Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4 septembrie
Dragă Jurnalule,
Azi o să se întâmple ceva îngrozitor.
Nu ştiu e ce am scris asta. ! o nebunie. N"am nici un motiv să #iu prost ispusă, ba c$iar am toate
motivele să #iu #ericită, ar%
Dar iată"mă aici, la &.'( iminea)a, trează şi speriată. Continui să"mi spun că m"a zăpăcit i#eren)a
e #us orar între *ran)a şi +tate, ar asta nu eplică e ce mă simt atât e speriată. Atât e pierută.
Alaltăieri, cân mătuşa Juit$, -argaret şi cu mine veneam cu maşina e la aeroport, am avut un
sentiment atât e ciuat. Cân am intrat pe straa noastră, mi"am spus intr"oată /-ami şi tati ne
aşteaptă acasă. 0un pariu că or să #ie pe verana in #a)a casei sau în living, uitânu"se pe #ereastră.
Cre că le"a #ost atât e or e mine.
2tiu. +ună total aiurea.
Dar c$iar şi cân am văzut casa şi verana goală, tot am crezut asta. Am urcat în #ugă treptele şi am
apăsat pe clan)ă şi am bătut în uşă. 3ar cân mătuşa Juit$ a escuiat uşa, m"am năpustit înăuntru şi am
rămas în $ol ascultân, aşteptân s"o au pe mami coborân scările sau pe tati strigân in living.
n acea clipă, mătuşa Juit$ a at rumul unei valize pe poea, cu un zgomot asurzitor, c$iar în
spatele meu, a scos un o#tat aânc şi a spus /+untem acasă. 2i -argaret a râs. 3ar eu m"am sim)it
copleşită e cel mai îngrozitor sentiment pe care l"am avut vreoată. Nicioată nu m"am sim)it atât e
total şi e cumplit pierută.
Acasă. +unt acasă. De ce sună asta ca o minciună5
-"am născut aici, în *ell6s C$urc$. ntoteauna am locuit în casa asta. 3ar asta e tot vec$ea mea
cameră, cu urmele e ars pe uşumea e cân Caroline şi cu mine am încercat să #umăm pe #uriş nişte
)igări în clasa a cincea şi aproape ne"am su#ocat. -ă uit pe #ereastră şi vă gutuiul mare în care s"au
urcat -att şi băie)ii acum oi ani, apărân neinvita)i la petrecerea în pi7ama e ziua mea. 8sta e patul
meu, scaunul meu, comoa mea.
Dar în clipa asta totul mi se pare ciuat, ca şi cum nu aici ar #i locul meu. !u sunt cea care nu are ce
căuta aici. 2i cel mai rău e că simt că eistă un loc care e numai al meu, oar că nu"l pot găsi.
3eri am #ost prea obosită şi am ratat prima zi e şcoală. -ereit$ a luat orarul pentru mine, ar n"
am avut c$e# să vorbesc cu ea la tele#on. -ătuşa Juit$ le"a spus tuturor celor care au sunat că i#eren)a
e #us orar mă terminase şi că ormeam, ar la cină s"a tot uitat la mine cu o privire ciuată.
Dar azi trebuie să mă vă cu ceilal)i. Ar trebui să ne întâlnim cu to)ii în parcare înainte e ore. De"
asta sunt oare speriată5 -i"e #rică e ei5
!lena 9ilbert se opri in scris. +e uită la ultimul rân in 7urnal, apoi clătină in cap, cu stiloul în
aer easupra caietului mic cu coper)i e cati#ea albastră. Apoi, cu un gest brusc, înăl)ă capul şi aruncă
stiloul şi caietul în bovinou, une ricoşară ino#ensiv şi aterizară pe banc$eta cu perne e sub #ereastră.
!ra total riicol.
De cân îi era ei, !lena 9ilbert, #rică să se vaă cu oamenii5 De cân îi era ei #rică e ceva5 +e
riică în picioare şi îşi băgă #urioasă mâinile într"un c$imono roşu e mătase. Nu aruncă nici o privire
înspre oglina vene)iană bogat ornamentată e easupra comoei in lemn e cireş: ştia ce ar veea.
!lena 9ilbert, blonă, sub)ire şi calmă, cea care impunea moa în liceul ei, elevă în ultimul an, #ata pe
care orice băiat o voia şi în locul căreia orice #ată voia să #ie. Care în această clipă avea pe #a)ă o
încruntare neobişnuită şi buzele strânse.
; baie #ierbinte şi nişte ca#ea, şi o să mă calmez, se gâni ea. <itualul spălatului şi îmbrăcatului in
#iecare iminea)ă era liniştitor, şi ea îl prelungi, scotocin printre noile $aine cumpărate e la 0aris. n
cele in urmă alese un tricou roz pal şi o #ustă pantalon #oarte scurtă in in alb care o #ăceau să arate ca
o îng$e)ată e zmeură. =ocmai bună e mâncat, îşi spuse, şi in oglină o privi o #ată cu un zâmbet
tainic. =emerile ei e mai evreme ispăruseră, uitate.
> !lena? @ne eşti5 ; să întârzii la şcoală?
ocea a7unse până la ea e la parter.
!lena îşi mai trecu o ată peria prin părul mătăsos şi şi"l prinse la spate cu o panglică roz aprins.
Apoi îşi luă rucsacul şi coborî scările.
n bucătărie, -argaret, surioara ei e patru ani, mânca cereale la masă, iar mătuşa Juit$ pră7ea
ceva pe plită. -ătuşa Juit$ era genul e #emeie care părea întoteauna vag agitată: avea o #a)ă îngustă
şi plăcută, iar părul ei era esc$is la culoare şi zburlit, strâns negli7ent. !lena o sărută pe obraz.
> Bună iminea)a la toată lumea. mi pare rău că n"am timp pentru micul e7un.
> Dar, !lena, nu po)i să pleci #ără să mănânci ceva. Ai nevoie e proteine%
> ; să iau o gogoaşă pe rum, înainte e şcoală, spuse veselă !lena.
; sărută pe -argaret în creştet, pe părul cânepiu, şi se întoarse către uşă.
> Dar, !lena%
> 2i o să mă uc probabil acasă la -ereit$ sau Bonnie upă şcoală, aşa că nu mă aştepta)i cu
masa. 0a?
> !lena%
!lena era e7a la uşa e la intrare. ; înc$ise în urma ei, întrerupân protestele mătuşii Juit$, şi
păşi pe verana casei.
2i se opri.
=oate sentimentele eprimante in acea iminea)ă o copleşiră in nou. Neliniştea, teama. 2i
presim)irea că avea să se întâmple ceva îngrozitor.
-aple +treet era pustie. Casele victoriene înalte păreau ciuate şi tăcute, ca şi cum ar #i #ost toate
goale pe inăuntru, la #el ca nişte case e pe un platou e #ilmare părăsit. 0ăreau goale e oameni, ar
pline e lucruri stranii care o urmăreau.
Asta era: cineva o urmărea. Cerul e easupra nu era albastru, ci lăptos şi opac, asemenea unui
castron uriaş răsturnat cu gura în 7os. Aerul era înăbuşitor şi !lena era convinsă că nişte oc$i erau
a)inti)i asupra ei.
ări ceva întunecat printre ramurile bătrânului gutui in #a)a casei.
!ra o cioară, stân la #el e nemişcată ca şi #runzele pătate cu galben in 7urul ei. Ai ei erau oc$ii
care o priveau.
ncercă să"şi spună că era riicol, ar într"un #el ştia. !ra cea mai mare cioară pe care o văzuse
vreoată, grasă şi lucioasă, cu curcubeie strălucin în penele ei întunecate. i veea limpee #iecare
etaliu g$earele negre lacome, ciocul ascu)it, oc$iul negru care lucea.
+tătea complet nemişcată, încât putea #oarte bine să #ie o statuie e ceară a unei păsări. Dar în timp
ce se uita la ea, !lena sim)i cum se înroşeşte, cum călura o cuprine în valuri, arzânu"i obra7ii şi
gâtul. Căci cioara% o privea. ; privea în #elul în care o priveau băie)ii atunci cân purta costum e
baie sau o bluză transparentă. Ca şi cum o ezbrăca in oc$i.
nainte să"şi ea seama ce #ace, îşi lăsă 7os rucsacul şi riică o piatră in rum.
> 0leacă e"aici, spuse, şi"şi auzi vocea tremurân e #urie. 0leacă? Du"te e"aici?
2i, rostin ultimul cuvânt, aruncă piatra.
@rmă o ploaie e #runze, însă cioara se înăl)ă spre cer neatinsă. Aripile ei erau uriaşe şi #ăceau
zgomot cât pentru un stol întreg e ciori. !lena se g$emui, brusc panicată atunci cân pasărea trecu
c$iar peste capul ei, iar pala e vânt stârnită e mişcarea aripilor îi ciu#uli părul blon.
Dar cioara se înăl)ă in nou şi se roti în înalturi, o siluetă întunecată pro#ilată pe cerul alb ca $ârtia.
Apoi, cu un croncănit răguşit, se înepărtă în irec)ia păurii.
!lena se înreptă încet e spate, apoi se uită în 7ur, stân7enită. Nu"i venea să creaă că tocmai
#ăcuse aşa ceva. Dar acum că pasărea ispăruse, cerul părea la #el ca în #iecare zi. @n vânt uşor #ăcea
#runzele să se mişte şi !lena trase aer aânc în piept. n 7osul străzii, o uşă se esc$ise şi mai mul)i
copii ieşiră a#ară, râzân.
e zâmbi, apoi respiră in nou, un val e uşurare străbătân"o asemenea călurii soarelui. Cum a
putut să #ie atât e proastă5 !ra o zi #rumoasă, care promitea multe lucruri #rumoase, şi nimic rău nu
avea să se întâmple.
Nimic rău nu avea să se întâmple E oar că ea o să întârzie la şcoală. =oată lumea o să stea s"o
aştepte în parcare.
Dar po)i să le spui că te"ai oprit să arunci cu o piatră într"un tip care trăgea cu oc$iul, îşi spuse şi
aproape c$icoti. !i, asta le va a e gânit.
*ără să mai arunce o privire în spate la gutui, o porni cât putu e repee în 7osul străzii.
Cioara se năpusti prin #runzişul in vâr#ul ste7arului uriaş şi +te#an îşi înăl)ă automat capul. Cân
văzu că era oar o pasăre, se relaă. ;c$ii îi coborâră la #orma albă şi inertă pe care o )inea în mâini, şi
c$ipul i se crispă uşor a părere e rău. Nu avusese e gân să o omoare. Ar #i vânat ceva mai mare
ecât un iepure acă ar #i ştiut cât e în#ometat era. Dar, sigur, asta era c$iar ceea ce îl speria nu ştia
nicioată cât e mare avea să"i #ie #oamea sau ce ar trebui să #acă pentru a şi"o satis#ace. Avea noroc că
e ata asta omorâse oar un iepure.
<ămase în picioare, lângă ste7arii bătrâni, cu soarele #iltrat printre #runze căzânu"i pe părul
onulat. n 7eanşi şi tricou, +te#an +alvatore arăta întocmai ca un elev obişnuit e liceu.
Dar nu era.
enise să se $rănească în aâncul păurii, acolo une nimeni nu"l putea veea. Acum îşi trecea cu
gri7ă limba peste gingii şi buze, să se asigure că nu mai rămăsese nici un strop e sânge pe ele. Nu voia
să rişte nimic.
-ascaraa asta era şi aşa su#icient e greu e us până la capăt.
0entru o clipă se întrebă, in nou, acă n"ar trebui pur şi simplu să renun)e la tot. 0oate că ar trebui
să se întoarcă în 3talia, înapoi în ascunzişul lui. Cum e se gânise că ar putea să trăiască in nou în
lumină5
Dar se săturase e viata în umbră. +e săturase e întuneric şi e lucrurile care vie)uiau în el. 2i în
primul rân se săturase să #ie singur.
Nu ştia eact e ce alesese *ell6s C$urc$, in irginia. După stanarele lui, era un oraş tânăr: cele
mai vec$i clăiri #useseră riicate cu oar un secol şi 7umătate în urmă. Dar amintirile şi sta#iile
<ăzboiului Civil încă mai ăinuiau acolo, la #el e reale ca supermarFeturile şi magazinele cu #ast"#oo.
+te#an aprecia respectul pentru trecut. +e gâni că poate ar a7unge să"i placă oamenii in *ell6s
C$urc$. 2i poate E poate E ar reuşi să"şi găsească un loc printre ei.
Desigur, nicioată n"o să #ie acceptat cu totul. 9ânul îi arcui buzele într"un zâmbet amar. 2tia prea
bine că nu trebuia să spere asta. Nu va eista nicicân un loc căruia să"i apar)ină pe e"a"ntregul, une
va putea să #ie el însuşi.
Doar acă alegea să trăiască printre umbre%
nepărtă iute gânul. <enun)ase la întuneric: lăsase umbrele în urmă. 2tergea in via)a lui to)i acei
ani lungi şi o lua e la capăt, astăzi.
+te#an îşi ău seama că încă mai )inea în mâini iepurele. l aşeză cu gri7ă 7os, pe un pat e #runze
arămii e ste7ar. Departe, mult prea eparte pentru a #i esluşite e o urec$e omenească, recunoscu
zgomotele #ăcute e un vulpoi.
Gaie, vino încoace, #rate vânător, îşi spuse el trist. -icul e7un te"aşteaptă.
şi aruncă pe un umăr 7ac$eta şi atunci observă cioara care îl tulburase mai evreme. !ra tot
coco)ată în ste7ar şi părea să"l privească. !ra ceva în neregulă cu ea.
ru să trimită spre ea un gân iscoitor, pentru a o cerceta, ar se opri. Au")i aminte e
promisiunea #ăcută, îşi spuse. Nu #oloseşti 0uterile ecât acă este absolut necesar. Doar acă nu ai altă
solu)ie.
-işcânu"se aproape neauzit printre #runzele moarte şi crengu)ele uscate, se înreptă către
marginea păurii. Acolo îşi lăsase maşina. +e uită o ată înapoi şi văzu că cioara părăsise copacul şi
coborâse pe iepure.
!ra ceva sinistru în #elul în care îşi întinea aripile peste trupul alb #ără via)ă, ceva sinistru şi
trium#ător. +te#an sim)i cum i se pune un no în gât şi vru să se întoarcă şi să alunge pasărea. Dar şi ea
era la #el e înreptă)ită să mănânce ca şi vulpea, îşi spuse.
a #el ca şi el.
Dacă avea să vaă in nou pasărea, o să"i iscoească mintea, $otărî el. Dar acum îşi luă privirea e
la cioară şi grăbi pasul prin păure, $otărât. Nu voia să întârzie la liceul /<obert ! ee.
Capitolul H
!lena #u încon7urată e ceilal)i in clipa în care păşi în parcarea liceului. =oată lumea era acolo,
toată gaşca pe care nu o mai văzuse e la s#ârşitul lui iunie, plus patru sau cinci pisălogi care sperau să
câştige popularitate prin asocierea cu ei. 0e rân, !lena primi îmbră)işările e bun venit ale membrilor
grupului ei.
Caroline se înăl)ase cu cel pu)in oi centimetri şi era mai suplă ca nicioată, tot mai asemănătoare
cu un manec$in in ogue. ; salută cu răceală pe !lena şi se ău înapoi, cu oc$ii ei verzi îngusta)i ca
ai unei pisici.
Bonnie nu crescuse eloc, şi capul ei buclat şi roşcat abia a7ungea la bărbia !lenei cân îşi aruncă
bra)ele în 7urul ei. +tai pu)in E bucle5 îşi spuse !lena. ; împinse eoparte pe #ata mai mică.
> Bonnie? Ce )i"ai #ăcut la păr5
> )i place5 Cre că mă #ace să par mai înaltă.
Bonnie îşi în#oie buclele e7a în#oiate şi zâmbi, cu oc$ii ei căprui scântein e încântare, cu
#e)işoara ei în #ormă e inimă strălucin. !lena trecu mai eparte.
> -ereit$. Nu te"ai sc$imbat eloc.
+e îmbră)işară cu rag. De -ereit$ îi #usese mai or ca e oricine altcineva, se gâni !lena,
uitânu"se la #ata înaltă. -ereit$ nu se #ara nicioată, ar oricum, cu pielea ei măslinie per#ectă şi
genele lungi şi negre, nici nu avea nevoie. Acum, o stuia pe !lena cu o sprânceană riicată.
> !i, părul tău e cu ouă nuan)e mai esc$is e la soare% Dar une e bronzul5 Creeam că te
istrezi pe <iviera #ranceză.
> 2tii oar că eu nu mă bronzez nicioată.
!lena îşi riică mâinile pentru a le cerceta. 0ielea era per#ectă, precum por)elanul, ar la #el e albă
şi e transluciă ca a lui Bonnie.
> +tai pu)in, eclamă Bonnie, apucân o mână a !lenei, mi"am aus aminte e ceva. 3a g$ici)i ce
am învă)at vara asta e la verişoara mea? nainte ca vreunul intre cei in 7ur să spună ceva, ea îi
in#ormă trium#ătoare Cititul în palmă? +e auziră câteva gemete, apoi câteva râsete.
> <âe)i cât vre)i, spuse Bonnie, netulburată. erişoara mea mi"a spus că sunt un meium bun. 3a
să veem%
+tuie palma !lenei.
> 9răbeşte"te, alt#el o să întârziem, spuse !lena, pu)in nerăbătoare.
> Bine, bine. @ite, asta e linia vie)ii tale E sau e linia inimii5
Cineva in grup c$icoti.
> 2şt, #ăcu Bonnie, pătrun în abis. ă% vă%
Deoată, c$ipul lui Bonnie se albi, ca şi cum #ata s"ar #i speriat brusc. ;c$ii ei căprui se #ăcură
mari, ar acum nu mai părea să se uite la palma !lenei, ci prin ea E la ceva în#ricoşător.
> ; să cunoşti un străin înalt şi brunet, murmură -ereit$ in spatele ei, şi se auziră iar c$icoteli.
> Brunet, a, şi străin% Dar nu înalt, spuse Bonnie cu o voce şoptită, înepărtată. Deşi, continuă
ea upă o clipă, cu un aer neumerit, a #ost înalt oată. ;c$ii ei căprui, mari, se riicară uimi)i către
!lena. Dar asta e imposibil% nu5 Dău brusc rumul mâinii !lenei, aproape aruncân"o eparte e ea.
Nu vreau să mai vă nimic.
> n regulă, spectacolul s"a terminat. Gaie)i să mergem, le spuse !lena celorlal)i, vag iritată.
ntoteauna consierase că şmec$eriile astea cu meiumurile erau oar atât E nişte şmec$erii. 2i
atunci, e ce se sim)ea neliniştită5 Doar pentru că în iminea)a aceea se speriase atât e tare%
*etele porniră către clăirea liceului, ar se opriră la auzul zgomotului unui motor bine ambalat.
> !i, spuse Caroline, cu oc$ii mari. Asta a, maşină.
> 8sta a, 0orsc$e, o corectă sec -ereit$.
=urbo"ul I11 negru şi lucios trecu torcân prin parcare, căutân un loc, mişcânu"se la #el e
lenevos ca o panteră care îşi pâneşte praa.
Cân maşina se opri, portiera se esc$ise şi îl văzură pe şo#er.
> @au? #ăcu încet Caroline.
> 0o)i s"o mai spui o ată, şopti Bonnie.
Din locul în care se a#la, !lena putea veea un trup sub)ire, musculos. Jeanşi ecolora)i, atât e
mula)i că probabil seara cu greu reuşea să"i tragă e pe el, un tricou la #el e mulat, şi o 7ac$etă e piele
cu un moel neobişnuit. Avea părul onulat E şi brunet.
Nu era însă înalt. ; înăl)ime meie.
!lena epiră prelung.
> Cine e tipul ăla cu mască5 spuse -ereit$.
<emarca era #oarte potrivită E oc$elari negri e soare acopereau oc$ii băiatului, ascunzânu"i #a)a
ca o mască.
> +trăinul mascat, spuse cineva, şi toată lumea începu să vorbească în acelaşi timp.
> 3"ai văzut 7ac$eta5 ! italiană, in <oma.
> De une ştii5 =u n"ai #ost nicioată mai eparte e <ome, Ne KorF.
> Gopa. !lena are in nou privirea aia. 0rivirea e vânătoare.
> Domnul *rumos"şi"Brunet"şi"+cun ar #ace bine să aibă gri7ă.
> Nu e scun: e per#ect?
n toată acea pălăvrăgeală, se auzi limpee vocea lui Caroline
> !i, $aie, !lena. l ai e7a pe -art. Ce mai vrei5 Ce po)i să #aci cu oi in ce nu po)i să #aci cu
unul5
> Acelaşi lucru E oar că urează mai mult, răspunse tărăgănat -ereit$ şi toată lumea izbucni în
râs.
Băiatul îşi încuiase portiera şi se înrepta acum spre şcoală. !lena porni upă el cu un aer ega7at,
urmată e celelalte #ete într"un grup strâns. 0entru o clipă, sim)i cum o cuprine enervarea. C$iar nu se
putea uce nicăieri #ără un alai în picioarele ei5 Dar -ereit$ îi prinse privirea şi ea zâmbi #ără să vrea.
> Noblesse oblige, spuse încet -ereit$.
> Ce5
> Dacă vrei să #ii regina şcolii, trebuie să accep)i consecin)ele.
!lena se încruntă la aceste cuvinte şi intră în clăirea liceului. n #a)a lor se întinea un corior
lung, şi o siluetă în 7eanşi şi 7ac$etă e piele tocmai ispărea pe uşa secretariatului in #a)ă. !lena
încetini paşii şi se opri în #a)a biroului, uitânu"se gânitoare la mesa7ele prinse pe avizierul e plută e
lângă uşă. +ecretariatul avea o #ereastră mare, prin care se veea per#ect tot interiorul.
Celelalte #ete se uitau #ără 7enă pe #ereastră şi c$icoteau.
> Drăgu)ă privelişte in spate?
> Aia e cu siguran)ă o 7ac$etă Armani?
> Crezi că nu e in irginia5
!lena asculta cu aten)ie, încercân să prină numele băiatului. +e părea că în secretariat lucrurile
nu mergeau prea bine oamna ClarFe, secretara responsabilă cu amiterea noilor elevi, se uita la o listă
şi clătina in cap. Băiatul rosti ceva şi oamna ClarFe riică mâinile într"un gest care spunea /Ce pot să
spun5 0arcurse in nou lista, urmărin"o cu un eget, şi clătină iarăşi in cap, $otărât. Băiatul vru să
plece, apoi se întoarse iar. 2i cân oamna ClarFe riică privirea către el, epresia i se sc$imbă.
;c$elarii e soare ai băiatului erau acum în mâinile lui. Doamna ClarFe părea surprinsă e ceva:
!lena o văzu clipin e mai multe ori. 9ura i se esc$ise şi se înc$ise la loc, ca şi cum încerca să spună
ceva.
!lena ar #i vrut să vaă mai mult ecât oar cea#a băiatului. Doamna ClarFe scotocea acum prin
teancurile e $ârtii cu un aer năucit. n cele in urmă găsi un #ormular oarecare şi scrise ceva pe el, apoi
îl răsuci şi îl întinse spre băiat.
Băiatul scrise câteva cuvinte pe #ormular E îl semnă probabil E şi i"l ău înapoi. Doamna ClarFe
se $olbă la el pentru o clipă, apoi #runzări printr"un alt teanc e $ârtii şi în cele in urmă îi întinse
băiatului ceea ce părea a #i un orar. ;c$ii ei rămaseră a)inti)i asupra lui, în timp ce el îl luă, înclină
capul în semn e mul)umire şi se întoarse către uşă.
!lena nu mai putea e curiozitate acum. Ce se petrecuse înăuntru5 2i cum arăta c$ipul acestui
necunoscut5 Cân ieşi însă in secretariat, avea in nou oc$elarii pe nas. !lena se sim)i ezamăgită.
Dar îi putu veea restul #e)ei atunci cân el se opri pentru o clipă în pragul uşii. 0ărul negru onulat
încara nişte trăsături atât e #ine încât păreau luate e pe o vec$e moneă romană sau e pe un
mealion. 0ome)i înal)i, nas rept clasic% şi o gură care să nu te lase să ormi noaptea, îşi spuse !lena.
Buza superioară era minunat ăltuită, sensibilă, #oarte senzuală. +porovăială #etelor în $ol se oprise
brusc.
Cele mai multe îşi întorceau acum privirile e la băiat, uitânu"se în altă parte. !lena rămase lângă
#ereastră şi"şi mişcă uşor capul, sco)ânu"şi panglica ce"i )inea părul şi lăsânu"l să"i caă liber pe
umeri. *ără să se uite nici în stânga şi nici în reapta, băiatul o porni în 7os pe corior. Cân se
înepărtă su#icient, un cor e suspine şi şoapte se riică în urma lui.
!lena nu auzi nimic.
=recuse pe lângă ea, îşi spuse, uluită. 0e lângă ea, #ără să"i arunce nici o privire.
ag, îşi ău seama că suna clopo)elul. -ereit$ o scutura e bra).
> Ce"i5
> Am zis, uite orarul. Avem trigonometrie la eta7 acum. Gaie?
!lena o lăsă pe -ereit$ să o tragă upă ea pe corior şi în sus pe scară, apoi într"o clasă. +e aşeză
cu mişcări mecanice într"o bancă goală şi îşi #iă privirea pe pro#esoara a#lată în #a)a clasei, ar #ără să
o vaă e #apt. 2ocul încă nu"i trecuse. =recuse pe lângă ea. *ără să"i arunce o singură privire. Nici nu"
şi mai amintea e cân nu mai #ăcuse aşa ceva un băiat. =o)i se uitau, cel pu)in. @nii #luierau. @nii se
opreau să"i vorbească. @nii oar se $olbau.
2i !lenei îi plăcuse întoteauna asta.
n #on, ce era mai important ecât băie)ii5 !i arătau cât e populară erai, cât e #rumoasă erai. 2i
puteau #i e #olos în multe #eluri. @neori erau incitan)i, ar e obicei asta nu ura mult. @neori erau
nişte 7igoii încă e la început.
-a7oritatea băie)ilor, re#lectă !lena, erau ca nişte că)eluşi. Aorabili, ar e care te puteai uşor
lipsi. Câ)iva puteau #i mai mult ecât atât, puteau eveni nişte aevăra)i prieteni. Ca -att.
;$, -att. Anul trecut sperase că el era cel pe care îl căuta, băiatul care putea să o #acă să simtă% ei
bine, ceva mai mult. -ai mult ecât emo)ia trium#ului e a #ace o cucerire, mânria e a")i prezenta o
nouă ac$izi)ie celorlalte #ete. 3ar ea a7unsese să )ină #oarte mult la -att. Dar peste vară, cân avusese
timp să se gânească mai bine, îşi ăuse seama că ceea ce sim)ea pentru el era sentimentul pe care îl ai
pentru un văr sau o soră.
Doamna Galpern împăr)ea căr)ile e trigonometrie. !lena îşi luă cartea mecanic şi îşi scrise numele
pe prima pagină, cu#unată încă în gânuri.
-att îi plăcea mai mult ecât orice alt băiat pe care îl cunoştea. 2i e aceea va trebui să"i spună că
totul se terminase între ei.
Nu ştiuse cum să i"o spună într"o scrisoare. Nu ştia cum să i"o spună acum. Nu se temea că -att o
să #acă scanal: ar pur şi simplu n"o să în)eleagă. De #apt, aevărul era că nici ea nu în)elegea.
!ra ca şi cum ea întoteauna căuta% ceva. Doar că, în clipa în care era convinsă că găsise acel
ceva, îşi ăea seama că nu era aşa. 3 se întâmplase asta nu numai cu -att, ci şi cu oricare intre băie)ii
cu care #usese împreună.
2i apoi trebuia să o ia e la capăt. Din #ericire, întoteauna eista /material isponibil. Nici un
băiat nu reuşise să îi reziste, şi nici un băiat nu o ignorase vreoată. 0ână acum.
0ână acum. Amintinu"şi e acel incient in corior, !lena îşi încleştă egetele pe stilou. =ot nu"i
venea să creaă că trecuse pe lângă ea aşa.
Clopo)elul sună şi toată lumea ieşi in clasă, ar !lena se opri în prag. şi muşcă buza, cercetân cu
privirea valul e elevi care se revărsau e"a lungul coriorului. Apoi o zări pe una intre #etele in
parcare.
> *rances? ino aici.
*rances veni imeiat, cu #a)a ei comună strălucin e încântare.
> Ascultă, *rances, mai ştii băiatul e azi iminea)ă5
> Cel cu 0orsc$e şi% ăăă% bine otat5 Cum să"l uit5
> !i bine, vreau orarul lui. *ă rost e el e la secretariat acă po)i, sau c$iar e la el acă alt#el nu
se poate. Dar au"mi"l?
*rances păru pentru o clipă surprinsă, apoi rân7i şi încuviin)ă in cap.
> ;L, !lena, o să încerc. Ne veem la prânz acă pot să #ac rost e el.
> -ersi, spuse !lena şi o urmări pe #ată înepărtânu"se.
> 2tii, c$iar eşti nebună, rosti vocea lui -ereit$ în urec$ea ei.
> a ce bun să #ii regina şcolii acă nu po)i să ai in cân în cân câte un orin5 răspunse calmă
!lena. Acum une mă uc5
> Ai !conomie generală. @ite, ia"l tu, spuse -ereit$ şi îi întinse un orar. !u trebuie să #ug la
c$imie. Ne veem mai târziu.
!conomia generală şi restul imine)ii trecură ca prin vis. !lena sperase să"l mai zărească pe noul
elev, ar el nu era în nici una in clasele ei. Dar -att era într"una, şi !lena sim)i o strângere e inimă
cân oc$ii lui albaştri îi întâlniră privirea cu un zâmbet.
Cân clopo)elul care anun)a prânzul sună, !lena intră în co#etăria salutân in cap în reapta şi"n
stânga. Caroline era a#ară, rezemată cu un aer nonşalant e un perete, cu bărbia riicată, spatele rept,
şolurile împinse în #a)ă. Cei oi băie)i cu care vorbea tăcură şi îşi ăură coate cân !lena se apropie.
> Bună, le spuse scurt băie)ilor, iar lui Caroline !şti gata să intri să mănânci5
;c$ii verzi ai lui Caroline se înreptară pentru o clipă spre !lena şi #ata îşi ău eoparte e pe
#a)ă părul roşu"înc$is, strălucitor.
> Cum, la masa regală5 spuse ea.
!lena se uită la ea surprinsă. !a şi Caroline se cunoşteau in grăini)ă şi întoteauna #useseră într"o
competi)ie prietenească. Dar în ultimul timp ceva se întâmplase cu Caroline. ncepuse să ia rivalitatea
in ce în ce mai în serios. 3ar acum !lena era uimită e persi#larea evientă in răspunsul prietenei ei.
> 0ăi, nu prea pari să apar)ii plebei, spuse ea pe un ton vesel.
> ;$, ai atâta reptate cu asta, spuse Caroline, întorcânu"se pentru a o privi pe !lena în #a)ă.
;c$ii ei verzi, ca e pisică, erau îngusta)i şi căpătaseră o tentă #umurie, iar !lena #u şocată e
ostilitatea pe care o citi în ei. Cei oi băie)i zâmbiră stân7eni)i şi se înepărtară încet.
Caroline nu păru să observe.
> ; mul)ime e lucruri s"au sc$imbat cât ai #ost tu plecată în vara asta, !lena, continuă ea. 2i
poate că timpul tău pe tron se înc$eie.
!lena se înroşise, o sim)ea. +e străui să"şi păstreze vocea calmă.
> 0oate, spuse ea. Dar, în locul tău, încă nu mi"aş cumpăra un sceptru, Caroline.
+e întoarse şi intră în sala e mese, uşurată să le vaă pe -ereit$ şi Bonnie, şi pe *rances lângă
ele. şi alese mâncarea şi se use la #ete, sim)in cum roşea)a îi ispare in obra7i. Nu voia să o lase pe
Caroline să o supere: n"o să se mai gânească eloc la ea.
> Am #ăcut rost e orarul lui, spuse *rances, #luturân o bucată e $ârtie în timp ce !lena se aşeza
la masă.
> 3ar eu am câteva veşti bune, spuse Bonnie, plină e importan)ă. !lena, ia ascultă aici. ! la clasa
mea e biologie, şi am stat c$iar lângă el. l c$eamă +te#an, +te#an +alvatore, şi e in 3talia, şi stă la
bătrâna oamnă *loers, la marginea oraşului. Bonnie o#tă. ! atât e romantic? Caroline şi"a scăpat
căr)ile şi el i le"a riicat.
!lena se strâmbă.
> Ce neînemânatică e Caroline. Ce altceva s"a mai întâmplat5
> 0ăi, asta"i tot. De #apt, nici n"a vorbit cu ea. ! #oaaaarte misterios, ştii. Doamna !nicott, pro#a6
mea e biologie, a încercat să"l convingă să"şi scoată oc$elarii, ar n"a vrut. A zis că are o problemă
meicală.
> Ce #el e problemă5
> Gabar n"am. 0oate e în #ază terminală şi zilele îi sunt numărate. N"ar #i asta romantic5
> ;$, #oarte, spuse -ereit$.
!lena se uita peste $ârtia lui *rances, muşcânu"şi buza.
> ! în al şaptelea meu curs, 3storia europeană. -ai vine cineva la cursul ăsta5
> !u, spuse Bonnie. 2i cre că şi Caroline. ;$, şi poate şi -att: a zis ceva ieri espre norocul lui
e a"l avea pro#esor pe omnul =anner.
-inunat, îşi spuse !lena, în#igânu"şi #urculi)a in piure. +e părea că al şaptelea curs avea să #ie
etrem e interesant.
+te#an se bucura că orele aproape se terminaseră. oia să iasă in corioarele şi sălile astea e clasă
aglomerate, măcar pentru câteva minute.
Atât e multe min)i. Apăsarea atâtor moele e gânire, atâtea voci mintale care îl încon7urau, toate
îl #ăceau să se simtă ame)it. De mul)i ani nu mai #usese în mi7locul unei asemenea mul)imi.
2i intre toate, o anumită minte ieşea în evien)ă. *usese printre cele care îl urmăriseră în coriorul
principal al şcolii. Nu ştia cum arată, ar personalitatea ei era puternică. !ra convins că ar recunoaşte"o
acă ar veea"o in nou.
Cel pu)in supravie)uise eocamată primei zile ale mascaraei. *olosise 0uterile oar e ouă ori,
şi #oarte pu)in. Dar era obosit şi, recunoscu plin e părere e rău, #lămân. 3epurele nu #usese su#icient.
Avea să"şi #acă gri7i pentru asta mai târziu. 9ăsi ultima sală e clasă şi luă loc. 2i imeiat sim)i in
nou prezen)a acelei min)i speciale.
ucea la marginea conştiin)ei lui, o lumină aurie, ulce şi totuşi vibrantă. 2i, pentru prima oară,
putea localiza #ata e la care venea. +tătea aşezată c$iar în #a)a lui.
n aceeaşi clipă în care gâni asta, ea se întoarse şi el îi văzu #a)a. Cu greu se ab)inu să nu )ipe,
şocat.
Lat$erine? Dar, esigur, nu era posibil. Lat$erine era moartă: şi el o ştia cel mai bine.
2i totuşi, asemănarea era tulburătoare. 0ărul acela blon pal, atât e esc$is la culoare încât
aproape părea să sclipească. 0ielea albă ca laptele, care întoteauna îl #ăcuse să se gânească la lebee,
sau la alabastru, cu o uşoară urmă e roşea)ă pe pome)i. 2i oc$ii% ;c$ii lui Lat$erine avuseseră o
culoare cum el nu mai văzuse nicioată până acum mai întunecată ecât azuriul cerului, la #el e
intensă ca şi pietrele e lapislazuli in bana ei e păr. *ata asta avea aceiaşi oc$i.
2i erau a)inti)i asupra lui, în vreme ce ea zâmbea.
şi luă repee privirea e la acel zâmbet. -ai mult ecât orice, nu voia să se gânească la
Lat$erine. Nu voia să se uite la #ata care îi aucea aminte e ea, şi nu voia să"i mai simtă prezen)a.
<ămase cu oc$ii la bancă, blocânu"şi mintea cât putu e tare. 2i în cele in urmă, încet, #ata se
întoarse in nou cu spatele la el.
+e sim)ea 7ignită. C$iar şi prin bloca7ele min)ii, el sim)ea asta. Dar nu"i păsa. De #apt, c$iar se
bucura, şi spera că aşa o să stea eparte e el. n a#ară e asta, nu avea nici un sentiment pentru ea.
Continuă să şi"o repete în gân, pe cân stătea aşezat în bancă, #ără să auă vocea monotonă şi
bâzâită a pro#esorului. Dar a7ungea până la el un par#um uşor E violete, îşi spuse. 3ar gâtul ei alb şi
elicat era aplecat easupra căr)ii, şi părul blon îi căea e"o parte şi e alta a lui.
Cu #urie şi #rustrare, recunoscu acea senza)ie cunoscută în in)i E mai egrabă o zvâcnire sau o
#urnicătură ecât o urere. !ra #oame, un anumit #el e #oame. 2i nu una pe care avea să şi"o potolească
prea curân.
0ro#esorul măsura încăperea în lung şi"n lat ca un i$or, punân întrebări, şi +te#an îşi concentră în
mo eliberat aten)ia asupra lui. a început #u neumerit, căci eşi nici unul intre elevi nu ştia
răspunsurile, întrebările continuau să vină. Apoi în)elese că acesta era scopul omului. +ă"i #acă e râs
pe elevi pentru ceea ce nu ştiau.
Acum îşi găsise o altă victimă, o #ată micu)ă cu o mul)ime e bucle roşu"înc$is şi o #e)işoară în
#ormă e inimă. +te#an privi scârbit cum pro#esorul o $ăr)uia cu întrebări. *ata avea un aer 7alnic cân
pro#esorul se întoarse cu spatele la ea pentru a se aresa clasei
> n)elege)i acum ce vreau să spun5 Cree)i că sunte)i grozavi: sunte)i în ultimul an, aproape
absolven)i. !i bine, o să vă spun că unii intre voi nu sunte)i gata nici măcar grăini)a s"o absolvi)i. Ca
ea? Arătă cu mâna către #ata cu păr roşcat. Gabar n"are e <evolu)ia #ranceză. Cree că -aria
Antoaneta a #ost o ivă a #ilmului mut?
!levii in 7urul lui +te#an se #oiau stân7eni)i. +im)ea resentimentele in mintea lor, şi umilin)a. 2i
teama. Cu to)ii se temeau e omule)ul acesta slab, cu oc$i e nevăstuică, până şi băie)ii solizi care erau
mai înal)i ecât el.
> Bun, $ai să încercăm cu o altă perioaă. 0ro#esorul se întoarse in nou către #ata pe care o
interoga, în timpul <enaşterii% +e întrerupse. 2tii ce e <enaşterea, nu5 0erioaa intre secolele al
treisprezecelea şi al şaptesprezecelea, în care !uropa a reescoperit marile iei ale 9reciei şi <omei
antice. 0erioaa care a at lumii mul)i intre cei mai mari artişti şi gânitori ai !uropei.
*ata încuviin)ă in cap cu un aer con#uz şi pro#esorul continuă
> n timpul <enaşterii, ce #ăceau la şcoală elevii e vârsta ta5 !i5 Ai vreo iee5 0o)i să g$iceşti5
*ata îng$i)i noul in gât, apoi, cu o umbră e zâmbet, spuse
> Jucau #otbal5
Auzin râsetele clasei, #a)a pro#esorului se întunecă.
> Nici gân? rosti el tăios şi clasa se linişti. Crezi că asta e o glumă5 !i bine, în acel timp, elevii
e vârsta ta cunoşteau e7a #oarte bine mai multe limbi străine. +tăpâneau logica, matematica,
astronomia, #iloso#ia şi gramatica. !rau gata să meargă mai eparte la o universitate, în care #iecare
curs era preat în latină. *otbalul era c$iar ultimul lucru%
> +cuza)i"mă.
ocea calmă îl opri pe pro#esor în mi7locul iscursului. =oată lumea se întoarse să îl privească pe
+te#an.
> Ce5 Ce"ai spus5
> Am spus scuza)i"mă, repetă +te#an, sco)ânu"şi oc$elarii şi riicânu"se în picioare. Dar vă
înşela)i. !levii in <enaştere erau încura7a)i să participe la 7ocuri sportive. !rau învă)a)i că o minte
sănătoasă are nevoie şi e un corp sănătos. 2i cu siguran)ă 7ucau sporturi e ec$ipă, precum cric$et,
tenis E şi c$iar şi #otbal. +e întoarse către #ata cu păr roşcat şi îi zâmbi, şi ea îi răspunse cu un zâmbet
plin e recunoştin)ă. Apoi +te#an aăugă către pro#esor Dar cele mai importante lucruri pe care le
învă)au erau bunele maniere şi polite)ea. +unt sigur că manualul vă va spune asta.
!levii rân7eau. 0ro#esorul se înroşise la #a)ă şi începu să se bâlbâie #urios. Dar +te#an continuă să"l
privească în oc$i, şi upă un alt minut pro#esorul #u cel care se uită în altă parte.
+e auzi clopo)elul.
+te#an îşi puse repee oc$elarii şi îşi strânse căr)ile. De7a atrăsese mai multă aten)ie asupra lui
ecât trebuia, şi nu voia să #ie obligat să o privească in nou pe #ata blonă. 2i, pe urmă, trebuia să iasă
repee e aici sim)ea e7a în vene acea arsură #amiliară.
Cân a7unse la uşă, cineva strigă
> Gei? C$iar 7ucau #otbal pe atunci5
Nu rezistă şi aruncă un zâmbet larg peste umăr
> ;$, a. @neori cu capetele retezate ale prizonierilor e război.
!lena îl urmări plecân. i întorsese spatele în mo eliberat. ; umilise inains, şi asta în #a)a lui
Caroline, care pânea asemenea unui şoim. +im)i cum lacrimile îi ar în oc$i, ar în acea clipă un
singur gân o stăpânea.
a pune mâna pe el, c$iar acă asta avea să o omoare. C$iar acă asta îi omora pe amânoi, va #i al
ei.
Capitolul '
0rimele licăriri ale zorilor vârstau cerul întunecat al nop)ii cu roz şi vere pal. +te#an privea e la
#ereastra camerei sale in pensiune. nc$iriase această cameră pentru trapa in tavan, o trapă care se
esc$iea pe o plat#ormă e pe acoperiş. Acum uşa aceea era esc$isă şi un vânt rece su#la pe scara e
sub ea. +te#an era îmbrăcat, ar nu pentru că se trezise evreme, ci pentru că nici nu se culcase.
