BETRANÎI 5SU BUNI LA CASA.
Novela originara premiata cu 100 franci.
(F inea.)
VI.
Nunt'a
Preste duoe septemani după ace'st'a intemplare se
latî scirea in urbea S*** câ Popenu si-a iucrediutiatu de
soţia pe Aureli'a Radu.
Romanii nu fura surprinşi de locu de acfet'a nou­
tate. Ei sciâu, câ giuru-iupregiuru nu este numai unu
Popenu si o Aureli'a Radu si câ aceste fiintie, togmai
peutru-câ suntu la mare [depărtare unice in neamulu
loru, trebue se se arie, se se iubească si se tinda a se
uuL
Hathelyi diceâ, si alţii de tagm'a lui, totu omeni
»cu v e d e r i e s t i n s e," i-dâu dreptu: câ duoi „esal-
tado" ronianesci, cumu e Aureli'a Radu si Juliu Po­
penu, numai la-olalta potu fi fericiţi.
Bărbaţii si femeile, cari nu făceau politica, dar'
scieau pro" bine, ce e frumosu, diceâu, bărbaţii: câ Po­
penu, nu e vrednicu de asi6 frumscîtia, femeile: câ Au­
reli'a uu merita unu barbatu asie frumosu. Firesce, câ
fia care avea „reservatiunea mentala" a s'a, pe care se
feriâu a-o esprimâ.
Omenii de rendu, ale caroru cercuri de interese, tog­
mai pentru-câ nu ajungeau până la ale societăţii, iu care
t-raiâ Popenu si Aureli'a, nu se jigniâu prin ac6st'a căsă­
toria, se mărgineau la admirarea „pavechiei frumose"
dicfiudu'tara deosebire: câudu voru stă aceşti duoi la
altariu si ceriulu va ride de bucuri'a loru; de multu
nu s'a cununatu pareebia de omeni asie de frumoşi.
Tota lumea se gata se fia de facia la cunuui'a
loru. Odată pentru averea, a duo'a pentru frumseti'a
parechiei si a trei'a, pentrucâ erâ se fia cununi'a ro-
manesca si iuca de domni, ce arareori se pote vedâ
iu urbea S***.
Diu'a cea mare, de mulţi dar mai ferbinte de Po­
penu asceptata iu fine sosi.
Intr'un'a dintre ultimele dîle ale luuei, mai cam
la 10 6re demaueti'a vedeinu uuu sîru de carutie eleganta
inaintea casei betranului Radu. Pe un'a, a duo'a iu
reudu, pe capra lauga vizitiu vedeinu pe Petru iu vest­
minte noue-noutie ronianesci, cari contrastau multu, cir
ale celorulalti servitori si vizitii si chiaru pentr'ace'st'a
atrăgeau ochii multîmei adunate pre-langa carutie.
Petru siedeâ seriosu si fara v6iba lângă vizitiu.
Numai diu-cându incându si-preamblâ ochii de sub
spriucenele stufose si cărunte cu uuu despretiu suveranii
asupr'a multîmei de casca-gura, care pre semne nici nu
visă, câ ce rolu principalu a jucatu elu la efeptuirea
acestei solemnităţi, a cărei iucepere o asceptâu ei cu
atât'a nerăbdare.
De-odata se deschide port'a cea mare. Carutiele
intra in sîru luugu pe ea, iu curte descriu unu cercu
mare si cea de-autaia se opresce la spatele uuei-a cu
patru cai, care se sta deja gafa la petiorele trep-
tariului. Pe treptariu coboriâ o societate mica, dar'
alesă, in frunte cu mires'a condusa de tenertilu Lapu-
siauu subnotariu la tribuualulu regescu din &#%.
Unu „ah" de adniiratiune erupse depre budiele
multîmei in lesuite in porticu, la 'vederea miresei, care
iu vestmintele ei pompose, acoperita tota afara de fa­
cia. in velulu de miresa stralucia de frumsetia si de
fericire.
După d'ins'a veniâ maica-sa condusa de corniţele
' supremu de betranu;u Hathelyi, apoi betrauulu Radu,
j conducundu pe maic'a lui Popenu, mirele cu nasia-sa,
! asesoriti'a Crisiauu, fetele de nuua couduse Je. teneri
| si ceialalti ospeti conducundu fiacare câte o dama.
 194
Servitorii ambeloru case, a Radesciloru si Popeni-
loru, imbracati iu vestminte serbatoresci, făceau de amen-
duoe laturile treptariului colone. Caudu se puse caru-
ti'a miresei iu misicare, unu strasnicu „sh traiesca"
cutremură porticulu si resunâ prin ambite, la care mul­
ţimea iudesuita in porticu si depre strada i-respunse
cu „eijen."
Beseric'a romanesca erâ indesuita de ospeti ne
invitaţi atâtu din clasele mai iualte câtu si d'intre
poporu.
Actulu santu se indeplinl si cortegiulu grabl la
carutie. Ca se ajungă la aceste inse trebui se treca
printre du6e colone de gratulatori cu buchete de flori.
In urbea S***, precumu sî in multe altele, este
datina, câ seracimea cu ocasiuni de cununia espune pe
mesutie si scaunasie acoperite cu cov6re, buchete de
flori pentru miri, cari sî iâu d'intre ele platindu-le.
liresce bogatu. Grigi'a nasiului si a chiamatoriloru este
apoi, câ nimene d'intre aceşti espunatori, se nu me'rga
cu man'a gola acasă.
Ajunşi acasă jun'a parechia primi gratulările os-
petiloruy apoi se servi unu prâudiu scurtu dar' alesu,
<lupa care jun'a parechia urmărita de binecuventarile
parintiloru si felicitările Cspetiloru, plecă la caletori'a
s'a de nunta, lasandu societatea se-si petrecea fara
de ea.
Caruti'a lui Popenu, pe capr'a carei-a siedeâ langa
vizitiu Petru, i-duse la gar'a îndepărtata numai la diece
minute de urbe.
Petru se ingrigise inca de tempuriu de pachetu
si de bilete.
Pop6uu i-ajută miresei sale din trăsura si grăbi
cu ea la unu cupeu de clas'a prima. Petru cu cusim'a
a mâna si cu biletele in busunariu in urm'a lom.
Ajunşi la cupeu Popenu se intdrse catra Petru, luă
dela elu biletele, i-intinse man'a si dise voiosu:
— No, Petre acum indata ne voru răpi caii aceşti
fara de petidre. Grigi de casa si se te aflamu, cându
vomu veni, sanetosu.
— Domuedieu se ve aducă in pace! — respunse
Petru emotiunatn.
Aureli'a inca-i întinse man'a betranului, pe care
betrauulu o sărută si udă cu lacrime ferbinti, isvorite
din adenculu auimei sale celei credintiCse.
Aureli'a se simtî misicata de credinti'a si iubi­
rea betranului servitoriu.
Masin'a siuerâ semnalulu de plecare. Pop6nu 'si
redică mires'a in cupeu, se asiediâ langa ea, mai făcu
cu capulu din ferestr'a cupeului semnu de remasu bunu
catra Petru, si apoi trenulu se puse in misicare ducun-
du-i pe teneri catra o vietia n6ua, care se începea cu
fericirea amorului binecuventatu.
