Precuvântare

Mulţumind lui Dumnezeu pentru sporirea lucrării duhovniceşti

şi cărturăreşti filocalice din eparhia noastră prin strădania Preacuviosului
Părinte Protosinghel Agapie Corbu şi îndatoritor cu bmecuvântarea
începerii acesteia, am socodt potrivit, ca urmare a cerem obştn sale
mănăstireşti de la Almaţ, statornicia arc. dupa randuiala Sfântului
Munte, cu deplină ascultare feţă de Patriarhia R om ^a, sub conducerea
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sub ocrorirea Maia, Domnului ş,
a Sfinţilor Ierarhi Nieolae al Mitelor Lichiei ;i Nectane al Eghme, pnmul
j. y n- · ,;UrRicf»ncu celălalt din aceea pe care o petrecem, sa dau
din vremea Părinţilor Bisericii, lci«u«u r r
- · j ’irtam de eriiă a eparhiei Aradului prin înscrisul acesta ca
mărturie despre P ^ “ ' ' * ^ rtvnitor lucraie sfim i.
îndemn la luare-aminte din partea a m r
Aceasta mai ales că mulţi monahi şi oameni vrednici de pilduire
/-nvinte de folos din partea celor mult îndrituiţi sau cu
au aşteptat mereu „dincioşilor. La cele de până acum,

iatăŞiacr ,volum,
multe răspunderi pc e ^ u s infitiseze
a . n W pe ^unul
^ dintre
^ cunoscuţii
^ scriitori

Ύ 7 mt™ ,a 7 o c m a i la împlinirea a şaptesprezece veacuri de la

celor de apoi. A . Mântuitorului lisus Hristos în lumea noas-
prodamarea libertapre g ^ ?i In acKt con.
tra de către binecr Schitopolis, VieţiUpustnicilor Palatinei.
text, tidul e s t e g ™ t o r C ^ Ş* P . ^ ^

» j î s s “

-Vil·
 P R EC U VÂ N TĂ R I·:

p en tru trăirea creştină, cum oricine îşi poate da seama. Cel asupra
căruia stăruie cartea tocmai acest lucru l-a urm ărit prin întreaga-i
osteneală. Textul bilingv, adică originalul şi traducerea românească,
aceasta datorată editorului prezentei lucrări, care este totodată şi autorul
S tudiului introductiv, atestă şi caracterul ştiinţific şi de cultură naţională,
am sublinia acela totodată de adevărată Fi local ic.
O atenţion are nu ar fi de prisos, şi a n u m e că o viaţă aleasă nu o
înţelegem deplin num ai in desfăşurarea ci duhovnicească, ci şi în cadrul Sigle şi abrevieri
celei obşteşti. O r ccle scrise au şi pecetea vremii in care se confruntau
şcoli şi curente teologice cu reprezentanţi influenţi şi cu aderenţi
puternici. Pentru cei cunoscători e de ajuns să m e n ţio n ăm origenismul,
cu toate provocările lui, spre a întrevedea inconvenientele, atât pentru
istoria bisericească, cât şi p en tru cea universală. Autorul insă a ştiut cu Abrevierea scrierilor lui Chirii:
spirit dc responsabilitate să navigheze spre a ajunge Ia liman, fară să
şteargă din conştiinţă încercările călătoriei. Aşa cum editorul lămureşte,
VE Viaţa Sfântului Eftimie
autorul vizat este cel mai vrednic dc crezare în raport cu cei din aceeaşi Viaţa Sfântului Sava
VS
tagmă prin obiectivitatea tratării şi prin sim plitatea narării, împreună
VI Viaţa Sfântului loan Isihastul
antrenând pe cititorul sincer la o adâncire teoretică şi practică, având VCy Viaţa Sfântului Chiriac
ajutorul tu tu ro r facultăţilor sufleteşti (cf. F. Cayre, Patrologie et histoire de
VTd Viaţa Sfântului Teodosie
la theologie, ed. a I I-a, vol. II, Paris, 1933, p. 110; J. Q uasten, Initiation VTg Viaţa Sfântului Teog)iie
a ux Peres de Γ Eglise, trad. J. Laporte, Paris, 1963, vol. III, p. 684).
VAv Viaţa Sfântidui Avraamie
Astăzi cultul sfinţilor prim eşte un spor de venerare prin însăşi
trebuinţa credincioşilor de a avea mijlocitori din rândul lor, de vreme
Pentru scrierile lui Chirii, referinţele notate în marginea din
ce D um nezeu însuşi S-a făcut om, ca unul d intre ei. Trecerea vremii,
stânga a textului grecesc sunt cele folosite pentru citarea lui în toate
ca o adeverire a acestei mijlociri, face mai strălucitoare aureola aleşilor.
lucrările de specialitate şi trimit la ediţia critică a lui E. Schwartz,
Aceasta vreau să o facă şi paginile de faţă, pe care le socotim potrivite
Leipzig, 1939, în felul următor:
şi celor înaintaţi, şi celor începători, în tr-u n spaţiu larg de cunoaştere.
Fie peste toate binecuvântare de la D um nezeu!

Arad, C hirii 77, 10 înseamnă p. 77 din ediţia Schwartz, rândul 10.

la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, KSc. 44,134, 8 trimite la capitolul 44 din Viaţa Sfântului Sava,
Anul mântuirii 2013 p. 134 şi rândul 8 din ediţia critică, cote regăsite
în ediţia de faţă pe pagina din stânga, în marginea
t TIM O TEI textului grec.
Arhiepiscopul Aradului VE c.15 înseamnă capitolul 15 din Viaţa Sfântului Eftimie
 SIGLE ŞI ABREVIERI

Sigle:
STUDIU INTRODUCTIV
AB Analecta Bollandiana
ACO Acta C onciliorum O ecum e n ico ru m
CCL C orpus C hristian oru m Latinorum
CPL C orpus Patrum Latinorum 1. Devenirea unui autor şi destinul
DS D ictionnaire de Spiritualitt
DTC D ictionnaire de Thcologie C atholique unei opere
EO Echo d ’ O rien t
FR Filocalia Românească
HE Evagrie Scolasticul, His tor id Ecclesiastica Puţine sunt scrierile de demult, mai ales printre Vieţile de Sfinţi,
PG Patrologiae Cursus C om pletus, Series Graeca care ne fac asupra monahismului o imagine atât de vie, detaliată şi
PL Patrologiae Cursus C om pletus, Series Latina plină de precizie istorică, dogmatică şi filocalică precum Vieţile lăsate
PSB Părinţi si Scriitori Bisericesti
) 1 J
de Chirii de Schitopolis. Autorul lor, aproape necunoscut la noi, se
ROC Revue de I’O rie n t Chretien bucură de cele mai elogioase aprecieri din partea savanţilor, istorici şi
SC Sources Chretiennes patrologi, în a căror lume restrânsă i-a fost dat să fie citit, citat şi cu­
noscut, până când, relativ recent, câteva traduceri în limbi m oderne1
l-au făcut accesibil şi cititorului nespecialist. Este acum rândul limbii
române să deţină traducerea tuturor scrierilor lui Chirii, realizată după
ediţia critică, după ce fragmentar şi deficitar ele au fost traduse în vea­
curile XVIII-XIX în Vieţile Sfinţilor, vehiculate disparat şi, de obicei,

1 Traduccri în limbi moderne: In franceză: A. J. F e s t u g i e r e , „Les moines de Pa­

lestine: Cyrille de Scythopolis, Vie de Saint Euthyme", în: Les moines d'Orient,
vol. III/1, Paris, 1962; „Vie de Saint Sabas", in : Les moines d ’Orient, vol. III/2,
Paris, 1962; „Vie de Saints Jean l’Hesychaste, Kyriakos, Theodose, Theognios,
Abraamios", în: Les moines d'Orient, III/3- Paris, 1963. în neogreacă: Κλ τ ι λ λ ο ς
o Σ κ υ θ ο π ο λ ι τ η ς , Βίοι Α γίω ν. trad, de Αικατερίνη Γκόλτσου, Tesalonic, 1987.
în italiană: C i r i l l o d i S c i t o p o l i , Stone monastiche del deserto di Gernsalemme,
trad, de R. Baldelli e Luciana Mortari, Ed. Scritti Monastici, Abazzia di Praglia,
1990 (reeditat în 2012). în engleză: C y r i l o f S c y t h o p o l i s , Lives o f the Monks
o f Palestine, trad, de R. M. Price, Kalamazoo, Michigan, Cistercian Publications,
1991. în ebraică: C h i r i i , d e S c h i t o p o l i s , Vieţile monahilor din pustia Iudeii,
trad, de Leah Di Segni, Ed. Yad Izhak Ben Zvi, Ierusalim, 2005.