=ocmai se întorsese in păure, şi pe o latură a g$etei mai avea lipite câteva bucă)ele e #runză
umeă. e înepărtă cu gri7ă. Auzise comentariile elevilor cu o zi în urmă şi ştia că îi priviseră lung
$ainele E întoteauna se îmbrăca #oarte bine E, nu oar in vanitate, ci pentru că aşa se cuvenea.
0receptorul lui îi spusese aeseori @n aristocrat trebuie să se îmbrace pe măsura pozi)iei sale. Dacă nu
o #ace, înseamnă că îşi arată ispre)ul pentru ceilal)i. =oată lumea are un loc în lume, iar locul lui #usese
oată în rânul nobilimii. ;ată.
De ce se mai gânea la lucrurile astea5 +igur, ar #i trebuit să"şi ea seama că acă 7uca rolul unui
elev, asta avea să"i aucă aminte e vremea cân #usese cu aevărat elev. Acum amintirile îl copleşeau,
intens, cu repeziciune, ca şi cum #runzărea paginile unui 7urnal şi privirea lui prinea, ici şi colo, câte
un paragra#. @na în special îi apăru vie c$ipul tatălui său cân Damon anun)ase că renun)a la
universitate. N"o să uite nicioată acel moment. Nu"l mai văzuse nicicân atât e #urios pe tatăl său%
/Cum aică nu te mai uci5
9iuseppe era un om rept, ar se aprinea uşor, şi #iul său mai mare îi stârnea întoteauna latura
violentă.
*iul acela îşi ştergea acum buzele cu o batistă e mătase e culoarea şo#ranului.
/Creeam că până şi tu ai putea în)elege o propozi)ie atât e simplă, tată, spuse el. /rei să )i"o
repet în latină5
/Damon%, începu +te#an crispat, îngrozit e această lipsă e respect.
Dar tatăl îl întrerupse.
/Ceea ce"mi spui tu acum e că eu, 9iuseppe, conte i +alvatori, va trebui să au oc$ii cu prietenii
mei ştiin că #iul meu e un scioparto5 @n iresponsabil5 @n trânav care nu îşi auce contribu)ia
#olositoare la bunăstarea *loren)ei5
+ervitorii se retrăgeau încet în #a)a #uriei crescâne a lui 9iuseppe.
Damon nici nu clipi.
/Aşa se pare. Asta acă îi po)i numi prieteni pe to)i cei care î)i cântă osanale în speran)a că le vei
împrumuta bani.
/+porco parassita? strigă 9iuseppe, riicânu"se in scaun. /Nu a7unge că atunci cân eşti la
şcoală î)i iroseşti timpul şi banii5 ;$, a, ştiu totul espre 7ocurile e noroc, espre be)ii şi #emei. 2i
ştiu că acă n"ar #i #ost secretarul tău şi preceptorii tăi, ai #i ratat #iecare curs. Dar acum vrei să mă #aci
cu totul e ruşine. 2i e ce5 De ce5 -âna lui mare se riică brusc şi îl apucă pe Damon e bărbie. /Ca
să te po)i întoarce la partiele tale e vânătoare cu şoimi şi copoi5
+te#an trebuia să recunoască Damon nici măcar nu tresări. <ămase nemişcat în strânsoarea tatălui
său, un aristocrat in cap până"n picioare, e la bereta e o simplitate elegantă e pe capul său până la
pelerina tivită cu $ermină şi panto#ii in piele moale.
Buza superioară îi era arcuită cu o arogan)ă eplină.
De ata asta ai mers prea eparte, îşi spuse +te#an, privinu"i pe cei oi bărba)i care se în#runtau
in priviri. De ata asta nici măcar tu n"ai să #ii în stare să ieşi cu #a)a curată intr"o asemenea treabă
#olosinu")i #armecul.
Dar c$iar atunci se auzi un pas uşor în pragul camerei e lucru. +te#an se întoarse şi #u orbit e
oc$ii e lapislazuli, mărgini)i e gene ese. !ra Lat$erine. =atăl ei, baronul von +artzsc$il, o
ausese in tărâmurile reci ale prin)ilor germani în )inutul rural al 3taliei, sperân că asta o va a7uta să
îşi revină upă o lungă boală. 2i in ziua în care sosise Lat$erine, totul se sc$imbase pentru +te#an.
/mi cer iertare. N"am vrut să eran7ez. ocea ei era ulce şi limpee. *ăcu o mişcare uşoară
înapoi către uşă, ca şi cum ar #i vrut să plece.
/Nu, nu pleca. <ămâi, spuse repee +te#an.
oia să spună mai multe, să o ia e mână E ar nu înrăznea. Nu în prezen)a tatălui său. =ot ce
putea să #acă era să privească lung în acei oc$i albaştri ca nişte geme, ce erau riica)i către el.
/Da, rămâi, spuse 9iuseppe, şi +te#an văzu că epresia #urioasă a tatălui său se calmase şi el îi
ăuse rumul lui Damon. *ăcu un pas înainte, înreptânu"şi #alurile grele ale robei sale lungi,
garnisită cu blană.
/=atăl tău ar trebui să se întoarcă astăzi e la treburile lui in oraş şi va #i încântat să te vaă. Dar
obra7ii tăi sunt palizi, micu)ă Lat$erine. +per că nu eşti iarăşi bolnavă5
/2ti)i că întoteauna sunt paliă, omnule. Nu #olosesc resuri precum înrăzne)ele voastre #ete
italiene.
/N"ai nevoie e ele, spuse +te#an înainte să se poată opri, şi Lat$erine îi zâmbi. !ra atât e
#rumoasă. +te#an sim)i o urere în piept.
=atăl lui continuă
/2i te vă prea pu)in în timpul zilei. Atât e rar ne o#eri plăcerea companiei tale înainte e amurg.
/Am stuiile şi rugăciunile pe care să le #ac în camera mea, omnule, spuse încet Lat$erine,
lăsânu"şi genele lungi în 7os.
+te#an ştia că asta nu era aevărat. Dar nu spuse nimic: nu avea să"i trăeze nicioată secretul. !a
riică in nou privirea către tatăl lui.
/Dar acum sunt aici, omnule.
/Da, a, e aevărat. 2i trebuie să mă îngri7esc ca în seara aceasta să avem o cină #oarte specială în
cinstea întoarcerii tatălui tău. Damon% noi oi o să vorbim mai târziu.
9iuseppe îi #ăcu semn unui servitor şi ieşi cu paşi mari in încăpere, iar +te#an se întoarse încântat
spre Lat$erine, căci rareori puteau vorbi #ără prezen)a tatălui lui sau a lui 9uren, trupeşa ei oică
germană.
Dar ceea ce +te#an văzu în acea clipă #u ca o lovitură puternică în stomac. Lat$erine zâmbea E acel
zâmbet uşor, tainic, pe care aeseori i"l aresa. Doar că acum nu se uita la el. 0rivirea ei era înreptată
spre Damon.
n acel moment, +te#an îl urî pe #ratele lui, îi urî #rumuse)ea întunecată şi gra)ia şi senzualitatea
care atrăgeau #emeile către el precum o #lacără atrage #luturii e noapte. n acea clipă vru să"l lovească
pe Damon, să istrugă pentru toteauna #rumuse)ea aceea. n sc$imb, trebui să stea acolo şi să o
privească pe Lat$erine cum se înreaptă încet către #ratele lui, pas cu pas, cu roc$ia ei lungă e brocart
atingân cu un #oşnet uşor paroseala e piatră.
2i, în vreme ce el privea, Damon întinse o mână spre Lat$erine, avân pe buze zâmbetul nemilos al
trium#ului%
+te#an se întoarse cu o mişcare bruscă e la #ereastră.
De ce esc$iea răni vec$i5 Dar, c$iar pe cân îşi spunea asta, scoase e sub cămaşă lan)ul sub)ire
e aur pe care îl purta la gât. -ângâie cu egetul mare şi arătătorul inelul atârnat e el, apoi îl riică în
sus, în lumină.
Cercul îngust era lucrat cu măiestrie în aur, iar cele cinci secole scurse nu îi şterseseră strălucirea.
Avea încrustată în el o singură piatră, un lapislazuli e mărimea ung$iei e la egetul mic al lui +te#an.
Acum el se uită la piatră, apoi la inelul greu e argint, tot cu lapislazuli, e pe mâna lui, şi sim)i în piept
o urere #amiliară.
Nu putea uita trecutul, şi e #apt nici nu orea asta. n ciua a tot ce se întâmplase, îşi amintea cu
ragoste e Lat$erine. Dar eista o amintire pe care trebuia să nu o tulbure, o pagină a 7urnalului pe
care trebuia să nu o întoarcă. Dacă ar trebui să retrăiască acea oroare, acea% monstruozitate, ar
înnebuni. a #el cum înnebunise e urere în acea zi, acea ultimă zi, cân îşi privise propria amnare%
+te#an se rezemă e #ereastră, lipinu"şi #runtea e geamul rece. 0receptorul lui avea o altă vorbă
<ăul nu"şi va găsi nicicân pacea. 0oate că va trium#a, ar nu"şi va găsi nicicân pacea.
;are e ce venise în *ell6s C$urc$5
+perase să găsească aici pacea, ar asta era imposibil. Nu va #i nicioată acceptat, nu se va linişti
nicioată. Nu putea sc$imba ceea ce era.
n iminea)a aceea, !lena se trezi mai evreme ecât e obicei. ; auzea pe mătuşa Juit$ #oinu"se
prin camera ei, pregătinu"se să"şi #acă uşul. -argaret încă mai ormea, g$emuită ca un şoricel în
patul ei. !lena trecu #ără zgomot prin #a)a uşii, pe 7umătate esc$isă, e la camera surorii ei mai mici şi
o luă e"a lungul coriorului pentru a ieşi in casă.
Aerul era proaspăt şi limpee în iminea)a asta: în gutui nu se a#lau ecât obişnuitele gai)e şi
vrăbii. !lena, care cu o seară înainte se culcase cu o urere năucitoare e cap, îşi riică #a)a către cerul
azuriu #ără nori şi respiră aânc.
+e sim)ea mult mai bine ecât se sim)ise ieri. i promisese lui -att că se întâlneşte cu el înainte e
şcoală şi, eşi nu aştepta cu nerăbare întâlnirea asta, era convinsă că totul avea să #ie în regulă.
-att locuia la oar ouă străzi e liceu. !ra o casă simplă, cu bârne in lemn, la #el ca toate
celelalte e pe acea straă, poate oar că leagănul e pe verană era pu)in mai tocit, vopseaua ceva mai
co7ită. -att era e7a a#ară, şi pentru o clipă inima ei bătu mai tare la veerea lui, aşa cum #ăcuse
întoteauna.
-att era #rumuşel. Nu eista nici o înoială în acest sens. Nu în #elul acela uluitor, aproape
tulburător în care% în care arătau unii bărba)i, ci într"un #el american, sănătos. -att GoneMcutt era sută
la sută american. 0ărul lui blon era tuns scurt, aşa cum îl aveau to)i cei in ec$ipa e #otbal, şi era
bronzat pentru că muncise în aer liber la #erma bunicilor săi. Avea oc$i albaştri, cu o privire esc$isă şi
cinstită. Dar astăzi, cân îşi întinse bra)ele către !lena pentru a o cuprine uşor, oc$ii lui erau cam
trişti.
> rei să intri5
> Nu. Gai să ne plimbăm pu)in, spuse !lena. 0orniră unul lângă altul, #ără să se atingă. +traa era
mărginită e ar)ari şi nuci, iar aerul încă era plin e tăcerea imine)ii. !lena îşi privea picioarele
înaintân pe trotuarul u, sim)inu"se intr"oată nesigură. Nu ştia cum să înceapă.
> Nu mi"ai povestit încă nimic espre *ran)a, spuse el.
> ;$, a #ost grozav, răspunse !lena. +e uită cu coaa oc$iului la -att şi el stătea cu privirile
înreptate în 7os, către trotuar. =otul acolo a #ost grozav, continuă ea, încercân să aune ceva
entuziasm în voce. ;amenii, mâncarea, totul. A #ost c$iar%
ocea i se stinse şi râse nervos.
> -a. 2tiu. 9rozav, înc$eie el în locul ei. -att se opri şi rămase uitânu"se în 7os, la tenişii lui
roşi în vâr#. !lena îi recunoscu, erau aceiaşi e anul trecut. *amilia lui -att o ucea greu: poate că nu
putuse să"şi permită o perec$e nouă. <iică privirea şi"i văzu oc$ii albaştri a)inti)i asupra c$ipului ei.
> 2tii, tu ară)i grozav acum, spuse el. !lena esc$ise gura, brusc panicată, ar el continuă.
> 2i cre că vrei să"mi spui ceva.
!a îl privi lung, şi el zâmbi, un zâmbet strâmb, 7alnic. Apoi îşi întinse iar bra)ele către ea.
> ;$, -att, spuse !lena, îmbră)işânu"l strâns. Apoi se ău înapoi ca să"l privească în #a)ă. -att,
eşti cel mai răgu) băiat pe care l"am cunoscut vreoată. Nu te merit.
> ;$, eci e"asta mă părăseşti, spuse -att cân porniră mai eparte. 0entru că sunt prea bun
pentru tine. =rebuia să"mi au seama e asta mai emult.
!a îi trase un g$iont în bra).
> Nu, nu e"asta, şi nu te părăsesc. ; să rămânem prieteni, a5
> ;$, sigur. ;$, absolut.
> 0entru că mi"am at seama că asta suntem. +e opri şi riică in nou privirea către el. 0rieteni
buni. Gaie, -att, #ii sincer, nu asta sim)i pentru mine5
!l o privi lung, apoi îşi înăl)ă oc$ii la cer.
> 0ot să invoc al Cincilea Amenament5 spuse. 2i aăugă, pe cân #a)a !lenei se lungea Asta n"
are nimic e"a #ace cu tipul ăla nou, nu5
> Nu, spuse !lena upă o uşoară ezitare, apoi aăugă repee Nici nu l"am cunoscut încă. Nu"l
ştiu.
> Dar vrei să"l cunoşti. Nu, nu spune nimic. ; cuprinse cu un bra) şi o întoarse uşor către el. Gai
să mergem la şcoală. Dacă mai avem timp, poate o să")i iau o gogoaşă.
a un moment at, ceva se mişcă în nucul pe sub care tocmai treceau. -att #luieră şi arătă cu
egetul.
> 3a uită"te? Cea mai mare cioară pe care am văzut"o vreoată.
!lena riică privirea, ar cioara ispăruse.
n acea zi, şcoala se ovei pentru !lena oar un loc în care să"şi revizuiască planul.
Diminea)a, se trezise ştiin #oarte bine ce avea e #ăcut. 3ar acum auna cât e multe in#orma)ii
putea espre +te#an +alvatore. Ceea ce nu era greu, pentru că toată lumea e la /<obert !. ee vorbea
espre el.
Devenise un #apt binecunoscut că ieri avusese un soi e con#runtare cu secretara responsabilă cu
amiterile. 3ar astăzi #usese c$emat la biroul irectorului. Ceva în legătură cu actele lui. Dar irectorul
îl trimisese înapoi la clasă upă, se spunea, o convorbire interna)ională cu <oma E sau era
Oas$ingtonul5P şi totul părea să #ie în regulă acum. Cel pu)in o#icial.
Cân !lena a7unse la cursul e 3storie europeană în acea upă"amiază, #u întâmpinată e un #luierat
în surină pe corior. DicF Carter şi =Mler +malloo piereau vremea pe acolo. Doi iio)i notorii, îşi
spuse ea, ignorân #luieratul şi privirile lor $olbate. Cei oi erau convinşi că acă #ăceau parte in
ec$ipa e #otbal a universită)ii erau iolii #etelor. <ămase cu oc$i la ei pe cân străbătea alene
coriorul, trecânu"şi in nou ru7ul peste buze şi 7ucânu"se cu puriera.
i ăuse instruc)iuni speciale lui Bonnie, şi planul era gata e pus în aplicare în momentul cân
+te#an îşi #ăcea apari)ia. ;glin7oara purierei îi o#erea o veere per#ectă asupra coriorului in spatele
ei.
2i totuşi, într"un #el sau altul nu"l zări la timp. +e pomeni eoată cu el alături, şi înc$ise puriera
cu zgomot în vreme ce el trecea mai eparte. oia să"l oprească, ar înainte să o poată #ace se întâmplă
ceva. +te#an se crispă E sau, cel pu)in, se sim)i o pruen)ă în el. C$iar atunci DicF şi =Mler se opriseră în
#a)a uşii clasei une aveau ora e 3storie. Blocân rumul.
=icăloşi notorii, îşi spuse !lena. *urioasă, se uită urât la ei peste umărul lui +te#an.
Cei oi se amuzau e 7oc, stân rezema)i într"o rână e canatul uşii, pre#ăcânu"se că nu"l vă pe
+te#an, care se a#la în #a)a lor.
> +cuza)i"mă.
!ra acelaşi ton pe care îl #olosise şi cu pro#esorul e istorie E calm, etaşat.
> +cuuzi5 #ăcu =Mler în #alset. +cuuzi"mi5 -i scuuzi5 Jacuzzi5
2i cei oi râseră.
!lena văzu muşc$ii încorânu"se sub tricoul in #a)a ei. Asta era total nerept amânoi erau mai
înal)i ecât +te#an, iar =Mler era e ouă ori mai lat.
> ! vreo problemă aici5
!lena #u la #el e surprinsă ca şi băie)ii să auă o voce în spatele ei. +e întoarse şi îl văzu pe -att.
;c$ii lui albaştri aveau o privire ură.
!lena îşi muşcă buzele pentru a"şi înăbuşi un zâmbet, văzân cum =Mler şi DicF se mişcă încet şi cu
ciuă in uşă. Bunul ei prieten -att, îşi spuse ea. Dar acum bunul ei prieten -att intră în clasă alături
e +te#an, şi ea rămase în urma lor, privinu"i. Cân ei se aşezară, ea se strecură în banca in spatele lui
+te#an, e une îl putea privi #ără să #ie la rânul ei urmărită. 0lanul ei trebuia să aştepte până la
s#ârşitul orei.
-att se 7uca încet cu nişte monee in buzunar, ceea ce însemna că voia să spună ceva şi nu ştia
cum.
> Aăă% auzi, începu el în cele in urmă, stân7enit. =ipii ăia, ştii%
+te#an râse, un râs amar.
> Cine sunt eu să"i 7uec5
n vocea lui se sim)ea mai multă emo)ie ecât auzise până atunci !lena, c$iar şi atunci cân vorbise
cu omnul =anner. 3ar acea emo)ie era pură ne#ericire.
> ;ricum, e ce aş #i bine"venit aici5 înc$eie el, aproape ca pentru sine.
> De ce n"ai #i5 -att îl privise cu aten)ie pe +te#an: acum mailarul lui #erm îi arăta $otărârea.
Ascultă, zise. orbeai ieri espre #otbal. !i bine, cel mai bun O<, atacant, al nostru şi"a rupt un
ligament ieri upă"amiază şi avem nevoie e un înlocuitor. +elec)iile sunt în upă"masa asta. Ce zici5
> !u5 întrebă +te#an, luat pe nepregătite. A$% Nu ştiu acă pot.
> 0o)i să alergi5
> Dacă pot%5 +te#an se întoarse pe 7umătate spre -att şi !lena văzu o umbră e zâmbet pe
buzele lui. Da.
> 0o)i să prinzi mingea5
> Da.
> Asta e ceea ce are e #ăcut un O<. !u sunt QB, căpitanul. Dacă po)i să prinzi mingea pe care )i"
o arunc eu şi alergi cu ea, atunci po)i să 7oci.
> n)eleg.
Acum +te#an c$iar zâmbea şi, eşi gura lui -att era serioasă, oc$ii lui râeau. !lena îşi ău seama
că era geloasă, şi #u uimită e propria ei reac)ie. !ista o călură între cei oi băie)i care o ecluea pe
ea.
Dar în clipa următoare zâmbetul lui +te#an ispăru şi el spuse istant
> -ul)umesc% ar nu. Am alte obliga)ii.
n acel moment sosiră Bonnie şi Caroline şi ora începu.
n vreme ce =anner vorbea espre !uropa, !lena îşi repeta /Bună. !u sunt !lena 9ilbert. *ac parte
in Comitetul e întâmpinare al elevilor in ultimul an, şi am primit sarcina e a")i arăta şcoala. +per că
nu vrei să am probleme şi să nu mă laşi să"mi #ac treaba, nu5 3ar aceste ultime cuvinte trebuiau rostite
cu oc$ii mari, rugători E ar asta oar acă el ar a semne că încearcă să scape. 0ractic, era o manevră
absolut sigură. +te#an părea gata întoteauna să sară în a7utorul omni)elor a#late la anang$ie.
0e la 7umătatea orei, #ata care stătea în reapta ei îi strecură un bilet. !lena îl es#ăcu şi recunoscu
scrisul rotun şi copilăresc al lui Bonnie. +cria /Am )inut"o pe C. eparte cât e mult am putut. Ce s"a
întâmplat5 A mers555
!lena riică privirea şi o văzu pe Bonnie răsucinu"se în banca ei in primul rân. !lena arătă spre
bilet şi clătină in cap, şoptin /După oră.
3 se păru că urează un secol până ce =anner le ău ultimele inica)ii espre comunicările orale şi
puse capăt orei. Apoi toată lumea se riică imeiat. Acum, îşi spuse !lena şi, cu inima bătânu"i
puternic, păşi $otărâtă şi se opri în calea lui +te#an, blocân intervalul pentru ca el să nu poată trece pe
lângă ea.
a #el ca DicF şi =Mler, îşi spuse, sim)in o orin)ă isterică e a c$icoti. <iică privirea şi escoperi
că oc$ii ei erau eact în reptul gurii lui.
n acea clipă mintea i se goli. ;are ce trebuia să spună5 Desc$ise gura şi, într"un #el sau altul,
cuvintele pe care le tot repetase începură să se reverse
> Bună. !u sunt !lena 9ilbert. *ac parte in Comitetul e întâmpinare al elevilor in ultimul an,
şi am primit sarcina%
> mi pare rău, n"am timp.
0entru o clipă, nu"i veni să creaă că el vorbea, că nu o lăsa nici măcar să termine ce avea e spus.
9ura ei continuă iscursul.
> % e a")i arăta şcoala%
> mi pare rău, nu pot. =rebuie să% să a7ung la selec)ii. +te#an se întoarse către -att, care stătea
alături cu un aer uimit. Ai spus că sunt c$iar upă ore, nu5
> Da, răspunse -att încet. Dar%
> Atunci ar trebui s"o iau in loc. 0oate că"mi ară)i une trebuie să merg.
-att se uită nea7utorat la !lena, apoi riică in umeri.
> 0ăi% +igur. Gaie.
Aruncă o privire peste umăr pe cân se înepărtau. +te#an nu se uită înapoi.
!lena se trezi încon7urată e un cerc e observatori interesa)i, printre care şi Caroline, care îi
zâmbea compătimitor. +im)i o amor)eală în trup şi un no în gât. Nu mai putea rămâne acolo nici o
secună în plus. +e răsuci şi ieşi cât putu e repee in încăpere.
Capitolul 4
Cân !lena a7unse la ulapul ei, amor)eala începea să"i treacă şi noul in gâtul ei amenin)a să se
trans#orme în lacrimi. Dar nu avea să plângă la şcoală, îşi spuse, în nici un caz. După ce"şi înc$ise
ulapul, se înreptă spre ieşirea principală.
!ra a oua zi la rân cân pleca e la şcoală imeiat ce suna clopo)elul upă ultima oră, şi pleca
singură. -ătuşa Juit$ va #i total neumerită. Dar cân !lena a7unse acasă, văzu că maşina mătuşii
Juit$ nu se a#la pe alee E probabil că se usese la pia)ă cu -argaret. Casa era tăcută şi ti$nită cân
!lena intră.
+e bucură pentru acea linişte: voia să #ie singură acum. Dar, pe e altă parte, nu prea ştia ce să #acă
singură. Acum, cân în s#ârşit putea să plângă, escoperi că lacrimile nu voiau să"i curgă. şi lăsă
rucsacul pe poea în $olul e la intrare şi intră încet în living.
!ra o încăpere #rumoasă, impresionantă, singura parte a casei, în a#ară e camera !lenei, care
apar)inea structurii originare. Acea primă casă #usese construită înainte e 1RS1 şi arsese aproape
complet în timpul <ăzboiului Civil. =ot ce putuse să #ie salvat a #ost această cameră, cu şemineul ei
bogat împoobit, încarat e muluri, şi marele ormitor e easupra. +trăbunicul tatălui !lenei
construise practic o nouă casă în continuarea lor, şi e atunci #amilia 9ilbert locuise aici.
!lena se întoarse şi se uită a#ară pe una in #erestrele care se întineau in tavan până la poea.
+ticla era atât e vec$e încât era groasă şi uşor vălurită, şi tot ce se veea prin ea era istorsionat,
ânu")i #alsa impresie c"ai #i uşor ame)it. !lena îşi aminti e prima ată cân tatăl ei îi arătase sticla
aceea vec$e şi vălurită, cân #usese mai mică ecât era -argaret acum. Noul in gât era iar acolo, ar
lacrimile tot nu voiau să vină. =otul în ea era contraictoriu. Nu voia pe nimeni lângă ea şi totuşi
singurătatea o urea. oia să se gânească, ar acum, cân încerca să o #acă, gânurile îi #ugeau
eparte, la #el ca nişte şoareci e o bu#ni)ă albă.
Bu#ni)ă albă% pasăre e praă% mâncător e stârvuri% cioară, se gâni ea. /Cea mai mare cioară
pe care am văzut"o vreoată, spusese -att.
+im)i in nou o usturime în oc$i. Bietul -att. l rănise, ar el se purtase minunat. C$iar #usese
răgu) cu +te#an.
+te#an. ; bătaie e inimă mai puternică, care îi ause în oc$i ouă lacrimi #ierbin)i. @ite, în s#ârşit
plângea. 0lângea e #urie şi umilin)ă şi #rustrare E şi mai ce5
De #apt, ce pieruse astăzi5 Ce sim)ea ea cu aevărat pentru străinul ăsta, acest +te#an +alvatore5
!ra o provocare, a, şi asta îl #ăcea să pară i#erit, interesant. +te#an era eotic% incitant.
Ce ciuat, eact asta îi spuneau uneori băie)ii !lenei că era ea. 3ar mai apoi a#la e la ei, sau e la
prietenii sau surorile lor, cât e agita)i erau înainte e a ieşi la o întâlnire cu ea, cum li se umezeau
palmele şi aveau #luturi în stomac. Ast#el e poveşti i se păruseră întoteauna amuzante !lenei. Nici un
băiat nu o #ăcuse vreoată să se simtă nervoasă.
Dar astăzi, cân vorbise cu +te#an, îşi sim)ise pulsul accelerânu"se şi picioarele moi. 0almele i se
umeziseră. 3ar în stomac nu avusese #luturi E ci lilieci.
!ra oare interesată e tipul ăsta pentru că o #ăcea să se simtă nervoasă5 Nu e un motiv prea bun,
!lena, îşi spuse ea. De #apt, e un motiv #oarte prost.
Dar mai era şi gura aceea. 9ura aceea parcă sculptată care îi înmuia genunc$ii e cu totul altceva
ecât nervozitate. 2i părul întunecat ca noaptea E egetele ei voiau să se împleticească prin moliciunea
lui. =rupul acela zvelt, musculos, picioarele lungi% şi vocea. ocea lui era cea care o #ăcuse ieri să ia
$otărârea să #ie al ei. ocea lui #usese rece şi ispre)uitoare cân îi vorbise omnului =anner, ar cu
toate acestea ciuat e irezistibilă. !lena se întrebă acă putea şi vocea eveni întunecată ca noaptea, şi
cum ar suna rostinu"i numele, şoptinu"i numele%
> !lena?
!lena tresări, şi reveria se estramă. Dar nu +te#an +alvatore era cel care o striga, ci mătuşa Juit$
bătân la uşa in #a)ă.
> !lena5 !lena? se auzi şi vocea lui -argaret, ascu)ită şi sub)ire. !şti acasă5
!lena se sim)i in nou copleşită e ne#ericire şi se uită în 7urul ei prin bucătărie. Nu putea #ace #a)ă
acum întrebărilor îngri7orate ale mătuşii Juit$ şi nici veseliei inocente a lui -argaret. Nu cân avea
genele ue e lacrimi şi cân stătea gata să izbucnească in nou în plâns. ntr"o #rac)iune e secună se
$otărî şi se #urişă în tăcere a#ară pe uşa in spate c$iar în clipa în care se înc$iea uşa in #a)ă.
+trăbătu verana in spate, iar în curte ezită. Nu voia să vaă pe nimeni cunoscut. Dar une se
putea uce pentru a #i singură5
<ăspunsul veni aproape în aceeaşi clipă. Bineîn)eles. ; să se ucă să"i vaă pe mami şi tati.
!ra un rum estul e lung, aproape până la marginea oraşului, ar în ultimii trei ani evenise
#amiliar pentru !lena. =recu peste 0oul OicFerM şi urcă ealul, pe lângă biserica în ruine, apoi coborî
în mica vale e sub ea.
0artea aceasta a cimitirului era #oarte îngri7ită, oar partea mai vec$e #usese lăsată oarecum e
izbelişte. Aici, iarba era tunsă cu gri7ă, iar buc$etele e #lori alcătuiau pete vesele e culoare. !lena se
aşeză lângă lespeea mare e marmură pe care era gravat numele /9ilbert.
> Bună, mami, bună, tati, şopti ea.
+e aplecă pentru a lăsa în #a)a lespezii o #loare purpurie e sporul casei pe care o culesese pe rum.
Apoi îşi strânse picioarele sub ea şi rămase acolo.
enise e multe ori aici upă accient. a vremea accientului e maşină -argaret avea oar un
an: nu şi"i aucea prea bine aminte. Dar !lena avea multe amintiri. Acum mintea ei porni să rătăcească
printre aceste amintiri, şi noul in gâtul ei se #ăcu mai mare, şi lacrimile porniră mai uşor. ncă le mai
sim)ea mult lipsa. -ama, atât e tânără şi e #rumoasă, şi tata, cu zâmbetul care îi încre)ea oc$ii.
Desigur, !lena era norocoasă să o aibă pe mătuşa Juit$. Nu orice mătuşă ar #i renun)at la slu7ba ei
şi s"ar #i mutat înapoi într"un orăşel ca să aibă gri7ă e ouă nepoate or#ane. 3ar <obert, logonicul
mătuşii Juit$, era mai egrabă un tată vitreg pentru -argaret ecât un viitor unc$i prin căsătorie.
Dar !lena îşi amintea e părin)ii ei. a un moment at, c$iar upă înmormântare, venise aici ca să
)ipe #urioasă la ei, supărată pe ei pentru că #useseră atât e proşti să se lase omorâ)i. 0e vremea aceea nu
o cunoştea prea bine pe mătuşa Juit$ şi sim)ise că nu mai eista nici un loc pe lumea asta care să #ie al
ei.
2i acum, care era locul ei5 se întrebă ea. <ăspunsul cel mai simplu era aici, în *ell6s C$urc$, une
trăise toată via)a. Dar în ultima vreme răspunsul acesta păruse greşit. n ultima vreme sim)ise că trebuie
să mai eiste ceva pentru ea în lume, un loc pe care să îl recunoască imeiat şi pe care să îl consiere
acasă.
; umbră căzu asupra ei şi !lena riică privirea, speriată. 0entru o clipă, cele ouă siluete care
stăteau lângă ea părură străine, ne#amiliare, vag amenin)ătoare. <ămase privinu"le, încremenită.
> !lena, spuse a#ectată silueta mai măruntă, cu mâinile în şoluri, câteoată îmi #ac atâtea gri7i
pentru tine, zău că a.
!lena clipi şi apoi râse scurt. !rau Bonnie şi -ereit$.
> Ce trebuie să #acă cineva pentru a avea pu)ină intimitate pe aici5 spuse ea în timp ce #etele se
aşezau.
> +pune"ne să plecăm, sugeră -ereit$, ar !lena oar riică in umeri.
-ereit$ şi Bonnie veniseră e multe ori să o caute aici în lunile e upă accient. Brusc, se sim)i
bucuroasă pentru asta şi recunoscătoare amânurora. ocul ei era alături e prietenii care )ineau la ea.
2tiau că plânsese, ar ei nu"i păsa, şi luă batista mototolită pe care i"o întinse Bonnie şi"şi şterse oc$ii.
<ămaseră toate trei un timp în tăcere, privin cum vântul trece prin şirul e ste7ari e la marginea
cimitirului.
> mi pare rău pentru ce s"a întâmplat, spuse în cele in urmă Bonnie, cu o voce blână. A #ost
groaznic.
> 3ar al oilea nume al tău e /=act, spuse -ereit$. Nu se poate să #i #ost c$iar atât e rău, !lena.
> N"a)i #ost acolo. ;ată cu amintirea, !lena se sim)i in nou cuprinsă e un val e călură. C$iar
a #ost groaznic. Dar nu"mi mai pasă, aăugă ea pe un ton plat, cu un aer s#iător. Am terminat cu el.
Nu"l mai vreau.
> !lena?
> Nu, Bonnie. ! limpee că se cree mult prea bun pentru% pentru americani. Aşa că n"are ecât
să"şi ia oc$elarii ăia e #i)e şi%
Celelalte #ete pu#niră în râs. !lena îşi şterse nasul şi clătină in cap.
> Aşaar, îi spuse ea lui Bonnie, sc$imbân $otărâtă subiectul, cel pu)in =anner părea azi mai
bineispus.
Bonnie îşi luă un aer e martir.
> 2tii că m"a #or)at să accept să #iu prima care îşi )ine comunicarea orală5 Dar nu"mi pasă, am e
gân să vorbesc espre ruizi, şi%
> Despre ce5
> Druuuuizi. =ipii ăia bătrâni şi ciua)i care au construit +tone$enge şi au #ăcut tot #elul e magii
în Anglia antică. !u sunt urmaşa lor, şi e aceea sunt un meium bun.
-ereit$ pu#ni ispre)uitoare, ar !lena se încruntă la #irul e iarbă pe care îl răsucea între egete.
> Bonnie, c$iar ai văzut ceva în palma mea ieri5 întrebă brusc.
Bonnie ezită.
> Nu ştiu, spuse în cele in urmă. !u% am crezut că vă. Dar uneori imagina)ia mea o ia razna.
> A ştiut că eşti aici, spuse pe neaşteptate -ereit$. !u mă gânisem să te căutăm la ca#enea, ar
Bonnie a spus /! la cimitir.
> Aşa am zis5 Bonnie părea uşor surprinsă, ar impresionată. !i bine, şi c$iar eşti aici. Bunica
mea in !inburg$ e clarvăzătoare, şi la #el sunt şi eu. ntoteauna sare la a oua genera)ie.
> 2i eşti urmaşa ruizilor, spuse -ereit$ solemn.
> 0ăi, e aevărat? n +co)ia se păstrează vec$ile trai)ii. Nici n"a)i cree unele in lucrurile pe care
le #ace bunica mea. Are un anume #el e a a#la cu cine o să te mări)i şi cân o să mori. -i"a spus că eu
o să mor repee.
> Bonnie?
> +erios. ; să #iu tânără şi #rumoasă în sicriul meu. Nu cree)i că e ceva romantic5
> Nu, nu cre. Cre că e ceva scârbos, spuse !lena.
@mbrele se lungiseră, iar vântul evenise mai rece.
> Deci cu cine o să te mări)i, Bonnie5 întrebă repee -ereit$.
> Nu ştiu. Bunica mi"a spus ritualul e a#lare, ar nu l"am încercat nicioată. !vient E Bonnie luă
o poză so#isticată E trebuie să #ie scanalos e bogat şi absolut superb. Ca străinul nostru întunecat, e
pilă. -ai ales acă nimeni altcineva nu"l vrea. Aruncă o privire mali)ioasă către !lena. !lena re#uză să
caă în capcană.
> Ce zici e =Mler +malloo5 întrebă ea cu inocen)ă. =atăl lui cu siguran)ă e su#icient e bogat.
> 3ar el nu arată eloc rău, aprobă solemnă -ereit$. Asta, evient, acă iubeşti animalele. =o)i
in)ii ăia mari şi albi%
*etele se uitară una la alta şi apoi izbucniră în acelaşi timp în râs. Bonnie aruncă o mână e iarbă în
-ereit$, care o înepărtă e pe ea şi azvârli înapoi o păpăie. a un moment at, în timpul 7ocului,
!lena îşi ău seama că totul are să #ie bine. !ra in nou ea însăşi, nu mai era pierută, nu mai era o
străină, ci !lena 9ilbert, regina liceului /<obert !. ee. şi trase in păr panglica e culoarea caisei şi"
şi scutură părul, lăsânu"l să"i caă liber pe lângă obra7i.
> Am ecis espre ce să #ie comunicarea mea orală, spuse ea, privin"o cu oc$ii îngusta)i pe
Bonnie cum îşi trece egetele printre bucle.
> Despre ce5 întrebă -ereit$.
!lena îşi riică bărbia pentru a se uita la cerul roşu şi purpuriu e easupra colinei. <espiră aânc,
gânitoare, şi lăsă suspansul să crească pentru o clipă. Apoi spuse pe un ton etaşat
> <enaşterea italiană.
Bonnie şi -ereit$ se $olbară la ea, apoi se uitară una la alta şi izbucniră in nou în $o$ote e râs.
> A$a, spuse -ereit$ cân se potoliră. Deci tigrul s"a întors?
!lena îi aruncă un rân7et e #iară. ncreerea în sine, care pentru scurt timp păruse să ispară,
revenise. 2i eşi nu în)elegea prea bine e ce, ştia un lucru nu avea e gân să"l lase pe +te#an
+alvatore să scape.
> Bun, spuse ea scurt. Acum, asculta)i"mă bine. Nimeni nu trebuie să ştie asta, alt#el o să #iu
bat7ocura întregii şcoli. 3ar Caroline se"aga)ă e orice #ir e a)ă ca să mă #acă să par riicolă. Dar îl
vreau, şi o să #ie al meu. ncă nu ştiu cum, ar o să #ie. ;ricum, până ce am un plan bine conturat, o să
ne purtăm #oarte rece cu el.
> ; să ne purtăm5
> Da, o să ne. Nu po)i să"l ai tu, Bonnie: e al meu. 2i trebuie să pot avea încreere eplină în tine.
> +ta)i pu)in, zise -ereit$, cu o strălucire în oc$i. şi es#ăcu broşa cu cloisonne prinsă pe bluză
şi, riicânu"şi egetul mare, se în)epă repee, apoi spuse Bonnie, ă"mi mâna.
> De ce5 întrebă Bonnie, privin cu suspiciune broşa.
> 0entru că vreau să te iau e nevastă. =u e ce crezi, eşteapto5
> Dar% ar% ;$, bine. Au?
> Acum tu, !lena. -ereit$ în)epă iute egetul mare al !lenei, şi apoi stoarse un strop e sânge.
> Acum, continuă ea, uitânu"se la cele ouă #ete cu oc$ii ei negri strălucitori, o să ne unim cu
toatele egetele mari şi o să 7urăm. -ai ales tu, Bonnie. Jură să păstrezi secretul şi să #aci orice ne cere
!lena în legătură cu +te#an.
> Ascultă, 7urământul întărit cu sânge e periculos, protestă #oarte serioasă Bonnie. nseamnă că
trebuie să")i )ii 7urământul ini#erent ce se întâmplă, ini#erent ce, -ereit$.
> 2tiu, răspunse -ereit$ încruntată. De"asta î)i spun să o #aci. N"am uitat ce s"a întâmplat cu
-ic$ael -artin.
Bonnie #ăcu o grimasă.
> Asta a #ost cu ani în urmă, şi oricum ne"am espăr)it imeiat şi% ;$, #oarte bine. ; să 7ur.
nc$ise oc$ii şi rosti Jur să păstrez secretul şi să #ac orice vrea !lena în legătură cu +te#an.
-ereit$ repetă 7urământul. 3ar !lena, privin lung la umbrele pale ale egetelor lor unite în
amurgul care se lăsa, respiră aânc şi şopti
> 3ar eu 7ur să nu mă liniştesc până cân nu va #i al meu.
; pală e vânt rece străbătu cimitirul, răs#irân părul #etelor şi trimi)ân la pământ #runze uscate.
Bonnie icni scurt şi se ău înapoi, şi toate trei se uitară în 7urul lor, apoi c$icotiră nervoase.
> +"a întunecat, remarcă !lena, surprinsă.
> -ai bine am porni"o spre casă, spuse -ereit$, riicânu"se şi prinzânu"şi la loc broşa.
Bonnie se riică şi ea, băgânu"şi în gură vâr#ul egetului mare.
> a reveere, spuse !lena încet, uitânu"se la piatra e mormânt.
*loarea purpurie era o pată neclară pe pământ. !lena riică e lângă #loare panglica e culoarea
caisei, se întoarse şi ău in cap către Bonnie şi -ereit$.
> Gai să mergem, spuse.
ncet, urcară in nou ealul către biserica în ruine. Jurământul rostit cu sânge le ăuse o senza)ie
e solemnitate şi Bonnie se în#ioră cân trecură pe lângă biserică. +oarele coborâse incolo e eal şi
aerul se răcise brusc, iar vântul se stârnise. *iecare pală e vânt #ăcea iarba să şoptească şi ste7arii
bătrâni să #oşnească in #runze.
> Am îng$e)at, spuse !lena, oprinu"se pentru o clipă în #a)a găurii negre care #usese oinioară
uşa bisericii şi privin în 7os către peisa7ul care se es#ăşura în valea e inaintea lor.
una nu răsărise încă, şi abia putea esluşi vec$iul cimitir şi 0oul OicFerM incolo e el. ec$iul
cimitir era acolo in vremea <ăzboiului Civil şi pe multe lespezi e mormânt erau înscrise nume e
sola)i. Avea un aspect sălbatic: muri şi bălării înalte creşteau pe morminte, iar ieera se întinea peste
granitul s#ărâmat e timp. !lenei nu"i plăcuse nicioată locul acela.
> Arată alt#el, nu5 reau să spun, în întuneric, zise ea cu o voce tremurată.
Nu ştia cum să spună ceea ce gânea, că acela nu era un loc pentru cei vii.
> Am putea să o luăm pe rumul mai lung, spuse -ereit$. Dar asta ar însemna ouăzeci e
minute în plus e mers.
