Capitolul 1

4 septembrie
Dragă Jurnalule,
Azi o să se întâmple ceva îngrozitor.
Nu ştiu e ce am scris asta. ! o nebunie. N"am nici un motiv să #iu prost ispusă, ba c$iar am toate
motivele să #iu #ericită, ar%
Dar iată"mă aici, la &.'( iminea)a, trează şi speriată. Continui să"mi spun că m"a zăpăcit i#eren)a
e #us orar între *ran)a şi +tate, ar asta nu eplică e ce mă simt atât e speriată. Atât e pierută.
Alaltăieri, cân mătuşa Juit$, -argaret şi cu mine veneam cu maşina e la aeroport, am avut un
sentiment atât e ciuat. Cân am intrat pe straa noastră, mi"am spus intr"oată /-ami şi tati ne
aşteaptă acasă. 0un pariu că or să #ie pe verana in #a)a casei sau în living, uitânu"se pe #ereastră.
Cre că le"a #ost atât e or e mine.
2tiu. +ună total aiurea.
Dar c$iar şi cân am văzut casa şi verana goală, tot am crezut asta. Am urcat în #ugă treptele şi am
apăsat pe clan)ă şi am bătut în uşă. 3ar cân mătuşa Juit$ a escuiat uşa, m"am năpustit înăuntru şi am
rămas în $ol ascultân, aşteptân s"o au pe mami coborân scările sau pe tati strigân in living.
n acea clipă, mătuşa Juit$ a at rumul unei valize pe poea, cu un zgomot asurzitor, c$iar în
spatele meu, a scos un o#tat aânc şi a spus /+untem acasă. 2i -argaret a râs. 3ar eu m"am sim)it
copleşită e cel mai îngrozitor sentiment pe care l"am avut vreoată. Nicioată nu m"am sim)it atât e
total şi e cumplit pierută.
Acasă. +unt acasă. De ce sună asta ca o minciună5
-"am născut aici, în *ell6s C$urc$. ntoteauna am locuit în casa asta. 3ar asta e tot vec$ea mea
cameră, cu urmele e ars pe uşumea e cân Caroline şi cu mine am încercat să #umăm pe #uriş nişte
)igări în clasa a cincea şi aproape ne"am su#ocat. -ă uit pe #ereastră şi vă gutuiul mare în care s"au
urcat -att şi băie)ii acum oi ani, apărân neinvita)i la petrecerea în pi7ama e ziua mea. 8sta e patul
meu, scaunul meu, comoa mea.
Dar în clipa asta totul mi se pare ciuat, ca şi cum nu aici ar #i locul meu. !u sunt cea care nu are ce
căuta aici. 2i cel mai rău e că simt că eistă un loc care e numai al meu, oar că nu"l pot găsi.
3eri am #ost prea obosită şi am ratat prima zi e şcoală. -ereit$ a luat orarul pentru mine, ar n"
am avut c$e# să vorbesc cu ea la tele#on. -ătuşa Juit$ le"a spus tuturor celor care au sunat că i#eren)a
e #us orar mă terminase şi că ormeam, ar la cină s"a tot uitat la mine cu o privire ciuată.
Dar azi trebuie să mă vă cu ceilal)i. Ar trebui să ne întâlnim cu to)ii în parcare înainte e ore. De"
asta sunt oare speriată5 -i"e #rică e ei5

!lena 9ilbert se opri in scris. +e uită la ultimul rân in 7urnal, apoi clătină in cap, cu stiloul în
aer easupra caietului mic cu coper)i e cati#ea albastră. Apoi, cu un gest brusc, înăl)ă capul şi aruncă
stiloul şi caietul în bovinou, une ricoşară ino#ensiv şi aterizară pe banc$eta cu perne e sub #ereastră.
!ra total riicol.
De cân îi era ei, !lena 9ilbert, #rică să se vaă cu oamenii5 De cân îi era ei #rică e ceva5 +e
riică în picioare şi îşi băgă #urioasă mâinile într"un c$imono roşu e mătase. Nu aruncă nici o privire
înspre oglina vene)iană bogat ornamentată e easupra comoei in lemn e cireş: ştia ce ar veea.
!lena 9ilbert, blonă, sub)ire şi calmă, cea care impunea moa în liceul ei, elevă în ultimul an, #ata pe
care orice băiat o voia şi în locul căreia orice #ată voia să #ie. Care în această clipă avea pe #a)ă o
încruntare neobişnuită şi buzele strânse.
; baie #ierbinte şi nişte ca#ea, şi o să mă calmez, se gâni ea. <itualul spălatului şi îmbrăcatului in
#iecare iminea)ă era liniştitor, şi ea îl prelungi, scotocin printre noile $aine cumpărate e la 0aris. n
cele in urmă alese un tricou roz pal şi o #ustă pantalon #oarte scurtă in in alb care o #ăceau să arate ca
o îng$e)ată e zmeură. =ocmai bună e mâncat, îşi spuse, şi in oglină o privi o #ată cu un zâmbet
tainic. =emerile ei e mai evreme ispăruseră, uitate.
> !lena? @ne eşti5 ; să întârzii la şcoală?
ocea a7unse până la ea e la parter.
!lena îşi mai trecu o ată peria prin părul mătăsos şi şi"l prinse la spate cu o panglică roz aprins.
Apoi îşi luă rucsacul şi coborî scările.
n bucătărie, -argaret, surioara ei e patru ani, mânca cereale la masă, iar mătuşa Juit$ pră7ea
ceva pe plită. -ătuşa Juit$ era genul e #emeie care părea întoteauna vag agitată: avea o #a)ă îngustă
şi plăcută, iar părul ei era esc$is la culoare şi zburlit, strâns negli7ent. !lena o sărută pe obraz.
> Bună iminea)a la toată lumea. mi pare rău că n"am timp pentru micul e7un.
> Dar, !lena, nu po)i să pleci #ără să mănânci ceva. Ai nevoie e proteine%
> ; să iau o gogoaşă pe rum, înainte e şcoală, spuse veselă !lena.
; sărută pe -argaret în creştet, pe părul cânepiu, şi se întoarse către uşă.
> Dar, !lena%
> 2i o să mă uc probabil acasă la -ereit$ sau Bonnie upă şcoală, aşa că nu mă aştepta)i cu
masa. 0a?
> !lena%
!lena era e7a la uşa e la intrare. ; înc$ise în urma ei, întrerupân protestele mătuşii Juit$, şi
păşi pe verana casei.
2i se opri.
=oate sentimentele eprimante in acea iminea)ă o copleşiră in nou. Neliniştea, teama. 2i
presim)irea că avea să se întâmple ceva îngrozitor.
-aple +treet era pustie. Casele victoriene înalte păreau ciuate şi tăcute, ca şi cum ar #i #ost toate
goale pe inăuntru, la #el ca nişte case e pe un platou e #ilmare părăsit. 0ăreau goale e oameni, ar
pline e lucruri stranii care o urmăreau.
Asta era: cineva o urmărea. Cerul e easupra nu era albastru, ci lăptos şi opac, asemenea unui
castron uriaş răsturnat cu gura în 7os. Aerul era înăbuşitor şi !lena era convinsă că nişte oc$i erau
a)inti)i asupra ei.
ări ceva întunecat printre ramurile bătrânului gutui in #a)a casei.
!ra o cioară, stân la #el e nemişcată ca şi #runzele pătate cu galben in 7urul ei. Ai ei erau oc$ii
care o priveau.
ncercă să"şi spună că era riicol, ar într"un #el ştia. !ra cea mai mare cioară pe care o văzuse
vreoată, grasă şi lucioasă, cu curcubeie strălucin în penele ei întunecate. i veea limpee #iecare
etaliu g$earele negre lacome, ciocul ascu)it, oc$iul negru care lucea.
+tătea complet nemişcată, încât putea #oarte bine să #ie o statuie e ceară a unei păsări. Dar în timp
ce se uita la ea, !lena sim)i cum se înroşeşte, cum călura o cuprine în valuri, arzânu"i obra7ii şi
gâtul. Căci cioara% o privea. ; privea în #elul în care o priveau băie)ii atunci cân purta costum e
baie sau o bluză transparentă. Ca şi cum o ezbrăca in oc$i.
nainte să"şi ea seama ce #ace, îşi lăsă 7os rucsacul şi riică o piatră in rum.
> 0leacă e"aici, spuse, şi"şi auzi vocea tremurân e #urie. 0leacă? Du"te e"aici?
2i, rostin ultimul cuvânt, aruncă piatra.
@rmă o ploaie e #runze, însă cioara se înăl)ă spre cer neatinsă. Aripile ei erau uriaşe şi #ăceau
zgomot cât pentru un stol întreg e ciori. !lena se g$emui, brusc panicată atunci cân pasărea trecu
c$iar peste capul ei, iar pala e vânt stârnită e mişcarea aripilor îi ciu#uli părul blon.
Dar cioara se înăl)ă in nou şi se roti în înalturi, o siluetă întunecată pro#ilată pe cerul alb ca $ârtia.
Apoi, cu un croncănit răguşit, se înepărtă în irec)ia păurii.
!lena se înreptă încet e spate, apoi se uită în 7ur, stân7enită. Nu"i venea să creaă că tocmai
#ăcuse aşa ceva. Dar acum că pasărea ispăruse, cerul părea la #el ca în #iecare zi. @n vânt uşor #ăcea
#runzele să se mişte şi !lena trase aer aânc în piept. n 7osul străzii, o uşă se esc$ise şi mai mul)i
copii ieşiră a#ară, râzân.
e zâmbi, apoi respiră in nou, un val e uşurare străbătân"o asemenea călurii soarelui. Cum a
putut să #ie atât e proastă5 !ra o zi #rumoasă, care promitea multe lucruri #rumoase, şi nimic rău nu
avea să se întâmple.
Nimic rău nu avea să se întâmple E oar că ea o să întârzie la şcoală. =oată lumea o să stea s"o
aştepte în parcare.
Dar po)i să le spui că te"ai oprit să arunci cu o piatră într"un tip care trăgea cu oc$iul, îşi spuse şi
aproape c$icoti. !i, asta le va a e gânit.
*ără să mai arunce o privire în spate la gutui, o porni cât putu e repee în 7osul străzii.
Cioara se năpusti prin #runzişul in vâr#ul ste7arului uriaş şi +te#an îşi înăl)ă automat capul. Cân
văzu că era oar o pasăre, se relaă. ;c$ii îi coborâră la #orma albă şi inertă pe care o )inea în mâini, şi
c$ipul i se crispă uşor a părere e rău. Nu avusese e gân să o omoare. Ar #i vânat ceva mai mare
ecât un iepure acă ar #i ştiut cât e în#ometat era. Dar, sigur, asta era c$iar ceea ce îl speria nu ştia
nicioată cât e mare avea să"i #ie #oamea sau ce ar trebui să #acă pentru a şi"o satis#ace. Avea noroc că
e ata asta omorâse oar un iepure.
<ămase în picioare, lângă ste7arii bătrâni, cu soarele #iltrat printre #runze căzânu"i pe părul
onulat. n 7eanşi şi tricou, +te#an +alvatore arăta întocmai ca un elev obişnuit e liceu.
Dar nu era.
enise să se $rănească în aâncul păurii, acolo une nimeni nu"l putea veea. Acum îşi trecea cu
gri7ă limba peste gingii şi buze, să se asigure că nu mai rămăsese nici un strop e sânge pe ele. Nu voia
să rişte nimic.
-ascaraa asta era şi aşa su#icient e greu e us până la capăt.
0entru o clipă se întrebă, in nou, acă n"ar trebui pur şi simplu să renun)e la tot. 0oate că ar trebui
să se întoarcă în 3talia, înapoi în ascunzişul lui. Cum e se gânise că ar putea să trăiască in nou în
lumină5
Dar se săturase e viata în umbră. +e săturase e întuneric şi e lucrurile care vie)uiau în el. 2i în
primul rân se săturase să #ie singur.
Nu ştia eact e ce alesese *ell6s C$urc$, in irginia. După stanarele lui, era un oraş tânăr: cele
mai vec$i clăiri #useseră riicate cu oar un secol şi 7umătate în urmă. Dar amintirile şi sta#iile
<ăzboiului Civil încă mai ăinuiau acolo, la #el e reale ca supermarFeturile şi magazinele cu #ast"#oo.
+te#an aprecia respectul pentru trecut. +e gâni că poate ar a7unge să"i placă oamenii in *ell6s
C$urc$. 2i poate E poate E ar reuşi să"şi găsească un loc printre ei.
Desigur, nicioată n"o să #ie acceptat cu totul. 9ânul îi arcui buzele într"un zâmbet amar. 2tia prea
bine că nu trebuia să spere asta. Nu va eista nicicân un loc căruia să"i apar)ină pe e"a"ntregul, une
va putea să #ie el însuşi.
Doar acă alegea să trăiască printre umbre%
nepărtă iute gânul. <enun)ase la întuneric: lăsase umbrele în urmă. 2tergea in via)a lui to)i acei
ani lungi şi o lua e la capăt, astăzi.
+te#an îşi ău seama că încă mai )inea în mâini iepurele. l aşeză cu gri7ă 7os, pe un pat e #runze
arămii e ste7ar. Departe, mult prea eparte pentru a #i esluşite e o urec$e omenească, recunoscu
zgomotele #ăcute e un vulpoi.
Gaie, vino încoace, #rate vânător, îşi spuse el trist. -icul e7un te"aşteaptă.
şi aruncă pe un umăr 7ac$eta şi atunci observă cioara care îl tulburase mai evreme. !ra tot
coco)ată în ste7ar şi părea să"l privească. !ra ceva în neregulă cu ea.
ru să trimită spre ea un gân iscoitor, pentru a o cerceta, ar se opri. Au")i aminte e
promisiunea #ăcută, îşi spuse. Nu #oloseşti 0uterile ecât acă este absolut necesar. Doar acă nu ai altă
solu)ie.
-işcânu"se aproape neauzit printre #runzele moarte şi crengu)ele uscate, se înreptă către
marginea păurii. Acolo îşi lăsase maşina. +e uită o ată înapoi şi văzu că cioara părăsise copacul şi
coborâse pe iepure.
!ra ceva sinistru în #elul în care îşi întinea aripile peste trupul alb #ără via)ă, ceva sinistru şi
trium#ător. +te#an sim)i cum i se pune un no în gât şi vru să se întoarcă şi să alunge pasărea. Dar şi ea
era la #el e înreptă)ită să mănânce ca şi vulpea, îşi spuse.
a #el ca şi el.
Dacă avea să vaă in nou pasărea, o să"i iscoească mintea, $otărî el. Dar acum îşi luă privirea e
la cioară şi grăbi pasul prin păure, $otărât. Nu voia să întârzie la liceul /<obert ! ee.

Capitolul H
!lena #u încon7urată e ceilal)i in clipa în care păşi în parcarea liceului. =oată lumea era acolo,
toată gaşca pe care nu o mai văzuse e la s#ârşitul lui iunie, plus patru sau cinci pisălogi care sperau să
câştige popularitate prin asocierea cu ei. 0e rân, !lena primi îmbră)işările e bun venit ale membrilor
grupului ei.
Caroline se înăl)ase cu cel pu)in oi centimetri şi era mai suplă ca nicioată, tot mai asemănătoare
cu un manec$in in ogue. ; salută cu răceală pe !lena şi se ău înapoi, cu oc$ii ei verzi îngusta)i ca
ai unei pisici.
Bonnie nu crescuse eloc, şi capul ei buclat şi roşcat abia a7ungea la bărbia !lenei cân îşi aruncă
bra)ele în 7urul ei. +tai pu)in E bucle5 îşi spuse !lena. ; împinse eoparte pe #ata mai mică.
> Bonnie? Ce )i"ai #ăcut la păr5
> )i place5 Cre că mă #ace să par mai înaltă.
Bonnie îşi în#oie buclele e7a în#oiate şi zâmbi, cu oc$ii ei căprui scântein e încântare, cu
#e)işoara ei în #ormă e inimă strălucin. !lena trecu mai eparte.
> -ereit$. Nu te"ai sc$imbat eloc.
+e îmbră)işară cu rag. De -ereit$ îi #usese mai or ca e oricine altcineva, se gâni !lena,
uitânu"se la #ata înaltă. -ereit$ nu se #ara nicioată, ar oricum, cu pielea ei măslinie per#ectă şi
genele lungi şi negre, nici nu avea nevoie. Acum, o stuia pe !lena cu o sprânceană riicată.
> !i, părul tău e cu ouă nuan)e mai esc$is e la soare% Dar une e bronzul5 Creeam că te
istrezi pe <iviera #ranceză.
> 2tii oar că eu nu mă bronzez nicioată.
!lena îşi riică mâinile pentru a le cerceta. 0ielea era per#ectă, precum por)elanul, ar la #el e albă
şi e transluciă ca a lui Bonnie.
> +tai pu)in, eclamă Bonnie, apucân o mână a !lenei, mi"am aus aminte e ceva. 3a g$ici)i ce
am învă)at vara asta e la verişoara mea? nainte ca vreunul intre cei in 7ur să spună ceva, ea îi
in#ormă trium#ătoare Cititul în palmă? +e auziră câteva gemete, apoi câteva râsete.
> <âe)i cât vre)i, spuse Bonnie, netulburată. erişoara mea mi"a spus că sunt un meium bun. 3a
să veem%
+tuie palma !lenei.
> 9răbeşte"te, alt#el o să întârziem, spuse !lena, pu)in nerăbătoare.
> Bine, bine. @ite, asta e linia vie)ii tale E sau e linia inimii5
Cineva in grup c$icoti.
> 2şt, #ăcu Bonnie, pătrun în abis. ă% vă%
Deoată, c$ipul lui Bonnie se albi, ca şi cum #ata s"ar #i speriat brusc. ;c$ii ei căprui se #ăcură
mari, ar acum nu mai părea să se uite la palma !lenei, ci prin ea E la ceva în#ricoşător.
> ; să cunoşti un străin înalt şi brunet, murmură -ereit$ in spatele ei, şi se auziră iar c$icoteli.
> Brunet, a, şi străin% Dar nu înalt, spuse Bonnie cu o voce şoptită, înepărtată. Deşi, continuă
ea upă o clipă, cu un aer neumerit, a #ost înalt oată. ;c$ii ei căprui, mari, se riicară uimi)i către
!lena. Dar asta e imposibil% nu5 Dău brusc rumul mâinii !lenei, aproape aruncân"o eparte e ea.
Nu vreau să mai vă nimic.
> n regulă, spectacolul s"a terminat. Gaie)i să mergem, le spuse !lena celorlal)i, vag iritată.
ntoteauna consierase că şmec$eriile astea cu meiumurile erau oar atât E nişte şmec$erii. 2i
atunci, e ce se sim)ea neliniştită5 Doar pentru că în iminea)a aceea se speriase atât e tare%
*etele porniră către clăirea liceului, ar se opriră la auzul zgomotului unui motor bine ambalat.
> !i, spuse Caroline, cu oc$ii mari. Asta a, maşină.
> 8sta a, 0orsc$e, o corectă sec -ereit$.
=urbo"ul I11 negru şi lucios trecu torcân prin parcare, căutân un loc, mişcânu"se la #el e
lenevos ca o panteră care îşi pâneşte praa.
Cân maşina se opri, portiera se esc$ise şi îl văzură pe şo#er.
> @au? #ăcu încet Caroline.
> 0o)i s"o mai spui o ată, şopti Bonnie.
Din locul în care se a#la, !lena putea veea un trup sub)ire, musculos. Jeanşi ecolora)i, atât e
mula)i că probabil seara cu greu reuşea să"i tragă e pe el, un tricou la #el e mulat, şi o 7ac$etă e piele
cu un moel neobişnuit. Avea părul onulat E şi brunet.
Nu era însă înalt. ; înăl)ime meie.
!lena epiră prelung.
> Cine e tipul ăla cu mască5 spuse -ereit$.
<emarca era #oarte potrivită E oc$elari negri e soare acopereau oc$ii băiatului, ascunzânu"i #a)a
ca o mască.
> +trăinul mascat, spuse cineva, şi toată lumea începu să vorbească în acelaşi timp.
> 3"ai văzut 7ac$eta5 ! italiană, in <oma.
> De une ştii5 =u n"ai #ost nicioată mai eparte e <ome, Ne KorF.
> Gopa. !lena are in nou privirea aia. 0rivirea e vânătoare.
> Domnul *rumos"şi"Brunet"şi"+cun ar #ace bine să aibă gri7ă.
> Nu e scun: e per#ect?
n toată acea pălăvrăgeală, se auzi limpee vocea lui Caroline
> !i, $aie, !lena. l ai e7a pe -art. Ce mai vrei5 Ce po)i să #aci cu oi in ce nu po)i să #aci cu
unul5
> Acelaşi lucru E oar că urează mai mult, răspunse tărăgănat -ereit$ şi toată lumea izbucni în
râs.
Băiatul îşi încuiase portiera şi se înrepta acum spre şcoală. !lena porni upă el cu un aer ega7at,
urmată e celelalte #ete într"un grup strâns. 0entru o clipă, sim)i cum o cuprine enervarea. C$iar nu se
putea uce nicăieri #ără un alai în picioarele ei5 Dar -ereit$ îi prinse privirea şi ea zâmbi #ără să vrea.
> Noblesse oblige, spuse încet -ereit$.
> Ce5
> Dacă vrei să #ii regina şcolii, trebuie să accep)i consecin)ele.
!lena se încruntă la aceste cuvinte şi intră în clăirea liceului. n #a)a lor se întinea un corior
lung, şi o siluetă în 7eanşi şi 7ac$etă e piele tocmai ispărea pe uşa secretariatului in #a)ă. !lena
încetini paşii şi se opri în #a)a biroului, uitânu"se gânitoare la mesa7ele prinse pe avizierul e plută e
lângă uşă. +ecretariatul avea o #ereastră mare, prin care se veea per#ect tot interiorul.
Celelalte #ete se uitau #ără 7enă pe #ereastră şi c$icoteau.
> Drăgu)ă privelişte in spate?
> Aia e cu siguran)ă o 7ac$etă Armani?
> Crezi că nu e in irginia5
!lena asculta cu aten)ie, încercân să prină numele băiatului. +e părea că în secretariat lucrurile
nu mergeau prea bine oamna ClarFe, secretara responsabilă cu amiterea noilor elevi, se uita la o listă
şi clătina in cap. Băiatul rosti ceva şi oamna ClarFe riică mâinile într"un gest care spunea /Ce pot să
spun5 0arcurse in nou lista, urmărin"o cu un eget, şi clătină iarăşi in cap, $otărât. Băiatul vru să
plece, apoi se întoarse iar. 2i cân oamna ClarFe riică privirea către el, epresia i se sc$imbă.
;c$elarii e soare ai băiatului erau acum în mâinile lui. Doamna ClarFe părea surprinsă e ceva:
!lena o văzu clipin e mai multe ori. 9ura i se esc$ise şi se înc$ise la loc, ca şi cum încerca să spună
ceva.
!lena ar #i vrut să vaă mai mult ecât oar cea#a băiatului. Doamna ClarFe scotocea acum prin
teancurile e $ârtii cu un aer năucit. n cele in urmă găsi un #ormular oarecare şi scrise ceva pe el, apoi
îl răsuci şi îl întinse spre băiat.
Băiatul scrise câteva cuvinte pe #ormular E îl semnă probabil E şi i"l ău înapoi. Doamna ClarFe
se $olbă la el pentru o clipă, apoi #runzări printr"un alt teanc e $ârtii şi în cele in urmă îi întinse
băiatului ceea ce părea a #i un orar. ;c$ii ei rămaseră a)inti)i asupra lui, în timp ce el îl luă, înclină
capul în semn e mul)umire şi se întoarse către uşă.
!lena nu mai putea e curiozitate acum. Ce se petrecuse înăuntru5 2i cum arăta c$ipul acestui
necunoscut5 Cân ieşi însă in secretariat, avea in nou oc$elarii pe nas. !lena se sim)i ezamăgită.
Dar îi putu veea restul #e)ei atunci cân el se opri pentru o clipă în pragul uşii. 0ărul negru onulat
încara nişte trăsături atât e #ine încât păreau luate e pe o vec$e moneă romană sau e pe un
mealion. 0ome)i înal)i, nas rept clasic% şi o gură care să nu te lase să ormi noaptea, îşi spuse !lena.
Buza superioară era minunat ăltuită, sensibilă, #oarte senzuală. +porovăială #etelor în $ol se oprise
brusc.
Cele mai multe îşi întorceau acum privirile e la băiat, uitânu"se în altă parte. !lena rămase lângă
#ereastră şi"şi mişcă uşor capul, sco)ânu"şi panglica ce"i )inea părul şi lăsânu"l să"i caă liber pe
umeri. *ără să se uite nici în stânga şi nici în reapta, băiatul o porni în 7os pe corior. Cân se
înepărtă su#icient, un cor e suspine şi şoapte se riică în urma lui.
!lena nu auzi nimic.
=recuse pe lângă ea, îşi spuse, uluită. 0e lângă ea, #ără să"i arunce nici o privire.
ag, îşi ău seama că suna clopo)elul. -ereit$ o scutura e bra).
> Ce"i5
> Am zis, uite orarul. Avem trigonometrie la eta7 acum. Gaie?
!lena o lăsă pe -ereit$ să o tragă upă ea pe corior şi în sus pe scară, apoi într"o clasă. +e aşeză
cu mişcări mecanice într"o bancă goală şi îşi #iă privirea pe pro#esoara a#lată în #a)a clasei, ar #ără să
o vaă e #apt. 2ocul încă nu"i trecuse. =recuse pe lângă ea. *ără să"i arunce o singură privire. Nici nu"
şi mai amintea e cân nu mai #ăcuse aşa ceva un băiat. =o)i se uitau, cel pu)in. @nii #luierau. @nii se
opreau să"i vorbească. @nii oar se $olbau.
2i !lenei îi plăcuse întoteauna asta.
n #on, ce era mai important ecât băie)ii5 !i arătau cât e populară erai, cât e #rumoasă erai. 2i
puteau #i e #olos în multe #eluri. @neori erau incitan)i, ar e obicei asta nu ura mult. @neori erau
nişte 7igoii încă e la început.
-a7oritatea băie)ilor, re#lectă !lena, erau ca nişte că)eluşi. Aorabili, ar e care te puteai uşor
lipsi. Câ)iva puteau #i mai mult ecât atât, puteau eveni nişte aevăra)i prieteni. Ca -att.
;$, -att. Anul trecut sperase că el era cel pe care îl căuta, băiatul care putea să o #acă să simtă% ei
bine, ceva mai mult. -ai mult ecât emo)ia trium#ului e a #ace o cucerire, mânria e a")i prezenta o
nouă ac$izi)ie celorlalte #ete. 3ar ea a7unsese să )ină #oarte mult la -att. Dar peste vară, cân avusese
timp să se gânească mai bine, îşi ăuse seama că ceea ce sim)ea pentru el era sentimentul pe care îl ai
pentru un văr sau o soră.
Doamna Galpern împăr)ea căr)ile e trigonometrie. !lena îşi luă cartea mecanic şi îşi scrise numele
pe prima pagină, cu#unată încă în gânuri.
-att îi plăcea mai mult ecât orice alt băiat pe care îl cunoştea. 2i e aceea va trebui să"i spună că
totul se terminase între ei.
Nu ştiuse cum să i"o spună într"o scrisoare. Nu ştia cum să i"o spună acum. Nu se temea că -att o
să #acă scanal: ar pur şi simplu n"o să în)eleagă. De #apt, aevărul era că nici ea nu în)elegea.
!ra ca şi cum ea întoteauna căuta% ceva. Doar că, în clipa în care era convinsă că găsise acel
ceva, îşi ăea seama că nu era aşa. 3 se întâmplase asta nu numai cu -att, ci şi cu oricare intre băie)ii
cu care #usese împreună.
2i apoi trebuia să o ia e la capăt. Din #ericire, întoteauna eista /material isponibil. Nici un
băiat nu reuşise să îi reziste, şi nici un băiat nu o ignorase vreoată. 0ână acum.
0ână acum. Amintinu"şi e acel incient in corior, !lena îşi încleştă egetele pe stilou. =ot nu"i
venea să creaă că trecuse pe lângă ea aşa.
Clopo)elul sună şi toată lumea ieşi in clasă, ar !lena se opri în prag. şi muşcă buza, cercetân cu
privirea valul e elevi care se revărsau e"a lungul coriorului. Apoi o zări pe una intre #etele in
parcare.
> *rances? ino aici.
*rances veni imeiat, cu #a)a ei comună strălucin e încântare.
> Ascultă, *rances, mai ştii băiatul e azi iminea)ă5
> Cel cu 0orsc$e şi% ăăă% bine otat5 Cum să"l uit5
> !i bine, vreau orarul lui. *ă rost e el e la secretariat acă po)i, sau c$iar e la el acă alt#el nu
se poate. Dar au"mi"l?
*rances păru pentru o clipă surprinsă, apoi rân7i şi încuviin)ă in cap.
> ;L, !lena, o să încerc. Ne veem la prânz acă pot să #ac rost e el.
> -ersi, spuse !lena şi o urmări pe #ată înepărtânu"se.
> 2tii, c$iar eşti nebună, rosti vocea lui -ereit$ în urec$ea ei.
> a ce bun să #ii regina şcolii acă nu po)i să ai in cân în cân câte un orin5 răspunse calmă
!lena. Acum une mă uc5
> Ai !conomie generală. @ite, ia"l tu, spuse -ereit$ şi îi întinse un orar. !u trebuie să #ug la
c$imie. Ne veem mai târziu.
!conomia generală şi restul imine)ii trecură ca prin vis. !lena sperase să"l mai zărească pe noul
elev, ar el nu era în nici una in clasele ei. Dar -att era într"una, şi !lena sim)i o strângere e inimă
cân oc$ii lui albaştri îi întâlniră privirea cu un zâmbet.
Cân clopo)elul care anun)a prânzul sună, !lena intră în co#etăria salutân in cap în reapta şi"n
stânga. Caroline era a#ară, rezemată cu un aer nonşalant e un perete, cu bărbia riicată, spatele rept,
şolurile împinse în #a)ă. Cei oi băie)i cu care vorbea tăcură şi îşi ăură coate cân !lena se apropie.
> Bună, le spuse scurt băie)ilor, iar lui Caroline !şti gata să intri să mănânci5
;c$ii verzi ai lui Caroline se înreptară pentru o clipă spre !lena şi #ata îşi ău eoparte e pe
#a)ă părul roşu"înc$is, strălucitor.
> Cum, la masa regală5 spuse ea.
!lena se uită la ea surprinsă. !a şi Caroline se cunoşteau in grăini)ă şi întoteauna #useseră într"o
competi)ie prietenească. Dar în ultimul timp ceva se întâmplase cu Caroline. ncepuse să ia rivalitatea
in ce în ce mai în serios. 3ar acum !lena era uimită e persi#larea evientă in răspunsul prietenei ei.
> 0ăi, nu prea pari să apar)ii plebei, spuse ea pe un ton vesel.
> ;$, ai atâta reptate cu asta, spuse Caroline, întorcânu"se pentru a o privi pe !lena în #a)ă.
;c$ii ei verzi, ca e pisică, erau îngusta)i şi căpătaseră o tentă #umurie, iar !lena #u şocată e
ostilitatea pe care o citi în ei. Cei oi băie)i zâmbiră stân7eni)i şi se înepărtară încet.
Caroline nu păru să observe.
> ; mul)ime e lucruri s"au sc$imbat cât ai #ost tu plecată în vara asta, !lena, continuă ea. 2i
poate că timpul tău pe tron se înc$eie.
!lena se înroşise, o sim)ea. +e străui să"şi păstreze vocea calmă.
> 0oate, spuse ea. Dar, în locul tău, încă nu mi"aş cumpăra un sceptru, Caroline.
+e întoarse şi intră în sala e mese, uşurată să le vaă pe -ereit$ şi Bonnie, şi pe *rances lângă
ele. şi alese mâncarea şi se use la #ete, sim)in cum roşea)a îi ispare in obra7i. Nu voia să o lase pe
Caroline să o supere: n"o să se mai gânească eloc la ea.
> Am #ăcut rost e orarul lui, spuse *rances, #luturân o bucată e $ârtie în timp ce !lena se aşeza
la masă.
> 3ar eu am câteva veşti bune, spuse Bonnie, plină e importan)ă. !lena, ia ascultă aici. ! la clasa
mea e biologie, şi am stat c$iar lângă el. l c$eamă +te#an, +te#an +alvatore, şi e in 3talia, şi stă la
bătrâna oamnă *loers, la marginea oraşului. Bonnie o#tă. ! atât e romantic? Caroline şi"a scăpat
căr)ile şi el i le"a riicat.
!lena se strâmbă.
> Ce neînemânatică e Caroline. Ce altceva s"a mai întâmplat5
> 0ăi, asta"i tot. De #apt, nici n"a vorbit cu ea. ! #oaaaarte misterios, ştii. Doamna !nicott, pro#a6
mea e biologie, a încercat să"l convingă să"şi scoată oc$elarii, ar n"a vrut. A zis că are o problemă
meicală.
> Ce #el e problemă5
> Gabar n"am. 0oate e în #ază terminală şi zilele îi sunt numărate. N"ar #i asta romantic5
> ;$, #oarte, spuse -ereit$.
!lena se uita peste $ârtia lui *rances, muşcânu"şi buza.
> ! în al şaptelea meu curs, 3storia europeană. -ai vine cineva la cursul ăsta5
> !u, spuse Bonnie. 2i cre că şi Caroline. ;$, şi poate şi -att: a zis ceva ieri espre norocul lui
e a"l avea pro#esor pe omnul =anner.
-inunat, îşi spuse !lena, în#igânu"şi #urculi)a in piure. +e părea că al şaptelea curs avea să #ie
etrem e interesant.

+te#an se bucura că orele aproape se terminaseră. oia să iasă in corioarele şi sălile astea e clasă
aglomerate, măcar pentru câteva minute.
Atât e multe min)i. Apăsarea atâtor moele e gânire, atâtea voci mintale care îl încon7urau, toate
îl #ăceau să se simtă ame)it. De mul)i ani nu mai #usese în mi7locul unei asemenea mul)imi.
2i intre toate, o anumită minte ieşea în evien)ă. *usese printre cele care îl urmăriseră în coriorul
principal al şcolii. Nu ştia cum arată, ar personalitatea ei era puternică. !ra convins că ar recunoaşte"o
acă ar veea"o in nou.
Cel pu)in supravie)uise eocamată primei zile ale mascaraei. *olosise 0uterile oar e ouă ori,
şi #oarte pu)in. Dar era obosit şi, recunoscu plin e părere e rău, #lămân. 3epurele nu #usese su#icient.
Avea să"şi #acă gri7i pentru asta mai târziu. 9ăsi ultima sală e clasă şi luă loc. 2i imeiat sim)i in
nou prezen)a acelei min)i speciale.
ucea la marginea conştiin)ei lui, o lumină aurie, ulce şi totuşi vibrantă. 2i, pentru prima oară,
putea localiza #ata e la care venea. +tătea aşezată c$iar în #a)a lui.
n aceeaşi clipă în care gâni asta, ea se întoarse şi el îi văzu #a)a. Cu greu se ab)inu să nu )ipe,
şocat.
Lat$erine? Dar, esigur, nu era posibil. Lat$erine era moartă: şi el o ştia cel mai bine.
2i totuşi, asemănarea era tulburătoare. 0ărul acela blon pal, atât e esc$is la culoare încât
aproape părea să sclipească. 0ielea albă ca laptele, care întoteauna îl #ăcuse să se gânească la lebee,
sau la alabastru, cu o uşoară urmă e roşea)ă pe pome)i. 2i oc$ii% ;c$ii lui Lat$erine avuseseră o
culoare cum el nu mai văzuse nicioată până acum mai întunecată ecât azuriul cerului, la #el e
intensă ca şi pietrele e lapislazuli in bana ei e păr. *ata asta avea aceiaşi oc$i.
2i erau a)inti)i asupra lui, în vreme ce ea zâmbea.
şi luă repee privirea e la acel zâmbet. -ai mult ecât orice, nu voia să se gânească la
Lat$erine. Nu voia să se uite la #ata care îi aucea aminte e ea, şi nu voia să"i mai simtă prezen)a.
<ămase cu oc$ii la bancă, blocânu"şi mintea cât putu e tare. 2i în cele in urmă, încet, #ata se
întoarse in nou cu spatele la el.
+e sim)ea 7ignită. C$iar şi prin bloca7ele min)ii, el sim)ea asta. Dar nu"i păsa. De #apt, c$iar se
bucura, şi spera că aşa o să stea eparte e el. n a#ară e asta, nu avea nici un sentiment pentru ea.
Continuă să şi"o repete în gân, pe cân stătea aşezat în bancă, #ără să auă vocea monotonă şi
bâzâită a pro#esorului. Dar a7ungea până la el un par#um uşor E violete, îşi spuse. 3ar gâtul ei alb şi
elicat era aplecat easupra căr)ii, şi părul blon îi căea e"o parte şi e alta a lui.
Cu #urie şi #rustrare, recunoscu acea senza)ie cunoscută în in)i E mai egrabă o zvâcnire sau o
#urnicătură ecât o urere. !ra #oame, un anumit #el e #oame. 2i nu una pe care avea să şi"o potolească
prea curân.
0ro#esorul măsura încăperea în lung şi"n lat ca un i$or, punân întrebări, şi +te#an îşi concentră în
mo eliberat aten)ia asupra lui. a început #u neumerit, căci eşi nici unul intre elevi nu ştia
răspunsurile, întrebările continuau să vină. Apoi în)elese că acesta era scopul omului. +ă"i #acă e râs
pe elevi pentru ceea ce nu ştiau.
Acum îşi găsise o altă victimă, o #ată micu)ă cu o mul)ime e bucle roşu"înc$is şi o #e)işoară în
#ormă e inimă. +te#an privi scârbit cum pro#esorul o $ăr)uia cu întrebări. *ata avea un aer 7alnic cân
pro#esorul se întoarse cu spatele la ea pentru a se aresa clasei
> n)elege)i acum ce vreau să spun5 Cree)i că sunte)i grozavi: sunte)i în ultimul an, aproape
absolven)i. !i bine, o să vă spun că unii intre voi nu sunte)i gata nici măcar grăini)a s"o absolvi)i. Ca
ea? Arătă cu mâna către #ata cu păr roşcat. Gabar n"are e <evolu)ia #ranceză. Cree că -aria
Antoaneta a #ost o ivă a #ilmului mut?
!levii in 7urul lui +te#an se #oiau stân7eni)i. +im)ea resentimentele in mintea lor, şi umilin)a. 2i
teama. Cu to)ii se temeau e omule)ul acesta slab, cu oc$i e nevăstuică, până şi băie)ii solizi care erau
mai înal)i ecât el.
> Bun, $ai să încercăm cu o altă perioaă. 0ro#esorul se întoarse in nou către #ata pe care o
interoga, în timpul <enaşterii% +e întrerupse. 2tii ce e <enaşterea, nu5 0erioaa intre secolele al
treisprezecelea şi al şaptesprezecelea, în care !uropa a reescoperit marile iei ale 9reciei şi <omei
antice. 0erioaa care a at lumii mul)i intre cei mai mari artişti şi gânitori ai !uropei.
*ata încuviin)ă in cap cu un aer con#uz şi pro#esorul continuă
> n timpul <enaşterii, ce #ăceau la şcoală elevii e vârsta ta5 !i5 Ai vreo iee5 0o)i să g$iceşti5
*ata îng$i)i noul in gât, apoi, cu o umbră e zâmbet, spuse
> Jucau #otbal5
Auzin râsetele clasei, #a)a pro#esorului se întunecă.
> Nici gân? rosti el tăios şi clasa se linişti. Crezi că asta e o glumă5 !i bine, în acel timp, elevii
e vârsta ta cunoşteau e7a #oarte bine mai multe limbi străine. +tăpâneau logica, matematica,
astronomia, #iloso#ia şi gramatica. !rau gata să meargă mai eparte la o universitate, în care #iecare
curs era preat în latină. *otbalul era c$iar ultimul lucru%
> +cuza)i"mă.
ocea calmă îl opri pe pro#esor în mi7locul iscursului. =oată lumea se întoarse să îl privească pe
+te#an.
> Ce5 Ce"ai spus5
> Am spus scuza)i"mă, repetă +te#an, sco)ânu"şi oc$elarii şi riicânu"se în picioare. Dar vă
înşela)i. !levii in <enaştere erau încura7a)i să participe la 7ocuri sportive. !rau învă)a)i că o minte
sănătoasă are nevoie şi e un corp sănătos. 2i cu siguran)ă 7ucau sporturi e ec$ipă, precum cric$et,
tenis E şi c$iar şi #otbal. +e întoarse către #ata cu păr roşcat şi îi zâmbi, şi ea îi răspunse cu un zâmbet
plin e recunoştin)ă. Apoi +te#an aăugă către pro#esor Dar cele mai importante lucruri pe care le
învă)au erau bunele maniere şi polite)ea. +unt sigur că manualul vă va spune asta.
!levii rân7eau. 0ro#esorul se înroşise la #a)ă şi începu să se bâlbâie #urios. Dar +te#an continuă să"l
privească în oc$i, şi upă un alt minut pro#esorul #u cel care se uită în altă parte.
+e auzi clopo)elul.
+te#an îşi puse repee oc$elarii şi îşi strânse căr)ile. De7a atrăsese mai multă aten)ie asupra lui
ecât trebuia, şi nu voia să #ie obligat să o privească in nou pe #ata blonă. 2i, pe urmă, trebuia să iasă
repee e aici sim)ea e7a în vene acea arsură #amiliară.
Cân a7unse la uşă, cineva strigă
> Gei? C$iar 7ucau #otbal pe atunci5
Nu rezistă şi aruncă un zâmbet larg peste umăr
> ;$, a. @neori cu capetele retezate ale prizonierilor e război.
!lena îl urmări plecân. i întorsese spatele în mo eliberat. ; umilise inains, şi asta în #a)a lui
Caroline, care pânea asemenea unui şoim. +im)i cum lacrimile îi ar în oc$i, ar în acea clipă un
singur gân o stăpânea.
a pune mâna pe el, c$iar acă asta avea să o omoare. C$iar acă asta îi omora pe amânoi, va #i al
ei.

