pAMINTUL

PAMINTUL UITARII

Acesta-i un cîntec de bard ostenit,

De bard din pămîntul uitării.
Strămoşii-mi acolo pe stîlpi de granit
Cu albe portaluri un templu-au clădit
.i
.i De marmură-n marginea mării.

"Să-I
"Să-i aibă nepoţii prin veacuri de-acum
Spre-a lor şi spre-a noastră mărire
mărire!"!"
Dar mută veni nepăsarea pe-un drum,
drum ,
Iar pe-altul stîrni-necătoru-i samum
10
10 Atotucigaşa hulire.

Azi templu-i ruină; prin curţile lui

Culcuşuri îşi caută cerbii,
Prin mîndrele ganguri scot viezurii pui,
Se joacă pe lezpezi de-altare-ale lui
15
15 Şopîrle
Şop îrl e tăcute-ale ierbii.

Cu galbene oase-ale moşilor mei

S-amestecă-n praful cărării
Strivite statui ale marilor zei.
Azi rîdeţi, şi vai, cum veţi plînge, o, mişei,
20
20 Cu hohot la ziua-nfruntării !

Dar noaptea din frîntele

frîntele marmuri răsar
Luciri ca de fulger,
fulger, şi şoapte:
Stau jalnicii zei la ruine, şi par
Cuprinşi de mînie şi galbeni de-amar
Cuprinşi
25
25 Şi zboară cu vai uri prin noapte.

355

www.dacoromanica.ro
 Şi iese-al lor bard şi s-aşează
s- aşează plîngînd.
Pe-o piatră sub zidul de-afară,
de - afară,
Şi CÎntă şi plînge, ghitara bătînd,
Iar alba lui barbă ca rîul curgînd
3
300 Se-mprăştie
Se- mprăştie peste ghitară.

"Prin lanuri obs1ga

obsiga şi sterpul od6s
Şi-n peptul lor inimi nebune!
Batjocura-i astăzi al nostru .prinos.
.prinos .
Ei uită, voind, cu ce trudă i-am
i-atn scos
35
35 Din jalnica morţii genunl�
gemml~ ! !

Ascultă proroci ai minciunii, şi plini

De-a
De- a lor o nebună-nvrăjbire,
Le-alunecă gîndul spre zeii străini,
străini ,
Fac neamului nostru cunună de spini:
4
400 Spre-a lor şi spre-a noastră mărire!"!"

Eu nu mă voi plînge nepoţilor

nepoţilor tăi,
Pămîntule
Pămîntule sfinte-al uitării!
uitării !
Desfă-te tu singur şi-nghite pe răi,
Căci iată-i pe toate gătitele
gătite le căi
45
45 Răsar conjuraţii pierzării!
pierzării!

www.dacoromanica.ro