Petru nu vediîi semnulu de remasu bunu, câ-ci
dinsulu la misicarea trenului cercă cu ochii sei slabi
ceriulu si se rogă cătra celu atotu-potinte: — DCmne,
da-le norocu si i-ada acasă iu pace!
Pe acelu-asiu locu si intr'aceea positura lu-ve-
diura tenerii la o intorsetura a calei ferate nu departe
de gara.
— Ce anima de auru are omulu acestu simplu!
De nu avea elu mai multa minte decâtu noi, nu gus-
tâmu 6r'a acest'a de fericire nespusa! — dise cu focu
Popenu, privindu cu doru la iubit'a sa, care rumeni sub
acest'a privire.
— Nu, noi, me rogu — observă suridiendu Au­
reli'a ameniutiendu cu degetasiulu.
— Fia dara, decâtu mine, descalasiu scumpu —
si cu acest'a apucă degetasiulu amenintiatoriu, 'Iu săru­
tă si după elu guriti'a, ochii si perulu dascalasiului.
- E da draga, câ betranii 'su buui la casa ? —
întrebă Popenu după acest'a esecutiuue sumaria.
— Nu potu contradice, că preotulu mi-a spusu
adi din cartea cea sânta: „ca muierea se se tema de
barbatu" — respunse Aureli'a cu surisu de fericire
pe budie.
Petru s'a intorsu cu caruti'a acasă multiamindu
lui Domuedieu: câ acuma e insuratu si vraciurile nu
mai au potere asupr'a lui.
Celu d'antaiu lucru i-a fostu, deca a sositu acasă.
se se duca in chili'a stapenului seu si se se uite la
ferestr'a domnei celei cu ochi negri.
Ferestr'a erâ acoperita hermeticu cu perdele.
Nici-câ a mai vediutu-o Petru mai multu de-
schidiendu-se. Nu preste multu s'au mutatu vecinii in
altu cuartiru. De atunci Petru crede santu si tare, câ
acest'a a fostu facutu vraciurile si nu dtfmn'a cu petele»
lungi câ postulu mare.
E p i I o g u.
De atunci au trecutu cinci ani. Popeau e celu
mai fericitu omu. Romanii lu-adora ca pe capulu loru.
La celu mai micu semnu alu lui suntu gat'a a facă
ce poftesce, câ-ci suntu convinşi, câ nu poft'a de cascigu
s6u ambiţiunea i-suntu motorulu nisuiutieloru, ci e deter­
minarea de a stCrce dreptate si respectu natiunei sale
mai alesu iu acestu comitatu pana acum despiciate. Fi-
resce capartid'a contraria lu-uresce,dar'nu pote se nu-lu
respectedie. Totu asie e de iubita sî Aureli'a nu-numai
la romani, dar' sî la toţi străinii, cari o cunoscu. Pu-
setiunea bărbatului ei, averea loru, dar' mai alesu vie-
ti'a loru esemplaria ca soţi, si amabilitatea si spiritulu
elevatu alu Aureliei li-facurâ cas'a alu doilea centru
alu societăţii culte dein S***, ce nu pucjnu maguliâ
romaniloru d'in urbe si giuru, dar' totu pe atatu-a ne-
cagiâ pe multe familie de domnutiu cu siepte pruni.
Totu ce erâ de ceva-si-sema in S*„* si giuru 'si tie-
neâ de fala ca are intrare la Popeni.
e^Aureli'a inse erâ departe se-si tiena de scopu
alu vietiei sale a jocâ rolu de căpetenia in societate.
Ea inainte de tete erâ socia si mama buna pre­
cum si economa generahninte recunoscuta.
Cortfn'a fericirei lui Popenu o faceâu adecă deja
duoi fetiori si o fetitia.
Celu mai mare, blondinu ca maica-sa, Aureliu,
erâ deja de patru ani, alu doilea, natur'a si faţi'a tata-
ne-seu, Juliu, de duoi ani; fetiti'a, unu angerasiu dulce cu
peru aurfu si ochi mierii cu numele Lucreti'a, despre
care betrauulu Radu intariâ cu teta poterea, câ e isti-
ta-ocita soţi'a-sa, erâ numai la braşie.
Betranulu Petru erâ deja de sieptedieci de ani,
mergea cam clatinandu-se dar se siliâ d'in respoteri
a-si dâ tienuta inpunatoria mai alesu facia de ceialalti
servitori din casa. E de sciutu, câ elu erâ favoritulu
i stapeniloru sei, maior-domus si mentorulu celoru doi
I baieti intr'o persona.
Tota diu'a avea betranulu de lucru, cându cu
' servitorii, candu cu băieţii. Omulu acest'a de siepte-
 195

dieci de ani nu vrea se scle preste dî de odihna. Nu­ Candu numai erâ scăpare dinaintea incuisitiunei
mai ser'a după cina, dupa-ce au adormitu copii, se re­ rigordse a domnului casei atunci de regula se afla vino-
trăgea si betranulu in chili'a sa, unde nu erâ iertatu vatulu in persdn'a lui Petru.
apoi se-lu conturbe nimene, 'si aprindea pip'a cea mare — Era au rapitu caii, betrane! — diceâ cum e
si frumdsa de spuma, de care grigiâ, ca de cei duoi atunci inpacientatu Popdnu.
ochi betrani ai sei, câ-ci o capetase donu dela iubit'a — Dâ-li-pace domnisioru, ci dra s'oru opri ei de
sa stapena, si la fumulu ei cugeta la intemplarile va­ buna-voi'a loru — respundea betranulu fara picu de
rie ale vietei sale lungi. După ce ardei luldu'a după re­ remuscare a consciintiei.
gula pana in fundu, o curatiâ cu grigiâ, si o asiediâ Ce se faci cu nebunulu acestu de Petru ? 'Mi stri­
sub incuietdria in sicriu, apoi tramiteâ catra ceriuri o ca copii vediendu cu ochii, dar' riu-i mai potu despartî
ferbinte rogare pentru sanetatea si fericirea stapeni- de-olalta. Nici elu n'ar potd fi fara de ei, nici ei fara
loru sei si a copiiloru loru si se predă braşieloru som­ de elu. Numai atâta trebue se li spuni câ se duce
nului atatu de trebuintiosu meinbreloru sale betrane. Petru, ca o se-ti planga in capu tdta diu'a; apoi nebu­
Ca maior-domus tienea regula stricta intre ser­ nulu de betranu o ca unu smeu infuriatu, indata-ce se
vitori si servitdrie. Erâ vai de acelu-a, care-si atră­ uita cineva strimbu la copii. Trebue se-i laşi in voi'a loru
gea neplăcerea sdu chiaru manl'a betranului, câ-ci tre­ până ce voru cresce pruncii si voru avd mai multa minte
buia se se curatidsca in scurtu tempu dela casa, la decâtu elu — diceâ Popdnu câtra Aureli'a enarandu
care se inbuldiâu servitorii, câ-ci plat'a erâ buua, pre­ câte-odata vre-unu casu celebru de a lui Petru cu
vederea escelenta si tractarea umana. Mai multu ne- copii.
casu aveau cu betranulu cei ce nu sciâu romanesce, După copii indata veniâ stapen'a sa înaintea lui
câ-ci betranulu nu vorbiâ nici cu unulu altmintre de- Petru. Popdnu cadiuse de multu din gratia. In tdta
câtu romanesce. Cei-ce voiau s6 remana in servitiuîu diu'a cerca betranulu cu de amenuntulu pe faţi'a ei,
Popeniloru, ddca nu sciâu romanesce, trebuia dara se câ n'are ceva necasu, ceva superare. De vedea vre-unu
invetie de dragulu betranului in ruptulu capului roma­ noru pe faşi'a ei, nu se odihniâ, pana-ce nu sciâ caus'a
nesce. si nu afla pe celu vinovatu, care apoi n'aveâ dîle bune,
pana-ce erâ in casa.