Capitolul '
0rimele licăriri ale zorilor vârstau cerul întunecat al nop)ii cu roz şi vere pal. +te#an privea e la
#ereastra camerei sale in pensiune. nc$iriase această cameră pentru trapa in tavan, o trapă care se
esc$iea pe o plat#ormă e pe acoperiş. Acum uşa aceea era esc$isă şi un vânt rece su#la pe scara e
sub ea. +te#an era îmbrăcat, ar nu pentru că se trezise evreme, ci pentru că nici nu se culcase.
=ocmai se întorsese in păure, şi pe o latură a g$etei mai avea lipite câteva bucă)ele e #runză
umeă. e înepărtă cu gri7ă. Auzise comentariile elevilor cu o zi în urmă şi ştia că îi priviseră lung
$ainele E întoteauna se îmbrăca #oarte bine E, nu oar in vanitate, ci pentru că aşa se cuvenea.
0receptorul lui îi spusese aeseori @n aristocrat trebuie să se îmbrace pe măsura pozi)iei sale. Dacă nu
o #ace, înseamnă că îşi arată ispre)ul pentru ceilal)i. =oată lumea are un loc în lume, iar locul lui #usese
oată în rânul nobilimii. ;ată.
De ce se mai gânea la lucrurile astea5 +igur, ar #i trebuit să"şi ea seama că acă 7uca rolul unui
elev, asta avea să"i aucă aminte e vremea cân #usese cu aevărat elev. Acum amintirile îl copleşeau,
intens, cu repeziciune, ca şi cum #runzărea paginile unui 7urnal şi privirea lui prinea, ici şi colo, câte
un paragra#. @na în special îi apăru vie c$ipul tatălui său cân Damon anun)ase că renun)a la
universitate. N"o să uite nicioată acel moment. Nu"l mai văzuse nicicân atât e #urios pe tatăl său%
/Cum aică nu te mai uci5
9iuseppe era un om rept, ar se aprinea uşor, şi #iul său mai mare îi stârnea întoteauna latura
violentă.
*iul acela îşi ştergea acum buzele cu o batistă e mătase e culoarea şo#ranului.
/Creeam că până şi tu ai putea în)elege o propozi)ie atât e simplă, tată, spuse el. /rei să )i"o
repet în latină5
/Damon%, începu +te#an crispat, îngrozit e această lipsă e respect.
Dar tatăl îl întrerupse.
/Ceea ce"mi spui tu acum e că eu, 9iuseppe, conte i +alvatori, va trebui să au oc$ii cu prietenii
mei ştiin că #iul meu e un scioparto5 @n iresponsabil5 @n trânav care nu îşi auce contribu)ia
#olositoare la bunăstarea *loren)ei5
+ervitorii se retrăgeau încet în #a)a #uriei crescâne a lui 9iuseppe.
Damon nici nu clipi.
/Aşa se pare. Asta acă îi po)i numi prieteni pe to)i cei care î)i cântă osanale în speran)a că le vei
împrumuta bani.
/+porco parassita? strigă 9iuseppe, riicânu"se in scaun. /Nu a7unge că atunci cân eşti la
şcoală î)i iroseşti timpul şi banii5 ;$, a, ştiu totul espre 7ocurile e noroc, espre be)ii şi #emei. 2i
ştiu că acă n"ar #i #ost secretarul tău şi preceptorii tăi, ai #i ratat #iecare curs. Dar acum vrei să mă #aci
cu totul e ruşine. 2i e ce5 De ce5 -âna lui mare se riică brusc şi îl apucă pe Damon e bărbie. /Ca
să te po)i întoarce la partiele tale e vânătoare cu şoimi şi copoi5
+te#an trebuia să recunoască Damon nici măcar nu tresări. <ămase nemişcat în strânsoarea tatălui
său, un aristocrat in cap până"n picioare, e la bereta e o simplitate elegantă e pe capul său până la
pelerina tivită cu $ermină şi panto#ii in piele moale.
Buza superioară îi era arcuită cu o arogan)ă eplină.
De ata asta ai mers prea eparte, îşi spuse +te#an, privinu"i pe cei oi bărba)i care se în#runtau
in priviri. De ata asta nici măcar tu n"ai să #ii în stare să ieşi cu #a)a curată intr"o asemenea treabă
#olosinu")i #armecul.
Dar c$iar atunci se auzi un pas uşor în pragul camerei e lucru. +te#an se întoarse şi #u orbit e
oc$ii e lapislazuli, mărgini)i e gene ese. !ra Lat$erine. =atăl ei, baronul von +artzsc$il, o
ausese in tărâmurile reci ale prin)ilor germani în )inutul rural al 3taliei, sperân că asta o va a7uta să
îşi revină upă o lungă boală. 2i in ziua în care sosise Lat$erine, totul se sc$imbase pentru +te#an.
/mi cer iertare. N"am vrut să eran7ez. ocea ei era ulce şi limpee. *ăcu o mişcare uşoară
înapoi către uşă, ca şi cum ar #i vrut să plece.
/Nu, nu pleca. <ămâi, spuse repee +te#an.
oia să spună mai multe, să o ia e mână E ar nu înrăznea. Nu în prezen)a tatălui său. =ot ce
putea să #acă era să privească lung în acei oc$i albaştri ca nişte geme, ce erau riica)i către el.
/Da, rămâi, spuse 9iuseppe, şi +te#an văzu că epresia #urioasă a tatălui său se calmase şi el îi
ăuse rumul lui Damon. *ăcu un pas înainte, înreptânu"şi #alurile grele ale robei sale lungi,
garnisită cu blană.
/=atăl tău ar trebui să se întoarcă astăzi e la treburile lui in oraş şi va #i încântat să te vaă. Dar
obra7ii tăi sunt palizi, micu)ă Lat$erine. +per că nu eşti iarăşi bolnavă5
/2ti)i că întoteauna sunt paliă, omnule. Nu #olosesc resuri precum înrăzne)ele voastre #ete
italiene.
/N"ai nevoie e ele, spuse +te#an înainte să se poată opri, şi Lat$erine îi zâmbi. !ra atât e
#rumoasă. +te#an sim)i o urere în piept.
=atăl lui continuă
/2i te vă prea pu)in în timpul zilei. Atât e rar ne o#eri plăcerea companiei tale înainte e amurg.
/Am stuiile şi rugăciunile pe care să le #ac în camera mea, omnule, spuse încet Lat$erine,
lăsânu"şi genele lungi în 7os.
+te#an ştia că asta nu era aevărat. Dar nu spuse nimic: nu avea să"i trăeze nicioată secretul. !a
riică in nou privirea către tatăl lui.
/Dar acum sunt aici, omnule.
/Da, a, e aevărat. 2i trebuie să mă îngri7esc ca în seara aceasta să avem o cină #oarte specială în
cinstea întoarcerii tatălui tău. Damon% noi oi o să vorbim mai târziu.
9iuseppe îi #ăcu semn unui servitor şi ieşi cu paşi mari in încăpere, iar +te#an se întoarse încântat
spre Lat$erine, căci rareori puteau vorbi #ără prezen)a tatălui lui sau a lui 9uren, trupeşa ei oică
germană.
Dar ceea ce +te#an văzu în acea clipă #u ca o lovitură puternică în stomac. Lat$erine zâmbea E acel
zâmbet uşor, tainic, pe care aeseori i"l aresa. Doar că acum nu se uita la el. 0rivirea ei era înreptată
spre Damon.
n acel moment, +te#an îl urî pe #ratele lui, îi urî #rumuse)ea întunecată şi gra)ia şi senzualitatea
care atrăgeau #emeile către el precum o #lacără atrage #luturii e noapte. n acea clipă vru să"l lovească
pe Damon, să istrugă pentru toteauna #rumuse)ea aceea. n sc$imb, trebui să stea acolo şi să o
privească pe Lat$erine cum se înreaptă încet către #ratele lui, pas cu pas, cu roc$ia ei lungă e brocart
atingân cu un #oşnet uşor paroseala e piatră.
2i, în vreme ce el privea, Damon întinse o mână spre Lat$erine, avân pe buze zâmbetul nemilos al
trium#ului%
 +te#an se întoarse cu o mişcare bruscă e la #ereastră.
De ce esc$iea răni vec$i5 Dar, c$iar pe cân îşi spunea asta, scoase e sub cămaşă lan)ul sub)ire
e aur pe care îl purta la gât. -ângâie cu egetul mare şi arătătorul inelul atârnat e el, apoi îl riică în
sus, în lumină.
Cercul îngust era lucrat cu măiestrie în aur, iar cele cinci secole scurse nu îi şterseseră strălucirea.
Avea încrustată în el o singură piatră, un lapislazuli e mărimea ung$iei e la egetul mic al lui +te#an.
Acum el se uită la piatră, apoi la inelul greu e argint, tot cu lapislazuli, e pe mâna lui, şi sim)i în piept
o urere #amiliară.
Nu putea uita trecutul, şi e #apt nici nu orea asta. n ciua a tot ce se întâmplase, îşi amintea cu
ragoste e Lat$erine. Dar eista o amintire pe care trebuia să nu o tulbure, o pagină a 7urnalului pe
care trebuia să nu o întoarcă. Dacă ar trebui să retrăiască acea oroare, acea% monstruozitate, ar
înnebuni. a #el cum înnebunise e urere în acea zi, acea ultimă zi, cân îşi privise propria amnare%
+te#an se rezemă e #ereastră, lipinu"şi #runtea e geamul rece. 0receptorul lui avea o altă vorbă
<ăul nu"şi va găsi nicicân pacea. 0oate că va trium#a, ar nu"şi va găsi nicicân pacea.
;are e ce venise în *ell6s C$urc$5
+perase să găsească aici pacea, ar asta era imposibil. Nu va #i nicioată acceptat, nu se va linişti
nicioată. Nu putea sc$imba ceea ce era.

n iminea)a aceea, !lena se trezi mai evreme ecât e obicei. ; auzea pe mătuşa Juit$ #oinu"se
prin camera ei, pregătinu"se să"şi #acă uşul. -argaret încă mai ormea, g$emuită ca un şoricel în
patul ei. !lena trecu #ără zgomot prin #a)a uşii, pe 7umătate esc$isă, e la camera surorii ei mai mici şi
o luă e"a lungul coriorului pentru a ieşi in casă.
Aerul era proaspăt şi limpee în iminea)a asta: în gutui nu se a#lau ecât obişnuitele gai)e şi
vrăbii. !lena, care cu o seară înainte se culcase cu o urere năucitoare e cap, îşi riică #a)a către cerul
azuriu #ără nori şi respiră aânc.
+e sim)ea mult mai bine ecât se sim)ise ieri. i promisese lui -att că se întâlneşte cu el înainte e
şcoală şi, eşi nu aştepta cu nerăbare întâlnirea asta, era convinsă că totul avea să #ie în regulă.
-att locuia la oar ouă străzi e liceu. !ra o casă simplă, cu bârne in lemn, la #el ca toate
celelalte e pe acea straă, poate oar că leagănul e pe verană era pu)in mai tocit, vopseaua ceva mai
co7ită. -att era e7a a#ară, şi pentru o clipă inima ei bătu mai tare la veerea lui, aşa cum #ăcuse
întoteauna.
-att era #rumuşel. Nu eista nici o înoială în acest sens. Nu în #elul acela uluitor, aproape
tulburător în care% în care arătau unii bărba)i, ci într"un #el american, sănătos. -att GoneMcutt era sută
la sută american. 0ărul lui blon era tuns scurt, aşa cum îl aveau to)i cei in ec$ipa e #otbal, şi era
bronzat pentru că muncise în aer liber la #erma bunicilor săi. Avea oc$i albaştri, cu o privire esc$isă şi
cinstită. Dar astăzi, cân îşi întinse bra)ele către !lena pentru a o cuprine uşor, oc$ii lui erau cam
trişti.
> rei să intri5
> Nu. Gai să ne plimbăm pu)in, spuse !lena. 0orniră unul lângă altul, #ără să se atingă. +traa era
mărginită e ar)ari şi nuci, iar aerul încă era plin e tăcerea imine)ii. !lena îşi privea picioarele
înaintân pe trotuarul u, sim)inu"se intr"oată nesigură. Nu ştia cum să înceapă.
> Nu mi"ai povestit încă nimic espre *ran)a, spuse el.
> ;$, a #ost grozav, răspunse !lena. +e uită cu coaa oc$iului la -att şi el stătea cu privirile
înreptate în 7os, către trotuar. =otul acolo a #ost grozav, continuă ea, încercân să aune ceva
entuziasm în voce. ;amenii, mâncarea, totul. A #ost c$iar%
ocea i se stinse şi râse nervos.
> -a. 2tiu. 9rozav, înc$eie el în locul ei. -att se opri şi rămase uitânu"se în 7os, la tenişii lui
roşi în vâr#. !lena îi recunoscu, erau aceiaşi e anul trecut. *amilia lui -att o ucea greu: poate că nu
putuse să"şi permită o perec$e nouă. <iică privirea şi"i văzu oc$ii albaştri a)inti)i asupra c$ipului ei.
 > 2tii, tu ară)i grozav acum, spuse el. !lena esc$ise gura, brusc panicată, ar el continuă.
> 2i cre că vrei să"mi spui ceva.
!a îl privi lung, şi el zâmbi, un zâmbet strâmb, 7alnic. Apoi îşi întinse iar bra)ele către ea.
> ;$, -att, spuse !lena, îmbră)işânu"l strâns. Apoi se ău înapoi ca să"l privească în #a)ă. -att,
eşti cel mai răgu) băiat pe care l"am cunoscut vreoată. Nu te merit.
> ;$, eci e"asta mă părăseşti, spuse -att cân porniră mai eparte. 0entru că sunt prea bun
pentru tine. =rebuia să"mi au seama e asta mai emult.
!a îi trase un g$iont în bra).
> Nu, nu e"asta, şi nu te părăsesc. ; să rămânem prieteni, a5
> ;$, sigur. ;$, absolut.
> 0entru că mi"am at seama că asta suntem. +e opri şi riică in nou privirea către el. 0rieteni
buni. Gaie, -att, #ii sincer, nu asta sim)i pentru mine5
!l o privi lung, apoi îşi înăl)ă oc$ii la cer.
> 0ot să invoc al Cincilea Amenament5 spuse. 2i aăugă, pe cân #a)a !lenei se lungea Asta n"
are nimic e"a #ace cu tipul ăla nou, nu5
> Nu, spuse !lena upă o uşoară ezitare, apoi aăugă repee Nici nu l"am cunoscut încă. Nu"l
ştiu.
> Dar vrei să"l cunoşti. Nu, nu spune nimic. ; cuprinse cu un bra) şi o întoarse uşor către el. Gai
să mergem la şcoală. Dacă mai avem timp, poate o să")i iau o gogoaşă.
a un moment at, ceva se mişcă în nucul pe sub care tocmai treceau. -att #luieră şi arătă cu
egetul.
> 3a uită"te? Cea mai mare cioară pe care am văzut"o vreoată.
!lena riică privirea, ar cioara ispăruse.
n acea zi, şcoala se ovei pentru !lena oar un loc în care să"şi revizuiască planul.
Diminea)a, se trezise ştiin #oarte bine ce avea e #ăcut. 3ar acum auna cât e multe in#orma)ii
putea espre +te#an +alvatore. Ceea ce nu era greu, pentru că toată lumea e la /<obert !. ee vorbea
espre el.
Devenise un #apt binecunoscut că ieri avusese un soi e con#runtare cu secretara responsabilă cu
amiterile. 3ar astăzi #usese c$emat la biroul irectorului. Ceva în legătură cu actele lui. Dar irectorul
îl trimisese înapoi la clasă upă, se spunea, o convorbire interna)ională cu <oma E sau era
Oas$ingtonul5P şi totul părea să #ie în regulă acum. Cel pu)in o#icial.
Cân !lena a7unse la cursul e 3storie europeană în acea upă"amiază, #u întâmpinată e un #luierat
în surină pe corior. DicF Carter şi =Mler +malloo piereau vremea pe acolo. Doi iio)i notorii, îşi
spuse ea, ignorân #luieratul şi privirile lor $olbate. Cei oi erau convinşi că acă #ăceau parte in
ec$ipa e #otbal a universită)ii erau iolii #etelor. <ămase cu oc$i la ei pe cân străbătea alene
coriorul, trecânu"şi in nou ru7ul peste buze şi 7ucânu"se cu puriera.
i ăuse instruc)iuni speciale lui Bonnie, şi planul era gata e pus în aplicare în momentul cân
+te#an îşi #ăcea apari)ia. ;glin7oara purierei îi o#erea o veere per#ectă asupra coriorului in spatele
ei.
2i totuşi, într"un #el sau altul nu"l zări la timp. +e pomeni eoată cu el alături, şi înc$ise puriera
cu zgomot în vreme ce el trecea mai eparte. oia să"l oprească, ar înainte să o poată #ace se întâmplă
ceva. +te#an se crispă E sau, cel pu)in, se sim)i o pruen)ă în el. C$iar atunci DicF şi =Mler se opriseră în
#a)a uşii clasei une aveau ora e 3storie. Blocân rumul.
=icăloşi notorii, îşi spuse !lena. *urioasă, se uită urât la ei peste umărul lui +te#an.
Cei oi se amuzau e 7oc, stân rezema)i într"o rână e canatul uşii, pre#ăcânu"se că nu"l vă pe
+te#an, care se a#la în #a)a lor.
> +cuza)i"mă.
!ra acelaşi ton pe care îl #olosise şi cu pro#esorul e istorie E calm, etaşat.
> +cuuzi5 #ăcu =Mler în #alset. +cuuzi"mi5 -i scuuzi5 Jacuzzi5
 2i cei oi râseră.
!lena văzu muşc$ii încorânu"se sub tricoul in #a)a ei. Asta era total nerept amânoi erau mai
înal)i ecât +te#an, iar =Mler era e ouă ori mai lat.
> ! vreo problemă aici5
!lena #u la #el e surprinsă ca şi băie)ii să auă o voce în spatele ei. +e întoarse şi îl văzu pe -att.
;c$ii lui albaştri aveau o privire ură.
!lena îşi muşcă buzele pentru a"şi înăbuşi un zâmbet, văzân cum =Mler şi DicF se mişcă încet şi cu
ciuă in uşă. Bunul ei prieten -att, îşi spuse ea. Dar acum bunul ei prieten -att intră în clasă alături
e +te#an, şi ea rămase în urma lor, privinu"i. Cân ei se aşezară, ea se strecură în banca in spatele lui
+te#an, e une îl putea privi #ără să #ie la rânul ei urmărită. 0lanul ei trebuia să aştepte până la
s#ârşitul orei.
-att se 7uca încet cu nişte monee in buzunar, ceea ce însemna că voia să spună ceva şi nu ştia
cum.
> Aăă% auzi, începu el în cele in urmă, stân7enit. =ipii ăia, ştii%
+te#an râse, un râs amar.
> Cine sunt eu să"i 7uec5
n vocea lui se sim)ea mai multă emo)ie ecât auzise până atunci !lena, c$iar şi atunci cân vorbise
cu omnul =anner. 3ar acea emo)ie era pură ne#ericire.
> ;ricum, e ce aş #i bine"venit aici5 înc$eie el, aproape ca pentru sine.
> De ce n"ai #i5 -att îl privise cu aten)ie pe +te#an: acum mailarul lui #erm îi arăta $otărârea.
Ascultă, zise. orbeai ieri espre #otbal. !i bine, cel mai bun O<, atacant, al nostru şi"a rupt un
ligament ieri upă"amiază şi avem nevoie e un înlocuitor. +elec)iile sunt în upă"masa asta. Ce zici5
> !u5 întrebă +te#an, luat pe nepregătite. A$% Nu ştiu acă pot.
> 0o)i să alergi5
> Dacă pot%5 +te#an se întoarse pe 7umătate spre -att şi !lena văzu o umbră e zâmbet pe
buzele lui. Da.
> 0o)i să prinzi mingea5
> Da.
> Asta e ceea ce are e #ăcut un O<. !u sunt QB, căpitanul. Dacă po)i să prinzi mingea pe care )i"
o arunc eu şi alergi cu ea, atunci po)i să 7oci.
> n)eleg.
Acum +te#an c$iar zâmbea şi, eşi gura lui -att era serioasă, oc$ii lui râeau. !lena îşi ău seama
că era geloasă, şi #u uimită e propria ei reac)ie. !ista o călură între cei oi băie)i care o ecluea pe
ea.
Dar în clipa următoare zâmbetul lui +te#an ispăru şi el spuse istant
> -ul)umesc% ar nu. Am alte obliga)ii.
n acel moment sosiră Bonnie şi Caroline şi ora începu.
n vreme ce =anner vorbea espre !uropa, !lena îşi repeta /Bună. !u sunt !lena 9ilbert. *ac parte
in Comitetul e întâmpinare al elevilor in ultimul an, şi am primit sarcina e a")i arăta şcoala. +per că
nu vrei să am probleme şi să nu mă laşi să"mi #ac treaba, nu5 3ar aceste ultime cuvinte trebuiau rostite
cu oc$ii mari, rugători E ar asta oar acă el ar a semne că încearcă să scape. 0ractic, era o manevră
absolut sigură. +te#an părea gata întoteauna să sară în a7utorul omni)elor a#late la anang$ie.
0e la 7umătatea orei, #ata care stătea în reapta ei îi strecură un bilet. !lena îl es#ăcu şi recunoscu
scrisul rotun şi copilăresc al lui Bonnie. +cria /Am )inut"o pe C. eparte cât e mult am putut. Ce s"a
întâmplat5 A mers555
!lena riică privirea şi o văzu pe Bonnie răsucinu"se în banca ei in primul rân. !lena arătă spre
bilet şi clătină in cap, şoptin /După oră.
3 se păru că urează un secol până ce =anner le ău ultimele inica)ii espre comunicările orale şi
puse capăt orei. Apoi toată lumea se riică imeiat. Acum, îşi spuse !lena şi, cu inima bătânu"i
puternic, păşi $otărâtă şi se opri în calea lui +te#an, blocân intervalul pentru ca el să nu poată trece pe
lângă ea.
a #el ca DicF şi =Mler, îşi spuse, sim)in o orin)ă isterică e a c$icoti. <iică privirea şi escoperi
că oc$ii ei erau eact în reptul gurii lui.
n acea clipă mintea i se goli. ;are ce trebuia să spună5 Desc$ise gura şi, într"un #el sau altul,
cuvintele pe care le tot repetase începură să se reverse
> Bună. !u sunt !lena 9ilbert. *ac parte in Comitetul e întâmpinare al elevilor in ultimul an,
şi am primit sarcina%
> mi pare rău, n"am timp.
0entru o clipă, nu"i veni să creaă că el vorbea, că nu o lăsa nici măcar să termine ce avea e spus.
9ura ei continuă iscursul.
> % e a")i arăta şcoala%
> mi pare rău, nu pot. =rebuie să% să a7ung la selec)ii. +te#an se întoarse către -att, care stătea
alături cu un aer uimit. Ai spus că sunt c$iar upă ore, nu5
> Da, răspunse -att încet. Dar%
> Atunci ar trebui s"o iau in loc. 0oate că"mi ară)i une trebuie să merg.
-att se uită nea7utorat la !lena, apoi riică in umeri.
> 0ăi% +igur. Gaie.
Aruncă o privire peste umăr pe cân se înepărtau. +te#an nu se uită înapoi.
!lena se trezi încon7urată e un cerc e observatori interesa)i, printre care şi Caroline, care îi
zâmbea compătimitor. +im)i o amor)eală în trup şi un no în gât. Nu mai putea rămâne acolo nici o
secună în plus. +e răsuci şi ieşi cât putu e repee in încăpere.

Capitolul 4
Cân !lena a7unse la ulapul ei, amor)eala începea să"i treacă şi noul in gâtul ei amenin)a să se
trans#orme în lacrimi. Dar nu avea să plângă la şcoală, îşi spuse, în nici un caz. După ce"şi înc$ise
ulapul, se înreptă spre ieşirea principală.
!ra a oua zi la rân cân pleca e la şcoală imeiat ce suna clopo)elul upă ultima oră, şi pleca
singură. -ătuşa Juit$ va #i total neumerită. Dar cân !lena a7unse acasă, văzu că maşina mătuşii
Juit$ nu se a#la pe alee E probabil că se usese la pia)ă cu -argaret. Casa era tăcută şi ti$nită cân
!lena intră.
+e bucură pentru acea linişte: voia să #ie singură acum. Dar, pe e altă parte, nu prea ştia ce să #acă
singură. Acum, cân în s#ârşit putea să plângă, escoperi că lacrimile nu voiau să"i curgă. şi lăsă
rucsacul pe poea în $olul e la intrare şi intră încet în living.
!ra o încăpere #rumoasă, impresionantă, singura parte a casei, în a#ară e camera !lenei, care
apar)inea structurii originare. Acea primă casă #usese construită înainte e 1RS1 şi arsese aproape
complet în timpul <ăzboiului Civil. =ot ce putuse să #ie salvat a #ost această cameră, cu şemineul ei
bogat împoobit, încarat e muluri, şi marele ormitor e easupra. +trăbunicul tatălui !lenei
construise practic o nouă casă în continuarea lor, şi e atunci #amilia 9ilbert locuise aici.
!lena se întoarse şi se uită a#ară pe una in #erestrele care se întineau in tavan până la poea.
+ticla era atât e vec$e încât era groasă şi uşor vălurită, şi tot ce se veea prin ea era istorsionat,
ânu")i #alsa impresie c"ai #i uşor ame)it. !lena îşi aminti e prima ată cân tatăl ei îi arătase sticla
aceea vec$e şi vălurită, cân #usese mai mică ecât era -argaret acum. Noul in gât era iar acolo, ar
lacrimile tot nu voiau să vină. =otul în ea era contraictoriu. Nu voia pe nimeni lângă ea şi totuşi
singurătatea o urea. oia să se gânească, ar acum, cân încerca să o #acă, gânurile îi #ugeau
eparte, la #el ca nişte şoareci e o bu#ni)ă albă.
 Bu#ni)ă albă% pasăre e praă% mâncător e stârvuri% cioară, se gâni ea. /Cea mai mare cioară
pe care am văzut"o vreoată, spusese -att.
+im)i in nou o usturime în oc$i. Bietul -att. l rănise, ar el se purtase minunat. C$iar #usese
răgu) cu +te#an.
+te#an. ; bătaie e inimă mai puternică, care îi ause în oc$i ouă lacrimi #ierbin)i. @ite, în s#ârşit
plângea. 0lângea e #urie şi umilin)ă şi #rustrare E şi mai ce5
De #apt, ce pieruse astăzi5 Ce sim)ea ea cu aevărat pentru străinul ăsta, acest +te#an +alvatore5
!ra o provocare, a, şi asta îl #ăcea să pară i#erit, interesant. +te#an era eotic% incitant.
Ce ciuat, eact asta îi spuneau uneori băie)ii !lenei că era ea. 3ar mai apoi a#la e la ei, sau e la
prietenii sau surorile lor, cât e agita)i erau înainte e a ieşi la o întâlnire cu ea, cum li se umezeau
palmele şi aveau #luturi în stomac. Ast#el e poveşti i se păruseră întoteauna amuzante !lenei. Nici un
băiat nu o #ăcuse vreoată să se simtă nervoasă.
Dar astăzi, cân vorbise cu +te#an, îşi sim)ise pulsul accelerânu"se şi picioarele moi. 0almele i se
umeziseră. 3ar în stomac nu avusese #luturi E ci lilieci.
!ra oare interesată e tipul ăsta pentru că o #ăcea să se simtă nervoasă5 Nu e un motiv prea bun,
!lena, îşi spuse ea. De #apt, e un motiv #oarte prost.
Dar mai era şi gura aceea. 9ura aceea parcă sculptată care îi înmuia genunc$ii e cu totul altceva
ecât nervozitate. 2i părul întunecat ca noaptea E egetele ei voiau să se împleticească prin moliciunea
lui. =rupul acela zvelt, musculos, picioarele lungi% şi vocea. ocea lui era cea care o #ăcuse ieri să ia
$otărârea să #ie al ei. ocea lui #usese rece şi ispre)uitoare cân îi vorbise omnului =anner, ar cu
toate acestea ciuat e irezistibilă. !lena se întrebă acă putea şi vocea eveni întunecată ca noaptea, şi
cum ar suna rostinu"i numele, şoptinu"i numele%
> !lena?
!lena tresări, şi reveria se estramă. Dar nu +te#an +alvatore era cel care o striga, ci mătuşa Juit$
bătân la uşa in #a)ă.
> !lena5 !lena? se auzi şi vocea lui -argaret, ascu)ită şi sub)ire. !şti acasă5
!lena se sim)i in nou copleşită e ne#ericire şi se uită în 7urul ei prin bucătărie. Nu putea #ace #a)ă
acum întrebărilor îngri7orate ale mătuşii Juit$ şi nici veseliei inocente a lui -argaret. Nu cân avea
genele ue e lacrimi şi cân stătea gata să izbucnească in nou în plâns. ntr"o #rac)iune e secună se
$otărî şi se #urişă în tăcere a#ară pe uşa in spate c$iar în clipa în care se înc$iea uşa in #a)ă.
+trăbătu verana in spate, iar în curte ezită. Nu voia să vaă pe nimeni cunoscut. Dar une se
putea uce pentru a #i singură5
<ăspunsul veni aproape în aceeaşi clipă. Bineîn)eles. ; să se ucă să"i vaă pe mami şi tati.
!ra un rum estul e lung, aproape până la marginea oraşului, ar în ultimii trei ani evenise
#amiliar pentru !lena. =recu peste 0oul OicFerM şi urcă ealul, pe lângă biserica în ruine, apoi coborî
în mica vale e sub ea.
0artea aceasta a cimitirului era #oarte îngri7ită, oar partea mai vec$e #usese lăsată oarecum e
izbelişte. Aici, iarba era tunsă cu gri7ă, iar buc$etele e #lori alcătuiau pete vesele e culoare. !lena se
aşeză lângă lespeea mare e marmură pe care era gravat numele /9ilbert.
> Bună, mami, bună, tati, şopti ea.
+e aplecă pentru a lăsa în #a)a lespezii o #loare purpurie e sporul casei pe care o culesese pe rum.
Apoi îşi strânse picioarele sub ea şi rămase acolo.
enise e multe ori aici upă accient. a vremea accientului e maşină -argaret avea oar un
an: nu şi"i aucea prea bine aminte. Dar !lena avea multe amintiri. Acum mintea ei porni să rătăcească
printre aceste amintiri, şi noul in gâtul ei se #ăcu mai mare, şi lacrimile porniră mai uşor. ncă le mai
sim)ea mult lipsa. -ama, atât e tânără şi e #rumoasă, şi tata, cu zâmbetul care îi încre)ea oc$ii.
Desigur, !lena era norocoasă să o aibă pe mătuşa Juit$. Nu orice mătuşă ar #i renun)at la slu7ba ei
şi s"ar #i mutat înapoi într"un orăşel ca să aibă gri7ă e ouă nepoate or#ane. 3ar <obert, logonicul
mătuşii Juit$, era mai egrabă un tată vitreg pentru -argaret ecât un viitor unc$i prin căsătorie.
 Dar !lena îşi amintea e părin)ii ei. a un moment at, c$iar upă înmormântare, venise aici ca să
)ipe #urioasă la ei, supărată pe ei pentru că #useseră atât e proşti să se lase omorâ)i. 0e vremea aceea nu
o cunoştea prea bine pe mătuşa Juit$ şi sim)ise că nu mai eista nici un loc pe lumea asta care să #ie al
ei.
2i acum, care era locul ei5 se întrebă ea. <ăspunsul cel mai simplu era aici, în *ell6s C$urc$, une
trăise toată via)a. Dar în ultima vreme răspunsul acesta păruse greşit. n ultima vreme sim)ise că trebuie
să mai eiste ceva pentru ea în lume, un loc pe care să îl recunoască imeiat şi pe care să îl consiere
acasă.
; umbră căzu asupra ei şi !lena riică privirea, speriată. 0entru o clipă, cele ouă siluete care
stăteau lângă ea părură străine, ne#amiliare, vag amenin)ătoare. <ămase privinu"le, încremenită.
> !lena, spuse a#ectată silueta mai măruntă, cu mâinile în şoluri, câteoată îmi #ac atâtea gri7i
pentru tine, zău că a.
!lena clipi şi apoi râse scurt. !rau Bonnie şi -ereit$.
> Ce trebuie să #acă cineva pentru a avea pu)ină intimitate pe aici5 spuse ea în timp ce #etele se
aşezau.
> +pune"ne să plecăm, sugeră -ereit$, ar !lena oar riică in umeri.
-ereit$ şi Bonnie veniseră e multe ori să o caute aici în lunile e upă accient. Brusc, se sim)i
bucuroasă pentru asta şi recunoscătoare amânurora. ocul ei era alături e prietenii care )ineau la ea.
2tiau că plânsese, ar ei nu"i păsa, şi luă batista mototolită pe care i"o întinse Bonnie şi"şi şterse oc$ii.
<ămaseră toate trei un timp în tăcere, privin cum vântul trece prin şirul e ste7ari e la marginea
cimitirului.
> mi pare rău pentru ce s"a întâmplat, spuse în cele in urmă Bonnie, cu o voce blână. A #ost
groaznic.
> 3ar al oilea nume al tău e /=act, spuse -ereit$. Nu se poate să #i #ost c$iar atât e rău, !lena.
> N"a)i #ost acolo. ;ată cu amintirea, !lena se sim)i in nou cuprinsă e un val e călură. C$iar
a #ost groaznic. Dar nu"mi mai pasă, aăugă ea pe un ton plat, cu un aer s#iător. Am terminat cu el.
Nu"l mai vreau.
> !lena?
> Nu, Bonnie. ! limpee că se cree mult prea bun pentru% pentru americani. Aşa că n"are ecât
să"şi ia oc$elarii ăia e #i)e şi%
Celelalte #ete pu#niră în râs. !lena îşi şterse nasul şi clătină in cap.
> Aşaar, îi spuse ea lui Bonnie, sc$imbân $otărâtă subiectul, cel pu)in =anner părea azi mai
bineispus.
Bonnie îşi luă un aer e martir.
> 2tii că m"a #or)at să accept să #iu prima care îşi )ine comunicarea orală5 Dar nu"mi pasă, am e
gân să vorbesc espre ruizi, şi%
> Despre ce5
> Druuuuizi. =ipii ăia bătrâni şi ciua)i care au construit +tone$enge şi au #ăcut tot #elul e magii
în Anglia antică. !u sunt urmaşa lor, şi e aceea sunt un meium bun.
-ereit$ pu#ni ispre)uitoare, ar !lena se încruntă la #irul e iarbă pe care îl răsucea între egete.
> Bonnie, c$iar ai văzut ceva în palma mea ieri5 întrebă brusc.
Bonnie ezită.
> Nu ştiu, spuse în cele in urmă. !u% am crezut că vă. Dar uneori imagina)ia mea o ia razna.
> A ştiut că eşti aici, spuse pe neaşteptate -ereit$. !u mă gânisem să te căutăm la ca#enea, ar
Bonnie a spus /! la cimitir.
> Aşa am zis5 Bonnie părea uşor surprinsă, ar impresionată. !i bine, şi c$iar eşti aici. Bunica
mea in !inburg$ e clarvăzătoare, şi la #el sunt şi eu. ntoteauna sare la a oua genera)ie.
> 2i eşti urmaşa ruizilor, spuse -ereit$ solemn.
> 0ăi, e aevărat? n +co)ia se păstrează vec$ile trai)ii. Nici n"a)i cree unele in lucrurile pe care
le #ace bunica mea. Are un anume #el e a a#la cu cine o să te mări)i şi cân o să mori. -i"a spus că eu
o să mor repee.
> Bonnie?
> +erios. ; să #iu tânără şi #rumoasă în sicriul meu. Nu cree)i că e ceva romantic5
> Nu, nu cre. Cre că e ceva scârbos, spuse !lena.
@mbrele se lungiseră, iar vântul evenise mai rece.
> Deci cu cine o să te mări)i, Bonnie5 întrebă repee -ereit$.
> Nu ştiu. Bunica mi"a spus ritualul e a#lare, ar nu l"am încercat nicioată. !vient E Bonnie luă
o poză so#isticată E trebuie să #ie scanalos e bogat şi absolut superb. Ca străinul nostru întunecat, e
pilă. -ai ales acă nimeni altcineva nu"l vrea. Aruncă o privire mali)ioasă către !lena. !lena re#uză să
caă în capcană.
> Ce zici e =Mler +malloo5 întrebă ea cu inocen)ă. =atăl lui cu siguran)ă e su#icient e bogat.
> 3ar el nu arată eloc rău, aprobă solemnă -ereit$. Asta, evient, acă iubeşti animalele. =o)i
in)ii ăia mari şi albi%
*etele se uitară una la alta şi apoi izbucniră în acelaşi timp în râs. Bonnie aruncă o mână e iarbă în
-ereit$, care o înepărtă e pe ea şi azvârli înapoi o păpăie. a un moment at, în timpul 7ocului,
!lena îşi ău seama că totul are să #ie bine. !ra in nou ea însăşi, nu mai era pierută, nu mai era o
străină, ci !lena 9ilbert, regina liceului /<obert !. ee. şi trase in păr panglica e culoarea caisei şi"
şi scutură părul, lăsânu"l să"i caă liber pe lângă obra7i.
> Am ecis espre ce să #ie comunicarea mea orală, spuse ea, privin"o cu oc$ii îngusta)i pe
Bonnie cum îşi trece egetele printre bucle.
> Despre ce5 întrebă -ereit$.
!lena îşi riică bărbia pentru a se uita la cerul roşu şi purpuriu e easupra colinei. <espiră aânc,
gânitoare, şi lăsă suspansul să crească pentru o clipă. Apoi spuse pe un ton etaşat
> <enaşterea italiană.
Bonnie şi -ereit$ se $olbară la ea, apoi se uitară una la alta şi izbucniră in nou în $o$ote e râs.
> A$a, spuse -ereit$ cân se potoliră. Deci tigrul s"a întors?
!lena îi aruncă un rân7et e #iară. ncreerea în sine, care pentru scurt timp păruse să ispară,
revenise. 2i eşi nu în)elegea prea bine e ce, ştia un lucru nu avea e gân să"l lase pe +te#an
+alvatore să scape.
> Bun, spuse ea scurt. Acum, asculta)i"mă bine. Nimeni nu trebuie să ştie asta, alt#el o să #iu
bat7ocura întregii şcoli. 3ar Caroline se"aga)ă e orice #ir e a)ă ca să mă #acă să par riicolă. Dar îl
vreau, şi o să #ie al meu. ncă nu ştiu cum, ar o să #ie. ;ricum, până ce am un plan bine conturat, o să
ne purtăm #oarte rece cu el.
> ; să ne purtăm5
> Da, o să ne. Nu po)i să"l ai tu, Bonnie: e al meu. 2i trebuie să pot avea încreere eplină în tine.
> +ta)i pu)in, zise -ereit$, cu o strălucire în oc$i. şi es#ăcu broşa cu cloisonne prinsă pe bluză
şi, riicânu"şi egetul mare, se în)epă repee, apoi spuse Bonnie, ă"mi mâna.
> De ce5 întrebă Bonnie, privin cu suspiciune broşa.
> 0entru că vreau să te iau e nevastă. =u e ce crezi, eşteapto5
> Dar% ar% ;$, bine. Au?
> Acum tu, !lena. -ereit$ în)epă iute egetul mare al !lenei, şi apoi stoarse un strop e sânge.
> Acum, continuă ea, uitânu"se la cele ouă #ete cu oc$ii ei negri strălucitori, o să ne unim cu
toatele egetele mari şi o să 7urăm. -ai ales tu, Bonnie. Jură să păstrezi secretul şi să #aci orice ne cere
!lena în legătură cu +te#an.
> Ascultă, 7urământul întărit cu sânge e periculos, protestă #oarte serioasă Bonnie. nseamnă că
trebuie să")i )ii 7urământul ini#erent ce se întâmplă, ini#erent ce, -ereit$.
> 2tiu, răspunse -ereit$ încruntată. De"asta î)i spun să o #aci. N"am uitat ce s"a întâmplat cu
-ic$ael -artin.
 Bonnie #ăcu o grimasă.
> Asta a #ost cu ani în urmă, şi oricum ne"am espăr)it imeiat şi% ;$, #oarte bine. ; să 7ur.
nc$ise oc$ii şi rosti Jur să păstrez secretul şi să #ac orice vrea !lena în legătură cu +te#an.
-ereit$ repetă 7urământul. 3ar !lena, privin lung la umbrele pale ale egetelor lor unite în
amurgul care se lăsa, respiră aânc şi şopti
> 3ar eu 7ur să nu mă liniştesc până cân nu va #i al meu.
; pală e vânt rece străbătu cimitirul, răs#irân părul #etelor şi trimi)ân la pământ #runze uscate.
Bonnie icni scurt şi se ău înapoi, şi toate trei se uitară în 7urul lor, apoi c$icotiră nervoase.
> +"a întunecat, remarcă !lena, surprinsă.
> -ai bine am porni"o spre casă, spuse -ereit$, riicânu"se şi prinzânu"şi la loc broşa.
Bonnie se riică şi ea, băgânu"şi în gură vâr#ul egetului mare.
> a reveere, spuse !lena încet, uitânu"se la piatra e mormânt.
*loarea purpurie era o pată neclară pe pământ. !lena riică e lângă #loare panglica e culoarea
caisei, se întoarse şi ău in cap către Bonnie şi -ereit$.
> Gai să mergem, spuse.
ncet, urcară in nou ealul către biserica în ruine. Jurământul rostit cu sânge le ăuse o senza)ie
e solemnitate şi Bonnie se în#ioră cân trecură pe lângă biserică. +oarele coborâse incolo e eal şi
aerul se răcise brusc, iar vântul se stârnise. *iecare pală e vânt #ăcea iarba să şoptească şi ste7arii
bătrâni să #oşnească in #runze.
> Am îng$e)at, spuse !lena, oprinu"se pentru o clipă în #a)a găurii negre care #usese oinioară
uşa bisericii şi privin în 7os către peisa7ul care se es#ăşura în valea e inaintea lor.
una nu răsărise încă, şi abia putea esluşi vec$iul cimitir şi 0oul OicFerM incolo e el. ec$iul
cimitir era acolo in vremea <ăzboiului Civil şi pe multe lespezi e mormânt erau înscrise nume e
sola)i. Avea un aspect sălbatic: muri şi bălării înalte creşteau pe morminte, iar ieera se întinea peste
granitul s#ărâmat e timp. !lenei nu"i plăcuse nicioată locul acela.
> Arată alt#el, nu5 reau să spun, în întuneric, zise ea cu o voce tremurată.
Nu ştia cum să spună ceea ce gânea, că acela nu era un loc pentru cei vii.
> Am putea să o luăm pe rumul mai lung, spuse -ereit$. Dar asta ar însemna ouăzeci e
minute în plus e mers.
> 0e mine nu mă eran7ează să o luăm pe aici, spuse Bonnie, îng$i)in noul care i se pusese în
gât. ntoteauna am zis că vreau să #iu îngropată acolo, în cimitirul vec$i.
> Nu vrei să termini cu povestea asta cu îngropatul5 se răsti la ea !lena, şi o porni în 7osul colinei.
Dar cu cât înainta pe cărarea îngustă, cu atât mai pu)in se sim)ea în largul ei. ncetini pasul şi
aşteptă ca Bonnie şi -ereit$ să o a7ungă in urmă. Cân se apropiară e prima lespee, inima începu
să"i bată mai repee. ncercă să o ignore, ar sim)i cum pielea i se #urnică e teamă şi perişorii #ini e
pe bra)e i se riică. ntre ouă ra#ale e vânt, #iecare sunet părea ampli#icat într"un #el înspăimântător,
iar zgomotul paşilor pe poteca acoperită cu #runze era asurzitor.
Acum, biserica în ruine era o siluetă neagră în spatele lor. Cărarea îngustă trecea printre lespezi e
mormânt acoperite e muşc$i, multe intre ele mai înalte ecât -ereit$. +u#icient e mari pentru ca
cineva să se poată ascune înărătul lor, îşi spuse !lena neliniştită. @nele intre morminte erau ele
însele tulburătoare, ca e pilă cel cu îngeraşul care arăta ca un bebeluş aevărat, numai că îi căzuse
capul şi aceasta #usese aşezat cu gri7ă lângă corpul lui. ;c$ii mari e granit ai capului erau goi. !lena
nu"şi putea lua oc$ii e la el şi inima începu să"i bată şi mai tare.
> De ce ne"am oprit5 spuse -ereit$.
> !u% îmi pare rău, murmură !lena, ar cân se #or)ă să se întoarcă rămase imeiat nemişcată.
Bonnie5 spuse. Bonnie, ce s"a întâmplat5
Bonnie stătea cu privirea a)intită în cimitir, cu gura întreesc$isă, cu oc$ii la #el e mari şi e goi ca
şi cei ai îngerului e piatră. !lena sim)i cum teama îi strânge stomacul.
> Bonnie, termină. =ermină? Nu e nimic amuzant. Bonnie nu răspunse nimic.
 > Bonnie? spuse -ereit$.
!a şi !lena se uitară una la alta şi eoată !lena ştiu că trebuia să plece e acolo. +e întoarse şi vru
să pornească mai eparte pe cărare în 7os, ar o voce ciuată vorbi în spatele ei, şi ea se răsuci cu o
mişcare bruscă.
> !lena, spuse vocea.
Nu era vocea lui Bonnie, ar venea in gura lui Bonnie. 0aliă în întuneric, Bonnie continua să
privească în cimitir. C$ipul ei era total lipsit e epresie.
> !lena, spuse in nou vocea, şi aăugă, pe cân capul lui Bonnie se întoarse către ea Cineva te
aşteaptă acolo.
!lena îşi pieru luciitatea pentru următoarele câteva minute. Ceva păru să se mişte printre #ormele
întunecate şi cocoşate ale lespezilor e mormânt, răsucinu"se şi riicânu"se între ele. !lena )ipă, şi
-ereit$ începu şi ea să )ipe, apoi o luară amânouă la #ugă, iar Bonnie alerga cu ele, )ipân şi ea cât o
)inea gura.
!lena alerga pe cărarea îngustă, împieicânu"se e pietre şi e pâlcuri e răăcini e iarbă. Bonnie
se c$inuia să respire în spatele ei, iar -ereit$, cea calmă şi cinică, gâ#âia isperată. +e auzi un #oşnet
puternic şi un )ipăt strient într"un ste7ar easupra lor şi !lena escoperi că putea alerga încă şi mai
repee.
> ! ceva în spatele nostru, strigă ascu)it Bonnie. ;$, Doamne, ce se"ntâmplă5
> -ergi spre po, gâ#âi !lena, în ciua arsurii in plămâni. Nu ştia e ce, ar sim)ea că trebuiau
să a7ungă până acolo. Nu te opri, Bonnie? Nu te uita în spate? ; apucă pe cealaltă #ată e mânecă şi o
trase upă ea.
> Nu pot să a7ung acolo, scânci Bonnie, prinzânu"se cu mâna e coaste, încetinin pasul.
> Ba po)i, mârâi !lena, apucân"o in nou e mânecă şi silin"o să alerge mai eparte. Gaie.
Gaie?
ăzu lucirea argintie a apei în #a)a lor. 2i iată şi luminişul intre ste7ari, şi poul e incolo e el.
0icioarele îi tremurau şi răsu#la şuierat, ar !lena se străuia să nu rămână în urmă. Acum veea
scânurile e lemn ale poului. 0oul era la şase metri e ele, la trei, la un metru.
> Am reuşit, spuse gâ#âin -ereit$, călcân apăsat pe lemnul poului.
> Nu te opri? -ergi până în capătul celălalt? 0oul scâr)âi cân ele alergară pe el clătinânu"se,
ecoul paşilor lor pierzânu"se peste apă. Cân sări pe pământul e pe celălalt mal, !lena ău în s#ârşit
rumul mânecii lui Bonnie şi le îngăui picioarelor sale să se oprească, împieicat.
-ereit$ era aplecată în #a)ă, cu mâinile pe coapse, răsu#lân aânc. Bonnie plângea.
> Ce"a #ost asta5 ;$, ce"a #ost5 spuse ea. -ai vine upă noi5
> Creeam că tu eşti eperta, spuse -ereit$ cu vocea tremurată. 0entru numele lui Dumnezeu,
!lena, $ai să plecăm e aici.
> Nu, acum e în regulă, şopti !lena.
Avea lacrimi în oc$i şi tremura toată, ar răsu#larea #ierbinte pe care o sim)ise în cea#ă ispăruse.
<ămăsese incolo e râu, ale cărui ape se învolburau întunecate.
> Nu ne poate urma aici, spuse ea.
-ereit$ se $olbă la ea, apoi la celălalt mal, cu ste7arii lui eşi, apoi la Bonnie. şi umezi buzele şi
râse scurt.
> +igur. Nu poate veni upă noi. Dar $ai totuşi să mergem acasă, ce zice)i5 Doar acă n"ave)i c$e#
să petrece)i noaptea aici.
@n sentiment neesluşit o străbătu pe !lena, în#iorân"o.
> Nu noaptea asta, mersi, spuse ea. ; cuprinse cu un bra) pe Bonnie, care încă mai #ornăia. !"n
regulă, Bonnie. Acum suntem în siguran)ă. Gaie.
-ereit$ se uită in nou pe malul celălalt al râului.
> 2tii, nu vă absolut nimic acolo, spuse ea cu o voce mai calmă acum. 0oate că e #apt nici nu
era ceva în spatele nostru, poate că oar ne"am panicat singure şi ne"am speriat egeaba. Cu pu)in
a7utor in partea preotesei ruie e aici.
0orniră mai eparte, stân #oarte aproape una e alta pe cărare, iar !lena nu spuse nimic. Dar era
intrigată. *oarte intrigată.

