ZIUA-NVIERII

ZIUA-NVIERH

E soare-n cer şi cîntec de clopote e-n sat.

Biserica e plină de cei cari au plecat
Din zori şi de cu noapte, din dealuri şi cătune.
Sînt Paştele! Văzduhul e parc-o rugăciune,
5
5 Şi totu-i sărbătoare pe deal 'Şi
'şi pe cîmpii,
Cu flori
flori şi cu izvoare, cu glas de ciocîrlii::
El, El dă zilii farmec şi farmec dimineţii,
El morţii dă răpaos,
răpaos , dă dragoste vieţii!

Dar colo într-o casă la margine de sat

10
10 Nevasta nu-şi găsise nici vreme de-mbrăcat,
Nici
Nici locloc măoar de-astîmpăr în în 'ceasul
c easul Invierii.
Cu
Cu faţa pustiită de de viforul
viforul durerii
durerii
Ea �tă-n
-ştă-n genunchi de pază bolnavului culcat
In leagăn. Capu-i veşted îi geme răzimat
15
15 De-o dungă răbdătoare, cu mîinile mîinile sub dînsul.
Ea, vesela de-a pururi,
pururi, abia ştiu ce-i plînsul
In zilele fetiei,
fetiei , şi-un gînd o-nsenina
De cînd e măritată: că Domnul îi va da
O fată, drăgălaşă,
drăgălaşă , cu ochii de cicoare
20
20 tată-său , şi blîndă şi vecinic zîmbitoare
Ca tată-său,
Ca mă-sa!
mă- sa ! Puişorul !! Oh, bine ce va fi fi !!
Şi va zîmbi copila cînd mă-sa va zîmbi,
Şi una
una o o să-ndemne la rîs pe pe ceealaltă.
ceealaltă .
O ,ede
"\ ede mică-n leagăn, şi inima-i
inima-i tresaltă,
25
25 Şi-i creşte fata, creşte, bujor şi ghiocel,
Şi uite-o cum se-ncearcă
se-ncearcă să steie copăcel
Şi bîlbîie şi cade, dar rîde şi se scoală.
Ce veselă-i
veselă - i cînd vine să-şi puie capu-n poală poală

289
289

www.dacoromanica.ro
 La mamă-sa şi-ndrugă cuvinte de-ale ei.
30
30 Şi creşte ca din apă,
apă , n-o vezi înaltă ce-i ?
?
Cît masa e de naltă, şi ajunge la zăvor
Şi singură-şi deschide, cînd iese-n foişor.
°
O vede-n
O,
vede-n gînd şi rîde şi tremură nevasta
0, Doamne, tu eşti mare, şi dulce-i viaţa asta!
35
35 Dar a venit copila s-o-nveţe cum să plîngă, plîngă ,
Să-i
Să- i frîngă rostul vieţii şi sufletul să-i frîngă
Prin zbuciumul durerii; - - de două săptămîni
Copila mamii n-are răsuflet în plămîni
De multă izbitură şi nopţi făr-alinare.
40
40 Degeaba-i mai descîntă,
descîntă , că leac într-asta n-are,
Şi slujbele-s degeaba şi macu-nmacu-n aşternut
Şi vinerile mă-sa degeaba le-a ţinut.
Şi i-a
i- a citit şi popa, dar nu i-ai- a fost de samă!!
Sub patru evanghelii a stat sărmana mamă
45
45 In braţe cu odorul, sub sfîntul pătrahil
Şi tot nu prinde suflet sărmanul 'ei ei copil!!

E singură. BăI1batu-i e dus la liturghie.

liturghie.
E prea păcat de moarte ca nimeni să nu fie fie
Din casă la-nviere, - - şi s-ar fi dus şi ea,
50
50 Dar azi se liniştise
liniştise copila şi durmea.
Cum stă aşa pe leagăn cu fruntea pe o dungă, dungă ,
O-nvinge oboseala şi fierberea-ndelungă ,
Pe-ncet ea-nchide ochii: e cald şi si e frumos
frumos
Şi-n geamuTi bate cerul cu soare şi
Şi-n şi miros,
55
55 Şi ea de nedurmire e galbenă şi frîntă, frîntă ,
Şi-i
Şi-i linişte-n odaie, şi clopotele cîntă ...
Ah, iată cum aleargă de-a lungul unui plai
Copila mamii, albă ca îngerii din rai
Şi capul mic şi vesel pe spate şi-l aruncă!
60·
60 ' E linişte pe dealuri şi cîntece pe luncă
Şi fete-n
fete-n haine-albastre,
haine- albastre, ca cele de-mpărat,
Se joacă-n scînteiarea
scîn1leiarea văzduhului curat
curat
Pe sus, năluci frumoase
frumoase cu fulgere
fulgere încinse.
încinse.
Copila mamii-n
mamii-n zarea cînnpiilor întinse
65
65 Tot face
face semn să vie şi mamă-sa la ea.
Şi mama pleacă grabnic şi parcă se ducea