-XI-
l
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
fără m e nţio narea autorului, astfel încât nim eni nu a simţii nevoia să-si
p u n ă întrebarea: C in e a fost Chirii de Schitopolis.'
V iaţa lui C h irii şi m e d iu l fo r m ă r ii sale
Acest Chirii, ale cărui servicii la stabilirea coordonatelor unei aghio-
grafii ortodoxe de inaJtâ ţinută intelectuală şi duhovnicească sunt în raport
invers cu măsura cunoaşterii şi preţuirii sale, a trăit în veacul al VI-lea în Pa­
lestina, fiind contemporan cu şase dintre cei şapte cuvioşi despre care a scris.
Cel care avea să devină, prin puţinele sale scrieri, „una din gloriile
m on a h ism u lu i palestinian şi ale aghiografiei bizantine"-' s-a născut pe
la 5 2 5 3 la Schitopolis, în familia înstărită şi evlavioasă a unuia dintre
colaboratorii episcopului cetăţii. C oroborarea puţinelor informaţii au ­
tobiografice răzleţite în scrierile lui Chirii cu datele cunoscute sigur din
alte surse ne perm ite fixarea câtorva repere cronologice pentru viaţa sa.
Unele certe, altele deduse ori presupuse, circumscriu îm preună o viaţă
scurtă, rodnică şi cu un epilog enigmatic.
Faptul că a fost crescut şi educat în Schitopolis spune multe des­
pre formaţia sa, despre mediul bisericesc în care a crescut şi explică, indi­
rect, multiplele influenţe resimţite în scrisul său, de vreme ce metropola
aceasta, capitală a provinciei Palestina II, e unul dintre cele mai tipice
exemple de „influenţă a m on ahilo r asupra unei societăţi orăşeneşti"' şi
de confluenţă a culturii laice şi teologice, a com erţului şi a credinţei.
D ar înainte de a vedea mai îndeaproape scurta viaţă a lui Chirii, se
cuvine să aruncăm o privire fugară asupra istoriei Schitopolisului, în care,
2 Simeon Vailhe , „Saint Euthyme le Grand, moine de Palestine'1, ROC 11
(1907), p. 298.
3 Deoarece Chirii nu se îngrijeşte să menţioneze nicăieri anul naşterii sale, cer­
cetătorii ezită între 524 şi 525, dată presupusă pe baza altor evenimente datate
sigur: in 531, Sfântul Sava, venit în Schitopolis, îl încredinţează pe rnicul Chirii
mitropolitului Ieodosie pentru a-1 învăţa carte, iar când Chirii se călugăreşte,
în 543, se poate presupune că avea 18 ani, vârstă cu rezonanţe aparte în sufletul
său, pentru că tot la 18 ani venise şi Sava la Ierusalim, şi tot la aceeaşi vârstă se
călugărise şi Awa Chiriac.
J o h n B i n n s , Ascetics and Ambassadors o f Christ. The monasteries o f Palestine,
314-631, Oxford, 2002, p. 121.
DEVENIREA UNUI AUTOR ŞI DESTINUL UNEI OPERE
ca într-un creuzct, s-au topit influenţe succesive, culturale, religioase şi
monastice, care aveau să alcătuiască, în veacul al VI-lea, mediul copilăriei
şi formării autorului nostru. Dincolo de vechimea milenară a acestei aşe­
zări, cel mai adânc strat arheologic, al 18-lea, dovedind urme umane încă
din mileniul V ΐ.ΗΛ şi dincolo de atestările sale biblice vechi-testamen­
tare'’, ceea ce merită să reţinem pentru discuţia noastră este puternica ele-
nizare a cetăţii, începută în a doua jumătate a sec. II î.H.'. Schitopolisul,
în care a crescut şi pe care l-a cunoscut Chirii, era o adevărată metropolă
înfloritoare, unde săpăturile arheologice din 1990 au scos la iveală, în
interiorul unui zid fortificat ce închidea 134 de hectare, toate înzestrările
civilizaţiei vremii: băi publice cu apă caldă şi rece, reţea de canalizare,
străzi pavate cu piatră, hipodrom, apeducte*.
Filonul creştin din zonă era susţinut cu putere de memoria vie a
Sfântului loan Botezătorul şi de un monahism viu. Faptul că autorităţile
s-au străduit „să menţină şi să promoveze cultura şi predominanţa spiritului
grec în mijlocul unei populaţii mixfe"0 a făcut ca cetatea Schitopolisului să
nu fie străină de influenţele bogatei culturi greceşti, pregătind indirect tere­
nul pentru o viziune creştină generoasă şi cuprinzătoare. Moaştele Sfanţului
loan Botezătorul, descoperite în zonă, erau adăpostite într-o biserică în­
chinată lui, atestată în veacul al VI-lea10, astfel încât Schitopolisul se afla pe
traseul unora dintre închinătorii veniţi, unii de departe, ia Sfintele Locuri11.
Pentru corecta şi profunda înţelegere a autorului nostru, are im­
portanţă să notăm faptul că monahismul din ţinuturile Schitopolisului are
origini egiptene, de vreme ce primii monahi de aici despre care avem in­
formaţii scrise sunt fugari veniţi din Egipt după dezlănţuirea, la anul 400,
5J. B i n n s , Ascetics..., p. 126.
c' Ios. 17, 11; Jud. 1, 27 ş.a.
7 Primele atestări sub numele elenist de Schitopolis apar la P o l i b i u s , Istorii, 5,
70, 4 şi în Iudith 3, 10.
8 Kenneth G . H o l u m , „The Classical City in the Sixth Century1', in vol. co­
lectiv The Cambridge Companion to the Age o f Justinian, editor M. Maas, Cam­
bridge, 2005, pp. 97; 103-104.
9J. B i n n s , Ascetics..., p. 127.
10 Pierre M a r a v a l , Lieux saints etpelerinages dOrient, Ed. du Cerf, Paris, 2011,
p. 286.
11 Chirii aminteşte de pustnicul loan ce vieţuia lângă această biserică (KSc. 62).
- XI I I -
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
a prigoanei contra m o n a h ilo r dc către patriarhul Teofil al Alexandriei,
acelaşi su m b ru personaj care va juca rolul principal în depunerea şi exi­
larea Sfântului loan G u ră de Aur. Printre cei aproape 80 de monahi
refugiaţi în Schitopolis se aflau şi vestiţii pustnici Dioscor şi Amm oniu,
doi dintre aşa-zişii „Fraţi L ung i“, prieteni şi protejaţi ai Sfântului loan
G ură de Aur. Ei aparţineau m onahilor cultivaţi ce vieţuiau în Sketis,
denu m iţi „origenişti" de la o vreme, continuatori ai liniei duhovniceşti
contemplative, aşa cum reiese că a fost trasată de Sfântul Antonie cel
M are în epistolele sale recent pu b licateIJ. C hiar dacă unii dintre aceşti
m onahi egipteni, dup ă cum ne spune S o z o m e n '\ vor pleca după un
an la C o n stan tin o p o l, cei rămaşi au făcut ca săm ânţa monahismului
egiptean niptic şi cultivat să încolţească în p ăm ân tu l Schitopolisului, iar
înclinaţia spre o teologie cultă şi deschisă culturii să însoţească mereu, ca
0 um bră, viaţa bisericcască din capitala provinciei Palestina II. Această
am bian ţă spirituală i-a asigurat Iui Chirii o formaţie tcologică şi cultura­
lă care răzbate din scrierile sale, în ciuda stilului său „lipsit de măiestrie
în care s-a străduit să redacteze VieţileM.
D up ă aşezarea primilor m onahi, în jurul anului 400, o etapă im­
portantă în evoluţia m onahism ului schitopolitan o reprezintă venirea ca
episcop al cetăţii, prin 466, a lui Cosma, unul dintre primii ucenici ai lui
Eftimie. D u pă ce fusese diacon aJ bisericii învierii, iar mai apoi stavrofilax,
Cosm a a devenit ulterior unul din horepiscopii patriarhului Iuvenalie. Lui
1 se datorează, în bună măsură, introducerea şi susţinerea în cetatea Schi-
topolisului a tradiţiilor monahale din pustia Iudeii, lucru care îl va fi atras
aici în anul 500 pe Sfântul Sava15. Şederea până în anul 507 a marelui
Cuvios în ţinutul Schitopolisului va lăsa urm e care, pe lângă mănăstirea
întemeiată dc ucenicii săi, vor întraripa inimile localnicilor evlavioşi cu
12 Imaginea unui Antonie nu doar incult, ci şi analfabet a fost demontată în
mod incontestabil odată cu publicarca Epistolelor sale, însoţite de un amplu
studiu care evidenţiază, pe temeiul textelor, filiaţia teologico-spirituală dintre
Antonie, Macarie Egipteanul, Evagrie şi cei care, de la începutul secolului al
V-Iea, vor fi numiţi „origenişti" (Samuel R u b e n s o n , The Letters o f St. Anthony.
Monasttcism and. the Making o f a Saint, Minneapolis, 1995, p. 190).
13 S o z o m h n , Istoria bisericească, 8 , 13.
M Chirii6, 18.
” VSc. 33.
DEVENIREA U N UI AUTOR ŞI DESTINUL UNEI OPERE
idealurile sfinţeniei întruchipate de el. Memoria vie păstrată aici îl va
marca, cu siguranţă, şi pe micul Chirii, ale cărui aspiraţii timpurii după
viaţa călugărească se cuvin legate de persoana Sfanţului Sava, al cărui
ucenic avea să fie declarat, în chip proferic, chiar de marele pustnic. în
următoarele sale vizite, din 518 şi 531, Sfântul Sava găseşte în cetatea şi
împrejurimile Schitopolisului o viaţă monahală bine înrădăcinată, pre­
cum şi o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului. Toate acestea
arată că „dimensiunea monahală şi pustnicească a creştinismului a pene­
trat Biserica Schitopolisului şi a exercitat o influenţă asupra populaţiei
locale. Inscripţiile descoperite în cetate şi referinţele literare înfaţişează
portretul unei Biserici care creşte şi se dezvoltă. A fost întemeiată printre
populaţia de limbă aramaică, condusă de un episcopat educat în cultura
elcnistă, iar apoi, treptat, a ajuns să fie dominată de latura pustnicească a
creştinismului, răspândită de monahi.“l15
Educaţia lui Chirii, de care va depinde în bună măsură caracte­
rul scrierilor sale, este datoare, aşadar, multiplelor influenţe culturale şi
monastice amintite, dar şi legăturilor personale pe care, de mic, le-a avut
cu oameni importanţi. Primul dintre aceştia este, fară îndoială, tatăl său,
loan Scolasticul. Acesta era administratorul casei episcopului şi, alături de
mitropolitul Teodosie, a fost însărcinat de Sfântul Sava cu educaţia micu­
ţului Chirii17. în acea vreme, un scobisticos şi logiotatos era o persoană care
dobândise un înalt nivel de educaţie, situându-se în păturile superioare
ale societăţii şi având deschise perspectivele înaintării în ierarhia civilă sau
bisericească. Aşa se face că, pe lângă învăţarea „Psaltirii şi Apostolului11,
Chirii dobândeşte şi cunoştinţe teologice, clasice şi chiar elemente de re­
torică, întrezărite în scrierile sale, deşi iscusit disimulate în spatele unei
expresii lingvistice pe care el o vrea cât mai comună.
Pentru înţelegerea spiritului în care s-a format intelectual şi a cres­
cut Chirii, şi deci pentru sesizarea unor dimensiuni mai adânci ale operei
sale, se mai cuvin câteva menţiuni de maximă importanţă: perioada de
şcolarizare a lui Chirii coincide cu păstorirea mitropolitului loan de Schi-
topolis (536-553), urmaşul lui Teodosie, care l-a preluat, desigur, pe Chirii,
ocupându-se de educaţia sa, potrivit poruncii Sfântului Sava. O r acest
16J. Binns, Ascetics..., p. 147.
17 Chirii 180, 4-14.
- XV-
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
loan nu este altul decât autorul faimoaselor Scholii la tratatele Sfântului
D ionisie Areopagitul, puse până nu demult pe seama Sfântului Maxim
Mărturisitorul18, scholii care dezvăluie un autor extrem de cultivat, atât
teologic cât şi profan, pentru care Sfântul Fotie nu avea decât cuvinte
de laudă în Biblioteca sa19. Studierea riguroasă a Scholiilor0 a evidenţiat
multe din lucrările citite sau citate, direct sau aluziv, de episcopul loan
în Scholiile sale. Lista este impresionantă, şi de aceea, ţinând seama mai
ales de greutatea procurării cărţilor în Antichitate, ne duce la presupune­
rea existenţei unei biblioteci bine înzestrate la Schitopolis. Autori păgâni,
ca Homer, Hesiod, Aristotel, Platon, Epicur, Filon, sau creştini, precum
Clem ent Alexandrinul, Panten, Origen, Grigorie Teologul, Grigorie de
Nyssa, Vasile cel Mare, Evagrie Ponticul ş.a., se regăsesc în Scholiile episco­
pului loan, vădind diversitatea culturală şi teologică a formării lui Chirii21.
Tot Scholiibr lui loan de Schitopolis le datorăm şi înţelegerea ti­
pului de antiorigenism în care a fost crescut Chirii, diferit de cel impus
de împăratul Iustinian prin Sinodul V Ecumenic. în Scholiile sale, loan
îi impută lui Origen numai „fabule" ca: învierea sufletelor fără trupuri,
sau cu trupuri eterice, şi căderea spiritelor, care implică preexistenţa su­
fletelor22. Acest antiorigenism anterior Sinodului V Ecumenic i-a lăsat lui
loan suficient spaţiu de mişcare pentru a-i cita pe Evagrie şi Origen şi
în termeni pozitivi, dovedind prin aceasta un „spirit cuprinzător1*23, care
însă nu va mai putea fi afişat după 553. O r Chirii îşi formează viziunea
teologică şi intelectuală sub patronajul acestui episcop cult şi echilibrat,
pentru care, ca şi pentru Capadocieni, cele câteva erori ale lui Origen nu
18 PG 4, 15-432.
19 „Un scriitor limpede (...) foloseşte un vocabular potrivit, (...) luptă energic
contra ereziilor, foloseşte din plin mărturiile Scripturilor, fară a neglija metodele
logice potrivite cu tema“, citat la Bernard F l u s in , Miracleethistoiredans l'oeuvre
de Cyrille de Scythopolis, Etudes Augustiniennes, Paris, 1983, p. 21.
20 Efectuată de Hans Urs von B a l t h a z a r în „Das Scholienwerk des Johannes
von Skythopolis", în Scholastik 15 (1940), pp. 16-38, citat de B. F l u s in , M i­
racle..., p. 21. Primul volum al ediţiei critice a Scholiilor aparţine Beatei Regina
Suchla în Patristische Texte und Studieri, 63, 2011.
21 Pentru lista completă a titlurilor, vezi B. F l u s in , Miracle..., pp. 22-24.
22 B. F l u s in , Miracle..., p. 2 7 .
23 Hans Urs von B a lthasar , „Das Scholienwerk des J o h a n n e s . p. 33.
DEVENIREA UNUI AUTOR ŞI DESTINUL UNEI OPERE
reuşeau să compromită întregul operei sale. Stilul liber în care scrie loan
este, probabil, ultima manifestare a libertăţii de expresie înainte de pri­
goana şi cenzura instituite de Iustinian după 553, dată după care Chirii îşi
ordonează notiţele adunate, cu informaţii despre vieţile Sfântului Eftimie
şi Sava. Este, aşadar, explicabil de ce putem distinge în opera lui Chirii
două straturi: unul de suprafaţă, în care autorul e grijuliu să nu „bată la
ochi“ printr-un stil ce putea fi acuzat de intelectualism, asimilat deja cu
origenismul, şi un strat de profunzime, care răzbate ici şi colo din felurite
expresii sau termeni tipic evagrieni, precum şi din diferitele cărţi folosite
şi citate direct sau perifrazate. Singurele locuri în care Chirii îşi îngăduie să
scrie în mod făţiş ca un intelectual şcolit sunt Precuvântările sale, înţesate
însă cu citate din scrierile lui Iustinian, a căror menire, în lumina celor
spuse, pare să fie punerea operei sale sub protecţia puterii imperiale2··.
Vom vedea că opera lui Chirii cuprinde suficiente elemente care
vădesc şi la el aceeaşi largheţe a viziunii pe care am întâlnit-o în Scholiile
lui loan de Schitopolis, diferenţa fiind însă că escaladarea disputei cu
origeniştii şi radicalizarea conflictului ajuns până la încăierări publice
făceau ca de-acum etalarea acestei atitudini să fie primejdioasă, amenin­
ţând nu doar autorul, ci însăşi soarta postumă a operei sale. Prin urma­
re, pentru că se simţea departe de epoca acelei libertăţi în care Sfântul
Grigorie de Nyssa îşi scria în stil socratian dialogul cu sora sa Macrina,
Chirii a socotit că e mult mai prudent şi mai cuminte să-ţi afişezi nepri­
ceperea, lipsa de instrucţie, simplitatea şi să nu-ţi etalezi cunoştinţele,
mai ales când acestea contrazic linia oficială a imperiului lui Iustinian.
Aşa că va trebui să ne deprindem a-I citi pe Chirii şi printre rânduri, să
învăţăm să descoperim în textul său cuvinte, expresii sau citate camu­
flate, din care răzbate cultura sa profană şi teologică, în care el, antio-
rigenistul convins, ştie să-i folosească tacit pe Platon, pe Origen sau pe
Evagrie, punându-le cuvintele chiar în gura unuia dintre personajele
sale cele mai antiorigeniste: A w a Chiriac. Măiestrie stilistică? Lecţie de
viziune teologică? Ironie subtilă, dar muşcătoare, la adresa obtuzităţii
liniei lui Iustinian? Ataşament la valorile perene ale spiritului, a căror
mărturisire Chirii şi-o asumă, fie şi într-un mod indirect şi paradoxal,
punându-le tocmai pe buzele cuiva din tabăra opusă?
24 B. F l u s in , Miracle..., pp. 206-208.
• xv/j -
 S T U D I U IN T R O D U C T I V DEVENIREA U N U I AUTOR ŞI DESTINUL UNEI OPERE

întrebări cu răspuns deschis, menite mai degrabă să definească sta­ isihastă, neascultare copilărească ce vădeşte graba lui Chirii de a trăi pust­
tutul intelectual şi apartenenţa duhovnicească a lui Chirii decât să incite la niceşte, în virtutea nostalgiei nutrite încă de acasă sub înrâurirea Sfanţului
căutarea unui răspuns definitiv care l-ar scoate pe autorul nostru din enig­ Sava. Dar neascultarea îi este pedepsită cu şase luni de boală grea, timp în
ma sa. Ele vădesc, în opera lui Chirii, nişte laturi insuficient de pregnante care a fost obligat să zacă neputincios în arhondaricul lavrei Calamon, fără
pentru a se im pune de la sine, dar care dau o valoare aparte scrierilor sale, a se putea bucura de viaţa monahală căutată. Dar iată că Awa loan Isi­
accesul cititorului la ele condiţionând, în bună măsură, şi gustarea mai in­ hastul ii apare în vis şi îl învaţă ce trebuie să facă pentru a se însănătoşi: să
tensă a savorii intelectuale şi duhovniceşti a acestei vechi scrieri aghiografice. asculte de porunca sa de a merge în mănăstirea Awei Eftimie, urmându-1
Iată că in 531 are loc o nouă şi ultimă vizită a Sfântului Sava la pe un oarecare monah Gherontie din acea chinovie, aflat în vecinătate10.
Schitopolis, in cursul căreia il întâlneşte pe micul Chirii şi il declară Chirii cere să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi, în mod miraculos, se
„ucenicul lui şi al Părinţilor pustiei“;\ încredinţându-l apoi m itropo­ ridică din aşternutul bolii sale şi dă curs poruncii Awei loan.
litului Teodosie şi tatălui său pentru o educaţie bisericească. întâlnirea în acesr fel, în iulie 544, Chirii a intrat în chinovia Sfântului Efci-
Sfântului Sava cu Chirii n u a reprezentat doar m o m en tu l chemării sale mie, unde, văzând plin de mirare şi de desfătare duhovnicească minunile
directe la m onahism , ci şi acel gen de „întâlnire admirabilă" care avea şi binefacerile izvorâte din mormântul Sfântului Eftimie, îl cuprinde do­
să-i marcheze întreaga viaţă şi devenire monahală. In scurtă vreme. C h i­ rinţa fierbinte de a afla cât mai multe despre viaţa lui şi de a o scrie. în­
rii este făcut citcţ36, iar in 543, este tuns m onah de către cel care urma cepe deci să culeagă informaţii de la Bătrânii mănăstirii şi ai pustiei care
să devină prietenul şi sfătuitorul lui de o viaţă, egum enul G heorghe de il cunoscuseră pe Sfântul Sava sau chiar vieţuiseră împreună cu el şi îşi
face însemnări „de-a valma şi fără rânduială pe diferite hârtii răzleţe“-, ‘.
la mănăstirea Beella, căruia îi vor fi destinate Vieţile. Cercetătorii operei
îndem nat de egumenul
D Gheorghe, care aflase de aceste notite, * Chirii
lui Chirii s u n t de părere că Chirii s-a călugărit în acest an, pentru că
scrie Viaţa lui Eftimie chiar in mănăstirea acestuia32, iar apoi trece la
avea acum 18 ani· ', vârstă la care şi Sava venise la Ierusalim, după ce se
redactarea Vieţii lui Sava, aşa încât anul 553, în care a avut loc al V-lea
călugărise în patria sa. Aşa se face că, îndată d u p ă tunderea sa monahală,
Sinod Ecumenic, îl găseşte pe Chirii spre sfârşitul lucrării3-1.
Chirii pleacă la Ierusalim, unde ne spune că s-a aflat, în noiembrie 543,
Dar iată că după acest Sinod patriarhul ortodox Evstohie al Ierusa­
la sfinţirea biscricii Maicii D o m n u lu i2".
limului a început tratative cu monahii origenişti din Noua Lavră, sperând
La plecarea de acasă, m am a sa i-a spus să se încredinţeze ascultării
să-i convingă prin rugăminţi şi vorbă bună să accepte hotărârile sinodale,
de A w a loan Isihastul, un episcop retras in Marea Lavră şi prieten al fa­
însă, din pricina refuzului constant al acestora, după opt luni de tratative,
miliei lor, în care ea avea o deosebită încredere datorită sfinţeniei vieţii lui,
trupele imperiale i-au izgonit în 554 pe origenişti din Noua Lavră, iar pa­
nădăjduind că în acesr fel Chirii „nu va fi tras în rătăcirea origeniştilor“2,\
triarhul a adus acolo 120 de monahi din mănăstirile ortodoxe ale Palestinei.
De-acum, loan Isihastul devine povăţuitorul duhovnicesc al lui Chirii,
Printre aceştia era şi Chirii, având acum în jur de 30 de ani. Aşezat în Noua
fără ca legăturile acestuia din urmă cu egumenul Gheorghe de la Beella
Lavră la 21 februarie 555, Chirii rămâne aici până în 557, când, la îndem­
să înceteze. Deşi loan Isihastul l-a sfătuit să intre în chinovia Iui Eftimie,
nul Awei loan Isihastul, se mută în Marea Livră1·1. Aici, în ctitoria Sfântului
Chirii se hotărăşte să meargă în lavra Calamon pentru că dorea o viaţă

30 Chirii 217, 4-7.

25 Chirii 180, 12.
11 Chirii 83, 6.
20 Chirii 181, 17-18.
32 Chirii 83, 15-25-
27 J. B i n n s , Ascetics..., pp. 28-29.
33 Vide infra: VS, c. 74, nota 98.
28 Chirii 72, 2-4.
29 VI c. 20. 14 VI c. 20

