceastá apropiere a $i fost una din prici-
nile plecárii lui Paisie dela Atos. Nichifor Teo-
tochi se afla in cea mai strânsá prietenie $i era
compatriotul unui alt grec ingemnat, anume Ev-
ghenie Bulgarul, cu care puneau la cale rena$terea
Greciei $i darâmarea imparátiei turce$ti. Prin Ne-
chifor Teotochi putea sá se apropie de Evghenie
Bulgarul $i staretul Paisie. In anul 1758, Evghe-
nie Bulgarul, in urma invitatiunii Patriarhului de-
Constantinopol Chiril, deveni directorul Academieir
intemeiate pe lângd mánástirea Vatopedului din
muntele Atos, care avea in numárul elevilor sái,
afará de tineri din provinciile grece$ti i turcesti,
$i slavi din Rusia. Judecând dupá apropierea lui
Paisie de greci $i mai ales de patriarhul Serafim,
de care lucru se pomene$te $1 in biografia stare-
tului, se poate, ca Paisie sá fi fost unul din cei
mai zelos cercetátori ai Acadimiei din Vatoped $i
in genere mai mult deck alti slavi din Rusia sà
se fi interesat de chestia lui Evghenie Bulgaru
când dupá cinci ani Evghenie a fost chemat dela
Atos de Care turci, atunci dupd toatá probalitatea
elevii vestitului dascal grec $i profesoratul lui
fi fost infáti$ate guvernului din Stambul ca pri-
mejdioase din punct de vedere politic, adecá in-
dreptate contra islamismului, tinzând la inlocuirea,
semilunii cu crucea lui Hristos. Poate cä in lega-
turá cu aceste intâmpläri s'a petrecut plecarea din
Atos a aloud corábii cu oameni de limba rusascá
$i moldoveneascd" sub armuirea staretului Paisie
$i a$ezarea fugarilor in Moldova, uncle influenta
greacá era deosebit de mare." Totu$ pärerile ex-
primate de Popov nu se confirmA prin cuvintele-
staretului Paisie. Când vestea despre hotárârea lui
Paisie de a párási Atosul se láti prin sf. Munte $1-
ajuns'e la urechile Patriarhului Serafim $i ale altor
adoratori ai lui Paisie, toti primirà aceastá $tire-
 - 167 -
cu mare mâhnire. Ei se Incercarà sà-1 bed sä-$i
pOrOseascá gândul. Dar când staretul le arátd ma-
rea strOmtorare in care se gOse$te comunitatea lui,
lipsa de toate cele de n evoe pentru trai, pre-
cum $i aceea, cd nu are nici o nAdejde sà se scihm-
be aceastá stare, atunci ei au zis : Fie voea lui
Dumnezeu !"
Staretul cAzu la picioarele Preasfintitului Pa-
triarh Serafim cu lacrOmi ceru pentru sine si
pentru frati binecuvântare de plecare. Patriarhul
deasemenea plânse $i, blagoslovind pe staret,
Imbráli0 i sdrutd pe cap, cerându-i s5 se roage
pentru dânsul. Staretul se imbrOti$51 i cu ceilalti
pärinti duhovnici, cerând dela toti binecuvântare
pomenire in rugdciuni. Cei 17 ani de nevointO
alugäreascO a staretului in Atos n'au rOmas fOrd
urme $i fàrà folos pentru atoniti. Schitul sf.
fondat de Paisie In Atos, a continuat buna rân-
duialà statornicità acolo de acest staret $i $i-a gà-
sit aplicare $i in alte monastiri de acolo. Cu strà-
mutarea comunitAtii paisiene in Moldova se Incheie
al treilea period din viata staretului. In acea vre-
me el Implinise 41 de ani. In aceastá jumAtate din
viata sa, el adund o mare bogAtie duhovniceascd
lAuntric5, o intäri $i o spori prin o nevoint5.
dependentà, prin rugdciuni $i citirea cArtilor sf.
Pärinti, atinse o Inaltd maturitate duhovniceascA,
asa incât putea sd fie $i povätuitorul altora In viata
duhovniceascA, ceeace a $i dovedit el prin orga-
nizatiunea comunitAtii sale cea cu viata de obste
din Atos. Acum avea de sträbátut adoua jumátate
a vietii sale, impärt4ind $i pe altii din boggia
duhovniceascá adunat5, márind i Intdrind comu-
nitatea intemeeatd de el i, prin pilda $i influenta
sa, relnoind $i consolidând viata monahismului or-
todox. Aceasta a doua jumAtate din opera vietii
 168

sale staretul o îndeplini In ultimul period a vietii

sale, care se poate numi periodul däscAliei sau
stäretiei sale si care se continuà pânäla moartea
lui. La examinarea acestui ultim period a vieti
staretului Paisie vom si päsi noi In cele ce ur-
ineazä mai la vale.
 PARTEA IV.
INFLORIREA COMUNITATII LUI PAISIE IN MOL-
DOVA : DRAGOMIRNA, SECU, NEAMTU.
CELE DE PE URMA ZILE ALE LUI PAISIE
MOARTEA LUI.

Multimea celor ce crezuserd aveau

o inimei i un suftet si nimenea nu zi-
cea, cd din allude sale este ceva al
seiu, ci toate li erau deobste... si f iecei-
Tula i se dddea ceeace-i era de trebu-
intei". Fapt. Apost. IV, 32, 35.
 Mänästirta Dragomirna in Bucovina.

CAP. 1.
Stramutarea In Moldova. Organizarea comu-
nitbtii In Oragomirna. Regulamentel comuni-
tttil.Staretul Paisie Imbraca schima. Ran-
dueala sluffielor. Randueala ascultarilor.Sta-
refill ia parte la ascultari. Viata de chilie a
calugh-rilor. Ingrilirea staretului de cei bol-
navi. Ocupatia carturareasca a staretului.
Indreptarea cártilor slavone dupa originaleke
grecesti. Traduceri din greceste In moldove-
neste. Ocupatiile de lama a staretului cu ca-
lug5ril.Predicile sr sfaturile staretului. Mar-
tea parintelui Visarion.

Strgmutarea staretului Paisie in Moldova se

dovedi de mare folos pentru opera sa. Dacä: el
ar fi continuat sd träiascä In Atos, atunci, mai in-
täiu, s'ar fi curmat cre0erea comunitätii sale din
pricina lipsei de incAperi i a mijloacelor de traiu,
i, al doilea, ea n'ar fi putut avea o influentä ap
de mare i de intinsä asupra 'vietii duhovnice0b
a monahismului ortodox din Moldova §i. din Ru-
 172

.sia. Viata comunitätii lui Paisie In Atos era ase-

menea vietii unei hultoane inteo pepinierä strâm-
tà. Hultoana crescuse deja atâta, ca nu i mai a-
jungea hrana In locul ei. Ea avea nevoe sa fie fa-
sädita Intr'un loc mai larg si mai Indâmânos pen-
iru ea. Acest loc gási ea in Moldova. NeT
gre$it, schimbarea locului trebuit s4 provoace
oarecare dezorganizare in vista, comunitatii, dar
.aceastä dezorganizare fq vremelnia i viata
munitätei repede fu restabilità $i ea se desvoltä cu
mai multà putere $i deplinätate.
PregAtindu-se de plecare, stareful Paisie
dota coräbii : In una se urcá el cu cälugärii
slavi, iar In a doua se imbArcA pärintele Visarion
,cu cAlugärii moldoveni $i plecarà la drum. De toti
in ambele coräbii se aflau 64 de insi. CAlätorii a-
junserà cu bine la Constantinopole $i dupd aceea
sosirá In Galati, de unde cu 17 ani In urmA sta-
retul plecase la Atos. In Moldova staretul $i ea-
lugArii la inceput flied asezati In schitul VärzAresti,
iar dupd aceea li se dâdura mândstirea Sfântului
Duh, numità Dragomirna, in Bucovina, cu toatà
.zestrea ei, cu care prilej Voevodul Grigorie prin
osebitâ gramatâ scuti mànästirea de orce dare.
Mänästirea data' staretului se afla inteo stare des-
tul de jalnicA. Chilii inteinsa nu erau decât vreo
cinci, trapeza nu avea acoperi$, se gAsirsä putine
at-0, iar in staulul de vite nu se aflau decât 6 boi.
Mândstirea ins4 ocupa un spatiu larg, era situatà
inteo localitate singuratica si linistitä $i oferea
toate conditiile pentru o bunä $i repede desvol-
-tare: De aceea si staretul, si calugarii rAmasârà
-tare multAmiti de mAngstirea ce li se clAduse. In-
curând mänastirea incepu sà primeascA daruri bo-
gate dela multi binefâcgtori, cari doreau sA dea
ajutor staretului. Binecredinciosul Voevod fácu
doud rânduri de chilii nouà i arhondaricul. Pilda
 0 173
Voevodului fu urmath de boeri : unii dhruir5 vite-
de munch, altii vaci $i oi, altii trimiserh poamh,.
grâu, vin, Inchlthri i haine. Aceasth bunavointa
ob$teasch si aceste- ajutoare bogate miscard adânc-
pe staret i pe frati i ei cu la crAmi de bucurie
multdmirà lui Dumnezeu pentru mila primith. Md-
nhstirea Dragomirna a Sf. Duh se afla aproape-
de târgul Sucevei $i de satul Itcani, situat pe gra-
nita dintre Bucovina $i Moldova $i e a$ezatä in-
teo vale a muntilor Carpati. In afarh ea are Infá-
ti§area unei adevärate cethti, inconjuratä cu zid
turnuri, a$a luck putea servi pentru locuitorii tar-
gului Suceava ca adhpost la vreme de nhväliri ale-
cazacilor $i ale oardelor tätärh$ti. Tim pul intemeie-
rei acestei mAnhstiri precum i numele primului eu
fondator nu se cunosc.
Deobiceiu se crede, CA ea a fost zidtä pela
anul 1602 de episcopul de Rddhuti AnastasieCrim-
ca. Dar nu-i asa. Când duph anexarea Bucovineia
la Austria, pe la sfirsitul viacului 18, a urmat dis
pozitia guvernului austriac de a se lua averile ne-
mi$chtoare la fondul religionar $i a fost numith o.
comisiune specialà pentru cercetarea lor, au fost
descoperite douh acte de danie a voivodului Mol-
dovei Petru Schiopu, din 28 Martie si din 21 Oc
tombrie anul 1584, prin care Dragomirnei i se da
in stApânire ve$nich $i inalienabilh un phmânt
arAturA aproape de satul Costin in tinutul Suce
vei. Din acestea se vede, ch mänästirea exista pela
finele veacului 16. Dupd aceea ea, poate, a chzut
in ruinä $i fu Inoith iarà de Anastasie Crimea. In
tot cazul participarea acestui episcop la reintemeie-
rea acestei Mänastiri e neindoelnich. In anul 1602 el
a zidit in mAnAstire biserica Sfântului Duh, in
unul dirt turnurile de deasupra portilor mânästirii
fâcu biserica in numele sf. ierarh Nicolae, iar in
grádina MAnästirii wzd biserica cu hramul
 - 174 -
Prooroci Enoh $i Ilie si a sf. Apostol loan Teo-
Asezându-se in Dragomirna staretul Paisie
prezintä curând mitropolitului IVIoldovei si sino
dului acestuia informatiuni in privinta alcAtuirii
.comunitAtii sale $i regulamentul ei. Staretul aräta,
,cA el a primit prima treaptd cAlugAreascA in Mato-
rusia si pentru o slujire mai indämânoasä lui Dum-
mezeu s'a dedat la pelerinaj. In Atos s'a Invred-
nicit sA primeascá i mantia. Iar dupá sosirea urmi
frate, muntean de neam, care sä rugd sA-1 pri
meascA in ascultare, se hotArâ se apuce pe calea
impärAteascA cea de mijloc, adecA sA träeascA cu
unul sau doi frati, de oarece sf. Scripturd opreste
pe cei neincercati de a merge in pustie. Asezan-
du-se cu acel frate, $i-au ales de cAläuzä cuvan-
tul lui Dumnezeu, isi puserA de regulA sá nu ain
nici un fel de avere, nici chiar din lucrurile cele
mai mici, sA nu sA tie de voea sa, sä nu urmeze
cugetului sAu, ci sà pAzascA ascultarea In frica lui
Dumnezeu. Atunci au inceput si altii a se ruga sA-i
primim la noi si nefiind in stare sA-i refuzem, am
inceput a primi ate unul. Apoi am trecut in schi-
tul sf. Costantin, unde s'au adunat pârfAla 12 frati.
Atunci am väzut noi, cA voia noastrA dela calea
de mijloc a trecut la viata de obste. Din* pricinä
ch schitul sf. Constantin era prea strAtnt, am
zidit de iznoavä schitut sf. Prooroc Ilie. Soco-
tind apoi, cA o obste cu un nurnAr mare de frati e
greu de intemeiat In sf. Munte $i temându-ne ca
nu cumva sA se nimiceascA obstea noasträ, ne-am
pus in gând sA trecem cu toti cAlugArii nostril $i
sA Intemeiem o obste in Moldova, ca fiind mai
inclämdnoasä. Acest gând al nostru l'arn descope-
rit mai de multe ori Patriarhului Serafira, care
regretând cA ne-am pus asemenea gând de a pleca
din sf. Munte se incercA sá ne stabileascd in mo-
 - 175
nastirea Simonopetru. Dar nici acolo nu ne-am putut
prinde, ci am fost siliti sà plätim cu sila 700 lei
turcilor $i temându-ne de ruinarea noastra in viitor,
am fäcut sfat obstesc $i ne-am hotärât sä trecem in
aceastà tarä. Aicea domnul nostru Grigorie Joan
Voevodul $i Arhiepiscopul Mitropolit Chir Gavriil
ne-au dat pe totdeauna frumoasa monastire Dra-
gomirna, zidità de Preasfintitul Mitropolit al Su-
cevei Anastasie Crimca, au toate mo$iile ei $i cu
scutire de orice fel de däri.
Cum se aude. arhiepiscopul Sucevei a zidit
aceastà mándstire anume pentru viata deobste, iar
nu pentru viata individuald. Am dorit tare mult
sà avem dela el si rândueala data vietii de obste,
dar nu o am gäsit printre cartile mänästirei. $1 idca
noi ne-am hotdrit, rgzämându-ne pe sf. Scriptura,
pe regulele sf. Vasilie cel Mare si ale altor sf.
pärinti, sà" alcAtuim rândueala obstei noastre si sd o
supunem Preasfintiei Voastre spre examinare si
intärire, pentruca ea neschimbat sà se pazascd. Iar
rândueala aceasta nu e nouä, ci tot aceea, care $i
mai inainte am avut-o noi in sf. munte. Ea se cop-
rinde In urmatoarele :
I. Prima reguld si rândueald a noastrá, care
se urmeazá" cu strictetä de cdtra noi, este ca nici
un frate nici inteun chip nici o avere miscatoare
si nemiscatoare $i nici chiar un lucru cât de mic
s'a" nu aibd sau sa" numeasca al sau. Dar pentru
reguld superiorul observând nevoile fiecarui frate
de hrand, imbrácáminte i celelalte, e dator, cum
un tatä se ingrijaste de copiii sgi, sa dea fiecäruia
cele de trebuintà, nu dui-A gustul fiecdrui frate,
ci dupd ascultarea lui. Din asemenea temeiuri ale
vietii de obste spore$te iubirea sincerà calta" Dum-
nezeu $1 aproapele, blândefa, smerenia, pacea, uni-
rea in cuget $i simfiri $1 täerea voei. Ascultarea
se indeplineste de frati nu pentru niscaiva
 176

guri vremelnice, nu pentru slavä, cinste $i odihnät

trupeascg, nici pentru vreun calcul omenesc, ci
numai pentru mântuirea sa. Si din aceasta se na$te
in frati o inimA $i un suflet, iar zavistia lumeascä,.
ura, m5 ndria, du$mänia $i alte räutäti nu au unde
sd-$i plece capul. Iar dela averile particulare $i in-
dividuale in ob$te se nasc tot felul de rAutAti
tot felul de cAlcAri a poruncilor dumnezee$ti. Dând
cea NtAi insemnätate acestei rânduele, fiecArui fra-
te, cai-e inträ din nou in mänästire, Ii descoperim
din sf. Scripturä, cA el nici inteun chip nu poate
sA aibA nici un fel de avere pAnAla suflarea sa
cea mai depeurmA. Toti fratii inteun cuget se su-
pun acestei regule.
II. A doua regulà, de care socotim ca atarnA
toatA viata monahiceasc5, constä in aceea, ca orce
frate sA caute a dobândi ascultarea, adecA toatA
vointa, cugetarea $i libertatea scuipând $i lepA-
dând, sA se sileascA cu sirguintA a implini voea
$i judecata $i poruncile pArintelui säu duhovnicesc,.
cele conforme cu sf. ScripturA, i fratilor sA le slu-
jascA ca Domnului, iar nu ca unor oameni, cu
frica lui Dumnezeu $i cu smerenie pândla moarte.
III. Cum trebue sä fie superiorul ? El trebue-
sà sf. ScripturA $i invätäturile pärintilor du-
hovnice$ti $i in afarA de mArturiile lor nimic
nu adued fratilor ca invätAturA $i porunci, ci adesa
povAtuiascä $i sA le descoperä voea lui Dum-
nezeu. SA' se cAlguzascA de ScripturA in rânduirea
ascultärilor, amintindu-$i cà Cuvântul lui Dumne-
zeu si lui $i fratilor este invätätor i cAläuzA spre
mântuire. Trebue sA fie pildA de smerenie, $i in
toate pAzind unirea intru legAtura pAcii duhovni-
cesti.
Nu orce lucru singur de sine sä-I inceapA
sA-1 facd färà sfat, ci adunând pe cei mai iscusiti
frati la sfdtuire duhovniceascA i cu sfatul lor cer-
 )3.7

cfind si scripturile, s5. faca. Dac5 InsA se intampfl

vreo treaba care trebue adusa $i la cuno$tinta in-
tregului sobor, atunci $i tot soborul adunandu-se,
cu $tirea tuturora $i cu cercetarea tuturora sa se
inceapa $i sa se faca. Atunci intre frati va fi unire,.
pace $i intelegere $i legatura pacii se va pästra
intreagd.
IV. Despre slujbele dumnezee$ti. Pravila ob-
$teasca : vecernea, pavecernita, poluno$nita, utre-
nia, ceasurile, Dumnezeeasca liturghie, precum $i
privegherea cu parimii la sarbatorile imparate$ti,
ale Maicei Domnului $i sfintii cei mari, iar la sär-
batorile mai mici parimii, polieleu $i slavoslovie,
$i In deob$te toate rânduelele biserice$ti dui-A ti-
picul sf. munte Atos, se obisnue$te In sfântul
nostru laca$ fära abatere a se tinea, fàrà grabire-
$i cu cuviinta in toata vremea. La slujba ctitorii
binefacatorii vii $i morti ai sf. manästiri trebue
sd se pomeneasca dupd rândueald $i dui-A tipicut
bisericesc.
Egumenul $i toti fratii trebue sa fie la pra-
vila bisericeasca ob$teasca fiecare dupá cinul sat))
in reasá i camilafcä, $i niciodata nu li-i ingaduit
sà lipsascä, deck numai in caz de boala sau de
ascultare. lar clack' cineva nu s'a vazut la pravila,
egumenul in trapeza trebue sa faca cercetare des-
pre aceasta in fata tuturor $i dacá nu va al-Ma
priciná binecuvantata, egumenul trebue sa dea u-
nui asemenea frate canonul cuvenit cat tine masa
$i nici mâncar e sa nu aiba el in acea zi, dease-
menea i se va da povata cu cuvântul.
V. In trapezâ trebue sa se adune egumenul
si fratii In fiecare zi, pazind ce desleaga $i ce nu:
desleagd tipicul bisericesc. In trapeza fratii sd fie
dupä cinul lor cu mantii, rase $i camilafca, in cea
mai mare tacere $i cu frica lui Dumnezeu, ascul-
PAISIE 12
 - 178 -
-and citirile, care trebue sä se facA in fiecare zi
din vietile sfintilor $i din cartile i invätäturile sf.
Pärinti, dupà bisericesc. Iar in toate Du-
minicile $i la praznicile mari impärätesti $i ale
sfintilor, $i clan' e cu puting $i in fiecare zi tre-
bue numai decât sä se râdice panaghie. i toatd
rândueala trapezei in obstea noastrà trebue sä fie
dupà rândueala din sf. Munte, $i nici inteun chip
sä nu mânânce pe la chilii nici egumenul, nici
afarà de cazurile de boalà sau de adâncg
bätrânetd. Hrana pentru toti trebue sä fie obsteascä,
numai cei bolnavi de stomah, dupà invätätura sf.
Pärinti i dupà chibzuinta egumenului, pot sd
o hranä deosebitá care le prieste. Cu toate
acestea i aceea ei trebue sä o mânânce in tra-
peed, iar nu in chilie.
VI. Prin chilii fratii trebue sä träeascA cu frica
lui Dumnezeu $i dupá predania sf. Pärinti, mai
pre sus de orce nevointä preferând rugäciunea cu
mintea, ca sävârsitä in inimà de iubirea de Dum-
nezeu $i izvorâtá din virtuti, cum Inv*" despre
aceasta multi pärinti purtAtori de Dumnezeu. Pe-
lângA rugdciune sä se mai dedee $i la cântäri de
Psalmi, citirea cumpätatà a Vechiului $i a Noului
Testament $i a cArtilor sf. Pärinti. Mall de aceasta,
$i in chilie, $i in orce loc, $i la orce ocupatie sä
aibä pomenirea mortii $i a päcatelor sale, infrico-
$ata judecatä, muncile vesnice, $i impärätia cerului.
Sä. se Indeletniceascä cu rucodelia sau cu lucrul
manual, rânduit de egumen. Fdrá lucru insä sà
nu fie nimenea, cäci lenea povätue$te la tot räul.
De necontenita esire din chilie si de starea de
vorbd cu altii sä fugl ca de otravä. Dar care p5.-
invatá despre rugAciunea mintii ? Sf. loan
Gurädeaur, sf. Calist II, Patriarhul Constantino-
polei, sf. Simeon, Mitropolitul Tesalonicului, sf.
Diadoh, Episcopul de Fotichia, sf. Isihie al leru-
 - 17-9 -
-salimului, sf. Nil Sinaitul, sf. loan ScArarul, sf.
:Maxim márturisitorul, sf. Petru Damaschinul, sf.
.Simeon, noul Teo log, sf. Grigorie Sinaitul toti
acetia si alti sfinti pärinti dau invätäturi despre
prugäciunea mintii.
VII. Egumenul trebue pentru cercarea smere-
niei, ascultárii si lepádarea cu totul de vointa si
judecata unui frate, care alcatuesc scara ce inaltä
pe ascultátori spre impárätia cerurilor, sà trimitä
pe frati sá lucreze la bucátárie, la pitárie, la che-
lärie, In trapezd si la toate lucrárile din mänás-
tire. Iar fratii privind la incepätorul si puitorul de
nevointi, care este Hristos si care a dat pildá de as-
cultare $i nevointä, nu trebue sd se lepede nici
-chiar de cea mai depe urtná ascultare, crezind cá
ea-1 va duce intru impäritia cerului, dacá el cu sme-
Tenie $i cu frica lui Dumnezeu va sluji fratilor nu
ca unor oameni, ci ca Domnului.
VIII. Egumenul trebue sá aibá cdtre toti fratii
aceeas dragoste si deasemenea trebue sä observe cu
atentie ca $i fratii sä aibá intre ei dragoste ade-
váratá i nefdtarnicA, ca una ce este semul uceni-
ciei lui Hristos. Iar iubirea pärtinitoare i priete-
nii personale, ca unile ce sunt izvor de zavistie
ruinátoare ale adeváratei iubiri, in tot chipul
sá le desrádácineze. Toate neputintele $i cäderile
fiilor säi e dator egumenul pärinteste sä le sufere
cu räbdare, cu nädejdea indreptärei lor si a ade-
-váratei pocáinti, indreptându-i cu duhul blândetei
si cu cuvinte folositoare. Pe unii ca acestia sá nu-i
idepärteze din obste, mai ales dacd din aceasta
nu rezultá pricini 'de vátámare. lar pe cei ce um-
blä träesc de capul lor, lepädând jugul cel fo-
lositor al ascultárii, si pricinuind prin aceasta va-
támare celorlalti, nici intr'un chip sä nu fie suferiti,
,ci dupá destulá povatá si sfátuire In patru ochi,
rfatä de doi sau trei frati si fao de de sobor,
 180

osebezsbA .$1 s4 izgoneascl din ob$te, de*i ctr

pärere de räu $i durere de inimä, ca sä nu se
molipseascä $i altii de näravul lor cel räu $i dd-
undtor. Dar pe ceice-$ vor veni in sine si se vor
intoarce la pocAintä, cu bucurie sA-i primeascA iarà
$i sä le arate toatd mila si compätimirea, $i sA le
ierte gresala, bucurându-se cu frAtitnea de intoar-
cerea lor.
IX. Superiorul e dator sä aibd, pentru admi-
nistrarea averilor, oamenelor mAnästiri i a tuturor
trebilor mänästire$ti un cAlugär iscusit care, färä,
a cdlca poruncile lui Dumnezeu $i färA vätämare
sufleteaseä, sà poatA cArmui bine aceste treburi'
externe, ca astfel egumenul fiind slobod, cu mare'
indämânare sA se poatA ingriji de mântuirea su-
fletelor fratilor $i de toatä bunArándueala biseri-
ceascd $i ob$teascä. Deasemenea $i pentru ingri-
jirea sufleteascA a frätimei trebue sA aibA un aju-
tor pe un frate iscusit la minte, care in timpul
lipsei lui sà rämâne cu fratii pentru hränirea
lor sufleteascA. Voind sä piece incotrova, egu-
menul trebue sA adune prin sunare de clopot
toatA ob$tea in bisericd si inchinându-se la sf...
icoane $i primind dela preot rugäciunea de cälà-
torie, sd facA cunoscut soborului gândul säu $i
sA-i cearà, ca cu smerenie sd se roage pentru el
lui Dumnezeu, ca sä se intoarcA sAnAtos $i cu iz-
bândd inapoi. Apoi luandu $ iertare dela toti
dându-le binecuvântare, sA plece in cäldtoria sa...
Iar la intoarcerea din cAldtorie sg nu se ducA de-a
dreptul in chilia sa, ci adunând fratii, sä se ducA
mai intdiu in hisericd $i dând mulfAmitä lui Dum-
nezeu, sä multumeascA si fratilor pentru rugAciu-
nile lor si lämurindu-le mila lui Dumnezeu ce i-a
ardtat-o in folosul frMimii, pentru care a fost fA-
cutd cAldtoria, sd se ducA dupd aceea la china sa_
X. Despre primirea fratilor la cAluggrie, des-
 181

pre spital, despre ateliere $i despre casa de oas-

peti. Pe fratele adus de Dumnezeu la calugdrie,
gumenul trebue mai intdiu indeosebi cerce-
leze $i explice din Scripturd puterea ob$tei
cdlugre$ti, ascultarea cea pentru Domnul $i tderea
rvoei pândla moarte. Observând la dânsul dorinta
adevdratd $i neprefäcutd de cdlugärie $i râvhd
pentru Dumnezeu, atunci $i in fata tuturor fratilor
,clescoperindul din nou puterea vietii de ob$te $i
a ascultdrii, sd-1 primeascd in obste. Dar sd nu-1
alugdreascd indatd, ci dui-A timpul rânduit de
)canoane : pe unul trei ani, iar pe altul $ase luni
sd-1 tie In haine mirene$ti, dui-A roada ascultdrii
si a tderei voei sale. Apoi sdl tumid in monahism,
-fie ca rasofor, sau in mantie, $i s5-1 treacd in nu-
märul Dacá lush' a tinut pe cineva in
ispitire timpul rânduit, egumenul nu va observa
la el supunere adevdratd $i tderea voei, atunci
nici dupd trecerea celor trei ani sd nu-1 cdlugd-
reascd pe unul ca acela, ci sd-i dea drumul sd
meargd in lume, ca sà nu se facd prin el smin-
teald in ob$te.
Xl. Dacd celce vine din lume la cAlugdrie va
aduce cu sine in mándstire vreo avere, apoi egu-
menul trebue sà pdstreze aceastd avere in tezaurul
mándstirei pând la cAlugdrire. Dupd cAlugdrie poate
sà o intrebuinteze la trebuintele mándstirii. Iar
dacd fratele inainte de cAlugdrire, vrea sà plece din
mänästire la lume, sau in altd mändstire, trebue
sà i se inapoieze acea avere intreagd, ca sd nu fie
nici pentru frate, nici pentru mdndstire nicio tur-
burare.
XII. In mándstire trebue sd se facd numai
decât un spitala$, pentru ca monahii cari se im-
bolndvesc sd aibd o deosebitd ingrijire de hrand,
Iduturd $i lini$te, Inteinsul trebue pus un frate
 182

iscusit In cele duhovnice$ti $i macar câtu$ decät-

§i in cunostinta doftoriceascá.
XIII. Egumenul trebue sá se ingrijeascd $i de-
aceea, ca in mänästire sá fie diferite ateliere, mdcar
din cele pentru trebuintele ob$tei .0 la ele sá se
rândueascd cálugäri $tiutori, iar pe cei nestiutori sà-i
Inv*, ca astfel chiar de cátre cálugárii din dife-
rite ateliere sä se satisfacá toate nevoile ob$tei $i
astfel sá nu fie nevoe a merge, pentru implinirea
lor, in lume, evitând astfel orice vätämare sufie-
teascá.
XIV. Trebue sá se facá douä case de oaspeti :-
una inláuntrul mánástirii pentru persoanele duhov-
nice$ti $i mirene, care vin la mánästire, $i una
afard din mánástire, pentru cei cari vin cu cáru-
tele. In slujba acestora egumenul trebue sá pund
cálugäri priceputi, care sd poatá sluji cum trebue
cu cuviintá duhovniceascd i cu dragoste pe ceice
vin spre inchinare, precum $i pe cei saraci $i bol-
navi, cari n'au unde sä-$i plece capul, rânduind
pe unii la casa de oaspeti, iar pe altii la spitala$
$i ingrijind cu bunávointä de boalele lor trupe$ti.
Toate acestea $i alte rânduele ale vietii de
ob$te cum le pázeam dui-A puterile noastre in sf._.
munte al Atosului, a$a $i aicea le pástrám pecât
putem : cleat numai case de oaspeti incä nu avem,
nici destule chilii pentru frati, a$a cà träim in mare
strâmtorare. Dar nádájduim cà Dumnezeu ne va
da toate cele de trebuintä, ca fiecare frate, dupd
osteneala cu pravila bisericeascá i cu diferitele
ascultári, dupd b muncd priceputd $i osteneald
trupeascä, sà aibá $i pentru odihná chilia sa, ca
un liman lini$tit $i pa$nic, prin care poate sá fie-
o buná rânduealä duhovniceascd $i propá$ire.
XV. Vä rugdm Preasfintite, ca sá fie inter-
zisd intrarea in mánástire a femeilor, afard de-
cazurile de mare nevoe, cum ar fi cele de rázboi,
 183

si de bejenie. Deasemenea nici schitul, ridicat itt

numele sf. Enoh, Ilie $i loan Teologul sä nu fie
niciodatà despärtit de mänästire. In el sä fie cd-
lugäri din mänästire cu voea egurnenului $i a tot
soborul, pkind buna randueald $i regulamentul
vietei de obste, i toate cele de trebuintd pentru
trai sä le primeascd dela comunitate. Iar cAluggri
streini $i din cei ce au averea lor nici intr'un chip
sä nu fie acolo. Si dupd hotdrirea soborului sä
sdvarseascä acolo $i pravila bisericeascä i dum-
nezeeasca Liturghie pentru pomenirea ctitoribir
a binefädtorilor.
XVI. Acest paragraf caprinde regula mutärii
satului i robilor mänästire$ti $i vorbeste de zi-
direa unei biserici acolo pentru ei cu asezarea
unui preot de mir, ca mänästirea sá nu fie deloc
turburatä din aceastä parte.
XVII. Despre rândueala alegerei egumenului.
Dupd moartea egurnenului sä nu fie trirnis altul
din altà parte, ci dupä intelegerea i votul a tot
soborul $i dtipà sfatul dat de fostul egumen la
moartea sa $i cu blagoslovenia Preasfintitului Mi-
tropolit trebue sd se aleag4 din sânul ob$tei &A-
lugärilor unul, care pe toti iar intrece cu priceperea
duhovniceascA, cu $tiinta sf. Scripturi $i a regula.
mentului vietii de obste, precum $i cu ascultarea
cu täerea voei sale, cu iubirea, cu blândeta, cu
smerenia $i cu toate virtutile, care sä poatä cu
cuvântul $i cu fapta sä dea frätimii pildä bunä,
cinstit fiind cu cinul preotesc. Si deoarece ob$tea
noastrà e alcAtuità din oameni de trei natii, apoi
trebue sä $tie bine moldovene$te, grece$te $i sla-
vone$te, sau mácar doug : moldovene$te $i slavo-
ne$te. Iar dacd vreun staret va fi pus din altà
parte, nu din soborul cálugárilor, care n'a dobâti
dit prin practicd ascultarea desälvar$itä $i täerea
voei sale, care n'a suferit in ob$te mustrare
 184

umilire, si puterea scripturii $i ránduelei vietii de

ob$te nu o $tie, $i care lined $i averea sa având
$i n'a venit cu scopul sà-0 pue sufletul pentru
frati, ci numai ca sá se odihneascd pe sine $i sä-$
mai máreascd averea, cum ar putea unul ca
acesta sá pascd oile turmii lui Hristos ? Si apoi $i
soborul cum s'ar putea supune unui asemenea
staret ?
Si dacá cândva s'ar $i sävâr$i un asemenea
lucru, ca in afará de alegerea soborului sä fie pus
staret peste frätime, apoi de aicea n'ar urma altá
ceva, deck numai risipirea desávar$itä a fratilor
0 ruinarea viefii de ob0e. Deck doar numai in
cazul and in tot soborul nu s'ar gäsi unul, care
s5. poatá $i cu fapta $i cu cuvântul sá povátueascá
pe frati la mântuire, s'ar putea pune unul din altä
parte. Dar $i atuncea cel luat din altd parte din
pricina acestei lipse extreme, trebue pus cu alege-
rea de buná voe a soborului intreg, dupd ce va
da fágáduintá inaintea lui Dumnezeu $i a intre-
gului sobor, c5 pâra la moarte nu va dobâncli
nici o avere a sa proprie $i cá va chivernisi bine
ob$tea. Numai cu asemenea conditii sd se aseze
$i numai a$a nu va fi pustiirea obstei.
XVIII. Mánástirea aceasta niciodatá $i nicáiri
sá nu fie inchinatá, cum am gäsit in privinta acea-
sta un stra$nic jurámânt $i blestem, dela preaferi-
citul ctitor al acestui sf. ions, cáci din aceasta
iará$ ar urma ruinarea ob$tei. Iar fiind neinchinatá,
mánästirea aceasta, ca $i frätimea cea din ea
poate cu binecuvântarea lui Dumnezeu sá fie ne-
ruinabild $i nebiruità."
Regulamentul obstei, prezentat de staretul Pai-
sie, fu aprobat si intárit de autoritatea supremá
bisericeascd a Moldovei. Staretul $i ob$tea puturä
sd inceapá lini$tit sä-0 aranjeze viata lor in noua
a$ezare. Curând dupá strámutarea staretului Pai-
 185

sie la Dragomirna avu loc imbrAcarea sa in schimä.

Despre mutarea lui in Dragomirna aflä vechiul
sdu prieten $i povätuitor, ieromonahul Alexei,
care trdea acuma la Poiana Märului, In Valahia,
la staretul Vasilie. El veni la Dragomirna $i rA-
mase la Paisie toatä iarna. Alexei, dupä cererea
lui Paisie, îl.îmbräcà in schimd, pästrându-i nu-
mele de Paisie. Acest eveniment pricinui bucurie
la toatd frätimea. Párintele Alexei vietui In mg-
nästire pânAla Pa$tile anului 1764 $i apoi plecA
indärät la schitul säu, petrecut cu mare pärere de
rAu, $i de staret $i de frati, deoarece el isi atrA-
sese toate inimile prin bunAtatea sa neobi$nuità.
,DupA moartea schimonahului Vasilie, Alexei rA-
Inase staret in schitul säu.
Organizându-$i viata in Dragomirna, staretul
Paisie isi intoarse mai intAi atentiunea asupra rân-
duelei slujbelor biserice$ti, care in orce comuni-
tate bisericeascA alcdtue$te fundamentul ei. Sluj-
bele dumnezee$ti in Dragomirna se sävär$au ri-
guros dupA tipicul sf. Munte. La strana dreaptà
se cânta slavoneste, iar la stânga moldovene$te.
Regulele vietii de obste deasemenea se päzeau cu
strictetA. Nimene din frati nu avea, nici nu in-
dräsnea sä numeascá vreun lucru al meu sau al
täu, ci trebuea se considere toate trimise de Dum-
nezeu ca mo$tenire ob$teascd a comunitätii, pri-
mind fiecare toate cele de trebuintA pentru sine
dela Staret. Masa se dAdea tuturora in comun,
afarA de cei bAtrâni, sau bolnavi, sau slabi. Toate
ascultärile in mänästire, la bucdtdrie $i la pitärie
se Indeplineau de cAlugäri. Tot ei singuri se In-
deletniceau cu diferite me$te$uguri : ciubotärie,
.stolerie, tâmplärie, croitorie, etc. Fiecare i$i fäcea
ascultarea cu plAcere, cu tragere de inimä si con-
ca pentru Domnul, dupA puterile sale.
 - 186 -
Neascultarea, inapätinarea $i impotrivirea a-
veau loc intre frati.
Tot fratii singuri lucrau $i in grädinä, in ta-
rind $i pázeau $i vitele. In timpul lucrului trebuea
sal fie pe buzele tuturpra tkerea, iar in inimä ru-
gdciune tainicä. Insu$ staretul nu arareori ie$ea ca
fratii la ascultarea deob$te $i lucra impreunä cu
ceilalti, dând pildä. In timpul strânsului pânii de
pe camp, fratii rämânea câteodatd mai multe zile
in camp. Pentru pravila bisericeascd $i celelalte
nevoi duhovnice$ti, pleca la camp cu fratii $i du-
hovnicul, având cu sine $i sfintele taine.
Adesa staretul chiema $i un doftor $i cIteo-
data' venea $i singur staretul $i rämânea cu fratii
la camp Cate trei sau patru zile, i aceasta era
pentru frati mare sdrbätoare. Staretul binecuvan-
tând munca lor, se bucura de härnicia lor $i sfd-
tuia cu ei. Când staretul pleca, fratii cu dragoste
Il petreceau, i$ luau binecuvântare, Ii sarutau mâna
$i se intorceau la lucru, bucuro$i cà 0-au väzut
staretul $i au auzit sfaturile i povetele lui. Când
staretul nu putea sà viziteze personal pe säcerä-
tori, el le trimetea salutare scrisä, invátându-i cum
trebue sä se poarte unul cu altul $i cum trebue-
sd se ocroteasa intre ei. El le scria : Päziti-vd
de zavistie! Unde-i zavistie, acolo nu-i Duhul lui
Durnnezeu. Stäpâniti-vd limba, ca sä nu grAeascd
cuvinte de$arte ! Cine-$ stäpane$te limba, i$ pd-
zeste sufletul de intristäri. Dela limbd vine viata
$i moartea. Cei mai bAtrani trebue sä învefe pe
cei mai tined $i neexperienti. In toti trebue sä fie
smerenie, bunätate si dragoste. Trebue sà vä
cu temerea de Dumnezeu, cu amintirea mor-
tii $i a vecinicilor munch In fiecare zi trebue sä
\TA märturisiti cugetele la staret. Rugdciunea lui
Iisus sä o repetati necontenit. Aduceti lui Dum-
nezeu jertfä curatä, neprihänità, cu buriä miresmä,.
 187 --
dupä crestineasca voastrA fAgAduintg. Aduceti mun-
ca voastrA $i sudorile voastre de singe ca o ar-
dere de tot. Zeduful ar$ita zilei sä fie pentru
i
voi ca rAbdarea mucenicilor". Inchiind scrisoarea,
staretul ruga pe Domnul sA pAzeascA pe ostenitori
de tot rAul sufletesc $i trupesc $i sa-i ocroteascA
contra tuturor ispitelor diavole$ti. Aceste scrisori,
pAtrunse de iubire $i de ingrijire pdrinteascA, in-
bArbAtau si insufleteau pe frati $i fäcea ca munc
grea $i obositoare sA fie ward $i veselA pentru e
In viata de chilie staretul pretindea fiecArui
frate, ca sä-$ poarte chiemarea cu deplinä con$ti-
intA, sA fie monah nu numai dupA hainA, ci $i cu
inima.
Cerea ca monahii prin chilii sA citeascA scrie-
rile sfintilor pArinti, sA facA rugAciur ea mintii $i
dupA putere sA batA adesa metane cu lacrAmi. In
fiecare sarA fratii, mai ales cei noui incepAtori, sA
meargA la duhovnicii lor i sA le mArturisascA cu-
getele lor. MArturisirea cugetelor cdtrA duhcvnici
o considera temelia vietii duhovnice$ti $i vedea in
ea nädejdea mântuirii pentru sufletele ce cu ade-
vArat sA cAlau de pAcate. Dacd intre frati se in-
tâmpla vreo nedumerire, apoi neapArat in aceea- -
zi trebuea sA urmeze $i impAcarea, dupd cuvântul
scripturii : SA nu apue soarele in mania voastrA !"
Iar dacä vreunul dintre frati sA inidea pâná in a$a
másurA, Meat nu voea sA se impace, pe unul ca
acela staretul II indepärta $i nu- i ingäduia nici
pe pragul bisericii sA calce, nici sA citeascA ru-
gAciunea Tani nostru", pând nu se smerea. La
ascultare afarà din mAnästire staretul trimitea ast-
fel de cAlugAri, cari sA nu dea prilej de vreo smin-
teald mirenilor $i pentru susfletul propriu al cArora
sA nu se intâmple vreo vätAmare. Iar dacA la in-
deplinirea unui lucru se ivea nevoea de a cAlca
vreo poruncA, atunci staretul poruncea sA se pA--
 188

TAseascA lucrul, zicând : mai bine lasA s4 se piardá

acel lucru, deck s'a" fie cAlcatg porunca dumneze-
eascd $i s4 adem sub osandä vesnic6". Bolnavii,
.bdtrânii si cei slabi se asezau in spitala$ si se in-
credintau fratelui Onorie, care cuno$tea putin is-
cusinta doftoriceascd, avea o inimä plind de dra-
goste si pricepea cum s'a" mângâe pe suferinzi cu
vorbe si sfaturi duhovnice$ti. Staretul iubea si pre-
tuea foarte mult pe fratele Onorie.
Numai lui singur îi era ingAduit s'a" ia din casa
staretului atka bani, pentru trebuintele spitala$u-
-lui, cât era de trebuintà. Onorie din partea sa era
cu totul devotat staretului i dupd moartea aces-
tuia numai un an a mai trdit $i el. Incetul cu in-
,cetul rklicard in mänästire o bisericA alduroasà,
--fa'curä chilii, arhondaric $i altele. Staretul zile in-
fregi era ocupat cu fealimea si usile chiliei sale
nu se inchideau pâtià pela 9 ceasuri sara. Unii
esau $i alii intrau pentru treburi duhovnicesti sau
de gospodärie. Pe unii Ii mângâia, cu altii se bu-
cura, dar niciodatà nu-1 amdrau neizbutirile in
trebile gospodäre$ti, ci-1 amdrau numai scäderile
duhovnicesti. Treizeci de ani am tráit eu pe-
lângá dânsul, zice biograful sdu, $i nu 1-am
vázut intristându-se pentru nevoile materiale. El
numai atunci se intrista tare, când vedea alcân-
du-se vreo poruncd dumnezeeascd". Pelângá grija
sa necontenità pentru frätime, staretul Paisie gä-
sea timp si pentru iubitele sale ocupatii literare.
Acestora el le consacra noptile. Aprovizionându-se,
inc'd de pecând era in Atos, cu cdrtile sf. Pärinti,
scrise in limba greacA veche, staretul controla $i
indrepta dupä ele, in Dragomirna, traducerile sla-
vone. Despre ocupatiile sale arturAre$ti din tim-
pul acesta poveste$te el amáruntit in scrisoarea
,sa eard arhimandritul Teodosie.
 irV

»Când ne-im a$ent noi in mánAstirea Dra

gomirna, am inceput sá ne gindim in tot felul,
cum sd Ind apuc de indreptarea cártilor patristice
slavone, sau mai bine de o nouá traducere a scri-
erilor sf. Párinti din limba greaca" veche. Cu toate
acestea am intâmpinat nu putine pedici in calea
acestui lucru. Intdia pedicä fu aceea, cá traducd-
torul cártilor trebue sal fie deplin cunoscátor
nu numai a gramaticii i ortografiei ambelor limbi,
ci $i a $tiintelor mai inalte, cum stint : retorica
filosofia, dar insfârsit si teologia sd nu o fi atins,-
numai cu degetul. Eu insá, deci petrecusem in ti-
nereta mea patru ani in $coal'a din Kiev, dar in-
vátasem acolo numai in parte gramatica limbii la-
tine, iar urmarea mai departe a invätáturei fu in-
treruptd de gândul cálugäriei. Si apoi $i acele
putine cunostinte, pe care le dobândisem in acea
vreme, cu timpul s'au irosit in bund parte. A$a
cd tremuram $i má temeam sà incep un lucru asa
de mare, cum este indreptarea sau traducerea din
nou a cártilor sf. Párinti cu niste cuno$tinte a$a
de slabe. Adoua pedia fu neiscusinta mea in ale
ortografiei, adecd in scrierea corectd a cuvintelor.
Cine insá nu-i iscusit in ale ortografiei $i indrás-
ne$te sä scrie cártile sfinte, acela, dupd pärerea
mea, de$i cu inima crede in adevár, $i cu buzile
márturise$te spre mântuire, dar cu mâna sa, din
pricina neiscusintii sale, sávar$e$te hulä. Iatá pentru
ce $i eu, fiind atuncea irked neiscusit in ortografie,
m'am temut sà pà$esc la o treabá a$a de insem-
natá. A treia pedicd era, cd nu aveam dictiona-
rele trebuitoare. Sa" traduci insá cárti färä lexi-
coane, e tot una, ca $i cum te-ai ocupa cu un mes-
tesug, fárá sd ai instrumentele trebuitoare. A pa-
tra pedicA fu aceea, cà eu atuncea cunostearn
foarte praline cuvinte vechi grecesti i stäpâneam
foarte putin aceastd limn. A cincea pedicá consfal
 190

In aceea, cA vechea greacä intrece toate ce-

lelalte limbi din lume prin intelepciunea, frumu-
seta, profunzimea, bogätia si abundenta zicAtorilor
-si expresiilor asa incât chiar $i grecii din nastere
perfecti in culturà, te mirä de pot sä pätrundd
toatä profunzimea ei. Cum dard eu, fiind asa de
putin cunoscdtor, a$ fi putut indräsni sä päsesc la
lucrul indreptärii sau traducerii unor càrfi dintr'o
limbà asa de adâncd In intelepciune ? A sasea pe-
dicA era aceea, cà i preaslävita noastrà limbd
-slavA, care dupà pdrerea mea intrece multe limbi
prin frumuseta, profunditatea $i bogitia sa si se
apropie mai mult decât toate de limba veche gre-
ceasc5, eu o stiam inteo mäsurà asa de micA.
Luând In considiratie toate aceste imprejuräri,
precum si faptul cä eram peste mdsurä Impovorat
.-cu diferite griji duhovnicesti si trupe$ti interne si
externe, eu perdusem aproape nklejdea de a In-
cepe acest lucru, care Ind aträgea asa de mult.
Dar väzind in frätimea noastrà mare foame de
cuvântul lui Dumnezeu, din pricina cAreia släbea
.cu totul sufletul fratilor impreund cu propriul meu
suflet, si punându-mi toatä nädejdea in Domnul,
care intelepteste orbii, m'am hotärit, cu rugdciunile
fratilor, sä päsesc insfârsit la aceastä lucrare, cu
mare bägare de samd. Dându-mi sama, cA lucra-
rea ce o incepeam, de a indrepta si de a traduce
-din nou cärtile sfintilor Pdrinti, nu voi fi In stare
-sd o implinesc deodatd In asa desävârsire, ca in-
dreptärile si traducerile mele sä fie imediat date
in celelalte mänästiri pentru prescriere sau pentru
-tipArire, si cd poate se va ivi nevoea de o nouà
revedere a lor si indreptare ; väzind ca in oglindd,
ea' nu odatd, ci de multe ori, dupd mäsura gäsirei
lexicoanelor trebuitoare si a desdvârsirei mele in
cunoasterea limbei grecesti vechi precum $i a ce-
 191

4ti slavone, se va ivi nevoea de a revizui din nou

,cu atentiune cártile indreptate sau traduse $i a le
..supune la o nouä indreptare sau de mine, dacd
Dumnezeu imi va prelungi veacul, sau dupd
moartea mea de altul mai iscusit In aceasa lu-
crare, mi-am pus in gand hotárirea tare, ca lu-
crarea mea, ca nedesávâr$itä in toate privintele,
sä rämând numai in rnsánástirea noasträ pâná
atuncea, când prin ajutorul lui Dumnezeu se
va indrepta desävâr$it. Lucrarea mea am inceput-o
In chipul urmátor : in vederea insuficientei lexi-
coanelor precum $i a neexperientei mele, am luat
ca fir conducátor pentru mine traducerea cártilor
sf. Párinti din limba greacd veche In cea moldo-
Teneascá, fácutá de iubitii no$trii frati : ieromona-
hul Macarie $i dascálul Ilarion, oameni invátati
$i experienti In traducerea de al-V. 0 parte a
acestei traduceri era fácutd de fratele Macarie
parte in sf. Munte Atos, parte in Dragomirna ;
asemenea $i párintele Ration se ostenise cu tra-
{lucerea sa in obstea noasträ. Luând traducerile
1or, dupá socoteala mea, ca neindoelnic bune, am
inceput sä indrept cártile slavone, cäläuzindu-mä
de traducerea lor $i urrnärind textul grecesc. Ast-
fel am indreptat eu urmátoarele art patristice :
lui Isihie, a lui Diodah, a lui Macarie a doua,
a lui Filoftei, a lui Nil, despre rugáciune, a lui
Talasie, a lui Grigorie Sinaitul, a lui Simeon noul
Teolog, cuvânt despre luare aminte $i rugiciune,
a lui Casian Romanul, despre cele opt gânduri,
§i altele, tinändu-msá gânj, ca orbul de gard, de
amintitele traduceri moldovenesti $i astfel am ter-
minat intâia indreptare a cártilor amintite.
Trecând atáva vreme, când eu incet, incet
am putut sä ajung la o cunoa$tere mai buná a lu-
crului, am observat in indreptárile mele de pând
atuncea foarte multe gre$eli. Atuncea eu pentru
 192

a doua oarà am indreptai unele din aceste cgrti.

Iar mai trecând câtäva vreme, am observat in cgrtif
greseli noud si le-am indreptat a treia oarä. To-
tus unele cArti au rämas asa, cum le indreptasem
intAia oará", deoarece n'am mai avut vreme sd le
indrept adoua oarà. Trebue totus sä spunem, cí
si artile indreptate de mine erau departe de ade-
vä'rata desävârsire, de oarece si acele cArti gre-
cesti vechi, care au fost prescrise pentru noi in
Atos se dovedirà in multe locuri nu prea corecte..
Corectând vechile arti slavone si neavând la in-
dämând nici un lexicon, eu totusi am tradus tot
din limba greacd veche urnAtoarele cArti : a lui
Antonie cel Mare, a pusnicului Isaia si a lui Petru
Damaschinul, cartea a doua.
Dar aceste traduceri, din pricina nestiintii
mele deatuncea, cuprind in ele atâtea greseli, in-
cât rnd ingrozesc si numai când nfa" gândesc la a-
ceasta, si sä" le indrept n'am nici un chip, din pri-
cinA cá imi lipsesc càrti grecesti corecte. Carte&
sf. Teodor Studitul, din cauza nevoei absolute de
ea, am tradus-o tot atuncea din limba greacä o-
bisnuitä, cAci nu mä invrednicisem pand atuncea
nici sä o vAd in limba greacd veche. Dar si in
aceastà traducere a mea, din pricinile arAtate, sunt
foarte multe greseli. Cartea sf. Isaac Sirul, in tra-
ducerea veche slavA, am indreptat-o un an intreg, .

controlând-o când dupä un text grec vechiu, ti-

pdrit, când dupd traducerea moldoveneascd. Dar
cu pärere de rdu väd, Ca' si aceastá carte e de-
parte de desdvârsire si cg dacA-mi va ajuta Dum-
nezeu si-mi va lungi viata, dându-mi i vedere,
cgci sunt aproape orb, voi fi nevoit sg mg oste-
nesc din non cu indreptarea ei" 1).
1) In yam anului 1923, cAnd aceastä lucrare era sub tipar, a vi-
zitat monastirea si Preotul Gr. Cristescu, Profesor la Facultatea de
Teologie din Bucuresti, care curand dupA vizin a Inserat in ziarul Ca-
 193

In alt loc staretul Paisie mai spune urrnâtoa

rele amâruntimi relativ de Indreptärile sale In tex-
tul slay al acestor cárti : Când eu trdiam incA in-
tre un numär mic de frati la Atos, aveam o carte
a sf. Isaac Sirul, o parte din care o prescrisesem
eu Inca' in tinereta mea, in Chiev, In lavra Pecer-
sca, $i a terminat-o, pentru trebuintele mele si
dupâ cererea mea, un om evlavios in Atos. Car-
tea aceasta si astäzi o am. Citind aceastd carte in
Atos de multe ori $i cu atentiune, In multe lo-
curi n'am putut prinde intelesul. Eu am insemnat-
aceste locuri cu semne deosebite pe rnarginä, nä-
d5jduind sA gäsesc cu vremea o carte mai bunä
ca sâ le indrept. DNA un timp oarecare am In-
tâlnit un ieromonah, care avea cartea sf. Isaac Si-
lendarul" un articol cu privire la aceastd vizitä. In acel articol a spus
mai multe lucruri nedrepte, pe care sunt sigur cd nu le-ar fi scris, dacd
ar fi trecut i pe la staretie si ar fi cules informatiuni exacte. Dar o-
colirile de felul acesta sunt regretabile si din alt punct de vedere: cibi
se pot cunoaste oamenii si cum se pot alcatui falange de muncitori in
campul Bisericii, dacd cei meniti sa lucreze acest camp se ocolesc me-
reu unii pe altii, ba Inca sd si impung ?
Nu e aicea locul a raspunde la toate cele cuprinse in acel arti-
col. Aicea vom raspunde numai la urmatoarele randuri din acel articol:
Am gdsit biblioteca dela Neamt) pe Simeon Noul Teolog,
pe Atanasie Sinaitul, pe Marco Pusnicul, Calist, cele 100 capete asce-
tice ale lui Isihie, pe Nil Pusnicul, Grigorie Sinaitul, etc.
S'ar supdra oare cineva, dacd ne-am ingadui sa propunem, ca
sd se mai renunte, deocamdatd, la editarea i reeditarea unor carti tal-
macite din ruseste pentru a se incepe publicarea manuscriptelor de mai
sus ? Ca sd nu mai citim tezaurul gandirii si simtirii noastre ortodoxe
in Orientala Christiana, in Echos d'Orient, sau in lrenicon, ci in alesul
inspiratul graiu, in care au stiut sa-1 talmdceascd imbundtdtitii pa-
rinti de odinioara".
,Imbunätätitii pärinti de odinioard" sunt Paisie si ucenicii lui,
cari au läsat manuscrisele de care e vorba mai sus. Acel cineva, care
ar trebui sa conteneasca cu traducerile din ruseste, sunt eu, celce scriu
aceste randuri si care am intreprins colectarea lucrarilor mele in 16
volume, din care am dat panä acum la lumina 9 volume de 400-50G
pagini fiecare.
PAISIE 13
 194

rul, care ar fi fost in totul asAmAnAtoare cu tra-

ducerea bulgáreascA, scrisd cu mai bine de patru
sute de ani inainte si tradusä dupb: o carte greceascä.
Crezând spusele acestea si dorind a indrepta cartea
mea, eu am cerut la acel ieromonah cartea aceea
pentru sase sdptämâni ; am lucrat In acel timp
ziva si noaptea si am indreptat dupà ea cartea
mea, dar vkui cà locurile Intunecoase din cartea
mea tot asa au rAmas, cgci ele se dovedirà cà
sunt si In acea carte tot nel5murite, ca si Intea
mea. Dorinta mea de a glsi cartea sfântului
Isaac Sirul In limba greacd veche a rAmas nein-
deplinitá i In timpul sederii mele in sf. Munte
Atos, ca si in primii ani dupsal asezarea mea In Dra-
gomirna. Dupà trecerea de multi ani, când eu imi
pierdusem aproape orice nAclejde de a dobândi
aceastà carte, atotputernicul Dumnezeu prin da-
Propunerea nu e la locul ei din toate puncteIe de vedere. a) Mai
intâiu cä traducerile din manuscrisele pomenite, dupd cum spune însui
Paisie, sub a cdruia grijä s'au fdcut, au nevoe de indreptare dupd ori-
ginaleie grecesti. De aceastä lndreptare trebue sd se apuce ceice si-au
fäcut studiile in Grecia sau cel putin unul din profesorii de greceste dela
numeroasele noastre seminarii. Deci nu eu, care m'am dus in Rusia sä
invat limba rusd si sä folosesc literatura rusä, ceeace si fac, traducand
sau compunând dupa literatura teologicd rusd. b) Manuscrisele chiar in-
dreptate, fiind de continut pur ascetic si putând fi intrebuintate de putinii
monahi de astäzi si asa, cum sunt, ar aduce folos prea putin, fata cu
marele cheltueli, ce ar costa indreptarea i tipdrirea lor. Pe când tal-
mdcirile din ruseste, care se editeazd, sunt mult mai autate si de folos
pentru un cerc de persoane mult mai larg, de oarece ele se si reediteazd"
cum zice autorul pomenitului articol si cum si e de fapt, intruck unele din
-acele tälmäciri au obtinut 7 si 8 editii. c) Nici comparatia intre mine si
propundtor nu ar fi ingdduit o asemenea propunere. In adevär, din punctul
de vedere al vrdstei, eu pot fi tatä propundtorului, iar din punctul de ve-
dere al muncii, eu am fost cândva ostas, iar acum sunt veteran ; propund-
torul este acum osta i numai In viitor va deveni veteran. Deci mie, ca
veteran, mi se cade sä dau altora indrumäri si sä apreciez victoriile lor.
Ostasilor nici intr'un caz nu li se sade sä dea indrumäri veteranilor.
E bine, socot, totdeauna sá te informezi exact despre un lucru
apoi sä vorbesti de el. TRADUCATORUL
 195 -
Tul ski de$teptá pe patriarhul Ierusalimului Efrem
.sd tipAreascä aceastA carte $i el insArcinA cu acea-
stá lucrare pe preainteleptul ierodidasal Nechifor,
care mai târziu a ajuns arhiepiscop de Astrahan,
$i care atuncea trAia in Constantinopole. Aflând
de aceasta un frate din obstea noastrá, care se
afla atunci in Tarigrad, incepu sà roage i pe
Preasfintitul Patriarh Efrem, $i pe ierodidascAlul
Nechifor, ca ei, când aceastà carte va e$i de sub
tipar, sä binevoeascd sä mi-o trimità $i mie, in
Dragomirna. Cu binecuvântarea patriarhului, pd-
rintele Nechifor comunicd fratelui nostru, cA in-
datà ce cartea se va tip5ri, mi-o va trimite, in
semn de sincerä iubire pentru mine. Toate aces-
tea erau prin anul 1768. Când fratele nostru s'a
intors la mänästire $i ne-a spus despre acestea,
sufletul meu se umplu de cea mai mare bucurie
asteptam cu nädejde implinirea fAgkluintei.
In anul 1770, prin postul Nasterii Domnului,
ierodidascAlul Nechifor i$i implini fägäduinta, tri-
mitindu-mi nepretuitul dar, cartea din nou tipärità
,elino-greacá a sf. Isaac Sirul, pe care am primit-o
cu o bucurie nespusd $i cu lacrAmi multämind lui
Dumnezeu, care-mi implinea vechea mea dorintä.
Indatà m'am $i apucat sä citesc cartea mea sla-
vonä, controlându-o cuvânt cu cuvânt cu cea ti-
Orin In greaca veche, in scopul de a sàvârsi in
,cartea slavond indreptarea acelor locuri, in care
nu puteam gäsi un inteles, $i nicidecum cu sco-
pul de a face o nouà traducere. C5ci atuncea eu
nu aveam cuno$tinte suficiente in limba veche gre-
ceasc5, precum nici cártile trebuitoare. Si deaceea
munca mea de atunci nu poate nici inteun chip
s'a" fie numità o traducere, ci numai o indreptare
a unei cärti slavone. Când insä cartea elino-greacd
a sf. Isaac a fost tradusA in limba moldoveneascA,
atuncea am comparat aceastä traducere cu cartea
 196 --
mea slavonä, am mai facut in cartea slavona câ-
teva indreptäri. Si de oarece cartea slavond în
unele pärti se dovedi mai bogatà in cuvinte cle-
at cea greceasa si acele cuvinte dupd parerea
mea apartineau sf. Isaac Sirul, eu nu le-am exclus
nici pe acelea din cartea slavonä, ci numai le-am
insemnat. Toatà munca asta a mea cu indreptarea
cdrtei slavone a sf. Isaac s'a inceput in anul 1770
si s'a terminat in anul 1771".
Ce se atinge de traducerea lui Paisie a artii
sf. Isaac Sirul din limba greacA in cea slavA, apoi;-
aceastä traducere se referà atre anul 1787, când
staretul locuea deja In mänästirea Neamtu si de-
spre aceasta traducere vom vorbi in alt loc. In
anul 1774 veni din sf. Munte la Dragomirna un
monah grec, cu numele de Constantin, si aduse
cu sine cartea greco-elinä, scrisä cu mâna sa, care
cuprindea o multime de cärti de ale sf.
Intryinsa se aflau si astfel de carp, pe care stare-
tul Paisie nu le mai vázuse pânä acum In limba
slavona. In urma rugämintilor stäruitoare ale lui
Paisie, monahul scrise aceste cärti pentru dânsul-
Dar de vrerne ce el era cu tutu! strain de cunos-
tintele gramaticale, de aceea atât in cartea sar,
cât si in cea prescrisä pentru Paisie introduse ne-
numärate erori, Meat se obtinu cu adevärat aurul,
sfintelor cuvinte scAldat in noroiul ignorantei, din,
care nici chiar oamenii cu bune cunostinte n'ar
fi putut, neavând la indemânä originalul grecesc-
nealterat, sä curäte acest aur. Din cärtile prescrise
de monahul Constantiu, staretul traduse in slavo-
neste pe sf. Marcu si pe sf. Nechita Stifatul, 300'
capete. Tot din acele cärti ale monahului Cons-
tantin mai traduse el si cartea sf. Teodor de Edesa.-
Dar toate aceste &Atli nu numai nu sunt bune de
tipärit, dar nici de prescris pentru particulari, cAcig,
 197

;au nevoe mai Intgi de o mintrtioasä indreptare

41upg originale autentice.
Mai departe stareful Paisie scrie : Dar ce voi
zice eu de cartea sf. Calist, Patriarhul Tarigra-
dului, si a Preacuviosului Ignatie, despre care
mgrturiseste fericitul Simeon, arhiepiscopul Tesa-
lonicului ? Eu doream strasnic macar numai sá
vgd In viata mea aceastá carte. Domnul insg a
rânduit asa, ea' eu nu numai am vgzut-o, ci am
-si izbutit sà o traduc In slavoneste. Dar si acea-
stá carte, desi sà yedea cu o ortografie mai
;bung decât a altora, nu e strging de asa erori,
Incgt nici pgrintele Ilarion, cel mai iscusit tradu-
cgtor din greceste in moldoveneste, n'a putut in
unele locuri sg dea Intelesul adevgrat, ci a trebuit
sg traducá cum i s'a párut cá ar fi mai bine. Pg-
rerea lui am urmat-o si eu In traducerea mea. Iaca
pentruce si aceastá carte ar fi greu de tipgrit si
de ráspandit pe undeva pe afará. Aceeas trebue
,sai spun si despre cartea a doua a sf. Calist, nu-
mad Catafighiotul : devi eu am tradus-o in slavo-
neste, dar nici ea nu-i stráinà de o multime de
greseli. Viata sf. Grigorie Sinaitul, scrisd de uce-
nicul sgu, Preasfinfitul Calist, Patriarhul Tarigra-
dului, a fost adusg de schimonahul Sava din sf.
Munte, párintelui nostru obstesc, staretului Vasi-
lie, iar noi ne-am folosit de aceasta si am pres-
cris-o pentru noi. Cartea sf. Maxim mgrturisitorul
am avut-o numai In parte, o sutá de capete de-
,spre dragoste, tipgrite la Moscova si gall de
aceasta am mai avut Cuvânt Postnicesc cu între-
bàn i ráspunsuri, prescrisá de mine incá In tine-
retg, in patria noastrg, cu o multime de greseli
-si omisiuni. lar textul ei elino-grecesc eu nici
Dank' astgzi nu 1-am ykut, cu toatá dorinta mea
,de a-1 avea. Cgrtile sf. Nil Sorschi in limba greaed
am este de loc, ci numai in slavoneste, i eu am
 198

prescris-o incä in tinereta mea cu nenumärate gre-

seli ortografice i nici pând astki n'am mai avut
vreme sà o indrept".
Aceasta-i istorisirea proprie a staretului Pai-
sie despre indeletnicirile sale cdrturäresti in Dra-
gomirna. Din aceastä istorisire se vede, cd i aicea,
ca i la Atos, staretul s'a ocupat cu indreptarea
si mai ales cu corectarea traducerilor slavone. Dar
in timp ce la Atos el a corectat dui-A manuscrip-
tele slave, In Dragomirna el a fäcut indreptärile
dupà originalele grecesti i sdupd traducerile mol-
dovenesti. Tot aicea, in Dragomirna, s'a inceput
5i activitatea lui de traduator, care s-a ajuns.
apogeul in mänästirea Neamtu.
Muncind la indreptarea 5i traducerea cdrtilor
patristice, staretul Paisie impärtási din ostenelele
sale 5i frätimea 5i pentru aceasta in mándstirea sa
era asezatà urmAtoarea rânduealä : Când venea
timpul iernei si toti fratii se adunau dela ascul-
tärile depe afarä in mändstire, mai ales in postul
CrAciunului, atunci staretul folosindu-se de cártile
indreptate, incepea sä facä sfat cu fratii. Aceasta
tinea dela inceputul postului CrAciunului pânäla
sâmbAta lui Lazär. In fiecare zi, afard de Dumi-
nici si de särbätori, fratii se adunau sara in tra-
pezà, se aprindeau lumânäri, venea staretul si se-
zând la locul säu obisnuit, citea sau cartea sf. Va-
silie cel Mare, sau cartea sf. loan ScArarul, sau
a sf. Doroftei, sau a sf. Teodor Studitul, sau a
sf. Simeon noul Teolog, sau a altuia dintre pur-
tätorii de Dumnezeu pärinti. Intr'o sarà cetirea
invätätura sä tinea in slavoneste, in alta in mol-
doveneste. Când citirea sà fäcea in slavoneste,
moldovenii fAceau pavicernita in biseria, si invers_
Dupá ce citea o bucatà din carte, staretul indatä
explica cele citite, aducând si locuri din sf.
Scripturä si din al-tile sf. Pärinti. Iatä un exem-
 199

plu din cuvântárile lui : Párinti si frati, cu inima

infrântá trebue sá facem purtare de grip, cum in-
vata dumnezee5tii párinti ; cáci loan Scárarul zice :
dacd am duce chiar viata inaltá iar inimá umilità
nu dobândim, atunci toate-s prefacátorie $i de$er-
táciune. Si Grigorie Sinaitul spune : Durerea de
inimá, smerenia 5i osteneala ascultárii dupd pute-
rea fiecáruia cu tragere de inimá sávar5e$te fapta
dreptátii. Si tot el mai zice : Orce osteneald tru-
peascd si sufleteascá, care nu-i insotità de tragere
de inimd, niciodatá nu va aduce roadd celuice o
sávarse$te, cáci impárätia lui Dumnezeu cu sila sä
ia $i ceice se silesc, aicea o iau, cum a zis Dom-
nul. Cáci desi cineva s'ar osteni neintrerupt multi
ani, dar nu s'ar ingriji sà sávarsascá cu tragere
de ininiä lucrul pocäintii, unul ca acela e stráin
de curátie si nu e pártas Duhului Sfânt.
Si iarási : cine ostene5te asa de mântuialá $i
cu lenevire, apoi desi s'ar pärea Ca" el lucreazd
mult, nu primeste nici o roada, cáci ceice merg
pe calea nepäserii cad din pricina descurajárii in
griji nefolositoare 5i se intunecá. Aceeas ne-o spu-
ne $i sf. Simeon noul Teolog : cine nu urmeazá
patimilor lui Hristos cu pocdintá, srnerenie, lacrámi,
ascultare si rábdare 5i mai ales cu sárácie, cu in-
tristare, suferind mustrári si ocári, si nu-i pártas
mortii lui injosite, acela nu poate fi párta$ nici
invierii lui duhovnicesti aicea, nici impärt55irei ha-
rului Sf. Duh, cáci dumnezeescul Pavel zice : de vom
pätimi cu el, ne vom $i proslävi cu dânsul. lar de
ne vom ru5ina de patimile lui, pe care el le-a su-
ferit pentru noi, $i de locueste in noi Intelepciu-
nea párnânteascd a trupului de a ocoli aceste pa-
timi, vádit lucru cá nici la slava lui nu vom
putea fi pärtasi. Cáci -FLA' pocdinta $i lacràmi
cum am zis, nimic din cele spuse nu poate fi vre-
odatá $i nu va fi nici in noi, nici in altii. Si in
 - 200 -
alt loc tot el zice Nimenea nu poate dovedi din
sf. Scriptura, ea' fára lacrämi si umilintA pururel-
nicA ar putea sa se curate de patimi si cä cineva
din oameni ar putea ajunge la sfintenie sau sà
primeasca Duhul SfAnt sau sà vadd pe Dumnezeu
sau sa-1 simtd inlauntrul ski, in inima sa, fat-a sA
se fi pocAit mai intdiu si sd se fi umilit, caci nu-
mai In mAsura lacramilor, intristArii si pocaintii
produc toate acestea focul cel dumnezeesc al
umilintii. $i din nou zice : pAziti-vA sa nu vd lip-
siti de a avea in voi pe Hristos si sA nu plecati cu
mânile goale din aceasta viata, cA atunci yeti plân-
ge 5i vA yeti tângui".
Aducând aceste cuvinte ale sf. Parinti, stare-
tul cu lacrami incredinta pe frati sa implineascA
poruncile Domnului 5i sä-s dobândeasca inimA
zdrobitä 5i duh smerit. Toate povetele sale, toatä
grija sa, toata durerea de inirnd erau dirijate in-
teacolo, ca toti fratii cu deplinA unire, cu toata
inima 5i cu tot sufletul sA pAzasca poruncile lui
Dumnezeu 5i sA nu petreacd fAra roadA 5i in ne-
pasare vremea, ce le este data de Dumnezeu pen-
tru pocaintA. El indemna pe frati sä se indelet-
niceasca sârguincios cu citirea cartilor sf. Parinti
5i sä pazascA tare poruncile Domnului, fall de
care nici chiar obstea lor nu poate sa dureze. El
zicea : Nimenea din voi sä nu zica., ca." nu se poate
sa plângi in fiecare zi. Ceice vorbesc asa, spun
in acelas timp, ea' nu e cu putinta nici a te cal
in fiecare zi. Mai intai de toate se cuvine vouA
cu credintA adevarat tare 5i cu iubire ferbinte sA
vA apropieti de Domnul 5i sa vA lepAdati hotArAt
de lumea aceasta 5i de toate frumusetele 5i dul-
cetele ei, de vointa voastrA 5i de cugetul inimii
voastre 5i sA fiti saraci cu duhul i cu trupul.
atuncea prin harul lui Hristos se va aprinde in
voi sfânta râvnA.
 201