290
290

www.dacoromanica.ro
 Pe sus, plutind pe aripi, şi nu putea s-ajungă s- ajungă :
O ţint-aşa de-aproape şi-o şi - o cale-aşa
cale -aş a de lungă
lungă!!
Dar uite-acum!
uite-acum! Din vale vin popi, cădelniţînd,
70
70 Şi-n capetele goale creştinii
creştin ii vin
vin cîntînd:
Sînt toţi bătrîni ca vremea, iar preoţii nainte
Sînt mai bătrîni şi cîntă, dar slabele cuvinte
Abia răsar din gură ş-apoi pierdute mor
Prin bărbi tremurătoare ; iar cîntecele lor
75
75 Răsună ca din peşteri, fac vuiete-necate
Ca plîngerile toamnei prin frunzele
frunzele uscate.
uscate.
Şi mama-şi face
face cruce, s-apropie
s- apropie un pas
Dar cînd zăreşte mortul rămîne fără glas,
Copila ei pierise, şi-o
şi- o vede
ved e că-i aproape,
80
80 Copila e sub giulgiuri şi-o
şi -o duc ca să i-o-ngroape... ...

Ea sare buimăcită
buimă cită şi-apucă
şi -apucă vrăjmăşeşte
vrăjm ăşeşte
Copila,
Copila, o ridică dip. leagăn, o priveşte
În ochi: ei sînt de sticlă şi morţi ca de pămînt,
In
O ţine sus, dar capul copilei cade frînt,
85
85 O scutură puternic, ca-n suflet să-i pătrundă,
Cum ţii de piept
piep.t pe unul ,şi-l
ş i-l scuturi să-ţi răspundă,
Şi-o
Şi- o strînge furtunatic - - un urlet a gemut,
Era durerea mamii, căci ei i s-a s- a părut
C-aude
C- aude roata morii şi roata stă deodată.
DO
DO Să uită lung în giuru-i,
giuru-i, să-ntoarce-nspăimîntată,
Cu ochii plini de vifor, cu sufletul pătruns pătrun s
D-un fulger: parcă vede în cas-aici ascuns ascun s
Duşmanul
Duşman ul ei, hainul, ce vine să-i să -i sugrume
Bărbatul şi copila, pe dragii ei din lume.
D5
D5 -
- "Să nu ne laşi,
laşi , măicuţo
măicuţo !" !" îi
îi zice de la piept
Copila ei cea moartă, - - "Nu, nu! răspunde
răspund e biata,
Te apără măicuţa, pe tine şi pe tata !"
tata!"
Şi strînge-apoi
stringe- apoi copila la sufletul ei plîns,
Că moartă
moartă să nu fie, murea de-atîtade- atîta strîns,
100
100 Şi iese cu ea-n
ea-n braţe,
braţe , spre sat apoi s-abate
Cu
Cu ochi aşa năprasnici, cu cu mînile-ncleştate,
mînile -ncleştate,
Aleargă, ţine drumul bisericii, şi-n drum
Se dau creştinii-n lături, cruciţi,
cruciţi , că văd acum
Ce
Ce n-au văzut în viaţă:
v i aţă: văd
vă d groaza şi păcatul.
105
105 Dar ea aleargă-ntr-una să-şi să- şi apere bărbatul,
.;
.,

291
29 1

www.dacoromanica.ro
 Căci el acolo-i singur, şi dacă va sosi
Duşmanul înainte,
înainte, ea
ea nu-l
nu-l va
va mai
mai găsi.