XIX -
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
Sava ccl Sfinţit, Chiri] continuă să scrie, alcătuind aJte cinci scurte Vieţi de
pustnici palestinieni. Printre aceste vieţi se află şi cea a Sfântului loan Isi­
hastul, care se încheie prczentându-l pe acesta încă in viaţă. Dar din faptul
că loan a murit la 8 ianuarie 559, potrivit unui manuscris georgian al Vieţii
sale copiat la Ierusalim in veacul X F \ reiese că viaţa lui Chiri] de Schitopolis
trebuie să se fi curm at prematur prin 558 sau începutul lui 559, pe când
avea in jur de 33 de ani, câtă vreme loan Moshu, autorul Limonariului, care
a trăit în aceeaşi pustie Ia puţin timp după Chirii, nu-I pomeneşte.
E tapele elaborării V ieţilor
Etapele pe care Chirii le-a parcurs până şi-a desăvârşit scurta operă
pot fi deduse, pas cu pas, din lapidarele sale însemnări cu caracter auto­
biografic presărate ici şi colo in Vieţi. Urmărirea sintetică, dintr-un punct
înalt, a devenirii auctoriale a lui Chirii ne va conduce în interiorul proce­
sului intelectual şi duhovnicesc, omenesc şi haric, ascetic şi mistic, în care
s-au zămislit unele dintre cele mai valoroase scrieri aghiografice ale Bise­
ricii, revelându-ne felul in care, în spaţiul monahism ului ortodox repre­
zentat de Chirii, m unca intelectuală este totodată şi luptă duhovnicească,
împletire a efortului ascetic cărturăresc cu lucrarea, uneori tainică, alteori
miraculoasă, a harului. De fapt, din felul în care Chirii prezintă lucrurile
reiese că întreaga sa viaţă a fost o pregătire pe multiple planuri, condusă de
dumnezeiasca pronie, pentru realizarea lucrării sale aghiografice.
Deoarece candoarea cu care Chirii povesteşte diferitele peripeţii ale
scurtei sale vieţi şi pe cele legate de scrierea Vieţilor cucereşte lesne prin fi­
rescul şi lipsa ei de preţiozitate, cititorului grăbit riscă să-i scape viziunea
teologică de profunzime asupra aghiografiei, care constituie unul din aspec­
tele de mare valoare ale operei lui Chirii. D e aceea, în continuare, cercetând
laturi mai semnificative ale acesteia, vom descoperi că pentru el, ca şi pentru
marii clasici ai Antichităţii, „nimic nu dă munca/Fără o vână bogată, şi nici
un talent fără studiu“36.
' Cf. G . G a r i t t e , „La Mort de S. Jean l’Hesychaste d’apres un texte georgien
inedit", AB 72 (1954), pp. 75-84.
H o ratiu, Arta poetică, v. 409-410, tr. Ionel Marinescu, în voi. Arte poetice.
Antichitatea, Ed. Univers, 1970, p. 217.
DEVENIREA U N UI AUTOR ŞI DESTINUL UNEI OPERE
Cercetările de până acum asupra operei lui Chirii au evidenţiat o
mulţime de citate scoase din alte lucrări aghiografice şi teologice, tran­
scrise de Chirii uneori literal, alteori cu mici intervenţii necesare pentru
a le adapta textului propriu. Bineînţeles că viziunea contemporană asu­
pra originalităţii unei opere versus plagiat era cu totul străină autorilor
patristici, după cum străină le era şi concepţia noastră despre „proprie­
tatea intelectuală*' şi drepturile de autor. De aceea găsim citate nemăr-
turisite, copieri ale unor expresii, propoziţii sau chiar paragrafe din alţi
autori, incluse fară menţionarea sursei - procedeu foarte firesc în epocă.
Decelarea acestora din întregul scrierilor chiriliene ne face o imagine a
cărţilor folosite de Chirii, a lucrărilor utilizate ca sprijin în cursul redac­
tării propriei scrieri, fie ca sursă de inspiraţie stilistică, fie pentru infor­
maţii istorice, fie ca izvor de învăţături ascetice, fie ca sumă de învăţături
dogmatice - legate toate de complexa perioadă în care eroii săi au trăit
şi de evenimentele majore bisericeşti în care au fost implicaţi. Astfel, au
fost identificate ca lucrări folosite în mod sigur de Chirii: Istoria Imisiacă
a lui Paladie, Viaţa Sfântului Antonie scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare,
Viaţa lui Pahomie, Viaţa şi minunile Sfintei Tecla, Apoftegmele Părinţilor
egipteni, Istoria iubitoare de Dumnezeu a lui Teodoret de Cyr, precum şi
scrieri din Grigorie Teologul, Paul de Eleusa, Teodor de Petra, Nil de
Ancira şi, nu în ultimul rând, texte dogmatice ale împăratului Iustinian
(din care citează masiv) şi ale Sinoadelor Ecumenice III, IV şi Vr . Pre­
zenţa lui Paladie, cunoscut ca „origenist" şi ucenic al Awei Evagrie, între
autorii citaţi de Chirii ar putea surprinde dacă nu am avea in vedere
libertatea şi largheţea intelectuală care-1 caracterizează pc loan de Schi­
topolis, lângă care a învăţat Chirii. El îşi cunoaşte bine predecesorii, i-a
citit, i-a asumat, i-a filtrat prin propria-i personalitate şi a reuşit să facă
din opera sa „un punct de convergenţă a diverselor tendinţe aghiogra­
fice care pot fi decelate în aghiografia anterioară lui: viaţa pur ascetică,
cum este Viaţa lui Antonie, se combină cu cronica monahală, către care
tinde Viaţa lui Pahomie, şi cu opera locală, care este Istoria iubitoare de
Dumnezeu"'*. Studiul surselor lui Chirii ne ajută să ne facem o idee
mai limpede asupra culturii necesare unui aghiograf şi asupra fonnaţiei
37 Analiza detaliată a surselor lui Chirii la B. F l u sin , Miracle..., pp. 41-86.
38 B. F l u s i n , Miracle..., p p . 84-85.
-X X /-
 S T U D IU IN T R O D U C T IV DEVENIREA UNUI AUTOR Şl DESTINUL UNEI OPERE

sale intelectuale largi, dc care depind valoarea docum entară, teologică, istorisiri răzleţe1', însă lipsa de exerciţiu într-ale scrierii l-a împiedicat
didactică şi, nu în ultim ul rând, literară a operei sale. să sintetizeze mulţumitor aceste note disparate. Mutat în Noua Lavră,
în 21 februarie 555, Chirii aduce cu sine şi ciornele, de care aflase in­
Redactarea Vieţilor de către Chirii a parcurs mai m ulte etape, în
care vedem procesul tainic al împletirii dintre efortul um an şi lucrarea tre timp şi primul său părinte duhovnicesc, egumenul Gheorghe. Deşi
acesta îl îndeamnă să alcătuiască Vieţile şi să i le trimită, mai trec încă
harului, când ascunsă, când miraculoasă. începutul trebuie situat chiar
doi ani fară ca strădaniile lui Chirii să aibă vreun rezultat mulţumitor.
in copilăria lui Chirii, când acesta a fost declarat de Sfântul Sava drept
E de presupus că în tot acest timp Chirii a citit şi a avut la îndemână
„ucenicul Iui şi al părinţilor pustiei" şi încredinţat mitropolitului spre
scrierile amintite, pe care mai apoi le-a folosit la redactare, lucrări a
educare. Cuvintele marelui Bătrân către mitropolit: „Părinte, poartă-i de
căror calitate însă îl faceau să-şi impună o ştachetă ce i se părea de ne­
grijă, pentru că am nevoie de el!" nu pot fi luate decât ca o profeţie privi­
atins. Toată această strădanie omenească, lipsită, în ochii lui Chirii, de
toare la viitoarea lucrare dc aghiograf a lui Chirii, de vreme ce Sfântul Sava
roade palpabile, a fost însoţită „de rugăciune şi cereri fierbinţi" pentru
va muri in anul urmăror, iar „nevoia“ lui nu se putea referi la o trebuin­
ca Dumnezeu, într-un fel oarecare, să-i vină într-ajutor. Ca de obicei,
ţă de m om ent. Ştim c i Sfântul Sava se confruntase cu răzvrătul partidei
D umnezeu lasă lucrurile să ajungă până acolo unde totul pare pierdut...
„intelectuaiiste" din Marca Lavră şi putem presupune că a văzut in Chirii
Pe când Chirii, epuizat de atâtea încercări eşuate, se gândea să abando­
ceea ce acesta putea să devină: un m onah cult, dar ascultător de predania
neze totul, are o vedenie în care i se arată Sfinţii Eftimie şi Sava. Rugat
Părinţilor şi de Biserică (adică tocmai cum nu erau cei care-1 contestau pe
de Sava, marele Eftimie a scos din sân un vas de argint şi, având o sticlă
Sava şi pe patriarh), capabil să-şi asume slujirea dc aghiograf şi s-o ducă
cu gât lung, a băgat-o in vas şi apoi i-a dat Iui Chirii să bea, după care el
la bun sfârşit, păstrând duhul Bisericii. Formaţia lui Chirii pe lângă tatăl
mărturiseşte: „Ceea ce mi-a dat cu acea sticlă alungită avea înfăţişare de
său, şi mai ales pe lângă mitropolitul loan dc Schitopolis, e o altă etapă
ulei, dar la gust era mai dulce decât mierea, arătând cu adevărat cuvân­
decisivă, pregătită de dumnezeiasca pronie pentru devenirea intelectuală a
tul dumnezeiesc: Cât de dulci sunt gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult
viitorului aghiograf. Complexul de împrejurări străbătute de Chirii până
decât mierea în gura mea (Ps. 118, 103). Din pricina acelei dulceţi de
la sosirea sa in chinovia Sfântului Eftimie, unde a înccput redactarea pro-
negrăit şi încă având acea mireasmă duhovnicească şi dulceaţă pe buze şi
priu-zisă, dezvăluie ochilor credinţei o purtare de grijă aparte a lui D u m ­
în gură, am început degrabă să scriu.
nezeu, Care Se implică în viaţa lui Chirii povăţuindu-l fie prin oameni, fie
Ajutorul dumnezeiesc miraculos se adaugă strădaniilor omeneşti
prin cărţi, fie prin păţanii, aşa încât sâ facă din el nu numai un adevărat
ale autorului nostru, şi astfel se închide acolada peste etapele devenirii
aghiograf, ci şi un model de aghiografie autentic bisericească.
lui Chirii ca autor. Cel care fusese declarat încă din copilărie ucenic al
Ajuns, în iulie 544, în chinovia lui Eftimie, Chirii vede „binefa­
Sfântului Sava şi-a împlinit slujirea tocmai în virtutea legăturii duhovni­
cerile izvorâte din m orm ântul său“ şi i se aprinde „dorinţa fierbinte de
ceşti care-1 uneşte pe ucenic cu Awa al său, de la care primeşte nu doar o
a afla vieţuirea şi purtarea lui în tru p şi de a le scrie“3‘\ Acum Chirii îşi
didascalie prin cuvânt şi un exemplu prin viaţă, ci mai ales primeşte har,
fixează scopul pentru care, de fapt, Sava îl declarase ucenicul său şi pentru
moşteneşte experienţa Duhului Sfânt, II primeşte pe Dumnezeu. Această
care Dum nezeu îl pregătise. De-acum începe să strângă informaţii despre
ucenicie, ca primire de Dumnezeu de la părintele duhovnicesc, este una
Eftimie şi despre Sava de la m onahii bătrâni din mănăstire şi din pustie,
din caracteristicile aghiografiei cuvioşilor şi stă la temelia întregii opere a
dintre caie unii chiar vieţuiseră cu Sava şi, prin urmare, reprezentau cea
lui Chirii. Urmărirea elaborării scrierilor aghiografe ale lui Chirii ne arată
mai directă şi credibilă sursă de informaţii. Relatările Bătrânilor sunt
cât de necesar e efortul uman şi cât de valoroasă e pregătirea intelectuală.
apoi scrise de Chirii „de-a valma şi fară rânduială, pe diferite hârtii, ca

39 VE c. 60. 40 VE c. 60.

■XXIII
- XXII
 S T U D IU IN T R O D U C T IV DEVENIREA U N UI AUTOR ŞI DESTINUL UNEI OPERE

Dar, In acelaşi timp, ne vădeşte insuficienţa acestora pentru o slujire bi­ toate pe Stăpânul. De aici a răsărit lumii cunoştinţa de
sericească arât de im p o rta n tă cu m e aghiografia, care pretinde cunoaşte­ Dumnezeu. De aici firea omcnească s-a luminat şi s-a
rea din lâuntru a celor despre care scrie, câştigată prin ucenicie, cunoaş­ izbăvit de tirania diavolului. [...] De aici au odrăslit in
tere harică devenită in persoana aghiografului „o harismâ apropiată de toate neamurile cetele sfinţilor martiri, ale căror lupte
harisma profetică. A vorbi despre m in u n i şi despre m onahi harismatici poftind să le imite după prigoană, cei mai mulţi au
nu poate fi o lucrare decât pen tru un m onah harism atic"". strălucit ca nişte luminători în vieţuirea monahală.
Aceştia au făcut viaţa lor în stare să poată primi intipărirea
virtuţii apostolice, potrivindu-li-se acel cuvânt din Scriptură
C on cep ţia sa aghiograficâ...
care spune: Au pribegit în piei de oaie, în piei de capră, lipsiţi,
Concluziile ce decurg din analiza devenirii lui Chirii ca aghiograf strâmtorări, suferind rele, rătăcind in pustiuri şi in munţi şi
formează to tod ată şi o constelaţie de principii definitorii pentru vechea în peşteri şi în găurile pământului (Evr. 11, 37-38). Marele
aghiografie in care se înscrie autorul nostru. Viziunea sa aghiografică nostru Părinte Eftimie s-a făcut părtaş acestei vieţi fară de
este teologică prin încadrarea ei printre modalităţile transmiterii peste prihană, pentru că, fiind afierosit lui Dumnezeu încă de
veacuri a darurilor Cincizecimii, iar prin transformarea ei într-un mijloc prunc şi dorind să urmeze pilda vieţii sfinţilor, s-a arătat
de povăţuire duhovnicească a cititorilor spre experienţa şi trăirea sfinţi­ bineplăcut lui Dumnezeu şi încercat oamenilor.“4:
lor este profund filocalică.
în prologul Vieţii Cuviosului Eftimie, Chirii îl prezintă pe aghiograf O analiză atentă descoperă în textul de mai sus o adevărată suc­
drept un mijlocitor între cititor şi experienţa duhovnicească a sfinţilor des­ cesiune apostolică a transmiterii experienţei duhovniceşti de la o „cea­
pre care scrie. Aghiograful este, în viziunea Schitopolitului, ultima veri­ tă" duhovnicească la alta, de la o generaţie la următoarea, experienţă
gă d in tr-u n lanţ duhovnicesc, al cărui început se află în D um nezeu şi se sau trăire num ită sintetic de Chirii „evlavie“, pe urmele Apostolului
continu ă apoi cu Hristos, cu apostolii, cu mucenicii şi cuvioşii. Pavel care vorbea de o „taină a evlaviei“ (1 Tim. 3, 9). Insă ceea ce are în
vedere Chirii prin cuvântul „evlavie11 nu se acoperă nicidecum cu acea
„Astfel, deşi e nepătim itor, D u m n ezeu nu a socotit imagine pe care termenul în cauză o suscită de regulă astăzi în mintea
vorbitorilor. N u la un anumit manierism de viaţă şi exprimare se referă
nevrednic de Sine să Se facă om p ătim itor şi, n em uritor
Chirii, nu la o suită de formule siropoase şi comportamente care se
fiind, a prim itsă Se su p ună legilor morţii, ca, printr-o astfel
vor evlavioase îl duce gândul, ci la sensul biblic, paulin, „tare“ ai cu­
de pogorâre iubitoare la noi şi o deşertare de bunăvoie,
vântului. Este vorba de a denumi prin „evlavie" o cunoaştere directă şi
să ne dăruiască suirea la Sine însuşi. De aceea, când Şi-a
personală a lui Dumnezeu din sălăşluirea Lui în noi prin Duhul Sfânt,
trimis ucenicii p en tru m ântuirea neam ului nostru, a spus:
dobândit sacramental, ascetic şi trăit mistic între coordonatele rigorii
Mergând., învăţaţi toate neamurile, botezându-i in numele
dogmatice ortodoxe. Acest din urmă element, rigoarea dogmatică or­
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Mt. 28, 19). Iar
todoxă, este indispensabil pentru dobândirea evlaviei şi e atât de intim
ei, prim ind această poruncă şi alergând în toată lumea,
întrepătruns cu ea, încât cei care nu au credinţa ortodoxă sunt pentru
au propovăduit evlavia cu cuvântul şi cu fapta. [...] Iar
Chirii, nici mai mult, nici mai puţin, decât „neevlavioşi", iar erezia, o
după ce s-au lipsit şi de cele de trebuinţă, au răbdat şi
J ip s ă de evlavie".
moartea cu îndrăzneală, im itând bine prin acestea

" B. F l u s i n , M ir a c le ..., p. 2 1 4 . VE, Prologul.