Capitolul &
una plină strălucea eact easupra capului său cân +te#an se întoarse la pensiune. !ra ame)it,
aproape se clătina, in cauza oboselii şi a cantită)ii prea mari e sânge pe care o îng$i)ise. =recuse
multă vreme e cân nu se mai g$i#tuise aşa. Dar izbucnirea 0uterii sălbatice e lângă cimitir îl
prinsese în vârte7ul ei, istrugânu"i controlul e7a slăbit. =ot nu ştia prea bine e une venise 0uterea
asta. +tătuse şi le privise pe #etele muritoare in ascunzătoarea lui in umbre, cân 0uterea izbucnise
in spatele lui, alungânu"le. !l oscilase între teama că ele ar putea căea în râu şi orin)a e a cerceta
această 0utere, pentru a"i escoperi sursa. n #inal, o urmase pe ea, căci nu voise să rişte să i se întâmple
ceva.
Ceva negru zburase către păure cân #etele a7unseseră în siguran)ă pe po, ar nici măcar
sim)urile e noapte ale lui +te#an nu reuşiseră să esluşească ce era. 0rivise cum ea şi celelalte ouă
porniseră în irec)ia oraşului, apoi se întorsese în cimitir.
!ra gol acum, cură)at e ceea ce #usese acolo. 0e pământ se a#la o #âşie îngustă e mătase care unui
oc$i obişnuit ar #i părut cenuşie în întuneric. Dar el îi văzu aevărata culoare, şi cân o strânse între
egete şi o riică încet la buze, sim)i par#umul părului ei.
Amintirile îl copleşiră. *usese su#icient e rău cân nu o putea veea, pentru că strălucirea rece a
min)ii ei oar îl a)â)a la marginea conştiin)ei lui. Dar să se a#le în aceeaşi încăpere cu ea la şcoală, să"i
simtă prezen)a în spatele lui, să simtă par#umul ame)itor al pielii ei plutin în 7urul lui, asta era mai
mult ecât putea suporta.
Auzise #iecare răsu#lare uşoară a ei, îi sim)ise călura raiinu"i în spate, percepuse #iecare
zvâcnire a pulsului ei ulce. 2i în cele in urmă, spre groaza lui, cease. imba lui i se plimbase peste
canini, bucurânu"se e plăcerea ureroasă care creştea acolo, încura7ân"o c$iar. i aspirase par#umul
în mo eliberat în nări, şi îngăuise viziunilor să prină contur, imaginânu"şi totul. Cât e moale va
#i gâtul ei, şi cum buzele lui se vor lipi e el la #el e moi, epunân sărutări micu)e ici şi colo, până ce
a7ungea la aâncitura ulce a grumazului. Cum îşi va cuibări acolo #a)a, în locul în care inima ei se
simte bătân atât e puternic sub pielea elicată. 2i cum în cele in urmă buzele lui se vor es#ace, vor
ezgoli in)ii acum ascu)i)i ca nişte mici pumnale, şi%
Nu. +e smulse in transă cu o tresărire, cu propriul puls bătân sălbatic, cu tot trupul tremurânu"i.
;ra se terminase, în 7urul lui toată lumea se agita, şi tot ce spera era ca nimeni să nu"l privească prea
atent.
Cân ea îi vorbise, nu reuşise să creaă că trebuia să stea #a)ă în #a)ă cu ea, în timp ce venele îi
areau şi sim)ea o urere puternică în mailar. 0entru o clipă se temuse că nu va reuşi să se controleze,
că o va apuca e umeri şi îşi va potoli #oamea c$iar acolo, în #a)a tuturor. Nici nu ştia cum reuşise să
plece, oar că ceva mai târziu îşi canaliza energia în nişte eerci)ii #izice grele, vag conştient că nu
trebuie să #olosească 0uterile. Nu conta: c$iar şi #ără ele era in toate punctele e veere superior
băie)ilor muritori care se în#runtau cu el pe terenul e #otbal. eerea îi era mai ascu)ită, re#leele mai
rapie, muşc$ii mai puternici. Curân, o mână îl bătuse pe spate şi auzise vocea lui -att în urec$i
> *elicitări? Bine ai venit în ec$ipă?
0rivin acel c$ip onest şi zâmbitor, +te#an #usese copleşit e ruşine. Dacă ai ştii ce sunt, nu mi"ai
mai zâmbi, îşi spusese el mo$orât. Am câştigat competi)ia asta a ta prin înşelăciune. 3ar #ata pe care o
iubeşti E căci o iubeşti, nu"i aşa5 E e acum în gânurile mele.
2i în acea upă"amiază rămăsese în gânurile lui, cu toate e#orturile sale e a o înepărta. <ătăcise
prin cimitir orbeşte, alungat in păure e o #or)ă pe care nu o în)elesese. ;ată a7uns acolo, o privise,
luptânu"se cu sine, luptân împotriva orin)ei, până cân apari)ia 0uterii le #ăcuse pe ea şi prietenele
ei să o ia la #ugă e acolo. 2i apoi el se întorsese acasă E ar numai upă ce se $rănise. După ce"şi
pieruse controlul.
Nu"şi amintea eact cum se întâmplase, cum îngăuise să se întâmple. Acea izbucnire a 0uterii
eclanşase totul, trezin în el lucruri care ar #i trebuit lăsate să oarmă. Nevoia e a vâna. Dorin)a e
urmărire, e a sim)i mirosul #ricii şi trium#ul sălbatic al ucierii. =recuseră ani E secole E e cân nu
mai sim)ise orin)a asta cu o asemenea #or)ă.
enele începuseră să"i ară ca #ocul. 2i toate gânurile lui căpătaseră culoarea roşie nu se putea
gâni la nimic altceva, oar la gustul #ierbinte, e aramă, al sângelui, la vibra)ia lui primitivă.
Cu acele senza)ii încă în trup, #ăcuse câ)iva paşi în urma #etelor. !ra mai bine să nu gânească ce s"
ar #i putut întâmpla acă nu l"ar #i mirosit pe bătrân. Dar cân a7unse la capătul poului, nările lui se
um#lară eoată, sim)in mirosul istinct, pătrunzător, e carne omenească.
+ânge omenesc. !liirul suprem, vinul interzis. -ai ame)itor ecât orice băutură, esen)a plină e
#or)ă a vie)ii înseşi. 3ar el obosise să se mai împotrivească orin)ei.
*usese o mişcare pe mal, sub po, cân o grămaă e zren)e se agită. n clipa următoare, +te#an
aterizase plin e gra)ie, asemeni unei pisici, lângă ea. ntinse mâna şi trase eoparte zren)ele,
escoperin un c$ip zbârcit pe un gât s#ri7it. Din)ii lui +te#an se ezgoliră.
2i apoi nu se mai auzi ecât zgomotul sângelui supt.
Acum, pe cân urca împleticit pe scara pensiunii, încercă să nu se gânească la asta, şi să nu se
gânească la ea E la #ata care îl ispitea cu călura ei, cu via)a ei. !a #usese cea pe care o orise el e
#apt, ar trebuia să pună punct aici, trebuia să"şi înăbuşe ast#el e gânuri e"acum înainte. 0entru
binele lui, şi pentru binele ei. !l era cel mai cumplit coşmar al ei evenit realitate, iar ea nici măcar nu
ştia asta.
> Cine"i acolo5 =u eşti, băiete5 strigă ascu)it o voce gâ#âită.
; uşă se esc$ise la eta7 şi apăru un cap cenuşiu.
> Da, signora E oamnă *loers. mi pare rău acă v"am eran7at.
> A$, e nevoie e mai mult ecât o poea care scâr)âie ca să mă eran7eze. Ai încuiat uşa upă
tine5
> Da, signora. +unte)i% în siguran)ă.
> Da, asta e. =rebuie să #im în siguran)ă aici. Nu po)i să ştii nicioată ce se a#lă în păurile alea
e"acolo, nu5
+te#an se uită repee la #a)a micu)ă şi zâmbitoare încon7urată e şuvi)e e păr cărunt, la oc$ii vioi şi
strălucitori. Ascuneau oare un secret5
> Noapte bună, signora.
> Noapte bună, băiete.
2i înc$ise uşa.
A7uns în camera lui, +te#an se întinse pe pat şi rămase uitânu"se la tavanul 7os, înclinat.
De obicei, noaptea nu se sim)ea în largul lui ormin: nu era perioaa lui obişnuită e somn. Dar în
noaptea asta era obosit. Avea nevoie e atâta energie ca să în#runte lumina soarelui, iar cina
îmbelşugată nu #ăcea ecât să"i mărească letargia. Curân, eşi oc$ii nu i se înc$iseră, nu mai văzu
tavanul văruit e easupra lui.
0rin minte i se perinară #ragmente e amintiri. Lat$erine, atât e #rumoasă în seara aceea lângă
#ântână, cu părul ei auriu argintat e ună. Cât e mânru #usese să stea lângă ea, sa #ie cel căruia îi
împărtăşeşte secretul ei%
/Dar nu po)i să ieşi nicioată în lumina soarelui5
/Ba a, pot, atâta vreme cât port asta. <iică o mână mică şi albă, şi o rază e ună ansă pe
inelul cu lapislazuli. /Dar soarele mă oboseşte atât e mult. N"am #ost nicioată prea puternică.
+te#an o privi, se uită la trăsăturile ei elicate şi la trupul sub)ire. !ra aproape la #el e imaterială ca
şi vata e sticlă. Nu, nu #usese nicioată puternică.
/0e cân eram copil mă îmbolnăveam #oarte es, spuse ea încet, cu oc$ii pe 7ocul apei in
#ântână. /@ltima ată, octorul a spus în cele in urmă că o să mor. -i"auc aminte că tata a plâns, şi
mi"auc aminte cum zăceam în patul meu, prea slăbită ca să mă mai mişc. *iecare răsu#lare era un e#ort
mult prea mare. !ram atât e tristă că părăseam lumea, şi mi"era #rig, atât e #rig.
+e în#iora, şi apoi zâmbi.
/Dar ce s"a întâmplat5
/-"am trezit în crucea nop)ii şi am văzut"o pe 9uren, servitoarea mea, lângă pat. 2i apoi s"a at
eoparte şi am văzut bărbatul pe care îl ausese. -i s"a #ăcut #rică. Numele lui era Llaus, şi auzisem
oamenii in sat spunân că era rău. 3"am strigat lui 9uren să mă salveze, ar ea oar a rămas acolo,
privin. Cân el şi"a apropiat gura e gâtul meu, am crezut că vrea să mă omoare.
Lat$erine se opri. +te#an se $olba la ea, oripilat şi cuprins e milă, şi ea îi zâmbi pentru a"l linişti.
/De #apt, nici n"a #ost aşa e îngrozitor, spuse. /a început am sim)it o mică urere, ar a trecut
repee. 2i apoi senza)ia a #ost c$iar plăcută. Cân mi"a at să beau in sângele lui, m"am sim)it mai
puternică ecât #usesem în ultimele luni. 2i apoi am aşteptat împreună până în zori. Cân a venit
octorul, nu i"a venit să creaă că puteam să mă riic în capul oaselor şi să vorbesc. =ata a spus că era o
minune şi a plâns in nou, e ata asta e #ericire. +e întunecă la #a)ă. /Curân va trebui să"l părăsesc
pe tata. ntr"o bună zi o să"şi ea seama că e la boala aceea eu n"am mai îmbătrânit eloc.
/2i n"ai să îmbătrâneşti nicioată5
/Nu. Asta e minunea, +te#an? <iică privirea către el, cu o bucurie e copil. /; să #iu e"a pururi
tânără, şi n"o să mor nicioată? 0o)i să")i înc$ipui5
!l nu şi"o putea imagina alt#el ecât era acum #ermecătoare, inocentă, per#ectă.
/Dar nu )i s"a părut înspăimântător la început5
/a început, pu)in. Dar 9uren mi"a arătat ce să #ac. !a a #ost cea care mi"a spus să cer să mi se
#acă inelul ăsta, cu o piatră care să mă apere e lumina soarelui. Câtă vreme am stat în pat, mi"a aus să
beau lapte #ierbinte amestecat cu vin şi miroenii. -ai târziu, mi"a aus animale mici pe care #iul ei le
prinea în cursă.
/Nu% oameni5
Lat$erine râse in nou.
/+igur că nu. 0ot să iau tot ce îmi trebuie într"o noapte e la un porumbel. 9uren zice că acă
vreau să #iu puternică trebuie să beau sânge e om, căci esen)a vie)ii oamenilor este cea mai puternică.
2i Llaus mă tot înemna, voia să sc$imbe in nou sânge cu mine. Dar i"am spus lui 9uren că nu vreau
putere. Cât espre Llaus%
+e opri şi"şi lăsă oc$ii în 7os, şi genele ei grele îi umbriră obra7ii. ocea abia i se auzea cân
continuă
/Nu cre că e ceva ce se poate #ace #ără c$ibzuin)ă. ; să beau sânge e om oar atunci cân îmi
voi #i găsit tovarăşul e via)ă, cel care va #i alături e mine pentru o veşnicie.
2i riică o privire serioasă către el.
+te#an îi zâmbi, sim)inu"se ame)it şi ne mai încăpânu"şi în piele e mânrie. Abia îşi putea
stăpâni #ericirea pe care o sim)ea în acea clipă.
Dar asta #usese înainte ca #ratele său Damon să se întoarcă e la universitate, înainte ca Damon să
revină acasă şi să vaă oc$ii albaştri e nestemată ai lui Lat$erine.
0e patul lui in camera cu lucarnă, +te#an gemu. Apoi întunericul îl trase mai în aâncul lui şi noi
imagini începură să i se ivească înaintea oc$ilor.
!rau #ragmente răzle)e in trecut care nu #ormau o secven)ă legată. e veea ca pe nişte scene
luminate scurt e izbucniri e #ulger. C$ipul #ratelui său, sc$imonosit într"o mască e #urie
neomenească. ;c$ii albaştri ai lui Lat$erine strălucin şi 7ucânu"i în cap pe cân se rotea într"o
piruetă în noua ei roc$ie albă. +clipirea albă in spatele unui lămâi. ăzu in nou c$ipul lui Damon,
ar e ata asta #ratele lui râea sălbatic. Continua să râă, un sunet asemenea scrâşnetului e sticlă
spartă. 3ar lămâiul era mai aproape acum%
/Damon% Lat$erine% nu?
+tătea în capul oaselor în pat, încorat.
şi trecu mâinile tremurătoare prin păr şi încercă să respire mai încet.
@n vis îngrozitor. =recuse multă vreme e cân nu mai #usese torturat e asemenea vise: multă
vreme c$iar e cân nu mai visase ceva. <evăzu în minte, iar şi iar, ultimele secune ale visului, şi in
nou îi apăru lămâiul şi auzi in nou râsul #ratelui său.
i răsuna în minte mult prea limpee. Brusc, #ără să #ie conştient e $otărârea e a se mişca, +te#an
se trezi lângă #ereastra esc$isă. +im)i aerul nop)ii rece pe obra7i, pe cân se uita în întunericul argintat
e ună. /Damon5
=rimise gânul într"o izbucnire e 0utere, în căutarea unui răspuns. Apoi rămase total nemişcat,
ascultân cu toate sim)urile încorate.
Nu sim)ea nimic, nici un tremur e aer rept răspuns. Aproape, o perec$e e păsări e noapte se
riică în zbor. n oraş, multe min)i ormeau: în păure, animalele nocturne îşi veeau e treburile lor
tainice.
;#tă şi se întoarse în cameră. 0oate că se înşelase cu râsul acela: poate că se înşelase c$iar şi cu
amenin)area in cimitir. *ell6s C$urc$ se cu#unase în tăcere şi linişte, şi acelaşi lucru trebuia să"l #acă
şi el. Avea nevoie e somn.

& septembrie e #apt S septembrie, #oarte evreme E pe la 1 noapteaP

Dragă Jurnalule,
Ar trebui să mă culc la loc curân. n urmă cu câteva minute m"am trezit avân impresia că strigă
cineva, ar acum casa e tăcută. Atâtea lucruri ciuate s"au întâmplat în seara trecută, încât probabil că
nervii mei sunt întinşi la maimum.
Cel pu)in m"am trezit ştiin eact ce am să #ac în ceea ce"l priveşte pe +te#an. =oată c$estia asta pur
şi simplu mi"a apărut intr"oată #oarte clară în minte. 0lanul B, etapa 1, începe mâine.

;c$ii lui *rances areau şi obra7ii ei erau roşii cân se apropie e masa celor trei #ete.
> ;$, !lena, trebuie să auzi asta?
!lena îi zâmbi, politicos ar nu #oarte prietenos. *rances îşi lăsă în 7os capul cu păr castaniu.
> reau să spun% pot să stau cu voi5 =ocmai am auzit o c$estie absolut increibilă espre +te#an.
> +tai 7os, spuse amabilă !lena. Dar, aăugă ea, ungânu"şi cu unt o c$i#lă, e #apt vestea nu prea
ne interesează.
> Nu prea%5 *rances se $olbă la ea, uimită. Apoi se uită pe rân la -ereit$ şi Bonnie. Cre că
glumi)i, nu5
> Deloc, spuse -ereit$, în#igânu"şi #urculi)a într"o păstaie e #asole şi privin"o gânitoare.
Astăzi avem alte lucruri la care să ne gânim.
> !act, spuse Bonnie, upă o scurtă tresărire. 2tii, +te#an e7a nu mai e o noutate. 0asse?
+e aplecă şi"şi #recă glezna.
*rances se uită rugătoare la !lena.
> Dar creeam că voiai să ştii totul espre el.
> +implă curiozitate, spuse !lena. n e#initiv, e străin e oraş şi voiam să"i urez bun"venit în
*ell6s C$urc$. Dar, esigur, trebuie să"i #iu loială lui Jean"Claue.
> Jean"Claue5
> Jean"Claue, spuse -ereit$, riicânu"şi sprâncenele şi o#tân.
> Jean"Claue, rosti, ca un ecou, şi Bonnie pe un ton vag.
Cu un gest elicat, cu ouă egete, !lena scoase in rucsacul ei o #otogra#ie.
> Aici e în #a)a căsu)ei une am stat. C$iar upă ce mi"a cules o #loare şi mi"a spus% ei E zâmbi
ea misterios E n"ar trebui să o repet.
 *rances se uita lung la #otogra#ie. n ea era un tânăr bronzat, #ără cămaşă, stân în #a)a unui
$ibiscus şi zâmbin timi.
> ! mai mare, nu5 spuse *rances cu respect.
> Douăzeci şi unu. +igur E !lena se uită peste umărul ei E mătuşa mea n"ar accepta nicioată, aşa
că nu"i spunem nimic până nu termin eu şcoala. =rebuie să ne scriem în secret.
> Ce romantic, eclamă *rances. N"o să scot o vorbă, promit. Dar +te#an%
!lena îi aruncă un zâmbet plin e superioritate.
> Dacă, spuse ea, e să mănânc ca pe continent, pre#er oricân mâncărurile #ran)uzeşti celor
italieneşti. +e întoarse spre -ereit$ Nu5
> -m"$mm. ;ricân.
-ereit$ şi !lena îşi zâmbiră cu subîn)eles, apoi se întoarseră către *rances.
> Nu eşti e acor5
> ;$, a, spuse repee *rances. 2i eu. ;ricân. âmbi şi ea cu în)eles, ău e câteva ori
aprobator in cap, apoi se riică şi plecă.
După ce ispăru, Bonnie spuse pe un ton 7alnic
> Asta o să mă termine, !lena, o să mor acă nu au bâr#a asta.
> ;$, asta era5 0ot să")i spun eu, răspunse calmă !lena. Bonnie, *rances voia să ne povestească
espre zvonul care circulă cum că +te#an +alvatore ia roguri.
> Ce5 Bonnie se $olbă la ea, apoi izbucni în râs. Dar e riicol. Ce tip care ia roguri s"ar îmbrăca
aşa şi ar purta oc$elari negri5 reau să spun că a #ăcut tot ce"a putut ca să atragă aten)ia asupra lui%
ocea i se stinse, şi oc$ii ei căprui se #ăcură mai mari. Apoi continuă
> Dar poate că tocmai e"aia o şi #ace. Cine ar bănui pe cineva care iese aşa e mult în evien)ă5
2i locuieşte singur, şi e grozav e secretos% !lena? 2i acă e aevărat5
> Nu e, spuse -ereit$.
> De une ştii5
> 0entru că e la mine a plecat zvonul. ăzân epresia lui Bonnie, -ereit$ rân7i şi aăugă
!lena mi"a spus s"o #ac.
> ;ooo? Bonnie se uită cu amira)ie la !lena. !şti parşivă. 0ot să spun oamenilor că are o boală în
#ază terminală5
> Nu, nu po)i. Nu vreau să vă o mul)ime e aşa"zise in#irmiere stân la coaă ca să"l )ină e
mână. Dar po)i să le spui tuturor tot ce vrei espre Jean"Claue.
Bonnie luă #otogra#ia e pe masă.
> De #apt, cine e5
> 9răinarul. !ra înnebunit upă $ibiscusul ăsta. 2i e şi însurat, cu oi copii.
> 0ăcat, #ăcu Bonnie, #oarte serioasă. 2i i"ai spus lui *rances să nu vorbească cu nimeni espre
el%
> !act. !lena se uită la ceas. Ceea ce înseamnă că pe la% ei, să zicem ora ouă, ar trebui să ştie
e7a toată şcoala.
După ore, #etele se useră acasă la Bonnie. a uşă le întâmpină un lătrat ascu)it, şi cân Bonnie
esc$ise uşa, un pec$inez #oarte bătrân şi #oarte gras încercă să se strecoare a#ară. Numele lui era
Kangtze şi era atât e răs#ă)at încât nimeni, în a#ară e mama lui Bonnie, nu îl suporta. n trecere, îşi
în#ipse gingiile, ce mai păstrau urme a ceea ce #useseră oată col)i, în glezna !lenei.
ivingul era întunecos şi îng$esuit, cu multă mobilă încărcată şi raperii grele la #erestre. +ora lui
Bonnie, -arM, era acolo, sco)ânu"şi o şapcă e pe părul ei roşu onulat. !ra cu oi ani mai mare ecât
Bonnie şi lucra la clinica in *ell6s C$urc$.
> ;$, Bonnie, spuse ea. -ă bucur că ai a7uns acasă. Bună, !lena, -ereit$.
> Bună, spuseră !lena şi -ereit$.
> Ce"i cu tine5 Ară)i obosită, spuse Bonnie.
-arM îşi puse şapca pe măsu)a e ca#ea. n loc să răspună, întrebă la rânul ei
 > Aseară, cân ai venit aşa e supărată, une ziceai că ai #ost cu #etele5
> n% la 0oul OicFerM.
> Aşa m"am gânit şi eu. -arM răsu#lă aânc, apoi spuse Acum, ascultă"mă bine, Bonnie
-cCulloug$. Nicioată să nu te mai uci acolo, şi mai ales nu singură, şi noaptea. Ai în)eles5
> Dar e ce5 întrebă uimită Bonnie.
> 0entru că aseară cineva a #ost atacat acolo, e asta. 2i ştii une a #ost găsit5 0e mal, c$iar sub
0oul OicFerM.
!lena şi -ereit$ o priviră lung, neîncrezătoare, iar Bonnie o apucă strâns pe !lena e bra).
> Cineva a #ost atacat sub po5 întrebă ea. Dar cine a #ost5 Ce s"a"ntâmplat5
> Nu ştiu. Azi"iminea)ă, unul intre muncitorii in cimitir l"a văzut zăcân acolo. !ra un om #ără
aăpost, aşa cre, şi probabil ormea sub po cân a #ost atacat. Dar era pe 7umătate mort cân l"au
aus la spital, şi încă nu şi"a revenit in comă. ! posibil să moară.
!lena îng$i)i greu.
> Cum aică, atacat5
> Aică, spuse -arM #oarte clar, gâtul i"a #ost aproape spintecat. A pierut o cantitate increibilă
e sânge. a început au crezut că a #ost un animal, ar acum octorul oen spune că e vorba e un
om. 3ar poli)ia cree că cine a #ăcut"o se ascune probabil în cimitir. -arM se uită pe rân la #ete, cu
buzele strânse într"o linie $otărâtă. Aşa că acă a)i #ost acolo lângă po E sau în cimitir, !lena 9ilbert E
atunci e posibil ca persoana asta să #i #ost acolo cu voi. A)i priceput5
> Nu e nevoie să ne mai sperii, spuse abia auzit Bonnie. Am priceput, -arM.
> ;L. Bine. @merii lui -arM se relaară şi ea îşi #recă obosită cea#a. =rebuie să mă întin pu)in.
N"am vrut să #iu rea.
2i ieşi in living.
<ămase singure, cele trei #ete se priviră.
> 0utea să #ie una intre noi, spuse încet -ereit$. -ai ales tu, !lena, tu ai #ost acolo singură.
!lena sim)ea cum o #urnică toată pielea, aceeaşi senza)ie groaznică e panică pe care o avusese în
vec$iul cimitir. +im)ea vântul rece şi veea şirurile e lespezi înalte e mormânt în 7urul ei. +trălucirea
soarelui şi liceul /<obert !. ee nu păruseră nicioată atât e eparte.
> Bonnie, spuse ea încet, ai văzut pe cineva acolo5 Asta ai vrut să spui cân ai zis că cineva mă
aşteaptă5
n camera slab luminată, Bonnie o privea #ără să în)eleagă.
> Despre ce vorbeşti5 N"am spus aşa ceva.
> Ba a, ai spus.
> Nu, n"am spus asta.
> Bonnie, spuse -ereit$, te"am auzit amânouă. =e uitai #i la vec$ile morminte, şi pe urmă i"ai
spus !lenei%
> Nu ştiu espre ce vorbi)i voi, şi n"am spus nimic, izbucni Bonnie, cu #a)a sc$imonosită e #urie
şi cu lacrimi în oc$i. Nu vreau să mai vorbesc espre asta.
!lena şi -ereit$ se priviră neputincioase. A#ară, soarele se ascunse upă un nor.
 Capitolul S
HS septembrie
Dragă Jurnalule,
mi pare rău că a trecut atâta timp e cân n"am mai scris, şi nu prea pot să")i eplic e ce n"am
#ăcut"o E oar că sunt atât e multe lucruri espre care mi"e #rică să vorbesc, c$iar şi cu tine.
-ai întâi, s"a întâmplat un lucru absolut îngrozitor, în ziua în care Bonnie şi -ereit$ şi cu mine
am #ost la cimitir, un bătrân a #ost atacat acolo, şi aproape omorât. 0oli)ia încă nu l"a găsit pe cel care a
#ăcut"o. ;amenii cre că bătrânul era nebun, pentru că atunci cân şi"a revenit a început să elireze
espre /oc$i în beznă şi ste7ari şi alte lucruri asemănătoare. Dar eu nu am uitat ce ni s"a întâmplat în
seara aceea, şi mă tot gânesc la asta. 2i mă sperie.
=oată lumea a #ost un timp speriată, şi to)i copiii au trebuit să rămână acasă upă ce se întunecă sau
să iasă în grup. Dar au trecut e7a trei săptămâni şi n"au mai eistat atacuri, aşa că agita)ia se potoleşte.
-ătuşa Juit$ zice că trebuie să #i #ost un alt vagabon care a #ăcut"o. =atăl lui =Mler +malloo c$iar a
sugerat că e posibil ca bătrânul s"o #i #ăcut c$iar el E eşi tare aş vrea eu să vă cum se poate muşca
cineva singur e gât.
Dar ceea ce mi"a ocupat aproape tot timpul a #ost 0lanul B. Deocamată merge bine. Am primit
câteva scrisori şi un buc$et e trana#iri roşii e la /Jean"Claue unc$iul lui -ereit$ are o #lorărieP,
şi toată lumea pare să #i uitat că m"a interesat vreoată +te#an. Aşa că pozi)ia mea socială e sigură. Nici
măcar Caroline nu mi"a mai creat probleme.
De #apt, nu ştiu ce #ace în prezent Caroline, ar nici nu"mi pasă. N"o mai vă eloc la prânz sau
upă ore: pare să se #i înepărtat cu totul e vec$ea ei gaşcă.
Dar în momentul acesta nu"mi pasă ecât e un singur lucru. +te#an.
Nici măcar Bonnie şi -ereit$ nu"şi au seama cât e important e el pentru mine. -ă tem să le
spun mă tem că or să mă creaă nebună. n şcoală port o mască, par calmă şi în eplin control, ar
înăuntru E ei bine, cu #iecare zi care trece e tot mai râu.
-ătuşa Juit$ a început să"şi #acă gri7i pentru mine. +pune că mănânc mult prea pu)in, şi are
reptate. +e pare că nu mă mai pot concentra la ore, şi nici măcar la ceva amuzant cum ar #i aunarea
e #onuri cu Casa Bântuită. Nu mă pot concentra ecât la el. 2i nici nu în)eleg e ce.
!l n"a mai vorbit cu mine in upă"amiaza aia oribilă. Dar o să")i spun ceva ciuat. +ăptămâna
trecută, la ora e istorie, am riicat privirea şi l"am surprins uitânu"se la mine. +tătea la istan)ă e
câteva bănci, şi era întors într"o parte în banca lui şi mă privea. 0entru o clipă m"am sim)it e"a reptul
speriată şi inima a început să"mi bată cu putere, şi am stat şi ne"am privit un timp E pe urmă el şi"a
întors oc$ii. Dar e atunci asta s"a mai întâmplat e ouă ori, şi e #iecare ată i"am sim)it privirea
înainte să vă că se uită. 8sta e aevărul aevărat. 2tiu că nu e oar imagina)ia mea.
Nu seamănă cu nici un băiat pe care l"am cunoscut până acum.
0are atât e izolat, atât e singuratic. A creat estul e multă senza)ie în ec$ipa e #otbal, ar nu stă
cu nici unul intre băie)i, poate oar cu -att. -att este singurul cu care vorbeşte. Nu umblă nici cu
#etele: asta vă c$iar eu, aşa că poate zvonurile espre roguri sunt e #olos. Dar mai egrabă pare să
evite el oamenii ecât îl evită oamenii pe el. Dispare între ore şi upă antrenamentele e #otbal, şi nu l"
am văzut nici măcar o ată la cantină. Nu a invitat nicioată pe nimeni în camera lui e la pensiune. Nu
vine nicioată upă şcoală la ca#enea.
2i atunci, cum să"l #ac să vină într"un loc une să nu mai poată #ugi e mine5 Asta e marea
problemă cu 0lanul B. Bonnie zice /Ce"ar #i să te prină cu el o #urtună, şi să trebuiască să vă lipi)i
unul e altul ca să vă încălzi)i5 3ar -ereit$ sugerase că motorul maşinii mele s"ar putea opri intr"
oată în #a)a pensiunii lui. Dar nici una intre ieile astea nu e practică, şi simt că înnebunesc încercân
să găsesc ceva mai bun.
n #iecare zi e tot mai rău. -ă simt ca un #el e ceas la care arcul se strânge tot mai mult. Dacă nu
găsesc mai repee o solu)ie, o să%
oiam să zic că /o să mor.

+olu)ia îi veni în minte brusc, şi #oarte #iresc.

i părea rău pentru -att: ştia că îl uruse zvonul espre Jean"Claue. De"abia mai vorbise cu ea e
cân se răspânise povestea, trecân e obicei pe lângă ea oar cu o înclinare in cap rapiă. 3ar cân
se întâlniră într"o zi pe un corior gol în #a)a clasei e Crea)ie literară, el re#uză să o privească în oc$i.
> -att%, începu ea.
oia să"i spună că nu era aevărat, că n"ar #i început nicioată să se vaă cu alt băiat înainte să"i
spună mai întâi lui. oia să îl asigure că nu avusese e gân să"l #acă să su#ere şi că acum se sim)ea
îngrozitor. Dar nu ştia cum să înceapă. n cele in urmă, spuse oar /mi pare rău? şi se întoarse să
intre în clasă.
> !lena, spuse el, şi ea se întoarse către el. Acum se uita la ea, în s#ârşit, cu oc$ii întârziin pe
buzele ei, pe păr. =ipul ăsta, #rancezul, e pe bune5 întrebă el în cele in urmă.
> Nu, spuse !lena imeiat, #ără să şovăie. "am inventat, aăugă ea simplu, ca să arăt tuturor că
nu"mi pasă e%
+e opri.
> +te#an. n)eleg. -att încuviin)ă in cap, părân mai încruntat ar şi mai în)elegător. Ascultă,
!lena, ce a #ăcut atunci c$iar a #ost #oarte urât in partea lui. Dar nu cre că a #ost ceva personal. Aşa se
poartă el cu toată lumea%
> n a#ară e tine.
> Nu. @neori vorbeşte cu mine, ar nicioată espre ceva personal. Nu spune nicioată nimic
espre #amilia lui sau ce #ace cân nu e la şcoală. !% e ca şi cum ar eista în 7urul lui un zi prin care
eu nu pot să trec. Nu cre că va lăsa vreoată pe cineva să treacă prin ziul ăla. 2i e mare păcat, pentru
că sunt convins că în spatele ziului el e un om #oarte trist.
!lena se gâni la cuvintele lui -att, #ascinată e o imagine a lui +te#an la care nu se gânise până
atunci. 0ărea întoteauna atât e stăpân pe el, atât e calm şi netulburat. Dar ştia că la #el o veeau şi pe
ea ceilal)i. !ra oare posibil ca sub această mască să #ie la #el e con#uz şi ne#ericit ca şi ea5
2i atunci îi veni ieea, riicol e simplă. *ără sc$eme complicate, #ără #urtuni şi motoare oprite.
> -att, spuse ea încet, nu crezi că ar #i bine ca cineva să a7ungă totuşi incolo e ziul ăla5 Aică
bine pentru +te#an. Nu crezi că ăsta ar #i cel mai bun lucru care i s"ar putea întâmpla5
l privi cu oc$ii aprinşi, orinu"şi să"l #acă să în)eleagă.
!l se uită lung la ea, apoi înc$ise scurt oc$ii şi clătină in cap neîncrezător.
> !lena, spuse, eşti increibilă. i 7oci pe to)i upă cum vrei, şi cre că nici măcar nu")i ai seama
că o #aci. 3ar acum o să"mi ceri să #ac ceva să"l păcălesc pe +te#an, iar eu sunt atât e #raier că aş putea
c$iar să accept s"o #ac.
> Nu eşti #raier, eşti un gentleman. 2i vreau într"aevăr să")i cer o #avoare, ar numai acă tu crezi
că e bine. Nu vreau să"l rănesc pe +te#an, şi nu vreau să te rănesc nici pe tine.
> Nu5
> Nu. 2tiu cum trebuie să sune asta, ar e aevărat. Nu vreau ecât să%
+e întrerupse in nou. Cum putea să eplice ce voia cân nici măcar ea nu în)elegea prea bine5
> Nu vrei ecât ca toată lumea şi totul să se învârtă în 7urul !lenei 9ilbert, spuse el cu
amărăciune. Nu vrei ecât ceea ce nu ai.
2ocată, !lena #ăcu un pas înapoi şi îl privi. 3 se puse un no în gât şi lacrimile i se aunară în oc$i.
> Nu #ace asta, spuse el. !lena, nu lua #igura asta. mi pare rău. -att o#tă. n regulă, ce"ar trebui
să #ac5 +ă"l leg #eeleş şi să )i"l las în pragul casei5
> Nu, spuse !lena, străuinu"se încă să"şi re)ină lacrimile. Nu voiam ecât să"l convingi să vină
la balul anual al liceului, organizat pentru viitorii absolven)i, săptămâna viitoare.
!presia e pe c$ipul lui -att era ciuată.
 > Nu vrei ecât să vină la bal. !lena încuviin)ă in cap.
> Bine. +unt #oarte sigur că va #i acolo. 2i, !lena% c$iar nu e nimeni altcineva în a#ară e tine cu
care aş vrea să vin la bal.
> n regulă, spuse !lena upă un moment. 2i, ei bine, mul)umesc.
!presia lui -att era tot ciuată.
> Nu"mi mul)umi, !lena. C$iar n"ai e ce% zău. !a continuă să se întrebe e ce spusese asta, în
vreme ce el se întoarse şi se înepărtă e"a lungul coriorului.

> Nu te mai mişca, spuse -ereit$, trăgân"o uşor e păr pe !lena, cu reproş.
> 2i eu tot cre, spuse Bonnie e pe banc$eta e sub #ereastră, că au #ost amânoi #antastici.
> Cine5 murmură absentă !lena.
> De parcă n"ai ştii, spuse Bonnie. =ipii ăia oi ai tăi care au reuşit miracolul în ultimul minut în
meciul e ieri. Cân +te#an a prins acea ultimă pasă, am crezut că o să leşin. +au să vomit.
> ;$, te rog, #ăcu -ereit$.
> 2i -att E băiatul ăla e pur şi simplu o poezie în mişcare%
> 2i nici unul intre ei nu e al meu, spuse categoric !lena.
+ub egetele eperte ale lui -ereit$, părul ei evenea o aevărată operă e artă, o masă moale e
aur răsucit. 3ar roc$ia era per#ectă, violetul ei pal ân re#leii violete oc$ilor ei. Dar c$iar şi ea veea
cât e paliă şi rece arăta, nu uşor îmbu7orată e emo)ie şi nerăbare, ci albă şi $otărâtă, ca un solat
#oarte tânăr care e trimis pe linia #rontului.
3eri, stân pe terenul e #otbal în timp ce numele ei era anun)at ca #iin cel al <eginei Balului, avea
un singur gân în minte. !l nu putea să re#uze să anseze cu ea. Dacă venea la bal, nu putea să o re#uze
pe <egină. 3ar acum, stân în #a)a oglinzii, şi"o repeta in nou.
> n seara asta, oricine vei ori va #i al tău, o asigură Bonnie. 2i ascultă, upă ce scapi e -att,
pot să"l iau eu şi să"l consolez5
-ereit$ pu#ni.
> 2i <aMmon ce"o să creaă5
> ;$, po)i tu să"l consolezi pe el. Dar zău, !lena, îmi place #oarte mult -att. 2i oată ce îl vei
avea pe +te#an, grupul vostru e trei va #i cam aglomerat. Aşa că%
> ;$, #ă ce vrei. -att merită pu)ină aten)ie.
2i cu siguran)ă nu o capătă e la mine, îşi spuse !lena. =ot nu"i venea să creaă ce îi #ăcea lui -att.
Dar acum nu"şi putea permite să se certe, avea nevoie e toată puterea şi concentrarea.
> Aşa. -ereit$ prinse ultimul ac în părul !lenei. 2i"acum, uită"te la noi, <egina Balului şi curtea
ei E sau cel pu)in o parte in ea. +untem #rumoase.
> ! pluralul regal5 spuse ironică !lena.
Dar era aevărat, erau #rumoase. <oc$ia lui -ereit$ era o unuire e satin grena, strânsă bine în
talie şi apoi revărsânu"se în #aluri e pe şoluri.
0ărul ei negru atârna espletit pe spate. 3ar Bonnie, cân se riică şi veni lângă celelalte în #a)a
oglinzii, strălucea în ta#ta roz şi paiete negre.
3ar ea% !lena îşi cercetă imaginea cu o privire eperimentată şi îşi spuse in nou <oc$ia e în
regulă. +ingurele cuvinte care îi mai veneau în minte erau violete cristalizate. Bunica ei avea un
borcănel cu ele, #lori aevărate muiate în cristale e za$ăr şi îng$e)ate.
Coborâră împreună la parter, aşa cum #ăcuseră la #iecare bal începân in clasa a şaptea E oar că
înainte Caroline #usese întoteauna cu ele. !lena îşi ău seama, uşor surprinsă, că nici măcar nu ştia
cu cine venea Caroline în seara asta.
-ătuşa Juit$ şi <obert E curân unc$iul <obert E erau în living, împreună cu -argaret, îmbrăcată
e7a în pi7ama.
> ;$, #etelor, arăta)i minunat, spuse mătuşa Juit$, agitată şi emo)ionată e parcă ea însăşi se
ucea la bal, şi o sărută pe !lena, iar -argaret întinse mâinile pentru a #i îmbră)işată.
 > !şti răgu)ă, spuse ea cu simplitatea celor patru ani ai săi.
<obert o privea şi el pe !lena. Clipi mărunt, esc$ise gura, apoi o înc$ise la loc.
> Ce e, Bob5
> ;$. +e uită la mătuşa Juit$ cu un aer stân7enit. 0ăi, e #apt, nu ştiu e ce, mă gâneam la !lena
in =roia.
> *rumoasă şi menită unei sor)i tragice, spuse veselă Bonnie.
> !i, a, spuse <obert, cu un aer ne#ericit. !lena nu spuse nimic.
+e auzi soneria. -att era în prag, în bine cunoscutul lui sacou casual albastru. Alături e el erau !
9o##, prietenul lui -ereit$, şi <aMmon Gernanez, prietenul lui Bonnie. !lena îl căută cu privirea pe
+te#an.
> 0robabil că e e7a acolo, spuse -att, în)elegânu"i privirea. Ascultă, !lena%
Dar ceea ce voia să spună #u întrerupt e sporovăiala celor ouă cupluri. Bonnie şi <aMmon
merseră cu ei în maşina lui -att şi tot rumul până la şcoală revărsară încontinuu glume şi remarci
spirituale.
0e uşile esc$ise ale sălii se revărsa muzica. n timp ce !lena cobora in maşină, o siguran)ă
ciuată o copleşi.
Ceva urma să se întâmple, îşi spuse, privin clăirea pătrată a şcolii. <itmul calm, paşnic al
ultimelor câteva săptămâni era pe punctul e a se accelera.
+unt pregătită, îşi spuse. 2i speră să #ie aevărat.
năuntru era un caleioscop e culoare şi agita)ie. n clipa în care intrară, ea şi -att se treziră
încon7ura)i e lume, şi complimentele se revărsară asupra amânurora. <oc$ia !lenei% 0ărul ei%
#lorile ei. -att era pe cale e a eveni o legenă un alt Joe -ontana, un pariu sigur pentru o bursă
sportivă.
n vârte7ul ame)itor care ar #i trebuit să #ie pentru ea ambrozie şi nectar, !lena continua să caute cu
privirea un cap cu păr întunecat.
=Mler +malloo răsu#la greu lângă ea, mirosin a punci şi gumă e mestecat Doublemint. 0rietena
lui avea o privire ucigătoare. !lena îl ignoră, sperân că avea să plece.
Domnul =anner trecu pe lângă ei cu un pa$ar înmuiat e $ârtie în mână, arătân ca şi cum gulerul l"
ar #i sugrumat. +ue Carson, care #usese aleasă 0rin)esă a Balului, se învârtea pe lângă ea şi"i gângurea
complimente pentru roc$ia violet. Bonnie era e7a pe ringul e ans, strălucin sub lumini. Dar !lena
nu îl veea nicăieri pe +te#an.
ncă un am# e Doublemint şi avea să vomite. i trase un g$iont lui -att şi o luară in loc
amânoi către bu#et, une antrenorul Mman se lansase în comentarii critice espre meci. Alte cupluri şi
grupuri se apropiară e ei, rămaseră acolo câteva minute, apoi se retraseră, pentru a #ace loc următorilor
care stăteau la coaă. Ca şi cum c$iar am #i #amilia regală, îşi spuse !lena, râzân în sinea ei. şi
întoarse capul către -att, ca să vaă acă şi el era amuzat, ar el privea #i uneva în stânga.
i urmări privirea. 2i acolo, pe 7umătate ascuns în spatele unui grup e 7ucători e #otbal, era capul
cu păr întunecat pe care îl căutase ea. De necon#unat, c$iar şi în lumina slabă. @n #ior o străbătu, mai
egrabă e urere ecât e altceva.
> 2i acum5 întrebă -att, cu mailarele încleştate. egatul #eeleş5
> Nu. ; să"l invit la ans, atâta oar. Dacă vrei, pot să aştept să ansăm noi mai întâi.
-att clătină in cap, şi !lena o porni prin mul)ime către +te#an.
0e măsură ce se apropia, !lena înregistra noi in#orma)ii espre el. +acoul lui negru avea o croială
uşor i#erită e a celorlal)i băie)i, şi pe sub el purta un sveter alb e caşmir. +tătea aproape nemişcat,
pu)in mai eparte e grupurile in 7urul lui. 2i eşi nu îl putea veea ecât in pro#il, veea că nu
poartă oc$elarii.
Desigur, îi scotea cân 7uca #otbal, ar ea nu"l văzuse nicioată e aproape #ără ei. Asta îi ăea o
senza)ie e ame)eală ar şi e emo)ie, ca şi cum aici era o mascaraă şi venise momentul scoaterii
măştilor. i privi #i umărul, conturul mailarului, şi apoi el se întoarse către ea.
 n clipa aceea, !lena era conştientă e #rumuse)ea ei. Nu era vorba oar e roc$ie, sau e #elul în
care se pieptănase. !ra #rumoasă ea însăşi zveltă, cu o )inută regească, o #iin)ă #ăcută in mătase şi #oc
interior. ăzu cum buzele lui se es#ac uşor, gânitoare, apoi se uită în oc$ii lui.
> Bună?
;are asta era propria ei voce, atât e calmă şi stăpână pe sine5 ;c$ii lui erau verzi. erzi ca
#runzele e ste7ar vara.
> =e istrezi5 spuse ea.
Acum a. !l nu o spuse, ar ea ştiu că o gânea: o veea în #elul în care o privea. Nicioată nu
#usese atât e sigură e puterea ei. Doar că, e #apt, el nu arăta ca şi cum c$iar se istra: părea
înurerat, su#erin, ca şi cum nu mai putea suporta nici un minut în plus aici.
+e auzeau primele acoruri ale orc$estrei, un ans lent. !l continua să o privească, #ascinat e ea.
;c$ii aceia verzi se întunecau, eveneau negri e orin)ă. !a avu eoată senza)ia că el ar putea să o
tragă lângă el, să o sărute apăsat, #ără să scoată un cuvânt.
> rei să ansezi5 spuse ea încet.
-ă 7oc cu #ocul, cu ceva ce nu în)eleg, se gâni ea eoată. 2i în aceeaşi clipă îşi ău seama că e
speriată. 3nima începu să"i bată cu putere. !ra ca şi cum oc$ii aceia verzi vorbeau unei păr)i ascunse
aânc în miezul #iin)ei ei E iar acea parte )ipa /pericol. @n instinct mai vec$i ecât lumea îi spunea să
#ugă, să ispară e acolo.
Dar nu se mişcă. Aceeaşi #or)ă care o îngrozea o )intuia în loc. Asta e ceva ce nu pot controla, îi
veni brusc în minte. ;rice se întâmpla aici îi epăşea în)elegerea, nu era nimic normal sau logic. Dar
acum nu se mai putea opri, şi eşi era speriată, îi plăcea. !ra cel mai intens moment pe care îl trăise
vreoată cu un băiat, ar nu se întâmpla nimic. !l oar o privea, ca $ipnotizat, şi ea îl privea la rânul
său, iar între ei aerul area şi era atâta energie ca într"un #ulger in nop)ile #ierbin)i e vară. ăzu cum
oc$ii lui se întunecă şi mai mult, în#rân)i, şi sim)i bătaia sălbatică a inimii cân el întinse încet către ea
o mână.
2i apoi totul se estramă.
> ai, !lena, ce ulce ară)i, se auzi o voce, şi oc$ii !lenei #ură orbi)i e strălucirea aurului.
!ra Caroline, cu părul ei roşcat es şi strălucitor, cu pielea ei per#ect bronzată. 0urta o roc$ie aurie
e lamT, care ezvăluia o supra#a)ă increibil e înrăznea)ă in acea piele per#ectă. şi strecură un bra)
gol pe sub bra)ul lui +te#an şi îşi riică privirile către el, zâmbinu"i leneş. Arătau uluitor împreună, ca
un cuplu e moele interna)ionale care a7unseseră la balul unor liceeni, mult mai so#istica)i şi mai
strălucitori ecât oricine altcineva in acea încăpere.
> 3ar roc$i)a ta e aşa e răgu)ă, continuă Caroline, în timp ce mintea !lenei se setase pe
#unc)ionare automată.
Bra)ul acela petrecut cu atâta etaşare pe sub bra)ul lui +te#an îi spuse !lenei totul une #usese la
prânz Caroline în ultimele săptămâni, ce #ăcuse în tot acest timp.
> 3"am spus lui +te#an că pur şi simplu trebuia să trecem pe aici, ar nu vrem să stăm prea mult.
Aşa că sper că nu te eran7ează acă o să"l )in să anseze oar cu mine, nu5
!lena era ciuat e calmă acum, cu mintea complet goală. +puse că nu, sigur că nu o eran7a, şi o
privi pe Caroline înepărtânu"se, o sim#onie în roşu şi auriu. +te#an plecă împreună cu ea.
n 7urul !lenei se aunase un cerc e c$ipuri: se întoarse cu spatele la ele şi ău cu oc$ii e -att.
> 2tiai că vine cu ea.
> 2tiam că ea voia să"l aucă. +"a tot )inut upă el la prânz şi upă şcoală, şi într"un #el s"a băgat
în su#letul lui. Dar%
> n)eleg%
0ăstrânu"şi acel calm ciuat, arti#icial, cercetă cu oc$ii mul)imea şi o văzu pe Bonnie venin spre
ea, şi pe -ereit$ riicânu"se e la masa ei. Aşaar, văzuseră. 0robabil că toată lumea văzuse. *ără
să"i mai spună nimic lui -att, o porni în întâmpinarea lor, #ăcânu"le semn in cap către toaleta #etelor.
!ra plină, şi -ereit$ şi Bonnie îşi păstrară aerul vesel şi remarcile nonşalante, în timp ce o
priveau îngri7orate.
> Ai văzut roc$ia aia5 spuse Bonnie, strângânu"i pe #uriş egetele !lenei. Corsa7ul trebuie că
stătea prins cu super"glue. 2i la balul următor ce"o să mai poarte5 Celo#an5
> Bana7e, spuse -ereit$. Apoi întrebă încet !şti bine5
> Da.
!lena văzu în oglină că oc$ii ei străluceau prea tare şi pe #iecare obraz area o pată roşie. şi trecu
o mână peste păr şi se întoarse cu spatele la oglină.
=oaleta se goli, şi rămaseră oar ele trei. Bonnie se 7uca nervoasă cu #una cu paiete pe care o avea
prinsă în talie.
> 0oate că totuşi nu e c$iar aşa e rău, spuse ea încet. reau să spun că în ultimele săptămâni nu
te"ai gânit ecât la el. Aproape o lună întreagă. 2i e"aceea poate că aşa e mai bine, şi po)i să treci la
alte lucruri acum, în loc să% ei, să umbli upă el.
!t tu, Brutus5 îşi spuse !lena.
> -ul)umesc #oarte mult pentru spri7inul tău, rosti ea cu voce tare.
> Gai, !lena, nu #i aşa, interveni -ereit$. Nu vrea să te rănească, oar cree că%
> 2i bănuiesc că asta crezi şi tu, nu5 !i bine, aşa să #ie. ; să mă uc să caut alte lucruri la care să
trec. Ca e pilă alte prietene bune.
2i plecă, lăsânu"le să privească lung în urma ei.
n sala e bal, se aruncă în vârte7ul e muzică şi culoare. !ra mai veselă ecât #usese la toate
balurile e până atunci. Dansă cu toată lumea, râzân prea tare, #lirtân cu #iecare băiat care îi ieşea în
cale.
Apoi o strigară să urce pe scenă ca să #ie încoronată. +tătu pe scenă, privin în 7os la mul)imea e
siluete strălucitoare ca nişte #luturi. Cineva îi ău nişte #lori: altcineva îi puse o tiară cu strasuri. +e
auziră aplauze. =otul trecu ca într"un vis.
*lirta cu =Mler pentru că el era cel mai aproape e ea cân coborî e pe scenă. Apoi îşi aminti ce îi
#ăcuseră el şi DicF lui +te#an, şi rupse un trana#ir in buc$etul ei şi i"l ău. -att privea e pe
margine, cu buzele strânse. 0rietena lui =Mler, complet uitată, se lupta cu lacrimile.
Acum !lena sim)ea miros e burbon alături e cel e mentă în răsu#larea lui =Mler, iar #a)a lui era
roşie. 0rietenii lui erau în 7urul ei, o mul)ime care striga şi râea, şi îl văzu pe DicF turnân ceva intr"o
pungă maro e $ârtie în pa$arul lui e punci.
!lena nu mai #usese nicioată cu grupul acesta. ; primiră cu entuziasm, amirân"o, luptânu"se
pentru aten)ia ei. 9lumele zburau în 7urul ei, şi !lena râea c$iar şi atunci cân nu aveau nici un $az.
Bra)ul lui =Mler o cuprinse pe upă mi7loc, şi ea râse oar mai tare. ăzu cu col)ul oc$iului cum -att
clatină in cap şi pleacă. *etele )ipau tot mai sonor, băie)ii eveneau scanalagii. =Mler îşi #reca nasul
e gâtul ei, pupân"o ume.
> Am o iee, anun)ă el grupul, strângân"o mai tare pe !lena lângă el. Gai să mergem într"un loc
une să ne istrăm mai bine. Cineva strigă
> @ne, =Mler5 Acasă la tăticu6 tău5 =Mler rân7ea, un rân7et larg, prostesc, e om beat.
> Nu, vreau să spun uneva une să ne lăsăm urma. De pilă, în cimitir.
*etele )ipară ascu)it. Băie)ii îşi traseră coate şi se pre#ăcură că se lovesc cu pumnii.
0rietena lui =Mler stătea în a#ara cercului.
> =Mler, e o nebunie, spuse ea, cu o voce sub)irică şi strientă. 2tii ce s"a întâmplat cu bătrânul ăla.
Nu vreau să merg acolo.
> 9rozav, atunci tu rămâi aici. =Mler îşi scoase c$eile in buzunar şi le #lutură în #a)a celorlal)i.
Cui nu"i e #rică5 spuse el.
> Gei, eu merg, spuse DicF, şi se auzi un cor e aprobări.
> 2i eu, spuse !lena, tare şi s#iător. i zâmbi lui =Mler şi el practic o riică în bra)e.
n clipa următoare, ea şi =Mler conuceau un grup vesel care se înrepta #oarte zgomotos către
parcare, une se îng$esuiră cu to)ii la maşini. Apoi =Mler îşi ecapotă maşina şi ea urcă alături e el, iar
DicF şi o #ată pe nume icFie Bennett pe banc$eta in spate.
> !lena? strigă cineva e eparte, in uşa luminată a şcolii.
> 0orneşte? îi spuse ea lui =Mler, sco)ânu"şi tiara, şi motorul prinse via)ă.
3eşiră cu scâr)âit e ro)i in parcare, şi !lena sim)i pe #a)ă vântul rece al nop)ii.