Ce erâ Petru pentru cei doi teneri Popeni, ar fi greu a Chiaru Popdnu o patîse odată cu elu, cându in­
spune. Amu potd dice, câ „aprdpe de tote." Jude, me- pacientatu pentru disordinea, ce-i făcuse odată copii
dicu, veterinarii!, carausiu, mechanicu, advocatu, gene- intraţi pe neobservate in cancelaria, se scapâ de dise
ralu, invetiatoriu, paripu, si bunulu Domnedieu mai scle in presinti'a lui Petru câtra ea, câ nu grigesce de ei.
ce; câ-ci pacea se strica la totu pasiulu si trebuia re­ — Domnisioru! — dise betranulu, carui-a de ma­
parata, armat'a cea de lemnu câte după o lupta pros- nia i-se redicâ perulu pe frunte ca la ariciu si ochii
pişiâ de ti-se rupea anim'a de gele la vederea ei; la i sclipeau — deca eşti maniosu, iâ o bota si ne bate
cai, boi, vaci, oi, capre, lupi etc. nu dâ Domnedieu pe toţi, pe mine mai antaiu, dar' nu toi catra domni-
se nu li se rupă in fiacare di petidrele, cdrnele, ure- sidr'a, câ dieu ti-e pecatu de mdrte!
chiele etc. totu lucruri de acele, fara cari nu poţi fi Popdnu se intdrse catra elu surprinsu neplacutu
de trdba. Apoi la o economia asie de bogata in vite si de atat'a indrasnela, dar' vediendu, in manl'a sa nepo-
la o armata numai ce trebuescu si cară, tunuri, masine, tintidsa, figur'a comica a betranului, surise si dise.
vizitiu, generalu, auditoriu, invetiatoriu si ce sciu eu, dr' —• Acuma odată era au rapitu caii betrane!
Aureliu nu se îndestuliâ totu-dd-una cu paripulu seu — De mine rapesca, nu rapesca, dar, eu me tienu,
de lemnu, care nu sciâ decâtu se se legane inainte si de ce'a ce am disu — respunse maniosu Petru.
inapoi: poftia se aibă unulu, care merge aleve pe patru Bine-i, bine, Petre ; las' câ ne vomu socoti sî . . .
petiore. Ce erâ de facutu ? Betranulu trebuia se se facă 'Iu mulcomi Popeau.
paripu.
De lu-intrebâ cineva, câ cum e stapen'a sa, be­
Cu judecatori'a altucum mergea lucrulu cam in- tranulu respundea cu focu:
tr'o lăture, câ-ci totu-dd-un'a acelei dintre părţile liti- — Cumu-i! ? Cum nu mai este femeia pe lume;
gante i-se dâ dreptu, care plângea; de unde urmedia, diu'a cea mândra si panea cea buna, dee-i Domnedieu
câ cându plângeau amendude, judele 'si perdea capulu totu binele d'iu lume.
si nu sciâ, cum se facă dreptate. Nu-i nici-o mirare, Popdnu, pentru devotamentulu seu estraordinariu
câ-ci omulu, care porta atâte deregatorii, nu pote se catra soci'a sa, 'Iu si numise in gluma si acatiandu-
fia perfectu in tote. Geniurile universale nu esistu, nu­ se de Aureli'a „uniculu ei adorator iu."
mai in închipuire; nici Petru nu erâ geniu universala. — Gluraesce numai glumesce, se scii, câ me
Onoratu cu atâte oficie, Petru si-insusise o datina tienu mai faldsa cu acestu unicu adoratoriu, decâtu-câ
rea, amu pote dice, unu pecatu uritiosu, de care, pana asiu ave de ceialalti unu legionu — respundea cum e
ce nu ajunse la atat'a cinste, i-aru fi fostu ruşine de atunci Aureli'a.
m6rte: mintia adecă de grdza betranulu. — Ai dreptu scumpa; pentru-câ aedsta adoratiu-
De se rupea in decursulu jocuriloru, lupteloru, ne nu isvoresce din foutan'a tulbure a pasiunei; nu e
certeloru, vre-oflore,oltoiu frumosu in gradina, se spărgea escitata prin mii si mii de slabitiuni meruntiele, cari
unu vasu, ferdst'a, pocale, povcelanu in chilia, nu erâ tote la olalta se numescu „gratia," dar în fundamentu
incuisitiune pamentesca, care se aducă la ivela pe pe- nu suntu ait'a decâtu picuri de oleu, cari nutrescu fla-
catosulu celu adeveratu. car'a sperantii ndstre intru învingerea finala. Acest'a
Toti-cei din casa stapeni, servitori, chiaru elemen­ adoratiune nu e dictata de sîmtiuri, nici are de objectu
tele erau de vina, dar' Aureliu si Juliutiu ba. Acesti-a sîmtiurile; ci e dictata de anima si e dedicata animei
erau totu-dd-un'a nevinovaţi ca melusieii. tale nobile. Anim'a nestricata a omului simplu si natu-
 196

ralu si platesce tributulu de recunosciuiia superiorităţii

animei nobilitate prin cultura. SIOIMULU.
Ai totu cuventulu a fi folosa pe acestu devota- [(Fina.)
mentu estraordiuariu alu betranului Petru, scump'a mea ' VIII.
— dîse Popeau iu tonul a convictiunei firme. Loculu de petrecere alu Sioimului suntu mai cu
Cu Radescii, cari locuiau, sî dupa-ce si-au mari- se"ma culmile cele mai inalte ale muntiloru si stanceloru.
tatu f6t'a iu S%*, era asia dîcundu iu t6ta dîu'a la Ai;e 'si face elu cuibulu seu si de-aice se pornesce
olalta; la B***, uude locuia maic'a lui Popenu, inse apoi după prad'a sa, care consta mai alesu, după cuinii
mergeau numai in anutempurile cele mai favoritorie, am vediutu si mai susu, din totu soiulu de paseri, pre
câ-ci cu copii eră greu a caletoii, apoi fâra de ei n'a- cari le lovesce iu sboru cu peptulu seu celu ascutîtu
veau ce merge la betrau'a. si tare in capu s6\i iu spate, era dupa-ce in acestu modu
Câudu mergeau, mergeau cu duoe carutie. Intr'- le ametiesce de capu câ trebue se cada josu, le prinde
un'a siedeâ Popeuu cu Aureli'a si bon'a cu fetiti'a cea si le mananca.