Tar cu trecerea timpului i dupa mdsura os-

tenelelor vi se vor da lacrarni si plans si putind
nadejde spre mângâerea sufletului. Se va ivi foa-
mea $i setea de dreptate, adeca râvna aprinsa de
a pa$i in toate dui-A poruncile lui, de a dobândi
smerenie i rabdare, milà i iubire catra toti si
mai ales catrá cei obijduiti, bolnavi, patimitori si
batrâni, lar toate acestea sunt roade ale duhu-
lui, dupa cuvântul dumnezeescului apostol. Se va
ivi ravna de a purta neputintele aproapelui, a-ti
pune sufletul pentru fratele tau, a suferi ispitele,
diferite jicniri, ocari si reprosuri, a ierta din toata
inima unul altuia tot felul de arnaraciuni, a iubi
pe vrasmasi, a binecuvânta pe ceice va blestama,
a face bine celorce va urasc, a vd ruga pentru
ceice va obijduesc $i Ira prigonesc, cum cere Hris-
tos. Pelânga toate acestea, sa rabdati barbateste
felurite neputinte trupesti : slabiciuni, boale grele
$i suferinte vremelnice amare pentru mântuirea
vesnia a sufletelor voastre. Astfel yeti ajunge
barbati desavarsiti, dupa masura vristei duhovni-
cesti a lui Hristos.
$i dacd yeti rámânea tari in asemenea oste-
nele, atunci va dura si fratia sau obstea voastra,
cat va binevoi Dumnezeu. lar daca 0' yeti abate
dela luarea aminte de sine si dela citirea cartilor
sf. Parinti, atunci yeti a:lea si din pacea lui Hris-
tos si din iubirea lui si dela implinirea poruncilor
lui Hristos, si atunci se va incuiba intre voi ne-
rândueala, desertaciunea, desordinea, turburarea
sufleteasa, indoeala si desnadejdea, cartirea unuia
asupra altuia si invinuirile reciproce, si pentru
Imultirea tuturor acestora va seca iubirea in multi
si poate chiar in toti. $i atunci se va destrama
soborul vostru, mai intaiu sufleteste i apoi $i
trupeste".
Citirea zilnica a staretului din artile sf. PA"-
 - 202 -
rinti si cuvantárile lui au avut o enorma influenta
educatoare pentru frOtime. Mai târziu, cand viata
ob$tei incepu sá decada, fratii singuri recunosteau,
cä una din pricinile importante ale acestei deed-
deri a fost curmarea predicilor zilnice ale stare-
tului. Staretul avea a$a dar de a convinge, incat
si pe cel mai trist 1'1 putea mangaea cu cuvintele
sale $i pe cel mai descurajat putea sa-1 insufle-
tascá. lar unde trebuea, mustra, ruga, indeparta,
indelung rabda $i cand nu izbutea, alunga dela
sine. *i numai pe cei mai inräiti si indaratnici Ii
certa, amenintindu-i cu mania lui Dumnezeu. Ni-
menea nu e$ea dela dansul nevindecat si in fiecare
zi toti erau gata sa se infati$eze lui, ca sa" se in-
dulceasca din sfaturile lui.
Odata unul din frati zise staretului : Parinte,
cugetul imi spune, ca ma urati, de oarece adesa
cu manie ma certati in fata fratilor". Staretul Ii
raspunse : Iubite frate, mania si ura sunt straine
de viata evanghelica. Daca dumnezeeasca Evan-
ghelie porunce$te sa iubim si pe vra$masi $i sa le
facem bine, atunci cum pot eu sa urasc pe fiii
mei duhovnice$ti ? Iar daca eu NIA mustru cü ma-
nie, apoi sä va dea Domnul $i you'd sä aveti a$a
manie; eu ma silesc sa par mânios, desi cu darul
lui Dumnezeu nu am niciodata mânie si ura". Fra-
tele cazu cu lacrami la picioarele staretului, ce-
rându-si ertare. Iar staretul adaose : Cand eram
eu in famine, am inceput sa invat carte ; in doi
ani am invatat abecedarul, ceaslovul $i Psaltirea
$i apoi am inceput sa citesc cu u$urinta cärtile ;
atunci am citit cu mare ravnä $i atentiune Sf.
Scripturd a Vechiului $i Noului Testament, dupä
aceea cartea sf. loan Ouradeaur Margarit" $i a
sf. Efrem cu a sf. Doroftei ; citind cuvântul sf..
Doroftei despre clevetirea $i osandirea aproapeluir
am inteles ca acesta-i un mare pacat.
 Atunci, Inca in tinereta mea, am dat fagadu-
intá lui Dumnezeu, ca chiar cu ochii mei sa vad
pe fratele gresind si-1 voi osandi, sa se deschida
pamantul si sa ma inghita i mi-am pus ca regula,
ca de voi vedea ceva sau voi auzi, sa nu spun ni-
mänui nici un cuvânt, sà pastrez cu darul lui Dum-
nezeu in toatä viata mea, cat voi fi cu fratirnea.
Dar WA acum si fàrà voi ajung judecatorul vos-
tru si fratimea m'a invdtat sà mustru si sa cert
pentru folosul lor. Mai inainte insä nimic de felul
acesta n'am fäcut".
Staretul adesa spunea fratilor : Nu voesc, ca
cineva din voi sa se teamd de mine, ca de un
cinovnic grozav, ci chiar voi sa ma iubiti ca pe
un tata, dupa cum si eu va iubesc pe voi ca pe
niste copii ai mei duhovnicesti".
Dupa rânduelele, puse de staret, fiecare du-
hovnic comunica staretului despre fiecare frate,
pe care el nu-1 putea domoli, cum si cauza tur-
burdrii lui. Si când un asemenea frate intristat se
intimpla sa intre in chilia staretului, atunci sta-
retul stia deja la ce vine acela si, dând fratelui
blagoslovenie, inainte de a spune acesta ceva, in-
cepea el singur vorba cu dânsul si prin cuvintele
sale dulci si mángáltoare, abiitea gindurile lui dela
cele intâmplate. Vorba staretul o aducea potrivit
cu starea, cu caracterul, cu priceperea si cu as-
cultarea fratelui. Cu cei mai destepti avea obiceiul
sä vorbeascä despre chestiile inalte, lämurindu-si
spusele cu locuri din sf. Scriptura, i pang intru
atâta umplea de mirare $i mângâia pe frate, in-
cat acela de bucurie sufleteasca, era gata sä so-
coatá ca o nimica pricina sa : toata slava si in-
tristarea lumii. lar cu cei mai simplii din frati
staretul vorbea mai simplu, aducându-le pilde sau
din atelierele lor, sau dela ascultari, si cu cuvin-
tele sale ìi aducea la asa sentimente, incat ei eratb
 204

-gata sa-si reproseze siesi si sa le para rau ea pen-

tru o mica suparare au venit la staretul. Ascul-
tând cuvintele staretului, fratii se concentrau in
sine insisi $i uitau de pricina, care-i adusese la
staret, si luându-si binecuvântare, plecau dela el
bucurosi si multdmind lui Dumnezeu. Nu odata
staretul vorbi fratilor, Ca' atunci and is vede fiii
sal duhovnicesti, ostenindu-se si râvnitori pentru
pazirea poruncilor dumnezeesti si ducându-s cu
smerenie ascultdrile, incearcd asa bucurie negräita,
incât alta bucurie mai mare nu doreste sà aibd
nici chiar intru imparätia cerurilor. lar când Ii
vede nepasatori fata de poruncile dumnezeesti,
umblând färd frica de Dumnezeu $i dispretuind
sf. ascultare, atunci sufletul sIu e cuprins de a$a
mâhnire, mai mare deck care nici in iad nu poate
fi alta.
Odatä veni la staret un frate si-i spuse cà e
tare luptat de gânduri. Staretul zâmbind, zise :
De ce sunteti voi asa de prosti ? Faceti si voi,
cum fac eu : eu toata ziva vorbesc cu voi, iar cu
altii si plâng, cu altii ma bucur $i fac i alte
lucruri. Iar dupa ce và alung pe toti din chilie,
atunci odata cu voi alung si toate gândurile. A-
tunci iau in mâni o carte si numai aud nimica,
pare cä as fi in pustia Iordanului".
Aratând ca cuvântul staretului era puternic si
influenta, biograful sàu explica aceasta prin faptul,
ca staretul din copildrie implinise toate poruncile
dumnezee$ti. El citea cartile sfinte cu cea mai mare
luare aminte, din luarea aminte rdsarise pricepe-
,rea, din pricepere dorinta, din dorintä râvna. Un
lucru odatá citit, ramânea pentru totdeauna in
memoria sa. Odata in chilia staretului mergea vor-
ba de cärti. La vorbd lua parte si un frate, care
stia limba greacd vcche. Acesta, intrebat cum tre-
Lbue tradusd cutare frazd greacä, raspunse : Das-
 2O

calul nostru ne-a làmurit-o, dar eu nu-mi pot a---

minti acum". Auzind aceasta, staretul zise zarn-
bind: Ba eu dacä citesc ceva odatä, nu mai uit--
'And la moarte".
Simtindu-se impresuratä din toate pärtile de
dragostea si de grija staretului când Ii asculta zu-
vântärile, frätimea propäsa mereu in iubirea de
Dumnezeu i in rAbdarea lui Hristos, desi nu toti
in aceeas mäsurä a credintei. Staretul se bucura
si-i indetnna incd si la mai multd rilvnä: Nu tan-
jiti, fiilor ! Cdci acum e vremea potrivitä, acum este
ziva mântuirii". Atunci, dupà spusa biografului
säu, viata In Dragomirna era ca un rai pämân-
tesc. Oamenii, cari pentru dragostea cea aträ Dum-
nezeu, is lepädaserä voea, ajunserä morti pentru
lume. Iar nevointele lor tainice, zdrobirea initnii,
smerenia adâncä, teama de Dumnezeu, 1 uarea a
minte, tdcerea, si rugäciunea necontenitá in inirnä, .

e cu neputintd de a le spune, cu ei se Impli-

neau cuvintele preacuviosului Isaac : Dolinului Ii
e pläcutä adunarea celor smeriti, ca o adunare de
Serafimi". Vederile, care existau in comunitatea
staretului Paisie asupra esentei nevointei cdlugä-
resti, si-au gäsit expresia in Invätäturä la tundere
in monahism, atribuità de unii staretului Pa-
isie (colectia No. 485 Manuscript in Academia Ro-
mânä)
Acest trai pasnic si vesel al fratilor in Dra-
gomirna fu intunecat de o intâmplare dureroasà...
Pela anul 1766 muri pärintele Visarion, intäiul uce-
nic al staretului Paisie in Atos, prietenul säu de
un gaud si cel mai deaproape ajutor. Plângându-1
cu durere, staretul hotäri, ca in fiecare an sä,
facá pomenirea lui si s'a" dea frätimii o masä de :

1) AceastA invAtAturd; o cldm la finele cArtii in anexa 11.

 - 206 -
pomenire, ceeace s'a si implinit pânála moartea
staretului.
Chiar in primii ani ai sederei in Dragomirna
staretul trebui sd pásascá la apárarea rugáciunii
lui Iisus, adicg a petrecerei prin rugáciunea Bun-
tried cu Hristos, ca mijlocul cel mai de samá pen-
tru biruirea cugetelor rele si a dobândirei curd-
teniei inimii. Ir. muntii Mosenschih din Ucraina
se ivise un monah, care respingea rugáciunea
mintii, ca eres si rátácire. Acest monah dobândi
atâta inrâurie asupra obstei sale, incât unii, ascul-
tând cuvântárile lai, adunard cártile sf. Páriati,
care vorbeau de rugáciunea mintii, si legând de
ele pietroae, le aruncau in apá. Staretul, auzind
de aceasta, scrise o lucrare de sase capitole des-
pre rugáciunea minfii, pe care o trimise mona-
hilor rátáciti.
 CAP. II.
1nv5ptura stareplui Paisie despre rug6ciunea
lui Hsts, care se sili15rege minte in inimä.
Du Ice este *In inirnä amintirea curatii
necontenitei a tut lisus i tuminarea
negrditd, ce o produce ea.
Sf. Marcu Mitropolitul Efesului.

InvaTátura staretului Paisie despre rugAciunea

lui Iisus, ca si invalatura lui despre monahism, e
strâns legafal cu invAtätura despre acest lucru a
dasealului $i pArintelui ski, a schimonahului Va-
silie. Deaceea noi vom expune pe scurt mai intaiu
Inetätura despre rugdciunea lui Iisus a staretului
Vasilie, expusä de acesta in prefata cArtilor lui
Grigorie Sinaitul, a fericitului Filoftei Sinaitul
a fericitului Isihie al Ierusalimului.
Prefata sa la cartea sf. Grigorie, staretul Va-
silie o incepe cu arAtarea, cà pArerea acelora, cari
socot cumca lucrarea mintii e potrività numai ce-
lor des'avársiti, cari au ajuns la scutirea de. patimi
la sfintenie, este nedreaptà. Ceice socot asa I$1
màrginesc ruglciunea numai la rostirea exterioara
a psalmilor, troparelor $i canoanelor, neintelegând
cà aceasta rugâciune exterioará s'a rânduit de
sfintii pdrinti numai ca vremelniceasa, in vederea
neputintii $11 prunciei mintii noastre i cu scopul
 208

ca noi desAvarindu-ne treptat treptat, sa ne ri-

dicam pe treapta mirrtii active $i nici intr'un caz:
sA nu ne oprim numai la rugdciunea exterioara,
DupA cuvintele sf. Grigorie, numai copiilor li e
ingaduit sa socoata ca, savarsind cu buzele ruga-
ciunea externa, sdvarsesc ceva maret $i sa se rnul-
tameascA cu cantitatea de citire, infAtisindu-ne un
fariseu ascuns. Dupd cuvintele sf. Simeon, noul
Teo log, celce se mArgineste numai la facerea ru-
gAciunei externe nu poate dobandi pacea launtri-
ca i sA propasasca In virtuti, cad acela e aserne-
nea celuice duce lupta cu vrAmasii sai in intu-
nerecul noptii ; el aude glasul vramasilor, capatA
dela ei rane, dar nu vede lamurit cine-s si deunde
au venit, nici pentruce se lupta cu dansii. Dupa
cuvintele lui Isaac Sirul $i ale sf. Nil Sorschi, dacà
cineva ar voi, afarA de rugaciunea mintii, numai
cu rugaciunea externd $i cu simturile externe sl
raspinga ispitele vrasmasului $i sa se impotriveas-
ca vreunei patimi sau cuget viclean, acela curand
s'ar pomeni demulte ori biruit : caci dracii biru-
indu-1 in luptä $i din nou i s'ar supune lui ea bi-
ruifi de el, isi bat joc de dansul $i-1 predispun
la mandrie si incredere In sine, proclamandu-1 In-
vAtator $i pastor al oilor. Din cele spuse, se poate
vedea mAsura si puterea atat a rugaciunii mintii,
cat si a celei externe. Nu se cade a crede, ca sf.
pArinti Infrânându-ne dela nemasurata rugaciune
externa $i indreptandu-ne spre rugdciunea läun-
tricà, injosesc prin aceasta rugaciunea externa. SA
nu fie. Caci toate sfintele slujbe bisericesti sunt
statornicite de Duhul Sfant si toate reflecteaza
in sine taina intrupdrii lui Dumnezeu - cuvântul
$i nu-i nimic ornenesc in ceremoniile biserice$ti
ci toate-s lucrul harului Dumnezeesc, care nu
sporesc prin vredniciile noastre $i nici nu scad
prin pAcatele noastre.
 209

Dar noi acum vorbim nu de rânduelele sL

Biserici, ci de pravila osebità $i de viata fiecáruia
dintre monahi, adecá de rugáciunea mintii, ca de
un act, care prin râvn6 $i dreptatea inimii, iar nu
numai prin cuvintele rostite cu buzele $i cu limba,
fär luare aminte, atrage deobiceiu harul sf. Duh.
Si prin acest act al mintii se poate indeletnici chib-
zuit nu numai cel desávâuit, ci $i orcare nou ince-
pAtor si supus patimilor, päzindu-$i inima. Dea-
ceea sf. Grigorie Sinaitul, care mai mult decât
toti $i panala amáruntimi a examinat $i a cercetat
prin harul Sf. Duh, care locuea inteinsul, vietile
$i scrierile, si nevointele duhovnice$ti ale tuturor
sfintilor, porunce$te sà avem toatá stáruinta in ru-
gáciunea mintii. Deasemenea $i sf. Simeon al Te-
salonicului porunce$te i sfátue$te $i pe arhierei,
si pe preoti, $i pe monahi, $i pe rnireni ca in toa-
td vremea si in tot ceasul sä rosteascá aceastá
sfântä rugáciune, ca $i cum ar respira prin ea
cáci nu este armá mai tare nici pe párnânt, nici
in cer, ca numele lui Iisus Hristos, zice el impre-
und cu sf. Apostol. SA' $tii si aceea, cucernice os-
tenifor, care te indeletnice$ti cu acest lucru sfânt.
cd nu numai In pustie, sau in singurätatea pus-
niceascrt au fost propoveduitori $i multi
ai acestui lucru sfânt, ci chiar si in Lavrele
cele mari $i prin ora$e. De pildd, sf. patriarh Fotie,
care a fost râclicat pe scaunul patriarhicesc din-
tre senatori, nefiind monah, chiar in înaltul shr
post a invätat rugAciunea mintii i spori in-
tr'însa pâná inteatâta másurá, incât, dupä spusele
sf. Simeon al Tesalonicului, fata lui strälucea prin
harul Sfântului Duh, ca a unui alt Moise.
Dui-A cuvintele aceluia$ sf. Simeon, patriarhul
Fotie a scris $i o remarcabilä carte despre lucra-
rea rnintii. Tot el zice, cá $i sf. Joan Gurädeaur
PAISIE 14
 - 210 -
sfintii Ignatie si Ca list, fiind patriarhi tot ai
Tarigradului, au scris cdrtile lor despre aceastä
lucrare Iguntricg. Asa darg, dacd tu, obiectând con-
tra ruggciunii mintii, vei zice, cg" tu nu esti locui-
tor al pustiului, ca sä te indeletnicesti cu aseme-
nea lucrare, atunci te vor da de gol patriarhul
Ca list, care a Invätat ruggciunea mintii, indeplinind
slujba de bucdtar in lavra cea mare a Atosului, $i
patriarhul Fotie, care fiind deja patriarh, a invg-
tat iscusinta lugrii arninte a inimii. Dacá tu te vei
lenevi sg te indeletnicesti cu trezvia mintii pe te-
meiul cä faci ascultare, atunci cu deosebire meriti
mustrare, cgci, dupg cuvintele sf. Grigorie Sinai-
tul, nici pustia, nici singurgtatea nu sunt asa de
folositoare la asemenea ruggciune, ca ascultarea
chibzuitg. Dacg tu vei zice, cg" nu ai invätätor,
care sg te invete aceastd lucrare, insus Domnul iti
porunceste sà inveti din sf. Scripturg, când zice :
,,Cercetati Scripturile si inteinsele yeti ggsi viata
vesnic4". Dacg tu te turburi cd nu gäsesti loc linistit,
atunci te dà de gol sf. Petru Damaschinul, care zice :
Inceputul mântuirii omului constä in aceea, ca sg
pärgseascd voile si cugetele sale si sä facd voile
cugetele Domnului, si atunci in toatg lumea nu
se va gäsi asemenea lucru sau loc, care ar putea
sg-i impedece mântuirea".
Dacá te turburä cuvintele sf. Grigorie Sinai-
tul, care vorbeste mult despre pläcerile ce se simt
in timpul acestei lucrgri, apoi tot acest sfânt pg-
rinte te i indreaptd, când zice : Noi nu trebue
nici sä ne temem, nici sg ne Indoim de a chiema
pe Dumnezeu. Cdci dacg unii s'au poticnit, \TAO-
mându-se la minte, apoi sà tii, cä ei au suferit
aceasta din pricina incgpgtângrii si a mândriei. Dar
dacá cineva cu supunere, cu cerere si cu smerenie
cautä pe Dumnezeu, niciodatg nu va suferi vdtg-
mare cu ajutorul harului lui Hristos. Cdci cel ce
 - 211 -
rtrAeste dupA dreptate si cuvios, si MIA-turd plAcerea
sa si mândria nu-i poate pricinui vAtAmare, dupd
cuvintele sf. IDAHO, nici intreaga ceatA drAceascA,
-chiar de ar ridica asupra lui nenumArate ispite.
Numai celce se poartd bizuit pe puterile sale si
dupä sfaturile sale, cade In ispith. Iar ceice po-
-ticnindu-se de piatra sf. Scripturi de frica ispite-
lor, se abat de la lucrarea mintii, prefac albul In
negru si negrul in alb. Cáci nu pentru impede-
carea lucrArii mintii ne dau invAtAturi sf. PArinti
despre cauzele ispitelor ce se IntâmplA, ci ca sà
-ne fereascd de ispite. Cum si sf. Grigorie Sinaitul
poruncind celuice invatA rugAciunea sA nu se tea-
nià sA nu se indoeascA, ne aratA $i pricinile
ispitelor : incApAtinarea $i mândria. Dorind ca noi
sA nu cApAtAm vAtAmare dela ele, sf. PArinti ne
poruncesc sA studiem sf. Scripturä si prin ea sA
ne cAlAuzim frate pe frate : prin sfat bun, dupd
cuvântul sf. Petru Damaschinul.
DacA tu te inspAimânti sA pAsesti la rugàciu-
flea din respect $i din simplitatea inimii,
$i eu ImpreunA cu tine sunt gata s'a" mA insp5i-
rnânt. Dar nu trebue sA ne temem de basme de-
$arte, dupd zicAtoarea : dacd te temi de lup, nu
intri In pAclure". $i de Dumnezeu trebue sá te
temi, dar nu sA fugi de dânsul, nici sA te lepezi
(le El. Nu micä pedicd la facerea rugAciunii min-
e pentru unii neputinta lor trupeascA. Nefiind
in stare sA suporte osteneala $i postul, pe care
le-au suportat sfintii, ei socot, cA fArA acestea lor
li e cu neputintA sal inceapA lucrarea mintii. ArA-
tându-le gresala, sf. Vasilie cel Mare invatA : In-
franarea se mAsurA fiecáruia dupA puterea sa tru-
peascA, si eu socot, cA nu-i fArA primejdie, ca rui-
nând prin infrânare nemAsuratA puterile trupului,
faci inactiv $i incapabil de fapte bune. Dacd
ar fi bine pentru noi sA fim slAbAnogi cu trupu
 212

sä zAcem ca niste morti, abea suflând, atunciF

Dumnezeu asa ne- ar fi si fäcut. Dar dacd el nu-
ne-a fäcut asa, apoi gresesc aceia, cari minunata
zidire a lui Dumnezeu nu o pästreazA asa, cum'
a zidit-o el. Nevoitorul nurnai de un lucru trebue-
sä se ingrijeascA : nu s'a furisat oare in sufletul
sau rául lenevirei, n'a släbit trezvia $i cugetarea
râvnitoare cdtre Dumnezeu, nu s'a intunecat
oare in el luminarea duhovniceascA $i lutninarea
sufletului, care se naste din ea ? CAci dadi tot
binele din el creste, atunci nu vor avea când
sd se ridice intrInsul patimele trupesti, dacd
sufletul lui e preocupat cu cele ceresti $i nu lasä
trupului vreme pentru stârnirea poftelor. Fatd de
aceastä intocmire, sufletul care prime$te hrand nu
se deosebeste de cel care nu prime$te. $i el a
Implinit nu numai postul, ci $i o abtinere totald
dela mâncare $i are laudä pentru grija sa deose-
bitá de trup, cdci traiul täu cumpätat nu provoacd
aprinderea poftelor".
Potrivit cu aceasta i sf. Isaac tice: CAci de
vei sili un trup slab peste puterile lui, o indoità
turburare pricinueste sufletului". Si sf. loan Scärarul
spune : Eu am väzut pe acest dusman (pântecele),
odihnit si vioiciune minii dând". laral in alt loe
zice : Eu 1-am väzut säcdtuit de post si stârnind
poftele, ca noi sä nädäjduim nu in noi, ci in Dum-
nezeul cel viu". Asa ne invatä si istoria, care ne-o-
spune preacuviosul Nicon : Si in vremile noastre-
a fost gäsit in pustiu un bdtran, care timp de trei-
zeci de ani n'a väzut nici un orn, nici One n'a
mâncat, hrdnindu-se numai cu rädäcini, si el a
märturisit, cä toti anii ace$tia a fost muncit de
dracul curviei. Si pärintii au conchis, Ca' nici mân-
dria i nici hrana era pricina acestei lupte a curvi-
ei, ci faptul cä bätrânul n'a fost deprins cu trezvia,
mintii i cu armele contra poftelor.
 - 213 -
Deaceea $i zice sf. Maxim mArturisitorul : dA
-trupului dupA puterile lui, $i toat5 nevointa ta in-
toarnA-o spre lucrarea mintii". Si sf. Diadoh zice:
Postul e de laudä singur de sine, iar nu dupd
Dumnezeu ; scopul lui e de a aduce pe ceice do-
Tesc la curAtenie. $i deaceea nu se cade sá aibd
pAreri inalte despre el nevoitorii blagocestiei, ci de
la credinta cea in Dumnezeu trebue sA asteptäm
Inceputul indrumArii. Nici inteo artA me$terii nu
judecA rezultatul lucrArii dupá instrument, ci
teaptA sfär$itul lucrArii $i apoi judecA arta. Având
a$a hotgrare despre hranA, nu-ti pune toatA nä-
rdejdea numai in post, ci in credintA $i dupA pu-
terile tale postind, aleargi la lucrarea mintii. Ast-
fel tu si rnândria o poti inlAtura, i nu te vei in-
greto$a de fApturile cele bune ale lui Dumnezeu,
dând slavA lui Dumnezeu. RugAciunea mintii este
armA puternicä, cu care nevoitorul birue$te pe
vrä$maii sài cei nevAzuti. Unii din sf. PArinti
-dau regule pentru monahi : impreund cu implini-
rea poruncilor dumnezee$ti, sA facA lungá cântare
de psalmi, canoane $i tropare. Alti sf. Pärinti, stu-
diind cea mai subtilA lucrare duhovniceascA a
mintii, gäsesc cA nu e de ajuns pentru nouii in-
cepAtori sA rAmânä numai la indeletnicire trupeas-
cA, ci predându-le, impreunA cu implinirea porun-
cilor lui Hristos, o mäsuratA cântare $i citire, sta-
tornicesc in locul indeletnicirilor cântAri de psalmi
$i canoane, sA se facd rugAciunea mintii, adAogând
totodatä, cA dacA Duhul Sfânt va cerceta prin lu-
-crarea rugAciunii mintii, atunci sA se lese pravila
exterioarA, fArd nici o indoealà, cAci o inlocue$te
,rugAciunea lAuntricA. Altii, având mult5 experientA
$i cuno$tinta vietii $i scrierilor sfintilor $i mai ales
sfiind luminati prin lucrarea $i intelepciunea Sf.
Duh, statornicesc pentru nouii incepätori sA facd
sugAciunea mintii ob$te$te i nu particular, infAti-
 - 214 -
$indu-o sub doua forme : lucrata $i vazuta ! Ace$ti'
parinti poruncesc sa se pund toata grija pentru
rugáciunea mintii, osebind pentru cantare putinä
vreme, numai in ceasurile de urat, cad dupd cu--
vintele lor, slujbele biserice$ti $i cantarile sunt
puse la indamanä in genere pentru toti cre$tinii,
iar nu pentru aceia, cari vor sà petreaca in tAcere.
Dealtmintrelea $i pe calea indelungatei cantari de
psalmi $i citire de canoane $i tropare se poate a-
junge la izbandá, de$i foarte incet $i cu mari
greutati. Calea a doua insà e mult mai inclama-
noasa $i mai usoara ; iar a treia e cea mai scurta,.
ba $i insotita de bucurie si de o deasa cercetare
a Duhului Sfant, care intare$te $i lini$te$te inima,
mai ales cand este sarguinta pliná de ravna $i
buna vointa. Cu cat sfanta rugaciune a mintii este
insufletitä de implinirea poruncilor dumnezee$ti $i
alungd dracii $i patimile, cu atata, dimpotriva.
celce neglijaza poruncile si nu poarta grijä de ru-
gaciunea mintii, ci se indeletnice$te numai cu can -
tarea, este tarat de patimi.
Calcarea poruncilor Domnului toti o vad deo--
potriva, dar se manifesta felurit. De pilda : cineva
i$ pune de regula sä nu cake poruncile, stt nu se
dea la patimi, dar din pricina unor imprejurari,,
sau turburari sau ispitei diavole$ti i se Intampri
sä" jicneasca pe cineva, sau säl osandeasca, sau sà
se manie, sau sa fie biruit de mandrie, sau sä se-
certe, sou sa se laude, sau sa graiasca de$ertd-
ciuni, sau sa minta, sau sa se imbuibeze, sau sä
se imbete, sau sd se gandeascá la rele, sau alta
ceva de felul acesta sä faca. Simtindu-se vinovat-
fao de Dumnezeu, el indata incepe sa se caiasca,
$i cu pocainta cade inaintea lui Dumnezeu cu ru-
gaciunea mintii din inima, ea sa-I ierte Dumnezeu4
$i sa-i ajute ca sà nu mai cadd in asemenea gre--
$ale. Si astfel el pune Inceput s pazascä porun
 - 215 -
cile $i sd-$ pdzaseà inima de ispite rele, temân
du-se ca nu cumva din pricina lor sä piardd im
pärgia cerurilor. Altul insd trde$te absolut färd
grijd de cade sau std $i socotind cà In vremurile
de azi nu mai sunt oameni, cari pdzesc poruncile
$i care s'ar teme sà le calce, $i cà fiecare cu voe
sau färd voe gre$e$te înaintea lui Dumnezeu $i e
vinovat de unele sau alte pácate mai mari sau
mai mici ; $i deaceea el nu voe$te nici sd se fe-
reascd de ele, socotind aceasta lucru imposibiL
Socotindu-se rdspunzdtor numai pentru desfrânare
$i curvie, ucidere $i furt $i pentru alte pdcate de
moarte, $i infrânându-se dela ele, el i$ inchipue
cd std. Unora ca ace$tia se aplicd cuvintele pd-
rintilor : mai bine sd cazi $i sd te scoli, decât stand
$i nepocdindu-te.
E de mirare, cum amândoi ace$ti oameni, vi-
novati de acelea$i pdcate repetate adesa, sunt di-
feriti inaintea lui Dumnezeu, ba socot cà i ina-
intea oamenilor duhovnice$ti. Unul nu $tie nici de
cum de cddere $i sculare, de $i e stdpAnit de pa-
timi ; celalalt insd cade $i se scoald, e biruit $i
birue$te, se luptd $i se nevoe$te, nu vrea
pundd cu räu pentru räu, dar nu se poate tinea
din pricina obiceiului, se sile$te sd nu spund ceva
rdu, se mâhne$te când capátá jigniri, $i totu$i
repro$azd cd se mâhne$te si sä cde$te de aceasta
sau de$i nu se mâhneste de jignirea primità, apoi
nici nu se bucurä. Toti ceice se gäsesc In aseme
nea dispozitiune, se impotrivesc patimilor, nu vor
sd se supund lor, se intristeazd $i luptd. Pdrintii
insd au zis, cd orce lucru, pe care nu-I vrea suf-
letul, este de putind duratd. Voesc sá mai vorbesc
despre patimile inräddcinate. Sunt oameni, care se
bucurá, când sunt jigniti, dar asta pentrucd voesc
sà aibd räsplatd. Ace$tia fac parte din ceice des-
rädäcineazá patimile, dar nu cu mintea. Altul se
 - 216 -
bucurä primind jignirea si socoate cä se cuvine sä
o primeascá, pentru cä el insus a dat motiv. A-
cesta cu mintea desrädäcineazd patima. Sunt, in
fine, $i de aceia, care nu numai se bucurà fiind
jigniti si se socotesc mull vinovati, ci incä se $i in-
tristeazA cà a turburat pe celce l-a jignit. Facä
bunul Dumnezeu sà fim in asa dispozitie a suf-
letului ! Pentru o pricepere mai limpede a unia
si altia din aceste douà vietuiri vom mai spune
asa : Cel dintâiu supunându-se legii, indeplineste
numai cântarea. Al doilea se obligd la lucrarea
mintii, are pururea cu sine numele lui Iisus Hris-
-tos pentru distrugerea vräsmasului $i a patimii.
Acela se bucurà cum a sfârsit cântarea. Acesta
insä multumeste lui Dumnezeu, dacd in linistea sa,
neturburat de cugete rele, face rugAciunea. Acela
doreste cantitatea, acesta calitatea. Acela gräbin-
du-se sä" execute anumitá cantitate de cântare, re-
pede capätä $i creste in sine mândria de sine, pe
care rázämându-se, naste $i creste in sine pe fa-
riseul läuntric, dacA nu-s va lua sama de sine.
Acesta, care pretueste calitatea rugäciunii,
is cunoaste neputinta sa si ajutorul lui Dumnezeu.
Rugându-se sau mai bine chemând numele Dom-
nului Iisus impotriva ispitelor vräsmasului, a pa-
timilor $i a cugetelor rele, el vede peirea lor in
fata infrico$atului nume al lui Hristos $i intelege
puterea lui Dumnezeu si ajutorul lui. Pedealtd
parte, siluit $i tulburat de cugetele rele, isi shnte
neputinta sa, cáci nu poate sä se impotriveasdi
lor numai cu puterile sale. Si in aceasta se cu-
prinde toatá pravila so si toatà viata. $i desi vräj-
mapl Ii poate insufla bucuria mândriei de sine si
cuget fariseic, totus el intimpinä in acest nevoitor
pregätirea de a chiema numele lui Hristos impo-
-triva tuturor cugetelor rele i astfel nu-$ ajunge
-tinta ademenirilor sale. Dar va zice careva, cA
 - 217 -
cel dintái poate chema pe Hristos irnpotriva ispi-
telor vrájmasilor. Da, poate, dar fiecare stie din
experientd, cal in vremea defatá sávârsitorii pravi-
lei externe n'au obiceiul sä deprindá rugáciunea
contra cugetelor rele. Acestia nu voesc mai ales
sd primeascá cuvintele exprimate sau scrise des-
pre atentiunea läuntricd, in care se cuprinde $tiinta
rugáciunii contra cugetelor rele. Si nu numai nu
le primesc, ci incá sà i impotrivesc i afirmá,
cum ea' noilor incepátori nu li s'ar cere de cátrá
sf. párinti rugáciunea mintii, ci numai singurd
cântarea de psalmi, tropare $i canoane, rostite cu
buzele $i cu limba. Si desi ei vorbesc si invatä
aceasta färd dreptate, cu toate acestea sunt ascul-
tati de toti, cáci astfel de rugáciune nu le cere
lepádarea de poftele lumesti, ci fiecare trebue nu-
mai sa." doreascä si poate sd se roage asa, fie mo-
nah, fie mirean. In sfânta rugäciune a mintii, fiind
o slávitä $i plácutd lui Dumneseu iscusintá a is-
cusintelor $i cerând nu numai lepádare de lume si
de poftele ei, ci hied si multe povete si invátátu-
rd, nu-si gäseste indeplinitori printre monahi.
Pe Iângá toate acestea trebue a ne teme de
abateri la dreapta si la stânga, adecá de disperare
$i de prea mare incredere in sine. Väzind, ca ce-
lor ce invatd a face rugáciunea mintii li se întâm-
plá nu intentionate, ci fárä de voe, numite
de sf. Parinti gresale zilnice, nu trebue ca din
aceastá priciná sa cáclem la indoealá, Cad, dui-A
másura puterilor fiecáruia, sunt si izbândiri in
bine. Pe de altá parte, auzind de marea milà dum-
nezeeascá spre noi pácátosii, noi nu trebue sä fim
increzuti $i sà pásim, färä mare smerenie si färd
irnplinirea dupd putere a poruncilor, Care aceastá
rugáciune a mintii. atiind ea' si increzarea in sine
si disperarea sunt insuflate de vrägnasul, sà fu-
girn tare si de una si de alta. $i astfel cu mare
 - 218 -
bagare de sarnd la cele ce ne spune sf. Scriptura
si folosindu-ne de sfatul celor iscusiti in ale sme-
reniei, sa invatam aceasta lucrare a mintii. Sf.,
cari ne invata ca numai cu poruncile lui
Hristos sä invingem patimile $i sà ne curatim ini-
ma de cugete rele, arata nevoitorilor sá aibá douà
arme din cele mai tari : temerea de Dumnezeu si
stiinta ea Dumnezeu este omniprezent, dupä cum
zice : Prin temerea de Domnul fiecare se abate
de la rätt", $i Vazând pe Domnul pururea Ina-
intea mea, de aceea nu ma' voi Ei mai pro-
pun afarä de acestea sa mai avem si amintirea
mortii si a gheenei si sa mai citim Inca' i sfintele
Scripturi. Toate acestea sunt bune pentru lArbatii
buni si piosi. Pentru cei nesimtitori si impietriti,
macar insä$ gheena sau insus Dumnezeu de li
s'ar descoperi, nici o frica nu s'ar naste din acea-
sta. Afara de aceasta, $i insas mintea monahilor
noui incepdtori devine tâmpa pentru perceperea
unor astfel de lucruri $i fuge dela ei ca albinele
de fum. Dar de$i o astfel de amintire este buna
$i folositoare, in cazul luptei, parintii cei mai du-
hovnice$ti si mai iscusiti pe deasupra acestui bun
au mai indicat un bine mai mare $i mai nease-
mänat, care poate ajuta chiar si celor mai slabi.
Mijlocul cel dintâi se poate asemAna cu aceea,
când ai mAcina inteo moara purtata cu mânile,
iar acest din urma mijloc se aseam5nà cu aceea,
când ai macina inteo moara purtata cu apd sau
cu alta putere. Precum apa singurà de sine misca
roata i piatra, asa si preadulcele nume al lui Iisus,.
impreund cu amintirea de Dumnezeu, care traeste
toatä in lisus, mi$cd mintea in rugaciune, despre
care lucru marele teolog Isihie zice : Sufletul
ajutat $i indulcit de Iisus, cu bucurie, cu dragoste-
si eu marturisire inaltä laude binefäcatorului, mul-
tumindu-i $i chiemându-I cu veselie". lar in alt
 - 219 -
loc adaogA : ,,Cum nu-i cu putintä a duce viata
aceasta fara mâncare si bautura, tot asa-i cu ne-
putinta sufletului, fard paza mintii, sA atinga ceva
duhovnicesc $i plAcut lui Dumnezeu, sau sa-si
libereze mintea sa de pant, cu toate cà cineva
s'ar sili sa nu pädtuiasca de frica muncilor". Si
iaras : Cugetele rele patrunzând in inima noastra
dad nu le voirn si ne Irnpotrivim, poate sa le izgo-
niasca rugaciunea lui lisus, rostita din adâncul
inimii". Prin primul dintre mijloacele indicate
aicea, desi s'ar ajunge la izbânda, fard rugAciunea
mintii, totus foarte Meet si foarte cu greu. lar prin
al doilea mijloc, nevoitorul repede si u$or se apro-
pie de Dumnezeu. Caci acolo e numai rugaciunea,.
si InvatAtura si lucrarea externa, iar aicea e
una si alta, si cea externa, i pastrarea launtrica.
Când monahul nou IncepAtor, dupd lepadarea sa
de lume si de lucrarea de pacate mari si de
moarte, pune fagaduinta Inaintea lui Dumnezeu
sa se Infrâneze nu numai dela pAcatele mici, zilni-
ce si de iertat, ci si de influenta Insas a patimilor
si a cugetelor rele, si patrunzand inlauntru catrà .

inima cu mintea sa, va Incepe sA chieme asupra

orcarei lupte si contra oricarui cuget rAu pe Dorn-
nul Iisus, sau dad. dupa neputinta sa va da pas .
ispitei vrasmasului si va dlca poruncile Domnului,
va ddea la Domnul cu rugaciunea inimii caindu-
se, osândindu-se si In aceasta dispozitie va petrece
pariah sfârsitul sAu, dzând si sculându-se, biruit
si biruind, ziva si noaptea rugând rdzbunare con-
tra protivnicului sAu, nu va fi oare pentru el o
nadejde de mântuire ? CAci dupl. cum ne arata
experienta, nu e cu putintá nici pentru cei mai
mari bárbati sä se pazeasd In totul de pAcatele
de toate zilele, care nu-s de moarte, al carora iz-
vor sunt : cuvântul, cugetul, nestiinta, uitarea, voea,
 - 220 -
nevointa, intâmplarea, si care se iarta prin ha-
'.ru1 zilnic al lui Hristos, dupä cuvintele sf. Casian.
Daca cineva, putin fiind la suflet, va zice, ca
_ sf. Casian, prin cei curatiti de harul Sf. Duh de
pacatele de toate zilele, intelege numai pe
iar nu pe noii incepatori $i supu$i patimilor, ad-
mitem $i aceasta parere, dar tu ia in bágare de
seamd mai ales judecata $i hotarirea despre astfel
de lucruri ale sf. Scripturi, dupd care orce nou ince-
pator se osândeste pentru astfel de pAcate de toata
vremea si din nou poate capata iertare prin ha-
rul lui Hristos, ca $i toti sfintii, prin pocäinta de
fiecare clind si prin märturisire inaintea lui Dum-
nezeu. Caci dupd cum zice sf. Doroftei, sunt slu-
jitori patimii $i sunt impotrivitori ei. Ceice slujesc
patimii, când aud un cuvânt, perd linistea çi räs-
pund cinci cuvinte, sau zece, ca raspuns la un cu-
vânt, si dusmanesc $i se turbura $i chiar dupa ce
se linistesc, nu inceteaza de a avea rautate asu-
pra celui ce i-a zis acel cuvânt $i se intristeazd ca
nu i-a raspuns mai multe, $i se gandeste sA gasea-
sca vorbe si mai rele sa-i spue $i mereu spune : de
ce nu i-am zis eu oare a$a ; las CA am sa-i torn
eu, si mereu se manie. Aceasta-i o dispozitie,
cand starea de rautate e obisnuitd.
Alta stare e când, auzind cuvântul, omul de-
asemenea îs pierde linistea $i deasemenea raspun-
de cinci sau zece cuvinte si e trist ca nu i-a rás-
puns mai multe cuvinte ofensätoare, si se framân-
ta si-i pare rau cä n'a fäcut asa ; dar tree cateva
zile si el se lini$teste ; unul ramâne o saptämâná
in aceastä stare, iar altul peste o zi se liniste$te ;
_ altul insa jigneste, ocaraste $i se turbura, dar in-
data' se lini$te$te. Iata câte stári deosebite sunt si
toate cad sub judecata cat räman in putere. De
aceea $i putem judeca $i despre toate celelalte ca-
. zuri de ce noul incepätor nu se poate curati prin
 221

harul lui Hristos de päcatele zilnice, pärute mici.

Sä vedem acum, când tot asemenea päcate sunt
iertate noilor incepätori supusi patimilor. Ace las
sfânt Dorofteiu zice : Se intâmplä ca cineva, au-
zind un cuvânt, se mâhneste in sine, dar nu pentru
cd a avut o neplAcere, ci pentru cà n'a räbdat.
Acesta se afld in dispozitia de a se impotrivi pa-
timii. Altul se luptd $i se nevoeste $i e biruit
de patimä. Altul nu vrea sà räspundä cu räu pen-
tru räu, dar e târat de deprindere. Unul se ne-
voeste sá nu zicá nimic ráu, dar se mâhneste cä a
prima invätätura lui si-$ reprosazd cä se mâhne$-
te si se cäeste de aceasta. Altul insä nu se mâh-
ne$te cá a primit jignirea, dar nici nu se bucurg.
Acestia toti sunt din ceice se impotrivesc patimii:
ei nu voesc sä slujiascä patimii, se mâhnesc si se
luptä. Ei de si sunt luptati de patimä, dar prin
harul lui Hristos pot dobândi ertarea päcatelor de
fiecare minutà, fácute nu cu voe, ci fdrä de voe,
pentru care Domnul a poruncit sf. Petru de $apte-
zeci de ori cafe sapte sä erte pe zi". Aceeas zice
si sf. Atanasie Sinaitul : Noi asa judecdm si so-
cotim despre ceice primesc sfintele Taine ale tru-
pului si sângelui Domnului, cà dacA ei au unele
päcate mici si de iertat, cum ar fi cä au gresit
cu limba, cu auzul, cu ochiul sau cu mândria, sau
prin mânie, sau prin iritare, sau prin altà ceva
asämändtor, dar se osândesc pe sinesi si-si märtu-
risesc päcatele inaintea lui Dumnezeu si astfel pri-
mesc sf. Taine, aceastä primire li e spre curätirea
päcatelor lor. Deoarece la inceput noi am vorbit
despre iscusita biruintä a patimilor prin rugAciu-
nea mintii $i prin pdzirea poruncilor, vom aräta
acum mai lämurit $i insus mersul luptei mintii
cu patimile.
Vine asupra noastrd räzboiul vräsmasului prin
vreo patimá oarecare sau prin niscaiva cugete
 .7- 222

Tele ? Celce se roagA, chiamä impotriva lor pe

Hristos $i piere diavolul cu räzboiul ski. Cade
cineva din släbiciune prin cuget, sau cuvânt, sau
mânie, sau prin vreo poftä trupeasa ? Se roagd
lui Hristos, märturisindu-se Inaintea lui Dumne-
zeu si aindu-se. Se intâmpld sä fie cuprins cineva
de desnddejde si Intristare, care-i apasä sufletul $i
inima ? Se apucá de amintirea mortii si a gheenei
$i de omniprezenta lui Dumnezeu cu ajutorul lor
putin ostenindu-se, chiamai pe Hristos. Dupä aceea
cApätând pace din luptä, din nou roagä pe Hris-
tos sd fie milostiv cu el pentru päcatele lui, cele
devoe si färä de voe. Cu un cuvânt, in ceasul
de luptä $i de pace duhovniceacä el aleargl la
Hristos $i Hristos este pentru el de toate $i pen-
tru toate, atât in imprejurAri bune, cât $i in cele
rele. Nu trebue sà ne läsdm târâti de asemenea
Incredere in sine, Ca" am sävârsi ceva rugându-ne
sau binepläcând Domnului. CAci unul este sen-
zul rugAciunii externe, si altul al celei interne. A-
cela indepline$te o cantitate de cântare. Nädäjdu-
este s'a" placA prin aceasta lui Dumnezeu, $i pg-
räsindu-o, se osândeste pe sine. Iar acesta fiind
mustrat de constiintä pentru pdcatele de fiecare
chi-A $i suferind din pricina nävälirei ispitei yea's-
rnasului, strigä pururea cAtrà Hristos, tinând in
mintea sa cuvintele : Chiar de ai urca toatd scara
desävârsiri, roagl-te pentru iertarea pacatelor".
Si iaräs Voesc sä spun mai bine cinci cu-
vinte cu mintea mea, decât zece mii de limbi sà
grgesc". DacA insä cineva va zice, Ca' se poate si
färä ruggciunea mintii sà te curátesti de pdcate cu
harul lui Hristos prin poodintä, aceluia-i rdspun-
dem ava: Pune de o parte poruncile lui Hristos,
iar de altà parte rugdciunea cea dea pururea :

ne iartà nouà gre$alele noastre". DA-mi $i adevd-

rata hotärire de a nu cAlca poruncile lui Dum-
 - 223 -
mezeu, adecA sä nu curve$ti, sä nu te mánii, sä
nu osândesti, sá nu clevetesti, sä nu minti, sá nu
grde$ti desärtAciuni, sä iube$ti pe vräsma$i, sä fad
bine celorce te uräsc, sä te rogi pentru prigoni-
tori, sà fugi de iubirea de pläceri, de iubirea de
argint $i de poftele rele : cu Ufl cuvânt de toate
päcatele $i cugetele rele. $i cu asemenea hotärire
päseste la facerea rugdciunei mintii $i ia sama bine,
de câte ori pe zi, contrar hotnirei tale, vei cAlca
poruncile si de câte päcate, patimi si cugete rele
vei fi oträvit. Râvneste vAduvei aceleia, care ruga
pe judecätorul ziva si noaptea, $i incepe a striga
cAtre Hristos pe fiecare ceas pentru fiecare po-
runcä ce o vei fi cAlcat $i pentru fiecare pácat,
sau patimä, sau cuget räu, de care vei fi lost bi-
ruit. Mai adaogd la aceasta sfatul bun al sf. Scrip-
turi, $i dupä putind vreme vino si-mi spune ce
vei vedea in sufletul tdu. Te mirà de nu vei re-
cunoaste $i tu singur, ea' e cu neputin0 sä incap5,
toate acestea in rueiciunea externá, ci numai in
cea a mintii. Cdci ea invatá pe celce o iubeste
toate tainele acestea si incredintazä sufletul lui, cä
päräsind multa cântare psalmi, de canoane $i
de tropare si indreptându-si toatä grija sa spre ru-
gdciunea mintii, nu numai Ca' nu se pägubeste de
pravila sa, ci incg o $i sporeste.
Precum puterea si senzul legii Vechiului Tes-
tament consta in a aduce pe toti la Hristos, desi
aceasta se pärea o micsorare ì ingustare a legii ;
asa $i multa cântare trimite pe nevoitor la rugá-
ciunea mintii si nu se extinde asupra intregei vieti
monahicesti. Cdci $i insä$ experienta ne Inv*" a-
ceasta, când cineva rugAndu-se, observä pare cá
un fel de gard intre el si Dumnezeu, oare cum
päretele cel din mijloc, cum zice prooroeul, care
nu ingädue mintii sä caute limpede spre Dumne-
zeu in rugAciune, sau sä ia aminte asupra inimii,
 224

in care sunt cuprinse toate puterile suflete$ti $i

izvorul cugetelor atât bune cat $i rele. Lucrarea
mintii cere neap5 rat fried $i cutremur, zdrobire $i
smerenie $i multä cercetare a sf. Scripturi $i sfâ-
tuire cu fratii cei de un cuget, dar nici inteun
caz fug6 $i negare, precum nici indräsnealâ $i in-
apâtânare.
Cel indrâsnet $i increzâtor in sine tinde cá-
tre celece-s mai presus de vrednicia $i dispozitia
sa si cu mândrie aleargA la rugdciunea duhovni-
ceascâ. Cuprins de visul mândru de a se urea pe
o treaptà inaltà, pâtruns intru aceasta nu de do-
rinta a deváratä, ci de dor satanic, u$or se prinde
in mrejile satanei. Si la ce sà ne avântdm noi
spre marile izbânzi ale rugdciunei sfinte a mintii,
de care, dupd sf. Isaac, abea se invredniceste u-
nul din zece mii ? E deajuns, cu totul deajuns
pentru noi, pätima$ii $i pAcätosii, sA vedem mAcar
urmele tácerii, adecA rugdciunea lucrätoare a min-
tii, prin care se gonesc din inimA ispitele vrá--
masului si cugeteie rele, in care se .si cuprinde
toatA treaba monahilor incepâtori $i pátima$i $i
prin care pot sä" ajungâ, de vrea Dumnezeu, $i la
rugAciunea duhovniceascg. Dar nu trebue sä ne
descurajAm din pricind Ca' numai tare putini se
invrednicesc de rugiciunea duhovniceasc5, c5ci la
Dumnezeu nu-i nedreptate. Deck numai sA nu ne
lenevini a merge pe calea ce duce la aceastá ru-
gAciune, adecA prin ruggciunea lucrAtoare a mintii
sà ne impotrivim curselor diavolului si cugetelor
rele. Mergând pe aceastà cale a sfintilor, ne vom
invrednici $i de soarta lor, desi nu aicea pe
mânt, cum zice sf. Isaac $i multi alti sfinti.
RugAciunea mintii e insofità de diferite sim-
timinte trupe$ti, intre care trebue a deosebi pe
cele regulate de cele nereguluate, cele harice de
cele fire$ti $i de cele ce se nasc din fapte. E de
 - 225 -
mirare $i grozav, zice staretul Vasilie, cum unia,.
$tiind sf. Scripturá, nu iau aminte la ea. Altii insá
$i fárá sä" o $tie $i färá sá intrebe pe cei experienti,
ci sprijinindu-se pe propria lor minte, indrásnese
sá pásascd la rugáciunea mintii $i incd zic cá ru
gáciunea trebue sávârsitä in sfera doritä : aceastá
sfera, zic ei, este sfera pântecelui si inimii. Aceas-
ta-i intAia ispità capricioasá. : nu numai rugáciune
nu trebue a sávârsi in aceasta sferá, dar nici acea
calcined, care vine in ceasul rugáciunii din sfera
poftei nu trebue nici decum a o primi in inimá.
Liupá cuvântul sf. Grigorie Sinaitul trebue nu pu-
tinä trudá, ea sd ajungi cum trebue si sa te päs-
trezi In curátenie de tot ceeace-i protivnic haru-
lui, cáci diavolul are obiceiu sá arate noilor ince-
pátori ispita sa sub chipul adevárului, înfàiin-
du-le rául, ca ceva duhovnicesc. Dealtmintrelea
celorce sávArsesc rugäciunea mintii li e de folos
sd stie $i aceea ; aprinderea sau cáldura vine câte-
odatá dela coapse spre inimá si singurd de sine
in chip firesc, dacá nu este insotitä de cugete
desfrânate. Si aceasta, dupá cuvintele fericitului
Calist, vine nu dela ispitä, ci dela fire. Dacd insd
cineva socoate aceastä cáldurá fireascá drept ha-
ric5, atunci aceasta e deja ispith. Deaceea nevoi-
torul nu trebue sà-$i opreascá luarea aminte asu-
pra ei, ci sá o alunge. Câteodatá insä diavolul
adáogând aprinderea sa cu pofta noastrá, târâe
mintea spre pofte desfrânate. $i aceasta-i fàrä
indoealá ispitä". Daca insá tot trupul se aprinde,
mintea rámâne curatá $i neinfricatd, intárità oare-
cum $i cufundatá in adâncul inimii, incepând $i
sfirsind rugäciunea in inimd ; aceasta fárá indo-
card e dela har, iar nu din ispitä".
Iar in alt lac staretul Vasilie zice despre simti-
mintele trupesti, care se strârnesc la rugáciunea,
PAISIE 15
 - 226 --
mintii, urmátoarele : Mai intái de toate, dupd
cuvintele fericitului patriarh Calist, cáldura vine
dela rdrunchi, ca si cum i-ar incinge, si se pare
ispita, dar nu-i asa : adura aceasta nu-i din is-
pita, ci dela fire si este urmare a nevointei in ru-
gáciune. Dacà insä socoate aceastä cáldurd ca din
har, iar nu din fire, apoi aceasta negresit e ispi-
Ca'. Dar orcum ar fi aceastá cáldurd, nevoitorul nu
';rebue sá o primeascd, ci sä o alunge. Vine si
altd cáldurd dela inimd si dacá in vremea asta
,nintea cade in cugete desfrânate, apoi aceasta-i
ispità adeváratá ; dacá insd tot trupul se aprinde
dela inimá, iar mintea en:mane curata si necuprin-
sá de patimá, si oarecum Intárità in cea mai lá-
untried adâncime a inimii, apoi aceasta-i fárá in-
doeald din har, iar nu dela ispità. Stiind toate
acestea, e de neapáratá trebuinta sà deprindem
mintea noastrá chiar dela inceput sá stea in cea-
sul rugáciunii deasupra inimii $i sà priveascd in-
läuntrul ei, iar nu numai pand la jumátate, inteo
coastd, nici numai in partea de jos. Aceasta se
cade sd se facä, pentrucd atunci când mintea stà
deasupra inimii si inlAuntrul ei sávarsaste rugá-
ciunea, atunci ea ca un rege, $ezând sus la loc
slobod, vede cugetele rele ce joacd jos si le lo-
veste, ca pe niste copii ai Babilonului, de peatra
purnelui lui Hristos. Afard de aceasta, fiind des-
tul de depártatá de coapsá, ea poate usor ocoli
dorintele pátimase, cari au devenit inerente firii
noastre prin abaterea lui Adam. Dad' insä cineva
i$i strânge atentiunea pentru rugáciune la jumáta-
tea inimii, atunci sau din särácia de cáldurá a ini-
mii, sau din pricina slàbirii mintii si a întunecà-
rei atentiunei din pricina desei repetári a rugd-
ciunii, sau sub influenta luptei stârnite de diavo-
lul, mintea singurd de sine cade spre coapse si
contra vointei se amestecd cu cäldura cea din pof-
 - 227 -
-te. Unia din pricina marei lor nedumeriri sau din
nestiintä, incep sà faca rugaciunea jos, in capatul
inimii, lângd coapse si astfel atingându-se cu min-
tea lor parte de inima, parte de coapse, singuri
chiamd ispita la ei, ca descântatorul pe sarpe.
Iar altii suferind cu totul de nepricepere, nu
stiu nici mácar locul inimii si socotind ca el se
afla in mijlocul pântecelui, indra'snesc sà faca acolo
rugaciunea mintii. Vai amagirii lor ! Deasemenea
trebue a deosebi si caldura in rugáciunea, care
este dar firesc, revarsat In inirnä, ca o mireazma
binemirositoare, prin sf. botez, de caldura care ne
vine dela pacatul stra'mosesc si care se stârneste
de d;avolul. Intâia numai In inima se incepe cu
rugkiunea $i tot in inima sfârseste rugkiunea,
dând sufletului liniste si roade duhovnicesti. A
doua isi are inceputul In rarunchi si la rarunchi
isi terminä rugaciunea, pricinuind sufletului tira-
-nie, racealä si turburare. A treia rezultând din
amestecarea cu aprinderea poftelor, aprinde mem-
brele si inima cu dulceata poftelor desfrâului, ro-
beste mintea cu cugete rele si târaSte spre im-
preunari trupesti. Cel atent cunoaste repede toate
acestea si observa : vremea, experienta si simtul i
le fac toate cunoscute.
Sf. Scriptura zice Doamne, au n'ai serna'nat
sAmânta bund ? De unde dara au rasgrit neghi-
nele ?" Nu se poate sä nu se furiseze räul alatu-
Tea cu binele : tot asa-i si cu sfânta lucrare a
mintii, se leag5 ispita ca muschiul de arbore. Ispita
rasare din mândrie si incäpätinare si ca leac pen-
Am ea serveste smerenia, cercetarea Scripturii si
sfatul duhovnicesc, si nu abaterea dela deprinde-
rea dela rugaciunea mintii. Caci dui-A cuvintele
sf. Grigorie Sinaitul, noi nu trebue nici sä ne te-
mem, nici sa' ne indoim a chiema pe Dumnezeu ;
cci desi unii au fa-tacit drurnul, smintindu-se la
 - 228 -
minte, sä stii cà ei au suferit aceasta din pricina
mândriei si incApätinArii. Iar pricina mândriei pe
de o parte este postul nechibzuit si peste mäsur4
când celce posteste socoate, cA ar sdvârsi o virtute
n'ar fi fäcând asta pentru infrân are iar pe
de alta din traiul singuratec. InlAturând prima
cauzà, sf. Doroftei zice : cel ce pAstreazd tácerea
trebue sd se tinA pururea pe calea impArAteascA ;.
cáci necumpdtarea usor poate fi insotitá de mfm-
drie, dupä care urmeazd ispita.
lar nimicind pe a doua, zice : numai unul tare
si desAvârsit se cuvine sä se nevoeascA singer icz-
potriva dracilor si sà scoatä sabia impotriva lor,.
care este Cuvântul lui Dumnezeu. Insus arma si
lucrarea ispitei constau intâiu : In contactul cu
vräsmasul, in pofta coapselor lAuntrice, si al doi-
lea: in aiurdrile $i inchipuirile rnintii. Prevenin-
du-ne impotriva celor dintäi, sf. pArinte zice : desi
vräsmasul preface miscarea fireascd a coapselor
oare cum in una duhovniceascd, aprinzând, in lo-
cul cAldurii duhovnicesti, aprinderea sa, si in locul
veseliei, aducând o bucurie nebund si fäcând pe
nevoitor sà ia ispita sa drept o lucrare a ha-
rului. Dar timpul, experienta si simtul vor demasca
amAgirea sa. Vorbind de primejdia a doua, sf.
pArinte invatà astfel tu insA, când implinesti vo-
tul tAcerii, sA nu primesti cu nici un pret, de vezi
ceva cu simturile sau cu mintea, inläuntru sau in
afard de tine : fie chipul lui Hristos, sau al Inge-
rilor, sau a vre unui sfânt, sau lumin, sau foc,_
etc. Aici din nou se va ridica protivnicul si va
invinui lucrarea mintii. CAci el socoate, cä" ispita
nu se amestecä in cântarea externA. Cu toate ace-
stea, sA fie cunoscut, cA in toate fie cântare, fie
rugäciune ispita are totdeauna locul ei, dacA
ceice le sAvarsesc n'au iscusintà, cum zice sf. Ioart
Scdrarul : sA cercdm, sA vedem i sA mäsurAm, care
 - 229 -
.clulceatà ne vine nottä in cântare dela dracul curviei
si care dela puterea $i harul, care locueste in noi.
lar in alt loc adaogà : cântând si rugându-te, ob-
servA dulceata ce-ti vine, orcât s'ar 'Area ea de
amestecatä cu amardciuni. $i asa vei vedea, cà
ispita poate deopotrivä ajunge atât pe cei ce cântà,
cât si pe cei ce petrec In rugaciune ; dar deoarece
ceice nu cunosc lucrarea mintii au numai o sin-
gut-A tea mä, cum ar putea implini pravila cântärii,
iar de cugetele rele si de aprinderea poftelor nu
se insetoseaza, apoi ei nici nu stiu când vremea
poftei Ii ajunge, $i and se aprinde de atingerea
vráSmasului $i cum s'ar inlätura toate acestea. Ei
lupta o aud $i rane primesc, dar cine-s vr4masii
lor si pentruce se luptà cu ei, acestea nu le stiu.
Cunoscând din cele spuse, ca nu lucrarea mintii
e pricina ispitei, ci numai singurä incapátinarea
noastra $i mândria, nu ni se cuvine sA ocolim ru-
gaciunea mintii : c5ci ea nu numai nu ne duce in
ispità, ci dimpotriv5, ne deschide ochii mintii pen-
tru cunoasterea si priceperea ei, ceeace noi nici-
odatà n'am fi patut ajunge, dacd nu am fi deprins
aceastd sfânta" lucrare a mintii, desi cineva ar fi
chiar si un mare postitor $i pdstrator al tdcerei".
Dupä ce am cunoscut invatätura staretului
Vasilie despre rugAciunea mintii, sà ne intoarcem
acuma la invdtdtura staretului Paisie despre ace-
la$i lucru. Dupà cum s'a spus deja, staretul Pa-
isie a fost silit sa" vind cu scrierea sa pentru a
preveni pe fratii sAi contra atacului din vremea
aceea, indreptat contra ruglciunii mintii, cu toate
cà recunostea, cà problema ce pusese, trecea
peste puterile priceperei sale.
A ajuns pândla noi vestea, cà oarecare per-
soane din cinul Calugáresc, bizuindu-se numai pe
nisipuI intelepciunii lor, indräsnesc s'a" huleascd
.clumnezeeasca rugäciune a lui Iisus, care sävärse-
 230

$te prin minte sf. slujba in inima. La aceasta, in

draznesc a spune, ca-i inarmeazd vrámasul, ca ca
limbele lor, ca si cu niste arme, sà ponosascâ a-
cest lucru dumnezeesc i cu orbirea mintii lor sà
intunece inima lor. Temându-ne ca nu cumva ci-
neva auzindu-i, sä cadä In asemenea hula a lor
si sa nu gresasca curnva inaintea lui Dumnezeu,
hulind invatatura atâtor parinti purtatori de Dum-
nezeu, cari vorbesc de aceasta rugaciune dunine-
zeeasca si pe lângd aceasta nefiind in stare sa as-
cultam cu nepasare cuvintele indraznete asupra a-
cestei lucrari preaneprihanite si indemnati fiind
deasemenea de rugaminteie staruitoare ale apárd-
torilor acestei rugáciuni, am socotit ca chemând
în,ajutor numele cel prea dulce a Domnului Ii-
sus, sá scriu spre raspingerea acestei cugetari
mincinoase a bârfitorilor i spre Intarirea turmei
celei de Dumnezeu alese, care s'a adunat in ma-
nastirea noastra, câteva cuvinte despre dumneze-
easca rugaciune a mintii, pe temeiul invataturii
sf. Párinti.
Asa darä eu, pulberea si cenusa, plecandu-mi
genunchii mintii $i inimii mele inaintea marirei-
celei neajunse a dumnezeestei slavei Tale, Te rog
pe Tine, Unule nascut Fiule i Cuvântul lui Dum-
nezeu, celace ai luminat pe orbul din nastere, lu-
mineaza si intunecata mea niinte, därueste sufle-
tului meu harul Tau, ca aceastä lucrare a mea sà
fie spre slava numelui Tau si spre folosul acelo-
ra, cari voesc prin lucrarea minfii in rugaciune
sa se lipeasca cu duhul de Tine si sä Te poarte
pururea in inima lor, precum si spre indreptarea
acelora, cari din pricind marei lor nestiinte au in-
drasnit sà huleasca aceasta sfânta lucrare".
Mai departe urmeazd expunerea invätaturii
despre rugaciunea mintii in sase capitole.
In capitolul intäiu staretul scrie, ca rugaciu,--
 - 231 -
nea mintii este opera vechilor sfinti p5rinti $i o
apàrà impotriva hulitorilor acestei sf. rugá'ciuni.
Cunoscut sá fie cd aceastd dumnezeeascá lu-
crare a fost indeletnicirea necontenità a de Dum-
nezeu purtatorilor párintilor nostrii celor de de-
mult $i a strglucit ca soarele în multe locuri pustii
si in mgrigstirile cu viatà de obste : in Muntele
Sinai, in schitul Egiptului, in muntele Nitrei, in
Ierusalim $i prin mAnAstirile din prejurul lui, cu
un cuvânt in tot Rdsdritul si in Tarigrad, $i in
sf. munte Atos, si prin insulile märilor, iar in tim-
purile din urm i in Rusia Mare. Prin aceastä
lucrare a mintii a sf. rugdciuni multi dintre pur-
tätorii de Dumnezeu pärintii nostril inflAarân-
du-se cu focul serafimic al dragostei cdträ Dum
nezeu si aproapele, s'au fâcut cei mai rigurosi pä-
zitori ai poruncilor iU Dumnezeu i s'au invred-
nicit sà devind vase alese ale sf. Duh. Multi dintre
ei stârniti de dumnezecsti inspiratiuni launtrice,.
au scris despre aceastä dumnezeeascd rugAciune,
in acord cu sf. Scripturd a Vechiului si Noului
Testament, cârti cu sfintele lor invdtäturi, pline de
intelepciunea sf. Duh. $i aceasta au fâcut-o ei
dupd o deosebità pronie dumnezeeascd, pentruca
nu cumva in viitor aceastà sf. lucrare sà ajungA
pricinä de rAtdcire. Dar dintre cirtile scrise de ei
multe, din ingäduirea lui Dumnezeu $i pentru pd-
catele noastre, au fast distruse de Saracini, cari
au cucerit impärAtia greceasd, iar altele din mila
lui Dumnezeu s'au pa'strat pângla vremea noastrA.
Asupra acestei dumnezeesti lucrAri a mintii si a
pästr5rii raiului inimii nirnenea dintre ortodocsi n'au
indrAsnit cândva sà rosteasa hulà, ci pururea toti
s'au raportat atre ea cu mare respect si cu o de-
sdvarsitä evlavie, ca pentru un lucru plin de mare
folos duhovnicesc.
Diavolul insà, incepAtorul ràutàfii i protivni-
 - 232 -
orcärei fapte bune, väzând cum, cu deosebire
prin aceastá rugäciune a mintii, cinul cAlugäresc,
alegându-si partea cea buná, sade la picioarele lui
propäsind in desävârsire $i in implinirea po-
runcilor dumnezeesti, a inceput sd intrebuinteze
toate puterile, ca sà barfeascà si sä huleascä acest
lucru mântuitor, si de ar fi cu putintd sä o si ni-
miceascA cu totul depe fata pämântului. El ca'utd
sä facA aceasta când pe calea nimicirii cärtilor,
când pe calea amestecdrei neghinelor oträvitoare
prin grâul adevärat si ceresc, ca astfel oamenii
färd judecatä, vdzând pe ceice cu incApginare se
ating de aceastä lucrare si dupä trufia lor secerà
spini in loc de grâu, iar in loc de mantuire isi
gäsesc peire, sä spund hule impotriva acestui lu-
cru sfânt. Nemultdrnindu-se cu acestea, diavolul a
cAutat si a gäsit, in tinutul Calabriei din tara Ita-
lieneascA, pe ereticul Varlaam, care prin rnândria
sa era intocmai cu diavolul $i s'a säläsluit intr'in-
sul cu toatá puterea sa, indernnându-1 pe acesta
sà huleascä $i sfânta noastrá credintä ortodox6,
si aceastä sfântä rugAciune a mintii. Vedeti dar
prieteni, cari indräsniti sd huliti rugäciunea
nu deveniti voi oare $i pärtasi ai acestui eretic si
ai partizanilor lui ? Nu vd cutremurati oare cu
sufletul, cä yeti cddea asemenea lor sub anatema
Bisericei $i yeti fi depärtati de Durnnezeu.? Si in
adevär, care e pricina legalä, ca sá huliti aceastil
neprihánitä rugdciune ? Eu nu ma' pot dumeri de
loc. Vi se pare oare you'd nefolositor srt chiemati
numele lui lisus ? Dar nici de mântuit nu vä pu-
teti mântui prin nirnenea altul, decât in numele
Domnului nostru Iisus Hristos. Mintea omului,
care sdvârseste aceastä rugdciune, e prihänitä ?
Dar si aceasta-i cu neputintd : cáci Dumnezeu a
fäcut pe orn dui-A chipul säu si dupà asernrmarea
:sa; chipul lui Dumnezeu insä $i asemänarea lui
 - 233 -
.se afld in sufletul omului, care ca creatiune a lui
Dumnezeu e curat si neprihänit, si deci si mintea,
aceastä insusire de cdpetenie a sufletului, cum este
vederea pentru trup, deasemenea i neprihänità.
Dar poate meritä hulitä inima, in care, ca pe un
jertfelnic, rnintea aduce lui Dumnezeu jertfa tai-
nicä a rugäciunii ? Nici aceasta nu-i. Cad si ini-
ma e fäptura lui Dumnezeu si, ca tot trupul orne-
nesc, este bunä foarte. Asa darg, dacä chiernarea
numelui lui lisus este mântuitoare, iar rnintea si
inima omului sunt fäpturi ale manii lui Durnnezeu,
atunci care-i päcatul omului, care din adâncul ini-
mii inaltä cu mintea rugdciune preadulcelui lisus
si cere dela el milä ? Sau poate voi deaceea huliti
si lepädati rugäciunea mintii, c Dumnezeu, dupd
pärerea voasträ, nu aude rugdciunea tainic5, sä-
vârsitä in inimä, ci numai pe aceia, o ascultä, care
se rosteste gura ? Dar aceasta e huld impotriva
lui Dumnezeu : Dumnezeu e väzätor al inimilor
si pând si cele mai fine cugete, ce sunt In inimä,
sau care abea au sd se producä, el le stie exact si
ca Dumnezeu si a toate väzätor, stie toate. Si
apoi el singur cere dela noi asemenea rugdciune
tainicA, inältatä de noi din adâncul inirnii, ca jertfd
curatà si neprihänitä, când ne porunceste : Tu
insä când te rogi, intrà in china ta si inchizând
u$a ta, roaga- te Tatälui täu celuice este in tainä,
si Tatäl täu care vede in tainä, iti va rdspläti la
arätare" (Mat. VI, 6).
Aceste cuvinte ale Dornnului sf. Joan Gurà-
deaur, gura lui Hristos, luceafdrul a toatä lumea
si invätätor ecumenic, in predica a 19-a la Evan-
ghelia lui Mateiu, dupä inteIepciunea datä lui dela
Duhul Sfânt, se referd nu la acea rugdciune, care
se rosteste nurnai cu buzele si cu limba, ci la ru-
gdciunea cea mai tainicA, inältatá färd glas din
.adâncul inimii, pe care el ne invatä sä o sävârsim
 - 234 -
nu numai in chip trupesc, nu numai rostitä cu
gura, ci prin vointa cea mai osârduitoare, in toatä
tkerea si cu duh umilit, cu lacrArni läuntrice si
cu durere in suflet si cu usile mintii inchise. Si
aduce din dumnezeeasca Scripturä ca dovadd a
acestei rugáciuni tainice, pe vdzAtorul de Dumne-
zeu Moise, pe sf. Ana, pe dreptul Avel, zicând
astfel : Nu te doare sufletul ? Nu poti nici sä
strigi, cà celui ce doare tare sufletul, numai ace-
luia îi e firesc sá se roage si sä cearà a$a, cum
am spus eu. CAci si Moise având durere, s'a ru-
gat asa si durerea lui a fost auzitä, si deaceea
i-a si zis Dumnezeu : Ce strigi cdtre mine ? Ana
deasernenea, cu toate cä glasul siiu nu se auzea,
a dobândit tot ce a cerut, de oarece striga inima
ei. Si Avel oare nu täcând si oare nu si dupd
sfirsitul säu s'a rugat ? Si sângele lui a strigat
mai puternic deck o trâmbitä. Suspind si tu tot
asa ca Moise, nu te opresc. Sfhie-ti cum porun-
ceste proorocul, inima ta, iar nu vestmintele, din
adâncuri strigA cAtre Dumnezeu. Din adâncuri, a
zis el, am strigat atre tine, Doamne !"
De jos, din inimd inaltä glas ; fà in tainá ru-
gdciunea ta. $i in alt loc zice : Tu nu te rogi
oamenilor, ci lui Dumnezeu celui pretutindenea de
fatä $i care aude inainte de a striga tu cdtre dân-
sul si care stie inainte de a te gândi tu : de te
vei ruga asa, mare rdsplatä vei lua". Si iargs : El
fiind neväzut, voeste ca si rugAciunea ta sä fie
asa". Vedeti prietenilor, cà dupä märturia nebi-
ruitului stâlp al pravoslaviei, afarà de rugäciunea
rostità cu buzele, existá si altä rugAciune tainicA,
nevAzutà, färä glas, care' se inaltä cAtre Dumnezeu
din adâncul sufletului $i care ca jertfä curatà si
ca o aroma-CA duhovniceascA binemirositoare o pri-
meste Domnul, se bucurà de ea $i se veseleste,
väzând mintea, care mai mult decât orce trebue
 - 235 -
InchinatA Domnului, unindu-se cu Dânsul prin ru-
gAciune. Pentruce darA voi vA inarmati impotriva
acestei rugäciuni cu hula mintii voastre, ponosin-
d-o, urând-o, batjocorind-o, lepädând- o si res-
pingând-o, ca pe lucrul cel mai fAu si, in scurt
zicând, nedorind nici chiar sd auziti de dânsa ?
GroazA si cutremur m cuprinde la vederea nebu-
nestei voastre porniri ! Darà eu iarAsi vA intreb
Oare nu deaceea urâti voi aceastA rugáciune prea-
mântuitoare, d poate vi s'a intâmplat sà vedeti
sau poate ati auzit, cA cineva din cei ce fac acea-
stà rugäciune s'au vAtArnat la minte, sau a luat
drept adevär vreo inselAciune, sau a suferit vrea
vätämare sufleteasd, si voi ati socotit cà pricina
tuturor acestora a fost rugAciunea mintii ? Dar
nu ! NiciodatA nu ! Sfânta rugäciune a mintii, efec-
tuatd prin harul dumnezeesc, curAtA omul de toate
patimile, Il indeamnd la pästrarea cu râvdA a tu-
turor poruncilor dumnezeesti si-1 fereste nevätä-
mat de toate sägetile vrAsmasului si de ispite.
Dacà insA cineva va indräsni sà fad aceastA
rugAciune de capul lui, nu dupä rânduiala sf. PA"-
rinti, färA intrebarea si sfatul celor iscusiti, fiind
Ind $i mândru, pàtima i neputincios, träind färä
ascultare si supunere, ba íncä ducând $i viata sin-
gurated in pustie, acela cu adevärat si eu zic, cA
usor cade in toate cursele si ispitele diavolului..
Dar ce-i cu aceasta ? Oare aceastA rugäciune e
pricina ispitei ? SA nu fie ! lar dad voi pentru a-
ceasta huliti rugAciunea mintii, atunci trebue sd
huliti si cutitul, dad vre unui copil mic i s'ar in-
tâmpla sd se joace cu acesta, si din pricina ne-
.experientei lui sA se taie. Atunci ar trebui si ostasii
sA fie opriti a purta sabie, dacA s'ar intAmpla ca
vreun ostas nepriceput sA se strApungA cu sabia-
Dar precum nici cutitul, nici sabia nu pot fi so-
cotite vinovate de rAul ce ar pricinui, tot asa nid
 236