Capitolul U
Bonnie era pe ringul e ans, cu oc$ii înc$işi, lăsân muzica să curgă prin ea. Cân esc$ise oc$ii
pentru o clipă, o văzu pe -ereit$ #ăcânu"i semn e pe margine. Bonnie îşi împinse înainte bărbia,
încăpă)ânată, ar cum semnele eveneau tot mai insistente, îşi ău oc$ii peste cap către <aMmon şi se
supuse. <aMmon o urmă.
n spatele lui -ereit$ erau -att şi !. -att era încruntat, ! părea stân7enit.
> !lena tocmai a plecat, spuse -ereit$.
> ! o )ară liberă, remarcă Bonnie.
> A plecat cu =Mler +malloo, spuse -ereit$. -att, eşti sigur că n"ai auzit une se uc5
-att clătină in cap.
> Aş zice că !lena merită tot ce"o să se întâmple E ar e şi vina mea, într"un #el, spuse el mo$orât.
Cre că ar trebui să mergem upă ea.
> +ă plecăm e la bal5 spuse Bonnie şi se uită la -ereit$, care rosti pe muteşte ai promis. Nu pot
să cre, murmură ea #urioasă.
> Nu ştiu cum o s"o găsim, spuse -ereit$, ar trebuie să încercăm. Apoi aăugă, cu o voce
ciuat e ezitantă Bonnie, nu cumva ştii tu une e5
> Ce5 Nu, sigur că nu: eu ansam. Ai auzit e asta, nu5 Căci e ce te uci la un bal5
> =u şi <aM rămâne)i aici, îi spuse -att lui !. Dacă se întoarce, spune)i"i că am plecat să o
căutăm.
> 3ar acă e să plecăm, $ai să plecăm acum, spuse Bonnie cu răceală. +e întoarse şi în aceeaşi
clipă se ciocni e un sacou negru. ;$, scuză"mă, se răsti, riicân privirea şi văzânu"l pe +te#an
+alvatore.
+te#an nu spuse nimic, în vreme ce ea, -ereit$ şi -att se înreptară către uşă, lăsânu"i în urmă
pe <aMmon, cu un aer ne#ericit, şi pe !.

+telele erau înepărtate, cu o strălucire e g$ea)ă pe cerul senin. !lena se sim)ea asemenea lor. ;
parte in ea râea şi striga împreună cu DicF şi icFie şi =Mler, acoperin vântul, ar o altă parte stătea
şi privea e uneva e eparte.
=Mler parcă la 7umătatea pantei în vâr#ul căreia se găsea biserica în ruine, lăsân #arurile aprinse
cân coborâră in maşină. Deşi cân plecaseră e la şcoală în spatele lor mai #useseră câteva maşini,
acum păreau să #ie singurii care a7unseseră tocmai până la cimitir.
=Mler esc$ise portbaga7ul şi scoase şase oze e bere.
> Cu atât mai bine pentru noi, spuse.
i o#eri o bere !lenei, care scutură in cap, încercân să ignore senza)ia e rău în aâncul
stomacului. +im)ea că nu are ce căuta aici E ar în nici un caz nu avea e gân să o recunoască acum.
@rcară pe aleea pavată cu ale, în vreme ce #etele c$icoteau, clătinânu"se în panto#ii lor cu toc
înalt şi spri7ininu"se e băie)i. Cân a7unseră în vâr#ul colinei, !lena icni şi icFie scoase un mic )ipăt.
C$iar easupra liniei orizontului plutea ceva uriaş şi roşu. !lenei îi trebui oar o clipă pentru a"şi
a seama că e #apt era una. !ra la #el e mare şi e ireală ca un ecor într"un #ilm +*, iar iscul ei
um#lat lucea mo$orât, cu o lumină bolnăvicioasă.
> Ca un ovleac mare şi stricat, spuse =Mler, şi azvârli o piatră către ea.
 !lena se #or)ă să"i arunce un zâmbet strălucitor.
> De ce nu intrăm5 spuse icFie, arătân cu o mână albă către esc$izătura une ar #i trebuit să se
a#le uşa bisericii.
Cea mai mare parte a acoperişului se prăbuşise, eşi clopotni)a era încă intactă, un turn care se
înăl)a mult easupra lor. =rei intre pere)i stăteau încă în picioare: in al patrulea rămăsese oar o
bucată e zi care le a7ungea până la genunc$i. 0este tot erau grămezi e moloz.
; lumină pâlpâi pe obrazul !lenei, iar ea se întoarse, surprinsă, şi"l văzu pe =Mler )inân în mână o
bric$etă. Băiatul rân7i, ezvelinu"şi in)ii albi şi puternici, şi spuse
> Nu vrei să"mi #aci un clic pe Bic5
<âsul !lenei răsună cel mai tare, pentru a"i ascune stân7eneala. uă bric$eta şi lumină cu ea
mormântul a#lat pe o latură a bisericii. Nu semăna cu nici un mormânt in cimitir, eşi tatăl ei spusese
că mai văzuse şi altele asemănătoare în Anglia. Arăta ca o cutie mare in piatră, su#icient e
încăpătoare pentru oi oameni, cu ouă statui e marmură întinse pe capac.
> =$omas Leeping *ell şi Gonoria *ell, spuse =Mler cu un gest larg, ca şi cum i"ar #i prezentat. +e
zice că bătrânul =$omas a întemeiat *ell6s C$urc$. Deşi la acea vreme şi #amilia +malloo era aici.
+tră"străbunicul străbunicului meu locuia în vale, lângă pârâul Droning%
> %până cân a #ost mâncat e lupi, spuse DicF şi"şi ău capul pe spate şi scoase un urlet,
imitân un lup.
Apoi râgâi. icFie c$icoti. ; umbră e enervare trecu peste trăsăturile #rumoase ale lui =Mler
+malloo, ar se #or)ă să zâmbească.
> =$omas şi Gonoria par cam palizi, spuse icFie, continuân să c$icotească. Cre că le trebuie
pu)ină culoare.
+coase in geantă un ru7 şi începu să acopere gura e marmură albă a statuii Gonoriei cu un strat e
roşu lucios. !lena sim)i in nou că i se #ace rău. Cân era copil, privise întoteauna cu teamă şi respect
la oamna paliă şi bărbatul sever care zăceau cu oc$ii înc$işi, cu mâinile împreunate pe piept. 2i, upă
ce părin)ii săi muriseră, se gânise la ei zăcân unul lângă celălalt, în cimitir, la #el ca aceste statui. Dar
)inu bric$eta în vreme ce icFie esena cu ru7 o musta)ă şi îi #ăcea un nas e clovn lui =$omas *ell.
=Mler le privea.
> Gei, sunt îmbrăca)i e gală, şi nu se uc nicăieri.
şi puse mâinile pe capacul e piatră şi se aplecă peste el, încercân să"l mişte într"o parte.
> Ce zici, DicF E le o#erim o noapte în oraş5 0oate c$iar în centrul oraşului5
Nu, îşi spuse !lena, îngrozită, în vreme ce DicF pu#ni în râs, iar icFie )ipă încântată. Dar DicF era
e7a lângă =Mler, pregătinu"se să împingă, cu poul palmelor pe capacul e piatră.
> a trei, spuse =Mler şi numără @nu, oi, trei. ;c$ii !lenei erau a)inti)i pe #a)a îngrozitoare, ca
e clovn, a lui =$omas *ell, pe cân băie)ii se c$inuiau şi gemeau, cu muşc$ii încora)i sub $aine. Dar
nu putură să mişte nici un centimetru capacul.
> Blestematul ăsta e capac trebuie să #ie prins cumva, spuse =Mler #urios şi renun)ă.
!lena îşi sim)i picioarele moi e uşurare, încercân să pară estinsă, se rezemă e capacul e piatră
E şi atunci se întâmplă.
Auzi scrâşnetul pietrei şi sim)i imeiat capacul mişcânu"se sub mâna ei stângă. +e înepărta e ea,
#ăcân"o să"şi piară ec$ilibrul. +căpă bric$eta in mână şi începu să )ipe, şi continuă să )ipe, încercân
să rămână pe picioare. Căea în mormântul esc$is, şi un vânt îng$e)at urla în 7urul ei. Auzea )ipete în
urec$i.
Apoi era in nou a#ară, în lumina unii su#icient e puternică pentru ca !lena să"i poată veea pe
ceilal)i. =Mler o )inea strâns. !a se uită în 7ur cu o privire sălbatică.
> !şti nebună5 Ce"ai pă)it5 =Mler o scutura.
> +"a mişcat? Capacul s"a mişcat? +"a esc$is şi% nu ştiu% aproape că am căzut înăuntru. !ra
#rig%
Băie)ii râeau.
 > Bietul copilaş s"a speriat, spuse =Mler. Gaie, DicF"boM, ia să veri#icăm noi.
> =Mler, nu%
Dar ei se întoarseră înăuntru. icFie rămăsese în carul uşii, privin, în timp ce !lena tremura. n
scurt timp, =Mler îi #ăcea semn să se apropie.
> @ite, spuse el, cân ea #ăcu încet un pas înăuntru, #ără tragere e inimă. =Mler luase in nou
bric$eta şi acum o )inea easupra pieptului e marmură al lui =$omas *ell. @ite, e nemişcat, culcuşit
con#ortabil în locul lui. ezi5
!lena se uită lung în 7os, la capacul aşezat eact peste mormânt.
> Dar s"a mişcat. Am #ost cât pe ce să ca înăuntru%
> +igur, cum spui tu, iubito.
=Mler o cuprinse cu bra)ele şi o trase lângă el, cu spatele lipit e pieptul lui.
!a întoarse capul într"o parte şi îi văzu şi pe DicF şi icFie în aceeaşi pozi)ie, oar că icFie stătea
cu oc$ii înc$işi şi părea să"i placă. =Mler îşi #recă bărbia e părul ei.
> Acum aş vrea să mă întorc la bal, spuse ea pe un ton $otărât.
Bărbia îşi opri mişcarea. Apoi =Mler o#tă şi spuse
> +igur, iubito. +e uită la DicF şi icFie. oi ce #ace)i5
DicF rân7i şi spuse
> Noi mai stăm pu)in aici.
icFie c$icoti, cu oc$ii tot înc$işi.
> Bine, spuse !lena. +e întrebă cum aveau să se întoarcă, ar îl lăsă pe =Mler să o ucă a#ară.
Acolo el se opri.
> Nu pot să plec #ără să arunc o privire la mormântul bunicului meu, spuse el. !i, $aie, !lena,
#ăcu el cân ea începu să protesteze, nu"mi răni sentimentele. =rebuie să"l vezi, e mânria #amiliei
mele.
!lena se #or)ă să zâmbească, eşi sim)ea un sloi e g$ea)ă în stomac. 0oate că acă"i #ăcea pe plac,
o să o ucă e aici.
> Bine, spuse ea, şi o porni către cimitir.
> Nu pe acolo, pe aici, spuse =Mler, şi în clipa următoare o conucea către vec$iul cimitir. !"n
regulă, zău, nu e eparte e alee. @ite, acolo, vezi5
2i îi arătă spre ceva care strălucea în lumina unii.
!lena icni, sim)in cum o g$eară îi strânge inima. 0ărea că acolo stătea o persoană, un uriaş cu un
cap rotun, lipsit e păr. 2i nu"i plăcea eloc că se a#la aici, printre pietrele e granit vec$i e secole,
tocite şi aplecate e vreme. umina puternică a unii arunca umbre ciuate şi peste tot erau zone e
întuneric e nepătruns.
> ! oar s#era e easupra. Nimic e care să te sperii, spuse =Mler, trăgân"o upă el a#ară e pe
alee, către lespeea strălucitoare.
!ra #ăcută in marmură roşie, iar s#era uriaşă a#lată easupra ei îi amintea !lenei e una um#lată
e pe linia orizontului. Acum, aceeaşi ună îşi arunca lumina puternică peste ei, la #el e albă ca şi
mâinile albe e marmură ale lui =$omas *ell. !lena nu"şi putu stăpâni un #ior.
> Biata #eti)ă, i"e #rig. =rebuie să o încălzim, spuse =Mler.
!lena încercă să"l împingă eoparte, ar el era prea puternic, şi o cuprinse în bra)e şi o strânse
lângă el.
> =Mler, vreau să plec, vreau să plec acum%
> +igur, iubito, plecăm, spuse el. Dar mai întâi trebuie să te încălzesc. @u$, eşti rece ca g$ea)a.
> =Mler, termină, spuse ea. Bra)ele lui care o )ineau strâns o eran7aseră, ar acum, şocată, îi sim)i
mâinile pe trupul ei, pipăin"o, căutân pielea.
!lena nu se mai a#lase nicioată într"o ast#el e situa)ie, şi #ără să poată căpăta vreun a7utor. ncercă
să"şi în#igă un toc ascu)it în piciorul lui încăl)at în panto#i e lac, ar =Mler se #eri.
> =Mler, ia")i mâinile e pe mine.
 > Gai, !lena, nu #i aşa. reau, oar să te încălzesc peste tot%
> =Mler, ă"mi rumul, spuse ea gâ#âin, încercă să se smulgă in strânsoarea lui.
=Mler se împieică, ar în clipa următoare era peste ea, strivin"o în $ă)işul e ieeră şi buruieni e
pe pământ.
> =e omor, =Mler, spuse isperată !lena. orbesc serios. Dă"te 7os e pe mine?
=Mler mimă că încearcă să se rostogolească e pe ea, c$icotin intr"oată, cu mişcări greoaie şi
ezlânate, aproape carag$ioase.
> ;$, $aie, !lena, nu t"enerva. oiam oar să te"ncălzesc. !lena, 0rin)esa e 9$ea)ă, să se
încălzească% Acu6 te"ai încălzit, nu5
n clipa următoare !lena îi sim)i gura #ierbinte şi umeă pe #a)ă. !ra prinsă sub el, şi săruturile lui
umee coborau pe gâtul ei. Apoi auzi un zgomot e material rupt.
> Gopa, murmură =Mler. mi pare rău.
!lena îşi răsuci capul, şi gura ei întâlni mâna lui =Mler, care o mângâia stângaci pe obraz. ; muşcă,
în#igânu"şi in)ii în palma cărnoasă. -uşcă cu putere, sim)in în gură gustul sângelui, auzin urletul
e urere al lui =Mler. -âna se smuci eparte e obrazul ei.
> Gei? Am spus că"mi pare rău?
=Mler se uită înurerat la mâna rănită. Apoi c$ipul i se întunecă şi, în timp ce îşi privea mâna, şi"o
strânse în pumn.
Asta e, îşi spuse !lena cu o groază calmă. -ă bate sau mă omoară. 2i se pregăti pentru lovitură.

+te#an încercase să nu vină în cimitir: toată #iin)a lui o re#uzase. @ltima ată cân venise aici #usese
noaptea bătrânului.
Amintirea îl #ăcu să se în#iorare in nou e groază. Ar #i 7urat că nu îl golise e sânge pe omul e
sub po, că nu îi luase su#icient sânge cât să"i #acă rău. Dar totul în acea noapte, upă apari)ia 0uterii,
era amestecat, con#uz. Dacă #usese într"aevăr o apari)ie a 0uterii. 0oate că era oar propria lui
imagina)ie, sau c$iar o #ăcuse. Căci atunci cân orin)a scapă e sub control, se pot petrece lucruri
ciuate.
nc$ise oc$ii. Cân auzise că bătrânul #usese us la spital, pe moarte, şocul lui #usese imens. Cum
putuse să"şi piară atât e mult controlul5 +ă omoare aproape, cân el nu mai omorâse e la%
Dar nu"şi putea îngăui să se gânească la asta.
Acum, stân în #a)a por)ii cimitirului, în întunericul e la miezul nop)ii, tot ce voia era să se
întoarcă şi să plece. +ă se întoarcă la balul une o lăsase pe Caroline, acea creatură suplă, bronzată, care
era într"o siguran)ă totală pentru că nu însemna absolut nimic pentru el.
Dar nu putea pleca, pentru că !lena se a#la în cimitir. ; sim)ea, şi sim)ea isperarea ei tot mai
mare.
!lena era în cimitir şi se a#la la anang$ie, iar el trebuia să o găsească.
!ra la 7umătatea rumului în sus pe colină cân îl cuprinse ame)eala. Clătinânu"se, se străui să
meargă spre biserică, pentru că era singurul lucru la care se putea gâni. *uioare mari şi cenuşii e
cea)ă îi învăluiau mintea, şi se c$inuia să păşească mai eparte. +e sim)ea atât e slăbit. 2i neputincios
în #a)a #or)ei imense a acestei ame)eli.
=rebuia% să a7ungă la !lena. Dar era lipsit e #or)ă. Nu putea #i% slăbit% acă avea să o a7ute pe
!lena. =rebuia% să%
@şa bisericii se căscă neagră înaintea lui.

!lena văzu una peste umărul stâng al lui =Mler. !ra ciuat e potrivit ca să #ie ultimul lucru pe
care îl va veea vreoată, îşi spuse. Vipătul i se opri în gâtle7, înăbuşit e #rică.
2i apoi ceva îl riică pe =Mler şi îl aruncă spre lespeea bunicului său.
Aşa i se păru !lenei, care se rostogoli pe o parte, gâ#âin, cu o mână )inânu"şi strâns roc$ia
s#âşiată, cu cealaltă pipăin upă o piatră sau un bă) cu care să se apere.
 Dar nu avea nevoie e aşa ceva. Ceva se mişcă în întuneric şi !lena văzu că persoana care îl trăsese
pe =Mler e pe ea era +te#an +alvatore. Dar era un +te#an pe care nu îl mai văzuse până atunci c$ipul
lui cu trăsături #ine era alb şi împietrit e #urie, iar în oc$ii aceia verzi era o strălucire ucigătoare. C$iar
şi #ără să se mişte, +te#an emana atâta mânie şi amenin)are încât !lenei i se #ăcu mai #rică e el ecât îi
#usese e =Mler.
> De cum te"am văzut prima oară, am ştiut că n"ai să înve)i nicioată să te por)i cum trebuie,
spuse +te#an.
ocea lui era 7oasă, rece şi etaşată, şi auzin"o !lena se sim)i ame)ită. Nu"şi putea lua oc$ii e la
el, cum se apropia e =Mler, care scutura con#uz in cap şi încerca să se riice. +te#an se mişca
asemenea unui ansator, cu #iecare mişcare #luiă şi precis controlată.
> Dar $abar n"aveam că ai un caracter atât e imatur, aăugă el.
l lovi pe =Mler. Băiatul mai soli întinsese înainte o mână cărnoasă, şi +te#an îl lovi aproape într"o
oară pe o latură a #e)ei, înainte ca mâna să îl atingă.
=Mler se lovi e altă piatră e mormânt. +e c$inui să se riice în picioare şi rămase gâ#âin, cu albul
oc$ilor sclipin în întuneric. !lena văzu un #iricel e sânge curgânu"i in nas. Apoi =Mler se năpusti.
> @n gentleman nu"şi impune compania, spuse +te#an, şi îl lovi într"o parte.
=Mler căzu in nou pe 7os, cu #a)a în buruieni şi rugi. De ata asta se riică mai încet, şi sângele îi
curgea in ambele nări şi in buză. *ornăia ca un cal speriat cân se aruncă asupra lui +te#an.
+te#an îl înş#acă e piep)ii 7ac$etei şi se răsuci oată cu =Mler, absorbin impactul atacului său. l
scutură e ouă ori, cu putere, în vreme ce pumnii aceia cărnoşi se mişcau bezmetic în 7urul lui, #ără să
nimerească nimic. Apoi îi ău rumul lui =Mler, care se prăbuşi la pământ.
> 2i nu insultă o #emeie, aăugă +te#an.
C$ipul lui =Mler era contorsionat, oc$ii i se învârteau în orbite, ar se întinse upă piciorul lui
+te#an. +te#an îl trase în sus şi îl scutură in nou, şi =Mler se înmuie ca o păpuşă e cârpă, şi"şi ău
oc$ii peste cap. +te#an continuă să vorbească, )inân trupul greu în picioare şi înso)inu"şi #lecare
cuvânt cu o scuturătură puternică.
> 2i, mai presus e orice, nu o loveşte%
> +te#an? strigă !lena.
Capul lui =Mler se bălăngănea înainte şi înapoi cu #lecare scuturătură. !lenei îi era teamă e ceea ce
veea, îi era teamă e ceea ce putea #ace +te#an. 2i cel mai teamă îi era e vocea lui +te#an, vocea
aceea rece care era ca o sabie ce ansa, #rumoasă şi ucigătoare şi îngrozitor e nemiloasă.
> +te#an, termină?
!l îşi întoarse capul brusc spre ea, surprins, ca şi cum uitase e prezen)a ei. 0entru o clipă o privi
#ără să o recunoască, şi oc$ii lui păreau negri în lumina unii, iar ea se gâni la o #iară sălbatică, o
pasăre mare sau o #elină carnivoră incapabilă e o emo)ie omenească. Apoi pe c$ipul lui se citi
în)elegerea şi privirea lui îşi pieru o parte in aâncimea întunecată.
+te#an se uită în 7os la capul lui =Mler care se bălăngănea, apoi îl rezemă încet e piatra roşie e
mormânt. 9enunc$ii lui =Mler, moi, ceară, şi el alunecă e"a lungul pietrei, ar, spre uşurarea !lenei,
esc$ise oc$ii E sau cel pu)in oc$iul stâng. ;c$iul rept începuse să se um#le, şi acum era ca o
espicătură în carnea tume#iată.
> ; să #ie bine, spuse +te#an cu o voce goală.
Acum, cân #rica începea să îi ispară, !lena se sim)i şi ea goală pe inăuntru. 2ocul, îşi spuse.
+unt în şoc. 0robabil că în clipa următoare o să încep să urlu isterică.
> Are cine să te ucă acasă5 spuse +te#an, cu aceeaşi voce înspăimântător e ternă.
!lena se gâni la DicF şi icFie, #ăcân Dumnezeu ştie ce lângă e#igia lui =$omas *ell.
> Nu, spuse.
-intea ei începea să #unc)ioneze in nou, să înregistreze ce se a#la în 7urul ei. <oc$ia violetă era
s#âşiată în partea in #a)ă până 7os: era istrusă. Cu un gest mecanic, !lena o aună strâns peste #urou.
> ; să te uc eu, spuse +te#an.
 C$iar şi în amor)eala e care era cuprinsă, !lena sim)i un #ior rapi e teamă. l privi, o siluetă
ciuat e elegantă printre pietrele e mormânt, cu c$ipul pali în lumina unii. Nicioată nu i se păruse
+te#an atât e% e #rumos ca acum, ar #rumuse)ea aceasta era aproape ne#irească. Nu in altă lume, ci
neomenească, pentru că nici o #iin)ă umană nu putea răspâni acea aură e #or)ă, sau e istan)ă.
> -ul)umesc. !şti #oarte amabil, spuse ea încet. !ra singurul lucru pe care îl putea #ace.
l lăsară pe =Mler c$inuinu"se să se riice în picioare lângă piatra e mormânt a strămoşului său.
!lena sim)i un alt #ior rece cân a7unseră la potecă şi +te#an o luă înspre 0oul OicFerM.
> -i"am lăsat maşina la pensiune, spuse el. Asta e cea mai rapiă moalitate e a ne întoarce.
> 0e aici ai venit5
> Nu, n"am trecut peste po. Dar o să #im în siguran)ă.
!lena îl crezu. 0ali şi tăcut, +te#an mergea alături e ea #ără să o atingă, în a#ară e momentul
cân îşi scoase sacoul pentru a i"l aşeza pe umerii goi. !lena avea un sentiment ciuat e siguran)ă că
+te#an va omorî pe oricine va încerca să"i #acă ceva.
0oul OicFerM părea alb în lumina unii, şi sub el apele îng$e)ate se învârte7eau peste pietrele
vec$i e secole. umea in 7ur era tăcută şi #rumoasă şi rece, pe cân ei păşeau printre ste7ari către
rumul îngust e )ară care"l traversa.
=recură apoi pe lângă păşuni îngrăite şi câmpuri întunecate şi în cele in urmă a7unseră la o alee
lungă şi şerpuită. 0ensiunea era o clăire mare in cărămizi ruginii #ăcute in lutul locului, încarată e
ceri şi ar)ari bătrâni. =oate #erestrele erau întunecate, cu ecep)ia uneia.
+te#an escuie uşa cu ouă canaturi şi intrară într"un vestibul mic, e une pornea, c$iar în #a)a lor,
un şir e trepte. Balustraa, la #el ca şi uşa, era in lemn e ste7ar esc$is la culoare, atât e bine
lustruit încât părea să strălucească.
@rcară scara până la palierul e la al oilea eta7, slab luminat. +pre surprinerea !lenei, +te#an o
conuse într"una in camere şi esc$ise ceea ce părea a #i uşa unui ulap. 0rin ea !lena văzu o scară
îngustă şi abruptă.
Ce loc ciuat, îşi spuse. +cara asta tainică, ascunsă în inima casei, une nu a7ungea nici un sunet e
a#ară. @rcă treptele şi păşi într"o cameră mare care ocupa tot catul al treilea al casei.
!ra aproape la #el e slab luminat ca şi scara e la intrare, ar !lena putea esluşi poeaua e lemn
vopsit şi grinzile tavanului în pantă. 0e toate laturile încăperii se veeau #erestre înalte şi multe cu#ere
răspânite printre câteva piese masive e mobilier.
şi ău seama că el o privea.
> !istă o baie une să%5
!l #ăcu un semn cu capul către o uşă. !a îşi scoase sacoul, i"l întinse #ără să"l privească şi intră în
baie.

Capitolul R
!lena intrase în baie ame)ită şi recunoscătoare. 3eşi #urioasă. Nu ştia prea bine cum avusese loc
sc$imbarea. Dar la un moment at, în timp ce îşi spăla zgârieturile e pe #a)ă şi bra)e, supărată că nu
eista o oglină şi că îşi lăsase geanta în maşina ecapotabilă a lui =Mler, începu să simtă in nou. 2i
ceea ce sim)ea era #urie.
+ă"l ia naiba pe +te#an +alvatore. Atât e rece şi e controlat c$iar şi cân îi salva via)a. +ă"l ia
naiba pentru polite)ea lui, şi pentru galanteria lui, şi pentru pere)ii pe care îi riicase în 7urul lui şi care
păreau mai groşi şi mai înal)i ca nicioată.
şi scoase in păr acele care mai rămăseseră şi le #olosi pentru a"şi prine roc$ia în #a)ă. Apoi îşi
trecu repee prin părul es#ăcut un pieptene e os gravat pe care îl găsi lângă c$iuvetă. 3eşi in baie cu
bărbia riicată şi cu oc$ii îngusta)i e #urie.
 !l nu"şi pusese la loc sacoul. +tătea în picioare lângă #ereastră, în sveterul lui alb, cu capul aplecat,
crispat, aşteptân. *ără să"şi riice privirea, arătă spre ceea ce părea o bucată e cati#ea întunecată
aşezată pe spătarul unui scaun, şi spuse
> 0oate că vrei să o pui peste roc$ie.
!ra o pelerină lungă, largă şi moale, cu glugă. !lena trase )esătura grea peste umerii ei. Dar gestul
nu o îmbună: observă că +te#an nu se apropiase e ea şi nici nu o privise în timp ce vorbea.
n mo eliberat, ea îi invaa spa)iul personal, strângân pelerina în 7urul ei şi sim)in, c$iar şi în
acele momente, o plăcere senzuală în #elul în care căeau #alurile, măturân în spatele ei poeaua. +e
apropie e el şi cercetă comoa masivă e ma$on e lângă #ereastră.
0e ea se a#lau un pumnal cu aspect ucigător, cu teacă e ivoriu, şi o minunată cupă e agat montată
în argint. +e mai veea şi o s#eră aurie cu un #el e caran în ea şi câteva monee e aur.
uă una intre monee, în parte pentru că părea interesantă şi în parte pentru că ştia că îl eran7a să
o vaă umblân cu lucrurile lui.
> Ce"i asta5
După o clipă e tăcere, el răspunse
> @n #lorin e aur. ; moneă #lorentină.
> 2i asta ce e5
> @n ceas"panantiv german. De la s#ârşitul secolului al cincisprezecelea, spuse absent. Apoi
aăugă !lena%
!a întinse mâna către o casetă mică e #ier, cu un capac cu balamale.
> 2i asta5 +e esc$ie5
> Nu. !l avea re#leele unei pisici: mâna lui coborî peste casetă, )inân capacul înc$is. ! personal,
spuse, şi în voce i se sim)ea tensiunea.
!a observă că egetele lui atinseseră oar capacul bombat e metal, nu şi mâna ei. !a şi"o riică şi
el se retrase imeiat.
Brusc, #uria ei eveni prea mare pentru a mai putea #i stăpânită.
> Ai gri7ă, spuse ea cu o voce mânioasă. Nu mă atinge, sau te"ai putea îmbolnăvi.
!l se întoarse către #ereastră.
2i totuşi, pe cân se înepărta şi ea, înreptânu"se spre centrul camerei, sim)ea cum el îi urmăreşte
re#leia în geam. 2i eoată îşi ău seama cum trebuia să o vaă, cu părul blon revărsânu"se peste
pelerina întunecată, cu o mână albă )inân cati#eaua aunată la gât. ; prin)esă istrusă umblân prin
turnul ei.
şi ău capul pe spate şi se uită la trapa in tavan, şi auzi un sunet moale, ca o răsu#lare tăiată. +e
întoarse şi văzu că privirea lui era a)intită asupra gâtului ei escoperit: epresia in oc$ii lui o
neumeri. Dar în clipa următoare c$ipul lui se înăspri, respingân"o.
> Cre, spuse el, că ar #i mai bine sa te uc acasă. n acea clipă, ea sim)i nevoia să îl rănească, să îl
#acă să se simtă la #el e rău cum o #ăcuse şi pe ea să se simtă. Dar în acelaşi timp voia şi aevărul. +e
săturase e 7ocul acesta, se săturase să plănuiască şi să comploteze şi să încerce să citească gânurile lui
+te#an. !ra înspăimântător şi în acelaşi timp o minunată uşurare să"şi auă propria voce rostin
cuvintele pe care le gânea e atâta timp.
> De ce mă urăşti5
!l o privi lung, uluit. 0entru o clipă păru, să nu"şi poată găsi cuvintele. Apoi spuse
> Nu te urăsc.
> Ba mă urăşti, spuse !lena. 2tiu că nu e% nu e politicos să spun asta, ar nu"mi pasă. 2tiu că ar
trebui să")i #iu recunoscătoare că m"ai salvat în seara asta, ar nici e asta nu"mi pasă. Nu eu )i"am
cerut să mă salvezi. Nici măcar nu ştiu e ce erai în cimitir. 2i în mo sigur nu în)eleg e ce ai #ăcut"o,
)inân seama e ceea ce crezi espre mine.
!l clătina in cap, ar vocea îi era blână.
> Nu te urăsc.
 > ncă in prima clipă, m"ai evitat ca şi cum% ca şi cum aş #i leproasă. Am încercat să #iu răgu)ă
cu tine, şi tu m"ai respins. Asta #ace un gentleman atunci cân cineva încearcă să"l #acă să se simtă
bine"venit5
Acum el voia să spună ceva, ar ea continuă, #ără să"i ea aten)ie.
> -i"ai at peste nas în public e #iecare ată: m"ai umilit la şcoală. Nici acum nu mi"ai #i vorbit,
acă n"ar #i #ost o treabă e via)ă şi e moarte. De aşa ceva e nevoie ca să scot o vorbă e la tine5
=rebuie ca cineva să #ie aproape omorât pentru asta5 2i c$iar şi acum, continuă ea plină e amărăciune,
nu vrei să mă apropii e tine. Ce se întâmplă cu tine, +te#an +alvatore, e trebuie să trăieşti în #elul
ăsta5 De trebuie să riici în 7urul tău ziuri pentru a )ine oamenii eparte e tine5 De nu po)i avea
încreere în nimeni5 Ce se întâmplă cu tine5
Acum el tăcea, cu c$ipul întors e la ea. !lena trase aer aânc în piept şi îşi înreptă umerii,
)inânu"şi capul sus, eşi oc$ii îi areau, şi o ureau.
> 2i ce e în neregulă cu mine, aăugă, mai calmă acum, că nici măcar nu vrei să mă priveşti, ar o
laşi pe Caroline *orbes să stea grămaă peste tine5 Am măcar reptul să ştiu asta. N"o să te mai
eran7ez nicioată. Nici măcar n"o să mai vorbesc cu tine la şcoală, ar, înainte să plec, vreau să ştiu
aevărul. De ce mă urăşti atât e mult, +te#an5
ncet, el se întoarse şi"şi înăl)ă capul. ;c$ii îi erau goi, nu veeau nimic, şi !lena sim)i cum i se
strânge inima văzân urerea e pe c$ipul lui. ncă îşi mai controla vocea E ar nu prea bine. !a îşi
ău seama e e#ortul pe care îl #ăcea el pentru a şi"o păstra calmă.
> Da, spuse +te#an. Cre că ai reptul să ştii, !lena.
2i o privi, oc$ii li se întâlniră şi !lena îşi spuse Atât e rău e5 Ce ar putea #i atât e rău5
> Nu te urăsc, continuă el, rostin #iecare cuvânt cu gri7ă, clar. Nu te"am urât nicioată. Dar tu%
îmi auci aminte e cineva.
!lena #u surprinsă. +e aşteptase la orice, ar nu şi la asta.
> )i auc aminte e o persoană pe care ai cunoscut"o5
> De o persoană pe care am cunoscut"o, spuse el calm. Dar, aăugă încet, ca şi cum ar #i vorbit cu
sine, e #apt nu eşti ca ea. !a semăna cu tine, ar era #ragilă, elicată. ulnerabilă. n interior, ca şi pe
ina#ară.
> 3ar eu nu sunt.
!l scoase un sunet care ar #i putut #i un $o$ot e râs, acă ar #i eistat ceva amuzat în el.
> Nu. =u eşti o luptătoare. =u eşti% tu. !lena tăcu câteva clipe. ăzân urerea e pe c$ipul lui,
sim)i că #uria îi păleşte.
> A)i #ost #oarte apropia)i5
> Da.
> Ce s"a întâmplat5
@rmă o tăcere lungă, atât e lungă încât !lena se gâni că nu avea să"i răspună. Dar în cele in
urmă +te#an spuse
> A murit.
!lena răsu#lă lung şi tremurat. @ltimele rămăşi)e ale #uriei se stinseră.
> Cre că ai su#erit îngrozitor, spuse ea, gâninu"se la piatra albă e mormânt a #amiliei 9ilbert,
aşezată în iarba înaltă. mi pare atât e rău.
!l tăcu. 0e c$ip nu i se mai citea in nou nimic, şi părea să privească uneva eparte, la ceva
teribil, care îi s#âşia inima şi pe care oar el putea să"l vaă. Dar în epresia lui nu era oar urere. 0rin
ziurile in 7urul lui, prin toată stăpânirea lui e sine, ea veea privirea torturată a vinovă)iei şi
singurătă)ii e nesuportat. ; privire atât e pierută şi e c$inuită încât, înainte e a"şi a seama ce
#ace, era lângă el.
> +te#an, şopti ea.
!l nu păru să o auă: părea cu#unat în lumea lui e urere.
!a nu se putu ab)ine să nu"şi pună mâna pe bra)ul lui.
 > +te#an, ştiu cât poate să oară%
> N"ai cum să ştii, izbucni el, şi tot calmul lui aparent eploă într"o #urie cumplită.
+e uită în 7os la mâna ei, ca şi cum abia atunci îşi ăea seama că era acolo, ca şi cum înrăzneala
ei e a"l atinge îl în#uriase. ;c$ii lui verzi erau ilata)i şi întuneca)i cân îşi trase violent bra)ul,
riicân palma către ea pentru a o împieica să îl mai atingă%
%şi cumva, în loc e asta, o prinsese e mână, şi acum egetele lui se împleteau strâns cu ale ei,
într"un gest isperat. şi lăsă oc$ii în 7os, uluit, către mâinile lor împreunate. Apoi, încet, privirea îi
alunecă e la egetele lor strânse către c$ipul ei.
> !lena%, şopti el.
2i apoi ea o văzu, acea su#erin)ă care îi tulbură privirea, ca şi cum pur şi simplu el nu mai era în
stare să lupte. n#rângerea, cân ziurile se prăbuşiră în cele in urmă şi ea văzu ce se a#la incolo e
ele.
2i apoi, #ără să mai poată lupta, el îşi lăsă capul în 7os către buzele ei.

> +tai% opreşte aici, spuse Bonnie. Cre că am văzut ceva.

*orul $ârbuit al lui -att încetini, înreptânu"se către marginea rumului, une tu#işurile şi rugii
creşteau mai eşi. Ceva alb licărea acolo, înreptânu"se către ei.
> Dumnezeule, eclamă -ereit$. ! icFie Bennett.
*ata se ivi, mergân împieicat, în lumina #arurilor şi rămase acolo, clătinânu"se, cân -att apăsă
pe #rână. 0ărul ei castaniu"esc$is era ciu#ulit şi încâlcit, iar oc$ii aveau o privire sticloasă pe o #a)ă
murară e pământ. !ra oar într"un #urou alb minuscul.
> Bag"o în maşină, spuse -att.
-ereit$ e7a esc$iea portiera. +ări in maşină şi alergă către #ata năucită.
> icFie, eşti bine5 Ce"ai pă)it5
icFie gemu, cu privirea a)intită tot înainte. Apoi brusc păru să o vaă pe -ereit$ şi se prinse
strâns e ea, în#igânu"şi ung$iile în bra)ele ei.
> 0leca)i e aici, spuse ea, cu o privire plină e isperare, cu vocea groasă, ciuată, ca şi cum ar #i
avut ceva în gură. 0leca)i cu to)ii E pleca)i e"aici? ine?
> Ce vine5 icFie, une e !lena5
> 0leca)i acum%
-ereit$ se uită în lungul rumului, apoi o conuse către maşină pe #ata care tremura.
> ; să te luăm e aici, îi zise, ar trebuie să ne spui ce s"a întâmplat. Bonnie, ă"mi şalul tău. A
îng$e)at e tot.
> A #ost atacată, spuse -att cu o voce aspră. 2i e într"un #el e şoc. ntrebarea e, une sunt
ceilal)i5 icFie, !lena a #ost cu tine5
icFie începu să plângă, acoperinu"şi #a)a cu mâinile, în timp ce -ereit$ îi în#ăşură umerii cu
şalul roz strălucitor al lui Bonnie.
> Nu% DicF, spuse ea neclar. 0ărea să o oară cân vorbeşte. !ram în biserică% a #ost oribil. A
venit% ca o negură în 7urul nostru. ; negură întunecată. 2i oc$i. 3"am văzut oc$ii în întuneric, arzân.
-"au ars%
> ! în elir, spuse Bonnie. +au isterie, sau cum vrei să"i spui.
-att rosti încet şi clar
> icFie, te rog, spune"ne un singur lucru. @ne e !lena5 Ce s"a"ntâmplat cu ea5
> Nu ştiu. icFie riică spre cer o #a)ă pătată e lacrimi. DicF şi cu mine% eram singuri. Noi% şi
pe urmă intr"oată era în 7urul nostru. Nu puteam să #ug. !lena a zis că s"a esc$is mormântul. 0oate
că e"acolo a venit. A #ost oribil%
> Au #ost în cimitir, în biserica în ruine, trause -ereit$. 2i !lena a #ost cu ei. 2i uita)i"vă la asta.
n lumina pla#onierei, văzură cu to)ii zgârieturile proaspete şi aânci care coborau e pe gâtul lui
icFie până la corsa7ul e antelă al #uroului.
 > Arată ca nişte urme e animale, spuse Bonnie. Ca urmele unor g$eare e pisică, poate.
> 0e bătrânul ăla e sub po nu l"au terminat nişte g$eare e pisică, spuse -att.
*a)a lui era paliă şi #ălcile îi erau încleştate, cu muşc$ii încora)i. -ereit$ îi urmări privirea în
lungul rumului şi apoi clătină in cap.
> -att, trebuie să o ucem întâi pe ea înapoi. =rebuie să o ucem, spuse ea. Ascultă, şi eu sunt la
#el e îngri7orată pentru !lena ca şi tine. Dar icFie are nevoie e un octor, iar noi trebuie să c$emăm
poli)ia. N"avem ce #ace. =rebuie să ne întoarcem.
-att mai privi câteva clipe lungi către rum, apoi respiră aânc, şuierat. nc$ise cu putere uşa,
porni motorul şi întoarse maşina, cu mişcări violente.
0e tot rumul către oraş, icFie vorbi, printre gemete, espre oc$i.

!lena sim)i buzele lui +te#an atingânu"i"le pe ale ei.

2i% totul eveni #oarte simplu. =oate întrebările îşi primiră răspunsul, toate temerile se liniştiră,
toate înoielile ispărură. Ceea ce sim)ea nu era oar pasiune, ci o tanre)e ureroasă şi o ragoste atât
e puternică încât o #ăcea să se cutremure. Ar #i putut #i înspăimântătoare în intensitatea ei, oar că
atunci cân era cu el, nu se temea e nimic.
şi găsise locul.
Aici era locul ei, şi îl găsise în s#ârşit. Cu +te#an, se sim)ea acasă.
!l se trase pu)in înapoi şi ea îl sim)i tremurân.
> ;$, !lena, şopti el lângă buzele ei. Nu putem%
> Am #ăcut"o e7a, şopti ea, şi îl trase in nou lângă ea.
!ra ca şi cum îi putea auzi gânurile, îi putea sim)i sentimentele. 0lăcerea şi orin)a îi străbăteau,
legânu"i, apropiinu"i mai mult. 3ar !lena mai sim)ea şi un izvor e emo)ii mai pro#une în aâncul
lui. !l voia să o )ină lângă el pentru toteauna, să o prote7eze e orice rău. oia să o apere e orice rău
care o amenin)a. oia să îşi unească viata cu a ei.
+im)i apăsarea tanră a buzelor lui pe gura ei, şi cu greu putea înura ulcea)a ei. Da, îşi spuse.
+enza)iile o străbăteau asemenea unor valuri pe supra#a)a unui iaz limpee şi nemişcat. +e îneca în ele,
în bucuria pe care o sim)ea în +te#an şi în elicioasa reac)ie care se năştea în ea. Dragostea lui +te#an o
scăla, strălucea prin ea, aprinzân #iecare col)işor întunecat in aâncul su#letului ei la #el ca un soare.
=remura e plăcere, e ragoste, e or.
!l se trase încet înapoi, ca şi cum nu putea suporta să se espartă e ea, şi se priviră în oc$ii cu o
bucurie mirată.
Nu spuseră nimic. Nu era nevoie e cuvinte. !l o mângâie pe păr, cu o atingere atât e uşoară încât
ea e"abia o sim)i, ca şi cum el se temea că ar putea să se spargă în mâinile lui. 2i atunci ea ştiu că nu
#usese ura cea care îl #ăcuse să o evite atâta vreme. Nu, nu #usese eloc ura.
!lena nu ştia cât timp trecuse până ce coborâră în tăcere scările pensiunii. n oricare altă
împre7urare ar #i #ost încântată să intre în superba maşină neagră a lui +te#an, ar în seara aceasta abia o
observă. !l o )inu e mână în timp ce străbăteau străzile pustii.
0rimul lucru pe care îl văzu !lena cân se apropiară e casa ei #ură luminile.
> 0oli)ia, spuse ea, găsinu"şi vocea estul e greu.
3 se părea ciuat să vorbească upă ce tăcuse atâta vreme.
> 2i aia e maşina lui <obert, pe alee, uite şi maşina lui -att, spuse. +e uită la +te#an, şi pacea care
o cuprinsese păru intr"oată #ragilă. -ă întreb ce s"o #i întâmplat. Crezi că =Mler le"a spus e7a%5
> Nici măcar =Mler n"ar putea #i atât e prost, spuse +te#an.
;pri lângă una intre maşinile e poli)ie şi !lena îşi es#ăcu #ără tragere e inimă mâna intr"a lui.
şi orea in tot su#letul ca ea şi +te#an să poată #i singuri, să nu mai #ie nicioată nevoi)i să ea oc$ii
cu restul lumii.
Dar nu aveau ce #ace. -erseră pe alee până la uşă, care era esc$isă. năuntru, toate luminile erau
aprinse.
 !lena intră şi văzu o mul)ime e #e)e întorcânu"se către ea. şi ău brusc seama cum trebuia să
arate, stân acolo în prag în pelerina neagră e cati#ea, lungă până la pământ, cu +te#an +alvatore lângă
ea. 2i apoi mătuşa Juit$ scoase un )ipăt şi în clipa următoare o strângea în bra)e, scuturân"o şi
îmbră)işân"o în acelaşi timp.
> !lena? ;$, slavă Domnului că eşti bine? Dar une ai #ost5 2i e ce n"ai tele#onat5 )i ai seama
prin ce"am trecut cu to)ii5
!lena îşi roti uimită privirile prin încăpere. Nu în)elegea nimic.
> Ne bucurăm să te veem in nou acasă, spuse <obert.
> Am #ost la pensiune, cu +te#an, spuse ea încet. -ătuşă Juit$, el e +te#an +alvatore: a înc$iriat o
cameră acolo. !l m"a aus acasă.
> )i mul)umesc, îi spuse mătuşa Juit$ lui +te#an peste capul !lenei. Apoi se ău înapoi să o
privească pe !lena şi întrebă Dar roc$ia ta% părul% ce s"a"ntâmplat5
> Nu ştii5 Deci =Mler nu v"a spus. Atunci e ce e poli)ia aici5
!lena se apropie instinctiv e +te#an, şi îl sim)i şi pe el venin mai aproape, pentru a o prote7a.
> ! aici pentru că icFie Bennett a #ost atacată în cimitir în seara asta, spuse -att.
!l, Bonnie şi -ereit$ stăteau în spatele mătuşii Juit$ şi al lui <obert, părân uşura)i şi pu)in
stân7eni)i, şi #oarte obosi)i.
> Am găsit"o acum vreo ouă"trei ore, şi e atunci te tot căutăm, aăugă -att.
> Atacată5 spuse !lena, uluită. Atacată e cine5
> Nimeni nu ştie, spuse -ereit$.
> !i, poate că nici nu avem e ce să ne #acem gri7i, spuse <obert pe un ton liniştitor. Doctorul a
spus că s"a speriat #oarte tare şi că băuse. 0oate că toată povestea a #ost oar în imagina)ia ei.
> gârieturile alea n"au #ost în imagina)ie, spuse -att, politicos ar cu încăpă)ânare.
> Ce zgârieturi5 Despre ce vorbi)i voi5 întrebă !lena, uitânu"se pe rân la #iecare intre ei.
> ; să")i spun eu, zise -ereit$ şi îi povesti pe scurt cum ea şi ceilal)i o găsiseră pe icFie. Ne tot
spunea că nu ştia une eşti, că era singură cu DicF cân s"a întâmplat. 2i cân am aus"o aici, octorul
a spus că nu poate găsi nimic concluent. Nu pă)ise nimic, cu ecep)ia zgârieturilor, şi ele puteau #i
#ăcute e o pisică.
> Nu mai erau şi alte semne pe ea5 întrebă +te#an tăios.
!ra pentru prima ată că vorbea e cân intrase în casă, şi !lena îl privi, surprinsă e tonul lui.
> Nu, spuse -ereit$. Bineîn)eles, o pisică n"ar #i putut să"i ea 7os $ainele, ar DicF putea. ;$, şi
avea limba muşcată.
> Ce5 eclamă !lena.
> -uşcată rău e tot. 0robabil că sângerase mult, şi acum o urea cân vorbea.
ângă !lena, +te#an rămăsese complet nemişcat.
> A avut vreo eplica)ie pentru ce s"a întâmplat5 întrebă el.
> !ra isterică, spuse -att. De"a reptul isterică: vorbea #ără noimă. icea întruna e nişte oc$i şi
e o negură întunecată şi că nu putea să #ugă E şi e"asta octorul cree că e vorba e un soi e
$alucina)ie. Dar in câte ne putem a seama, ea şi DicF Carter au #ost în biserica ruinată in cimitir pe
la miezul nop)ii şi ceva a venit acolo şi i"a atacat.
> Nu l"a atacat şi pe DicF, aăugă Bonnie, ceea ce oveeşte că acel ceva avea bun"gust. 0oli)ia l"
a găsit leşinat pe poeaua bisericii, şi nu"şi mai aminteşte absolut nimic.
Dar !lena nu mai auzi ultimele cuvinte. Ceva îngrozitor se întâmplase cu +te#an. Nu"şi ăea
seama cum e ştia ea asta, ar ştia. !l încremenise pe măsură ce -att vorbea, iar acum, eşi nu se
mişcase, !lena sim)ea că între ei se căscase o istan)ă uriaşă, ca şi cum se a#lau pe malurile opuse ale
unui sloi e g$ea)ă plutitor, străbătut e nenumărate crăpături.
+te#an spuse, cu acea voce #oarte controlată pe care ea o mai auzise înainte, în camera lui
> n biserică, -att5
> Da, în biserica în ruine, răspunse -att.
 > 2i eşti sigur că a zis că era miezul nop)ii5
> Nu putea #i sigură, ar trebuie să #i #ost cam pe atunci. Noi am găsit"o la scurt timp upă. De ce5
+te#an nu răspunse. !lena sim)ea istan)a intre ei crescân.
> +te#an, şopti ea. Apoi, cu voce tare, cu isperare +te#an, ce e5
!l clătină in cap.
Nu mă înepărta, gâni ea, ar +te#an nici măcar nu o privea.
> ; să scape5 întrebă el brusc.
> Doctorul zice că nu prea e nimic în neregulă cu ea, spuse -att. Nimeni nu a pomenit ceva e
moarte.
+te#an încuviin)ă in cap scurt: apoi se întoarse către !lena.
> =rebuie să plec, spuse. Acum eşti în siguran)ă. !a îl prinse e mână pe cân el se întorcea spre
uşă.
> Bineîn)eles că sunt în siguran)ă, spuse !lena. Datorită )ie.
> Da, spuse el.
Dar în oc$ii lui nu se veea nici un răspuns. !rau #ără via)ă, cu privirea #erită.
> +ună"mă mâine, spuse ea, şi îi strânse mâna, încercân să"i transmită ce sim)ea, sub privirile
atente ale celorlal)i: îşi orea ca el să în)eleagă.
!l se uită, lipsit e epresie, la mâinile lor, apoi, încet, către ea. 2i în cele in urmă îi strânse şi el
egetele.
> Da, !lena, şopti el şi îşi a)inti privirea într"a ei. n clipa următoare plecase.
!lena răsu#lă aânc şi se întoarse către camera plină e lume. -ătuşa Juit$ continua să stea lângă
ea, privin #i la ceea ce se veea in roc$ia ruptă e sub pelerină.
> !lena, spuse ea, ce s"a întâmplat5
2i oc$ii ei se înreptară către uşa pe care +te#an tocmai ieşise.
@n soi e râs isteric urcă în gâtul !lenei, ar şi"l înăbuşi.
— Nu +te#an a #ăcut asta, spuse ea. +te#an m"a salvat. +im)i cum c$ipul i se înăspreşte şi se uită la
poli)istul in spatele mătuşii Juit$. =Mler a #ost, =Mler +malloo%