mica, in cealaltă Petru cu băieţii si tota armat'a si Mai departe Sioimuîu nu numai câ e o pasere forte
menageri'a apartie îutoria de curtea dumuealoru. sprintena, prefăcuta si ghibace, ci elu in sborulu seu, e
Apoi se mai vedi voia buna ca-si a baietiloru in stare se se inaltie mai câ mai susu decâtu ori cart;
in gradiu'a cea spatiosa a mamei betrane, cu pream- alta pasere.
blatoriele ei umbrdse, cu păduricea ei de arbori gigan­ A casta impregiurare se vede câ a datu nascere ur-
tici, cu cerculu ei frumosu de bradi, cu rutele mari de mattfrei colinde f6rte interesante, care ue-'nfaciosi6zia
erba verde tivite de tufe dese, pe cari a fugi după pre Maic'a Domnului stându
miuce s6u după fluturi, era plăcere de diei. In pol'a ceriului
Iu port'a raiului
Aureliu cu Petru erau stapauii terenului favori-
toriu pentru plăcerile aceste inocente. Juliutiu iuca se si torcundu unu fim de auru, diu care voia se facă unu
silia a-i imita din respoteri, dar' mersulu lui iuca ne­ vestmentn pentru niulu seu celu santu. Dar' pre candu
sigura si petiorutiele lui slabe lu-restringeâu mai multu Maic'a Domnului erâ aprope de sfârsitu, pe candu avea
numai la rolulu de simplu spectatorii, care rideă arun- de gându se-'ncepa lucrarea vestmentului 6ta câ vinu
candu-se pe erb'a mole, cându gasiâ si prindea Aureliu pe ueasceptate
pe betranulu ascunsu după cutareva tufa. Lucreti'a inca Sioimii ven.i.tori,
urmaria din brac,ele bonei joculu a uneori cu atenţiune Sioimii răpitori
si aplauda cu manutiele ei grase, caudu audia pe Juliu­ apuca firulu de auru, se-'ualtia in susu si fugu cu dânsulu
tiu ridiendu ca deperdutu. Intr'o doparlare
Popenu cu Aureli'a se uitau din ferestrile inalte, Păn' la tiermu de mare.
ce dau in gradina, adese Cre intregi la joculu iubiti- Din acestu firu de auru, pre care Sioimii l'au dusu
loru loru. susu in ceriu, s'a facutu apoi luu'a cea auria, care stra-
Adese-ori diceâ Popenu cu o privire de nespusa lucesee asia de frumosu pe câmpi'a ceriului, 6ra din
iubire in faci'a fericitei sale soşie: puii Sioimiloru, — pote câ spre ped6psa, — s'au fa­
— E da draga, câ-su buni betranii la casa ? cutu stelele cele meruntiele si luceferii, carii prin stră­
Aureli'a nu mai respundeâ cu dis'a miresei sfii lucirea loru infrumsetieza lumea.
tiose: nu potu contr'adice, ca cartea cea sânta dîce: Dar' se lasamu mai bine colind'a, câ ea se ni-le
„era muierea se se tema de barbatu," ci cu caldur'a spue tote acestea.
si confidinti'a amorului soşiei fericite 'si inpletiâ bra­ Maic'a sânta siede
Domnei Domne !
vele rotunde in giurulu grumadiului soşiului seu si as- Pe plaiulu celu verde,
cundiendu-si faQi'a rosienda pe peptulu lui, i-sioptiâ cu In poPa ceriului.
budie tremurande sub impresiunea convictiuuei sale adânci: Iu port'a raiului,
— Da, scumpe barbatiele, dar' fara de betrauulu Si din caierelu
Lasă firu aurelii.
celu teneru la casa asia mori. Firulu firuiâ
G. SACLESTAKU. Si se suptiâ. —
Cându 'Iu incordă,
Tocm'a se lasâ
Sioimii venatori
Sioimii răpitori,
Oartea sortiei. Firulu apuca,
Susu cu elu sburâ
Deca-i scrisu .in cwtea sortii, Intr'o depărtare
Câ se fii cându-va a mea; Catra tiermu de mare —
Fia binecuventata Cându se înaltiâ
Cartea, cu ce-i scrisu in e a ! Sioimii straluciâ,
Firulu ei sclipii
Er de-i scrisu câ nici-odata Câ-si nisce diori
Se nu ne mai intelnimu : Pe la cântatori,
Ardă cartea sortii-intrega Ionu atunci veniâ,
Si noi totu se ne iubimu ! Maic'a î-i graiâ:
GEORGIU SIMU. „Unde te-am menatu,
Bine-ai ascultatu. —
De mai asculta
Unde te-asi menă
Fii gata de dusu
Susu colo in susu
Intr'o depărtare
 197

Cktra tiermu de mare se numesce de catra poporu: sioimelu, sioimutiu, sioi­

De sboru se te-apuci, mulenu, sioimuletiu si sioimisioru.
Si adi se-mi aduci
Cuibnlu sioimiloru Dela numele acestei paseri deriva si vre-o câte-va
Si alu puiloru, — numiri de localităţi din Moldov'a si Munteni'a, precumu:
Cuibulu mi-lu da mie,
Puîi-i tîne tie, —• Sioimanesci, Sioimari, Sioim6nu, Sioimesculu, Sioimulu,
Ca sioimii-au rapitu Sioimulu mare si Sioimulu micu.')
Firulu auritu,
Cândn m'amu câscigatu
Si mulţii am lucraţii
La unu scumpii vestmentu
Pentru fiiulu sântu I" Până aici amu scrisu totu ce-amu aflatu iu pri-
— „Maica cu a-si face vinti'a Sioimului din tempurile cele mai vechi până in
Totu ce tîe-ti place, — presinte la poporulu romanii. Ne-au mai remasu de in-
Dar' asi'a n'oiu pote, semnatu inca si numele altora patru paseri, cari ase­
Nu-i 'n poterea mea !
Sioimii au rapitu menea se tînu de famili'a Sioimului, si-apoi suntemu
Firulu auritu, — gata.
Firulu ei l'au dusu
Fân' la ceriu in susu, Acelea suntu:
Din elu au tiesutu U1 iu 1 u r î n d u n e l e l o r u 2 ) , lat. Falco subbuteo
Cuibulu prpa placutu, — L germ. der. Baumfalk oder Lerchenstosser auch Stoss-
Lun'a aurita, falk.
Faşi'a-i strălucita !
I'uii nu-su mai multu, Yinderelulu, hingherelulu3) vindereulu, vinghereulu*)
Ck-ci s'au prefăcuţii vipdereulu5), caiagainiloni6), si blonde 7), lat. Falco aesa-
Stele meruntiele lon L. germ. der Merlin, Steiu- oder Zwergfalk.
Si luceferele,
Tote stralucescu, Dela numele acestei paseri deriva numirea a doue
Lumea-o 'nfrumsetiescu, sate din judetiulu Tutova in Romani'a, adecă: Yinderei.8)
In n6ptea senina, —
Cum diu'a 'n gradina Yenturelulu-ruginiu 9) s6u inchinatoriulu-rugi-
Florile frumose niu ), numitu in unele locuri si Coroiu Xi) 6ra de ca­
10
Si cari amir6sa,
Suntu spre inxestrare tra Romanii din Epiru si anume de catra cei din tienu-
Si spre desfătare ! tulu Vitoliei: Yetraşca13), lat. Falco tinunculus L. germ.