-sabia duhovniceascA, sfânta ruglciune a mintii nu

e vinovatA de nici un rAu. De vinA insä e ina-
pätinarea si mândria celor incApAtinati, din pricina
cdrora ei cad in ispitile drAcesti si sunt expusi la toa-
te relele sufletesti. Dar la urma urmelor la ce vä
intreb eu asa de multe, despre pricina hulei voas-
tre impotriva acestei sfinte rugäciuni ? Eu stiu
prietenilor, si stin bine pricina cea mai adevAratä
a hulei voastre intAi, citirea sfintelor Scripturi,
care o faceti nu dupd poruncile Dornnului ; al do-
ilea, nehicrederea voastrA in invätAtura sf. PArin-
tilor nostrii, care vorbesc de aceasta rugäciune a
mintii ; al treilea, strasnica nestiintA a voastrA, care
poate niciodatd n'ati vAzut scrierile sfintilor pArin-
tilor nostrii despre ea sau care cel putin niciodatà
n'ati priceput puterea cuvintelor bor celor de Dum-
nezeu inteleptite : iatd unde se cuprinde pricina
gresitei voastre nepriceperi. Dacd voi cu frica lui
Dumnezeu si cu dephnä luare aminte, cu credin-
tA neindoitä, cu sirguincioasä cercetare si smere-
nie ati citi cärtile Patristice, care cuprind inteirsele
tot senzul vietei evanghelice si de absolutä trebu-
intä monahilor pentru folosul lor sufletesc i in-
dreptare $i pentru folGsul de cugetare si pentru
felul de cugetare întelept si smerit, atunci nicio-
datá. n'ar fi ingäduit Domnul sä cädeti in asa
adâncime a hulirii. Ci et v'ar fi infläcärat cu ha-
rul sAu prin aceastä lucrare cäträ dragostea lui
cea negräitä, asa cä voi impreunA cu apostolul ati
fi gata sA strigati : Cine ne va despArti pe noi
de dragostea lui Hristos ? (Rom. V111. 35)" Si voi
nu numai n'ati rosti asupra ei hule, ci ati fi gata
sA vA puneti si sufletul pentru ea, simtind cu fap-
ta $i cu experienta un negrAit folos pentru sufle-
tele voastre, izvorând din aceastä lucrare a mintii.
Pentru izbävirea voasträ si a tuturor celorce
.se indoesc de mare vätärnare sufleteascA, nu gd-
 - 237 -
sesc o lecuire mai potrività, decât sä vä arät, pe-
cat má va invrednici Dumnezeu, cum sfintii pä-
rintii nostrii, sprijiniti pe piatra cea neclintitá a
sf. Scripturi, invatä despre aceastä preasfântà ru-
gdciune, sävarsità de minte in inimä. Dar si voi
singuri, and yeti vedea limpede si lämurit ade-
värul invätäturil sf. Pärinti, cu ajutorul harului
dumnezeesc, care se va atinge de sufletele voas-
tre, và yeti vindeca de boala voastrà duhovni-
ceascä, yeti aduce Domnului pocäintä sincera pen-
tru rätäcirea voastrd si vá yeti invrednici de mila
lui si de deplina ertare a gresalei voastre".
In capitolul al doilea staretul Paisie lämures-
te, de unde is trage inceputul rugäciunea mintii
sau rugäciunea lui lisus si ce dovezi aduc In fo-
losul ei din sf. Scripturd sf. Pärinti. Cunoscut sä
fie, cd dupà scripturile sf. Pdrinti unt cloud ru-
gAciuni ale mintii: Una pentru nonii incepatori,
corespunzAtoare lucrArii, si alta pentru cei desä-
vârsiti, corespunznoare stiintii. Prima este ince-
putul, iar adona sfirsitul, aci lucrarea este urca-
re spre stiintä. Trebue de stiut, cà dupä sf. Gri-
gorie Sinaitul, sunt opt stilt* prime : intäia des-
pre Dumnezeu : Dumnezeirea neväzutd si fdrà in-
ceput, necreatà, pricina a toate, Unitate in treime
si mai presus de fire ; adoua, despre ordinea si
organizatiunea puterilor rationale ; a treia, despre
intocmirea celor existente ; a patra, despre indu-
rarea prevenitoare a Cuvântului ; a cincea, invierea
obsteascä ; a sasea, despre adoua infricosata ve-
nire a lui Hristos , a saptea, despre munca vesni-
nicA ; a opta, despre impärätia cerurilor care nu
va avea sfârsit".
NU.' voi sili acum, dupä mäsura slabei mele pri-
ceperi, sd explic in ce senz trebue a pricepe acti-
unea si vedenia. SA' fie stiut (spun aceasta ca pen-
tru cei mai simpli monahi, ca si mine) Ca' toatà,
 238

Inevointa monahicA, cu care se nevoeste cineva, cu

ajutorul lui Dumnezeu, pentru dragostea cAtrA
Dumnezeu si aproapele, pentru blandeta, smere-
nie $i rAbdare $i pentru toate celelalte porunci
Dumnezeesti i pArintesti, pentru deplina supune-
re lui Dumnezeu cu sufletul si cu trupul, pentru
post, priveghere, lacrAmi, metanii $i celelalte obo-
-siri ale trupului, pentru pravila bisericeascA si de
chilie cu toatA ravna, pentru exercitarea in rugA-
ciunea tainicd a mintii, pentru plans si cugetarea
la moarte: Toatd aceastA nevointd, 60' vreme min-
tea se conduce de voea si capricii omenesti, pe cat
se stie, se numeste lucrare sau actiune ; vedenie
InsA nici Inteun caz nu se numeste. Dar dacA
undeva nevointa mintalA a rugAciunii si a scrip-
turilor sf. PArinti se va fi numit vedere, apoi a-
ceasta numai asa, cum cateodatá $i mintea, care
e ochiul sufletului, se numeste vedere. Cand ins5,
-cu ajutorul lui Dumnezeu, prin nevointele insirate
mai sus si mai ales prin cea mai adana smere-
nie omul isi curätä sufletul si inima sa de intind-
-ciunea patimilor trupesti $i sufletesti, atunci ha-
rul lui Dumnezeu, mama comund a tuturor, luand
mintea curätitA de el, ca pe un copil de ma-
nd, o ridicA ca pe trepte cAtrd vedenia amintitä
mai sus, deschizandu-i, dupà mAsura curAtiei sale,
tainele dumnezeesti cele negráite $i neajunse de
minte, $i aceasta dui-A dreptate se numeste ade-
vAratA vedenie duhovniceascA aceasta este rugA-
ciune curatd, cum zice sf. Isaac, iar din ea rezultA
groazA i vedenie. Dar a intra in aceste vedenii
nu-i cu putintä nimAnui prin nevointA fArA ascul-
tare $i dupA voea sa, de nu-1 va cerceta pe el
Dumnezeu si nu-1 va Introduce in ele prin harul
sAu. Iar dacA cineva va indräsni sA se inalte la
asemenea vedenii pe alAturea cu lumina harului
.dumnezeesc, apoi dupA spusa sf. Grigorie Sina-
 - 239 -
itul, sä $tie 6 el I$i inchipue visuri $i nu vedenii,
fiind ispitit de duhul aiurArii. Expunând aceastä
cugetare despre rugAciunea activa, e timpul sä a-
rätäm acum de unde i$ trage Inceputul dumne-
zeeasca rugäciune a mintii.
SA fie $tiut, cA dupä märturia nemincinoasä
a de Dumnezeu inteleptitului pärintelui nostru Nil
pustnicul din Sinai, rugAciunea dumnezeeacA a
mintii, a fost data' de Dumnezeu omului celui in-
täiu zidit, ce se cuvenea unei fiinte desAvar$ite.
Sf. Nil zice asa : Rugându-te cum trebue, as-
teaptà ce nu trebue $i stai bärlAte$te, pästrându-ti
rodul täu. La aceasta tu ai fost menit chiar dela
inceput : sä lucrezi $i sá pästrezi. Si deaceea lu-
crând nu päräsi cele lu crate färä Ostrare : dacA
insä tu nu faci aceasta, nu vei primi nici un folos
dela rugäciune". Tâlcuind aceste cuvinte, prea-
cuviosul Nil, luceafärul Rusiei, pusnicul din Sarsc,
care a strälucit In Rusia mare prin rugAciunea
mintii, zice a$a : dici spune Scriptura : Dumnezeu
a fdcut pe Adam si l-a pus in rai, ca sä-1 lucreze
si sä-1 pAzasc5. Prin lucrare sfântul Nil Sinaitul
intelege rugAciunea; prin päzire intelege päzirea,
dupà rugAciune, de cugetele rele". Acela$ lucru
Il spune $i preacuviosul Doroftei, CA omul cel in-
täi fäcut, a$ezat de Dumnezeu in rai, petrecea
in rugäciune. Din aceste märturii se vede, Ca' Durn-
nezeu a fäcut pe orn dupä chipul sdu si dupà a-
sämänarea sa, la Introdus In raiul desfätärii, ca sä
lucreze sädirile cele nemuritoare, adecä cugetele
dumnezee$ti, preacurate, preaînältate $i desävâr-
site, cum scrie sf. Grigorie Teologul. Aceasta nu-i
altà ceva, cleat aceea, cd primului om, ca unul ce
era curat cu sufletul $i cu inima, i s'a rânduit sä
petreaca In rugkiunea haricä, slujitä numai cu
singurá mintea, adecä In preadulcea privire a lui
Durnnezeu $i sä o pkasca cu bärbätie, ca pe o
 - 240 -
lucrare a raiului ca lumina ochilor, ca ea niciodatäa
sd nu pdräsascä sufletul $i inima. Dar o slavd ne-
asemAnat mai mare a cdpätat aceastd rugdciuner
&and Preasfanta Fecioarä, Näscdtoare de Dumne-
zeu, cea mai cinstità de cat Heruvimii si mai sld-
vita' %fa de asemänare deck Serafimii, petrecand
in sfanta sfintelor si patrunsese err rugdciunea
mintii la cea mai mare inältime a vederei lui Dum-
nezeu, s'a invrednicit sa fie indpere desfdtatä a lui
Dumnezeu Cuvantul, cel neindput de toard Up-
tura, cum märturiseste despre aceasta sf. Grigo-
rie Palama, Arhiepiscopul Tcsalonicului, stalpul
cel nebiruit al Pravoslaviei, in cuvantarea sa la in-
trarea in biserid a preasfintei Näscdtoarei de Dum-
nezeu. El spune, cá sfanta Fecioard, petrecand in
sfanta sfintelor si intelegand din sf. Scripturd mare
indurare Dumnezeeascä cea pentru neamul orne-
nesc, care se prdpädea din pricina neascultärii
sale, a luat asupra sa rugdciunea mintii, rugand
pe Durnnezeu pentru o cat mai grabnicd implinire,
miluire i mantuire a neamului omenesc. Iatá pro-
priile lui cuvinte, vrednice de o minte ingereasd
,,Cand Prunca lui Durnnezeu a auzit si a väzut
tot ce se petrecea, umplandu-se de indurarea $i
de mild pentru neamul omenesc $i cdutand mij-
locul lecuirii $i vindedrii, potrivit cu asemenea
suferinte, ea gdsi de 'trebuintd sd se adreseze in
datd cu toatd rnintea cdtrd Dumnezeu, luand asu-
prä$ pentru noi rugdciunea, ca sá sileasd pe celce
nu poate fi silit si sä-1 atragd spre noi, ca El in-
sus sd därame osanda $i sd lege cu sine fäptura
vindecand cele neputincioase".
Si mai jos : Negäsind ing din toate cele
existente nimica mai pcitrivit pentru neamul orne-
nesc deck aceastd rugdciune, se puse tare pe ru-
gdciune cu toatd stdruinta, Fecioara gdseste sfin-
tita tdcere, ca cea mai de trebuintä rugätorilor
 - 241 -
pentru comvorbirea cu Dumnezeu. Orce altà vir-
tute este ca un fel de lecuire de intrebuintat pen-
tru boalele sufletesti si pentru poftele viclene, in-
rädäcinate prin ticälosie; vederea lui Dumnezeu
insä este rodul unui suflet sänätos, ca o desävar-
sire desdvarsitä. Deaceea omul se indumnezeeste
nu prin cuvinte si nu prin privirea actelor unei
chibzuite cumpätäri, Cad toate acestea sunt si pà-
mânteti, i joase si omenesti ; ci prin petrecerea
in täcere, multämitä cäria noi ne desprindem si
ne eliberAm de cele pämântesti $i ne rädica'm a-
t/1 Dumnezeu si petrecem la inältimea vietii ne-
turburate ziva si noaptea, nevoindu-ne cu rAbdare
in rugAciuni si cereri, ne apropiem, oarecum si
ne atingem de firea cea neatinsä si fericitä. Si ast-
fel fäcând cu räbdare rugäciunea, care ameste-
cându-se in chip neexplicabil cu lumina care este
mai presus de minte si de simtire, noi vedem In.
sine ca in oglindà pe Dumnezeu, sfintind inima
prin sfintita täcere". Iar mai departe adaoge : latà
pentruce Preacurata, lepädându-se de cele lumesti
si de sgomot, s'a depärtat de oameni si a prefe-
rat o viatà neväzutà de toti si retrag, petrecând
in cele nepätrunse. Aici deslipindu-se de toate le-
gáturile materiale, renuntând la orce legAturà cu
toate, si trecând peste orce indurare aträ pro-
priul säu irup, ea-s concentra mintea sä petreacä,
sä vorbeasa si sä ia aminte numai la El si cätea"
necontenita rugAciune dumnezeeascä. Si prin a-
ceasta, fiind in sine inses si stand mai presus de
turburärile si cugetele cele de multe feluri, ea
deschise o cale nouä si negräità spre cer, care
este zic asa, cugetarea Vacua'. Lipindu-se de ea
si luând aminte cu mintea, ea strAbate in sbor
toatä zidirea si fäptura; vede mai bine cleat Moise
slava lui Dumnezeu ; contempleazA harul dumne-
PAISIE 16
 242

zeesc, care nici intr'o mäsurä nu cade sub puterea

simturilor, precum nici vederei sufletelor si min-
neintinate, si devenind pärtasa lui, ea devine
nour luminos, al-A vie, zarea zilei celei gândite
-cärutä de foc a Cuvântului".
Din aceste cuvinte ale sf. Grigorie Palama se
vede, cà preasfânta Fecioarà petrecând In sfânta
-sfintelor, se rklica prin rugAciunea mintii la cea
mai mare inältime a cunostintei de Dumnezeu si
ea prin sine dAdu pildä de viatä päzità, dupà o-
mul cel din läuntru, prin lepädarea de lume in
numele pAcii, prin sfintita täcere a mintii, prin tä-
cerea cugetelor, prin concentrarea In necontenita
rugäciune dumnezeeascä si paza mintii si prin
inältarea prin fapte cdträ cunostinta de Dumnezeu,
ca privind la Dânsa, ceice se leapädä de fume sä
-se nevoeascä cu râvnä, cu ostenelele si sudorile
arAtate mai sus, silindu-se, dupà mäsura puterilor
-si cu rugAciunele Ei, sä fie urmätorii Ei. Dar cine
poate In chip vrednic sä laude dumnezeeasca ru-
gAciune a mintii, practicanta aria a fost irises
Maica Domnului, povätuitä fiind de povata Du-
hului Sfânt! Cu toate acestea cu dovadà i ade-
verire neIndoelnicä pentru toti ceice se indoesc a
venit vremea sä arAtám, ce dovezi din sf. Scrip-
turä aduc pentru dânsa purtAtorii de Dumnezeu
pärintii nostrii, cari au scris sub lumina harului
dumnezeesc.
Dumnezeeasca rugdciune a mintii are temelie
nezdruncinatä mai intäi de toate In cuvintele Dom-
nului Iisus Hristos : Tu insá când te rogi, infra
in odaea ta si inchizind usa ta, roagA-te Tatälui
tau celuice este intru ascuns i TatAl täu, celce
vede intru ascuns, iti va räspläti la arätare". A-
ceste cuvinte, cum s'a spus deja, sf. loan Gurà-
deaur le tâlcueste In folosul rugäciunii, ináltate
färä glas, in tainä, din adâncul inimii. Iar sf. Va-
 - 243 -
silie cel Mare, stâlpul cel de foc, gura cea de fla-
cárä a Duhului $i ochiul Bisericei, tâlcuind cuvin-
-tele sf. Scripturi : Binecuvânta-voi pe Domnul in
-toatä vremea, lauda lui va fi pururea in gura mea",
minunat invatä despre buzele mintii si despre lu-
crarea mintii, adecä despre rugáciunea mir4ii. Cu-
vintele lui despre aceasta le voi cita intocmai :
,,Lauda lui va fi pururea in gura mea". Se pare
cá ar fi imposibil ceeace zice proorocul : in ce
lauda lui Dumnezeu poate fi pururea in gura
-omului ? Când omul intretine o vorbire oarecare
lumeascá, el n'are in gurà lauda Domnului ; când
4cloarme, negresit atuncea tace ; când mänâncd si
bea, cum vor sAvarsi buzele lui laudà ? La aceasta
ráspundem, cä este o gura a mintii omului celui
mai din lduntru, cu ajutorul &aria omul devine
pärta$ al cuvântului dumnezeesc, de viatà dätätor,
care este pânea ce s'a pogorit din cer.
Despre aceastä gura vorbeste proorocul :
,,gura mea, am deschis si am tras Duh". Pe aceastá
gurd ne chiama Domnul sä o avem deschisg spre
primirea hranei celei adevärate, când zice : Des-
schide-ti gura ta si o voi umplea. Ideea de .Dum-
nezeu, odatá inchis5 si incueatà in mintea sufle-
tului se poate numi laudd, care pururea petrece
in suflet ; dupd cuvántul apostolului, poate cel sir-
guincios sà faca toate spre slava lui Dumnezeu.
Cäci orce faptd si orce cuvânt si orce actiune a
mintii are putere de laudá. Dreptul, or de mä-
nâncá, or de bea, or altdceva face, toate spre
slava lui Dumnezeu le face. Chiar $i când doarme
-el, inima privegheazá.
Iar marele Macarie, omonimul fericirei, soa-
-rele Egiptului sau mai bine a toatà lumea, care
mai strdlucitor ca soarele a luminat cu darurile
-sf. Duh, in cuvântárile sale despre aceastä rugá-
vorbe$te a$a : Crestinul trebue sä aibá tot-
 244

deauna pe Dumnezeu in minte, cäci scris este

sA iubesti pe Domnul Durnnezeul tAu din toatà
inima ; ca el nu numai and intrá in casa de ru-
gAciune sA iubeascA pe Domnul, dar i când um-
blä, stA de vorbA, mAnâncA si bea, sä aibA in min-
te pe Dumnezeu si dragoste si dor de El ; cci
s'a zis : unde este comoara voastrA, acolo e si ini-
ma voastrA (Mat. VI, 2). Iar sf. Isaia pustnicul, unull
din vechii cuviosi si de Dumnezeu purtätorii ph-
rinti, despre invätAtura ascunsá, adecA despre ru-
giciunea lui Iisus, care se sAvarseste de minte în
inimA, aduce ca mArturie urmAtoarele cuvinte ale
Scripturii : Inima mea s'a infläckat in läuntruP
meu si foc s'a aprins in cugetul meu" (Ps. 38, 4).
Preacuviosul Simeon, care a strAlucit in Tarigract
ca soarele prin rugAciunea mintii i prin negrAi-
tele daruri ale Preasfântului Duh si care pentru
aceasta a primit dela toatà Biserica numele de-
Noul Teolog, In cuvântarea sa despre cele trei
feluri de rugAciune, scrie urmAtoarele : Sf. pä-
rintii nostril auzind cuvântul Domnului, a din ini mA_
ies cugetele cele rele, uciderile, precurviile, curviile,.
furturile, mArturiile mincinoase, hulele si acestea
sunt celece supärä pe orn (Mat. V, 19), InvAtând sà
curAtim partea cea din läuntru a paharului, ca sA fie-
curatA i cea de dinafarA (Mat. XXIII, 26), zic pA-
räsind cu cugetul orce lucru altul, sa ne nevoim la,
aceastä pAzire a inimii, stiind fArA indoealä, cA pA-
zind inima, noi i toate celelalte fapte le vom päzi
MCA greutate ; fArA de ea nici o virtute nu se poate-
sustinea". Aceste cuvinte ale preacuviosului ne a-
ratA limpede, cA sus amintitele cuvinte ale Dom- .

nului, dumnezeestii pärintii le-au luat drept o do-

vadA i temelie a päzirii inimii, adec5 a chiemA-
rii cu mintea noastrà a Domnului Iisus. Acelas.
Preacuvios, ca dovadà a rugAciunii mintii, aduce-
incA i alte cuvinte din sf. Scripturä : Veseleste-
 245

te tinere in tinereta ta i umblä In ale inimii

-tale neprihanit si paraseste iutimea din inima ta"
(Ecles. XI, 9, 10); $i : De se aprinde asupra ta mâ-
qua nu-ti parasi locul" (Ecl. X, 4).
-5i apostolul Petru zice : Treziti-va, privegheati,
stiind cä vrasmasul vostru diavolul umbra mugind
ca un leu, cautand pe cine sa inghita" (I Petr. V,
Apostolul Pavel evident despre paza inimii
scrie catre Efeseni : Nu ne este lupta impotriva
sangelui si a trupului, ci impotriva incepatorilor
si a stapânirilor intunericului veacului acestuia"
,(Efes. VI, 12). Preacuviosul Isihie prezviterul, Te-
.olog si dascal al bisericei din Ierusalim, care a
scris o carte in 200 de capete despre chemarea
cu mintea in inimä a Domnului lisus, adecd des-
pre rugaciuna mintii, aduce in favoarea ei urma-
rtoarele dovezi din dumnezeeasca Scriptura : Feri-
citi cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dum-
rnezeu" (Mat. 16, .8). Si : Paze$te-te sa nu
intre In inima ta gand nelegiuit". (Deut. XV,. 9).
apostolul zice : Necontenit va rugati" (I Tesal.
17) $i insusi Domnul zice : Heft' de mine nu
puteti face nimic. Celce va ramânea intru mine $i
eu intru el, acela va aduce roada multä". Purtato-
,rul de Durnnezeu parintele nostru, loan Scararu,
despre aceasta sf. rugaciune i despre adevarata
Itäcere a mintii aduce din sf. Scriptura urmatoa-
rele dovezi : Marele autor al marei $i desävar$itei
grugaciuni a zis.: voesc mai bine cinci cuvinte In-
4elese sa spun cu mintea mea ; si iarasi : Eu dorm,
.dar inima mea vegheaza". (Cant. Cant. V, 3); $i
din nou : Strigat-am cu toata inima mea" (Ps.
118, 145). Purtätorul de Dumnezeu parintele nos-
-tru Filotei, staretul mänästirei Rugul Preasfintei
Nascatoarei de Dumnezeu din Sinai, care a alca-
duit pentru paza inimii o carticica mica de perle
pretioase a dumnezee$tei intelepciuni, in temelia
 246

nezdruncinatä a Invätäturii sale pune cuvintele

Scripturi : In dimineti am ucis pe toti pacatosii,
pämântului (Ps. 100, 8); $i : Impäratia lui Dum-
nezeu este inläuntrul vostru". (Luc. XVIII, 21) ; $i
Asämanatu-s'a impärätia cerului grauntelui de
mu$tar si margaritarului si dospiturei";
Cu toga paza päze$te inima ta" ; $i iarási
omul cel din läuntru mä veselesc de
legea lui Dumnezeu, dar väd o altd lege, care se-
impotriveste legii mintii mele $i ma robe$te" (Rom..
VII, 21, 23).
Preacuviosul pärintele nostru David, episco--
pul de Fotichia, in cuvântul salt despre rugaciunea
mintii dä urmatoarele temeiuri din sf. Scriptura
Nimenea nu poate numi pe Iisus Domn cleat
numai prin Duhul Sfânt" (I Cor. XI, 3). $i din
pilda evanghelica despre negustorul care cauta,
margäritare bune conchide despre rugiciune A-
cesta este märgäritarul de mare pref, pe care cw
preful intregei sale averi poate sa*-1 dobândeascä.
omul $i sa aiba pentru aceasta bucurie negräitä"._
Preacuviosul parintele nostru Nechifor post-
nicul, In cuvântarea pentru paza inimii asamanä,
aceasta rugäciune facuta cu gândul In inima cu a
comoara ascunsa In tarina $i o numeste candela,
aprinsä. Purtätorul de Dumnezeu parintele nostru
Grigorie Sinaitul, prin facerea rugaciunii In sf._.
munte Atos si in alte locuri a ajuns la cea mai,
Malta cunostintá de Dumnezeu $i care a facut
cântärile treimice, ce se cânta In toata lumea Du-
minica, $i care a fäcut deasemenea $i canonul sf.
si de viata fäcdtoarei cruci, aduce in sprijinul a--
cestei dumnezeesti rugäciuni urmatoarele dovezi
din sf. Scriptura : Pomene$te pe Domnul tau pu-
rurea" (Deut. XVIII). $i iara$i Samäna diminea-
fa ta $i sara sa.' nu inceteze mâna ta" (Ecl. XI, 6)._
iara$i : ,,De mä rog cti limba, se roaga duhuk
 - 247 -
meu, iar mintea mea este fArà roadg (1 Cor. 14,
14), mg voi ruga deci cu gura, dar mg vai ruga
si cu mintea", i : Voesc mai bine sg spun cinci
vorbe cu mintea". etc.
Martor aduce el pe loan Scgrarul, care dea-
semenea raporteazd aceste cuvinte la rugAciunea
mintii. Preasfintitul, preainteleptul i marele cu-
vântätor Marcu, Mitropolitul Efesului, celce a cAl-
cat pe urmele apostolilor $i stAlpul nebiruit al
ortodoxiei, care a rupt la sinodul de Florenta ca
pe o pânzg de paianjen mreaja eresului papistA-
$esc, cea impotriva Duhului Sfânt, cu sabia cea de
foc a Duhului $i a intelepciunii $i cu adevgrut
dogmdor ortodoxe, scrie despre dumnezeeasca
ruggciune a lui lisus : S'ar cuveni dupg porunci
sg ne ruggm necontenit cu duhul $i cu adevg-
rul sg. inaltAm inchinare lui Dumnezeu, dar dis-
pozitia cätre cugetele lume$ti i greutatea grijii
de trup depgrteazg $i abate pe multi dela Impg-
rAtia lui Dumnezeu, care e inlguntrul nostru, 5i-i
impedicg de a sta la jertfelnicul mintii, aducând
din parte-le lui Dumnezeu jertfe duhovnice$ti $i
cuvântAtoare, dupg zisa dumnezeescului apostol,
cA noi suntem biserica Dumnezeului celui viu
cA dumnezeescul Duh locue$te in noi. Si nu-i ni-
mica de mirare, dacg aceasta se intâmpld cu multi
din ceice trgesc In trup, când noi vedem $i pe
unii din monahii, cari s'au lepArlat de lume, In-
viforati lguntric de lucrarea patimilor i supu$i
din aceastä pricing la mare turburare, ce-i intunecá
partea cugetgtoare a sufletului, din care pricing
ei nu pot sg ajungd la adevgrata ruggciune cu
toatg dorinta lor. E dulce in inimg pornenirea cu-
ratd $i statornicd a lui Iisus $i lumina ce purcede
din ea".
Preacuviosul pgrintele nostru sf. Nil Sorschii,
Luceafgrul Rusiei, care a alcgtuit o carte despre
 - 248 -
paza duhovniceascA a iniii, se foloseste de ur-
mAtoarele cuvinte ale sf. Scripturi : Cu duhul si
cu adevArul se cuvine a ne inchina Tatalui." Un
alt luceafär al Rusiei, ierarhul lui Hristos Dimi-
trie, mitropolitul Rostovului, care a alcAtuit cu-
vânt despre rugAciunea lAuntricä, fAcutä cu
aduce urmatoarele locuri din sf. Scriptura : Ini-
ma mea-mi zice din partea ta : cautd fata mea !
Fata ta Doamne, voi cAuta". Si iarAs : Cum do-
reste cerbul izvoarele de ap5, asa te doreste $i
inima mea Dumnezeule !" Si iarA$ : ,,Cu toatä ru-
gaciunea $i cererea rugându-te cu duhul In toatA
vremea". Toate aceste cuvinte impreuna cu sf.
loan ScArarul $i cu Grigorie Sinaitul $i cu Prea-
cnviosul Nil Sorschi le rapoarta la rugaciunea
Deasemenea si tipicul bisericesc, expunând
pravila bisericeascä despre canoane i rugAciune,
aduce in sprijinul acestei rugaciuni urmätoarele
cuvinte ale sf. Scripturi : Dumnezeu este duh ;
pe ceice se inchinA cu duhul $i cu adevärul voe--
te" (Ioan IV, 24). Aduce deasemenea si marturia
sf. PArinti $i acea parte din invAtAtura lor, care
se refera la rugáciunea mintii si apoi zice : Aici
incheem cuvântul cel pentru sfânta, sfintita si pu-
rurea pomenita rugaciune a mintii, si mai departe
trece cAtre singura rugaciune sfânta pentru toti
aratatä de tipicul bisericesc. Astfel cu harul lui
Dumnezeu s'a arAtat de noi, cA purtätorii de Dum-
nezeu pärinti, mnteleptiti de Duhul dint, temeiu-
rile invätAturii lor despre sf. rugAciune a mintii,
sävirsitä tainic inläuntrul omului, le fondeazA pe
piatra cea neclAtitA a Dumnezeestii Scripturi a
Vechiului i Noului Testament, de unde, ca dintr'un
izvor nesecat, imprumutA nenumarate m Arturii".
In capitolul al treilea a epistoliei sale despre
rugaciunea mintii staretul Paisie zice, cA aceasta
rugAciune este o arta duhovniceasca. Cunoscut
 - 249 -
sà fie, ea dumnezee$tii parinti numesc aceasta ru-
gaciune sfânta, arta. A$a sf. loan Scararu in cu-
vântul 23 despre tacere zice : Daca tu din expe-
rienta ai invätat aceasta arta, atunci $tii despre ce
vorbesc eu. $ezând la Inältime, observä dacä $tii
atuncea vei vedea, cum, când, de unde, cât
cari tâlhari vin sà fure poama. Obosind, acest
strajar sculându-se, se roaga $i apoi $ade din nou
$i continua cu bärbatie prima lucrare".
Sf. Isihie, preotul ierusalimlean, tot despre
aceastä sf. rugaciune zice : Trezvia este arta du-
hovniceasca, care izbäve$te cu totul pe om, cu
-ajutorul lui Dumnezeu, de cugetele $i cuvintele
patima$e $i de fapte .viclene".
Sf. Nechifor pustnicul despre acela$ lucru zice:
.Veniti $i eu va voi deschide arta sau mai bine
$ffinta vietei cere$ti celei vesnice, care sue pe cel
ce o practica färä greutate $i sudoare la limanul
nepdtimirii". Arta numesc aceasta sf. rugaciune
sus pomenitii parinti, socot, pentrucà dupa cum
arta nu o pot inväta oamenii singuri, fära un ar-
tist, a$a $i facerea acestei rugiciuni a mintii, fära
un povatuitor iscusit, nu este cu putintä. Insu$irea
ei, dupd sf. Nechifor, cei mai multi, daca nu toti,
o dobândesc prin invatatura. $i numai foarte rari
.o primesc dela Dumnezeu färá invatätura, prin
munca simtita $i prin caldura credintei".
capitolul al patrulea a epistoliei se vorbe-
$te despre ce fel de pregatire trebue sa aiba
acela, care voe$te sa treacd prin aceasta dumne-
.zeeasca lucrare. Pe cat aceastä dumnezeeasca ru-
gaciune e mai presus de orce alta nevointa cá-
lugäreasca $i este incoronarea tuturor ostenelelor,
izvorul virtutii, lucrarea cea mai fina $i mai ascun-'
sä a mintii, cu atâta vra$masul cel nevazut al mân-
tuirei noastre intinde asupra ei cursele sale neva-
zute, subtile i abea pätrunse de mintea omenea-
 - 250 -
seà a feluritelor sale ademeniri i inchipuiri. De-
aceea celce dore$te sä invete aceastä lucrare dum-
nezeeascd trebue, dupä sf. Simeon noul Teolog,
sä se predea pe sine cu totul sub ascultarea unui
om temdtor de Dumnezeu, sârguincios päzitor al
poruncilor dumnezee$ti, $i incercat In aceastä ne-
vointd duhovniceascá, care sà poata at-Ma uceni-
cului s`du calea cea dreaptä cätre mântuire.
Prin smerenia, care se naste din ascultare, un
astfel de om va putea Inlätura toate ademenirile
si cursele diavole$ti si sä se exercite totdeauna
in aceastä lucrare a mintii linistit, In tkere, färä,
nici o vätämare $1 cu mare izbândä pentru sufle-
tul säu.
Dacd insá, desi se va preda sub ascultare,
dar n'ar gäsi In pärintele ski un povAtuitor is-
cusit cu fapta 4si experienta in aceastd dumneze-
eascä lucrare, cäci In timpul de az e mare lipsd.
de povätuitori icusiti In aceastä lucrare, nici a-
tunci nu trebue sä cadd In desndclejde, ci conti-
nuând sä petreacA In adevärata ascultare dupä .

poruncile lui Dumnezeu, cu smerenie i cu frica

lui Dumnezeu, iar nu In viatä de capul lui $i färä
ascultare, din care de obiceiu izvorg$te ispita,
punându-$i toatä nädejdea in Dumnezeu, in lo-
cul párintelui ski duhovnicesc, sä sej supund in-
vdtäturii preacuviosilor pärintilor no$trii care In-
vatä despre aceastd lucrare sfântd, $i dela ei sä
invete aceastá rugáciune. Si In tot cazul harul
dutnnezeesc va gräbi sä le vinä In ajutor, prin
rugAciunile sf. pärinti, ca sä Inv* färä indoeall
acest sfânt lucru".
In capitolul al cincilea se cuprinde invätätura,
care ne aratd ce-i aceastä sfântl rugAciune dupd
calitatea si lucrarea sa. Sf. Joan Scáraru In cu-
vântul 28 despre rugiciune zice : Ruglciunea
este dupd calitatea sa starea impreund i uni-
 - 251 -
rea omului cu Dumnezeu ; iarä dup5 lucrarea sa
este intärirea päcii, impäcarea cu Dumnezeu, mama
si totodatd fiica lacrämilor, miluirea de päcate,
punte care trece peste ispite, päzire de intrist5ri,
sfärmarea räzboaelor, lucrarea ingerilor, hrana tu-
turor celor fall de trupuri, veselie viitoare, lucrare
nesfärsita, izvorul virtutii, cauza darurilor, propà-
sire tainicä,_hrana sufletului, luminarea mintii, se-
cure pentru desperare, dovada nddejdei, scäpare
de intristare, bogätia augärilor, comoara celorce
iubesc tkerea, släbirea furiei, oglinda propäsirii,
arätarea mäsurei, descoperirea stärei, arätätorul
viitorului, pecetea slavei.
Rugiciunea este cu adevärat pentru celce se
roagä i tribunalul si Inses judecata si scaunul de
judecatä al Domnului inainte de scaunul cel vii-
tor". Iar sf. Grigorie Sinaitul In capitolul 113
scrie Rugäciunea este la noii incepätori ca un
foc de veselie produs de inimä; iar la cei deg-
vârsiti ca o luminä, miresmând pe celce o face".
lar in alt loc spune : Rugdciunea este propove-
duirea apostolilor, lucrare a credintei, sau mai
bine credintä nemijlocitä, arätare a celor nädä'j -
duite, iubire realizatà, miscue ingereasc5, pute-
rea celor färä trupuri, lucrarea si veselia lor, bu-
nävestirea lui Dumnezeu, descoperirea inimii, nä-
dejdea mântuirii, semnul sfintirii, formarea sfinte-
niei, cunoasterea lui Dumnezeu, arAtarea botezu-
lui, logodirea Duhului sfânt, bucuria lui lisus, ve-
selia sufletului, mila lui Dumnezeu, sernnul impd-
aril, pecetea lui Hristos, raza soarelui celui
ditor, steaua de dimineatä a inimilor, intgrirea
crestinismului, arAtarea impácdri cu Dumnezeu
har dumnezeesc, intelepciune dumnezeeascA, sau,.
mai bine, inceputul intelepciunei înse, arätarea lui
Dumnezeu, treaba monahilor, locuinta iubitorilor
de tAcere, sau ruai bine isvorul tAcerii, pecetea
 - 252 -
'Aoca$ului ingeresc". Fericitul Macarie cel Mare
zice de rugäciune : Capul orcArei stäruinte bune
§i culmea tuturor lucrurilor este sä" rabzi in ru-
gdciune, cu ajutorul cAreia noi pururea putem do-
bândi dela Dumnezeti cererile precum $i celelalte
virtuti ; prin rugdciune cei cuvio$i se impärtAsesc
din sfintenia dumnezeeascd $i din lucrarea duhov-
niceascA ; rugAciunea este impreunarea mintii cu
Domnul prin indreptarea ei cätre el prin o ne-
.gräitä iubire cAtre Dânsul. Cine se sile$te pururea
sä petreacA cu rAbdare in rugiciune, se aprinde
de râvnä DumnezeeascA $i dorintä InflAcAratA cA-
Are Dumnezeu $i dupA mäsura lor prime$te harul
luminatei desAvAr$iri duhovnice$ti" (Cuvânt. 40,
',cap. 2).
Sfântul Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului,
tot despre aceastA sf. rugAciune zice : AceastA
dumnezeeascä rugAciune, chiemarea Mântuitorului
nostru : Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dum-
nezeu, milue$te- mA, este $i rugkiune, $i cerere,
si märturisirea credintei, $i däruitoarea Sfântului
Duh, $i dätätoarea darurilor dumnezeesti, $i curA-
-tirea inimii, $i izgonirea dracilor, $i sAlAsluirea lui
disus Hristos, $i izvorul cugetelor duhovnice$ti $i a
gândurilor dumnezeesti, i izbilvire de päcate, $i
tämäduire a sufletelor $i a trupurilor, si dAruitoa-
rea luminäril dumnezee$ti, $i izvor al milii lui Dum-
mezeu, $i clAtAtoarea descoperirilor $i tainelor dum-
nezee$ti celor smeriti, i chiar tnântuirea, de oarece
ToartA In sine numele cel mântuitor al Dumnezeu-
lui nostru, care nume si este chiemat asupra noasträ,
,numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu" (cap.
296). Deasemenea si ceilalti purtAtori de Dumnezeu
OHO, scriind despre aceastA sf. rugAciune, märtu-
risesc de lucrarea ei de folosul negräit, izvorât
dinteinsa §i. despre propA$irea prin ea in darurile
,,dumnezee§ti ale sf. Duh.
 - 253 -
Cine darg, vgzând cum aceastg sf. ruggciune-
duce pe nevoitor cgtre o astfel de comoarg cerea-
scd de felurite virtuti, nu se va infIgcgra de râvng
dumnezeeasca pentru necontenita facere a acestei .
rugäciuni, pentru a pästra pururea prin ea in su-
flet $i In inimg preadulcele nume al lui Iisus $i a
pomeni necontenit In sine preascumpul lui nume,
Infläcgrându-se prin ea a-1 iubi. Numai acela nu
vl simti iubirea ferbinte de a pg$i sä facd cu
mintea aceastá ruggciune a mirrtii, cine este cu-
prins de cugete pätimase pentru viata aceasta, $i
legat cu leggturile grijii de trup, cari abat $i de-
pärteazd pe multi de impgrätia lui Dumnezeu,
care e inlguntrul nostru ; cine prin faptg si expe-
rientg nu a gustat cu gâtlejul sufletului negräitas
dulceatg dumnezeeascä a acestei lucrari preafolo-
sitoare, cine n'a inteles ce folos duhovnicesc cu-
prinde in sine acest lucru. Iar cine voeste sg fie
unit prin dragoste cu preadulcele Iisus, scuipând
la toate frumusetile lumii acestia si la toate des-
fátgrile ei i la odihna trupeascg, nu vor vrea sá.
aib5 in viata aceasta nimic alta, decât sg se hide-
letniceascä necontenit cu facerea acestei rugäciuni
paradisi en e".
In capitolul al $aselea $i cel din urmg al epis-
tolei sale staretul Paisie scrie despre unele metode-
externe a invgtäturei acestei ruggciuni pentru noii
incepgtori. Inainte de a expune sfaturile sale,
In loc de precuvântare, vom da cu aceastä oGazie
observatia scurtg a unuia din nevoitorii din vre-
mea noastrg, care scrie urmätoarele : Scopul ru-
ggciunii mintii este unirea cu Dumnezeu, care--
este Duh, si unirea care poate sä fie deci nu-
mai duhovniceascg". Ce se atinge de metodele
externe, intrebuintate de unii nevoitori la indelet-
nicirea cu aceastä ruggciune, apoi negreit ele au
numai o importantg secundarg. La cei nedesgvâr-
 254 --
$iti sufletul ornului se conformeazA cu trupul, ziC
pärintii. Deaceea tAcerei sufletului trebue sd-i pre-
meargd tacerea trupului, adeed buna rânduealä a
lui, cum zice loan ScArarul. $1 pentru concentra-
rea mintii, necesará pentru rugAciune, deasemenea
pot sa fie potrivite unele conditii externe ale lo-
cuintei $i chiar ale pozitiei trupului. Dar ar fi o
rätdcire sà credem, cd lucrarea sporirii in rugl-
ciunea duhovniceascä poate sä depindà de condi-
-tiuni $i metode externe. Un lucru e neindoelnic,
de Indatä ce esenta rugäciunii constä In a te ruga
cu mintea $i cu inima, apoi potrivit cu aceasta $i
mintea noasträ trebue sä fi indreptat cätre inimä.
Toate celelalte au o insemnätate secundarg. Dea-
ceea din Filocalia rusascd toate cele ce se spun
despre metodele externe sunt omise" (Din scrisoa-
rea Arhiepiscopului de Poltava Teofan).
Dupä aceastä observatie premergAtoare sä
-evenim la epistola staretului Paisie.
El scrie : De oarece in timpurile vechi face-
rea rugdciunii mintii inflorea in multe locuri, unde-$
aveau petrecerea sf. Párinti, $i multä invätäturä
era atuncea pentru rugäciunea mintii, de aceea
scriind de ea, ei vorbeau numai de folosul du-
hovnicesc ce izvora dinteinsa, neavând nevoe sä
scrie de inse$ metoda acestei lucrári, ce se cuvine
pentru noii incepätori. Când insä s'a väzut, cä
adeväratii povátuitori ai acestei lucrAri s'au Im-
putinat, atunci cei indemnati de Duhul lui Dum-
nezeu, pentruca adevärata invätäturà despre ince-
putul acestei rugáciuni sd nu lipsascg, au descris
si insu$ inceputul $i metodul cum trebue de in-
vätat aceastä rugAciune .de cátrá noii incepätori,
si cum sä intre cu mintea In ascunzisurile inimii
$i färä gre$alä sà sävar$ascä acolo rugAciunea mintii.
Sfântul Simeon, noul Teolog, vorbe$te a$a
itlespre Inceputul acestei lucräri : Adevärata aten-
 255

fiune $i rugaciume cons-ra in aceea, ca mintea in

timpul rugáciunii sa pazasca inima i in läuntrul
ei sa se invarteasca mereu $i din adancul ei sä
Malta cerere catra Domnul. Gustand aicea cat este
de bun Domnul, mintea nu se va mai departa din
laca$ul inimii, $i impreund cu apostolul va zice :
bine este noua sá fim aicea, ci observand locurile
deacolo, izgone$te cugetele sämänate de vräSma-
sul". Mai departe el vorbe$te despre acela$ lucru
Inca $i mai larnurit: Sezind inteo chilie tacuta
inteun ungher singuratec, fä cu luare aminte ceeace
am sa-ti spun : inchide usa, trage-ti mintea dela
orce desertaciune, strange-ti barba la piept, in-
drepteazd- ti inpreunä cu mintea $i ochiul simtului,
incetineaza respirafia, ca sa au suflii prea slobod,
si incearca cu cugetul sa gasesti inäuntru in piept
locul inirnii, unde le place sa-$ aibd sala$ de obi-
ceiu toate puterile sufletesti $i mai intai de toate
vei gäsi acolo intunerec $i grosolanie neinputinata.
Cand insä tu vei continua $i vei sävar$i acest
lucru noaptea $i ziva, o, minune! vei dobandi
veselie statornica. Cäci Indatá ce mintea va gasi
locul inimii, indata va vedea ceeace niciodata n'a
vazut : va vedea in mijlocul inimii vazduh $i pe
sine toata luminatä $i plina de judecata. Si din
ace1 minut ordeunde s'ar radica cugetul, inainte
de a trece in fapta sau a se face idol, prin chie-
marea lui lisus Hristos ea II va goni si-1 va nimici.
De aicea mintea, avand urä asupra dracilor, râ-
dicä asupra lor mania fireasca $i gonindu-i, räpune
pe vrama$ii cei ganditi. Si alte multe vei invata
cu ajutorul lui Dumnezeu prin privegherea mintii,
tinand pe Iisus in inima" (Cuvant despre trei fe-
luri de luare aminte $i de rugaciune).
Preacuviosul Nechifor postnicul Inca $i mai
limpede invatind despre intrarea mintii in inimä,
zice ava: Mai intAi de toate sä fie viata ta VA-
 - 256 -
cutg, slobodä de griji i cu toti in pace. Dup5
aceea, intrând in chilia ta, inchide-te si sezând
inteun ungher, fg." cum iti spun eu : tu $tii cg prin
respiratie tragem aer in noi; 11 respirgm Insg nu
pentru altd ceva, ci pentru inimg, cgci inima este
cauza viefii si incgizitoarea trupului. Inima atrage
aerul, ca prin respiratie sg impartä caldura sa,
iar pentru sine sg capete aer curat. Iar organul
pentru asemenea lucrare este plAmânul, care dela
Creatorul fiind fäcut poros, necontenit, ca un foiu,
introduce si scoate aerul dimprejur. Astfel inima
is indeplineste necontenit acea menire, care i s'a
dat pentru bunastare a organismului. Asa darg
sezi i adunându-ti mintea, du-o pe acea cale, pe
care aerul merge spre inimä i sileste-o sg intre
in inimg impreung cu respirarea aerului. lar când
va intra acolo, atuncea ceeace va urma nu va fi
nevesel si nepricinuitor de bucurie".
Mai departe el scrie : Deaceea frate, deprin-
de mintea sg nu iasg repede deacolo, cgci la in-
ceput se plictiseste tare de asemenea inchisoare
si strâmtoare. Dupgce se va deprinde insg, atunci
nu va mai vrea sg mai rginând rgtkind peafarg.
Impgrgtia cerurilor este Inlguntrul vostru. Când o
vom cguta $i o vom ggsi acolo prin ruggciune cu-
ratg, atunci toate cele deafarg se vor Infatisa urâte
si ticgloase. Deci, dacg tu deodatà vei infra cu
mintea, cum am zis, in Mewl inimii, pe care
ti 1-am argtat, dä multgmitg lui Dumnezeu si pros-
lgveste-1, te bucurd si te sine mereu de aceastd
lucrare, si ea te va Inata ceeace tu nu stii. Dar
se cuvine sg stii si aceasta, ca mintea ta, când se
va afla acolo, ea nu trebue sà rämâng täcutg
degeaba, ci trebue sà aihd necontenit de lucru ru-
ggciunea : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum-
nezeu, milueste-mg, si niciodatä sä nu inceteze
aceastg lucrare. Ea infrâneazg mintea dela mândrie,
 - 257 -
o face inaccesibilà i nebiruità de ispitele vrásma-
$ului $i o Ina ltà cäträ iubirea de Dumnezeu $i cd-
trà zilnica dorintä a celor dumnezee$4. Dacä insd
ostenindu-te mult, nu vei putea intra In tinuturile
inimii, fä curn iti spun eu si vei dobândi cele cä-
utate. Stii tu oare, cä principiul rational al fiecä-
rui orn se afld In pieptul lui ? Anume aicea, chiar
$i când buzele tac, noi $i grgim, si judecgm, $i
rugAciune facem, $i multe altele. Anume acestui
principiu rational, inläturând orce cugete (ceeace
poti, dacd vrei), da"-i drumul sà zicä : Doamne Ii-
suse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-md I
si sileste-te ca nuinai aceasta, in locul oriarei alte
cugetäri, sä o strigi. Daca te vei tinea câtva tirnp
de aceastä regulä, ti se va deschide intrarea ini-
mii, cum ti-am scris, färä nici o indoealà, cum si
noi in$ine am aflat din experientä. Va veni la
tine, impreund cu mult dorita $i dulcea luare a-
minte, $i intreaga ceatd de virtuti : iubirea, bucu-
ria, pacea, etc.
Sf. Grigorie Sinaitul, Invätând dedsemenea
cum trebue a sävarsi cu mintea in inimä chiema-
rea numelui Domnului, zice Sezând de diminea-
tä pe scaun un sfert, pogoarà mintea In inimd $i
tine-o acolo. Plecându-te cu incordare, incercând
durere ai In piept $i in umere $i In grumaz, stri-
gá necontenit cu mintea sau cu sufletul : Doame
Iisuse Hristoase, milueste-mä ! Când va deveni insä
prea strâmtorâtoare, dureroasd i poate chiar amarä
deasa repetare a acestei Orti din rugdciune, strä-
mutând mintea cAträ ceialaltd jumätate, zi : Fiul
lui Dumnezeu, milue$te-mäl Si repetând de multe
ori aceastä jumdtate, tu nu trebue de lene sau de
urât sä o schimbi des, cdci plantele care se räsä-
desc des nu prind rädäcini. Infrâneazd insä $i
suflarea plämânilor, ca sä nu fie prea liberà. Cäci
PAISIE 17
 - 258 -
suflarea aerului, care iesä dela inimä, Intuneed
minea, oprindu-o sau impedicându-o sd se pogoare
la inimä $i Impr4tie gândurile.
Neldsându-o sd treacd la initnd, o dd in ro-
bia uitdrii, sau o sile$te SA.' Inv* altkeva, iar nu
ce se cuvine, läsându-o sa fie nesimtitoare cäträ
ceeace se cuvine. Dacd vei vedea necurätenia du-
hurilor viclene, adea cugetele, care se stârnesc
sau care se prefac in mintea ta, nu te speria, nu
te mira ; dacd $i priceperea bund a unor lucruri
oarecare se vor ivi in tine, nu le lua In samd, ci
retinând respiratia cum se poate, inchizând min-
tea in inimä si chemând numele Domnului lisus
des $i fäcând aceasta statornic, curând le vei arde
$i le vei nimici, lovindu-le cu dumnezeescul nume.
Cdci Scdrarul zice : Cu numele lui Iisus bate pe
luptAtori, ad nu existä armä mai tare nici in cer,
nici pe pärnânt".
Mai departe tot acela$ sfânt, vorbind despre
tkere $i rugdciune, urmeazä a$a : Sederea ta
trebue sä fie cu rábdare, pentru celce a zis : in
rugAciune stäruind ; $i nu trebue sd te scoli re-
pede, släbind din pricina oboselei dureroase $i a
strigdrii mintii $i a desei ei incorddri. Deaceea,
plecându-te jos $i adunând mintea in inimä, chia-
mä in ajutor pe Domnul Iisus. Simtind durere In
umere, suferind dese dureri de cap, sufere toate
acestea, cäutând In inimd pe Domnul : a celorce
se silesc este impärätia lui Dumnezeu $i ceice se
silesc o râpesc" (Mat. XI, 12). Acela$ pärinte vor-
be$te $i despre chipul cum trebue a sdvirsi ru-
gdciunea : Asa au spus pdrintii : Unul Doamne
lisuse Hristoase, Fiul 14i Dumnezeu, milueste-má !
Toatd. Altul Insd numai jumdtate : lisus, Fiul lui
Dumnezeu, milue$te-mä ! Aceasta e mai potrivitá
pentru pruncia mintii $1 neputinta ei, cäci nime-
nea nu poate singur curat $i desävâr$it sä nu-
meascä tainic pe Domnul Iisus, ci numai prin Du-
 - 259 -
liul Sfânt. Dupd cum pruncul, care nu stie sä
grkascä si nu poate incä s zicA aceastà rugä-
ciune articulat, nu trebue din pricina släbiciunii
sä schimbe des invocarea numelor, ci incetisor
pentru a le retine". Si iarrts : Unii zic sà pro-
nuntilm rugkiunea cu buzele, iar altii cu mintea ;
eu insä cred de trebuintä si una i alta. Cki ca-
teodatà mintea osteneste sau se plictiseste pro-
nuntând-o, alte ori oboseste gura. Cu toate a-
cestea trebue de strigat in tdcere si färä turburare,
,ca simtul sufletesc si luarea aminte a mintii, tur-
buratà de glas, sä nu ne pärdsased, 'And ce min-
tea nu va cäpäta putere dela Duhul de a se ruga
tare si in tot felui. Atunci ea nu va mai avea tre-
buintd sä grdeascä cu gura, ba nici nu va putea ;
-fiind in stare de a face rugkiunea desávArsit nu-
mai cu mintea.
Din cele spuse se vede, cä amintitii pärinti
ne dau pentru noii incepätori o invätäturä cu totul
clarà despre metodele de a inväta si a face ru-
gkiunea mintii. Din invätätura lor putem pricepe
povetele relative la aceastä lucrare a mintii si ale
altor nevoitori, desi acesti din urniä s'au expri-
mat nu cu asemenea limpezime".
Cu aceasta se terminá epistola staretului
Paisie despre rugkiunea mintii.
 Mändstirea Secu In Moldova.

CAP. HI.

Nenorocirile din timpul rgabolului si griia sta-

retulul Paisie pentru refugiati. Trecerea Dra-
gomirnei sub stäpanirea Austriecilor. Str5mu-
tarea staretului si a frätimii la Secu. Situatia
si istoria pe scurt a mänästirei Secului. Traiut
fratilor In Secu.Stramutarea la Neamtu, MA-
nästirea Neamtu si trecutul el. Griia staretului
pentru sluibele bisericesti, pentru bolnavi,
pentru bAtrani si calàtori. Viata obstei lui Pa-
isle In Neamtu. Indeletnicirile carturtresti ale
staretului Paisie In Mänästirea Neamtu.

Viata practicA In Dragomirna fu deodatá tur-

buratä. In anul 1768, dupä cuvintele biografului
staretului, se ridicà o furtunA strapied i groaza
mortii. Douà impArAtii, cea ruseascá i cca turcea-
scA, s'au sculat una asupra alteia, suflând groazA §i
floc". Moldova §i Valahia devenirà teatrul de ráz-
boiu. Locuitorii lor cAutarä mântuire In fugl :-.
 - 261 -
pädurile $i mänästirile se umplura de fu-
_gad ingroziti, ca'utandu-$i scapare de furia turcilor
$i tatarilor. Manästirea Dragomirna, a$ezata inteo
nesfarsita padure, la loc tare, atrase la sine o
multime de oameni, care-$i cautau scaparea. In
aptamana intaia a postului Craciunului, mänä-
-stirea se umplu de lume in a$a mäsura, Incat
era cu neputinta de patruns prin ea. Toata paclu-
rea dimprejur era plina de refugiati. Era o iarna
aspra $i cu zäpadä mare. Staretul, väzind nevoea
mare a oamenilor, dintre cari multi erau desculti
aproape goi, se silea In tot felul sa le upreze
soarta. El osebi pentru nevoia$ii refugiati juma-
tate din manastire, strämutand pe toti calugarii
in cealalta jumatate, a$ezand Cate doi, cate trei,
$i ate patru-cinci Inteo camera% Trapeza cea
mare $i calda o dadu poporului särac $i mai ales
nenorocitelor $i chinuitelor femei. Chelarului, pi-
-tarului $i bucatarului li se porunci sa dea de
mancare la toti cati veneau $i cereau. Unii luau
alimente negätite si-$ gateau singuri de mancare :
altii primeau, ca $i calugärii, mancare gatitä $i pane.
Se gatea mancare $i se cocea pane neintrerupt,
lorind sä fie Indestulati toti cati aveau nevoe.
Armata ruseasca trecu granita i infra in ho-
-tarele Moldovei. Turcii luara fuga. Refugiatii in-
cepura sä se intoarca pe la casele lor parasite.
Dar irnpreunä cu razboiul venira i alte nenoro-
ciri : ciuma, seceta, foanietea de trei ani. Razbo-
iul dura vase ani. Abea in anul 1774 se inchil
pacea intre Rusia i Turcia $i fratii manastirii
capatarä putinta sa-$i Inceapa viata de altd data.
Dar deodata veni o nouà nenorocire : indata ce
arm atele ruse$ti paräsira Moldova, Impal ateasa
Austriei Maria Tereza, ceru sultanului turcesc o
parte din Moldova, care i s'ar fi cuvenit ei dupa
Invoeald, pentru ajutorul dat lui.
 - 262 -
In aceakä parte intra, contrar dorintelor mol-
dovenilor, $i mänästiiea Dragomirna. Pe staret îl
späimântä trecerea sub o stápânire catolicä. EL
prevedea a din partea nouei stäpâniri vor urma
neapärat starntoari pentru mänästire, din pricina
arora va ajunge la mind obstea abea injghebat5._
Impreund cu staretul recunoscurä $i toti cdlugärii
primejdia ce ameninta. In timpul acesta staretul
primi o scrisoare dela egumenul dela mänästirea.
Secului din Moldova, cu invitatiunea de a trece
ca sä träiasa in aceastá mänästire. Bucuros de a-
ceastä poftire, staretul scrise Indatà o scrisoare-
atre domnitorul Moldovei $i Mitropolitului, cu
rugare ingddue a trece cu aluggrii säi la
mänästirea Secu. Primind invoire, staretul Incepu
sd se pregäteasa de drum.
De frica nepläcerilor si a piedecelor din partea
austriecilor, el fäcu toate pregätirile sale in cea
mai mare tainä. La inceput el pe nesimtite trans-
portd la Secu lucrurile bisericesti, iar dupd aceea
porunci fratilor a se pregAteascd de drum. Toti
fratii, care pe vrernea aceea erau in numár de
350, se ardtarà gata sä plece cu staretul lor, Dar
staretul nu-i luä pe toti deodatà cu sine. El läsá
in Dragomirna 150 de oameni, numindu-le doi
duhovnici : unul moldovan $i unul rus si incre-
dintind celui intâiu egumenia mänästirii, iar pe-
cel de al doilea li numi ajutorul lui. Cu ceilalti
el plea la drum.
Ca sd ascundd de austrieci gindul ski, el
spuse cà i-a trimis la ascultare pe la mosiile mä-
nästirii, cari se aflau in directiunea Secului. El
insä se duse in biseria- si rugindu-se acolo cu-
lacami amarä, dAdu binecuvântare $i urare de
pace fratilor care amâneau $i plângeau, e$i din
bisericd $i din mänästire $i se iudreptá in aceea$,,
pustie, incotro plecaserá $i cei 200 de alugäri...
Aproape de moara mänästirii, staretul Ii ajunse $h
 - 263 -
dupg o cglgtorie de o lung, ei sosirg cu bine la
Secu, In ziva de 14 Octombrie 1775.
La cunoscutul cglgtor, monahul Partenie, gg-
sim urmdtoarea descriere a mgngstirii Secu : Mg-
nästirea e situatà In muntii Carpati, cale de cloud
easuri dela Mgngstirea Neamtu. Drumul intea-
c lo trece printeo vale ingustd, printre niste munti
J.
a a de inalti, incât nici soarele nu se vede. Mg-
nastirea se aflä inteo poiand din cele mai linis-
tite sit mai tgcute in cea mai nestrgbätutg pustietate,
încdijuratà de munti inalti pând la nouri $i de
pgd i intunecoase $i de nestrgbgtut, a$a cá iarna
$i so rele putin lumineazg acolo, iar vânturi In-
teinsa niciodatd nu sunt, ci pururea domne$te li-
ni$tea. Numai pâräoaul, ce trece pelângg mgngs-
tire, 1$ murmurd apele sale. Cu adevgrat aicea se
ascund dinaintea ochilor si auzului toatil lumea
cea des rtg cu toate ispitele sale".
Delpre trecutul mängstirii Secul se $tie, intre
altele, 9 pela jumdtatea veacului al ai s pre ze cel ea
acolo, unde astgzi este milndstirea, se afla sghgs-
tria
..,
pusnicului Zosima. Venind aicea cu ucenicii
sal, cum se crede, din Mgnästirea Neatntu, Zosi-
pa täe o parte de pgdure, fgcu o bisericd de le=
numele sf. loan Botezdtorul $i câteva chilli im-
rejurul ei $i incepu aicea nevointelp sale in ru-
gdciune. Despre pusnici aflarg curând locuitorii
Satelor de prin prejur. Curând se ivirä $i binefg-
Mori. In 1595 un boer, cu numele Nestor Ureche,.
ornicul Moldovei de jos, cu sotia sa Mitrofana,
idird in mgngstire o bisericg de piatrg, In care
u $i fost ingropati. Pe mormintele lor ard candele
nestânse. In bisericg se pdstreazg un sf. aer mi-
nunat cusut cu mgtgsuri, fir de aur $i de argint
si impodobit cu pietre scumpe, lucrarea principe-
sei Mitrofana.
Dupg sosirea In mgngstire, staretul scrie cu-
'rând scrisoare fratilor, cari rämdseserä In mänds-
 - 264 -
tirea Dragomirna. El li indeamnä la implinirea
poruncilor Domnului si paza invätäturilor sf. PA-
rinti. Desi ei se despärtiserà unii de altii dupd
locul traiului lor, totus soborul lor rämase unul.
El demult dorise sä le scrie, dar fusese impedi-
cat de släbiciunile sale trupesti si de multele griji
si treburi. El Ii sfätueste sä fie trezvi i neconte-
nit sä punä inceput Indreptärii lor, sä curme gr4-
irea desartà, care omoarà sufletul, sä nu umble
din chilie in chilie fàrä bincuvântarea duhovnilci-
lor, sä-si märturisascà cugetele la duhovnic, prin
care se risipesc toate ispitele diavolului, sä citeascã
scrierile sf. Parnrti, prin care se lumineaza nintea
omului si creste râvna pentru implinirea po unci-
lor evanghelice, i färä implinirea cärora, Êiumai
prin credintä, nu-i cu putintd mântuirea. l7iecare
dupà puterea sa sä ia parte la lucru in v ata de
obste. SA' nu facä adunäri pela poarta m nästirii
pentru a grái desärtAciuni. Unde-i sirguint , acolo
sträluceste lumina, acolo se aratä pacea, acolo sa-
tana nu-s gäseste loc, deacolo fug patimile. Unde
nu-i sirguintä, acolo toate-s dimpotrivä : in loc de
bine e räul, in loc de luminä e intunerec, in locul
lui Hristos e diavolul. Staretul roagA pe duhov-
nici sä privegheze asupra inimilor fratilor.
Mänästirva Secu produse asupra staretului si a
fratilor o impresie foarte frurnoasä, prin situatia
sa de loc pustiu, pasnic si neturburat prin nimic.
Dar in acelas timp vdzurà ei, cá aceastä mänästire
e prea steam-CA pentru obstea lor prea numeroasà.
De toate chiliile erau in toatd miinästirea in nu-
run. de 14. Locueau câte trei, patru i cinci insi
inteo chilie si tot nu incApeau. Cu inceputul pri-
mgverei incepurà sä aducA din Dragomirna noui
frati. Strâmtorarea deveni si mai mare. Se apu-
carä facA chilii nouä. Unii fäcurä chilii inäun-
tru mänästirii, altii le alipiau de zid, ca niste cui-
buri de läituni, cum fAcuserä cândva in Atos, iar
 -- 265' --

altii îi fAcurä cask' afarà din mänästire In pädure.