Cucernici
Cucernici stau
stau creştinii, [n pace pace şi iubire,
iubire,
Smerit plecînd genunchii şi limpedea privire,
uo
110 Iar clopotele cîntă; - - dodată ei tresar:
Ea vine,
vine, parcă-i vifor,
vifor, de flacări ochii-i
ochii-i par,
par,
Năvalnică s-azvîrle să-şi facă drum drum cu sila sila
Şi spaima
spaima face
face vuiet
vuiet şi jalnic
jalnic ţipă mila
mila
Din
Din tinda-ndesuită de-o de-o lume
lume dede femei.
femei.
115
U5 S-abat în două laturi creştinii-n drumul ei,
Năuci dede fără-vestea
fără -vestea urgiei
urgiei care-i
care-i bate.
bate.
Cu
Cu ochi
ochi aşa năprasnici, cu cu mînile-ncleştate
Pe piept,
piept, caca oo nălucă visată de-un de- un nebun,
nebun,
Desculţă,
Desculţă , nedurmită,
nedurmită , şi hainele ei spun
]20
120 Că nu e semn a bine, că-i blestem şi pierzare,
Pedeapsă peste dînşii, în ziua asta mare.
Ea
Ea însăşi buimăcită în în giurul
giurul ei
ei privea,
privea,
Căci îşi pierduse
pierduse capul
capul şi nu-şi mai mai pricepea
pricepea
Cărările; - - în în faţa bărbatului, pierdută
125
125 Privea într-altă parte, el mut şi dînsa mută. mută .
Iar cînd
cînd el
el zise-n
zise-n urmă: - - "E"E moartă ?" ?" . Ca
Ca din
din
. drum
Un
Un om
om grăbit, ea ea silnic
silnic răspunse: - - "D-apoi cum cum ?"
Se-ntoarse-apoi
Se-ntoarse-apoi cu cu spaimă, izbită ca ca din
din mînă;
Ardea
Ardea de-ntunecată privirea
privirea ei ei păgînă
130
130 Şi buzele-i jucară de-un tremur fioros.
Văzuse
Văzu:se crud
cruci şi facle şi ţ;i chipul
chipul lui Christos,
El
El azi
azi omoară moartea
moartea cu cu vecinica
vecinica viaţă,
E sfînt şi e puternic, şi stă aici de faţă
Cu
Cu mine
mine şi cu cu tine,
tine , că toţi sîntem
sîntem ai ai lui
lui::
135
135 Iar dacă plîngi, el tace; sub pază-i de te pui,
El tace; şi durerea cînd urlă urlă şi te face
face
Să rupi pămînt cu dinţii de mult amar amar, el tace!
Şi ea,
ea, lăsînd copila
copila din
din mîni,
mîni, aa ridicat
ridicat
Cu vuiet
vuiet pumnii-n
pumnii-n aer: aer: - - "Da, cît cît nu
nu l-am
l-am rugat!
rugat!
140
140 Lui cîntec şi tămîie,
tămîie , lui rugile şi plînsul,
Lui preoţi şi biserici şi toate pentru dînsul! d însul!
Că zece
zece bani
bani dede are
are un
un biet
biet de
de pe
pe cărări
In
In loc
loc să-şi ieie
ieie pîne,
pîne, îiîi dă pe
pe lumînări

292
292

www.dacoromanica.ro
 Pe fumuri de tămîie; - - el toate ni le cere
145
145 Şi-n
Şi -n schimb ne dă-ntuneric şi foame foame şi durere."
Muriseră creştinii în giur de-acest cuvînt,
Iar preotul din mînă scăpă paharul sfînt,
Şi sta cu ochii-n aer şi galben ca paharul:
Părea că s-aprinsese de trăsnete altarul.
150
150 -
- "Dar cine-l pune oare să fie fie Dumnezeu
Dumnezeu??
Copilul lui e colo, şi-aici
şi - aici copilul
copilul meu:
De-al lui îi pasă numai, de-al de- al altora ce-i
ce- i pasă?
Lăsaţi-mă! E moartă,
moartă , şi uite-i, nu mă lasă !"
Cu vuiet ea s-azvîrle, dar zece mîni o ţin.
155
155 Ea plînge, tot altarul de hohot este plin,
Ea ţipă şi scrîşneşte şi bate din picioare, picioare,
Dar.
Dar . alte zece palme pe gură-i pun zăvoare.
Aşa-necată
Aşa -necată urlă, la Christ cătînd cătînd mereu;
-
- "Copilul
"Copilul lui
lui ee colo,
colo, şi-aici copilul meu:meu:
160
160 De-al lui îl doare numai -" şi iarăşi e curmată
De mînile-ngrozir te, de multe mîni deodată,
mînile-ngrozirte,
Şi mulţi se dau în laturi şi mulţi ne-ngrămădesc,
Iar Christ rămîne singur, căci toţi acum privesc,
La
La zbuciumul
zbuciumul durerii:
durerii: de de mulţi încercuită,
165
165 Mîniile slăbiei o fac mai zvîrcolită,
Şi-o
Şi-a clipă, mîntuindu-şi
mîntuindu- şi vorbirea, de sub mîni
Ca fulgerul se-ntoarce spre-altar cu ochi păgîni
Şi geme
geme ca ca jungheată: - - "De-al
"De- al altora
altora nu-l doare!
doare!
Pe--
Pe--aall lui să şi-l învie, pe-al
pe- al meu să mi-l omoare!" !"
l70
J 70 Au scos-o cu puterea. Pe drumu-ndelungat
O duc acum pe braţe,
braţe , căci n-an- a mai încetat
Să ţipe-n
ţipe -n zvîrcolire, lovind pe cei ce-o poartă.
Bărbatul ei în urmă,
urmă , avînd copila moartă
La piept, e dus cu ·gîndul şi vine-ncet şi trist.
175
175 E soare-n
soare-n cer,
cer, puternic şi mîndru, ca un Christ,
E linişte pe dealuri şi,şi , ca o rugă sfîntă
Trec şoapte prin văzduhuri
văzduhuri,, iar clopotele cîntă.
cîntă .
E ziua veseliei, cu glas de ciocîrlii,,
Cu zÎmbete
zîmbete şi jocuri şi risrîs uri de copii,
180
180 Căci azi învie Domnul,
Domnul, iar Domnul este mare,
Şi nimeni nu cunoaşte
Şi cunoaşte ascunsa l�i l~i cărare!
cărare!

293
293

www.dacoromanica.ro