O 'nchinamu spre sanetate.1) der Thurmfalk.
IX. Yenturelulu-micu s6u inchinatoriulu-micu, lat. Falco
Sioimulu, după câtu ne-amu potutu iacredintiâ din cenchris Naum. germ. der Rothelfalk.
sîrele premergattire, se vede forte adese-ori figurandu Ce se atinge de numirea „Yenturelu" a celoru doi
nu numai in colinde si balade, ci si in celealalte specii sioimisiori din urma, după spus'a mai multoru Romani
de cântece poporane, câ o imagine vie de vitejie si re- din Bucovin'a, se vie de-acolo, câ aceşti doi sioiaii au
pedîme. datin'a se stea 6re întregi intr'unu locu in aeru si se
Unu voinicu, după cântecele n6stre poporane, e bata din aripi câ si candu ar venturâ ceva.
căpitanii sioimanu si are ochi şioimuleti. Era ce se atinge de numirea „Inchinatoriu", după
In balad'a „Movil'a lui Burcelu" damu preste ur- cum mi-au spusu vr'o câti-va Romani din Mauastitka
matorele versuri: stîu Sântulu-Oniifreiu, satu lângă orasiulu Siretiu, se
Tema n'amu ck suntu Romanu ! vie de-acolo, câ acestu soiu de sioimi, cându stau locu­
Tema n'am ck-'mi eşti stăpânii!
Tu eşti Stefanu Domnu celu mare, lui in aeru, ei se-'nchina lui Domnedieu pentru nutre-
Care 'n lume semanu n'are, m6ntulu si binele ce li-au datu acest'a preste dî.
Si eu suntu Sioimanu Burcelu S. FL. MARIAN.
Puisioru de voinicelu ' . . . * )
Unu calu frumoşii la făptura si sprintenii Roma-
nulu 'Iu numesce Sioimu si Sioimulenu si spune câ sbâra
câ Sioimulu. In balad'a lui „Serbu-Seracu"s), descrierea
alergării cailoru pe campulu dela Haidar-Pasia e făcuta l
in chipulu celu mai minunata si mai poeticii. In acâsta !
)D. Frundiescu. op. cit. p. 450—451.
balada iutîmpinamu urmat6rele versuri: s
)Com. de V. Flocea, remânu din Campulungu.
) La Romanii din Transilvani'a, com. de Dlu Gr. Craciu-
Alalah! cai arapesci. nasiu.
Alalah! cai tataresci *)
6
A, de Cihac. Dictionnaire t. Ii. p. 539.
Cum misica copitele ) Istoria naturala de Pocorni, trad. rom.
6
Ca sioimii aripele ! ) Dr. T . Stamati. Vocabularu. p. 652.
7
) B. P. Ilasdeu. Cuvente din betrani seu limb'a romana
Sioimanu nu 'nsemne'za numai unu omu voinicii, ci si vorbita intre 1550—1600. t. I. Bucuresci. 1878. p. 270. — Idem.
unu sioimu mare unii sioimu poternicii. Era după cnm ne-am Suplementu la „Cuvente din betrani ?" Bucuresd. 1880. p. XXII.
e
potutu incredintiâ si din poesiile citate până acuma, unu 9
) D. Frundiescu. op. cit. p. 525.
) Usitatu in satulu Ilisiesci si impregiurime.
sioimu mai micu si mai cilibiu s6u si unu puiu de sioimu 10
) Usitatu in satulu Manasti6ra seu St. Onufreu.
") A. de Cihac. Dictionnaire. t. II. p. 493. — Dr. T. Sta­
») At. M. Marienescu. Colinde. Pesta. 1859. p. 38. mati. Vocab. p. 279.
l!
*) "V. Alecsandri. Poesii pop. ale Rom. p. 179. ) Com. de Dlu Iancu D. Hondrosomu, stndinte romana
*) Idem de eadem. p. 107. din Epiru.
 198

Lasatu-m'au, ah! t6te si vedu ca asta lume

E plina de fantasme, ce sboru noptea prin visu :
Si vedu ca ast'a lume e numai chiaru unu nume
Ce-insiela pre fiintie cu vorbe si surisu ! . . .
De n'ar fi-in asta lume unu monstru plinu de gratia.
Ce bate pre mulţi omeni cu sbiciulu lui de sierpi,
Se pote-atunci ca omulu a B i n e l u i v i 6 t i a
Ar' suge-o in plăcere; si n'ar fi sclavi ori servi!
Dar' sârtea! Ce fiintia!... Cu faci'a încreţită
IDorintia- Cu ochii melancolici, cu perulu caruntîtu,
A m i c i i m e i I Se m e - a s c u l t a t i Opresce-te de-ajunge la tient'a t'a dorita
Candu m â r t e a v a se v i n a Opresce-te de-ajunge frumosulu maru zaritu.
Si spre-a me duce la-ai m e i f r a ţ i ,
Ya stinge-a m e a l u m i n a . , . Aflat'amu eu odată o mândra de comâra,
Sâpat'am eu la dins'a si-amu pusu mân'a pre ea,—
Voi se g r i g i t i de lir'a mea, Dar cându s'o scotu afara, — perdutu lucru si zdla !
— De s c u m p ' a mea amica — 0 voce râgusîta s'aude: — Nu-i a t'a!
Se faceţi locu s i p e n t r u ea
P e grop'a m e a cea m i c a I I . . Se-ti cântu dara copila, acum'a nu se p6te,
Ck-ci man'a mi-e uscata că anim'a din peptu,
Ca-ci s'au d e d a t a s u b m a n ' a m e a Uscata-mi este harfa si tonuri nu mai scote;
S i s i n g u r a se c â n t e Si nu e chiaru nimic'a se 'nspire pre poetu! . . .
Candu a ei corda s u b ţ i r e a
Zef i r u l u o a t i n g e ! . . . 0 ! nu, câ-ci ce sum astadi ? . . . O facia 'ntristatore,
Unu sufletu plinu de jale că bradulu pre mormentu,
Si-apoi i n n o p ţ i c a n d u v a s u n a Er' ochii mei cei negrii suntu doue mici isvore
C â n t a r e a ei doiâsa, Ce usca cu-a loru apa ori ce locu pre pamentu . ..
Dragi prieteni T ve v e ţ i adună
In cete n u m e r â s e ; Dar iâ-mi baremi odată, tu mandra câ si-o L u n a ,
Portretulu si 'Iu privesce, desî nu asia desu:
Si 'nspaimentati v e ţ i i n t r e b â : Si credu câ si tu-i plânge, vedîndu s o r t e a n e b u n a ,
De ce n e amagesce ? ? . . Ce tipu de inocintia câ prada si-a alesu!. ..
E g l a s u l u lui, — c â n t a r e a 8 a I I . . 1883. Augustu 15. SIM. P. SIMONU.
Elu n ' a u m u r i t u , t r a e s c e T T . .