In astfel de ostenealà i muncä petrecurá ei trei
.ani. In acest timp se fAcurä 100 de chilli si insfár-
§it toti fratii veniti din Dragomirna 4 gäsirà adä-
post. Voind sä aplice rândueala vietii sale de ob-
ste In noua asezare, staretul Paisie In anul 1778
din nou se adresä Mitropolitului Moldovei cu ru-
gdmintea sä-i InvoeascA a se folosi si In Secu de
tipicul statornicit mai inainte. Apoi se ruga, ca
dupd moartea sa noul egumen sä se aleagA de
soborul cAlugärilor dintre ei. Noul staret trebue
sä fie ales dintre aceia, cari au petrecut multà
vreme In cele mai grele ascultäri fdrà nici o pri-
hand i prin ascultare si täerea voei au dobândit
adâncd smerenie, lar prin smerenie s'au Invredni-
cit de darul dreptei judecäti si au dobândit dra-
gostea lui Hristos deopotrivä atre toti fratii 5i
cea mai mare pace; suferind multä vreme cercä-
rile si umilirile i reprosindu-s lorus, s'au izbA-
vit pentru totdeauna de iritare si mânie, si au
dobândit biândetä si simpatie. Alesul trebue SA
stie a cAläuzi pe frati si a lecui sufletele lor.
Cad dacd nimenea nu poate sä invete singur is-
cusinta lecuirei färä povata unui doftor incercat,
cu atât mai mult nu e cu plitintä a inväta iscusin-
povátuirei sufletelor färä o temeinicd invätäturä.
Dupd aceea staretul din nou aminteste istoria ob-
stei sale si expune terneiurile, pe care se razimä
ea. 'Temeiurile acestea sunt urmätoarele a) SA-
rAcia. Säräcia desävârsitä de bung voe, dupä fd-
gäduinta citaului cälugäresc, adicA ca niminea din
frati nici Intr'un chip sä nu aibd averea sa proprie
pânäla moarte, nici bani, nici alt lucru oarecare,
nici avere misatoare sau nemiscätoare 'Jaffa la
cele mai mici lucruri. Toate câte trebue pentru
viatd sä se numeascA deobste.
b) Asaultarea. Fiecare dintre fratii cälugäri ai
soborului nostru de bunä voea sd se supue sub
 266

jugul cel bun al ascultárii, poruncitá de sf. Scrip-

turd $i de sf. Párinti, spre a nu fi de capul sàu
si incápátinat, neavand intru nitnic voea sa deose-
bad si judecata sa, ci In toate Cate stint dupd
Dumnezeu i folositoare pentru suflet, sd fie su-
pus $i ascultátor paná la moartea sa $i nici tin
lucru, chiar bun dupá párerea sa, sá nu beg färá
stirea $i blagoslovenia staretului.
c) Ispovedania. Toti fra-tii cat mai des, iar
noii incepätori neintrerupt $i zilnic trebue sä-si
márturiseascá $i descopere fiecare duhovni-
cului sdu toate tainele inimii sale, neascunzand ni-
mica, pentrucá fárá márturisire deasä nu e cu pu-
tinti a dobandi indreptarea sufletului $i povetele
pe calea Domnului.
d) Petrecerea panála moarte cu fratii, adecá-
telea ca toti fratii, dupá fágáduinta datá de ei,
inaintea lui Dumnezeu $i dupá legátura vesnicá
si de nedeslegat a iubirii dumnezeesti sä rämanä"
pand la moartea lor cu soborul fratilor, adunat In
numele lui Hristos, suferind $i indurand toatä
stramtorarea vietii pentru impárätia lui Dumnezeu,
si deasemenea a räbda bárbáteste toate cercárile
si hulele, prin care, ca aurul prin foc, se curátá
smerenia monahului, reprosindu-$i siesi in inima
sa si in toate socotindu- se pe sine vinovat $i slu-
jind ca un rob cumpárat, dupá puterile sale tru-
pe$ti i sufletesti, cu toatii tragerea de inimä $i
cu multd smerenie i cu frica lui Dumnezeu, ca
unor frati in Hristos $i ca insu$ lui Hristos, fiind
gata la toatä treaba ce li se va randui.
Citirea sf. Scripturi si a invätáturilor sfin-
tilor pärinti.
Pázirea sfintelor posturi $i a pravilei CAW-
gäresti bisericesti, precum si a celei de prin chilii.
g) A sluji bolnavilor, celor slabi $i bätrani
din soborul fratilor si celorce nu incap in spital.
h) A indeplini functiile $i insárcinärile
 267

rrästiresti, cu paza poruncilor dumnezeesti, ca sä

nu se turbure iubirea cAtrd aproapele, $i satisfa-
cerea tuturor nevoilor gospodäresti prin munch'
proprie 'in ateliere.
Aceste temeiuri ale obstei sale, ca porunci ale
sale, staretul le incredintä frätimei sale in scris,
de care lucru märturiseste succesorul $i ucenicul
ski, staretul Safronie.
Incetul ea incetul viata mändstireasc5 in Seca
intrà pe calea sa normald $i linistitä. In Secu se
statornici aceea$ ordine de viatd, ca ,i in Drago-
mirna. larna, staretul aduna zilnic pe toti in tra-
pezd, le citea din cärtile sf. pärinti, ii inväta sä
päzeascä poruncile lui Dumnezeu, ascultarea, sme-
renia $i frica de Dumnezeu. Väzând 6 fratii 11
ascultä cu pläcere si propäsesc in viata duhovni-
ceascä, staretul se bucura $i multdmea lui Dum-
nezeu, cd le-a däruit acest loc linistit $i singuratic.
Strâmtorarea din mänästire $i säräcia vietii nu-1
turbura, deoarece el Inca' din anii tineretii autase
aceastä särdcie si strâmtorare pentru Hristos. Mai
apAsätor era aceea, c.4 dupg nurnärul fratilor $i
biserica se dovedi micA $i strâmtä, $i totus numä-
nil celorce doreau sd vietuiascä cu staretul se mä-
rea pe fiecare zi $i pe staret nu-1 ajutau puterile
sä" le refuze primirea.
Ocupatiunile cdrturäresti ale staretului nu
furà intrerupte nici 'in Secu. Aicea incepu sa
se desfdsure cu deosebire activitatea lui ca tra-
ducdtor. Se punea la cale organizarea unei $coli,
unde tinerii monahi sä invete limba greacä, in
scop de a-i atrage la lucru de traduatori si
de indreptätori ai cärtilor patristice, dar pând una
alta staretul trimise pe cei mai capabili din uce-
nicii sdi la Bucuresti,' ca ,sd invete acolo limba
greacd. Cu toate acestea situatia staretului se schim-
bd ea total pe neasteptate. Despre aceastà impre-
jurare insu$i staretul povesteste in scrisoarea, tri--
 - 263 -
misA prin duhovnicul Iachint ucenicilor Ambrosie,
Atanasie i Teofan, cari trAiau in Rusia, în gu-
bernia Vladimir, in sAhAstria Floristeva. Chestia
era urmAtoarea : in primavara anului 1779 voevo-
dul Moldovei Constantin Moruzi trimise in Secu
o cantitate oarecare de provizii si in scrisoarea
scrisä cu propria-i mânä cAtrA staretul, II ruga
sa-i aducA la cunostintd toate nevoile rnAnästirii,
fAgAduindu-i ajutor. Staretul rAspunse prin o scri-
soare de multAmire i rugA sA-i dea 500 lei pen-
tru facerea a patru chilii mari, ca ateliere de
croitorie, ciubotdrie si fesAtorie i pentru ca sä
.aibd tinerii monahi unde se ocupa .cu limba greacä.
Interesindu-se de manAstirea starefului, Voe-
vodul comunicA rugAmintea sa boerilor celor mai
aptopiati. Negresit, ziserA ei, rugAmintea se poate
implini, dar din aceasta nu va fi pentru el mare
fobos, de oarece mAnastirea unde traeste este prea
strAmtA pentru un sobor asa de mare. MAnAstirea
Secu e strArntA, biserica de acolo-i micà, drumul
pAnd acolo îi bolohAnos, greu, pe fundul unei vAi
inguste, care pe vreme de ploi este inundatA de
apä i trapsportul lucrurilor de trebuintA e foarte
anevoios". Atunci Voevodul a zis : Eu as voi sA
asez pe acest staref mai bine. Oare in tara noas-
tea nu se gaiseste o manastire, unde staretul
frAtimea lui ar putea sd se aseze mai bine ?" Boe-
rii rAspunserg : In toatd fah noastrA nu este o
mAndstire mai mare si cu drumuri de comunica-
tie mai indamAnoase ca Neamtu, care se afld foarte
aproape de Secu". Voevodul se buctutil si hotAri
numaidecAt sA scrie mitropolitului Gavriil, rugin-
du-1 sA dea invoire, ca staretul Paisie sä se mute
la Neamt. Mitropolitul invoi i Voevodol trimisA
indatA scrisoare lui Paisie própunAndu-i sA se strA-
mute la Neamtu impreunA cu calugArii sAi. Stare-
tul primi aceastA propunere in Iunie 1779, dar se
intristd foarte tare.
 -- 269

Strämutarea la Neamtu fu pentru el $i pentru

cei mai deaproape ai säi tare nedorità pentru mai
multe pricini: întiu, trebueau sä" pärgsascA o mA-
ngstire linititä i r'etrasä si sà meargA intr'o mä--
nästire bogat5, mare, sgomotoasá, vizitatà de mul-
time de inchinätori ; al doilea, staretul is clAdea
sama, Ca' prin strämutarea sa la Neamtu strâmto-
reazd si supärä pe cAlugdrii deacolo; al treiiea,
simtindu-se bâtrân $i slab, staretul se temea de
griji i ostenele nouà, strâns legate de strämuta-
rea mare $i populatà i cu unirea sub o singurà
adrninistratie a trei comunitäti de oameni de di-
ferite neamuri Neamtul, Secul $i Dragomirna.
Fatä cu numârul mare de dlugäri el prevedea
imposibilitatea adunArilor sale de iarnä, pentru a.
citi fratilor $i a le explica cArtile. sf. Pärinti ; in-
sfâuit, el se temea $i de aeeea, cà numero$ii vi-
zitatori civili ai mânAstirii vor vari desärtAciunile
lumesti si prin chiliile cäluggre$ti $i poate chiar
in sufletele monahilor si-1 vor impedeca de
face lectiile sale intime $i sincere cu fratii relativ
la felurite chestiuni $i neajunsuri ale vietii cAlu-
gAre$ti. Toate acestea $i altele multe turburarà
adânc pe staret.
El se intristà $i-$ pierdu lini$tea sufleteasc5.
Insfâr$it el se hotAri sä trimitä Voevodului o scri-
soare, prin care aräta c4 nu poate sd se strAmute
la Neamtu. El ruga pe Voevod sA nu insiste in
propunerea sa de a se muta la Neamtu $i sA nu-1
lipsascA de viata linistità $i retrasA din Secti. Des-
crise apoi vAtAmarea sufleteascä, ce a$tepta pe
frati tri noua localitate, desorganizarea vietii ce se
intocmise in Secu, risipirea $i turburarea Calugâ-
rilor din Neamtu, murmurul ce se poate stârni $i
chiar dumânia din partea acelofa, pâgubitoare
pentru amândoud pärtile. Cu aceast5 scrisoare tri-
mise la Voevod pe cel mai bâtrán duhovnic mol-
dovan $i anume pe evlaviosul Irinarh, care cuno$--
 270

tea $i limba greac5, $i ca tovarA$ ii dete pe alt

.duhovnic si se puse sA a$tepte cu nerAbdare rAs-
punsul la scrisoarea sa.
Intre aceste, prin tulle venirA la el din Neamt
apeteniile mgnAstirii, la care ajunsese deja svonul
despre schimbarile ce se plAnueau $1 despre tre-
-cerea lui Paisie si a calugArilor sal la ei si cu
lacrAmi rugard pe staretul sA nu-i obijdueascA $i
sA nu le turbure viata acum la bAtrânete in acea
manAstire, unde traesc din copilArie, ca sa aibA a
se plânge contra lui pânala moarte.
El plânse $i arätand cApeteniilor din Neamt
scrisoarea Voevodului, zise : Priviti pArinti sfinti,
vedeti unde se cuprinde pricina turbuttrii si
nelinistii noastre si a voastre. Hristos sA vA in-
credinteze, cä niciodatA nici prin gând nu mi-a tre-
-cut sA vA pricinuesc vreodatA vreo nedreptate $i
sA vA Intristez sufletul.
Voi stiti, c noi si Secul 1-am primit nu prin
stAruintele noastre, ci pentru cà fostul egumen de
aicea, vazind starea noastrA nenorocitA in Drago-
mirna, singur din dragoste cAtrA noi, ne-a chie-
mat la el. Se poate oare sA credeti, cà eu a$ fi
IndrAsnit sA fac un lucrul rAu fata de voi ? Cu ce
-ochi m'as uita eu in fata voastrA, dacg v'a$ prici-
nui asa nedreptate ? Cum a$ putea eu sA mA a-
propii la prestolul cel Dumnezeesc si sA rnA im-
pärtAsesc cu sf. Taine, $tiind cà sunt o imeni cari
plâng si strigA asupra mea inaintea lui Dumnezeu
pentru nedreptatea mea ?
SA nu fie una ca asta ! Eu deja am scris Voe-
vodului voi ruga Inca sA ne lese si pe noi si
pe voi in pace sA petrecem in mánAstirile noastre.
CAci aicea noi, din mila lui Dumnezeu, avem pace
neturburatA".
CApeteniile din Neamtu, linistite si mângAeate
de cuvintele staretului, se intoarserg in mAnAsti-
sea lor. In vremea asta trimiii staretului sosird la
 - 271 -
Voevod $1-i imânarà scrisoarea staretului Paisie.
Dupä ce epistola fu cititä, cdlugärii ii lämurirà $i
cu cuvantul mai amäruntit toate Imprejuräile sale
rugarä sä-i lese pe staret $i pe frati In Secu
sä nu introdued turburare si desorganizare In
obstea lor. Cu toate acestea Voevodul nu le cedä.
El porunci sä se faed o nouä scrisoare cAtrà sta-
retul $i adaose la ea urmätorul postscript cu mâna
sa proprie : Noi aceastä sfântà mängstire v'o o-
ferim P. C. Voastre numai pentru intärirea co-
munitätii voastre, ci si pentru ca ordinea din ob-
$tea voasträ s'd serveased de pildd pentru celelalte
mánástiri. Deaceea aratà ascultare $i mergi la
Neamtu, netulburandu-te nicidecum".
La 9 August, inteo vineri, trimisii se intoar-
seed cu scrisoarea dela Vociá la mänástirea bor.
Cand staretul despecetlui scrisoarea $i vdzu cu-
vintele cuprinse intrInsa: aratä ascultare $i mergi
la Neamtu", plânse amar $i pânä inteatata-i cu-
prinse sufletul Intristarea, incât nu putu nici sä
run-lance, nici sä bea, nici sä doarmá si slábi cu
totul la trup. Toti fratii deasemenea erau In mare
fried $i intristare, temându-se, ca nu cumva sta-
retul sd moarà din pricina intristärei peste mäsu-
rä ce-i pricinuise scrisoarea. In altà scrisoare a sa,
staretul Paisie descrie, cu ce turburare astepta el
Intoarcerea duhovnicului Irinarh dela Vodà, ru-
gändu-se lui Dumnezeu ziva i noaptea, sä i se
Implineased dorinta de a rämânea la locul säu. Dar
iatà veni lrinarh $i la intrebarea staretului ce ne-a
trimis Dumnezeu, räspunse, dând scrisoare, urrná-
toarele Cititi $i yeti vedea!" Apoi ie$i din chilie.
Noaptea, dupAce se Intunecá, in liniste staretul
Incepu sä citeascd ráspunsul Voevodului $i dui-A
ce-1 citi, cázu in mare desnAdejde : i se scria nu
numai sä treacá la Neamtu, dar sà treaed incä $i
ca sä fie pildà pentru celelalte mänästiri.
Dar cine-s eu, cugeta staretul, ca sä pri-
 - 272 -
mese asemenea pärere despre nevrednicia mea
Eu stint slab $i neputincios, aproape mort $i cu
sufletul $i cu trupul. Nu pot nici mäcar propriul
meu suflet sà-1 indrept pe cale a poruncilor Dom-
nului ; am luat rgspunderea pentru sufletele fra-
ttlor celorce s'au strâns imprejurul meu, iar acum
mi se pune pe umere o greutate $i mai mare. 0,
vai de sufletul meu !"
Toatd noaptea staretul plânse. Dimineata se
strânserä la el eel mai vechi dintre duhovnici
cAlugäri i incepurà sä-1 roage cu lacrämi sä curme
intristarea nemäsUratà i sä se Intäreasa cu hra-
nä. Ei ziceau : Ce folos vom avea noi, de vei
muri inainte de vreme, iar noi vom rätnânea sin-
guri, fail tine ? Ce vom face noi atuncea ?" Sta-
retul väzând pe fiii säi duhovnice$ti a$a de intri-
stati i plângind, tAcu putin i apoi intorcându-si
ochii sái duhovnice$ti cätre Domnul, oftà adânc,
incepu sä plângä tare $i zise : Strâmtorati sun-
tern noi fratilor, din toate pärtile 1" Dupä aceea,
radicându-se din pat, se umbri cu semnul sf. cruci,
se Inchind la icoana Maicei Domnului $i zise :
Scriptura spune : in fata a douä sau trei märtu-
rii sá stea tot adevärul. Dacá voi fratilor, ziceti
a$a, fie voea Domnului ! Haideti $i färd sä vrem".
Dupä aceea se intäri el cu putind hranä, dar de
dormit nu putu . dormi. Apoi chiemä la sine pe
duhovnici $i câtiva frati $i le porunci sá se ducä
cu scrisoarea Voevodului la Mänästirea Neamtu,.
sà achine acolo toate cäpetcniile $i frätimea, sä le
citeascd scrisoarea Voevodului $i apoi sä pregA-
teascà chilii pentru sine $i pentru ceilalti frati, pe
care hotári el sä-i ia cu sine la Neamtu. Trimi$ii
fäcurd cum li se poruncise $i se intoarserà la Secu.
Staretul Insd in vremea aceea, cu ajutorul cälugd-
rilor mai bätráni fäcu impärtalä, care frati $i la
ce ascultäri sä treacd la Neamtu, $i care sä 'rämâ-
 - 273 -
nä" In Secu. Cârmuirea m5ngstirii Secu o Mere-
dintä el lui Ilarion, unul dintre duhovnici. Dupà
aceasta el porunci sà trag'à clopotul si sà adune
frätimea ,In biseric5. Acolo veni si el insus, se ru-
gä Domnului cu lacrámi si comunicând cAlugäri-
lor vointa Voevodului, clAdu binecuvântare celorce
rAmâneau pe loc, mângâindu-i cu cuvântul, ea' fie-
care din ei poate veni la dânsul orcând, pentru
orce nevoe sufleteascA si trupeasa si esind dia
bisericA, plecA la drum. De oarece din pricina sld-
bkiunii sale el nu putea merge pe jos, deaceea
se pregAti pentru dânsul un echipaj cu un cal, iar
fratii, ca albinele, inconjurând echipajul lui, mer-
geau împrejurul lui, ascultând povetele lui. Bol-
navii si bAtrânii, esind din spital inaintea lui, plan-
serà, cà nu-1 pot petrece, iar cei sängtosi Il pe-
trecuri nu mai putin de un ceas, si numai dupd
indemnul lui stAruitor, când le aduse aminte de
privegherea ce avea s4 se facA, se intoarserà Ma-
poi. Unii insA II petrecurà chiar pânä la Neamtu,
unde si sosied chiar la vecernia din ajunul praz-
nicului Adormirei Maicei Domnului, Inteo mercuri.
Când staretul si fratii se apropiarä de MA-
ngstirea Neamtului, acolo sunau toate clopotele si
toti aluggrii din Neamtu esird afarà in poarta
mAngstirii întru Intimpinarea lui. Inainte erau trei
preoti In feloane si unul din ei tinea In mâni sf.
Evanghelie, iar ceilalti tineau cruci. Doi diaconi
Imbrdcati cu stihare aveau in mâni cadelnite. Sta-
retul se inchinà la sf. Evanghelie si la sf. cruci si
intrà In mgda'stire, precedat de preoti si diaconi
si urmat de frAtime din ambele mgn5stiri, can-
tând irmosul Ntiscdtoarei de Dumnezeu. Intrând
In biseria, staretul se Inchinä pela sf. Icoane, ru-
gindu-se cu deosebità evlavie Inaintea icoanel
fa'atoare de minuni a Maicei Domnului, încredin-
PAISIE 18
 274

iându-se pe sine $i frätimea mijlocirilor $i ocro-

linii ei. In scrisoarea sa cätre Domnitor staretul,
Intre allele, II descoperi un eveniment din trecu-
tul sätt depärtat $i anume, CA inch' inainte de ple-
carea sa la Atos, in tinereta sa, staretul a venit
la Mänästirea Neamtu sä se roage la icoana fAcA-
-toare de minuni a Maicei Domnului $i s'a invred-
nicit de trei ori sä find aceastä sf. Icoand In mâ-
nile sale cele pácAtoase. Ina din vremea aceea el
nutrea o mare evlavie $i dragoste cAtre acest sf.
loc, unde apoi prin planurile cele neajunse de
minte ale Domnului, i-a fost dat sä treacd cu Co"-
lugärii &Ai.
Dup Ace staretul se inchinä pe la icoane, douà
-apetenii ale cAlugärilor din Neamtu, egumenul
de atunci $i un fost egumen, Iosaf $i Varlaam,
asezarä pe staret In strana stäretascä. Dupdce se
cântä troparul $i condacul hramului $i sc rosti
-ectenia $i otpustul, staretul cu lacrämi zise celor
defatà, c5 el a venit la dânsii nu dupä dorinta $i
vointa so, ci dupä hotärârea $i dispozitia Domni-
torului $i a Mitropolitului $i rugä pe toti sd Os-
treze pacea reciprocA $i iubirea reciprocä. Din
bisericä staretul merse la chilia ce i se pregdtise
$i se odihni putin. Pentru cAlugärii, care veniserà
cu dânsul, se pregAtiserä 15 chilii, unde se $i ase-
zará ei in mare strâmtorare, cAte câtiva insi inteo
chilie. Numai duhovnicilor, dupà obligatiile lor, li
se puse la indemânä câte o chilie de fiecare. Cu
-toatà oboseala, staretul nu putu sä adoarmä din
pricina marei supäräri, desi cinci zile dearândul
nu dormise de loc. Cätre inceputul privegherei
de toatà noaptea el veni cu mare greu In bisericA,
$i sezánd, ascultd dumnezeeasca slujbA, rugându-
se Preacuratei Näscdtoarei de Dumnezeu, ca ea
sä mângâe sufletul lui, sä imprástie intunericul $i
Intristarea ce-1 cuprinsese $i sä-i trimità somn In-
 - 275 -
Niofátor. Când se sfâr$i vecernia si incepu utrenia
când se citi Evanghelia, incepu sà-i vinA stare-
somnul dorit. Staretul merse la chilia sa $i
se culc4 in pat, dar adormi abea atunci, când
incepu sa se lumineze de ziug. Dormi bine douà
ceasuri. Desteptându-se, el isi sitnti capul u$urat,
.oarecare intärire in tot trupul i toatd intristarea
perise din inima sa. Dupd sfar$itul sf. Liturghii
paraclisul Maicei Dornnului, merserà la trapez4
-cu icoana praznicului si cântând troparul prazni-
cului, iar la sfarsitul mesei, dupke intoarserg sf.
icoand In bisericA, se ImprAstiarri pela chilii. Sta-
retul pofti la sine pe fostele cApetenii ale mânäs-
tirii $i vorbind cu ei frgte$te deosebi, le fägklui
-s4 le pAstreze lini$tea in toate pânä la moarte $i
intru nimica nu-i va strâmtora nimenea.
$i ei linistindu- se cu totul fatd de cele ce se in-
limplaserà, dupà câtva timp furà imbrkati In schi-
si mai trAind incä vreo câtiva ani, trecurá câ-
-trà Domnul. Dintre cälug5rii din Neamtu numai
putini plecarà din mAnästire, iar ceilalti se aldtu-
rani la frätimea paisiang : din dotiä soboarg se al-
-cdtui unul $i se statornici o depling pace ob$teas-
cá $i unire. Staretul scrise Voevodului despre lua-
rea in primire a Neamjului, despre unirea ambe-
lor soboarà 5i-1 rugl sà-i ajute la organizarea unor
noui chilii. Domnitorul multämi staretului pentru
ascultare si-j fAg.klui va da ajutor atât la zi-
-direa chiliilor, cât $i la toate celelalte nevoi.
A$a se petrecu strâmutarea staretului Paisie
cu frâtimea lui din Secu la Neamtu. Mängstirea
Secului rAmase, ca $i mai inainte, sub cârmuirea
supremä a lui $i ordinea de viatä in ambele mA-
nästiri se statornici una $i aceea$.
Cglugärii din Secul vizitau des pe staretul,
odatà pe an si insu$ staretul petrecea câteva
.zile In Secu. latà cum descrie el singur aceste vi-
 276

zile ale sale in scrisoarea sa cáträ aceia$i monahi

Ambrosie, Atanasie $i Teofan : Pe la odovania
adormirii, când e deja totul pregatit pentru ple-
carea mea, fratii, prin sunarea clopotelor, se adu-
nà bisericA i la intrarea mea cântä : Cuvine-se-
cu adevärat". Inchinându-mä pela icoane si ascul-
tând ectenia i otpustul, eu din pricina silíbiciunii
sed la locul pregatit si vorbesc la toatà fratimea
cuvânt de invätaturà in limba slavä si moldove-
neascg, rugându-i sä facà ruglciuni pentru mine-
si pentru ca 5 cdlätoresc cu bine, sd se sileasca'
la implinirea poruncilor Domnului $i sä pazascá_
intre ei pacea lui Hristos $i toatá buna rânduiald
si evlavia cAlugäreascä. Dupä aceea eu ies din bi-
sericA urmat de frati $i dându-le blagoslovenie
plec la Secu. Când mä apropii de mänästire, imi
ies intru intimpinare duhovnicul Dionisie cu toti
bolnavii si bdtrânii i primind binecuvântare, se
depärteazä. Dupà ce mai inaintez, imi ies inainte
la poarta mänästirii, duhovnicul Ilarion cu toti
cAlugärii. Dându-le i lor binecuvântare, intru in
märfastire, urmat de cálugäri sävâr$ând toate .cele
rânduite dupä tipic, ma' duc in chilia mea, un de
rämân pânäla sárbätoarea hramului Täerei Ca-
pului sf. loan BotezAtorul. Dupá hram, cu cloud
zile inainte de plecarea mea deacolo, dupà pave-
cernitä, se adunä fratii cAlugäri In trapezA si tin
sratuirele mele cele de pe urmä cu ei, o zi sla-
voneste si o zi moldoveneste.
Iar in ziva plecArii mele din Secu se face cu
rândueala obi$nuità cuvenita ierfaciune. La sosirea
in Neamtu se face obisnuita intimpinare si dupä,
iesirea din biseric5 merg la chilia mea, unde Ind
intimpinä doi cAlugäri, cárora in timpul lipsei mele
li se incredintazd chilia, iau blagoslovenie, iar eu
Intru in chilie $i multämesc lui Dumnezeu pen--
tru intoarcerea cu bine". La sfâr$itul scrisorii sta
 - 277 -
vetul adaoge : Despre celelalte treburi ale noastre,
.despre facerea dimprejurul mänästirii a o multime
de chilii nouà si despre trecerea la noi a celor-
lalti frati din Dragomirna si a nu putini din Secu
despre celelalte stiri và va vesti duhovnicul
lachint".
In timpul sederei staretului la Secu, primea
fiecare zi pe cAlugärii, cari puteau veni slobod
la dânsul In orce timp spund nevoile lor
duhovnicesti si trupesti. Cu acest prilej staretul le
verbea : Dacd cineva din voi are nevoe, cârteste
se necäjeste, dar la mine nu vine si nu mä ves-
--teste, eu pentru nevoea i scârba sa nu am
rgspundere inaintea lui Dumnezeu". Celorce se
aflau In spital, cari nu puteau veni singuri la sta-
ref, acesta le trimitea blagoslovenie si toate cele
de trebuintä prin pärintele Dositeiu, ingrijitorul
--spitalului, care cu asa dragoste si ingrijire se purta
cu bobavii, Incât adesa II puteai vedea sezind toatà
noaptea la paturile lor, mângâindu-i cu nädejdea
Insängosirii si cu alte cuvinte de Imbärbätare.
In Mängstirea Neamtu se lincepe cel din urmg,
Lei mai greu, dar si cel mai rodnic period din
viata si activitate a staretului Paisie. Numärul
cari se strânseserä Imprejurul lui, numai prin
duhul särkiei, ascultärii si dragostei cgträ Dum-
nezeu, alträ staretul lor si unul cAtrà altul, crescu
aicea pangla 700 si mai bine.
Vestea despre viata lor înaltà i despre Inte-
leptul lor staret se läti pânä departe peste tot RA-
sdritul. Staretul purta o largA corespondentd prin
scrisori cu nenumärati cAluggri insemnati nu nu-
mai din Moldova, dar si din Atos, din Tarigrad,
din Rusia si din alte locuri. Orce cAlugär cAlAtor,
orce pelerin se credea dator sà viziteze slävita
Laved a Neamtului, sà vadà pe vestitul ei staret,
sä observe rinduelele aspre ale obstei sale si po-
 278

doaba slujbelor bisericesti, ca apoi sà povesteascl,

despre acestea prin mänästirile bor. Ocupatiile cär-
turäresti ale staretului ajunserà in vremea asta la,
cea mai mare inflorire. Acum el nu lucra numai
singur sau numai inteun mic numAr de prieteni
la indreptarea $i traducerea cArtilor sf. Parinti. El
intemeiazá o intreagä scoalä pentru fortnarea de
corectori i traduatori de cArti, asa cä cu nume-
roasele sale manuscrise umplu nu numai biblioteca
mänästirii, dar si imprästiä un numär enorm de
mare de copii dupd ele pânä departe peste hota-
rele mänästirei sale $i in deosebi prin mänästirile
$i chiliile lärii rusesti. El $tiu sä radice i sd star-
neascä in monahismul ortodox românesc $i ru-
sesc interesul cAtre ocupatiunea cárturäreascä, ca-
tre cititul $i copierea cärtilor sf. Pdrinti, cdtrd sfä-
tuirile duhovnicesti, iar Lavra sa Nea tiftu o fäcu
centrul $i fAclia monahismului ortodox $i $coala
vietii sihástresti si a culturii duhovnicesti pentru
tot orientul ortodox.
In Mänästirea Neamtu si-au cäpätat cultura
rnultine de calugäri moldoveni i rusi, cari in
urmá in multe monastiri au devenit mostenitorii
stäretimei ortodoxe $i a vietei monahicesti de-
obste dupä statutul Paisian.
Incepând descrierea acestui period din viata
staretului Paisie, vom spune la inceput câteva cu-
cuvinte despre Mänästirea Neamtu. Dupg cuvin-
tele P. S. Arsenie, episcopul, Mänästirea Neamtu
are pentru Moldova aceea$ insämnätate, pe care
o are lavrele sf. Sergiu i Pecersca din Rusia. In
curs de veacuri intregi ea a fost resedinta cultu-
rii crestine in Moldova, educând intre zidurile-
sale pe multi ierarhi moldoveni, episcopi $i mi-
tropoliti, cari cu jertfe au apärat credinta orto-
doxä din Patria lor. Pentru nordul ortodox ea a,
fost o inaltà $coalä de viatä moralá, dând in per-
 279

soana monahilor säi pildä de nevointá $i devotament

pentru credintä. La vreme de grele incercgri pen-
tru popor, de lupte intestine intre voevozii Mol-
dovii $i Valahiei, In timpul räzbcaelor cu turcii,.
le$ii $i ungurii, la vreme de foamete, de incendii,
de molime $i alte calamitäti, la ea alearga Mol-
dova ortodoxa $i gäsea ajutor material si duhov-
nicesc.
Mänästirea este situatd inteo pozitila extraor-
dinar de pitoreasc5. Acolo unde micul raulet_
Nemti$orul scapä la larg din väile inguste ale Car-
patilor, intre muntii inalti, acoperiti cu päduri se-
culare de brazi, se râclicA zidurile, cliddirile si tur-
nurile albe ca zapada ale acestei mänästiri, de
care se leagd cele mai frumoase pagini ale cul-
turii $i literaturii moldovalahe din Principatele
Dunärene. Intemeerea mdnAstirii se referà caträ
sfâr$itul veacului al 14-a. Atunci au venit In Mol-
dova, pe vremea mitropolitului Iosaf, trei cAlugäri :
Sofronie, Pimen $i Siluan cu ucenicii lor. Ei au
venit din Tismana, fiind tlin ucenicii sf. Nicodem
cel Sfintit. Voevodul Moldovei, dupd toatà proba-
bilitatea Petru Mupt, a zidit apoi pentru ei o micg
bisericä cu hramul Inältarea Domnnlui. Primul
document, care märturise$te despre existenta mä-
nästirii, e de prin anul 1407, ea' mAnAstirea cäpd-
tä in stdpânirea sa satul Bistrita $i impreund cu
mándstirea Bistrita se administra de un singur
staret: Dometian. Mänästirea a crescut $i s'a Imbo-
gdtit multarnita daniilor bogate ale voevozilor
Moldovei, ale boerilor i ale altor persoane. Isto-
ria celor dintAi ani de existentd a mAnAstirii e
legata de asemenea $i de numele cunoscutului
predicator. Mitropolitul Grigorie Támblac, care
indatà dupä sosirea sa in Moldova a stäritit In
aceastä mänästire aproximativ pAnd pela anii
1420-1440.
 280

Numirea sa m5n5stirea $i-a luat-o, ca $i alte

multe localiati dinprejur, probabil, dela citadela,
zidità nu departe de aicea de ni$te cavaileri nemti,
cruciati, in veacul 12 sau 13. Ruinile citadelei
existä $i astki pe o stanch' inaltä, nu departe de
Neamtu. Biserica de astszi a InältArii Domnului e
zidità In anul 1497 de Voevodul Stefan cel Mare,
despre care lucru nArturiseste inscriptia de dea-
supra u$ii bisericii. Pela inceputul veacului al
18 era egumen in Neamt ieromonahul Pahomie.
Acesta aflând de vestitul ascet rus, sf. Dimitrie al
Rostovului, pAräsi pela anul 1704 egumenatul
plecA in Rusia, ca sa' vadà pe sf. Dimitrie $i sA
se inchine moa$telor dela Chiev. El se invrednici
nu odatà sä stea de vorlA cu sf. Dimitrie, primi
dela dânsul o carte scrisä cu mana proprie a sfân-
tului si apoi se intoarse in Neamtu. Dupd aceas-
ta Pahomie se retrase cu cativa ucenici la un loc
pustiu, unde astAzi se aflà schitul Pocrovu, zidit
de el, la depgrtare de dou'à ceasuri dela Neamtu,
$i se dedä acolo Vietii sihAstre$ti.
Pela inceputul anului 1707 el fu chemat din
retragerea sa $i pus episcop la Roman. Dupá ce
carmui 7 ani episcopia, el se retrase din nou la
Pocrov $i dui-A 3 ani plecal iar in Rusia, unde
$i muri la lavra Pecersca, la anul 1724, trimitind
nu cu malt inainte de moarte, testamentul sa'u la
schitul Pocrov, in care testament se cuprindea
intre allele $i statutul schitului.
Astfel intre Mànästirea Neamtu $i Biserica
ortodoxd a Rusiei 'inch' pela inceputul veacului al
18-a existau strânse legAturi. Aceste legAturi nu
se intrerupserà nici dupa." aceea. In una din bise-
rici se pAstreazä un mare epitaf, minunat lucrat,
cusut cu aur $i mAtasa." pe catifea vi$inie $i itnpo-
dobit cu perle. Imprejurul acestui epitaf se afld
o inscriptie, in care se vorbe$te ca acest epi-
 281

taf e däruit bisericei din Mänästirea Neamtu de

monahia Maria la anul 1741. Dupä traditie, aceas-
ta monahie Maria ar fi marea ducesd Maria Pe-
trovna, fiica imparatului Petru cel Mare, care s'a
calugdrit in una din mänästirile de femei din Mol-
dova. In vestmântdria mändstirii se pästreazd o
mare Evanghelie rusasa, care se scoate la Vähod
odata in an, in ziva de Pasti la vecernie, de doi
diaconi. Aceastä Evanghelie e trimisä in dar ma-
nastirii din Petersburg in 1764. In anul 1849 impä-
ratul Niculae Pavlovici a trimis mänästirii 10 rân-
duri de vestminte preotesti complete de stofä bu-
nä si bani pentru facerea spitalului de bAtrani.
Impäratul Nicolae II ddrui prin Episcopul Visarion
un rand de vestminte preotesti si unul diaco-
nesc. Odorul sfant de cgpetenie al manastirii Nearn-
tu este o veche icoana facdtoare de minuni a Mai-
cei Domnului. Timpul zugrävirii acestei icoane nu
se stie. Ea a lost trimisä cândva dar de impAra-
tul bizantin loan Paleologu voevodului Moldovei
Alexandru cel Bun, care pela inceputul veacului
15-a a trimis-o Mangstirei Neamtu.
Asezindu-se in Neamtu, staretul Paisie incepe
sd statorniceasca si aicea ordinea sa obisnuitä de
viata monastiCd. Mai intAiu de toate el isi intoar-
se luarea aminte la randueala slujelor bisericesti
si hotara sa se sdvarseascá ava, cum se sAvarseau
in comunitatea sa. Citirile si cântarile se fäceau
in cloud limbi : Moldoveneascä si slavona.
La utrenie, intre catisme, se citeau doua cu-
vantäri : una in slavoneste si alta in moldoveneste.
In saptámana a cincea, acatistul Maicei Domnului
se citea in slavoneste, moldoveneste $i greceste.
In toate se tinea o strânsd legäturä cu Bistrica
rusasca. La otpusturi se pomeneau preacuviosii
Antonie si Teodosie 5i alti fäcgtori de minune ai
Pecersai. La 21 Septembrie se sävarsea slujba
 282

ierarhului Dimitrie al Rostovului, la 3 Mai se

präznuea pomenirea sf. Teodosie de Pecersca, la
10 Julie preacuviosul Antonie, la 11 lulie bine-
credincioasa cneaghinä Olga, iar la 15 lulie sf.
Vladimir cel intocmai cu apostolii.
Cu ajutorul Domnitorultii staretul zidi in md-
nästire un spital, case de oaspeti $i inmulti con-
siderabil numärul chiliilor. Grija de cei
bätrâni $i sträini preocupa indeosebi pe staret,
cdci toti ace$tia veneau la dânsul $i cu lacr5mi II
rugau sä-i aciäposteascd pentru Domnul in mänäs-
tire. Staretul a$eza pe cine trebuea in spital si
poruncea fra telui Onorie, care $i aici fu pus la
aceeas treabd, pe care o indeplinea in Dragomir-
na, sä le dea toatd ingrijirea i odihna i sà aibA
pentru ei neadormitä purtare de grijä. El cerea,
ca toti ceice slujesc in spital sä sitijasc5 bolnavi-
lor ca Domnului. In fiecare sAptämând se schim-
bau albiturile $i bolnavii erau spälati i läuti, li
se curäteau hainele, paturile $i asternuturile de
insecte. lar vara se aeriseau camerile cat mai des,
scotindu-se la aer $i la soare toate. Staretul ce-
rea, ca in interiorul spitalului sä se pästreze o
rätenie exemplarà, ca in .fiecare zi sd se afume cu
tämae sau cu alte materii mirositoare. Poruncea
deasemenea sd se dea bolnavilor o mâncare mai
hränitoare, cea mai bunä pane $i vin. $i toti erau
multämiti $i cu lacrämi multämeau staretului pen-
tru grija sa. Monahii cälätori, cari veneau In mä-
ndstire, puteau sd se odihneascA acolo cat voeau :
o sdptdrnânä, douä, o lunä. Si nimenea niciodatä
nu le spunea nici o vorbA de repros. Unii rugau
pe staret sä le ingädue sà add $i toatä iarna in
mänästire $i el le ingAduea, iar de nu aveau hai-
ne $i albituri li se da tot ce le trebuea. Când
insä venea vara $i ei plecau In drumul lor, el Ii
aproviziona din bel$ug cu toate cele de trebuintl
 283

pentru drum si-i concedia cu pace. Primea stare-

tul $i barbati mileni, cari sufereau de diferite
boale sau chinuiti de diferite duhuri $i cari nu
aveau unde sä-$ plece capul, $i inteun spital de-
osebit II hrinea din masa comund $i ei träeau a-
colo cat voiau, unii chiar panä la moarte.
Hramul principal al Inaltärii Domnului se
präznuea in Neam-tu cu deosebita solemnitate..
Slujba tinea toata noaptea. Pentru sarbdtoarea a-
ceasta $i mai inainte in Neamtu se aduna o mare
multime de popor, barbati $i femei $i de toate
treptele sociale, $i boeri $i säteni, $i bogati $i A-
raci, nu numai din Moldova $i Valahia, ci $i din
alte tari, cari doreau sa se incline sf. Icoane fa-
catoare de minuni a Maicei Domnului; dar In
timpul staretului Paisie numärul inchinatorilor a-
junse $i mai mare. Staretul Paisie se silea ca pe
toti sa-i mângae dupa putere. Timp de patru zile
el insu$ nu avea nici o clipai slobodä, de dimi-
neata panä sara avand u$ile deschise la china sa
fiecare, bogat or sarac, avea intrarea slobodd la
dansul. El primea pe toti cu dragoste, le multä-
mea pentru osteneala ce-$ luaserd sh vina la ma-
nästire $i binecuvantându-i, ii trimitea la casa de--
oaspeti sau in alte chilii pregatite pentru ei. Ina-
inte de särbatoare staretul rânduea cativa calu-
gad dintre cei mai evlavio$i $i plini de frica lui
Dumnezeu sa poarte grijä de cei mai slabi, cu-
treerând mänastirea ziva $i noaptea, ca sa nu se
produca vreo sminteala. Indeplinind vointa lui,.
calugärii se pazeau unii pe altii. Iar dupa trece-
rea särbatorii toti multumea lui Hristos Dumne-
zeu $i Preasfintei Näscatoarei de Dumnezeu, ca-
ri-i invrednicise sä präznueasca cu bine $i cu bu-
curie sfânta sarbatoare a Domnului.
Stramutarea dintr'o mánästire in alta, intâlni-
rea ucenicilor dela inceput ai staretului, adunati
 284

de ej Ina in Atos si Dragomirna cu frätimile ce-

lorlalte mänästiri, nu se putea sä nu se rásfrângd
defavorabil asupra viefii interne a mändstirii. Dui-A
cuvintele staretului, viata internä a mänäs-
tirei nu ajunsese Ina acea lindltime, la care stä-
tea ea in Dragomirna. Insus staretul urmärea cu
atentiune si cu grijä, ca si Inainte, viata obstei.
In bisericä Insus el umbla din cAlugär In cAlugdr
si observa, ca toti sd stea cuviincios, cu fricA si
cu cutremur si sä facd toate inchinAciunile rân-
duite. Odatd staretul vázu mergind prin mänästire
un frate dând din mâni si uitându-se Incoace si
Staretul chemä la sine pe duhovnicul lui
zise: Asa povatuesti tu pe ucenicii täi ? Ei
urnblä färä rândueald si smintesc pe frati." El dä-
du amândorora canonul urmAtor : sd facA trei zile
metanii In trapezà, ca si ceilalti sä se Invete a nu
face neorânduele. Dar cu toate silintele staretului,
cu greu reusea sä birueascd acele inrâuriri nepri-
elnice, care influentau (Mudd-tor asupra cAlugäri-
-lor si biograful staretului märturiseste: Cäted
sfârsitul vietii staretului viata noastrd duhovnicea-
scd decäzu mult fata de mai inainte din Drago-
mirna si din Secu, care era unitarà, pasnic5, plind
de dragoste i desävärsità, si merse mereu Injos
färä riddejde de reînältare. Cauzele erau : faima,
abuzul, rdzvrätirele, grija fiecärula de sine insus
pdräsirea citirei scripturilor sfinte si patristice
si neluarea aminte de sine însusi.
Staretul, care prevAzuse toate acestea, plan-
gea adesa si prevenea pe cAlugäri. El convingea
pe toti sä nu päräsascA citirea cu luarea aminte
a cártilor sf. Pärinti, sä se Iinä färä sovAire de
calea strict evangelicA, si sä inläture viata mona-
hiceascä prefácutd, nepäsätoare i iubitoare de lu-
me". ArAtand si alte cauze a släbirii vietii cAlu-
rgdresti, biograful staretului zice : Dupäcum o
 285

gridini de pomi, care se side#e se riside$te,.,

se ofilWe, asa i sadurile duhovniceti al soboru-
lui nostru sufere din pricina trecerii dintr'o mi-
nistire in alta. In Dragomirna A Secu iarna, in
fiecare sari, se tineau fratilor lectii de invätäturi
de citre staret, jar in Neamtu ele conteniri
furà inlocuite prin citirea de cirti. Aicea i sta-
retul se ocupa mai mult cu traducen i indrep-
tare de cirti. Venirea in ministire a diferite per-
soane insemnate de ambele sexe deasemenea fu
de mare vätimare pentru fritime. Un pelerin
monah intrebd odatä chiar pe staretul Paisie
Pärinte, cum e viata de aicea -NO de cea din
Dragomirna ?" Staretul rispunse : Pe fiecare ar
merge tot injos, i a o tinea la aceea inältime
cu putinti, de0 mä silesc. Pricina e intrarea
necontenitä in ministire a femeilor i päräsirea
invátiturii ob$teti".
Negreit, deciderea vietii duhovnice0i in co-
munitatea paisianä era vizibili numai pentru o-
chiul limpede al staretului i al ajutoarelor lui
celor mai apropiate, cari se uitau la starea cornu-
nitätii din punctul de vedere ideal asupra mona-
hismului. Iar pentru privitorul striin, fie acela
chiar monah i ascet, viata comunitAtii se prezen-
ta cu totul in altä lumini, cum se poate vedea a-
ceasta, de pildi, din povestirile pusnicului Teo-
fan din Solovet, care a vizitat Ministirea Neamtu
sub staretul Paisie. Acest Teofan era de fel din-
tre plugarii malorusieni. El rämase orfan de pa
rinti la veasta de doisprezece ani. La vrásta de 16
ani el incepu gospoddria sa proprie. Odati, când
lucra la câmp, o lumini dumnezeeasci luminà
sufletului sit!. 0 umilinti deosebiti cuprinse ini-
nia sa. El dejugi boii, pärisi plugul i ogorul §i
cuprins de dragostea lui Hristos, plea la locu
rile sfinte. In lavra Pecersca din Chiev fu prima-
 286

printre frati. Aicea petrecu el in diferite ascul-

tdri 17 ani si la urma fu rânduit sd slujascd as-
cetului Dositeiu, care trAia in Inchisoare de bun. 51

voe de treizeci de ani. Dositeiu nu iesea nicAirea

din chilia sa si nici nu primea pe nimenea la dân-
sul. Ceice doreau sä prirneaseä binecuvântare dela
dansul si povete puteau vorbi cu el pe o fereastà
a chiliei lui. Un deosebit dar de a vorbi se im-
preuna la el cu darul prevederei : el aräta päca-
tele ascunse si indupleca la pocäintä, prevenea pe
oameni de nenorocirile si ispitele viitoare.
La acest ascet Teofan invätà viata mona-
hiceasa. Curând se aprinse in el dorinta tare de
a vizita locurile sfin te, sfintite prin faptele si e-
venimentele vietii Mântuitorului nostru lisus Hris-
tos. Teofan ceru dela staretul ski binecuvântare
pentru aceast51 c515torie. Dar staretul ii zise : Nu-i
cale pentru tine nici la lerusalim, nici la sfântul
Munte. Tu ai de fäcut la vreme altà cAlAtorie. Iar
acum, dacA doresti, mergi In Moldova. Aceasta-ti
va fi tie de folos". Si staretul porunci lui Teo-
Ian sä se clued la Podol, partea de jos a Chie-
vului, unde va gäsi doi cAlug5ri moldoveni pe care
s5-i aducA la dânsul, la staret. Teofan plea la Podol
si inadevär g5si acolo doi alugäri moldoveni. Unul
din ei era Sofronie, prietenul si ucenicul lui Pai-
sie, care dupà moartea acestui din urmA a urmat
la stdretia MAnästirei Neamtu. Indeplinind Mgr-
cinarea, data' lui de staretul Paisie, Sofronie se
preg5tea acum sd piece inapoi, când se prezentä
la el Teofan si-1 pofti sA meargA la ascetul Doso-
lei. Acesta incepu sA roage pe Sofronie si pe to-
varäsul lui sA ia cu dânsii in Moldova pe Teo-
fan. CAlugArii moldoveni se invoirä cu pläcere la
aceasta si Teofan plecd cu dânsii, fäcându-le pe
drum diferite indatoriri.
Aceastä cale nu p5ru usoar5 lui Teofan, din
 287

pricina strâmtorärilor din partea turcilor $i a di-

-ferite lipsuri, pe care fu silit sä le Indure In cale,
..asa incât chiar îi pärea rdu cá a plecat din Chiev.
Dar nu In zadar Il trirnisese In Moldova Thainte-
vdzAtorul säu staret. Când cAldtorii se apropiarà
dc Mänästirea Neamtu, Ii intimpinä insu$ staretul
Paisie si salutd pe Teofan cu aceste cuvinte :
lf Fiule Teofane, nu inzadar ti-a fost biata ta CA-
lätorie la noi. Dumnezeu ti-a mäsurat toti pasii
täi $i ti-a pregätit räsplata ta". Mângâiat de sta-
retul, Teofan a &Mt la inceput In Neamtu, dupà
aceea s'a dus prin celelalte mänästiri moldovenesti,
väzu pozitiile lor, 'MOO rânduelele cAlugäresti,
obiceiurile si datinele vietii mänästiresti. lard ce
povesteste el despre viata cälugärilor nemteni :
Säräcia lor de bunä voe era desávArsitä ; prin
afarä de icoane, cdrti $i instrumentele pen-
tru lucrul manual, nu mai era nimic.
CAlugärii se distingeau mai cu samä prin sme-
renie, iar de mândrie $i fudulie fugeau. De urd $i
2avistie nu $tiau. Dadi se intâmpla ca cineva din
aprindere sau nebägare de seamä sä jicneascá pe
altul, se gräbea numaidecat sä se impace. Celce
nu voea sä ierte pe fratele ce i- a gresit, era alun-
gat din mändstire. Mersul cälugärilor era modest.
La Intalnire fiecare se silea sä apuce el inainte
cu inchinäciunea. In bisericá fiecare stätea la locul
ce i se hotárise. Vorbirea desartä nu era ingAduitä
nu numai in bisericA, dar nici inteun alt loc, nici
In mändstire, nici afarà.
Cu ava Paisie trälau atuncea 700 de cälugäri
si când se adunau la ascultare câte o sutà sau o
sutà cincizeci de insi, atunci unul din ft.* cAlu-
gári citea din vreo carte sau povestea ceva folo-
sitor pentru suflet. Dacá Insä cineva incepea sä
vorbeascA lucruri desarte, era Indatä oprit. Prin
chilii unii scriau cärti, altii impleteau, altii torceau
 288

lânä, altii coseau camilafce si potcapice, legau

metanii, teseau stofe pentwu rase si mantii, fäceau
linguri si cruci, sau se ocupau cu alte diferite
lucruri manuale. Tosi erau sub supravegherea du-
hovnicilor i povätuitorilor, la care mergand, î5i
märturiseau pAcatele i mai ales cugete!e, ince-
putul tuturor poftelor rele. Si aceasta o fäceau ei
de cloud ori pe zi : dimineata spuneau cele fäcute
noaptea, iar sara cele cugetate, vorbite sau lucrate
ziva, 5i toate acestea ei le descopereau cu srnere-
nie, färä rusinare si mintire. Färä binecuvântarea
duhovnicului nimenea nu Indräsnea nici mäcar sa
mänânce vreun fruct, care In tara aceea sunt
foarte multe. Lui Teofan Ii plAcu asa de mult
viata In Neamtu, Theta el rugá pe staretul Paisie
sä-i dea voe sä rämâná aicea pe totdeauna.
Dar Paisie Ii spuse : Mergi in Rusia si mai
slujeste putin bätrânului tau, care curând va trece
catre Domnul. Cu binecuvântarea lui mergi i te
mântueste acolo, unde-ti va aräta el". Teofan cu
mahnire se despärti de Neamtu. La plecare Paisie
ii zise : Fiule, Dumnezeu i Preacurata sa Maicá
sä te pAzeascä in toata calea ta. Crede cä Dum-
nezeu nu-ti va da sa suferi mai mult decat poti
1ndura i te va 1nvrednici de partea alesilor
pentru rugdciunile preacuviosilor párintilor nostri
Antonie si Teodosie, fkätorii de minuni ai Pe-
cerscäi si a bätrânului täu Dosotei. Fie peste tine
din partea noastrà binecuvântarea lui Dumnezeu.
Spune binecuvântatului tau bätrân multámiri
nu uita de säräcia noastrd duhovniceascd".
Aprovizionat pentru drum cu toate cele de
trebuinta, Teofan päräsi Neamtu si se întoarse cu
bine la Chiev. E interesantà incd i urmätoarea
istorisire a lui Teofan : Când el se intorcea la
Chiev si se Intâmpla sä fie oprit de turci, care-1
intrebau : cine-i si de unde vine, n'avea decât
 289

numai s arate foaea de drum dela Paisie, si In-

datà turcii Gland din mang, strigau : Dela Paisie ?"
Hai hai ! adeca mergi in pace. Vazand aceasta,.
Teofan se mira, cat de cunoscut era turcilor si
cat se stima de ei fericitul staref. Acelas Teofan
istoriseste despre curäfenia ortodoxiei In Lavra
lai Paisie, precum si de felurimea neamurilor care
alcAtuea soborul lui. Trgind deja in mänästirea
Solovgf, Teofan ispitind pe unul din ucenicii säi,,
It Intrebd Aratd-mi cum unesti tu degetele tale
ca sä-fi faci cruce ?" Acela-i al-MA unirea a trei
degete si zise : Asa, parinte, cum Inv* biserica
ortodoxg". Teofan la asta räspunse : Fiind in
pustie, eu nu opream pe oamenii Intunecafi sä-si
facd cruce cu douà degete, numai sä meargA la
bisericg. Dar tu fereste-te de tovaräsii rascolnici-
lor. Cand triiam In Chiev, n'am vgzut In toatà
Malorusia pe nimenea ficand-si cruce cu doug.
degete. Fost-am eu si in Moldova, la Mgngstirea
Nearnfu, la stareful Paisie ; acolo erau peste 700
frafi cglugäri din diferite färi Moldoveni, sarbi,
bulgari, ungureni, cufovlachi, greci, armeni, evrei,
turci, rusi si malorusi, si tofi acestia îi fáceau
cruce cu trei degete, iar despre facerea crucii cu
cloud degete nici se pomenea peacolo.
E interesanta deasemenea istorisirea, trans-
misa de Papadopol Kerarnevs, a grecului Cons-
tantin Caragea, care a vizitat pe stareful Paisie
de sarbdtoarea Indlfgrii Domnului. Acest grec inch'
mai Inainte pròcurase sfaretului Paisie din partea
tatglui säu manuscrisul unui pusnic, ce cuprindea
o Invgfaturg pentru monahi si pärintele Paisie, ca
mulfgmitä, trimisese tatälui lui Caragea o copie
de pe acel manuscript, scrisä cu mana sa cu litere
foarte frumoase si citefe.
Grecul dori sä vadä pe staret 1 sä se Inchi-
PAISLE 19
 290

ne icoanei fäcgtoare de minuni a Maicei Domnu-

lui. El descrie cdlätoria sa $i a sotiei sale din tar-
gu$orul Pa$cani la Mänästirea Neamtu, incântat
de locurile pitore$ti $i poveste$te imptâmpinarea,
ce i s'a fäcut la Neamtu. Ei au fost intâmpinati
In sunetul clopotelor, cinste care se dd numai Voi-
vodului i boerilor celor mari. Insu$i staretul cu
50 de calugäri cu camelavcele pe cap $i cu mantii
pe ei Ii intâmpenä in poarta mänästirii. Noi, is-
torise$te grecul, ne-am gräbit sä ne pogorâm din
echipaj iînaintând spre staret, i-am särutat dreap-
ta. Apoi am mers in biseric5 $i In cântári de ru-
gdciuni ne-am inchinat pela icoane, iar dupá aceea
ne-am dus la chilia staretului. Pentru intäia oard
in viatà am vAzut cu ochii mei sfintenia intrupatd
neprefAcutà. Pe mine tnä frapd fata lui, lumi-
noasä $i palidä, färä pic de sâtige, o barbä mare
$i albä, lucitoare ca argintul si curatenia neobi--
nuitä a hainelor sale $i a intregei incAperi. Vorbi-
rea lui era blândà $i cu totul sincerà. El fAcea im-
presia omului desprins cu totul de trup".
Istorisind apoi in scurt viata trecutd a staretului
rândueala lui mänästireascA, grecul descrie cum
a vizitat diferite incAperi din mänästire. Intr'una
din camere välzu o multime de cám4i strânse $i
a$ezate frutnos teancuri $i alte albituri, rase $i ca-
milavce, unde odatà pe sgptämânä vin cdlugärii
$i-$ iau albituri curate, $i anumiti supraveghetori
observd, ca rufäria veche, spälatä de ei, sä fie pu-
sä la locul säu. Dupg aceasta el fu dus In trapezä,
unde se adund toatd frätimea impreunä cu preo-
tul ce a slujit In ziva aceea. La mash' se a pe$te
$i untdelemn. Beau $1 vin dupà tipic. Preotul zi-
ce : Intru slava lui Dumnezeu", apoi : In sänäta-
tea Voevodului" si in sfar$it : in sänátatea tutu-
ror cre$tinilor". In timpul mesei unul din alit-
gdri cite$te in amvon din vietile sfintilor. Vorbire
 - 291 -
gcle prisos nu se aude, ci totdeauna e
curätenie mare si mare InfrAnare
Patru duhovnici zilnic umblä pela chilii si
supravegheazá lucrul fiecAruia. Dupdce am sezut
clestull vreme in chilia stare/ului, oaspetii au fost
-dusi in camera randuitä pentru ei, unde ei dea-
-semenea au fost impresionati de curätenia exem .
plarä si aranjamentul de bunä cuviintä. in tot tim-
pul cat au stat ei ta mändstire la sarbätoare, si
lor si celorlalti oaspeti li s'a dat mancare foarte
bunä de carne, de pasere, de pui, de peste, pane
albä, vin, dulciuri. Si tuturor celor adunati In curtea
mándstirii, cari erau ca la trei mii de oameni, li
s'au dat p4ne, peste si vin, cat le-a trebuit, färá
nicio platä. Rätnanand In mänästire cloud zile, cä-
lätorii s'au intors la Pascani.
Un loc cu totul defrunte capätä atat in viata
staretului, cat si In viata frätimii indeletnicirea
-cgrturäreascä a staretului. Incd din copilärie iubea
el citirea si copierea cártilor sf. IDAHO. Dar atun-
cea el le copia simplu, färà sä. se Intrebe de sunt
corecte sau nu. In Atos ocupatiunile sale cArturà-
resti luarä caracterul de verificare si corectare a
-traducerilor slavone dupä cele mai vechi traduceri
slave. Cand acest mijloc de corecturà nu (Wu
rezultake satisfäcätoare, staretul incepu sä se ocupe
-cu studiul limbei grecesti i cu adunarea origina-
lelor grecesti a literaturii patristice, si In Drago-
mirna pdsise deja la indreptarea cärtilor slavone
dupä textele grecesti. Nemultumindu-se nici cu
aceasta, staretul, dupà mäsura desävarsirii sale in
-cunoasterea limbei grecesti si a procurärii mijloa-
-celor stiintifice necesare, incepu insfarsit sä se o-
cupe cu traducerea din nou a cärtilor patristice
limba greacA In cea slavonä. In Neamtu tciate
-felurile de indeletniciri ale staretului intrase in
.debsebi Inteo faza de organizatie largä si regu-
 - 292 -
lath'. Cu ajutorul unor cAlugäri bine pregAtiti $ti
intifice$te $i sub conducerea statornicd a staretu-
lui, aicea se fAcea $i copierea cärtilor, $i indrep
tarea textelor slave dupA cele grece$ti, si traduceri
nouä din limba greacg. Insu$ staretul, cu toti anii
säi inaintati $i cu toatä limba sa, da ajutoarelor
sale pildá de activitate neobositA. Fiind toatä ziva
impovorat de treburile märiAstirii duhovnicesti $i
gospoclAre$ti, el noptile le petrecea traducând $i
indreptând la cärti. DupA cuvintele biografului sAu,
staretul ducea o muncA, care trecea peste puterile
unui orn. DacA nu 1-ar fi intärit harul lui Dum-
nezeu, n'ar fi fost cu putintA firii omene$ti sà SK-
porte o a$a munc5. Numai dacA lam in samA, cà .
toatA partea dreaptä a trupului staretului, panA îr
tAlpi, era acoperit de rane, a$a cA el nici nu se
putea culca pe partea asta, $i MCA e de mirare
cum putea suporta a$a muncA. $ezAnd inghebosat
pe patul sAu, era ingropat in cArti aicea se aflau,
diferite dictionare, biblia greacä i slavonä, gra-
matica greacä i slavonä i cartea care se tradu
cea. Tot aicea erau lurnAnAri aprinse. Iar staretul
inghebo$at ca un copilas mic, scria toatä noaptea,.
uitâncl. $i de släbiciunea sa, si de ranele sale $1
de nevoea de somn $i de odihnA, $i pAnA intea-
tAta se cufunda in ocupatiile sale, Meat nu auzea
toaca mAndstirii, nu observa nimica din celece se
petreceau imprejurul sdu $i nici nu putea d3 rAs-
puns la intrebArile ce i s'ar fi pus. Fratele de.
serviciu nici nu inggcluia in acest timp nimänui
sä intre la el ; când insA se ifea vreun lucru, ce nt.t,
se putea amâna, atunci ucenicul trebuea sA-i re-
pete de multe ori staretului cuvintele sale pAnA
sä primeascA dela el räspunsul.
Nevoit fiind astfel sA-i rAspuncIA, staretul ctk
durere $i oftare abea era in stare sl-$i desprindA
mintea de carte, cum recunostea $i el singur, and.
 - 293 -
2icea Pentru mine nu-i munch' mai grea, decât
când traduc $i sunt nevoit sà dau räspuns la vreo
intrebare. Atunci pâtig-mi desprind mintea de carte,
sunt tot acoperit de sudoare".
E locul, socot, s5 observ6m, ea' staretul avea
o neobipuità iscusintà de a scrie, care rar se In-
--tälnea la altul. In tineretà, de pildà, el a prescris
cartea sf. avd Doroftei : cât este ea de mare, dar
el a Ingràmädit-o pe 24 foite de hârtie, pe fie-
care päginutd de a lui erau 70 rânduri de scri-
soare obi$nuitá, subtire ca firul de Or $i literile
nu se läteau, ci erau vizibile $i curate, iar caetul
avea sus, jos $i pe laturi margind liber6, a$a cum
se cuvine. Când un ucenic mirându-se, intren pe
staret, cu ce penità a scris aceastd carte, poate cu
panA de p6un ? staretul ráspunse : nu ! Cu panä
cle gâsc6".
In anul 1787 staretul Paisie terminA cea mai
Insemnatä lucrare literard a sa : raducerea din
grece$te a CuvântArilor ascetice ale sf. Isaac Sirul.
In precuvântarea la aceastà traducere staretul is-
torise$te amAruntit atât despre imprejurdrile ex-
-terne ale acestei opere, cât $i despre greutAtile ce
a intimpinat la facerea truducerii $i despre mij-
loacele, prin care el a lnvins aceste greutAti. El
scrie : In anul 1786 mi s'a adus din sf. munte
Atos cartea sf. Isaac, scris6 de mân5, cu care pri-
lej ceice mi-au adus cartea m'au rugat sA p4esc
la traducerea ei. La aceasta md sileau $i fratii din
mängstire. Eu Insä, dându-mi sama de bgtrâneta
mea $i de extrema mea släbdciune, precum $i de
tnärimea cArtii, de greatAtile traducerei $i de ne$-
tiinta când putea sosi ceasul sfâpitului meu, am
-tot amânat implinirea acestei rugAminti.
Pe de altà parte Insà, luând In sam6 provi-
4denta Dumnezeeascä, care md Invrednicise s6 v6c1
inanuscriptul grecesc al artii sf. Isaac Sirul inadins
 - 294 -
adus mie pentru traducere si luând in considera-
tiune propäsirea mea in cunoasterea limbii gre-
cesti, precum i faptul cä aveam si mijloacele e-
cesare pentru traducere si simtind näscându-se in
mine dorinta de a päsi la acea traducere si in
sfârsit tinând samä si de rugarea necontenità a
fratilor, am inceput in acelas an, In postul Vas-
terei Domnului noua traducere a eärtii sf. rsaac
Sirul. La baza acestei traduceri am pus cartea gre-
ceased tipäritä, adusä mie inc4 in Dragomirna de
la Constantin Opole, dela Nechifor Teotochi ; iar
de cea scrisä de mânä m'am folosit pentru con-
trol. Si inadevdr, am avut mare folos dela ea si
färá ea, cu toatd stäruinta mea, numai cu cartea
cea tipAritä, traducerea mea ar fi fast cu totul in-
suficientá, de oarece in multe locuri unele cuvinte,
care se aflau In cartea slavonä, se gäsesc si in ma-
nuscriptul grec, iar in cartea greacA tipäritá nu se
gäsesc. Din aceasta se vede, cA in vechime ceice
s'au ostenit la facerea traducerei slavone au avut
in mând tot un astfel de manuscript al cArtii
grecesti..
A$a darà, traducând aceastä carte, dupà car-
tea tipäritä, eu in acelas timp am urmärit cu aten-
tie si cuvânt cu cuvânt si manuscriptul grecesc, si
vechea traducere rusascä, precum si pe cea indrep-
tatà in Dragomirna, descurcând cu luare aminte
numele si verbele, orientându-mä, pe cât a fost
posibil, $i dupä insusirile ambelor limbi greacä
$i slavonä. Toatd lucrarea aceasta am sävârsit-o .
cu mare bucutie sufleteasc5, netinând samä de slä-
bicitnea mea, nici de boala care sufeream, si asa
am terminat-o in anul 1787".
Descriind greutätile, intimpinate la facerea
traducerei, precum si mijloacele pentru inlätu-
rarea lor, staretul scrie : Ocupându-ma mu1t1
vreme cu indreptarea i traducerea cdrtilor pa-.
 - 295 -
tristice, am observat, cA toate artile din limba
greacI incomparabil mai clar dau senzul gramati-
cal deck traducerile slavone. Aceasta vine dea-
colo, cä limba greacä are $i prefixe $i sufixe 16-
muritoare, care ajutä la cäpätarea intelesului gra-
matical. Iar limba noastrd slavonä, desi intrece
multe limbi prin frumuseta sa i prin marea bo-
&lie de cuvinte, si din toate limbele se prezintá
ca cea mai apropiatà de limba greacä, dupd for-
marea numelor si verbelor si dupä sintaxa i in-
susirile ei, cu toate acestea pierde mult din pri-
cina lipsei particolelor lämuritoare. Cki desi pro-
numele ije, on, sei, toi in limba slavonä se intre-
buintase In locul particolelor din limba greacá,
tótu$ toate acelea nu pot fi intrebuintate cu acea
exactitate, cum in limba greacá se intrebuintazä
pelanel toate cuvintele $i cazurile, afará de abla-
tiv, si nu se poate da traducerei slavone un senz
a$a de limpede, cum il gäsim in cättile grece§ti.
Afará de aceasta, in limba greacä aproape toate
cuvintele de genul masculin si femenin, fie cd se
intrebuinteazä cu particole sau färd, au la nomi-
nativ i acuzativ pronuntie deosebità, multämitä
cária se capätä inteles limpede In vorbire : In limba
slavonä insä numele de genul bärbätesc la lucru-
rile neinsufletite se terminä la nominativ si acu-
zativ cu litera Z, iar cele femenine de lucruri
nelnsufletite in aceleasi cazuri se terminä n ta,
ceeace face ca intelesul sä fie mai intunecat.
Dupà aceea, desi In limba greacd $i slavonä
toate cuvintele de genul neutru la nominativ, acu-
zativ $i vocativ, atat la singular cat si la plural,
au aceea$ pronuntie, dar deoarece foarte multe
cuvinte grecesti de genul femenin la traducerea
lor In slavoneste sunt de genul neutru si din
aceastä pricinä capätä la nominativ i acuzativ o
 - 26 -
terminatie la fel, apoi i aceasta ingreueazd nu
putin intelesul.
Observând toate acestea si dorind ca in car-
ted mea $1 In genere In traducerile mele sà fie un
inteles oat mai apropiat de intelesul cartilor gre-
cesti, eu am luat sama $i la aceea, ca in cärtile
din acea limba preainteleaptä $1 profunda se pas-
treazä cu stäruinta cu toata bagarea de seamä $i
la toate cuvintele ortografia. Deaceea, devi aceasta
limba are multe cuvinte de acelea, care $i la sin-
gular, $i la plural au una $i aceea$ pronuntie, dar
nu se multäme$te numai cu pronuntia, ci fiecare
cuvânt are inteles i dupd ortografie. Observând
aceasta, eu mi-am pus de regula in traducerile
mete sa pastrez cu cea mai mare ingrijire orto-
grafia la toate cuvintele atat la plural cat $i la
singurit, ne negli And ortografia la nici un cuvânt,
deck doar numai din gre$ala. Incredintez pe ci-
titor, Cal in traducerea mea cuvintele intrebuintate
la singurit, ca singurit trebue sä se $i inteleaga
neaparat lar cele intrebuintate la plural, ca plu-
ral trebue sa se $i Inteleagä. Multämitä acestui
-fapt, In traducerea mea se obtine cea mai mare
limpezime In vorbirea slavond".
Spre lämurirea celor spuse mai sus, staretul
scrie mai departe Dupa cum s'a zis, in limba
slava numele de lucruri neinsufletite de genul
masculin terminate in Z $1 L $i cele de genul
femeesc terminate In E la nominativ $i acuzativ
singurit au aceea$ terminatie $i daca pelângä ele
nu este un verb activ sau alte cuvinte determi-
nante, atunci nimenea nu poate cunoa$te in ce caz
sunt puse ele. In grece$te, multdmita deosebirei
terminatiunilor, nu se intâmpinä aceastä neldmu-
rire.
Din cele spuse de starettil Paisie se vede, cu
câtà precautiune a lucrat el la traducerea sa din
 - 297 -
cârtile patristice. Si nu e de mirare, cA dui-A mär-
turia oamenilor cunoscdtori, traducerile starefului
Paisie au pref nu numai din punct de vedere reli-
gios-edificator, el. $i din punct de vedere $tiinfific.
Traducerile sale sunt superioare tuturor celor de
mai inainte de el, cáci el In lucrarea sa nu se màrgi-
neste numai a traoscrie Inteo limbAl oarecare, ci
se sileste a-$ procura copii sau tipArituri a cArtii,
ce traduce, In diferite limbi, apdrute In diferite
timpuri si le comparà unele cu altele, controlân-
du-le recipròc, restabile$te citirea cea mai adevA-
ratà, cu care prilej Insemneazd pe margine $i re-
dactiile diferite, &And astfel posibilitatea $i citi-
torului sä se convingä nemijlocit, câ redactia data'
de staref e cea adev5ratd. Aceasta-i metoda
de tradus a cärtilor patristice pând la staretul
Paise. Traducerile existente mai Inainte, fAcute
intotdeauna dui-A originalele grecesti, $i adesa
din bulg5reste, sârbeste, latineste sau poloneze,
se deosebeau In multe locuri prin obscuritate,
ceeace a $i suit pe .stareful Paisie sá pund aceast5
lucrare pe ni$te temeiuri mai bune $i mai In-
grijite.
Unul dintre cercetätorii manuscriselor scoa-
lei lui Paisie, N. Popov, In cartea sa : Manuscrip-
tele bibliotecei sinodale (patriarhicesti) din Mos-
cova, fasc. 2. Colectia Simonovsc, caracterizind
lucfarile de traducere ale staretului Paisie $i fo-
losindu-se intru aceasta de textul artii sf. loan
ScArarul, corectat de staretul Paisie, zice : Sta-
refill a tradus dupá un text grec tipärit, dar la el
se vAd $i adaose pe margine, dupá cärti scrise de
mânà. Unile note dau motiv sä credem, cà." tra-
ducdtorul a avut la Inda'mânâ nu numai texte gre-
cesti sau slavone, ci o serie intreagá de alte
texte. Pe marginea Sarii sunt multe Ins5mnâri,
cari märturisesc o munc'd mare Intrebuintatà la
 298

compararea textelor slavone cucele grecesti scrise

de mind si tipärite. Pelângd aceasta, traducgtorul
dovedeste o mare putere de pätrundere. De pildà,
inteun loc el face o notä : In cea tipAritä se in-
tâlnesc i astfel de cuvinte (urmeazA citatul), sunt
luate insA aceste cuvinte din altà carte ; de aceea
eu in traducere aceste cuvinte nu le-am introdus,
de oarece in celelalte texte grecesti i slavone ele
nu se afla". Sunt note, care l'amuresc un loc sau
altul pe temeiul altor locuri... PâtAla Paisie Ve-
licicovschi o astfel de referintä criticA fata de
texte nu intillnim nici la unul din scriitorii nos-
tril.
Noi am vazut deja, cà insus staretul recunos-
tea neeesitatea de a face traducerea sa cuvânt en
cuvânt, adecA stabilind pe calea unui studiu corn-
parativ textul adevärat al artii, s'a" traducd din
limba greacsat in cea slavonA cuvânt dupa cuvânt,
netinând deloc sama de ordinea cuvintelor in lim-
ba greacä. Negresit, fata de o asemenea metodà
de traducere, care nu tinea samd de ordinea cu-
vintelor ceruta de limba slavonä i rusascg, nu
totdeauna e destul de clarä si de evidentd ideea
autorului cdrtii si se iveste necesitatea de o aran-
jare premergAtoare a cuvintelor, pentru a pätrun-
de la intelesul cut5rii sau cutArii fraze, ceeace
-Ned indoialä ingreuiazA cetirea sau priceperea Cdr.-
tii ; dar pedealtd parte prin aceasta se inlgturà
arbitrul traducAtorului la construirea frazelor, care
poate atrage dupa sine si schimbarea intelesului
originalului. E nevoe de asemenea s'a" observgm,
cd staretul posedând o mare experientä duhovni-
ceascg, o mare putere de Otrundere si finetä de
a intelege, luminatà" si ascutità de nevointa sa In
rugkiune si de curätenia vietii i inimii sale, pà-
trundea adâne in intelesul cartii ce traducea, pri-
cepea sà aleagd cele mai exacte si mai potrivite
 - 299 -
cuvinte pentru exprimarea ideilor originalului
acestea fac traducerile sale, cu tot caracterul cam
greoi al constructiilor sale, Intelese In cel mai In-
nalt grad $i corespunzdtoare cu duhul autorului
tradus, $i de aceea si deosebit de pretioase. Dupd
exactitatea, expresivitatea, puterea $i profunzimea
expunerii, nu se pot compara cu traducerile sale
nu numai traducerile anterioare, dar nici cele de
mai târziu, fäcute de persoane mai erudite, de
care lucru ne putem convinge u$or chiar $i nu-
mai la o superficialä comparatie.
In Neamtu staretul aranjä munca de corectare
si traducere a cartilor patristice in chipul cel mai
larg. El adund Inprejurul ski un numeros grup
de ajutoare $i-i pregäti pentru treaba cdrturäreas-
cg. El ii invätä limba greacd $i pentru perfectio-
nare Ii trimitea In academia din Bucuresti. Unii
din ajutoarele sale, sub supravegherea sa di-
rectd, traduceau cärtile sf. Pärinti ; altii le trans-
criau. Ocupatiile $i le fAceau sau prin chilii, sau
inteo incdpere comund, sau insfär$it la stdretie.
Cereri la manuscripte erau foarte multe nu
numai din partoa cAlugärilor $i fratilor din MA-
nästirea Neamtu, ci $i din partea celor de prin
celelalte mänästiri, precum $i din partea persoa-
nelor particulare. Lucru pentru transcriitori era
tare mult. Unele din manuscripte purtau numele
unora din colaboratorii staretului la lucearile de
cArturgrie. Astfel de ajutoare mai deaproape ale
sale erau Ilarion, Macarie, Onorie. Mai departe
in manuscripte se pomenesc : schirnonahul Atanasie,
duhovnicul Natanail, monahul Pavel, scriitorul
Mihail, monahul Ioanichie, monahul Silvan, scrii-
torul Iachint, monahul Nazarie, monahul Mitrofan,
monahul Chiriac, diacon Timotei, monahul Gher-
vasie, ieromonahul Nicolae, monahul Filimon, Fi-
lip, monahul Teofan, monahul Antonie, scriitorul
 - 300 -
Ourie, scriitorul Climent, scriitorul Leontie, scrii-
torul hagi Emanoil, ieromonah Ignatie, scriitorul
Sofronie, scriitorul Spiridon, scriitorul Nicodem,
preotul Sofronie, scriitorul Gherasim, monahul
Sadat, scriitorul Iroftei, leronim, scriitorul Sava,
scriitorul Sergiumi preotul Dosoftei si scriitorul
Serapion, ierodiacon Cornelie, scriitorul Platon, etc.
Multämitä Muncii harnice a acestei grupe de
-colaboratori pregätiti, apare un mare numär de
traduceri indreptate ale cärtilor sf. Pärinti si foarte
jnulte copif dupá ele. Dupa nArturia profesorului
A. I. Iatirnirschi, din o mie de manuscripte, care
se pästreaza in biblioteca Manästirii Neamtu $i
care sunt scrise in diferite timpuri in limbile mol-
doveneasca, greceascä, latinä, italiana, nemtasca,
ebraica, araba, turceascd, sirianä, bulgarä, polo-
neza, francezä $i slavonä, cloud sute $aptezeci $i
,sase de manuscripte, sunt de pe vremea staretului
Paisie $1_____maLbine de patruzeci din ele sunt scrise
de mâna staretului, 1 aceste manuscrise din md-
-frastimaNE5E-Tfu alatuesc numai o micä parte din
toate câte au e$it din pana colaboratorilor stare-
tului $i s'au imprd$tiat prin diferite mängstiri $i
pe la chiliile cälugäre$ti ale Räsäritului ortodox,
dar mai cu seamä in hotarele Rusiei $i pela per-
soanele mirene. Profesorul A. I. Iatimirschi enu-
merà manuscrisele lucrate cu mâna proprie a sta-
retului Paisie. Manuscrisele acestea sunt urmätoa-
rele : 1) SfAtuiri despre näravul omenesc", a prea-
cuviosului Antonie cel Mare ; 2) Teologia sf. loan
Damaschin ; 3) Regulele monahicesti ale sf. Va-
silie cel Mare ; 4) Invataturi despre postnici, ale
aceluias ; 5) Cuvânt contra lui Evnomie, a aceluias ;
6) Note ale staretului Paisie, despre purcederea
sf. Duh, din operile lui Ghenadie Scolarul, Dio-
nisie patriarhul Ierusalimului, Marcu Efesiul, Ata-
riasie Alexandreanul, Joan Damaschinul, Evloghie
al Alexandriei, Märturisirea lui Iustinian, Efrem
 - 301 -
al Antiohiei ; 7) Note ale staretului Paisie dirt
operile sf. loan Gurädeaur, loan Damaschinul,,
Preacuviosul Filoteiu, Patriarhul Sofronie, Prea-
cuviosului Grigorie, Gherman al Constantinopolei,
Preacuviosului Isaia pusnicul, sf. Grigorie Palama,_
Preacuviosului Maxim Mârturisitorul. 8) Cu-
vântAri ale lui Grigorie Sinaitul ; 9) Epistolà atre
Xenia despre ceice petrec In tâcere, a sf. Grigorie
Palama ; 10) CuvântAri Indrumätoare ale aceluias;
11) Sf. Diadoh, episcopul : Povete active"; 12)
CuvântAri despre rugAciunea mintii, ale ltki Dionisie
Areopagitul si ale altor pArityti ; 13) Invätäturi ale
Avei Doroteiu ; 14) Viata Sf. Grigorie Sinaitul si
alatuità de Calist patriarhuls Constantinopolei; 15)
Expunerea canoanelor apotolice si ale sf. Pärinti,.
dupä tálcuirile lui Alexei Diaconul si Aristen ; 16)
Operele ascetice ale lui Isaac Sirul ; 17) Invätä-
turile lui Iosif Brieniu, cu un supliment care co-
prinde epistola papei loan atre Fotie patriarlyul
Constantinopolei ; 18) 0 lucrare a lui Calist Ca-
tafighiotul ; 19) Canoanele la cele 12 praznice pe-
doua coloane : la stânga traducerea lor veche, la
dreapta cea nouà ; 20) Scara preacuviosului Ioau
Scdraru ; 21) Invätäturile sf. Macarie Egipteanul ;
22) Cuvântilri morale pustnicesti ale preacuviosu-
lui Marcu postnicul ; 23) Cuvântäri despre purce-
derea sf. Duh contra patimilor de Marcu Efesiul ;
24) InvätAturi ale preacuviosului Nechita Scitul;
25) Operele preacuviosului Petru Damaschinul ;.
26) Räspunsuri ortodocsilor despre prigonirile
catolicilor, despre uniatie.
Autograful traducerei staretului Paisie e dupà
cartea greceascä tipärità la Halchi In anul 1775.
27) Raiul" de patriarhul Calist al Constantino-
polei i Ignatie Xantip ; 28) Colectia de ex-
tracte ale staretului Paisie din Dionisie Areopa-
ghitul, din Maxim Mârturisitorul din canoanele:
 - 302 -
apostolice, din sintagma lui Matei Vlastar, din
canoanele sinoadelor ecumenice, din Ioan Gurä-
deaur, din Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei des-
pre botez : 29) Colectie Dionisie Areopagitul
despre impärtä$ire, loan Guradeaur si Teodor
Studitul despre acelas lucru, Dionisie Areopagitul
o epistolä, Teodorit al Cirului despre cele 70 de
sAptdmâni ; 30) Colectie Cuvinte de mustrare
contra eresului lui Valaam $i Achindin, cuvinte-
alese de Simeon magistrul si logofatul $i o rugä-
dune de umilintä a lui Vasilie de Cezareea $i
Teodor Studitul ; 31) Colectie Sinodic In Du-
minica ortodoxiei, despre cele 7 soboard ecume-
nice a lui Gherman Patriarhul cuvânt la Buna-
Vestire, a lui Joan Damaschinul ; cuvânt la Schim-
barea la fata, la punerea In mormânt a Mântui-
torului, la adormirea Maicei Domnului, la Buna-
vestire, la nasterea Maicei Domnului, ale lui Epi-
-fanie al Cirului ; Laudd In cinstea Preasfintei Näs-
catoare de Dumnezen ; 32) Colectie Invätätura
despre rugAciune a lui Isihie preot din lerusalim
si despre näravul omenesc, de Antonie cel Mare ;
33) Lumina celorce stint In Intunerec, adresat la-
tinilor ce se intorc la ortodoxie ; 34) Cuvântäri
ale lui Simeon Noul Teolog ; 35) Cuvântäri ale
aceluias ; 36) Cuvânt cätre ceice se leapadà, a lui
Simeon noul Teolog ; 37) Cuvânt despre Preotie,
a lui Simeon Tesalonicul ; 38) Pätimirile sf. mu-
cenic Anastasie cel Nou, care a pätimit in ora$ul
Ohelvin ; 39) Taction a lui Nicon Muntenegrea-
nul; 40) Invätäturi de trezvie a lui Filotei Sinai-
tul ; 41) Despre täcere de preacuv. Talasie Libianul
Filimon Sihastrul ; 42) Tâlcuire la cartea Can-
tarea ântarilor" de Fericitul Teodorit ; 43) In -
vatäturile lui Teodor al Edesei ; 44) Catehume-
nele lui Teodor Studitul.
Eritinierá deasemenea profesorul Iatimirschi
 303