- XXfV - -XXV ■
 S T U D I U IN T R O D U C T I V
Plinătatea acestei evlavii, a acestei cunoaşteri a lui Dumnezeu o are
Hristos, pentru că El însuşi este D um nezeu, şi prin urmare evlavia vine
de la El prin ucenicii Săi, apostolii, cărora le-a împărtăşit-o treptat, de-a
lungul celor trei ani de împreună-vieţuire pământească. La Cincizecime,
pogorârea D uhului Sfânt peste Biserică a împărtăşit ucenicilor plinătatea
cunoaşterii duhovniceşti a lui Hristos intr-un fel mai presus de orice cu­
vânt omenesc sau îngeresc. Biserica păstrează de atunci nucleul de foc al
revelaţiei, num it de Sfântul Pavel fie „taina evlaviei" ( I Hm. 3, 9), fie „taina
lui D um nezeu" ( 1 Cor. 2, 1), fie „taina lui Hristos" (El. 1, 9), expresii oue
denumesc, din diferite unghiuri, trăirea vie şi personală a lui Dumnezeu,
„cunoaşterea iubirii lui Hristos", precum şi „umplerea dc toată plinătatea
lui D um nezeu" (cf. Ef. 3, 19).
Adeseori in Epistolele sale, Apostolul Pavel se roagă pentru ca citi­
torii săi să ajungă la această cunoaştere a lui D u m n eze u şi să fie părtaşi la
viaţa dum nezeiască a D o m n u lu i. în acest context al gândirii Apostolului
neam urilor trebuie să situăm şi spusa lui Chirii despre „apostolii care au
propovăduit evlavia". Pentru el, îm proprierea acestei evlavii este trăirea
vieţii Stăpânului Hristos şi imitarea Lui până la acceptarea sfârşitului
martirie. Epocii apostolice i-a u rm at cea a martirilor, urm ată dc epoca
monahilor, definiţi de Chirii ca doritori să imite luptele mucenicilor.
Suprem a cunoaştere a lui D u m n eze u şi deplina izbăvire de neştiinţă şi
de înşelare sunt dobândite, aşadar, prin cruce şi martiriu, cea mai înalta
formă de asemănare cu Hristos. în acest elem ent martirie vede Chirii
noim a p rofundă a ostenelilor m onahale, prin care călugărul lucrează
asupra propriei sale fiinţe cu diferitele instrum en te ascetice, astfel încât
„să poată primi întipărirea virtuţii apostolice", ceea ce, p e n tru autorul
nostru, înseam nă că devine părtaş aceleiaşi evlavii şi virtuţi ca apostolii.
Scrierea vieţilor m onahilor sfinţi este pentru Chirii o sarcină
pentru împlinirea căreia s-a folosit „de silire şi de rugăciune". Silirea
omenească, tainic ajutată de har, îm p reună cu lucrarea duhovnicească a
rugăciunii fac ca lucrarea aghiografului să se bucure de o anum ită insu-
flare dumnezeiască rămasă oarecum îm bibată în scriere şi care mijloceşte
cititorului ceva din această evlavie, dincolo de m ulţim ea informaţiilor si
» j *
detaliilor istorice. D e aceea, prim a cerinţă a lui Chirii pentru cititor este
„credinţa neîndoielnică , aceea care, fiind „început, rădăcină şi temelie",
îi va face pe cititori „să-şi conducă cugetele la consimţirea cu cele scrise .
- XXVI
DEVENIREA UNUI AUTOR ŞI DESTINUL UNEI OPERE
Migala cu care Chirii îşi alege cuvintele, mai ales în acest prolog
foarte atent elaborat, ne îmbie cu o analogie surprinzătoare; aceea dintre
„consimţirea" cu un gând păcătos şi „consimţirea" cititorilor cu cele
scrise de Chirii. In schema, de tradiţie sinaită, a dezvoltării gândurilor
demonice, mom entul consimţirii cu momeala strecurată de draci e pre­
mergător împlinirii păcatului cu fapta” . Se pare că tot aşa vede lucrurile
şi Chirii în cazul scrierilor sale: cititorul, dacă are credinţă, ajunge la
con-simţirea cu cele scrise, iar această etapă premerge împlinirii cu fapta
şi asumării practice a evlaviei desprinse din scrieri. Aghiograful este,
aşadar, un dascăl al discernerii si al con-simtirii cu cele ale harului, un
» J I
mistagog, un iniţiator al cititorului său în „taina evlaviei", iniţiere mij­
locită de scrierea vieţii sfinţilor, în a căror experienţă duhovnicească îşi
introduce cititorul dispus la efort ascetic. Adevărata operă aghiografică îl
tace părtaş pe cititor la evlavia reală şi nefalsificată primită de apostoli de
la Hristos, propovăduită de ei, pecetluită şi mărturisită cu sângele mar­
tirilor şi, în cele din urmă, câştigată de cuvioşi prin luptele lor ascetice.
... şi „cealaltă aghiografie“
Precizările din prologul lui Chirii sunt de cea mai mare actuali­
tate pentru Biserică, infiltrată astăzi tot mai mult de o evlavie contra­
făcută, de un joc de-a duhovnicia, de o mimată sfinţenie care se lasă
lesne sesizată datorită cxceselor sentimentale, a disocierii de ascetism, a
pietismului adogmatic centrat pe el însuşi, fară nici cea mai firavă rădă­
cină în experienţa sfinţilor, transmisă prin acea succesiune apostolică a
adevăratei evlavii de care vorbea Chirii. Mai mult şi mai grav, aghiogra-
fia însăşi s-a depărtat, într-o bună parte a ei, de misiunea mijlocirii ade­
văratei evlavii apostolice, aşa cum credea Chirii că e datoria lui să o facă.
Această pseudoaghiografie alege calea lipsită de acrivie intelectuală şi de
efort oferită fie dc stereodpiile retorice emoţionante, uşor de manevrat şi
cu un efect verificat, fie de sfâtoşenia cu iz popular, cu predilecţie slavon,
autoidentificate cu tradiţionalismul, cu ortodoxia şi trăirea, dar în acelaşi
timp exclusiviste şi lesne de mişcat spre fanatism.
43 O Iii H i e S i n a i t u i ., Capete despre trezvie, I, 46, FR 4 (1994), pp. 69-70
XXVII
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
E bine ştiut faptul că de pe la sfârşitul primului mileniu creştin, o
bună parte din aghiografia ortodoxă a început să caute tot mai mult adec­
varea cu schemele gusturilor estetice bizantine, aşa încât partea cu adevărat
consistentă şi autentică istoric a Vieţilor de sfinţi, precum şi gustul „tainei
evlaviei1' pe care vechea aghiografie le transmiteau au fost înecate in noia­
nul retoricii em oţionante. Aşa stau lucrurile mai cu seamă din a doua ju­
mătate a secolului aJ Xl-lea, când s-au rescris multe Vieţi de sfinţi, apărând
un nou stil aghiografie şi modelând totodată un nou gust. Acest nou gen
literar s-a standardizat în clişee de exprimare, în matriţe biograficc pentru
diferitele categorii de sfinţi (martiri, cuvioşi, episcopi etc.), în formule reto­
rice menite să inducă, prin procedee proprii artei literare, anum ite emoţii
cititorilor, renunţând astfel la ceea ce Chirii şi vechea aghiografie îşi fixaseră
ca scop: transmiterea şi iniţierea în adevărata „evlavie apostolică". Noua
aghiografie a plasat in plan secund misiunea ei mistagogică, preferând să
încânte mintea cititorului prin tehnici literare elaborate şi verificate încă
din Antichitate. Succesul facil, de m om ent, atins fâră să pretindă nici un
efort de pătrundere din partea cititorului, a fost, de bună seamă, atât de
atractiv, încât, după rescrierea in acest stil a Vieţilor multor sfinţi mari, ve­
chile Vieţi, scrise in stilul clasic al aghiografiei, au fost uitate, iar unele chiar
s-au pierdut'11. Deriva rctorică a aghiografiei de acest tip a parcurs cu succes
secolele până astăzi, încurajând răspândirea unor apocrife'^ şi permiţând
unor autori improvizaţi în aghiografi performanţa de a scrie cu lux de amă­
nunte Vieţile unor sfinţi despre care nu se ştie dc fapt nimic, cu excepţia
numelui, sau a cărora unica urmă este astăzi un m orm ânt datat (eventual),
elemente istorice concrete, dar insuficiente, care au declanşat mecanismul
automat al scrierii Vieţii lor pe baza schemelor deja consfinţite de un uz
dus deja până la abuz.
Aghiografia de acest tip îşi merită cu prisosinţă prefixul „pseudo"
şi păcătuieşte faţă de plirom a Bisericii cel puţin în două feluri: primul,
1,4 Ircnee H a u s h e r r , „Biographies Spirituelles", DS 1, 1645.
" Cum sunt, de exemplu, bine cunoscutele noastre broşurele pline „de folos",
Visul, Epistolia (căzură din cer!) sau 7alismanul, adevărate best-selleruri ale pan­
garelor, sau mai puţin cunoscutul astăzi roman duhovnicesc Varlaam fi Ioasaf
strecurat sub numele Sfântului loan Damaschin, dar fiind în realitate o prelu­
crare a Vieţii lui Buddha.
- XXVIII -
MONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRIL
poate cel mai grav, este că oferă credinciosului spre trăire o literatură, o
ficţiune, un univers imaginar construit, ce-i drept, din elemente biseri­
ceşti şi elemente istorice reale minime, a căror puţinătate este înghiţită
de opulenţa expresiilor înduioşătoare, de mulţimea detaliilor emoţio­
nante stereotipe care, fiind vorba de sfinţi, n-aveau cum să nu fie aşa,
de clişeele pe care cititorul pios le aşteaptă inconştient ca să se mângâie
la descoperirea lor. AJ doilea este consecinţa celui dintâi: întruparea şi
asimilarea duhului acestui gen literar de către o anumită pătură a fii­
lor Bisericii, monahi sau mireni, şi identificarea lui cu adevărata evlavie
ortodoxă „după Sfinţii Părinţi", ale cărei principale trăsături sunt ca­
racterul, după caz, bizantino-, slavo- sau românocentric, exclusivismul
aprioric fată de tot ceea ce nu se înscrie în cadrul geografic şi cultural
al „centrului", trăit ca autosuficient, refuzul efortului intelectual în care
sunt suspectate că ar germina seminţele îndepărtării de Dumnezeu şi -
cum s-ar putea altfel? - ale ereziei. Minciuna anistorică autogenerată de
schcmele retoricii pseudoaghiografice şi-a atins astfel ţelul: a otrăvit tră­
irea Bisericii cu o pseudotrăire, cu o pseudoevlavie osificată în manieris-
me de vorbire şi de purtare, pretinse norme de duhovnicie, model unic
de viaţă evlavioasă, tip al urmării lui Hristos. Lecţia sobră şi profundă a
vechii aghiografii predată în acest voium de Chirii de Schitopolis va avea
de înfruntat destule prejudecăţi.
Dar poate că prorocia Sfântului Sava nu a vizat doar aspectul vie­
ţii pământeşti a ucenicului său schitopolitan, ci priveşte şi peste veacuri
spre destinul de azi al operei sale.
2. M onahism ul scrierilor lui Chirii
Rostul acestui capitol introductiv nu este acela de a face o istorie a
monahismului din Palestina, chiar dacă prezintă şi informaţii şi rezultate
ale cercetărilor istorice pe această temă, ci dc a furniza cititorilor lui Chi­
rii una din cheile ce pot deschide o uşă spre contemplarea orizonturilor
mai greu descifrabile ale monahismului palestinian din veacul al VI-lea.
Am precizat: „una din cheile", fiindcă nu pot pretinde nici epuizarea
- xxrx -
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
temelor, nici tratarea exhaustivă a celor abordate, m ulţu m ind u-m ă cu
semnalarea celor mai semnificative şi cu analiza impusă de limitele unui
studiu introductiv. Am vorbit deja despre originile egiptene ale monahis­
mului din ţinutul Schitopolisului. C ân d tânărul m onah de 18 ani, Chi-
riJ, a sosit la Ierusalim, a găsit un m onahism foarte diversificat ca moduri
de vieţuire şi organizare, cu o tradiţie ce sintetizase multiple influenţe:
egipteană, siriană şi locală, cu o personalitate proprie deja bine definită
in raport cu celelalte mari centre monastice ale vremii: Egiptul şi Siria.
Întemeietorii m onahism ului palestinian sunt socotiţi de tradiţie
Sfinţii Ilarion şi H ariton (275-345). U ltim ul a întem eiat lavrele Suca,
D uca şi Faran, unde va intra şi tânărul ierom onah Eftimie in anul 405.
In veacurile V şi VI, spre care ne este îndreptată atenţia, m ona­
hismul din Palestina era grupat în două centre im portante: întâi, pustia
dintre Ierusalim şi Marca M oartă, dim p reu n ă cu valea iordanului, iar
apoi, zona din jurul cetăţii Gaza. Specificul pustiei palestiniene a creat
condiţii pentru dezvoltarea uno r forme variate de vieţuire monahală: de
la viaţa de obşte până la cea anahoretică. O formă intermediară, specifi­
că Palestinei este lavra, în care m onahii trăiesc o viaţă semipustnicească,
în chilii dispuse la aproximativ 40 de metri una de alta, de-a lungul
u n or adevărate străzi'6, întregul ansamblu fiind îm prejm uit cu ziduri şi
înzestrat cu o biserică, unde se săvârşeau slujbele în com un sâmbăta şi
duminica şi la praznice. în lavre, monahii lucrau în chiliile lor şi primeau
din partea mănăstirii cele de trebuinţă vieţii. N u erau primiţi tinerii, ci
ei trebuiau să-şi înceapă ucenicia m onahală într-o mănăstire cu viaţă de
obşte. D e aceea, nici Sfântul Eftimie nu-l primeşte în lavra sa pe Sava,
ci îl trimite la mănăstirea lui Teoctist. Viaţa într-o lavră presupunea mai
multă experienţă monahală şi o anum e statură duhovnicească. Cine era
acceptat în Lavra Sfântului Sava fie primea o chilie, fie şi-o construia
singur, dacă avea bani. Printre cei cu dare de mână care şi-au construit
singuri chilia a fost şi Chirii. Aceasta arată că m onahii savaiţi nu înţele­
geau sărăcia de bunăvoie ca pe o lipsire de orice avere, spre deosebire de
cei din Egipt, unde virtutea sărăciei era ţinută la mare cinste şi cultivată
în mod special. Din Viaţa Cuviosului loan Isihastul reiese clar că acesta,
chiar zăvorât fiind, avea ucenici la Schitopolis, de unde primea danii în
46 J. Bin n s, Ascetics..., pp 10 9 - 1 1 0
XXX
M ONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRIL
mod direct, din care se întreţinea. Marea Lavră, ctitorie a Marelui Sava,
avea unele particularităţi printre lavrele Palestinei. Aşa, bunăoară, existau
in ea chilii, înţelese ca adevărate schituri în miniatură, având mai multe
camere, dependinţele necesare şi o biserică (unele având şi mozaicuri!),
in ele trăind doi sau trei monahi sub îndrumarea nemijlocită a unui Bă­
trân'". Slujirile zilnice legate de necesităţile comune (arhondaricul, găti­
tul pentru vizitatori şi muncitori, coptul pâinii, aprovizionarea etc.) erau
asigurate de anumiţi monahi însărcinaţi cu acestea, de regulă pentru un
an, după care slujirile in favoarea obştii se schimbau4S. Pe scurt, sistemul
organizatoric al Marii Lavre prezintă elemente de viaţă chinovitică mai
numeroase şi mai pronunţate decât vechile lavre palestiniene.
Pentru ca retragerea cuiva în chilie să fie totală, trebuia fie să fi
ajuns la anumite măsuri duhovniceşti, cum e cazul lui loan Isihastul, fie ca
această retragere să fie un canon primit pentru păcate mari. Primele lavre
ctitorite de Sfântul Hariton erau foarte austere, iar Sfântul Eftimie a copi­
at acest sistem'9, pe care l-a întâlnit în Lavra Faran. Doar în Marea Lavră
construcţiile au început să fie mult mai spaţioase şi viaţa mai complexă™,
lucru interpretat azi drept motiv al separării unora dintre monahi de Sfân­
tul Sava, şi al întemeierii Noii Livre în duhul simplităţii de odinioară'1.
Ierusalimul şi împrejurimile dinspre Iordan erau cercetate de
mulţimi pestriţe de pelerini veniţi de pretutindeni, iar această diversitate
umană se regăseşte şi în cinul monahal: dintre călugării de care vorbeşte
Chirii, doar el este palestinian! Această diversificare etnică explică în
parte şi tulburările din secolul al Vl-lea şi taberele formate între monahi
în această zonă a Palestinei.
47 Joseph P a t r i c h , Sa bas, Leader o f Palestinian Monasticism. A Comparative
Study in Eastern Monasticism, Fouth to Seventh Centuries, Dumbarton Oaks
Studies 32, Harvard, 1995, pp. 106-107.