> 0e mine nu mă eran7ează să o luăm pe aici, spuse Bonnie, îng$i)in noul care i se pusese în
gât. ntoteauna am zis că vreau să #iu îngropată acolo, în cimitirul vec$i.
> Nu vrei să termini cu povestea asta cu îngropatul5 se răsti la ea !lena, şi o porni în 7osul colinei.
Dar cu cât înainta pe cărarea îngustă, cu atât mai pu)in se sim)ea în largul ei. ncetini pasul şi
aşteptă ca Bonnie şi -ereit$ să o a7ungă in urmă. Cân se apropiară e prima lespee, inima începu
să"i bată mai repee. ncercă să o ignore, ar sim)i cum pielea i se #urnică e teamă şi perişorii #ini e
pe bra)e i se riică. ntre ouă ra#ale e vânt, #iecare sunet părea ampli#icat într"un #el înspăimântător,
iar zgomotul paşilor pe poteca acoperită cu #runze era asurzitor.
Acum, biserica în ruine era o siluetă neagră în spatele lor. Cărarea îngustă trecea printre lespezi e
mormânt acoperite e muşc$i, multe intre ele mai înalte ecât -ereit$. +u#icient e mari pentru ca
cineva să se poată ascune înărătul lor, îşi spuse !lena neliniştită. @nele intre morminte erau ele
însele tulburătoare, ca e pilă cel cu îngeraşul care arăta ca un bebeluş aevărat, numai că îi căzuse
capul şi aceasta #usese aşezat cu gri7ă lângă corpul lui. ;c$ii mari e granit ai capului erau goi. !lena
nu"şi putea lua oc$ii e la el şi inima începu să"i bată şi mai tare.
> De ce ne"am oprit5 spuse -ereit$.
> !u% îmi pare rău, murmură !lena, ar cân se #or)ă să se întoarcă rămase imeiat nemişcată.
Bonnie5 spuse. Bonnie, ce s"a întâmplat5
Bonnie stătea cu privirea a)intită în cimitir, cu gura întreesc$isă, cu oc$ii la #el e mari şi e goi ca
şi cei ai îngerului e piatră. !lena sim)i cum teama îi strânge stomacul.
> Bonnie, termină. =ermină? Nu e nimic amuzant. Bonnie nu răspunse nimic.
> Bonnie? spuse -ereit$.
!a şi !lena se uitară una la alta şi eoată !lena ştiu că trebuia să plece e acolo. +e întoarse şi vru
să pornească mai eparte pe cărare în 7os, ar o voce ciuată vorbi în spatele ei, şi ea se răsuci cu o
mişcare bruscă.
> !lena, spuse vocea.
Nu era vocea lui Bonnie, ar venea in gura lui Bonnie. 0aliă în întuneric, Bonnie continua să
privească în cimitir. C$ipul ei era total lipsit e epresie.
> !lena, spuse in nou vocea, şi aăugă, pe cân capul lui Bonnie se întoarse către ea Cineva te
aşteaptă acolo.
!lena îşi pieru luciitatea pentru următoarele câteva minute. Ceva păru să se mişte printre #ormele
întunecate şi cocoşate ale lespezilor e mormânt, răsucinu"se şi riicânu"se între ele. !lena )ipă, şi
-ereit$ începu şi ea să )ipe, apoi o luară amânouă la #ugă, iar Bonnie alerga cu ele, )ipân şi ea cât o
)inea gura.
!lena alerga pe cărarea îngustă, împieicânu"se e pietre şi e pâlcuri e răăcini e iarbă. Bonnie
se c$inuia să respire în spatele ei, iar -ereit$, cea calmă şi cinică, gâ#âia isperată. +e auzi un #oşnet
puternic şi un )ipăt strient într"un ste7ar easupra lor şi !lena escoperi că putea alerga încă şi mai
repee.
> ! ceva în spatele nostru, strigă ascu)it Bonnie. ;$, Doamne, ce se"ntâmplă5
> -ergi spre po, gâ#âi !lena, în ciua arsurii in plămâni. Nu ştia e ce, ar sim)ea că trebuiau
să a7ungă până acolo. Nu te opri, Bonnie? Nu te uita în spate? ; apucă pe cealaltă #ată e mânecă şi o
trase upă ea.
> Nu pot să a7ung acolo, scânci Bonnie, prinzânu"se cu mâna e coaste, încetinin pasul.
> Ba po)i, mârâi !lena, apucân"o in nou e mânecă şi silin"o să alerge mai eparte. Gaie.
Gaie?
ăzu lucirea argintie a apei în #a)a lor. 2i iată şi luminişul intre ste7ari, şi poul e incolo e el.
0icioarele îi tremurau şi răsu#la şuierat, ar !lena se străuia să nu rămână în urmă. Acum veea
scânurile e lemn ale poului. 0oul era la şase metri e ele, la trei, la un metru.
> Am reuşit, spuse gâ#âin -ereit$, călcân apăsat pe lemnul poului.
> Nu te opri? -ergi până în capătul celălalt? 0oul scâr)âi cân ele alergară pe el clătinânu"se,
ecoul paşilor lor pierzânu"se peste apă. Cân sări pe pământul e pe celălalt mal, !lena ău în s#ârşit
rumul mânecii lui Bonnie şi le îngăui picioarelor sale să se oprească, împieicat.
-ereit$ era aplecată în #a)ă, cu mâinile pe coapse, răsu#lân aânc. Bonnie plângea.
> Ce"a #ost asta5 ;$, ce"a #ost5 spuse ea. -ai vine upă noi5
> Creeam că tu eşti eperta, spuse -ereit$ cu vocea tremurată. 0entru numele lui Dumnezeu,
!lena, $ai să plecăm e aici.
> Nu, acum e în regulă, şopti !lena.
Avea lacrimi în oc$i şi tremura toată, ar răsu#larea #ierbinte pe care o sim)ise în cea#ă ispăruse.
<ămăsese incolo e râu, ale cărui ape se învolburau întunecate.
> Nu ne poate urma aici, spuse ea.
-ereit$ se $olbă la ea, apoi la celălalt mal, cu ste7arii lui eşi, apoi la Bonnie. şi umezi buzele şi
râse scurt.
> +igur. Nu poate veni upă noi. Dar $ai totuşi să mergem acasă, ce zice)i5 Doar acă n"ave)i c$e#
să petrece)i noaptea aici.
@n sentiment neesluşit o străbătu pe !lena, în#iorân"o.
> Nu noaptea asta, mersi, spuse ea. ; cuprinse cu un bra) pe Bonnie, care încă mai #ornăia. !"n
regulă, Bonnie. Acum suntem în siguran)ă. Gaie.
-ereit$ se uită in nou pe malul celălalt al râului.
> 2tii, nu vă absolut nimic acolo, spuse ea cu o voce mai calmă acum. 0oate că e #apt nici nu
era ceva în spatele nostru, poate că oar ne"am panicat singure şi ne"am speriat egeaba. Cu pu)in
a7utor in partea preotesei ruie e aici.
0orniră mai eparte, stân #oarte aproape una e alta pe cărare, iar !lena nu spuse nimic. Dar era
intrigată. *oarte intrigată.
Capitolul &
una plină strălucea eact easupra capului său cân +te#an se întoarse la pensiune. !ra ame)it,
aproape se clătina, in cauza oboselii şi a cantită)ii prea mari e sânge pe care o îng$i)ise. =recuse
multă vreme e cân nu se mai g$i#tuise aşa. Dar izbucnirea 0uterii sălbatice e lângă cimitir îl
prinsese în vârte7ul ei, istrugânu"i controlul e7a slăbit. =ot nu ştia prea bine e une venise 0uterea
asta. +tătuse şi le privise pe #etele muritoare in ascunzătoarea lui in umbre, cân 0uterea izbucnise
in spatele lui, alungânu"le. !l oscilase între teama că ele ar putea căea în râu şi orin)a e a cerceta
această 0utere, pentru a"i escoperi sursa. n #inal, o urmase pe ea, căci nu voise să rişte să i se întâmple
ceva.
Ceva negru zburase către păure cân #etele a7unseseră în siguran)ă pe po, ar nici măcar
sim)urile e noapte ale lui +te#an nu reuşiseră să esluşească ce era. 0rivise cum ea şi celelalte ouă
porniseră în irec)ia oraşului, apoi se întorsese în cimitir.
!ra gol acum, cură)at e ceea ce #usese acolo. 0e pământ se a#la o #âşie îngustă e mătase care unui
oc$i obişnuit ar #i părut cenuşie în întuneric. Dar el îi văzu aevărata culoare, şi cân o strânse între
egete şi o riică încet la buze, sim)i par#umul părului ei.
Amintirile îl copleşiră. *usese su#icient e rău cân nu o putea veea, pentru că strălucirea rece a
min)ii ei oar îl a)â)a la marginea conştiin)ei lui. Dar să se a#le în aceeaşi încăpere cu ea la şcoală, să"i
simtă prezen)a în spatele lui, să simtă par#umul ame)itor al pielii ei plutin în 7urul lui, asta era mai
mult ecât putea suporta.
Auzise #iecare răsu#lare uşoară a ei, îi sim)ise călura raiinu"i în spate, percepuse #iecare
zvâcnire a pulsului ei ulce. 2i în cele in urmă, spre groaza lui, cease. imba lui i se plimbase peste
canini, bucurânu"se e plăcerea ureroasă care creştea acolo, încura7ân"o c$iar. i aspirase par#umul
în mo eliberat în nări, şi îngăuise viziunilor să prină contur, imaginânu"şi totul. Cât e moale va
#i gâtul ei, şi cum buzele lui se vor lipi e el la #el e moi, epunân sărutări micu)e ici şi colo, până ce
a7ungea la aâncitura ulce a grumazului. Cum îşi va cuibări acolo #a)a, în locul în care inima ei se
simte bătân atât e puternic sub pielea elicată. 2i cum în cele in urmă buzele lui se vor es#ace, vor
ezgoli in)ii acum ascu)i)i ca nişte mici pumnale, şi%
Nu. +e smulse in transă cu o tresărire, cu propriul puls bătân sălbatic, cu tot trupul tremurânu"i.
;ra se terminase, în 7urul lui toată lumea se agita, şi tot ce spera era ca nimeni să nu"l privească prea
atent.
Cân ea îi vorbise, nu reuşise să creaă că trebuia să stea #a)ă în #a)ă cu ea, în timp ce venele îi
areau şi sim)ea o urere puternică în mailar. 0entru o clipă se temuse că nu va reuşi să se controleze,
că o va apuca e umeri şi îşi va potoli #oamea c$iar acolo, în #a)a tuturor. Nici nu ştia cum reuşise să
plece, oar că ceva mai târziu îşi canaliza energia în nişte eerci)ii #izice grele, vag conştient că nu
trebuie să #olosească 0uterile. Nu conta: c$iar şi #ără ele era in toate punctele e veere superior
băie)ilor muritori care se în#runtau cu el pe terenul e #otbal. eerea îi era mai ascu)ită, re#leele mai
rapie, muşc$ii mai puternici. Curân, o mână îl bătuse pe spate şi auzise vocea lui -att în urec$i
> *elicitări? Bine ai venit în ec$ipă?
0rivin acel c$ip onest şi zâmbitor, +te#an #usese copleşit e ruşine. Dacă ai ştii ce sunt, nu mi"ai
mai zâmbi, îşi spusese el mo$orât. Am câştigat competi)ia asta a ta prin înşelăciune. 3ar #ata pe care o
iubeşti E căci o iubeşti, nu"i aşa5 E e acum în gânurile mele.
2i în acea upă"amiază rămăsese în gânurile lui, cu toate e#orturile sale e a o înepărta. <ătăcise
prin cimitir orbeşte, alungat in păure e o #or)ă pe care nu o în)elesese. ;ată a7uns acolo, o privise,
luptânu"se cu sine, luptân împotriva orin)ei, până cân apari)ia 0uterii le #ăcuse pe ea şi prietenele
ei să o ia la #ugă e acolo. 2i apoi el se întorsese acasă E ar numai upă ce se $rănise. După ce"şi
pieruse controlul.
Nu"şi amintea eact cum se întâmplase, cum îngăuise să se întâmple. Acea izbucnire a 0uterii
eclanşase totul, trezin în el lucruri care ar #i trebuit lăsate să oarmă. Nevoia e a vâna. Dorin)a e
urmărire, e a sim)i mirosul #ricii şi trium#ul sălbatic al ucierii. =recuseră ani E secole E e cân nu
mai sim)ise orin)a asta cu o asemenea #or)ă.
enele începuseră să"i ară ca #ocul. 2i toate gânurile lui căpătaseră culoarea roşie nu se putea
gâni la nimic altceva, oar la gustul #ierbinte, e aramă, al sângelui, la vibra)ia lui primitivă.
Cu acele senza)ii încă în trup, #ăcuse câ)iva paşi în urma #etelor. !ra mai bine să nu gânească ce s"
ar #i putut întâmpla acă nu l"ar #i mirosit pe bătrân. Dar cân a7unse la capătul poului, nările lui se
um#lară eoată, sim)in mirosul istinct, pătrunzător, e carne omenească.
+ânge omenesc. !liirul suprem, vinul interzis. -ai ame)itor ecât orice băutură, esen)a plină e
#or)ă a vie)ii înseşi. 3ar el obosise să se mai împotrivească orin)ei.
*usese o mişcare pe mal, sub po, cân o grămaă e zren)e se agită. n clipa următoare, +te#an
aterizase plin e gra)ie, asemeni unei pisici, lângă ea. ntinse mâna şi trase eoparte zren)ele,
escoperin un c$ip zbârcit pe un gât s#ri7it. Din)ii lui +te#an se ezgoliră.
2i apoi nu se mai auzi ecât zgomotul sângelui supt.
Acum, pe cân urca împleticit pe scara pensiunii, încercă să nu se gânească la asta, şi să nu se
gânească la ea E la #ata care îl ispitea cu călura ei, cu via)a ei. !a #usese cea pe care o orise el e
#apt, ar trebuia să pună punct aici, trebuia să"şi înăbuşe ast#el e gânuri e"acum înainte. 0entru
binele lui, şi pentru binele ei. !l era cel mai cumplit coşmar al ei evenit realitate, iar ea nici măcar nu
ştia asta.
> Cine"i acolo5 =u eşti, băiete5 strigă ascu)it o voce gâ#âită.
; uşă se esc$ise la eta7 şi apăru un cap cenuşiu.
> Da, signora E oamnă *loers. mi pare rău acă v"am eran7at.
> A$, e nevoie e mai mult ecât o poea care scâr)âie ca să mă eran7eze. Ai încuiat uşa upă
tine5
> Da, signora. +unte)i% în siguran)ă.
> Da, asta e. =rebuie să #im în siguran)ă aici. Nu po)i să ştii nicioată ce se a#lă în păurile alea
e"acolo, nu5
+te#an se uită repee la #a)a micu)ă şi zâmbitoare încon7urată e şuvi)e e păr cărunt, la oc$ii vioi şi
strălucitori. Ascuneau oare un secret5
> Noapte bună, signora.
> Noapte bună, băiete.
2i înc$ise uşa.
A7uns în camera lui, +te#an se întinse pe pat şi rămase uitânu"se la tavanul 7os, înclinat.
De obicei, noaptea nu se sim)ea în largul lui ormin: nu era perioaa lui obişnuită e somn. Dar în
noaptea asta era obosit. Avea nevoie e atâta energie ca să în#runte lumina soarelui, iar cina
îmbelşugată nu #ăcea ecât să"i mărească letargia. Curân, eşi oc$ii nu i se înc$iseră, nu mai văzu
tavanul văruit e easupra lui.
0rin minte i se perinară #ragmente e amintiri. Lat$erine, atât e #rumoasă în seara aceea lângă
#ântână, cu părul ei auriu argintat e ună. Cât e mânru #usese să stea lângă ea, sa #ie cel căruia îi
împărtăşeşte secretul ei%
/Dar nu po)i să ieşi nicioată în lumina soarelui5
/Ba a, pot, atâta vreme cât port asta. <iică o mână mică şi albă, şi o rază e ună ansă pe
inelul cu lapislazuli. /Dar soarele mă oboseşte atât e mult. N"am #ost nicioată prea puternică.
+te#an o privi, se uită la trăsăturile ei elicate şi la trupul sub)ire. !ra aproape la #el e imaterială ca
şi vata e sticlă. Nu, nu #usese nicioată puternică.
/0e cân eram copil mă îmbolnăveam #oarte es, spuse ea încet, cu oc$ii pe 7ocul apei in
#ântână. /@ltima ată, octorul a spus în cele in urmă că o să mor. -i"auc aminte că tata a plâns, şi
mi"auc aminte cum zăceam în patul meu, prea slăbită ca să mă mai mişc. *iecare răsu#lare era un e#ort
mult prea mare. !ram atât e tristă că părăseam lumea, şi mi"era #rig, atât e #rig.
+e în#iora, şi apoi zâmbi.
/Dar ce s"a întâmplat5
/-"am trezit în crucea nop)ii şi am văzut"o pe 9uren, servitoarea mea, lângă pat. 2i apoi s"a at
eoparte şi am văzut bărbatul pe care îl ausese. -i s"a #ăcut #rică. Numele lui era Llaus, şi auzisem
oamenii in sat spunân că era rău. 3"am strigat lui 9uren să mă salveze, ar ea oar a rămas acolo,
privin. Cân el şi"a apropiat gura e gâtul meu, am crezut că vrea să mă omoare.
Lat$erine se opri. +te#an se $olba la ea, oripilat şi cuprins e milă, şi ea îi zâmbi pentru a"l linişti.
/De #apt, nici n"a #ost aşa e îngrozitor, spuse. /a început am sim)it o mică urere, ar a trecut
repee. 2i apoi senza)ia a #ost c$iar plăcută. Cân mi"a at să beau in sângele lui, m"am sim)it mai
puternică ecât #usesem în ultimele luni. 2i apoi am aşteptat împreună până în zori. Cân a venit
octorul, nu i"a venit să creaă că puteam să mă riic în capul oaselor şi să vorbesc. =ata a spus că era o
minune şi a plâns in nou, e ata asta e #ericire. +e întunecă la #a)ă. /Curân va trebui să"l părăsesc
pe tata. ntr"o bună zi o să"şi ea seama că e la boala aceea eu n"am mai îmbătrânit eloc.
/2i n"ai să îmbătrâneşti nicioată5
/Nu. Asta e minunea, +te#an? <iică privirea către el, cu o bucurie e copil. /; să #iu e"a pururi
tânără, şi n"o să mor nicioată? 0o)i să")i înc$ipui5
!l nu şi"o putea imagina alt#el ecât era acum #ermecătoare, inocentă, per#ectă.
/Dar nu )i s"a părut înspăimântător la început5
/a început, pu)in. Dar 9uren mi"a arătat ce să #ac. !a a #ost cea care mi"a spus să cer să mi se
#acă inelul ăsta, cu o piatră care să mă apere e lumina soarelui. Câtă vreme am stat în pat, mi"a aus să
beau lapte #ierbinte amestecat cu vin şi miroenii. -ai târziu, mi"a aus animale mici pe care #iul ei le
prinea în cursă.
/Nu% oameni5
Lat$erine râse in nou.
/+igur că nu. 0ot să iau tot ce îmi trebuie într"o noapte e la un porumbel. 9uren zice că acă
vreau să #iu puternică trebuie să beau sânge e om, căci esen)a vie)ii oamenilor este cea mai puternică.
2i Llaus mă tot înemna, voia să sc$imbe in nou sânge cu mine. Dar i"am spus lui 9uren că nu vreau
putere. Cât espre Llaus%
+e opri şi"şi lăsă oc$ii în 7os, şi genele ei grele îi umbriră obra7ii. ocea abia i se auzea cân
continuă
/Nu cre că e ceva ce se poate #ace #ără c$ibzuin)ă. ; să beau sânge e om oar atunci cân îmi
voi #i găsit tovarăşul e via)ă, cel care va #i alături e mine pentru o veşnicie.
2i riică o privire serioasă către el.
+te#an îi zâmbi, sim)inu"se ame)it şi ne mai încăpânu"şi în piele e mânrie. Abia îşi putea
stăpâni #ericirea pe care o sim)ea în acea clipă.
Dar asta #usese înainte ca #ratele său Damon să se întoarcă e la universitate, înainte ca Damon să
revină acasă şi să vaă oc$ii albaştri e nestemată ai lui Lat$erine.
0e patul lui in camera cu lucarnă, +te#an gemu. Apoi întunericul îl trase mai în aâncul lui şi noi
imagini începură să i se ivească înaintea oc$ilor.
!rau #ragmente răzle)e in trecut care nu #ormau o secven)ă legată. e veea ca pe nişte scene
luminate scurt e izbucniri e #ulger. C$ipul #ratelui său, sc$imonosit într"o mască e #urie
neomenească. ;c$ii albaştri ai lui Lat$erine strălucin şi 7ucânu"i în cap pe cân se rotea într"o
piruetă în noua ei roc$ie albă. +clipirea albă in spatele unui lămâi. ăzu in nou c$ipul lui Damon,
ar e ata asta #ratele lui râea sălbatic. Continua să râă, un sunet asemenea scrâşnetului e sticlă
spartă. 3ar lămâiul era mai aproape acum%
/Damon% Lat$erine% nu?
+tătea în capul oaselor în pat, încorat.
şi trecu mâinile tremurătoare prin păr şi încercă să respire mai încet.
@n vis îngrozitor. =recuse multă vreme e cân nu mai #usese torturat e asemenea vise: multă
vreme c$iar e cân nu mai visase ceva. <evăzu în minte, iar şi iar, ultimele secune ale visului, şi in
nou îi apăru lămâiul şi auzi in nou râsul #ratelui său.
i răsuna în minte mult prea limpee. Brusc, #ără să #ie conştient e $otărârea e a se mişca, +te#an
se trezi lângă #ereastra esc$isă. +im)i aerul nop)ii rece pe obra7i, pe cân se uita în întunericul argintat
e ună. /Damon5
=rimise gânul într"o izbucnire e 0utere, în căutarea unui răspuns. Apoi rămase total nemişcat,
ascultân cu toate sim)urile încorate.
Nu sim)ea nimic, nici un tremur e aer rept răspuns. Aproape, o perec$e e păsări e noapte se
riică în zbor. n oraş, multe min)i ormeau: în păure, animalele nocturne îşi veeau e treburile lor
tainice.
;#tă şi se întoarse în cameră. 0oate că se înşelase cu râsul acela: poate că se înşelase c$iar şi cu
amenin)area in cimitir. *ell6s C$urc$ se cu#unase în tăcere şi linişte, şi acelaşi lucru trebuia să"l #acă
şi el. Avea nevoie e somn.
;c$ii lui *rances areau şi obra7ii ei erau roşii cân se apropie e masa celor trei #ete.
> ;$, !lena, trebuie să auzi asta?
!lena îi zâmbi, politicos ar nu #oarte prietenos. *rances îşi lăsă în 7os capul cu păr castaniu.
> reau să spun% pot să stau cu voi5 =ocmai am auzit o c$estie absolut increibilă espre +te#an.
> +tai 7os, spuse amabilă !lena. Dar, aăugă ea, ungânu"şi cu unt o c$i#lă, e #apt vestea nu prea
ne interesează.
> Nu prea%5 *rances se $olbă la ea, uimită. Apoi se uită pe rân la -ereit$ şi Bonnie. Cre că
glumi)i, nu5
> Deloc, spuse -ereit$, în#igânu"şi #urculi)a într"o păstaie e #asole şi privin"o gânitoare.
Astăzi avem alte lucruri la care să ne gânim.
> !act, spuse Bonnie, upă o scurtă tresărire. 2tii, +te#an e7a nu mai e o noutate. 0asse?
+e aplecă şi"şi #recă glezna.
*rances se uită rugătoare la !lena.
> Dar creeam că voiai să ştii totul espre el.
> +implă curiozitate, spuse !lena. n e#initiv, e străin e oraş şi voiam să"i urez bun"venit în
*ell6s C$urc$. Dar, esigur, trebuie să"i #iu loială lui Jean"Claue.
> Jean"Claue5
> Jean"Claue, spuse -ereit$, riicânu"şi sprâncenele şi o#tân.
> Jean"Claue, rosti, ca un ecou, şi Bonnie pe un ton vag.
Cu un gest elicat, cu ouă egete, !lena scoase in rucsacul ei o #otogra#ie.
> Aici e în #a)a căsu)ei une am stat. C$iar upă ce mi"a cules o #loare şi mi"a spus% ei E zâmbi
ea misterios E n"ar trebui să o repet.
*rances se uita lung la #otogra#ie. n ea era un tânăr bronzat, #ără cămaşă, stân în #a)a unui
$ibiscus şi zâmbin timi.
> ! mai mare, nu5 spuse *rances cu respect.
> Douăzeci şi unu. +igur E !lena se uită peste umărul ei E mătuşa mea n"ar accepta nicioată, aşa
că nu"i spunem nimic până nu termin eu şcoala. =rebuie să ne scriem în secret.
> Ce romantic, eclamă *rances. N"o să scot o vorbă, promit. Dar +te#an%
!lena îi aruncă un zâmbet plin e superioritate.
> Dacă, spuse ea, e să mănânc ca pe continent, pre#er oricân mâncărurile #ran)uzeşti celor
italieneşti. +e întoarse spre -ereit$ Nu5
> -m"$mm. ;ricân.
-ereit$ şi !lena îşi zâmbiră cu subîn)eles, apoi se întoarseră către *rances.
> Nu eşti e acor5
> ;$, a, spuse repee *rances. 2i eu. ;ricân. âmbi şi ea cu în)eles, ău e câteva ori
aprobator in cap, apoi se riică şi plecă.
După ce ispăru, Bonnie spuse pe un ton 7alnic
> Asta o să mă termine, !lena, o să mor acă nu au bâr#a asta.
> ;$, asta era5 0ot să")i spun eu, răspunse calmă !lena. Bonnie, *rances voia să ne povestească
espre zvonul care circulă cum că +te#an +alvatore ia roguri.
> Ce5 Bonnie se $olbă la ea, apoi izbucni în râs. Dar e riicol. Ce tip care ia roguri s"ar îmbrăca
aşa şi ar purta oc$elari negri5 reau să spun că a #ăcut tot ce"a putut ca să atragă aten)ia asupra lui%
ocea i se stinse, şi oc$ii ei căprui se #ăcură mai mari. Apoi continuă
> Dar poate că tocmai e"aia o şi #ace. Cine ar bănui pe cineva care iese aşa e mult în evien)ă5
2i locuieşte singur, şi e grozav e secretos% !lena? 2i acă e aevărat5
> Nu e, spuse -ereit$.
> De une ştii5
> 0entru că e la mine a plecat zvonul. ăzân epresia lui Bonnie, -ereit$ rân7i şi aăugă
!lena mi"a spus s"o #ac.
> ;ooo? Bonnie se uită cu amira)ie la !lena. !şti parşivă. 0ot să spun oamenilor că are o boală în
#ază terminală5
> Nu, nu po)i. Nu vreau să vă o mul)ime e aşa"zise in#irmiere stân la coaă ca să"l )ină e
mână. Dar po)i să le spui tuturor tot ce vrei espre Jean"Claue.
Bonnie luă #otogra#ia e pe masă.
> De #apt, cine e5
> 9răinarul. !ra înnebunit upă $ibiscusul ăsta. 2i e şi însurat, cu oi copii.
> 0ăcat, #ăcu Bonnie, #oarte serioasă. 2i i"ai spus lui *rances să nu vorbească cu nimeni espre
el%
> !act. !lena se uită la ceas. Ceea ce înseamnă că pe la% ei, să zicem ora ouă, ar trebui să ştie
e7a toată şcoala.
După ore, #etele se useră acasă la Bonnie. a uşă le întâmpină un lătrat ascu)it, şi cân Bonnie
esc$ise uşa, un pec$inez #oarte bătrân şi #oarte gras încercă să se strecoare a#ară. Numele lui era
Kangtze şi era atât e răs#ă)at încât nimeni, în a#ară e mama lui Bonnie, nu îl suporta. n trecere, îşi
în#ipse gingiile, ce mai păstrau urme a ceea ce #useseră oată col)i, în glezna !lenei.
ivingul era întunecos şi îng$esuit, cu multă mobilă încărcată şi raperii grele la #erestre. +ora lui
Bonnie, -arM, era acolo, sco)ânu"şi o şapcă e pe părul ei roşu onulat. !ra cu oi ani mai mare ecât
Bonnie şi lucra la clinica in *ell6s C$urc$.
> ;$, Bonnie, spuse ea. -ă bucur că ai a7uns acasă. Bună, !lena, -ereit$.
> Bună, spuseră !lena şi -ereit$.
> Ce"i cu tine5 Ară)i obosită, spuse Bonnie.
-arM îşi puse şapca pe măsu)a e ca#ea. n loc să răspună, întrebă la rânul ei
> Aseară, cân ai venit aşa e supărată, une ziceai că ai #ost cu #etele5
> n% la 0oul OicFerM.
> Aşa m"am gânit şi eu. -arM răsu#lă aânc, apoi spuse Acum, ascultă"mă bine, Bonnie
-cCulloug$. Nicioată să nu te mai uci acolo, şi mai ales nu singură, şi noaptea. Ai în)eles5
> Dar e ce5 întrebă uimită Bonnie.
> 0entru că aseară cineva a #ost atacat acolo, e asta. 2i ştii une a #ost găsit5 0e mal, c$iar sub
0oul OicFerM.
!lena şi -ereit$ o priviră lung, neîncrezătoare, iar Bonnie o apucă strâns pe !lena e bra).
> Cineva a #ost atacat sub po5 întrebă ea. Dar cine a #ost5 Ce s"a"ntâmplat5
> Nu ştiu. Azi"iminea)ă, unul intre muncitorii in cimitir l"a văzut zăcân acolo. !ra un om #ără
aăpost, aşa cre, şi probabil ormea sub po cân a #ost atacat. Dar era pe 7umătate mort cân l"au
aus la spital, şi încă nu şi"a revenit in comă. ! posibil să moară.
!lena îng$i)i greu.
> Cum aică, atacat5
> Aică, spuse -arM #oarte clar, gâtul i"a #ost aproape spintecat. A pierut o cantitate increibilă
e sânge. a început au crezut că a #ost un animal, ar acum octorul oen spune că e vorba e un
om. 3ar poli)ia cree că cine a #ăcut"o se ascune probabil în cimitir. -arM se uită pe rân la #ete, cu
buzele strânse într"o linie $otărâtă. Aşa că acă a)i #ost acolo lângă po E sau în cimitir, !lena 9ilbert E
atunci e posibil ca persoana asta să #i #ost acolo cu voi. A)i priceput5
> Nu e nevoie să ne mai sperii, spuse abia auzit Bonnie. Am priceput, -arM.
> ;L. Bine. @merii lui -arM se relaară şi ea îşi #recă obosită cea#a. =rebuie să mă întin pu)in.
N"am vrut să #iu rea.
2i ieşi in living.
<ămase singure, cele trei #ete se priviră.
> 0utea să #ie una intre noi, spuse încet -ereit$. -ai ales tu, !lena, tu ai #ost acolo singură.
!lena sim)ea cum o #urnică toată pielea, aceeaşi senza)ie groaznică e panică pe care o avusese în
vec$iul cimitir. +im)ea vântul rece şi veea şirurile e lespezi înalte e mormânt în 7urul ei. +trălucirea
soarelui şi liceul /<obert !. ee nu păruseră nicioată atât e eparte.
> Bonnie, spuse ea încet, ai văzut pe cineva acolo5 Asta ai vrut să spui cân ai zis că cineva mă
aşteaptă5
n camera slab luminată, Bonnie o privea #ără să în)eleagă.
> Despre ce vorbeşti5 N"am spus aşa ceva.
> Ba a, ai spus.
> Nu, n"am spus asta.
> Bonnie, spuse -ereit$, te"am auzit amânouă. =e uitai #i la vec$ile morminte, şi pe urmă i"ai
spus !lenei%
> Nu ştiu espre ce vorbi)i voi, şi n"am spus nimic, izbucni Bonnie, cu #a)a sc$imonosită e #urie
şi cu lacrimi în oc$i. Nu vreau să mai vorbesc espre asta.
!lena şi -ereit$ se priviră neputincioase. A#ară, soarele se ascunse upă un nor.
Capitolul S
HS septembrie
Dragă Jurnalule,
mi pare rău că a trecut atâta timp e cân n"am mai scris, şi nu prea pot să")i eplic e ce n"am
#ăcut"o E oar că sunt atât e multe lucruri espre care mi"e #rică să vorbesc, c$iar şi cu tine.
-ai întâi, s"a întâmplat un lucru absolut îngrozitor, în ziua în care Bonnie şi -ereit$ şi cu mine
am #ost la cimitir, un bătrân a #ost atacat acolo, şi aproape omorât. 0oli)ia încă nu l"a găsit pe cel care a
#ăcut"o. ;amenii cre că bătrânul era nebun, pentru că atunci cân şi"a revenit a început să elireze
espre /oc$i în beznă şi ste7ari şi alte lucruri asemănătoare. Dar eu nu am uitat ce ni s"a întâmplat în
seara aceea, şi mă tot gânesc la asta. 2i mă sperie.
=oată lumea a #ost un timp speriată, şi to)i copiii au trebuit să rămână acasă upă ce se întunecă sau
să iasă în grup. Dar au trecut e7a trei săptămâni şi n"au mai eistat atacuri, aşa că agita)ia se potoleşte.
-ătuşa Juit$ zice că trebuie să #i #ost un alt vagabon care a #ăcut"o. =atăl lui =Mler +malloo c$iar a
sugerat că e posibil ca bătrânul s"o #i #ăcut c$iar el E eşi tare aş vrea eu să vă cum se poate muşca
cineva singur e gât.
Dar ceea ce mi"a ocupat aproape tot timpul a #ost 0lanul B. Deocamată merge bine. Am primit
câteva scrisori şi un buc$et e trana#iri roşii e la /Jean"Claue unc$iul lui -ereit$ are o #lorărieP,
şi toată lumea pare să #i uitat că m"a interesat vreoată +te#an. Aşa că pozi)ia mea socială e sigură. Nici
măcar Caroline nu mi"a mai creat probleme.
De #apt, nu ştiu ce #ace în prezent Caroline, ar nici nu"mi pasă. N"o mai vă eloc la prânz sau
upă ore: pare să se #i înepărtat cu totul e vec$ea ei gaşcă.
Dar în momentul acesta nu"mi pasă ecât e un singur lucru. +te#an.
Nici măcar Bonnie şi -ereit$ nu"şi au seama cât e important e el pentru mine. -ă tem să le
spun mă tem că or să mă creaă nebună. n şcoală port o mască, par calmă şi în eplin control, ar
înăuntru E ei bine, cu #iecare zi care trece e tot mai râu.
-ătuşa Juit$ a început să"şi #acă gri7i pentru mine. +pune că mănânc mult prea pu)in, şi are
reptate. +e pare că nu mă mai pot concentra la ore, şi nici măcar la ceva amuzant cum ar #i aunarea
e #onuri cu Casa Bântuită. Nu mă pot concentra ecât la el. 2i nici nu în)eleg e ce.
!l n"a mai vorbit cu mine in upă"amiaza aia oribilă. Dar o să")i spun ceva ciuat. +ăptămâna
trecută, la ora e istorie, am riicat privirea şi l"am surprins uitânu"se la mine. +tătea la istan)ă e
câteva bănci, şi era întors într"o parte în banca lui şi mă privea. 0entru o clipă m"am sim)it e"a reptul
speriată şi inima a început să"mi bată cu putere, şi am stat şi ne"am privit un timp E pe urmă el şi"a
întors oc$ii. Dar e atunci asta s"a mai întâmplat e ouă ori, şi e #iecare ată i"am sim)it privirea
înainte să vă că se uită. 8sta e aevărul aevărat. 2tiu că nu e oar imagina)ia mea.
Nu seamănă cu nici un băiat pe care l"am cunoscut până acum.
0are atât e izolat, atât e singuratic. A creat estul e multă senza)ie în ec$ipa e #otbal, ar nu stă
cu nici unul intre băie)i, poate oar cu -att. -att este singurul cu care vorbeşte. Nu umblă nici cu
#etele: asta vă c$iar eu, aşa că poate zvonurile espre roguri sunt e #olos. Dar mai egrabă pare să
evite el oamenii ecât îl evită oamenii pe el. Dispare între ore şi upă antrenamentele e #otbal, şi nu l"
am văzut nici măcar o ată la cantină. Nu a invitat nicioată pe nimeni în camera lui e la pensiune. Nu
vine nicioată upă şcoală la ca#enea.
2i atunci, cum să"l #ac să vină într"un loc une să nu mai poată #ugi e mine5 Asta e marea
problemă cu 0lanul B. Bonnie zice /Ce"ar #i să te prină cu el o #urtună, şi să trebuiască să vă lipi)i
unul e altul ca să vă încălzi)i5 3ar -ereit$ sugerase că motorul maşinii mele s"ar putea opri intr"
oată în #a)a pensiunii lui. Dar nici una intre ieile astea nu e practică, şi simt că înnebunesc încercân
să găsesc ceva mai bun.
n #iecare zi e tot mai rău. -ă simt ca un #el e ceas la care arcul se strânge tot mai mult. Dacă nu
găsesc mai repee o solu)ie, o să%
oiam să zic că /o să mor.
> Nu te mai mişca, spuse -ereit$, trăgân"o uşor e păr pe !lena, cu reproş.
> 2i eu tot cre, spuse Bonnie e pe banc$eta e sub #ereastră, că au #ost amânoi #antastici.
> Cine5 murmură absentă !lena.
> De parcă n"ai ştii, spuse Bonnie. =ipii ăia oi ai tăi care au reuşit miracolul în ultimul minut în
meciul e ieri. Cân +te#an a prins acea ultimă pasă, am crezut că o să leşin. +au să vomit.
> ;$, te rog, #ăcu -ereit$.
> 2i -att E băiatul ăla e pur şi simplu o poezie în mişcare%
> 2i nici unul intre ei nu e al meu, spuse categoric !lena.
+ub egetele eperte ale lui -ereit$, părul ei evenea o aevărată operă e artă, o masă moale e
aur răsucit. 3ar roc$ia era per#ectă, violetul ei pal ân re#leii violete oc$ilor ei. Dar c$iar şi ea veea
cât e paliă şi rece arăta, nu uşor îmbu7orată e emo)ie şi nerăbare, ci albă şi $otărâtă, ca un solat
#oarte tânăr care e trimis pe linia #rontului.
3eri, stân pe terenul e #otbal în timp ce numele ei era anun)at ca #iin cel al <eginei Balului, avea
un singur gân în minte. !l nu putea să re#uze să anseze cu ea. Dacă venea la bal, nu putea să o re#uze
pe <egină. 3ar acum, stân în #a)a oglinzii, şi"o repeta in nou.
> n seara asta, oricine vei ori va #i al tău, o asigură Bonnie. 2i ascultă, upă ce scapi e -att,
pot să"l iau eu şi să"l consolez5
-ereit$ pu#ni.
> 2i <aMmon ce"o să creaă5
> ;$, po)i tu să"l consolezi pe el. Dar zău, !lena, îmi place #oarte mult -att. 2i oată ce îl vei
avea pe +te#an, grupul vostru e trei va #i cam aglomerat. Aşa că%
> ;$, #ă ce vrei. -att merită pu)ină aten)ie.
2i cu siguran)ă nu o capătă e la mine, îşi spuse !lena. =ot nu"i venea să creaă ce îi #ăcea lui -att.
Dar acum nu"şi putea permite să se certe, avea nevoie e toată puterea şi concentrarea.
> Aşa. -ereit$ prinse ultimul ac în părul !lenei. 2i"acum, uită"te la noi, <egina Balului şi curtea
ei E sau cel pu)in o parte in ea. +untem #rumoase.
> ! pluralul regal5 spuse ironică !lena.
Dar era aevărat, erau #rumoase. <oc$ia lui -ereit$ era o unuire e satin grena, strânsă bine în
talie şi apoi revărsânu"se în #aluri e pe şoluri.
0ărul ei negru atârna espletit pe spate. 3ar Bonnie, cân se riică şi veni lângă celelalte în #a)a
oglinzii, strălucea în ta#ta roz şi paiete negre.
3ar ea% !lena îşi cercetă imaginea cu o privire eperimentată şi îşi spuse in nou <oc$ia e în
regulă. +ingurele cuvinte care îi mai veneau în minte erau violete cristalizate. Bunica ei avea un
borcănel cu ele, #lori aevărate muiate în cristale e za$ăr şi îng$e)ate.
Coborâră împreună la parter, aşa cum #ăcuseră la #iecare bal începân in clasa a şaptea E oar că
înainte Caroline #usese întoteauna cu ele. !lena îşi ău seama, uşor surprinsă, că nici măcar nu ştia
cu cine venea Caroline în seara asta.
-ătuşa Juit$ şi <obert E curân unc$iul <obert E erau în living, împreună cu -argaret, îmbrăcată
e7a în pi7ama.
> ;$, #etelor, arăta)i minunat, spuse mătuşa Juit$, agitată şi emo)ionată e parcă ea însăşi se
ucea la bal, şi o sărută pe !lena, iar -argaret întinse mâinile pentru a #i îmbră)işată.
> !şti răgu)ă, spuse ea cu simplitatea celor patru ani ai săi.
<obert o privea şi el pe !lena. Clipi mărunt, esc$ise gura, apoi o înc$ise la loc.
> Ce e, Bob5
> ;$. +e uită la mătuşa Juit$ cu un aer stân7enit. 0ăi, e #apt, nu ştiu e ce, mă gâneam la !lena
in =roia.
> *rumoasă şi menită unei sor)i tragice, spuse veselă Bonnie.
> !i, a, spuse <obert, cu un aer ne#ericit. !lena nu spuse nimic.
+e auzi soneria. -att era în prag, în bine cunoscutul lui sacou casual albastru. Alături e el erau !
9o##, prietenul lui -ereit$, şi <aMmon Gernanez, prietenul lui Bonnie. !lena îl căută cu privirea pe
+te#an.
> 0robabil că e e7a acolo, spuse -att, în)elegânu"i privirea. Ascultă, !lena%
Dar ceea ce voia să spună #u întrerupt e sporovăiala celor ouă cupluri. Bonnie şi <aMmon
merseră cu ei în maşina lui -att şi tot rumul până la şcoală revărsară încontinuu glume şi remarci
spirituale.
0e uşile esc$ise ale sălii se revărsa muzica. n timp ce !lena cobora in maşină, o siguran)ă
ciuată o copleşi.