E a r ' eu a t u n c i din a s t e r n u t u ,
Se r i d u de voi s u b glia ;
Cum dieu — se c r e d e ţ i v ' a m u f a c u t u
Sia.ris-o.ru. d i n -u.rma.
— Imitatiune. —
Ca-asiu fi f ă p t u r a v i a I . . Palidulu tramisu alu morţii
Ascepta sufletulu teu,
—»«33&«— Pentru dulcea ta vietia
Noi rugamu pe Dumnedieu.
Nu vedeai tu, cumu cu lacrimi
I_ia o copila,. Mam'a sărutări 'ti da,
Cum durerea si speranU'a
Că respunsu la povocarea de-a cânta.
Lângă tine priveghiâ;
„Nu frânge, a Va Ura, mai ai eev'a in
lume î" . . . Atunci amutît'a-mi gura
Scumpu-ti nume a rostiţii.
Se-ti cantu pre a mea lira copila râpitore ? • Tu-ai deschişii ochii albaştri
Se-ti cântu d'alb'a junetia in 3eagânu-i de-amoru ; Si 'nc'odata ai privitu.
Se sune pre-a mea harfa : „iubirea ardietore ? ? . .
— Dar' cum potu eu, ce 'n chinuri robescu si stau se moru ? ! N'ai vediutu a nostre fecie,
Ochii vocei au urmatu;
'Me crede porumbitia, frumos'a primăvara Totuşi vocea 'n alu teu sunVtu
Intr'unu vestmentu de jale o vedu si o zarescu; — Par' câ-unu echo a lasatu.
Si-in viersulu filomelei, ce suna 'n lunca-afara
In locu se rîdu in sufletu,... mai multu me amârescu, S'au in somnulu luptei tale
Ai semtîtu glasulu iubitu,
Ah! nu e pentru mine mai multu nici codru verde, Ce adese 'n dîle bune
Nici ceriu curatu, nici luna, nici stele-a nopţii sori, — In cântări te-a adormitu ?
Si 'n tota lumea, unde vederea mea se perde,
Ea dă de munţi, ce 'mbraca vestmentu de negrii nori. Unu surisu — celu de pre urma —
Câ o radia de clipita
Adese dîcu in mine : — „Mai este ore sore, Mai luci pre a ta facia
Preâmblâ-se si-acum'a 'n focosulu caru alu seu? Stînsa si impalidita,
Eu nu sciu, — c'alui zîmbetu si facia lucitore Apoi ochii tî-se'nchise
De multu nu a aflat'o pre tristulu ochiu alu meu. Er' se dorma somnulu greu . . .
Noi cu lacrimi pentru tine
Cum potu se sciu de sore, cându din a mea pruncia Ne rugâmu lui Domnedieu.
Am fostu menitu de sorte prin munţi se ratacescu,
Prin munţi de cari totu fuge lumin'a auria Solulu morţii, sufletielulu
Ce-o versa Febu in lume din candelu-i cerescu ? Se grăbi a tî-lu luă
Ah! surisulu teu din urma
Se-ti cântu pre a mea lira, acum'a nu se pote : Noi nici cându nu l'omu uita.
Ilusii si sperantie, a ânimii dulci flori, O. MORARII],
Lasatu-m'au, cum lasă in lume omulu tote
Cându angelulu 'Iu duce l'a-a ceriului comori. -*-B<

Deschidemu abonameutu pre anulu 1884 la tute
trei diuariale ndstre. —• Deviugiludu deja tdte greută­
ţile începutului, dela 1 Jamiariu iuainte tote trei diua­
riale nastre voru apare regulatu si in editiune midtu mai
eleganta si mai voluminosa decatu pana acum. — Afora
de ace'a acestu diuariu va apare illustratu cu mulţime
de portrete, intre cari voru fi si portretele Regelui Ro­
mâniei — in portu ostasiescu — si a Reginei României
Jni portu tkraaescu românu, — precumu si portre­
tele unoru bărbaţi mai distinşi ai Natiunei romane,
după fotografiele cele mai din urma ale loru, — mai de­
parte mulţime de prospecte pittoresci din Transilvani'a,
Romani'a, Ungari'a si de pre ai rea, — tipuri din isto-
ri'a vechia si udua, intre ceste din urma si illustratiu-
nile eveneminteloru curente din lumea mare •— aven­
turi din viâti'a sociala s. a. Apoi numerulu celu mare
alu celoru mai buni scriitori romaui pre cari i-amu an-
gagiatu de collaboratori ordinari la diuariale nostre, pre­
cumu si cele mai alese scrieri premiate din partea nos­
tre, cari au se fie publicate in decursulu anului 1884:
ne puuu iu placut'a positiune de a pote" apromite cetitori-
loru noştri — pre lângă celu mai moderaţii pretiu de abo-
namentu — cea mai buna lectora de instrucţiune si dis-
tractiune. Apelamu dreptu ace'a la bunavoienti'a publi­
cului românu ca se ne sprigin6sca in intreprinderile nos­
tre literarie.
Âmiculu Familiei. Va apare" bogatu si frumosu
illustratu in numeri câte de 2—3 cole si va costa pe
anu numai 4 fl.
„Preotulu Românu."- Va apare" in numeri de P/4—2y 4
cdle si va costa pe anu numai 4 fl.
„Cărţile Săteanului Românu." Voru apare" iu nu­
meri de câte 1 cola si mai bine si voru costa pe anu
numai 1 fl.
Tdte trei de-odata abonate voru costă pre unu anu
numai 8 fl.
Cei ce voru abona baremi ddue (ori care) din diua­
riale nostre voru primi ca premii de totu gratuite patru
portrete f6rte frum6se, — cari pe alta cale nici nu se
voru pote" câscigâ.
Romanii din Rusi'a. Dlu Tecdoru I. Burada scrie
in „Conv. lit." unu studiu vastu cu privire la costumulu,
datinele si limb'a Romaniloru din guvernamentulu Cherson
din Rusi'a de dincolo de Nistru, din care lasamu se ur­
meze aici unu micu estrasu.
Dlu Burad'a crede ca aceşti Romani suntu descen­
denţi ai celoru ce s'au coboritu in vechime din munţii
Transilvaniei in siesulu orientalu alu Europei.
Portulu nationalu romanescu potemu dîce ca s'a
perdutu cu totulu, atâtu la bărbaţi câtu si la femei. Lo­
cuitorii suntu imbracati parte câ Rusii, parte câ Bul­
garii ; din imbracamintea naţionala a remasu palari'a
impodobita cu vazdoage, ce o pdrta flâcâii ce au se se
insâre.
La unele femei si fete se vedu camesi cusute cu
desenuri de diferite colori, ele inse nu au caracterulu
altitieloru camesiloru nostre, ci unulu malorosianu. Multe
femei betrâne pdrta pe capu unu feşu albu de pânza.
de-asupr'a carui'a se pune unu colacu de peteci, si preste
acest'a unu testemelu, încâtu acopere fesulu de nu se
mai vede. Duminecele si serbatorile, ele punu pe capu
stergariu albu. Unele se le"ga pe sub falei cu bente au­
guste de pânza alba, pe care suntu cusuţi bumbi mici
albi de camesie, seai nesce mărgele albe.