, ! J. P a t r i c h , Sabas, Leader..., p p . 169-195.
19 VE c. 16.
50 J. P a t r j c h , Sabas, Leader..., p. 106,
M Ipoteză avansată, pe baza interpretării rezultatelor cercetărilor arheologice, de
Yizhar H i r s c h f e l d , „The Physical Structure of the New Lavra as an Expression
of Controversy over the Monastic Lifestyle", în vol. The Sabaite Heritage in
the Orthodox Church From the Fifth Century to the Present, editor J. P a t r i c h ,
Leuven, 2001, pp. 344-345-
XXXl ■
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
Deşi Chirii nu aminteşte niciodată de monahii din Gaza, totuşi exis­
ta aici, în acel timp, un monahism viu, având puternice legături cu Alexan­
dria şi Egiptul. Sfinţii Varsanufie şi loan, faimoşii zăvorâţi, au fost contem­
porani cu Sfântul Sava şi au dovedit o atitudine mult mai flexibilă faţă de
origenism decât confraţii lor din Marca Lavră'\
S-a observat pe bună dreptate că, spre deosebire dc Egipt şi Siria,
„m onahism ul palestinian este mai aristocratic" datorită obârşiei ma­
joritar orăşeneşti a monahilor, a apropierii dc localităţi cu im portantă
viaţă intelectuală (Cezareea, Schitopolis, Ierusalim, Gaza), a legăturilor
strânse cu patriarhul şi, prin el, cu aristocraţia de la curtea imperială bi­
zantină, elemente care îl apropie mai m ult de m onahism ul capadocian.
Aceste trăsături, pe care nu ne va fi greu să le recunoaştem în scrierile
lui Chirii, su nt în măsură să explice, până la un punct, fermentarea
u n o r idei, unele scoase din scrierile lui O rigen, care vor duce la criza
origenistă din secolul al Vl-lea. Pe dc altă parte, condiţiile geografice
ale Palestinei favorizau viaţa in com unităţi izolate una de cealaltă, spre
deosebire de Egipt, und e singura zonă fertilă este valea Nilului. Pustia
Iudeii poate fi locuită pe o arie foarte generoasă, astfel încât co m uni­
tăţile să fie suficient dc izolate una de cealaltă şi să-şi poată configura
propria personalitate.
D incolo de aceste elemente generale, există în scrierile lui Chirii o
serie de date privitoare la m onahism ul palestinian care detaliază modul
în care acesta era organizat, spiritul care-1 anima, raporturile întreţinute
cu ierarhia bisericească, viaţa sa liturgică etc. Această m ultitudine de
detalii risipite în scrierile Iui Chirii ne vor îngădui, prin sintetizarea lor,
o viziune teologică mai cuprinzătoare asupra m onahism ului palestinian,
care, pe de o parte, a reunit influenţe anterioare lui, iar pe de alta, şi-a
pus am prenta în m odul cel mai pregnant asupra m onahism ului bizantin
de mai târziu, iar prin el asupra întregului m onahism răsăritean. Pentru
aceste considerente, cercetarea la care-l invităm în continuare pe cititor
este şi o înfăţişare
’’ a rădăcinilor m onahism ului actual sii a duhului care
l-a însufleţit.
FR. ] 1, Răspunsurile 600 ş.u.
' R. F l u s i n , Miracle..., p p . 89-91.
- XXXII -
M ONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRIL
M ona h ism u l scrierilor lui Chirii este ierarhic:
„lucrări felurite, dar Acelaşi D um nezeu Care le lucrează
pe toate în to ţi"54
Principiul ierarhic este prezent în lumea monahală a lui Chirii de
Schitopolis în multiple forme. Prima sa expresie, deopotrivă ca evidenţă
şi importanţă, e una mai puţin apreciată azi, despre care se vorbeşte tot
mai puţin sau deloc: ierarhia duhovnicească sau dc factură mistică, ne­
văzută, tainică. Adică ierarhia măsurilor duhovniceşti, a staturii vârstei
în Hristos (cf. Ef. 4, 13) şi a măsurii îmbrăcării omului celui nou prin
dezbrăcarea de cel vechi, atinse de ficcarc monah prin asceza sa, prin
lupta sa duhovnicească şi prin „izbânzile sale monahale", cum le numeşte
Chirii. Dacă hirotonia şi, odată cu ea, un loc în ierarhia instituţională pot
fi câştigate prin simonie, prin sforării de culise sau chiar prin răzmeriţă,
aşa cum nota Chirii că au făcut-o patriarhii Ierusalimului Teodosie5S şi
loan al 111-1ea56, în ierarhia duhovnicească asemenea metode nu funcţio­
nează, pentru că ea exprimă măsura apropierii personale de Dumnezeu,
a îndrăznelii pe care o ai ca simplu om faţă de El, urmare a unei „vieţi
apostolice11, după expresia lui Chirii. Ceea ce are întâietate deplină pen­
tru autorul nostru este această ierarhie a măsurilor duhovniceşti, absolut
independente de hirotonie, şi modalităţile în care ea se răsfrânge în viaţa
concretă a monahilor şi a Bisericii în genere.
Cititorul lui Chirii va avea o primă întâlnire cu acest principiu al
ierarhiei duhovniceşti, cu existenţa şi cu exigenţele ei, când va constata
treptele puse de tradiţia monahală înaintea celor care doreau să ajungă
călugări. Nu este vorba doar de parcurgerea seacă a aşa-zisei perioade de
noviciat, practicată şi astăzi, ci de urmărirea unui traseu al creşterii inte­
rioare apreciată după criterii precise, constând în etape peste care nu se
poate sări, marcat de asimilări care cer timp, efort şi răbdare, de transfor­
mări lăuntrice câştigate în urma lecţiilor trăite prin proprie experienţă.
Concret, vedem că începătorii erau întotdeauna îndrumaţi spre viaţa de
obşte, în care urmau să deprindă elementele indispensabile ale vieţuirii
" 1 Cor. 12 ,6 .
,5 VEc. 27.
55 VSc. 56.
-XXXIII -
 ST U D IU IN T R O D U C T IV
monahale: ascultarea, asccza gradată, rânduiala slujbelor bisericeşti, iar
la un nivel mai profund, „păzirea inimii şi lupta împotriva patimilor
ascunse'*''. La nivel practic, m onahul începător învaţă in chinovie să se
cunoască pe sine însuşi, să-şi cunoască putinţele şi neputinţele, să folo­
sească armele duhovniceşti ale chiliei, meditaţia (μελέτη) şi rugăciunea,
să câştige prin experienţă discernământ şi să asimileze duhul ascultării.
Abia după ce viaţa chinovitică şi-a împlinit rostul formator, monahul
poate aspira la următoarea treaptă de vieţuire, cea lavriotă. Pentru a ex­
prima rigurozitatea cu care trebuie urm ate aceste etape, Chirii foloseşte
adeseori expresii ca: „precizia vieţii monahale" (ακρίβεια τής μοναχικής
ζοχής) sau „precizia rânduielii monahale" (ακρίβεια τοϋ μοναχικοί' κα-
νόνος), in care el ţine să precizeze că au fost formaţi toţi eroii săi.
Sfântul Sava a adunat în Marea Lavră, la început, pustnicii care
vieţuiau prin deşertul Iudeii, dar, pentru formarea începătorilor, a „zidit
o chinovie mică în partea de m iazănoapte a Lavrei, unde a aşezat bărbaţi
adunaţi în ei înşişi şi cu trezvie. Acolo a po ru ncit să rămână cei ce se
lepădau de lume până când vor învăţa Psaltirea, rânduiala cântărilor şi
vor fi formaţi în duhul conştiincios monahal"™. N u era suficientă însă
parcurgerea mecanică şi exterioristă a acestei etape chinovitice pentru a
primi apoi, automat, la plinirea sorocului, o chilie în Lavră. Criteriile
fixate de Sfântul Sava erau strict lăuntrice, duhovniceşti, iar urmărirea
respectării lor ţinea de povăţuirea harismatică a Marelui Bătrân: „M ona­
hul chiliot trebuie să fie plin de discernăm ânt şi râvnitor, luptător, plin
de trezvie, înţelept, disciplinat, destoinic să înveţe pe altul, să nu aibă
nevoie să fie învăţat, în stare să-şi ţină în frâu toate mădularele trupului
şi să-şi păzească m intea fară greşeală"” . Pentru a le îngădui să treacă
la viaţa semipustnicească din Lavră, Sfântul Sava îi verifica pe monahi
„dacă au învăţat cu acrivie rânduiala cântărilor, dacă au ajuns în stare
sa-şi păzească mintea, să-şi curăţească cugetul de am intirea celor din
lum e şi să se lupte îm potriva gândurilor străine, şi doar atunci le dădea
chilii în Lavră"60.
57 VEc. 9.
58 VS c. 28, 113, 5-10.
59 VS c. 28, 113, 10-14.
60 VS c. 28, 113, 16-23.
- XXXIV -
M ONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRIL
Acei „bărbaţi adunaţi în ei înşişi şi cu trezvie" din mica chinovie a
lui Sava aveau rolul de a-i forma pe începători, de a-i instrui atât cu cu­
vântul, cât mai ales prin însăşi viaţa lor. Alăturarea unor chinovii pe lângă
lavre este mereu întâlnită în Palestina acelui veac. Sfântul Eftimie îsi i tri-
mitea ucenicii tineri în chinovia lui Teoctist, iar după moartea acestuia,
îi îndruma la chinovia Cuviosului Gherasim61. Chiar dacă sistemul chi-
novitic, cu toate rigorile lui, este prielnic novicilor, totuşi nu e suficient
prin el însuşi pentru a asigura acestora înaintarea lăuntrică, pentru că nici
aici, în sânul unei mănăstiri, principiul ierarhic nu acţionează automat,
ci e nevoie de o verigă prin care ucenicul să se lege de înaintaşii săi şi să
moştenească harul şi harismele lor. Această verigă este o persoană, Stare­
ţul, element văzut al prezenţei lui Dumnezeu, care-şi povăţuieşte turma
prin viaţa sa şi o „luminează prin cuvânt"^. Un element esenţial, aşadar,
al înaintării în ierarhia duhovnicească, al creşterii duhovniceşti, este po­
văţuirea prin cuvânt din partea unui Părinte experimentat şi teofor, care
„şi-a biruit patimile trupeşti şi sufleteşti şi nu mai e stăpânit de plăcere
şi de slavă deşartă''6’. Legătura personală dintre ucenic şi Stareţ descope­
ră sensul profund duhovnicesc şi hristocentric al ascultării, explicând,
la Chirii, putinţa funcţionării ei în sensuri surprinzătoare: întâlnim nu
doar ucenici şi călugări care ascultă de Eftimie ori Sava, ci şi patriarhi sau
episcopi care fac ascultare de cei doi Cuvioşi. Când ascultarea încetează
să mai fie o dăruire şi o primire de Duh, de viaţă dumnezeiască, ea, în
cazurile fericite, dccade în disciplina pur instituţională.
Trecerea de la o etapă la alta, urcarea treptei duhovniceşti de la
chinovie la viaţa pustnicească este descrisă cu mult meşteşug de Chirii în
pasajul în care Sfântul Eftimie, cu prilejul obişnuitei sale retrageri anuale
din Postul Mare, îl ia la pustie pe tânărul monah chinovit Sava. Acum
este ultimul an al vieţii pământeşti a marelui Eftimie, iar Sava să tot aibă
în jur de 35 de ani. Nu mai este nici foarte tânăr, nici fără experienţă, şi a
sosit vremea ca, după ce s-a pregătit tcmeinic în obşte vreme de optspre­
zece ani şi a vieţuit în apropierea mănăstirii alţi cinci, să fie iniţiat intr-o
formă mai înaltă de monahism: anahoreza. Momentul, aşa cum este el
61 VE c. 8 si 36.
62 VEc. 9,2 1 ,5 .
61 VS c. 39, 129, 22-23.
- XXXV-
 ST U D IU IN T R O D U C T IV
descris, dă seama de calităţile scriitoriceşti ale lui Chirii şi de cultura sa,
pusă acum în slujba lucrării sale de aghiograf. In capitolul 11 din Viaţa
Sfântului Sava, ne este redată plecarea acestuia la pustie îm preună cu
Sfântul Eftimie. Pentru a-1 putea deprinde însă cu noile virtuţi pustni­
ceşti şi contemplative, Sfântul Eftimie, „ca un bun antrenor, l-a fâcut
să înainteze şi l-a dezbrăcat pentru a lucra virtuţi mai înalte“w. Termi­
nologia folosită aici de Chirii este cea a gimnasticii anticc, iar imaginea
ţine de agonistica clasică65: antrenorul îşi dezbrăca elevul şi-l ungea cu
ulei peste trupul gol, pregătindu-l pentru luptele atletice. Aşa se face că
adeseori găsim povăţuitorul duhovnicesc n u m it in scrierile bisericeşti
„ungător (ά/.είπτης66). La fel şi Sfântul Eftimie îl „dezbracă" pe Sava
de ceea ce tânărul credea că este deplinătate a virtuţii sau a vieţii d u ­
hovniceşti şi îl pune in faţa unui nou început, cel al vieţii pustniceşti,
pentru care virtuţile câştigate în chinovie sunt doar premise, puncte de
pornire şi elemente ale siguranţei înaintării în noul spaţiu. Acum „lem­
nele, fânul şi trestia" ascezei trupeşti şi chinoviale încep să fie convertite
în „aurul, argintul şi piatra scumpă" (cf. 1 Cor. 3, 13) a contemplaţiei
pustniceşti, iar plecarea lui Sava la pustie reprezintă deopotrivă ultimul
rod al unei bune pregătiri şi prima floare a unei vieţi cu totul noi.
Observaţia că Sfântul Eftimie a făcut aceasta „fiindcă a primit înşti­
inţare de Sus"'1’, adică nu prin conformarea la un soroc atins de Sava, nici
la recomandarea vreunui terţ, în virtutea cărora urma să-l „urce“ pa Sava
în mod automat pe o nouă treaptă de vieţuire, este o foarte importantă
precizare. Observaţia - scurtă cum e - relevă condensat şi imparabil ceva
din scandalosul care învăluie această tainică ierarhie: urcarea treptelor ei
M KSc. 11, 94, 17-18.
Paralela dintre viaţa duhovnicească şi luptele atletice începe cu epistolele
pauline (1 Cor. 9, 24- 26; Gal. 5, 7-8 ş.a.). O interesantă şi edificatoare pre­
zentare a viziunii antice asupra atleticii şi a multiplelor sale implicaţii spiri­
tuale in lucrarea Stei lei P e t e c e l , Agonistica în viaţa spirituală a cetăţii antice,
Ed. Meridiane, Bucureşti, 2002, mai ales pp. 42-53 şi 79-85.
66 Articolul «λεύπτης din G.W.H. L a m p e , A Patristic Greek Lexicon, Oxford,
2 0 1 0 , p . 6 9 nu include decât un citat din C l e m e n t A l e x a n d r i n u l (Pedago­
gul 1, 7 , PG 8 , 3 1 7 C ) , dar în textele ascetice mai târzii, şi în special imnografia
închinată Cuvioşilor, termenul abundă.
67 1/5 c. 1 1, 94, 16.
-XXXVI -
MONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRIL
precum şi ocuparea unui loc într-însa nu se supun niciunei legi, nu pot
fi nici stabilite de regulamente, nici constatate pe baza lor, ci se încăpă­
ţânează să rămână atributul şi dovada prezenţei şi autorităţii absolute a
Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos, a lucrării Sale nemijlocite, dezmin­
ţire a oricărei tentative omeneşti de „reglementare" şi „legiferare" a vieţii
şi harismelor pe care „unul şi Acelaşi Duh le lucrează, împărţind fiecăruia
în parte după cum vrea E t (1 Cor. 12, 11).
Vedem la Chirii că monahii care duc o adevărată viaţă duhovni­
cească nu pot să nu se afle în legătură cu ierarhia bisericească, în cazul
Palestinei cu patriarhul Ierusalimului, cadrul oferit de Biserică fiind sin­
gurul în care harisma autentică poate creşte şi trăi. De aceea ierarhia tai­
nică, atât de clar prezentată la Chirii, nu e parabisericească, ci ia naştere
în condiţiile Bisericii, cu preoţia şi Tainele ei, dovadă fiind permanenţa
elementului liturgic-euharistic în viaţa pustnicilor palestinieni, precum
şi felul legăturilor unui Eftimie ori Sava cu patriarhii din vremea lor.
In acelaşi timp cu precizarea existenţei ierarhiei duhovniceşti şi
a deplinei ei părtăşii la viaţa Bisericii, Chirii atinge şi un aspect mai
delicat, dar şi spinos: cel al raporturilor dintre ierarhia duhovnicească,
reprezentată de marii Cuvioşi Eftimie şi Sava, şi instituţie. Fără a ur­
mări în mod intenţionat tratarea acestei teme, Vieţile scrise de Chirii
cuprind relatări din care purced, de la sine, concluzii edificatoare pentru
conturarea viziunii tradiţionale asupra acestui subiect. Aşa sunt istori­
sirile despre ucenicii Marelui Eftimie, care, ajunşi episcopi, i-au urmat
poveţele Ia Sinoadele de la Efes şi Calcedon, ascultarea lor răsfrângând
în Biserica întreagă simţul ortodox al Stareţului lor harismatic68. Ace­
eaşi armonie între cele două elemente, harisma şi instituţia, reiese din
legătura Sfântului Sava cu patriarhii Ilie şi loan al III-lea, ucenici ai lui