Ceva urma să se întâmple, îşi spuse, privin clăirea pătrată a şcolii. <itmul calm, paşnic al
ultimelor câteva săptămâni era pe punctul e a se accelera.
+unt pregătită, îşi spuse. 2i speră să #ie aevărat.
năuntru era un caleioscop e culoare şi agita)ie. n clipa în care intrară, ea şi -att se treziră
încon7ura)i e lume, şi complimentele se revărsară asupra amânurora. <oc$ia !lenei% 0ărul ei%
#lorile ei. -att era pe cale e a eveni o legenă un alt Joe -ontana, un pariu sigur pentru o bursă
sportivă.
n vârte7ul ame)itor care ar #i trebuit să #ie pentru ea ambrozie şi nectar, !lena continua să caute cu
privirea un cap cu păr întunecat.
=Mler +malloo răsu#la greu lângă ea, mirosin a punci şi gumă e mestecat Doublemint. 0rietena
lui avea o privire ucigătoare. !lena îl ignoră, sperân că avea să plece.
Domnul =anner trecu pe lângă ei cu un pa$ar înmuiat e $ârtie în mână, arătân ca şi cum gulerul l"
ar #i sugrumat. +ue Carson, care #usese aleasă 0rin)esă a Balului, se învârtea pe lângă ea şi"i gângurea
complimente pentru roc$ia violet. Bonnie era e7a pe ringul e ans, strălucin sub lumini. Dar !lena
nu îl veea nicăieri pe +te#an.
ncă un am# e Doublemint şi avea să vomite. i trase un g$iont lui -att şi o luară in loc
amânoi către bu#et, une antrenorul Mman se lansase în comentarii critice espre meci. Alte cupluri şi
grupuri se apropiară e ei, rămaseră acolo câteva minute, apoi se retraseră, pentru a #ace loc următorilor
care stăteau la coaă. Ca şi cum c$iar am #i #amilia regală, îşi spuse !lena, râzân în sinea ei. şi
întoarse capul către -att, ca să vaă acă şi el era amuzat, ar el privea #i uneva în stânga.
i urmări privirea. 2i acolo, pe 7umătate ascuns în spatele unui grup e 7ucători e #otbal, era capul
cu păr întunecat pe care îl căutase ea. De necon#unat, c$iar şi în lumina slabă. @n #ior o străbătu, mai
egrabă e urere ecât e altceva.
> 2i acum5 întrebă -att, cu mailarele încleştate. egatul #eeleş5
> Nu. ; să"l invit la ans, atâta oar. Dacă vrei, pot să aştept să ansăm noi mai întâi.
-att clătină in cap, şi !lena o porni prin mul)ime către +te#an.
0e măsură ce se apropia, !lena înregistra noi in#orma)ii espre el. +acoul lui negru avea o croială
uşor i#erită e a celorlal)i băie)i, şi pe sub el purta un sveter alb e caşmir. +tătea aproape nemişcat,
pu)in mai eparte e grupurile in 7urul lui. 2i eşi nu îl putea veea ecât in pro#il, veea că nu
poartă oc$elarii.
Desigur, îi scotea cân 7uca #otbal, ar ea nu"l văzuse nicioată e aproape #ără ei. Asta îi ăea o
senza)ie e ame)eală ar şi e emo)ie, ca şi cum aici era o mascaraă şi venise momentul scoaterii
măştilor. i privi #i umărul, conturul mailarului, şi apoi el se întoarse către ea.
n clipa aceea, !lena era conştientă e #rumuse)ea ei. Nu era vorba oar e roc$ie, sau e #elul în
care se pieptănase. !ra #rumoasă ea însăşi zveltă, cu o )inută regească, o #iin)ă #ăcută in mătase şi #oc
interior. ăzu cum buzele lui se es#ac uşor, gânitoare, apoi se uită în oc$ii lui.
> Bună?
;are asta era propria ei voce, atât e calmă şi stăpână pe sine5 ;c$ii lui erau verzi. erzi ca
#runzele e ste7ar vara.
> =e istrezi5 spuse ea.
Acum a. !l nu o spuse, ar ea ştiu că o gânea: o veea în #elul în care o privea. Nicioată nu
#usese atât e sigură e puterea ei. Doar că, e #apt, el nu arăta ca şi cum c$iar se istra: părea
înurerat, su#erin, ca şi cum nu mai putea suporta nici un minut în plus aici.
+e auzeau primele acoruri ale orc$estrei, un ans lent. !l continua să o privească, #ascinat e ea.
;c$ii aceia verzi se întunecau, eveneau negri e orin)ă. !a avu eoată senza)ia că el ar putea să o
tragă lângă el, să o sărute apăsat, #ără să scoată un cuvânt.
> rei să ansezi5 spuse ea încet.
-ă 7oc cu #ocul, cu ceva ce nu în)eleg, se gâni ea eoată. 2i în aceeaşi clipă îşi ău seama că e
speriată. 3nima începu să"i bată cu putere. !ra ca şi cum oc$ii aceia verzi vorbeau unei păr)i ascunse
aânc în miezul #iin)ei ei E iar acea parte )ipa /pericol. @n instinct mai vec$i ecât lumea îi spunea să
#ugă, să ispară e acolo.
Dar nu se mişcă. Aceeaşi #or)ă care o îngrozea o )intuia în loc. Asta e ceva ce nu pot controla, îi
veni brusc în minte. ;rice se întâmpla aici îi epăşea în)elegerea, nu era nimic normal sau logic. Dar
acum nu se mai putea opri, şi eşi era speriată, îi plăcea. !ra cel mai intens moment pe care îl trăise
vreoată cu un băiat, ar nu se întâmpla nimic. !l oar o privea, ca $ipnotizat, şi ea îl privea la rânul
său, iar între ei aerul area şi era atâta energie ca într"un #ulger in nop)ile #ierbin)i e vară. ăzu cum
oc$ii lui se întunecă şi mai mult, în#rân)i, şi sim)i bătaia sălbatică a inimii cân el întinse încet către ea
o mână.
2i apoi totul se estramă.
> ai, !lena, ce ulce ară)i, se auzi o voce, şi oc$ii !lenei #ură orbi)i e strălucirea aurului.
!ra Caroline, cu părul ei roşcat es şi strălucitor, cu pielea ei per#ect bronzată. 0urta o roc$ie aurie
e lamT, care ezvăluia o supra#a)ă increibil e înrăznea)ă in acea piele per#ectă. şi strecură un bra)
gol pe sub bra)ul lui +te#an şi îşi riică privirile către el, zâmbinu"i leneş. Arătau uluitor împreună, ca
un cuplu e moele interna)ionale care a7unseseră la balul unor liceeni, mult mai so#istica)i şi mai
strălucitori ecât oricine altcineva in acea încăpere.
> 3ar roc$i)a ta e aşa e răgu)ă, continuă Caroline, în timp ce mintea !lenei se setase pe
#unc)ionare automată.
Bra)ul acela petrecut cu atâta etaşare pe sub bra)ul lui +te#an îi spuse !lenei totul une #usese la
prânz Caroline în ultimele săptămâni, ce #ăcuse în tot acest timp.
> 3"am spus lui +te#an că pur şi simplu trebuia să trecem pe aici, ar nu vrem să stăm prea mult.
Aşa că sper că nu te eran7ează acă o să"l )in să anseze oar cu mine, nu5
!lena era ciuat e calmă acum, cu mintea complet goală. +puse că nu, sigur că nu o eran7a, şi o
privi pe Caroline înepărtânu"se, o sim#onie în roşu şi auriu. +te#an plecă împreună cu ea.
n 7urul !lenei se aunase un cerc e c$ipuri: se întoarse cu spatele la ele şi ău cu oc$ii e -att.
> 2tiai că vine cu ea.
> 2tiam că ea voia să"l aucă. +"a tot )inut upă el la prânz şi upă şcoală, şi într"un #el s"a băgat
în su#letul lui. Dar%
> n)eleg%
0ăstrânu"şi acel calm ciuat, arti#icial, cercetă cu oc$ii mul)imea şi o văzu pe Bonnie venin spre
ea, şi pe -ereit$ riicânu"se e la masa ei. Aşaar, văzuseră. 0robabil că toată lumea văzuse. *ără
să"i mai spună nimic lui -att, o porni în întâmpinarea lor, #ăcânu"le semn in cap către toaleta #etelor.
!ra plină, şi -ereit$ şi Bonnie îşi păstrară aerul vesel şi remarcile nonşalante, în timp ce o
priveau îngri7orate.
> Ai văzut roc$ia aia5 spuse Bonnie, strângânu"i pe #uriş egetele !lenei. Corsa7ul trebuie că
stătea prins cu super"glue. 2i la balul următor ce"o să mai poarte5 Celo#an5
> Bana7e, spuse -ereit$. Apoi întrebă încet !şti bine5
> Da.
!lena văzu în oglină că oc$ii ei străluceau prea tare şi pe #iecare obraz area o pată roşie. şi trecu
o mână peste păr şi se întoarse cu spatele la oglină.
=oaleta se goli, şi rămaseră oar ele trei. Bonnie se 7uca nervoasă cu #una cu paiete pe care o avea
prinsă în talie.
> 0oate că totuşi nu e c$iar aşa e rău, spuse ea încet. reau să spun că în ultimele săptămâni nu
te"ai gânit ecât la el. Aproape o lună întreagă. 2i e"aceea poate că aşa e mai bine, şi po)i să treci la
alte lucruri acum, în loc să% ei, să umbli upă el.
!t tu, Brutus5 îşi spuse !lena.
> -ul)umesc #oarte mult pentru spri7inul tău, rosti ea cu voce tare.
> Gai, !lena, nu #i aşa, interveni -ereit$. Nu vrea să te rănească, oar cree că%
> 2i bănuiesc că asta crezi şi tu, nu5 !i bine, aşa să #ie. ; să mă uc să caut alte lucruri la care să
trec. Ca e pilă alte prietene bune.
2i plecă, lăsânu"le să privească lung în urma ei.
n sala e bal, se aruncă în vârte7ul e muzică şi culoare. !ra mai veselă ecât #usese la toate
balurile e până atunci. Dansă cu toată lumea, râzân prea tare, #lirtân cu #iecare băiat care îi ieşea în
cale.
Apoi o strigară să urce pe scenă ca să #ie încoronată. +tătu pe scenă, privin în 7os la mul)imea e
siluete strălucitoare ca nişte #luturi. Cineva îi ău nişte #lori: altcineva îi puse o tiară cu strasuri. +e
auziră aplauze. =otul trecu ca într"un vis.
*lirta cu =Mler pentru că el era cel mai aproape e ea cân coborî e pe scenă. Apoi îşi aminti ce îi
#ăcuseră el şi DicF lui +te#an, şi rupse un trana#ir in buc$etul ei şi i"l ău. -att privea e pe
margine, cu buzele strânse. 0rietena lui =Mler, complet uitată, se lupta cu lacrimile.
Acum !lena sim)ea miros e burbon alături e cel e mentă în răsu#larea lui =Mler, iar #a)a lui era
roşie. 0rietenii lui erau în 7urul ei, o mul)ime care striga şi râea, şi îl văzu pe DicF turnân ceva intr"o
pungă maro e $ârtie în pa$arul lui e punci.
!lena nu mai #usese nicioată cu grupul acesta. ; primiră cu entuziasm, amirân"o, luptânu"se
pentru aten)ia ei. 9lumele zburau în 7urul ei, şi !lena râea c$iar şi atunci cân nu aveau nici un $az.
Bra)ul lui =Mler o cuprinse pe upă mi7loc, şi ea râse oar mai tare. ăzu cu col)ul oc$iului cum -att
clatină in cap şi pleacă. *etele )ipau tot mai sonor, băie)ii eveneau scanalagii. =Mler îşi #reca nasul
e gâtul ei, pupân"o ume.
> Am o iee, anun)ă el grupul, strângân"o mai tare pe !lena lângă el. Gai să mergem într"un loc
une să ne istrăm mai bine. Cineva strigă
> @ne, =Mler5 Acasă la tăticu6 tău5 =Mler rân7ea, un rân7et larg, prostesc, e om beat.
> Nu, vreau să spun uneva une să ne lăsăm urma. De pilă, în cimitir.
*etele )ipară ascu)it. Băie)ii îşi traseră coate şi se pre#ăcură că se lovesc cu pumnii.
0rietena lui =Mler stătea în a#ara cercului.
> =Mler, e o nebunie, spuse ea, cu o voce sub)irică şi strientă. 2tii ce s"a întâmplat cu bătrânul ăla.
Nu vreau să merg acolo.
> 9rozav, atunci tu rămâi aici. =Mler îşi scoase c$eile in buzunar şi le #lutură în #a)a celorlal)i.
Cui nu"i e #rică5 spuse el.
> Gei, eu merg, spuse DicF, şi se auzi un cor e aprobări.
> 2i eu, spuse !lena, tare şi s#iător. i zâmbi lui =Mler şi el practic o riică în bra)e.
n clipa următoare, ea şi =Mler conuceau un grup vesel care se înrepta #oarte zgomotos către
parcare, une se îng$esuiră cu to)ii la maşini. Apoi =Mler îşi ecapotă maşina şi ea urcă alături e el, iar
DicF şi o #ată pe nume icFie Bennett pe banc$eta in spate.
> !lena? strigă cineva e eparte, in uşa luminată a şcolii.
> 0orneşte? îi spuse ea lui =Mler, sco)ânu"şi tiara, şi motorul prinse via)ă.
3eşiră cu scâr)âit e ro)i in parcare, şi !lena sim)i pe #a)ă vântul rece al nop)ii.
Capitolul U
Bonnie era pe ringul e ans, cu oc$ii înc$işi, lăsân muzica să curgă prin ea. Cân esc$ise oc$ii
pentru o clipă, o văzu pe -ereit$ #ăcânu"i semn e pe margine. Bonnie îşi împinse înainte bărbia,
încăpă)ânată, ar cum semnele eveneau tot mai insistente, îşi ău oc$ii peste cap către <aMmon şi se
supuse. <aMmon o urmă.
n spatele lui -ereit$ erau -att şi !. -att era încruntat, ! părea stân7enit.
> !lena tocmai a plecat, spuse -ereit$.
> ! o )ară liberă, remarcă Bonnie.
> A plecat cu =Mler +malloo, spuse -ereit$. -att, eşti sigur că n"ai auzit une se uc5
-att clătină in cap.
> Aş zice că !lena merită tot ce"o să se întâmple E ar e şi vina mea, într"un #el, spuse el mo$orât.
Cre că ar trebui să mergem upă ea.
> +ă plecăm e la bal5 spuse Bonnie şi se uită la -ereit$, care rosti pe muteşte ai promis. Nu pot
să cre, murmură ea #urioasă.
> Nu ştiu cum o s"o găsim, spuse -ereit$, ar trebuie să încercăm. Apoi aăugă, cu o voce
ciuat e ezitantă Bonnie, nu cumva ştii tu une e5
> Ce5 Nu, sigur că nu: eu ansam. Ai auzit e asta, nu5 Căci e ce te uci la un bal5
> =u şi <aM rămâne)i aici, îi spuse -att lui !. Dacă se întoarce, spune)i"i că am plecat să o
căutăm.
> 3ar acă e să plecăm, $ai să plecăm acum, spuse Bonnie cu răceală. +e întoarse şi în aceeaşi
clipă se ciocni e un sacou negru. ;$, scuză"mă, se răsti, riicân privirea şi văzânu"l pe +te#an
+alvatore.
+te#an nu spuse nimic, în vreme ce ea, -ereit$ şi -att se înreptară către uşă, lăsânu"i în urmă
pe <aMmon, cu un aer ne#ericit, şi pe !.
+telele erau înepărtate, cu o strălucire e g$ea)ă pe cerul senin. !lena se sim)ea asemenea lor. ;
parte in ea râea şi striga împreună cu DicF şi icFie şi =Mler, acoperin vântul, ar o altă parte stătea
şi privea e uneva e eparte.
=Mler parcă la 7umătatea pantei în vâr#ul căreia se găsea biserica în ruine, lăsân #arurile aprinse
cân coborâră in maşină. Deşi cân plecaseră e la şcoală în spatele lor mai #useseră câteva maşini,
acum păreau să #ie singurii care a7unseseră tocmai până la cimitir.
=Mler esc$ise portbaga7ul şi scoase şase oze e bere.
> Cu atât mai bine pentru noi, spuse.
i o#eri o bere !lenei, care scutură in cap, încercân să ignore senza)ia e rău în aâncul
stomacului. +im)ea că nu are ce căuta aici E ar în nici un caz nu avea e gân să o recunoască acum.
@rcară pe aleea pavată cu ale, în vreme ce #etele c$icoteau, clătinânu"se în panto#ii lor cu toc
înalt şi spri7ininu"se e băie)i. Cân a7unseră în vâr#ul colinei, !lena icni şi icFie scoase un mic )ipăt.
C$iar easupra liniei orizontului plutea ceva uriaş şi roşu. !lenei îi trebui oar o clipă pentru a"şi
a seama că e #apt era una. !ra la #el e mare şi e ireală ca un ecor într"un #ilm +*, iar iscul ei
um#lat lucea mo$orât, cu o lumină bolnăvicioasă.
> Ca un ovleac mare şi stricat, spuse =Mler, şi azvârli o piatră către ea.
!lena se #or)ă să"i arunce un zâmbet strălucitor.
> De ce nu intrăm5 spuse icFie, arătân cu o mână albă către esc$izătura une ar #i trebuit să se
a#le uşa bisericii.
Cea mai mare parte a acoperişului se prăbuşise, eşi clopotni)a era încă intactă, un turn care se
înăl)a mult easupra lor. =rei intre pere)i stăteau încă în picioare: in al patrulea rămăsese oar o
bucată e zi care le a7ungea până la genunc$i. 0este tot erau grămezi e moloz.
; lumină pâlpâi pe obrazul !lenei, iar ea se întoarse, surprinsă, şi"l văzu pe =Mler )inân în mână o
bric$etă. Băiatul rân7i, ezvelinu"şi in)ii albi şi puternici, şi spuse
> Nu vrei să"mi #aci un clic pe Bic5
<âsul !lenei răsună cel mai tare, pentru a"i ascune stân7eneala. uă bric$eta şi lumină cu ea
mormântul a#lat pe o latură a bisericii. Nu semăna cu nici un mormânt in cimitir, eşi tatăl ei spusese
că mai văzuse şi altele asemănătoare în Anglia. Arăta ca o cutie mare in piatră, su#icient e
încăpătoare pentru oi oameni, cu ouă statui e marmură întinse pe capac.
> =$omas Leeping *ell şi Gonoria *ell, spuse =Mler cu un gest larg, ca şi cum i"ar #i prezentat. +e
zice că bătrânul =$omas a întemeiat *ell6s C$urc$. Deşi la acea vreme şi #amilia +malloo era aici.
+tră"străbunicul străbunicului meu locuia în vale, lângă pârâul Droning%
> %până cân a #ost mâncat e lupi, spuse DicF şi"şi ău capul pe spate şi scoase un urlet,
imitân un lup.
Apoi râgâi. icFie c$icoti. ; umbră e enervare trecu peste trăsăturile #rumoase ale lui =Mler
+malloo, ar se #or)ă să zâmbească.
> =$omas şi Gonoria par cam palizi, spuse icFie, continuân să c$icotească. Cre că le trebuie
pu)ină culoare.
+coase in geantă un ru7 şi începu să acopere gura e marmură albă a statuii Gonoriei cu un strat e
roşu lucios. !lena sim)i in nou că i se #ace rău. Cân era copil, privise întoteauna cu teamă şi respect
la oamna paliă şi bărbatul sever care zăceau cu oc$ii înc$işi, cu mâinile împreunate pe piept. 2i, upă
ce părin)ii săi muriseră, se gânise la ei zăcân unul lângă celălalt, în cimitir, la #el ca aceste statui. Dar
)inu bric$eta în vreme ce icFie esena cu ru7 o musta)ă şi îi #ăcea un nas e clovn lui =$omas *ell.
=Mler le privea.
> Gei, sunt îmbrăca)i e gală, şi nu se uc nicăieri.
şi puse mâinile pe capacul e piatră şi se aplecă peste el, încercân să"l mişte într"o parte.
> Ce zici, DicF E le o#erim o noapte în oraş5 0oate c$iar în centrul oraşului5
Nu, îşi spuse !lena, îngrozită, în vreme ce DicF pu#ni în râs, iar icFie )ipă încântată. Dar DicF era
e7a lângă =Mler, pregătinu"se să împingă, cu poul palmelor pe capacul e piatră.
> a trei, spuse =Mler şi numără @nu, oi, trei. ;c$ii !lenei erau a)inti)i pe #a)a îngrozitoare, ca
e clovn, a lui =$omas *ell, pe cân băie)ii se c$inuiau şi gemeau, cu muşc$ii încora)i sub $aine. Dar
nu putură să mişte nici un centimetru capacul.
> Blestematul ăsta e capac trebuie să #ie prins cumva, spuse =Mler #urios şi renun)ă.
!lena îşi sim)i picioarele moi e uşurare, încercân să pară estinsă, se rezemă e capacul e piatră
E şi atunci se întâmplă.
Auzi scrâşnetul pietrei şi sim)i imeiat capacul mişcânu"se sub mâna ei stângă. +e înepărta e ea,
#ăcân"o să"şi piară ec$ilibrul. +căpă bric$eta in mână şi începu să )ipe, şi continuă să )ipe, încercân
să rămână pe picioare. Căea în mormântul esc$is, şi un vânt îng$e)at urla în 7urul ei. Auzea )ipete în
urec$i.
Apoi era in nou a#ară, în lumina unii su#icient e puternică pentru ca !lena să"i poată veea pe
ceilal)i. =Mler o )inea strâns. !a se uită în 7ur cu o privire sălbatică.
> !şti nebună5 Ce"ai pă)it5 =Mler o scutura.
> +"a mişcat? Capacul s"a mişcat? +"a esc$is şi% nu ştiu% aproape că am căzut înăuntru. !ra
#rig%
Băie)ii râeau.
> Bietul copilaş s"a speriat, spuse =Mler. Gaie, DicF"boM, ia să veri#icăm noi.
> =Mler, nu%
Dar ei se întoarseră înăuntru. icFie rămăsese în carul uşii, privin, în timp ce !lena tremura. n
scurt timp, =Mler îi #ăcea semn să se apropie.
> @ite, spuse el, cân ea #ăcu încet un pas înăuntru, #ără tragere e inimă. =Mler luase in nou
bric$eta şi acum o )inea easupra pieptului e marmură al lui =$omas *ell. @ite, e nemişcat, culcuşit
con#ortabil în locul lui. ezi5
!lena se uită lung în 7os, la capacul aşezat eact peste mormânt.
> Dar s"a mişcat. Am #ost cât pe ce să ca înăuntru%
> +igur, cum spui tu, iubito.
=Mler o cuprinse cu bra)ele şi o trase lângă el, cu spatele lipit e pieptul lui.
!a întoarse capul într"o parte şi îi văzu şi pe DicF şi icFie în aceeaşi pozi)ie, oar că icFie stătea
cu oc$ii înc$işi şi părea să"i placă. =Mler îşi #recă bărbia e părul ei.
> Acum aş vrea să mă întorc la bal, spuse ea pe un ton $otărât.
Bărbia îşi opri mişcarea. Apoi =Mler o#tă şi spuse
> +igur, iubito. +e uită la DicF şi icFie. oi ce #ace)i5
DicF rân7i şi spuse
> Noi mai stăm pu)in aici.
icFie c$icoti, cu oc$ii tot înc$işi.
> Bine, spuse !lena. +e întrebă cum aveau să se întoarcă, ar îl lăsă pe =Mler să o ucă a#ară.
Acolo el se opri.
> Nu pot să plec #ără să arunc o privire la mormântul bunicului meu, spuse el. !i, $aie, !lena,
#ăcu el cân ea începu să protesteze, nu"mi răni sentimentele. =rebuie să"l vezi, e mânria #amiliei
mele.
!lena se #or)ă să zâmbească, eşi sim)ea un sloi e g$ea)ă în stomac. 0oate că acă"i #ăcea pe plac,
o să o ucă e aici.
> Bine, spuse ea, şi o porni către cimitir.
> Nu pe acolo, pe aici, spuse =Mler, şi în clipa următoare o conucea către vec$iul cimitir. !"n
regulă, zău, nu e eparte e alee. @ite, acolo, vezi5
2i îi arătă spre ceva care strălucea în lumina unii.
!lena icni, sim)in cum o g$eară îi strânge inima. 0ărea că acolo stătea o persoană, un uriaş cu un
cap rotun, lipsit e păr. 2i nu"i plăcea eloc că se a#la aici, printre pietrele e granit vec$i e secole,
tocite şi aplecate e vreme. umina puternică a unii arunca umbre ciuate şi peste tot erau zone e
întuneric e nepătruns.
> ! oar s#era e easupra. Nimic e care să te sperii, spuse =Mler, trăgân"o upă el a#ară e pe
alee, către lespeea strălucitoare.
!ra #ăcută in marmură roşie, iar s#era uriaşă a#lată easupra ei îi amintea !lenei e una um#lată
e pe linia orizontului. Acum, aceeaşi ună îşi arunca lumina puternică peste ei, la #el e albă ca şi
mâinile albe e marmură ale lui =$omas *ell. !lena nu"şi putu stăpâni un #ior.
> Biata #eti)ă, i"e #rig. =rebuie să o încălzim, spuse =Mler.
!lena încercă să"l împingă eoparte, ar el era prea puternic, şi o cuprinse în bra)e şi o strânse
lângă el.
> =Mler, vreau să plec, vreau să plec acum%
> +igur, iubito, plecăm, spuse el. Dar mai întâi trebuie să te încălzesc. @u$, eşti rece ca g$ea)a.
> =Mler, termină, spuse ea. Bra)ele lui care o )ineau strâns o eran7aseră, ar acum, şocată, îi sim)i
mâinile pe trupul ei, pipăin"o, căutân pielea.
!lena nu se mai a#lase nicioată într"o ast#el e situa)ie, şi #ără să poată căpăta vreun a7utor. ncercă
să"şi în#igă un toc ascu)it în piciorul lui încăl)at în panto#i e lac, ar =Mler se #eri.
> =Mler, ia")i mâinile e pe mine.
> Gai, !lena, nu #i aşa. reau, oar să te încălzesc peste tot%
> =Mler, ă"mi rumul, spuse ea gâ#âin, încercă să se smulgă in strânsoarea lui.
=Mler se împieică, ar în clipa următoare era peste ea, strivin"o în $ă)işul e ieeră şi buruieni e
pe pământ.
> =e omor, =Mler, spuse isperată !lena. orbesc serios. Dă"te 7os e pe mine?
=Mler mimă că încearcă să se rostogolească e pe ea, c$icotin intr"oată, cu mişcări greoaie şi
ezlânate, aproape carag$ioase.
> ;$, $aie, !lena, nu t"enerva. oiam oar să te"ncălzesc. !lena, 0rin)esa e 9$ea)ă, să se
încălzească% Acu6 te"ai încălzit, nu5
n clipa următoare !lena îi sim)i gura #ierbinte şi umeă pe #a)ă. !ra prinsă sub el, şi săruturile lui
umee coborau pe gâtul ei. Apoi auzi un zgomot e material rupt.
> Gopa, murmură =Mler. mi pare rău.
!lena îşi răsuci capul, şi gura ei întâlni mâna lui =Mler, care o mângâia stângaci pe obraz. ; muşcă,
în#igânu"şi in)ii în palma cărnoasă. -uşcă cu putere, sim)in în gură gustul sângelui, auzin urletul
e urere al lui =Mler. -âna se smuci eparte e obrazul ei.
> Gei? Am spus că"mi pare rău?
=Mler se uită înurerat la mâna rănită. Apoi c$ipul i se întunecă şi, în timp ce îşi privea mâna, şi"o
strânse în pumn.
Asta e, îşi spuse !lena cu o groază calmă. -ă bate sau mă omoară. 2i se pregăti pentru lovitură.
+te#an încercase să nu vină în cimitir: toată #iin)a lui o re#uzase. @ltima ată cân venise aici #usese
noaptea bătrânului.
Amintirea îl #ăcu să se în#iorare in nou e groază. Ar #i 7urat că nu îl golise e sânge pe omul e
sub po, că nu îi luase su#icient sânge cât să"i #acă rău. Dar totul în acea noapte, upă apari)ia 0uterii,
era amestecat, con#uz. Dacă #usese într"aevăr o apari)ie a 0uterii. 0oate că era oar propria lui
imagina)ie, sau c$iar o #ăcuse. Căci atunci cân orin)a scapă e sub control, se pot petrece lucruri
ciuate.
nc$ise oc$ii. Cân auzise că bătrânul #usese us la spital, pe moarte, şocul lui #usese imens. Cum
putuse să"şi piară atât e mult controlul5 +ă omoare aproape, cân el nu mai omorâse e la%
Dar nu"şi putea îngăui să se gânească la asta.
Acum, stân în #a)a por)ii cimitirului, în întunericul e la miezul nop)ii, tot ce voia era să se
întoarcă şi să plece. +ă se întoarcă la balul une o lăsase pe Caroline, acea creatură suplă, bronzată, care
era într"o siguran)ă totală pentru că nu însemna absolut nimic pentru el.
Dar nu putea pleca, pentru că !lena se a#la în cimitir. ; sim)ea, şi sim)ea isperarea ei tot mai
mare.
!lena era în cimitir şi se a#la la anang$ie, iar el trebuia să o găsească.
!ra la 7umătatea rumului în sus pe colină cân îl cuprinse ame)eala. Clătinânu"se, se străui să
meargă spre biserică, pentru că era singurul lucru la care se putea gâni. *uioare mari şi cenuşii e
cea)ă îi învăluiau mintea, şi se c$inuia să păşească mai eparte. +e sim)ea atât e slăbit. 2i neputincios
în #a)a #or)ei imense a acestei ame)eli.
=rebuia% să a7ungă la !lena. Dar era lipsit e #or)ă. Nu putea #i% slăbit% acă avea să o a7ute pe
!lena. =rebuia% să%
@şa bisericii se căscă neagră înaintea lui.
!lena văzu una peste umărul stâng al lui =Mler. !ra ciuat e potrivit ca să #ie ultimul lucru pe
care îl va veea vreoată, îşi spuse. Vipătul i se opri în gâtle7, înăbuşit e #rică.
2i apoi ceva îl riică pe =Mler şi îl aruncă spre lespeea bunicului său.
Aşa i se păru !lenei, care se rostogoli pe o parte, gâ#âin, cu o mână )inânu"şi strâns roc$ia
s#âşiată, cu cealaltă pipăin upă o piatră sau un bă) cu care să se apere.
Dar nu avea nevoie e aşa ceva. Ceva se mişcă în întuneric şi !lena văzu că persoana care îl trăsese
pe =Mler e pe ea era +te#an +alvatore. Dar era un +te#an pe care nu îl mai văzuse până atunci c$ipul
lui cu trăsături #ine era alb şi împietrit e #urie, iar în oc$ii aceia verzi era o strălucire ucigătoare. C$iar
şi #ără să se mişte, +te#an emana atâta mânie şi amenin)are încât !lenei i se #ăcu mai #rică e el ecât îi
#usese e =Mler.
> De cum te"am văzut prima oară, am ştiut că n"ai să înve)i nicioată să te por)i cum trebuie,
spuse +te#an.
ocea lui era 7oasă, rece şi etaşată, şi auzin"o !lena se sim)i ame)ită. Nu"şi putea lua oc$ii e la
el, cum se apropia e =Mler, care scutura con#uz in cap şi încerca să se riice. +te#an se mişca
asemenea unui ansator, cu #iecare mişcare #luiă şi precis controlată.
> Dar $abar n"aveam că ai un caracter atât e imatur, aăugă el.
l lovi pe =Mler. Băiatul mai soli întinsese înainte o mână cărnoasă, şi +te#an îl lovi aproape într"o
oară pe o latură a #e)ei, înainte ca mâna să îl atingă.
=Mler se lovi e altă piatră e mormânt. +e c$inui să se riice în picioare şi rămase gâ#âin, cu albul
oc$ilor sclipin în întuneric. !lena văzu un #iricel e sânge curgânu"i in nas. Apoi =Mler se năpusti.
> @n gentleman nu"şi impune compania, spuse +te#an, şi îl lovi într"o parte.
=Mler căzu in nou pe 7os, cu #a)a în buruieni şi rugi. De ata asta se riică mai încet, şi sângele îi
curgea in ambele nări şi in buză. *ornăia ca un cal speriat cân se aruncă asupra lui +te#an.
+te#an îl înş#acă e piep)ii 7ac$etei şi se răsuci oată cu =Mler, absorbin impactul atacului său. l
scutură e ouă ori, cu putere, în vreme ce pumnii aceia cărnoşi se mişcau bezmetic în 7urul lui, #ără să
nimerească nimic. Apoi îi ău rumul lui =Mler, care se prăbuşi la pământ.
> 2i nu insultă o #emeie, aăugă +te#an.
C$ipul lui =Mler era contorsionat, oc$ii i se învârteau în orbite, ar se întinse upă piciorul lui
+te#an. +te#an îl trase în sus şi îl scutură in nou, şi =Mler se înmuie ca o păpuşă e cârpă, şi"şi ău
oc$ii peste cap. +te#an continuă să vorbească, )inân trupul greu în picioare şi înso)inu"şi #lecare
cuvânt cu o scuturătură puternică.
> 2i, mai presus e orice, nu o loveşte%
> +te#an? strigă !lena.
Capul lui =Mler se bălăngănea înainte şi înapoi cu #lecare scuturătură. !lenei îi era teamă e ceea ce
veea, îi era teamă e ceea ce putea #ace +te#an. 2i cel mai teamă îi era e vocea lui +te#an, vocea
aceea rece care era ca o sabie ce ansa, #rumoasă şi ucigătoare şi îngrozitor e nemiloasă.
> +te#an, termină?
!l îşi întoarse capul brusc spre ea, surprins, ca şi cum uitase e prezen)a ei. 0entru o clipă o privi
#ără să o recunoască, şi oc$ii lui păreau negri în lumina unii, iar ea se gâni la o #iară sălbatică, o
pasăre mare sau o #elină carnivoră incapabilă e o emo)ie omenească. Apoi pe c$ipul lui se citi
în)elegerea şi privirea lui îşi pieru o parte in aâncimea întunecată.
+te#an se uită în 7os la capul lui =Mler care se bălăngănea, apoi îl rezemă încet e piatra roşie e
mormânt. 9enunc$ii lui =Mler, moi, ceară, şi el alunecă e"a lungul pietrei, ar, spre uşurarea !lenei,
esc$ise oc$ii E sau cel pu)in oc$iul stâng. ;c$iul rept începuse să se um#le, şi acum era ca o
espicătură în carnea tume#iată.
> ; să #ie bine, spuse +te#an cu o voce goală.
Acum, cân #rica începea să îi ispară, !lena se sim)i şi ea goală pe inăuntru. 2ocul, îşi spuse.
+unt în şoc. 0robabil că în clipa următoare o să încep să urlu isterică.
> Are cine să te ucă acasă5 spuse +te#an, cu aceeaşi voce înspăimântător e ternă.
!lena se gâni la DicF şi icFie, #ăcân Dumnezeu ştie ce lângă e#igia lui =$omas *ell.
> Nu, spuse.
-intea ei începea să #unc)ioneze in nou, să înregistreze ce se a#la în 7urul ei. <oc$ia violetă era
s#âşiată în partea in #a)ă până 7os: era istrusă. Cu un gest mecanic, !lena o aună strâns peste #urou.
> ; să te uc eu, spuse +te#an.
C$iar şi în amor)eala e care era cuprinsă, !lena sim)i un #ior rapi e teamă. l privi, o siluetă
ciuat e elegantă printre pietrele e mormânt, cu c$ipul pali în lumina unii. Nicioată nu i se păruse
+te#an atât e% e #rumos ca acum, ar #rumuse)ea aceasta era aproape ne#irească. Nu in altă lume, ci
neomenească, pentru că nici o #iin)ă umană nu putea răspâni acea aură e #or)ă, sau e istan)ă.
> -ul)umesc. !şti #oarte amabil, spuse ea încet. !ra singurul lucru pe care îl putea #ace.
l lăsară pe =Mler c$inuinu"se să se riice în picioare lângă piatra e mormânt a strămoşului său.
!lena sim)i un alt #ior rece cân a7unseră la potecă şi +te#an o luă înspre 0oul OicFerM.
> -i"am lăsat maşina la pensiune, spuse el. Asta e cea mai rapiă moalitate e a ne întoarce.
> 0e aici ai venit5
> Nu, n"am trecut peste po. Dar o să #im în siguran)ă.
!lena îl crezu. 0ali şi tăcut, +te#an mergea alături e ea #ără să o atingă, în a#ară e momentul
cân îşi scoase sacoul pentru a i"l aşeza pe umerii goi. !lena avea un sentiment ciuat e siguran)ă că
+te#an va omorî pe oricine va încerca să"i #acă ceva.
0oul OicFerM părea alb în lumina unii, şi sub el apele îng$e)ate se învârte7eau peste pietrele
vec$i e secole. umea in 7ur era tăcută şi #rumoasă şi rece, pe cân ei păşeau printre ste7ari către
rumul îngust e )ară care"l traversa.
=recură apoi pe lângă păşuni îngrăite şi câmpuri întunecate şi în cele in urmă a7unseră la o alee
lungă şi şerpuită. 0ensiunea era o clăire mare in cărămizi ruginii #ăcute in lutul locului, încarată e
ceri şi ar)ari bătrâni. =oate #erestrele erau întunecate, cu ecep)ia uneia.
+te#an escuie uşa cu ouă canaturi şi intrară într"un vestibul mic, e une pornea, c$iar în #a)a lor,
un şir e trepte. Balustraa, la #el ca şi uşa, era in lemn e ste7ar esc$is la culoare, atât e bine
lustruit încât părea să strălucească.
@rcară scara până la palierul e la al oilea eta7, slab luminat. +pre surprinerea !lenei, +te#an o
conuse într"una in camere şi esc$ise ceea ce părea a #i uşa unui ulap. 0rin ea !lena văzu o scară
îngustă şi abruptă.
Ce loc ciuat, îşi spuse. +cara asta tainică, ascunsă în inima casei, une nu a7ungea nici un sunet e
a#ară. @rcă treptele şi păşi într"o cameră mare care ocupa tot catul al treilea al casei.
!ra aproape la #el e slab luminat ca şi scara e la intrare, ar !lena putea esluşi poeaua e lemn
vopsit şi grinzile tavanului în pantă. 0e toate laturile încăperii se veeau #erestre înalte şi multe cu#ere
răspânite printre câteva piese masive e mobilier.
şi ău seama că el o privea.
> !istă o baie une să%5
!l #ăcu un semn cu capul către o uşă. !a îşi scoase sacoul, i"l întinse #ără să"l privească şi intră în
baie.
Capitolul R
!lena intrase în baie ame)ită şi recunoscătoare. 3eşi #urioasă. Nu ştia prea bine cum avusese loc
sc$imbarea. Dar la un moment at, în timp ce îşi spăla zgârieturile e pe #a)ă şi bra)e, supărată că nu
eista o oglină şi că îşi lăsase geanta în maşina ecapotabilă a lui =Mler, începu să simtă in nou. 2i
ceea ce sim)ea era #urie.
+ă"l ia naiba pe +te#an +alvatore. Atât e rece şi e controlat c$iar şi cân îi salva via)a. +ă"l ia
naiba pentru polite)ea lui, şi pentru galanteria lui, şi pentru pere)ii pe care îi riicase în 7urul lui şi care
păreau mai groşi şi mai înal)i ca nicioată.
şi scoase in păr acele care mai rămăseseră şi le #olosi pentru a"şi prine roc$ia în #a)ă. Apoi îşi
trecu repee prin părul es#ăcut un pieptene e os gravat pe care îl găsi lângă c$iuvetă. 3eşi in baie cu
bărbia riicată şi cu oc$ii îngusta)i e #urie.
!l nu"şi pusese la loc sacoul. +tătea în picioare lângă #ereastră, în sveterul lui alb, cu capul aplecat,
crispat, aşteptân. *ără să"şi riice privirea, arătă spre ceea ce părea o bucată e cati#ea întunecată
aşezată pe spătarul unui scaun, şi spuse
> 0oate că vrei să o pui peste roc$ie.
!ra o pelerină lungă, largă şi moale, cu glugă. !lena trase )esătura grea peste umerii ei. Dar gestul
nu o îmbună: observă că +te#an nu se apropiase e ea şi nici nu o privise în timp ce vorbea.
n mo eliberat, ea îi invaa spa)iul personal, strângân pelerina în 7urul ei şi sim)in, c$iar şi în
acele momente, o plăcere senzuală în #elul în care căeau #alurile, măturân în spatele ei poeaua. +e
apropie e el şi cercetă comoa masivă e ma$on e lângă #ereastră.
0e ea se a#lau un pumnal cu aspect ucigător, cu teacă e ivoriu, şi o minunată cupă e agat montată
în argint. +e mai veea şi o s#eră aurie cu un #el e caran în ea şi câteva monee e aur.
uă una intre monee, în parte pentru că părea interesantă şi în parte pentru că ştia că îl eran7a să
o vaă umblân cu lucrurile lui.
> Ce"i asta5
După o clipă e tăcere, el răspunse
> @n #lorin e aur. ; moneă #lorentină.
> 2i asta ce e5
> @n ceas"panantiv german. De la s#ârşitul secolului al cincisprezecelea, spuse absent. Apoi
aăugă !lena%
!a întinse mâna către o casetă mică e #ier, cu un capac cu balamale.
> 2i asta5 +e esc$ie5
> Nu. !l avea re#leele unei pisici: mâna lui coborî peste casetă, )inân capacul înc$is. ! personal,
spuse, şi în voce i se sim)ea tensiunea.
!a observă că egetele lui atinseseră oar capacul bombat e metal, nu şi mâna ei. !a şi"o riică şi
el se retrase imeiat.
Brusc, #uria ei eveni prea mare pentru a mai putea #i stăpânită.
> Ai gri7ă, spuse ea cu o voce mânioasă. Nu mă atinge, sau te"ai putea îmbolnăvi.
!l se întoarse către #ereastră.
2i totuşi, pe cân se înepărta şi ea, înreptânu"se spre centrul camerei, sim)ea cum el îi urmăreşte
re#leia în geam. 2i eoată îşi ău seama cum trebuia să o vaă, cu părul blon revărsânu"se peste
pelerina întunecată, cu o mână albă )inân cati#eaua aunată la gât. ; prin)esă istrusă umblân prin
turnul ei.