§i manuscrisele scrise de ucenicii staretului dupg

alegerea 5i insärcinarea sa. Dar n'avem putintá de
a le in5ira pe toate aicea. Scrierile unora dintre
pärintii Bisericii se intâlnesc printre aceste ma-
nuscrise cu deosebire in numär mare de manu-
scripte. Astfel sunt de pildd operile lui Teodor
al Edesei, Filotei Sinaitul, Simeon Noul Teo log,
Petru Damaschinul, loan Scdraru, Isihie ierusali-
mleanul, Isaac Sirul, ava Doroftei, Grigorie Pa-
lama, Vasilie cel Mare, etc. Evident cä" aceste
scrieri erau foarte mult cerute. 0 Insemnatä parte
de manuscripte o alatuesc colectiunile de extra-
geri din cgrtile patristice sou cu chestiuni dog-
matice sau liturgice, sau morale ascetice i cano-
nice. Cu deosebire staretului Paisie Ii pläcea sä"
facä asemenea colectii 5i deprinsd la aceasta 5i pe
ucenicii säi. Dupd pärerea staretului, nu-i suficient
sä te märginesti numai la citirea cArtilor patristice,
cäci la aceasta atentiunea si cugetarea cititorului
nu urmäresc totdeauna cum trebue cele citite.
Pentru a lega mai bine atentiunea 5i cugetul de
cuprinsul cArtii citité, e trebuintä sä urmäre5ti cu-
vânt cu cuvâut textul càrfii, iar aceasta se obtine
mai bine când copiezi cartea. Inse5i inceteneala
acestei lucräri dá putinta de a pätrunde mai bine
5i mai deplin ideea celor scrise. Cu acest prilej
cuprinsul cArtii se inrude5te mai deaproape cu
sufletul cititorului 51 se imprimä mai adânc in-
Dar a copia toatà cartea in intregime nu este
totdeauna cu putintä i apoi nici nu-i totdeauna
de trebuintä aceasta. Câteodatä ajunge numai sä
estragi din ea lucrurile cele mai insemnate, ca
apoi sä le ai totdeauna la indämânä, ca sà le ci-
te5ti din când in când i sä le folose5ti in inte-
res literar, in lucrAri literare, In scrisori, sd le co-
munici altuia, etc. Citind diferiti pdrinti biseri-
 - 304 -
cesti, cari au scris despre acelea$ lucrAri, poti
prin notele extrase din ei sd lämuresti mai bine
5i sub toate raporturile un anumit lucru. Se ob-
tine o enciclopedie teologico-asceticä, un dictionar
explicativ al tuturor conceptiunilor, coprinse in do-
meniul vietei religioso-morale si in conceptia
despre lume a crestinului. Alcätuitorul acestei
cárti a avut In mânile sale câteva din astfel de
colectii cu sentinte $i discutii de ale sf. Nrinti,
e$ite din $coala staretului Paisie. Una din colec-
tiuni e scrig de mâna arhimandritului Moisei,
egumenul Sihästriei de Optinsc, In timpul petre-
cerei sale in pädurile Roslovschi, in guvernämân-
tul Smolensc.
Aceastà colectie poartà numirea Despre ne-
vointele monahicesti" si e alcátuitä In intervalul
de timp dintre anii 1812 $i 1822, coprinzind In
sine extracte pretioase din al-tile sf. Pärinti des-
pre viata duhovniceased läuntricA, in$irate In or-
dine sistematicä. Colectia aceasta n'a apärut tipà-
rit si se pästra inainte de revolutie In biblioteca
Sähästriei Optinsc. AM colectie e scrisäi de schi-
monahul Atanasie, ucenicul starefului Paisie $i u-
nul din secretarii senatului, acelas, care a prezen-
tat lui Gavriil, Mitropolitul Petresburgului, tradu-
cerea Filocaliei, fkuta" de Paisie, iar in urmä a
trdit in mängstirea Sfensc din eparhia Orlov, unde
a si murit la anul 1811. Colectia sa schimonahul
Atanasie, 1nainte de moartea sa cu doi ani, adecg
in 1810 a dat-o ca binecuvântare altui schimonah
Atanasie, fost rotmistru al regimentului de husari
$i cu familia Zaharov, deasemenea ucenic al sta-
retului Paisie, si care a. träit in urnA in SilAstria
Plosceansca, tot din gubernia Orlov $i tot acolo
a $i murit in anul 1825. In colectiunea lui Ata-
nasie snnt adunate extracte din operile sf. Pgrinti
relatiy la diferite chestiuni ale vietii religioase
 305

morale, ca de pildà: despre post, despre rugl-

ciune, despre mândrie, etc. Dupà fiecare chesti-
une se dau numeroase extracte din pArintii Bise-
ricii $i astfel se revarsä asupra acelor chestiuni a
lumind lämuritoare din toate pArtile. Acela$i ca-
racter au $i toate celelalte colectiuni.
Munca literarä a staretului Paisie in Neamtu
$i in celelaite locuri nu s'a märginit numai la tra-
duceri $i descoperiri de cárti patristice. El a pur-
tat $i o vastä corespondentà cu multe persoane-
pe diferite chestiuni de viatá bisericeascá $i du-
hovniceascl Cu aceastä corespondentá ne vom o-
cupa in capitolul uningtor.
 Monastirea Neanitu in Moldova

CAP. IV.

Staretul Paisie si corespondenta sa cu (Waite

persoane pe diferite chestiuni referitoare /a viata
i credinta creginl

Slava mereu crescandä a staretului Paisie, ca

invätätor al vietei duhovnicesti, a fäcut pe multi
sä se adreseze lui cu intrebäri scrise. La aceste
intrebäri stareful räspundea prin scrisori, câteo-
datà a$a de lungi, Incat acestea $i dupà proportii,
$i dupd modul de expunere aveau infäli$area unor
adevärate lucrAri.
In aceste scrisori ale sale i$i expunea ideile
sale $i da sfaturi in diferite chestiuni din viata
monahiceascä $i in genere bisericeascä. Astfel de
scrisori ale starefului apartin la toate perioadele
viefii sale din Atos $i Moldova. Unile din ele, in
tare se vorbe$te de ocupatiile cArturäre$ti ale sta-
refului $i se expun cugetdrile sale despre mona-
 307

tism, noi le-am citat deja sub formA de extracte

in diferite parti ale cArtii noastre. Acum vom a-
duce citate din alte scrisori ale sale, care incA nu
s'au tipArit !And acum. In timpul când staretul se
afia TricA la Dragomirna, se adresA lui ieromona-
hul Sofronie, egumenul unui schit Robaia, cu ru-
gAmintea sä- i trimitä un preot pentru organizarea
vietei de _obste. Staretul Ii rAspunse : La cere-
rea voastrA, de a vA trimite un preot sA vA or-
ganizeze viata de obste, nici nu $tim ce sA vä rAs-
pundem. Si noi Insine suntem la Inceputul trebii $i
in multe privinte avem $i noi nevoe de povete.
Noi numai atâta vä putem spune, cum pe teme-
iul sf. Scripturi $i dupa regulele sf. IDAHO ati
putea sa vä' organizati viata duhovniceascA. Intâiu
se cere, ca egumenul sA fie Inteleptit din sf.
Scripturi $i drept $i sä' stie s5 invefe i p uce-
nicii sAi, sA aibd catrA toti iubire adevAratd i ne-
-fdtarnicA; ca el sA fie bland, smerit, rAbdätor, liber
de mânie si de toate celelalte patimi, ca iubirea
de argint, mândria, lAcomia, etc. Ucenicii pe de
alta parte trebue sa fie in mânile egumenului, ca
un istrument In mânile unui mester, sau ca lutul
în mânile olarului ; sa nu facä nimic farà bine-
cuvântarea lui, sa-nu aibA proprietatea lor, ci toate :
si cärtile, si patul, si celelalte sA le aibA dupa
binecuvântarea parintelui ski ; ca ei sA nu-$ crea-
mintii lor si intr'un cuvânt, ca ei sA fie ca
niste morti pânAla moartea lor, neavând nici vo-
intA, nici judecatä. Acesta trebue sA fie statutul
unor adevarati ascultAtori si ucenici. Orunde s'ar
afla schitul vostru, el nu trebue sA fie supus al-
-tei mängstiri, ci trebue sa se administreze singur
de sine, ca fratii lui sA se mântueascA prin egu-
menul lor, dupa cum acest din urmd se mântueste
In Domnul. AceastA rânduealA trebue sA fie Intd-
rita prin binecuvântarea ambelor parti $i a sta-
 308

tului, $i a arhiereului locului. In schitul vostru

trebue sA aibá intrare femeile. Numai in chiptit
acesta $i cu mare trudä veti putea realiza o
mântuitoare pentru voi $i pricutä Domnului. lar
dacd cineva din voi vrea sà treacg ca sà träiasca.
la noi, apoi Dumnezeu $tie de ar putea
a$a râvtià, ca sA rabde pand in sfâf$it nevoea si
lipsa noastrà de hrand, de haine, de chilii $i de-
toate celelalte. Iatà tot ce và putem spune dint
partea nepriceperei noastre. Dar Dumnezeul nos-
tru $i Domnul Iisus Hristos sá" fie pentru voi
$i Pricepere pentru sfânta mântuire $i viata
ve$nicd".
Dupà cum se $tie, staretul a trimis din Secti,
ucenici de ai sal la Bucure$ti ca sä invete limba
greacg. La doi din ace$ti ucenici i anume lui Do-
rotei $i Gherontie staretul trimitindu-le ate pu-
tini bani, le-a scris o scrisoare prevenitoare pe-
ch2stia, cà ei, cu invoirea Vlàdicilor, sunt indem-
nati sà mânânce carne. Staretul le scrie Mie mi
se pare, Ca' dupd cugetarea dreaptä si dupd ran-
dueala sf. Biserici ortodoxe, chiar nici unui inger
nu trebue a vä supune in aceasta chestiune". El
le indreaptá atentiunea la scrierea : Dac4 monahii
pot mânca came", a staretului Vasilie, care a scris-o.
nu %fa' harul Dumnezeescului Duh. Dupà potop.
Domnul, pentru sldbiciunea omeneascA, a ingá-
duit mâncarea de carne, dar regula vietii cälugä-
resti corespunde vietii celei din raiu, unde nu era
inâncare de carne. Si de$i la incepiitul alugAris-
mului au fost pealocurea abateri dela aceastä rân-
duealà, mai ales prin ora$ele mari, dar sf. Sava
cel Sfintit a intärit nen-Oncarea de carne. Si re-
gula aceasta a devenit ob$teascd in toate tärile
Deaceea nu ne putem sprijini pe aceea, cà ne-
mâncarea de carne este numai un obiceiu local.
Aceasta nu se poate rasa la voea fiecäruia i apoii
 309

e nedrept sA -zicem, cä nemâncarea de carne ar

vAtAma sAngtatea. Nu trebue s ne jenikn de ceice
mAnâncg carne, ci trebue sà pläcem mai nault lui
Dumnezeu deck oamenilor ; chiar ceice và ade-
menesc, ca sà vA abatA dela statornicia voasträ,
singuri au sA vA laude, vAzind tgria voastrg. Sta-
retul aminteste ucenicilor sAi, cA si fratii mAngs-
tirii si pusnicii s'ar scandaliza $i s'ar omorâ, dacA
_ar afla, cA ei s'au apucat de mâncat carne.
In scrisoarea, trimisd In Rusia, cAtrA rno-
nahia Maria Petrovna Protasieva, egumena co-
munitAtii Alexeevscaea din Arzemas, staretul ex-
plied importanta ascultgrii, ca temelie a vietii
cAluggresti. M. P. Protasieva, pogorându-se din-
-teo familie avutA, din frageda copilArie a a-
vut inclinatiune cAtrA viata monahiceascg. Tatgl
sAu impotrivindu-se multA vreme dorintei ei, cedd
In cele din urmA rugAmintelor ei si o a$eazA in
mängstirea de fecioare din Costroma. Ea era fiica
duhovniceascA a cunoscutului staret Teodor Usa-
-cov $i dupa binecuvântarea acestuia fu aleasg de
surori eglimen6 a comunitAtii de femei Alexeev-
scaia din Arzemas. Dupg moartea staretului Te-
odor, Maria Petrovna se adresä pentru povete
-cgtre staretul Paisie. Scrisoarea staretului cätrà
dânsa se incepe cu citarea cuvintelor lui Hristos :
Foc am venit sA arunc pe pämânt i cat a$ dori
sA fiu acum aprins (Luca. XII, 49). Acest foc
dumnezeesc 1-au primit In inimile lor sf. apostoli
aprinzindu-se de dragoste infläcAratá cdträ Dom-
nul, au läsat lumea $i toate cele din lume $i au
urmat lui Hristos. Ei s'au devotat lui $i cu sufle-
tul $i cu trupul, au lepAdat si voea lor, $i cuge-
-tul lor, asa cA cu mare bucurie puteau spune : IatA
noi am läsat toate $i Ti-am urmat Tie (Mat. XIX,
27). Aceastd sf. Ascultare de Domnul au pästrat- o
ei In ininaile lor panAla sfar$itul vietii, pecetluin-
 310

duo cu suferirea a nenumärate ispite $i cu felu-

rite morti $i eu värsarea sângelui lor pânäla ulti-
ma piaturä. Acela$ foc dumnezeesc. al iubirii $i
ascultärii 1-au primit sf. mucenici, cari au räbdat
pentru Hristos cu bucurie nenumärate munci $i
cea mai cumplità moarte. Acela$ foc dumnezeesc
1-au primit in sine toti preacuvio$ii $i de Dumne-
zeu purtätorii pärintii no$trii, care au fugit de
lume i de toate cele din lume, cari au petrecut
viatä de obste cu supunere deplinä $i täerea
voei lor, sau s'au nevoit in pustietäti, in munti $i
in pe$tere, au umblat pe calea cea ingustä $i grea,
s'au rästignit impreuná cu Hristos, si-au petrecut
viata in foame $i in sete $i in tot feltd de päti-
miri rele, in rugiiciuni necontenite $i in lacrimi,
päzind in toate curätenia $i neprihänirea dumneze-
estilor porunci. Tot acest foc dumnezeesc al harului
1-au primit $i toti sfintii, adeväratii robi ai lui Hristos,
oameni de toate treptele $i rangurile, cari cu in-
grijire au päzit poruncele evanglielice cele de
suflet mântuitoare, färä implinirea cgrora cre$ti-
nul ortodox nu se poate mântui numai cu credintä.
Arätând apoi cà de acela$ foc dumnezeesc a
fost insufletitä Ma din pruncie $i aceea, cAtrà
care scrie el acum scrisoarea sa, ca pentru dra-
gostea lui Hristos ea a in durat o multime de
sarbe $i strâmtoräri. In$irând câteva imprejurdri
din viata ei $i implinindu-i cererea de a-i da po-
vete folositoare in imprejurArile grele, in care se
afla, staretul vorbe$te apoi de insemnätatea as-
cultärii :
De vreme ce tu prin propria ta experientä
ai aflat roadele binecuvântatei ascultäri $i roadele
blestämatei neascultäri, apoi se cuvine sg-ti spun
câteva cuvinte despre sfinta ascultare. Dumn eze-
easca ascultare e atât de necesarä pentru a pläcea
cu adevärat lui Dumnezeu, cà färä de ea nu se
 - 311 -
poate nicidecum sluji lui Dumnezeu,. lath pentruce
sfânta ascultare a $i fost sklitä de Dumnezeu in
trei locuri : in cer, in rai $i pe pämânt. In cer
puterile cere$ti, in rai in oamenii cei dintäiu,
e pätnânt in sfintii ucenici $i apostoli ai Dom-
ului. $i tot in aceste trei locuri s'au ardtat $i
oadele preabinecuvântatei ascultäri $i ale bleste-
atei neascultäri. In ceruri puterile cere$ti, cari
u päzit ascultarea cátrd Dumnezeu, s'au invred-
icit, luminate de Duhul sfânt, sä petreacA cu El
n veci i neschimbat ; diavolul insä de$i fäcea
arte din ceata ingereascä, cäzind din ascultare
rin propria lui vointd si mandrindu-se, a fost a-
uncat din cer impreund cu alti ingeri lepädati
o ela Dumnezeu, cari au ascultat sfatul cel räu al
11
iavolului $i lipsindu- se de lumina cea dumneze-
ascä, cu vointä a devenit intunerec, s'a fäcut
rá$ma$ul lui Dumnezeu $i du$manul mântuirii
ravoslavnicilor crestini. In rai, câtd vreme oame-
ii dintAiu au petrecut in adevärata ascultare de
umnezeu, ei s'au desfätat de vederea fetii lui
umnezeu $i de felurite daruri ale sf. Duh. lar
nd prin propria lor vointä au ascultat sfatul
lavolului, au cAzut din ascultare, s'au mândrit,
grind sä fie asemenea lui Dumnezeu, atunci
ncitti fiind la moarte de câtrd Dumnezeu, au fost
4goniti din rai i s'au fäcut pricinuitori ai rnortii
ihtregului neam omenesc.
$i dacd nu vienea fiul lui Dumnezeu prieri
ascultarea sa Cited Dumnezeu Tatäl i sä pund
(iapät neascultärii lui Adam, atunci neamului orne-
nesc nu fi rämas nici o nädejde de mAtntuire
din moarte $i din pierzarea ve$nicä. Acestea-s
roadele ascultärii si neascultärii In neamul orne-
nesc. Insfax$it pe pämânt Hristos, Fiul lui Dum-
nezeu, pogorându-se din cer, nu ca sä facd voea
sa, ci voea Tatälui celui ce l-a trimis, cArtia a $i
 - 312 -
fost el ascultAtor pânä la moartea de cruce, a
sAdit dumnezeeasca sa ascultare In sf. säi ucenici
si apostoli. Aceia din ei, cari au rämas In acea-
stä ascultare pAnA la moarte, au adus prin pro-i
poveduirea lor toatä lumea la cunostinta de Dum
nezeu i acum domnesc In ceruri impreunA c
.Hristos, Domnul i InvätAtorul lor. Iuda insg, care
a cAzut din sfânta ascultare si In loc de a asculta
pe Domnul, a ascultat de diavolul, a cAzut in
de..snAdejde, s'a spanzurat si a perit pentru vecie
si cu duhul si cu trupul. Astfel si pe pämânt s'au
arAtat roadele ascultärii si ale neascultärii.
Pe aceastä dumnezeeascd ascultare, säditA pe
pAmânt de insus Domnul nostru Iisus Hristos, se
Intemeeazä cinul alugAresc, fie cu viatä de obste,
fie trAind ate doi sau trei ImpreunA, sau petre
and in pustie. Ei cu totii In cea mai mare part
au Inceput viata lor cAlugäreascä dela ascultar
prin aceasta au ocolit cu ajutorul lui Dumne
zeu ispitele drAcesti. Cine insä a Inceput de ca
pul lui viata sa monahiceascA, pe acela 1-au ajun
felurite ispite diavolesti, de care sä ne izbäveascá
Dumnezeu cu harul ski".
Incheind scrisoarea, staretul indemna pe M.
P. Protasieva sA dea prin viata sa pildä surorilor,
peste care ea este pusA egumenA. PovAtueste-le,
scrie staretul, pe calea mântuirii, dân du-le
pildd de toatA fapta bunA cu ajutorul lui Dum-
nezeu, prin Implinirea cu sârguintä a poruncilor
-evanghelice, prin iubirea cea catre Dumnezeu
aproapele, prin blândetä si smerenie, prin cea mai
adâncA pace cu tofi, prin milä de mamä, rAbdare
Indelungd rAbdare, prin rugAciune cu lacrAmi,
prin mângAere $i Indemnare la toatA fapta bunä,
purtând prin dragoste dumnezeeascä greutAfile
neputinfele lor, umbrindu-le cu iubirea cea Dum-
nezeeascA, ca pe niste surori i ucenite ale lui
 313

Iiristos, povätuindu-le cu sârguinn la pgzirea ade-

väratei ascultäri cätre Dumnezeu, la täerea voei
sau mai bine la omorárea vointei lor celei protiv-
nice, la päräsirea gândurilor lor. Iar pe tine in-
suti in taina inimii tale $i a sufletului nu soco-
-te$te-te cä" nu e$ti inaintea lui Dumnezeu decât
praf si cenusd, cea mai pdcätoasä dintre toti oa-
menii. Sileste-te deasemenea sä fii pildä pentru
surorile tale si prin pdzirea canoanelor sf. Pärinti,
$i prin ostenelele trupesti dupd puterile tale $i
pe cât poti prin ascultarea pravilei bisericesti, $i
prin inchinAciuni mari si mici ; deasemea si pra-
vila de chine, rânduitä de sf. Pärinti, impline$te-o
-cu frica lui Dumnezeu, cu citirile, cântdrile si
metaniile rânduite. Citeste cu sârguinn, cu mare
luare aminte si cugetare cdrtile sf. Pdrinti despre
ru,gdciunea ce se sävârseste de minte in inimä,
care este nevointa monahiceascA cea mai adevä-
ratä $i mai pläcutd lui Dumnezeu, $i dac5 cu aju-
torul lui Dumnezeu vei pricepe din invátätura sf.
Pdrinti intelesul adevärat al ei, apoi sile$te-te si
la implinirea ei, chiemând pe Dumnezeu in aju-
tor, $i vei primi dela dânsa mare .folos pentru
sufletul nu. Sileste-te sä." nu osândesti niciodatä,
cdci unul este judeckorul cel drept, Hristos Dom-
nul, care va räspläti fiecAruia dupà faptele sale.
Osândeste-te pe sineti si nu vei fi osânditä la
adoua si infricosata sa venire. Tot celuice gre$e-
$te fan de tine iartä-i gresala din toatà ininia,
pentru ca si Tani cel ceresc sà-ti ierte gre$alele
tale". Cu aceste povete inchee scrisoarea sa sta-
retul cätre M. P. Protasieva.
In vara anului 1793 veni o scrisoare cätre
ieromonahul Agaton, egumenul mänästirei Poiana
Voronei din Moldova, iscälitä de 13 monahi si
de toti fratii mändstirii impotriva ieromonahului
-Teopemt din acea mänästire, cd hule$te eärtile sf.
 314

PArinti, care Inv* despre rugäciunea mintii &Ore

lisus $i nume$te aceste cärti eretice $i farmazoni-
ce, In timp ce aceste cärti, dupd cuvintele petitio-
narilor, sunt primite de ei din mäniistirea stare-.
tului Paisie. Petitionarii cereau, ca Teopemt sä
dovedeascA in soborul fratilor, eh' ele sunt eretice.
Toti monahii se adunard In bisericA $i chemard
pe Teopemt, dar el nu veni. Atunci nierserd la
el la chilie si intrebarà, pentru ce le numeste-
el eretice. Teopemt räspunse : Toate cArtile, pe
care le cititi voi, sunt chimere si voi sunteti im-
prelestiti. Sfânta rugäsiune a lui Iisus el o nu-
meste erezie si zicea, cä aceastä erezie e din muntii
Mosenschi si apoi a ajuns $i la staretul Paisie,
acum vreo 30 de ani In urmä. Dupà aceea a venit
In mänästirea Poiana-Voronei Iachint, un duhov-
nic din Neamtu, $i sfátui pe Teopemt, du,pd ra-
Omintea fratilor.
Dará acesta si lui ii räspunse ca si fratilor.
Atunci se hotärirä sä dea jalba staretului Paisie,
arhimandritul dela Neamtu, cu ardtarea tuturor
imprejurArilor acestei afaceri. Jalba fu primitá de
staretul la 19 Iunie 1793. Cu treizeci de ani In
urmd, staretul Paisie, aflându-se MCA In Drago-
mirna, in adevár scrisese o carte despre rugâciu-
nea lui lisus, dar nu ca laudd eresului, care se
ivise atunci pintre monahii din muntii Mosensc,
ei pentru combaterea lui. El dovedise sfintenia $i
legitimitatea rugAciunii lui Iisus cu citate din nu-
meroase cärti ale sf. Pärinti ai Bisericei. $i acum
el päsi din nou prin scris la apärarea rugAciunii
mintii. Dovezile sale de altädatä el le complec-
teazA cu allele nouä, imprumutându-le din cärtile
patristice. De oarece aceste dovezi le-am arAtat
deja in capitolul al doilea din partea a patra, unde
am vorbit de rugAciunea mintii, nu mai e nevoe
sä le mai repetAm. Vom aräta numai cuvintele din
 - 315 -
incheierea scrisorii staretului Paisie : Cer si vá
rog din tot sufletul, sä aveti credintá neindoitä In
cartile sf. Pärinti $i In invátátura cuprinsá intr'in-
sele, cAci ea e in totul la fel cu cea din sfintele
Scripturi si cu intelegerea tuturor Invätätorilor a
toatá lumea 5i a intregei Biserici, de vreme ce
acelas Duh sfânt a lucrat intru ei. Invátätura, al-
prinsá In cärtile sf. Pgrinti, este adevärata povatá
a monahilor, cari doresc sá se mântuiascá, si voi
tinându-vä de ea, fugiti si vá' ascundeti de hula
hulitorului ce s'a ivit la voi, care ponoseste cär-
tile sf. Nrinti celor de Dumnezeu purtátori. Cáci
nici el, nici altii asemenea lui, nu pot aduce nici
un singur martor sfânt, in sustinerea relei lor in-
vátäturi si a hulelor sale, ci toatd temelia o asazá
ei pe nisipul mintii lor stricate si corupte, indem-
nati fiind de diavolul, tatäl minciunii. Voi insä,
fiii adevärati si cEedinciosi ai sf. Biserici ortodoxe,
Intdriti-vä pe piatra cea neclätitä a credintei : cáci
voi aveti pentru adevárata implinire a poruncilor
lui Dumnezeu si pentru aceastá sf. rugäciune o
mare multime de márturii ale preacuviosilor si
purtàtoril®r de Dumnezeu pärintilor nostrii, a cá-
rora copie v'o si trimit odatä cu aceasta. Urmati
sfânta lor Invátáturä, siliti-vä cu sufletul si cu tru
pul la toatà fapta but-15 si plácutd lui Dumnezeu,
dupd puterea voastrá si cu ajutorul harului lui
Dumnezeu. Iar cu hulitorul acela, dac'd nu va vrea
sd se pocgiasc5, cer $i vä rog sd nu aveti nici o
impártásire. Dacá e cu putintä, depärtati-1 dela
voi cu dragoste, ca viata voastrá sá fie linistitá si
pasnicá, fárä nici o turburare, intru slava lui Dum-
nezeu si spre mântuirea sufletelor voastre, pe care
v'o doresc din toatá inima".
Când fratii din Poiana-Märului si-au ales de
staret al lor pe ieroschimonahul Alexa, chiar a-
cela, care venise in Dragomirna sä imbrace pe sta-
 316

Tetu1 Paisie in marea schima, atunci unii din frati,

cunoscand näravul bland $i smerit al lui Alexa,
se indoeau de va putea el sa fie un bun egumen,
au scris despre aceasta staretului Paisie. Staretul
le scrise prin urmdtoarea scrisoare : Nu va tur-
burati de nerautatea $i smerenia lui. In acestea-i
radäcina $i temeinicia vredniciei de egumen. Sfintii
pärinti scriu, ca egumenul sa fie caträ frati sme-
rit, bland, neraufácios, pa$nic, capabil sä sufere
insus orce repros, daca una ca asta s'ar intâmpla
din indemnul diavolului, ca sa poata da $i frati-
lor pilda de rabdare $i de intelepciune. Nu vä
turburati nici de aceea, cum cd el n'ar fi cunos-
cand trebile gospodare$ti : puternic este Dumne-
zeu sa indeplineasca aceastä treaba $i prin alti
frati. Lucrul cel mai trebuincios pentru mantuirea
voasträ este sa priceapa a indrepta cum se cuvine
sufleteie voastre pe calea implinirii poruncilor lui
Dumnezeu $i a invataturii sf. Parinti. Nu vä tur-
burati ca el e slab cu trupul, cata vreme e sänatos
cu duhul, sanatos la cugetarile duhovnicesti. Dea-
ceea, preacinstiti parinti $i frati iubiti in Domnul,
cu lacrämi \TA rog, cäzind la picioarele voastre,
nu treceti cu vederea sfatul meu, ci primiti pe
pastoral cel de Dumnezeu daruit yowl, pe prea-
cinstitul párinte Alexa. Cunoscand slabiciunea sa-
natátii lui, nu cereti dela el ostenele trupesti mai
presus de puterile lui, ci paziti-1 si-1 crutati in tot
felul sa nu se sacatueasca inainte de x,reme pu-
terile lui $i. sa nu sufere $tirbire folosul fratilor ;
ajunge pentru el, sa $adá mai mult la chilie, pä-
zindu-si sänätatea, sa citeasca carti folositoare pen-
tru suflet $i sa fie gata la vreme de nevoe sä dea
fratilor sfaturi folositoare pentru mantuire.
Asemenea $i in trebile gospoclare$ti de afarài
nu-1 nesocotiti, cum ea ar fi neexperient, ci la orce
iacepeti, la orce treaba, luati totdeauna blagoslo-
 317

venie dela el cu toatä smerenia, de$i s'ar pärea

vre unui frate in o treabA sau alta, cä nu trebue
a Intreba pe pärintele, cAci fratele $i singur $tie
bine, ce trebue sá facä. Aceasta-i dela cel viclean.
Dupá Dumnezeu Insä $i dupä sfintii pärinti e re-
gula urmAtoare : la orce treat* orcât de experi-
ent ar fi un frate, trebue mai Intäi de toate sä
intrebe pe-egumen $i nesilindu-1 sà revinä la IA-
rerea sa, sà astepte el ce va zice acela : cAci
fratele trebue sä se smereascá, ca $i cum n'ar sti
nimic, si cum va zice el asa sä facg. $i atunci
Dumnezeu, väzind smerenia fratelui $i adevärata
lui ascultare, va intelepti prin Duhul säu cel sfânt
inima egumenului sä dea celuice cere räspuns In-
telept $i va ajuta pe ucenic la lucrul inceput cu
harul shu cel neväzut. Dacä Insä egumenul, färä
sd fie silit, va zice singur : fa" cum $tii, atunci cu
frica lui Dumnezeu, räzämându-se pe rugäciunea
sfântului pärinte, sä inceapá cum II va lumina
Dumnezeu. Indeplinind ascultarea sau intorcân-
du-se din cälMorie, vinä iaräs la pärintele si-i
spune amäruntit toate cele fäcute, cäzind la pi-
cioarele lui si-ti cere iertare de ai fäcut ceva cum
nu trebuea, càci numai ingerilor li e dat sd nu
gresascA intru nimica. Asa sä vä smeriti unul fatä
de altul, asa sä vä supuneti unul altuia, sä aveti
dragostea lui Dumnezeu intre voi si sä fie la voi
un suflet si o inimä prin harul lui Hristos".
Un preot, amic din copilärie al staretului, si
coleg al lui la Academia de Chiev, care a stat
necontenit in corespondentä cu el prin scrisori,
îi scrie despre dorinta sa de a intra in alugärie.
Staretul Ii ráspunse urmätoarele : In aceastä ches-
tiune, scumpul meu, se prezintä o mare neIndä-
mânare. CAci dupä Joan Scärarul cel cäsätorit e
asemenea omului, care are legate $i mânile si pi-
cioarele. El desi ar dori sä meargä la augärie,
 - 318 -
dar nu poate. Al doilea : asupra ta ai datorii $i
fatà de turma oilor cuvântätoare ale lui Hristos
$i sä päräse$ti aceastä turmä a$a din &Arlin $i
cum s'ay intâmpla nu e lucru fdrà primejdie. Al
treilea : obiceiurile cäpätate prin o indelungatà
viatà lurneasc5, iubirea fireascá $i adânc inräclki -
natà aträ copii $i femee, iubirea de lume $i de
cele lumesti deasemenea nu se pot birui a$a de
lesne. Aflându-te in asemenea imprejuräri, in ce
chip ai putea tu sä te debarasezi de toate aceste
legAturi nu u$or de deslegat.
Mai IntAi, iubitule, trebue sä ai o consfätuire
cu cea datä tie ajutoare dela Dumnezeu $i sa des-
legi aceastä chestiune nu färä invoirea ei. Al do-
ilea : pe copiii tái trebue säi pui la tale legiuit
si comform cu voea lui Dumnezeu. Al treilea $i
lucrul cel mai de cApetenie: sä ceri pentru acest
tucru sfânt blagoslovenia arhipAstorului, dacd-i va
insufla aceasta Duhul sfânt $i dui-A ce va alege
pentru turma ta un 'Astor vrednic dupä tine.
Data' tu-ti vei pune la cale a$a trebile tale, atunci
ele vor fi, dupà voea lui Dumnezeu, tari $i ne-
clAtite, plkute $i lui Dumnezeu $i la oameni. Dar
,chiar clan' toate acestea vor fi regulate cu ajuto-
rul lui Dumnezeu, apoi $i atuncea tu trebue sá
te gande$ti bine la averea ta duhovniceascä, ca
sä nu te aräti asemenea acelui ziditor din Evan
ghelie, care ne socotind bine mijloacele sale, a in-
ceput sä facä turnul i n'a putut sä-1 termene, $i
pentru ca cupa aceasta cu lacrämile $i pânea
mail a monahismului sä nu ti se socoteascA, ca
unui nepriceput, spre osândire in ziva judecAtii.
'Cki dupä cuvintele Stärarului, nimenea nu se
urcA in cAmara cea cereascA cu ctmund de birui-
-tor de nu va sävâr$i Intala, a doua $i a treia le-
Ware.
lntäia lepädare e de lume $i de toate cele din
 - 319 -
lume ; a doua lepädare e de vointä $i de cuge-
tare ; a treia lepädare e de trufie, care Insoteste
ascultarea. Intäia dintre ele e cea mai u$oarà,
dar numai pentru ceice iubesc pe Dumnezeu. A
doua cere nevointd pânäla moarte $i mund cu
sudori de sânge. A treia se obtine prin necontenit
repros de sine. Pentru ates trele se cere ajutorul
lui Dumnezeu, färä care nici una din ele nu se
realizeazá. Deci, dad tu näcläjdue$ti cu ajutorul
harului lui Dumnezeu, dupà Inläturarea tuturor pe-
dicilor arätate la Inceput, sä te lepezi cu adevd-
rat de lume $i de toate cele din ea, $i sä te le-
pezi deasemenea $i de vointa ta $i ssá te dai cu
ajutorul lui Dumnezeu cu totul la ascultare chiar
pânäla moarte, renuntând la toatd averea ta pand
chiar $i la cel mai mic lucru, sä te socote$ti cel
mai mic si cel mai din urmà dintre toti, sä rabzi
cu sufletul ImpAcat lupta nevAzutà, ce o duce Im-
potriva robilor lui Dumnezeu vrd$ma$ul sufletelor
noastre. Ba, pelângä acestea, Ind $i foame, sete
$i lipsä de toate, $i odri, $i necinste 5i tot felul
de strâmtordri $i supärdri, de care este Impresu-
ratà viata dlugäreasd.
Dacà e$ti gata sä suferi toate acestea cu dul-
ceatá pânäla moarte, pentru iubirea cea dtrà
Dutnnezeu, bucurându-te $i veselindu-te 5i slgvind
pe Dumnezeu $i crezând färd Indoealä cd Dum-
nezeu prin pronia sa cea minunatä va aduce la
indeplinire gândul tgu cel pläcut lui Dumnezeu si
te ve i. invrednici, mäcar In al unsprezecelea ceas
al vietei tale, sä munce$fi lui Dumnezeu In chipul
cel ingeresc. Cu toate acestea, nu te Indoi, cä vei
primi din dreapta cea bogatà a lui Dumnezeu In
ceruri platd la fel cu aceia, care chiar din tiniretà
$i pânäla moarte au lucrat pentru Dumnezeu In
dlugärieù.
SA trecem acum la acele scrisori ale staretu-
 320

lui, in care acesta se exprimä in chestiuni gen&

rale biserice$ti. In aceste scrisori vedem pe staret
pd$ind la apdrarea curäteniei $i adevärului orto-
doxiei cu aceea$ limpezime, putere $i tárie, cu
care stabile$te in scrisorile precedente bazele
ordinea vietii monahicesti In unele cazuri cuvân-
tul säu ni se pare chiar prea aspru, dar aceasta
numai pentrucd noi insine am devenit indiferenti.
Un preot, anume loan, pe cât se pare uniat,
se Indoea de adevärul confesiunii sale $i se adresä.
staretului cu rugämintea de a-i deslega nedume-
rirea sa. Staretul Ii scrie, cä -insu$ Duhul Sfânt,.
celce numai dela Tatäl se purcede $i intru Fiul se
odihne$te, 1-a inspirat prin harul säu sä se adre-
seze cu intrebarea sa cAtre un orn päcätos i sme-
rit, dar fiu ortodox al Bisericei de Rdsärit $i se
exprimä cà e gata sä-i lämureascä in putine cu-
vinte nedumerirea lui. Prima $i cea mai de samä
rätdcire a uniatilor constä in aceea, cä ei au pri-
mit dela papi$ti invätäturg, cà Duhul Sfânt s'ar
purcede dela Tatäl $i de la Fiul. Aceasta este
erezia cea dintâi i cea mai insemnatà a lor, cäci
ea cuprinde in sine o cugetare nedreaptà $i pro-
tivnicd sf. Scripturi despre un singur Durnnezeu
in sfânta Treime. Cine märturise$te, eh" Duhul
sfânt purcede dela Tatäl i dela Fiul, acela cugetá
cd in Dumnezeu sunt douà inceputuri unul Ta-
al si altul Fiul. Insä noi, ortodoc$ii, märturisim
in Dumnezeire un singur inceputTatäl, cum in-
su$ Domnul nostru Iisus Hristos ne-a invätat in
sf. Evanghelie, zicând, cà Duhul Sfânt numai de
la Tatäl se purcede. El zice : Când insä va veni
Mângâitorul, pe care-1 .voi trimite eu dela Tatäl,
Duhul adevgrului, care dela Tatäl se purcede"
(loan XV, 26). Si apostolul zice : TWA darea
cea bund $i tot darul desävâr$it de sus esie, po-
gorându-se dela Pärintele luminilor" (lacov 1, 17).
 - 321 -
Vezi tu oare, cA el zioce : PArintele luminilor, ade-
Tatäl este rädäcina si izvorul Dumnezeirii ; iar
cele douä lumini, Fird si Duhul, din unica luminä
a Tatälui Isi au fiinta lor preavesnicA. Fiul prin,
nastere si Dubul Sfânt prin purcedere.
lar dumnezeescul Prooroc David zice : Ca
cuvântul Domnului cerurile s'au intärit si cu du-
hul gurii sale toate puterile lor". Vezi tu @are ?
El pe Tatäl Il numeste Domn ; Cuvânt al lui nu-
me$te pe Fiul, ca din vesnicie näscut dinteinsul
iar Duh al gurii lui ($i nu al lor) numeste pe sf.
Duh, ca purcezând numai dela Dânsul, dela TatAl.
Se pot gäsi i multe alte locuri In Vechiul si Noul
Testament, care mai lämurit ca soarele aratä, cä
Duhul Sfânt se purcede numai dela Tatäl i peste
Fiul odihneste, cum s'a arAtat aceasta i la bote-
zul Domnului.
Si toti sfintii tâlcuitori ai Sf. Scripturi, înv-
tätorii ecumenici ai Bisericei, ca $i cu o gurA
märturisesc, cà Duhul Sfânt se purcede dela Tatäl
si nicAirea n'au scris, cà. i dela Fiul. Asa dark
dacA uniatii se aratä de un cuget cu papistii in-
tr'o erezie asa de grea, atunci ce nädejde au ei
de mântuire, dacA nu vor lepäda vAdit aceastä
erezie luptAtoare contra Duhului si nu se unesc
cu sf. BisericA ortodoxä de RAsgrit ?
Mai departe staretul indearnnä pe preot sä
fugA degrabA dela unie, cum a fugit Lot din So-
doma. Nu regreta, zice el, nici avere, nici
rude, dacA ele nu vor vrea sA te asculte, ci cum
pup mântueste-ti sufletul täu propriu dela peire.
Cäci pentru tine nu-i nimic mai de trebuintA
sufletul, pentru care a murit Hristos. Când
vei fugi insA, sA nu te uiti inapoi cu inima pen-
tru averea cea repede peritoare, e mai bine sA
petreci In säräcie, deck sä hulesti pe Sf. Duh,
cum Il hulesc papistii.
PAISIE
21
 322

Iei si fugi dela uniatie, cat se poate mai

repede, ca sd nu te apuce moartea IntrInsa si ca
sä nu fii socotit cu ereticii si nu cu crestinii. Si
fugi nu nurnai singur, ci sfAtueste sà fugA si altii,
de care stii dupà cuget, cä te-ar asculta. lar daca
uu te vor asculta, atunci fugi macar singur din
cursele vräsmasului, si te uneste cu sufletul si
inima de sf. Biserica ortodoxà, $i astfel tinand
impretmä cu toti credinta cea neprifignita si im-
plinind poruncile lui Hristos, vei putea sg te man-
tuesti".
In anul 1794 stareful primi din Rusia o se-
rie de intrelAri dela un grup de persoane, pe care
el singur le numeste robi adevarati ai lui Dum-
nezeu, lucrAtori ai portincilor Evanghelice si mari
ravnitori ai bunei credinte. Acestia erau : Alexan-
dru Matfeev, starostele bisericei din satul Vasili-
evschi, loan Petrov, Matei Iacovlev, Andrei Ivano-
vici, vaduva Evdochia Ivan Sergheevici din satul
Palehi, Atanasie Nichitici, etc 9. Cum se vede din
intrebäri, toti acestia sunt oameni peste ma'sura
de dornici de mantuire, traesc pintre rascolnici si
unia poate sunt chiar dintre rascolnici, sunt tur-
burati de multe nedumeriri, doresc ferbinte si ng-
dajduesc Sa" primeasca dela stareful cuvant de In-
vAtäturà, folositor nu numai pentru ei, ci si pen-
tru cei dinprejurul lor.
Toate faspunsurile starefului sunt Indreptate
mai ales ca sä previna' contra rätäcirilor rascolni-
cilor. Din pricina marei lor estinderi, nu le pu-
tern da aicea In Intregime, ci ne oprim numai a-
supra acelora, care au importantà si pentru tim-
pul nostru. In fruntea rgspunsurilor sale staretul
pune urmatoarea Introducere :
1) Din scrisoarea starefului Sofronie, ucenicul si urmasul stare-
tului Paisie, Oh% M. P. Protasiéva, se vede, cä Atanasie Nichitici era
zugrav de icoane din satul Polehi si a dat ajutor Neattqului la tiOri-
rea de carti.
 323

Adoua scrisoare a voastrA am primit-o cu deo-

sebitA bucurie prin iubitul nostru frate, monahul
Sofronie, si am dat slavA lui Dumnezeu pentru
avna, pe care o aveti pentru pAstrarea neprihA-
nitA a credintei ortodoxe $i a traditiunilor $i ca-
noanelor apostolice, tinute de sf. Biseria. AceastA
TâvnA a voastrà este dumnezeeasa $i inteleaptA.
Indernnati de ea, voi arAtati asa iubire atrA mine
si credintA, inat neluând aminte cà sunt un orn
neinvAtat, y'ati adresat la mine cu intrebAri, care
-trec mult peste puterile si priceperea mea si care
-sunt de puterile unui sobor al Bisericii. Intre al-
tele voi mi-ati scris intrebArile voastre cu a$a de-
claratie, cà rAspunsurile mele le yeti primi färA
nici o indoealà si cu deplinA incredere. VA laud
foarte mult pentru avna voastrà, dar judecati $i
singuri, cum as putea eu ssa dau räspunsuri si des-
legari la intrebarile voastre, de$i eu as dori a-
ceasta din toatá inima ? CAci, mai intâi, sunt, cum
deja am spus, om simplu i necunoscAtor ; al doi-
lea, neavând la mine nici artile neapArat trebui-
-toare pentru asemenea treab5. Deaceea nici nu
stiu ce sA fac : sA las intrebArile voastre fArA rás-
puns, sau sA vA rAspund cum voi putea, dupA slaba
mea pricepere RAmânând atva vreme in aceastA
nedumerire, m'am hotArit sA mA plec dragostei
voastre cea cAtrA mine si credintei si osârdiei
voastre. Mai mult cleat orce m'a miscat ruga
voastrA de a vA rAspunde cu privire la sfânta si
de viatA fAcAtoare Treime. Luând toate aceste in
consideratiune, am voitbiruit de dragostea voas-
-trA $i rog pe atotputernicul Hristos Dumnezeu,
sA-mi ajute cu harul sAu,ca sA incep acest lucru
si sA-1 sfAr$esc dupA intelesul adevArat $i fArA gre-
§a1A a sfintei Biserici sobornicesti".
Asa darA intAia voastrA intrebare se coprin-
de in urmAtoarele : poate oare adevAratul cre$tin
 324

sä aibä i sä citeascA arti oprite de Biseric5, si

din nou In chip nelegiuit $i pe ascuns tipärite de
rascolnici si rAspandite In popor, sau aceasta nu .
trebue de fácut ? Rdspund: Dumnezeeasca t3iseri-
cA porunceste : cártile eretice s'A nu se citeascA
cu ereticii s'a' nu se stea de vorbä. In carte.a mär-
turisirea Ortodoxd la Intrebarea : care este a cin-
cea poruncä a Biericii? sA d urmätorul räspuns
cei neinvätati In sf. Scripturä $i In celelalte sti-
inte trebuitoare sd nu citeascd artile eretice si sà
nu asculte învätäturile vätämätoare ale ereticilor,
ba nici chiar sä nu vorbeascA si sä nu umble eu
ei, dupd cuvintele psalmistului prooroc Ferici
bärbatul, care n'a umblat In sfatul necredinciosi-
lor si In calea päcätosilor n'a stätut" (Ps. 1, I). Si
In alt loc sf. Scripturd zice : De omul eretic dupä
una si a doua mustrare te fereste" (Tit. Ill, 10)._
Priviti cu luare aminte si observati, cA dumneze-
easca BisericA nu porunceste tuturor sA nu citeasc`i
cä'rtNe eretice si sA nu stea de vorbA cu ereticii,.
ci numai celor neinvätati In sf. Scripturá si In sti-
inte, cäci acesti din urmá, citind cArtile eretice si
cunoscand invätätura lor, sau intrand in vorbä cu
ereticii, usor pot sA cadA 'in cursa rästälmäcirilor
!or protivnice lui Detmnezeu si rätAcite : invätAtura
ereticA In ochii oamenilor neInvgati adesa se pare
adevAratä, desi e cu totul mincinoasá. DupA cum
Satana, fiind Intunerec, se preface in !tiger lumi-
nat, asa si InvAtAturile eretice fiind Intunerec si
cu totul sträine de lumina adevärului dumnezeeser
in ochii oamenilor, care nu cunosc sf. Scripturd
si stiinta, adesa se pare cA au oarecare asAmAnare
cu adevärul. latà pentrtice Biserica, celor necu-
noscätori In ale Scripturei sfinte si In ale stiinteir
le porunceste sd nu citeascd cArtile eretice $i nici
cu ereticii sä nu vorbeascá, ca nu cumva din pri-
 325

dna neexperientei lor sä sufere vreo vátgmare dela

invätätura lor.
1,Cei cunoscAtori insä in ale sf. Scripturi $i In
ale $tiintei sunt slobozi de porunca aceasta. Astfel
sunt sf. Pärinti, Pästorii si invätätorii sf. Biserici.
Ei nu numai sf. Scripturà cu harul lui Dum-
nezeu o cunosc deplin, ci si toatä $tiinta au stu-
diat o in intregime si incomparabil au intrecut in
loan' intelepciunea nu numai pe dascalii lor, ci si
pe toti filosofii cei dedemult. Acesti pärinti pur-
-tátori de Dumnezeu, väzind cum diferitii eretici,
mândrindu-se cu intelepciunea lor lumeasca' si pre-
fäcând sf. Scripturä In unealtà a filosofiei lor, tâl-
cuindu-o cu dovezi filosofice In inteles gresit, au
radicat prin Invätäturile lor necontenit räsboi
inpotriva bisericii lui Hristos, de nevoe au citit
invätätura lor gre$itä si mincinoasä si supunând
lin totul filosofia lor Dumnezeestei Scripturi, au
väzut mai limpede ca soarele rätkirile ereticilor
cu unealtd de cloud ori raebiruità, adeca cu do-
vezi teologice si filosofice au rupt ca pe o panzA
de paianjen toate aiurArile lor ereticesti si ca cu-
-vântul adevärului au apärat Biserica lui Dumne-
zeu de toate atacurile ereticilor. CAci si filosofia,
dacä e folosità drept, dupà cum invatá sf. Bise-
ricä ortodoxg, räspunde in asa mäsurä adevärului
Dumnezeesc, kick nu poate fi räpusä de nici un
fel de aiuräri ereticesti.
"Dacä insä ea e intrebuintata contra înelesu-
ui adevärat al sf. Scripturi $i a sf. Biserici,
.cum fac aceasta ereticii, atunci ea devine protiv-
nia adevärului Dumnezeesc i ca una ce cuprin-
de in sine minciuna, %fa' greutate se birueste prin
-dovezile adevärului. Deaceea, celce päseste la ci-
trea cArtilor rascolnicesti nu trebue sä" fie lipsit
aid de priceperea Teologiei, nici de OH* cu-
nostintelor ajutätoare. Iar celce nu a dpiitat cu-
 326

no$tinte1e trebuitoare e mai de folos sä se supuná

lui Dumnezeu $i poruncii biserice$ti, care gläsue-
$te: cartile eretice sl nu le cite$ti $i cu ereticii
sä nu stai de vorbä".
,,Mai departe intrebati Dacd cineva are oare
care indoele in privinta traditiilor Bisericei sobor-
nice$ti $i nu ascultá poruncile ei, de pildà, sä facä
cruce cu douä degete, deasemenea $i in privinta.
altor hotäriri bisericesti se indoeste 5,i nu vrea
sä se supue, au oare unii ca acestia nädejde
de mântuire, cu toatecA au fäcut fapte bune, sau
nu ? Si poate oare preotul sä deslege pe unii ca
acestia sd se mgrturiseascá $i sä se Impärtä,eascA
cu sfintele Taine, sau aceasta e cu totul contrarà
adevärului ? Lämureste-ne pentru Dumnezeu pe
noi säracii $i
,,Räspuns : La intrebarea aceasta a voastrá cred
cä e potrivit sà vä istorisesc o intâmplare, care a
avut loc de când tin eu iLinte. In anul 1746 rner-
gând la o mänästire, unde locuesc monahi de-
neam rusesc, am gäsit acolo patru rascolnici cá-
lugäri, care träiau in pustie nu departe de acea
mänästire. Un oarecare ieromonah Osie Ii indem-
na sä párdsascI. rascolul $i toate obiceiurile lor,
care nu-s dupd invätdtura Bisericei si sä intre in
legAturà cu Biserica $i sä se supunä ei in toate,,
$i prin aceasta sà capete nädejde neindoelnic5 de
mântuire. Ei isi cxprimará dorinta sä primeaseä
toatd predania $i obiceiurile biserice$ti, dar sä li
se invoeascä numai sä-$ facä cruce cu douà de-
gete ; iar sä-$i facA cruce cu trei degete ei nu se
invoeau nicidecum. Ieromonahul Osie Ii incre-
dintä $i le spuse, cà le va cere de la autoritatea
bisericeascA invoire la aceasta, numai ca ei in
toate celelalte predanii bisericesti $i obiceiuri sä
fie ascultätori $i supusi sf. Biserici. Sprijinindu-se
in totul pe fägdduinta lui, monahii rascolnici pà--
 327

räsirä chilia lor din pustie, trecurä in numita mä-

nästire, incepurà sä-si facä acolo chilii, se imbri-
carà In haine cAlugäresti dupä datina Bisericei
ortodoxe si rugau adesa pe Osie sd-si implineasa
mai repede fdgAduinta, dar el tot amâna. Insfâr-
sit, in postul sfintilor Apostoli, dui-A stäruitoarea
lor rugäminte, se duse impreunä cu ei in Capita la
Moldovei,Iasi, unde atuncea se afla Preasfintitul
Patriarh Silvestru al Antiohiei, bärbat sfânt si plin
de intelepciunea sf. Duh, i Mitropolitul Moldovei
Nechifor grecu, bärbat preaintelept. leromonahul
bsie infAisindu-le pe cei trei monthi rascolnici,.
le spuse cu arnäruntul, cum i-a convins sä intre
Iii mänästire i in comuniune cu Biserica si cum
ei sunt gata sä primeascd si sä implineascä toate
predaniile bisericesti $i datinile si numai inteun
punct cer deslegare sä rämând pe a lor, si anume
sä li se IngAdue sä-si facä cruce cu douä degete..
Patriarhul si Mitropolitul ziserà : DacA voi voiti
din tot sufletul vostru sä vä uniti cu Biserica so-
borniceascA, atunci trebue ca voi färä nici o in-
doeald si cu toatd sinceritatea sä primiti toatà
traditia apostolicd si toate datinile Bisericei, färä
nici o exceptie ; atunci si Biserica v'ar primi In
comuniunea sa, ca pe niste fii iubiti i cu mare
bucurie. Dar fiindcA voi và uniti cu toatä preda-
nia i datinile bisericesti, dar và tineti tare si std-
ruiti sä vä faceti crucea cu näscocita irnpreunare-
a cloud degete si in aceastä chestiune nu voiti sä
và uniti en Biserica lui Dumnezeu, apoi cum ar
putea Biserica sä vä irnplineascä aceastä- cerere a
voastrà ? E cu putintä oare ca in una i aceeas.
BisericA ortodoxä sä fie douä obiceiuri, care nu
se impacd unul cu altul si sunt protivnice unul
altuia, ca unii si aceeasi crestini sä nu-s facd cruce
in acelas fel ? Atunci ce armonie poate sä fie in-
tre crestini ? Nu e vádit lucru cà intre ei va fi
 - 328 -
desbinare ? Biserica lui Dumnezeu cu modul vos-
-tru de a và face semnul crucii nu Al poate primi
in comuniune, pentrucA clack' v'ar primi, ar face
desbinare in toatà Gracia si in toate tärile orto-
doxe, asemenea desbinärii, care s'au fäcut de niste
oameni nestiutori In Rusia.
,,Dar sä nu fie una ca aceasta, ca adicA Bise-
idea sä se facA vinovatà de d.esbinare Deaceea
5. stiti bine, c4 Biserica lui Dumnezeu nu poate
nici inteun chip sä se invoeascA la propunerea
voastrà i despre acest lucru al vostru imposibil
mai mult sä nu ne rugati, ci mergeti intru ale
voastre si sä nu mai rämâneti in acea nfänästire,
in care vä aflati acum, cäci voi, ca niste nesupusi
Bisericei, nu puteti avea Impärtäsire cu monahii
ortodocsi, cari träesc acolo". Auzind astfel de räs-
puns dela Preos. Patriarh si dela Mitropolitul,
monahii se retraserá si intorcándu-se in mänästi-
rea lor, se supärard foarte pe ieromonahul Osie,
care-i amägise cu fägAduinta sa si acoperindu-1 cu
reprosuri grele, se intoarserà la räscolnicii lor si
la locul lor de trai de altà data.
Judecati acum singuri, dacA monahii
cari erau gata sä primeasdi toata predania
datina apostolicä i numai pentrti pästrarea obi-
ceiului de a-s face cruce cu douä degete, Biserica
nu i-a primit la ImpArtäsire cu ea, atunci in ce
chip poate ea s.4 primeascä pe aceia, cari, dupà
cum scrieti voi, in intrebarea voasträ, se indoesc
de traditiile Bisericei sobornicesti, nu ascultä po-
runcile ei si in multe altele nu vor sä se supue
canoanelor bisericesti ? Voi intrebati pentru dânsii :
au ei oare nädejde de. mântuire mAcar pentru
faptele lor bune i poate oare preotul sä-i desle-
ge i sä-i primeasa la märturisire i impärtäsire
cu sf. Taine ?
,,$i mä rugati sä vá dau räspuns drepl. La a-
 329

cestea vä räspund : dupä pärerea mea räscolul poa-

te fi de douà feluri : sau unu oarecare stä Insusi
in desbinare, sau acesta mai aduce si pe altii la
desbinare, desbinându-i de la Bisericä prin invä-
fitura sa luptätoare contra lui Dumnezeu. Cel ce
stä In räscol, de ar face toate faptele bune, dacA
chiar sângele säu $i 1-ar värsa muceniceste pentru
Hristos, ceeace färä Indoealà intrece toate faptele
bune, nici unul ca acesta nici Inteun caz nu poate
lepäda de pe sine acest päcat de moarte, adecd
rascolu. Dac4 omul nici prin moarte msceniceas-
cà nu poate desbrAca pácatul fäscolului, atunci ce
nädejde de mântuire poke sä aibsä el si cum ar
putea un preot s5-1 primeasa la märturisire si
impärtäsire, färA o adeväratä intoarcere a sa cu
pocäintá la Bisericd? Aceasta nu se poate nici
intr'un chip si va fi In tot cazul protivnicA ade-
värului sf. Biserici a lui Dumnezeu.
,,Urmätoarea Intrebare a voastrà nu o voi da
din cuvânt in cuvânt, ci numai esenta ei : Blestä-
mul i anatema aruncat In trecut sohorniceste de
cAträ Patriarhil räsgriteni asupra celorce se irnpo-
-trivesc Bisericei sobornicesti, adecä asupra celor-
ce-si fac cruce cu douä degete si cari in altà ceva
nu se supun,acea anatema a deslegat-o oare mai
târziu vreun sobor de arhierei räsdriteni, sau nu?
pot oare niscaiva arhierei, in afarà de sobor
si färä invoirea si voea patriarhilor rásAriteni sä
deslege acest blestäm ? Si dacA aceastä anatemä
nimenea din arhierei färä voea patriarhilor räsä-
riteni nu poate sà o deslege $i ea de cei dela
Räsärit nu s'a deslegat, apoi nu vor muri oare
unii dintre crestini In aceastä anatemä, nepocgiti ?
Vai nouil ! $i fi-va oare primità pomenirea unora
,ca acestia la Bisericä ? Nu ne lipsi pre noi nici de
aceastä dreaptà delegare".
Itaspuns : Blestemul sau anatema asupra pro-
 330

tivnicilor Bisericei sobornicesti, adecd asupra celor-

ce-si fac cruce cu doud degete sau cari în and'
ceva nu se supun, fiind aruncatd sobornicesti de
patriarhii rdsdriteni, are a rdmânea prin harul lui
Hristos tare, neclintitd si de nedeslegat pAndla
sfarsitul veacului. Dar voi mA intrebati, dacd ana-
tema aruncatá a fost deslegatd In urmd de vreun
sobor rdsdritean, sau ? Rilspund : A putut oare
sA fie un astfel de sobor, cleat doar vre unul
protivnic lui Dumnezeu si sf. Biserici, care sd se
fi a dunat ca sá rdstoarne adevArul si sä IntAreas-
cd rninciuna ? In Biserica lui Hristos un astfel de
sobor räu credincios in veci nu va fi. Insd voi
mai intrebati : pot oare niscaiva arhierei, in afard
de soborul si invoirea si voea patriarhilor rAsAri-
teni sä deslege asemenea blestAm ? Rdspund
Asta nu se poate nici decum; cAci Dumnezeu nu
este al nerânduelii, ci al pdcii". SA stiti bine, cd
toti arhiereii, la hirotonia lor, primesc unul si a-
celas dar al sf. Duh si sunt datori sä pAzeascä
ca lumina ochilor, curd-tenia si vieprihdnirea cre-
dintei ortodoxe, precum si toatA predania apos-
tolicA si canoanele sf. apostoli, ale soboarelor ecu-
menice si localnice si ale sf. si de Dumnezeu pur-
tAtorilor pArinti, pe care le pAzeste sfânta, sobor-
niceasca si apostoleascA Bisericd".
Dela acelas Duh sfânt au primit $i puterea
de a lega si dezlega dupd randueala pe care a
statornicit o Duhul sfânt prin sfirrtii Apostoli în
sfânta BisericA. A risipi insd predaniile aposto-
lice si canoanele Bisericii, o asemenea putere
arhiereii n'au primit dela sfântul Duh, deaceea
a deslega anatema amintitd mai sus, aruncatd
asupra protivnicilor Bisericei sobernicesti, cano-
niceste si conform cu voea soboarelor pusd, nici
arhiereilor, nici patriarhilor rAsAriteni nu li e
ingAduit. Iar dacd s'ar Incerca cineva sà o facA,.
 331

acela ar fi protivnic lui Dumnezeu i sf. Biserici-

i mai intrebati voi : DacA aceastA anatemA nime-
nea din arhierei nu poate sA o deslege färA pa-
triarhii rAsäriteni, apoi n'a lost ea oare deslegatl
de ace$ti din urna ? Räspund : Nu numai nici u-
nui arhiereu fArA patriarhii RäsAritului, dar nici
Insusi Patriarhii Räsdritului nu pot sd deslege a-
ceastd anatem5, cAci acea anatemä nu se poate In
veci deslega. Intrebati deasemenea : Nu vor muri
oare niscaiva cre$tini, in nepotrivire $i nepocäintA,.
in aceastä anatemä ? Vai nou5 ! RAspund : in a-
ceastil intrebare a voasträ se cuprind pentru *mine
trei nedumeriri. Intdia : Niscaiva din crestini"; a
doua: Nu vor fi oare in Irnpotrivire $i nepocä-
intrt a muri in aceastä anatemA"; atreia: Vai nouä!"
In cazul intäiu sunt nedumerit, cA ce fel de cres-
tini sunt aceia, care fArA nici o cAintA se impotri-
vesc Bisericei sobornice$ti ? Unii ca ace$tia nici
nu sunt vrednici sA se numeascA cre$tini, ci dupä
dreapta judecatA a Bisericii ar trebui sA se nume-
ascA rAscolnici. AdevAratii cre$tini in toate se su-
pun sf. Biserici. In cazul al doilea :
Nu vor fi In impotrivire $i nepodintä, mu-
rind in aceastA anatemä ? Sunt nedumerit de a-
ceastA intrebare a voastrA, cAci In ce chip ace$ti
pretin$i cre$tini, petrecând nepocsAiti In aceastä
impotrivire pururelnicä a lor fatä de Biseria, n'ar
muri in aceastà anatimA soborniceascä ? Sunt ei
oare nemuritori, aeseia, relativ de care sä vA in-
doiti de vor muri ? $i cum pot ei sA nu moarA,
fiind muritori si Inca aflându-se sub anatema $i
de douA ori muritori : si suflete$te $i trupe$te,
cum au mai murit $i cum vor mai muri sub a-
ceastA anatemA fArA pocäintA o nenumäratA mul-
time de rascolnici ? A$a $i ace$ti pretin$i creStini,
dacä nu se vor CAI din toatä inima $i nu se vor
uni cu sf. BisericA a hi Hrístos, atunci vor muris
 - 332 -
-firà indoealä In sus amintita anatemä a soboarà-
ion Cazul al treilea de nedumerire a mea se re-
lerä la cuvintele voastre : Vai nouà ! Aceste cu-
vinte ale voastre värä In sufletul meu ideea : nu
sunteti voi acei niscaiva crestini, care nepocäiti
-se Irnpotrivesc Bisericei si vä temeti §i vä cutre-
murati de anatema aruncatd de Biserica soborni-
ceased asupra unor astfel de protivnici $i de a-
ceea intrebati asa amäruntit de ea, de nu cumva
a deslegat-o vreun sobor räsäritean ? Temându-
vä sd nu muriti in anatemä $i nesuferind mustra-
rea necontenitä a cugetului, voi $i strigati : Vai
nouä ! Dacä sunteti adevärati crestini ortodocsi,
In toate supusi Bisericii, care v'a näicut prin sf.
botez, si vä faceti cruce dupà datina $i predania
sf. Apostoli cu primele trei degete ale mânii drep-
te, $i má Intrebati nu pentru voi, ci pentru altii,
.atunci nici anatema mai sus arätatà nu se Intinde
asupra voastrà si atunci nu vi se cuvenea nicide-
,cum sä ziceti : Vai nouä ! Aceste cuvinte ale voas-
tre mi-au si insuflat mie pärerea ce v'am spus-o
aicea despre voi, care dar piard din sufletul meu.
Và rog dati-mi prin cazul cunoscut you'd* dovadä
desävärsitä, despre felul vostru de a gândi, c5ci
noi nu putem avea nici o InipArtäsire cu ceice se
impotrivesc sf. Biserici si cu ceice-$ fac cruce cu
cloud degete. Dar voi mai Intrebati : $i va fi oare
plAcutä pomenirea cea bisericeascä pentru ei? Räs-
pund : Dacä vorbiti despre ceice se impotrivesc
sf. Biserici sobornicesti si cari MOT In impotrivire
nepodintä, atunci credeti-mä, cA pomenirea bi-
sericeasc5 a unora ca aeestia nu numai nu va fi
pläcutä, ci va fi Incä $i protivnicia lui Dumnezeu
$i sf. Biserici, $i preotul, care va indräsni pentru
unii ca acestia sä facä pomenire, pdcdtueste de
moarte. Pomenirea mortilor este cea mai insem-
bnatä parte a jertfei celei färä de sânge, ce se
 333

aduce pentru cre$tinii ortodoc$i morti $i vii. DacI

cineva, chiar dintre cre$tinii ortodoc$i, gre$e$te vA-
dit $i nu se cAeste, apoi pentru unul ca acesta
sf. Bisericd opreste a se aduce jertfa cea Mil de
sâtige, pAriä ce el nn va pArAsi päcatul $i se va
pocäi. Dacä pentru un cresiin ortodox, care pA-
catueste vädit $i nu se pocAe$te Biserica nu dA
voe sA se aducA jertfa cea fA de sânge, apoi poa-
te ea oare sA ingAdue a se aduce acea jertfä pen-
tru unul care a murit fArA nici o pocAintA In im-
potrivire fatA de sf. BisericA ? Nu, nicidecurn..
Cum cA unui pAcätos vAdit nu i se poate da voe
sd se impArt4ascä nici sA i se facA pomenire, a-
ducându-se jertfa cea fArd de sânge, märturise$te
s. Simeon al Tesalonicului prin urmAtoarele cu-
vinte : Nu este loc pentrti. necredincios $i pentru
celce cugelä altmintrelea. Deaceea nu se cuvine
nicidecum nici unui preot sä aducd jertfä sau sA
facä pomenire pentru ceice au ph' cAtuit vAdit
nu s'au pocAit, cAci aceastä jertfd li e spre o-
sândA, deasemenea $i prirnirea sf. Taine cu ne-
vrednicie $i fArà pocäintA aduce osândA, cum
spune despre aceasta dumnezeescul Pavel (Cor.
XI, 29).
Acela$ Simeon ne aratg pentru cine se cu-
vine a scoate pArticele: Prinoasele celor ce gre-
$esc vädit preotul nu trebue sA le primeascA, cum
s'ar intarnpla, ci mai intAi sA le cearä pocAintA.
CAci comunicarea e pArticica adusä $i cineva, fiind
nevrednic, nu se cade sA se comunice din aceastA
jertfA. Cum cA preotul trebue sA bage bine de
samä pentru cine aduce pärticele, ne spune ace-
la$ Simeon : Peck de folositor e prinosul ventni
ceice-1 aduc cu vrednicie, pe atât e de däunAtor $i
vätämätor este el pentru cei nevrednici. CAci pArti-
cica adusà pentru cineva, fiind pusä aproape de
dumnezeeasca pâne, dupAce aceastä pan2 va fi-
 334

sfintitä si prefäcutä In trupnl lui Hristos, imediat

§i acea pgrticicä se Impgrtäseste din sfinfenie, iar
pusg in Potir, se impreuneazg si cu sf. SAnge si
prin aceasta comunicd har si acelui suflet, pcntru
care ea s'a adus. Cgci este impgrtgsire gânditg, si
dacd omul este din cei evlaviosi, sau din ceice au
si gresit, dar s'au pocgit, atunci nevgzut, cum am
uis, el se impärtgseste cu sufletul impgrtgsirea du-
hului. In multe cazuri, dupgcum ne-am incredin-
sat, el primeste si folos trupesc. De aceea se si
cuvine ca preotul sà bage bine de samd, sä nu
primeasca dela oricine prinos si sä nu scoatg pgr-
ticele pentru ceice pgcdtuesc fárg nici o rusine,
ca sg nu fie osândit irnpreung cu ei". Pang acum
a fost cuvântul sf. Sirw.on, sau mai bine zis cu-
vântul intregei Biserici soborniccsti, cgci el vor-
beste deacord cu mArturisirea soborniceascg. Din
aceste cuvinte rezultg, cg pentru ceice au murit
färd pocgintä si in impotrivire cu sf. Bisericg nu
se cuvine a sgvârsi pomenire bisericeascd. Ce lce
va indrgsni sä siivârsascg pomenire pentru aseme-
nea oameni va da rgspuus greu inaintea lui Hris-
-tos Dumnezeu in ziva Infricosatei judecgti.
,Urmätoarea intrebare a voastrd : Poate oare
celce a murit in rascol sau in desbinarea cu Bise-
rica sä fie imormântat bisericeste, dupg rândueala
crestineascd i sg fie pomenit, sau aceasta nu este
ingäduit din pricina necredintei lui ?
,IIRgspund : In intrebarile voastre de mai sus,
voi numiti pe ceice se impotrivesc sf. Biserici si
pe ceice se impotrivesc poruncilor ei nu rascol-
nici, ci oare care crestini ; iar in intrebarea defatä
intrebati pe fatä despre celce a murit in rascol,
ca si cum acest din urtng ar fi neasemänat mai
rgu decât cei amintiti mai sus. Noi Insä nici pe
cei pomeniti mai sus nu-i osebim cu nimic de ras-
olnici. Dacd insä acesta ce a murit in rascol e
 335

mai räu deck cei amintiti mai sus, apoi el nu-i

oare din aceia, pe care-i numiti hlasti si pe care
noi nu-i mai numim rascolnici, ci deadreptul ne-
legiuiti si färä Dumnezeu. Dar din orcare ceatà
de rascolnici ar fi mortul acela, de care Intrebati
voi, pentru deslegarea acestei intrebäri, vá voi
aduce ráspunsul lui Macarie, patriarhul Antiohiei,
catre Patriarhul Nicon al Moscovei (din cartea
Scrijala", la sfârsit) : Noi am primit predania la
inceputul credintii dela sf. apostoli si dela sf. Pä-
rinti $i dela sf. $apte soboard ecumenice, sä facem
semnul cinstitei cruci cu primele trei degete ale
mânii drepte si care dintre crestinii ortodocsi nu
face crucea asa, acela este eretic 5i-1 avem lepädat
dela Fiul $i sf. Duh si dat anatemei". Observati
din acest räspuns a Preasfintitului Patriarh, cä
dacA cineva chiar dintre ortodocsi nu se insamnä
pe sine cu semnul crucii, fäcut dupà traditia sf.
apostoli, apoi $i acesta pentru aceasta este eretic
$i sä da" anatemei. Cel mort insä In rascol, de care
Intrebati voi, nu e tot asa, ca $i celce nu-$ face
cruce en trei degete ? Dacd este asa, apoi jude-
cati singuri, poate el sä fie Ingropat $i pomenit
dupä rândueala crestineascä ?
Mai departe voi Intrebati : unii preoti, imi-
tând samavolniciile omenesti, ispovedesc $i cununä
dupä molitfelnicul cel vechiu si fac voea rascol-
nicilor împotriva predaniilor Bisericef. Nu va fi
oare din pricina aceasta vreo cAlcare de lege sau
piedicA la slujirea $i sdvarsirea tainelor bisericesti,
cäci $i ceice apartin bisericei, atât duhovnicesti,
cât $i mirenii, multi se poticnesc si se Insalä, iar
pentru noi acestea-s mare smintealä $i pricinä de
întristare $i indoealä ?"
Räspund : astfel de preoti, ca niste mAguli-
tori ai rascolnicilor, mai mult decât ceice cautä
sä placA oamenilor, a cArora oase Dumnezeu le
 - 336 -
va sfgrâma", gresesc de moarte inaintea lui Dum-
nezeu cAci landu-se dupg samavolniciile orne-
nesti si cgutând sg placg rascolnicilor, contra tra-
ditiilor bisericesti, ei indrgsnesc sg slujascg dupg
molitfelnicul cel vechiu tainele bisericesti. Acestia,
dacg nu se vor pocli din toatg inima si nu se
vor abate dela aceastg Indrgsnealg a lor, vor fi
ru$inati In ziva infricosatei judecAti a lui Dumne-
zeu. Dacg preotii pomeniti mai sus sunt crestini
adevgrati si au primit hirotonia de la un arhiereu
ortodox, atunci de si ei, luându-se dupg samavol-
niciile omenesti, sgvârsesc tainele dupg molitfel-
nicul cel vechiu, totusi sf. Taine rgmân taine de-
sgvarsite i In aceasta nu trebue sg avem ludo-
ealg ; iar preotil, ca smintitori de multe suflete .