Eftimie, legătură şi mai surprinzătoare întrucât Chirii ne prezintă atât
ascultarea lui Sava faţă de patriarhi, cât şi a acestora faţă de Savaw. Deşi
loan era, într-un fel, un uzurpator şi prin păcatul său adusese pedeapsa
secetei asupra poporului, totuşi Sava nu se răzvrăteşte împotriva l u i u,
dar „minunea ploii arată că patriarhul se afla în poziţie de inferioritate:
68 VE c. 20 şi 27.
M VS c. 35 şi 36.
70 1/5 c. 67, 168, 18-169, 6.
- XXXVII ■
 ST U D IU IN T R O D U C T IV
el cere, iar Sava oferă"71. Astfel, vedem că „ierarhia duhovnicească ştia
să-şi exercite autoritatea respectând ierarhia instituţională" rămânând
in acelaşi tim p fidelă azimutului ci extram undan şi duhovnicesc.
C â n d urmaşii unui Eftimie ori Sava la conducerea obştilor nu
i ·
s-au ridicat la măsurile duhovniceşti cerute dc poziţia lor în ierarhia
m onahală instituţională, egum enia, a fost rândul celei bisericeşti - pa­
triarhul de Ierusalim, în cazul lui Chirii - să intervină pen tru a echili­
bra lucrurile ieşite din adevărata lor matcă, ceea ce im p u n e concluzia
că sporirea intervenţiilor autorităţii bisericeşti precum şi excesul regle­
m entărilor canonice ale vieţii m onahale exprim ă de fapt intrarea aces­
teia intr-o fază decadentă duhovniceşte, to t mai lipsită de purtătorii
autentici ai harismei şi ai autorităţii „de Sus“ pe care ea o aduce. Pe de
altă parte toate necazurile înd urate de Sfântul Sava din partea ucenici­
lor neascultători au fost îndulcite de sprijinul şi susţinerea patriarhului
dc Ierusalim, cu ale cărui intervenţii abia de s-a p u tu t echilibra cât de
cât situaţia imposibilă la care se ajunsese, d ân d astfel Sfântului Sava
p u tin ţa să-şi poată păstori fiii rămaşi fideli. La rândul său, Sfântul
Sava, trimis la C o n stan tin o p o l, şi-a folosit faima şi autoritatea duho v­
nicească pentru a obţine din partea îm p ăraţilor Anastasie şi Iustinian o
serie de favoruri pentru patriarhia Ierusalim ului, influenţând desfăşu­
rarea evenim entelor bisericeşti în acea epocă de schim bări neaşteptate
şi tatonări doctrinare.
Dar Chirii ne mai spune şi că raporturile de acest lei, singurul
normal într-o Biserică a iubirii, nu sunt dintre cele care să se întâlnească
pretutindeni şi întotdeauna. Aşa, de pildă, patriarhul Teodosie, ajuns
pe tron prin crimă şi răzmeriţă, unul din cei mai aprigi duşm ani ai
Calcedonului, căuta să-l atragă de partea lui pe Eftimie „prin cuvinte
amăgitoare", conştient de greutatea pe care o avea cuvântul unui aseme­
nea Bătrân cuvios. Pe parcursul prăpăstios al drum ulu i de la dominaţia
ereticilor (patriarhul Teodosie) la biruinţa ortodoxiei, activitatea specifi­
că harismaticului - rugăciunea - se intensifică: Eftimie pleacă în pustia
din tru adânc. Aici Teodosie îi trimite ca mesageri oam eni de vază din
cinul monahal, crezând că prefăcuta lui duhovnicie l-ar putea câştiga.
71 B. F l u s in , Miracle..., p. 203.
72 B. F l u s in , Miracle..., p. 204.
- XXXVIII ■
M ONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRIL
Dar de cei care încearcă să-şi anexeze ierarhia duhovnicească, s-o subju­
ge, s-o batjocorească, ea îşi râde la rândul ei şi in felul său: trimişii anti-
calcedonianului Teodosie sfârşesc prin a deveni calcedonienP! în acelaşi
registru se înscrie şi întâlnirea pe care patriarhul Anastasie (458-478)
dorea s-o aibă cu Eftimie. Patriarhul, deşi se declara susţinător al Cal-
cedonului, nutrea într-ascuns idei monofizite, lucru vădit în 475, când
s-a grăbit să anatemizeze Calcedonul la cererea împăratului uzurpator
Basiliscos. Cunoscând taina inimii lui, Sfântul Eftimie a refuzat să-l în­
tâlnească'*, lăsându-i însă patriarhului hotărârea („dacă totuşi porunciţi
să veniţi, vă voi primi cu bucurie"). Dar totodată şi-a afirmat libertatea
de a pleca apoi de acolo pentru a-şi putea păstra modul de vieţuire, în
care autoritatea instituţională a lui Anastasie nu mai avea cum să inter­
vină: „Şi dacă vă voi primi, atunci pe toţi îi voi primi, şi nu-mi va mai fi
cu putinţă să stau în locul acesta." Drept urmare, patriarhul a renunţat
Ia dorinţa sa, nevrând să-l întristeze pe Eftimie’’.
Aceste raporturi dintre autoritatea bisericească instituţională, pe
de o parte, şi cea monahală, harismatică, pe de altă parte, care apar şi în
alte relatări ale lui Chirii, nu fac decât să ne vorbească despre un mona­
hism matur duhovniceşte, conştient de „îndrăzneala" sa la Dumnezeu,
care se trăieşte pe sine ca aparţinând Bisericii, respectând ierarhia, lup­
tând pentru ortodoxia credinţei şi străduindu-se să-şi păstreze specificul
ascetic ca pe mediul în afara căruia îşi pierde sensul de a fi. In acelaşi
timp, nu putem să nu observăm că dacă pentru ierarhia instituţională
este mult mai uşor să-şi asigure şi demonstreze autoritatea pe temeiul ca-
nonicităţii şi al succesiunii apostolice, pentru cea duhovnicească lucru­
rile stau mai prost, criteriile după care ea se apreciază aparţinând unui
spaţiu greu de ferecat într-un sistem, fiind infinit mai lesne uzurpată de
cei care par a fi sfinţi, dar nu sunt, ca dovadă succesul rapid de care s-au
bucurat învăţătorii origenişti în vremurile lui Chirii.
D u h u l autentic bisericesc în care Chirii ştia sâ rezolve aparenta
antinom ie harismă-instituţie se vede din faptul că scrisul său rezistă
’ VEc. 27, 44, 3- 45, 1-4, pe lângă convertirea accstor trimişi, dintre care doar
Gherontie a stăruit în erezie, Eftimie îi convingea şi pe mulţi alţi monahi şi
pustnici să accepte Calcedonul.
74 VEc. 33, 52, 10.
75 VEc. 33, 52, 14-18.
-XXXIX-
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
tentatiei de a da întâietate absolută unuia sau altuia dintre membrii
»
relaţiei, ispită in care, trebuie să recunoaştem, au căzut şi cad destui
din urmaşii lui intr-ale condeiului, fie anarhizând „harismatic“ Biserica
până la disoluţia ei structurală, fie rigidizând-o birocratic şi cazon în
forme opace D uhului. Soluţia lui Chirii este suplă şi - greu de „prins"
în cuvinte cum e - smerită: nu desfigurând chipul şi scoţându-i ochii
vom face cu adevărat utile picioarcle, nici am putându -le nu vom da un
plus de frumuseţe feţei (vezi metafora paulină a trupului din I Cor. 12).
Aghiograf de m odă veche, Chirii nu-şi dăscăleşte cititorii cu adausuri
explicative, nu se coboară la reţete, nu invită nici una din părţi, harismă
ori instituţie, la cum inţenia inactivă în care „fiecare-şi vede d ale sale",
nici nu aţâţă la revoluţie când treburile nu merg după cum ar trebui.
El „rezolvă" antinomia... păstrând-o, respectându-i taina şi caracterul
nu doar necesar, ci şi constitutiv vieţii norm ale a accstui trup tainic, cu
m ulte mădulare, care este Biserica. Anihilarea unuia din poli, la fel ca
am putarea unui mădular al trupului, handicapează Biserica, o desfigu­
rează, o face să nu mai fie ea însăşi şi de nerecunoscut.
A utoritatea pe care fiecare term en al bin o m u lu i de care vorbim
o are de la D um nezeu, unii direct de Sus, ceilalţi prin hirotonie, nu
e luată niciodată la Chirii ca pretext p en tru anihilarea sau co m p ro ­
miterea celeilalte, ci e un dat al Bisericii, şi trebuie luat ca atare, iar
adevăraţii oam eni ai Biscricii vor şti să trăiască împăcaţi între ei şi să
se împace cu am ândouă.
Soluţia lui Chirii, aflată în cea mai bună descendenţă nou-testa-
mentară, relevă şi învăluie răspunsul deopotrivă: tocmai când crezi că ai
prins dezlegarea, dai peste o situaţie co n tra ră... Toate arată că de fapt
răspunsul nu doar că trebuie căutat altundeva (adică în afara disjuncţiei
ori-ori) cât mai ales că e simplu: păstrarea antinom iei este păstrarea sine
die a condiţiilor în care-I place D uh ului Sfânt să conducă Biserica, s-o
povăţuiască, s-o hrănească, s-o înfăţişeze fâră pată sau zbârcitură lui H ris­
tos, iar El, Tatălui (cf. Ef. 5, 27). în afara acestui indefinibil echilibru,
scandalos pentru setea raţiunii d u p ă definiţii univoce, orice explicaţii
devin fie teologie vaticană, fie derapaj spiritualist. Lecţia lui Chirii este
de fapt a întregii Tradiţii ortodoxe, care „n-a căutat niciodată să rezolve
o ambiguitate ce constituie de fapt una din antinom iile fundam entale
- XL-
MONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRIL
ale existenţei creştine in statu via. Tensiunea dintre harismă şi instituţie
nu pare să admită vreo soluţie de partea aceasta a eshatonului“76.
... trezvitor si
j
isihast
Esenţa rrezviei constă în păzirea minţii „de gânduri străine"-
pentru păstrarea ei în permanentă legătură cu Duhul Sfânt, iar pen­
tru realizarea practică a unei lucrări atât de subţiri, Părinţii ascetici au
descris o seamă de metode practice şi de condiţii pe care trebuie să şi
le creeze, să le păstreze şi să le exploateze nevoitorul duhovnicesc. Una
dintre aceste condiţii care asigură trezvia şi totodată mediul ei cel mai
prielnic este isihia. Chirii cunoaşte aceste lucruri şi introduce treptat în
firul povestirii fie învăţături directe despre trezvie şi isihie, fie calificări
ale unor persoane ca fiind „iubitoare de isihie" şi „dornice să-şi păzească
mintea de împrăştiere“.
Sfântul Eftimie, încă din copilăria petrecută la Melitene, a fost
învăţat de dascălii săi Acachie şi Sinodie să vieţuiască „având mintea
neîmprăştiată şi inima nerisipică'*78. Pentru ca această asceză a omului
lăuntric să devină o stare permanentă, copilul Eftimie era îndrumat
la exersarea trezviei din vreme în vreme, mai ales în timpul slujbelor
bisericeşti, răstimpul rămas petrecându-1 în citirea şi studierea cărţilor
sfinte, în psalmodie şi meditaţie duhovnicească. Incet-încet, starea de
trezvie va deveni modul de a fi al lui Eftimie şi deopotrivă o necesitate
lăuntrică, pentru a cărei satisfacere dorul de pustie şi de isihie nu putea
fi decât expresia căutării unui mediu care să-l ajute la cultivarea mai
profundă a trezviei şi a rugăciunii.
Chirii ţine să precizeze că atât Sfântul Eftimie, cât şi loan Isihastul
au cultivat din copilărie paza minţii şi trezvia, iar destinul lor monahal, al
primului de anahoret, al lui loan de zăvorât, este prezentat ca o dezvoltare
Ieromonah Alexander G o l i t z i n (din 2 0 1 1 episcop a! Diocezei Bulgare a
OCA), Mistagogul - experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie, tr. rom. diac. loan
I· Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 159.
77 VE c. 9, 17, 7.
?s VE c. 4, 12, 10.
- XLI -
 ST U D IU IN T R O D U C T IV
a seminţelor sădite încă din cea mai fragedă tinereţe'''. Că nu avem de-a
face cu nişte Jocuri comune, cu acea plată stereotipie de redactare cu care
ne-a obişnuit un anum it curent aghiografic, o dovedeşte absenţa acestor
observaţii în viaţa celorlalţi cinci Cuvioşi. Ca urmare, o concluzie practică
se desprinde: cu cât lucrarea ascetică a trezviei şi a păzirii minţii este de­
prinsă mai devreme - din copilărie ar fi ideal! - cu atât ea se înstăpâneşte
în om şi-l predispune la o viaţă duhovnicească de excepţie.
Spre deosebire de Eftimie, Sava intră de mic într-o mănăstire din
ţinutul său, unde are parte doar de o povăţuire tipiconală, exterioară, de-
prinzând „Psaltirea şi celelalte rânduieli ale vieţii chinovitice‘i|!". Lucrul ne
este spus de Chirii pe ocolite şi cu delicateţe atunci când arată că, după ce
tânărul Sava a biruit o ispită „printr-un gând mai b u n 11*1, a început să treacă
de la simpla asceză trupească la acea înfrânare „care taie gândurile rele".
Cu mintea ascuţită şi luminat de Duhul Sfânt, Sava a ajuns singur —după
cât timp? —să practice acelaşi tip de asceză lăuntrică în care Eftimie fuse­
se instruit încă de mic. Chirii, spre deosebire de înclinaţia spre roz a altor
aghiografi, nu prezintă idilic lucrurile, chiar dacă felul în care le descrie mai
degrabă invită cititorul la o reflecţie din care singur să tragă concluziile decât
să le aştepte de-a gata de la autor, mai ales când acestea nu-s măgulitoare.
O dată cu înaintarea istorisirii, Chirii dezvoltă noţiunile esenţiale
de trezvie şi isihie. Sfântul Eftimie îşi învaţă ucenicii încă de la început
că „trebuie ca în toată vremea să avem trezvie şi să priveghenT'82 - iar ca
elemente ajutătoare ale lucrării trezviei, le vorbeşte despre tăierea voii, as­
cultare, smerită cugetare, gândul la moarte, dorirea împărăţiei cerurilor.
Deşi circumstanţiale, povăţuirile duhovniceşti şi cateheza m onahală din
opera lui Chirii sunt unitare prin orientarea lor spre o viaţă lăuntrică, de
luptă cu gândurile şi, prin ele, cu duhurile necurate. Acest ultim aspect
se cuvine detaliat: crezvia şi „rugăciunea minţii" (κατά ν ο ΰ ν )8' sunt cele
mai redutabile arme împotriva diavolului, dacă nu singurele, şi de aceea
Chirii ţine să precizeze că misiunea lui Sava, după ce şi-a curăţit în pustie
79 VI c. 2, 202, 8-9.
80 KS’c. 2, 88, 1.
81 KS c. 3,89, 1,5-6.
82 VE c. 9, 17, 9-10.
w KS’c. 23, 107, 12.
- XLII ■
M ONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRII.
sufletul, a fost să-i înveţe trezvia pe pustnicii care nu cunoştcau decât
nevoinţa grosieră şi trupească, fiind „covârşiţi de gânduri rele“s'’. Pentru
că după cum în lumea fizică există obiectele materiale, tot aşa în lumea
inteligibilă, în spaţiul minţii, există gândurile, realităţi la fel de concrete
de care se folosesc diavolii pentru război. Prin trezvie şi rugăciune a min­
ţii monahul ajunge tot „numai ochi", aşa cum sunt heruvimii.
Tema trezviei minţii îi dă prilej lui Chirii să intre şi în domeniul
antropologiei ascetice şi filocalice. Pentru că lupta duhovnicească are
multe capcane, iar cine nu le vede cade într-însele, ascetul are nevoie de
„un ochi al sufletului neadormit, spre păzirea sa, ca unul ce umblă pu­
rurea în mijlocul curselor1185. Iar acest ochi al sufletului, ţine să precizeze
Chirii, se curăţă grăind cu Dumnezeu în isihie, pentru a reflecta apoi,
„cu faţa descoperită, slava D om nului1'86. Toată lupta duhovnicească este
deci această curăţire a minţii de „gânduri străine1'87, astfel încât omul
lăuntric să poată primi şi contempla neîmpiedicat slava veşnică a lui
Dumnezeu, pe care apoi o reflectă, o răspândeşte şi în lume. Această
biruinţă - notează Chirii - este cea care l-a făcut pe Sfântul Sava mai
presus de vrăjmaşii nevăzuţi şi I-a uns ca povăţuitor duhovnicesc. De
reţinut faptul că primii săi ucenici sunt pustnici din împrejurimi, inca­
pabili, sau pur şi simplu neînvăţaţi, să-şi păzească mintea, să lucreze tre­
zvia, să se cureţe de gânduri şi să ajungă la Dumnezeu. Chirii e din nou
realist şi vorbeşte de stări amare de lucruri, din păcate nici azi asfinţite.
Dacă Dum nezeu ridică un sfânt, ca Eftimie ori Sava, o face şi pentru
a reînvia prin el tradiţia niptică a monahismului, pentru a redefini, în
condiţii istorice şi geografice noi, unul şi acelaşi etern scop al monahu­
lui: curăţirea inimii şi vederea lui Dumnezeu întru slavă, în afara căruia
monahismului nu-i rămâne decât un destin pământesc, mult prea pă­