şi ău capul pe spate şi se uită la trapa in tavan, şi auzi un sunet moale, ca o răsu#lare tăiată. +e
întoarse şi văzu că privirea lui era a)intită asupra gâtului ei escoperit: epresia in oc$ii lui o
neumeri. Dar în clipa următoare c$ipul lui se înăspri, respingân"o.
> Cre, spuse el, că ar #i mai bine sa te uc acasă. n acea clipă, ea sim)i nevoia să îl rănească, să îl
#acă să se simtă la #el e rău cum o #ăcuse şi pe ea să se simtă. Dar în acelaşi timp voia şi aevărul. +e
săturase e 7ocul acesta, se săturase să plănuiască şi să comploteze şi să încerce să citească gânurile lui
+te#an. !ra înspăimântător şi în acelaşi timp o minunată uşurare să"şi auă propria voce rostin
cuvintele pe care le gânea e atâta timp.
> De ce mă urăşti5
!l o privi lung, uluit. 0entru o clipă păru, să nu"şi poată găsi cuvintele. Apoi spuse
> Nu te urăsc.
> Ba mă urăşti, spuse !lena. 2tiu că nu e% nu e politicos să spun asta, ar nu"mi pasă. 2tiu că ar
trebui să")i #iu recunoscătoare că m"ai salvat în seara asta, ar nici e asta nu"mi pasă. Nu eu )i"am
cerut să mă salvezi. Nici măcar nu ştiu e ce erai în cimitir. 2i în mo sigur nu în)eleg e ce ai #ăcut"o,
)inân seama e ceea ce crezi espre mine.
!l clătina in cap, ar vocea îi era blână.
> Nu te urăsc.
> ncă in prima clipă, m"ai evitat ca şi cum% ca şi cum aş #i leproasă. Am încercat să #iu răgu)ă
cu tine, şi tu m"ai respins. Asta #ace un gentleman atunci cân cineva încearcă să"l #acă să se simtă
bine"venit5
Acum el voia să spună ceva, ar ea continuă, #ără să"i ea aten)ie.
> -i"ai at peste nas în public e #iecare ată: m"ai umilit la şcoală. Nici acum nu mi"ai #i vorbit,
acă n"ar #i #ost o treabă e via)ă şi e moarte. De aşa ceva e nevoie ca să scot o vorbă e la tine5
=rebuie ca cineva să #ie aproape omorât pentru asta5 2i c$iar şi acum, continuă ea plină e amărăciune,
nu vrei să mă apropii e tine. Ce se întâmplă cu tine, +te#an +alvatore, e trebuie să trăieşti în #elul
ăsta5 De trebuie să riici în 7urul tău ziuri pentru a )ine oamenii eparte e tine5 De nu po)i avea
încreere în nimeni5 Ce se întâmplă cu tine5
Acum el tăcea, cu c$ipul întors e la ea. !lena trase aer aânc în piept şi îşi înreptă umerii,
)inânu"şi capul sus, eşi oc$ii îi areau, şi o ureau.
> 2i ce e în neregulă cu mine, aăugă, mai calmă acum, că nici măcar nu vrei să mă priveşti, ar o
laşi pe Caroline *orbes să stea grămaă peste tine5 Am măcar reptul să ştiu asta. N"o să te mai
eran7ez nicioată. Nici măcar n"o să mai vorbesc cu tine la şcoală, ar, înainte să plec, vreau să ştiu
aevărul. De ce mă urăşti atât e mult, +te#an5
ncet, el se întoarse şi"şi înăl)ă capul. ;c$ii îi erau goi, nu veeau nimic, şi !lena sim)i cum i se
strânge inima văzân urerea e pe c$ipul lui. ncă îşi mai controla vocea E ar nu prea bine. !a îşi
ău seama e e#ortul pe care îl #ăcea el pentru a şi"o păstra calmă.
> Da, spuse +te#an. Cre că ai reptul să ştii, !lena.
2i o privi, oc$ii li se întâlniră şi !lena îşi spuse Atât e rău e5 Ce ar putea #i atât e rău5
> Nu te urăsc, continuă el, rostin #iecare cuvânt cu gri7ă, clar. Nu te"am urât nicioată. Dar tu%
îmi auci aminte e cineva.
!lena #u surprinsă. +e aşteptase la orice, ar nu şi la asta.
> )i auc aminte e o persoană pe care ai cunoscut"o5
> De o persoană pe care am cunoscut"o, spuse el calm. Dar, aăugă încet, ca şi cum ar #i vorbit cu
sine, e #apt nu eşti ca ea. !a semăna cu tine, ar era #ragilă, elicată. ulnerabilă. n interior, ca şi pe
ina#ară.
> 3ar eu nu sunt.
!l scoase un sunet care ar #i putut #i un $o$ot e râs, acă ar #i eistat ceva amuzat în el.
> Nu. =u eşti o luptătoare. =u eşti% tu. !lena tăcu câteva clipe. ăzân urerea e pe c$ipul lui,
sim)i că #uria îi păleşte.
> A)i #ost #oarte apropia)i5
> Da.
> Ce s"a întâmplat5
@rmă o tăcere lungă, atât e lungă încât !lena se gâni că nu avea să"i răspună. Dar în cele in
urmă +te#an spuse
> A murit.
!lena răsu#lă lung şi tremurat. @ltimele rămăşi)e ale #uriei se stinseră.
> Cre că ai su#erit îngrozitor, spuse ea, gâninu"se la piatra albă e mormânt a #amiliei 9ilbert,
aşezată în iarba înaltă. mi pare atât e rău.
!l tăcu. 0e c$ip nu i se mai citea in nou nimic, şi părea să privească uneva eparte, la ceva
teribil, care îi s#âşia inima şi pe care oar el putea să"l vaă. Dar în epresia lui nu era oar urere. 0rin
ziurile in 7urul lui, prin toată stăpânirea lui e sine, ea veea privirea torturată a vinovă)iei şi
singurătă)ii e nesuportat. ; privire atât e pierută şi e c$inuită încât, înainte e a"şi a seama ce
#ace, era lângă el.
> +te#an, şopti ea.
!l nu păru să o auă: părea cu#unat în lumea lui e urere.
!a nu se putu ab)ine să nu"şi pună mâna pe bra)ul lui.
> +te#an, ştiu cât poate să oară%
> N"ai cum să ştii, izbucni el, şi tot calmul lui aparent eploă într"o #urie cumplită.
+e uită în 7os la mâna ei, ca şi cum abia atunci îşi ăea seama că era acolo, ca şi cum înrăzneala
ei e a"l atinge îl în#uriase. ;c$ii lui verzi erau ilata)i şi întuneca)i cân îşi trase violent bra)ul,
riicân palma către ea pentru a o împieica să îl mai atingă%
%şi cumva, în loc e asta, o prinsese e mână, şi acum egetele lui se împleteau strâns cu ale ei,
într"un gest isperat. şi lăsă oc$ii în 7os, uluit, către mâinile lor împreunate. Apoi, încet, privirea îi
alunecă e la egetele lor strânse către c$ipul ei.
> !lena%, şopti el.
2i apoi ea o văzu, acea su#erin)ă care îi tulbură privirea, ca şi cum pur şi simplu el nu mai era în
stare să lupte. n#rângerea, cân ziurile se prăbuşiră în cele in urmă şi ea văzu ce se a#la incolo e
ele.
2i apoi, #ără să mai poată lupta, el îşi lăsă capul în 7os către buzele ei.
Capitolul I
!a nu era reîncarnarea lui Lat$erine. nreptânu"se către pensiune în tăcerea violacee e inainte
e ivirea zorilor, +te#an se gâni la lucrul acesta.
Asta îi spusese şi ei, şi era aevărat, ar abia acum îşi ăea seama cât e mult îi trebuise ca să
a7ungă la această concluzie. *usese conştient e #iecare răsu#lare şi mişcare a !lenei timp e multe
săptămâni, şi înregistrase #iecare i#eren)ă.
0ărul ei avea o nuan)ă mai esc$isă ecât cel al lui Lat$erine, iar sprâncenele şi genele erau mai
înc$ise la culoare. Ale lui Lat$erine #useseră aproape argintii. 2i era mai înaltă ecât Lat$erine, cam cu
o palmă. +e mişca şi mult mai liber: #etele in epoca aceasta se sim)eau mult mai bine în trupurile lor.
Nici măcar oc$ii ei, oc$ii aceia care în prima zi îl #ăcuseră să încremenească în şocul recunoaşterii,
nu erau e #apt la #el. ;c$ii lui Lat$erine #useseră e obicei mari e o uimire copilărească sau lăsa)i în
7os, aşa cum se cuvenea pentru o #ată e la s#ârşitul secolului al cincisprezecelea. Dar oc$ii !lenei î)i
întâlneau esc$is privirea, se uitau la tine irect, #ără şovăială. 3ar uneori se îngustau, plini e $otărâre,
sau provocatori, aşa cum nu #ăcuseră nicioată oc$ii lui Lat$erine.
Cât priveşte gra)ia şi #ascina)ia, cele ouă erau asemănătoare. Dar în vreme ce Lat$erine #usese un
pisoiaş alb, !lena era o tigroaică albă ca zăpaa.
=recân pe lângă siluetele înalte ale ar)arilor, +te#an se crispă la amintirea ivită brusc în mintea lui.
Nu voia să se gânească la asta, nu voia să"şi îngăuie să% ar imaginile e7a se erulau în #a)a oc$ilor
săi. !ra ca şi cum 7urnalul se esc$isese eoată şi el nu avea încotro şi trebuia să privească pagina în
timp ce povestea se es#ăşura în mintea lui.
Alb, Lat$erine #usese îmbrăcată în alb în acea zi. ; roc$ie nouă, albă, in mătase vene)iană, cu
mâneci espicate, pentru a lăsa să se vaă cămaşa #ină e in e sub ea. 0urta un colier e aur cu perle în
7urul gâtului şi cercei mici, tot cu perle, la urec$i.
*usese atât e încântată e roc$ia nouă pe care tatăl ei o comanase pentru ea.
*ăcuse o piruetă în #a)a lui +te#an, riicân cu o mână micu)ă roc$ia plină, lungă până la pământ, şi
ezvăluin 7uponul galben in brocart e eesubt%
/ezi, e c$iar broat cu ini)ialele mele. 0apa a cerut asta. -ein lieber 0apa%
ocea i se stinse şi ea se opri in piruetele ei, cu o mână lăsânu"i"se uşor pe lângă trup.
/Dar ce s"a"ntâmplat, +te#an5 Nu zâmbeşti.
Nici măcar nu putea să încerce să zâmbească. Cân o veea acolo, albă şi aurie ca o viziune eterică,
sim)ea o urere #izică. Dacă o pierea, nu ştia cum mai putea trăi.
Degetele i se strânseră convulsiv în 7urul metalului gravat.
/Lat$erine, cum aş putea să zâmbesc, cum aş putea să #iu #ericit, cân% /Cân5
/Cân vă cum te ui)i la Damon. 9ata, a spus"o. Continuă, cu urere în glas /nainte ca el să vină
acasă, tu şi cu mine eram în #lecare zi împreună. =atăl meu şi al tău erau mul)umi)i şi vorbeau c$iar e
planuri e căsătorie. Dar acum zilele sunt tot mai scurte, vara aproape că a trecut E şi tu petreci la #el e
mult timp cu Damon ca şi cu mine. +ingurul motiv pentru care tata îi îngăuie să stea aici e că tu l"ai
rugat asta. Dar e ce l"ai rugat asta, Lat$erine5 Creeam că )ii la mine.
;c$ii ei albaştri se întristară.
/Dar )in mult la tine, +te#an. ;$, ştii că )in?
/Atunci e ce ai intervenit pentru Damon la tatăl meu5 Dacă nu erai tu, l"ar #i aruncat pe Damon în
straă%
/Ceea ce sunt sigur că )ie )i"ar #i #ăcut mare plăcere, #ră)iore.
ocea e la uşă era calmă şi arogantă, ar cân +te#an se întoarse văzu că oc$ii lui Damon areau
e #urie.
/;$, nu, nu e aevărat, spuse Lat$erine. /+te#an n"ar vrea nicioată să te vaă su#erin.
Buzele lui Damon zvâcniră uşor şi el îi aruncă lui +te#an o privire ciuată în timp ce se apropia e
Lat$erine.
/0oate că nu, spuse el, şi vocea i se îmblânzi uşor. /Dar #ratele meu are reptate într"o privin)ă cel
pu)in. ilele evin tot mai scurte, şi curân tatăl tău va părăsi *loren)a. 2i te va lua cu el E asta acă nu
vei avea un motiv ca să rămâi.
Dacă nu vei avea un so) cu care să rămâi. Cuvintele nu #useseră rostite, ar le auziseră cu to)ii.
Baronul îşi iubea prea mult #iica pentru a o #or)a să se mărite împotriva voin)ei sale. 0ână la urmă va
trebui să #ie $otărârea lui Lat$erine. Alegerea lui Lat$erine.
Acum, că subiectul #usese esc$is, +te#an nu mai putea să tacă.
/Lat$erine ştie că trebuie să"şi părăsească în curân tatăl%, începu el, arătân ostentativ că îi
cunoştea secretul, ar #ratele lui îl întrerupse.
/A$, a, înainte ca bătrânul să evină bănuitor, spuse nonşalant Damon. /C$iar şi cel mai iubitor
tată începe să"şi pună unele întrebări cân #ata lui apare numai noaptea.
@n val e #urie şi urere îl străbătu pe +te#an. Aşaar, era aevărat: Damon ştia. Lat$erine îi
împărtăşise secretul ei şi #ratelui său.
/De ce i"ai spus, Lat$erine5 De ce5 Ce po)i să vezi în el un om căruia nu"i pasă e nimic altceva
ecât e propriile plăceri5 Cum poate el să te #acă #ericită cân se gâneşte numai la el5
/2i cum poate băiatul ăsta să te #acă #ericită cân nu ştie nimic espre via)ă5 îl întrerupse Damon,
cu o voce tăioasă, plină e ispre). /Cum te poate prote7a el cân nu a at nicioată piept cu greută)ile5
2i"a petrecut tot timpul printre căr)i şi picturi: lasă"l să rămână acolo.
Lat$erine clătină in cap, necă7ită, iar oc$ii ei albaştri ca o gemă erau înce)oşa)i e lacrimi.
/Nici unul in voi nu în)elege, spuse ea. /Cree)i că eu pot să mă mărit şi să rămân aici în
*loren)a, ca orice altă oamnă. Dar eu nu pot să #iu ca orice altă oamnă. Cum aş putea să am servitori
care să îmi urmărească #iecare mişcare5 Cum aş putea să locuiesc într"un singur loc une oamenii vor
veea că scurgerea vremii nu mă atinge5 0entru mine nu va eista nicioată o via)ă normală. =rase aer
aânc în piept şi se uită pe rân la cei oi. /Cine alege să"mi #ie so) trebuie să renun)e la via)a în lumina
soarelui, şopti ea. /=rebuie să aleagă să trăiască la lumina unii şi în ceasurile întunericului.
/Atunci tu trebuie să alegi pe cineva care nu se teme e umbre, spuse Damon, şi +te#an #u surprins
e intensitatea vocii lui. Nu"l mai auzise nicioată pe Damon vorbin atât e sincer sau cu atât e
pu)ină a#ectare. /Lat$erine, uită"te la #ratele meu: va #i el în stare să renun)e la lumina soarelui5 !ste
mult prea ataşat e lucrurile obişnuite prietenii lui, #amilia lui, atoria lui #a)ă e *loren)a.
ntunericul l"ar istruge.
/-in)i? strigă +te#an. +pumega e #urie acum. /+unt la #el e puternic ca şi tine, #rate, şi nu mă
tem e nimic, nici în umbră, nici în lumina soarelui. 2i o iubesc pe Lat$erine mai mult ecât îmi iubesc
prietenii şi #amilia%
/% sau atoria ta5 ; iubeşti su#icient e mult ca să renun)i şi la asta5
/Da, spuse +te#an s#iător. /+u#icient cât să renun) la tot.
Damon îi aruncă unul intre zâmbetele lui bruşte, tulburătoare. Apoi se întoarse in nou către
Lat$erine.
/+e pare, spuse el, /că alegerea este oar a ta. Ai oi pretenen)i la mâna ta: vrei să accep)i pe
unul intre noi, sau pe nici unul5
Lat$erine îşi înclină încet capul auriu. Apoi îşi riică oc$ii albaştri umezi şi îi privi pe amânoi.
/ăsa)i"mă să mă gânesc până uminică. 3ar până atunci nu mă întreba)i nimic.
+te#an încuviin)ă in cap, #ără tragere e inimă. Damon spuse
/2i uminică5
/Duminică seara, la apusul soarelui, îmi voi #ace alegerea.
!lena se trezi cu soarele strălucinu"i în #ereastră. +e sim)i intr"oată ca şi cum tocmai îşi revenise
upă o lungă răceală, şi ca şi cum ar #i #ost iminea)a e Crăciun. +e riică în capul oaselor, cu
gânurile învălmăşite.
Au. ; urea tot trupul. Dar ea şi +te#an E totul era acum în regulă. =icălosul ăla beat e =Mler%
Dar =Mler nu mai conta. Nimic nu mai conta în a#ară e #aptul că +te#an o iubea.
Coborî la parter în cămaşă e noapte, ânu"şi seama upă lumina in #erestre că ormise #oarte
mult. -ătuşa Juit$ şi -argaret erau în living.
> Bună iminea)a, mătuşă Juit$. ; îmbră)işă strâns pe mătuşa uimită. 2i bună iminea)a,
ovlecel. ; luă în bra)e pe -argaret şi ansă cu ea prin cameră. 2i% o$, bună iminea)a, <obert?
0u)in stân7enită e euberan)a ei şi e cămaşa e noapte, o puse 7os pe -argaret şi se use repee
în bucătărie.
-ătuşa Juit$ veni upă ea. Deşi avea cearcăne negre sub oc$i, zâmbea.
> 0ari #oarte bineispusă în iminea)a asta.
> ;$, c$iar sunt.
!lena o îmbră)işă in nou, ca pentru a"şi cere iertare pentru cearcăne.
> 2tii că trebuie să mergem la şeri# să iscutăm espre =Mler.
> Da. !lena scoase nişte suc in #rigier şi îşi turnă un pa$ar. Dar pot să mă uc mai întâi până la
icFie Bennett5 2tiu că trebuie să #ie tare necă7ită, mai ales că se pare că nimeni nu o cree.
> =u o crezi, !lena5
> Da, spuse ea încet. ; cre. 2i, mătuşă Juit$, aăugă ea, luân o $otărâre, şi mie mi s"a
întâmplat ceva în biserică. -i s"a părut că%
> !lena? Bonnie şi -ereit$ au venit să te vaă, se auzi vocea lui <obert in vestibul. ncreerea
în sine a !lenei ispăru.
> ;$% trimite"le aici, strigă !lena şi luă o îng$i)itură e suc e portocale. ; să")i povestesc mai
târziu, îi promise mătuşii Juit$, în vreme ce se auzeau paşi apropiinu"se e bucătărie.
Bonnie şi -ereit$ se opriră în prag, cu un aer neobişnuit e #ormal. !lena se sim)ea şi ea
stân7enită şi aşteptă până ce mătuşa ei ieşi in bucătărie ca să vorbească.
Apoi îşi rese glasul, cu oc$ii a)inti)i pe o placă tocită e linoleum. *urişă o privire în sus şi văzu
că Bonnie şi -ereit$ priveau la aceeaşi placă.
3zbucni în râs şi, auzin"o, cele ouă #ete riicară oc$ii.
> +unt prea #ericită c$iar şi pentru a mă apăra, spuse !lena, întinzânu"şi bra)ele către ele. 2i ştiu
că ar trebui să"mi pară rău pentru ce am zis, şi îmi pare, ar nu pot să"mi iau un aer 7alnic. Am #ost
groaznică şi merit să #iu pusă la zi, şi acum putem să pretinem că nu s"a întâmplat nimic5
> Ar trebui să")i pară rău, că ai plecat şi ne"ai lăsat aşa, o certă Bonnie, în timp ce toate trei se
îmbră)işau.
> 2i tocmai cu =Mler +malloo? eclamă -ereit$.
> !i bine, asta mi"a #ost învă)ătură e minte, spuse !lena şi pentru o clipă se sim)i eprimată.
Apoi Bonnie râse cristalin.
> 2i pe urmă ai at lovitura cea mare E +te#an +alvatore? 2i ce intrare ramatică v"a)i #ăcut? Cân
ai apărut în uşă cu el, am crezut că am o $alucina)ie. Cum ai #ăcut"o5
> N"am #ăcut"o eu. A apărut el, asemenea cavalerilor în #ilmele alea vec$i.
> Ca să")i apere onoarea, spuse Bonnie. Ce"ar putea #i mai palpitant5
> Cre că"mi vin în minte câteva c$estii, spuse -ereit$. Dar poate că şi pe"asta le"a rezolvat
!lena.
> ; să vă povestesc totul, spuse !lena, ânu"le rumul şi #ăcân un pas în spate. Dar mai întâi,
veni)i cu mine acasă la icFie5 reau să vorbesc cu ea.
> De #apt, po)i să vorbeşti cu noi în timp ce te îmbraci, şi pe rum, şi în timp ce te speli pe in)i,
spuse Bonnie cu $otărâre. 2i acă laşi eoparte orice etaliu, cât e mic, o să ai e"a #ace cu 3nc$izi)ia
spaniolă.
> 2tii, spuse -ereit$ ştrengăreşte, până la urmă e#orturile omnului =anner au #ost răsplătite.
Bonnie ştie acum că 3nc$izi)ia spaniolă nu e o #orma)ie rocF.
!lena râea plină e euberan)ă în timp ce urcau scările.
Doamna Bennett părea paliă şi obosită, ar le invită să intre.
> icFie se oi$neşte: octorul a spus să stea în pat, eplică ea cu un zâmbet tremurător.
!lena, Bonnie şi -ereit$ se îng$esuiră în vestibulul strâmt.
Doamna Bennett bătu uşor în uşa camerei lui icFie.
> icFie, scumpo, au venit nişte #ete e la şcoală să te vaă. +ă nu sta)i prea mult, aăugă ea către
!lena, esc$izân uşa.
> N"o să stăm, promise !lena.
3ntră într"un ormitor răgu), în alb şi albastru, cu celelalte #ete în urma ei. icFie stătea întinsă pe
pat, spri7inită pe perne, cu o pilotă bleu trasă până sub bărbie. *a)a ei era albă ca $ârtia şi oc$ii cu
pleoape grele priveau )intă înainte.
> Aşa arăta şi aseară, şopti Bonnie. !lena se apropie e pat.
> icFie, spuse ea încet.
icFie continua să privească înainte, ar !lenei i se păru că respira)ia ei se accelerează uşor.
> icFie, mă auzi5 +unt !lena 9ilbert. +e uită la Bonnie şi -ereit$, neştiin ce să #acă.
> +e pare că i"au at nişte calmante, spuse -ereit$.
Dar oamna Bennett nu pomenise nimic e meicamente. ncruntată, !lena se întoarse in nou
spre #ata care nu avea nici o reac)ie.
> icFie, sunt eu, !lena. oiam oar să vorbesc cu tine espre ce s"a întâmplat aseară. reau să
ştii că eu cre tot ce spui tu că s"a întâmplat. !lena ignoră privirea atentă a lui -ereit$ şi continuă 2i
voiam să te întreb%
> Nu?
@n )ipăt ascu)it, isperat, )âşni in gâtul lui icFie. =rupul care până atunci #usese la #el e
nemişcat ca o statuie e ceară începu brusc să se agite violent. 0ărul castaniu"esc$is al lui icFie îi
biciuia obra7ii pe cân ea îşi smucea capul înainte şi înapoi şi mâinile ei băteau aerul cu mişcări
spasmoice.
> Nu? Nu? )ipă ea.
> *ă ceva? icni Bonnie. Doamnă Bennett? Doamnă Bennett?
!lena şi -ereit$ încercau să o )ină pe icFie pe pat şi ea se lupta cu ele. Vipetele continuară,
ascu)ite. Apoi eoată mama lui icFie era lângă ele, încercân să o )ină, împingânu"le pe #ete
eoparte.
> Ce i"a)i #ăcut5 strigă ea.
icFie se agă)ă e mama ei, începân să se liniştească, ar apoi oc$ii cu pleoape grele o văzură pe
!lena peste umărul oamnei Bennett.
> 2i tu eşti în asta? !şti rea? )ipă ea isteric la !lena. 0leacă e lângă mine?
!lena era uluită.
> icFie? Am venit oar să te întreb%
> Cre că ar #i bine să pleci acum. asă"ne în pace, spuse oamna Bennett, strângânu"şi #iica
protector. Nu vezi ce"i #aci5
ntr"o tăcere uluită, !lena ieşi in cameră. Bonnie şi -ereit$ o urmară.
> =rebuie să #ie meicamentele, spuse Bonnie cân a7unseră în straă. Bătea câmpii.
> 2i mâinile ei, îi spuse -ereit$ !lenei. Cân am încercat să o liniştim, am apucat"o e o mână.
!ra rece ca g$ea)a.
!lena clătină in cap, neumerită. Nimic nu avea noimă, ar nu voia ca asta să"i strice ziua. Nu
voia. Disperată, căută în minte ceva care să şteargă eperien)a avută, care să"i îngăuie să"şi păstreze
starea e #ericire.
> 2tiu, spuse ea. 0ensiunea.
> Ce5
> 3"am spus lui +te#an să mă sune azi, ar ce"ar #i să mergem noi în sc$imb până la pensiune5 Nu
e eparte e aici.
> Doar vreo ouăzeci e minute e mers pe 7os, spuse Bonnie. +e lumină la #a)ă. -ăcar am putea
în s#ârşit să"i veem camera.
> De #apt, spuse !lena, mă gâneam că voi ouă a)i putea aştepta 7os. !i, o să"l vă oar câteva
minute, aăugă ea apărânu"se, cân le văzu privirea.
0oate că era ciuat, ar nu voia încă să"l împartă pe +te#an cu prietenele ei. !ra atât e nou pentru
ea, încât părea aproape un secret.
Bătură în uşa lucioasă e ste7ar şi oamna *loers le esc$ise. !ra o #emeie mărun)ică şi zbârcită,
cu nişte oc$i negri surprinzător e strălucitori.
> =u trebuie să #ii !lena, spuse ea. "am văzut pe tine şi +te#an ieşin aseară, şi cân s"a întors
mi"a spus cum te c$eamă.
> Ne"a)i văzut5 întrebă !lena, uimită. !u nu v"am văzut.
> Nu, nu m"ai văzut, spuse oamna *loers şi c$icoti. Ce răgu)ă eşti, raga mea. ; #ată #oarte
răgu)ă.
2i o mângâie pe obraz.
> Aăă% mul)umesc, spuse !lena stân7enită. Nu"i plăcea #elul în care o #iau oc$ii aceia ca e
pasăre. +e uită pe lângă oamna *loers la scări.
> ! acasă +te#an5
> =rebuie să #ie, acă nu şi"a luat zborul e pe acoperiş? spuse oamna *loers şi c$icoti in nou.
!lena râse politicos.
> Noi rămânem aici cu oamna *loers, îi spuse -ereit$ !lenei, în timp ce Bonnie îşi ăea
oc$ii peste cap cu un aer e martir.
Ascunzânu"şi zâmbetul, !lena încuviin)ă in cap şi urcă scările.
Ce casă vec$e şi ciuată, se gâni in nou în timp ce găsea al oilea şir e trepte ce porneau in
camera e la eta7. ocile e 7os se auzeau neesluşit e aici, şi cân începu să urce treptele vocile
ispărură cu totul. !ra învăluită în tăcere, şi cân a7unse la uşa abia luminată in capătul treptelor, avu
sentimentul că intrase într"o cu totul altă lume. Bătu la uşă timi.
> +te#an5
Nu auzea nici un sunet inăuntru, ar eoată uşa se esc$ise. =oată lumea arată paliă şi obosită
astăzi, îşi spuse !lena, şi în clipa următoare era în bra)ele lui.
Bra)ele acelea se strânseră convulsiv în 7urul ei.
> !lena. ;$, !lena%
Apoi el se trase înapoi. !ra eact aşa cum #usese şi în seara preceentă: !lena sim)ea abisul care se
căsca între ei. ăzu privirea rece, istantă, care apărea în oc$ii lui.
> Nu, spuse ea, #ără să"şi ea seama că vorbeşte cu glas tare. N"o să te las.
2i îi trase gura către a ei.
0entru o clipă nu veni nici un răspuns, apoi el se cutremură şi sărutul lui eveni arzător. Degetele
lui se împletiră în părul ei şi universul ispăru în 7urul !lenei. Nu mai eista nimic în a#ară e +te#an, şi
e bra)ele lui care o strângeau, şi e #ocul buzelor lui pe gura ei.
Câteva minute mai târziu E sau câteva secole E se esprinseră in îmbră)işare, şi amânoi tremurau.
Dar rămaseră privinu"se în oc$i, şi !lena văzu că pupilele lui +te#an erau prea ilatate c$iar şi în
lumina slabă in încăpere, şi că nu era ecât o bană sub)ire e vere în 7urul pupilelor negre. 0ărea
ame)it, iar gura lui E gura aceea minunată? E era um#lată.
> Cre, spuse el, şi ea sesiză #elul în care îşi stăpânea vocea, că ar trebui să avem gri7ă cân #acem
asta.
!lena încuviin)ă, la #el e ame)ită. Nu în public, îşi spuse. 2i nu cân Bonnie şi -ereit$ aşteptau
7os. 2i nu cân erau absolut singuri, oar acă nu%
> Dar po)i să mă )ii în bra)e, spuse ea.
Ce ciuat că upă toată acea pasiune se putea sim)i în siguran)ă, atât e liniştită, în bra)ele lui.
> =e iubesc, şopti ea în lâna aspră a puloverului lui.
l sim)i cum se în#iora.
> !lena, spuse el in nou, şi era un sunet aproape isperat.
!a înăl)ă capul.
> Ce"i rău în asta5 Ce poate #i rău în asta, +te#an5 =u nu mă iubeşti5
> !u%
+e uită la ea nea7utorat% şi apoi auziră slab vocea oamnei *loers strigân in 7osul scărilor.
> Băiete? Băiete? +te#an?
0ărea că loveşte cu panto#ul în balustraă.
+te#an o#tă.
> Cre că ar trebui să mă uc să vă ce vrea.
+e esprinse e ea, cu c$ipul lipsit e epresie.
<ămasă singură, !lena îşi încrucişă bra)ele pe piept şi se în#ioră. !ra atât e #rig aici. Ar trebui să
aibă un #oc, îşi spuse, rotinu"şi alene privirea prin cameră şi oprinu"şi"o pe comoa e ma$on pe care
o cercetase cu o seară în urmă.
Caseta.
+e uită la uşa înc$isă. Dacă +te#an se întorcea şi o prinea% C$iar nu trebuia să o #acă E ar e7a
se înrepta către comoă.
9âneşte"te la nevasta lui Barbă"Albastră, îşi spuse. 0e ea, curiozitatea a omorât"o. Dar egetele ei
erau e7a pe capacul e metal. Cu inima bătânu"i nebuneşte, îl riică.
n lumina slabă in încăpere, caseta păru la început goală, şi !lena râse nervos. a ce se aşteptase5
a scrisori e ragoste e la Caroline5 a un pumnal plin e sânge5
Apoi văzu #âşia sub)ire e mătase, împăturită cu gri7ă într"un col) al casetei. ; scoase şi şi"o trecu
printre egete. !ra panglica e culoarea caisei pe care o pieruse în a oua zi e şcoală.
;$, +te#an. acrimile îi umplură oc$ii şi sim)i cum în piept inima îi creşte, plină e #ericire. De
atâta vreme5 De atâta vreme )ii la mine5 ;$, +te#an, cât te iubesc%
2i nu contează acă nu po)i să mi"o spui, îşi zise. +e auzi un sunet incolo e uşă şi ea strânse
repee panglica şi o puse la loc în casetă. Apoi se întoarse către uşă, ştergânu"şi lacrimile.
Nu contează acă n"o po)i spune acum. ; s"o spun eu pentru amânoi. 2i într"o bună zi o să înve)i
s"o spui şi tu.
Capitolul 1(
U octombrie, pe la R a.m.
Dragă Jurnalule,
+criu asta în timpul orei e trigonometrie, şi sper că oamna Galpern să nu mă vaă.
N"am avut timp să scriu aseară, eşi am vrut. 3eri a #ost o zi nebună, amestecată, la #el ca seara
balului. +tân aici la şcoală în această iminea)ă, am aproape impresia că tot ce s"a întâmplat în
eeFenul acesta a #ost oar un vis. ucrurile proaste au #ost atât e proaste, ar lucrurile bune au #ost
#oarte, #oarte bune.
N"am e gân să epun plângere împotriva lui =Mler. ;ricum a #ost suspenat e la cursuri şi at
a#ară in ec$ipa e #otbal. a #el şi DicF, pentru că s"a îmbătat la bal. Nimeni nu o spune, ar cre că
multă lume consieră că el e e vină pentru ce i s"a întâmplat lui icFie. +ora lui Bonnie l"a văzut pe
=Mler la spital ieri şi a spus că avea amânoi oc$ii învine)i)i şi toată #a)a vânătă. Nu pot să nu mă
gânesc cu îngri7orare la ce o să se întâmple cân el şi DicF se vor întoarce la şcoală. Acum au mai
mult ca nicioată un motiv să"l urască pe +te#an.
2i pentru că am a7uns la +te#an% Cân m"am trezit azi iminea)ă, am intrat în panică şi mi"am
spus /2i acă nimic in toate astea nu e aevărat5 2i acă nu s"a întâmplat nicioată, sau poate el s"a
răzgânit5 3ar mătuşa Juit$ a #ost îngri7orată la micul e7un pentru că in nou nu am putut îng$i)i
nimic. Dar pe urmă m"am us la şcoală şi l"am văzut pe corior lângă secretariat, şi ne"am uitat unul la
altul, şi atunci am ştiut. C$iar înainte să se întoarcă să plece, a zâmbit, într"un #el tainic. 2i am în)eles şi
asta, şi avea reptate, era mai bine să nu ne apropiem într"un loc public, asta acă nu voiam să creăm
senza)ie printre secretare.
Da, cu siguran)ă suntem împreună. Acum nu mai trebuie ecât să găsesc o moalitate să"i eplic
asta lui Jean"Claue. Ga $a?
Ceea ce nu în)eleg e e ce +te#an nu se bucură la #el e mult ca şi mine. Cân suntem împreună,
pot să simt ceea ce simte el, şi ştiu cât e mult mă vrea, cât e mult mă iubeşte. +imt în el o #oame
aproape isperată atunci cân mă sărută, ca şi cum ar vrea să"mi smulgă su#letul in trup. Ca o gaură
neagră care%
=ot U octombrie, pe la H p.m. !i, aici e o întrerupere, pentru că oamna Galpern m"a prins. C$iar a
început să citească cu voce tare ceea ce scrisesem, ar pe urmă cre că subiectul i"a aburit oc$elarii şi
s"a oprit. Nu a #ost eloc amuzată. ;ricum, sunt prea #ericită ca să"mi pese e c$estii minore, cum ar #i
o corigen)ă la trigonometrie.
+te#an şi cum mine am mâncat la prânz împreună, sau cel pu)in ne"am us şi ne"am aşezat într"un
col) cu prânzul meu. !l nici nu s"a obosit să"şi aucă ceva e mâncare şi, bineîn)eles, până la urmă nici
eu n"am mâncat. Nu ne"am atins prea mult E nu, n"am #ăcut"o E ar am vorbit şi ne"am privit mult.
oiam să"l ating. -ai mult ecât pe orice alt băiat pe care îl cunoşteam. 2i ştiu că şi el vrea, ar se
în#rânează.
Asta e ce nu în)eleg, e ce luptă aşa, e ce îşi înăbuşă orin)a, e ce se în#rânează. 3eri în camera lui
am găsit o ovaă clară că mă urmărea încă e la început. Vi"auci aminte că )i"am spus cum în a oua
zi e şcoală am #ost cu Bonnie şi -ereit$ în cimitir5 !i bine, ieri am găsit în camera lui +te#an
panglica e culoarea caisei pe care o purtam în acea zi. -i"auc aminte că mi"a căzut in mână în timp
ce alergam, şi probabil că el a găsit"o şi a păstrat"o. Nu i"am spus că ştiu, pentru că e clar că vrea să
păstreze secretul, ar asta oveeşte E nu"i aşa5 E că )ine la mine.
2i să ştii că mai eistă cineva care nu e eloc amuzată. Caroline. +e pare că în #iecare zi la prânz îl
târâse în laboratorul #oto, şi cân astăzi el n"a apărut, Caroline a pornit să"l caute, până cân ne"a găsit.
Bietul +te#an, uitase cu totul e ea, şi c$iar şi el a #ost şocat cum e putuse uita. După ce ea aplecat E şi,
aş putea aăuga, cu #a)a într"o nuan)ă estul e nesănătoasă e vere E +te#an mi"a povestit cum se
)inuse scai e el in prima săptămână e şcoală. i spusese că observase că el nu prea mânca la prânz şi
nici ea nu mânca pentru că era la regim, aşa că ce"ar #i să se ucă amânoi într"un loc plăcut şi să se
relaeze5 N"a spus nimic rău espre ea ceea ce cre că e #elul în care consieră el că ar trebui să se
poarte, aică un gentleman nu #ace aşa cevaP, ar a spus că nu era absolut nimic între ei. 3ar pentru
Caroline, cre că a #ost mai rău să vaă că uitase e ea ecât acă ar #i lovit"o cu pietre.
-ă întreb totuşi e ce +te#an nu mănâncă la prânz. ! ciuat pentru un tip care 7oacă #otbal.
;"o. Domnul =anner tocmai a trecut pe lângă mine şi mi"am trântit la timp caietul e noti)e peste
7urnal. Bonnie c$icoteşte în spatele căr)ii e istorie, vă cum i se scutură umerii. 3ar +te#an, care stă în
#a)a mea, pare atât e tensionat e parcă în clipa următoare o să sară in bancă. -att îmi aruncă
privirea aia care spune /ai înnebunit, iar Caroline mă priveşte #urioasă. !u am un aer #oarte, #oarte
nevinovat, şi scriu cu oc$ii a)inti)i înainte la =anner. Aşa că acă ce scriu e pu)in tremurat şi ezlânat, o
să în)elegi e ce.
n ultima lună n"am #ost eu însămi. N"am putut să gânesc limpee şi să mă concentrez prea mult
la altceva în a#ară e +te#an. +unt atâtea lucruri pe care trebuia să le #ac şi nu le"am #ăcut, încât mă
sperii. Ar trebui să mă ocup e ecora)iunile pentru Casa Bântuită, şi n"am #ăcut absolut nimic. Acum
mai am eact trei săptămâni şi 7umătate să rezolv totul E şi tot ce vreau e să #iu cu +te#an.
Aş putea să ies in comitet. Dar asta ar însemna că le las pe Bonnie şi -ereit$ să se escurce
singure. 2i"mi tot auc aminte e ce mi"a zis -att cân l"am rugat să"l aucă pe +te#an la bal /=u vrei
ca to)i şi toate să se învârtă în 7urul !lenei 9ilbert.
Dar nu e aevărat. +au cel pu)in, acă aşa a #ost în trecut, nu vreau să mai #ie aevărat e"acum
înainte. reau% o$, asta o să sune total stupi, ar vreau să #iu emnă e +te#an. 2tiu că el nu i"ar lăsa
baltă pe băie)ii in ec$ipă oar pentru că aşa ar avea c$e#. reau să #ie mânru e mine.
reau să mă iubească la #el e mult cât îl iubesc şi eu.
Capitolul 11
!lena bâ7bâi e"a lungul coriorului întunecat, încercân să esluşească ce se a#la în 7urul ei.
Apoi totul se lumină brusc şi ea se trezi încon7urată e şirul #amiliar e ulapuri metalice in
vestiar. +e sim)i atât e uşurată încât aproape că scoase un strigăt. Nicioată nu crezuse că o să #ie
vreoată atât e #ericită oar să poată veea. <ămase câteva minute pe loc, uitânu"se în 7ur
recunoscătoare.
> !lena? Ce cau)i aici5
!rau -ereit$ şi Bonnie, venin repee pe corior către ea.
> @ne a)i #ost5 întrebă ea #urioasă. -ereit$ se strâmbă.
> Nu"l găseam pe +$elbM. 2i cân l"am găsit în s#ârşit, ormea. orbesc serios, aăugă ea, văzân
privirea neîncrezătoare a !lenei. Dormea. 2i pe urmă n"am reuşit să"l trezim. Abia cân s"a aprins
lumina a esc$is oc$ii. 0e urmă ne"am întors la tine. Dar ce cau)i aici5 !lena ezită.
> -"am săturat să aştept, spuse ea pe un ton cât mai etaşat. ;ricum, cre că am #ăcut su#icientă
treabă pentru o zi.
> Acum ne spui?5 eploă Bonnie.
-ereit$ nu comentă nimic, ar îi aruncă !lenei o privire atentă, cercetătoare. !lena avu
sentimentul supărător că oc$ii aceia negri veeau incolo e aparen)e.
=ot eeFenul şi în cursul săptămânii următoare, !lena lucră la planuri pentru Casa Bântuită.
Nicioată nu avea estul timp ca să #ie cu +te#an, şi asta era #rustrant, ar şi mai #rustrant era +te#an
însuşi. i sim)ea ragostea pentru ea, ar sim)ea şi că el încerca să lupte împotriva ei, continuân să
evite să rămână singuri. 2i în multe #eluri rămăsese un mister pentru ea, la #el ca şi atunci cân îl
văzuse prima oară.
!l nu vorbea nicioată espre #amilia lui sau espre via)a e inainte e a veni în *ell6s C$urc$, iar
acă ea îi punea vreo întrebare, evita să răspună. ;ată îl întrebase acă îi era or e 3talia, acă
regreta că venise aici. 2i pentru o clipă oc$ii i se luminaseră, şi verele lor sclipise asemenea #runzelor
e ste7ar care se re#lectă într"un pârâu. /Cum aş putea să regret, cân tu eşti aici5 spusese, şi o sărutase
într"un #el care îi înepărtase in minte orice nelinişte. n acea clipă, !lena ştiuse ce înseamnă să #ii pe
eplin #ericit. +im)ise şi bucuria lui, iar cân el se esprinsese in îmbră)işare îi văzuse c$ipul raiin,
ca şi cum soarele poposise pe el. /;$, !lena, şoptise el.