Capitolul I
!a nu era reîncarnarea lui Lat$erine. nreptânu"se către pensiune în tăcerea violacee e inainte
e ivirea zorilor, +te#an se gâni la lucrul acesta.
Asta îi spusese şi ei, şi era aevărat, ar abia acum îşi ăea seama cât e mult îi trebuise ca să
a7ungă la această concluzie. *usese conştient e #iecare răsu#lare şi mişcare a !lenei timp e multe
săptămâni, şi înregistrase #iecare i#eren)ă.
0ărul ei avea o nuan)ă mai esc$isă ecât cel al lui Lat$erine, iar sprâncenele şi genele erau mai
înc$ise la culoare. Ale lui Lat$erine #useseră aproape argintii. 2i era mai înaltă ecât Lat$erine, cam cu
o palmă. +e mişca şi mult mai liber: #etele in epoca aceasta se sim)eau mult mai bine în trupurile lor.
Nici măcar oc$ii ei, oc$ii aceia care în prima zi îl #ăcuseră să încremenească în şocul recunoaşterii,
nu erau e #apt la #el. ;c$ii lui Lat$erine #useseră e obicei mari e o uimire copilărească sau lăsa)i în
7os, aşa cum se cuvenea pentru o #ată e la s#ârşitul secolului al cincisprezecelea. Dar oc$ii !lenei î)i
întâlneau esc$is privirea, se uitau la tine irect, #ără şovăială. 3ar uneori se îngustau, plini e $otărâre,
sau provocatori, aşa cum nu #ăcuseră nicioată oc$ii lui Lat$erine.
Cât priveşte gra)ia şi #ascina)ia, cele ouă erau asemănătoare. Dar în vreme ce Lat$erine #usese un
pisoiaş alb, !lena era o tigroaică albă ca zăpaa.
=recân pe lângă siluetele înalte ale ar)arilor, +te#an se crispă la amintirea ivită brusc în mintea lui.
Nu voia să se gânească la asta, nu voia să"şi îngăuie să% ar imaginile e7a se erulau în #a)a oc$ilor
săi. !ra ca şi cum 7urnalul se esc$isese eoată şi el nu avea încotro şi trebuia să privească pagina în
timp ce povestea se es#ăşura în mintea lui.
Alb, Lat$erine #usese îmbrăcată în alb în acea zi. ; roc$ie nouă, albă, in mătase vene)iană, cu
mâneci espicate, pentru a lăsa să se vaă cămaşa #ină e in e sub ea. 0urta un colier e aur cu perle în
7urul gâtului şi cercei mici, tot cu perle, la urec$i.
*usese atât e încântată e roc$ia nouă pe care tatăl ei o comanase pentru ea.
*ăcuse o piruetă în #a)a lui +te#an, riicân cu o mână micu)ă roc$ia plină, lungă până la pământ, şi
ezvăluin 7uponul galben in brocart e eesubt%
/ezi, e c$iar broat cu ini)ialele mele. 0apa a cerut asta. -ein lieber 0apa%
ocea i se stinse şi ea se opri in piruetele ei, cu o mână lăsânu"i"se uşor pe lângă trup.
/Dar ce s"a"ntâmplat, +te#an5 Nu zâmbeşti.
Nici măcar nu putea să încerce să zâmbească. Cân o veea acolo, albă şi aurie ca o viziune eterică,
sim)ea o urere #izică. Dacă o pierea, nu ştia cum mai putea trăi.
Degetele i se strânseră convulsiv în 7urul metalului gravat.
/Lat$erine, cum aş putea să zâmbesc, cum aş putea să #iu #ericit, cân% /Cân5
/Cân vă cum te ui)i la Damon. 9ata, a spus"o. Continuă, cu urere în glas /nainte ca el să vină
acasă, tu şi cu mine eram în #lecare zi împreună. =atăl meu şi al tău erau mul)umi)i şi vorbeau c$iar e
planuri e căsătorie. Dar acum zilele sunt tot mai scurte, vara aproape că a trecut E şi tu petreci la #el e
mult timp cu Damon ca şi cu mine. +ingurul motiv pentru care tata îi îngăuie să stea aici e că tu l"ai
rugat asta. Dar e ce l"ai rugat asta, Lat$erine5 Creeam că )ii la mine.
;c$ii ei albaştri se întristară.
/Dar )in mult la tine, +te#an. ;$, ştii că )in?
/Atunci e ce ai intervenit pentru Damon la tatăl meu5 Dacă nu erai tu, l"ar #i aruncat pe Damon în
straă%
/Ceea ce sunt sigur că )ie )i"ar #i #ăcut mare plăcere, #ră)iore.
ocea e la uşă era calmă şi arogantă, ar cân +te#an se întoarse văzu că oc$ii lui Damon areau
e #urie.
/;$, nu, nu e aevărat, spuse Lat$erine. /+te#an n"ar vrea nicioată să te vaă su#erin.
Buzele lui Damon zvâcniră uşor şi el îi aruncă lui +te#an o privire ciuată în timp ce se apropia e
Lat$erine.
/0oate că nu, spuse el, şi vocea i se îmblânzi uşor. /Dar #ratele meu are reptate într"o privin)ă cel
pu)in. ilele evin tot mai scurte, şi curân tatăl tău va părăsi *loren)a. 2i te va lua cu el E asta acă nu
vei avea un motiv ca să rămâi.
Dacă nu vei avea un so) cu care să rămâi. Cuvintele nu #useseră rostite, ar le auziseră cu to)ii.
Baronul îşi iubea prea mult #iica pentru a o #or)a să se mărite împotriva voin)ei sale. 0ână la urmă va
trebui să #ie $otărârea lui Lat$erine. Alegerea lui Lat$erine.
Acum, că subiectul #usese esc$is, +te#an nu mai putea să tacă.
/Lat$erine ştie că trebuie să"şi părăsească în curân tatăl%, începu el, arătân ostentativ că îi
cunoştea secretul, ar #ratele lui îl întrerupse.
/A$, a, înainte ca bătrânul să evină bănuitor, spuse nonşalant Damon. /C$iar şi cel mai iubitor
tată începe să"şi pună unele întrebări cân #ata lui apare numai noaptea.
@n val e #urie şi urere îl străbătu pe +te#an. Aşaar, era aevărat: Damon ştia. Lat$erine îi
împărtăşise secretul ei şi #ratelui său.
/De ce i"ai spus, Lat$erine5 De ce5 Ce po)i să vezi în el un om căruia nu"i pasă e nimic altceva
ecât e propriile plăceri5 Cum poate el să te #acă #ericită cân se gâneşte numai la el5
/2i cum poate băiatul ăsta să te #acă #ericită cân nu ştie nimic espre via)ă5 îl întrerupse Damon,
cu o voce tăioasă, plină e ispre). /Cum te poate prote7a el cân nu a at nicioată piept cu greută)ile5
2i"a petrecut tot timpul printre căr)i şi picturi: lasă"l să rămână acolo.
Lat$erine clătină in cap, necă7ită, iar oc$ii ei albaştri ca o gemă erau înce)oşa)i e lacrimi.
 /Nici unul in voi nu în)elege, spuse ea. /Cree)i că eu pot să mă mărit şi să rămân aici în
*loren)a, ca orice altă oamnă. Dar eu nu pot să #iu ca orice altă oamnă. Cum aş putea să am servitori
care să îmi urmărească #iecare mişcare5 Cum aş putea să locuiesc într"un singur loc une oamenii vor
veea că scurgerea vremii nu mă atinge5 0entru mine nu va eista nicioată o via)ă normală. =rase aer
aânc în piept şi se uită pe rân la cei oi. /Cine alege să"mi #ie so) trebuie să renun)e la via)a în lumina
soarelui, şopti ea. /=rebuie să aleagă să trăiască la lumina unii şi în ceasurile întunericului.
/Atunci tu trebuie să alegi pe cineva care nu se teme e umbre, spuse Damon, şi +te#an #u surprins
e intensitatea vocii lui. Nu"l mai auzise nicioată pe Damon vorbin atât e sincer sau cu atât e
pu)ină a#ectare. /Lat$erine, uită"te la #ratele meu: va #i el în stare să renun)e la lumina soarelui5 !ste
mult prea ataşat e lucrurile obişnuite prietenii lui, #amilia lui, atoria lui #a)ă e *loren)a.
ntunericul l"ar istruge.
/-in)i? strigă +te#an. +pumega e #urie acum. /+unt la #el e puternic ca şi tine, #rate, şi nu mă
tem e nimic, nici în umbră, nici în lumina soarelui. 2i o iubesc pe Lat$erine mai mult ecât îmi iubesc
prietenii şi #amilia%
/% sau atoria ta5 ; iubeşti su#icient e mult ca să renun)i şi la asta5
/Da, spuse +te#an s#iător. /+u#icient cât să renun) la tot.
Damon îi aruncă unul intre zâmbetele lui bruşte, tulburătoare. Apoi se întoarse in nou către
Lat$erine.
/+e pare, spuse el, /că alegerea este oar a ta. Ai oi pretenen)i la mâna ta: vrei să accep)i pe
unul intre noi, sau pe nici unul5
Lat$erine îşi înclină încet capul auriu. Apoi îşi riică oc$ii albaştri umezi şi îi privi pe amânoi.
/ăsa)i"mă să mă gânesc până uminică. 3ar până atunci nu mă întreba)i nimic.
+te#an încuviin)ă in cap, #ără tragere e inimă. Damon spuse
/2i uminică5
/Duminică seara, la apusul soarelui, îmi voi #ace alegerea.

Amurgul% întunericul aânc, violet, al amurgului%

Nuan)ele liliac$ii ispăreau în 7urul lui +te#an şi el îşi reveni. Nu era apusul, ci răsăritul, care colora
cerul in 7urul lui. 0ierut în gânuri, +te#an a7unsese până la marginea păurii.
+pre nor"vest veea 0oul OicFerM şi cimitirul. ; altă amintire îi acceleră pulsul.
i spusese lui Damon că voia să renun)e la tot pentru Lat$erine. 2i eact asta şi #ăcuse.
<enun)ase la reptul e a veea lumina soarelui şi evenise pentru ea o creatură a întunericului. @n
vânător conamnat să #ie veşnic el însuşi vânat, un $o) care trebuia să #ure via)ă pentru a"şi umple
propriile vene. 2i poate un criminal.
Nu, spuseseră că #ata aceea, icFie, nu avea să moară. Dar poate că următoarea lui victimă a. Cel
mai rău lucru în legătură cu ultimul lui atac era că nu"şi amintea nimic e el. şi aucea aminte e
slăbiciune, e orin)a copleşitoare, şi îşi amintea cum pătrunsese clătinânu"se în biserică, ar nimic
upă aceea. şi revenise a#ară, cu )ipătul !lenei răsunânu"i în urec$i E şi alergase spre ea #ără să se
oprească să se întrebe ce se putuse întâmpla.
!lena% 0entru o clipă, sim)i un val e bucurie şi încântare pură, şi uită e orice altceva. !lena,
cală precum lumina soarelui, ulce ca iminea)a, ar cu un miez e o)el care nu putea #i #rânt. !ra
asemenea unui #oc arzân în g$ea)ă, precum tăişul ascu)it al unui pumnal e argint.
Dar avea el reptul e a o iubi5 +entimentele lui pentru ea o puneau în pericol. 2i acă, ata
următoare cân îl copleşea orin)a, !lena avea să #ie #iin)a omenească a#lată în apropierea lui, cel mai
apropiat potir umplut cu sângele cal şi ătător e via)ă5
Am să mor şi n"am să mă ating e ea, îşi spuse, #ăcân in gân un 7urământ. Am să mor e sete
înainte să mă ating e venele ei. 2i 7ur că nu"mi va cunoaşte nicicân secretul. Nu va trebui nicicân să
renun)e la lumina soarelui pentru mine.
n spatele lui cerul se lumina. Dar înainte să plece, îşi trimise în eter un gân iscoitor, cu toată
#or)a urerii in spatele lui, căutân o altă 0utere care s"ar putea a#la prin prea7mă. Căutân o altă
eplica)ie pentru ceea ce se întâmplase în biserică.
Dar nu era nimic, nici o urmă e răspuns. Cimitirul îşi râse e el în tăcere.

!lena se trezi cu soarele strălucinu"i în #ereastră. +e sim)i intr"oată ca şi cum tocmai îşi revenise
upă o lungă răceală, şi ca şi cum ar #i #ost iminea)a e Crăciun. +e riică în capul oaselor, cu
gânurile învălmăşite.
Au. ; urea tot trupul. Dar ea şi +te#an E totul era acum în regulă. =icălosul ăla beat e =Mler%
Dar =Mler nu mai conta. Nimic nu mai conta în a#ară e #aptul că +te#an o iubea.
Coborî la parter în cămaşă e noapte, ânu"şi seama upă lumina in #erestre că ormise #oarte
mult. -ătuşa Juit$ şi -argaret erau în living.
> Bună iminea)a, mătuşă Juit$. ; îmbră)işă strâns pe mătuşa uimită. 2i bună iminea)a,
ovlecel. ; luă în bra)e pe -argaret şi ansă cu ea prin cameră. 2i% o$, bună iminea)a, <obert?
0u)in stân7enită e euberan)a ei şi e cămaşa e noapte, o puse 7os pe -argaret şi se use repee
în bucătărie.
-ătuşa Juit$ veni upă ea. Deşi avea cearcăne negre sub oc$i, zâmbea.
> 0ari #oarte bineispusă în iminea)a asta.
> ;$, c$iar sunt.
!lena o îmbră)işă in nou, ca pentru a"şi cere iertare pentru cearcăne.
> 2tii că trebuie să mergem la şeri# să iscutăm espre =Mler.
> Da. !lena scoase nişte suc in #rigier şi îşi turnă un pa$ar. Dar pot să mă uc mai întâi până la
icFie Bennett5 2tiu că trebuie să #ie tare necă7ită, mai ales că se pare că nimeni nu o cree.
> =u o crezi, !lena5
> Da, spuse ea încet. ; cre. 2i, mătuşă Juit$, aăugă ea, luân o $otărâre, şi mie mi s"a
întâmplat ceva în biserică. -i s"a părut că%
> !lena? Bonnie şi -ereit$ au venit să te vaă, se auzi vocea lui <obert in vestibul. ncreerea
în sine a !lenei ispăru.
> ;$% trimite"le aici, strigă !lena şi luă o îng$i)itură e suc e portocale. ; să")i povestesc mai
târziu, îi promise mătuşii Juit$, în vreme ce se auzeau paşi apropiinu"se e bucătărie.
Bonnie şi -ereit$ se opriră în prag, cu un aer neobişnuit e #ormal. !lena se sim)ea şi ea
stân7enită şi aşteptă până ce mătuşa ei ieşi in bucătărie ca să vorbească.
Apoi îşi rese glasul, cu oc$ii a)inti)i pe o placă tocită e linoleum. *urişă o privire în sus şi văzu
că Bonnie şi -ereit$ priveau la aceeaşi placă.
3zbucni în râs şi, auzin"o, cele ouă #ete riicară oc$ii.
> +unt prea #ericită c$iar şi pentru a mă apăra, spuse !lena, întinzânu"şi bra)ele către ele. 2i ştiu
că ar trebui să"mi pară rău pentru ce am zis, şi îmi pare, ar nu pot să"mi iau un aer 7alnic. Am #ost
groaznică şi merit să #iu pusă la zi, şi acum putem să pretinem că nu s"a întâmplat nimic5
> Ar trebui să")i pară rău, că ai plecat şi ne"ai lăsat aşa, o certă Bonnie, în timp ce toate trei se
îmbră)işau.
> 2i tocmai cu =Mler +malloo? eclamă -ereit$.
> !i bine, asta mi"a #ost învă)ătură e minte, spuse !lena şi pentru o clipă se sim)i eprimată.
Apoi Bonnie râse cristalin.
> 2i pe urmă ai at lovitura cea mare E +te#an +alvatore? 2i ce intrare ramatică v"a)i #ăcut? Cân
ai apărut în uşă cu el, am crezut că am o $alucina)ie. Cum ai #ăcut"o5
> N"am #ăcut"o eu. A apărut el, asemenea cavalerilor în #ilmele alea vec$i.
> Ca să")i apere onoarea, spuse Bonnie. Ce"ar putea #i mai palpitant5
> Cre că"mi vin în minte câteva c$estii, spuse -ereit$. Dar poate că şi pe"asta le"a rezolvat
!lena.
> ; să vă povestesc totul, spuse !lena, ânu"le rumul şi #ăcân un pas în spate. Dar mai întâi,
veni)i cu mine acasă la icFie5 reau să vorbesc cu ea.
> De #apt, po)i să vorbeşti cu noi în timp ce te îmbraci, şi pe rum, şi în timp ce te speli pe in)i,
spuse Bonnie cu $otărâre. 2i acă laşi eoparte orice etaliu, cât e mic, o să ai e"a #ace cu 3nc$izi)ia
spaniolă.
> 2tii, spuse -ereit$ ştrengăreşte, până la urmă e#orturile omnului =anner au #ost răsplătite.
Bonnie ştie acum că 3nc$izi)ia spaniolă nu e o #orma)ie rocF.
!lena râea plină e euberan)ă în timp ce urcau scările.
Doamna Bennett părea paliă şi obosită, ar le invită să intre.
> icFie se oi$neşte: octorul a spus să stea în pat, eplică ea cu un zâmbet tremurător.
!lena, Bonnie şi -ereit$ se îng$esuiră în vestibulul strâmt.
Doamna Bennett bătu uşor în uşa camerei lui icFie.
> icFie, scumpo, au venit nişte #ete e la şcoală să te vaă. +ă nu sta)i prea mult, aăugă ea către
!lena, esc$izân uşa.
> N"o să stăm, promise !lena.
3ntră într"un ormitor răgu), în alb şi albastru, cu celelalte #ete în urma ei. icFie stătea întinsă pe
pat, spri7inită pe perne, cu o pilotă bleu trasă până sub bărbie. *a)a ei era albă ca $ârtia şi oc$ii cu
pleoape grele priveau )intă înainte.
> Aşa arăta şi aseară, şopti Bonnie. !lena se apropie e pat.
> icFie, spuse ea încet.
icFie continua să privească înainte, ar !lenei i se păru că respira)ia ei se accelerează uşor.
> icFie, mă auzi5 +unt !lena 9ilbert. +e uită la Bonnie şi -ereit$, neştiin ce să #acă.
> +e pare că i"au at nişte calmante, spuse -ereit$.
Dar oamna Bennett nu pomenise nimic e meicamente. ncruntată, !lena se întoarse in nou
spre #ata care nu avea nici o reac)ie.
> icFie, sunt eu, !lena. oiam oar să vorbesc cu tine espre ce s"a întâmplat aseară. reau să
ştii că eu cre tot ce spui tu că s"a întâmplat. !lena ignoră privirea atentă a lui -ereit$ şi continuă 2i
voiam să te întreb%
> Nu?
@n )ipăt ascu)it, isperat, )âşni in gâtul lui icFie. =rupul care până atunci #usese la #el e
nemişcat ca o statuie e ceară începu brusc să se agite violent. 0ărul castaniu"esc$is al lui icFie îi
biciuia obra7ii pe cân ea îşi smucea capul înainte şi înapoi şi mâinile ei băteau aerul cu mişcări
spasmoice.
> Nu? Nu? )ipă ea.
> *ă ceva? icni Bonnie. Doamnă Bennett? Doamnă Bennett?
!lena şi -ereit$ încercau să o )ină pe icFie pe pat şi ea se lupta cu ele. Vipetele continuară,
ascu)ite. Apoi eoată mama lui icFie era lângă ele, încercân să o )ină, împingânu"le pe #ete
eoparte.
> Ce i"a)i #ăcut5 strigă ea.
icFie se agă)ă e mama ei, începân să se liniştească, ar apoi oc$ii cu pleoape grele o văzură pe
!lena peste umărul oamnei Bennett.
> 2i tu eşti în asta? !şti rea? )ipă ea isteric la !lena. 0leacă e lângă mine?
!lena era uluită.
> icFie? Am venit oar să te întreb%
> Cre că ar #i bine să pleci acum. asă"ne în pace, spuse oamna Bennett, strângânu"şi #iica
protector. Nu vezi ce"i #aci5
ntr"o tăcere uluită, !lena ieşi in cameră. Bonnie şi -ereit$ o urmară.
> =rebuie să #ie meicamentele, spuse Bonnie cân a7unseră în straă. Bătea câmpii.
> 2i mâinile ei, îi spuse -ereit$ !lenei. Cân am încercat să o liniştim, am apucat"o e o mână.
!ra rece ca g$ea)a.
 !lena clătină in cap, neumerită. Nimic nu avea noimă, ar nu voia ca asta să"i strice ziua. Nu
voia. Disperată, căută în minte ceva care să şteargă eperien)a avută, care să"i îngăuie să"şi păstreze
starea e #ericire.
> 2tiu, spuse ea. 0ensiunea.
> Ce5
> 3"am spus lui +te#an să mă sune azi, ar ce"ar #i să mergem noi în sc$imb până la pensiune5 Nu
e eparte e aici.
> Doar vreo ouăzeci e minute e mers pe 7os, spuse Bonnie. +e lumină la #a)ă. -ăcar am putea
în s#ârşit să"i veem camera.
> De #apt, spuse !lena, mă gâneam că voi ouă a)i putea aştepta 7os. !i, o să"l vă oar câteva
minute, aăugă ea apărânu"se, cân le văzu privirea.
0oate că era ciuat, ar nu voia încă să"l împartă pe +te#an cu prietenele ei. !ra atât e nou pentru
ea, încât părea aproape un secret.
Bătură în uşa lucioasă e ste7ar şi oamna *loers le esc$ise. !ra o #emeie mărun)ică şi zbârcită,
cu nişte oc$i negri surprinzător e strălucitori.
> =u trebuie să #ii !lena, spuse ea. "am văzut pe tine şi +te#an ieşin aseară, şi cân s"a întors
mi"a spus cum te c$eamă.
> Ne"a)i văzut5 întrebă !lena, uimită. !u nu v"am văzut.
> Nu, nu m"ai văzut, spuse oamna *loers şi c$icoti. Ce răgu)ă eşti, raga mea. ; #ată #oarte
răgu)ă.
2i o mângâie pe obraz.
> Aăă% mul)umesc, spuse !lena stân7enită. Nu"i plăcea #elul în care o #iau oc$ii aceia ca e
pasăre. +e uită pe lângă oamna *loers la scări.
> ! acasă +te#an5
> =rebuie să #ie, acă nu şi"a luat zborul e pe acoperiş? spuse oamna *loers şi c$icoti in nou.
!lena râse politicos.
> Noi rămânem aici cu oamna *loers, îi spuse -ereit$ !lenei, în timp ce Bonnie îşi ăea
oc$ii peste cap cu un aer e martir.
Ascunzânu"şi zâmbetul, !lena încuviin)ă in cap şi urcă scările.
Ce casă vec$e şi ciuată, se gâni in nou în timp ce găsea al oilea şir e trepte ce porneau in
camera e la eta7. ocile e 7os se auzeau neesluşit e aici, şi cân începu să urce treptele vocile
ispărură cu totul. !ra învăluită în tăcere, şi cân a7unse la uşa abia luminată in capătul treptelor, avu
sentimentul că intrase într"o cu totul altă lume. Bătu la uşă timi.
> +te#an5
Nu auzea nici un sunet inăuntru, ar eoată uşa se esc$ise. =oată lumea arată paliă şi obosită
astăzi, îşi spuse !lena, şi în clipa următoare era în bra)ele lui.
Bra)ele acelea se strânseră convulsiv în 7urul ei.
> !lena. ;$, !lena%
Apoi el se trase înapoi. !ra eact aşa cum #usese şi în seara preceentă: !lena sim)ea abisul care se
căsca între ei. ăzu privirea rece, istantă, care apărea în oc$ii lui.
> Nu, spuse ea, #ără să"şi ea seama că vorbeşte cu glas tare. N"o să te las.
2i îi trase gura către a ei.
0entru o clipă nu veni nici un răspuns, apoi el se cutremură şi sărutul lui eveni arzător. Degetele
lui se împletiră în părul ei şi universul ispăru în 7urul !lenei. Nu mai eista nimic în a#ară e +te#an, şi
e bra)ele lui care o strângeau, şi e #ocul buzelor lui pe gura ei.
Câteva minute mai târziu E sau câteva secole E se esprinseră in îmbră)işare, şi amânoi tremurau.
Dar rămaseră privinu"se în oc$i, şi !lena văzu că pupilele lui +te#an erau prea ilatate c$iar şi în
lumina slabă in încăpere, şi că nu era ecât o bană sub)ire e vere în 7urul pupilelor negre. 0ărea
ame)it, iar gura lui E gura aceea minunată? E era um#lată.
 > Cre, spuse el, şi ea sesiză #elul în care îşi stăpânea vocea, că ar trebui să avem gri7ă cân #acem
asta.
!lena încuviin)ă, la #el e ame)ită. Nu în public, îşi spuse. 2i nu cân Bonnie şi -ereit$ aşteptau
7os. 2i nu cân erau absolut singuri, oar acă nu%
> Dar po)i să mă )ii în bra)e, spuse ea.
Ce ciuat că upă toată acea pasiune se putea sim)i în siguran)ă, atât e liniştită, în bra)ele lui.
> =e iubesc, şopti ea în lâna aspră a puloverului lui.
l sim)i cum se în#iora.
> !lena, spuse el in nou, şi era un sunet aproape isperat.
!a înăl)ă capul.
> Ce"i rău în asta5 Ce poate #i rău în asta, +te#an5 =u nu mă iubeşti5
> !u%
+e uită la ea nea7utorat% şi apoi auziră slab vocea oamnei *loers strigân in 7osul scărilor.
> Băiete? Băiete? +te#an?
0ărea că loveşte cu panto#ul în balustraă.
+te#an o#tă.
> Cre că ar trebui să mă uc să vă ce vrea.
+e esprinse e ea, cu c$ipul lipsit e epresie.
<ămasă singură, !lena îşi încrucişă bra)ele pe piept şi se în#ioră. !ra atât e #rig aici. Ar trebui să
aibă un #oc, îşi spuse, rotinu"şi alene privirea prin cameră şi oprinu"şi"o pe comoa e ma$on pe care
o cercetase cu o seară în urmă.
Caseta.
+e uită la uşa înc$isă. Dacă +te#an se întorcea şi o prinea% C$iar nu trebuia să o #acă E ar e7a
se înrepta către comoă.
9âneşte"te la nevasta lui Barbă"Albastră, îşi spuse. 0e ea, curiozitatea a omorât"o. Dar egetele ei
erau e7a pe capacul e metal. Cu inima bătânu"i nebuneşte, îl riică.
n lumina slabă in încăpere, caseta păru la început goală, şi !lena râse nervos. a ce se aşteptase5
a scrisori e ragoste e la Caroline5 a un pumnal plin e sânge5
Apoi văzu #âşia sub)ire e mătase, împăturită cu gri7ă într"un col) al casetei. ; scoase şi şi"o trecu
printre egete. !ra panglica e culoarea caisei pe care o pieruse în a oua zi e şcoală.
;$, +te#an. acrimile îi umplură oc$ii şi sim)i cum în piept inima îi creşte, plină e #ericire. De
atâta vreme5 De atâta vreme )ii la mine5 ;$, +te#an, cât te iubesc%
2i nu contează acă nu po)i să mi"o spui, îşi zise. +e auzi un sunet incolo e uşă şi ea strânse
repee panglica şi o puse la loc în casetă. Apoi se întoarse către uşă, ştergânu"şi lacrimile.
Nu contează acă n"o po)i spune acum. ; s"o spun eu pentru amânoi. 2i într"o bună zi o să înve)i
s"o spui şi tu.

Capitolul 1(
U octombrie, pe la R a.m.
Dragă Jurnalule,
+criu asta în timpul orei e trigonometrie, şi sper că oamna Galpern să nu mă vaă.
N"am avut timp să scriu aseară, eşi am vrut. 3eri a #ost o zi nebună, amestecată, la #el ca seara
balului. +tân aici la şcoală în această iminea)ă, am aproape impresia că tot ce s"a întâmplat în
eeFenul acesta a #ost oar un vis. ucrurile proaste au #ost atât e proaste, ar lucrurile bune au #ost
#oarte, #oarte bune.
N"am e gân să epun plângere împotriva lui =Mler. ;ricum a #ost suspenat e la cursuri şi at
a#ară in ec$ipa e #otbal. a #el şi DicF, pentru că s"a îmbătat la bal. Nimeni nu o spune, ar cre că
multă lume consieră că el e e vină pentru ce i s"a întâmplat lui icFie. +ora lui Bonnie l"a văzut pe
=Mler la spital ieri şi a spus că avea amânoi oc$ii învine)i)i şi toată #a)a vânătă. Nu pot să nu mă
gânesc cu îngri7orare la ce o să se întâmple cân el şi DicF se vor întoarce la şcoală. Acum au mai
mult ca nicioată un motiv să"l urască pe +te#an.
2i pentru că am a7uns la +te#an% Cân m"am trezit azi iminea)ă, am intrat în panică şi mi"am
spus /2i acă nimic in toate astea nu e aevărat5 2i acă nu s"a întâmplat nicioată, sau poate el s"a
răzgânit5 3ar mătuşa Juit$ a #ost îngri7orată la micul e7un pentru că in nou nu am putut îng$i)i
nimic. Dar pe urmă m"am us la şcoală şi l"am văzut pe corior lângă secretariat, şi ne"am uitat unul la
altul, şi atunci am ştiut. C$iar înainte să se întoarcă să plece, a zâmbit, într"un #el tainic. 2i am în)eles şi
asta, şi avea reptate, era mai bine să nu ne apropiem într"un loc public, asta acă nu voiam să creăm
senza)ie printre secretare.
Da, cu siguran)ă suntem împreună. Acum nu mai trebuie ecât să găsesc o moalitate să"i eplic
asta lui Jean"Claue. Ga $a?
Ceea ce nu în)eleg e e ce +te#an nu se bucură la #el e mult ca şi mine. Cân suntem împreună,
pot să simt ceea ce simte el, şi ştiu cât e mult mă vrea, cât e mult mă iubeşte. +imt în el o #oame
aproape isperată atunci cân mă sărută, ca şi cum ar vrea să"mi smulgă su#letul in trup. Ca o gaură
neagră care%
=ot U octombrie, pe la H p.m. !i, aici e o întrerupere, pentru că oamna Galpern m"a prins. C$iar a
început să citească cu voce tare ceea ce scrisesem, ar pe urmă cre că subiectul i"a aburit oc$elarii şi
s"a oprit. Nu a #ost eloc amuzată. ;ricum, sunt prea #ericită ca să"mi pese e c$estii minore, cum ar #i
o corigen)ă la trigonometrie.
+te#an şi cum mine am mâncat la prânz împreună, sau cel pu)in ne"am us şi ne"am aşezat într"un
col) cu prânzul meu. !l nici nu s"a obosit să"şi aucă ceva e mâncare şi, bineîn)eles, până la urmă nici
eu n"am mâncat. Nu ne"am atins prea mult E nu, n"am #ăcut"o E ar am vorbit şi ne"am privit mult.
oiam să"l ating. -ai mult ecât pe orice alt băiat pe care îl cunoşteam. 2i ştiu că şi el vrea, ar se
în#rânează.
Asta e ce nu în)eleg, e ce luptă aşa, e ce îşi înăbuşă orin)a, e ce se în#rânează. 3eri în camera lui
am găsit o ovaă clară că mă urmărea încă e la început. Vi"auci aminte că )i"am spus cum în a oua
zi e şcoală am #ost cu Bonnie şi -ereit$ în cimitir5 !i bine, ieri am găsit în camera lui +te#an
panglica e culoarea caisei pe care o purtam în acea zi. -i"auc aminte că mi"a căzut in mână în timp
ce alergam, şi probabil că el a găsit"o şi a păstrat"o. Nu i"am spus că ştiu, pentru că e clar că vrea să
păstreze secretul, ar asta oveeşte E nu"i aşa5 E că )ine la mine.
2i să ştii că mai eistă cineva care nu e eloc amuzată. Caroline. +e pare că în #iecare zi la prânz îl
târâse în laboratorul #oto, şi cân astăzi el n"a apărut, Caroline a pornit să"l caute, până cân ne"a găsit.
Bietul +te#an, uitase cu totul e ea, şi c$iar şi el a #ost şocat cum e putuse uita. După ce ea aplecat E şi,
aş putea aăuga, cu #a)a într"o nuan)ă estul e nesănătoasă e vere E +te#an mi"a povestit cum se
)inuse scai e el in prima săptămână e şcoală. i spusese că observase că el nu prea mânca la prânz şi
nici ea nu mânca pentru că era la regim, aşa că ce"ar #i să se ucă amânoi într"un loc plăcut şi să se
relaeze5 N"a spus nimic rău espre ea ceea ce cre că e #elul în care consieră el că ar trebui să se
poarte, aică un gentleman nu #ace aşa cevaP, ar a spus că nu era absolut nimic între ei. 3ar pentru
Caroline, cre că a #ost mai rău să vaă că uitase e ea ecât acă ar #i lovit"o cu pietre.
-ă întreb totuşi e ce +te#an nu mănâncă la prânz. ! ciuat pentru un tip care 7oacă #otbal.
;"o. Domnul =anner tocmai a trecut pe lângă mine şi mi"am trântit la timp caietul e noti)e peste
7urnal. Bonnie c$icoteşte în spatele căr)ii e istorie, vă cum i se scutură umerii. 3ar +te#an, care stă în
#a)a mea, pare atât e tensionat e parcă în clipa următoare o să sară in bancă. -att îmi aruncă
privirea aia care spune /ai înnebunit, iar Caroline mă priveşte #urioasă. !u am un aer #oarte, #oarte
nevinovat, şi scriu cu oc$ii a)inti)i înainte la =anner. Aşa că acă ce scriu e pu)in tremurat şi ezlânat, o
să în)elegi e ce.
 n ultima lună n"am #ost eu însămi. N"am putut să gânesc limpee şi să mă concentrez prea mult
la altceva în a#ară e +te#an. +unt atâtea lucruri pe care trebuia să le #ac şi nu le"am #ăcut, încât mă
sperii. Ar trebui să mă ocup e ecora)iunile pentru Casa Bântuită, şi n"am #ăcut absolut nimic. Acum
mai am eact trei săptămâni şi 7umătate să rezolv totul E şi tot ce vreau e să #iu cu +te#an.
Aş putea să ies in comitet. Dar asta ar însemna că le las pe Bonnie şi -ereit$ să se escurce
singure. 2i"mi tot auc aminte e ce mi"a zis -att cân l"am rugat să"l aucă pe +te#an la bal /=u vrei
ca to)i şi toate să se învârtă în 7urul !lenei 9ilbert.
Dar nu e aevărat. +au cel pu)in, acă aşa a #ost în trecut, nu vreau să mai #ie aevărat e"acum
înainte. reau% o$, asta o să sune total stupi, ar vreau să #iu emnă e +te#an. 2tiu că el nu i"ar lăsa
baltă pe băie)ii in ec$ipă oar pentru că aşa ar avea c$e#. reau să #ie mânru e mine.
reau să mă iubească la #el e mult cât îl iubesc şi eu.

> 9răbeşte"te, strigă Bonnie in uşa sălii e gimnastică.

ângă ea, aministratorul liceului, omnul +$elbM, aştepta.
!lena aruncă o ultimă privire lungă către siluetele înepărtate e pe terenul e #otbal, apoi traversă
#ără tragere e inimă zona as#altată şi se apropie e Bonnie.
> oiam oar să"i spun lui +te#an une mă uc, spuse ea.
C$iar şi upă o săptămână cu +te#an, tot mai era emo)ionată oar cân îi rostea numele. n #iecare
seară in această săptămână, el venise la ea acasă, apărân la uşă la vremea apusului, cu mâinile în
buzunare, cu 7ac$eta lui cu gulerul riicat. De obicei se plimbau în lumina amurgului sau stăteau pe
verană şi vorbeau. Deşi nu iscutaseră nimic espre asta, !lena ştia că era #elul în care +te#an se
asigura că nu erau singuri, într"un loc retras. De la noaptea balului, el avusese gri7ă să #ie mereu aşa.
+ă"i apere onoarea, îşi spuse !lena cu un zâmbet strâmb, ar şi cu o strângere e inimă, pentru că în
aâncul inimii ei ştia că era vorba e mai mult.
> 0oate să trăiască şi #ără tine o seară, spuse Bonnie #ără nici un pic e în)elegere. Dacă te uci să
vorbeşti cu el n"o să mai pleci e acolo, şi eu tare aş vrea să a7ung acasă la timp pentru cină.
> Bună, omnule +$elbM, îi spuse !lena aministratorului, care aştepta răbător.
+pre surprinerea ei, el îi #ăcu cu oc$iul cu un aer solemn.
> @ne e -ereit$5 aăugă !lena.
> Aici, se auzi o voce în spatele ei şi -ereit$ apăru cu o cutie e carton cu osare şi carnetele e
note în bra)e. Am luat toate lucrurile in ulapul tău.
> Astea sunte)i toate5 întrebă omnul +$elbM. Bun, acum, #etelor, )ine)i uşa înc$isă şi încuiată, a5
Aşa nimeni nu poate să intre.
Bonnie, care tocmai păşea înăuntru, se opri.
> +unte)i sigur că nu e nimeni înăuntru e7a5 întrebă ea pruentă.
!lena îi ău un g$iont în spate.
> 9răbeşte"te, o imită ea răutăcioasă. reau să a7ung acasă la timp pentru cină.
> Nu e absolut nimeni înăuntru, spuse omnul +$elbM, mustăcin. Dar voi, #etelor, să striga)i acă
vre)i ceva. !u sunt pe aici.
@şa se trânti în urma lor cu un sunet ciuat e #erm.
> -uncă, spuse -ereit$ resemnată, şi puse cutia 7os.
!lena încuviin)ă in cap şi începu să măsoare cu privirile încăperea mare şi goală. n #lecare an, e
Galloeen, Consiliul elevilor organiza o Casă Bântuită pentru a auna #onuri. !lena #usese în
comitetul e ecorare în ultimii oi ani, împreună cu Bonnie şi -ereit$, ar era cu totul alt#el acum,
cân era preşeintă. =rebuia să ia ecizii care aveau să a#ecteze pe toată lumea, şi nici măcar nu se
putea baza pe ceea ce #usese #ăcut în anii trecu)i.
Casa Bântuită era e obicei instalată într"o magazie in epozitul e c$erestea, ar în urma
ultimelor evenimente şi a sentimentului e nesiguran)ă tot mai mare in oraş, se $otărâse că sala e
sport a şcolii era mai sigură. 0entru !lena, asta însemna regânirea întregului aspect interior, şi erau
mai pu)in e trei săptămâni până la Galloeen.
> De #apt, e estul e straniu aici, spuse încet -ereit$.
2i c$iar era tulburătoare prezen)a lor în sala mare, cu uşa înc$isă, îşi spuse !lena. 2i, #ără să vrea,
îşi coborî vocea.
> Gai să o măsurăm mai întâi, spuse.
+trăbătură încăperea, şi paşii lor sunară cu ecou.
> Bun, spuse !lena upă ce terminară. +ă trecem la treabă.
ncercă să"şi înepărteze senza)ia e nelinişte, spunânu"şi că era riicol să se simtă tulburată în
sala e sport a şcolii, cu Bonnie şi -ereit$ lângă ea şi cu o întreagă ec$ipă e #otbal antrenânu"se la
nici ouă sute e metri epărtare.
Cele trei #ete se aşezară în graene cu piuri şi carne)ele e noti)e în mână. !lena şi -ereit$ se
uitară peste sc$i)ele in anii preceen)i, în timp ce Bonnie îşi ron)ăia capătul piului şi se uita în 7ur
gânitoare.
> Aşa eci, asta e sala e sport, spuse -ereit$, sc$i)ân repee în carne)elul ei. 2i pe aici or să
intre oamenii. a capătul ăsta am putea pune Corpul însângerat% Apropo, cine o să #ie anul ăsta
Corpul însângerat5
> Cre că antrenorul Mman. +"a escurcat grozav anul trecut, şi îi )ine pe băie)ii e la #otbal sub
control. !lena arătă către sc$i)a lor. Bun, o să avem aici un perete espăr)itor şi o să #acem Camera
-eievală e =ortură. Cân or să iasă in ea or să intre irect în Camera -or)ilor ii%
> Cre că ar trebui să avem şi ruizi, spuse eoată Bonnie.
> Ce să avem5 întrebă !lena, şi apoi, cân Bonnie se pregătea să strige /ruuu"izi, #lutură o
mână pentru a o opri. Bine, bine, mi"auc aminte. Dar e ce5
> 0entru că ei sunt cei care au inventat Galloeenul. 0e bune. a început a #ost una in zilele lor
s#inte, cân #ăceau #ocuri şi aruncau în ele napi cu c$ipuri săpate în ei pentru a )ine eparte spiritele
rele. Druizii creeau că era ziua cân grani)a între vii şi mor)i era cea mai sub)ire. 2i erau în#ricoşători,
!lena. *ăceau sacri#icii omeneşti. 2i noi l"am putea sacri#ica pe antrenorul Mman.
> De #apt, nici nu e o iee proastă, spuse -ereit$. =rupul însângerat ar putea #i sacri#icat. 2ti)i
voi, pe un altar, cu un cu)it şi o baltă e sânge lângă el. 2i pe urmă, cân te apropii e el, se riică
eoată.
> 2i te #ace să mori e inimă, spuse !lena, ar trebuia să recunoască totuşi că era o iee bună, cu
aevărat în#ricoşătoare.
3 se #ăcea rău oar cân se gânea la ea. =ot sângele ăla% ar e #apt era oar sirop.
2i celelalte #ete rămăseseră tăcute. Din vestiarul băie)ilor e alături, auzeau zgomotul apei care
curgea, şi uşile ulapurilor metalice trântinu"se, şi voci neclare strigân.
> +"a terminat antrenamentul, murmură Bonnie. Cre că s"a întunecat a#ară.
> Da, şi !roul Nostru #ace uş, spuse -ereit$, riicân o sprânceană către !lena. rei să tragi cu
oc$iul5
> Aş vrea eu, spuse !lena, glumin oar pe 7umătate.
Cumva, într"un #el neesluşit, atmos#era in încăpere se întunecase.
C$iar în clipa în care îşi orise să"l poată veea pe +te#an, să #ie cu el.
> A)i mai auzit ceva espre icFie Bennett5 întrebă ea intr"oată.
> !i, spuse Bonnie upă o clipă, am auzit că părin)ii ei îi căutau un psi$iatru.
> @n psi$iatru5 De ce5
> 0ăi% cre că sunt convinşi că lucrurile alea pe care le spunea ea erau un #el e $alucina)ie, sau
ceva e genul ăsta. 2i am auzit că are nişte coşmaruri groaznice.
> ;$, #ăcu !lena.
gomotele in vestiarul băie)ilor se stingeau, şi auziră o uşă e a#ară trântinu"se. Galucina)ii, îşi
spuse, $alucina)ii şi coşmaruri. Dintr"un motiv oarecare, îşi ause eoată aminte e acea noapte in
cimitir, acea noapte cân Bonnie le #ăcuse pe toate să o ia la #ugă, eparte e ceva ce nici una intre ele
nu putea să vaă.
> -ai bine ne"am întoarce la treburile noastre, spuse -ereit$.
!lena se scutură in reveriile ei şi încuviin)ă in cap.
> Am putea% am putea să avem un cimitir, spuse Bonnie nesigură, ca şi cum ar #i citit gânurile
!lenei. n Casa Bântuită, aică.
> Nu, spuse !lena tăios. Nu, o să ne mul)umim oar cu ceea ce avem, aăugă ea cu o voce mai
calmă şi se aplecă peste carne)elul ei e noti)e.
Din nou nu se mai auzi nimic, oar sunetul piurilor pe $ârtie şi #oşnetul paginilor întoarse.
> Bun, spuse în cele in urmă !lena. Acum mai avem oar e măsurat une punem pere)ii
espăr)itori. Cineva trebuie să meargă în spatele graenelor% !i, ce se"ntâmplă5
uminile in sala e sport începuseră să pâlpâie şi scăzuseră în intensitate.
> ;$, nu, spuse -ereit$ easperată. uminile pâlpâiră in nou, se stinseră şi se aprinseră iar,
#oarte slabe.
> Nu reuşesc să citesc nimic, spuse !lena, uitânu"se lung la ceea ce părea să #ie o #oaie albă şi
goală e $ârtie.
<iică privirea către Bonnie şi -ereit$ şi văzu ouă pete albe în loc e c$ipuri.
> Ceva s"a întâmplat probabil cu generatorul e urgen)ă, spuse -ereit$. -ă uc să"l caut pe
omnul +$elbM.
> Nu putem să terminăm asta mâine5 întrebă Bonnie pe un ton plângăre).
> -âine e sâmbătă, răspunse !lena. 2i trebuia să #acem asta săptămâna trecută.
> -ă uc upă +$elbM, spuse in nou -ereit$. Gaie, Bonnie, vino cu mine.
> Am putea merge toate%, începu !lena, ar -ereit$ o întrerupse.
> Dacă plecăm toate şi nu"l găsim, nu mai putem intra aici. Gaie, Bonnie, e oar în şcoală.
> Dar e întuneric acolo.
> ! peste tot întuneric: e noapte. Gaie oată: în ouă suntem în siguran)ă. ; trase pe Bonnie,
reticentă, către uşă. !lena, nu esc$ie uşa nimănui.
> De parcă mai trebuia să"mi spui, zise !lena, esc$izânu"le uşa şi urmărinu"le câ)iva paşi pe
corior.
Cân ispărură în întuneric, intră la loc în sală şi înc$ise uşa.
!i, asta era o aevărată belea, cum obişnuia să spună mama ei. !lena se apropie e cutia e carton
cu care venise -ereit$ şi începu să bage înapoi în ea osarele şi carne)elele scoase. n lumina pală le
veea oar ca pe nişte contururi vagi. Nu se auzea nici un sunet, cu ecep)ia propriei respira)ii şi a
zgomotelor pe care le #ăcea ea. !ra singură în camera uriaşă, cu#unată în obscuritate% Cineva o
privea.
Nu"şi ăea seama cum e ştia, ar era convinsă e asta. Cineva era în spatele ei în sala mare e
sport, privin"o. ;c$i în întuneric, spusese bătrânul. 2i icFie spusese acelaşi lucru. 3ar acum oc$ii
erau a)inti)i asupra ei.
+e răsuci repee în spate, c$inuinu"se să vaă în umbră, )inânu"şi răsu#larea. !ra îngrozită că
acă va scoate un sunet, lucrul acela in întuneric îi va #ace rău. Dar nu veea nimic, nu auzea nimic.
9raenele erau estompate, nişte contururi amenin)ătoare care se întineau în neant. 3ar capătul
înepărtat al sălii era pur şi simplu o cea)ă cenuşie #ără nici o #ormă. ; negură întunecată, îşi spuse, şi
îşi sim)i #iecare muşc$i in trup încorat, în vreme ce încerca isperată să auă ceva. ;$, Doamne, ce"a
#ost sunetul acela ca o şoaptă uşoară5 =rebuie să #ie oar imagina)ia ei% =e rog, Doamne, #ă să #ie oar
imagina)ia.
Dintr"oată, mintea i se limpezi. =rebuia să iasă in locul acesta, acum. Aici era un pericol
aevărat, nu oar o #antezie a ei. Ceva se a#la aici, ceva male#ic, ceva care voia să"i #acă rău. 2i era
singură.
Ceva se mişcă în semiîntunericul sălii.
Vipătul i se opri în gât. 2i muşc$ii ei încremeniseră, împietri)i e groază E şi e o #or)ă #ără nume.
Neputincioasă, văzu cum silueta in beznă iese in umbră şi se înreaptă către ea. !ra ca şi cum însuşi
întunericul prinsese via)ă şi se înc$ega în timp ce ea îl privea, căpătân o #ormă E o #ormă omenească,
îşi spuse !lena, #orma unui bărbat tânăr.
> mi pare rău că te"am speriat.
ocea era plăcută, cu un uşor accent pe care ea nu îl putea e#ini. Nu părea eloc să"i pară rău.
@şurarea veni atât e brusc şi e total încât era aproape ureroasă. !lena se relaă şi îşi auzi o#tatul
ieşin cu zgomot.
!ra oar un tânăr, poate un #ost elev sau un a7utor al omnului +$elbM. @n tânăr oarecare, care
zâmbea uşor, ca şi cum îl amuza să vaă că ea era aproape leşinată e #rică.
!i% poate nu c$iar oarecare. !ra etraorinar e arătos. *a)a lui era paliă în lumina arti#icială
slabă, ar ea putea veea că trăsăturile îi erau clar e#inite şi aproape per#ecte sub coama e păr negru
bogat. 0ome)ii lui erau visul oricărui sculptor. 2i #usese aproape invizibil pentru că era îmbrăcat în
negru in cap până"n picioare g$ete moi negre, 7eanşi negri, pulover negru şi 7ac$etă e piele neagră.
Continua să zâmbească uşor. @şurarea !lenei se trans#ormă în #urie.
> Cum ai intrat5 întrebă ea tăios. 2i ce cau)i aici5 Nimeni nu trebuia să intre în sala e sport.
> Am intrat pe uşă, spuse el.
ocea lui era blână, cultivată, ar !lena mai auzea în ea amuzamentul şi asta o econcerta.
> =oate uşile sunt încuiate, spuse ea $otărât, pe un ton acuzator.
!l riică in sprâncene şi zâmbi.
> C$iar sunt5
0e !lena o străbătu un alt #ior e teamă, şi sim)i cum i se riică #irişoarele e păr e pe cea#a.
> =rebuiau să #ie, spuse ea, încercân să"şi #acă vocea cât mai rece.
> !şti supărată, remarcă el pe un ton grav. Am spus că"mi pare rău că te"am speriat.
> Nu m"ai speriat? se răsti ea. +e sim)ea carag$ios în #a)a lui, ca un copil căruia cineva mult mai în
vârstă şi mai ştiutor îi #ăcea pe plac, şi asta o în#urie şi mai mult. -"ai surprins oar, continuă ea. Ceea
ce nici nu e e mirare, upă cum te #urişai în întuneric.
> -ulte lucruri interesante se petrec în întuneric% uneori.
Continua să"şi râă e ea, !lena o veea în oc$ii lui. -ai #ăcuse un pas către ea, şi acum !lena
putea veea că oc$ii lui erau ciua)i, aproape negri, ar cu lumini stranii în ei. Ca şi cum te"ai #i putut
uita în aâncul lor, tot mai aânc, până cân căeai în ei, şi continuai să cazi întruna.
şi ău seama că se $olba la el. De ce nu se"aprinea la loc lumina5 oia să iasă e aici. +e trase
înapoi, punân între ei capătul unui graen, şi aşeză în cutie ultimele osare. n seara asta putea uita e
treburile ei. =ot ce voia acum era să plece.
Dar tăcerea care se prelungea o #ăcea să se simtă stân7enită. !l stătea acolo, #ără să se mişte,
privin"o. De ce nu spunea nimic5
> Ai venit să cau)i pe cineva5
!lena era supărată pe ea pentru că vorbise prima.
!l continua să o privească lung, cu oc$ii aceia întuneca)i a)inti)i asupra ei într"un #el care o #ăcea să
se simtă tot mai pu)in în largul ei. ng$i)i noul in gât.
Cu oc$ii pe buzele ei, el murmură
> ;$, a.
> Ce5
!lena uitase ce întrebase. +im)ea cum îi ar obra7ii şi gâtul, cum îi zvâcneşte sângele mai tare. +e
sim)ea ame)ită. Dacă n"ar mai privi"o aşa%
> Da, am venit aici ca să caut pe cineva, repetă el, la #el e încet ca înainte.
Apoi, intr"un pas, se apropie e ea, şi acum între ei nu se mai a#la ecât col)ul unui scaun in
graen.
!lena nu mai putea respira. !l stătea atât e aproape. +u#icient e aproape pentru a"l atinge. +im)ea
un par#um uşor şi mirosul 7ac$etei lui e piele. 3ar oc$ii lui continuau să #ie a)inti)i în ai ei E ea nu"şi
putea lua privirea e la ei. Nu mai văzuse nicioată asemenea oc$i, negri precum miezul nop)ii, cu
pupilele ilatate ca ale unei pisici. i umplură privirea cân el se aplecă spre ea, lăsânu"şi capul către
al ei. !a îşi sim)i oc$ii înc$izânu"i"se pe 7umătate, pierzânu"şi concentrarea. +im)i cum capul i se lasă
pe spate, cum i se es#ac uşor buzele%
Nu? şi smuci capul într"o parte la timp. +e sim)ea ca şi cum tocmai se trăsese înapoi e pe
marginea unui abis. Ce #ac5 îşi spuse şocată. Aproape că l"am lăsat să mă sărute. @n străin, total
necunoscut, cineva pe care l"am întâlnit oar acum câteva minute.
Dar nu ăsta era cel mai rău lucru. Căci în acele câteva minute se întâmplase ceva increibil. n
acele câteva minute uitase e +te#an.
Dar acum imaginea lui îi umplu mintea, şi sim)i orul e el ca pe o urere #izică în trup. l voia pe
+te#an, voia bra)ele lui în 7urul ei, voia să #ie în siguran)ă lângă el.
ng$i)i noul in gât. <ăsu#lă aânc şi nările i se ilatară. ncercă să"şi păstreze vocea calmă şi
emnă.
> Acum o să plec, spuse. Dacă voiai să cau)i pe cineva, cre că ar trebui să cau)i în altă parte.
!l o privea ciuat, cu o epresie pe care ea nu o putea în)elege. !ra un amestec e enervare şi e
respect înciuat E şi încă ceva. Ceva aprins şi sălbatic, şi care o speria într"un #el i#erit.
!l aşteptă până ce mâna ei se aşeză pe mânerul rotun al uşii şi abia atunci răspunse, iar vocea lui
era moale ar serioasă, #ără nici o urmă e amuzament.
> 0oate că am găsit"o e7a% !lena.
Cân ea se întoarse, nu mai văzu nimic în întuneric.