mântesc pentru a-şi merita supranumele de „chip îngeresc".
Chirii nu-şi face şi nu ne face iluzii cu privire la putinţa şi, mai
ales, la voinţa de asimilare de către oricine a acestei linii duhovni­
ceşti trezvitoare. De aceea nu ne cruţă sensibilităţile, pudorile şi nici
84 KS' c. 16, 99, 14.
85 VE c. 19, 32, 1-3.
86 KS c. 16.
' VE c. 9, 17, 7.
- XLIII■
 ST U D IU IN T R O D U C T IV
„îndreptăţită mândrie de a fi ortodox", ci ne înfăţişează câteva cazuri de
monahi, carc, nelucrând trezvia, şi-au crezut minţii lor, au plecat ure­
chea la şuşotelile dracilor, s-au încrezut in isteţimea proprie dispreţuind
ascultarea de Stareţul lor teofor, socotindu-1 insuficient de învăţat*·’’. Toţi
aceştia, mostre ale abandonării lucrării ascetice a trezviei, ilustrează tipul
de monah ratat, generator al unui m onahism grobian lipsit de D u m n e­
zeu. In această categorie dezolantă vom vedea că trebuie să-i încadrăm şi
pe monahii aşa-zişi origenişti care i-au făcut zile grele lui Sava şi care s-au
conturat treptat în obştea Marii Lavre ca o grupare ce refuza autoritatea
şi povăţuirea - desigur, niptică! - a Marelui Bătrân.
In ce priveşte „isihia", asistăm la Chirii la o adevărată specializare
terminologică a cuvântului care, introdus treptat şi cu măiestrie de autor,
ajunge un adevărat terminus technicus. Eftimie este numit φιλήσυχος"" („iu­
bitor de isihie"), ca şi Sava™ de altfel, şi amândoi ard lăuntric după „grăirea
cu Dumnezeu în isihie prin rugăciune" care-i mână adesea în locuri tot mai
greu de ajuns, unde să se poată „linişti" (ησύχαζαν). Acest din urmă verb
vine să înfăţişeze, sintetic, întreaga lucrare lăuntrică a monahului şi eviden­
ţiază faptul că „retragerea la linişte" este o strămutare a activităţii monahului
în planul mai subţire al duhului. De aceea monahismul pe care-1 descrie
Chirii este esenţialmente trezvitor si isihast, isihia trezvitoare fiind izvorul de
' t 1
forţă duhovnicească în a cărei energie Sfântul Sava, de pildă, a ctitorit atâtea
mănăstiri şi s-a putut implica şi în viaţa Bisericii.
Stăruirea în această lucrare lăuntrică, va spune peste 800 de ani
Sfântul Grigorie Palama, este foarte ostenitoare, şi de aceea mulţi aban­
donează calea pieptişă a pustniciei isihaste. D ar asta nu înseamnă şi
abandonarea trezviei şi a căutării isihiei ca m ediu propriu vieţuirii m o ­
nahale. Ştia şi Sfântul Eftimie aceste lucruri şi de aceea, când alege locul
pentru a-şi zidi lavra, isihia zonei este un criteriu de prim ă im po rtanţă111.
De aceea trezvia, isihia şi povăţuirea unui Stareţ înaintat în ceea ce
am numit ierarhie nevăzută reprezintă pentru Chirii condiţiile reuşitei m o­
nahale, a „izbânzilor în luptele duhovniceşti", a biruinţei asupra nevăzuţilor
88 Chirii 103, 26.
89 Chirii 90, 24.
90 KSc. 6.
91 VE c. 14.
- XLIV -
M O NA HISM UL SCRIERILOR LUI CHIRIL
vrăjmaşi şi a realizării menirii îngereşti a monahului. Atât trezvia, cât şi isihia
au trepte şi măsuri în largul cărora fiecare se poate avânta potrivit cu propria
statură şi cu povăţuirea primită. Fiindcă dacă există şi în lumea vinurilor
monahale o ierarhie, atunci in fruntea ei Chirii nu ezită să pună ascultarea :.
Un m onahism liturgic
Etapele devenirii monahale descrise de Chirii încep cu viaţa chi­
novitică, în care tânărul ucenic deprinde „dumnezeiasca slujbă a rân­
duielii bisericeşti1"” şi „a cântărilor"91, fiind deopotrivă învăţat „să-şi
păzească mintea, să-şi curăţească cugetul de amintirea celor din lume şi
să se lupte împotriva gândurilor străine"95. Astfel că formarea monahală
pe care o întâlnim la Chirii uneşte, încă din perioada de noviciat, viaţa
liturgică cu lucrarea lăuntrică a trezviei, acest fel de formare orientându-l
pc monah spre trăirea miezului duhovnicesc al slujbelor: prezenţa lui
Dumnezeu însuşi, pe Care monahul învaţă să~L întâlnească96.
Cu toate că scrierile lui Chirii au ca subiect vieţile unor pustnici,
totuşi elementul liturgic este omniprezent, arătând, incă o dată, caracte­
rul profund bisericesc al monahismului şi al misticii palestiniene şi sa-
vaite. în afara chinoviilor cu slujbă zilnică, viaţa semipustnicească din
lavre era marcată liturgic de săvârşirea în comun a slujbelor duminica şi
la praznice, iar un iubitor de isihie ca Eftimie venea duminica la mănăs­
tirea lui Tcoctist pentru a sluji împreună Liturghia97. In Marea Lavră, de
exemplu, cincisprezece dintre chiliile vastului ansamblu monahal aveau
Ş* o mică biserică98, unde monahii îşi puteau săvârşi Liturghia peste săp­
tămână, iar cei retraşi în pustia cea mai neumblată, ca Sfinţii Eftimie şi
92 VEc. 18.
93 VEc. 4, 12, 9-10.
” VS c. 28, 113, 16.
’ VSc. 28, 113, 19.
% VEc. 4, 12, 9-17.
97 Descricrea detaliată a vieţii liturgice în lavrele palestiniene la J. P a t r i c h ,
Sabas, Leader ofPalestinian Monasticism..., pp. 229-253.
Cercetarea arheologică a chiliilor Marii Lavre a fost făcută de J. Patrich, iar
° parte din rezultate publicate în J. P a t r i c h , Archeological Survey in Judea and
Samaria - Map of Deir Mar Saba (190/7), Ierusalim, 1994, pp. 105-175.
- XLV -
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
Sava, se îngrijeau întotdeauna să aibă şi un mic altar pe care să poată să­
vârşi duminica Sfânta L iturghie” , iar pustnicii care se nevoiau în preajmă
veneau şi ei de primeau Sfintele Taine din mâinile lor. Chiar şi monahii
fugiţi din Marea Lavră şi stabiliţi in apropiere de Tecoa, „neavând nici
biserică, nici conducător, mergeau la biserica din Tecoa, închinată Proro-
cului Amos, de se împărtăşeau d u m in ica"100.
Nici măcar zăvorârea - această formă extremă şi atât dc puţin
înţeleasă a fugii de lume în vederea trăirii cu D um nezeu - nu omite
elementul liturgic, chiar dacă îl esenţializează în duh pustnicesc. Astfel,
Chirii ne vorbeşte în Viaţa Cuviosului loan despre această formă mai pu­
ţin întâlnită de vieţuire. A w a loan, câştigând aprecierea Sfântului Sava,
primeşte de la el o chilie, în care, mai târziu, s-a zăvorât pentru următorii
47 de ani. Chilia sa a fost cercetată şi reconstituită dc arheologi, care au
arătat că, pe lângă camcra de dorm it şi dependinţe, această chilie sau
isihastirion avea la ultimul nivel un paraclis, unde Cuviosul loan săvârşea
Sfânta Liturghie101.
Fuga de hirotonie pe care o găsim la eroii lui Chirii nu e aşadar
fuga de Liturghie şi, cu atât mai puţin, fuga de împărtăşirea cu Sfintele
Taine. Acest aspect reiese limpede dintr-o seamă de întâmplări în care atât
importanţa împărtăşirii, cât şi frecvenţa ei sunt deopotrivă subliniate.
M artore ale unei spiritualităţi euharistice cu care suntem mai pu­
ţin obişnuiţi, Vieţile pustnicilor Palestinei vorbesc dezinvolt despre nece­
sitatea împărtăşirii dese chiar şi a m irenilor10’ şi ne lasă să pricepem că
nu se punea problema vreunei condiţionări a Euharistiei de spovedanie.
Singurele cerinţe explicit formulate de Chirii sunt cercetarea de sine, pe
care şi-o face fiecare, şi ortodoxia credinţei, de la care nici măcar iubirea
de oameni a lui D um nezeu nu poare face pogorăm ânt, fapt arătat in
vedenia Sfântului Sava din capitolul 38 al Vieţii sale, unde i se spune
să nu dea Sfintele Taine ereticilor, sau în episodul în care A w a loan
Isihastul este vizitat de un monofizit despre care Bătrânul a spus: „Cu
adevărat, nu-l voi binecuvânta pe acesta până când nu se va depărta de
w VEc. 11, c 32; VSc. 37.
100 VSc. 36.
101 V/c. 19.
I0’ VEc. 57.
- XLVI -
MONAHISM UL SCRIERILOR LUI CHIRJL
cugetarea schismaticilor şi nu va mărturisi că vine în comuniune cu
Biserica Sobornicească. Auzind aceste cuvinte, acela s-a mirat de haris-
ma străvederii Bătrânului şi, preschimbându-se din pricina minunii, a
primit cu multă încredinţare să vină în comuniune cu Biserica Sobor­
nicească. Atunci Bătrânul I-a binecuvântat şi, după ce I-a ridicat, i-a dat
lui primul Preacuratele Taine, alungând toată îndoiala din inima Iui“'03,
imediat ce acesta a renunţat la rătăcirea lui monofizită.
Din acestea şi din altele pe care cititorul însuşi le va descoperi
respiră un duh al bunei îndrăzneli, al încrederii în dragostea lui D u m ­
nezeu, al credinţei că Sfintele Taine ni s-au dat pentru noi şi pentru
a noastră mântuire, al dependenţei vieţii creştineşti şi duhovniceşti de
împărtăşirea regulată şi cu dreaptă credinţă. Rezervele noastre faţă de
aceste realităţi descrise de Chirii se explică mai puţin prin sporul de
smerenie pe care noi, cei de azi, l-am avea faţă de contemporanii lui Ef­
timie ori Sava, şi mai mult prin acel tip de evlavie deformată la care am
mai avut prilejul să ne referim, cu care s-au iuptat toţi sfinţii înnoitori ai
vieţii duhovniceşti din ultimii o mie de ani, de la Sfântul Simeon Noul
Teolog şi Cuviosul Nicodim Aghioritul, până, mai aproape de noi, la
Gheron Iosif Isihastul, Părintele Sofronie Saharov sau Arhimandritul
Emilianos Simonopetritul.
Vedem în Vieţile scrise de Chirii că împărtăşirea deasă nu înseamnă
nici o împărtăşire făcută oricum, nici fară pregătire, aspect detaliat într-o
adevărată cateheză liturgică ţinută de Sfântul Eftimie ucenicilor săi, unde
se exprimă iarăşi strânsa legătură dintre paza inimii, trezvie şi împărtăşire.
Sfântul Eftimie îşi doreşte ucenici maturi, care să se cunoască pe ei inşişi,
să ştie să lucreze pocăinţa trăind cu adevărat înaintea Dumnezeului celui
Viu şi fiind priviţi de El, iar învăţătura lui este curajoasă şi, într-un fel,
riscantă, pentru că urmăreşte să facă din conştiinţa fiecăruia propriul său
judecător, în timp ce el, ca povăţuitor, trebuie să se micşoreze, lăsându-L
pe Hristos să crcască în ucenic (cf. In, 3, 30): „Pentru că eu sunt om la
fel de pătimaş ca şi voi şi nu cunosc cele făcute şi gândite de fiecare dintre
voi, spun şi mărturisesc în Domnul că dacă cineva s-a întinat prin lăco­
mia pântecelui sau prin consimţirea cu gânduri ruşinoase, dacă cineva
a fost omorât de ură sau de ţinerea de minte a răului, dacă cineva a fost
103 VI c. 23.
- XLVII -
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
tulburat de pizmă sau de mânie, dacă cineva a fost stăpânit de mândrie
şi de lăudăroşenie, să nu îndrăznească sâ se apropie de acest foc d u m n e­
zeiesc şi neîntinat înainte ca, spălându-se prin pocăinţa potrivită, să se
cureţe pe sine de toată intinâciunea trupului şi a duhului (2 Cor. 7, 1)
[...] Aşadar, toţi câţi sunteţi încurajaţi de propria conştiinţă apropiaţi-vă
de E l şi vă lu m inaţi şi feţele voastre să nu se ruşineze (Ps. 33, 6).“ "MDar
poate tocmai pen tru că e primejdios să ai ucenici maturi, istoria ne arată
că această linie a vechii spiritualităţi monastice a fost, nu de puţine ori,
abandonată în favoarea unui legalism uscat şi neroditor, paravan ideal
atât al imposturii, cât şi al aparenţelor.
3. C ontextul istoric bisericesc
Vieţile pustnicilor Palestinei s-au suprapus cu evenimente bisericeşti
complexe şi importante, ale căror ecouri răsună în tot corpusul cyrillid-
num. Este vorba cu precădere de marile Sinoade III, IV şi V Ecumenice,
a căror problematică teologică şi ai căror protagonişti erau bine cunoscuţi
cititorilor de atunci ai lui Chirii, dar care pentru lectorul de azi sunt
numai nişte file de manual, mai mult sau mai puţin plicticos redactat.
Că lucrurile nu stau deloc aşa, ne va convinge însăşi scrierea lui Chirii,
pentru a cărei bună situare în tum ultuosul context bisericesc, dogmatic şi
politic al epocii se im pun câteva detalieri de istorie bisericească"’5.
Al III-lea Sinod Ecum enic de la Efes (331) s-a în tru n it pentru
discutarea problemelor teologice pe care le puneau unele formulări noi
104 VEc. 29.
Ias In prezentarea evenimentelor istorice urmăm strădaniei d e depăşire a abor­
dării lor scolastic-triumfaliste din vechile manuale, împărtăşind p e r s p e c t i v a
profesorului Vlasie F i d a s (n. 1936), de la Facultatea de Teologie d i n A t e n a
('Εκκλησιαστική Ιστορία, vol. 1, Atena, 2002, pp. 597-726), şi liniile d e in­
terpretare din ampla sinteză a diac. loan I. IcĂ jr. cu titlul „Sfântul Isaac Şirul
necunoscutul” (studiu introductiv la: Isaac Şirul— cuvinte către singuratici, partea
a Il-a, tr. diac. loan I. IcĂ jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2003, pp. 35-39), ambele fiind
viziuni racordate cu cercetarea recentă şi interpretarea obiectivă a izvoarelor.
- XLVIII -
CONTEXTUL ISTORIC BISERICESC
întrebuinţate de Nestorie, patriarh al Constantinopolului din 328, pre­
cum şi a tulburărilor declanşate de aceste formulări, care păreau creş­
tinilor din capitală un lucru foarte nou. Este vorba, în principal, de
termenul „Născătoare de Dumnezeu", pe care Nestorie a refuzat să-l
mai folosească în cult, în ciuda vechimii sale, înlocuindu-l cu termeni
precum „Născătoare de Hristos11 sau „Născătoare de om". Nestorie se
născuse în Orient şi fusese educat în Antiohia, una dintre caracteristicile
acestei şcoli fiind promovarea în hristologie a unei viziuni de factură
aristotelică si
i a unei distinctii
i radicale între natura divină si » cea umană
pe temeiul absolutei transcendenţe divine. Această viziune a fost dez­
voltată mai ales de Teodor de Mopsuestia, dascălul lui Nestorie, nume
reprezentativ pentru şcoala teologică din Antiohia prin numeroasele sale
scrieri exegetice şi teologice.
La început, Nestorie s-a arătat un înfocat luptător împotriva ari­
anismului: „Dă-mi, împărate, pământul curat de eretici, şi eu îţi voi da
în schimb cerul. Supune-mi-i pe toţi ereticii, iar eu îţi voi supune perşii"
- spunea el în prima sa predică de la întronizare, adresându-se împăra­
tului Teodosie al II-lea106. în această înfocare a sa, el socotea că trebuie să
accentueze separaţia dintre firea omenească a lui Hristos şi cea dum ne­
zeiască până într-acolo încât să afirme că în Hristos sunt două persoane
sau ipostasuri: cel veşnic, al Fiului lui Dumnezeu, şi cel omenesc, al lui
Hristos, şi de aceea Fecioara Maria nu poate fi numită „Născătoare de
Dumnezeu", ci cel mult „de Hristos11. Aceste păreri ale lui Nestorie se
datorau radicalizării eretice, viziunii ortodoxe antiohiene în care el se
formase, accentuând foarte mult deosebirile dintre firile dumnezeias­
că şi omenească. Reacţia a venit din partea poporului, care a ripostat
foarte prompt împotriva patriarhului. Vestea conflictului a ajuns până
Ia monahii din Egipt, determinându-1 pe Sfântul Chirii al Alexandriei
să se implice teologic şi să-l acuze pe Nestorie de adopţianism, pentru
că vorbea de „doi fii în Hristos11 pe baza diviziunii sale între două per­
soane separate (persoana umană a lui Iisus şi persoana divină a Fiului lui
Dumnezeu). în scrierile sale antinestoriene, Sfântul Chirii al Alexandriei
Istoria bisericească, 1, VII, XXIX, PG 67, 801. Citat şi de Sf. N e c -
loi’ S o c r a t e ,
mitropolie de Pentapoleos, rA i Οικουμενικάi Σ ύ ν ο δ ο ι. Πέρι τ ώ ν ά γ ι ω ν
ta rie ,
εικόνων, Ed. Rigopoulou, Tesalonic, 1972, p. 118.
- XLIX -