Aşa erau momentele plăcute. Dar în ultimul timp o sărutase in ce în ce mai rar, şi ea sim)ea cum
istanta intre ei se mărea.
n acea vineri, ea şi -ereit$ $otărâseră să rămână peste noapte acasă la Bonnie. Cerul era cenuşiu
şi amenin)a să reverse o burni)ă măruntă cân ea şi -ereit$ o porniră către casa #amiliei -cCulloug$.
!ra neobişnuit e #rig pentru 7umătatea lui octombrie, şi copacii care mărgineau straa liniştită
sim)iseră e7a muşcătura vânturilor reci. Ar)arii păreau nişte #lăcări purpurii, în vreme ce arborii ginFgo
biloba erau e un galben strălucitor.
Bonnie le întâmpină în uşă cu
> =oată lumea a plecat? Avem casa întreagă la ispozi)ia noastră până mâine upă"masă, cân ai
mei se întorc e la eesburg. e invită înăuntru, căutân să prină pec$inezul obez care încerca să iasă
a#ară. Nu, Kangtze, rămâi în casă. Kangtze, nu? Nu?
Dar era prea târziu. Kangtze scăpase şi se năpustea prin curte spre mesteacănul solitar, une începu
să latre ascu)it, cu capul în sus către ramuri, în vreme ce colăceii e grăsime e pe spatele lui tremurau.
> ;$, şi acum ce"a mai văzut5 spuse Bonnie, punânu"şi mâinile la urec$i.
> Arată ca o cioară, spuse -ereit$.
!lena încremeni. *ăcu câ)iva paşi către copac şi se uită spre #runzele aurii. 2i iat"o acolo. Aceeaşi
cioară pe care o mai văzuse e ouă ori până atunci. 0oate c$iar e trei ori, îşi spuse, amintinu"şi e
#orma întunecată care trecuse pe easupra ste7arilor in cimitir.
; privea, şi îşi sim)ea stomacul strângânu"i"se e teamă, iar mâinile îi eveniră brusc reci. Cioara
se $olba la ea cu oc$iul ei negru strălucitor, o privire aproape omenească. ;c$iul acela% oare une mai
văzuse ea un oc$i asemănător5
Deoată, cele trei #ete se traseră înapoi cân cioara scoase un croncănit răguşit şi bătu in aripi,
)âşnin in copac în irec)ia lor. Apoi, pe neaşteptate, coborî în pica7 asupra că)elului, care acum lătra
isteric. =recu la câ)iva centimetri e col)ii toci)i ai lui Kangtze, upă care se înăl)ă in nou, zburân
peste casă şi ispărân în nucii in spatele ei.
*etele rămăseseră încremenite e uimire. Apoi Bonnie şi -ereit$ se uitară una la alta şi tensiunea
ispăru într"un râs nervos.
> 0entru o clipă am crezut că se repee la noi, spuse Bonnie, ucânu"se la pec$inezul în#uriat şi
târânu"l către casă, în timp ce el continua să latre ascu)it.
> 2i eu am crezut asta, spuse !lena încet. 2i le urmă pe cele ouă prietene înăuntru, ar nu râse
împreună cu ele.
După ce ea şi -ereit$ îşi useră lucrurile în camerele lor e la eta7, seara căpătă un aspect plăcut,
recon#ortant. !ra greu să rămână tensionată în livingul îng$esuit al lui Bonnie, lângă un #oc vesel şi cu
o cană e ciocolată #ierbinte în mână. Curân, cele trei prietene iscutau planurile #inale pentru Casa
Bântuită, şi !lena se relaa.
> +untem în #ormă bună, spuse în cele in urmă -ereit$. Dar, evient, am pierut atâta timp
plănuin costumele celorlal)i, încât nici nu ne"am gânit la ale noastre.
> 0entru mine e simplu, spuse Bonnie. ; să #iu o preoteasă ruiă, şi n"am nevoie ecât e o
cunună in #runze e ste7ar în păr şi o robă albă. -arM şi cu mine o putem coase într"o singură noapte.
> !u cre că o să #iu o vră7itoare, spuse -ereit$ gânitoare. =ot ce"mi trebuie e o roc$ie neagră
şi lungă. 2i tu, !lena5
!lena zâmbi şi spuse
> !i bine, ar trebui să #ie un secret, ar% -ătuşa Juit$ m"a lăsat să mă uc la o croitoreasă. Am
găsit într"una in căr)ile pe care le"am #olosit pentru comunicarea mea orală un esen cu o roc$ie in
<enaştere, şi am copiat"o. ! in mătase vene)iană, albastru metalic, şi e absolut superbă.
> 0are minunată, spuse Bonnie. 2i scumpă.
> ! in banii mei, in cei lăsa)i e părin)i. +per oar că o să"i placă lui +te#an. ! o surpriză pentru
el, şi% ei, sper oar că o să"i placă.
> 2i +te#an ce"o să poarte5 A7ută şi el la Casa Bântuită5 întrebă Bonnie curioasă.
> Nu ştiu, spuse !lena upă o clipă e tăcere. Nu pare prea încântat e toată povestea asta cu
Galloeenul.
> ! greu să )i"l imaginezi în#ăşurat în cearşa#uri rupte şi acoperit cu sirop în c$ip e sânge, ca
ceilal)i băie)i, remarcă -ereit$. !l pare% ei, mai presus e aşa ceva.
> 2tiu? eclamă Bonnie. 2tiu eact ce ar putea să #ie, şi pentru asta nici n"ar trebui să aibă un
costum special. 0ăi e străin, e pali la #a)ă şi are #igura aia mereu încruntată% 0une"i un #rac şi o să ai
un Conte Dracula per#ect? !lena zâmbi #ără să vrea.
> !i, o să"l întreb, spuse.
> Apropo e +te#an, spuse -ereit$, cu oc$ii ei negri a)inti)i asupra !lenei, cum merg lucrurile5
!lena o#tă şi se uită în #oc.
> !u% nu prea ştiu, spuse în cele in urmă, încet. +unt unele zile cân totul este minunat, şi apoi
sunt alte zile cân%
-ereit$ şi Bonnie se priviră iute, şi apoi -ereit$ spuse cu blâne)e
> Alte zile cân ce5
!lena ezită, nesigură. Apoi luă o $otărâre.
> +ta)i o clipă, spuse ea şi se riică şi urcă repee scările. +e întoarse cu o cărticică îmbrăcată în
cati#ea albastră. Am scris ceva aici aseară, cân nu puteam să orm, spuse. Cuvintele astea eplică mai
bine ecât aş #ace"o eu.
9ăsi pagina, trase aer aânc în piept şi începu
1U octombrie
Dragă Jurnalule,
n seara asta mă simt groaznic. 2i trebuie să o spun cuiva.
Ceva e în neregulă cu mine şi +te#an. ! triste)ea asta cumplită in su#letul lui la care eu nu pot să
a7ung, şi care îl înepărtează e mine. Nu ştiu ce să #ac.
Nu suport gânul că l"aş putea piere. Dar el e #oarte ne#ericit, şi are o supărare, şi acă nu vrea să"
mi spună espre ce e vorba, acă nu vrea să aibă atâta încreere în mine, nu cre că eistă speran)ă
pentru rela)ia noastră.
3eri, cân mă )inea în bra)e, am sim)it ceva nete şi rotun pe sub cămaşa lui, ceva atârnat pe un
lan). "am întrebat, în glumă, acă era un ar e la Caroline. !l oar s"a crispat şi n"a mai vrut să
vorbească. Brusc, l"am sim)it la o mie e mile epărtare, iar oc$ii lui% era atâta urere în oc$ii lui
încât am sim)it că n"o pot suporta.
!lena se opri in citit şi îşi trecu în tăcere privirea peste ultimele rânuri scrise în 7urnal. +imt că
cineva l"a rănit îngrozitor în trecut şi el n"a reuşit nicioată să treacă peste această urere. Dar mai cre
că eistă ceva e care i"e #rică, un secret pe care se teme că i"l voi a#la. Dacă aş reuşi să a#lu ce este, i"
aş putea ovei că poate avea încreere în mine. Că poate avea încreere în mine ini#erent ce se
întâmplă, pentru toteauna.
+te#an înăl)ă capul in gâtul moale ca e cati#ea al căprioarei. 0ăurea era plină e zgomotele
nop)ii şi el nu"şi ăea seama care intre ele îl tulburase.
;ată ce 0uterea min)ii lui #u istrasă, căprioara se trezi in transă. +te#an sim)i cum muşc$ii
animalului tremură pe cân încerca să se riice.
Du"te, atunci, îşi spuse, ânu"i rumul cu totul. Căprioara se răsuci, se săltă în picioare şi o luă la
#ugă.
Băuse su#icient. Cu elicate)e, îşi linse col)urile gurii, sim)inu"şi caninii retrăgânu"se şi
pierzânu"şi ascu)imea, #oarte sensibili ca întoteauna upă o perioaă lungă e $rănire. Acum nu mai
ştia cât însemna su#icient. Nu mai avusese ame)eli upă cea e la biserică, ar trăia cu teama că i"ar
putea reveni.
De #apt, trăia cu o teamă anume că într"o bună zi avea să îşi revină, cu mintea con#uză, şi să vaă
în bra)ele lui trupul gra)ios al !lenei zăcân moale, cu ouă răni însângerate pe gâtul ei sub)ire, cu
inima oprită pentru toteauna.
a asta trebuia să se aştepte.
+etea e sânge, cu miriaele ei e orori şi plăceri, rămăsese c$iar şi acum un mister pentru el. Deşi
trăia cu ea în #iecare zi, e secole întregi, tot nu o în)elegea. Ca om, ar #i #ost #ără înoială scârbit,
oripilat e gânul e a bea sângele cal irect intr"un trup viu. Asta, evient, acă cineva i"ar #i
sugerat aşa ceva, în cuvinte.
Dar nici un cuvânt nu #usese rostit în acea noapte, noaptea în care Lat$erine îl sc$imbase.
C$iar şi upă atâta timp, amintirea era limpee în mintea lui. Dormea cân ea apăruse în oaia lui,
mişcânu"se la #el e încet ca o #antasmă sau o sta#ie. !l ormea, singur% !a purta o cămaşă #ină e in
cân venise la el.
!ra noaptea inaintea zilei $otărâte, ziua în care ea avea să"şi anun)e alegerea. 2i ea venise la el.
; mână albă espăr)i perelele in 7urul patului şi +te#an se trezi in somn, riicânu"se speriat în
capul oaselor. Cân o văzu, cu părul ei auriu pal strălucinu"i pe umeri, cu oc$ii albaştri cu#una)i în
umbre, rămase mut e uimire.
2i e iubire. Nu mai văzuse nicioată ceva atât e #rumos. ncepu să tremure şi încercă să
vorbească, ar ea îi puse ouă egete reci pe buze.
/2şt, şopti, şi patul se lăsă sub o nouă greutate cân ea urcă alături e el.
Cu #a)a aprinsă, +te#an îşi sim)ea inima bătânu"i nebuneşte e ruşine şi e tulburare. Nu mai
avusese nicioată o #emeie în patul lui. 3ar aceasta era Lat$erine, Lat$erine a cărei #rumuse)e părea să
vină in ceruri, Lat$erine pe care o iubea mai mult ecât îşi iubea su#letul.
2i pentru că o iubea, #ăcu un e#ort uriaş. 0e cân ea se strecura în aşternuturi, venin atât e
aproape încât el putea sim)i prospe)imea răcoroasă a aerului nop)ii în cămaşa ei sub)ire, +te#an reuşi să
vorbească.
/Lat$erine, murmură. /Noi% eu pot să aştept. 0ână cân ne cununăm în biserică. ; să"i cer
tatălui meu să aran7eze pentru săptămâna viitoare. Nu% nu va mai ura mult%
/2şt, şopti ea in nou şi el sim)i răceala aceea pe piele.
Nu se putu ab)ine şi o cuprinse în bra)e şi o strânse lângă el.
/Ceea ce #acem acum nu are nici o legătură cu ce spui tu, zise ea şi îşi întinse egetele sub)iri
pentru a"l mângâia pe gât.
2i el în)elese. +im)i un #ior e teamă, care ispăru sub mângâierea egetelor ei. oia asta, voia
orice i"ar #i îngăuit să rămână cu Lat$erine.
/ntine"te, iubirea mea, şopti ea.
3ubirea mea. Cuvintele cântară în el pe cân se întinea pe spate şi"şi punea capul pe pernă,
riicânu"şi bărbia pentru a"şi o#eri gâtul. =eama îi ispăruse, şi în locul ei se sim)ea cuprins e o
#ericire atât e mare încât îşi spuse că îl va nimici.
+im)i atingerea moale a părului ei pe pieptul lui, şi încercă să respire mai calm. i sim)i răsu#larea
pe gât, apoi buzele. Apoi in)ii.
Durerea veni ascu)ită, ar rămase nemişcat, #ără să scoată nici un sunet, gâninu"se oar la
Lat$erine, la cât orea el să"i ea. 3ar urerea încetă aproape imeiat, şi sim)i cum i se trage sângele in
trup. Nu era atât e groaznic pe cât se temuse că va #i. !ra sentimentul e a a, e a $răni.
Apoi min)ile lor se contopiră, evenin una. +im)ea bucuria lui Lat$erine e a bea in el,
încântarea ei e a primi sângele cal care îi ăea via)ă. 2i ştia că şi ea sim)ea plăcerea lui e a ărui.
Dar realitatea începea să ispară, grani)ele intre vis şi trezie se estompau. !l nu mai putea gâni
limpee: nu mai putea gâni eloc. Nu putea ecât să simtă, iar senza)iile lui creşteau în spirală,
purtânu"l mai sus, tot mai sus, rupânu"i ultimele legături cu pământul.
a un moment at, mai târziu, #ără să ştie cum a7unsese acolo, se trezi în bra)ele ei. !a îl )inea aşa
cum )ine o mamă un prunc, conucânu"i gura către carnea ezgolită a gâtului ei, easupra cămăşii.
Acolo era o rană mică, o tăietură ce apărea întunecată pe pielea paliă. 2i cân îl mângâie încura7ator
pe păr, el, #ără să simtă teamă sau să ezite, începu să"i soarbă sângele.
Cu gesturi etaşate, precise, +te#an îşi scutură pământul e pe genunc$i. umea oamenilor ormea,
toropită, ar sim)urile lui erau alerte. Ar #i trebuit să se simtă sătul, ar amintirea îi trezise in nou
po#tele. Cu nările ilatate pentru a prine mirosul moscat al vulpii, porni la vânătoare.
Capitolul 1H
!lena se roti încet în #a)a oglinzii înalte in ormitorul mătuşii Juit$. -argaret stătea 7os lângă
patul mare cu balac$in, cu oc$ii ei albaştri rotunzi şi plini e amira)ie.
> =are aş vrea să am o roc$ie ca asta pentru colina cu /ne a)i or nu ne a)i, spuse ea.
> mi placi mai mult ca pisicu)ă albă, spuse !lena, sărutân"o pe -argaret între urec$iuşele albe
e cati#ea prinse e bana e păr. Apoi se întoarse către mătuşa ei, care stătea lângă uşă, cu un ac şi a)ă
pregătite. ! per#ectă, spuse încântată. Nu trebuie să mai moi#icăm nimic.
*ata in oglină ar #i putut #oarte bine să #i ieşit in paginile căr)ilor !lenei espre <enaşterea
italiană. 9âtul şi umerii ei erau goi, iar corsa7ul strâmt al roc$iei albastru pal, cu re#leii metalice, îi
punea în evien)ă talia sub)ire. -ânecile lungi, bogate, erau espicate şi lăsau să se vaă mătasea albă a
cămăşii e eesubt, iar #usta largă, lungă până în pământ, abia atingea poeaua. !ra o roc$ie
#rumoasă, iar albastrul pal părea să aâncească albastrul"înc$is al oc$ilor !lenei.
Cân se răsuci, privirea !lenei căzu pe ceasul emoat e pe comoă.
> ;$, nu, eclamă, e aproape şapte. +te#an trebuie să apară intr"o clipă în alta.
> @ite"i maşina, spuse mătuşa Juit$, aruncân o privire pe #ereastră. Cobor eu să"i esc$i.
> !"n regulă, spuse scurt !lena. ; să"l primesc c$iar eu. 0a, să vă istra)i bine iseară cu /ne a)i
ori nu ne a)i.
2i coborî repee scările.
Asta e, îşi spuse. 0e cân întinea mâna spre mânerul uşii, îşi aminti e acea zi in urmă cu
aproape ouă luni, cân se oprise irect în #a)a lui +te#an upă ora e 3storie europeană. Avea acum
aceleaşi sentimente, e nerăbare, e încântare şi tensiune.
+per oar ca asta să iasă mai bine ecât atunci, îşi spuse. Căci în ultima săptămână şi 7umătate, îşi
legase toate speran)ele e acest moment, e această seară. Dacă ea şi +te#an nu aveau să #ie împreună în
această seară, n"or să mai #ie nicioată.
@şa se esc$ise şi ea #ăcu un pas în spate, cu oc$ii lăsa)i în 7os, aproape timiă, temânu"se să vaă
c$ipul lui +te#an. Dar apoi auzi cum lui i se taie răsu#larea şi riică repee privirea E şi sim)i cum o
g$eară rece îi strânge inima.
!l o privea uluit, a. Dar nu era bucuria uimită pe care o văzuse în oc$ii lui în acea primă noapte în
camera lui. Asta era ceva mai aproape e şoc.
> Nu")i place, şopti ea, îngrozită e lacrimile care amenin)au să i se reverse in oc$i.
!l îşi reveni repee, ca întoteauna, clipin şi clătinân in cap.
> Nu, nu, e #rumoasă. =u eşti #rumoasă.
2i atunci, e ce stai acolo e parcă ai #i văzut o #antomă5 îşi spuse ea. De ce nu mă iei în bra)e, e
ce nu mă săru)i E #ă ceva?
> Ară)i minunat, spuse ea calmă.
2i era aevărat: era elegant şi #rumos în smoc$ing şi cu capa pe care şi"o pusese pentru rolul său.
C$iar era surprinsă că acceptase, ar cân îi sugerase asta păruse mai egrabă amuzat. 3ar acum arăta
minunat, şi în largul lui, ca şi cum asemenea $aine erau la #el e #ireşti pentru el ca şi 7eanşii.
> Ar trebui să plecăm, spuse el, la #el e calm şi e serios.
!lena încuviin)ă in cap şi urcă împreună cu el în maşină, ar inima ei nu mai era oar rece, era ca
e g$ea)ă. +te#an era mai eparte e ea ca nicioată, şi nu ştia cum să îl aucă înapoi.
=unetele bubuiau easupra lor pe cân se înreptau către liceu, şi !lena se uită pe geamul maşinii
cu o isperare con#uză. 0ătura e nori era groasă şi întunecată, eşi încă nu începuse să plouă. Aerul
părea încărcat, iar #ulgerele purpurii ăeau cerului un aspect coşmaresc. !ra o atmos#eră per#ectă
pentru Galloeen, amenin)ătoare, e pe altă lume, ar în !lena trezea oar groază. Din acea noapte
petrecută acasă la Bonnie, îşi pieruse apetitul pentru lucrurile stranii şi sinistre.
Jurnalul ei nu mai apăruse, eşi scotociseră toată casa lui Bonnie. =ot nu"i venea să creaă că
ispăruse cu aevărat şi ieea că un străin citeşte cele mai intime gânuri ale ei o în#uria îngrozitor.
0entru că, evient, #usese #urat: ce altă eplica)ie putea eista5 n noaptea aceea, în casa #amiliei
-cCulloug$ #useseră esc$ise mai multe uşi: cineva ar #i putut pur şi simplu să intre în casă. oia să îl
omoare pe cel care o #ăcuse.
3maginea unor oc$i negri îi apăru în minte. Băiatul ăla, băiatul în #a)a căruia aproape cease în casa
lui Bonnie, băiatul care o #ăcuse să îl uite pe +te#an. ;are el să #ie5
-aşina opri în #a)a liceului şi ea se aună şi se #or)ă să zâmbească în vreme ce străbăteau
corioarele şcolii. +ala e sport era un $aos în care cu greu se putea veea o oarecare organizare. n ora
în care !lena se usese acasă, totul se sc$imbase. nainte să plece, locul #usese plin e elevi in clasele
mari membrii Consiliului !levilor, băie)ii in ec$ipa e #otbal, cei in LeM Club, to)i încercân să
termine cu aran7area ecorului şi a recuzitei. Acum era plin e străini, cei mai mul)i nici măcar
semănân cu oamenii.
Câ)iva zombi se întoarseră cân !lena intră în sală, şi tigvele lor se veeau rân7in prin carnea
putreă a c$ipurilor lor. @n cocoşat grotesc şc$iopată către ea, alături e un caavru cu o piele albă
liviă şi oc$ii goi. Din altă irec)ie se apropia un vârcolac, cu botul rân7it plin e sânge, împreună cu o
vră7itoare întunecată, cu un aer ramatic.
Cu o strângere e inimă, !lena îşi ău seama că nu putea recunoaşte nici 7umătate intre cei e
acolo în costumele lor. n clipa următoare erau cu to)ii în 7urul ei, amirânu"i roc$ia albastru pal,
anun)ân"o e unele probleme ivite e7a. !lena le #ăcu semn să tacă şi se întoarse către vră7itoare, al
cărei păr negru lung căea pe spatele unei roc$ii negre #oarte strâmte.
> Ce e, -ereit$5 întrebă ea.
> Antrenorul Mman e bolnav, răspunse încruntată -ereit$, şi cineva l"a pus în locul lui pe
=anner.
> Domnul =anner5 eclamă îngrozită !lena.
> Da, şi e7a a creează probleme. Biata Bonnie aproape că a ceat nervos. Ar trebui să te uci tu
acolo. !lena o#tă şi încuviin)ă in cap, apoi o porni pe traseul întortoc$eat al turului Casei Bântuite.
Cân trecu prin sinistra Cameră e =ortură şi oribila Cameră a Ciopâr)itorului Nebun, îşi spuse că
#ăcuseră totul aproape prea bine. ocul ăsta era neliniştitor c$iar şi în plină lumină.
Camera Druizilor era aproape e ieşire. Acolo, #usese construit un +tone$enge e carton. Dar
micu)a şi răgu)a preoteasă ruiă care stătea printre monoli)ii estul e veriici, purtân o robă albă şi
pe cap o coroană in #runze e ste7ar, părea gata să izbucnească în plâns.
> Dar trebuie să #i)i plin e sânge, spunea ea rugător. *ace parte in scenă: sunte)i o 7ert#ă.
> ! su#icient e rău că trebuie să port roba asta riicolă, răspunse =anner tăios. Nimeni nu m"a
anun)at să trebuie să mă ung cu sirop peste tot.
> Dar nu a7unge pe umneavoastră, spuse Bonnie. ! oar pe robă şi pe altar. +unte)i o 7ert#ă,
repetă ea, ca şi cum asta l"ar putea convinge în vreun #el.
> n privin)a asta, spuse ezgustat omnul =anner, acurate)ea acestei întregi puneri în scenă este
total improbabilă. Contrar crein)ei populare, ruizii nu au construit +tone$enge: a #ost înăl)at e o
cultură in !poca e Bronz care%
!lena #ăcu un pas înainte.
> Domnule =anner, nu espre asta e vorba acum.
> N"o #i, pentru tine, spuse el. 2i e"asta tu şi prietena ta nevrotică sunte)i corigente la istorie.
> Asta e o remarcă total eplasată, se auzi o voce în spate, şi !lena se uită repee peste umăr la
+te#an.
> Domnul +alvatore, spuse =anner, rostin cuvintele ca şi cum ar #i spus Acum ziua mea e
esăvârşită. Bănuiesc că ai nişte învă)ături noi pline e în)elepciune e o#erit. +au ai e gân să"mi
învine)eşti mie un oc$i5
0rivirea lui se înreptă către +te#an, care stătea acolo, elegant în smoc$ingul lui per#ect croit, şi
!lena avu, şocată, un presentiment.
=anner nu este e #apt cu mult mai în vârstă ecât noi, îşi spuse. 0are bătrân pentru că are acel
început e c$elie, ar pun pariu că nu a împlinit încă treizeci e ani. Apoi, intr"un motiv oarecare, îşi
aminti cum arătase =anner la bal, în costumul lui ie#tin şi lucios care nu i se potrivea.
0un pariu că nici măcar la balul lui n"a participat, îşi spuse ea. 2i apoi, pentru prima ată, sim)i o
oarecare simpatie pentru el. 0robabil că şi +te#an sim)ea acelaşi lucru, căci eşi se apropie e bărbatul
mărunt şi îl privi rept în #a)ă, vocea lui era calmă.
> Nu, n"am e gân. Cre că toată povestea asta evine eagerată. De ce să nu%
!lena nu mai auzi restul propozi)iei, ar +te#an vorbea pe un ton 7os, calm, iar omnul =anner c$iar
părea să"l asculte. !a aruncă o privire în spate, la lumea care se strânsese în 7urul lor patru sau cinci
emoni, vârcolacul, o gorilă şi un cocoşat.
> Gei, totul e sub control, spuse ea şi lumea se împrăştie.
+te#an se ocupa e /totul, eşi ea nu prea ştia cum, căci nu"i veea ecât cea#a.
Cea#a% 0entru o clipă, în minte îi apăru o imagine in prima zi e şcoală. +te#an stân în
secretariat şi vorbin cu oamna ClarFe, secretara, şi cât e ciuat se purtase oamna ClarFe. 2i într"
aevăr, cân !lena se uită acum la omnul =anner, văzu pe #a)a lui aceeaşi epresie uşor năucită. !lena
sim)i un #ior e nelinişte.
> Gaie, îi spuse lui Bonnie. Gai să mergem în #a)ă.
; tăiară rept prin Camera e Aterizarea a !tratereştrilor şi prin Camera -or)ilor ii, #urişânu"
se printre pere)ii espăr)itori şi ieşin în prima cameră pe une intrau vizitatorii, întâmpina)i e un
vârcolac. ârcolacul îşi scosese capul şi acum stătea e vorbă cu ouă mumii şi o prin)esă egipteană.
!lena trebuia să recunoască E a, Caroline arăta minunat în c$ip e Cleopatră, cu conturul acelui
trup bronzat #oarte vizibil prin roc$ia reaptă şi sub)ire e in pe care o purta. -att, vârcolacul, nici nu
putea #i învinuit că privirea îi tot #ugea în 7os e la #a)a lui Caroline.
> Cum merge aici5 întrebă !lena cu o veselie #or)ată.
-att tresări uşor, apoi se întoarse către ea şi Bonnie. !lena nu"l prea mai văzuse in noaptea
balului, şi ştia că nici el şi +te#an nu mai erau atât e apropia)i. Din cauza ei. 2i eşi -att nu putea #i
învinuit nici pentru asta, ea îşi ăea seama cât e mult îl urea pe +te#an.
> =otul e în regulă, spuse -att, părân stân7enit.
> Cân +te#an termină cu =anner, cre că o să"l trimit aici, spuse !lena. 0oate să a7ute la primirea
vizitatorilor.
-att riică ini#erent intr"un umăr, apoi spuse
> Ce termină cu =anner5
!lena se uită la el surprinsă. Ar #i putut 7ura că -att #usese cu câteva minute în urmă în Camera
Druizilor. i eplică.
A#ară, tunetul mugi in nou şi prin uşa esc$isă !lena văzu un #ulger luminân cerul întunecat.
Câteva secune mai târziu se auzi un alt tunet, e ata asta mai puternic.
> +per că nu plouă, spuse Bonnie.
> Da, spuse Caroline, care rămăsese tăcută cât timp !lena vorbise cu -att. Ar #i aşa e păcat acă
n"ar veni nimeni.
!lena o privi cu aten)ie şi văzu o ură #ă)işă în oc$ii înguşti, ca e pisică, ai lui Caroline.
> Caroline, spuse ea intr"un impuls, ascultă. N"am putea tu şi cu mine să terminăm cu asta5 Nu
putem să uităm tot ce s"a"ntâmplat şi să o luăm e la capăt5
+ub ornamentul în #ormă e cobră e pe #runtea ei, oc$ii lui Caroline se măriră şi apoi se îngustară
in nou. 9ura i se strâmbă şi ea se apropie e !lena.
> N"am să uit nicioată, spuse, apoi se întoarse şi se înepărtă.
@rmă o clipă e tăcere, în vreme ce Bonnie şi -att priveau către poea. !lena se apropie e uşă
pentru a sim)i aerul rece pe obra7i. eea terenul e #otbal şi ramurile legănate e vânt ale ste7arilor e
incolo e el, şi in nou se sim)i copleşită e un presentiment ciuat. Asta e noaptea, se gâni cu
triste)e. Asta e noaptea cân se întâmplă totul. Dar ce însemna acest /totul, $abar n"avea.
; voce răsună în sala e sport trans#ormată într"o scenă sângeroasă.
> Bun, acum or să intre cei care stau la coaă în parcare. ;preşte lumina, !?
Dintr"oată, se #ăcu întuneric şi aerul se umplu cu gemete şi râsete sinistre, ca o orc$estră care îşi
acorează instrumentele. !lena o#tă şi se întoarse către sală.
> Gaie)i, mai bine ne pregătim să"i conucem înăuntru, îi spuse calmă lui Bonnie.
Bonnie încuviin)ă in cap şi ispăru în întuneric. -att îşi pusese in nou capul e vârcolac şi
tocmai ăea rumul unei benzi care aăuga nişte muzică stranie la caco#onia inăuntru.
+te#an apăru e upă un col), cu părul şi $ainele topinu"i"se în întuneric. Doar plastronul alb i se
veea clar.
> Am rezolvat cu =anner, spuse el. 0ot să vă mai a7ut cu ceva5
> 0ăi, ai putea rămâne aici, cu -att, să"i primeşti pe cei care intră%
ocea !lenei se stinse. -att era aplecat easupra ampli#icatorului, potrivin cu aten)ie volumul,
#ără să riice privirea. !lena se uită la +te#an şi văzu că avea #a)a crispată, #ără epresie.
> +au ai putea să te uci în vestiarul băie)ilor şi să te ocupi e ca#ea şi e restul gustărilor pentru
gaze, înc$eie ea pe un ton obosit.
> ; să mă uc în vestiar, spuse el.
0e cân se înepărta, !lena observă o uşoară clătinare în pasul lui.
> +te#an5 !şti bine5
> Bine, spuse el, recăpătânu"şi ec$ilibrul. 0u)in obosit, asta"i tot.
l privi plecân, sim)in cu #iecare minut o greutate tot mai mare în piept.
+e întoarse către -att, vrân să"i spună ceva, ar în acea clipă şirul e vizitatori a7unse la uşă.
> A început spectacolul, spuse el şi se g$emui în umbre.
!lena trecu intr"o cameră într"alta, căutân să vaă acă sunt probleme şi să le rezolve. n al)i ani,
partea asta a serii îi plăcuse cel mai mult E să vaă cum sunt interpretate scenele oribile şi cum
spectatorii se în#ioară E, ar în seara aceasta eista un sentiment e teamă şi o tensiune care îi înso)eau
gânurile. Asta e noaptea, îşi spuse in nou, şi g$ea)a in pieptul ei păru să evină mai groasă.
; Doamnă cu Coasa E sau cel pu)in asta crezu !lena că e silueta în robă neagră cu glugă E trecu pe
lângă ea şi !lena încercă, absentă, să"şi aucă aminte acă o mai văzuse la petrecerile e Galloeen.
!ra ceva #amiliar în #elul în care se mişca silueta.
Bonnie sc$imbă un zâmbet c$inuit cu vră7itoarea înaltă şi sub)ire care irec)iona vizitatorii în
Camera 0ăian7enilor. Câ)iva băie)i in primii ani e liceu loveau în păian7enii e cauciuc care atârnau
e tavan şi )ipau, eran7ân pe toată lumea. Bonnie îi înreptă $otărâtă către Camera Druizilor.
Aici, lumina stroboscopică ăea scenei o atmos#eră e vis. Bonnie sim)i un soi e trium# macabru
văzânu"l pe omnul =anner întins pe altarul e sacri#iciu, cu roba lui albă pătată abunent e sânge, cu
privirea înreptată către tavan.
> -işto? strigă unul intre băie)i, apropiinu"se în #ugă e altar.
Bonnie rămase în spate, şi rân7i, aşteptân ca 7ert#a plină e sânge să se riice şi să"l sperie e
moarte pe puşti.
Dar omnul =anner nu se mişcă, nici măcar atunci cân băiatul îşi băgă mâna în balta e sânge e
lângă capul 7ert#ei.
! ciuat, îşi spuse Bonnie, grăbinu"se către puşti pentru a"l împieica să ia cu)itul e sacri#iciu.
> Nu #ace asta? se răsti la el, iar el îşi riică mâna plină e sânge care apărea roşie la #iecare
#ulgerare a luminii stroboscopice.
Brusc, Bonnie sim)i o #rică ira)ională că omnul =anner avea e gân să aştepte până cân ea se
apleca easupra lui şi apoi să o sperie. Dar el continua să se $olbeze la tavan.
> Domnule =anner, sunte)i bine5 Domnule =anner5 Domnule =anner?
Nici o mişcare, nici un sunet. Nici o clipire a acelor oc$i albi, larg esc$işi. Nu"l atinge, se ivi
intr"oată, repee, un gân în mintea lui Bonnie. Nu"l atinge, nu"l atinge, nu"l atinge%
+ub lumina stroboscopică, Bonnie văzu cum mâna ei se întine, o văzu cum apucă umărul
omnului =anner şi îl scutură, văzu cum capul îi cae moale către ea. Apoi îi văzu gâtul.
Atunci începu să )ipe.
!lena auzi )ipetele. !rau ascu)ite şi în ele se sim)ea #rica şi, spre eosebire e orice alte sunete in
Casa Bântuită, ea ştiu imeiat că nu erau o glumă.
Apoi totul eveni un coşmar.
A7unse în #ugă în Camera Druizilor şi văzu o scenă i#erită e cea pregătită pentru vizitatori.
Bonnie )ipa, iar -ereit$ o )inea e umeri. =rei băie)ei încercau să iasă pe uşa acoperită cu o raperie,
şi oi paznici se uitau înăuntru, blocân ieşirea. Domnul =anner zăcea pe piatra altarului, cu bra)ele
întinse în lături, iar #a)a lui%
> ! mort, plângea Bonnie, iar )ipetele eveneau acum cuvinte. ;$, Doamne, sângele e aevărat, şi
el e mort. !u l"am atins, !lena, şi e mort, e mort e aevăratelea%
umea începea să se aune. Altcineva începu să )ipe şi )ipetele se repetară, apoi to)i încercau să
iasă e acolo, împingânu"se panica)i, lovinu"se e pere)ii espăr)itori.
> Aprine)i lumina? strigă !lena şi îşi auzi strigătul repetat e al)ii. -ereit$, repee, u"te la un
tele#on şi c$eamă o ambulan)ă, c$eamă poli)ia% Aprine)i oată lumina aia?
Cân lumina se aprinse, !lena se uită în 7ur, ar nu văzu nici un ault, nici o persoană care putea să
preia controlul şi să se ocupe e tot. ; parte in ea era rece ca g$ea)a, şi gânurile îi alergau nebuneşte
pe cân încerca să"şi ea seama ce are e #ăcut. ; altă parte era amor)ită e groază. Domnul =anner%
Nu"l plăcuse nicioată, ar într"un #el asta nu #ăcea ecât să înrăută)ească situa)ia.
> +coate)i to)i copiii e aici. +ă rămână oar personalul, spuse ea.
> Nu? nc$ie)i uşile? Nu lăsa)i pe nimeni să plece până nu a7unge aici poli)ia, strigă lângă ea un
vârcolac, sco)ânu"şi masca.
!lena se întoarse surprinsă la auzul vocii şi văzu că nu era -att, ci =Mler +malloo.
*usese primit in nou în şcoală abia săptămâna trecută şi #a)a lui purta încă urmele bătăii pe care o
încasase e la +te#an. Dar vocea lui era autoritară şi !lena îi văzu pe paznici înc$izân uşa e ieşire.
Apoi auzi o altă uşă înc$izânu"se în celălalt capăt al sălii e sport.
n zona +tone$enge erau strânse cam o uzină e persoane, in care !lena recunoscu una ca #iin
in Comitet. <estul erau copii pe care îi ştia e la şcoală, ar pe nici unul prea bine. @nul intre ei, un
băiat îmbrăcat în pirat, îi spuse lui =Mler
> Aică% tu crezi că cineva e"aici a #ăcut"o5
> Cineva e aici a #ăcut"o, cu siguran)ă, spuse =Mler, şi în vocea lui se auzea o notă ciuată, e
emo)ie, e parcă ceea ce se petrecea i"ar #i #ăcut aproape plăcere. Arătă către balta e sânge e pe piatră
şi spuse Nu s"a înc$egat încă: cu siguran)ă nu s"a întâmplat e mult. 2i uită"te la #elul în care i s"a tăiat
gâtul. Asasinul a #ăcut"o probabil cu ăsta E şi arătă către cu)itul e sacri#iciu.
> Atunci asasinul ar putea să se a#le aici c$iar acum, şopti o #ată în c$imono.
> 2i nu e greu e g$icit cine e, spuse =Mler. Cineva care îl ura pe =anner, care întoteauna se certa
cu el. Cineva care s"a certat cu el mai evreme astă"seară. !u l"am văzut.
Aşaar, tu ai #ost vârcolacul in camera asta, îşi spuse !lena neumerită. Dar ce căutai tu aici5 =u
nu #aci parte in Comitet.
> Cineva care are un trecut violent, continuă =Mler, ezgolinu"şi in)ii. Cineva care, in câte ne
putem a seama, e un psi$opat care a venit în *ell6s C$urc$ oar ca să omoare.
> =Mler, espre ce vorbeşti5
Neumerirea ei ispăruse brusc. *urioasă, o porni către băiatul înalt şi soli.
> !şti nebun?
!l arătă către ea #ără să o privească.
> Asta spune iubita lui E ar poate că ea e pu)in cam subiectivă?
> 2i poate că şi tu eşti cam subiectiv, =Mler, spuse o voce in spatele mul)imii şi !lena văzu un al
oilea vârcolac croinu"şi rum în cameră.
-att.
> A$, a5 0ăi atunci, e ce nu ne spui şi nouă ce ştii tu espre +alvatore5 De une vine5 @ne"i
#amilia lui5 De une are to)i banii ăia5 =Mler se întoarse către ceilal)i şi întrebă Cine ştie ceva espre
el5
=o)i clătinau in cap. !lena veea pe #e)ele lor cum se năştea neîncreerea. Neîncreerea #a)ă e
ceea ce nu era cunoscut, #a)ă e orice era i#erit. 2i +te#an era i#erit. !ra un străin în mi7locul lor, iar
acum ei aveau nevoie e un )ap ispăşitor.
*ata în c$imono începu
> Am auzit un zvon%
> Asta"i tot ce am auzit, zvonuri? spuse =Mler. Nimeni nu ştie e #apt nimic espre el. Dar eistă
un lucru pe care eu îl ştiu. Atacurile in *ell6s C$urc$ au început în prima săptămână e şcoală E
săptămâna cân a venit +te#an +alvatore.
a aceste cuvinte, se auziră murmure tot mai puternice, şi !lena însăşi sim)i un şoc cân realiză că
=Mler are reptate. Desigur, era riicol ce sugera el, era oar o coincien)ă. Dar aşa era, atacurile
începuseră oată cu sosirea lui +te#an.
> ; să vă mai spun ceva, strigă =Mler, #ăcânu"le semn să se liniştească. Asculta)i"mă? ; să vă mai
spun ceva? Aşteptă până ce toată lumea se uita la el şi apoi rosti încet, pe un ton ramatic A #ost în
cimitir în noaptea cân icFie Bennett a #ost atacată.
> +igur că a #ost în cimitir E şi )i"a aran7at #a)a, spuse -att, ar in vocea lui lipsea obişnuita #or)ă.
=Mler prinse remarca şi pro#ită e ea.
> Da, şi aproape m"a omorât. 3ar în seara asta cineva c$iar l"a omorât pe =anner. Nu ştiu ce cree)i
voi, ar eu cre că el a #ăcut"o. !u cre că el e asasinul?
> Dar une e5 strigă cineva in mul)ime. =Mler se uită în 7ur.
> Dacă el a #ăcut"o, trebuie să #ie încă pe aici, strigă. Gaie)i să"l găsim.
> +te#an n"a #ăcut nimic? =Mler%, strigă !lena, ar zgomotul mul)imii îi acoperi cuvintele.
Cuvintele lui =Mler erau preluate şi repetate. +ă"l găsim% să"l găsim, să"l găsim. !lena le auzi
trecân e la unul la altul. 3ar pe #e)ele in Camera Druizilor se citea acum mai mult ecât o simplă
neîncreere: !lena mai veea pe ele şi #urie, şi sete e răzbunare. -ul)imea se trans#ormase în ceva
urât, ceva ce scăpase e sub control.
> @ne e, !lena5 spuse =Mler, şi ea văzu strălucirea trium#ului în oc$ii lui, văzu plăcerea.
> Nu ştiu, spuse ea #urioasă, vrân să"l lovească.
> =rebuie să #ie pe aici? 9ăsi)i"l? strigă cineva, şi apoi părură cu to)ii să se mişte, să gesticuleze, să
se împingă.
0ere)ii espăr)itori erau ărâma)i şi a)i eoparte.
3nima !lenei bătea cu putere. Asta nu mai era oar o mul)ime: era o mul)ime a)â)ată, gata să
linşeze. !lena era îngrozită e ce i"ar putea #ace lui +te#an acă l"ar găsi. Dar acă ar încerca să îl
avertizeze, l"ar conuce pe =Mler irect la el.
+e uită în 7ur isperată. Bonnie continua să se $olbeze la #a)a #ără via)ă a omnului =anner. Nu o
putea a7uta. +e întoarse pentru a privi către mul)ime, şi oc$ii ei întâlniră privirea lui -att.
0ărea con#uz şi #urios, cu părul ciu#ulit, roşu în obra7i şi transpirat. !lena îşi aună toată #or)a şi
voin)a într"o privire imploratoare.
=e rog, -att, spuse în gân. Nu se poate să crezi asta. 2tii că nu e aevărat.
Dar oc$ii lui arătau că nu ştia. n ei se veea tulburare şi uimire.