crestinesti, vor fi vinovati la judecata lui Dumne-

zeu, cgci dupg cuvântul Domnului, clacg cineva va
sminti pe vreunul din acesti mid, cari cred in-
teinsul, mai bine i ar fi aceluia sg-s lege o piatrg
de moarg de giit si sd se arunce In adâncul mgrii
(Mat. XVIII, 6). Se cuvenea acestor prtoti, pusi
de sf. Bisericä pgstori si privighetori ai turmei lui
Hristos celei cuvântgtoare, sä se supung In toate
ca unei mame adevgrate, si sg Intrebu-
inteze la sAvArsirea tainelor molitfelnicul Indreptat,
iar nu sg le sgvârseascg, spre marea durere si
sminteald a poporului cre,stin, contrar asezglinin-
telor bisericesti, dupg molitfelnicul cel vechiu, pg-
rgsit de Bisericg. Si li se mai cuvenea lor sg fugä
din tot sufletul i sg se depgrteze de orce comu-
nicare cu rascolnicii si pe altii sg-i Indemne ca
lacrgmi sA facg acelas lucru. Pentru astfel de in-
vAtAturg si povatä a poporului crestin ei s'ar fi
învrednicit sA primeascd rdsplatg dela Hristos
Dumnezeu In ziva dreptei sale rgsplAtiri.
ff Mai departe voi intrebati : unii ierei s'au des-
pArtit de Bisericg si de episcopii lor i trgesc la
 - 337 -
rascolnici; pot oare sä se sävarsascä oarecare taine
de all-A acesti preoti, adecd botezul, ispovedania,.
cununia, .etc. sau nici Intr'un caz nu se pogoara
harul ? Binevoiti a ne vesti i despre aceasta pen-
tru Insus adevärul ecumenic".
Räspund Preotii, cari s'au despärtit de Bi-
sericd si de episcopii lor si träesc la rascolnici,
devin una cu rascolnicii i Impreunä cu ei hulesc
credinta ortodoxä si toatà Biserica lui Dumnezeu
si preasfintele Taine ale lui Hristos i toate tai-
nele bisericesti si tot cinul arhieresc i preotesc.
Astfel de preoti pentru toate hulirile arätate nu
mai sunt vrednici sä se numeascd preoti, ci sunt
preoti mincinosi, sau mai drept vorbind nepreoti.
Ei sunt lepädati dela sf. Biseric5, sträini de
ea, lepädati de arhiereii lor din preotie, i dea-
ceea cum pot ei sä sAvarsased sf. Taine bisericesti,
sau cum sf. Taine ale Bisericii pot fi sdvar$ite de
unii ca acestia ? Aceasta e cu totul imposibil, cAci
Duhul &Milt nu sävarsaste tainele bisericesti prin
niste väditi protivnici lui Dumnezeu, legati nu nu-
mai de arhiereii lor, ci si de toatà Biserica. Dar
ce putere are legätura arhiereascA, se poate pri-
cepe din urrnAtoarele Racla unui sfant mucenic
oarecare stätea la sf. jertfenic i totdeauna, and
diaconii ziceau : cati sunteti chiemati esiti," ea
se radica de o putere dumnezeeascA neväzutä, ie-
sea din bisericA si stätea In pridvor panäla otplast,
si apoi din nou se intorcea In bisericA si sedea
la locul obicinuit. lar pricina acestui lucru era
faptul, cá acest sfant mucenic era legat de bgtra-
nul sdu pentru oarecare neascultare. Dupäce Insä
bAtranul sgu a venit i i-a dat deslegare, racla
mucenicului a Incetat itidatä de a mai iesi din
bisericA si stätea neurnità la locul ei la jertfenic.
0, cat de puternicä e dumnezeeasca ascultare,
PAISIE 22
 338

and Inse$ racla mucenicului, ucenicului starefului,

care-§ värsase sângele pentru Hristos, nu putea
sä deslege legAtura staretului panä cand Insu$
staretul ce-1 legase nu 1-a deslegat. Daeä legätura
unui staret, care nu era arhiereu, ci simplu md-
nah, era asa de puternicA, atunci cu eat mai tare
-trebue sä fie legAtura unui arhiereu? Cäci numai
apostolilor $i urma$ilor lor, arhiereilor, li s'a dat
li se dd harul cel mai presus de fire de a lega
deslega dela Hristos Mântuitorul, care a zis
ucenicilor säi : Or Cate yeti lega pe pämânt vor
fi legat $i In ceruri $i orate veti deslega pe pà-
mant vor fi deslegate $i In ceruri". Deci fiind
legati de arhiereii lor, pomenitii preoti sunt legati
pe veci i pe pgmânt $i In cer ; $i lepädati fiind
de arhiereii lor, ei au devenit sträini $i de harul
preotiei, si de toatà slujirea preotascA $i nu pot
sävar$i nicio tainä. Preotii ortodoc$i pentru vini
mari dupà dreptate lepädati sobornice$te din preo-
-tie, se pogoarà la locul de mireni $i cu ei
preunä sunt párta$i la rugäciunile Bisericii $i ca
ei se impártäsese cu sf. Taine. Iar dac5, ei ar In-
dräsni sä slujasc5 dumnezeeasca liturghie sau sà
sävar$ascA celelalte taine ale Bisericii, atunci ca
niste membre putrede, se tae cu totul dela Bise-
ricA, dupà canonul 28 ap.ostolicesc.
Iar In cartea canoanelor, tipäritä In limba mol-
doveneascA, am gäsit o Intrebare cu räspunsul co-
respunzAtor la ea, relativ la Intrebarea pusä mie
de voi. Intrebarea e a sf. Metodie, patriarhul
Constantinopolei, $i gläsue$te: Daeä preotul va fi
hirotonit de un arhiereu caterisit, poate el oare
sà sávar$ascä slujbele preote$ti sau nu?" Räspun-
sul la Intrebarea asta e a sf. Teodor Studitul :
Nu poate pomul räu sà facá roade bune : a$a $i
arhiereul, lipsit de har, nu poate face preoti, cAci
nu are arhierie. Si neavând arhierie, el nu poate
 339

da nici preofie. Dacä insg va hirotoni pe cineva,

acela rämâne nehirotonit $i nu poate sluji nici li-
-turghia, nici celelalte slujbe preotesti, cAci este
simplu mirean. Omul, care are un lucru oarecare,
poate da altuia ; dacä insä nu are acel lucru, a-
-tunci cum 11 va da?"
,,Din räspunsul citat mai sus a sf. Teodor Stu-
ditul e limpede, c4 preotii caterisiti pe dreptate,
-clupà sfintele canoane, dacä vor indräsni dupà
aceasta sd sävarsascä slujbele preote$ti, se tae cu
-totul dela Biseric5.
O altà intrebare a voasträ se coprinde in ur-
mátoarele : un cre$tin, care a murit subit de be-
-tie, poate oare sä fie ingropat i pomenit dui-A
rândueala bisericeasa ? Caci la voi, cum spuneti,
multi preoti socotind pe unii ca ace$tia ca sinu-
ciga$i, nu-i ingroapá cu ingropäciune cre$tineasa
si pomeniri pentru unii ca acestia nu fac. Voi ce-
Teti $i la aceastä intrebare räspuns dela mine,
pentru dragoste $i pentru folosul cre$tinilor, $i sä."
vä desleg aceastä nedumerire dupd canoane.
Räspund : Eu am avut mare dorintä sä des -
leg aceastä nedumerire a voastrà dupä sfintele
canoane, dar din pricina neiscusintei mele, n'am
putut gäsi räspuns la aceasta in sf. canoane, si de
aceea sunt nedumerit, cum sä \TA räspund la asta.
In cele cloud sâmbete de pomenirea mortiIor : ina-
inte de Duminica läsaiului de carne $i din aju-
nul Duminicii mari, când se pomenesc toti räpo-
satii ortodoc$i, se aratà tot felul de morti näpras-
nice ; mortii, cari 0-au perdut viata de asemenea
feluri de moarte, se pomenesc, $i Biserica sobor-
niceascA roagi pe Dumnezeu pentru mântuirea
sufletelor lor. Iar acest fel de moarte, adecA de
betie, nu se pomeneste acolo si (tin aceasta se
poate deduce, cá" pentru unii ca acestia Biserica
nu se roagA. Despre acestia, socot, sf. Duh zice
 340

prin apostolul Pavel : Sau nu $titi cà nedreptii

impärätia lui Dumnezeu nu vor mo$teni ? Nick
curvarii, nici slujitorii de idoli, nici precurvariir
nici lacornii, nici furii, nici betivii impargia cent-
rilor nu vor mo$teni". Cel ce moare nAprasnic de
betie fArd ispovedania pdcatelor sale $i färA im---
pArtä$irea cu sf. Taine ale lui Hristos nu e vino-
vat oare de pricinuirea mortii sale ? Dachi el ar fi
bäut cu infrAnare putin vin, atunci n'ar fi murit
de astfel de moarte groaznicA $i nAprasnicä. Soco-
tim cA un astfel de om nu e departe de sinuci-
ga$i, din care pricinA preotii vo$trii nici nu in
drAsnesc sA-i ingroape dupA obiceiul cre$tinesc
sä sAvär$ascA pomeniri pentru ei. Deaceea rog
dragostea voasträ sA nu vA turburati de aceasta
càci acest lucru se afla in mare indoealä i nedu-
merire. DacA cineva ar putea gAsi despre acest lu-
cru in sf. canoane ale Bisericei, hotArire, atuncea
nimenea n'ar avea in aceastA privire nici o indo-
ealà, ci cu deplinA incredere ar urma hotArArea
bisericeascA.
O altà intrebare a voastrd e aceasta : Poate
oare preotul pe celce se pocAe$te cu smerenie sA-1
deslege pentru neputinta sa, fArä punere de ca-
non, $ir primeascA la impArt4irea cu sf. Tainer
sau aceasta-i cu neputintd
3,Rgspund : Intrebarea voastrA mi se prezintA
cam greu de inteles. Omul acela se c5e$te oare
de pAcate grele, sau mici $i are el neputinte suf-
lete$ti sau trupe$ti? SA presupunem cA are nepu-
tinte trupe$ti. DacA neputinta lui trupeascA e a$a
fel, cA el se apropie de moarte si nu are vreme-
sA facA pentru pAcatele .sale canon, atunci chiar
de-ar avea el pAcate mari, dar se de$te cu sme-
renie de ele, preotul trebue $i fiirA epitimie sA-1
deslege de pAcate $i sA-1 impArt4ased cu sf. Tai-
ne. DacA insA el nu se aflä in asa neputintä ex
 - 341 -
-tremá $i poate face canonul, atunci fárá canon
vreotul nu trebue sà-1 deslege, Cad canonul e a
-treia parte a tainei pocáintei $i nu trebue fárá
primejdie de moarte a-1 lása.
Dar ce-i epiternia $i cum se dà ea pentru
pácate, pentru aceasta e nevoe de explicare mai
amáruntitä. Canoanele sf. apostoli, pe care sf. loan
Darnaschin le pune aláturea cu cärtile dumneze-
e$tilor Scripturi, pe toti cei sfintiti Ii leapädd din
treptele preotesti pentru pácate, iar pe mireni ii
depárteazá dela impärtásire cu sf. Taine $i dela
participarea la rugáciunile Bisericii. Pe terneiul
acestor canoane apostolice sf. Biserica apostolia
sobornicá pe toatá multimea cre$tinilor orto-
doc$i $i sfintiti i nesfintiti, dacd s'ar intâmpla
cuiva din ei sá cadd in oarecare pácate, cáláuzità
de Duhul dint, Ii indreaptá de pácate in chipul
urmátor Pe cei sfintiti, adecá pe arhierei, pe
preoti $i pe diaconi, cázuti in pácate mari sau
mici, ea sau pentru pácatele mici Ii indepárteazá
vremelnic dela slujbd, sau pentru pácatele mari îi
opreste dela slujbd pánála moarte, dar dela im-
pártásirea cu sf. Taine nu-i depárteazá. Pe mo-
nahi insd si pe mireni pentru pácatele miei îi de-
párteazd de impárt4ire pentru pácatele mici pu-
tiná vreme, pentru cele mari multd vreme. Alt
canon sau altá epitemie pentru pdcate sf. Bisericd
nu rândue$te nicidecum celor nesfintiti. Cauza
e urmátoarea : Vechii cre$tini foarte multá vreme
dupá timpurile apostolice, din dragoste atrá Hris-
tos, se impärtäpu foarte des. Când insá li se in-
tâmpla sá cadá in pácate mici sau mari, atunci
pentru mult sau putin timp erau Indepártati dela
dumnezeeasca impärt4ire $i dela starea in Bise-
ricä cu credincio$ii $i erau la anumite locuri In
bisericá pentru pocdintä : la inceput ei státeau ina-
intea u$ilor bisericei i cu lacrámi ingenunchind,
 342

rugau pe toti ceice intrau In bisericA sA se roage

pentru ei lui Dumnezeu, ca El sl le ierte gre$a-
lele ; cu timpul li se invoi sA stea In pridvoru.
mare, la u$ile bisericii i ascultau cântArile i ci-
tirile biserice$ti, dar in bisericA nu intrau.
,,DupA aceea li se invoi sA stea chiar In bise-
indArdtul amvonului, la toate slujbele bise-
rice$ti $i numai dupà Evanghelia dela liturghie
când diaconul zice : câti sunteti chemati e$iti, esau
din bisericA In pridvor $i stAteau acolo panAla sfâr-
$itul slujbei. Cu timpul s'au invrednicit sà stei
cu credincio$ii tot timpul, dar nu *se puteau im-
pArtd$i. Insfarit cApAtând deslegare de epitemie,
ei se admiteau din nou, ca si inainte de a pAcA-
tui, sä se impArtApscd cu credintA $i cu dragoste
cu duninezee$tile taine. Dar cum se purtau ei in
timpul epitemiei ? Ei pururea oftau din adâncul
inimii, plângeau $i se tângueau, se fereau de orce
rAu, se sileau la orce faptä bunA, la toatA impli-
nirea cu sirguintA a poruncilor evanghelice. and.
se impArtA$au ceilalti cre$tini, ei cugetau despre
sine, cA pentru pAcatele lor s'au fAcut nevrednici
de impArt4ire $i aprin$i de focul dumnezeesc al
dorintei negrAite i nesuferite de a se impArt4i
cu sf. Taine, cu multe lacrAmi rugau pe Hristos.
Domnul, sä le ajute, ca petrecând curat $i nepri-
Unit vremea epitemiei, sä se impArtA$ascA cu prea-
sfântul $i preacuratul trup al lui $i cu izvo-
rul cel fArA de moarte a preacuratului sàu sânge.
Preväzind o astfiel de pocAintä sincerA a cre$tini-
lor, indepArtati pentru pAcat dela impArt4ire, Du-
hul sfânt n'a legiuit in Biserica sa altA pedeapsA
epitemie pentru pAcate.
,,Se cuvine insA a $ti, CA dela Bisericd s'a dat
putere arhiereilor, ca dacA vor vedea roadale po-
cAintei celorce se cAesc, sA scurteze timpul epi-
temiei, hotärit de sfintele canoane. VA spun $k
 343

aceea, cd.' eu in toate sfintele canoane am cautat

cu ravnä, de nu cumva se gäsesc oarecare epite-
mii fdrä indepArtare dela impärtd$irea cu sf. Tai-
ne, dar n'am putut gäsi. Dar e grozav $i numai
de gandit, cat de infrico$atd $i de inspäimantd-
toare e certarea pusd asupra acelora, cari Indräs-
nesc sä impArtd$ascd pe ceice au gre$it fArd in-
depärtarea pe un timp dela sf. Taine, $i pentru
celce sä impärtd$e$te färä aceastA epitemie : pe
amandoi Biserica ii asamänd cu Iuda vanzdtorul..
Mai departe voi intrebati : Cand se scot Or-
ticele la Proscomidie pentru vii $i pentru morti,
au oare aceea$ putere $i folos, dacd se scoate o
pärticicd pentru fiecare pomenit, ea $i eand se
scoate o pärticicA comund pentru multi ? Rugdm
$i pentru aceasta sä ne Idmure$ti pe noi pro$tii.
,,RAspund : Pärticelele, scoase la proscomidie
pentru vii $i pentru morti, impreunandu-se ca
preacuratele taine ale lui Hristos, imediat se im-
pArt4esc din sfintenia $i harul sf. Duh $i dau folos
$i har deopotrivä acelora, pentru care s'au scos,
fia scoase pentru unul ate o pArticied, sau co-
mund pentru mai multi. Aceasta se vede lämurit
chiar din randuiala proscomidiei : edei preotul,
luand prescura a patra, scoate din ea numai o
pärticicd pentru tot cinul sfintit, pentru toti pra-
voslavnicii cre$tini vii, cari se aflä in toatA Biseri-
ca crestinä. Deasemenea $i din prescura a cincea
se scoate pentru toti mortii cre$tini ortodoc$i o
pärticieá. lar Biserica soborviceased crede $i !Ilk-
turise$te, CA de $i pentru toti cre$tinii ortodoc$i
vii $i pentru toti cre$tini ortodoc$i morti s'au scos
numai die o pArticicd, acelas folos le aduce prin
harul $i sfintenia sf. Duh, ca $i and s'ar fi scos
pentru fiecare cre$tin ortodox cate o pArticicd a-
parte : cAci atotputernicia Duhului sfant este ne-
sAcald $i fiind una $i aceea$, aduce acela$ folos
 344

prin jertfa cea fárá de sange si prin o párticicá

pentru fiecare aparte, ca si o [Ai-tided pentru
multi.
Mai departe voi intrebati : Se poate oare
dupá dorinta deosebitd, ca cineva sá roage pe
preot A. pomeneascd numele si sá scoatá Orticele
pentru acei sfinti, pe care din dragoste catre ei
doreste a-i pomeni, mai ales pentru aceia, numele
cárora nu sunt in liturghier ; se poate oare da
pentru ei la proscomidie din evlavie, cdtre ei, ca
acesti sfinti sá fie indeosebi pomeniti, ca ei sá
se roage pentru noi, pácátosii?
Ráspund : Desi cele scrise de voi in intrebare
nu vi se pare contrare regulei, dar de vreme ce
toate cetele sfintilor se pomenesc, de si nu fiecare
sfant pe name, dar toti sunt pomeniti panála unul
prin cele nouä párticele scoase in cinstea lor, apoi
dacd preotul dupd dorintá si evlavia unor iubitori
de Hristos ar fi rugat sä scoata unele párticele
afará de cele nouá párticele, in cinstea unor sfinti,
cari nu-s pomeniti in liturgier, socot a prin aceste
párticele din nou scoase In randul celorlalte, el
ar alcAtui al patrulea rand de párticele scoase
pentru sfinti ; cáci particelele scoase pentru sfinti
trebue aá fie puse langd párticelele sfintilor, iar
nu in alt loc oarecare, deosebit de cele nouá
cete, si dacá preotul ar indrásni sá facá aceasta,
ar strica randueala sf. Liturghii, care dela ince-
putul credintii se pázeste de toatil Biserica orto-
dox5 neatins si ar introduce in randuiala sf. Li-
turghii o randueald a sa nouá, nemai auzitä paná
acum. Iar dela astfel de novisme se starnesc de-
obicei desbindrile sau ráscolurile, de care sá ne
fereascd Hristos pe toti ceice credem drept in-
teinsul. Ceice au insa credintá si dragoste cdtrá
sfinti, trebue sä se multämeascá cu cele nouá
párticele si nu trebue sä caute, sá scoatá in cin-
 - 345 -
stea unor sfinti pArticele deosebite. SA facä ins5.
rugAciuni la acei sfinti, ca prin rugAciunile acelora
sà dobândeascd mild' dela Dumnezeu si ertare de
pAcate.
Mai departe voi intrebati : poate oare un sin-
gur preot sA sAvârsascA taina sf. maslu sau nu
poate, pentrucA la voi existä astfel de obiceiu, cA
un preot cu diaconul si dascAlul sAvarsesc sf.
Maslu ?
RAspund : In cartea MArturisirea OrtodoxA se
.spune, ca aceastA taind trebue s'A fie sAvârsitA de
ierei, si aceasta e conform cu sf. ScripturA, care
zice : De e bolnav cineva intre voi, sA chieme
preotii bisericii si sA bed rugAciuni pentru el, un-
gându-1 cu undelemn in numele Domnului". Dar
taina aceasta nu trebue sAvârsitA de un singur
preot, cAci aceasta nu-i conform cu sf. ScripturA,
nici cu traditia Bisericei. Iar sf. Simeon, arhiepis-
copul TesaIonicului, in cartea sa zice : Poate oare
un singur preot s sdvarseascä maslul ? Nu se cm-
vine unui singur preot sà sAvarseasc5 aceastA tainä,
cAci s'a zis: sA chiem preotii bisericii, iar nu cu
un preot, si rândueala aceasta trebue neapArat sá
s5 se pAzascA. Precum pe episcop nu-1 hirotoni-
seste un singur episcop, asa i sf. maslu nu-1 sà-
varseste un singur preot (Cap. 283). Pentru ce
se cer sapte preoti la maslu si pentruce foarte
adesa trei, in lipsA de mai multi ? Fratele Dom-
nului nu aratA numárul preotilor, dar obiceiul a
statornicit sä se cheme sapte. Temeiu pentru acea-
sta eu socot CA este numArul sapte al darurilor
Duhului dint, cum aratä Isaia, sau dupd numärul
celor sapte preoti din V. Testament, cari din po-
runca lui Dumnezeu au trâmbitat la cAderea Ieri-
bonului, ca si acesti sapte ai N. Testament sA dA-
râme cetatea vicleanului si zidurile cele cumplite
rAdicate de pAcat. Sau poate pentru a urma pe
 346

proorocul Elisei, care de $apte ori s'a rugat peste

acel tânàr i I-a rádicat din patul morii, preofii
Noului Testament prin In$eptitä rugAciune trebue
sä râdice sufletul omorit de päcat; sau precum
proorocul lije rugându-se de $apte ori, a deschis
cerul cel Inchis prin päcate $i a värsat ploae, a$a
$i ace$tia, de $apte ori rugându-se, desleaga urà--
ciunea päcatului $i pogoará ploaea milei dela
Dumnezeu $i ertarea päcatelor. Acesta este mi se
pare, senzul numärului de $apte al preofilor. Unii
Insá, unde e lipsä de preofi, chiamä numai trei
$i aceasta nu-i de osândit, cAci prin aceasta se
inchipue$te mai Intai dogma sf. Treimi $i apoi
face aluzie la märturisirea despre Twime a proo-.
rocului Ilie, când el pc fiul väduvei din Sarepta
l-a inviat, rugindu-se de trei ori $i de trei ori im-
bräfi$ându-1. Dar nu trebue sà scormonim mult
pentru numär, ci trebue sà ne finem de Predania
veche. Un singur preot Insä sä nu sävâr$ased
maslu". Din aceste cuvinte ale sf. Simeon se vede,
cd nu se cuvine sä se facd sf. maslu de un singur
preot : La nevoe aceastä taind sä se sävâr$eased
cel pufin de trei preofi. Intr'o carte slavoneasa
am gäsit, ea' la nevoe aceastä taind pot sg o sà-
var$ased $i doi preofi, iar In cärfile grece$ti n'am
gäsit asta. Cele spuse sunt deajuns.
La cea din urtnä intrebare a voasträ, In care
mä Intrebati, cum afi putea sä" vä rnântuifi, träind
In lume cu femei $i cu copii ?
,,Räspund : Eu pot sá va dau numai sfatul
meu, ea sä citili cu tragere de inimä dumnezeeasca
Seripturä si InvAfAtura sfinfilor Pärinfi ai Bisericii,
cárora li s'a dat a Infelege tainele impgraliei ce-
rurilor, adecá adeväratul Infeles al scripturilor ;
$i In invätätura lor luminatá de Duhul se aflä de-
plin toate povefele trebuitoare pentru mântuirea
 347

sufletelor, care indeamnä pe fiecare din ceice do-

resc mântuirea.
Si liti-vä la toata fapta bun5 si sal fugiti de
orce lucru protivnic lui Dumnezeu. Citind Invd -
tätura lui Dumnezeu i cu toatà luarea aminter
veti avea pururea intelegere pentru orce faptd
bund, care e de neapAratá nevoe pentru mântuire.
Eu Insä, cu toatà nevrednicia mea, luând In samä,
cà voi cerpti povatà dela mine, pot sä vá räspund
urmAtoarele Preamilostivul Dunimezeu sävârseste
mântuirea sufletelor pravoslavnicilor crestini prin
credinta pravoslavnicä, prin fapte bune si cu ha-
rul sàu. Credinta pravoslavnicd este aceea, pe care
o tine una sfântä, soborniceascä si apostoleasd
Biserid, si färd aceastä credintd nimenea nu se
poate mântui. Faptele bune sunt poruncile Evan-
ghelice, %fa' de care, ca i fdrà credinta pravos-
lavnid, deasemenea nu se poate mântui nimenea:
Credinta pravoslavnid färá fapte bune e moartä,
si faptele bune fàrà credinta pravoslavnicd sunt
moarte. Celce voeste sä se mântueascd trebue nu-
maidedt sä uneascd la credintä i faptele bune
si astfel cu harul lui Hristos Dumnezeu, care a
zis : Färd mine nu puteti face nimica", se va mân-
tui. Se cuvine darà a sti, cà Hristos Mântuitorul
deopotrivä a legiuit faptele bune pentru toti pra-
voslavnicii crestini, atât pentru monahi, cât si pen-
tru mirenii, cari träesc In lume cu femei cu
copii, si vrea si cere dela toti cea mai sarguiri-*
cioasä implinire a poruncilor sale, asa cà ceice le
calcä si nu se desc de aceasta nu vor dpäta
mântuire si nu vor putea da räspuns la Infrico-
sata sa adoua venire. $i toti pravoslavnicii crestini
parte bärbäteasd si parte femeiasd, de toate vâr-
stele si stdrile, sändtosi ori cuprinsi de felurite
boale, slabi çi bätrâni, toti, cu ajutorul harului
dumnezeesc, pot sä Implineascá färä nici o pedia
 - 348 -
-poruncile lui Hristos numai cu bunávointa lor si
cu smerenie gufleteascá i astfel sá se mantueascá.
Poruncile evanghelice, cel putin cele mai insem-
nate din ele si cele mai comune, sunt asa de in-
dispensabile pentru mantuire, inat daca numai
una din ele nu s'ar implini, sufletul nu se poate
mantui. Asa sunt : iubirea cátre Dumnezeu si a-
proapele, blandeta i smerenia, pacea cu toti
rábdarea, ertarea din toat ä. inima a gresalelor a-
proapelui, neosandirea, a nu nutri urd cátre aproa-
pele, dragostea cätre vrásmasi, a al-Ma mila catre
aproapele, atat trupeascä cat si sufleteascá, i alte
fapte cerute de poruncile evanghelice. Toate aces-
-tea sá \TA siliti a le implini cu sarguintá, dar mai
ales sá iubiti pe Dutnnezeu din toatá inima si din
tot sufletul si cu toatá puterea si cu tot cugetul,
si pe aproapele vostru ca pe voi insivá.
Urmand blandetei lui Hristos, sä" ne opunem
pand la sange patimii maniei, sa aveti pace cu
toti. Aceasta e a$a de trebuincioasá, incat insus
Hristos zicea câteodatá pe scurt ucenicilor sái :
,,Pace you'd !" Pace \TA las !" Pacea mea dau
you'd !" Unde-i pacea lui Hristos, acolo petrece
Hristos. lar in sufletul, in care nu-i pacea lui
Hristos, nu-i nici Hristos. lug rabdarea e atat de
trebuincioasá pentru mantuire, incat Hristos zice :
Intru ráladarea voastrá yeti dobandi sufletele
voastre". Iar castigarea sufletului nu e altá ceva,
decat mantuirea sufletului. Dar rábdare trebue sa
aveti nu numai pentru un timp oarecare, ci chiar
'Ana la moarte, cáci celce va rábda pana insfar-
sit, acela se va mantui. Celce iartä aproapelui säu
gresalele, celce nu osandeste pe aproapele sáu,
acela si insus nu va fi osandit de Dumnezeu. Iar
cine poate insira in scurt toate poruncile evan-
pe care tot celce doreste s5 se manta-
--eascá trebue sä le tiná i sä le pázascá ca lumina
 349

ochiului ? Smerenia, care este temelia tuturor vir-

tutilor evanghelice, e atât de trebuincioasä pentru
mântuire, cum e respiratia pentru viata omului_
Toti sfintii prin diferite mijloace s'au mântuit,
dar fàrä smerenie nimenea nu s'a mântuit i nici
nu poate s se mântuiascd. Deaceea tot celce do-
reste sd se mântueascA, trebue sd se socoatd din
toad inima inaintea lui Dumnezeu, ca cel mai de-
pe urrnd Intre oameni si de orce pAcat al sátt sä
se socoatd vinovat numai pe sine Insus, iar nu
pe altcineva. Implinind astfel ca ajutorul lui
Dumnezeu toate poruncile evanghelice i smerin-
du-sd Inaintea lui Dumnezeu, vá yeti invrednici
de mila lui Dumnezeu, de ertarea pAcatelor si de
primirea harului dumnezeese. Prin tuna lui Dum-
nezeu yeti dobândi mântuirea sufletului vostru cu
toatd siguranta. Afarà de aceasta, crestinii pravos-
lavnici mai au nevoe sä pdzascA cu grijä toate-
poruncile Bisericei. Taina pocAintei constä in a-
ceea, ca sä vä pocäiti cu adevdrat inaintea lui
Dumnezeu sä nu vii mai intoarceti la ele. Dupa
aceea sä vä märturisiti toate päcatele voastre ina-
intea duhovnicului, ca inses inaintea lui Dumne-
zeu, sä primiti dela dânsul deslegare de päcate
luati dela el si epitimia rânduitä de dânsul
pentru pdcate, dupà rânduiala Bisericii. Iar pen-
tru pregätirea de impärtilsire cu sf. Taine voi
spune urmAtoarele : trebue sä vä apropieti i sä
Và impärtäsiti cu sf. Taine ale lui Hristos cu
märturisire din initnä curatà, cu post si umilintä,
dupd ce v'ati impAcat absolut cu toti, ascultând
dui-A obiceiul crestinesc toatä pravila bisericeascä,
dacä nu aveti canon care vä opreste dela Impär-
täsire, vä apropieti cu fricA si Cu cutremur, cu cre-
dintä si cu dragoste si cu inchinare, care se cu-
vine nurnai lui Dumnezeu, ca impärtäsirea sä và
fie spre läsarea päcatelor i spre viata vesnicA...
 350

Despre chipul cum sä vä regulati acasA viata

voastrà $i a femeei $i a copiilor i dEtspre toate
datoriile cre$tine$ti puteti gasi povata cea bunä
in scrierile sf. loan Gurädeaur $i ale altor sfinti.
Astfel, räspunsurile mele la intrebärile voas-
tre, pe care dupä rugämintea voastrà stäruitoare,
sau mai bine silit de voi, a trebuit sä vi le dau
impotriva vointei mele, cu ajutorul lui Dumnezeu
au ajuns la sfär$it. Voi îns, iubitorilor de Hris-
tos, ceice mi-ati scris acele intrebäri, sä m5 ier-
tati pe mine päcátosul, daca din pricina neiscusintii
mele, nu v'am putut da dupà dorintà r5spunsuri
mai acätárea la intrebärile voastre dupà sf. Ca-
noane. Pentrucd nici n'arn gAsit canoane mai po-
trivite pentru toate intrebgrile. Primind rAspun-
surile mele, cititi-le cu luare aminte $i de yeti
gAsi in ele ceva conform cu sf. Scripturä $i cu
adevAratul inteles al Bisericei, atunci aceea sà o
urmati. Dac5 insä eu in räspunsurile mele, ca un
out, am gre$it in ceva, voi sd nu urmati gre$ala mea,
ci v5 tineti in toate de cugetarea §i de judecata
s5nAtoas5 a sf. Biserici sobornice$ti, $i astfel nu
yeti gre$i niciodatä. lar Dumnezeul dragostei $i
al Päcii s4 fie cu voi cu toti".
Cu aceasta inchiem, de$i foarte pe scurt, ex-
punerea scrisorilor staretului Paisie, care au fost
la indámâna noastrà $i trecem la descrierea zile-
lor depe urm5 ale vietii sale $i a mortii lui.
 CAP. V.

Ultimii ani al viefil starefului Pa Isle, boalele ce

au precedat moartea sa, sfar$itul $i darurile
harice ale sale.

Noi am descris viata $i activitatea staretului

Paisie de pe timpul petrecerei sale in Dragomir-
na $i Neamtu, ca conducàtor al unor obstii nu-
meroase, ca muncitor in câmpul cercetArii textu-
lui cdrtilor patristice $i ca apärgtor al adeväratu-
lui cAlugArism si al ortodoxiei prin corespondenta
sa cu diferite persoane. In aceste ocupgiuni $i
griji diferite au trecut pe nesimtitele multi ani
din viata sa $i insfâr$it el se apropid de e$irea
din aceastä lume vremelnic6 $i trecerea in lumea
cea ve$nici, pe care nu o poate ocoli nimenea.
Cei din urmä ani ai staretului In Neamtu au
fost intunecati de cumplitele nenorociri ale rgz-
boiului, care s'a desfäsurat In 1ocalit54i apropiate
de Neamtu.
Dui-A cuvintele biografului staretului, din nou
se stârni rkboi cumplit intre cele trei impàrátii :
Rusia, Austria $i Turcia. Câmpiile se umplurà de
ostiri, márile se acoperirg de cor5bii, orasele $i
satele Moldovei se pustiirà: locuitorii se impr4-
tiard prin munti $i prin p Aduri. Lavra Neamtu se
 - 352 -
umplu de fugari, care se a5ezarà i inUuntrul si
imprejurul mänästirii. Venirä o$tirile austriace $i
ocupard poalele muntilor Moldovei. Fugari se
simtird scutiti de primejdia turcilor $i incepurd sä
se intoarcä pela casele lor. Dar aceasta nu tinu
mult. Turcii se reculeserd si fa'spinserd pe aus-
trieci, care se retraserä spre granita lor. Târgu-
sorul Neamtu fu ocupat de turci, cari intrarä in-
teinsul fa'rä impu$cAturi $i färá värsare de sânge,
afarà de trei oameni, cari au fost ucisi pentru
impotrivirea arätatä turcilor. In mänästire se fa's-
pândi vestea, cd turcii, ocupand târgusorul, care
se aflä la 15 chilometrii de mänästire, au plecat
spre aceasta. 0 groazd nedescrisd coprinsd pe
ceice se aflau in mAnAstire si-$i autaserä acolo
scäparea.
Boerii trimiseed soldati sä cerceteze §i sä vadä
ce fac turcii, dar soldatii, de fricä, neaflând ni-
mica adevärat. Neavând irnformatii exacte despre
miscarea turcilor, cei din mänästire nu $tiau ce sä
facä. Unii spun eau sä nu se Inchidà portile md-
nästirii, sä iasä inaintea turcilor $i sd-i roage de
crutare.
Altii sfAtuiau sà se inchiclà in mänästire $i sä
se impotriveascd turcilor cu armele. Insfârit un
monah se hotdrâ, cu binecuvântarea staretului, s'a
meargä la Tg. Neamtu 5i sä afle ce se petrece a-
colo. Acesta ajunse cu bine la Neamtu, umbra'
slobod prin tot târgu $i dela un taran aflä, cA tur-
cii au päräsit Neamtu. Când monahul aduse a-
ceastä veste la mänästire, toti se lini$tirä. Dar
bucuria nu fu de lungil duratä ; adoua zi aflarg,
eh' turcii se intorseserà lará in târg: Atunci boerii
si staretul trecurg la Secu, lar ceialaltà popula-
tiune a mänästirii se impr4tiä prin päduri. Aceasta
era prin sgptämâna a doua din post. Insfâr$it ve-
nirä din nou austriacii $i silira pe turci sä se re-
 - 353 -
tragg. Intre acestea Intrarà In Moldova si arma-
tele rusesti. In Iasi veni printul Potemchin, co-
mandantul general al armatelor rusesti i impre-
unA cu el veni i Ambrosie, Arhiepiscopul de Pol-
tava. Arhiepiscopul Ambrosie dori sA vadä pe YES-
titul staret Paisie $i sosi la Neamtu, unde cu
mare cinste fu intimpinat de staret si de tot so-
borul m4nästirei.
Aceasta erada_anul 1790. Rämanând douà
zile in mAnAstire, arhiepiscopul Ambrosie in Du-
minica ce urmä sluji sf. Liturghie, in timpul a-
ria ridicLpe staret la rangul de Arttimandrit. Ast-
fel fiul Poltavei, Paisie Velicicovschi, primi ran-
gul de arhirnandrit dela arhiepiscopul de Poltava,
Ambrosie. Mai ràmánând ins6 vreo câteva zile in
Neamt si dând tuturor binecuvântare, arhiepiscopul
Ambrosie plecd din mAnAstire, petrecut de tot so-
borul cu mare recunostintd si slavA. Arhiepisco-
pul Ambrosie e cunoscut prin viata sa sfântä si
moastele lui intregi odihnesc in mänästirea InAl-
tarea sf. Crud din Poltava.
liupà evenimentele descrise de noi trecurà
patrú ani in ocupatii obisnuite pentru staret si
frati. Sosi anul 1794. Staretul, ca mai inainte, lu-
cra neobosit, scriea scrisori, lucra la traducerile
sff. Pärinti, conducea viata cAlug5rilor, dar puterile
lui scddeau väzind cu ochii. Dupil m5rturia bio-
grafilor, staretul Paisie, in anii de pe urtn4 ai vietii
sale primea pe frati si pe vizitatori numai dimi-
neata pânä la ameazá, iar restul zilei il petrecea
in chiliea sa, ocupându-se. In acest timp venea la
el numai duhovnicul. Odatà in an staretul vizita
chiliile ucenicilor sài, ii binecuvânta si ruga pe-
Dumnezeu fereascà de orce r5u. Nu cu mult
inainte de boala sa de moarte, el incetä de a se
mai ocupa personal cu traducerile, revederea in-
PAISIE 23
 - 334 -
sä $i indreptarea traducerilor nu incetarà pânä in
ultima zi a vietii sale.
Dui-A cinci Noembrie el simti o deosebità slà-
biciune $i trebui sä se culce in pat. In aceastä
stare el petrecu patru zile. Duminicä t se fäcu
mai bine $i dori sä asculte sf. Liturghie. Venind
in bisericA, el sezu la locul säu obi$nuit. In tim-
put priciasnei intrá in altar $i se impArt4i cu sf.
Taine. Dupd slujbA el simti släbiciune, hick abea
in stare sä se intoared la chilie, sustinut de
frati. Mai trecurd kick' trei zile. Släbiciunea sta-
retului crescu. Fratii Onorie i Martirie, care-1
slujau, nu primeau sä intre la el nimenea, decât
numai oamenii cei mai deaproape, de oarece sta-
_retul dorea sä moard in cea mai mare lini$te. A
patra zi, simtind apropierea mortii, staretul se ith-
pArt4i lined odatd cu sf. Taine. Dupä aceea
mä la sine pe doi din duhovnicii cei mai bAtrâni:
pe Sofronie pentru cAlugärii slavi $i pe Silvestru
pentru cälugdrii moldoveni, $i trimise prin ei pa-
ce si blagoslovenie intregului sobor. De succesor
säu staretul nu desemnd pe nimenea, läsand a-
ceasta la voea lui Dumnezeu, la alegerea Maicei
Domnului $i la dorinta soborului. Dupä aceasta el
repause in pace ca $i cum ar fi adormit, la 15
Noembrie 1794, in al 72 an al vietii sale. Indatä
dupä moartea staretului se trimise veste despre
aceasta Mitropolitului lacov. Mitropolitul insgrcing
cu facerea imormântärei pe episcopul de Hu$i,
Veniamin, care in urmä ajuns mitropolit al Mot)
dovei. Când se rgspandi $tirea despre moartea sta-
retului, se adund la &anti o mare multime dè
norod, mireni $i monahi $i preoti $i %fa' sä mai
astepte, a patra zi Il ingroparä cu mare cinste in
biserica cea mare a Inältärii Domnului, in partea
dreaptà dela intrare. A doua zi dui-A ingropare
sosi episcopul Veniamin i dimineata sluji sf. Li-.
 - 355 -
-turghie si panahidà pentru reposatul. Iar mai
irecând putine zile, cu alegerea soborului si cu In-
-tárirea Mitropolitului, potrivit regulamentului in-
-tocmit de Paisie, fu numit staret si cápetenie a
mänästirei cel mai vechiu Duhovnic al soborului,
párintele Sofronie, care se bucura de dragostea
deosebitä a soborului pentru smerenia si mila sa
de cei suferinzi.
Pe mormântul staretului Paisie se puse
urrnd o piaträ de marmorä, pe care stá sápatä in
româneste si slavoneste urmátoarea inscriptie:
odihneste fericitul pärintele nostru iroschi-
monahul si arhimandritul Staret Paisie, malorusi-
anul, care din sf. Munte al Atosului cu 60 de
-ucenici venind in Moldova si aicea multime de
frati adunând si viata de obste prin sine Main-
-tând, cätre Domnul s'a mutat in anul 1794 Noem-
Irie in 15, in zilele binecredinciosului Domn Mi-
hail Sutu Voevod si a Preasfintitului Mitropolit
lacov". De unul din ucenicii staretului s'a alcá-
tuit : Tânguire la morrnântul ráposatului din
partea tuturor fiilor lui duhovnicesti. (Vezi anexa
4 la finele cartii).
Frätimea Mänästirii Neamtu chiar din primele
zile dupä moartea staretului lor au avut incredin-
tarea neindoelnicá in puterea rugkiunilor lui pen-
tru toti aceia, cari cu credintä si cu dragoste a-
leargá la mijlocirea lui din cer si ca expresie a
acestei increderi a lor fu, ca se alatui o slujbä
deosebita (stihiri si canoane) Intitulatä: Ferici-
tului pärintelui nostru, ieroschimonahului si arhi-
mandritului Paisie", in care ráposatul se prosrá-
veste, ca mare plkut al lui Dumnezeu, pentru ru-
gáciunile cáruia sà dà credinciosilor miintuire su-
--fleteasa si sánatate trupeascá 1). Inca in viatá fi-
Pentru a ne face o idee de acea skip* dam la finele cartii
unele parti din ea (vezi anexa 4).
 - 356 -
ind, staretul Paisie se distingea prin un dar neo,--
bipuit de rugAciune Infläckatá si cu lacrärni, îr
timpul cAria totdeauna fata lui luminoasä $i in-
cuviintatä incä $i mai mult se lumina si se aprin-
dea focul läuntric al simtului rugäciunii. latä ce
istoriseste ucenicul lui carel slujea, in biografia
staretului, alcatuitä de dânsul Odatä, aceasta era,
incd in Dragomirna, am venit eu la el inainte de,
vecernie si am vrut sä bat in u$5, ca sä aflu, de
sä poate sà intru la el. Dar de oarece u*a era
deschisä, atunci eu rostind rugdciunea obisnuii5,,,
am intrat deadreptul in chilie.
Väzind pe staret culcat, i-am pus metanä si
am zis : Blagosloveste pärinte!" Staretul nu r5s-
punse. Eu m'am uitat la el $i am vAzut cA fata lui
era ca de foc, In vrerne ce deobiceiu ea era pa-
lidà albá. Atunci mä cuprinse o fricA. Stând,
putin, am zis cu glas mai tare rugAciunea. Stare-
tul nici de astädatà nu räspunse. Atunci am in-
teles, cal staretul era cufundat in rugAciune din
care pricind sal $i aprinsese fata lui. Mai stand.
putin, am esit, nespunând nimänui nimic de ce-
lece vAzusem".
Dupd trecere de multà vreme, acelas ucenic
a vdzut ina de douà ori fata staretului luminatà
in timpul unei cuvântäri cdtrà sobor. Afarä de-
darul rugAciunii staretul in unele cazuri dovedea
prevederea intâmplärilor.
Asa de pildà, el a prev5zut moartea cumplità
a voevodului Grigore Ghica. Nu cu mult inainte
de moartea voevodului, staretul de câteva ori v5zu
In vis o sabie atârnatä de un fir de Or deasupra
capului voevodului. Curând dupd aceea din po-
runca sultanului, in adevär, voevodului i s'a täeat
capul, pentru care lucru a plâns mult. Altä data'
staretul se intristä foarte tare pentru un frate din
comunitatea sa $i adesa-i pomenea de indreptarea_
 - 357 -
vietii, dar fratele nu-1 asculta. Trecând trei zile,
fratele sä Inecä. Pe un alt frate staretul il ruga
tare mult sä nu iasä din rnändstire si in cele din
urrnä ii spuse cu lacrämi : Frate, agcultà-md pe
mine, CA' tu nu vezi acel loc, unde o sd mergi".
Fratele nu ascultd si a patra zi muri pe cale, pen-
tru care lucru deasemenea plânse mult staretul.
Se petreceau si cazuri de vindecare miraculoasd
prin rugAciunile staretului, pe care staretul le atri-
buea mijlocirilor Maicei Domnului.
Afará de aceste daruri harice ii erau proprii
§i alte daruri, multämitä cArora el cu izbâtidd in-
deplinea slujba rânduità lui dela Dumnezeu pe pà-
mânt. .Astfel erau : Darul Intelepciunii si al price-
perei si totodatà si darul unei adânci constiinte
de sine, despre care preacuviosul Isaac Sirul, das-
calul tkerei prea iubit de staretul, zice : Celce
se invredniceste a se vedea pe sine insus e mai
fericit cleat celce a väzut un inger".
Dar cunoasterea adâncä a Jimbelor greacA si
latinä, darul priceperei intelesului suprem al scrip-
turilor patristice ascetice ; darul invätäturii si or-
ganizärei vietei monahice obstesti ; darul de a
sfAtui, prin care el drept si exact clädea tuturor
celor ce aveau nevoe de sfaturi folositoare si con-
forme cu invätätura sf. Pgrinti, multämitä cArora
aceia prosperau in smerenie, räbdare si dragoste ;
darul täriei de suflet, prin care el in loate sear-
bele si ispitele rätnânea linistit si credincios ne-
infrânt in pronia dumnezeeasc5 ; darul temerei de
Dumnezeu, multämitä cdruia el päsea cu sfmte-
nie toate poruncile lui Dumnezeu si era gata pen-
tru cea mai insämnatd din ele sä-$ punä si sufle-
tul ; darul dragostei cätrd Dumnezeu, aprinsá in
el din cea mai fragedä tineretä, care niciodatä nu
I-a päräsit si care din ce in ce mai mult s'a a-
prins, asa cA el si pe altii ii aprindea cu dragos-
 - 358 -
tea sa, pentru to+i Il durea inima i pe fiecare if
compiaimea, nerespingând pe nimenea, din ceice
cereau ajutor $i mângâere ; darul iubirii de pace,
multdmitä cAruia el $tiu sä fie in pace cu toti,
pe nimenea nu se supära i pe nimenea nu dis-
pretuia ; darul indelungei räbddäri si al blânde-
sei, din care pricind niciodatà nu s'a arätat mâ-
nios sau turburat, ci totdeauna era sänin, blând
$i räbdätor ; darul neräutätii $i a nevinovätiei
prunce$ti cu toatä mintea sa cea adâncä ; darul
mângâerei, prin care el pând $i pe cel mai trist
$i mai desperat Il putea mângâea i 1initi cu cu-
vintele sale ; darul celei mai adânci smerenii, mul-
tämitä cdruia el pentru tot ce se intâmpla in obste
arunca vina asupra sa inse$ ; $i in fine, ca teme-
lie tuturor acestor daruri i ca rezultat al impli-
nirii statornice a poruncilor dumnezee$ti, a Os-
trärei statornice a curäteniei inimii $i a neconte-
nitei rugdciuni läuntrice, darul harului sf. Duh
multämità cäruia curgea ca un izvor invätätura
dumnezeeascA, care indulcea sufletele $i seca toate
.patimile viclene. Multdmitä tuturor acestor daruri
staretul Paisie a $i putut el sä sävâr$eascd marea
sa operà $i anume : sä" innoeascA cinul monahi-
cese cel invechit, sä reinvie viata de obste azutä
sä sädeascä inteinsa fericita ascultare, sä lumi-
neze cu invätätura sa pe cei ce $edeau in intu-
nerecul nestiinfii, sä irrtglepteascd prin indreptare-
si prin noi traduceri dui-A grece$te cärtilor slave-
ale patriei sale".

Cartea aceasta a fost scrisä in zilele excepti-

onale, când nu numai in Ruda, ci $i pretutinde-
nea se ducea räzboi crunt contra insed temeliilor
cre$tinismului. Se agità tendinta sä se a$eze viata
omenirii pe alte temeiuri noträ, care se nurnesc
 - 359 -
socialiste $i comuniste, dar care ar fi mai drept
sä se numeasc5 ateiste si materialiste. CrestinismuI
In curgere de douä mii de ani a arätat omenirii,.
cá nici In omenirea irises si nici In omul rupt dela
principiul vesnic al vietii, dela Dumnezeu, nu Na-
te gäsi adeväratul senz si justificare a vietii. A-
cestea se pot gäsi numai In cunostinta de Dum-
nezeu, In unirea cu El, In dragostea cdträ Dânsul
si In concordarea vietei omului cu voea lui Dum-
nezeu. Färä acestea viata omeneascA se preface
Intr'un haos desävârsit de lupte vrismase si de
distrugere reciprocä.
Crestinismul a descoperit omenirii taina mân-
tuirii si a omului prin Fiul lui Dumnezeu,.
celce s'a Intrupat i s'a rästignit, prin Dumnezeu-
Omul Iisus Hristos, prin sfânta lui Bisericd $i prin
sfintele lui Taine si mai ales prin Taina Impär-
täsirii si prin Invätätura lui. In numele acestei
credinte mântuitoare, crestinismul chiamd pe oameni
. la unirea frAtascA si la zidirea pasnicA a vietii co-
mune, la desvoltarea neIntreruptä a tuturor pär-
tilor vietii omenesti : intelectuale si morale, ste-
tice i materiale. Crestinismul nu neglijazä viata
pdmânteneasc5, desi vede In ea numai un timp
de pregltire cäträ viata vesnicä. El fägddueste
oamenilor nemurire. Prin vederile sale si prin
norma religioasä practic5, clan de el vietii, cresti-
nismul In curgere de douà mii de ani a educat
omenirea, a sävârsit o râclicare uriasä a puterilor
ei duhovnicesti, a creat valor! mari In operile de
picturà, de muzia, de arhitecturä, de literaturà
de stiinta, cari au inobilat moravurile $i raportu-
rile oamenilor. El a deschis Inaintea oamenilor o
lume de viatà noug, profundd i nemärginitä.
Si tocmai aceastä doctrind crestind despre lu-
me si icoana duhovniceascA datä de ea sufletului
 360

Aomenesc nu sunt pe placul oainenilor noui. Ei nu

voesc s tie CA este Dumnezeu deasupra bor.
Idolul lor este omul, pe care ei Il considerá
fiinta supremd a naturii si in acelas timp ei nu
cred in nemurirea lui : Pentru ei omul e numai cel
mai superior dintre animale si existenta lui se
märgineste numai pe pämânt. Contrazicându-se pe
sine insus, ei nu observä nimicnicia existentei orne-
nesti si zidesc pe nisip. $i in timp ce crestinismul
chiamä pe oameni la unirea obsteascá, ei adâncesc
desbinarea, samänä dusmdnia si chiamä la distru-
gerea reciprocA in numele intereselor de clasd.
Si iatà pe arena lumii se desfäsoará o mare lup-
: Ateismul se luptà cu crestinismul. Din Apo-
calipsul sf. loan Teologul stim de care parte va
fi biruinta. Dar câte suflete se rup in acest timp
-clela Dumnezeu, de deplinAtatea vietei pline de
inteles si fericite ! Staretul Paisie Velicicovschi cu
toatd viata sa si cu toatd figura sa duhovniceascä
.este un exponent luminos si aträgätor la duhul
crestinesc, contrar duhului ateist. Din frageda sa
copilärie sufletul lui era deja strâns unit cu Dum-
nezeu prin credintä si iubire. El e nesfârsit de de-
marte de trufia rnândrd cu persoana sa omeneascä.
El nu avea altà dorintä decât de a fi implinitorul
vointii lui Dumnezeu. In aceastä tendintä cdtre
acordarea vointei sale cu voea lui Dumnezeu
in sporirea duhovniceascä necontenità cAtre chi-
pul si asemänarea lui Dumnezeu se cuprinde sen-
zul 5i bucuria vietei sale. Dar nu numai In sine
insus a zidit si a purtat el acest senz si bucurie.
El le-a räspândit si imprejurul sdu, mai intâi in
acea frätime crestinä nenumäratd, care se adunase
si se infrätise imprejurul sau. Dacd vreti, aceasta
era o comunä, dar o comund formatä nu prin
silnicie si nu prin sânge, ci vointa liter, prin
dragoste fräteascä.
 - 361 -
Dând la luminA cartea noasträ, noi voim, ca
in pilda vie a staretului Paisie Velicicovschi nu
nurnai monahii, ci $i to-0 crestinii sä gäseascd
confirmarea cea mai mareatä, c5 acea cale a vietii,
pe care o indicà cre$tinismul, este cea mai inte-
leaptä $i mai normalà, si in acelas timp $i posi-
bild de realizat in practica, cu conditia negre$it a
unei complecte supuneri vointei lui Dumnezeu
luArei asupri-ne a jugului celui usor al lui Hris-
tos (Mat. XI 39).
 PARTEA V.
UCENICII STARETULUI PAISIE LA ATOS
IN MOLDOVA 1 IN RUSIA.

Impdra(ia cerurilor se asamand ca

aluatul, pe care ludndu-1 femeea, ti
pune In trei mdsuri de faMd pánd se
dospote toatd". Mat. XIII, 33).
Desvoltarea sistemel stErefEVI In manahismui
Ortorfox al veacurilor XVIII i XIX.