In genere, locuitorii suntu fdrte evlaviosi. In tdte
satele besericele suntu mari, frumose si bine intretie-
nute slujindu-se, bine intielesu, in limb'a rusgsca. Preoţii
in deobsce stau bine, avendu case îndemânatice si spa-
tidse. Şcolile suntu bine intretienute si poporate, in ele
se preda in limb'a rusâsca de la lun'a Octomvre pana
la Maiu.
Convorbindu cu mai mulţi betrâni despre vechi­
mea acestoru sate, ei mi-au spusu câ nu sciu de cându
s'oru fi aflandu prin acele locuri, dar' ca ei au apucatu
povestindu-se, câ din neamu in neamu, au fostu locuite
totu-deaun'a de moldoveni; apoi cercetandu mai departe
credintiele, datinele si moravurile loru le-amu gasitu
fârâ de nici o deosebire de credinti'a locuitoriloru din
Moldov'a; aceleaşi obiceiuri la nunti: petitorii, vorniceii,
colacarii, oraţiile, iertăciunea, gatel'a pe capulu miresei,
cânteculu „Taci mire"sa nu mai plânge," mas'a mare,
darea cu puscile si altele; la inmormentari: ducerea
mortului la grdpa cu bocete de câtra femei bocitdre,
aruncarea cu tierina preste mormântu, cându se dîce:
„se-i fia tierîn'a usidra" si altele; la anulu nou: colind'a
cu plugusiorulu; la craciunu: colind'a cu florile d'albe,
cu Ler-Domne si altele. Credinti'a in strigoi; in descân­
tece, in vrăji si farmece, si altele; povesti cu balauri,
cu smei, cu lei-paralei, cu feti frumoşi su perulu de
auru etc. cântece, cari incepu cu „frundia-verde," ace­
leaşi jocuri: hor'a pre care ei o numescu si d a n t i u
de brâu, corabiasca etc.
Până si in sistemulu mesuriloru, ei si-au pastratu
inca cuventulu de oc'a.
Ace"sta asemenare intre poporulu romanii din păr­
ţile de dincolo de Nistru si celu din Moldov'a, se mai
vede si in limb'a pe care o vorbescu si care infaţisie"za
tdte caracterele feliului de vorbire alu moldoveniloru,
asia d. e. ei nu pronunţia cuvintele: cercu, cinci, cine,
ci mai a lene, câ si Moldovenii, precumu: siercu, sinci,
sine; asemenea pre v inainte de i si e, 'Iu pronunţia
câ ji asia; vitielu, vita, fin», priveşte, devinu la ei ji-
tielu, jita, jiu, prijeste. F înainte de e sau i, devine h
precumu: her, hiu, hiere, hiertura. La pluralu schimba
pe p inainte de i in chi, precum luchi, porchi, cechii,
etc. pe n iniţialii 'Iu mdie, câ in suuetulu italianu gn
asia ei dîcu: gnitropolie, gniere, gnire in locu de mitro­
polie, miere, mire, etc, eY pe b in </, asia: ghiue ghir,
ghiruesce etc. de asemene locuţiuni particulare Moldo­
veniloru, precumu: moi duce-me vin incoa, mai Ghio
(George) etc.
Multe din cântecele si poveştile spuse de locuito-
riulu Puşca si femei'a lui Iouu Pojaru diu satulu Iasca,
aveau asia de mare potrivire cu cântecele ndstre, in
câtu m'a pusu in mirare si intrebandu-i daca nu cumva
au fostu vr'o data pe la noi prin tiara, mi-au respunsu
câ nici o data n'au trecutu macaru Nistrulu in Basa-
rabi'a, dar' câ asia le-au auditu si ei de la părinţii loru,
cântâudu-se.
Naţionalitatea curata a neamului romanescu de
acolo, chiaru de"ca a perdutu cev'a in partîle esteridre
ale portului si gatelei, n'a fostu atacata intru nimicu.
 200
iu esistinti'a ei. Acesta păstrare a elementului roma-
nescu reslatitu la o depărtare asia de mare de corpulu
viu alu naţiunii, si in sinulu unoru neamuri atâtu de
deosebite, in midiloculu caror'a traiescu, se esplica nu­
mai prin greutatea cu care Romanii se incuscrescu cu
neamuri străine. Forte raru 'si da unu Romanu fet'a
lui după unu altu neamu, fia chiaru si ortodocsu; se
vede inca păstrata câ prin instiuctu acea mândria ro­
mana, care a fostu scutulu nostru de apărare, celu mai
poternicu, in contr'a iufluintieloru straiue.
Serate l i t e r a r i e p e n t r u damele romane in Brasiovn.
— In a ddu'a î n t r u n i r e din 6 1. c. dlu prof. A. B â r s e a n u a
vorbitu despre poesia in genere si in specie despre poesi'a epica.
A resumatu pe scurtu cele dîse in siedinti'a trecuta apoi a vorbitu
de poesi'a subiectivaşi cea obiectiva si a aretatu ca d o i n ' a es-
prima semtiemintele,impartasiesce lumei din pregiurulu seu aceea ce
se afla in sufletulu săteanului romanu, er' trecendu la cânteculu
betranescu seu la balad'a poporala, a spusu ca acestu feliu de
poesia descrie intremplari din afara, cari au impressionatu, cari
au atrasu mai multa băgarea de sema a poporului. „In întrunirea
trecuta", continua Dlu Bârseanu, s'au adusu ca esemple trei cân­
tece betranesti „Toma Alimosiu", „Sorele si Lun'a" si „Dra-
gosiu". — In balad'a Alimosiu poporala nostru 'si aduce aminte
de jalniculu sfersîtu alu acestui misterioşii voinicii din tempurile
de vitejia ale istoriei şatenului nostru. — In legend'a „Sorele si
lun'a", oinulu din poporu caută a-si tâlmaci ciudat'a privelisce
ce i-se faşisieza regalată in fia-care dî, si anume cându sorele
sfânttilu sore se ivesce la resaritu, palid'a luna, sorior'a s'a Ilen'a
Cosinzena, se grabesce a paraşi nemargiuit'a câmpia a ceriului.