=e rog, spuse în gân !lena, uitânu"se în oc$ii aceia albaştri, orinu"şi in toată inima ca el să
în)eleagă. ;$, te rog, -att, numai tu îl po)i salva. C$iar acă nu crezi, te rog, încearcă să ai încreere%
te rog%
ăzu sc$imbarea pe #a)a lui, văzu con#uzia înlocuită e $otărâre încruntată. +e mai uită o clipă
lung la ea şi încuviin)ă scurt in cap. Apoi se răsuci şi intră în mul)imea zgomotoasă, pornită la
vânătoare.
-att străbătu mul)imea până ce a7unse în capătul celălalt al sălii. ângă uşa vestiarului băie)ilor se
a#lau câ)iva boboci: le ceru pe un ton autoritar să înceapă să mute pere)ii espăr)itori şi cân aten)ia lor
se înreptă către sarcina primită, esc$ise uşa şi se strecură înăuntru.
+e uită repee în 7ur, nevrân să strige. Deşi, îşi spuse, +te#an trebuie să #i auzit zarva in sala e
sport. 0robabil că e7a #ugise. Dar apoi -att văzu silueta înveşmântată în negru întinsă pe alele albe
ale paroselii.
> +te#an? Ce s"a"ntâmplat5
0entru o clipă îngrozitoare, -att crezu că se uita la al oilea caavru. Dar cân îngenunc$e lângă
+te#an, îl văzu mişcânu"se.
> Gei, totul e"n regulă, riică"te încet% =e sim)i bine, +te#an5
> Da, spuse +te#an.
Dar nu arăta în regulă, îşi spuse -att. *a)a lui era liviă şi pupilele #oarte ilatate. 0ărea ezorientat
şi bolnav.
> -ul)umesc, spuse.
> ! posibil ca peste un minut să nu"mi mai mul)umeşti. +te#an, trebuie să pleci e aici. i auzi5
+unt pe urmele tale.
+te#an se întoarse către sala e sport, ca şi cum ar #i vrut să asculte. Dar pe #a)a lui se citea
neumerirea.
> Cine e pe urmele mele5 De ce5
> =oată lumea. Nu contează. Ce contează e că trebuie să pleci înainte să a7ungă aici. ăzân că
+te#an continuă să se $olbeze la el cu o privire goală, aăugă A mai #ost un atac, e ata asta asupra lui
=anner, omnul =anner. ! mort, +te#an, şi ei cre că tu ai #ăcut"o.
Acum, în s#ârşit, văzu în)elegerea în oc$ii lui +te#an. n)elegere, şi groază, şi un soi e în#rângere
resemnată care era mai în#ricoşătoare ecât tot ce văzuse -att în seara aceasta. +trânse cu putere
umerii lui +te#an.
> 2tiu că nu tu ai #ăcut"o, spuse el, şi în acea clipă era sincer. ;r să"şi ea seama şi ei, cân or să
se gânească mai bine. Dar până atunci ar #i mai bine să pleci e aici.
> +ă plec e aici% a.
0rivirea lui nu mai era con#uză, şi în #elul în care rostise aceste cuvinte era o amărăciune cumplită.
> ; să% plec e aici.
> +te#an%
> -att.
;c$ii verzi erau întuneca)i şi areau, şi -att nu"şi putea lua privirea e la ei.
> !lena e în siguran)ă5 Bun. Atunci, ai tu gri7ă e ea. =e rog.
> +te#an, ce tot spui5 !şti nevinovat: o să se termine toată povestea asta%
> Ai gri7ă e ea, -att.
-att #ăcu un pas în spate, continuân să se uite în oc$ii aceia verzi. Apoi încuviin)ă încet in cap.
> ; să am, spuse el calm.
2i îl urmări pe +te#an plecân.
Capitolul 1'
!lena stătea în cercul e aul)i şi poli)işti, aşteptân o ocazie e a scăpa. 2tia că -att îl avertizase
pe +te#an la timp E citise asta pe c$ipul lui E ar nu reuşise să se apropie e ea pentru a"i vorbi.
n cele in urmă, cân toată lumea îşi întoarse aten)ia către caavru, se esprinse in grup şi se
apropie e -att.
> +te#an a reuşit să plece, spuse el, cu privirea înreptată către grupul e aul)i. Dar mi"a spus să
am gri7ă e tine, şi vreau să rămâi aici.
> +ă ai gri7ă e mine5 !lena se sim)i cuprinsă e panică şi în acelaşi timp e suspiciune. Apoi,
aproape în şoaptă, spuse în)eleg. +e gâni o clipă, apoi rosti cu gri7ă -att, trebuie să mă uc să mă
spăl pe mâini. Bonnie m"a murărit cu sânge. Aşteaptă aici: mă întorc.
!l începu să protesteze, ar !lena e7a se înepărta. Cân a7unse la uşa vestiarului #etelor, îşi riică
mâinile murare rept eplica)ie şi pro#esoara care stătea acum e pază acolo o lăsă să intre. Dar a7unsă
în vestiar, !lena merse mai eparte, ieşi pe uşa in celălalt capăt al încăperii şi pătrunse în şcoala
cu#unată în întuneric. 3ar e acolo, în noaptea e a#ară.
uccone? îşi spuse +te#an, apucân e ra#turile cu căr)i şi răsturnânu"le, aruncân toate volumele
prin cameră. 0rost? 0rost, orb şi vrenic e ispre)? Cum a putut să #ie atât e prost5
+ă"şi găsească un loc aici, printre ei5 +ă #ie acceptat ca unul intre ei5 =rebuie să #i #ost nebun să
creaă că era posibil.
<iică unul intre cu#erele mari şi grele şi îl aruncă în celălalt capăt al încăperii, une se lovi e
perete şi sparse sticla unei #erestre. 0rost, prost.
Cine era pe urmele lui5 =oată lumea. Aşa spusese -att. /A mai #ost un atac% ei cre că tu ai #ăcut"
o.
!i bine, e ata asta se părea că i barbari, #iin)ele omeneşti mărunte, cu teama lor e orice era
necunoscut, aveau reptate. Alt#el cum putea să eplice ceea ce se întâmplase5 +im)ise slăbiciunea,
ame)eala, totul se învârtea cu el: apoi se cu#unase în întuneric. Cân se trezise, îl auzise pe -att
spunân că o altă #iin)ă omenească #usese atacată, lovită. Je#uită e ata asta nu oar e sângele său, ci
c$iar e via)ă. Cum se poate eplica asta alt#el ecât că el, +te#an, era asasinul5
Asta era acum, un asasin. ; #iin)ă male#ică. ; creatură născută în întuneric, menită să trăiască şi să
vâneze şi să se ascună pentru toteauna în întuneric. 2i atunci, e ce să nu uciă5 De ce să nu"şi
împlinească menirea5 Dat #iin că nu putea să şi"o sc$imbe, ar putea #oarte bine să se bucure e ea.
Avea să"şi ezlăn)uie #or)ele întunecate asupra acestui oraş care îl ura, care pornise să îl vâneze c$iar în
această clipă.
Dar mai întâi% îi era sete. enele îi areau ca o re)ea e #ire încinse, uscate. Avea nevoie să bea%
curân% acum.
0ensiunea era cu#unată în beznă. !lena bătu la uşă, ar nu îi esc$ise nimeni. =unetele bubuiau
easupra capului ei. ncă nu începuse ploaia.
După a treia ra#ală e ciocănituri, încercă uşa şi văzu că era escuiată. năuntru, casa era tăcută şi
întunecată. Bâ7bâi până la scări şi urcă. a eta7 era la #el e întuneric, şi înaintă împieicat, încercân să
găsească încăperea cu treptele care uceau la al treilea cat. n capătul scărilor se veea o lumină slabă şi
!lena porni în sus spre ea, sim)inu"se apăsată e pere)ii care păreau să o înc$iă între ei.
umina venea pe sub uşa înc$isă. !lena bătu uşor şi repee în uşă.
> +te#an, şopti ea, apoi strigă mai tare +te#an, eu sunt.
Nici un răspuns. <ăsuci mânerul şi esc$ise uşa, #urişân o privire în cameră.
> +te#an%
orbea singură, într"o cameră goală.
2i o cameră în care omnea $aosul. Arăta ca şi cum o tornaă o străbătuse, lăsân în urma ei oar
istrugere. Cu#erele care se a#laseră în col)urile încăperii zăceau în pozi)ii groteşti, cu capacele riicate,
cu con)inutul risipit pe poea. ; #ereastră era spartă. =oate lucrurile lui +te#an, toate obiectele pe care le
păstrase cu atâta gri7ă şi pe care păruse să le pre)uiască erau împrăştiate precum nişte gunoaie.
@n val e groază o străbătu pe !lena. *uria şi violen)a in această imagine a evastării erau ureros
e eviente şi o #ăceau să se simtă aproape ame)ită. /Cineva care are un trecut violent, spusese =Mler.
Nu"mi pasă, gâni ea, şi mânia care o cuprinse îi înăbuşi teama. Nu"mi pasă e nimic, +te#an: tot
vreau să te vă. Dar une eşti5
=rapa in tavan era esc$isă, şi aerul rece pătrunea în cameră. ;$, îşi spuse !lena şi sim)i un #ior
e teamă. Acoperişul ăla era aşa e înalt%
Nu mai urcase nicioată scara care ucea la plat#orma e pe acoperiş, şi roc$ia ei lungă o împieica
să suie. 3eşi încet prin trapă, îngenunc$in pe acoperiş şi apoi riicânu"se în picioare. ăzu în col) o
siluetă întunecată şi se înreptă în grabă către ea.
> +te#an, trebuia să vin%, începu, ar se întrerupse brusc pentru că un #ulger lumină cerul în clipa
în care silueta in col) se răsuci spre ea.
2i apoi sim)i că toate presim)irile şi temerile şi coşmarurile pe care le avusese până atunci eveneau
intr"oată realitate. Nu mai era în stare nici să )ipe: nu mai era în stare e nimic.
;$, Doamne% nu. -intea ei re#uza să în)eleagă ceea ce oc$ii veeau. Nu. Nu. Nu voia să se uite,
nu voia să creaă%
Dar nu putea să nu vaă. C$iar acă ar #i reuşit să înc$iă oc$ii, #iecare etaliu al scenei era gravat
în mintea ei. Ca şi cum #ulgerul ar #i imprimat"o pe creierul ei pentru toteauna.
+te#an. +te#an, atât e elegant şi e #rumos în $ainele lui obişnuite, în 7ac$eta lui neagră e piele cu
gulerul riicat. +te#an, cu părul lui întunecat asemănător cu unul intre norii negri şi amenin)ători in
spatele lui. +te#an #usese prins în acea #ulgerare e lumină, pe 7umătate întors către ea, cu trupul răsucit
într"o g$emuire e #iară, cu o grimasă #eroce e #urie pe c$ip.
2i sânge. Acea gură arogantă, sensibilă, senzuală era murară e sânge. Apărea oribil e roşie pe
pielea paliă a #e)ei, pe albea)a ascu)ită a in)ilor. n mâini )inea trupul moale al unui porumbel
muribun, la #el e alb ca şi acei in)i, cu aripile es#ăcute. @n altul zăcea pe 7os la picioarele lui, ca o
batistă mototolită şi aruncată.
> ;$, Doamne, nu, şopti !lena.
Continuă să murmure cuvintele, ânu"se înapoi, #ără să"şi ea seama ce #ace. -intea ei pur şi
simplu nu putea accepta această oroare, gânurile i se învârte7eau nebuneşte, în panică, asemenea unor
şoareci care încercau să scape intr"o cuşcă. Nu voia să creaă, nu voia să creaă. şi sim)ea trupul
cuprins e o tensiune insuportabilă, inima îi spărgea pieptul, era cuprinsă e ame)eală.
> ;$, Doamne, nu%
> !lena?
Asta era mai cumplit ecât orice altceva, să"l vaă pe +te#an privin"o e upă acel c$ip e animal,
să vaă rân7etul acela e #iară trans#ormânu"se într"o epresie e şoc şi isperare.
> !lena, te rog. =e rog, nu%
> ;$, Doamne, nu?
Vipetele încercau să"şi croiască rum a#ară in gâtul ei. +e trase mai mult în spate, poticninu"se,
cân el #ăcu un pas către ea.
> Nu?
> !lena, te rog% ai gri7ă%
Creatura aceea îngrozitoare, creatura cu c$ipul lui +te#an, venea către ea, cu oc$ii verzi arzân. +e
smuci în spate cân el mai #ăcu un pas, cu mâna întinsă. -âna aceea prelungă, cu egetele sub)iri, care
îi mângâiase cu atâta blâne)e părul%
> Nu mă atinge? strigă ea.
2i apoi )ipă în s#ârşit, cân a7unse cu spatele lipit e balustraa e #ier care încon7ura plat#orma.
!ra aici e aproape un secol şi 7umătate, şi în unele locuri #ierul era mâncat cu totul e rugină.
9reutatea !lenei pe el era prea mult şi ea sim)i cum #ierul ceează. Auzi sunetul metalului şi al
lemnului pocnin amestecat cu propriul ei )ipăt. Apoi în spatele ei nu mai era nimic, nimic e care să se
apuce, şi începu să caă.
n acea clipă, !lena văzu norii purpurii #urioşi, silueta întunecată a casei lângă ea. +e părea că avea
su#icient timp să le vaă limpee şi să simtă o teroare in#inită în timp ce )ipa şi căea, şi căea.
Dar acel impact teribil, evastator cu pământul nu veni. Brusc, nişte bra)e o apucară, sus)inân"o în
vi. +e auzi un zgomot înăbuşit şi bra)ele se strânseră mai tare în 7urul ei, un alt trup primin în locul ei
lovitura. Apoi totul încremeni.
!lena rămase nemişcată în bra)ele care o cuprineau, încercân să"şi ea seama ce se întâmplă.
ncercân să creaă un alt lucru increibil. Căzuse e pe acoperişul unei clăiri cu trei niveluri şi totuşi
era în via)ă. +tătea în picioare, în grăina in spatele pensiunii, în tăcerea absolută intre ouă tunete,
cu #runze căzute pe pământul une ar #i trebuit să se a#le trupul ei.
ncet, riică privirea către #a)a celui care o )inea în bra)e. +te#an.
*usese prea multă #rică, prea multe lovituri în seara asta. Nu mai putea reac)iona. Nu putea ecât să
se uite lung la el, cu un soi e mirare. !ra atâta triste)e în oc$ii lui. ;c$ii aceia verzi arzători erau acum
întuneca)i, cu o privire goală, isperată. Aceeaşi privire pe care o văzuse în acea primă noapte în
camera lui, oar că acum era mai rău. Căci acum în ea era ură înreptată asupra lui însuşi, amestecată
cu regret şi învinuire amară. Nu o putea înura.
> +te#an, şopti ea, sim)in cum triste)ea lui îi cuprine su#letul.
ncă mai veea urma e roşu pe buzele lui, ar acum, alături e groaza instinctivă, veerea ei îi
stârnea mila. +ă #ii atât e singur, atât e străin şi e singur%
> ;$, +te#an, şopti ea.
Dar nu primi nici un răspuns în oc$ii aceia trişti, pieru)i.
> ino, spuse el încet, şi o conuse înapoi către casă.
+te#an sim)i un val e ruşine cân a7unseră la al treilea cat, în camera lui istrusă. Că !lena, intre
to)i oamenii, trebuia să vaă asta, era e nesuportat. Dar, în acelaşi timp, poate că era totuşi potrivit ca
ea să vaă ce era el cu aevărat, ce putea #ace.
!a merse încet prin cameră, ca ame)ită, către pat, şi se aşeză. Apoi riică privirea către el, şi oc$ii
ei plini e umbre îi întâlniră privirea.
> +pune"mi.
Asta #u tot ce rosti. !l râse scurt, lipsit e veselie, şi o văzu crispânu"se. 2i asta îl #ăcu să se urască
şi mai mult.
> Ce vrei să ştii5 o întrebă. 0use un picior pe capacul unui cu#ăr răsturnat şi o privi aproape
s#iător, arătân cu un gest larg către cameră. Cine a #ăcut asta5 !u am #ăcut"o.
> !şti puternic, spuse ea, cu privirea căzută pe un cu#ăr răsturnat. Apoi riică oc$ii în sus, ca şi
cum îşi amintea ce se întâmplase pe acoperiş. 2i rapi, ca argintul viu.
> -ai puternic ecât orice om, spuse el, apăsân inains pe ultimul cuvânt.
De ce nu se trage înapoi e #rică acum, e ce nu se uită la el cu scârba pe care o văzuse înainte5
Dar nu"i mai păsa ce creea ea.
> <e#leele mele sunt mai rapie, şi sunt mult mai #leibil. =rebuie să #iu. +unt un vânător, spuse
el pe un ton aspru.
Ceva în privirea ei îl #ăcu să"şi amintească in ce îl întrerupsese. +e şterse la gură cu osul mâinii,
apoi se use repee să ia un pa$ar cu apă care rămăsese întreg pe noptieră. i sim)ea oc$ii a)inti)i pe el
în timp ce bea apa şi îşi ştergea in nou gura. ;$, şi totuşi, tot îi mai păsa ce creea ea.
> 0o)i să mănânci şi să bei% alte lucruri, spuse ea.
> Nu am nevoie, răspunse el încet, sim)inu"se epuizat şi în#rânt. Nu am nevoie e nimic altceva.
+e răsuci brusc şi sim)i cum creşte in nou în el violen)a patimii. Ai spus că sunt ca argintul viu E ar
eact asta nu sunt, !lena, viu. iii şi mor)ii. iu înseamnă să #ii în via)ă. !u #ac parte in cealaltă
7umătate.
; veea tremurân. Dar vocea ei era calmă şi privirea îi rămăsese a)intită în oc$ii lui.
> +pune"mi, zise in nou. +te#an, am reptul să ştiu.
!l recunoscu acele cuvinte. 2i erau la #el e aevărate ca atunci cân le rostise prima ată.
> Da, cre că ai, spuse el, şi vocea îi era obosită şi aspră. +e uită câteva clipe la #ereastra spartă şi
apoi îşi întoarse privirea către ea şi vorbi pe un ton $otărât. -"am născut la s#ârşitul secolului al
cincisprezecelea. 0o)i să crezi asta5
!a se uită la obiectele care zăceau acolo une le împrăştiase el e pe comoă cu o mişcare #urioasă
a bra)ului. *lorinii, cupa e agat, pumnalul.
> Da, spuse încet. Da, o cre.
> 2i vrei să ştii mai multe5 Cum am a7uns să #iu ceea ce sunt5
Cân ea încuviin)ă in cap, el se întoarse in nou către #ereastră. Cum putea să"i spună5 !l, care
evitase atâta vreme întrebările, care evenise atât e epert în tăinuire şi înşelăciune.
Nu avea ecât o singură cale, să"i spună tot aevărul, #ără să"i ascună nimic. +ă"i ezvăluie totul,
să"i mărturisească ceea ce nu o#erise nicioată vreunui alt su#let.
2i voia să o #acă. Deşi ştia că asta o va #ace până la urmă să se înepărteze e el, sim)ea nevoia să îi
arate !lenei ceea ce era.
2i ast#el, cu privirea pironită în întunericul e incolo e #ereastră, une #ulgerele luminau cân şi
cân cerul cu o strălucire albastră, începu.
orbi #ără patimă, #ără emo)ie, alegânu"şi cu gri7ă cuvintele. i povesti espre tatăl lui, acel om
serios al <enaşterii, şi espre lumea lui in *loren)a, şi espre proprietatea lor in )inutul rural. i spuse
espre stuiile şi ambi)iile lui. Despre #ratele lui, care era atât e i#erit e el, şi espre uşmănia intre
ei.
> Nu ştiu cân a început Damon să mă urască, zise el. ntoteauna a #ost aşa, e cân mi"auc
aminte. 0oate pentru că mama noastră nu şi"a mai revenit nicioată upă naşterea mea. A murit câ)iva
ani mai târziu. Damon o iubea #oarte mult şi am avut întoteauna senza)ia că m"a învinuit pe mine
pentru moartea ei. =ăcu o clipă şi îng$i)i noul in gât. 2i apoi, mai târziu, a #ost o #ată.
> Cea e care î)i amintesc5 întrebă încet !lena. !l încuviin)ă in cap.
> Cea care, spuse ea, ezitân mai mult, )i"a at inelul5
!l se uită la inelul e argint e pe egetul lui, apoi îi întâlni privirea. +coase încet inelul pe care îl
purta pe un lan) la gât, sub cămaşă, şi se uită şi la el.
> Da, a #ost inelul ei, spuse. *ără un ast#el e talisman, noi murim în lumina soarelui ca în
vâlvătaia unui #oc.
> Atunci, ea era% ca tine5
> !a m"a #ăcut ceea ce sunt.
!zitân, îi spuse espre Lat$erine. Despre #rumuse)ea şi răgălăşenia lui Lat$erine, şi espre
ragostea lui pentru ea. 2i espre ragostea lui Damon.
> !ra prea blână, plină e prea multă a#ec)iune, spuse el în cele in urmă, cu urere. A ăruit"o
tuturor, inclusiv #ratelui meu. Dar în cele in urmă, noi i"am spus că trebuia să aleagă între noi oi. 2i
apoi% a venit la mine.
Amintirea acelei nop)i, acelei ulci şi teribile nop)i îi reveni în aceeaşi clipă. enise la el. 3ar el
#usese atât e #ericit, atât e copleşit e bucurie. ncercă să"i spună !lenei espre asta, să găsească cele
mai potrivite cuvinte. n acea noapte #usese atât e #ericit, şi c$iar şi în iminea)a următoare, cân se
trezise şi ea nu mai era acolo, plutise în etaz%
Ar #i putut să #ie un vis, ar cele ouă urme mici e pe gâtul lui erau reale. *usese surprins să
constate că nu îl ureau şi că păreau e7a să se vinece. ;ricum, erau ascunse sub gulerul înalt al
cămăşii.
+ângele ei area acum în venele lui, îşi spuse, şi gânul acesta îi #ăcu inima să bată mai tare. !a îi
ăruise puterea ei: îl alesese pe el.
n acea seară, c$iar îi zâmbi lui Damon cân se întâlniră în locul stabilit. Damon #usese plecat toată
ziua, ar îşi #ăcu apari)ia la timp în grăina îngri7ită cu meticulozitate, şi acum stătea rezemat e un
copac, aran7ânu"şi manşeta. Lat$erine întârzia.
/0oate că e obosită, spuse +te#an, privin cum cerul purpuriu evine e un albastru întunecat.
ncercă să"şi ascună trium#ul timi in voce. /0oate că are nevoie e mai multă oi$nă ca e obicei.
Damon îl privi cu aten)ie, cu oc$ii lui întuneca)i e sub părul negru şi es.
/0oate, spuse el pe un ton urcător, ca şi cum ar #i vrut să mai aauge ceva.
Dar apoi auziră nişte paşi uşori pe alee şi Lat$erine apăru printre tu#ele e cimişir. !ra îmbrăcată în
roc$ia ei albă şi era la #el e #rumoasă ca un înger.
e zâmbi amânurora. +te#an îi întoarse politicos zâmbetul, vorbinu"i oar cu oc$ii espre
secretul lor. Apoi aşteptă.
/-i"a)i cerut să #ac o alegere, spuse ea, uitânu"se mai întâi la el, apoi la #ratele lui. /2i acum a)i
venit la ceasul stabilit, şi eu o să vă spun ce am ales.
<iică o mână mică, cea cu inelul, şi +te#an se uită la piatra lui, ânu"şi seama că era acelaşi
albastru intens ca al cerului noptatic. !ra ca şi cum Lat$erine purta cu ea întoteauna o bucată e cer.
/A)i văzut amânoi inelul acesta, spuse ea încet. /2i şti)i că #ără el aş muri. Nu e uşor să ob)ii un
asemenea talisman, ar servitoarea mea 9uren e istea)ă. 3ar în *loren)a eistă mul)i argintari.
+te#an asculta #ără să în)eleagă, ar cân ea se întoarse către el, îi zâmbi încura7ator.
/2i aşa, spuse ea, uitânu"se în oc$ii lui, /am cerut să mi se #acă pentru tine un ar. i luă mâna şi
îi puse ceva în palmă. Cân el se uită, văzu că era un inel care semăna cu al ei, oar că era mai mare şi
mai greu, şi #ăcut in argint în loc e aur.
/ncă nu ai nevoie e el pentru a în#runta lumina soarelui, spuse ea încet, zâmbin. /Dar #oarte
curân vei avea.
-ânria şi etazul îl amu)iră. ru să îi ia mâna să o sărute, sim)in orin)a e a o cuprine în bra)e
c$iar atunci şi acolo, în #a)a lui Damon. Dar Lat$erine se întoarse e la el.
/2i pentru tine, spuse ea, şi +te#an crezu că nu aue bine, căci cu siguran)ă călura şi a#ec)iunea
in vocea lui Lat$erine nu puteau #i pentru #ratele lui. /2i pentru tine. 2i tu vei avea nevoie e el #oarte
curân.
0robabil că şi oc$ii îl înşelau pe +te#an, căci îi arătau ceva imposibil, ceva ce nu putea #i aevărat.
Lat$erine punea în palma lui Damon un inel eact ca al lui.
=ăcerea care urmă #u eplină, ca tăcerea upă s#ârşitul lumii.
/Lat$erine% +te#an abia putea rosti cuvintele. /Cum po)i să"i ai asta lui5 După tot ce"am
împăr)it%
/Ce a)i împăr)it5 ocea lui Damon era ca un plesnet e bici, şi el se întoarse #urios către +te#an.
/Azi"noapte ea a venit la mine. Alegerea e e7a #ăcută.
2i Damon îşi trase în 7os, cu un gest violent, gulerul înalt pentru a arăta ouă urme micu)e pe gâtul
ezgolit. +te#an se $olbă la ele, sim)in cum i se #ace rău. !rau ientice cu urmele e pe gâtul lui.
Clătină in cap, total uluit.
/Dar, Lat$erine% n"a #ost un vis. Ai venit la mine%
/Am venit la amânoi. ocea lui Lat$erine era calmă, c$iar încântată, iar privirea senină. i zâmbi
lui Damon, apoi lui +te#an. /-"a slăbit, ar mă bucur mult că am #ăcut"o. Nu în)elege)i5 continuă ea,
pe cân ei o priveau lung, prea ului)i pentru a vorbi. /Asta e alegerea mea? ă iubesc pe amânoi, şi nu
vreau să renun) la nici unul. Acum to)i trei vom #i împreună, şi #erici)i.
/*erici)i%, repetă +te#an, cu o voce sugrumată.
/Da, #erici)i? =o)i trei vom #i tovarăşi, tovarăşi plini e bucurie, pentru toteauna. ocea ei crescu,
ealtată, iar oc$ii îi străluceau asemenea oc$ilor unui copil încântat. /om #i mereu împreună, #ără să
#im vreoată bolnavi, #ără să îmbătrânim, până la s#ârşitul =impului? Asta e alegerea mea.
/*erici)i% cu el5 ocea lui Damon tremura mânioasă, şi +te#an văzu că #ratele lui, e obicei calm,
era livi e #urie. /Cu băiatul ăsta între noi, acest moel e virtute, #lecar şi super#icial5 Nici nu suport
să"l mai vă acum. 2i să ea Domnul să nu"l mai vă nicioată, să nu"i mai au nicioată glasul?
/2i acelaşi lucru îl oresc eu e la tine, #rate? mârâi +te#an, cu inima s#âşiată în piept. Asta era
vina lui Damon: Damon otrăvise mintea lui Lat$erine încât ea nu mai ştia ce #ace. /2i mă gânesc să
mă asigur că aşa va #i, aăugă el sălbatic.
Damon în)elese #oarte bine ce voia să spună.
/Atunci ia")i spaa, acă o po)i găsi, şuieră el, cu oc$ii întuneca)i e amenin)are.
/Damon, +te#an, vă rog? ă rog, nu? strigă Lat$erine, aşezânu"se între ei, apucânu"l pe +te#an
e bra). +e uită e la unul la altul, şi oc$ii ei albaştri erau mari, cu o privire şocată, şi străluceau
împăien7eni)i e lacrimi. /9âni)i"vă ce spune)i. +unte)i #ra)i.
/Nu e vina mea, scrâşni Damon, #ăcân in cuvinte un blestem.
/Dar nu pute)i să vă împăca)i5 0entru mine, Damon% +te#an5 ă rog5
; parte in +te#an voia să ceeze în #a)a privirii isperate a lui Lat$erine, a lacrimilor ei. Dar
mânria rănită şi gelozia erau prea puternice, şi ştiu că #a)a lui era la #el e aspră, e neînurătoare ca şi
cea a lui Damon.
/Nu, spuse. /Nu putem. =rebuie să #ie unul sau celălalt, Lat$erine. N"o să te împart nicioată cu
el.
-âna lui Lat$erine căzu e pe bra)ul lui şi lacrimile îi alunecară pe obra7i, picături mari care
căeau pe roc$ia ei albă. +coase un suspin înurerat, apoi, continuân să plângă, îşi riică poalele
roc$iei şi o luă la #ugă.
> 2i apoi Damon a luat inelul pe care ea i"l ăuse şi l"a pus pe eget, spuse +te#an, cu vocea
răguşită e oboseală şi emo)ie. 2i mi"a spus /=ot a mea o să #ie, #rate. 2i apoi a plecat.
+e întoarse, clipin ca şi cum intrase in întuneric într"o lumină strălucitoare, şi se uită la !lena.
!a stătea nemişcată pe pat, privinu"l cu acei oc$i care semănau atât e mult cu ai lui Lat$erine.
-ai ales acum, cân erau plini e părere e rău şi spaimă. Dar !lena nu #ugi. l întrebă
> 2i% ce s"a întâmplat apoi5
+te#an îşi încleştă mâinile automat, într"un gest violent, şi plecă brusc e la #ereastră. Nu amintirea
aceea. Nu putea suporta acea amintire, cu atât mai mult să vorbească espre ea. Cum putea s"o #acă5 2i
cum putea să o cu#une pe !lena în acea întunecime şi să"i arate lucrurile îngrozitoare care pâneau
acolo5
> Nu, spuse el. Nu pot. Nu pot.
> =rebuie să"mi spui, zise ea încet. +te#an, este s#ârşitul poveştii, nu5 Asta se a#lă în spatele
ziurilor pe care le"ai înăl)at în 7urul tău. Asta )i"e #rică să mă laşi să vă. Dar trebuie să mă laşi să vă.
;$, +te#an, nu te po)i opri acum.
+te#an sim)ea cum îl cuprine groaza, abisul acela cumplit pe care îl văzuse atât e limpee, îl
sim)ise atât e limpee în acea zi e emult. iua cân totul se s#ârşise E cân începuse totul.
+im)i cum cineva îi ia mâna, şi cân se uită văzu egetele !lenei cuprinzânu"l strâns, ânu"i
călură, ânu"i putere. şi strânse şi el egetele peste ale ei. ;c$ii ei îl priveau în oc$i.
> +pune"mi.
> rei să ştii ce a urmat, ce s"a întâmplat cu Lat$erine5 şopti el.
!a încuviin)ă in cap, cu oc$ii aproape orbi)i e lacrimi, ar continuân să"l privească.
— Atunci o să")i spun. A murit a oua zi. *ratele meu Damon şi cu mine am omorât"o.
Capitolul 14
a auzul acestor cuvinte, !lena se cutremură, în#iorată e groază.
> 9lumeşti, spuse ea, cu o voce tremurătoare. şi aminti e ceea ce văzuse pe acoperiş, e buzele
pătate e sânge ale lui +te#an, şi se #or)ă să nu se ea înapoi cu repulsie in #a)a lui. +te#an, eu te
cunosc. Nu puteai să #aci aşa ceva%
!l îi ignoră protestele şi continuă să privească #i, cu oc$i care areau asemenea g$e)ii verzui in
#unul unui g$e)ar. 0rivea prin ea, către un punct înepărtat, neştiut. Apoi vorbi.
> n acea noapte, pe cân stăteam întins în pat, speram într"un mo absur că va veni. De7a
observam nişte sc$imbări în mine. eeam mai bine în întuneric: mi se părea că au mai bine. -ă
sim)eam mai puternic ecât până atunci, plin e o energie elementară. 2i mi"era #oame. !ra o #oame pe
care nu mi"o înc$ipuisem vreoată. a cină constatasem că mâncarea şi băutura obişnuite nu reuşeau să
mă mul)umească, şi nu în)elegeam e ce. 2i apoi am văzut gâtul alb al unei servitoare şi am în)eles e
ce. +te#an răsu#lă aânc, şi oc$ii îi erau întuneca)i şi c$inui)i. n noaptea aceea, continuă el, m"am
împotrivit orin)ei, eşi am avut nevoie e toată voin)a pentru a rezista. -ă gâneam la Lat$erine şi
mă rugam să vină la mine. -ă rugam? +te#an scoase un $o$ot e râs scurt şi amar. Dacă o creatură ca
mine se poate ruga?
Degetele !lenei amor)iseră în strânsoarea lui, ar ea încercă să le mişte, să"l #acă să simtă
încura7area ei.
> Continuă, +te#an?
Acum el vorbea cu uşurin)ă. 0ărea aproape să #i uitat e prezen)a ei, ca şi cum îşi spunea sieşi
povestea.
> n iminea)a următoare, nevoia era mai puternică. mi sim)eam venele uscate şi crăpate,
orinu"şi cu isperare să #ie uate. 2tiam că nu mai puteam rezista mult. -"am us să o vă pe
Lat$erine. oiam să o rog, să o implor%
ocea i se stinse, brusc răguşită. =ăcu o clipă, apoi continuă.
> Dar Damon era e7a acolo, aşteptân în #a)a uşii ei. -i"am at seama că el nu rezistase orin)ei.
-i"o spuneau strălucirea pielii lui, pasul alert. Arăta asemenea unui cotoi care mâncase nişte
smântână. Dar nu #usese Lat$erine. /Bate cât vrei, mi"a spus, /ar ragonul inăuntru n"o să te lase să
intri. Am încercat eu e7a. Ce zici, o biruim împreună5 N"am vrut să"i răspun. !presia e pe #a)a lui,
vicleană şi mul)umită e sine, mă ezgusta. Am bătut la uşă, atât e tare încât să trezesc% +te#an se
opri şi $o$oti in nou, lipsit e umor. oiam să spun /să trezesc şi mor)ii. Dar mor)ii nu sunt e #apt
atât e greu e trezit, nu"i aşa5 *ăcu in nou o pauză, apoi continuă. Camerista ei, 9uren, a esc$is
uşa. *a)a ei semăna cu o #ar#urie albă, plată, iar oc$ii erau ca sticla neagră. Am întrebat"o acă o pot
veea pe stăpâna ei. -ă aşteptam să"mi spună că ormea, ar 9uren oar s"a uitat la mine, apoi la
Damon, peste umărul meu. /ui n"am vrut să"i spun, a zis ea în cele in urmă, /ar Domniei =ale o
să")i spun. +tăpâna mea Lat$erine nu e în cameră. A ieşit azi"iminea)ă evreme, să se plimbe în
grăină. A zis că trebuie să se gânească. !u am #ost surprins. /Azi"iminea)ă evreme5 am întrebat.
/Da, a răspuns ea. +"a uitat la mine şi la Damon #ără nici o urmă e simpatie. /+tăpâna mea a #ost
#oarte tristă aseară, a spus ea cu subîn)eles. /A plâns toată noaptea. Cân a spus asta, m"a cuprins un
sentiment ciuat. Nu era oar ruşine şi urere pentru triste)ea lui Lat$erine. !ra teamă. n acea clipă am
uitat e #oamea şi slăbiciunea mea. Brusc, m"am sim)it copleşit e grabă, e o nevoie presantă. -"am
întors către Damon şi i"am spus că trebuie să o găsim pe Lat$erine şi, spre surprinerea mea, oar a
încuviin)at in cap. Am început să o căutăm pe Lat$erine prin grăină, strigân"o mereu. -i"auc
aminte eact cum era totul în acea zi. +oarele strălucea pe c$iparoşii înal)i şi pe pinii in grăină.
Damon şi cu mine am trecut iute printre ei, grăbin tot mai mult pasul şi strigân. 2i am tot strigat"o%
!lena sim)ea tremurul in trupul lui +te#an, îl sim)ea prin egetele încleştate în 7urul mâinii ei.
<espira)ia lui era rapiă, cu răsu#lări scurte.
> A7unsesem aproape la capătul grăinii cân mi"am amintit e un loc pe care Lat$erine îl
înrăgea. !ra către margine, un zi 7os lângă un lămâi. Am pornit într"acolo, strigân"o. Dar pe cân
mă apropiam, strigătele mi s"au stins. +im)eam% o teamă, o presim)ire cumplită. 2i ştiam că nu
trebuia% nu trebuia să mă uc%
> +te#an? eclamă !lena.
Degetele lui îi striveau acum mâna, #ăcân"o să o oară. =rupul lui tremura tot mai tare, se
cutremura.
> +te#an, te rog?
Dar el nu păru să o auă.
> A #ost ca% ca un coşmar% totul s"a întâmplat atât e încet. Nu mă puteam mişca% şi totuşi
trebuia să mă mişc. =rebuia să merg mai eparte. Cu #iecare pas, teama creştea tot mai mult. Aproape
că îmi miroseam teama. -irosea asemeni grăsimii arse. Nu trebuie să mă uc acolo% nu vreau să
vă%
ocea lui eveni ascu)ită, grăbită. Acum respira sacaat, cu icnete. Avea oc$ii mari, ilata)i, ca un
copil îngrozit. !lena îi cuprinse cu cealaltă mână egetele care o strângeau ca o meng$ine, acoperinu"
le cu totul.
> +te#an, e"n regulă. Nu eşti acolo. !şti aici, cu mine.
> Nu vreau să vă% ar nu mă pot împotrivi. ! ceva alb. Ceva alb sub copac. Nu mă #ace să mă
uit?
> +te#an, +te#an, uită"te la mine?
Dar el nu mai auzea. Cuvintele îi ieşeau ca nişte spasme întretăiate, ca şi cum nu le mai putea
controla, ca şi cum nu putea să le rostească su#icient e repee.
> Nu pot să mă mai apropii% ar o #ac. ă copacul, ziul. 2i albul acela. n spatele copacului.
Alb cu auriu pe eesubt. 2i pe urmă ştiu, ştiu, şi mă uc către el, pentru că e roc$ia ei. <oc$ia albă a
lui Lat$erine. 2i merg în spatele copacului şi o vă pe pământ şi e aevărat. ! roc$ia lui Lat$erine%
ocea lui crescu şi apoi se opri, înecată într"o groază e neînc$ipuit.
> % ar Lat$erine nu e în ea.
!lena se sim)i în#rigurată, ca şi cum tot trupul ei #usese cu#unat în apă rece ca g$ea)a. 3 se #ăcu
pielea ca e găină şi încercă să"i spună ceva, ar nu reuşi. !l povesti mai eparte, gâ#âit, ca şi cum
putea să )ină groaza eparte e el oar continuân să vorbească.
> Lat$erine nu e acolo, aşa că poate totul nu e ecât o glumă, ar roc$ia ei e pe pământ şi e plină
e cenuşă. a #el ca cenuşa in vatră, eact la #el, oar că cenuşa asta miroase a carne arsă. Are o
u$oare care îmi #ace grea)ă, care îmi înmoaie picioarele. ângă o mânecă a roc$iei se a#lă o bucată e
pergament. 3ar pe o piatră, pe o piatră a#lată nu eparte, e un inel. @n inel cu o piatră albastră, inelul ei.
3nelul lui Lat$erine%
Brusc, +te#an strigă cu o voce isperată
> Lat$erine, ce"ai #ăcut5
Apoi căzu în genunc$i, ân în cele in urmă rumul egetelor !lenei, şi îşi acoperi #a)a cu
mâinile.
!lena îl )inu în vreme ce el tremura, cuprins e 7alnice suspine. l )inu e umeri, strângânu"l lângă
ea.
> Lat$erine şi"a scos inelul, şopti ea, şi nu era o întrebare. +"a epus luminii soarelui.
+uspinele lui s#âşietoare continuară, în vreme ce ea îl )inea lipit e roc$ia ei albastră, mângâinu"i
umerii care se zguuiau e plâns. i şoptea tot #elul e vorbe menite să"l aline, încercân să nu se
gânească la propria ei oroare. 2i, în cele in urmă, el se linişti şi înăl)ă capul. orbi răguşit, ar se
veea că se întorsese în prezent, îşi revenise.
> 0ergamentul era un bilet, pentru mine şi Damon. n el scria că #usese egoistă, că voise să ne aibă
pe amânoi. +punea% că nu suporta să #ie cauza uşmăniei intre noi. +pera că oată ispărută, noi
oi nu ne vom mai urî. Că o #ăcea ca să ne împace.
> ;$, +te#an, şopti !lena. +im)ea cum oc$ii i se umplu e lacrimi e milă. ;$, +te#an, îmi pare
atât e rău. Dar, upă tot acest timp, nu în)elegi că ceea ce a #ăcut Lat$erine a #ost greşit5 A #ost c$iar
egoist, şi a #ost alegerea ei. ntr"un #el, nu are nimic e"a #ace cu tine sau cu Damon.
+te#an clătină in cap, ca şi cum voia să înepărteze aevărul cuvintelor ei.
> 2i"a at via)a% pentru asta. Noi am omorât"o.
Acum stătea aşezat pe 7os. Dar oc$ii îi erau tot ilata)i, nişte iscuri negre uriaşe, şi avea epresia
unui băie)el neumerit.
> Damon s"a apropiat în spatele meu. A luat biletul şi l"a citit. 2i pe urmă% cre că a înnebunit.
Amânoi am înnebunit. !u luasem inelul lui Lat$erine şi el a încercat să mi"l smulgă in mână. N"ar #i
trebuit să o #acă. Ne"am luptat. Ne"am spus nişte lucruri îngrozitoare. Ne"am învinuit unul pe altul
pentru ceea ce se întâmplase. Nu"mi auc aminte cân ne"am întors spre casă, ar brusc aveam în mână
spaa. Ne luptam. oiam să istrug pentru toteauna c$ipul acela arogant, să"l omor. mi auc aminte
cum tata a strigat in casă. Ne"am luptat mai înâr7it, ca să înc$eiem înainte să a7ungă el la noi. 2i eram
oi luptători pe măsură. Dar Damon #usese întoteauna mai puternic, şi în acea zi părea şi mai iute, ca
şi cum se sc$imbase mai mult ecât mine. 2i ast#el că atunci cân tata încă mai striga e la #ereastră,
am sim)it tăişul spaei lui Damon trecân pe lângă gara mea. Apoi l"am sim)it pătrunzânu"mi în
inimă.