Dacg toatg opera staretului Paisie Velicicov-

schi s'ar cuprinde numai in pilda de viata per-
sonalä, in organizarea comunitátilor cu viata de
obste pe temeliile strgvechi ale sf. Pgrinti si in
indreptai-ea cgrtilor patristice, apoi si in cazul a-
cesta opera aceasta n'ar fi de puting importantä
pentru Biserica Ortodoxg, pentru monahismul or-
todox $i pentru societatea cresting. Raisiejng
a fAcut mai mult : el creg o $coalá de viatä du-
fiJEFiRg7151---ovoTrin monahisniur ortodox lu-
mesc o miscare duhovniceascg, aprinse inimile
multora Tade viata dulovniceascg, stârni
dorul de nkevointa monahiceascä lguntricg si de
lucrarea Iguntricg. Sub influenta staretului Paisie
in monahismul ortodox s'au educat si s'au format-
o multime de asceti vestiti, cari si-au impropriat
si-au InsusinliWidealurile staretului. Prin
ruggciune necontenitg, prin atentg luare aminte
de sine, prin lupta interng cu ispitele, prin des-
coperirea cugetelor, prin ascultare, prin smerenie,
prin cetirea cu luarea aminte a cgrtilor sf. Pg-
rinti si prin päzirea poruncilor evanghelice, ei a-
junserg la un Malt grad de viatg duhovniceascd
si dobandird o mare inriurire nu numai asupra
fratilor lor rnonahi, ci i asupra mirenilor, adesa
 - 366 -
sus pusi, nu numai prin* cultura laic, ci adesa
prin cea teologica. Inceputa n jurnatatea a doua
a veacului al optsprezecelea, aceasta miscare du-
hovniceasd continua sä se desvolte pe toata in-
-tinderea veacului al nouasprezecelea chiar pâna la
revolutia rusasca. Ar fi foarte interesant sa se ur-
mareasca aceasta miscare in toate amdruntimile ei :
studia dile si mijloacele ei de raspiindire, a
cunoaste pe reprezentantii ei cei mai de sama cu
infhienta ei asupra societatii si a poporului. Din
nefericire, conditiile neprielnice ale timpului de-
fatä nu ne dau putinta sà indeplinim cum trebue
aceasta problemi. De aceea trebue sa ne rnargi-
nim. numai la o panda si superficiala descriere a
acestei insemnate misdri, a reduce aceastä des-
scriere aproape numai la o singura insirare de
nume.
Vom incepe cu arätarea urmelor imfluentei
lui Paisie asupra Atosului. Incä pe timpul când
staretul traia in Atos, el avea afara de comuni-
-tatea sa de frati din schitul sf. Ilie, nu putini fii
duhovnicesti, convorbitori si prieteni, cari dutau
povatuirea sa duhovniceasd. Din nurnarul acestora
fäcea parte patriarhul grec Serafim, care traea re-
tras la liniste in manästirea Pantocrator. Patriar-
hul iubea foarte mult pe staretul Paisie, II vizita
pe el si manastirea lui, adesa Il invita la dânsul
si sta mult de vorba CLI dânsul despre viata du-
hovniceasd i cu mare regret se desparti cl'e el
la plecarea lui in Moldova. Ni e cunoscut dease-
menea, CA din multe mänästiri, schituri si chilli ale
Atosului veneau la staretul Paisie monal-ri pentru
márturisire si sfaturi câteodata in asa numar, in-
cat dlugarii sal nu aveau putinta sà vorbeasca cu
dânsul, din care pricina acestia incepeau sa car-
teasca. Dupa plecarea staretului Paisie in Moldo-
-va urmele influentei lui asupra Atosului, nu se
 - 367 -
§terserg. Traditia $i rânduelele lui s pgstreazg si
astgzi in schitul sf. Me, interneiat de dânsul $i In
alte läcapri.
Cu o deosebitg putere reinviarg traditiile sta-
retului Paisie in Atos In veacul al XIX, cänd a-
pgru acolo staretul Arsenie, ucenicul unuia din
-ucenicii moldoveni ai staretului Paisie, care a avut
mare Inrâurire asupra tuturor mängstirilor Atonite
$i care a murit la anul 1846. Partizanii $i conti-
nuatorii datinelor lui Arsenie au fost schimonahii
Nicolai, Andrei $i Nicodim, iar dupg aceea ieros-
schimonahul leronim, duhovnicul mängstirii ruse$ti
sf. Panteleimon, care a avut o deosebitä inrâurire
asupra Atosului $i care a decedat in anul 1885,
!$i Arhimandritul aceliasi mgngstiri Mihail, care a
murit in anul 1888. Prin ostenelele $i grija aces-
-tor stareti se râclicd in Caucaz mgngstirea Noul-
Atos, care deasemenea si-au insusit traditiile sta-
retului Paisie si care le- a pästrat prin persoana
,egumenului sgu Izron si ale altor monahi stareti
pâng in ultimile zile.
0 remarcabilä influentg a exercitat staretul
Paisie si asupra monahistnului moldovalah. Cele
mai apropiate ajutoare ale sale $i la Atos, $i in
Moldova au lost moldoveni. Pgrintele Visarion
este Intâiul ucenic al lui Paisie $i primul membru
al frätimii lui si ajutor la organizarea obstei. El
a murit pela anul 1766. Dintre ucenicii staretului
in Moldova putem numi incä pe pgrintele Macarie
pe pgrintele Ilarion, cari 1-au ajutat la corecta-
rea si traducerea de cärti. Ilarion in urmg a fost
-duhovnic $i egumen al mgnästirii Secul, iar iero-
monahul Macarie, care trdise cu staretul incg si
in Atos, se pare cg a trecut apoi in Rusia, unde
a si fost egumen la sghgstria Molceansc. Dintre
alti ucenici ai staretului In Moldova vom pomeni
la inceput pe aceia, care dui-A moartea staretului
 - 368. -
au fost succesorii ssal in duhovnicie $i egumenie
la Mändstirea Newt*. Primul dintre ei, Arhiman-
dritul Sofronie, cel mai bAtrân duhovnic al cälugdri-
lor ru$i din Neamt, a egumenit imediat dupä staretul
Paisie aproape zece ani. S'a" $tie ca dupd insärci-
narea staretului el a mers la Chiev dupd carti
duhovnice$ti pentru mänAstirea sa. In urnfa" el a
corespuns cu ucenicii staretului Paisie din Rusia :
at párintele Atanasie din Breansco $i cu Maria
Petrovna Protasieva. Dupà pdrintele Sofronie a
egumenit in Neamt Doroftei, pe care staretul II
trimisese sà invete in $coala teologicA din Bucu-
resti ; Dosotei, care pe vremea staretului Paisie
fusese duhovnic $i ingrijitorul spitalului $i apoi
egumen la Secu, care priveghea toatd noaptea la
cäpatâiul bolnavilor, mângäindu-i in tot felul ; $i
loan. Ace$tia câte$i trei sunt de neamul slavon.
Dui-A pärintele Joan a egumenit in Neamt, fiind
ales, Silvestru primul egumen din moldoveni, care
pe vremea lui Paisie fusese duhovnicul cAlugäri-
lor moldoveni din Neamtu. Dintre alti ucenici ai
staretului Paisie In Moldova, mai cunoa$tem pe
Onorie, ingrijitorul spitalului din Dragomirna $i
din Neamt, care se bucura de o incredere nem5r-
ginità a staretului Paisie $i care a ingrijit pe sta-
ret la boala sa inainte de moarte, traduator de
cärti patristice $i care a murit la un an dupà sta-
retul Paisie. Martirie, care impreunA cu Onorie a
ingrijit pe Staret la boalä inainte de moarte. lri-
narh duhovnicul, care din insärcinarea staretului
a mers la printul Constantin cu scrisoare, in care
staretul se lepAda de a trece la Neamtu. lacint,
tot un duhovnic din 'Neamtu, care a probozit pe
hulitorul rugäciunii mintii Teopemt $i indeplinito-
rul $i altor insàrcingri ale staretului. Un alt Ia-
cint, schimonah in schitul Pocrov, pendinte de
Mànästirea Neamtu, fost staret al mAnästirii Vo-
 - 369 -
rona din Moldova $i care a murit la adânci bä-
trânete In anul 1843. Platon, schirnonah tot in,
schitul Pocrov, care a alcAtuit cu mina sa o cu-
legere a scrierilor staretului Paisie, ce se päs-
treazä in biblioteca Mänästirii Noul Neamt, $i
care a scris viata staretului. Mitrofan schimona-
hul, care a fost mai bine de 70 cíe ani uceilic de
chilie a staretului Paisie si care inaintea tuturor
a alcátuit descrierea vietii lui. Arhimandrit Teo-
dosie, care a carmuit schitul Poiana Märului din
Valahia $i apoi a fost chiemat de printul Potem-
chin sà treacd cu ucenicii säi in Rusia, ca s in-
temeeze sähästria Sofronia (S'a pästrat scrisoarea
staretului Paisie cátrà el in $coala teologica din
Bucuresti). Gherontie, care impreund cu Doroftei
a invätat in' scoala teologica din_Bucure$ti; Gri-
gorie, in urmáMfiropolit al Ungrovlahiei, care a
scris viata staretului. Ierodiacon Stefan, traducä-
torul vietilor sfintilor, tipärite la Neamtu. Schi-
monahul Isaac si altii. Pästrätor al traditiilor sta-
retului a fost deasemenea Neonil, ucenicul stare-
tului Sofronie, in urrnd startt si mare tipäritor
de cirti, $i Teofan ucenicul lui Neonil, care a dus
traditiile paisiene la mjnAstirea Noului Neamt,
intemeiatä de dânsul. La ei trebue a algtura $i pe
r-Gherman--, succesorul lui Teofan. Afard de sus
pornenitii ucenici i continuatori ai operei lui Pai-
sie, el a mai avut in Moldova Inca multi ajutd-
tori la corespondentä, la corectarea $i traducerea
de edit patristice, numele cArora au fost deja po-
menite de noi in alt loc. Vom pomeni deaseme-
nea pe arhipAstorii, cari au simpatizat pe staretul
Paisie $i 1-au sustinut. Astfel au fost Mitropolitii
Gavriil, care a oferit staretului mänästirea Dra-
gomirna, lacov $i Veniamin. Relativ de lätirea mai
departe a influentei lui Paisie In Moldova nu a-
PAISIE 24
 370

vem date suficiente. Se stie numai, ea multe mä-

nastiri din Moldova si Valahia au avut egumeni
-din ucenicii lui.
Mu It mai multe date avem despre ucenicii
staretului Paisie, care s'au räspândit prin Rusia.
In Rusia au trecut multi din ucenicii lui, sub in-
-fluenta carora prin mangstirile acelea s'a produs
o mare Inältare a vietii duhovnice$ti, a sporit in-
-teresul $i dragostea de citit si de studiat cartile
sf. Pärinti, se ivira stareti si egumeni prin mänäs-
tiri, cari nutreau idealurile staretului $i au intro-
dus prin mänästirile lor regulamentul Ali pentru
-viata de obste si rânduelele traiului mänästiresc.
Se ivira arhipästori, care simpatizau foarte mult
directivele staretului Paisie si-i arätara protectia
.si sprijinul lor. Multi oameni mireni culti dease-
menea fura prinsi de aceasta miscare duhovniceas-
-ca, ba unii pardsind lumea, primirá monahismul
.si devenira vestiti lucratori In duhul staretului
Paisie. In genere rezulta o larga si profunda mis-
-care duhovniceascä, care nu slábi in monahigmul
rusesc pana la revolutie. Ne vom sili sa enume-
Tam, pe cat vom putea, pe partasii cei mai insem-
nati ai acestei miscári. Si la inceput vom pomeni
de aceia, care Inca pe vremea lui Paisie se adre-
sara lui din Rusia, cerând povatuirea lui. Astfel
au fost : Prietenul tineretei staretului, iereul Di-
mitrie, care, dupa toatä probabilitatea, a preotit
in Poltava, monahii Mänästirei Inaltdrei sf. Cruci
-din Poltava % grupa prietenilor bunei credinte
-din nordul Rusiei M. P. Protasieva, egumena ma-
nästirei Arzaman. Din corespondenta ei cu Sofro-
-nie, succesorul staretului Paisie, se vede, ea' acest

1) In manuscriptul No. 405 a sectiei slavone din Academia Ro-

-mând este o ardtare a legdturei, care exista intre mändstirea Inältärei
sf. Crud din Poltava i mändstirea Dragomirna a staretukii Paisie.
 - 371 -
din urmä a trimis pentru mänästirea ei icoane,
portretul staretului Paisie $i unele exemplare de
manuscrise dupä cärtile sf. Pärinti In tradueerea
staretului Paisie, ca : Filocalia, cartea sf. Varsa-
nufie, 12 cuvinte ale lui Simeon Noul Teolog $i
altele, cu rugAmintea de a mijloci la mitropolitii
Platon i Gavriil deslegarea de a tipAri acele
Despre alte p_ersoane, care au contact duhovnicese
färä sä se vadà eh' au stat in corespondentä cu
staretul Paisie, vom avea ocazia sà pomenim mai
la vale. Mi$carea duhovniceascd sub influenta
-staretului Paisie, se poate impärti In trei mari
curente: nordic, central $i sudic. Curentul nordic,
.$i-a avut centrul principal in mändstirea Solovát,
Valaam, lavra Alexandru-Nevschi $i mänästirea
Alexandru Sfirschi. Curentul central s'a concen-
-trat mai cu samä in Moscova, in guvernämântul
Vladimir, in sähästria Optina din guvernämântul
Caluga, In Mdnástirea Briansc, In pädurile Roslave
din eparhia Smolensc, In mänästirea Beloberezschi.
Curentul sudic si-a avut centru in mänästirea
Plosteansc, in sähästria Glinsc $i In alte locuri.
1Iumitele mänästiri trebuesc privite numai ca puncte
mai Insemnate sau prime ale miscärii paisiene,
-care in realitate a ocupat nu zeci, ci, cum vom
vedea, sute de mänästiri rusesti.
In extremul nord, la mänästirea Solovät, sä-
ditorul traditiilor paisiene a fost ieroschimonahul
Teofan, de care am pomenit deja mai sus. Dupà
moartea starctului $i inchisul de bund voe Dosof-
tei, Teofan s'a strämutat la Solovät, unde a dus
si datinile staretuiui Paisie. In Lavra Alexandru-
Nevschi, incä träind Paisie, s'a format un cerc de
adoratori ai säi in frunte cu mitropolitul Gavriil
al Novgorodului $i Ladogei. Mitropolitului Gavriil
i se trimise de cAtr staretul Paisie o traducere
din grece$te a cArtii Filocalia cu o scrisoare de
 372

mâna sa proprie. Din ordinul Mitropolitutui acea-

stä carte s'a revázut de un grup de profesori
seminarului, cu care prilej mitropolitul le reco-
¡nand, ca la revizuire sd se sfätueasc'd cu câtivaN
bátrâni experienti in viata duhovniceascá, zicând,
cá de si ace$ti bátrâni nu cunosc subti1itile lim-
bei grecesti, dar prin experienta vietii si-au insusit
continutul artilor patristice si deaceea le pot da
indicatiuni folositoare la verificarea traducereL
Dupä ordinul mitropolitului, Filocalia a fost tip4-
rità in Petersburg. Imprejurul mitropolitului se-
gruparà ucenicul säu de chilie Teofan, mai târziu,
egumen al mändstirei Novoezer, Nazarie, egume-
nul mänástirii Valaam, ierodiaconul Filaret din
Lavra Alexandru-Nevschi, mai târziu staret al mä-
nástirii Novo-Spasc din Moscova, Atanasie, uceni-
cul staretului Paisie, care a adus mitropolitului.
Filocalia, si altii.
In Valaam si in mánástirea Alexandru-Sfirschi
au ostenit ucenicii staretului Paisie schimonah
Teodor si ieroschimonah Cleopa. Ei au esit din
Moldova $i au trecut in Rusia la anul 1801 si au
fost : Cleopa de neam malorus, iar Teodor din
orasul Caracev din guvernárnântul Orlov '). Ei
1) Staretul Teodor, näscut in anul 1751, plecd pentru o vreme
din manästirea staretului Paisie la pusnicii Onufrie si Nicolae, care
pusniceau in tdcere la pardul Poiana Voronei, la cinci kilometri de
schitul cu acelas nume. Onufrie era de loc din gubernia Cernigov, din
nobili, cari din tineretä iuhi pe Hristos, fu nebun pentru Hristos in
tinereta sase ani, apoi lasa aceasta l cu prietenul säu, ieromonahul
Nicolac, se retrase in Ucraina, iar deacolo in Moldova, la staretul Paisier
cu binecuvântarea cdruia se aseza cu Nicolai in pustiu si trai acolo
cu dânsul 25 de ani. Tot cu el a trait aicea cinci ani i staretul _Teo-
dor. Dupd moartea lui Onufrie, Teodor cu Nicolae se intoarsera la
Paisie, iar dupd moartea lui Paisia i Nicolae, Teodor se intoarse In
Rusia. In biblioteca Manastirii Neamtu am vazut o carte a sf. PArinti
scrisd de mând, transcrisd. de Nicolae pentru Onufrie ; cAt de fard de
arginti a fost Teodor se vede dia acea imprejurare, cd cele cinci ruble:
ce-i daduse un 'monah pentru drum el le &du unei femei sarace.
 373

rtrAiserä multi ani In loca$ul staretului Paisie, pri-

miserà dela dânsul tunderea In monahism $i fuseserä
rtemeinic instruiti de el si Mtn-4i In viata duhov-
niceascA. Dui-A sosirea In Rusia, el trAi la inceput
in mängstirea Celschi, eparhia Or lov, apoi in sà-
hästria Beloberezschi din aceea$ eparhie, asezatä in
pädurile milenare Breansc si pe atunci aproape
de nesträbdtut. Acolo ei se Imprietenird cu mo-
nahul Leonid, care era de neam, ca si Teodor,
din orasul Caracev, din clasa negustorilor. In 1811
Leonid $i Cleopa trecurà la Valaam, unde veni
la dânsii si Teodor. In Valaam ei träied 5 ani,
indeplinind lucrarea mintii dupà povata staretului
;Paisie si multe pätimird din pricina asta dela râv-
nitorii ignoranti ai nevointelor externe. In 1816
staretul Cleopa reapare in män5stirea Valaam, iar
Teodor si Leonid trecurà la mängstirea Alexan-
dru-Sfirschi, unde asupra lor isi intoarse aten-
liunea Alexandru I, Impgratul Rusiei.
Aicea in anul 1822 sa sävarsi párintele Te-
-odor chiar in ziva luminatei Invieri a Domnului,
jar pärintele Leonid, dupd atva ani, trecu cu uce-
nicii säi la snästria Optina, unde a r5mas panAla
moartea sa, anul 1841. Träind la Valaam $i in
mänästirea Alexanduru Sfirschi, staretii aveau le-
gäturi duhovnicesti $i cu lavra Alexandru-Nevschi
si aveau pretutindenea frati de un gând eu ei si
ucenici. La Valaam aveau ucenici be : staretul $i
igumenul Varlaam ; apoi a trecu-t la sAhistria
43optina, unde a murit. Eftimie la rándul säu avu
,de ucenici ai s'ai pe Damaschin, egumenul mäna's-
tirei Valaam, si pe Ilarion, care a dus traditiile
staretului Paisie in mänästirea Nicolo-Babaeschi,
.eparhia Castroma. Vestitul Damashin, staretul de
Valaam, a avut de ucenici pe Agatanghel, Arhi-
mandritul mänästirei Alexandru-Sfirschi, pe Aga-
¡pie, schimonah al mdtfästirii Valaam, staretu-orb,
 374

si pe schimonahul loan, taciturn in mAnästirew

Valaam. Agatanghel a avut de ucenici pe Mavri-
chie, egumen in Valaam. lar in partea nordicA
nevoit incA un ucenic al staretului Paisie : Arse-
nie, care a trecut din pAdurile Breansc la mAngs-
tirea Nicandru din Pscov. Acesta a avut de ucenic
pe Gherasim, Monah in mAngstirea SolovAt. In câteva
din mänästirile dela Nord traditia staretului Paisie
a fost Imprumutatd din mAnAstirile centrale si dea-
ceea ele vor fi arAtate in alt loc. SA strAbatem
acum si partea central5. Aicea mai inainte de toate
trebue sA pomenim de ucenicul staretului Cleopa,.
nu acela, de care s'a vorbit mai sus, ci altul.
Acest Cleopa a trAit multA vreme cu staretul Pa-
isie, mai intAi In Atos, apoi in Dragomirna si pro-
babil si In Secu ; a plecat in Rusia Incà din anul
1778 si a fost egumenul sAhAstriei Vovidenia, tinu-
tul Ostrovsc, din Eparhia Vladimirului. Acesta a
fost un vestit ascet, pAstrAtorul lucrArii mintii. El
a introdus in sAhAstria Ostrovsc regulamentul
vietii de obste a muntelui Atos, care apoi a fost
dus de ucenicii lui In alte mAnAstiri din Rusia cen-
tralA si nordicA. Ucenici ai staretului Paisie au
fost : Ignatie, care la inceput s'a nevoit in mAnAs-
tirea Sinaxar, sub conducerea staretului Usacov,.
apoi In sAhAstria Florisceva din eparhia Vladimir_
Din anul 1778, dupA Cleopa, el a fost ziditorul.
sAhAstriei Ostrovsc, iar apoi a locasului Pesnosa
din eparhia Moscovei. In anul 1788 el fu rAnduit
arhimandrit al mAnAstirii Tihfina, in eparhia Nov-
gorodului si dupA binecuvântarea mitropolitului
Gavriil, a introdus acolo regulamentul vietii de
obste. In anul 1795 fu strAmutat ca arhimandrit al
MAndstirei Simonov din Moscova, pentru a orga-
niza acolo viata de obste i acolo a si decedat in
1796. Despre el se spune, cA pretutindenea a fost
.pildà de viatA Malta si mai ales de smerenie sit
 375

neiubirea de argint. Era milostiv cu saracii, com-

pätimitor cäträ cei nenorociti, plin de, iubire cá--
'TA frati.
Un alt ucenic al staretului Cleopa, schimonahul
acarie, care a fost dupà Ignatie egumen mänästi-
ei Pesno$a pingla moartea sa, In anul 1811, a
vut o deosebità insämnAtate in istoria monahis-
ului Rusesc $i a sistemei stärete$ti. Dintre uce-
icii lui au esit 24 de egumeni de mänästiri. El
avut leglturi duhovnice$ti $i corespondentä prin
s risori cu staretul Paisie $i a primit dela el In
r un toiag. El puse mänästirea Pesno$a in
s are de inflorire internd $i externä. Neobosit $i
ult cunoscdtor In munca gospodäreascä, el era
I cä $i neobosit $i experient In nevointele duhov-
ce$ti. La infätisare 1 [Area aspru, dar avea su-
f etul plin de iubire pärinteascä. Nu avea niciun
f 1 de proprietate, irnpärtind tot cu fratii. CAträ
oti se raporta prietenos $i simplitatea inimii sale,.
nitä cu intelepciunea duhovniceascA, ii aträgea
ragostea $i respectul general. Mitropolitul Platon
1 insärcinä sä aducä in rânduealä mänästirile des-
prganizate 0-1 puse ca pildä pentru ceilalti stareti.
Dela mänästirea Peposa multe mänästiri impru-
mutarä $i regulamehtul vietii de obste, si monahi
capabili de a sustine aceastä viatd. Astfel dela sta-
retul Macarie $i-au primit regulamente de organi-
zare, urmätoarele mänästiri : Golutvinschi, Strate-
nia din Moscova, Chirilo -Novoezerschi $i sähäs-
trile Davidova, Optina, Berlincovscaia, Ecaterinin-
scaia, Medvedescaia-Crivoezerscaia, etc.
Dintre ucenicii staretului Macarie vom pomeni
pe,: Avraamie, In urmd egurnen al Optinei ; Maxim,
intemeietorul mänästirei Pe$no$a ; Ignatie, organiza-
tor mänästiri Conevschi $i intemeietorul mänästirii
Zadne-Nechiforovschi, etc. Acest Ignatie a avut fiice
duhovnice$ti pe Maria, pusnica din Olonet, $i pe
 - 376 -
Anastasia, Intemeietoarea mänästirii Padanschi,
comunitate de femei. Tot ucenicul staretului Cle-
opa a fost $i vestitul pusnic Teofan, egumen de
Novoezerschi, despre care, ca ucenic de chilie a
mitropolitului Gavriil, am poment deja. El personal
a venit la Pe$nosa la pärintele Macarie, ca sä ca
pete dela el pentru mänästirea sa regulamentu
vietii de ob$te $i sä cearä dela el câtiva monah
pentru organizarea vietii de obste. Egumenul T
ofan a fost staretul mänästirilor Modensc, Alexa
dru-Nevschi, Ustiujschi $i sf. Chirilà, $i sälfästri i
Filipo-Iranschi. Fiicd a sa duhovniceascä a fo t
Mavrichia, egumena mänästirii de fete Goret. Su
cesorul lui Teofan In mänästirea Novoezerschi
fost ucenicul säu Arcadie. Dela ucenicii staretul i
Cleopa Ignatie si Macarie, traditiile paisien
au trecut In mändstirea Golutvin din Colomee
unde egumen era ucenicul lui Macarie si a lu
Ignatie : Samuil. Ucenicul lui Samuil a fost Na
zarie, iar ucenicii acestuia au fost schimonah Ioa
nichie $i pustnicul Macarie, care mergeau pe a
ceea$ cale de nevointä duhovniceascl läuntricA.
Alt loc, deunde s'a lätit miscarea paisiand In
Rusia centrald a fost Moscova. Aicea au fost mai-
caseamd cloud puncte ale acestei miscäri : Mänäs-
tirea Simonov $i Novo-Spasc. In mänästirea Simo-
nov s'a nevoit ucenicul staretului Paisie, monah 1
Pavel. In anul 1812 el a pätimit malt dela fra
ceji, cari I-au bätut Odd Inteatâta, Incât tot res-
tul vietii sale l-a petrecut In stare de boalä. Tot
acolo, In mändstirea Simonov, a träit alt ucenic
al staretului Paisie: Arsenie.
Ucenic al lui PaVel a fost iromonahul Iosif,
locotenentul de staret al mänästirii Simonov. Tot
In Simonov a träit, cum am vdzut deja, $i a fost e-
gumen Arhimandritu Ignatie, ucenicul lui Cleopa
din Ostrovsc, numit acolea pentru organizarea vi-
 - 377 -
etii de obste. In mgngstirea Novo- Spasc stareti
vest;ti au fost ieromonahii Filaret $i Alexandru,uce-
nicii ucenicului lui Paisie, Atanasie, care a trgit o vre-
me In Sähästria Florisceva din eparhia Vladimi-
Tului. Schimonahul Atanasie (pe acesta trebue a-1
deosebi de Atanasie, care a adus Filocalia Mitro-
politului Gavriil), fost rotmistru in regimentul de
husari, dupä familie Zaharov, a trait pelângg stare
-tul Paisie mai bine de 7 ani $i a fost cgluggrit
de dânsul. Cu binecuvântarea staretului el s'a o-
cupat mult cu extragerea de povete din cärtile
sf. Párinti despre ruggciune, smerenie, rgbdare,
ascultare, dragoste $i alte virtuti. In interesele tre-
bilor casei el a fost trimis in Rusia cu monahii
Ambrosie $i Sofronie in anul 1777. Aicea suferind
nu putine neplgceri, a trgit In mängstirea Goro-
hov din pustiul Florisceva, $i apoi In sghgstria
Beloberezchi $i In sähgstria Plo$ceansc a Näscgtoa-
rei de Dumnezeu, din eparhia Orlov, unde mul-
-fora le aduse folo3 prin viata $i invatatura sa.
In sahastria Plosceansc s'a sgvar$it el in anul 1825.
Venind din pustia Flori$ceva In Moscova, staretul
Atanasie a fost la iromonahii Alexandru si Fila-
ret in Novo-Spasc $i a avut cu ei convorbiri du-
hovnice$ti despre lucrarea mintii, dupg invätätura
staretului Paisie. Ambii ace$ti iromonahi cuno5-
'teau pe staretul Paisie din auzite, it iubeau si-1
respectau $i se foloseau de cgrtile patristice, tra-
duse de el, iar pgrintele Alexandru avusese cu el
-$i corespondentg scrisg. Astfel amândoi ace$ti mo-
nahi din Novospasc erau foarte apropiati de sta-
retul Paisie $i se folosird din destul de bogátia
lui duhovniceascg. E posibil, CA fiind cunoscuti cu
Atanasie, ei sg fi avut cuno$tintä $i cu Ambrosie,
un alt ucenic al lui Paisie, care trgia In mgngstirea
(Gorohov $i se distingea prin un deosebit dar al
 - 378 -
rugAciunii. Iromonahul Filaret era de loc din o-
rasul Vedz, din oameni instgrit.
Simtind de timpuriu desgust de viata lumeas-
cä, el in anul 13 al vietei sale intrá in mänästire
si din copilärie se aprofundd in citirea cärtilor du-
hovnicesti, din care se aflau multe in casa Orin-
tilor säi ; in urmä a fost câtiva ani in sähästria Sa-
rovsc, iar apoi in lavra Alexandru-Neschi in vre-
mea Mitropolitului Gavriil, ierodiacon. Din Peter-
sburg Filaret trecu la Moscova, träi o vreme in
mänästirea Simonov i apoi in Novospasc, unde
träi mai bine de 40 de ani inteo chilie, esind foarte
rar pe poarta mänästirii. Numai in särile linistite
de varä, când contenea miscarea oamenilor, iesea im-
preund cu prietenul sàu Alexandru l ineä cu un
bAtran Mihail, care se tinea de aceeas invätäturä,
la plimbare singuratecä imprejurul zidurilor mä-
nästirii. Petrecând multi ani in nevointele tkerei
monahale, staretul Filaret ceialaltä parte a vietei
sale o inchinä slujirii active oamenilor, dând sfa-
turi i mângiere tuturor celorce aveau nevoe, färä
deosebire de persoand si stare. Chilia lui era zil-
nic inundatà de multimea oamenilor de toate stä-
rile. Cei apäsati de durere, cei strâmtorati in viatà,
cei turburati de Indoele, cei inväluiti de patimi,
cei ajunsi de necazuri, din toate pärtile veneau la
dânsul, ca sä-si reverse inaintea lui päsurile lor
sä primeasa dela el mângâere si povatä. In
sfaturile lui se exprima cu deosebire limpede mi-
nunata sa blândetä, nemärginita lui smerenie, dra-
gostea lui ferbinte cAtre aproapele, frumuseta si
puterea profundei judecäti duhovnicesti. Nu ara-
reori se intampla, ca din pricina multimii vizita-
torilor sä nu aibd vreme nici sà mänânce, nici sä
se odihneascä, cu toatä boala grea, de care a su-
ferit toatä viata so. Si cu toate acestea, el mai
gäsea vreme incd si pentru cititul i scrierea
 379

filor sf. Párinfi. Numai cu putin inainte de moarte-

(el a murit In anul 1842 In vrastä de 84 ani), n'a
mai putut sluji celorce aveau nevoe de sfaturile
sale. Deoarece din pricina paraliziei limbei, el cu
greu putea rosti alte cuvipte, afarä de obi$nuita
chiemare a Mantuitorului si a Maicei Domnului.
Staretul Filaret a fost párintele duhovnicesc al
Nataliei Petrovna Chirievscaia, sotia cunoscutului
filosof $i scriitor rus, Ivan Vasilievici Chirieschii
$i prin ea exercitá influentd si asupra acestui din
urm,îl interesá prin viata duhovniceascá, ce se des-
fasura In monahismul ruseFc, Il dispuse sà stu-
dieze mai temeinic ortodoxia $i contribui la apro-
pierea lui duhovniceascä cu bátrânii sáhástriei
Optina. Afard de aceasta, párintele Filaret a mai
fost povátuitor duhovnicesc monahiei Dositeia, din
mánástirea de femei Ivanovschi din Moscova, ca-
rea se distingea prin o inaltà viat`á duhovniceascá.
Soarta acestei monahii e destul de enigmaticá si
multi o socoteau $i o socot fiica Impárátesei Eli-
saveta Petrovna. Monahia Dositeia la rândul ski
a avut o mare inrâurire duhovniceascá asupra cu-
noscutilor sihastrii, fratii Putilov alugärie
Moisei de Optina, Isaia de Sarov $i Antonie de
Maloiaroslav).
Ce se atinge de prietenul lui Filaret, ieromo-
nahul Alexandru, In urrná arhimandrit In mánás-
tirea Arzamas, apoi despre el se stie, cä s'a nas-
cut In acelas an cu Filaret, adecä in 1758 $i po-
gora din o familie ortodoxd de nobili polonezi_
El cunostea bine limba poloná. Devotat bisericei
ortodoxe, iubea cu deosebire cartea lui Stefan
Iavorschi Piatra Credintei" $i sfátuia pe tOti cei
ce intrau In monahism sá o aibá si sd se invete
din ea toatä via-fa. El a MN/I-tat in Academia Chie-
vului $i apoi intrá In slujbd la Colegiul CameraL
Cât a stat acolo, nu se $tie, dar mai tárziu
 - 380 -
singur spunea, cä Incá din tinerete a inceput
viata monahalä in mänästirea Novospasc din Mos-
cova. Fiind In Petersburg cu egumenul mänästi-
rii, fu tuns in monahism de mitropolitul Gavriil
$i tot de el fa hirotonit ierodiacon In 1793, iar
peste o lunä fu fAcut ieromonah, si totdeauna s'a
bucurat de bunävointa lui $i a stat cu el In con-
tinuà corespondentä. Tot In änul 1793 fu numit
namesnic $i casier al mänästirii Novospasc, dar
peste 4 ani renuntä la amândouà slujbele acestea
$i trái In aceea$ mänästire, petrecându-si timpul In
rugAciune $i in studierea cärtilor patristice, despre
imgäciunea mintii si primi In chilie marea schirná.
Preasfintitul Gavriil, aflându-se In Moscova la In-
coronarea impáratului Pavel, adesa stätea de vorn
cu pärintele Alexandru si-1 invità la sine In epar-
hia Novgorodului, dar el nu primi, nevoind
päräsascd singurätatea $i pe prietenul ski, care
alerga cu el spre aceia$ tintd. TrAind astfel In rnä-
nästirea Novospasc, el stätea In legdturd cu sta-
retii moldoveni $i cu cei din Atos, se folosea de
-sfaturile lor si când ei veneau In Moscova dupä
diferite treburi ii primea la el si-i ajuta mult prin
cunoscutii din Moscova, devotati lui.
Sub povata lui, multi duceau o viatà mona-
hiceascd atentä. Unii din ucenicii sdi au fost sta-
reti de mänästiri. In anul 1810 pärintele Alexan-
dru fu prohirisit Arhimandrit al Mänästirei Spasc
din Arzarnasc, de unde a purtat o vastä cores-
pondentä cu fiii $i adoratorii säi duhovnice$ti din
Moscova. Träind foarte modest, dar primind din
functiile sale sume de bani Insemnate, dädea tot
fratilor, slujitorilor mänästirii, elevilor saraci din
duhovnicesti $i tuturor nevoia$ilor. Dupà
moartea sa au rämas numai 40 de capeice (un
leu) si nici o hainä. Inainte de moartea sa, timp
,,de 18 zile n'a primit deloc hranä, afara de câteva
 381

picäturi de apà, nutrindu-se numai cu pâinea vietii,

adecä cu Trupu si Sângele lui Hristos. Decedä
in 29 Ianuarie 1845, slujind In cinul preotesc
de ani.
Pentru a ne face o idee de caracterul acestui
staret, vom da câteva fragmente din scrisorile sale.
Când tinerii pusnici Timotei $i Iona Putilov, con-
dusi duhovniceste de Alexandru, au plecat a-0
ducä viata In Sarov, Staretul Alexandru le clädu
urmätoarea povatà : Mai intAi, träind acolo, sä
mergeti la frati si sä aveti treburi numai cu aceia,
cu care VA' va sfAtui staretul si duhovnicul. Al
doilea : ascultarea sä o faceti färd cârtire, iar de
vd yeti ingreuia de ceva, cercti cu smerenie sa' fiti
trecuti la altà treabä ; de nu vä vor trece, supu-
neti-vä. Al treilea : tineti minte $i trgiti acolo, ne
iesind nicAirea, pentrucd desi yeti vedea acolo
niste pärute neindemânäri, sau smintele, apoi ne-
stârpindu-le din voi si trecind cu ele in aità par-
te, Inzecit le yeti intâlni In ait loc si ele cu cer-
c5rile voastre se vor tot inmulti, panä v5 vor In -
toarce din nou îu lume ; iar de veti incepe a as-
culta, si a v5 supune superiorilor vostri $i singuri
vA yeti osändi pe sinevA, iar stnintelele referitoare
la frati le yeti considera drept ale voastre, atunci
pretutindene $i In loate veti rárnânea In pace,
Al patrulea : desi ascultarea va fi grea, apoi
ea se pare grea numai din pricina neascultAril $i
a IndärAtniciei ; pentrucä veti vedea aceeasi as-
cultare Indeplinità de altii cu lini$te, de$i stint mai
slabi ca voi ; $i la urrna urmei, de vâ" vor lAsa fdr5,
ascultare, dupd dorinta voastr5, atunci pârtà intru
atâta và vor birui gândurile, incât nu va" yeti im-
päca nicidecum cu ele. De aceea nu fugiti de as-
cultare, ci autati-o. Al cincelea : Pentru viata,
voastrà cea de veci tineti minte, cà asupra orcä-
 - 382 -
rei ispite biruinta este smerenia, mustrarea de
sine si räbdarea.
1, Dar preamilostivul Dutnnezeu sä vä lumineze
si sä vä inteleptascà, sä vá ajute, sä vä pAzascä
sä vä acopere de toate mestesugirile diavolesti
din dreapta si din stânga. Al saselea : Fäcându-vd
ascultarea, päziti-vä de ridiaturi grele si
trati-va sändtatea, cáci yeti da räspuns lui Dum-
nezeu, dacd din râvnä nechibzuità vä yeti Vätätna
cumva si yeti deveni povoarà pentru altii : cäci
dacA vä yeti face vätämare, atunci nu voi yeti
sluji fratilor, ci fratii vor fi nevoiti sä và slujascA,
si in cazul acesta veti a:yea viatä amar-5, de care
sá vá" fereasc5 Dumnezeu".
In acelasi an, staretul Alexandru scrie lui Ti-
motei Putilov : NU' bucur din inim5, cä milosti-
vul Dumnezeu nu ti- a ingädutit tie si lui lonâ sä
rätäciti mai mult pr'n lume si sä v5 intinati suf-
letele cu ispitele. R c:51 pentru Dumnezeu si nu
uita, ca" nu ne este p a impotriva sângelui si cär-
nil, ci Impotriva dul Cäci dupä Scararul,
e mai bine sä ne luptäm cu cugetele, cleat cu
mândria de sine. Si nu-i un bine pentru noi a fi
färä ispite ; c5ci dracii in mare mäsurä atuncea se
due pentru increzarea noastrd in sine, stiind, cä
noi si färä viclesugul lor vom peri din pricina
mândriei noastre si vom rgmânea Ufa" pocäintä.
Imi scrieti si despre aceea, di vä turbur5 gân-
durile: de puteti impedeca vântul, yeti impedeca
si gândurile. Dar sfintii pgrinti spun, poate mo-
nahul sä fie si turburat de patimi, dar sä nu a-
ducä la indeplinire patimile. Prinurmare, noi ne
osândim pentru aducerea la indeplinire a patimi-
lor, iar nu numai pentrucA le avem in noi si ne
bântuim de cugete. $i Adam cel dintâiu dupà sim-
-tul säu cunosator, a presupus cà märul era bun
de mâncat, dar nu pentru aceastá cunoastere, ci
 - 383 -
pentru mâncarea mgrului a fost osandit. Dar si
Dumnezeu Ii poruncise nu ca sä nu-si dea sama
de bunAtatea rodului, ci ca sA nu mAnânce din
el. De aceea nu te turbura cu sufletul de nici un
fel de cugete, cAtA vreme nu le iubesti si nu te
desatezi de ele. De ai pArinte duhovnicesc $i te
increzi in el, descopere-i lui toate cugetele si toate
luptele tale; iar mintea ta, ca vAtArnatA si intinatá
de pAcate, nu o primi deloc si nu-ti, crede tie in-
tru nimic pang la sfarsitul tAu. Dar mai mult de-
ck orce te rog sà fii ascultAtor -MCA cârtire si te
smereste inaintea tuturora ; dupA invAtAtura sf.
Pärinti, numai srnerenia poate mântui, iar Mil ea,
chiar de am avea toate virtutile, nu vom scdpa
de osandd. Ce avem noi cu cele ce vedem In via-
tä, dacd Dumnezeu ne va pAzi de a face pAcate.
Dumnezeu sA-ti dea pricepere, dar rabdd pentru
Dumnezeu".
Unui Andrei Stefanovici oarecare, pgrintele
Alexandru scrie, cA pe Hristos trebue a-1 cAuta
nu in afarg de noi, ci in noi insine. Relativ de
intentia si dorinta ta de a merge la muntele A-
tos, un sfat hotArit nu pot sd-ti dau. Sfatul meu
e acesta.: alege-ti undeva o mAnAstire sgrAcutA In
patria ta, InchisA dinspre lume, si sileste-te sA
gAsesti acolo pe Hristos, nu in muntele Atos, ci
in inima ta. lar când te va invrednici Dumnezeu
sA gdsesti pe Hristos in inima ta, atunci si ulita
cea mai plinA de lume va fi pentru tine lerusalim
si Atos. Cineva din sfinti a zis : dacA In casa ta
e IngropatA o comoarg, si tu nu stii de ea, apoi
in cazul acesta cu tine se infamplA asa, ca si cum
acea comoarA n'ar fi. Asa si noi toti panAla unul
cgutAm pe Iisus Hristos prin cliferite locuri, nes-
tiind, cA El e pururea In inima noastrA. Atotpu-
ternicul Dumnezeu sA lumineze inima ta i sA-ti
arate locul, unde locueste lisus Hristos".
 384

Un loc foarte insernnat In Rusia centra15, unde

s'au incrucisat firile duhonicesti, plecate dela sta-
retul Paisie, a fost deasemenea mänästirea Sfen-
sco-Branchii din eparhia Or lov. Acolo a träit pela
inceputul veacului XIX monahul Serafim si schi-
monahul Atanasie, chiar acela, care a procurat
mitropolitului Gavriil Filocalia. Shimonahul Ata-
nasie, din secretar al senatului, päräsind lumea, c--
Idtori prin muntele Atos si prin Moldova, träi îr
mänästirea staretului Paisie, care-1 incredintä uce-
nicului säu Sofronie $i se ocupá cu traducerea si
prescrierea cärtilor patristice. In 1805, träind deja
in mändstirea Sfenschii, primi dela staretul Sofro-
nie povata de a nu se arnesteca in trebile rnä-
nästiresti. ci sä träiascd taciturn. Reposä In ace-
easi mänästire in anul 1811 pe mat-tile pärintelui
Atanasie Zaharov, cAruia inainte de moarte Ii in-
credintd insatunata sa culegere din operile sf. Pá-
rinti.
Träind In mändstirea Sfenschii, staretul Ata-
nasie impreunä cu staretul Serafim avurd influ-
entä duhovniceascd asupra lui Timotei Putilov,
viitorul staret al Optinei, care a träit un timp a-
colo. Deasemenea a avut putinta sd afle dela sta-
ret despre lucrarea duhovniceascä si vestitul Fi-
laret, egumenul mänästirii, care mai târziu a fost
rector al Acadetniei Teologice din Moscova, epis-
cop de Caluga si Mitropolit de Chiev, protectorul
monahisrnului. Asupra acestor Intâlniri si convie-
tuiri In rangstirea Breansc trebue a intoarce o
deosebitä luare aminte. Aici s'au statornicit acele
legAturi, care in urrnd avurä räsunet In altä parte,
dupà cum vom vedea mai la vale. In legAturi du-
hovnicesti cu mänästirea Breansc stä grupa siha--
trilor din eparhia Smolensc, care s'au nevoit pela
sfârsitu1 veacului 18 $i inceputul celui al 19, priti
schiturile din pädurile tinutului Roslavlschi. Acea-
 385

stä grupä suigeneris de asceti rusi a stat In strânse

legäruri cu staretul Paisie. Din ea fäceau parte
niste ucenici ai staretului, ca Dositei, care a träit 4a
de ani in codrii tinutului Roslavlschi, i Arsenie,
care In urmd a trecut In mänästirea Nicandrov din
Pscov, si alti sihastrii care nu cunosteau perso-
nal pe Paisie, ca ierodiaconul Anastasie ; Atana-
sie, care in ultimii 19 ani ai vietii sale a fost du-
lgovnicul mänästirii Sfenschi ; Arsenie din sälfás-
tria Beloberozchi, Moisei si Antonie Putilov, cari
au trecut apoi Lt sähAstria Optina, impreund cu
pusnicii Ilarie i Doroftei.
Sà trecem acum la sähästria Optina, una din
cele mai Insemnate si mai vestite din istoria sis-
temei stdretesti a monahismului rus. Aceastä sd-
hástrie a fost restauratädin ruina sa de vestitul
mitropolit al Moscovei Platon, care numi inteinsa
egumen pe Avraamie, ucenicul lui Macarie, arhi-
mandritul mänästirii Pesnosa ') Aceastä numire In-
trodnse sähästria Optina In cercul de -influentd a
staretului Paisie, de oarece Avraamie, ucenicul
Macarie, adorator zelos al staretului Paisie
pästrätor al traditiilor paisiene, introduse aceste
traditii si in sähästria Optina. El introduse aicea
regulamentul vietii de obste i râclicA viata du-
hovniceasa. Dealtfel nici inainte de Avraamie
sähästria Optina nu era sträinä de influenta sta-
retului Paisie. In ea ined din 18C0 se aseza-
se ucenicul staretului Paisie, monahul Teofan_
1) Insusi Mitropolitul Platon fu un mare adorator al staretului Paisie..
li bibleoteca manästirii Neamtu am gasit cartea Cuvantärilor P. C.
Macarie cel Mare, trimisä de mitr. Platon staretului Paisie, cu mina-
toarea dedicatie, scrisä cu mana proprie a Mitropolitului : P. C. pa-
rinte ieroarhimandrit Paisie al manastirii Neamtu, povatuitor duhovni-
cesc i Invatator, trimit aceastä carte folositoare de stifle, ca blagos-
lovenie, cerand pentru mine rugaciunile pläcute 1i Dumnezeu Tri-
mite smeritul Platon, Mitropolitul Moscovei, anul 1791 lunie 3. Moscova..
PAIS1E 25
 386

Acesta era de neam din gubernia Vladimir. In ti-

neretä stätu in slujbä in armata azAceascA de Ma-
rea Neagrä. Päräsind din cauzä de boald armata,
a träit o vrerne in sähästria Sofroniev, la arhiman-
dritul Teodosie, deunde trecu In Moldova la sta-
retul Paisie si a träit acolo trei ani, trecând prin
ascultarea de bucdtar. Dupä moartea staretului se
intoarse in Rusia st intrd in sähästria Optina.
El se distinse printeo extremä neiubire de
argint si prin o mare blândetä ; fu postitor rigu-
ros si mare rugAtor. Ravna pentru post Il impinse
odatA s petreacd tot postul mare färä sä mänân-
ce nimc. El descoperi aceasta unuia din fratii In-
rudit cu el dupA duh. Eu cred, zise el,
nu voi muri de post". Fratele nu sd apuc5 nici
sä-1 abatä, nici sä-1 incurajeze In intentia lui.
Teofan in tot cursul postului nu mâncA nimica si
numai odatä in sgptdmând Intrebuinta apA caldä.
In tot titnpul celor 40 de zile el sävärsi in chilie
toatä slujoa, bdtu multe metanii, singur Isi incälzea
chilia si se pärea vioi. Odatá, observând, cà Te-
ofan släbise tare, fratele Ii zise: Pgrinte, tu te-ai
prea istovit pe sineti". Nu-i nitnica, rAspunse
Teofan.Hristos Mântuitorul si-a vArsat pentru
mine tot sângele säu pe cruce, iar in mine e incd
destul &Inge". Indeplinind cu ajutorul lui Dum-
nezeu nevointa ce-si impusese, el la sfârsitul pos-
tului se irnpArtäsi cu sfintele taine. In urmä se
mai incercA *MCA odatä sA repete aceastA nevointä,
dar rAci, se imbolnävi si slAbind mereu, a murit
In anul 1819. Când fratele Il Intrebase in ceasul
mortii nu se Inspäimântä de ceva ? El räspunse
Eu cu bucurie doresc sA mA desleg de aceastä
viatà"; apoi râclicA mâna ca sä-si facA cruce si
trecu linistit cätrà Domnul.
In anul 1821 eparhia Caluga o cârmuea Prea-
sfintitul Filaret Amfiteatrov. Fiind mare adorator
 - 387 -
iubifor al monahismului $i in deosebi al stare-
7tu1ui Paisie, el, ca $i mitropolitul Platon, dAdu o
.deosebitä atentiune sähästriei Optina si pentru
deosebità propäsire a monahismului inteinsa, ho-
tdri s organizeze pelângl ea un schit in numele
InaintemergMorului $i Botezätorului Domnului
loan. Pentru organizarea schitului el chiemd pe
sihastrii cunoscuti lui: Dosotei, Moisei, Antonie, Ila-
rie si altii, din pädurile tinutului Roslavlschi, cari
au si pus inceput vestitului schit din pustiul Optina.
-Trecând câtiva ani, párintele Moisei deveni egume-
nul sähästriei Optina, jar fratele ski Antonie egu-
menul schitului si astfel via a duhovniceascd din
pustiul Optina se cOncentrá In mânile unor expe-
,rienti pdsträtori ai traditiilor lui Paisie.
In anul 1829 la ei se alAturä ieromonahul Le-
onid, din schivnicie Leon, care trecu la ei din
Alexandru-Sfirschi si era ucenicul staretului Teo-
dor. Cu sosirea lui în sähästria Optina se puse in-
ceput sistemei stärite$ti de Optina, asa de vestitä.
Astfel in sähästria Optina, ca sntr'un punct de le-
gdturä, se impreunarà firele numeroase de influ-
entá duhovniceasc5 a staretului Paisie, prin dife-
ritii sái ucenici $i anurue monahul Teofan, aduse
nemijlocit dela staretul Paisie aluatul duhovnicesc,
prirnit de el chiar în mängstirea Neamtu ; Avraamie
aduse traditiile staretului Paisie, primite dela Cle-
,-opa de Ostrovsc ; Moisei si Antonie aduserd tra-
ditiile celor doi Atanasie, de Sfensc si de Roslavl-
schi, iar Leonid traditiile lui Teodor si Cleopa
malorusul. Din o astfel de imbinare de inrâuriri
duhovnicesti diferite s'a si obtinut märeata inflo-
ire a sistemei stdretesti de Optina. Asezindu-se
In Optina, staretul Leon curând dobândi o mare
influentä $i un larg renurne nu numai intre fratii
mänästirii, ci si in populatia din imprejurimi si
,printre inchinátori. Prin viata sa înaltà, prin inte-
 388

lepciune, prevedere, darul vindearil, mila de sip:-

ferinzi, prin dreptatea si mustrarea färä Inconjur
a oamenilor viciosi, orcare ar fi fost pozitiunea lor
pärintele Leon atrase asupra sa respectul generaL
si iubirea si Incepurä sä vinä la dansul oameni
din diferite orase si sate de diferite st5ri : boeri,.
negustori, targoveti, tärani si clerici, ca sä capete-
dela el sfaturi folositoare si mangaere la necazurile
ce-i ajungeau. Pe fiecare an nävala poporului Ia
dansul crestea. Fiecare fiind primit de stare( cu
dragoste, Isi deschidea Inaintea lui, ranele sale-
sufletesti si gäsea in sfaturile lui mângâere, ba
multi, cuprinsi de boale trupesti i indräciti, cà-
pätau usurare din rugäciunile lui si prin ungerea
cu untdelemn din candela dela ieroana Maicei Dom-
nului din chilia sa. Prin buna sa inraurire atat
asupra frätimei mänäsfirei, cäria el era staret si
duhovnic, cat si asupra InchinAtorilor ce veneau,
staretul Leon contribui mult la radicarea si Inf lo-
rirea sähästriei Optina atat läuntricA cat si exte--
rioarä. Sub umbra acestui sf. Ions o multirne de-
frati, care cdutau povätuire Inteleaptà si nevointd
duhovniceasa.
Cunoscand experienta duhovniceascä si darul
staretului Leon, pärintele Moisei, conducAtoruli
sähästriei Optina, pe toti ceice veneau sä träiascA,
acolo îi Incredinta lui, ca unui povätuitor diihov-
nicesc. Inzestrat cti chibzuintä duhovniceascä, avand
o memorie agerd si darul cuvantului, pärintele
Leon dädea fiecäruia sfaturi corespunzAtoare din
cArtile patristice si din sf. Scripturä. In fata popo-
rului staretului Ii pläcea sä ascundá inalta däruire-
a duhului sat' sub o simplitate externä a cuvan-
tului säu. Cuvântärile lui se distingeau prin
Imbinare fericitä a puterei Scripturii cu exprima--
rea viu coloratä a limbii populare. Marl de ocu-
patiile zilnice In mänästire, staretul primea
 389

enultime de scrisori dela diferite pe rsoane, care-i

,cereau deslegarea nedumeririlor si din iubirea sa
de aproapele staretul sau le scria singur, sau dicta
Täspunsurile trebuitoare. Pärintele Leon s'a sä-
vat-sit la vrästa de 72 de ani. In boala de dina-
inte de moarte el adesa cherna numele Dom-
nului si ins-fat-sit insemnându-se cu semnul crucii,
binecuvântä pe frati si adormi, dându-$i sufletul
in mânile Domnului.
Având in vedere irnportanta deosebitá a sä-
hästriei Optina in istoria sisternei ei stäretästi, vom
pomeni pe ascetii si staretii ei cei mai de samd
vorn aräta deasernenea si pe acele persoane si
mänästiri, asupra cärora ea a avut o deosebità
influentä. Dobandind chiar la restaurarea sa dos-
piturä temeinicA pisianä, sähästria Optina se in-
fràti cu duhul staretului Paisie si cu asezà-
mintele lui. IntrInsa toate : si regulamentul
si regula slujbelor durnnezeesti, si ordinea
generalä de trai, si aranjarea duhovniceascA a
-fiecärui cälugär in parte erau uirnitor armonizate
si purtau o deosebitä spiritualitate, limpezime si
linistire veselä. Cum päsau pragul acestui sf. locas,
inchinätorii si cAlAtorii simtau dela primul pas
prezenta lui Dumnezeu, un deosebit har al atmos-
-ferei duhovnicesti si ei singuri färä sä vrea de-
veneau mai aproape de Durunezeu si cäpätau o
dispozitiune sufleteascd veseld si luminoasd. Acea-
stä infätisare duhovniceascA si aceastä influentä
binefäcdtoare a sähästriei Optina sa pästrat nes-
chimbatä timp de aproape o sutà de ani, inclusiv
pânäla revolutie.
Dintre staretii si ascetii cei mai de samä ai
-sähästriei Optina trebue mai intâi de toate sà po-
menim pe vestitul ei egumen, arhimandritul Moi-
tsei, care a condus-o mai bine de treizeci de ani
t$i a decedat In anul 1862. Fiu de negustor din
 390

Moscova, el impreung cu fratii sal Alexandru

Sava, in monahism Antonie $i Isaia, a fost la
inceput sub conducerea duhovniceasca a staretilor
moscoviti Filaret $i Alexandru $i a staretului Do-
softei ; apoi impreuná cu fratele IonA au trait in,
sahastria Sarov, iar deacolo au tre.cut in manasti-
rea Sfensc din Breansc, unde se folosira de con-
ducerea ucenicilor staretului Paisie : Atanasie $i
Serafim. Dupä aceea au trait cu fratele Alexan-
dru in schitul din pädurile Roslavlschi sub povata
lui Dosoftei, Doroftei i Arsenie $i in fine se sted-
muta in sähästria Optina, unde $i rámase panala
moarte. El fu un riguros pästrator al traditiilor
staretului Paisie $i a regulamentului sàu pentru,
viata de obste, puse inceput sistemei starete$ti
Optina, aduse Optina In stare de inflorire duhov-
niceascá $i materiala $i el insu$i era cunoscut prin,
viata duhovniceasca si experienta. Conducând
viata fratimii din Optina, el nu lipsi de povata,
sa nici pe alte persoane, care alergau la dânsul
dui-A sfaturi. A$a sub conducerea sa duhovnicea-
sea s'a aflat Moisei, egumenul sähastriei sf. Tihon
din gubernia Caluga, $i ieroschimonahul Alexan-
dru, inchis de a sa voe, din schitul Ghetsimani,..
pendinte de lavra sf. Serghie, care a avut ca uce-
nic pe ieromonahul Gherman, duhovnic la acela$-
schit. Gherman in urmä a intemeiat $i a egume-
nit sdhastria Zosima din eparhia
Fratele pkintelui Moisei, Antonie, impreun4
cu dânsul s'a nevoit in pädurile Roslavlschi, a luat
parte la organizarea schitului Optina $i a fost
primul lui egumen, iar apoi timp de 14 ani a
fost egumenul mInästirei Maloiaroslavet din epar-
hia Caluga. Lasându;se de aceasti sarcina, teal
12 ani la lini$te in sahastria Optina, unde $i muri
in anul 1865. Ca $i fratele ski, el se distinse prin
o inalta viatä duhovniceasca i avea un deosebit
 - 391 -
dar de a mângâia pe cei intristati. Sunt vrednice
de atentiune scrisorile lui i notele, editate de
sähästria Optina. Sub povata lui duhovniceascá
'a aflat losif, ieroschimonah In mänästirea Nico-
lo-Ugre$ din eparhia Moscovei.
Afarä de persoanele in$irate, In Optina au
fost incä multi alti asceti insemnati, ca : arhiman-
drit Melhisedec, ucenicul lui Ignatie de Ostrov,
care a ocupat functia de egumen In mAnAstirile
Iaroslav din Rostov, Spasc din Arzamas, Spaso-
Efimiev din Susdal, Alexandru-Nevschi, $i care
In fine s'a retras $i a träit In Optina la lini$te
unde a $i murit ; ieromonahul si staretul loan,
din rascolnici, ucenicul staretului Leon $i fiu din
cälugärie a pärintelui Moisei, care a läsat cateva
scrierei contra rascolnicilor. Dovedind aclevärul
ortodoxiei, el a probato in chip miraculos, seotind
cu mâna un pumn de nisip din fundul unui cazan
ce clocotea. El rgpoFA in anul 1849. Monahul
Ilarion, care veni In snästria Optina la vrâsta de
80 ani $i se nevoi acolo 16 ani. Vasian, staret,
schimonah, mare postitor, care in cei 45 ani de
dlugärie n'a bAut nid ceai, nici vin, n'a rmâncat
peste, nici lapte decât numai la Pasti, iar de doug
ori a dus post negru de 40 zile. lov ieroschimo-
nahul, duhovnicul staretului Macarie, mare taci-
turn. Pimen ieroschimonah, duhovnicul staretului
Arnbrosie, ucenicul lui Leon $i a lui Macarie,
smerit si taciturn.
Acum sg trecem la al doilea staret vestit al
Optine-Macarie. El se pogora din familea de bo-
eri proprietari a Ivanovilor, din guvernärnântul
Orlov. In tinerete intentionase s'a" se cAsätoreascA,
dar mergind odatá la snästria PIo$tean din e-
parhia Orlov, fu pinäi intru atâta robit de fru-
museta monahismului (toti monahii i se Om lui
 - 392 -
ingeri), incât nu mai voi sä se intoarcä acasà, ci
rdmase pe totdeauna in mänästire.
Dascalul säu in sähästria Plo$tean a fost schi-
monahul Atanasie (Zaharov), ucenicul staretului
Paisie, chiar acela, sula influenta cäruia se aflau
in Moscova staretii Filaret si Alexandru, $i prin
ei Moisei de Optina $i Ivan Vasilievici Chirevschi,
care apoi au trebuit inpreunä cu staretul Ma-
carie sä lucreze la editarea traducerilor staretului
Paisie. Cât de minunat s'au impletit $i s'au im-
binat firile duhovnicesti, plecate dela staretul Pai-
sie! Pärintele Macarie a &Alt in sähästria Plo$-
-cean 24 de ani. Dupà moartea staretului Atana-
sie se incepu apropierea duhovniceascä $i cores-
pondenta pärintelui Macarie cu pärintele Leon, al
cäria rezultat fu mutarea pärintelui Macarie in
schitul sähästriei Optina. Timp de 7 ani se con-
tinuä convietuirea staretilor Macarie si Leon in
Optina. Ei erau legati intre dânsii prin o strânsä
prietenie $i unitate de idei. Scriau fiilor lor du-
hovnice$ti scrisori comune si impreunä iscälite.
Dar caracterele lor erau cu totul diferite. Pärin-
tele Leon, din negustori, era de o sinceritate gro-
sierà, In practicA Intelept, desi avea inimd duioasà.
Pärintele Macarie, din nobili,era delicat, blând,
lubea ocupatiile cárturdre$ti $i In tineretä, inainte
de intrarea In cAlugärie, cântase din scripcd si-i
pläcea sä cânte din gurg. Dar amândoi erau deo-
potrivä mari iubitori ai adeväratului monahism du-
hovnicesc. Dupä moartea pärintelui Leon, Orin-
tele Macarie a stäritit 19 ani, fiind In aceeasi vre-
me, dupà moartea pärintelui Antonie, si egume-
nul schitului $i a murit in anul 1860. Ca $i Orin-
tele Leon, el adunä Imprejurul ski multi ucenici,
care doreau sä se nevoeascä sub povata lui. Prin-
tre ace$tia au fost multi oameni culti, cu ajutorul
cArora staretul intreprinse editarea cArtilor patris-
 - 393
lice ale staretului Paisie. Pgrasie cu deosebire In-
semnatà in aceastg lucrare a avut, cum s'a spus
mai sus, Ivan Vasilievici Chirievschi, fiul duhov-
nicesc al pärintelui Macarie, care trgia nu departe
-de sähästria Optina, la mosia sa Dolbina. Un con-
curs cglduros dgdurg staretului la editarea arti-
lor si prietenii si adoratorii sgi din Moscova Fi-
laret, mitropolitul Moscovei ; Protoiereu T. A. Go-
lubinschi, profesorul Academiei Teologice din
Moscova ; Prot. A. V. Gorschi, rectorul aceliasi
Acadernii ; Sevârev, rectorul Universitätei de Mos-
cova, si altii. Astfel, prin munca $i grija pär. Ma
carie se puse In sähästria Optina inceputul lucrg-
rilor de editurg, care nu conteni nici dupä moar-
-tea pgr. Macarie.
Peste doi ani dupg" tnoartea pär. Macarie,
muri egumenul sglAstriei Optina, Moisei, iar du-
pä alti trei ani muri si fratele lui, egumenul An-
tonie, si astfel se pogorArd In mormânt persoa-
nele principale, care pusese In sähgstria Optina
lemeliile sistemei stäretesti $i a riguroasei vietei
monahale de obste. Dar cu moartea lor lucrul in-
ceput de dânsii nu conteni. Pgsträtori si conti-
nuatori ai lucrgrilor primei generatiuni de stareti
din Opting se iyiri noul staret, ieroschimonahul
Arnbrosie $i noul egumen arhirnandritul Isaachie.
Staretul Ambrosie, dupä familie Grencov, se po-
gora din famiiie preotascä $i s'a näscut In 1812
in satul Lipovita Mare, guvernamântul Tambov.
Dupà terrninarea scoalei duhovnicesti si a semi-
narului teologic, un timp fu invätätor particular
inteo familie de mosieri, iar dui-A aceea profesor
in scoala duhovniceascg In Lipetchi. La anti]. 183g,
dupd sfatul staretului Ilarion Troecurovschi, Intrd
in sähästria Optina, unde inträ sub povata pärin-
telui Leon, iar dupä moartea acestuia sub a pär.
Macarie. Distingându-se prin un caracter vioi, ve-
 - 394 -
sel si comunicativ, prin o inimA delicatg si
prin o minte pAtrunzAtoare, prin experienta vietii
intelepciune, prin dispozitie la ruggciune ne-
contenitA i cunoasterea inimii omenesti, Ambro-
sie, dupd moartea lui Macarie, ocupg in mod fi-
resc locul lui si tntruni insine oarecum trAsAturile
duhovnicesti si darurile ambilor predicesori ai
El avu o imensg imfluentä duhovniceasc5 nu
numai asupra frAtimei mängstirei, ci si asupra per-
soanelor particulare, de toate clasele si stArile, in-
cepând dela sgteanul intunecat i särac si termi-
nand cu mitropolitii, marii duci, senatorii, scrii-
torii literari si filosofii, cari veneau la dânsul sA
cearg sfaturi si mânggere in novoile incalcite
apAsgtoare ale vietii lor lguntrece si externe, si
nimenea nu pleca dela el WA sA prirneascA aju-
torul cAutat i IntAtire moralg ; asa incât in per
soana lui in adevAr s'au implinit deplin cuvintele
apostolului, care pe urmA au fost sapate pe pia-
tra mormântului sgu: Cu cei neputinciosi am fost
ca un neputincios, ca pe cei neputinciosi sä-i do-
bandesc. Tuturor m'am %cut toate, ca macar pc
unii sg-i mântuesc". Cu toatg neputirrta sa ex-
tremA si cu toatd starea sa bolnävicioasg, care-1
pironea aproape totdeauna in pat, el dedimineta
$i pang' sara tärziu, cu mici intreruperi pentru
masä si putinA odihnä, primea vizitatorii i aceastg.
activitate a sa a continual neintrerupt timp mai
bine de 30 de ani.
In ultimii zece ani insg ai vietii sale, el îi
impuse o nouA sarcing intretinerea si organizarea
rnandstirei de fernei Samardin, foarte populatg,
pe care el o intemeiase la 12 kilometrii depärtare
de säligstria Optina, unde pe längg cele 1060 de
surori, din care cele mai multe nu aveau niciun
mijloc de trai, ba câteodatä erau si cu totul bol-
nave si bgtrâne, mai intrejinea incä un orfelinat
 395

de copii, o $coala, un spital $i un azil pentru 601

de bätrane. Cu ajutorul fiilor sai duhovnicesti de-
votati, din care nu putem sa nu pomenim familia
Clincearev, Per lov si Bahru0n, staretul nu numai
Intretinea acest mare a$eizamant, dar Inca 0 ridicä
inteinsul o bisericd mare* $i o trapezd rard prin
frumuseta ei. La toatä aceastä multime de oame-
ni $i cu toate grijile acestea, staretul nu conteni
nici ocupatiile cärturäresti $i mai purta $i o largá
corespondentä prin scrisori. Cand in anul 1891
staretul Arnbrosie muri, toti simtird, Ca se prabu$i
un mare stalp moral $i material pentru marea
multime de desmoeniti $i saraci $i fdrä prefä-
calorie se simti o ob$teasca intristare $i cu plans
in hohote fu petrecut la mormant.
Egumen In schitul Optina, pe vremea stare-
tului Ambrosie, era arhimandritul Isaachie. El se
pogora din o bogatä familie de negustori din
Curse, anume Antimon. In tineretä el facuse negot
de vite $i cutreerase iarmaroacele. Punandti- 0 in
gand sä intre In manastire, el fugi pe ascuns de
tatäl sätt la sáhastria Optina $i se prezenta stare-
tului Leon. Staretul, ca de obiceiti, era inconjurat
de popor, Impletind la rucodelia sa obi$nuitä de-
brae $i sta de vorbd. Tanarul Antimon se opri
la urrna tuturor. Deodatä auzi strigatul tare al
staretului : Ivänut ! Ne crezand ea' acest strigät e
adresat lui, unui tinerel imbracat la moda, ca
unul ce nu era cunoscut staretului, continua sa
stea lini$tit. Totu$ oarnenii se miscafä, Il ghion-
tirA si-i ziserj : Mergi ! Staretul pe tine te-a
strigat !" Uimit de prevederea staretului, Antirnon
se apropiä de dansul si dupäce a vorbit cu el, a
rämas pentru totdeauna In mängstire. La inceput
el a fost ucenicul parintelui Leon, apoi al pärin-
telui Macarie $i In sfar$it al staretului Ambrosie,
dupä indicatiunile aruia, cu totul pe neasteptatele
 - 396 -
dupä moartea pärintelui Maisel, numit egumenul
mänästirii. Piirintele Isaachie se distingea prin o
adâncä srnerenie, prin o mare evlavie si tkere. Se
sävârsi la adânci bätrânete, in anul 1894.
Din alti asceti vestiti ai Optinei, pot sd mai fie
pomeniti ierodiaconul Paladie, care a venit in
,sähästria Optina din Plostean incd pe vremea
lui Avraamie, in anul 1815 si a träit in Optina
46 de ani ierodiaconul Metodie, care a zäcut 22
de ani paralizat, putea sä vorbeascA da, da" si
Doanme milueste". Pe acesta-1 .cunostea L. N.
Tolstoi si-i plAcea sà-I dea ca pildä de mare su-
ferintä si de mare räbdare, intärit de credinta
crestinä. Carp, schivnic si orb, d'espre care stare-
tul Leon zicea : Carp e orb, dar vede lumina".
Ieroschimonah Gavriil, Interneetorul si staretul co-
munitätei de femei Belocopâtov. Ieroschimonah
Teodot, duhovnicul si staretul schitului Ghetsimani
in pustiul Paraclitov, pendinte de Lavra sf. Sergiu.
leroschimonah Ilarion duhovnic si egurnen de schit,
fusese ucenic al staretului Macarie, iar apoi im-
pärtea cu staretul Ambrosie ostenelele de staret.
Poslusnicul Elisei, paznic de 0c:hire, care a träit
in sähästria Optina 52 de ani, renuntä la avan-
sdri si era oaspete iubit al staretului Ambrosie.
leromonah Climent (Zedergolm), ucenicul, secre-
tar $i colaborator al staretului Ambrosie la kicrä-
rile de editurà. Soarta lui Climent e cu deosebire
interesantä. El era fiul marelui pastor luteran din
Moscova, adecä al superintendentului luteranilor,
om foarte invätat, serios si foarte devotat invä-
turii luterane. PArintele Clirnent terminä cursurile
facultätei de filosofie a universitätei din Moscova
$i se pregätea pentru cariera de profesor. Nefiind
satisfäcut de invätätura luteranä, el cu ajutorul
prietenilor säi ortodocsi din Moscova se apropid
.de staretul Macarie, simti dreptatea si frumuseta
 - 397 -
ortodoxiei, primi aceastä credit*" $i apoi $i mo--
nahismul $i se a$ezä in schitul pendinte de sA--
hAstria Optina, unde trAiau ascetii cei mai riguro$4.,
devenind ucenicul cel mai devotat al staretului
Ambrosie ajutA la secretariat si la lucrArile
de editurä. E interesantA corespondenta sa cu
tatäl ski eu prilejul trecerei sale la ortodoxie.
foarte interesanta descrierea vietii pArintelui Cli-
ment, alcAtuitä de cunoscutul scriitor si filosof
rus K. N. Leontiev, fiul duhovnicesc al staretului
Ambrbsie.
SA continugm in$irarea ascetilor mai de samá
din Optina : Constantin Nicolaevici Leontiev, eon-
sulul rusesc din orientul apropiat, orn de inalt1
culturA, cugetätor rus original, care ura si nega
socialismul, care tindea la nivelarea generalä si
stergerea personalitätii. El recunostea, cà lumea sA
mântue$te prin frumusetà si este autorul cartii
,R4säritul, Rusia si Slavismul". In timpul sederei
sale la Atus, el a suferit de o boala grea (de ho-
lerA) $i s'a vindecat in chip minunat prin rugä
dune la icoana Maicei Domnului. Dupä aceaista
deveni un crestin ortodox foarte credincios, sim-
tind cu o deosebità tärie adevärul celor cloud dog-
me ale ortodoxiei : munca vesnicä si fericirea yes-.
nicA. MutAndu-se pe la anul 70 al secolului tre
cut la sähästria Optina, facu cunostintä cu stare
tul Ambrosie si deveni ucenicul sat devotat. Dupä
rnoartea pärintelui Ambrosie, el trecu in lavra sf.
Sergiu, primi monahismul si reposA In anul 1892._
Flavian, ucenicul staretilor Leon, Macarie si
Ilarion, fu ascet riguros. Anatolie (Zertalov) ie-
roschimonah $i egumen de schit dupä moartea
párintelui Ilarion, ucenicul staretilor Macarie $i
Ambrosie, pogora din famine preotascA si era
absolvent de seminar. Impreunä cu losif a fost_
succesorul pArintelui Ambrosie la stAretie. E
 - 398 -
moscut ca practicant al ruggciunii mintii. A fost
Auhovnic surorilor din Samordin. Muri in anul
1894. Daniil (Bo latov), ieromonah, pogorator din
o cunoscutd familie de nobili i fratele schimo-
nahiei Sofia, vestita superioarä a comunitatii a-
mordin. El era absolvent al Academiei de arte,
insemnat iconograf si portretist ; om foarte cult,
neobicinuit de bun si curat cu inima. Fu uceni-
cul lui Ambrosie, care a zugravit cel mai bun
portret al lui. Muri In anul 1907. losif ieroshimo-
nahul, slujitor si ucenic al staretului Arnbt-osie,
succesorul lui In stäritie, smerit i bland. Staretul
Ambrosie zicea de el catre fiii sai duhovnicesti :
Eu v'am adäpat cu vin cu apä, iar losif are sa
vá adape cu vin curat". Muri in anul 1911. Be-
nedict, arhimandrit, succesor la egurnenie i stA-
retie a pärintelui Anatolie Zertalov, e din clerul
de mir. RAinfinand vAduv, se adresA pentru sfat
pArintelui Ambrosie si dupA sfatul acestuia intrA
In Optina. Fu secretarul pAr. Ambrosie si cluhov-
nic al surorilor mAnästirei. Muri arhimandrit al
märaistirii Barov. Iuvenalie (Polovtev) colaborato-
rul staretilor Macarie si Ambrosie la lucru de edi-
tura, In urrna egumen al sähästriei Glinscaia, na-
mestnic al lavrei Pecersca din Chiev, episcop de
Cursc si arhiepiscop de Litovsc. Leonid (Cavelin)
deasemenea colaborator al pärintilor Macarie si
Ambrosie la lucrul de editura, apoi namestnic al
Lavrei sf. Sergiu. Xenofont, arhirnandrit si egu-
men al sahastriei Optina, smerit, riguros, taciturn
si binecuvantat pastrator al traditiilor Optinei. El
e din tárani. Cei .din u.rma stareti ai Optinei au
fost ieromonahul Nectarie, sävarsitorul rugaciunii
mintii, ucenic al egumenului Anatolie, fostul uce-
nic al staretului Ambrosie i apoi vestit succe-
.sor al ski.
Cu aceste din urmä nume vom inchia cata-
 399

logul mult incomplect al vestitilor asceti de Optina,

cari au pAstrat traditiile staretui Paisie. SAhAstria
Optina in necontenita sa crestere duhovniceascá,
se prezinta ca un puternic centru duhovnicesc, de
unde duhul adeváratului monahism duhovnicesc
s'a revArsat in valuri largi peste toatá Rusia. L.
N. Tolstoi, care a observat deaproape pe staretii
de Optina, rccunoscând cá in poporul rus s'a in-
rddricinat adânc simtimintele crestinesti, vorbeste
in una din scrisorile sale, CA aceste simtiminte
sunt cultevate intr'insul de mängstirile rusesti $i
de monahii $i staretii bor. SA pomenim acum si
acele lAcasuri, asupra cárora s'a intins influenta
sAhAstriei Optina si a staretilor lor. Staretul de
Optina Antonie, fiind numit egumen al mángsti-
rii Maloiaroslav, duse acolo traditiile staretului
Paisie. Lucrul lui l-a continuat arhimandritul Paf-
nutie, care fusese pânä atuncea egumen al schitului
sáhAstriei Optina. Staretul Leon prin ucenicul
sAu Gherontie sádi acele traditii In sAhástria Sf.
Tihon. Afarä de Gherontie in aceea$ sáhAstrie a
sf. Tihon sunt cunoscuti ascetii: Efrem, duhovni-
cul mánástirii, $i Moisei egumenul ei, ucenicul
staretului Leon, Macarie $i Moisei de Optina. In
mánAstirea sf. Nicolae din Ugrej, eparhia Mosco-
vei, au fost ucenicii staretului Leon si ai lui Ma-
carie Nark, egumenul mAnAstirii, $i ieroschimo-
nahul losif.
In mAnástirea de femei Belev sistema stAre-
tascá fu sAdità de pár. Leon, prin fiica sa du-
hovniceascA Amfia, care a suferit multe supárári
pentru devotamentul sat' cAtrá párintele Leon, $i
deasemenea $i prin egumena Paulina, superioara
mánástirii Belev, sub care aceastá mánastire CA-
pátá o deosebitá inflorire. Sub conducerea du-
hovniceascA a párintelui Leon se afla deasemenea
s'AhAStria de femei a sf. Boris de Tihfin, din
 400

eparhia Cursc. Ucenici ai starifilor de Optina at

fost deasemenea Macarie, egumenul mänästirii
Lujet ; Nicodim, egumenul mänästirilor Mejev si
Maloiaroslaveti ; llarie, staretul mänästirii Mejev ;
superioara mändstirei Cask, Macaria si egumena
Tihona, superioara mändstirii ; Intemeietoarea mä-
nästirii de femei Belocapitov din eparhia Cazan,.
Alexandra, si preotul aceliasi mänästiri, protoiereu
Andrei; egumenul mänästirii Tihfin, arhimandri-
tul Agapit, care a scris cea mai bunä descriere a
vietii staretului Ambrosie ; superiorul mänästirii
Odrin, Serapion; ieromonahul Antonie, duhovni-
cul Lavrei Pecersca; Pärintele Gheorghie Carov,
Protoiereul satului Spas- Cecreac, mare ruggtor,
care avea darul prorociei $i al tämäduirii si care
a ridicat In säräckiosul sdu sat o märeatä. bise-
ricA, scoald, azil si orfelinat '). Schimonahia Sofia
(Bolotova) fiica duhovniceascg si ucenita staretu-
tui Ambrosie, prima egumenii a mändstirii de fe-
mei Samordin dela Cazan, dupá moartea aria
staretul Arnbrosie a zis : Ah marnä, ai aflat. har
la Dumnezeu!" Egumena Efrosina, a doua supe-
rioarä la Samordin, oarba. Igumena Ecaterina si
igumena Valentina, cele din urniä superioare din
Samordin. De povetele duhovnicesti ale staretului
Macarie s'au folosit urindtoarele mändstiri de
Maice : Mänästirea Velicalut, Viazom, Serpuhov
din Cursc, Calujschii, Eletchii, Breanchi, Cazan-
schii, Ostascov, Smolensc si altele. Intocmai tot
asa se raportarà si cgträ staretul Ambrosie mnite
mänästiri de maice, iar altele Ii datorau lui $i In-
temeierea lor. Asa, d. e, sub conducerea lui se
aflau : sähästria Borisöv, mänästirile Casir, Belev
si Bolhov. Cu binecuvaiatarea lui si-au luat fiintà
1) Speriat de saracia parohiei sale, parintele Gheorghe 10 puse
In gfind sa fuga dintrInsa i veni sa ceara sfat dela par. Ambrosie, dar
acesta il opri hotarit de a parisi parohia.
 - 401 -
$i s'au organizat mänästirele : Ahtâr Gusevscaea
din eparhia Saratov, Cozelscean din eparhia Pol-
tava, comunitatea de femei Peatnita, sähästria Ina-
intemergdtorului din eparhia Or lov, comunitatea
sf. Nicolae Tihfin din eparhia Voronej $i in fine
sähästria de femei Samordin din eparhia Caluga.
Vorbind de imfluenta duhovniceascd a sähästriei
Optina, nu se poate sä nu pomenim $i despre in-
fluenta ei asupra intelectualilor rusi. Noi am a-
mintit deja de N. V. Chireevschi, de pärintele Cli-
ment Sedergalm, de C. N. Leontiev. Vom mai
pomeni Ind de N. V. Gogole, care a stat In co-
respondentä cu staretul Macarie $i cu arhiman-
dritul Moisei, de Sevarev i Iurchevici, profesori
ai universitätii de Moscova, $i de Dostoevschi, So-
loviev, graf A. C. Tolstoi, Mare le Duce Constan-
tin Constantinovici i contele L. N. Tolstoi, cad
vizitau pe pärintele Ambrosie, ba cel din urmä In
ultimele zile grele ale vietii sale alergá la sähästria
Optina, la bátrânii ei. In Samordin träia sora con-
telui Tolstoi, Maria Nicolaevna Tolstoi, despre
care incd In tinereta ei spusese staretul Leon :
Eta Masa butet na$a". (Aceastä Marie a noas-
trà o sà fie). In genere despre Samordin trebue
sä spunem, cd acolo sub aripa staretului Ambro-
sie si-au gäsit refugiu sute de femei culte din
Rusia, numele arora e greu i numai de In$irat.
Ne mai eimâne acum ssä examindm ramura
sudicA a influentei paisiene. Dintre ucenicii ne-
mijlociti ai staretului Paisie din sudul Rusiei sunt
cunoscuti : monahul Gherasim, cälugärit de stare-
tul Paisie si care, dupá plecarea in Rusia, a träit
in sähästria Sofroniev din guvernämântul Curse.
In eparhia Ecaterinoslav a sihgstrit ieroschimonah
Liberie, care a räposat la adânci bdtrânete, in
anul 1824. El a avut de ucenic pe inspectorul
PAISIE 26
 402

seminarului de Ecaterinoslav, savantul monah

Macarie, care in urmg a devenit vestitul condu-
-cgtor al misiei de Altai. Dar o influentg mai largg
In sudul Rusiei, a avut färä indoealä, vestitul ie-
coschimonah Vasilie (Chischin). El se trägea din
nobilimea guvernämäntului Curse, a cälätorit mult
-$i a träit putin In sf. Munte Atos 5i In Moldova,
la staretul Paisie. Intorcându-se In Rusia, deveni
ctitorul sähästriei Belobereznaia; apoi träi In mängs-
-Urea Cremenet, In sälästria Sarov $i in sähästriile
Borisov, Corenoi, Glinsc, Sofroniev din eparhia
Cursc ; In mgnástirea Rhlov din eparhia Cerni-
gov, In mängstirea Ustmedvedit din eparhia Don,
In mängstirea Sevschi $i In sähästria Plo$tean din
eparhia Orlov. In toate aceste mängstiri el a läsat
numerosi ucenici si a decedat In anul 1831. El
avu fericirea sà asculte omiliile lui Tihon Za-
donscoi $i a fost prietenul lui Antonie, arhiepis-
copul Voronejului. El a fost un ascet renumit,
distingându-se din tineretg prin o sfântg curgtenie,
smerenie, räbdare $i dragoste atre ceice-1 jigneau.
Din ucenicii lui stint cunoscuti staretul Leon de
Optina, care a stat sub povata lui in Belâhbere-
gah ; Serafim, fost staret al sähästriei Beloberez ;
Arsenie, care s'a nevoit In pgdurile Roslavl ; schi-
erodiaconul Melhisedec ; schimonahul Macarie din
Beloberez $i alti asceti din aceastg sähästrie, des-
pre care trebue sä spunem, cà i ea a fest un
centru de influentd paisiang.
Mai departe ucenici ai staretului Paisie au
fost Atanasie, schimonah din Atos, ierodiacon
Anastasie care s'a nevoit in mängstirea Sfenschi
$i in pgdurile Roslav.1 ; Melhisedec, arhimandritul
mänästirii Simonov din Moscova ; Moisei arhi-
mandrit de Optina ; Augustin, egumenul nignästirii
Ustimedvedit etc. Tot ucenic al lui $i In acela$
timp $i al staretului Teodosie din Moldova a fost
 - 403 -
vestitul sihastru Filaret din sähästria Glinschaia,
dela care-$i trage incep.utul linia Glinsc a asce-
lismului rusesc. Vom da aicea pe cei mai linsem-
eati asceti ai acestei linii : monahul staret Teodot,
prevestitorul ; Macarie ieroschimonahul, staret pre-
väzätor, care a atins o Inaltä desdvar$ire duhov-
niceascä. Martirie, mare postitor, 'care nu gusta
niâncare peste säptämânä si-i pläcea singurAtatea
$i tkerea ; schimonahul Iftimie, ucenicul staretu-
lui Filaret ; Panteleimon, ieroschimonah $i pusnic,
ingropat in schitul, rádicat prin ingrijirea lui pe
locul unde i se arätase icoana fAcAtoare de minuni
.a Nasterei Maicei Dornnului; ieromonah Antonie,
ajutorul duhovnicului frätimii, taciturn ; ierodiaco-
nul Serapion, care a väzut pe ingerul säu päzitor;
monahul Dosoftei, care avea darul prevestirii $i
_al tämäduirii $i care s'a invrednicit sä audä cân-
-tarea ingereascA la moartea staretului Teodot ;
schiarhimandritul Iliodor, care a fost 8 ani egu-
menul mänästirii Râhlov $i superior al mänästirii
sf. Petru $i Pavel din eparhia Cernigov; schimo-
nah Lavrentie, ucenicul arhim. Iliodor $i urma$ul
lui la stäretie ; arhimandrit Inochentie, ucenicul
mai multor stareti $i mai ales al lui Macarie, care
avea o inimä plinä de dragoste si darul tämä-
-duirii ; leroschimonah Iliodor, mare rugAtor, care
cu un an inainte $i- a prezis ziva sfâr$itului ski ;
schimonah Arhip, Inzestrat cu darul prezicerilor
al rugdciunii tämäduitoare de boale, poatui-
torul vietii duhovnice,ti a schivnicitor ; sihastrul
Luca preväzdtorul, etc.
Dintre persoanele particulare, care nu fäceau
parte din frätimea sähästriei Glinscai, dar care
s'au folosit de conducerea ei duhovniceasa, ne
sunt cunoscute : Filareta, egumena mänästirei Bu-
navestire din Ufa, ucenita lui Filaret Glinschi ;
Macarie, arhimandritul misie de Altai, In urmä
 404

egumen al mánástirii sf. Treime Bolhov, traducá

torul I3ibliei, prevestitor ; Teodosie, duhovnicuri
sältástriei Sfeatagora din eparhia Harcov, uceni-
cul lui Filaret ; ieroschimonah loan din acelas,
schit, ucenicul lui Filaret ; loanichie, duhovnicul
aceluias schit, vindecätorul Indräcitilor ; arhiinan-
drit Paisie, egurnenul sähästriei VAsoccgor din
Niculaev, ucenicul lui Filaret, druia Preacuviosul
Serafim de Sarov, cu 24 ani inainte ii prezi.e cä_
va fi cârmuitor peste monahi ; Macaria schirnona-
hia si prezicátoarea din mänästirea Garnaliel, epar-
hia Cernigov, fiica duhovniceasa a lui Anatolie
din sältástria Glinsc. Cleopatra, egumena rnánás-
tirii Sevschi ; Anatolie, staretul sähästriei Glinsc-
Ii cládu binecuvântare sä meargd la mänästire
prezise ca va fi staretä.
La scurta Insirare a ucenicilor párintelui Pa-
isie, ce am fäcut $i care e departe de a fi com-
plectä, credem de nevoe a mai acläoga o listä a
lavrelor, mänästirilor, sähästriilor, schiturilor si
comunitätilor, care au primit dela el sau dela uce-
nicii lui regulamentele lui, stareti sau egumeni,_
sau care au avut printre cAlugärii lor ucenici si
adepti de ai lui. Dar nici aceastä listá, spunem
din capul locului, cä nu va fi complectà.
1. Schitul sf. Hie din Atos si alte triánástiri $i
schituri de acolo, s'au aflat sub influenta sta-
retului Paisie.
2. Mänástirea Dragomirna, cu hramul sf. Duh,
din Moldova.
3. Mänästirea Secului din Moldova cu hramul,
sf. loan Botezätorul.
4. Mänästirea Neanitu din Moldova a Inältrarei
Domnului.
5. Noul Neamt din Basarabia, idem.
6. Tismana i multe mánástiri din Moldova
Valahia.
 - 405 -
'7. Lavra Alexandru-Nevschi din Petersburg.
8. Alexandru-Sfirschi, mänästire, in ep. Olonet.
9. MAnästirea Spaschi-Arzaman, eparhia Nije-
gorod.
10. Cornunitatea de Maice Ahtâri-Gusevscaia,
gubernia Saratov.
11. Sälästria de femei CazanoAbmrosiev, guber.
Saratov.
12. Misia de Altai.
13. MAnAstirea sf. Pafnutie, Vorovschi, eparhia
Caluga.
14. Sähâstria Berlincov, eparhia Vladimir.
15. Mänástirea Borisogleb, eparhia Moscova.
16. MAnAstirea Breansco-Sfenschi, eparhia Or lov.
17. SähAstria Beloberej, eparhia Or lov.
18. MAnästirea Belopesotco-Ca$ir, eparhia Tula.
19. SAhdstria de femei Borisov, eparhia Curse.
20. Mängstirea Be lev a inältdrei sf. Cruci.
21. Mänà'stirea de femei Bolhov, eparhia Or lov.
22. Mänästirea Bolhov a sf. Treimi.
Comunitatea de femei Tihfinobogorodita-Bu-
zuluc, eparhia Samara.
24. Mânästirea sf. Nicolae-Babaev, eaparhia Cos-
troma.
25. Mänästirea de femei Cazansco-Belocopâtov,
eparhia Caluga.
Mängstirea de femei Breansc, eparhia Or lov.
:27. Mânästirea Valaam.
28. MAnAstirea de femei Velicolutchii.
29. Mänästirea Veazamsco-Arcadievschi.
30. SähAstria sf. Nicolae Vâsocogor-Ciurchinschi.
31. Mändstirea sf. Duh-Vilenschi.
32. Mänä'stirea de femei Goretchi, eparhia Nov-
gorod.
33. MAngstirea Gorohoschi, epar. Vladimir.
34. Schitul Ghetsimani, a lavrei sf. Sergiu.
.35. SAhâstria Glinscha, eparhia Curse.
 406