Capitolul 11
!lena bâ7bâi e"a lungul coriorului întunecat, încercân să esluşească ce se a#la în 7urul ei.
Apoi totul se lumină brusc şi ea se trezi încon7urată e şirul #amiliar e ulapuri metalice in
vestiar. +e sim)i atât e uşurată încât aproape că scoase un strigăt. Nicioată nu crezuse că o să #ie
vreoată atât e #ericită oar să poată veea. <ămase câteva minute pe loc, uitânu"se în 7ur
recunoscătoare.
> !lena? Ce cau)i aici5
!rau -ereit$ şi Bonnie, venin repee pe corior către ea.
> @ne a)i #ost5 întrebă ea #urioasă. -ereit$ se strâmbă.
> Nu"l găseam pe +$elbM. 2i cân l"am găsit în s#ârşit, ormea. orbesc serios, aăugă ea, văzân
privirea neîncrezătoare a !lenei. Dormea. 2i pe urmă n"am reuşit să"l trezim. Abia cân s"a aprins
lumina a esc$is oc$ii. 0e urmă ne"am întors la tine. Dar ce cau)i aici5 !lena ezită.
> -"am săturat să aştept, spuse ea pe un ton cât mai etaşat. ;ricum, cre că am #ăcut su#icientă
treabă pentru o zi.
> Acum ne spui?5 eploă Bonnie.
-ereit$ nu comentă nimic, ar îi aruncă !lenei o privire atentă, cercetătoare. !lena avu
sentimentul supărător că oc$ii aceia negri veeau incolo e aparen)e.
=ot eeFenul şi în cursul săptămânii următoare, !lena lucră la planuri pentru Casa Bântuită.
Nicioată nu avea estul timp ca să #ie cu +te#an, şi asta era #rustrant, ar şi mai #rustrant era +te#an
însuşi. i sim)ea ragostea pentru ea, ar sim)ea şi că el încerca să lupte împotriva ei, continuân să
evite să rămână singuri. 2i în multe #eluri rămăsese un mister pentru ea, la #el ca şi atunci cân îl
văzuse prima oară.
!l nu vorbea nicioată espre #amilia lui sau espre via)a e inainte e a veni în *ell6s C$urc$, iar
acă ea îi punea vreo întrebare, evita să răspună. ;ată îl întrebase acă îi era or e 3talia, acă
regreta că venise aici. 2i pentru o clipă oc$ii i se luminaseră, şi verele lor sclipise asemenea #runzelor
e ste7ar care se re#lectă într"un pârâu. /Cum aş putea să regret, cân tu eşti aici5 spusese, şi o sărutase
într"un #el care îi înepărtase in minte orice nelinişte. n acea clipă, !lena ştiuse ce înseamnă să #ii pe
eplin #ericit. +im)ise şi bucuria lui, iar cân el se esprinsese in îmbră)işare îi văzuse c$ipul raiin,
ca şi cum soarele poposise pe el. /;$, !lena, şoptise el.
Aşa erau momentele plăcute. Dar în ultimul timp o sărutase in ce în ce mai rar, şi ea sim)ea cum
istanta intre ei se mărea.
n acea vineri, ea şi -ereit$ $otărâseră să rămână peste noapte acasă la Bonnie. Cerul era cenuşiu
şi amenin)a să reverse o burni)ă măruntă cân ea şi -ereit$ o porniră către casa #amiliei -cCulloug$.
!ra neobişnuit e #rig pentru 7umătatea lui octombrie, şi copacii care mărgineau straa liniştită
sim)iseră e7a muşcătura vânturilor reci. Ar)arii păreau nişte #lăcări purpurii, în vreme ce arborii ginFgo
biloba erau e un galben strălucitor.
Bonnie le întâmpină în uşă cu
> =oată lumea a plecat? Avem casa întreagă la ispozi)ia noastră până mâine upă"masă, cân ai
mei se întorc e la eesburg. e invită înăuntru, căutân să prină pec$inezul obez care încerca să iasă
a#ară. Nu, Kangtze, rămâi în casă. Kangtze, nu? Nu?
Dar era prea târziu. Kangtze scăpase şi se năpustea prin curte spre mesteacănul solitar, une începu
să latre ascu)it, cu capul în sus către ramuri, în vreme ce colăceii e grăsime e pe spatele lui tremurau.
> ;$, şi acum ce"a mai văzut5 spuse Bonnie, punânu"şi mâinile la urec$i.
> Arată ca o cioară, spuse -ereit$.
!lena încremeni. *ăcu câ)iva paşi către copac şi se uită spre #runzele aurii. 2i iat"o acolo. Aceeaşi
cioară pe care o mai văzuse e ouă ori până atunci. 0oate c$iar e trei ori, îşi spuse, amintinu"şi e
#orma întunecată care trecuse pe easupra ste7arilor in cimitir.
; privea, şi îşi sim)ea stomacul strângânu"i"se e teamă, iar mâinile îi eveniră brusc reci. Cioara
se $olba la ea cu oc$iul ei negru strălucitor, o privire aproape omenească. ;c$iul acela% oare une mai
văzuse ea un oc$i asemănător5
Deoată, cele trei #ete se traseră înapoi cân cioara scoase un croncănit răguşit şi bătu in aripi,
)âşnin in copac în irec)ia lor. Apoi, pe neaşteptate, coborî în pica7 asupra că)elului, care acum lătra
isteric. =recu la câ)iva centimetri e col)ii toci)i ai lui Kangtze, upă care se înăl)ă in nou, zburân
peste casă şi ispărân în nucii in spatele ei.
*etele rămăseseră încremenite e uimire. Apoi Bonnie şi -ereit$ se uitară una la alta şi tensiunea
ispăru într"un râs nervos.
> 0entru o clipă am crezut că se repee la noi, spuse Bonnie, ucânu"se la pec$inezul în#uriat şi
târânu"l către casă, în timp ce el continua să latre ascu)it.
> 2i eu am crezut asta, spuse !lena încet. 2i le urmă pe cele ouă prietene înăuntru, ar nu râse
împreună cu ele.
După ce ea şi -ereit$ îşi useră lucrurile în camerele lor e la eta7, seara căpătă un aspect plăcut,
recon#ortant. !ra greu să rămână tensionată în livingul îng$esuit al lui Bonnie, lângă un #oc vesel şi cu
o cană e ciocolată #ierbinte în mână. Curân, cele trei prietene iscutau planurile #inale pentru Casa
Bântuită, şi !lena se relaa.
> +untem în #ormă bună, spuse în cele in urmă -ereit$. Dar, evient, am pierut atâta timp
plănuin costumele celorlal)i, încât nici nu ne"am gânit la ale noastre.
> 0entru mine e simplu, spuse Bonnie. ; să #iu o preoteasă ruiă, şi n"am nevoie ecât e o
cunună in #runze e ste7ar în păr şi o robă albă. -arM şi cu mine o putem coase într"o singură noapte.
> !u cre că o să #iu o vră7itoare, spuse -ereit$ gânitoare. =ot ce"mi trebuie e o roc$ie neagră
şi lungă. 2i tu, !lena5
!lena zâmbi şi spuse
> !i bine, ar trebui să #ie un secret, ar% -ătuşa Juit$ m"a lăsat să mă uc la o croitoreasă. Am
găsit într"una in căr)ile pe care le"am #olosit pentru comunicarea mea orală un esen cu o roc$ie in
<enaştere, şi am copiat"o. ! in mătase vene)iană, albastru metalic, şi e absolut superbă.
 > 0are minunată, spuse Bonnie. 2i scumpă.
> ! in banii mei, in cei lăsa)i e părin)i. +per oar că o să"i placă lui +te#an. ! o surpriză pentru
el, şi% ei, sper oar că o să"i placă.
> 2i +te#an ce"o să poarte5 A7ută şi el la Casa Bântuită5 întrebă Bonnie curioasă.
> Nu ştiu, spuse !lena upă o clipă e tăcere. Nu pare prea încântat e toată povestea asta cu
Galloeenul.
> ! greu să )i"l imaginezi în#ăşurat în cearşa#uri rupte şi acoperit cu sirop în c$ip e sânge, ca
ceilal)i băie)i, remarcă -ereit$. !l pare% ei, mai presus e aşa ceva.
> 2tiu? eclamă Bonnie. 2tiu eact ce ar putea să #ie, şi pentru asta nici n"ar trebui să aibă un
costum special. 0ăi e străin, e pali la #a)ă şi are #igura aia mereu încruntată% 0une"i un #rac şi o să ai
un Conte Dracula per#ect? !lena zâmbi #ără să vrea.
> !i, o să"l întreb, spuse.
> Apropo e +te#an, spuse -ereit$, cu oc$ii ei negri a)inti)i asupra !lenei, cum merg lucrurile5
!lena o#tă şi se uită în #oc.
> !u% nu prea ştiu, spuse în cele in urmă, încet. +unt unele zile cân totul este minunat, şi apoi
sunt alte zile cân%
-ereit$ şi Bonnie se priviră iute, şi apoi -ereit$ spuse cu blâne)e
> Alte zile cân ce5
!lena ezită, nesigură. Apoi luă o $otărâre.
> +ta)i o clipă, spuse ea şi se riică şi urcă repee scările. +e întoarse cu o cărticică îmbrăcată în
cati#ea albastră. Am scris ceva aici aseară, cân nu puteam să orm, spuse. Cuvintele astea eplică mai
bine ecât aş #ace"o eu.
9ăsi pagina, trase aer aânc în piept şi începu

1U octombrie
Dragă Jurnalule,
n seara asta mă simt groaznic. 2i trebuie să o spun cuiva.
Ceva e în neregulă cu mine şi +te#an. ! triste)ea asta cumplită in su#letul lui la care eu nu pot să
a7ung, şi care îl înepărtează e mine. Nu ştiu ce să #ac.
Nu suport gânul că l"aş putea piere. Dar el e #oarte ne#ericit, şi are o supărare, şi acă nu vrea să"
mi spună espre ce e vorba, acă nu vrea să aibă atâta încreere în mine, nu cre că eistă speran)ă
pentru rela)ia noastră.
3eri, cân mă )inea în bra)e, am sim)it ceva nete şi rotun pe sub cămaşa lui, ceva atârnat pe un
lan). "am întrebat, în glumă, acă era un ar e la Caroline. !l oar s"a crispat şi n"a mai vrut să
vorbească. Brusc, l"am sim)it la o mie e mile epărtare, iar oc$ii lui% era atâta urere în oc$ii lui
încât am sim)it că n"o pot suporta.
!lena se opri in citit şi îşi trecu în tăcere privirea peste ultimele rânuri scrise în 7urnal. +imt că
cineva l"a rănit îngrozitor în trecut şi el n"a reuşit nicioată să treacă peste această urere. Dar mai cre
că eistă ceva e care i"e #rică, un secret pe care se teme că i"l voi a#la. Dacă aş reuşi să a#lu ce este, i"
aş putea ovei că poate avea încreere în mine. Că poate avea încreere în mine ini#erent ce se
întâmplă, pentru toteauna.

> Dacă aş şti%, şopti ea.

> Dacă ai şti ce5 întrebă -ereit$ şi !lena riică surprinsă privirea.
> ;$% acă aş şti ce are să se întâmple, spuse ea repee, înc$izânu"şi 7urnalul. reau să spun că
acă aş şti că în cele in urmă o să ne espăr)im, cre că aş vrea să termin povestea asta cât mai repee.
2i acă aş şti că până la urmă totul va #i bine, nu mi"ar păsa prea mult e ce se întâmplă acum. Dar să
merg aşa, zi upă zi, #ără să ştiu, e groaznic.
Bonnie îşi muşcă buzele, apoi se riică e pe scaun, cu oc$ii strălucin.
 > 0ot să")i arăt eu cum să a#li, !lena, spuse ea. Bunica mea mi"a spus cum să a#li cu cine o să te
mări)i. +e numeşte /cina mută.
> Nu"mi spune, o vec$e şmec$erie ruiă? eclamă -ereit$.
> Nu ştiu cât e vec$e e, spuse Bonnie. Bunica zice că au eistat întoteauna cine mute. ;ricum,
#unc)ionează. -ama a văzut c$ipul tatălui meu cân a încercat, şi o lună mai târziu se mărita cu el. !
uşor, !lena, şi pe urmă, ce"ai e pierut5
!lena se uită pe rân la Bonnie şi -ereit$.
> Nu ştiu, spuse. Dar, zău, oar nu cree)i că% Bonnie se înreptă e spate cu un aer 7ignit.
> rei să spui că mama mea e mincinoasă5 Gaie, !lena, nu"i nimic rău să încerci. De ce nu5
> Ce"ar trebui să #ac5 întrebă !lena cu înoială.
+e sim)ea ciuat e intrigată, ar în acelaşi timp estul e speriată.
> ! simplu. =rebuie să pregătim totul înainte să bată miezul nop)ii%
Cu cinci minute înainte e miezul nop)ii, !lena stătea în su#rageria #amiliei -cCulloug$, sim)inu"
se mai carag$ioasă ca nicioată. Din curtea in spate îl auzea pe Kangtze lătrân #urios, ar în casă nu
se esluşea nici un sunet, cu ecep)ia ticăitului leneş al penulei. @rmân instruc)iunile lui Bonnie,
pusese pe masa mare in lemn e nuc o #ar#urie, un pa$ar şi un set e tacâmuri e argint, #ără să
rostească nici un cuvânt. Apoi aprinsese o singură lumânare în s#eşnicul aşezat în centrul mesei şi se
instalase în spatele scaunului in reptul #ar#uriei.
Con#orm spuselor lui Bonnie, atunci cân începea să bată e miezul nop)ii, ea trebuia să tragă
scaunul în spate şi să"l invite pe viitorul ei so) să intre. n acel moment lumânarea avea să se stingă şi o
să vaă o siluetă #antomatică aşezată pe scaun.
-ai evreme, !lena se sim)ise pu)in cam neliniştită, şi nu #usese prea sigură că voia să vaă o
siluetă #antomatică, #ie ea şi cea a viitorului ei so). Dar acum totul părea prostesc şi ino#ensiv. Auzi
penula începân să bată, se înreptă e spate şi apucă $otărâtă spătarul scaunului. Bonnie îi spusese să
nu"i ea rumul până ce nu se înc$eia ceremonia.
;$, c$iar era o prostie. 0oate că n"ar trebui să rostească cuvintele% ar în vreme ce răsunau bătăile
ceasului, se auzi vorbin.
> 3ntră, spuse ea stân7enită către încăperea goală, trăgân scaunul în spate. 3ntră, intră%
umânarea se stinse.
!lena tresări cân se trezi brusc în întuneric. +im)ise pala e aer, o aiere rece care stinsese
lumânarea. enea e la uşa ublă e sticlă in spatele ei, şi se întoarse repee, cu o mână încă pe scaun.
Ar #i putut 7ura că uşa #usese înc$isă.
Ceva se mişcă în întuneric.
9roaza o cuprinse pe !lena, înepărtânu"i orice urmă e stân7eneală sau amuzament. ;$,
Doamne, ce #ăcuse, ce #or)e c$emase asupra ei5 3nima i se strânse într"o g$eară şi se sim)i aruncată, pe
neaşteptate, în cel mai cumplit coşmar. Nu era oar întuneric, ci şi o tăcere eplină: nu se veea nimic,
nu se auzea nimic, iar ea căea%
> ngăuie"mi, spuse o voce, şi o #lacără strălucitoare izbucni în beznă.
0entru o clipă E o clipă atât e îngrozitoare încât aproape că i se #ăcu rău E crezu că e =Mler, căci îşi
amintise e bric$eta lui în biserica în ruine e pe colină. Dar cân lumânarea e pe masă prinse in nou
via)ă, !lena văzu mâna albă, cu egete lungi, care o )inea. Nu era mâna roşie şi cărnoasă a lui =Mler.
0entru o clipă, se gâni că era mâna lui +te#an, apoi oc$ii i se riicară către #a)ă.
> =u? eclamă ea uluită. Ce cau)i aici5 +e uită e la el la uşa e sticlă, care era într"aevăr larg
esc$isă către peluza e pe o latură a casei. ntoteauna intri în casele oamenilor neinvitat5
> Dar tu m"ai invitat să intru.
ocea lui era eact aşa cum şi"o amintea E calmă, ironică şi amuzată. !a îşi amintea şi zâmbetul
lui.
> -ul)umesc, aăugă el şi se aşeză gra)ios pe scaunul pe care ea tocmai îl trăsese.
!a îşi luă repee mâna e pe spătar.
 > Nu te"am invitat pe tine, spuse ea neputincioasă, cu un amestec e isperare şi stân7eneală. Ce
căutai lângă casa lui Bonnie5
!l zâmbi. n strălucirea lumânării, părul lui negru lucea asemeni unui lic$i întunecat, prea moale
şi #in pentru un păr omenesc. C$ipul lui era #oarte pali, ar în acelaşi timp etraorinar e atrăgător.
3ar oc$ii lui îi prinseră privirea şi i"o sus)inură.
> !lena, #rumuse)ea ta îmi pareW Ca vec$ile corăbii niceeneW Care, pe"o blână, 6nmiresmată
mare%
> Cre că acum ar trebui să pleci.
Nu mai voia să"l auă vorbin. ocea lui ac)iona în mo straniu asupra ei, o #ăcea să se simtă
ciuat e slabă, să simtă cum ceva se topea înăuntrul ei.
> N"ar trebui să #ii aici. =e rog.
ntinse mâna spre lumânare, vrân să o ia şi să plece, să se lupte cu ame)eala care o cuprinsese.
Dar înainte să poată atinge lumânarea, el #ăcu ceva surprinzător. i prinse mâna întinsă, nu violent
ci cu blâne)e, şi o )inu în egetele lui sub)iri şi reci. Apoi o răsuci, îşi lăsă capul în 7os şi o sărută în
palmă.
> Nu%, şopti !lena, uluită.
> ino cu mine, spuse el şi o privi în oc$i.
> =e rog, nu%, şopti ea in nou, şi totul plutea în 7urul ei.
!ra nebun: espre ce vorbea5 +ă vină cu el une5 Dar se sim)ea atât e ame)ită, atât e lipsită e
putere.
!l stătea rept, sus)inân"o. +e rezemă e el, sim)i acele egete reci pe primul nasture al cămăşii ei,
la gât. =e rog, nu%
> =otul e bine. Ai să vezi.
i es#ăcu cămaşa, ezvelinu"i gâtul, în vreme ce îi sus)inea capul cu cealaltă mână.
> Nu.
Brusc, puterea îi reveni şi se trase e lângă el, lovinu"se e scaun.
> Vi"am spus să pleci, şi am vorbit serios. 0leacă E acum?
0entru o clipă, oc$ii lui se umplură e o #urie cumplită, un val întunecat e amenin)are. Apoi
eveniră calmi şi reci şi el zâmbi, un zâmbet rapi, strălucitor, care se stinse imeiat.
> ; să plec, spuse. Deocamată.
!a clătină in cap şi îl privi ieşin pe uşa e sticlă #ără nici un cuvânt. După ce uşa se înc$ise în
urma lui, ea rămase nemişcată, în tăcere, încercân să"şi recapete răsu#larea.
=ăcere% ar n"ar trebui să #ie tăcere. +e întoarse uimită către penul şi văzu că se oprise. Dar
înainte să"l poată cerceta mai atent, auzi vocile riicate ale lui Bonnie şi -ereit$.
3eşi repee în $ol, sim)inu"şi picioarele neobişnuit e moi, în vreme ce îşi trăgea gulerul cămăşii
la loc şi îşi înc$eia to)i nasturii. @şa in spate a casei era esc$isă şi !lena văzu a#ară ouă siluete,
g$emuite pe peluză.
> Bonnie5 -ereit$5 Ce s"a întâmplat5
Cân !lena a7unse lângă ele, Bonnie riică privirea. Avea oc$ii plini e lacrimi.
> ;$, !lena, a murit.
!lena sim)i un #ior e groază străbătân"o şi se uită în 7os la grămă7oara e la picioarele lui Bonnie.
!ra pec$inezul, întins )eapăn pe o parte, cu oc$ii larg esc$işi.
> ;$, Bonnie, eclamă ea.
> !ra bătrân, spuse Bonnie, ar nu mă aşteptam să se ucă aşa e repee. Doar acum câteva
minute lătra.
> Cre că ar #i mai bine să intrăm în casă, spuse -ereit$, iar !lena se uită la ea şi încuviin)ă in
cap.
Asta nu era o noapte în care să stai a#ară, în întuneric. 2i nu era nici o noapte în care să invi)i ceva
înăuntru. Acum ştia asta, eşi tot nu în)elegea ce se întâmplase.
 Abia cân se întoarseră in nou în living escoperi că 7urnalul ei ispăruse.

+te#an înăl)ă capul in gâtul moale ca e cati#ea al căprioarei. 0ăurea era plină e zgomotele
nop)ii şi el nu"şi ăea seama care intre ele îl tulburase.
;ată ce 0uterea min)ii lui #u istrasă, căprioara se trezi in transă. +te#an sim)i cum muşc$ii
animalului tremură pe cân încerca să se riice.
Du"te, atunci, îşi spuse, ânu"i rumul cu totul. Căprioara se răsuci, se săltă în picioare şi o luă la
#ugă.
Băuse su#icient. Cu elicate)e, îşi linse col)urile gurii, sim)inu"şi caninii retrăgânu"se şi
pierzânu"şi ascu)imea, #oarte sensibili ca întoteauna upă o perioaă lungă e $rănire. Acum nu mai
ştia cât însemna su#icient. Nu mai avusese ame)eli upă cea e la biserică, ar trăia cu teama că i"ar
putea reveni.
De #apt, trăia cu o teamă anume că într"o bună zi avea să îşi revină, cu mintea con#uză, şi să vaă
în bra)ele lui trupul gra)ios al !lenei zăcân moale, cu ouă răni însângerate pe gâtul ei sub)ire, cu
inima oprită pentru toteauna.
a asta trebuia să se aştepte.
+etea e sânge, cu miriaele ei e orori şi plăceri, rămăsese c$iar şi acum un mister pentru el. Deşi
trăia cu ea în #iecare zi, e secole întregi, tot nu o în)elegea. Ca om, ar #i #ost #ără înoială scârbit,
oripilat e gânul e a bea sângele cal irect intr"un trup viu. Asta, evient, acă cineva i"ar #i
sugerat aşa ceva, în cuvinte.
Dar nici un cuvânt nu #usese rostit în acea noapte, noaptea în care Lat$erine îl sc$imbase.
C$iar şi upă atâta timp, amintirea era limpee în mintea lui. Dormea cân ea apăruse în oaia lui,
mişcânu"se la #el e încet ca o #antasmă sau o sta#ie. !l ormea, singur% !a purta o cămaşă #ină e in
cân venise la el.
!ra noaptea inaintea zilei $otărâte, ziua în care ea avea să"şi anun)e alegerea. 2i ea venise la el.
; mână albă espăr)i perelele in 7urul patului şi +te#an se trezi in somn, riicânu"se speriat în
capul oaselor. Cân o văzu, cu părul ei auriu pal strălucinu"i pe umeri, cu oc$ii albaştri cu#una)i în
umbre, rămase mut e uimire.
2i e iubire. Nu mai văzuse nicioată ceva atât e #rumos. ncepu să tremure şi încercă să
vorbească, ar ea îi puse ouă egete reci pe buze.
/2şt, şopti, şi patul se lăsă sub o nouă greutate cân ea urcă alături e el.
Cu #a)a aprinsă, +te#an îşi sim)ea inima bătânu"i nebuneşte e ruşine şi e tulburare. Nu mai
avusese nicioată o #emeie în patul lui. 3ar aceasta era Lat$erine, Lat$erine a cărei #rumuse)e părea să
vină in ceruri, Lat$erine pe care o iubea mai mult ecât îşi iubea su#letul.
2i pentru că o iubea, #ăcu un e#ort uriaş. 0e cân ea se strecura în aşternuturi, venin atât e
aproape încât el putea sim)i prospe)imea răcoroasă a aerului nop)ii în cămaşa ei sub)ire, +te#an reuşi să
vorbească.
/Lat$erine, murmură. /Noi% eu pot să aştept. 0ână cân ne cununăm în biserică. ; să"i cer
tatălui meu să aran7eze pentru săptămâna viitoare. Nu% nu va mai ura mult%
/2şt, şopti ea in nou şi el sim)i răceala aceea pe piele.
Nu se putu ab)ine şi o cuprinse în bra)e şi o strânse lângă el.
/Ceea ce #acem acum nu are nici o legătură cu ce spui tu, zise ea şi îşi întinse egetele sub)iri
pentru a"l mângâia pe gât.
2i el în)elese. +im)i un #ior e teamă, care ispăru sub mângâierea egetelor ei. oia asta, voia
orice i"ar #i îngăuit să rămână cu Lat$erine.
/ntine"te, iubirea mea, şopti ea.
3ubirea mea. Cuvintele cântară în el pe cân se întinea pe spate şi"şi punea capul pe pernă,
riicânu"şi bărbia pentru a"şi o#eri gâtul. =eama îi ispăruse, şi în locul ei se sim)ea cuprins e o
#ericire atât e mare încât îşi spuse că îl va nimici.
 +im)i atingerea moale a părului ei pe pieptul lui, şi încercă să respire mai calm. i sim)i răsu#larea
pe gât, apoi buzele. Apoi in)ii.
Durerea veni ascu)ită, ar rămase nemişcat, #ără să scoată nici un sunet, gâninu"se oar la
Lat$erine, la cât orea el să"i ea. 3ar urerea încetă aproape imeiat, şi sim)i cum i se trage sângele in
trup. Nu era atât e groaznic pe cât se temuse că va #i. !ra sentimentul e a a, e a $răni.
Apoi min)ile lor se contopiră, evenin una. +im)ea bucuria lui Lat$erine e a bea in el,
încântarea ei e a primi sângele cal care îi ăea via)ă. 2i ştia că şi ea sim)ea plăcerea lui e a ărui.
Dar realitatea începea să ispară, grani)ele intre vis şi trezie se estompau. !l nu mai putea gâni
limpee: nu mai putea gâni eloc. Nu putea ecât să simtă, iar senza)iile lui creşteau în spirală,
purtânu"l mai sus, tot mai sus, rupânu"i ultimele legături cu pământul.
a un moment at, mai târziu, #ără să ştie cum a7unsese acolo, se trezi în bra)ele ei. !a îl )inea aşa
cum )ine o mamă un prunc, conucânu"i gura către carnea ezgolită a gâtului ei, easupra cămăşii.
Acolo era o rană mică, o tăietură ce apărea întunecată pe pielea paliă. 2i cân îl mângâie încura7ator
pe păr, el, #ără să simtă teamă sau să ezite, începu să"i soarbă sângele.

Cu gesturi etaşate, precise, +te#an îşi scutură pământul e pe genunc$i. umea oamenilor ormea,
toropită, ar sim)urile lui erau alerte. Ar #i trebuit să se simtă sătul, ar amintirea îi trezise in nou
po#tele. Cu nările ilatate pentru a prine mirosul moscat al vulpii, porni la vânătoare.