!lena #ăcu oc$ii mari, îngrozită, ar el continuă, #ără să se oprească
> Am sim)it urerea o)elului, l"am sim)it străpungânu"mă aânc. 0ână în miezul inimii, o
lovitură puternică. 2i apoi #or)a s"a scurs in mine şi am căzut. Am rămas întins acolo, pe alele e
piatră. <iică privirea către !lena şi înc$eie simplu 2i aşa% am murit.
!lena stătea încremenită, ca şi cum sloiul pe care îl sim)ise în piept mai evreme îi cuprinsese tot
trupul într"o încleştare îng$e)ată.
> Damon se apropie şi se aplecă easupra mea. Auzeam în epărtare strigătele tatălui meu şi
)ipetele servitorilor, ar tot ce veeam era c$ipul lui Damon. ;c$ii aceia negri care erau ca bezna unei
nop)i #ără ună. oiam să"l #ac să su#ere pentru ceea ce îmi #ăcuse. 0entru tot ce îmi #ăcuse mie, şi ce"i
#ăcuse lui Lat$erine. +te#an tăcu o clipă, apoi spuse încet, aproape ca în vis Aşa că mi"am riicat sabia
şi l"am omorât. Cu ultimele puteri, mi"am în7ung$iat #ratele în inimă.
*urtuna trecuse, şi prin #ereastra spartă !lena auzea zgomotele blâne ale nop)ii, )ârâitul greierilor,
vântul trecân printre copaci. n camera lui +te#an, tăcerea era aâncă.
> N"am mai ştiut nimic, până ce m"am trezit în mormântul meu, spuse +te#an.
+e aplecă în spate, eparte e ea, şi înc$ise oc$ii. *a)a lui era es#igurată şi obosită, ar epresia
aceea cumplită, e copil în transă, ispăruse.
> Atât Damon cât şi eu aveam în noi su#icient in sângele lui Lat$erine ca să nu murim cu
aevărat. n sc$imb, ne"am trans#ormat. Ne"am trezit amânoi în mormântul nostru, îmbrăca)i în cele
mai bune $aine, aşeza)i pe ouă lespezi alăturate. !ram prea slăbi)i ca să ne mai #acem rău unul altuia:
sângele lui Lat$erine abia ne #usese e a7uns să ne revenim. 2i eram con#uzi. "am strigat pe Damon,
ar el a #ugit a#ară în noapte. Din #ericire, #usesem îngropa)i cu inelele pe care ni le ăuse Lat$erine.
3ar eu am găsit în buzunar inelul ei. Aproape inconştient, +te#an use mâna la gât şi pipăi cercul mic e
aur. 0robabil că s"au gânit că ea mi"l ăuse. Am încercat să mă uc acasă. Asta a #ost o prostie. Cân
m"au văzut, servitorii au început să )ipe şi au alergat să aucă un preot. Am #ugit e acolo şi eu. n
singurul loc une eram în siguran)ă, în întuneric. 2i acolo am stat e atunci. Acela e locul meu, !lena.
Am omorât"o pe Lat$erine cu mânria şi gelozia mea, şi l"am omorât pe Damon cu ura mea. Dar am
#ăcut mai rău ecât să"l uci. "am conamnat la o via)ă veşnică şi c$inuită. Dacă n"ar #i murit atunci,
cu sângele lui Lat$erine atât e puternic în venele lui, ar #i avut o şansă. n timp, sângele i s"ar #i sub)iat
şi apoi ar #i ispărut. !l ar #i evenit in nou un om normal. Dar omorânu"l atunci, l"am conamnat să
trăiască în întuneric. 3"am luat singura şansă e salvare. +te#an râse amar. 2tii ce înseamnă +alvatore în
italiană, !lena5 nseamnă salvare, mântuitor. Aşa mă c$eamă, şi am primit şi numele +#ântului +te#an,
primul martir al creştinătă)ii. 3ar eu l"am osânit pe #ratele meu să trăiască în ia.
> Nu, spuse !lena. Apoi, cu o voce mai puternică, repetă Nu, +te#an. +"a osânit singur. !l te"a
omorât pe tine. Dar ce s"a întâmplat apoi cu el5
> @n timp s"a alăturat aşa"numitelor Compagnie i ventura, mercenari nemiloşi care 7e#uiau şi
evastau. A străbătut )ara alături e ei, luptân şi bân sângele victimelor sale. n acea vreme eu trăiam
în a#ara ziurilor cetă)ii, aproape mort e #oame, omorân animale, eu însumi animal. -ult timp n"am
ştiut nimic e Damon. Apoi, într"o zi, i"am auzit vocea în mintea mea. !ra mai puternic ca mine, pentru
că bea sânge omenesc. 3ar cân oamenii sunt omorâ)i, esen)a vie)ii pe care o ăruiesc este într"un #el
mai puternică ecât orice. ! ca şi cum în acele ultime clipe e groază şi luptă su#letul are cea mai mare
vibra)ie. 0entru că Damon omora oameni, era capabil să se $rănească in 0uteri mai mult ecât mine.
> Ce% puteri5 întrebă !lena.
@n gân prinea #ormă în mintea ei.
> *or)ă, aşa cum spuneai tu, şi rapiitate. ; ascu)ire a sim)urilor, mai ales noaptea. Acestea sunt
cele e bază. 0utem e asemenea să% sim)im min)ile. e putem percepe prezen)a, şi uneori natura
gânurilor. 0utem să semănăm con#uzie în min)ile mai slabe, #ie să punem stăpânire pe ele, #ie să le
supunem voin)ei noastre. -ai sunt şi altele. Cu su#icient sânge omenesc ne putem sc$imba #orma,
putem eveni animale. 2i cu cât ucizi mai mult, cu atât mai intense evin 0uterile% ocea lui Damon
era #oarte puternică în mintea mea. +punea că acum el era conotierul propriei sale compagnia şi se
întorcea în *loren)a. +punea că acă o să mă a#lu acolo atunci cân va veni, o să mă omoare. "am
crezut şi am plecat. De atunci l"am văzut oar e câteva ori. Amenin)area a rămas aceeaşi, şi el este
întoteauna mult mai puternic ecât mine. Damon a pro#itat in plin e natura lui şi pare să se bucure
e latura ei întunecată. Dar asta e şi natura mea. Aceeaşi întunecime e şi înlăuntrul meu. Creeam că o
s"o în#râng, ar m"am înşelat. De aceea am venit aici, în *ell6s C$urc$. Creeam că acă mă stabilesc
într"un orăşel, eparte e vec$ile amintiri, aş putea să mă eliberez e întuneric. n sc$imb, în noaptea
asta am omorât un om.
> Nu, spuse !lena cu $otărâre. Nu cre asta, +te#an.
0ovestea lui o umpluse e oroare şi milă% şi teamă e asemeni. <ecunoştea asta. Dar scârba ei
ispăruse, şi e un lucru era #oarte sigură. +te#an nu era un criminal.
> Ce s"a întâmplat în seara asta, +te#an5 =e"ai certat cu =anner5
> !u% nu"mi auc aminte, spuse el înnegurat. Am #olosit 0uterea pentru a"l convinge să #acă ce
voia)i voi. 0e urmă am plecat. Dar mai târziu m"am sim)it ame)it şi cuprins e slăbiciune. a #el cum s"
a mai întâmplat. ; privi în oc$i. @ltima ată cân s"a întâmplat eram în cimitir, c$iar lângă biserică, în
noaptea cân icFie Bennett a #ost atacată.
> Dar nu tu ai #ăcut asta. =u nu puteai să #aci asta% +te#an5
> Nu ştiu, spuse el pe un ton aspru. Ce altă eplica)ie mai eistă5 !u c$iar am băut sânge in
bătrânul acela e sub po în noaptea cân ai #ugit cu #etele in cimitir. Aş #i 7urat că nu i"am luat atât e
mult încât să"i #ac vreun rău, ar a #ost cât pe ce să moară. 2i am #ost, e asemenea, acolo cân icFie
şi =anner au #ost ataca)i.
> Dar nu")i auci aminte să"i #i atacat tu, spuse !lena, uşurată.
3eea care prinea #ormă în mintea ei era acum aproape convingere.
> Ce contează5 Cine altcineva ar #i putut"o #ace, acă nu eu5
> Damon, spuse !lena.
!l tresări şi !lena văzu cum umerii i se încorează in nou.
> ! un gân plăcut. a început am sperat că ar putea eista o asemenea eplica)ie. Că ar putea #i
altcineva, cineva ca #ratele meu. Dar am iscoit cu mintea şi nu am găsit nimic, nici o altă prezen)ă.
Cea mai simplă eplica)ie este că eu sunt ucigaşul.
> Nu, spuse !lena, nu în)elegi. Nu vreau să spun că cineva ca Damon ar putea să #acă lucrurile pe
care le"am văzut. +pun că Damon este aici, în *ell6s C$urc$. "am văzut eu. +te#an se $olbă la ea.
> !l trebuie să #ie, spuse !lena, trăgân aer aânc în piept. "am văzut e7a e ouă, poate c$iar
e trei ori. +te#an, tu mi"ai spus o poveste lungă, iar acum o să")i spun şi eu una.
0e cât e repee şi e simplu putu, îi istorisi ce se întâmplase în sala e sport şi acasă la Bonnie.
Buzele lui se strânseră într"o linie albă cân îi povesti cum încercase Damon să o sărute. ;bra7ii ei se
îmbu7orară cân îşi aminti e propria reac)ie, cum aproape că îi cease. Dar îi spuse totul lui +te#an.
2i espre cioară, şi toate celelalte lucruri stranii care se petrecuseră e cân se întorsese in *ran)a.
> 2i, +te#an, eu cre că Damon a #ost în seara asta în Casa Bântuită, înc$eie ea. C$iar upă ce tu
te"ai sim)it ame)it în camera in #a)ă, a trecut pe lângă mine cineva îmbrăcat ca% ca -oartea, cu o robă
neagră şi glugă, şi nu i"am putut veea c$ipul. Dar era ceva #amiliar în #elul în care păşea. A #ost el,
+te#an. Damon a #ost acolo.
> Dar asta tot nu eplică celelalte ă)i. icFie şi bătrânul. !u am luat sânge e la bătrân.
*a)a lui +te#an era încorată, ca şi cum aproape că se temea să spere.
> Dar c$iar tu ai spus că nu ai luat atâta cât să"i #aci rău. +te#an, cine ştie ce i s"a întâmplat omului
upă ce tu ai plecat5 Nu era cel mai uşor pentru Damon să"l atace atunci5 -ai ales acă Damon te"a
pânit tot timpul, poate sub o altă #ormă%
> Ca o cioară, murmură +te#an.
> Ca o cioară. Cât espre icFie% +te#an, ai spus că tu po)i semăna con#uzie în min)ile mai slabe,
să le supui. N"ar #i putut să #acă asta şi Damon cu tine5 +ă")i supună mintea, aşa cum şi tu po)i supune
mintea unui muritor5
> Da, şi să"şi ascună prezen)a e mine. n vocea lui +te#an se sim)ea o tulburare crescână.
> De aceea nu a răspuns c$emărilor mele. oia%
> oia să se întâmple eact ceea ce s"a întâmplat. oia să te înoieşti e tine, să crezi că eşti un
ucigaş. Dar nu este aevărat, +te#an. ;$, +te#an, acum ştii asta şi nu trebuie să te mai temi.
+e riică, sim)inu"se cuprinsă e bucurie şi uşurare. 0ână la urmă, noaptea asta oribilă se înc$eia
cu ceva minunat.
> De"asta ai #ost atât e rece cu mine, nu"i aşa5 spuse ea, întinzânu"şi mâinile către el. 0entru că
te temi e ceea ce ai putea #ace. Dar nu trebuie să te mai temi e asta.
> Nu trebuie5 +te#an respira repee acum, şi îi privi bra)ele întinse spre el ca şi cum ar #i #ost nişte
şerpi. Crezi că nu mai am nici un motiv să mă tem5 ! posibil ca Damon să #i atacat oamenii aceia, ar
el nu"mi controlează gânurile. 2i tu nu ştii ce am gânit espre tine.
!lena îşi păstră vocea calmă.
> =u nu vrei să"mi #aci rău, spuse ea cu convingere.
> Nu5 Au #ost atâtea ă)i, cân te priveam în văzul lumii, cân cu greu mă ab)ineam să nu te
ating. Cân eram atât e tentat e gâtul tău alb, e gâtul tău sub)ire şi alb, cu venele pulsân abia
văzute sub piele%
;c$ii lui erau a)inti)i pe gâtul ei într"un #el care îi amintea e oc$ii lui Damon, şi !lena sim)i cum
inima îi bate mai tare.
> Dă)i cân mă gâneam că o să te apuc şi o să te #or)ez să"mi ceezi c$iar acolo, în şcoală.
> Nu e nevoie să mă #or)ezi, spuse !lena, îşi sim)ea pulsul zvâcninu"i în tot trupul: în
înc$eieturile mâinilor şi în înoitura cotului, şi în gât. Am luat o $otărâre, +te#an, spuse ea încet,
privinu"l în oc$i. reau să o #aci.
!l îng$i)i cu greu.
> Nu ştii ce"mi ceri.
> Cre că ştiu. -i"ai spus cum a #ost cu Lat$erine, +te#an. reau să #ie la #el şi cu noi. +igur, nu
vreau să mă trans#ormi. Dar putem să împăr)im pu)in #ără să se întâmple asta, nu"i aşa5 2tiu, aăugă ea,
şi mai încet, cât e mult ai iubit"o pe Lat$erine. Dar ea nu mai e acum, şi eu sunt aici. 2i te iubesc,
+te#an. reau să #iu cu tine.
> Nu ştii ce vorbeşti? +te#an stătea rigi, cu c$ipul cuprins e #urie, cu oc$ii c$inui)i. Dacă îmi
au o ată #râu liber, ce mă va împieica să te trans#orm, sau c$iar să te omor5 0atima e mai puternică
ecât î)i po)i imagina. =ot nu în)elegi ce sunt, nu în)elegi ce pot #ace5
!a stătea şi îl privea calmă, cu bărbia uşor riicată. Asta păru să îl în#urie.
> Nu")i a7unge ce"ai văzut5 +au trebui să")i arăt mai mult5 Nu")i po)i înc$ipui ce"aş putea să")i
#ac5 +e înreptă cu paşi mari către căminul rece şi luă e acolo o bucată mare e lemn, mai groasă
ecât bra)ele !lenei împreună. Dintr"o singură mişcare, o rupse în ouă ca şi cum ar #i #ost un bă) e
c$ibrit. Ce"aş putea să le #ac oaselor tale #ragile5 spuse el.
n partea cealaltă a camerei era o pernă aruncată e pe pat: o luă e 7os şi cu o mişcare a ung$iilor
s#ârtecă #a)a e mătase.
> 0ielii tale moi5
Apoi se apropie e !lena cu o iu)eală ne#irească: înainte ca ea să"şi ea seama ce se întâmplă, el era
lângă ea şi o strângea e umeri. ; privi în oc$i o clipă, apoi, cu un şuierat sălbatic care #ăcu să i se
riice !lenei părul pe cea#a, îşi ezgoli in)ii.
!ra acelaşi rân7et #eroce pe care"l văzuse pe acoperiş, aceiaşi in)i albi în care caninii eveniseră
increibil e lungi şi e ascu)i)i. !rau col)ii unui animal e praă, ai unui vânător.
> 9âtului tău alb, spuse el cu o voce sc$imbată.
!lena rămase ca paralizată o clipă, uitânu"se lung, constrânsă parcă, la acel c$ip înspăimântător,
apoi ceva in aâncul su#letului ei se ovei mai puternic. <iică mâinile, în cercul strâmt al bra)elor
lui care o strângeau, şi îi cuprinse #a)a. i sim)i obra7ii reci în palme. l )inu în #elul acesta, cu blâne)e,
cu atâta blâne)e, ca şi cum ar #i vrut să"i reproşeze strânsoarea #urioasă pe umerii ei goi. 2i văzu cum
neumerirea i se aşterne încet pe #a)ă, cân în)elese că ea nu se lupta cu el şi nici nu"l respingea.
!lena aşteptă până cân neumerirea i se re#lectă şi în oc$i, îmblânzinu"i privirea, #ăcân"o să
pară aproape rugătoare. 2tia că pe c$ipul ei nu se citea teama, ci oar blâne)ea şi iubirea, şi că buzele
ei erau uşor întreesc$ise. Amânoi respirau repee acum, împreună, în acelaşi ritm. !lena sim)i cum el
începe să tremure, la #el ca atunci cân amintirile espre Lat$erine eveniseră prea ureroase, e
nesuportat. Apoi, cu gingăşie şi $otărâre, trase spre ea gura aceea rân7ită.
!l încercă să se împotrivească. Dar blâne)ea ei era mai puternică ecât toată puterea lui
neomenească. !lena înc$ise oc$ii şi se gâni oar la +te#an, nu la lucrurile îngrozitoare pe care le
a#lase în seara asta, ci oar la +te#an, care îi mângâiase părul atât e uşor, e parcă ea s"ar #i putut
#rânge în mâinile lui. +e gâni la asta, şi sărută acea gură e animal e praă care o amenin)ase cu
câteva minute în urmă.
+im)i sc$imbarea, trans#ormarea gurii lui pe măsură ce el cea, răspunzân împotriva voin)ei lui,
primin săruturile ei blâne cu aceeaşi blâne)e. +im)i trupul lui +te#an în#iorânu"se şi strânsoarea
aspră pe umerii ei slăbin, evenin îmbră)işare. 2i ştiu că învinsese.
> N"ai să"mi #aci nicioată rău, şopti ea.
!ra ca şi cum, sărutânu"se, alungau toată teama şi isperarea şi singurătatea inlăuntrul lor. !lena
sim)i cum o străbate un #ior e patimă, asemenea unui #ulger e vară, şi sim)i pasiunea cu care îi
răspunse +te#an. Dar mai presus e orice sim)ăminte, copleşinu"le, era o tanre)e e o intensitate
aproape înspăimântătoare. Nu era nevoie e grabă sau e uritate, îşi spuse !lena în vreme ce +te#an o
aşeza cu blâne)e pe pat.
=reptat, sărutările eveniră in ce în ce mai stăruitoare, şi !lena sim)i #ulgerul e vară străbătânu"i
în valuri tot trupul, încărcânu"l e electricitate, #ăcânu"i inima să bată mai năvalnic şi să i se taie
răsu#larea. ; #ăcea să se simtă ciuat e moale şi e ame)ită, o #ăcea să înc$iă oc$ii şi să"şi ea capul
pe spate, lăsânu"se în voia patimii.
! timpul, +te#an, gâni ea. 2i, cu blâne)e, îi trase in nou gura în 7os, e ata asta către gâtul ei. i
sim)i buzele atingânu"i pielea, îi sim)i răsu#larea cală şi rece totoată. Apoi sim)i o urere ascu)ită.
Dar urerea ispăru aproape imeiat, înlocuită e o plăcere care o #ăcu să tremure. @n val imens e
tanre)e o străbătu, înreptat către +te#an.
n cele in urmă îi privi c$ipul, un c$ip care în s#ârşit i se ezvăluia, care nu se mai ascunea în
spatele ziurilor. 3ar privirea pe care o văzu în oc$ii lui o #ăcu să se simtă #ără putere.
> Ai încreere în mine5 şopti el.
2i cân ea oar încuviin)ă in cap, rămase cu privirea a)intită în oc$ii ei în timp ce întinea mâna
upă ceva a#lat lângă pat. !ra pumnalul. !a îl privi #ără teamă şi apoi se uită in nou #i în oc$ii lui.
*ără să"şi ia privirea e la ea, el îl scoase in teacă şi"şi #ăcu o mică tăietură la baza gâtului. !lena o
privi cu oc$ii mari, privi sângele la #el e strălucitor ca boabele e ilice, ar cân el o trase către el nu
se împotrivi.
Apoi o )inu în bra)e mult timp, în vreme ce a#ară greierii continuau să"şi )ârâie cântecul. n cele in
urmă, el se mişcă.
> Aş vrea să po)i să rămâi aici, şopti. Aş vrea să po)i să rămâi pentru toteauna. Dar nu po)i.
> 2tiu, răspunse ea, la #el e încet. ;c$ii li se întâlniră in nou, într"o în)elegere tăcută. Aveau atât
e multe lucruri să"şi spună, atâtea motive pentru a #i împreună.
> -âine, spuse ea. Apoi, rezemânu"se e umărul lui, şopti ;rice se"ntâmplă, +te#an, voi #i
alături e tine. +pune"mi că mă crezi.
ocea lui se auzi încet, înăbuşită e părul ei.
— ;$, !lena, te cre. ;rice se"ntâmplă, vom #i împreună.
Capitolul 1&
După ce o lăsă pe !lena acasă, +te#an se use în păure.
; luă pe ;l CreeF <oa, mergân pe sub norii cenuşii prin care nu se veea nici un petic e cer,
către locul une oprise în prima zi e şcoală.
ăsă maşina şi încercă să regăsească rumul care ucea către luminişul une văzuse cioara.
3nstinctele lui e vânător îl a7utară, căci îşi aminti e #orma unui anume tu#iş sau e un copac nouros,
până ce a7unse la locul esc$is, încon7urat e ste7ari bătrâni.
Aici era. +ub pătura #runzelor maronii pătate, poate că mai eistau încă oasele iepurelui.
<espirân aânc pentru a se calma, pentru a"şi auna 0uterile, aruncă un gân iscoitor, întrebător.
2i pentru prima oară e cân venise în *ell6s C$urc$, sim)i pâlpâin un răspuns. Dar părea slab şi
tremurător, şi nu"l putea localiza în spa)iu.
;#tă şi se întoarse% şi încremeni.
Damon se a#la în #a)a lui, cu bra)ele încrucişate pe piept, rezemat e cel mai mare ste7ar in
luminiş. Arăta ca şi cum era acolo e multe ore.
> Aşa eci, spuse +te#an apăsat, e aevărat. A trecut multă vreme, #rate.
> Nu atât e multă cât crezi tu, #rate.
+te#an îşi aminti e acea voce, cati#elată, ironică.
> Nu te"am pierut in oc$i e"a lungul anilor, continuă calm Damon. nepărtă o bucă)ică e
coa7ă e copac e pe mâneca 7ac$etei e piele la #el e etaşat ca pe vremea cân îşi aran7a manşetele
e brocart. Dar tu n"aveai cum să ştii asta, nu5 A$, nu, 0uterile tale sunt la #el e slabe ca întoteauna.
> Ai gri7ă, spuse încet +te#an, pe un ton amenin)ător. Ai mare gri7ă în noaptea asta. Nu sunt prea
îngăuitor.
> +#ântul +te#an #urios5 Ca să vezi. !şti supărat, bănuiesc, in cauza micilor mele incursiuni în
teritoriul tău. Am #ăcut"o oar pentru că vreau să #iu aproape e tine. *ra)ii ar trebui să #ie apropia)i.
> Ai omorât în seara asta. 2i ai încercat să mă #aci să cre că eu am #ăcut"o.
> !şti #oarte sigur că n"ai #ăcut"o5 0oate că am #ăcut"o împreună. Ai gri7ă? spuse cân +te#an
înainta către el. Nici eu nu sunt prea îngăuitor în seara asta. !u am avut oar un pro#esor e istorie
s#ri7it: tu ai avut o #a)ă răgu)ă.
*uria in aâncul lui +te#an se aună, părân să se strângă într"un punct #ierbinte şi strălucitor, ca
un soare înăuntrul lui.
> +tai eparte e !lena, şopti el atât e amenin)ător încât Damon c$iar îşi trase uşor capul în
spate. +tai eparte e ea, Damon. 2tiu că ai pânit"o, ştiu că ai urmărit"o. Dar s"a terminat. ; singură
ată să te mai apropii e ea şi"o să")i pară rău.
> ntoteauna ai #ost egoist. +ingurul tău e#ect. Nu vrei să împăr)i nimic, nu"i aşa5
Brusc, buzele lui Damon se arcuiră într"un zâmbet eosebit e #rumos.
> Dar, in #ericire, încântătoarea !lena e mult mai generoasă. Nu )i"a spus e mica noastră rela)ie5
!i, prima ată cân ne"am văzut, aproape că mi s"a ăruit pe loc.
> Asta e o minciună?
> ;$, nu, #rate ragă. !u nu mint nicioată cân e vorba e ceva important. +au vreau să spun
lipsit e importan)ă5 ;ricum, prea #rumoasa ta omni)ă aproape că a leşinat în bra)ele mele. Cre că îi
plac bărba)ii în negru. n vreme ce +te#an îl privea #i, încercân să"şi controleze respira)ia, Damon
aăugă, aproape cu blâne)e 2tii, te înşeli în privin)a ei. Crezi că e ulce şi ocilă, aşa cum era
Lat$erine. Dar nu e. Nu e eloc genul tău, nepri$ănitul meu #rate. Are în ea un spirit şi un #oc cu care tu
n"ai şti ce să #aci.
> 2i tu ai şti, nu5
Damon îşi es#ăcu bra)ele şi zâmbi in nou, încet.
> ;$, a.
+te#an voia să se repeaă la el, să"i şteargă e pe #a)ă zâmbetul acela #rumos şi plin e arogan)ă, să"
i #rângă gâtul lui Damon. +puse, abia controlânu"şi glasul
> Ai reptate într"o singură privin)ă. ! puternică. +u#icient e puternică pentru a te respinge. 3ar
acum că ştie ce eşti tu cu aevărat, o va #ace. =ot ce simte acum pentru tine e ezgust.
+prâncenele lui Damon se riicară.
> C$iar aşa5 -ai veem noi. 0oate că va escoperi că îi place mai mult aevăratul întuneric ecât
amurgul pali. !u, cel pu)in, pot să recunosc aevărul espre natura mea. Dar îmi #ac gri7i pentru tine,
#ră)iore. 0ari slăbit şi prost $rănit. =e cam a)â)ă, nu5
;moară"l, spuse imperios ceva în mintea lui +te#an. ;moară"l, rupe"i gâtul, s#âşie"i gâtul în #âşii
însângerate e carne. Dar ştia că Damon se $rănise #oarte bine în acea seară. Aura întunecată a #ratelui
său era mărită, pulsatilă, aproape că strălucea cu esen)a vie)ii pe care el o luase.
> Da, am băut in plin, spuse pe un ton amuzat Damon, ca şi cum ar #i ştiut ce gânea +te#an.
;#tă şi îşi trecu limba peste buze, amintinu"şi satis#ăcut. !ra mic, ar avea în el o cantitate
surprinzătoare e sevă. Nu la #el e răgu) ca !lena, şi cu siguran)ă nu mirosea la #el e bine. Dar e
întoteauna înviorător să sim)i sângele nou cum cântă în tine.
Damon răsu#lă aânc şi se înepărtă e copac, uitânu"se în 7ur. +te#an îşi aminti şi e acele
mişcări gra)ioase, e #iecare gest controlat şi precis. +ecolele oar cizelaseră elegan)a naturală a lui
Damon.
> mi stârneşte c$e#ul să #ac asta, spuse Damon, apropiinu"se e un copăcel a#lat la câ)iva metri
mai eparte.
Avea o ată şi 7umătate înăl)imea lui Damon şi cân acesta îl apucă egetele lui nu se uniră în 7urul
trunc$iului. Dar +te#an văzu cum răsu#larea lui Damon se iu)eşte, cum îi 7oacă muşc$ii sub cămaşa
neagră sub)ire, şi apoi copacul #u smuls in pământ, cu răăcinile atârnânu"i. +te#an sim)ea mirosul
puternic al pământului 7ilav răscolit.
> ;ricum, nu"mi plăcea acolo, spuse Damon şi îl azvârli cât e eparte îi îngăuiră răăcinile
încurcate. Apoi zâmbi #ermecător. 2i"mi stârneşte şi c$e#ul să #ac asta.
+e văzu o mişcare rapiă, o #ulgerare, şi Damon ispăru. +te#an se uită în 7ur, ar nu văzu nici urmă
e el.
> +us, #rate.
ocea venea e easupra capului său şi cân +te#an riică privirea îl văzu pe Damon coco)at
printre ramurile ste7arului. +e auzi un #oşnet e #runze maronii şi el ispăru in nou.
> Aici, în spate, #rate. +te#an sim)i o bătaie pe umăr şi se răsuci, ar nu văzu nimic în spatele lui.
> Aici, #rate. +e răsuci in nou.
> Nu, încearcă aici.
*urios, +te#an se întoarse în cealaltă parte, întinzân mâna şi încercân să"l apuce pe Damon. Dar
egetele lui prinseră oar aer.
Aici, +te#an. De ata asta vocea era în mintea lui şi 0uterea ei îl zguui pro#un. !ra nevoie e o
#or)ă etraorinară pentru a proiecta atât e clar gânuri.
ncet, se mai răsuci o ată, şi îl văzu pe Damon în pozi)ia lui ini)ială, rezemat e ste7arul cel mare.
Dar e ata asta amuzamentul in privire îi ispăruse. ;c$ii lui erau negri şi impenetrabili, iar gura
lui era strânsă într"o linie sub)ire.
De ce altă ovaă mai ai nevoie, +te#an5 !u sunt mai puternic ecât tine, la #el cum tu eşti mai
puternic ecât aceste 7alnice #ăpturi omeneşti. +unt şi mai rapi ecât tine, şi am şi alte 0uteri e care tu
nici măcar n"ai auzit. ec$ile 0uteri, +te#an. 2i nu mă tem să le #olosesc. Dacă vei lupta împotriva mea,
le voi #olosi împotriva ta.
> De"asta ai venit aici5 Ca să mă c$inui5
Am #ost înurător cu tine, #rate. Aş #i putut e multe ori să te uci, ar )i"am cru)at e #iecare ată
viata. Dar acum e i#erit.
Damon se esprinse e copac şi spuse cu glas tare
> =e avertizez, +te#an, nu mi te împotrivi. Nu contează e ce am venit aici. Ceea ce vreau acum e
!lena. 2i acă încerci să mă împieici să o #ac a mea, te omor.
> 0o)i să încerci, spuse +te#an.
-iezul #ierbinte în care se strânsese #uria inăuntrul lui area mai strălucitor ca nicioată,
revărsânu"şi lumina ca o întreagă galaie e aştri. 2tia, într"un #el, că amenin)a întunecimea lui
Damon.
> Crezi că nu pot s"o #ac5 Nu te"nve)i minte nicioată, nu"i aşa, #ră)iore5
+te#an avu timp oar cât să vaă cum Damon clatină obosit in cap, apoi ceva se mişcă iar
#ulgerător şi se sim)i cuprins e nişte mâini puternice. n clipa următoare lupta, cu violen)ă, încercân
in răsputeri să scape e ele. Dar erau ca nişte mâini e o)el.
ovi cu sălbăticie, încercân să a7ungă la zona vulnerabilă e sub bărbia lui Damon. Degeaba, avea
bra)ele )intuite la spate, trupul imobilizat. !ra la #el e neputincios ca o pasăre în g$earele unei pisici
agile şi pricepute.
+e lăsă moale pentru o clipă, trăgânu"se în 7os cu toată greutatea, pentru ca în clipa următoare să"
şi încoreze brusc to)i muşc$ii, încercân să se elibereze, încercân să lovească. Dar mâinile nemiloase
oar îşi măriră strânsoarea, #ăcânu"i zbaterile inutile. Jalnice.
ntoteauna ai #ost încăpă)ânat. 0oate că asta te va convinge. +te#an privi c$ipul #ratelui său, la #el
e pali ca #erestrele cu geam 7ivrat e la pensiune, şi la acei oc$i negri ca un $ău #ără #un. Apoi sim)i
nişte egete apucânu"l e păr, trăgânu"i capul pe spate, lăsânu"i gâtul epus.
baterile lui se înte)ită, eveniră sălbatice. Nu te obosi, spuse vocea in capul lui, şi apoi sim)i
urerea ascu)ită a in)ilor. +im)i umilin)a şi neputin)a victimei, a vânatului, a prăzii. 2i apoi urerea
provocată e sângele luat împotriva voin)ei sale.
<e#uză să ceeze, şi urerea eveni mai cumplită, avea senza)ia că i se smulgea su#letul la #el cum
#usese smuls in pământ acel copac tânăr. l străpungea ca nişte suli)e e #oc, concentrânu"se pe acele
puncte in pielea lui une se în#ipseseră in)ii lui Damon. ; urere agonizantă îi area mailarul şi
obrazul, coborânu"i către umăr şi piept. +im)i un val e ame)eală şi îşi ău seama că îşi piere
cunoştin)a.
Apoi, brusc, mâinile îi ăură rumul şi el se prăbuşi la pământ, pe un strat e #runze e ste7ar
umee şi veşte7ite. 9â#âin să"şi recapete răsu#larea, se c$inui să se riice în patru labe.
> ezi, #ră)iore, sunt mai puternic ecât tine, su#icient e puternic pentru a te nimici, pentru a")i
lua sângele şi via)a acă vreau. asă"mi"o pe !lena, alt#el o voi #ace.
+te#an riică privirea. Damon stătea cu capul at pe spate, cu picioarele uşor epărtate, asemenea
unui învingător care"şi pune piciorul pe gâtul celui învins. ;c$ii aceia întuneca)i ca noaptea areau
trium#ători, şi sângele lui +te#an era pe buzele lui.
+te#an se sim)i plin e ură, o ură cum nu mai cunoscuse vreoată. !ra ca şi cum toată ura pe care o
avusese până atunci pentru Damon #usese oar o picătură e apă în acest ocean înspumat, #urtunos. n
lungile veacuri care trecuseră, e multe ori regretase ceea ce îi #ăcuse #ratelui său, e multe ori îşi
orise in tot su#letul să"i poată sc$imba soarta. Acum nu voia ecât să o #acă in nou.
> !lena nu este a ta, spuse el printre in)i, riicânu"se în picioare şi încercân să nu arate cu ce
e#ort #ăcea asta. 2i nu va #i nicioată.
Concentrânu"se pe #iecare pas, punân cu gri7ă un picior în #a)a celuilalt, începu să se înepărteze.
l urea tot trupul, iar ruşinea pe care o sim)ea era c$iar mai mare ecât su#erin)a #izică. Avea lipite pe
$aine bucă)i e #runze ue şi pământ, ar nu se scutură. +e c$inui să meargă mai eparte, să reziste în
#a)a slăbiciunii care îi înmuia picioarele.
Nu te"nve)i minte nicioată, #rate.
+te#an nu se uită înapoi şi nici nu încercă să răspună. +crâşni in in)i şi îşi #or)ă picioarele să se
mişte mai eparte. ncă un pas. 2i încă un pas. 2i încă unul.
Dacă ar putea oar să se aşeze pentru o clipă, să se oi$nească%
ncă un pas, şi încă un pas. -aşina nu putea #i prea eparte. *runzele #oşneau sub picioarele lui,
apoi auzi #runzele #oşnin în spatele lui.
ncercă să se întoarcă repee, ar re#leele îi ispăruseră aproape cu totul. 3ar mişcarea #ulgerătoare
#u prea mult pentru el. ntunericul îi cuprinse trupul şi mintea, şi începu să caă. Căzu întruna, în bezna
nop)ii absolute. 2i apoi, Cerul se înură e el şi nu mai ştiu nimic.
Capitolul 1S
!lena se înreptă grăbită către liceul /<obert !. ee, avân sentimentul că nu se mai usese la
şcoală e mul)i ani. Noaptea trecută i se părea un moment in trecutul înepărtat, in copilărie, e care
cu greu îşi aucea aminte. Dar ştia că astăzi va trebui să în#runte consecin)ele ei.
Noaptea trecută trebuise sa se con#runte cu mătuşa Juit$. -ătuşa ei #usese teribil e îngri7orată
cân vecinii îi spuseseră espre crimă, şi apoi şi mai îngri7orată cân nimeni nu părea să ştie une era
!lena. Cân !lena a7unsese acasă la aproape ouă iminea)a, mătuşa era înnebunită e îngri7orare.
!lena nu putuse să eplice nimic. Nu putuse ecât să spună că #usese cu +te#an şi că ştia că el era
cel acuzat e crimă, ar că ea ştia că era nevinovat.
<estul, tot ce se mai întâmplase, trebuise să"l păstreze pentru ea. C$iar acă mătuşa Juit$ l"ar #i
crezut, n"ar #i în)eles nicioată.
3ar în iminea)a asta !lena ormise prea mult şi acum întârziase. +trăzile erau pustii şi ea era
singura trecătoare, în vreme ce se grăbea către şcoală. Deasupra capului ei, cerul era cenuşiu şi se
pornise vântul. şi orea cu isperare să îl vaă pe +te#an. =oată noaptea, în somnul ei agitat şi c$inuit,
avusese coşmaruri espre el.
@nul intre vise în special păruse atât e real. n el văzuse c$ipul pali al lui +te#an şi oc$ii lui
#urioşi, acuzatori. <iica o carte către ea şi"i spunea /Cum ai putut să #aci asta, !lena5 Cum ai putut5
Apoi lăsa cartea să caă la picioarele ei şi se înepărta grăbit. !a striga upă el, implorânu"l, ar el
continua să meargă mai eparte până ce ispărea în întuneric. Cân se uitase la carte, văzuse că era
legată în cati#ea albastră. Jurnalul ei.
@n #ior e #urie o străbătu acum cân se gâni in nou cum îi #usese #urat 7urnalul. Dar oare ce
însemna visul5 Ce era în 7urnalul ei care să"l #acă pe +te#an atât e #urios5
Nu ştia. =ot ce ştia era că avea nevoie să îl vaă, să îi auă vocea, să"i simtă bra)ele cuprinzân"o.
+im)ea epărtarea e el ca pe separarea e propriul ei trup.
@rcă în #ugă treptele şcolii şi intră pe corioarele pustii. +e înreptă către aripa e limbi străine,
pentru că ştia că prima oră a lui +te#an era latina. Dacă îl putea veea măcar pentru o clipă, ştia că se va
sim)i bine.
Dar el nu era în clasă. 0rin #erestruica in uşă, !lena văzu că locul lui era gol.
-att era însă acolo, şi epresia e pe #a)a lui o sperie mai mult ca nicioată. !l se tot uita către
locul lui +te#an cu o privire plină e teamă şi ezgust.
!lena se întoarse mecanic cu spatele la uşă. Ca un automat, urcă scările şi se use spre clasa ei e
trigonometrie. Desc$ise uşa şi văzu toate #e)ele întorcânu"se către ea, ar se #urişă repee în locul gol
e lângă -ereit$.
Doamna Galpern se opri in preat pentru o clipă, se uită la ea, apoi continuă. Cân pro#esoara se
întoarse in nou cu #a)a la tablă, !lena o privi pe -ereit$.
-ereit$ se întinse şi îi luă mâna.
> !şti bine5 o întrebă în şoaptă.
> Nu ştiu, spuse !lena, prosteşte.
+e sim)ea ca şi cum era su#ocată e aerul in 7urul ei, ca şi cum în 7urul ei se a#la o greutate care o
strivea. Degetele lui -ereit$ erau cale şi uscate.
> -ereit$, spuse, ştii ce s"a întâmplat cu +te#an5
> rei să spui că tu nu ştii5
;c$ii negri ai lui -ereit$ se #ăcură mari, şi !lena sim)i cum greutatea o striveşte şi mai mult. !ra
ca şi cum se a#la în aâncul unei ape, #oarte aânc, #ără costum e sca#anru.
> Nu l"au% nu l"au arestat încă, nu5 spuse, c$inuinu"se să rostească aceste cuvinte.
> !lena, e şi mai rău. A ispărut. 0oli)iştii s"au us la pensiune azi"iminea)ă evreme şi el nu era
acolo. Au venit şi la şcoală, ar n"a apărut azi eloc. Au zis că i"au găsit maşina pe ;l CreeF <oa.
!lena, poli)ia cree că a plecat, ca a #ugit in oraş, pentru că e vinovat.
> Nu e aevărat, spuse !lena printre in)i. ăzu colegii întorcânu"se şi uitânu"se la ea, ar nu"i
mai păsa. ! nevinovat.
> 2tiu că asta crezi tu, !lena, ar atunci e ce"ar #i plecat5
> N"a plecat. Nu, n"a plecat.
Ceva area în !lena, un #oc e mânie care înăbuşi teama zrobitoare. <ăsu#larea ei eveni
sacaată.
> N"ar #i plecat nicioată e bunăvoie in oraş, spuse.
> rei să spui că cineva l"a #or)at s"o #acă5 Dar cine5 =Mler n"ar înrăzni%
> "a #or)at, sau şi mai rău, o întrerupse !lena. Acum, toată clasa se uita la ele, şi oamna Galpern
tocmai esc$iea gura să vorbească. !lena se riică brusc, uitânu"se în 7ur #ără să vaă nimic.
> +ă"l #erească Dumnezeu acă i"a #ăcut rău lui +te#an, spuse ea. +ă"l #erească Dumnezeu?
Apoi se răsuci şi porni către uşă.
> !lena, întoarce"te? !lena?
Auzi strigătele în urma ei, ale lui -ereit$ şi ale oamnei Galpern. -erse mai repee, tot mai
repee, privin oar înainte, cu un singur gân în minte.
Ceilal)i creeau că se ucea upă =Mler +malloo. Bun. N"aveau ecât să"şi piară timpul
alergân în irec)ia greşită. !a ştia ce are e #ăcut.
3eşi in şcoală în aerul rece e toamnă. -ergea repee, şi picioarele ei străbătură rapi istan)a
între şcoală şi ;l CreeF <oa.
De acolo o coti către 0oul OicFerM şi cimitir.
@n vânt tăios îi su#la părul pe spate şi îi biciuia obrazul. n 7urul ei zburau #runze e ste7ar,
învârte7inu"se în aer. Dar #ocul istrugător in inima ei era cumplit e arzător, topin #rigul. Acum ştia
ce înseamnă o #urie e nestăpânit. 3ntră cu paşi mari, pe lângă mesteceni şi sălcii, până în mi7locul
cimitirului şi se uită în 7urul ei cu oc$i în#rigura)i.
Deasupra ei, norii curgeau pe cer asemenea unui râu e culoarea plumbului.
<amurile ezgolite ale ste7arilor şi mestecenilor se zbăteau sălbatic, împletite. ; pală e vânt îi
aruncă în #a)ă vârte7uri e #runze. !ra ca şi cum cimitirul încerca să o alunge e acolo, ca şi cum îi arăta
#or)a lui, aunânu"şi puterile pentru a"i #ace rău.
!lena ignoră totul. +e răsuci şi privirea ei arzătoare se plimbă cercetătoare printre lespezile e
mormânt. Apoi se întoarse şi strigă irect în vântul mânios. @n singur cuvânt, ar cel care ştia că îl va
auce acolo.
> Damon?