36. Sähästria sf. Ecaterina, eparhia Moscova.

37. Mänästirea de femei Eletchi.
38. Sähästria Zadne-Nechiforovscaia, eparhia 0-
lonet.
39. Mänästirea de femei Ivanovschi in Moseova.
40. Sähästria Crivoezescaia, eparhia Costroma_
41. Mänästirea Golutnin din Colomeea.
42. Mänästirea sf. Ciril, eparhia Novgorod.
43. Mänästirea Coney pe lacul Ladoga.
44.. Mänästirea de femei Cursc.
45. Mändstirea de femei Cozelipn, eparhia Pol-
tava.
46. Mändstirea Cremenet, eparhia Voronej.
47. Mänästirea de femei Cazan, in orapl Troit-
chi.
48. Mänästirea sf. Hie in Menzelinsc, epar. Ufa_
49. Mänästirea de femei Cair.
50. Lavra Pecersca din Chiev.
51. Mändstirea de femei Calujschi.
52. Mänästirea Chireschi, eparhia Ircutsc.
53. Mänästirea Aeoperemiintul Maicii Domnului-
Lihfinschi, Caluga.
54. Sditästria Leslevschi, eparhia Smolensc.
55. Sähästria Medvedie, eparhia Vladimir.
56. Mändstirea Moden, eparhia Novgorod.
57. Mänästirea Maloiaroslavet.
58. Mänästirea Mescev, eparhia Caluga.
59. Mänästirea de Majaischi-Lujatchi,. ep. Mos-
cova.
60. Sähästria Molcean, epar. Curse.
61. Sähästria Novoezersca, epar. Novgorod.
62. Mänästirea Novospasc in Moscova.
63. Mändstirea Nicolougre, epar. Moscova.
64. Mänästirea Noul Atos in Caucaz.
65. Comunitatea de femei sf. Nicolae-Tihfin, ep_
Voronej.
66. Sähästria Vovidenia-Ostrovsc, epar. Vladimir..
67. Sähästria Vovidenia-Optina, epar. Caluga.
68. Mänästirea de femei Odighitrievschi In Ce-
le abinsc.
69. Mänästirea sf. Nicolae-Odrino, ep. Or lov.
70. Mänästirea de femei Osta§cov, epar. TferL
71. MAnästirea Pesno§ In epar. Moscova.
72. Sähästria Paleostrov, epar. Olonet.
73. Mänästirea de femei Podansc,
74. SähAstria Paraelitova, lâng5 Lavra sf.
75. Snästria Plo§tcean, epar. Or lov.
76. Mànästirea Pscov a sf. Nicadru.
77. MAnästirea sf. Petru §i Pavel, epar. Cernigov.
78. Comunitatea de femei Peatnita, epar. Vo-
ronet.
79. Sähästria InaintemergAtorul In ora§ul Cro-
niah,
80. Lavra Adormirea-Pociaev.
81. Mänästirea sf. Iacov-Rostov.
82. Mänästirea Râhlov, eparhia Cernigov.
83. Schitul Roslavlschi, epar. Smolensc.
84. MAnAstirea Stratenia in Moscova.
85. Mändstirea Sinionov in Moscova.
86. Mdnästirea SolovAt.
87. Säliàstria Sarov, eparhia Tambov.
88. Mánästirea Susdal.
89. Mängstirea de femei Serpuhov.
90. MAnAstirea de fete Sevschi.
91. SAhástria Sofroniev, eparh. Curse.
92. Sähastria Sfiatagora, epar. Harcov.
93. MAnAstirea de femei Smolense.
94. Mándstirea Cecreae a Mântuitorului, eparh.
Orlov.
95. Mânâstirea Tihfin, epar. Novgorod.
96. MAnAstirea sf. Treime in Kiev.
97. SAIAstria sf. Tihon, epar. Caluga.
98. Mändstirea de femei sf. Treime In Birsc,
epar. Ufa.
 99. Lavra sf. Treime a sf. Sergiu.
100. Mgngstirea Ustiuj, eparh. Novgorod.
101. MAnAstirea de femei Usti medvedita, ep. Don.
102. MAngstirea Uspenia in Oriemburg.
103. Män5stirea de femei Bunavestirea din Ufa.
104. Sáldstria Floriteva, epar. Vladimir.
105. Sagstria sf. Filip-Iransca, ep. Novgorod.
106. SähAstria Celusca, epar. Or lov.
107. MänAstirea Iacutschi.
Din cele spuse se vede cat de departe i de
larg s'a intins inraurirea staretului Paisie in sf.
Munte Atos, in Moldova, Valahia i Rusia.
In Rusia ea s'a Intins peste 35 de eparhii,
dar cel mai mare numär de m5nAstiri, cari au
avut ucenici de ai staretului Paisie, se aflau in epar-
hia Moscovei (14), mai departe urmeaza eparhia
Or lov (cu 12), Caluga (cu 9), Novgorodului (cu 7)
Vladimirului (cu 6), Cursc i Smolensc (cate cu 5),
Olonet (cu 4) Petersburgul, Tula, Voronej, 0-
riemburg i Ufa (ate cu 3), Costroma, Pscov,
Chiev i Cernigov (cate cu 2) i celelalte (cat,2
cu 1).
ANEXE
 ANEXA r.
Instructiile tahlepisropului Real! Zaborovsehr
Otra profesorii J studentii Academiei de Chiev-

1. Potrivit cu porunca Impärdteascd, In Academie pen

tru dobândirea de cunostinj se primeste orcine ordeunde ar
veni, om liber, de orce stare si chiemare, numai sd intirtu-
riseasca credinta crestind de räsdrit i sd fie capabil de-
Invätäturd.
2. Propundtorii stiintelor trebue sä serveascd totdeauna
drept pilde Inalte de credintd in Dumnezeu si de deosebitä
dragoste, de modestie si delicatetä, de bund crestere i cul-
turd ; deasemenea trebue sá se prezinte nu numai ca pildä
de läuntrica curätenie sufleteascä, ci i o stare Ingrijitä a
trupului si a imbräcdmintei.
3. In zilele de särbätoare, precurn i In acele, In care
nu se Inv* In scoli, atât dascalii, cât i Invätäceii, mai ales .
ceice träesc In internat, totdeauna si necontenit, afard de
vreo legiuitä pricind, sunt obligati sd viziteze, Insotiti de
supraveghetorii lor, toate rugaciunile i slujbele bisericesti
mai ales sfânta liturghie.
4. Toti studentii Academiei noastre, atât cei din inter-
nat, cât i ceice trdesc afarä, sunt datori odatd in fiecare-
post, iar In postul mare de cloud ori, dupä vechea datinä si.
cu pregätirea i pocdinta trebuitoare, sd se spovedeased
 412

sd se apropie la cina cea de taind a Domnului si Mântuito-

rului nostru.
5. Toti studentii sunt datori sä viná la Academie ne-
gresit chiar dela Inceputul cursurilor, In primele zile ale lui
Septembrie si s astepte pândla Inchiderea scoalei, la jumd-
tatea lui Iu lie. Daa Insa vreun student Inainte de inceperea
vacantei si mai ales MM. stirea i Invoirea prefectului si a
profesorilor va pleca din Academie, unul ca acela, mdcar de
s'ar i Intoarce la scoald, sd fie neapdrat pedepsit. Dease-
menea färd dovada Academiei nimenea din studenti nu trebue
sd umble prin oras cerând pomanä. Afará de aceasta trot-
-bue sä se mai observe si aceea, cei nevrednici sd nu fie
admisi la gradele superioare de Invätäturd academia, pre-
cum nici elevii, fArà meritele lor proprii, si numai prin sire-
tenia lor sau hatârul profesorilor, sä nu ia locul celor vrednici,
altmintrelea cei nevrednici se vor egala cu cei vrednici
cei lenesi cu cei harnici, din "care pricind unii vor pierde
plácerea de a invdta, iar altii se vor afunda din ce in ce
mai mult in lene.
6. Studentii, la prima sunare a clopotelului academiei,
se vor prezenta imediat si la vreme in clasa sa ; la a doua
sunare inferiorii, anabogitii, imfimistii, gramatistii i sintaxistii
trebue sd se aseze pe bAncile lor. Iar profesorii întrà in or-
dinea urmätoare : ai primelor cloud scoli dupá a treia sunare,
cei de poezie si retorici dupd a patra sunare, netinând sarna
de nici un fel de nevoi particulare ale lor. Datoriile lor di-
recte dupd clasele lor trebue sä le Implineasa cu credintá,
cu sârguintd infldaratá i prin metodele cele mai usoare
posibile, având in vedere folosul elevilor mai mult decât sA
se mândreascd cu mintea lor ; i sA rárnând la lectie pândla
sfârsit, inainte de care nimenea nici din profesori, nici din
invätäcei nu poate esi din clasä, färd numai doar pentru
vreo nevoe extremä. DuPd. terminarea lectiilor, nu trebue a
zäbovi In clase, ci dupä semnalul definitiv toate clasele, pre-
cedate de dasalii lor sä intre In rândueald in biseria, ca
sä Inalte cdtre Dumnezeu mdcar o scurtd rugdciune i sd se
adued multämitd.
 413

7. Toti academi§tii sub riguroasa räspundere, dar in-

deosebi dascalii §i profesorii trebue sa-§i pund ca lege, ca
atat in §colile colegiale, cat §i in internate, precum §i intre
ei §i cu invataceii sà converseze totdeauna latine§te, iar
elevii pentru intrebuintarea zilnica trebue sä aibä la ei
Calculuni. AfaM de aceasta in §colile inferioare dela analogie
panala filosofie trebue sd compunä §i sd prezinte exercitii In
trei limbi alternativ : in slavone§te, poloneza §i latina. La
filosofie §i teologie convorbiri necontenite §i dispute dese
trebuese Indeplinite de fapt in aceste limbi, WA' de care o
insu§ire a lor nu este cu putinta. A vorbi latine§te totdeauna
§i pretutindenea sunt obligati in toate §colele §i auditorii §i
profesorii, afara de analogigi §i imfimi§ti, care invald cu
preferinta §i vorbesc limba polonä.
8. Fiecare §coald inferinard peste tot trebue sd facd
locul celei superioare §i sd-i arate respect chiar §i prin semne
externe de respect. In cPz de vreo jignire oarecare din
partea unui student, dar mai ales din partea unuia care nu-i
academist, nimenea nu trebue sa se socoata in drept sä-§i
razbune singur pentru ofensä, ci sá a§tepte satisfactie dela
autoritatea in drept.
9. Toti academi§tii sunt datori sä asiste neaparat la
toate festivitatile academice or in ce zi s'ar intampla, precum
§i Duminidle, la marea instructie, toti membrii frätimii supe-
rioare, iar la cea mica cei ce nu-i apartin.
10. Studentii cei mai distil* la §tiinti §i cunoscuti prin
purtarea lor buna sal fie preferati fnaintea altora, iir cei
mai merito§i trebue sd fie deosebiti prin atentiunea Acade-
miei de cei ce nu meritä aceasta. Studentii 'Mg, cari dau
putine sperante, lene§i §i nesupu§i trebue sá fie des averti-
zati, iar cei ce nu dau nici o nadejde buná, ca de pilda :
betivii, turbulentii, neastâmparatii, calomniatorii §i in§elätorii,
ca unii ce nu sunt capabili de nici o indreptare, trebue sd
fie izgoniti din Academie, pentru a nu se strica §i cei buni
prin contactul cu ei. Dealtmintrelea de§i unii s'ar distinge
prin o moralitate frumoasd, dar s'ar dovedi atat de tâmpiti.
 414

la minte, !neat nu ar putea astepta dela ei nici un folos

biserica, nici patria, apoi pe unii ca acestia, ca sá nu-si
piardä vremea degeaba, trebue a-i indepärta din Academie,
-ca sd-si aleagd acel fel de viatd, In care ar putea sd fie mai
folositori i pentru ei, i pentru altii, ca astfel Academia
sä-si aibd renume atat prin cantitatea, cat si prin calitatea
de studenti. Aceasta se pune In chip deosebit In vedere pro-
lesorilor.
11. Invätäceii fiecdrei scoli nu trebue nici Intr'un caz
.sä se bundulueascd impotriva nimänui, dar mai ales impotriva
profesorilor. Pe astfel de räzvrätiti trebue a-i pedepsi sau
niai bine a-i da afard.
12. Profesorii i cu deosebire supraveghetorii nu trebue
--sä se poarte cu cei de sub mana lor nici prea aspru, nici
prea slab, ci In aceastá privintd trebue sä se pästreze calea
de mijloc, cum le porunceste datoria de oarneni culti si de
Deasemenea trebue sd se fereascd, ca de un lucru
primejdios, a certa pe invätäcei Mat In public, cat i acasä
cu cuvinte de ocard.
13. Nici un Invdtäcel, fArá invoirea dascdlului sdu
anal ales fArd voea supraveghetorului säu, sä nu indrásneascd
.a lipsi dela scoald si a se duce Incotrova dela gazda. In caz
contrar va fi supus pedepsei.
14. Nimenea dintre academisti nu trebue sd hoinäreascd
noptile, ci toti trebue sä fie la gazdele lor i sd se ocupe cu
--trebile lor. Orce student, care va fi gäsit de seniorul sdu
umbland degeaba sau beat, neapärat sd fie supus la streaf
--sau la pedeapsd.
15. Fiecare supraveghetor, potrivit obligatiei sale, tie-
tue sd supravegheze invätdceii Incredintati lui, orunde s'ar
,Intampla sd fie cu ei, ca sd se poarte modest, cuminte
politicos. Dacd insd vreunul din supraveghetori va incepe
neglijeze datoria sau Insusi nu va manea noaptea
acasä pentru vreo netrebnicie sau va face la dansul petre-
sau va Incepe a Intrebuinta mâncdri i bäuturd sau altd
 415

ceva din provizie in folosul sgu, cheltuindu-o necinstit; unul

ca acesta sg fie Indatä Indepgrtat din post.
16. Studentii nu trebue sg aducg cu sine In Academie
nici un tel de armg i nici sg Irnpuste cu carabina sau cu
pistolul. SA se imbrace simplu i cuviincios. Dar de si se va
ImbrAca cineva dupg modd, apoi aceasta nu-i dg dreptul sg
schimbe obiceiurile primite dela Academie si sä râclA de Im-
bräcgmintea altora.
17. Fiecare academist In tot cazul trebue sä arate su-
punere i respectul superiorilor sgi, IntrucAt aceasta nu con-
trazice legile divine si omenesti. La lucru necinstit Insä nu
trebue nici sg ajute, nici sg se supung superiorilor.
18. La gazdele studentilor persoanä suspectg nu trebue
adrnisä, nici suferitb. Deasemenea nu se friggdue a angaja
gazdg si a trgi la astfel de case, care sunt bAnuite de vreun
lucru necinstit. Aceasta pentru a evita contactul cu oamenii
cu rele purtgri.
19. A cerceta privelistile, unde au loc lupte de gladia-
tori sau cu pumnul, nu este IngAduit studentilor nici a privi,
necum a se angaja in luptg. Dar ca sg nu rämâng pururea
in stare de incordare, se IngAdue In anumite zile a cânta in
instrumente muzicale, cuviincioase pentru student, si dease-
menea nu se interzice studentilor nici alte cântgri cuviincioase
pentru vreme scurtg, propriu pentru recreatie.
20. Nimeni dintre studenti, färd stirea i invoirea pre-
fectului i profesorilor, nu trebue a nelinisti persoanele mari
Insemnate cu cereri sau scriindu-le panigerice i fäcân-
du-le desene sau altg ceva de felul acesta. Nu-s In drept
deasemenea nici InvAtaceii sg-si ia preparator, nici pedago-
gul sg-si ia Invgtdcei, de capul lor i fgrä stirea prefectului.
21. Trebue numaidecât, ca fie.care student, atât cel
care terming cursul invätäturii, cAt i cel care, pentru bine-
cuvântatä pricing, iesg din Academie, sä ia la plecarea
din scoalg dovadA dela Prefect, despre starea sa scolarg
pentru a dovedi pretutindenea care este situatia lui. Pentru
 -- 416
aceasta Prefectul §colilor este obligat sä Introducä anual In
biblioteca Academiei, pentru controlul viitor §i pentru orce
caz, note atat speciale anuale, compuse exact de dasalul
fiecArei §coli, cu Insemnarea numelui, familiei i atentiunea
dreaptd despre elevi, cat i generale a tuturor elevilor 0
studentilor, Intocmite cu toata grija dupd ordinea i calitatea
§colilor, unde trebue notat numele, pronumele, confesiunea,
locul na§terei, profesiunea §i starea párintilor ; deasemenea
§i etatea §i succesele elevului.
21. Prefectul Academiei de Chiev, bunei ocarmuire a
cäruia trebue sä se supunä toti studentii tuturor .5colilor §i
chiar profesorii lor, este obligat atat el sd supravegheze cu
atentiune aducerea la Indeplinire a acestor dispozitiuni, cat
§i pe toti academi0ii sä-i oblige a le Indeplini. Calcdtorii
acestui regulament sä fie admonestati §i pedepsiti.
 ANEXA II.
lmratätura la tunderea in monahism 1)

Monahul este osta duhovnicesc, care, asemenea osta-

01or lumii, trebue sä se inarmeze cu arme pentru a birui cti
izbändd pe vrd§ma0. Lupta osta0lor lui Hristos este indrep-
tatä contra trupului, lumii §i diavolului. Impotriva diavolului
Mântuitorul poruncege sä luäln crucea. Trupului porunce0e
sd ne Impotrivim prin lepädarea de tatà, de maniä, de fiu
§i de fiica. Despre lume zice : De am dobandi toatà lumea,
ce folos avem ?"
Martori de lupta sunt: Dumnezeu i lngerii, diavolul 0
Ingerii lui. Local luptei este distanta dintre drepti §i päcä-
to0. Cal e trupul. Cäläret e sufletul. Comandantul luptei e
mintea. Ca arme avem : credinta drept scut, räbdarea drept coif,
rugäciunea särguincioasä ca sabie, smerenia nefAtarnica ca
arc §i sägeti. Comandantii ogirii satanei stint : mândria, la-
comia, necuatia, uciderea, trufia, mânia, Inver0marea. Pe a-
cegia-i comandä diavolul 0 cu päcatul ca 0 cu o sägeatä,
räne0e sufletul. Al doilea regiment al puterei satanei este
räutatea lumei acesteea. Insu0 trupul nostru se râclicA impo-
triva sufletului nostru, prin Imbuibare, belie, pofta desfrâului,
lene 0 prin celelalte patimi. In aceastä luptd grea a firii v5.-

1) LuatA, cu oarecare prescurtare, din manuscriptul No. 279 al

Academiei Teologice din Petetsburg §i No. 485 al Academiei Romane
din Bucuiesti.
PMSIE 27
 418

-.zute cu cea nevdzutd, omul fárd ajutorul lui Dumnezeu e ne-

putincios.
Intäiul pas hi luptd contra lumii acesteea este sd o pà-
räseti si sd lepezi poftele ei, cugetarea ademinitoare la fru-
musetele ei, bogatia stricdcioasá, veselia vremelnicd, sd pri-
mesti sdräcia de bund voe pentru Hristos, sà fugi din Intu-
nerecul päcatului In tara fägaduintii la curdtia si ne-
-vinovätia unei vieti pläcute lui Dumnezeu. Indepdrtati-vä
de lumea aceasta prin o plecare färä intoarcere. Si prin
..aceasta vei birui pe vräsmasul; iar prin aceastd biruintd
vei veseli cerul si vei pricinui Intristare demonilor. Dacä
Insä vräsmasul te va räpune i va lua In robie sufletul
-tdu, atunci chiar de ai dobândi toatd bogätia si frumuseta
lumii, nici un folos nu vei avea. Nu te turbura de gândul
de a päräsi rudele : pe tat', pe mamd, femeea, copiii, pe
Irate i pe sord : ei rämân In grija lor lumeascä, ca niste
morti, care-si Ingroapä mortii lor. Tu Insd gräbeste la lucrul
Domnului, fugi de intelepciunea lumeascä la cea cereascä,
unde domneste Hristos In veci. Dar de rude trebue sä te
klepdrtezi numai de acele, care Impedicd mântuirea ta si se
tandesc numai la lume, zicând : Adund fiule, bogätia lumii,
dobândeste pämântul, sädeste vii, adund-ti multime de robi
si veseleste-te In toate zilele vietti tale". De asemenea rude
trebue sd fugi, cdci ele In loc de luminä, to aratd intunere-
cul, In loc de viatä moartea. Dacd însä pdrintii vd sfätuesc
bine si Ara duc la Dumnezeu si la slujirea lui, pe unii ca a-
cestia trebue iubesti, sd-i cinstesti ca pe sfinti si sä te
_supui vointei si sfatului lor.
Dela Imbuibärile betiei i desfrânare stdpâneste-te prin
post. Lenea Invinge-o ,prin hdrnicie. Trupul nu numai cd
nu ni-i dusman, ci ni-i prieten. Cu trupul noi putem sä pos-
tal, sà vdrsäm lacrämi, sä ne plecdm genunchii, sä facem
milostenie si altele. Färd trup, numai cu sufletul, nu putem
face acestea. Trupu fereste sufletul de mândrie : cäci sufle-
tul fiind din neam Malt, ca chip a lui Dumnezeu, poate fi
cuprins de mândrie. Când mnsä îi aduce aminte de trupul
sdu, se smereste. De aceea s'a i zis la sf. Grigorie despre
 419

trup cd el e dusman tnilostiv" i prieten viclean". Nu

fiti dud robi lumei de jos, trupului, i mortii, ci indrepta-
-ti-vd spre lumea cea de sus si Wrä hotarele cele Mil de
moarte, ca sà fiti mostenitori luminii ei. Si de veti birui os-
tirile cele dintäi ale dusmanilor vostri, atunci veti putea sd
biruiti chiar i asupra diavolului i sà biruiti i celelalte os-
tiri ale lui. Dar luati toate armele lui Dumnezeu. Prin arma
cea Intreital credintä, rdbdare i rugäciune, se goneste
si se risipeste toatd puterea vräsmasä : mândriea prin smere-
mie, trufia prin lepadarea de sine, desfrânarea prin curatenie.
Dar mai ales cu crucea vei birui pe vrdsmasii tdi. Prin räb-
dare trebue sà te rdstignesti pe cruce i sä mori lumii
-vietii pdatoase. Si atunci Ingerii lui Dumnezeu Iti vor veni
Intru Intâmpinare, bucurându-se, i impäratul slavei Hristos
-va primi pe purtAtorul de biruintd al sdu va prosldvi In
-fata adundrii Ingerilor celor prea luminati ai säi, a patriarhi-
lor, a preacuviosilor si a apostolilor, si-I va numdra In ceata
dreptilor, va da loc in ImpArdtia sa cea cereascd.
Ce-i cAlugärul ? CAlugdrul este Indeplinitorul tuturor po-
runcilor lui Hristos, desävârsire crestineascd, adânc de sme-
renie, stâlpul rAbddrii, necontenita aducere aminte de moarte,
izvor nesecat de lacrimi, vistieria curäteniei, hulitorul celor
-stricAcioase, dispretuitorul tuturor frumusetilor i desfdtdrilor
lumii acesteea, omorârea de bund voe, mucenic si ostenitor
de fiecare zi, jArtfd plAcutd lui Dumnezeu, sfesnic Inteleciunii
duhovnicesti, pururea aprins, minte luminatd, cercetasul tutu-
-ror celor vdzute i nevAzute, rugäciune iute alergAtoare, cu-
getare la Dumnezeu, inimA curatd, gurd care necontenit la-
udd pe Dumnezeu, lAcasul sfintei Treimi, priveleste ingerilor
oamenilor, spdrietorul dracilor.
CAlugdrul de aceea se numeste asa, cd are altä viatä,
nu trupeascd, ci duhovniceascd altA activitate, alt veac,
.altä hranä, altd Imbräcdminte i altd muncd. El se numeste
purtAtor de haine negre, cdci are haine negre de doliu. El
:se numeste monah, care Insamnd singuratec, fArä griji, care
trebue sd fie singur numai cu singur Dumnezeu. Intdiul pu-
itor de lege sau legiuitor al monaf ismului a fost Melhisedec,
 423

preotul Dumnezeului celui de sus, care a trait färd femee

WA' rudenii, In pustie ; al doilea a fost Ilie, in pustiul Horeb;-.:
al treilea a fost loan Botezätorul, In pustiul lordanului, care
nu avea nici un fel de avere, care n'a stiut de carne si de-
vin si care se Imbrdca cu haind de.pär d cärnilä. Cinul ea-
lugäresc e Intärit de Insusi Mântuitorul lisus Hristos si de
apostolii lui. Domnul Hristos dus viata In feciorie, särä-
cie j neiubire de argint. Tot asa i apostolii, cari au läsat
toate si au urmat lui Hristos. Cdlugärii urmeazd InvAtatura si
sfatul lui Hristos, râvnesc c ä viata apostolilor. Ei pára-
sesc toate bucuriile lumii, s leapädd de cdsätorie, de vese-
lie si de tihna trupeascd, pre.tum si de bogätia vrerneinica,.
si urmeazd lui Hristós, luându-si crucea, rátácitid prin munti
prin pustiuri. In loc de case luminoase, träesc prin pestere
intunecoase ; In loc de femei si de copii, trdesc cu hiarele-
sálbatece i cu paserile cerului. Patul lor e pätnântul i Invd-
litoare cerul. Cdlugärii au luat crucea räbdärii de toate zile
le, ca sá slujascd cu totul numai lui Hristos. Apostolul zice:
De posteste cineva si face rugaciune, sä se depärteze de
femee o vreme. Cdlugärul petrece pururea In post si rugä-
ciune chiar pânäla moarte, deaceea nici nu are el femee. 5i
In Testamentul cel vechiu s'a poruncit : Celce se apropie de
Domnul sä se depärteze de femeie. Cálugärii pururea stau In
slujba Domnului : deaceea se depdrteazd de femei pândla
moarte, lucrând pentru Dumnezeu In curatenie. Desi ereticii
dispretuesc pe monahi, cum cd s'ar fi Ingretosind de femee
si de carne, dar aceasta nu-i asa. Calugarii renuntä la cd-
sätorie si la carne nu pentrucä s'ar ingretosa, ci din Infra-
nare. Dela facerea lumii pânä la potop oamenii n'au mâncat
carne i n'au bäut vin. 51 In legea lui Moisd nazoreul nu
bea vin si nu mânca carne. 5i Daniil i cei trei tineri s'au
Ingretosat de carnea din masa lui Nabucadnetar. 5i Moise
Ilie, i Insusi Domnul n'au mâncat carne si n'au Witt vin 40
de zile. loan Botezätorul toatä viata n'a mâncat carne i n'a
bäut vin. Asemenea se spune de sf. Evanghelist Matei si de-
Apostolul Iacov a lui Alfeu. In monahism se realizazd Intrea
ga virtute ,creStind. Hristos a fost pildd de curätenie i särd
 42 1

ascultare, chiar pânä la moarte, iar moartea i-a fost

de cruce. Urmând Domnului, i cAlugärii fägAduesc inaintea
lui Dumnezeu i cu jurämânt se obligä la feciorie i curd-
-tie adeväratä, la säräcie de bun g. voe si la ascultare nefä-
garnicä.
Viata cälugäreascä se imparte In trei pärti : a) de ob-
ste, b) de schit i c) singuratia, pusniceascä. Existä si al
patrulea fel: samavolnia, a celorce träesc talhäreste, având
-fiecare agonisita sa si voea. sa. Acestia fätärnicesc, iar nu pus-
nicesc. Iar cAlugärii din cele trei cinuri sau rânduele de cä-
lugärie trebue sä se Impodobeascd prin virtutea cea mare a
smereniei, fecioriei, rAbdärii, dragostii i rugaciunii.
Si deaceea voi, cälugärii, sä nu fiti robii lenii i jos-
niciei, ci munciti pentru Domnul, lucrând cu fried l cu cu-
tremur mântuirea voasträ. Irnpodobiti-vä sufletul cu cugetarea
la Dumnezeu, cAci acesta-i adeväratul lueru augäresc ; nu
iubiti dormitarea i somnul, ci rugäciunea sirguincioasä sä
nu conteneascd In gura voasträ. Nu cäutati bunurile vremel-
nice ale acestui veac strickios, ci cele vesnice ale veacului
viitor. DacA acestea le vei face, vei fi rob si slugä adevära-
tä a lui Dumnezeu. lar Domnul täu zice : Unde voi fi eu,
_acolo si sluga mea va impäräti cu mine, intru slava Impärä-
4iei mete. Amin.
 ANEXA W.
Extragere din s!uiba aleátuitI In cinstea Prea
cuviosului Paisie.

Stihuri la Doamne strigat-am...

La Inältimea virtutilor suindu-te, cdlugärete te-ai nevoit,
Pärintele nostru Paisie, linvätând, Inteleptind *i povätuind ;a
nu nesocoti calea cea pläcutä lui Dumnezeu, Insuti cu rdvnä
râvnind sfintilor celor de demult, cu viata pildd bunä ai fost-
tuturora, multe necazuri ai suferit, parace cu räbdare, cu ne--
vointä §i cu dragoste pe toti de aceasta i-ai fncredintat, scri-
indu-ne noud §i märturii din sfintele scripturi.
Doftor iscusit ai fost, cäci prin lecuire ward' ai lecuit-
pe toti ceice au alergat la tine, neingreuindu-te de boala
grea a acelora, ci ca un iscusit, prin räbdare, in inima lor
ai pus sinitirea de a nu se mai apropia de lucrurile vätä-
mdtoare : Värsind deci doftoria ta in fundul ranelor lor, i-ai
vindecat desävär§it, slobozindu-i cu pace §i bucur4 pe ceice
alergau la leacurile tale, Paisie, Pärintele nostru.
Din canon :
Sezind i'n chilie Mil. sd ie§i, dar cu mintea pe toti vd-
zindu-i, ai cercetat cu mintea feluritele rane trupe§ti §i su-
flete§ti de felurite feluri, la toate ai pus legatoare tiurätoare.
§i tamäduitoare, Pärinte.
De §i ai fost bolnav §i multe rane pe trup ai avut, dar
 423

multora din ceice veneau la tine multe rane le-ai vindecat,

cu obiceiul tau cel bland i cu cuvinte blande, Parinte Paisie
Sedelne :
Odatä pe an din chilia ta esai, Pärinte Paisie, i vedeai
säläluirile ucenicilor täi, mergänd, cercetând i blagoslovind
chilia fieckuia din ei, ca un soare ce rasare, si cu lacrämi
te rugai, Incredintându-i lui Dumnezeu i zicând : Doamne,.
pazeste aceastá turma micá i o apärä de lupii ce cautä sä
o piardä.
Pe mine, celce am cälcat porunca ta i am nesocotit
vointa ta cea sfântä ; pe mine cel zavistnic si mai viclean
decât toti oamenii ; pe mine, celce mi-am fäcut voile melef
mai mult ca un diavol : iartd-md pärinte WA de räutate, cu
obisnuita ta bunátate, i te roagä lui Dumnezeu, sa-mi dä-
ruiascä. vreme de pocaintä
Eu In lumina ta am umblat si lumina ta nu o am simtit;
eu mâncarea ta dulce am mâncat si pe hränitorul meu nu
1-am cunoscut; eu bäutura ta räcoritoare am Milt i izvorul
cel räcoros, ce curge din gura ta, nu 1-am pretuit ; eu sunt
sinpra oae, care m'am rätäcit dela turma ta, pästorul cel
bun : nu te mänia pe mine, ci roagä pe Dumnezeu,
därueascä vreme de pocáintä
 AN EXA IV.
Tanguire la mormantul starefului Paisie, din
partea tuturor fillor lui duhovnicesti, traduse In
romaneste de catre ieromonahul C. duhovnic
In anul 1836.

A fetii tale icoand, Paisie minunate,

Tot zugravul cu gaga' intocmai sei o facei poate ;
lard adiincul mintii tale, nici titorii prin cuvinte
Nu vor putea sa-1 arate: izvor fiind celor sfinte ;
Numai a soarelui raze i-ar izvodi teilmeicirea,
Ceici intru asemaare i-ai dobandit strdlucirea.
Duhul teiu cel plin de rdwid, ca focul arzind in sine,
S'a revdrsat In soborul, adunat la Neamt prin tine.
A dreptelor rdnduele, a monahilor unire
$i a bunilor tnoravuri, tu ai adus Moire.
Cu noud Invdtaluri bune, dupd mimeir Impartite,
Ca Domnul sa se sldveascd In multe limbi, Fericite.
Bisericii Inzestrare, dandu-i bunacuviintd,
Ai adus pe toti la rdvnei, a-i shift cu umilintd,
$i prin bunardnduiald, In cetire i cantare,
Cei din somn ai trezit lumea, aducand-o la mirare.
Cu o minte ascutitd, Bisericii prosldvire,
.1 carii cu mulid rdvnd, pricinuiai multdmire,
 425

Toate cele de nevoe le lifcrai prin sfeituire,

dai la toll deslegare, cu Inteleaptä chibzuire
A ta purtare de grijä, tntru dreapta cumpeinire,
Cu lucrarea sfintei Pronii aveai asemeinare.
Cele tie Incredintate le-ai peizit cu scumpiltate,
Dar n'ai luat de la nime nimica Pit dreptate.
Celor fär' de socotealei, inimele prevedeai
$1 de Insu$i a lor cuget a se rusina-i feiceai
A$a bunet chibzuire $i räbdare Infra toate,
Paisie minunate, ti-au dat name cu dreptate.
Sarcini multe, mari $1 grele tu purtai cu
Care nici sei le ridice altii nu aveau putintei.
Cätre a ta fata linä au näzuit i monarhii
$1-ar fi pricinuit cinste, leiseindu-$i a lor eparhii.
Cäci a toate 'n scurt cuvinte $i sfnerita cugetare,
Dela toll trd gea In grabä evlavia cea mai mare.
Rind cu bunä credintel $i Infra tot adevärate,
Marturi era la astea, a tale lacrämi veirsate.
In nevoi $i scärbe grele, ca un stûlp plin de tärie,
Cu rnärimea cea de suflet, smereai mândra semetie,
tnpingeai cu 'ntelepciune, lingqirea rusinatä,
Pururea fugand de-a lumii märirea cea de$artei.
Protivnicilor mustrare, le fäceai cu iscusintä
Färei a slobozi din gurei, cuvinte de prisosintä.
La streini ai dat repaos, odihnä la eel osteniti,
Tämeiduire la bolnavi, $i minte celor lipsiti.
Milostenii dela tine, curgeau ca Imbelsugare,
Ceici Dumnezeu da prin tine, tuturor indestulare.
Tot felul de faptei bun ä, râvna spre cärfile sfinte,
Läcuia cu prisosintd, Intru tine, o Pärinte !
Cei tu $i ziva $i noaptea, färä somn le petreceal,
Pâneice din Intuneric la lumind le-aduceai.
Teilmeicirile prin cale, In fetal de limbi sträine,
Spre gaup faptei bane, $i pein' la neamurile pägilne.
 426

Multi $i de prin multe locud, alergau Infra mirare,

Spre a cuvintelor tale, Insetatei ascultare.
Apoi plini de bucurie, dobandind a lor dorire,
Se'ntorceau la a lor case, cu nespuse multumire.
A$a dar inima noasträ, dorea ca neapusä,
Sä fie a ta lamina, dar vai! lat-o, cei apusei.
Ins' aceast' a ta luminá, nicidecum nu este stânsä,
Ci dela pämänte#i cruguri, In cruguri ceregi ascunsä.
dar strälucind deasupra, varsei ne rugäm Pärinte,
A tale meingezetoare raze, din leicaprile sfinte.
Intru slavä, Fericite! Pomenirea-ji va petrece,
Va sträluci cu märire, peineice lumea va trece.
Ai MI fli dulzovnicegi, cari dintru nepciinfel,
Am dobandit dela tine, luminä i cuno#intel.
Inäl find lui Dumnezeu, glasul cel multämitor,
Celui ce te-au däruit, pre tine nouä pästor.
La a tale rugi Pärinte, pe tog ne Incredinteim,
fie ca anal viu, toti capetele Iti plecelm.
Ca sei fil pentru a ta turmä, cätrei Domnul rugeitor,
A o trage i pe dânsa, la tine, bunul Alston

TABLITA CONSPECTIVÄ
INRIURIRII STARETULUI PAISIE
ASUPRA MONAHISMULUI ORTODOX
ALCATUITA DE
PROFESORUL A. P. ORLOVSCHI DIN POLTAVA
-
SUB CONDUCEREA
PROTOIEREULUI SERGHIE CETFERICOV
MR IN LIMBA ROMINA REDATA CU GRUA PROFESO-
RULUI CONST. N. TOMESCU.
Medan, igume ul m-rli
-1- 1832
°actin tropol
Nona-Willa!
18v
slstrieitdgé
Maria e, Welt
din MINN
Arena igurnenul
m-vii ()Pm/manse
Anastasia()
eAlug-pustmea,
landatoarea
m-ril de fame!
Padattscil
t 1846 Arnenie ieroschimona,
Zt,t.'-ma6
t 11385 leroschimanah leroul
Mare! 3 dithovnicul
SL Pantehmon
L. Athos
No
Canna
Gropul de J cenici
Starelultil Paisie n schitruile lachimov,
dill plaurfle Roslavlisc. gubernia Imolenac
devastali in 1825. Ullimul jiustnic a lost
stamp Dorothei, raposal inlet Dommil in 1865
Lista persoanelor Inscrise
In acest tablou
1. Starejul Paisie VelicicovacM
2. laroshimonahul Pahomie
3. igutnenul Nichifor
ieroshimonahul Mihail
5. shimonahul Vasitie
6. shimonahul Onufrie
7. starejul Alexei
& patriarhul Serafim
9. parintele Visarion
10. par. Honoriu
IL pan Martirie
1Ll par. lrinarh
13. par. Macarie traducAtorul
14. pin Ilarion
15. par. Sofronie
16. par. Silvestru
17. par. Teofan din &Soo*
20. Atanasia din Plosanse
21. Atanazde din Sven=
V. Ambrosia din Gorohov
23. Filaret din Novospasc
24. Alecandru din Anamasc
25. Maria din Arzamasc
26. Dmitei din Roslavschi
27. Serafim din Svensc
28. Atanasie din Roslavschi
29. Teolan din Optics.
30. shimonahul Teodor
31. Gherasim din Sofroniev
32. Arsenie din Simonovsc
33. Platon dic Pocrov
34. loan din Pocrov
35. DosItei din Secul
36. Anemia din Athos
37. shimonahul Nicolae
38. ieroshirnonahul Liberia
39. imoshimonahul Vasilie (Chischin) 10 I. leroshimonahul Inochentie
40. arhim. Teodosie din Sofroniev
41. ieroshimonahul Cleopa
42. Pavel, cilugar din Simonov
43. starejul m-rii Map
44. starejii din Roslavschi
45. Teodor (Usacov)
46. Teofan din Nommersc
47. mitropolitul Gavriil
48. igumenia Mavrichia
49. &mud din Golutvmsc
50. Nazarie din Staro-Golutvinsc
51. Macarie din Golutvinsc
52. loanichle din Golutvinsc
53. Ignatie din Canemc
54. Maria din Olonej
55. Anastasia din Padansc
56. Arcadia din Novoezerse
57. leroshim. Arsenic din AthoS
58. monahul Neculai
59. shimonahul Andrei
60. ieroshimonahul leronim
61. leroshimonahol Nicodem
62. arhimandritul Manacle
63. igumenul leron
64. Maxim din Pasco§
65. lerotei din sih. &Merlon
66. Ignatie din Simonov
3.466 as.- IMPRIMERIA CHIMINAU.
LAMURIRE
A 1. Deasupra staretalui Paisie. sunt asezate
numele principalilor lui conducatori du-
hovnicesti.
2. Prin mule rose se inseamnä ucenicii no-
moijImcii ai staretalui Paisie;
prin mule panetate rose se Inseamni
ucenicii staretului Paisie, cari au avut ca
dinsul numai comunicatie prin scris;
!Wile negre arata pe ucenicii ucenicilor
staretului Paisie;
Sedan aseetibs Schimonand
lereschirnoneh Mho al ...,,,,. Vas., slarriul cercurile Inseamná persoanele;
dubovnicu schitultd plrinfi schit,,,Poiana Schirnonahul
Igumenu indict' Treisteni w MArului 01.1'0 al Schitului pâträtelele fnseamnä menastirile, ce au
m-n Liubeci o Clonal fost sub influenta staretalui Paisie.
Starelul Alexei
TABLITA DE FATA CUPRINDE NUBIA! UN MIC
GRUP DE MONAHI, MONAHII i MANASTIRI,
DEPARTE DE A POMENI PE TOTI ACEIA, CARI
S'AU AFLAT SUB INFLUENTA DUHOVNICEA-
SCA A LUI PAISIE.
a) Pafoitohel Serafim, prielenul si coovorbiloml stare
ul
10,11111°. Pri r nic a staretului Paine in Athos, Visarion
ci Pantocrafor
Sclutol profetul Ihe
Bun in Mho molclov ni
1- 1M/Acarie
Mtge kalif DornneleiMosT9
Bedlam,
,,tg..deva
ffrottsc
g
ce
ilaret igum.
a Uti
t 1844, Arsenic
e femei tra,220lr'ow
August Mete.
si m-rei
silMst Leslevsc Usti-
le-rw4-E.s?tro'ip
t1 m/MIg"
igu L el Mast. Adormnea L
lhToIjnIiL
n Ves'i
Iotccaoroi Ioni Sf. Ilia in
Onnalegooco Menzelinse
lobermsc t 1890 Paisie
arhimandrit al Sihishiel
t 1831 P Cierrhin MnDIVisocogorse
cl
Glinsc
at t 1842 leroschimonall Anton
schitului t 1859 Caluglrul starel ThernInt
Gherasim lug
M richia
igumenia m-rii
arbd:v? moe t 186 A0000lil, imoschimonah stsret
13ori/C de ferneil=I Solovelc
Amnia, cálugar
Vadaam (cost Arlemie schimonah
rsi al m-ril .giltn. Serapion ierodiacon
-rii Val
.11853 eonil intemeiNon, t ISO scane terosrhimonah, Morel
1.1902
i805 Srhinx:nah Marlirie, posh.
on. arhim
t 1866 ScMmonab Evtime chneinleul lui Hand.
Voile In Mantgeg'N'Sa
t 1868 lerom. Porfirie stare/ (Leyden)
c t 1874
rd Casirsc Dositei fnainle verator
t 187 Schl-arhim. Mod, starel
Scranton Mum
44
in-r11 Belopesole
a moit SL Nicolal chimonah Lavrentie
'6!:g 1111r dir; 0 rirr =1
t 1850 Arhirn Inechenffe stare( vinsteraler
Hard, Mum. m-yii
oaniehiet 1851
mona 1
rii Nicola
Caluglrul loan
Monah
rNi,
Aluggrut Dirnitrie
irl'iTtri
blicodem
I5L,,, Lavrei E ieroschirn.
schimonah
t 1854
mind Sc imonah
leros
onah Ef
Salmi e
Anton e
:. Al ex...I-May.11i 11Chiev
Schmonah Marcy starel
Monah Evghenie
MataIt Seim o ns 111 ue 1881 Dams000iirige menul mon Valaant
d'otrinn'sc Va m-rii Valaam chimonah loan
'mho mon Maloiarostay,
ho ei Inainte contluc. chimonah lindo1 sPnel
t 1895, Moisei rare -sihast. Online Agaoangnel
igurnen al Sdirnonah Panlelimon
Waal, Mime
t 1858
gab. Caluga 1- 1895
t 1860 !arose Srlernonall Arhip, starel
27,°,:to
t 1878 lerosehim cane pvanov) 1896
LES in Caluga oslusnic Andrei
zahrorni noun
M-rea ale fame
din Vela mavdcme
"^::P=1 t 1898 chinmic Lane bomb valltor
M-rea de keel
din Breansc t 1898
Petra starel, nevoitor
Method M-rea de fern
Gherman. clishovelcu t 1900 Manstm poslusnic
Stare/ orb din Casein
aNitului Ghelsiman.
egameeolcihaaZecima
t 1887 Dirnitrie 18 3 Ilano
Gavriil lo=
leroschim,Teodot
tux' t 1900 Chiol sdimonals
ieroschimAniislel
din Altai
ovm 3 conduator de sc
Rarely Egsei
M-"oclitr Znnootnsc
-
t1 leromOnah °Meet (Zedergolirn) levees. (Po.tev)
mai tarsiu arleepisc.
niditV:nn
Beloconsc
ra,Liobo finely tie bole. ale stare,. Litoviei Lista mandstirilor insemnate
t 1891 ler
de femei
On
Ambrosie (Ctren4 vrm's'
al 3 stare' al jptinei eLeonid (Cave.) !pc/Morel Layrei
Sf. Serghie din TrogeM
in acest tablou
67. cAlugArita Dositeia A dret [CI Mom Peablitc de femei
68. Imia, igumenul din Somme slaret igum.
m-ru Beloconse Alpfx I. m-rea Ne001111 59. sihAstria Optina
60, misia de Altai
69. Dorotei din Roslavschi 2. m-rea Seca
70. Neonil din m-ma Neainj Mihat 3. m-rea Brat.. din Chiev 61. m-rea Mojaisc
71. Teofan din Noul-Neamj M-rea MI/it= de femei din glib. Vora
72. Iona din Troijc mein (Const7 . "i s, al rTun'
t.mIlcila e eni in Moldova a cfg",`
s s Ghprtn"Ari
Ha ara tov
73. loanichie din Optina eromon Flavian
6. schitul Cirnul In Moldova 64. eihostrla Zosima
74, Avramie din Optina FSoda?-hCIe0crgeinlZ t't 7. schitul Poiana MaruDi 65. comunitatea Beloconsc
75. Dositei din Option m.Anatoli (Zerlalov) duhom S. m-rea Pantocratul in Athos 66. m-rea Malo-Iaroslave1c
ECE, 9, schitul sf. Ilia 67. m-rea Velicolutchi
76. calugand Pavel sr stare(
77. arhimandritul Melhisedm Arhim. Isachi land bvl.igut ,W;rm WitIlrulr'll1.0rinni'S'aTordin din Caaan
10, sits schitmi si m-ri In Athos 68. m-rea Veazemsc-Arcadiev
78. calugarul Gantt' 11. m-rea Dragomirna 69. rn-rea Curse
79. ieromonahul Ghenadie t 1907 lerom DilI (Bolotov efromnia a don igumeci a aceleiasi m . 12. schitul PocrovlingA Neat
rn 70. rn-rea Serpuhov
82. arhimandritul Moisei Calugsrul M-rea amordIn din Cacao
1.1. Ler,WINORITLIIV"1" 71.11103.0,
83, igumenul Antonia 15. m-rea Pesnos
neleceanse 1911 leroschim 16. m-rea Intimpinorii Domnulal 74. nl-rea CozeIestean
84 Moisei din Tihonov bar. Poltava stareildui in Moscova
85. Varlaam din Valaamschi 75. m-rea Bolhov
86. mamba! Harie Roslavschl Arldm. Benedi 17. sinstria Berliucov 76. m-rea Lihvinschi
87. starejul Leon Arldm. aol, de orrriiiggo= 1111 M-rea Barone 18. sihAstria Medvediev 77. sihAstria Sofroniev
se, shimonahul Leonid 5ueej colL.1g.11:7-Dobra.
eparhm
T Mask conducátor de schit. 19. m-rea CHvorzersc 78. m-rea Babucan In Moldova
20. rn-rea Boris si Gleb in Dimitrov 79. sibAstria Molcean
89, ieroshimonahol loan Odom 21. m-rea Solovetc
90. ieromonahul Ninon conducator de WIS. 80. m-rea Cremenef
91. clilugAtul Ilarion 22. ut-rea Golutvinsc din Colomeea 81. m-rea Molt
92. calugarul Zaharia 23. sihAstria Floriscev 82. m-rea Usti-Medvedita
&Mcleod. Xenofont mumene1 OptMel 24. rn-rea Gorohor 83. sihistra Leslevschi
93. calugand Eftimie 25. siltbstria. Beloberejsc
94. calugarn1 Savatie 84. m-rea Ciolnsc
95. shimonahul Vasian din Poem Arhim. Agapif, blograful starelilor Ambrosie ;I Leon 26. sihAstria Plosansc 85. m-rea Paleostrov
. ehimorahol Nectarie 27. sihástAtt sf. Ecaterina 86. m-rea Valaam
129. ieroshi feromonah Panteleimon alnducitOMI Spitalului 180. Ioanichie din Sveatogorsc 28. sihAstria Vovidenia din Ostrovsc 87. m-rea Alexandru Svirschi
97. leroshimonahul lov 1315 ieroshi Anatolie 181. Ioan zatvornic
98. leroshimonalml Pimen 131. arhiman Isachie 29. m-rea. Svensc din Breansc 88. m-rea sf. lacob-Rostov
99. leroshimonahul Nifont
1- 1928 leroschlmonah Neetarie stare( 182. Paisie din Visocogorsc 30. m-rea Novo-Spasc din Moscova 89. m-rea Simla!
132, Gheron Tihonov 183. Pantelimon din Glinsc 31, comunitatea de femei din 90. m-rea sf. Nicolae-Odrino
10 leroshimonahul Macarie 133. Efrem o eam,
134, leroschi I Alexandra
t 1922 leroschimonah Anatolie stare) 184. ieroshirtionahul Antonia din Glinsc Arzamasc 91. lavra Pecersca din Chiev
10 2. lerodiaconul Paladie 185. staretul Teodot 32. m-rea Tihvin 92 m-rea sf. Nicolae Babaev
135. igumen 186. ieroshimonahul Anatolie 33, m-rea Sirnonov din Moscova 93. m-rea de fernei Calujschi
1 03. ierodiaconul Metodie 136. igumen on Isachleultimu mumen al Opfinei
187. shimonahul Malaria 34. m-rea Arzamasc
1 04. Carp orbul 137, igumeni eta 94. rn-rea de femei Eletchi
105. ieroshiinonahul Ganda
188. igumenia Cleopatra 35. m-rea Novoezersc 95. rn-rea de femei Breansc
139. stareja 189. calugoral Ananie 36. m-rea. Sanaxarsc 96. m-rea de femei Cacao
106. ieroshimonahul Teodot 13g. jjajjjja, DaniiI
190. shimonahul Arternie 37. lavra Alexandru-Nevschi din 97. m-rea de femei Ostascov
107. schimonahul Harion 140. Macari liaise 161. Filaret 'nitro& Chievulul 191. ierodiaconui Serapion Petrograd 99. m-rea de femei Smolensc
08. poslusnictil Elisei 141. Macari ojaisc 162. losif din m-rea 192. ieroshimonahul Macarie 38, m-rea sf. Chinn
1 09. ieromonahul Climent 142 NIcode alo-laroslav 163. Antonie, ieroshimonah al Lavrel 99, lavra sf. Treitne a sL Serghie
1 10 Vera 143. Doan imonahul Pecersca din Chiev 193. shimonahul Martirie 39, sihastria sf. Filip-Iransca 100. counitatea
m de femei Piatnha
Cluciarev 164. Eftimie dio Valeam 194. shimonahul Eftimie 40. rn-rea Ustiuj 101. sihAstria InaintemergAtorol din
11 1. Liubov 144. Alezan Beloconsc 195. ieromonahul Porfirie 41. ru-rea. Modensc Crornsc
1 12. leroshlmonahul Ambrosia 145. Andrei ismnsc 165. Damaschin din Valaam 196. cAlugarul Dositei 42. m-rea Gorhe 10a cornanitatea sf. Nicolae-Tihvin
1 13 ieromonahul Plato!, 146. Harie d ciov 166 Agatanghel din Solna 197. shi-arhimandritul Iliodor 43. m-rea Konev 103. satul Spas-Cecreac
11 4. leromonahul Mihail 147. Tihon Arse 167. Agapie din Valaam 198. shimonahul Lavrentie 44. sihostria Zadne-Nichifor
1 15. monahul Cllment 148. Gheras Solovejc 168 loan din Valaam 101. m-rea $arnordin din Calm]
199. arhimandritul Inochentie 45. rn-rea Padansc 105. m-rea Homy
1 16. ieromonahul Flavian 149. Arsanie hence 169. Alemi din Valaam 200. cOlugorul loan 46. att-rea sf. Pantelimon In Athos 106. sihfistria Glinsca
17. shimonahul Anatolia 150. Atanasi thos 170. Mavrichie din Valaam 201. cAlugArul Dindhie 47. noul Athos in Cauca. 107. rnieraehaloOsedighitrievschi in Ce-
1 18. arlemandrItul Isachie 151. Anasta Svensc 171. Balton din m-rea. sf. Nicolae 202. shimnicul Marcu 48. m-rea Ivanov din Moscova
1 19. ieromonahul Demili 152, Melchi n m-rea &mantic Balsam/ 203. monahul Evghenie 49 m-rea Sarov 108. comunitatea de fernei Buzuluc
1 20. igumenul Mama 153. Serafl loberejsc 172. Pafnutie din Malo-laroslav 204, shimonahul loan 50. m-rea Noul-Neamt in Basarabia 109. m-rea Cazan in Trollc
1 21. monahul Mamie 154. Macari loberejsc 173. luvenali& arhlep. Lltovului 205. shimonahul Iliodor 51. rn-rea Staro-Golusersc 110. m-rea de femei Uspenie
1 22, ieroshimonahul bsif 155. loslf di I Stmonov 174. Leonid din Lavra Serghei dio 206. shimonahul Pantelimon
1 23. arhimandritul Benedict 156. August l-Medvedev Troijca 52. m-rea Belopesotc Ill. m-rea sf. Treirne in Birsc
1 24. igumenul Trodosie Beloberejsc 17& parintele Gheorghe Cosov 207. shimonahul Arhip-staret 53. sihAstria sf. Boris din Tihvin III comunitatea sf. Ilia in Menzelinsc
157. Melchi 208. posiusnicul Andrei 54, m-rea sf. Trehne in Chiev 113. sihastria Vlsocogor-Ciurchinschi
25, arhimandritul Varsanufie 158. Filaret ea Guinn 176. Sofia Balotova shlmnija 209. shimnicul Luca 55. sihAstria Tihon, eparhia Caluga 114. rn-rea de fernel din Uflm
1 26. arhimandrItul Xenolont 159. Macari dImIr 177. Efrosinia dln §arnordinsc 210. Petru nevoitorul 56. m-rea Belay 115. m-rea Sveato-Gora din Hamel,
27. arhimandritul Agapit 160. Serapi -ree sf. Nicolee 178. Filaret din Ulm 211. Maxim poslusnicul 57. m-rea Mesclovec 116. m-rea Gamaleevse
28. ieromonahul Pantelimon Odrin 179. Tebdosie din Sveatogorsc 212)16ml...444 Chiril 58. m-rea sf. Nicolae din Ugrinjsc 117, m-rea sf. Petru si Pavel
Cliseu In 2 culori executat in atelierele EM. GRABOVSCHY - Chisinau.
 TABLA DE MATERIE
_ Pag. _
Precuvântarea Editurii 3.
Precuvântarea Autorului 5
Literatura obiectului 10

PARTEA I.
Viata lui Paisie acasà." Fi In ,c3alá (1722 1739).

CAP. I : Locul Nasterei lui Paisie Velicicovschi . . 19.

CAP. II : Origina staretului Paisie. Anii copiläriei
In casa pArinteasa Intrarea In Acade-
mia din Kiev. Rânduelile de trai In Aca-
demie 26-
CAP. HI: Traiul lui Petre Velicicovschi In Academia
de Chiev. Sporirea Inclinatiunilor lui spre
monahism. Incercarea neizbutitá de a In-
fra In schitul Chitaev. O discutie cu Pre-
fectul Academiei. Cea din urmd Intâlnire
cu mama sa. Fugirea de lume . 40
PAR TEA II.
Ann de Pelerinaj In edutarea unei eilduze
duhovnicqti. (1739 1745).
CAP. I : Inceputul pelerinajului. Sosirea la Cerni-
goy. Traiul säu In mänastirea Liubeci.
 428
Pag.
IntAia ispit. Fuga In Ucraina din dreapta
Niprului 55
CAP. II Cutreierarea Ucrainei din dreapta Niprului.
Ciornobál. Rjistev. Istorisirea despre tor-
turarea unui cleric ortodox de cdtrd uniati.
Pusnicul Isihie. Petrecerea In mänästirea
Medvedovsc. Petru este fäcut rasofor.
Prigonirile din partea uniatilor. Plecarea
la lavra Pecersca Chievului 66
CAP. III : Petrecerea In lavra Pecersca Chievului.
lstorisirea despre celece s'au petrecut cu
mama lui Platon dupd plecarea fiului din
Poltava. Cei mai vestiti asceti din Lavrä.
Prezicerea imuia din ei despre plecarea lui
Platon din lavrä. Implinirea neasteptatä
a acestei preziceri 79
CAP. IV : Fuga din lavra Pecersca Chievului peste
frontierä. Intâlniri neasteptate i piedi-
cile In cale. Platon In mänästirea Metro-
ninsc. Intalnirea cu ieroschimonahul Mi-
hail. Platon pleacA in Moldova . 89
CAP. V : Monahismul moldovalah In veacul al XVIII.
Traiul lui Platon In schitul Trdisteni.
Neizbutirea In ascultarea de budtar. In-
tälnirea cu staretul Vasilie. Sosirea iero-
schimonahului Mihail cu Alexei, prietenul lui
Platon. Istorisirea despre plecarea lui A-
lexei dela mama sa. Sfätuirile pärintelui
Mihail cu fratii. Ascultarea lui Platon la
vie. Platon adoarme i pierde utrenia.
Sosirea la Träisteni a ieromonahului Onu-
frie. Onufrie 'päräseste Träistenii 5i plea-
cà cu Platon la schitul Carnul. Traiul In
schitul Cârnul i hotärärea de a pleca la
Atos 96
 429 --
Pag..
PARTEA II I.
Viata singuratecfi a staretalui Paisie In Atos
§i Inceputul frfitimei de obste (1746 1763).

CAP. I: Strämutarea lui Platon la Atos. Natura

Atosului, schiturile i mAndstirile lui. Tre-
cutul Atosului. Meritele Atosului In opera
de culturä duhovniceascä. Starea de
strâmtorare a Atosului pe la jumatatea vea-
cului 18 119
CAP. Il : Sosirea lui Platon la Pantocrator. Boala
sa grea si vindecarea sa. Viata sa re-
trasd. 0 nouä Intâlnire cu staretul Va-
silie i importanta ei pentru Paisie. Tun-
derea in Mantie. Sosirea lui Visarion
traiul lor Impreund. Noii uzenici ai sta-
retului. Strärnutarea In chilia sf. Constan-
tin. Hiroionia lui Paisie ca preot. In-
multirea fratilor. Dobândirea chiliei sL
Prooroc Ilie i reorganizarea ei ca schit.
Clevetirile contra lui Paisie i respingerea
lor 126-
CAP. III : Temeiurile duhovnicesti ale comunitatil lui
Pa isle. Aspectele nevointei monahicesti.
Pusnicia, calea mijlocie si viata de obste.
Temeiurile sau bazele adeväratei vieti mo-
nahicesti : ascultarea, säracia i dragostea
.frätascd. Realizarea acestor terneiuri ale
monahismului in comunitatea staretului Pa-
isie 14T
CAP. IV : Munca arturäreasa a staretului Paisie In
Atos. Cauza, care l-a facut sä se ocupe
cu o deosebità sirguintä cu studierea lite-
raturei patristice. Adunarea i studierea
cdrtilor patristice In limba slavonä. Ne-
ajunsurile traclucerilor In slavonesfe,a eärti-
 430
Pag.
lor sf. Pärinti. Cdutarea si gäsirea eri-
ginalelor grecesti i inceputul studierei lor.
Strämutarea vremelnicd in mánästirea Si-
mono-Petru. Irnposibilitatea de a mai rä-
mânea la Atos 5i liotärârea de a se strä-
muta cu toatd frätimea in Moldova . . . 156

PARTEA IV.
Inflorirea Comunitatii lui Paisie In Moldova :
Dragomirnaf Secu, Neamt. Ultimile zile din
viata staretului. Moartea lui (1763 1794).
4CAP. I : Strämutarea In Moldova. Organizarea co-
munitätii in Dragomirna. Regulamentul
comunitätii. Tunderea staretului Paisie In
marea shied. Rândueala slujbelor dum-
nezeesti. Rândueala ascultärilor. Par-
ticiparea staretului la ascultärile obste5ti.
Viata de chilie a frätimei. Grija staretu-
lui de cei bolnavi. Ocupatia carturäreas-
cä a staretului : Indreptarea eartilor sla-
vone dupd cele grece5ti. Ocupatiile sta-
retului In timpul iernei eu frätimea sfaturi
indemnuri. Moartea pärintelui Visarion. 171
CAP. Il : Invätätura staretului Paisie despre rugAciu-
nea lui Iisus, care se sävärseste cu mintea
in inimä 207
CAP. III : Necazurile din timpul räzboiului 5i grija sta-
retului Paisie pentru refugiati. Trecerea
Dragornirnei sub stäpânirea austriacA i strä-
mutarea staretului si a frätimii In Secu.
Viata fratilor in Secul. Situatia i isto-
risirea pe scurt a mändstirei Secu.
Strämutarea la Neamtu. Mänästirea Neam-
tu i trecutul ei. Grija staretului pentru
slujba dumnezeeascä, pentru bolnavi, pen-
tru bätrâni 5i pentru sträini. Traiul frä-
 431
Pag.
timii paisieni in Neamtu. Ocupatiile cär-
turäre§ti ale staretuluì Paisie in mänästirea
Neamtu 260
CAP. IV : Corespondenta staretului Paisie cu diferite
persoane pe diferite chestiuni referitoare la
credinta i viata cretinä 306
CAP. V : Ultimii ani ai vietii staretului Paisie.
Boala sa inainte de moarte §i sfâr§itul lui
Darurile sale harice 351

PARTEA V.
Ucenicii starefului Paisie in Atos, in Moldova
§i in Rusia : desvoltarea sistemului stärefesc
in monahismul ortodox al veacurilor XVIII §i XIX.
ANEXE.
Anexa I : Instructiile lui Rafail Zaboroschi, Arhiepis-
copul Chievului ate profesorii §i studen-
tii Academiei de Chiev 411
Angca II: Invätäturd la tunderea in cinul cAlugäresc 417
Anexa III : Extragere din slujba alcdtuitä in cinstea
Preacuviosului Paisie 422
Anexa IV: Tânguire la mormântul staretului Paisie din
partea tuturor fiilor lui duhovnice§ti . . 424
Anexa V : Täblita conspectivä a inrâurirei staretului
Paisie asupra monahismului ortodox . . 427