Capitolul 1H
!lena se roti încet în #a)a oglinzii înalte in ormitorul mătuşii Juit$. -argaret stătea 7os lângă
patul mare cu balac$in, cu oc$ii ei albaştri rotunzi şi plini e amira)ie.
> =are aş vrea să am o roc$ie ca asta pentru colina cu /ne a)i or nu ne a)i, spuse ea.
> mi placi mai mult ca pisicu)ă albă, spuse !lena, sărutân"o pe -argaret între urec$iuşele albe
e cati#ea prinse e bana e păr. Apoi se întoarse către mătuşa ei, care stătea lângă uşă, cu un ac şi a)ă
pregătite. ! per#ectă, spuse încântată. Nu trebuie să mai moi#icăm nimic.
*ata in oglină ar #i putut #oarte bine să #i ieşit in paginile căr)ilor !lenei espre <enaşterea
italiană. 9âtul şi umerii ei erau goi, iar corsa7ul strâmt al roc$iei albastru pal, cu re#leii metalice, îi
punea în evien)ă talia sub)ire. -ânecile lungi, bogate, erau espicate şi lăsau să se vaă mătasea albă a
cămăşii e eesubt, iar #usta largă, lungă până în pământ, abia atingea poeaua. !ra o roc$ie
#rumoasă, iar albastrul pal părea să aâncească albastrul"înc$is al oc$ilor !lenei.
Cân se răsuci, privirea !lenei căzu pe ceasul emoat e pe comoă.
> ;$, nu, eclamă, e aproape şapte. +te#an trebuie să apară intr"o clipă în alta.
> @ite"i maşina, spuse mătuşa Juit$, aruncân o privire pe #ereastră. Cobor eu să"i esc$i.
> !"n regulă, spuse scurt !lena. ; să"l primesc c$iar eu. 0a, să vă istra)i bine iseară cu /ne a)i
ori nu ne a)i.
2i coborî repee scările.
Asta e, îşi spuse. 0e cân întinea mâna spre mânerul uşii, îşi aminti e acea zi in urmă cu
aproape ouă luni, cân se oprise irect în #a)a lui +te#an upă ora e 3storie europeană. Avea acum
aceleaşi sentimente, e nerăbare, e încântare şi tensiune.
+per oar ca asta să iasă mai bine ecât atunci, îşi spuse. Căci în ultima săptămână şi 7umătate, îşi
legase toate speran)ele e acest moment, e această seară. Dacă ea şi +te#an nu aveau să #ie împreună în
această seară, n"or să mai #ie nicioată.
@şa se esc$ise şi ea #ăcu un pas în spate, cu oc$ii lăsa)i în 7os, aproape timiă, temânu"se să vaă
c$ipul lui +te#an. Dar apoi auzi cum lui i se taie răsu#larea şi riică repee privirea E şi sim)i cum o
g$eară rece îi strânge inima.
 !l o privea uluit, a. Dar nu era bucuria uimită pe care o văzuse în oc$ii lui în acea primă noapte în
camera lui. Asta era ceva mai aproape e şoc.
> Nu")i place, şopti ea, îngrozită e lacrimile care amenin)au să i se reverse in oc$i.
!l îşi reveni repee, ca întoteauna, clipin şi clătinân in cap.
> Nu, nu, e #rumoasă. =u eşti #rumoasă.
2i atunci, e ce stai acolo e parcă ai #i văzut o #antomă5 îşi spuse ea. De ce nu mă iei în bra)e, e
ce nu mă săru)i E #ă ceva?
> Ară)i minunat, spuse ea calmă.
2i era aevărat: era elegant şi #rumos în smoc$ing şi cu capa pe care şi"o pusese pentru rolul său.
C$iar era surprinsă că acceptase, ar cân îi sugerase asta păruse mai egrabă amuzat. 3ar acum arăta
minunat, şi în largul lui, ca şi cum asemenea $aine erau la #el e #ireşti pentru el ca şi 7eanşii.
> Ar trebui să plecăm, spuse el, la #el e calm şi e serios.
!lena încuviin)ă in cap şi urcă împreună cu el în maşină, ar inima ei nu mai era oar rece, era ca
e g$ea)ă. +te#an era mai eparte e ea ca nicioată, şi nu ştia cum să îl aucă înapoi.
=unetele bubuiau easupra lor pe cân se înreptau către liceu, şi !lena se uită pe geamul maşinii
cu o isperare con#uză. 0ătura e nori era groasă şi întunecată, eşi încă nu începuse să plouă. Aerul
părea încărcat, iar #ulgerele purpurii ăeau cerului un aspect coşmaresc. !ra o atmos#eră per#ectă
pentru Galloeen, amenin)ătoare, e pe altă lume, ar în !lena trezea oar groază. Din acea noapte
petrecută acasă la Bonnie, îşi pieruse apetitul pentru lucrurile stranii şi sinistre.
Jurnalul ei nu mai apăruse, eşi scotociseră toată casa lui Bonnie. =ot nu"i venea să creaă că
ispăruse cu aevărat şi ieea că un străin citeşte cele mai intime gânuri ale ei o în#uria îngrozitor.
0entru că, evient, #usese #urat: ce altă eplica)ie putea eista5 n noaptea aceea, în casa #amiliei
-cCulloug$ #useseră esc$ise mai multe uşi: cineva ar #i putut pur şi simplu să intre în casă. oia să îl
omoare pe cel care o #ăcuse.
3maginea unor oc$i negri îi apăru în minte. Băiatul ăla, băiatul în #a)a căruia aproape cease în casa
lui Bonnie, băiatul care o #ăcuse să îl uite pe +te#an. ;are el să #ie5
-aşina opri în #a)a liceului şi ea se aună şi se #or)ă să zâmbească în vreme ce străbăteau
corioarele şcolii. +ala e sport era un $aos în care cu greu se putea veea o oarecare organizare. n ora
în care !lena se usese acasă, totul se sc$imbase. nainte să plece, locul #usese plin e elevi in clasele
mari membrii Consiliului !levilor, băie)ii in ec$ipa e #otbal, cei in LeM Club, to)i încercân să
termine cu aran7area ecorului şi a recuzitei. Acum era plin e străini, cei mai mul)i nici măcar
semănân cu oamenii.
Câ)iva zombi se întoarseră cân !lena intră în sală, şi tigvele lor se veeau rân7in prin carnea
putreă a c$ipurilor lor. @n cocoşat grotesc şc$iopată către ea, alături e un caavru cu o piele albă
liviă şi oc$ii goi. Din altă irec)ie se apropia un vârcolac, cu botul rân7it plin e sânge, împreună cu o
vră7itoare întunecată, cu un aer ramatic.
Cu o strângere e inimă, !lena îşi ău seama că nu putea recunoaşte nici 7umătate intre cei e
acolo în costumele lor. n clipa următoare erau cu to)ii în 7urul ei, amirânu"i roc$ia albastru pal,
anun)ân"o e unele probleme ivite e7a. !lena le #ăcu semn să tacă şi se întoarse către vră7itoare, al
cărei păr negru lung căea pe spatele unei roc$ii negre #oarte strâmte.
> Ce e, -ereit$5 întrebă ea.
> Antrenorul Mman e bolnav, răspunse încruntată -ereit$, şi cineva l"a pus în locul lui pe
=anner.
> Domnul =anner5 eclamă îngrozită !lena.
> Da, şi e7a a creează probleme. Biata Bonnie aproape că a ceat nervos. Ar trebui să te uci tu
acolo. !lena o#tă şi încuviin)ă in cap, apoi o porni pe traseul întortoc$eat al turului Casei Bântuite.
Cân trecu prin sinistra Cameră e =ortură şi oribila Cameră a Ciopâr)itorului Nebun, îşi spuse că
#ăcuseră totul aproape prea bine. ocul ăsta era neliniştitor c$iar şi în plină lumină.
Camera Druizilor era aproape e ieşire. Acolo, #usese construit un +tone$enge e carton. Dar
micu)a şi răgu)a preoteasă ruiă care stătea printre monoli)ii estul e veriici, purtân o robă albă şi
pe cap o coroană in #runze e ste7ar, părea gata să izbucnească în plâns.
> Dar trebuie să #i)i plin e sânge, spunea ea rugător. *ace parte in scenă: sunte)i o 7ert#ă.
> ! su#icient e rău că trebuie să port roba asta riicolă, răspunse =anner tăios. Nimeni nu m"a
anun)at să trebuie să mă ung cu sirop peste tot.
> Dar nu a7unge pe umneavoastră, spuse Bonnie. ! oar pe robă şi pe altar. +unte)i o 7ert#ă,
repetă ea, ca şi cum asta l"ar putea convinge în vreun #el.
> n privin)a asta, spuse ezgustat omnul =anner, acurate)ea acestei întregi puneri în scenă este
total improbabilă. Contrar crein)ei populare, ruizii nu au construit +tone$enge: a #ost înăl)at e o
cultură in !poca e Bronz care%
!lena #ăcu un pas înainte.
> Domnule =anner, nu espre asta e vorba acum.
> N"o #i, pentru tine, spuse el. 2i e"asta tu şi prietena ta nevrotică sunte)i corigente la istorie.
> Asta e o remarcă total eplasată, se auzi o voce în spate, şi !lena se uită repee peste umăr la
+te#an.
> Domnul +alvatore, spuse =anner, rostin cuvintele ca şi cum ar #i spus Acum ziua mea e
esăvârşită. Bănuiesc că ai nişte învă)ături noi pline e în)elepciune e o#erit. +au ai e gân să"mi
învine)eşti mie un oc$i5
0rivirea lui se înreptă către +te#an, care stătea acolo, elegant în smoc$ingul lui per#ect croit, şi
!lena avu, şocată, un presentiment.
=anner nu este e #apt cu mult mai în vârstă ecât noi, îşi spuse. 0are bătrân pentru că are acel
început e c$elie, ar pun pariu că nu a împlinit încă treizeci e ani. Apoi, intr"un motiv oarecare, îşi
aminti cum arătase =anner la bal, în costumul lui ie#tin şi lucios care nu i se potrivea.
0un pariu că nici măcar la balul lui n"a participat, îşi spuse ea. 2i apoi, pentru prima ată, sim)i o
oarecare simpatie pentru el. 0robabil că şi +te#an sim)ea acelaşi lucru, căci eşi se apropie e bărbatul
mărunt şi îl privi rept în #a)ă, vocea lui era calmă.
> Nu, n"am e gân. Cre că toată povestea asta evine eagerată. De ce să nu%
!lena nu mai auzi restul propozi)iei, ar +te#an vorbea pe un ton 7os, calm, iar omnul =anner c$iar
părea să"l asculte. !a aruncă o privire în spate, la lumea care se strânsese în 7urul lor patru sau cinci
emoni, vârcolacul, o gorilă şi un cocoşat.
> Gei, totul e sub control, spuse ea şi lumea se împrăştie.
+te#an se ocupa e /totul, eşi ea nu prea ştia cum, căci nu"i veea ecât cea#a.
Cea#a% 0entru o clipă, în minte îi apăru o imagine in prima zi e şcoală. +te#an stân în
secretariat şi vorbin cu oamna ClarFe, secretara, şi cât e ciuat se purtase oamna ClarFe. 2i într"
aevăr, cân !lena se uită acum la omnul =anner, văzu pe #a)a lui aceeaşi epresie uşor năucită. !lena
sim)i un #ior e nelinişte.
> Gaie, îi spuse lui Bonnie. Gai să mergem în #a)ă.
; tăiară rept prin Camera e Aterizarea a !tratereştrilor şi prin Camera -or)ilor ii, #urişânu"
se printre pere)ii espăr)itori şi ieşin în prima cameră pe une intrau vizitatorii, întâmpina)i e un
vârcolac. ârcolacul îşi scosese capul şi acum stătea e vorbă cu ouă mumii şi o prin)esă egipteană.
!lena trebuia să recunoască E a, Caroline arăta minunat în c$ip e Cleopatră, cu conturul acelui
trup bronzat #oarte vizibil prin roc$ia reaptă şi sub)ire e in pe care o purta. -att, vârcolacul, nici nu
putea #i învinuit că privirea îi tot #ugea în 7os e la #a)a lui Caroline.
> Cum merge aici5 întrebă !lena cu o veselie #or)ată.
-att tresări uşor, apoi se întoarse către ea şi Bonnie. !lena nu"l prea mai văzuse in noaptea
balului, şi ştia că nici el şi +te#an nu mai erau atât e apropia)i. Din cauza ei. 2i eşi -att nu putea #i
învinuit nici pentru asta, ea îşi ăea seama cât e mult îl urea pe +te#an.
> =otul e în regulă, spuse -att, părân stân7enit.
> Cân +te#an termină cu =anner, cre că o să"l trimit aici, spuse !lena. 0oate să a7ute la primirea
vizitatorilor.
-att riică ini#erent intr"un umăr, apoi spuse
> Ce termină cu =anner5
!lena se uită la el surprinsă. Ar #i putut 7ura că -att #usese cu câteva minute în urmă în Camera
Druizilor. i eplică.
A#ară, tunetul mugi in nou şi prin uşa esc$isă !lena văzu un #ulger luminân cerul întunecat.
Câteva secune mai târziu se auzi un alt tunet, e ata asta mai puternic.
> +per că nu plouă, spuse Bonnie.
> Da, spuse Caroline, care rămăsese tăcută cât timp !lena vorbise cu -att. Ar #i aşa e păcat acă
n"ar veni nimeni.
!lena o privi cu aten)ie şi văzu o ură #ă)işă în oc$ii înguşti, ca e pisică, ai lui Caroline.
> Caroline, spuse ea intr"un impuls, ascultă. N"am putea tu şi cu mine să terminăm cu asta5 Nu
putem să uităm tot ce s"a"ntâmplat şi să o luăm e la capăt5
+ub ornamentul în #ormă e cobră e pe #runtea ei, oc$ii lui Caroline se măriră şi apoi se îngustară
in nou. 9ura i se strâmbă şi ea se apropie e !lena.
> N"am să uit nicioată, spuse, apoi se întoarse şi se înepărtă.
@rmă o clipă e tăcere, în vreme ce Bonnie şi -att priveau către poea. !lena se apropie e uşă
pentru a sim)i aerul rece pe obra7i. eea terenul e #otbal şi ramurile legănate e vânt ale ste7arilor e
incolo e el, şi in nou se sim)i copleşită e un presentiment ciuat. Asta e noaptea, se gâni cu
triste)e. Asta e noaptea cân se întâmplă totul. Dar ce însemna acest /totul, $abar n"avea.
; voce răsună în sala e sport trans#ormată într"o scenă sângeroasă.
> Bun, acum or să intre cei care stau la coaă în parcare. ;preşte lumina, !?
Dintr"oată, se #ăcu întuneric şi aerul se umplu cu gemete şi râsete sinistre, ca o orc$estră care îşi
acorează instrumentele. !lena o#tă şi se întoarse către sală.
> Gaie)i, mai bine ne pregătim să"i conucem înăuntru, îi spuse calmă lui Bonnie.
Bonnie încuviin)ă in cap şi ispăru în întuneric. -att îşi pusese in nou capul e vârcolac şi
tocmai ăea rumul unei benzi care aăuga nişte muzică stranie la caco#onia inăuntru.
+te#an apăru e upă un col), cu părul şi $ainele topinu"i"se în întuneric. Doar plastronul alb i se
veea clar.
> Am rezolvat cu =anner, spuse el. 0ot să vă mai a7ut cu ceva5
> 0ăi, ai putea rămâne aici, cu -att, să"i primeşti pe cei care intră%
ocea !lenei se stinse. -att era aplecat easupra ampli#icatorului, potrivin cu aten)ie volumul,
#ără să riice privirea. !lena se uită la +te#an şi văzu că avea #a)a crispată, #ără epresie.
> +au ai putea să te uci în vestiarul băie)ilor şi să te ocupi e ca#ea şi e restul gustărilor pentru
gaze, înc$eie ea pe un ton obosit.
> ; să mă uc în vestiar, spuse el.
0e cân se înepărta, !lena observă o uşoară clătinare în pasul lui.
> +te#an5 !şti bine5
> Bine, spuse el, recăpătânu"şi ec$ilibrul. 0u)in obosit, asta"i tot.
l privi plecân, sim)in cu #iecare minut o greutate tot mai mare în piept.
+e întoarse către -att, vrân să"i spună ceva, ar în acea clipă şirul e vizitatori a7unse la uşă.
> A început spectacolul, spuse el şi se g$emui în umbre.
!lena trecu intr"o cameră într"alta, căutân să vaă acă sunt probleme şi să le rezolve. n al)i ani,
partea asta a serii îi plăcuse cel mai mult E să vaă cum sunt interpretate scenele oribile şi cum
spectatorii se în#ioară E, ar în seara aceasta eista un sentiment e teamă şi o tensiune care îi înso)eau
gânurile. Asta e noaptea, îşi spuse in nou, şi g$ea)a in pieptul ei păru să evină mai groasă.
; Doamnă cu Coasa E sau cel pu)in asta crezu !lena că e silueta în robă neagră cu glugă E trecu pe
lângă ea şi !lena încercă, absentă, să"şi aucă aminte acă o mai văzuse la petrecerile e Galloeen.
!ra ceva #amiliar în #elul în care se mişca silueta.
 Bonnie sc$imbă un zâmbet c$inuit cu vră7itoarea înaltă şi sub)ire care irec)iona vizitatorii în
Camera 0ăian7enilor. Câ)iva băie)i in primii ani e liceu loveau în păian7enii e cauciuc care atârnau
e tavan şi )ipau, eran7ân pe toată lumea. Bonnie îi înreptă $otărâtă către Camera Druizilor.
Aici, lumina stroboscopică ăea scenei o atmos#eră e vis. Bonnie sim)i un soi e trium# macabru
văzânu"l pe omnul =anner întins pe altarul e sacri#iciu, cu roba lui albă pătată abunent e sânge, cu
privirea înreptată către tavan.
> -işto? strigă unul intre băie)i, apropiinu"se în #ugă e altar.
Bonnie rămase în spate, şi rân7i, aşteptân ca 7ert#a plină e sânge să se riice şi să"l sperie e
moarte pe puşti.
Dar omnul =anner nu se mişcă, nici măcar atunci cân băiatul îşi băgă mâna în balta e sânge e
lângă capul 7ert#ei.
! ciuat, îşi spuse Bonnie, grăbinu"se către puşti pentru a"l împieica să ia cu)itul e sacri#iciu.
> Nu #ace asta? se răsti la el, iar el îşi riică mâna plină e sânge care apărea roşie la #iecare
#ulgerare a luminii stroboscopice.
Brusc, Bonnie sim)i o #rică ira)ională că omnul =anner avea e gân să aştepte până cân ea se
apleca easupra lui şi apoi să o sperie. Dar el continua să se $olbeze la tavan.
> Domnule =anner, sunte)i bine5 Domnule =anner5 Domnule =anner?
Nici o mişcare, nici un sunet. Nici o clipire a acelor oc$i albi, larg esc$işi. Nu"l atinge, se ivi
intr"oată, repee, un gân în mintea lui Bonnie. Nu"l atinge, nu"l atinge, nu"l atinge%
+ub lumina stroboscopică, Bonnie văzu cum mâna ei se întine, o văzu cum apucă umărul
omnului =anner şi îl scutură, văzu cum capul îi cae moale către ea. Apoi îi văzu gâtul.
Atunci începu să )ipe.
!lena auzi )ipetele. !rau ascu)ite şi în ele se sim)ea #rica şi, spre eosebire e orice alte sunete in
Casa Bântuită, ea ştiu imeiat că nu erau o glumă.
Apoi totul eveni un coşmar.
A7unse în #ugă în Camera Druizilor şi văzu o scenă i#erită e cea pregătită pentru vizitatori.
Bonnie )ipa, iar -ereit$ o )inea e umeri. =rei băie)ei încercau să iasă pe uşa acoperită cu o raperie,
şi oi paznici se uitau înăuntru, blocân ieşirea. Domnul =anner zăcea pe piatra altarului, cu bra)ele
întinse în lături, iar #a)a lui%
> ! mort, plângea Bonnie, iar )ipetele eveneau acum cuvinte. ;$, Doamne, sângele e aevărat, şi
el e mort. !u l"am atins, !lena, şi e mort, e mort e aevăratelea%
umea începea să se aune. Altcineva începu să )ipe şi )ipetele se repetară, apoi to)i încercau să
iasă e acolo, împingânu"se panica)i, lovinu"se e pere)ii espăr)itori.
> Aprine)i lumina? strigă !lena şi îşi auzi strigătul repetat e al)ii. -ereit$, repee, u"te la un
tele#on şi c$eamă o ambulan)ă, c$eamă poli)ia% Aprine)i oată lumina aia?
Cân lumina se aprinse, !lena se uită în 7ur, ar nu văzu nici un ault, nici o persoană care putea să
preia controlul şi să se ocupe e tot. ; parte in ea era rece ca g$ea)a, şi gânurile îi alergau nebuneşte
pe cân încerca să"şi ea seama ce are e #ăcut. ; altă parte era amor)ită e groază. Domnul =anner%
Nu"l plăcuse nicioată, ar într"un #el asta nu #ăcea ecât să înrăută)ească situa)ia.
> +coate)i to)i copiii e aici. +ă rămână oar personalul, spuse ea.
> Nu? nc$ie)i uşile? Nu lăsa)i pe nimeni să plece până nu a7unge aici poli)ia, strigă lângă ea un
vârcolac, sco)ânu"şi masca.
!lena se întoarse surprinsă la auzul vocii şi văzu că nu era -att, ci =Mler +malloo.
*usese primit in nou în şcoală abia săptămâna trecută şi #a)a lui purta încă urmele bătăii pe care o
încasase e la +te#an. Dar vocea lui era autoritară şi !lena îi văzu pe paznici înc$izân uşa e ieşire.
Apoi auzi o altă uşă înc$izânu"se în celălalt capăt al sălii e sport.
n zona +tone$enge erau strânse cam o uzină e persoane, in care !lena recunoscu una ca #iin
in Comitet. <estul erau copii pe care îi ştia e la şcoală, ar pe nici unul prea bine. @nul intre ei, un
băiat îmbrăcat în pirat, îi spuse lui =Mler
 > Aică% tu crezi că cineva e"aici a #ăcut"o5
> Cineva e aici a #ăcut"o, cu siguran)ă, spuse =Mler, şi în vocea lui se auzea o notă ciuată, e
emo)ie, e parcă ceea ce se petrecea i"ar #i #ăcut aproape plăcere. Arătă către balta e sânge e pe piatră
şi spuse Nu s"a înc$egat încă: cu siguran)ă nu s"a întâmplat e mult. 2i uită"te la #elul în care i s"a tăiat
gâtul. Asasinul a #ăcut"o probabil cu ăsta E şi arătă către cu)itul e sacri#iciu.
> Atunci asasinul ar putea să se a#le aici c$iar acum, şopti o #ată în c$imono.
> 2i nu e greu e g$icit cine e, spuse =Mler. Cineva care îl ura pe =anner, care întoteauna se certa
cu el. Cineva care s"a certat cu el mai evreme astă"seară. !u l"am văzut.
Aşaar, tu ai #ost vârcolacul in camera asta, îşi spuse !lena neumerită. Dar ce căutai tu aici5 =u
nu #aci parte in Comitet.
> Cineva care are un trecut violent, continuă =Mler, ezgolinu"şi in)ii. Cineva care, in câte ne
putem a seama, e un psi$opat care a venit în *ell6s C$urc$ oar ca să omoare.
> =Mler, espre ce vorbeşti5
Neumerirea ei ispăruse brusc. *urioasă, o porni către băiatul înalt şi soli.
> !şti nebun?
!l arătă către ea #ără să o privească.
> Asta spune iubita lui E ar poate că ea e pu)in cam subiectivă?
> 2i poate că şi tu eşti cam subiectiv, =Mler, spuse o voce in spatele mul)imii şi !lena văzu un al
oilea vârcolac croinu"şi rum în cameră.
-att.
> A$, a5 0ăi atunci, e ce nu ne spui şi nouă ce ştii tu espre +alvatore5 De une vine5 @ne"i
#amilia lui5 De une are to)i banii ăia5 =Mler se întoarse către ceilal)i şi întrebă Cine ştie ceva espre
el5
=o)i clătinau in cap. !lena veea pe #e)ele lor cum se năştea neîncreerea. Neîncreerea #a)ă e
ceea ce nu era cunoscut, #a)ă e orice era i#erit. 2i +te#an era i#erit. !ra un străin în mi7locul lor, iar
acum ei aveau nevoie e un )ap ispăşitor.
*ata în c$imono începu
> Am auzit un zvon%
> Asta"i tot ce am auzit, zvonuri? spuse =Mler. Nimeni nu ştie e #apt nimic espre el. Dar eistă
un lucru pe care eu îl ştiu. Atacurile in *ell6s C$urc$ au început în prima săptămână e şcoală E
săptămâna cân a venit +te#an +alvatore.
a aceste cuvinte, se auziră murmure tot mai puternice, şi !lena însăşi sim)i un şoc cân realiză că
=Mler are reptate. Desigur, era riicol ce sugera el, era oar o coincien)ă. Dar aşa era, atacurile
începuseră oată cu sosirea lui +te#an.
> ; să vă mai spun ceva, strigă =Mler, #ăcânu"le semn să se liniştească. Asculta)i"mă? ; să vă mai
spun ceva? Aşteptă până ce toată lumea se uita la el şi apoi rosti încet, pe un ton ramatic A #ost în
cimitir în noaptea cân icFie Bennett a #ost atacată.
> +igur că a #ost în cimitir E şi )i"a aran7at #a)a, spuse -att, ar in vocea lui lipsea obişnuita #or)ă.
=Mler prinse remarca şi pro#ită e ea.
> Da, şi aproape m"a omorât. 3ar în seara asta cineva c$iar l"a omorât pe =anner. Nu ştiu ce cree)i
voi, ar eu cre că el a #ăcut"o. !u cre că el e asasinul?
> Dar une e5 strigă cineva in mul)ime. =Mler se uită în 7ur.
> Dacă el a #ăcut"o, trebuie să #ie încă pe aici, strigă. Gaie)i să"l găsim.
> +te#an n"a #ăcut nimic? =Mler%, strigă !lena, ar zgomotul mul)imii îi acoperi cuvintele.
Cuvintele lui =Mler erau preluate şi repetate. +ă"l găsim% să"l găsim, să"l găsim. !lena le auzi
trecân e la unul la altul. 3ar pe #e)ele in Camera Druizilor se citea acum mai mult ecât o simplă
neîncreere: !lena mai veea pe ele şi #urie, şi sete e răzbunare. -ul)imea se trans#ormase în ceva
urât, ceva ce scăpase e sub control.
> @ne e, !lena5 spuse =Mler, şi ea văzu strălucirea trium#ului în oc$ii lui, văzu plăcerea.
 > Nu ştiu, spuse ea #urioasă, vrân să"l lovească.
> =rebuie să #ie pe aici? 9ăsi)i"l? strigă cineva, şi apoi părură cu to)ii să se mişte, să gesticuleze, să
se împingă.
0ere)ii espăr)itori erau ărâma)i şi a)i eoparte.
3nima !lenei bătea cu putere. Asta nu mai era oar o mul)ime: era o mul)ime a)â)ată, gata să
linşeze. !lena era îngrozită e ce i"ar putea #ace lui +te#an acă l"ar găsi. Dar acă ar încerca să îl
avertizeze, l"ar conuce pe =Mler irect la el.
+e uită în 7ur isperată. Bonnie continua să se $olbeze la #a)a #ără via)ă a omnului =anner. Nu o
putea a7uta. +e întoarse pentru a privi către mul)ime, şi oc$ii ei întâlniră privirea lui -att.
0ărea con#uz şi #urios, cu părul ciu#ulit, roşu în obra7i şi transpirat. !lena îşi aună toată #or)a şi
voin)a într"o privire imploratoare.
=e rog, -att, spuse în gân. Nu se poate să crezi asta. 2tii că nu e aevărat.
Dar oc$ii lui arătau că nu ştia. n ei se veea tulburare şi uimire.
=e rog, spuse în gân !lena, uitânu"se în oc$ii aceia albaştri, orinu"şi in toată inima ca el să
în)eleagă. ;$, te rog, -att, numai tu îl po)i salva. C$iar acă nu crezi, te rog, încearcă să ai încreere%
te rog%
ăzu sc$imbarea pe #a)a lui, văzu con#uzia înlocuită e $otărâre încruntată. +e mai uită o clipă
lung la ea şi încuviin)ă scurt in cap. Apoi se răsuci şi intră în mul)imea zgomotoasă, pornită la
vânătoare.
-att străbătu mul)imea până ce a7unse în capătul celălalt al sălii. ângă uşa vestiarului băie)ilor se
a#lau câ)iva boboci: le ceru pe un ton autoritar să înceapă să mute pere)ii espăr)itori şi cân aten)ia lor
se înreptă către sarcina primită, esc$ise uşa şi se strecură înăuntru.
+e uită repee în 7ur, nevrân să strige. Deşi, îşi spuse, +te#an trebuie să #i auzit zarva in sala e
sport. 0robabil că e7a #ugise. Dar apoi -att văzu silueta înveşmântată în negru întinsă pe alele albe
ale paroselii.
> +te#an? Ce s"a"ntâmplat5
0entru o clipă îngrozitoare, -att crezu că se uita la al oilea caavru. Dar cân îngenunc$e lângă
+te#an, îl văzu mişcânu"se.
> Gei, totul e"n regulă, riică"te încet% =e sim)i bine, +te#an5
> Da, spuse +te#an.
Dar nu arăta în regulă, îşi spuse -att. *a)a lui era liviă şi pupilele #oarte ilatate. 0ărea ezorientat
şi bolnav.
> -ul)umesc, spuse.
> ! posibil ca peste un minut să nu"mi mai mul)umeşti. +te#an, trebuie să pleci e aici. i auzi5
+unt pe urmele tale.
+te#an se întoarse către sala e sport, ca şi cum ar #i vrut să asculte. Dar pe #a)a lui se citea
neumerirea.
> Cine e pe urmele mele5 De ce5
> =oată lumea. Nu contează. Ce contează e că trebuie să pleci înainte să a7ungă aici. ăzân că
+te#an continuă să se $olbeze la el cu o privire goală, aăugă A mai #ost un atac, e ata asta asupra lui
=anner, omnul =anner. ! mort, +te#an, şi ei cre că tu ai #ăcut"o.
Acum, în s#ârşit, văzu în)elegerea în oc$ii lui +te#an. n)elegere, şi groază, şi un soi e în#rângere
resemnată care era mai în#ricoşătoare ecât tot ce văzuse -att în seara aceasta. +trânse cu putere
umerii lui +te#an.
> 2tiu că nu tu ai #ăcut"o, spuse el, şi în acea clipă era sincer. ;r să"şi ea seama şi ei, cân or să
se gânească mai bine. Dar până atunci ar #i mai bine să pleci e aici.
> +ă plec e aici% a.
0rivirea lui nu mai era con#uză, şi în #elul în care rostise aceste cuvinte era o amărăciune cumplită.
> ; să% plec e aici.
 > +te#an%
> -att.
;c$ii verzi erau întuneca)i şi areau, şi -att nu"şi putea lua privirea e la ei.
> !lena e în siguran)ă5 Bun. Atunci, ai tu gri7ă e ea. =e rog.
> +te#an, ce tot spui5 !şti nevinovat: o să se termine toată povestea asta%
> Ai gri7ă e ea, -att.
-att #ăcu un pas în spate, continuân să se uite în oc$ii aceia verzi. Apoi încuviin)ă încet in cap.
> ; să am, spuse el calm.
2i îl urmări pe +te#an plecân.

Capitolul 1'
!lena stătea în cercul e aul)i şi poli)işti, aşteptân o ocazie e a scăpa. 2tia că -att îl avertizase
pe +te#an la timp E citise asta pe c$ipul lui E ar nu reuşise să se apropie e ea pentru a"i vorbi.
n cele in urmă, cân toată lumea îşi întoarse aten)ia către caavru, se esprinse in grup şi se
apropie e -att.
> +te#an a reuşit să plece, spuse el, cu privirea înreptată către grupul e aul)i. Dar mi"a spus să
am gri7ă e tine, şi vreau să rămâi aici.
> +ă ai gri7ă e mine5 !lena se sim)i cuprinsă e panică şi în acelaşi timp e suspiciune. Apoi,
aproape în şoaptă, spuse în)eleg. +e gâni o clipă, apoi rosti cu gri7ă -att, trebuie să mă uc să mă
spăl pe mâini. Bonnie m"a murărit cu sânge. Aşteaptă aici: mă întorc.
!l începu să protesteze, ar !lena e7a se înepărta. Cân a7unse la uşa vestiarului #etelor, îşi riică
mâinile murare rept eplica)ie şi pro#esoara care stătea acum e pază acolo o lăsă să intre. Dar a7unsă
în vestiar, !lena merse mai eparte, ieşi pe uşa in celălalt capăt al încăperii şi pătrunse în şcoala
cu#unată în întuneric. 3ar e acolo, în noaptea e a#ară.

uccone? îşi spuse +te#an, apucân e ra#turile cu căr)i şi răsturnânu"le, aruncân toate volumele
prin cameră. 0rost? 0rost, orb şi vrenic e ispre)? Cum a putut să #ie atât e prost5
+ă"şi găsească un loc aici, printre ei5 +ă #ie acceptat ca unul intre ei5 =rebuie să #i #ost nebun să
creaă că era posibil.
<iică unul intre cu#erele mari şi grele şi îl aruncă în celălalt capăt al încăperii, une se lovi e
perete şi sparse sticla unei #erestre. 0rost, prost.
Cine era pe urmele lui5 =oată lumea. Aşa spusese -att. /A mai #ost un atac% ei cre că tu ai #ăcut"
o.
!i bine, e ata asta se părea că i barbari, #iin)ele omeneşti mărunte, cu teama lor e orice era
necunoscut, aveau reptate. Alt#el cum putea să eplice ceea ce se întâmplase5 +im)ise slăbiciunea,
ame)eala, totul se învârtea cu el: apoi se cu#unase în întuneric. Cân se trezise, îl auzise pe -att
spunân că o altă #iin)ă omenească #usese atacată, lovită. Je#uită e ata asta nu oar e sângele său, ci
c$iar e via)ă. Cum se poate eplica asta alt#el ecât că el, +te#an, era asasinul5
Asta era acum, un asasin. ; #iin)ă male#ică. ; creatură născută în întuneric, menită să trăiască şi să
vâneze şi să se ascună pentru toteauna în întuneric. 2i atunci, e ce să nu uciă5 De ce să nu"şi
împlinească menirea5 Dat #iin că nu putea să şi"o sc$imbe, ar putea #oarte bine să se bucure e ea.
Avea să"şi ezlăn)uie #or)ele întunecate asupra acestui oraş care îl ura, care pornise să îl vâneze c$iar în
această clipă.
Dar mai întâi% îi era sete. enele îi areau ca o re)ea e #ire încinse, uscate. Avea nevoie să bea%
curân% acum.
0ensiunea era cu#unată în beznă. !lena bătu la uşă, ar nu îi esc$ise nimeni. =unetele bubuiau
easupra capului ei. ncă nu începuse ploaia.
După a treia ra#ală e ciocănituri, încercă uşa şi văzu că era escuiată. năuntru, casa era tăcută şi
întunecată. Bâ7bâi până la scări şi urcă. a eta7 era la #el e întuneric, şi înaintă împieicat, încercân să
găsească încăperea cu treptele care uceau la al treilea cat. n capătul scărilor se veea o lumină slabă şi
!lena porni în sus spre ea, sim)inu"se apăsată e pere)ii care păreau să o înc$iă între ei.
umina venea pe sub uşa înc$isă. !lena bătu uşor şi repee în uşă.
> +te#an, şopti ea, apoi strigă mai tare +te#an, eu sunt.
Nici un răspuns. <ăsuci mânerul şi esc$ise uşa, #urişân o privire în cameră.
> +te#an%
orbea singură, într"o cameră goală.
2i o cameră în care omnea $aosul. Arăta ca şi cum o tornaă o străbătuse, lăsân în urma ei oar
istrugere. Cu#erele care se a#laseră în col)urile încăperii zăceau în pozi)ii groteşti, cu capacele riicate,
cu con)inutul risipit pe poea. ; #ereastră era spartă. =oate lucrurile lui +te#an, toate obiectele pe care le
păstrase cu atâta gri7ă şi pe care păruse să le pre)uiască erau împrăştiate precum nişte gunoaie.
@n val e groază o străbătu pe !lena. *uria şi violen)a in această imagine a evastării erau ureros
e eviente şi o #ăceau să se simtă aproape ame)ită. /Cineva care are un trecut violent, spusese =Mler.
Nu"mi pasă, gâni ea, şi mânia care o cuprinse îi înăbuşi teama. Nu"mi pasă e nimic, +te#an: tot
vreau să te vă. Dar une eşti5
=rapa in tavan era esc$isă, şi aerul rece pătrunea în cameră. ;$, îşi spuse !lena şi sim)i un #ior
e teamă. Acoperişul ăla era aşa e înalt%
Nu mai urcase nicioată scara care ucea la plat#orma e pe acoperiş, şi roc$ia ei lungă o împieica
să suie. 3eşi încet prin trapă, îngenunc$in pe acoperiş şi apoi riicânu"se în picioare. ăzu în col) o
siluetă întunecată şi se înreptă în grabă către ea.
> +te#an, trebuia să vin%, începu, ar se întrerupse brusc pentru că un #ulger lumină cerul în clipa
în care silueta in col) se răsuci spre ea.
2i apoi sim)i că toate presim)irile şi temerile şi coşmarurile pe care le avusese până atunci eveneau
intr"oată realitate. Nu mai era în stare nici să )ipe: nu mai era în stare e nimic.
;$, Doamne% nu. -intea ei re#uza să în)eleagă ceea ce oc$ii veeau. Nu. Nu. Nu voia să se uite,
nu voia să creaă%
Dar nu putea să nu vaă. C$iar acă ar #i reuşit să înc$iă oc$ii, #iecare etaliu al scenei era gravat
în mintea ei. Ca şi cum #ulgerul ar #i imprimat"o pe creierul ei pentru toteauna.
+te#an. +te#an, atât e elegant şi e #rumos în $ainele lui obişnuite, în 7ac$eta lui neagră e piele cu
gulerul riicat. +te#an, cu părul lui întunecat asemănător cu unul intre norii negri şi amenin)ători in
spatele lui. +te#an #usese prins în acea #ulgerare e lumină, pe 7umătate întors către ea, cu trupul răsucit
într"o g$emuire e #iară, cu o grimasă #eroce e #urie pe c$ip.
2i sânge. Acea gură arogantă, sensibilă, senzuală era murară e sânge. Apărea oribil e roşie pe
pielea paliă a #e)ei, pe albea)a ascu)ită a in)ilor. n mâini )inea trupul moale al unui porumbel
muribun, la #el e alb ca şi acei in)i, cu aripile es#ăcute. @n altul zăcea pe 7os la picioarele lui, ca o
batistă mototolită şi aruncată.
> ;$, Doamne, nu, şopti !lena.
Continuă să murmure cuvintele, ânu"se înapoi, #ără să"şi ea seama ce #ace. -intea ei pur şi
simplu nu putea accepta această oroare, gânurile i se învârte7eau nebuneşte, în panică, asemenea unor
şoareci care încercau să scape intr"o cuşcă. Nu voia să creaă, nu voia să creaă. şi sim)ea trupul
cuprins e o tensiune insuportabilă, inima îi spărgea pieptul, era cuprinsă e ame)eală.
> ;$, Doamne, nu%
> !lena?
Asta era mai cumplit ecât orice altceva, să"l vaă pe +te#an privin"o e upă acel c$ip e animal,
să vaă rân7etul acela e #iară trans#ormânu"se într"o epresie e şoc şi isperare.
> !lena, te rog. =e rog, nu%
 > ;$, Doamne, nu?
Vipetele încercau să"şi croiască rum a#ară in gâtul ei. +e trase mai mult în spate, poticninu"se,
cân el #ăcu un pas către ea.
> Nu?
> !lena, te rog% ai gri7ă%
Creatura aceea îngrozitoare, creatura cu c$ipul lui +te#an, venea către ea, cu oc$ii verzi arzân. +e
smuci în spate cân el mai #ăcu un pas, cu mâna întinsă. -âna aceea prelungă, cu egetele sub)iri, care
îi mângâiase cu atâta blâne)e părul%
> Nu mă atinge? strigă ea.
2i apoi )ipă în s#ârşit, cân a7unse cu spatele lipit e balustraa e #ier care încon7ura plat#orma.
!ra aici e aproape un secol şi 7umătate, şi în unele locuri #ierul era mâncat cu totul e rugină.
9reutatea !lenei pe el era prea mult şi ea sim)i cum #ierul ceează. Auzi sunetul metalului şi al
lemnului pocnin amestecat cu propriul ei )ipăt. Apoi în spatele ei nu mai era nimic, nimic e care să se
apuce, şi începu să caă.
n acea clipă, !lena văzu norii purpurii #urioşi, silueta întunecată a casei lângă ea. +e părea că avea
su#icient timp să le vaă limpee şi să simtă o teroare in#inită în timp ce )ipa şi căea, şi căea.
Dar acel impact teribil, evastator cu pământul nu veni. Brusc, nişte bra)e o apucară, sus)inân"o în
vi. +e auzi un zgomot înăbuşit şi bra)ele se strânseră mai tare în 7urul ei, un alt trup primin în locul ei
lovitura. Apoi totul încremeni.
!lena rămase nemişcată în bra)ele care o cuprineau, încercân să"şi ea seama ce se întâmplă.
ncercân să creaă un alt lucru increibil. Căzuse e pe acoperişul unei clăiri cu trei niveluri şi totuşi
era în via)ă. +tătea în picioare, în grăina in spatele pensiunii, în tăcerea absolută intre ouă tunete,
cu #runze căzute pe pământul une ar #i trebuit să se a#le trupul ei.
ncet, riică privirea către #a)a celui care o )inea în bra)e. +te#an.
*usese prea multă #rică, prea multe lovituri în seara asta. Nu mai putea reac)iona. Nu putea ecât să
se uite lung la el, cu un soi e mirare. !ra atâta triste)e în oc$ii lui. ;c$ii aceia verzi arzători erau acum
întuneca)i, cu o privire goală, isperată. Aceeaşi privire pe care o văzuse în acea primă noapte în
camera lui, oar că acum era mai rău. Căci acum în ea era ură înreptată asupra lui însuşi, amestecată
cu regret şi învinuire amară. Nu o putea înura.
> +te#an, şopti ea, sim)in cum triste)ea lui îi cuprine su#letul.
ncă mai veea urma e roşu pe buzele lui, ar acum, alături e groaza instinctivă, veerea ei îi
stârnea mila. +ă #ii atât e singur, atât e străin şi e singur%
> ;$, +te#an, şopti ea.
Dar nu primi nici un răspuns în oc$ii aceia trişti, pieru)i.
> ino, spuse el încet, şi o conuse înapoi către casă.
+te#an sim)i un val e ruşine cân a7unseră la al treilea cat, în camera lui istrusă. Că !lena, intre
to)i oamenii, trebuia să vaă asta, era e nesuportat. Dar, în acelaşi timp, poate că era totuşi potrivit ca
ea să vaă ce era el cu aevărat, ce putea #ace.
!a merse încet prin cameră, ca ame)ită, către pat, şi se aşeză. Apoi riică privirea către el, şi oc$ii
ei plini e umbre îi întâlniră privirea.
> +pune"mi.
Asta #u tot ce rosti. !l râse scurt, lipsit e veselie, şi o văzu crispânu"se. 2i asta îl #ăcu să se urască
şi mai mult.
> Ce vrei să ştii5 o întrebă. 0use un picior pe capacul unui cu#ăr răsturnat şi o privi aproape
s#iător, arătân cu un gest larg către cameră. Cine a #ăcut asta5 !u am #ăcut"o.
> !şti puternic, spuse ea, cu privirea căzută pe un cu#ăr răsturnat. Apoi riică oc$ii în sus, ca şi
cum îşi amintea ce se întâmplase pe acoperiş. 2i rapi, ca argintul viu.
> -ai puternic ecât orice om, spuse el, apăsân inains pe ultimul cuvânt.
De ce nu se trage înapoi e #rică acum, e ce nu se uită la el cu scârba pe care o văzuse înainte5
Dar nu"i mai păsa ce creea ea.
> <e#leele mele sunt mai rapie, şi sunt mult mai #leibil. =rebuie să #iu. +unt un vânător, spuse
el pe un ton aspru.
Ceva în privirea ei îl #ăcu să"şi amintească in ce îl întrerupsese. +e şterse la gură cu osul mâinii,
apoi se use repee să ia un pa$ar cu apă care rămăsese întreg pe noptieră. i sim)ea oc$ii a)inti)i pe el
în timp ce bea apa şi îşi ştergea in nou gura. ;$, şi totuşi, tot îi mai păsa ce creea ea.
> 0o)i să mănânci şi să bei% alte lucruri, spuse ea.
> Nu am nevoie, răspunse el încet, sim)inu"se epuizat şi în#rânt. Nu am nevoie e nimic altceva.
+e răsuci brusc şi sim)i cum creşte in nou în el violen)a patimii. Ai spus că sunt ca argintul viu E ar
eact asta nu sunt, !lena, viu. iii şi mor)ii. iu înseamnă să #ii în via)ă. !u #ac parte in cealaltă
7umătate.
; veea tremurân. Dar vocea ei era calmă şi privirea îi rămăsese a)intită în oc$ii lui.
> +pune"mi, zise in nou. +te#an, am reptul să ştiu.
!l recunoscu acele cuvinte. 2i erau la #el e aevărate ca atunci cân le rostise prima ată.
> Da, cre că ai, spuse el, şi vocea îi era obosită şi aspră. +e uită câteva clipe la #ereastra spartă şi
apoi îşi întoarse privirea către ea şi vorbi pe un ton $otărât. -"am născut la s#ârşitul secolului al
cincisprezecelea. 0o)i să crezi asta5
!a se uită la obiectele care zăceau acolo une le împrăştiase el e pe comoă cu o mişcare #urioasă
a bra)ului. *lorinii, cupa e agat, pumnalul.
> Da, spuse încet. Da, o cre.
> 2i vrei să ştii mai multe5 Cum am a7uns să #iu ceea ce sunt5
Cân ea încuviin)ă in cap, el se întoarse in nou către #ereastră. Cum putea să"i spună5 !l, care
evitase atâta vreme întrebările, care evenise atât e epert în tăinuire şi înşelăciune.
Nu avea ecât o singură cale, să"i spună tot aevărul, #ără să"i ascună nimic. +ă"i ezvăluie totul,
să"i mărturisească ceea ce nu o#erise nicioată vreunui alt su#let.
2i voia să o #acă. Deşi ştia că asta o va #ace până la urmă să se înepărteze e el, sim)ea nevoia să îi
arate !lenei ceea ce era.
2i ast#el, cu privirea pironită în întunericul e incolo e #ereastră, une #ulgerele luminau cân şi
cân cerul cu o strălucire albastră, începu.
orbi #ără patimă, #ără emo)ie, alegânu"şi cu gri7ă cuvintele. i povesti espre tatăl lui, acel om
serios al <enaşterii, şi espre lumea lui in *loren)a, şi espre proprietatea lor in )inutul rural. i spuse
espre stuiile şi ambi)iile lui. Despre #ratele lui, care era atât e i#erit e el, şi espre uşmănia intre
ei.
> Nu ştiu cân a început Damon să mă urască, zise el. ntoteauna a #ost aşa, e cân mi"auc
aminte. 0oate pentru că mama noastră nu şi"a mai revenit nicioată upă naşterea mea. A murit câ)iva
ani mai târziu. Damon o iubea #oarte mult şi am avut întoteauna senza)ia că m"a învinuit pe mine
pentru moartea ei. =ăcu o clipă şi îng$i)i noul in gât. 2i apoi, mai târziu, a #ost o #ată.
> Cea e care î)i amintesc5 întrebă încet !lena. !l încuviin)ă in cap.
> Cea care, spuse ea, ezitân mai mult, )i"a at inelul5
!l se uită la inelul e argint e pe egetul lui, apoi îi întâlni privirea. +coase încet inelul pe care îl
purta pe un lan) la gât, sub cămaşă, şi se uită şi la el.
> Da, a #ost inelul ei, spuse. *ără un ast#el e talisman, noi murim în lumina soarelui ca în
vâlvătaia unui #oc.
> Atunci, ea era% ca tine5
> !a m"a #ăcut ceea ce sunt.
!zitân, îi spuse espre Lat$erine. Despre #rumuse)ea şi răgălăşenia lui Lat$erine, şi espre
ragostea lui pentru ea. 2i espre ragostea lui Damon.
> !ra prea blână, plină e prea multă a#ec)iune, spuse el în cele in urmă, cu urere. A ăruit"o
tuturor, inclusiv #ratelui meu. Dar în cele in urmă, noi i"am spus că trebuia să aleagă între noi oi. 2i
apoi% a venit la mine.
Amintirea acelei nop)i, acelei ulci şi teribile nop)i îi reveni în aceeaşi clipă. enise la el. 3ar el
#usese atât e #ericit, atât e copleşit e bucurie. ncercă să"i spună !lenei espre asta, să găsească cele
mai potrivite cuvinte. n acea noapte #usese atât e #ericit, şi c$iar şi în iminea)a următoare, cân se
trezise şi ea nu mai era acolo, plutise în etaz%
Ar #i putut să #ie un vis, ar cele ouă urme mici e pe gâtul lui erau reale. *usese surprins să
constate că nu îl ureau şi că păreau e7a să se vinece. ;ricum, erau ascunse sub gulerul înalt al
cămăşii.
+ângele ei area acum în venele lui, îşi spuse, şi gânul acesta îi #ăcu inima să bată mai tare. !a îi
ăruise puterea ei: îl alesese pe el.
n acea seară, c$iar îi zâmbi lui Damon cân se întâlniră în locul stabilit. Damon #usese plecat toată
ziua, ar îşi #ăcu apari)ia la timp în grăina îngri7ită cu meticulozitate, şi acum stătea rezemat e un
copac, aran7ânu"şi manşeta. Lat$erine întârzia.
/0oate că e obosită, spuse +te#an, privin cum cerul purpuriu evine e un albastru întunecat.
ncercă să"şi ascună trium#ul timi in voce. /0oate că are nevoie e mai multă oi$nă ca e obicei.
Damon îl privi cu aten)ie, cu oc$ii lui întuneca)i e sub părul negru şi es.
/0oate, spuse el pe un ton urcător, ca şi cum ar #i vrut să mai aauge ceva.
Dar apoi auziră nişte paşi uşori pe alee şi Lat$erine apăru printre tu#ele e cimişir. !ra îmbrăcată în
roc$ia ei albă şi era la #el e #rumoasă ca un înger.
e zâmbi amânurora. +te#an îi întoarse politicos zâmbetul, vorbinu"i oar cu oc$ii espre
secretul lor. Apoi aşteptă.
/-i"a)i cerut să #ac o alegere, spuse ea, uitânu"se mai întâi la el, apoi la #ratele lui. /2i acum a)i
venit la ceasul stabilit, şi eu o să vă spun ce am ales.
<iică o mână mică, cea cu inelul, şi +te#an se uită la piatra lui, ânu"şi seama că era acelaşi
albastru intens ca al cerului noptatic. !ra ca şi cum Lat$erine purta cu ea întoteauna o bucată e cer.
/A)i văzut amânoi inelul acesta, spuse ea încet. /2i şti)i că #ără el aş muri. Nu e uşor să ob)ii un
asemenea talisman, ar servitoarea mea 9uren e istea)ă. 3ar în *loren)a eistă mul)i argintari.
+te#an asculta #ără să în)eleagă, ar cân ea se întoarse către el, îi zâmbi încura7ator.
/2i aşa, spuse ea, uitânu"se în oc$ii lui, /am cerut să mi se #acă pentru tine un ar. i luă mâna şi
îi puse ceva în palmă. Cân el se uită, văzu că era un inel care semăna cu al ei, oar că era mai mare şi
mai greu, şi #ăcut in argint în loc e aur.
/ncă nu ai nevoie e el pentru a în#runta lumina soarelui, spuse ea încet, zâmbin. /Dar #oarte
curân vei avea.
-ânria şi etazul îl amu)iră. ru să îi ia mâna să o sărute, sim)in orin)a e a o cuprine în bra)e
c$iar atunci şi acolo, în #a)a lui Damon. Dar Lat$erine se întoarse e la el.
/2i pentru tine, spuse ea, şi +te#an crezu că nu aue bine, căci cu siguran)ă călura şi a#ec)iunea
in vocea lui Lat$erine nu puteau #i pentru #ratele lui. /2i pentru tine. 2i tu vei avea nevoie e el #oarte
curân.
0robabil că şi oc$ii îl înşelau pe +te#an, căci îi arătau ceva imposibil, ceva ce nu putea #i aevărat.
Lat$erine punea în palma lui Damon un inel eact ca al lui.
=ăcerea care urmă #u eplină, ca tăcerea upă s#ârşitul lumii.
/Lat$erine% +te#an abia putea rosti cuvintele. /Cum po)i să"i ai asta lui5 După tot ce"am
împăr)it%
/Ce a)i împăr)it5 ocea lui Damon era ca un plesnet e bici, şi el se întoarse #urios către +te#an.
/Azi"noapte ea a venit la mine. Alegerea e e7a #ăcută.
2i Damon îşi trase în 7os, cu un gest violent, gulerul înalt pentru a arăta ouă urme micu)e pe gâtul
ezgolit. +te#an se $olbă la ele, sim)in cum i se #ace rău. !rau ientice cu urmele e pe gâtul lui.
Clătină in cap, total uluit.
/Dar, Lat$erine% n"a #ost un vis. Ai venit la mine%
 /Am venit la amânoi. ocea lui Lat$erine era calmă, c$iar încântată, iar privirea senină. i zâmbi
lui Damon, apoi lui +te#an. /-"a slăbit, ar mă bucur mult că am #ăcut"o. Nu în)elege)i5 continuă ea,
pe cân ei o priveau lung, prea ului)i pentru a vorbi. /Asta e alegerea mea? ă iubesc pe amânoi, şi nu
vreau să renun) la nici unul. Acum to)i trei vom #i împreună, şi #erici)i.
/*erici)i%, repetă +te#an, cu o voce sugrumată.
/Da, #erici)i? =o)i trei vom #i tovarăşi, tovarăşi plini e bucurie, pentru toteauna. ocea ei crescu,
ealtată, iar oc$ii îi străluceau asemenea oc$ilor unui copil încântat. /om #i mereu împreună, #ără să
#im vreoată bolnavi, #ără să îmbătrânim, până la s#ârşitul =impului? Asta e alegerea mea.
/*erici)i% cu el5 ocea lui Damon tremura mânioasă, şi +te#an văzu că #ratele lui, e obicei calm,
era livi e #urie. /Cu băiatul ăsta între noi, acest moel e virtute, #lecar şi super#icial5 Nici nu suport
să"l mai vă acum. 2i să ea Domnul să nu"l mai vă nicioată, să nu"i mai au nicioată glasul?
/2i acelaşi lucru îl oresc eu e la tine, #rate? mârâi +te#an, cu inima s#âşiată în piept. Asta era
vina lui Damon: Damon otrăvise mintea lui Lat$erine încât ea nu mai ştia ce #ace. /2i mă gânesc să
mă asigur că aşa va #i, aăugă el sălbatic.
Damon în)elese #oarte bine ce voia să spună.
/Atunci ia")i spaa, acă o po)i găsi, şuieră el, cu oc$ii întuneca)i e amenin)are.
/Damon, +te#an, vă rog? ă rog, nu? strigă Lat$erine, aşezânu"se între ei, apucânu"l pe +te#an
e bra). +e uită e la unul la altul, şi oc$ii ei albaştri erau mari, cu o privire şocată, şi străluceau
împăien7eni)i e lacrimi. /9âni)i"vă ce spune)i. +unte)i #ra)i.
/Nu e vina mea, scrâşni Damon, #ăcân in cuvinte un blestem.
/Dar nu pute)i să vă împăca)i5 0entru mine, Damon% +te#an5 ă rog5
; parte in +te#an voia să ceeze în #a)a privirii isperate a lui Lat$erine, a lacrimilor ei. Dar
mânria rănită şi gelozia erau prea puternice, şi ştiu că #a)a lui era la #el e aspră, e neînurătoare ca şi
cea a lui Damon.
/Nu, spuse. /Nu putem. =rebuie să #ie unul sau celălalt, Lat$erine. N"o să te împart nicioată cu
el.
-âna lui Lat$erine căzu e pe bra)ul lui şi lacrimile îi alunecară pe obra7i, picături mari care
căeau pe roc$ia ei albă. +coase un suspin înurerat, apoi, continuân să plângă, îşi riică poalele
roc$iei şi o luă la #ugă.
> 2i apoi Damon a luat inelul pe care ea i"l ăuse şi l"a pus pe eget, spuse +te#an, cu vocea
răguşită e oboseală şi emo)ie. 2i mi"a spus /=ot a mea o să #ie, #rate. 2i apoi a plecat.
+e întoarse, clipin ca şi cum intrase in întuneric într"o lumină strălucitoare, şi se uită la !lena.
!a stătea nemişcată pe pat, privinu"l cu acei oc$i care semănau atât e mult cu ai lui Lat$erine.
-ai ales acum, cân erau plini e părere e rău şi spaimă. Dar !lena nu #ugi. l întrebă
> 2i% ce s"a întâmplat apoi5
+te#an îşi încleştă mâinile automat, într"un gest violent, şi plecă brusc e la #ereastră. Nu amintirea
aceea. Nu putea suporta acea amintire, cu atât mai mult să vorbească espre ea. Cum putea s"o #acă5 2i
cum putea să o cu#une pe !lena în acea întunecime şi să"i arate lucrurile îngrozitoare care pâneau
acolo5
> Nu, spuse el. Nu pot. Nu pot.
> =rebuie să"mi spui, zise ea încet. +te#an, este s#ârşitul poveştii, nu5 Asta se a#lă în spatele
ziurilor pe care le"ai înăl)at în 7urul tău. Asta )i"e #rică să mă laşi să vă. Dar trebuie să mă laşi să vă.
;$, +te#an, nu te po)i opri acum.
+te#an sim)ea cum îl cuprine groaza, abisul acela cumplit pe care îl văzuse atât e limpee, îl
sim)ise atât e limpee în acea zi e emult. iua cân totul se s#ârşise E cân începuse totul.
+im)i cum cineva îi ia mâna, şi cân se uită văzu egetele !lenei cuprinzânu"l strâns, ânu"i
călură, ânu"i putere. şi strânse şi el egetele peste ale ei. ;c$ii ei îl priveau în oc$i.
> +pune"mi.
> rei să ştii ce a urmat, ce s"a întâmplat cu Lat$erine5 şopti el.
 !a încuviin)ă in cap, cu oc$ii aproape orbi)i e lacrimi, ar continuân să"l privească.
— Atunci o să")i spun. A murit a oua zi. *ratele meu Damon şi cu mine am omorât"o.