Trebufi se fia vre-o pricina, care-i face pe aceşti doi stapânitori ai
ceriului, pe sorele auriu si pe lun'a argintia, câ so se feresca
mereu unulu pe altulu, se se alunge in veci si se nu se mai in-
talnesca, 'si dîce tieranulu nostru. In cele din urma, elu petrunde
cu poternic'a s'a iuchipuire in acest'a taina a naturei si este si-
guru ca cei doi frăţiori au făcuta vre-o gresieia mare, prin care
si-au atrasu asuprale mani'a lui Ddieu. Si ce gresiela mai mare
ar' fi potutu face, decâtu ca domnulu dîlei cuprinsu de unu doru
nebunescu, ar' fi cautatu sî: iea in căsătoria pre sor'a s'a, pe
Lun'a. In sfersîtu in legend'a iui Dragosiu s'a simbolisatu impo-
pularea Moldovei cu Romanii emigraţi din Maramuresiu. — Prin
urmare cânteculu betranescu sau balad'a nu esprima câ doin'a
semtieminte, nu este poesia subiectiva, ci se ocupa cu o intem-
plare din afara, adeverata seu inchipuita, asia dara este poesia
obiectiva." „Este forte naturalii" a continuatu conferentiariulu „câ
si in poesi'a artistica seu cultivata, se gasimu aceleaşi despartia-
minte câ si in poesi'a poporala. Prin acestea a făcuta deosebire
lămurită intre poesi'a lirica, care e subiectiva si intre poesi'a
epica, care este obiectiva. A desvoltatu si a deslusîtu tote feliurile
de poesia artistica apoi oprindu-e la cea epica, a facutu unu micu
istorica' alu ei, a aratatu ce se afla la alte popora din feliulu
acest'a si in fine si ace'a ce se afla la noi. A esplicatu „Dum-
brav'a Roşia" si a cetitu „Ana Dotnn'a" de Alesandri. — Dlu Pro-
fessorn P. D i m ' a a delectam publiculu atâtu prin interessantulu
si comiculu cuprinsu alu „Duducei Balasia" de N. Gane, câtu si
prin modulu cum a împărtăşiţii acest'a povestire. — In cele din
u r a a a prelesu dlu prof. 1 p. I 1 a s i e v i c i. A vorbitu cev'a in
generalii despre natura, a facutu deosebire lămurită intre cele 3
regnuri din istori'a naturala. A a r ă t a t a însuşirile ce le are din
acestu regim. earaeterisandu fin iele vii, plantele si mineralele.
Amabilele ascultatore 'si-au potutu cascigâ nisce vederi spre a
pote cuprinde mai usioru nemarginit'a materia, si cu deosebire
ila-care si-a inlesnitu lucrulu pentru vii ţârele prelegerile din acesta
specialitate.
Telefonulu câ povesliioriulu schimbarei tempera-
turei. Electroteclmic'a cfcsoiga in vieti'a practica pe dî
ce merge mai multu terenu.
Mr. Dufouruet unu savanţii francesu sciindu, că
tempestatîle producu in pamentu o mişcare unu cutre­
mura linii si asia de neînsemnaţii, încâtu acest'a cu sen­ La inceputulu
surile ndstre, nici nu se pote observa, — a construita tien<5 unu L o c u d e s c h i ş i i p e n t r u t o ţ i a b o n a n -
unu aparatu, prin ajutoriulu carui'a se făcu visibile t i i n o ş t r i in care A b o n a n t i i voru pote corespunde
aceste sguduiri. Elu adecă a implantaţii doi pari de feru iutre seue iu ori-ce af f a c e r i si a cere desluciri iu
in depărtare de 10 metri uuulu de altuln si camu totu ori-ce objectu de interesu publicu s. a.
Proprietarii!, Redactorii respundietori si Editorii:
Imprimari'a „Auror'a" p. A. Todor
•fi.? '
asia de afundu iu pamentu ; de aceşti pari atârna apoi
2 sirme isolate, cari le' aduse in legătura cu unu tele-
fonu. De se apropia vr'o furtuna, vine tob'a telefonului
intr'o mişcare vibratoria, ce produce unu sgomotu carac-
teristicu. Tonurile aceste ascuţite ale sgomotci devinu
cu atâtu mai intensive, cu câtu se apropia mai tare
furtun'a si inca intr'o depărtare considerabila a ei totu
fulgerulu este semnalaţii de unu touu, ce suna ca si
cându ar' bate cinev'a in telefonu. Asemenea si alte
sebimbari de temperatura si aparitiuni de tempestati
suntu sigualisate de tonuri diferite.
Societatea le l e c t u r a A n d r e i n Siagnna d i n Sibiu a
tienutu Marti in 11 Decemvre st. v. o sirdintia publica in me-
memori'a marelui archipastoriu Andreiu, in sal'a cea mare a „se-
minariului Andreianu."
Programulu acelei siedintie cercetate de unu publicu nu­
meroşii si alesu a fostu urmatoriulu: V
1. „Cuventu ocasionalu," rostitu de P a v e 1 u O p r i s i u,
ci. curs. III.
2 „Cântu de unire", coru de W. A. M o z a r t , esecutatu
de corulu societatiei.
3. Cantulu III din „Negriad'a" de A r o n u D e n s u s i a n u
declamaţii de Virgiliu Onitiu, ci. curs. II.
4. „Însemnătatea studiului si cultivarei limbei materne,"
disertatiune de K o m u l i i M i r c e a, ci. curs. II.
5. „Ciobanulu," cantecu romanescu poporalu pentru o voce
(bas) si acompaniare de pianu de G. D i m ' a, cântatu de Isai'a
Popa, ci. curs. 111.
6. Din „Povestea vorbei," de A n t o n i u P a n u, declamata
de Yasilie Saftu, el. curs. 111.
7. „Ndptea, 0 coru de F. S c h u b e r t , esecutata de corulu
societatiei.
U n u d t i e l u i n t r a d a m e . Câtimii in „New-York Times":
La 13 Novembre s'au bătu in duelulu cu sabia doue domne din
stratele superiore ale societăţii, Caus'a duelului a fostu unu mo­
dela de pălăria francesa pe care ambele domne voiau se-lu cum­
pere. In zadaru modist'a le propuse a cofeetionâ o alta pălăria
identica întocmai cu modclulu ; propunerea ei fu n fusata cu in-
dignatinde. Adversarele, cu martorii si cu medicii loru se intal-
nira pe campulu luptei, refusandu ori-ce încercare de împăciuire
incrucisiara săbiile si duelulu incepii. Abia trecuseră câtev'a mi­
nute si ambele cadiura josu la pamentu. Medicii alerga, cercetezu,
der nu gasescu la nici un'a din ele nici cea mai mica vulnerare ;
in fine constata, ca adversarele leşinaseră ia acela-si timp» de . ..
furia concentrata. — Americanii suntu omeni practici: urni spe-
culantu nu intardîa se cumpere palari'a si s'o eşpuna, cu plata
de intrare se intielege, la privirea publicului panii la 22 Novem­
bre, diu'a in care apoi s'au vendutu prin licitatiune cu pretiu
forte esageratu.
Post'a Redaciiunei,
La diu'a nostva onomastica gentilele cetitore si
onorabilii cetitori ai diuariului nostru ni-au cercetaţii c u
ur r a r i1e de l u n g a v i e t i u i re si s t a t o r n i c a
f e r i c i r e iiitr'uuu numeru atâtu de l'runiosu, incâtu a
respunde unui fie-carui'a in deosebi ni-e de totu preste
potentia,— pentru ace'a venimu pre asta cale a le multienii
de bunele oftări oftându-le si din parteue: Yiotia imlelun-
gata si prospera câ împreuna luerâudu se ajungemu a
vede marea dî a inviugerei luminei asupr'a intuuerecului
si a dreptatiei asupr'a volniciel
G. J. in V. Gacitur'a tramisa se vă comunica in
cursulu anului urmatoriu, cându voniu reîncepe rubric'a
de G a c i t u r e şi, o vomu sustieue cu multa ingrigire
distribuindu intre deslegatori premii frumose si preţiose.
anului urmatoriu voiau î n c e p e si 6US-
e F e k e t e Na q r u t iu.