Capitolul 14
a auzul acestor cuvinte, !lena se cutremură, în#iorată e groază.
> 9lumeşti, spuse ea, cu o voce tremurătoare. şi aminti e ceea ce văzuse pe acoperiş, e buzele
pătate e sânge ale lui +te#an, şi se #or)ă să nu se ea înapoi cu repulsie in #a)a lui. +te#an, eu te
cunosc. Nu puteai să #aci aşa ceva%
!l îi ignoră protestele şi continuă să privească #i, cu oc$i care areau asemenea g$e)ii verzui in
#unul unui g$e)ar. 0rivea prin ea, către un punct înepărtat, neştiut. Apoi vorbi.
> n acea noapte, pe cân stăteam întins în pat, speram într"un mo absur că va veni. De7a
observam nişte sc$imbări în mine. eeam mai bine în întuneric: mi se părea că au mai bine. -ă
sim)eam mai puternic ecât până atunci, plin e o energie elementară. 2i mi"era #oame. !ra o #oame pe
care nu mi"o înc$ipuisem vreoată. a cină constatasem că mâncarea şi băutura obişnuite nu reuşeau să
mă mul)umească, şi nu în)elegeam e ce. 2i apoi am văzut gâtul alb al unei servitoare şi am în)eles e
ce. +te#an răsu#lă aânc, şi oc$ii îi erau întuneca)i şi c$inui)i. n noaptea aceea, continuă el, m"am
împotrivit orin)ei, eşi am avut nevoie e toată voin)a pentru a rezista. -ă gâneam la Lat$erine şi
mă rugam să vină la mine. -ă rugam? +te#an scoase un $o$ot e râs scurt şi amar. Dacă o creatură ca
mine se poate ruga?
Degetele !lenei amor)iseră în strânsoarea lui, ar ea încercă să le mişte, să"l #acă să simtă
încura7area ei.
> Continuă, +te#an?
Acum el vorbea cu uşurin)ă. 0ărea aproape să #i uitat e prezen)a ei, ca şi cum îşi spunea sieşi
povestea.
> n iminea)a următoare, nevoia era mai puternică. mi sim)eam venele uscate şi crăpate,
orinu"şi cu isperare să #ie uate. 2tiam că nu mai puteam rezista mult. -"am us să o vă pe
Lat$erine. oiam să o rog, să o implor%
ocea i se stinse, brusc răguşită. =ăcu o clipă, apoi continuă.
> Dar Damon era e7a acolo, aşteptân în #a)a uşii ei. -i"am at seama că el nu rezistase orin)ei.
-i"o spuneau strălucirea pielii lui, pasul alert. Arăta asemenea unui cotoi care mâncase nişte
smântână. Dar nu #usese Lat$erine. /Bate cât vrei, mi"a spus, /ar ragonul inăuntru n"o să te lase să
intri. Am încercat eu e7a. Ce zici, o biruim împreună5 N"am vrut să"i răspun. !presia e pe #a)a lui,
vicleană şi mul)umită e sine, mă ezgusta. Am bătut la uşă, atât e tare încât să trezesc% +te#an se
opri şi $o$oti in nou, lipsit e umor. oiam să spun /să trezesc şi mor)ii. Dar mor)ii nu sunt e #apt
atât e greu e trezit, nu"i aşa5 *ăcu in nou o pauză, apoi continuă. Camerista ei, 9uren, a esc$is
uşa. *a)a ei semăna cu o #ar#urie albă, plată, iar oc$ii erau ca sticla neagră. Am întrebat"o acă o pot
veea pe stăpâna ei. -ă aşteptam să"mi spună că ormea, ar 9uren oar s"a uitat la mine, apoi la
Damon, peste umărul meu. /ui n"am vrut să"i spun, a zis ea în cele in urmă, /ar Domniei =ale o
să")i spun. +tăpâna mea Lat$erine nu e în cameră. A ieşit azi"iminea)ă evreme, să se plimbe în
grăină. A zis că trebuie să se gânească. !u am #ost surprins. /Azi"iminea)ă evreme5 am întrebat.
/Da, a răspuns ea. +"a uitat la mine şi la Damon #ără nici o urmă e simpatie. /+tăpâna mea a #ost
#oarte tristă aseară, a spus ea cu subîn)eles. /A plâns toată noaptea. Cân a spus asta, m"a cuprins un
sentiment ciuat. Nu era oar ruşine şi urere pentru triste)ea lui Lat$erine. !ra teamă. n acea clipă am
uitat e #oamea şi slăbiciunea mea. Brusc, m"am sim)it copleşit e grabă, e o nevoie presantă. -"am
întors către Damon şi i"am spus că trebuie să o găsim pe Lat$erine şi, spre surprinerea mea, oar a
încuviin)at in cap. Am început să o căutăm pe Lat$erine prin grăină, strigân"o mereu. -i"auc
aminte eact cum era totul în acea zi. +oarele strălucea pe c$iparoşii înal)i şi pe pinii in grăină.
Damon şi cu mine am trecut iute printre ei, grăbin tot mai mult pasul şi strigân. 2i am tot strigat"o%
!lena sim)ea tremurul in trupul lui +te#an, îl sim)ea prin egetele încleştate în 7urul mâinii ei.
<espira)ia lui era rapiă, cu răsu#lări scurte.
> A7unsesem aproape la capătul grăinii cân mi"am amintit e un loc pe care Lat$erine îl
înrăgea. !ra către margine, un zi 7os lângă un lămâi. Am pornit într"acolo, strigân"o. Dar pe cân
mă apropiam, strigătele mi s"au stins. +im)eam% o teamă, o presim)ire cumplită. 2i ştiam că nu
trebuia% nu trebuia să mă uc%
> +te#an? eclamă !lena.
Degetele lui îi striveau acum mâna, #ăcân"o să o oară. =rupul lui tremura tot mai tare, se
cutremura.
> +te#an, te rog?
Dar el nu păru să o auă.
> A #ost ca% ca un coşmar% totul s"a întâmplat atât e încet. Nu mă puteam mişca% şi totuşi
trebuia să mă mişc. =rebuia să merg mai eparte. Cu #iecare pas, teama creştea tot mai mult. Aproape
că îmi miroseam teama. -irosea asemeni grăsimii arse. Nu trebuie să mă uc acolo% nu vreau să
vă%
ocea lui eveni ascu)ită, grăbită. Acum respira sacaat, cu icnete. Avea oc$ii mari, ilata)i, ca un
copil îngrozit. !lena îi cuprinse cu cealaltă mână egetele care o strângeau ca o meng$ine, acoperinu"
le cu totul.
> +te#an, e"n regulă. Nu eşti acolo. !şti aici, cu mine.
> Nu vreau să vă% ar nu mă pot împotrivi. ! ceva alb. Ceva alb sub copac. Nu mă #ace să mă
uit?
> +te#an, +te#an, uită"te la mine?
Dar el nu mai auzea. Cuvintele îi ieşeau ca nişte spasme întretăiate, ca şi cum nu le mai putea
controla, ca şi cum nu putea să le rostească su#icient e repee.
> Nu pot să mă mai apropii% ar o #ac. ă copacul, ziul. 2i albul acela. n spatele copacului.
Alb cu auriu pe eesubt. 2i pe urmă ştiu, ştiu, şi mă uc către el, pentru că e roc$ia ei. <oc$ia albă a
lui Lat$erine. 2i merg în spatele copacului şi o vă pe pământ şi e aevărat. ! roc$ia lui Lat$erine%
ocea lui crescu şi apoi se opri, înecată într"o groază e neînc$ipuit.
> % ar Lat$erine nu e în ea.
!lena se sim)i în#rigurată, ca şi cum tot trupul ei #usese cu#unat în apă rece ca g$ea)a. 3 se #ăcu
pielea ca e găină şi încercă să"i spună ceva, ar nu reuşi. !l povesti mai eparte, gâ#âit, ca şi cum
putea să )ină groaza eparte e el oar continuân să vorbească.
> Lat$erine nu e acolo, aşa că poate totul nu e ecât o glumă, ar roc$ia ei e pe pământ şi e plină
e cenuşă. a #el ca cenuşa in vatră, eact la #el, oar că cenuşa asta miroase a carne arsă. Are o
u$oare care îmi #ace grea)ă, care îmi înmoaie picioarele. ângă o mânecă a roc$iei se a#lă o bucată e
pergament. 3ar pe o piatră, pe o piatră a#lată nu eparte, e un inel. @n inel cu o piatră albastră, inelul ei.
3nelul lui Lat$erine%
Brusc, +te#an strigă cu o voce isperată
> Lat$erine, ce"ai #ăcut5
Apoi căzu în genunc$i, ân în cele in urmă rumul egetelor !lenei, şi îşi acoperi #a)a cu
mâinile.
!lena îl )inu în vreme ce el tremura, cuprins e 7alnice suspine. l )inu e umeri, strângânu"l lângă
ea.
> Lat$erine şi"a scos inelul, şopti ea, şi nu era o întrebare. +"a epus luminii soarelui.
+uspinele lui s#âşietoare continuară, în vreme ce ea îl )inea lipit e roc$ia ei albastră, mângâinu"i
umerii care se zguuiau e plâns. i şoptea tot #elul e vorbe menite să"l aline, încercân să nu se
gânească la propria ei oroare. 2i, în cele in urmă, el se linişti şi înăl)ă capul. orbi răguşit, ar se
veea că se întorsese în prezent, îşi revenise.
> 0ergamentul era un bilet, pentru mine şi Damon. n el scria că #usese egoistă, că voise să ne aibă
pe amânoi. +punea% că nu suporta să #ie cauza uşmăniei intre noi. +pera că oată ispărută, noi
oi nu ne vom mai urî. Că o #ăcea ca să ne împace.
> ;$, +te#an, şopti !lena. +im)ea cum oc$ii i se umplu e lacrimi e milă. ;$, +te#an, îmi pare
atât e rău. Dar, upă tot acest timp, nu în)elegi că ceea ce a #ăcut Lat$erine a #ost greşit5 A #ost c$iar
egoist, şi a #ost alegerea ei. ntr"un #el, nu are nimic e"a #ace cu tine sau cu Damon.
+te#an clătină in cap, ca şi cum voia să înepărteze aevărul cuvintelor ei.
> 2i"a at via)a% pentru asta. Noi am omorât"o.
Acum stătea aşezat pe 7os. Dar oc$ii îi erau tot ilata)i, nişte iscuri negre uriaşe, şi avea epresia
unui băie)el neumerit.
> Damon s"a apropiat în spatele meu. A luat biletul şi l"a citit. 2i pe urmă% cre că a înnebunit.
Amânoi am înnebunit. !u luasem inelul lui Lat$erine şi el a încercat să mi"l smulgă in mână. N"ar #i
trebuit să o #acă. Ne"am luptat. Ne"am spus nişte lucruri îngrozitoare. Ne"am învinuit unul pe altul
pentru ceea ce se întâmplase. Nu"mi auc aminte cân ne"am întors spre casă, ar brusc aveam în mână
spaa. Ne luptam. oiam să istrug pentru toteauna c$ipul acela arogant, să"l omor. mi auc aminte
cum tata a strigat in casă. Ne"am luptat mai înâr7it, ca să înc$eiem înainte să a7ungă el la noi. 2i eram
oi luptători pe măsură. Dar Damon #usese întoteauna mai puternic, şi în acea zi părea şi mai iute, ca
şi cum se sc$imbase mai mult ecât mine. 2i ast#el că atunci cân tata încă mai striga e la #ereastră,
am sim)it tăişul spaei lui Damon trecân pe lângă gara mea. Apoi l"am sim)it pătrunzânu"mi în
inimă.
!lena #ăcu oc$ii mari, îngrozită, ar el continuă, #ără să se oprească
> Am sim)it urerea o)elului, l"am sim)it străpungânu"mă aânc. 0ână în miezul inimii, o
lovitură puternică. 2i apoi #or)a s"a scurs in mine şi am căzut. Am rămas întins acolo, pe alele e
piatră. <iică privirea către !lena şi înc$eie simplu 2i aşa% am murit.
!lena stătea încremenită, ca şi cum sloiul pe care îl sim)ise în piept mai evreme îi cuprinsese tot
trupul într"o încleştare îng$e)ată.
> Damon se apropie şi se aplecă easupra mea. Auzeam în epărtare strigătele tatălui meu şi
)ipetele servitorilor, ar tot ce veeam era c$ipul lui Damon. ;c$ii aceia negri care erau ca bezna unei
nop)i #ără ună. oiam să"l #ac să su#ere pentru ceea ce îmi #ăcuse. 0entru tot ce îmi #ăcuse mie, şi ce"i
#ăcuse lui Lat$erine. +te#an tăcu o clipă, apoi spuse încet, aproape ca în vis Aşa că mi"am riicat sabia
şi l"am omorât. Cu ultimele puteri, mi"am în7ung$iat #ratele în inimă.
*urtuna trecuse, şi prin #ereastra spartă !lena auzea zgomotele blâne ale nop)ii, )ârâitul greierilor,
vântul trecân printre copaci. n camera lui +te#an, tăcerea era aâncă.
> N"am mai ştiut nimic, până ce m"am trezit în mormântul meu, spuse +te#an.
+e aplecă în spate, eparte e ea, şi înc$ise oc$ii. *a)a lui era es#igurată şi obosită, ar epresia
aceea cumplită, e copil în transă, ispăruse.
> Atât Damon cât şi eu aveam în noi su#icient in sângele lui Lat$erine ca să nu murim cu
aevărat. n sc$imb, ne"am trans#ormat. Ne"am trezit amânoi în mormântul nostru, îmbrăca)i în cele
mai bune $aine, aşeza)i pe ouă lespezi alăturate. !ram prea slăbi)i ca să ne mai #acem rău unul altuia:
sângele lui Lat$erine abia ne #usese e a7uns să ne revenim. 2i eram con#uzi. "am strigat pe Damon,
ar el a #ugit a#ară în noapte. Din #ericire, #usesem îngropa)i cu inelele pe care ni le ăuse Lat$erine.
3ar eu am găsit în buzunar inelul ei. Aproape inconştient, +te#an use mâna la gât şi pipăi cercul mic e
aur. 0robabil că s"au gânit că ea mi"l ăuse. Am încercat să mă uc acasă. Asta a #ost o prostie. Cân
m"au văzut, servitorii au început să )ipe şi au alergat să aucă un preot. Am #ugit e acolo şi eu. n
singurul loc une eram în siguran)ă, în întuneric. 2i acolo am stat e atunci. Acela e locul meu, !lena.
Am omorât"o pe Lat$erine cu mânria şi gelozia mea, şi l"am omorât pe Damon cu ura mea. Dar am
#ăcut mai rău ecât să"l uci. "am conamnat la o via)ă veşnică şi c$inuită. Dacă n"ar #i murit atunci,
cu sângele lui Lat$erine atât e puternic în venele lui, ar #i avut o şansă. n timp, sângele i s"ar #i sub)iat
şi apoi ar #i ispărut. !l ar #i evenit in nou un om normal. Dar omorânu"l atunci, l"am conamnat să
trăiască în întuneric. 3"am luat singura şansă e salvare. +te#an râse amar. 2tii ce înseamnă +alvatore în
italiană, !lena5 nseamnă salvare, mântuitor. Aşa mă c$eamă, şi am primit şi numele +#ântului +te#an,
primul martir al creştinătă)ii. 3ar eu l"am osânit pe #ratele meu să trăiască în ia.
> Nu, spuse !lena. Apoi, cu o voce mai puternică, repetă Nu, +te#an. +"a osânit singur. !l te"a
omorât pe tine. Dar ce s"a întâmplat apoi cu el5
> @n timp s"a alăturat aşa"numitelor Compagnie i ventura, mercenari nemiloşi care 7e#uiau şi
evastau. A străbătut )ara alături e ei, luptân şi bân sângele victimelor sale. n acea vreme eu trăiam
în a#ara ziurilor cetă)ii, aproape mort e #oame, omorân animale, eu însumi animal. -ult timp n"am
ştiut nimic e Damon. Apoi, într"o zi, i"am auzit vocea în mintea mea. !ra mai puternic ca mine, pentru
că bea sânge omenesc. 3ar cân oamenii sunt omorâ)i, esen)a vie)ii pe care o ăruiesc este într"un #el
mai puternică ecât orice. ! ca şi cum în acele ultime clipe e groază şi luptă su#letul are cea mai mare
vibra)ie. 0entru că Damon omora oameni, era capabil să se $rănească in 0uteri mai mult ecât mine.
> Ce% puteri5 întrebă !lena.
@n gân prinea #ormă în mintea ei.
> *or)ă, aşa cum spuneai tu, şi rapiitate. ; ascu)ire a sim)urilor, mai ales noaptea. Acestea sunt
cele e bază. 0utem e asemenea să% sim)im min)ile. e putem percepe prezen)a, şi uneori natura
gânurilor. 0utem să semănăm con#uzie în min)ile mai slabe, #ie să punem stăpânire pe ele, #ie să le
supunem voin)ei noastre. -ai sunt şi altele. Cu su#icient sânge omenesc ne putem sc$imba #orma,
putem eveni animale. 2i cu cât ucizi mai mult, cu atât mai intense evin 0uterile% ocea lui Damon
era #oarte puternică în mintea mea. +punea că acum el era conotierul propriei sale compagnia şi se
întorcea în *loren)a. +punea că acă o să mă a#lu acolo atunci cân va veni, o să mă omoare. "am
crezut şi am plecat. De atunci l"am văzut oar e câteva ori. Amenin)area a rămas aceeaşi, şi el este
întoteauna mult mai puternic ecât mine. Damon a pro#itat in plin e natura lui şi pare să se bucure
e latura ei întunecată. Dar asta e şi natura mea. Aceeaşi întunecime e şi înlăuntrul meu. Creeam că o
s"o în#râng, ar m"am înşelat. De aceea am venit aici, în *ell6s C$urc$. Creeam că acă mă stabilesc
într"un orăşel, eparte e vec$ile amintiri, aş putea să mă eliberez e întuneric. n sc$imb, în noaptea
asta am omorât un om.
> Nu, spuse !lena cu $otărâre. Nu cre asta, +te#an.
0ovestea lui o umpluse e oroare şi milă% şi teamă e asemeni. <ecunoştea asta. Dar scârba ei
ispăruse, şi e un lucru era #oarte sigură. +te#an nu era un criminal.
> Ce s"a întâmplat în seara asta, +te#an5 =e"ai certat cu =anner5
> !u% nu"mi auc aminte, spuse el înnegurat. Am #olosit 0uterea pentru a"l convinge să #acă ce
voia)i voi. 0e urmă am plecat. Dar mai târziu m"am sim)it ame)it şi cuprins e slăbiciune. a #el cum s"
a mai întâmplat. ; privi în oc$i. @ltima ată cân s"a întâmplat eram în cimitir, c$iar lângă biserică, în
noaptea cân icFie Bennett a #ost atacată.
> Dar nu tu ai #ăcut asta. =u nu puteai să #aci asta% +te#an5
> Nu ştiu, spuse el pe un ton aspru. Ce altă eplica)ie mai eistă5 !u c$iar am băut sânge in
bătrânul acela e sub po în noaptea cân ai #ugit cu #etele in cimitir. Aş #i 7urat că nu i"am luat atât e
mult încât să"i #ac vreun rău, ar a #ost cât pe ce să moară. 2i am #ost, e asemenea, acolo cân icFie
şi =anner au #ost ataca)i.
> Dar nu")i auci aminte să"i #i atacat tu, spuse !lena, uşurată.
3eea care prinea #ormă în mintea ei era acum aproape convingere.
> Ce contează5 Cine altcineva ar #i putut"o #ace, acă nu eu5
> Damon, spuse !lena.
!l tresări şi !lena văzu cum umerii i se încorează in nou.
> ! un gân plăcut. a început am sperat că ar putea eista o asemenea eplica)ie. Că ar putea #i
altcineva, cineva ca #ratele meu. Dar am iscoit cu mintea şi nu am găsit nimic, nici o altă prezen)ă.
Cea mai simplă eplica)ie este că eu sunt ucigaşul.
 > Nu, spuse !lena, nu în)elegi. Nu vreau să spun că cineva ca Damon ar putea să #acă lucrurile pe
care le"am văzut. +pun că Damon este aici, în *ell6s C$urc$. "am văzut eu. +te#an se $olbă la ea.
> !l trebuie să #ie, spuse !lena, trăgân aer aânc în piept. "am văzut e7a e ouă, poate c$iar
e trei ori. +te#an, tu mi"ai spus o poveste lungă, iar acum o să")i spun şi eu una.
0e cât e repee şi e simplu putu, îi istorisi ce se întâmplase în sala e sport şi acasă la Bonnie.
Buzele lui se strânseră într"o linie albă cân îi povesti cum încercase Damon să o sărute. ;bra7ii ei se
îmbu7orară cân îşi aminti e propria reac)ie, cum aproape că îi cease. Dar îi spuse totul lui +te#an.
2i espre cioară, şi toate celelalte lucruri stranii care se petrecuseră e cân se întorsese in *ran)a.
> 2i, +te#an, eu cre că Damon a #ost în seara asta în Casa Bântuită, înc$eie ea. C$iar upă ce tu
te"ai sim)it ame)it în camera in #a)ă, a trecut pe lângă mine cineva îmbrăcat ca% ca -oartea, cu o robă
neagră şi glugă, şi nu i"am putut veea c$ipul. Dar era ceva #amiliar în #elul în care păşea. A #ost el,
+te#an. Damon a #ost acolo.
> Dar asta tot nu eplică celelalte ă)i. icFie şi bătrânul. !u am luat sânge e la bătrân.
*a)a lui +te#an era încorată, ca şi cum aproape că se temea să spere.
> Dar c$iar tu ai spus că nu ai luat atâta cât să"i #aci rău. +te#an, cine ştie ce i s"a întâmplat omului
upă ce tu ai plecat5 Nu era cel mai uşor pentru Damon să"l atace atunci5 -ai ales acă Damon te"a
pânit tot timpul, poate sub o altă #ormă%
> Ca o cioară, murmură +te#an.
> Ca o cioară. Cât espre icFie% +te#an, ai spus că tu po)i semăna con#uzie în min)ile mai slabe,
să le supui. N"ar #i putut să #acă asta şi Damon cu tine5 +ă")i supună mintea, aşa cum şi tu po)i supune
mintea unui muritor5
> Da, şi să"şi ascună prezen)a e mine. n vocea lui +te#an se sim)ea o tulburare crescână.
> De aceea nu a răspuns c$emărilor mele. oia%
> oia să se întâmple eact ceea ce s"a întâmplat. oia să te înoieşti e tine, să crezi că eşti un
ucigaş. Dar nu este aevărat, +te#an. ;$, +te#an, acum ştii asta şi nu trebuie să te mai temi.
+e riică, sim)inu"se cuprinsă e bucurie şi uşurare. 0ână la urmă, noaptea asta oribilă se înc$eia
cu ceva minunat.
> De"asta ai #ost atât e rece cu mine, nu"i aşa5 spuse ea, întinzânu"şi mâinile către el. 0entru că
te temi e ceea ce ai putea #ace. Dar nu trebuie să te mai temi e asta.
> Nu trebuie5 +te#an respira repee acum, şi îi privi bra)ele întinse spre el ca şi cum ar #i #ost nişte
şerpi. Crezi că nu mai am nici un motiv să mă tem5 ! posibil ca Damon să #i atacat oamenii aceia, ar
el nu"mi controlează gânurile. 2i tu nu ştii ce am gânit espre tine.
!lena îşi păstră vocea calmă.
> =u nu vrei să"mi #aci rău, spuse ea cu convingere.
> Nu5 Au #ost atâtea ă)i, cân te priveam în văzul lumii, cân cu greu mă ab)ineam să nu te
ating. Cân eram atât e tentat e gâtul tău alb, e gâtul tău sub)ire şi alb, cu venele pulsân abia
văzute sub piele%
;c$ii lui erau a)inti)i pe gâtul ei într"un #el care îi amintea e oc$ii lui Damon, şi !lena sim)i cum
inima îi bate mai tare.
> Dă)i cân mă gâneam că o să te apuc şi o să te #or)ez să"mi ceezi c$iar acolo, în şcoală.
> Nu e nevoie să mă #or)ezi, spuse !lena, îşi sim)ea pulsul zvâcninu"i în tot trupul: în
înc$eieturile mâinilor şi în înoitura cotului, şi în gât. Am luat o $otărâre, +te#an, spuse ea încet,
privinu"l în oc$i. reau să o #aci.
!l îng$i)i cu greu.
> Nu ştii ce"mi ceri.
> Cre că ştiu. -i"ai spus cum a #ost cu Lat$erine, +te#an. reau să #ie la #el şi cu noi. +igur, nu
vreau să mă trans#ormi. Dar putem să împăr)im pu)in #ără să se întâmple asta, nu"i aşa5 2tiu, aăugă ea,
şi mai încet, cât e mult ai iubit"o pe Lat$erine. Dar ea nu mai e acum, şi eu sunt aici. 2i te iubesc,
+te#an. reau să #iu cu tine.
 > Nu ştii ce vorbeşti? +te#an stătea rigi, cu c$ipul cuprins e #urie, cu oc$ii c$inui)i. Dacă îmi
au o ată #râu liber, ce mă va împieica să te trans#orm, sau c$iar să te omor5 0atima e mai puternică
ecât î)i po)i imagina. =ot nu în)elegi ce sunt, nu în)elegi ce pot #ace5
!a stătea şi îl privea calmă, cu bărbia uşor riicată. Asta păru să îl în#urie.
> Nu")i a7unge ce"ai văzut5 +au trebui să")i arăt mai mult5 Nu")i po)i înc$ipui ce"aş putea să")i
#ac5 +e înreptă cu paşi mari către căminul rece şi luă e acolo o bucată mare e lemn, mai groasă
ecât bra)ele !lenei împreună. Dintr"o singură mişcare, o rupse în ouă ca şi cum ar #i #ost un bă) e
c$ibrit. Ce"aş putea să le #ac oaselor tale #ragile5 spuse el.
n partea cealaltă a camerei era o pernă aruncată e pe pat: o luă e 7os şi cu o mişcare a ung$iilor
s#ârtecă #a)a e mătase.
> 0ielii tale moi5
Apoi se apropie e !lena cu o iu)eală ne#irească: înainte ca ea să"şi ea seama ce se întâmplă, el era
lângă ea şi o strângea e umeri. ; privi în oc$i o clipă, apoi, cu un şuierat sălbatic care #ăcu să i se
riice !lenei părul pe cea#a, îşi ezgoli in)ii.
!ra acelaşi rân7et #eroce pe care"l văzuse pe acoperiş, aceiaşi in)i albi în care caninii eveniseră
increibil e lungi şi e ascu)i)i. !rau col)ii unui animal e praă, ai unui vânător.
> 9âtului tău alb, spuse el cu o voce sc$imbată.
!lena rămase ca paralizată o clipă, uitânu"se lung, constrânsă parcă, la acel c$ip înspăimântător,
apoi ceva in aâncul su#letului ei se ovei mai puternic. <iică mâinile, în cercul strâmt al bra)elor
lui care o strângeau, şi îi cuprinse #a)a. i sim)i obra7ii reci în palme. l )inu în #elul acesta, cu blâne)e,
cu atâta blâne)e, ca şi cum ar #i vrut să"i reproşeze strânsoarea #urioasă pe umerii ei goi. 2i văzu cum
neumerirea i se aşterne încet pe #a)ă, cân în)elese că ea nu se lupta cu el şi nici nu"l respingea.
!lena aşteptă până cân neumerirea i se re#lectă şi în oc$i, îmblânzinu"i privirea, #ăcân"o să
pară aproape rugătoare. 2tia că pe c$ipul ei nu se citea teama, ci oar blâne)ea şi iubirea, şi că buzele
ei erau uşor întreesc$ise. Amânoi respirau repee acum, împreună, în acelaşi ritm. !lena sim)i cum el
începe să tremure, la #el ca atunci cân amintirile espre Lat$erine eveniseră prea ureroase, e
nesuportat. Apoi, cu gingăşie şi $otărâre, trase spre ea gura aceea rân7ită.
!l încercă să se împotrivească. Dar blâne)ea ei era mai puternică ecât toată puterea lui
neomenească. !lena înc$ise oc$ii şi se gâni oar la +te#an, nu la lucrurile îngrozitoare pe care le
a#lase în seara asta, ci oar la +te#an, care îi mângâiase părul atât e uşor, e parcă ea s"ar #i putut
#rânge în mâinile lui. +e gâni la asta, şi sărută acea gură e animal e praă care o amenin)ase cu
câteva minute în urmă.
+im)i sc$imbarea, trans#ormarea gurii lui pe măsură ce el cea, răspunzân împotriva voin)ei lui,
primin săruturile ei blâne cu aceeaşi blâne)e. +im)i trupul lui +te#an în#iorânu"se şi strânsoarea
aspră pe umerii ei slăbin, evenin îmbră)işare. 2i ştiu că învinsese.
> N"ai să"mi #aci nicioată rău, şopti ea.
!ra ca şi cum, sărutânu"se, alungau toată teama şi isperarea şi singurătatea inlăuntrul lor. !lena
sim)i cum o străbate un #ior e patimă, asemenea unui #ulger e vară, şi sim)i pasiunea cu care îi
răspunse +te#an. Dar mai presus e orice sim)ăminte, copleşinu"le, era o tanre)e e o intensitate
aproape înspăimântătoare. Nu era nevoie e grabă sau e uritate, îşi spuse !lena în vreme ce +te#an o
aşeza cu blâne)e pe pat.
=reptat, sărutările eveniră in ce în ce mai stăruitoare, şi !lena sim)i #ulgerul e vară străbătânu"i
în valuri tot trupul, încărcânu"l e electricitate, #ăcânu"i inima să bată mai năvalnic şi să i se taie
răsu#larea. ; #ăcea să se simtă ciuat e moale şi e ame)ită, o #ăcea să înc$iă oc$ii şi să"şi ea capul
pe spate, lăsânu"se în voia patimii.
! timpul, +te#an, gâni ea. 2i, cu blâne)e, îi trase in nou gura în 7os, e ata asta către gâtul ei. i
sim)i buzele atingânu"i pielea, îi sim)i răsu#larea cală şi rece totoată. Apoi sim)i o urere ascu)ită.
Dar urerea ispăru aproape imeiat, înlocuită e o plăcere care o #ăcu să tremure. @n val imens e
tanre)e o străbătu, înreptat către +te#an.
 n cele in urmă îi privi c$ipul, un c$ip care în s#ârşit i se ezvăluia, care nu se mai ascunea în
spatele ziurilor. 3ar privirea pe care o văzu în oc$ii lui o #ăcu să se simtă #ără putere.
> Ai încreere în mine5 şopti el.
2i cân ea oar încuviin)ă in cap, rămase cu privirea a)intită în oc$ii ei în timp ce întinea mâna
upă ceva a#lat lângă pat. !ra pumnalul. !a îl privi #ără teamă şi apoi se uită in nou #i în oc$ii lui.
*ără să"şi ia privirea e la ea, el îl scoase in teacă şi"şi #ăcu o mică tăietură la baza gâtului. !lena o
privi cu oc$ii mari, privi sângele la #el e strălucitor ca boabele e ilice, ar cân el o trase către el nu
se împotrivi.
Apoi o )inu în bra)e mult timp, în vreme ce a#ară greierii continuau să"şi )ârâie cântecul. n cele in
urmă, el se mişcă.
> Aş vrea să po)i să rămâi aici, şopti. Aş vrea să po)i să rămâi pentru toteauna. Dar nu po)i.
> 2tiu, răspunse ea, la #el e încet. ;c$ii li se întâlniră in nou, într"o în)elegere tăcută. Aveau atât
e multe lucruri să"şi spună, atâtea motive pentru a #i împreună.
> -âine, spuse ea. Apoi, rezemânu"se e umărul lui, şopti ;rice se"ntâmplă, +te#an, voi #i
alături e tine. +pune"mi că mă crezi.
ocea lui se auzi încet, înăbuşită e părul ei.
— ;$, !lena, te cre. ;rice se"ntâmplă, vom #i împreună.

Capitolul 1&
După ce o lăsă pe !lena acasă, +te#an se use în păure.
; luă pe ;l CreeF <oa, mergân pe sub norii cenuşii prin care nu se veea nici un petic e cer,
către locul une oprise în prima zi e şcoală.
ăsă maşina şi încercă să regăsească rumul care ucea către luminişul une văzuse cioara.
3nstinctele lui e vânător îl a7utară, căci îşi aminti e #orma unui anume tu#iş sau e un copac nouros,
până ce a7unse la locul esc$is, încon7urat e ste7ari bătrâni.
Aici era. +ub pătura #runzelor maronii pătate, poate că mai eistau încă oasele iepurelui.
<espirân aânc pentru a se calma, pentru a"şi auna 0uterile, aruncă un gân iscoitor, întrebător.
2i pentru prima oară e cân venise în *ell6s C$urc$, sim)i pâlpâin un răspuns. Dar părea slab şi
tremurător, şi nu"l putea localiza în spa)iu.
;#tă şi se întoarse% şi încremeni.
Damon se a#la în #a)a lui, cu bra)ele încrucişate pe piept, rezemat e cel mai mare ste7ar in
luminiş. Arăta ca şi cum era acolo e multe ore.
> Aşa eci, spuse +te#an apăsat, e aevărat. A trecut multă vreme, #rate.
> Nu atât e multă cât crezi tu, #rate.
+te#an îşi aminti e acea voce, cati#elată, ironică.
> Nu te"am pierut in oc$i e"a lungul anilor, continuă calm Damon. nepărtă o bucă)ică e
coa7ă e copac e pe mâneca 7ac$etei e piele la #el e etaşat ca pe vremea cân îşi aran7a manşetele
e brocart. Dar tu n"aveai cum să ştii asta, nu5 A$, nu, 0uterile tale sunt la #el e slabe ca întoteauna.
> Ai gri7ă, spuse încet +te#an, pe un ton amenin)ător. Ai mare gri7ă în noaptea asta. Nu sunt prea
îngăuitor.
> +#ântul +te#an #urios5 Ca să vezi. !şti supărat, bănuiesc, in cauza micilor mele incursiuni în
teritoriul tău. Am #ăcut"o oar pentru că vreau să #iu aproape e tine. *ra)ii ar trebui să #ie apropia)i.
> Ai omorât în seara asta. 2i ai încercat să mă #aci să cre că eu am #ăcut"o.
> !şti #oarte sigur că n"ai #ăcut"o5 0oate că am #ăcut"o împreună. Ai gri7ă? spuse cân +te#an
înainta către el. Nici eu nu sunt prea îngăuitor în seara asta. !u am avut oar un pro#esor e istorie
s#ri7it: tu ai avut o #a)ă răgu)ă.
 *uria in aâncul lui +te#an se aună, părân să se strângă într"un punct #ierbinte şi strălucitor, ca
un soare înăuntrul lui.
> +tai eparte e !lena, şopti el atât e amenin)ător încât Damon c$iar îşi trase uşor capul în
spate. +tai eparte e ea, Damon. 2tiu că ai pânit"o, ştiu că ai urmărit"o. Dar s"a terminat. ; singură
ată să te mai apropii e ea şi"o să")i pară rău.
> ntoteauna ai #ost egoist. +ingurul tău e#ect. Nu vrei să împăr)i nimic, nu"i aşa5
Brusc, buzele lui Damon se arcuiră într"un zâmbet eosebit e #rumos.
> Dar, in #ericire, încântătoarea !lena e mult mai generoasă. Nu )i"a spus e mica noastră rela)ie5
!i, prima ată cân ne"am văzut, aproape că mi s"a ăruit pe loc.
> Asta e o minciună?
> ;$, nu, #rate ragă. !u nu mint nicioată cân e vorba e ceva important. +au vreau să spun
lipsit e importan)ă5 ;ricum, prea #rumoasa ta omni)ă aproape că a leşinat în bra)ele mele. Cre că îi
plac bărba)ii în negru. n vreme ce +te#an îl privea #i, încercân să"şi controleze respira)ia, Damon
aăugă, aproape cu blâne)e 2tii, te înşeli în privin)a ei. Crezi că e ulce şi ocilă, aşa cum era
Lat$erine. Dar nu e. Nu e eloc genul tău, nepri$ănitul meu #rate. Are în ea un spirit şi un #oc cu care tu
n"ai şti ce să #aci.
> 2i tu ai şti, nu5
Damon îşi es#ăcu bra)ele şi zâmbi in nou, încet.
> ;$, a.
+te#an voia să se repeaă la el, să"i şteargă e pe #a)ă zâmbetul acela #rumos şi plin e arogan)ă, să"
i #rângă gâtul lui Damon. +puse, abia controlânu"şi glasul
> Ai reptate într"o singură privin)ă. ! puternică. +u#icient e puternică pentru a te respinge. 3ar
acum că ştie ce eşti tu cu aevărat, o va #ace. =ot ce simte acum pentru tine e ezgust.
+prâncenele lui Damon se riicară.
> C$iar aşa5 -ai veem noi. 0oate că va escoperi că îi place mai mult aevăratul întuneric ecât
amurgul pali. !u, cel pu)in, pot să recunosc aevărul espre natura mea. Dar îmi #ac gri7i pentru tine,
#ră)iore. 0ari slăbit şi prost $rănit. =e cam a)â)ă, nu5
;moară"l, spuse imperios ceva în mintea lui +te#an. ;moară"l, rupe"i gâtul, s#âşie"i gâtul în #âşii
însângerate e carne. Dar ştia că Damon se $rănise #oarte bine în acea seară. Aura întunecată a #ratelui
său era mărită, pulsatilă, aproape că strălucea cu esen)a vie)ii pe care el o luase.
> Da, am băut in plin, spuse pe un ton amuzat Damon, ca şi cum ar #i ştiut ce gânea +te#an.
;#tă şi îşi trecu limba peste buze, amintinu"şi satis#ăcut. !ra mic, ar avea în el o cantitate
surprinzătoare e sevă. Nu la #el e răgu) ca !lena, şi cu siguran)ă nu mirosea la #el e bine. Dar e
întoteauna înviorător să sim)i sângele nou cum cântă în tine.
Damon răsu#lă aânc şi se înepărtă e copac, uitânu"se în 7ur. +te#an îşi aminti şi e acele
mişcări gra)ioase, e #iecare gest controlat şi precis. +ecolele oar cizelaseră elegan)a naturală a lui
Damon.
> mi stârneşte c$e#ul să #ac asta, spuse Damon, apropiinu"se e un copăcel a#lat la câ)iva metri
mai eparte.
Avea o ată şi 7umătate înăl)imea lui Damon şi cân acesta îl apucă egetele lui nu se uniră în 7urul
trunc$iului. Dar +te#an văzu cum răsu#larea lui Damon se iu)eşte, cum îi 7oacă muşc$ii sub cămaşa
neagră sub)ire, şi apoi copacul #u smuls in pământ, cu răăcinile atârnânu"i. +te#an sim)ea mirosul
puternic al pământului 7ilav răscolit.
> ;ricum, nu"mi plăcea acolo, spuse Damon şi îl azvârli cât e eparte îi îngăuiră răăcinile
încurcate. Apoi zâmbi #ermecător. 2i"mi stârneşte şi c$e#ul să #ac asta.
+e văzu o mişcare rapiă, o #ulgerare, şi Damon ispăru. +te#an se uită în 7ur, ar nu văzu nici urmă
e el.
> +us, #rate.
ocea venea e easupra capului său şi cân +te#an riică privirea îl văzu pe Damon coco)at
printre ramurile ste7arului. +e auzi un #oşnet e #runze maronii şi el ispăru in nou.
> Aici, în spate, #rate. +te#an sim)i o bătaie pe umăr şi se răsuci, ar nu văzu nimic în spatele lui.
> Aici, #rate. +e răsuci in nou.
> Nu, încearcă aici.
*urios, +te#an se întoarse în cealaltă parte, întinzân mâna şi încercân să"l apuce pe Damon. Dar
egetele lui prinseră oar aer.
Aici, +te#an. De ata asta vocea era în mintea lui şi 0uterea ei îl zguui pro#un. !ra nevoie e o
#or)ă etraorinară pentru a proiecta atât e clar gânuri.
ncet, se mai răsuci o ată, şi îl văzu pe Damon în pozi)ia lui ini)ială, rezemat e ste7arul cel mare.
Dar e ata asta amuzamentul in privire îi ispăruse. ;c$ii lui erau negri şi impenetrabili, iar gura
lui era strânsă într"o linie sub)ire.
De ce altă ovaă mai ai nevoie, +te#an5 !u sunt mai puternic ecât tine, la #el cum tu eşti mai
puternic ecât aceste 7alnice #ăpturi omeneşti. +unt şi mai rapi ecât tine, şi am şi alte 0uteri e care tu
nici măcar n"ai auzit. ec$ile 0uteri, +te#an. 2i nu mă tem să le #olosesc. Dacă vei lupta împotriva mea,
le voi #olosi împotriva ta.
> De"asta ai venit aici5 Ca să mă c$inui5
Am #ost înurător cu tine, #rate. Aş #i putut e multe ori să te uci, ar )i"am cru)at e #iecare ată
viata. Dar acum e i#erit.
Damon se esprinse e copac şi spuse cu glas tare
> =e avertizez, +te#an, nu mi te împotrivi. Nu contează e ce am venit aici. Ceea ce vreau acum e
!lena. 2i acă încerci să mă împieici să o #ac a mea, te omor.
> 0o)i să încerci, spuse +te#an.
-iezul #ierbinte în care se strânsese #uria inăuntrul lui area mai strălucitor ca nicioată,
revărsânu"şi lumina ca o întreagă galaie e aştri. 2tia, într"un #el, că amenin)a întunecimea lui
Damon.
> Crezi că nu pot s"o #ac5 Nu te"nve)i minte nicioată, nu"i aşa, #ră)iore5
+te#an avu timp oar cât să vaă cum Damon clatină obosit in cap, apoi ceva se mişcă iar
#ulgerător şi se sim)i cuprins e nişte mâini puternice. n clipa următoare lupta, cu violen)ă, încercân
in răsputeri să scape e ele. Dar erau ca nişte mâini e o)el.
ovi cu sălbăticie, încercân să a7ungă la zona vulnerabilă e sub bărbia lui Damon. Degeaba, avea
bra)ele )intuite la spate, trupul imobilizat. !ra la #el e neputincios ca o pasăre în g$earele unei pisici
agile şi pricepute.
+e lăsă moale pentru o clipă, trăgânu"se în 7os cu toată greutatea, pentru ca în clipa următoare să"
şi încoreze brusc to)i muşc$ii, încercân să se elibereze, încercân să lovească. Dar mâinile nemiloase
oar îşi măriră strânsoarea, #ăcânu"i zbaterile inutile. Jalnice.
ntoteauna ai #ost încăpă)ânat. 0oate că asta te va convinge. +te#an privi c$ipul #ratelui său, la #el
e pali ca #erestrele cu geam 7ivrat e la pensiune, şi la acei oc$i negri ca un $ău #ără #un. Apoi sim)i
nişte egete apucânu"l e păr, trăgânu"i capul pe spate, lăsânu"i gâtul epus.
baterile lui se înte)ită, eveniră sălbatice. Nu te obosi, spuse vocea in capul lui, şi apoi sim)i
urerea ascu)ită a in)ilor. +im)i umilin)a şi neputin)a victimei, a vânatului, a prăzii. 2i apoi urerea
provocată e sângele luat împotriva voin)ei sale.
<e#uză să ceeze, şi urerea eveni mai cumplită, avea senza)ia că i se smulgea su#letul la #el cum
#usese smuls in pământ acel copac tânăr. l străpungea ca nişte suli)e e #oc, concentrânu"se pe acele
puncte in pielea lui une se în#ipseseră in)ii lui Damon. ; urere agonizantă îi area mailarul şi
obrazul, coborânu"i către umăr şi piept. +im)i un val e ame)eală şi îşi ău seama că îşi piere
cunoştin)a.
Apoi, brusc, mâinile îi ăură rumul şi el se prăbuşi la pământ, pe un strat e #runze e ste7ar
umee şi veşte7ite. 9â#âin să"şi recapete răsu#larea, se c$inui să se riice în patru labe.
> ezi, #ră)iore, sunt mai puternic ecât tine, su#icient e puternic pentru a te nimici, pentru a")i
lua sângele şi via)a acă vreau. asă"mi"o pe !lena, alt#el o voi #ace.
+te#an riică privirea. Damon stătea cu capul at pe spate, cu picioarele uşor epărtate, asemenea
unui învingător care"şi pune piciorul pe gâtul celui învins. ;c$ii aceia întuneca)i ca noaptea areau
trium#ători, şi sângele lui +te#an era pe buzele lui.
+te#an se sim)i plin e ură, o ură cum nu mai cunoscuse vreoată. !ra ca şi cum toată ura pe care o
avusese până atunci pentru Damon #usese oar o picătură e apă în acest ocean înspumat, #urtunos. n
lungile veacuri care trecuseră, e multe ori regretase ceea ce îi #ăcuse #ratelui său, e multe ori îşi
orise in tot su#letul să"i poată sc$imba soarta. Acum nu voia ecât să o #acă in nou.
> !lena nu este a ta, spuse el printre in)i, riicânu"se în picioare şi încercân să nu arate cu ce
e#ort #ăcea asta. 2i nu va #i nicioată.
Concentrânu"se pe #iecare pas, punân cu gri7ă un picior în #a)a celuilalt, începu să se înepărteze.
l urea tot trupul, iar ruşinea pe care o sim)ea era c$iar mai mare ecât su#erin)a #izică. Avea lipite pe
$aine bucă)i e #runze ue şi pământ, ar nu se scutură. +e c$inui să meargă mai eparte, să reziste în
#a)a slăbiciunii care îi înmuia picioarele.
Nu te"nve)i minte nicioată, #rate.
+te#an nu se uită înapoi şi nici nu încercă să răspună. +crâşni in in)i şi îşi #or)ă picioarele să se
mişte mai eparte. ncă un pas. 2i încă un pas. 2i încă unul.
Dacă ar putea oar să se aşeze pentru o clipă, să se oi$nească%
ncă un pas, şi încă un pas. -aşina nu putea #i prea eparte. *runzele #oşneau sub picioarele lui,
apoi auzi #runzele #oşnin în spatele lui.
ncercă să se întoarcă repee, ar re#leele îi ispăruseră aproape cu totul. 3ar mişcarea #ulgerătoare
#u prea mult pentru el. ntunericul îi cuprinse trupul şi mintea, şi începu să caă. Căzu întruna, în bezna
nop)ii absolute. 2i apoi, Cerul se înură e el şi nu mai ştiu nimic.

Capitolul 1S
!lena se înreptă grăbită către liceul /<obert !. ee, avân sentimentul că nu se mai usese la
şcoală e mul)i ani. Noaptea trecută i se părea un moment in trecutul înepărtat, in copilărie, e care
cu greu îşi aucea aminte. Dar ştia că astăzi va trebui să în#runte consecin)ele ei.
Noaptea trecută trebuise sa se con#runte cu mătuşa Juit$. -ătuşa ei #usese teribil e îngri7orată
cân vecinii îi spuseseră espre crimă, şi apoi şi mai îngri7orată cân nimeni nu părea să ştie une era
!lena. Cân !lena a7unsese acasă la aproape ouă iminea)a, mătuşa era înnebunită e îngri7orare.
!lena nu putuse să eplice nimic. Nu putuse ecât să spună că #usese cu +te#an şi că ştia că el era
cel acuzat e crimă, ar că ea ştia că era nevinovat.
<estul, tot ce se mai întâmplase, trebuise să"l păstreze pentru ea. C$iar acă mătuşa Juit$ l"ar #i
crezut, n"ar #i în)eles nicioată.
3ar în iminea)a asta !lena ormise prea mult şi acum întârziase. +trăzile erau pustii şi ea era
singura trecătoare, în vreme ce se grăbea către şcoală. Deasupra capului ei, cerul era cenuşiu şi se
pornise vântul. şi orea cu isperare să îl vaă pe +te#an. =oată noaptea, în somnul ei agitat şi c$inuit,
avusese coşmaruri espre el.
@nul intre vise în special păruse atât e real. n el văzuse c$ipul pali al lui +te#an şi oc$ii lui
#urioşi, acuzatori. <iica o carte către ea şi"i spunea /Cum ai putut să #aci asta, !lena5 Cum ai putut5
Apoi lăsa cartea să caă la picioarele ei şi se înepărta grăbit. !a striga upă el, implorânu"l, ar el
continua să meargă mai eparte până ce ispărea în întuneric. Cân se uitase la carte, văzuse că era
legată în cati#ea albastră. Jurnalul ei.
@n #ior e #urie o străbătu acum cân se gâni in nou cum îi #usese #urat 7urnalul. Dar oare ce
însemna visul5 Ce era în 7urnalul ei care să"l #acă pe +te#an atât e #urios5
 Nu ştia. =ot ce ştia era că avea nevoie să îl vaă, să îi auă vocea, să"i simtă bra)ele cuprinzân"o.
+im)ea epărtarea e el ca pe separarea e propriul ei trup.
@rcă în #ugă treptele şcolii şi intră pe corioarele pustii. +e înreptă către aripa e limbi străine,
pentru că ştia că prima oră a lui +te#an era latina. Dacă îl putea veea măcar pentru o clipă, ştia că se va
sim)i bine.
Dar el nu era în clasă. 0rin #erestruica in uşă, !lena văzu că locul lui era gol.
-att era însă acolo, şi epresia e pe #a)a lui o sperie mai mult ca nicioată. !l se tot uita către
locul lui +te#an cu o privire plină e teamă şi ezgust.
!lena se întoarse mecanic cu spatele la uşă. Ca un automat, urcă scările şi se use spre clasa ei e
trigonometrie. Desc$ise uşa şi văzu toate #e)ele întorcânu"se către ea, ar se #urişă repee în locul gol
e lângă -ereit$.
Doamna Galpern se opri in preat pentru o clipă, se uită la ea, apoi continuă. Cân pro#esoara se
întoarse in nou cu #a)a la tablă, !lena o privi pe -ereit$.
-ereit$ se întinse şi îi luă mâna.
> !şti bine5 o întrebă în şoaptă.
> Nu ştiu, spuse !lena, prosteşte.
+e sim)ea ca şi cum era su#ocată e aerul in 7urul ei, ca şi cum în 7urul ei se a#la o greutate care o
strivea. Degetele lui -ereit$ erau cale şi uscate.
> -ereit$, spuse, ştii ce s"a întâmplat cu +te#an5
> rei să spui că tu nu ştii5
;c$ii negri ai lui -ereit$ se #ăcură mari, şi !lena sim)i cum greutatea o striveşte şi mai mult. !ra
ca şi cum se a#la în aâncul unei ape, #oarte aânc, #ără costum e sca#anru.
> Nu l"au% nu l"au arestat încă, nu5 spuse, c$inuinu"se să rostească aceste cuvinte.
> !lena, e şi mai rău. A ispărut. 0oli)iştii s"au us la pensiune azi"iminea)ă evreme şi el nu era
acolo. Au venit şi la şcoală, ar n"a apărut azi eloc. Au zis că i"au găsit maşina pe ;l CreeF <oa.
!lena, poli)ia cree că a plecat, ca a #ugit in oraş, pentru că e vinovat.
> Nu e aevărat, spuse !lena printre in)i. ăzu colegii întorcânu"se şi uitânu"se la ea, ar nu"i
mai păsa. ! nevinovat.
> 2tiu că asta crezi tu, !lena, ar atunci e ce"ar #i plecat5
> N"a plecat. Nu, n"a plecat.
Ceva area în !lena, un #oc e mânie care înăbuşi teama zrobitoare. <ăsu#larea ei eveni
sacaată.
> N"ar #i plecat nicioată e bunăvoie in oraş, spuse.
> rei să spui că cineva l"a #or)at s"o #acă5 Dar cine5 =Mler n"ar înrăzni%
> "a #or)at, sau şi mai rău, o întrerupse !lena. Acum, toată clasa se uita la ele, şi oamna Galpern
tocmai esc$iea gura să vorbească. !lena se riică brusc, uitânu"se în 7ur #ără să vaă nimic.
> +ă"l #erească Dumnezeu acă i"a #ăcut rău lui +te#an, spuse ea. +ă"l #erească Dumnezeu?
Apoi se răsuci şi porni către uşă.
> !lena, întoarce"te? !lena?
Auzi strigătele în urma ei, ale lui -ereit$ şi ale oamnei Galpern. -erse mai repee, tot mai
repee, privin oar înainte, cu un singur gân în minte.
Ceilal)i creeau că se ucea upă =Mler +malloo. Bun. N"aveau ecât să"şi piară timpul
alergân în irec)ia greşită. !a ştia ce are e #ăcut.
3eşi in şcoală în aerul rece e toamnă. -ergea repee, şi picioarele ei străbătură rapi istan)a
între şcoală şi ;l CreeF <oa.
De acolo o coti către 0oul OicFerM şi cimitir.
@n vânt tăios îi su#la părul pe spate şi îi biciuia obrazul. n 7urul ei zburau #runze e ste7ar,
învârte7inu"se în aer. Dar #ocul istrugător in inima ei era cumplit e arzător, topin #rigul. Acum ştia
ce înseamnă o #urie e nestăpânit. 3ntră cu paşi mari, pe lângă mesteceni şi sălcii, până în mi7locul
cimitirului şi se uită în 7urul ei cu oc$i în#rigura)i.
Deasupra ei, norii curgeau pe cer asemenea unui râu e culoarea plumbului.
<amurile ezgolite ale ste7arilor şi mestecenilor se zbăteau sălbatic, împletite. ; pală e vânt îi
aruncă în #a)ă vârte7uri e #runze. !ra ca şi cum cimitirul încerca să o alunge e acolo, ca şi cum îi arăta
#or)a lui, aunânu"şi puterile pentru a"i #ace rău.
!lena ignoră totul. +e răsuci şi privirea ei arzătoare se plimbă cercetătoare printre lespezile e
mormânt. Apoi se întoarse şi strigă irect în vântul mânios. @n singur cuvânt, ar cel care ştia că îl va
auce acolo.
> Damon?