S T U D I U IN T R O D U C T I V
exprimă viziunea teologică alexandrină, iar una din formulele sale avea
să devină sămânţa unui scandal şi a unei schisme care nu s-au srins nici
astăzi, făcând să curgă valuri de mărturisiri şi anateme.
Pentru a exprima unitatea persoanei lui Hristos, Chirii foloseşte
expresia „o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul". în această
expresie, termenul „fire“ are pentru Chirii înţelesul de persoană sau ipos­
tas. Dar pentru teologii antiohieni şi orientali, el exprima mai mult ideea
de natură. De aceea, Nestorie şi orientalii îl acuzau pe Chirii de mono-
fizitism, adică de absorbţia naturii umane în cea dumnezeiască, şi de
apolinarism, întrucât această formulă fusese folosită şi de Apolinarie. Din
confuziile lingvistice generate de această formulare chiriliană, ambiguă şi
nedesăvârşită terminologic, s-au născut aproape toate schismele şi ereziile
de până astăzi din Orientul creştin, deoarece la Sinodul al Ill-lca Ecume­
nic, Sfântul Chirii şi-a impus punctul de vedere alexandrin fară a aştepta
sosirea la discuţii a episcopilor orientali, conduşi de loan al Antiohiei.
Forţând lucrurile pentru ca sinodul să-i accepte anatematismele, Sfântul
Chirii a făcut ca din hotărârile acestui sinod să lipsească elementele de
teologie antiohiană care ar fi echilibrat formula dogmatică a Sinodului,
astfel încât să poată fi acceptat şi de răsăriteni. Dar atitudinea exclusivista
a alexandrinilor în 431, la Efes, a dus la respingerea Sinodului în Răsărit.
Conştienţi de gravitatea situaţiei, Sfântul Chirii al Alexandriei şi loan al
Antiohiei au întreprins încercări pentru remedierea schismei, aşa încât în
433, cei doi au putut semna o formulă hristologică dc unire, compusă de
Teodoret al Cyrului, pe care Chirii de Schitopolis o aminteşte în Viaţa
lui Eftimie numind-o „prima unire" (VE c. 20). Această formulă însă n-a
fost agreată de extremiştii celor două tabere, în care va mocni scânteia
discordiei până când, în Constantinopol, Eutihie începe să propovădu­
iască ceea ce credea el că este antinestorianism.
Stareţ al unei mari mănăstiri din capitala imperiului, Eutihie
începe, prin 447, să exprime public ideile partizanilor lui Chirii ne­
mulţum iţi de formula de unire din 433. învăţătura Iui Eutihie, opusă
simetric nestorîanismului, se definea ca o accentuare excesivă a pre­
zenţei şi a lucrării naturii dumnezeieşti î n detrim entul celei um ane în
persoana lui Hristos. El dădea o interpretare literală a formulei chi-
riliene amintire, care, aşa cum era exprimată, suferea de o n e c l a r i t a t e
- L-
CONTEXTUL ISTORIC BISERICESC
terminologică. Absolutizând expresia „o singură fire întrupată", Euti­
hie a ajuns să susţină că in Hristos nu mai există decât o singură fire în
înţelesul de natură. Cu alte cuvinte, natura umană a fost absorbită în
cea dumnezeiască, iar Hristos nu mai are decât una singură. De aici şi
numele de monofizitism dat noii erezii, a cărei expresie lingvistică se
află in formula „d in două fir i", având înţelesul că unica fire a lui Hris-
tos pe care o are după întrupare, şi de care ar fi vorbit Sfântul Chirii,
provine d in cele două firi, dumnezeiască şi omenească.
Confuzia pleca de la faptul că, pentru Chirii, termenul de „fire"
are înţelesul de persoană sau ipostas, în timp ce Eutihie şi susţinăto­
rii lui alexandrini îl luau în înţelesul dc natură10". Eutihie susţinea un
monofizitism radical, care provenea din interpretarea fundamentalistă
a formulării Sfântului Chirii, acuzând formula de unire din 433 drept
un compromis nestorian. Această poziţie şi-a găsit repede susţinători în
Egipt, Siria şi Palestina, iar tulburările au dus Ia necesitatea unui nou
sinod ecumenic. Prima tentativă a avut loc în 449, Ia Eies („sinodul tâl­
hăresc"), unde patriarhul Dioscor al Alexandriei I-a reabilitat pe Eutihie,
depus între timp la Constantinopol, refuzând să accepte Tomosulpapei
Leon cel Mare, în care expunea învăţătura ortodoxă despre cele două
firi ale M ântuitorului folosind terminologia teologică apuseană agreată
de antiohieni. La Efes, patriarhul Flavian a fost depus, iar Teodoret al
Cyrului şi Ibas de Edesa au fost condamnaţi ca nestorieni. Acest din
urmă am ănunt este important pentru înţelegerea schismelor care s-au
produs un secol mai târziu, cu ocazia condamnării celor „Trei Capitole .
Hotărârile acestui sinod, num it „tâlhăresc din cauza brutalităţi­
lor din timpul lui, au produs un mare haos în Biserică, aşa încât, după
moartea lui Teodosie II, noua pereche imperială, Marcian şi Pulheria, a
convocat al IV-Iea Sinod Ecumenic, ţinut între 8 şi 25 octombrie 451,
la Calcedon. Orosul dogmatic al acestui sinod precizează că Domnul
Cercetarea tcologică a evidenţiat carenţele vocabularului Sfântului Chirii,
inconstant în folosirea termenilor teologici, lucru datorat atât precarităţii edu­
caţiei sale filosofice, cât şi caracterului mai mult popular, nu polemic, al majori­
tăţii scrierilor sale, pe care se întemeiau teologic monofiziţii (cf. F.-X. M u r p h y
et P. S h e r w o o d , Constantinople II et III, Ed. Orante, Paris, 1974, pp. 40-41;
V. F i d a s , Έκκληαίαστική Ιστορία, pp. 616-620).
- LI -
 S T U D I U IN T R O D U C T IV
nostru Iisus Hristos S-a născut din veci din Tatăl, iar în zilele mai de pe
urmă din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, fiind cunoscut în
două fir i, în chip neamestecat şi neschimbat, neîmpărţit si nedespărţit,
firile păstrându-şi fiecare însuşirile proprii, întâlnindu-se într-o singură
persoană sau îpostas. De atunci s-a încercat, în vederea reconcilierii, fie
„echivalarea celor două formule"l08, fie cuprinderea ambelor într-o defi­
niţie dogmatică sintetică109, dar întotdeauna tentativele s-au lovit de opo­
ziţia rigoriştilor fiecărei părţi110. în plus, Sinodul dc la Calcedon nu a mai
confirmat anatematismele lui Chirii împotriva lui Nestorie, care fuseseră
aprobate în 431 la Sinodul III Ecumenic dc la Efes, dar la care renunţase
însuşi Chirii în 433, ci a declarat ca ortodoxe şi obligatorii doar Epistola a
Ii-a a lui Chirii către Nestorie şi Formula de Unire din 433. Toate acestea
au fost considerate de necalcedonieni drept o recunoaştere a învăţăturii
lui Nestorie şi trădare a hotărârilor Sinodului III Ecumenic, neînţelegând
nici posibilitatea nuanţărilor şi adausurilor ulterioare, nici necesitatea lor
pentru depăşirea crizelor teologice datorate noilor erezii.
De aceea această exprimare însă a fost înţeleasă de adepţii extremişti
ai Sfântului Chirii drept o trădare a formulei chiriliene echivoce „o singură
fire întrupată" şi exprimând o învăţătură criptonestoriană, mai ales că Si­
nodul al IV-lea i-a reabilitat pe Teodor al Mopsuestiei, Teodoret al Cyrului
şi Ibas de Edesa, corifei ai şcolii antiohiene. Acum s-a radicalizat şi vechea
opoziţie dintre tradiţia alexandrină şi cea antiohiană, atât pe plan teolo­
gic, cât şi în planul structurilor ierarhice bisericeşti, întrucât în deceniile
următoare Sinodului al IV-lea asistăm Ia formarea treptată a unei ierarhii
108Arhimandrit Timotei S e v i c i u (acum arhiepiscopul Aradului), Doctrina bris-
tologică a Sfântului Chirii al Alexandriei in lumina tendinţelor de apropiere din-
U f Biserica Ortodoxă ţi Vechile Biserici Orientale, (teză de doctorat), Timişoara,
1973, mai ales cap. VII privitor Ia „problema aflării unei formule de c o n c o r d i e
care se izbeşte, arară autorul, de faptul că „Biserica Ortodoxă, pe de o parte, nu
îngăduie renunţarea la ceva din ale sale, Bisericile Vechi Orientale obiectând
terminologia folosită şi invocând propria tradiţie" (pp. 109-115).
|ϋ9 în acest sens, Pr. Prof. Dumitru S t ă n i l o a e a propus o definiţie d o g m a t i c ă
sintetică de mare subţirime terminologică, foarte echilibrată şi perfect o r t o d o x ă
în studiul său „Posibilitatea reconcilierii dogmatice dintre Biserica Ortodoxă şi
Vechile Biserici Orientale11, în Ortodoxia, XVII (1965), nr. 1, pp. 26-27.
110 Pr. D. S t ă n i l o a e , „Posibilitatea reconcilierii...'1, p. 16 sq.
-LII -
CONTEXTUL ISTORIC BISERICESC
monofizite, iar scrierile lui Chirii de Schitopolis conţin multe referiri la
evenimentele din Palestina legate de Sinoadele III, IV şi V Ecumenice.
Reacţia
■ alexandrină fată> de Sinodul IV Ecumenic a fost foarte vi-
olentă. La Ierusalim, patriarhul Iuvenalie a fost înlăturat de monofizitul
Teodosie, care, vreme de 20 de luni, a ocupat tronul patriarhal din Sfânta
Cetate, încercând să-l câştige de partea sa şi pe Sfântul Eftimie, rămas
printre puţinii apărători ai Calcedonuluim . In timpul domniei lui Leon I
(457-474), urmaşul la tron al lui Marcian, autoritatea Calcedonului pare
să se consolideze, dar odată cu moartea lui, mulţi dintre cei care aveau
simpatii monofizite şi le-au dat pe faţă atunci când conjunctura politică
imperială a permis acest lucru. Astfel că patriarhul Anastasie al Ierusalimu­
lui (458-478), dc care pomeneşte adeseori Chirii de Schitopolis, deşi se
declarase calcedonian, în 476 a semnat, împreună cu alţi 500 de episcopi
răsăriteni foşti calcedonicni112, enciclica împăratului uzurpator Basiliscos
care anula Calcedonul şi Tomosul lui Leon. După înlăturarea lui Basilis­
cos, noul împărat Zenon (476-491) a crezut că poate rezolva problemele
bisericeşti din Răsărit printr-un edict de unire numit Henoticon, care pro­
punea ca bază de unire exclusiv primele trei Sinoade Ecumenice, fară a
mai aminti de formulările şi hotărârile Calcedonului. După ce patriarhii
Acachie al Constantinopolei, Martirie al Ierusalimului, Petru al Alexan­
driei si
I Petru Gnafevs"' al Antiohiei au semnat Henoticonul, - ultimii doi
fiind monofiziţi —Roma a văzut în aceasta o trădare a Sinodului al IV-lea şi
l-a depus pe Acachie, pe care l-a acuzat că a intrat în comuniune cu ereticii
monofiziţi, producându-se schisma numită „acachiană”, care a durat până
111 VEc. 26-27.
112 HE, III, 5; M i h a i l S i r i a n u l , Cronica, IX, 5; L. S al av i l l e , „Henotique",
DTC 6, 2155.
Petru Gnafevs (sau Fulo), patriarh al Antiohiei între 470-471 şi 485-489,
este autorul adaosului „teopasit" la cântarea Trisaghionului, devenit semn
distinctiv al monofiziţilor, adoptat şi de armenii din Lavra Sfântului Sava,
împotriva cărora acesta va lua atitudine (cf. VS c. 32). Iustinian insă, sub in­
fluenţa soţiei sale Teodora, a acceptat această formulă ca ortodoxă in 533, deşi
anticalcedonienii o foloseau tocmai pentru a le reproşa calcedonienilor necre­
dinţa în faptul că Dumnezeu a fost răstignit (cf. Sf. Nectarie, mitropolit de
Pentapoleos, Αι Οικουμενικοί Σύνοδοι..., p. 149; G. Fritz, Pierre le Eoulon,
DTC 12, 1935).
- LUI-
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
în 518, când împăratul Iustin I (518-527) a anulat Henoticonulşi a iniţiat
o politică de susţinere făţişă a Sinodului de Ia Calcedon. în 478, Ia Ierusa­
lim, avusese loc o reconciliere vremelnică dintre calcedonieni şi monofiziţi,
descrisă de Chirii in Viaţa Sfântului Sava şi denumită „a doua unire"114,
pentru a fi deosebită de „prima", din timpul lui Iuvenalie {V E c. 30).
împăratul Iustinian (527-565), urmaşul lui Iustin, a continuat
această politică, încercând, în paralel, mai multe stratageme de readuccre
a Bisericilor monofizite sub tutela imperială, ajungând repede cu politica
sa religioasă, după expresia Sfântului Nectarie, „pe o pancă alunecoasa 115.
D upă ce dialogul teologic cu anticalcedonicnii a eşuat în 532, Iustinian
cere Sinodului din capitală să condamne monofizitismul, ordonă arderea
scrierilor monofizite şi interzice copierea lor sub pedeapsa tăierii mâinilor
copiştilor1ir’, introducând în politica bisericească un element de teroare care
va marca profund istoria bizantină a relaţiilor dintre stat şi Biserică. Dar
penrru că nici aşa nu şi-a atins ţelurile, a revenit la manevrele teologice, în­
cercând să-i câştige prin condamnarea de către ortodocşi a deja amintitelor
„Trei Capitole14: Teodor al Mopsuestiei (+428), Teodoret al Cyrului (1460)
şi Ibas de Edesa (t457), deşi aceştia fuseseră reabilitaţi de către Sinodul de
Ia Calcedon, iar Teodoret elaborase formula de unire, din 433, dintre Sfân­
tul Chirii al Alexandriei şi loan al Antiohiei. Iustinian spera ca prin aceste
artificii politice să-i câştige pe monofiziţi, înlăturând suspiciunea de nestori-
anism care plana asupra Calcedonului din cauza celor trei, şi aşa să-şi atingă
visul de a realiza un imperiu cu un împărat şi o singură Biserică.
D ar pentru că lucrurile lui D u m n eze u nu se îm plinesc prin
viclenii omeneşti, manevrele lui au rămas fără rezultat, deoarece,
deşi va co n d am n a cele „Trei Capitole" prin două D ecrete imperiale,
în 544-545 şi 551, monofiziţii tot nu au acceptat C alcedonul. In
disperare de cauză, Iustinian încearcă prin interm ediul Sinodului V
Ecum enic să dem onstreze monofiziţilor că form ula de Ia Calcedon
privitoare la raportul celor dou ă firi în H ristos nu contrazice teologia
Sfântului Chirii al Alexandriei, exprim ată în form ula „o singură fire
IU VS c. 38.
115 Sf. N e c t a r j e , mitropolit de Pentapoleos, 'Αι Οικουμενικοί Σύνοδοι...,
p. 149.
Sf. N e c t a r i e , mitropolit de Pentapoleos, 'At Οικουμενικοί Σύνοδοι..., p. 150·
- LIV -
CONTEXTUL ISTORIC BISERICESC
a lui Dum nezeu întrupată", fapt care constituie una dintre puţinele
reuşite ale acestui S in o d "7. Sfântul Nectarie este unul dintre puţinii
autori ortodocşi care au surprins adevărata valoare a Sinodului din
553, arătând că „este inferior primelor patru Sinoade anterioare [...],
caracterul său fiind mai mult de prevedere, reconciliere şi de îm pă­
ciuire, decât dogmatic. Odată cu acest sfânt Sinod, putem spune că
începe o nouă perioadă a sfintelor Sinoade [...] şi că scopul urmărit de
al V-Iea Sinod Ecumenic nu a fost încununat de succes"118.
Vieţile redactate de Chirii cuprind numeroase detalii legate de di­
ferite aspecte ale multiplelor faze prin care a trecut criza declanşată în
Biserică odată cu erezia lui Nestorie. Pentru edificarea dogmatică a citi­
torilor săi, vom vedea că Chirii de Schitopolis pune în gura personajelor
sale texte doctrinare elaborate mult mai târziu, respectiv extrase din scri­
erile lui Iustinian si
> din hotărârile Sinodului al V-lea Ecumenic. Este, în
mod evident, un anacronism să auzim din gura lui Eftimie citate întregi
din scrierile lui Iustinian119, să ni se spună că Sfântul Sava nu-I suporta
pe Teodor de Mopsuestia120 înainte ca ortodoxia acestuia să fie pusă în
discuţie de către Iustinian sau să ascultăm diatriba antiorigenistă a lui
Awa Chiriac121, rostită în 547, dar înţesată cu extrase din anatematismele
Sinodului din 553. Deşi aceste artificii de redactare sunt în mod clar o
scădere a valorii documentare pe care am fi dorit s-o aibă scrierile lui
Chirii de Schitopolis, ele trebuie situate în contextul presiunilor cres­
cânde exercitate de politica autoritară a lui Iustinian asupra Bisericii,
înfăţişată de el drept „o simfonie între Biserică şi stat"1- , imagine idilică
transmisă peste veacuri până în manualele de azi şi evocată nostalgic de
cei care nu ştiu ce a însemnat ea cu adevărat penrru Biserică.
11 M. Jugie, în articolul „Justinien 1“ (DTC 8, 2289) arăta că „anatematismele
Sinodului V Ecumenic au risipit logomahia monofizită şi, în acelaşi timp, au
condamnat erezia nestoriană într-un mod mult mai clar şi mai explicit decât au
fâcut-o sinoadele precedente11.
" s Sf. N e c t a r i e , mitropolit de Pentapoleos, Άι Οικουμενικοί Σύνοδοι...,
pp. 159-160.
119 VE c. 26-27.
120 ^5 c. 72; 74; 87.
121 VCy c. 7.
122 Novelele 6 si> 131 din anul 545.
■LV ■
 ST U D IU IN TR O D U C TIV
Aşa cu m vom arăta în capitolul următor, atmosfera de oblăduire
asfixiantă a Bisericii, co m b inată cu prigoana cru ntă a celor nesupuşi,
orto docşi sau eretici, erau căile prin care Iustinian îşi promova linia
de g ândire teologică şi care au im pus autorilor de lucrări teologice o
a n u m ită autocenzură, concretizată in citarea operelor îm păratului te­
olog, ado ptarea înzorzonatelor formule de Ia curte, prihănirea n um e­
lor a u to rilo r căzuţi în dizgraţia imperială, mergând până la linguşirea
făţişă a „preadumnezeiescului (Οειοτάτψ) şi preaevlaviosului împărat
Iustinian, a cărui m inte cu ochi mulţi (ca heruvimii) priveghează neîn­
cetat (...) fiind o statuie de-D um nezeu-făcută a evlaviei1' 12-’. Toate aces­
te co m p ro m isu ri auctoriale - regăsite şi în opera lui Chirii, dar într-o
m ăsură care nu ajunge să-i schimbe tonalitatea — aveau ca scop dăi­
nuirea operei, dacă nu chiar promovarea în structurile ierarhice. Aşa
cum în epoca de curând apusă a dictaturii com uniste, cei care doreau
să publice cărţi, în aproape orice d o m en iu , o puteau face dacă strecu­
rau în ele citate din operele „conducătorului iubit" sau din hotărârile
partidului, tot aşa, în epoca lui Iustinian, efortul autorilor începe să
se plieze, mai de frică, mai din interes, pe noile scheme de gândire şi
exprim are teologică trasate de îm păratul-teolog.
Dar pentru că nici Sinodul al V-lea Ecum enic nu i-a adus pe
monofiziţi la dorita unitate cu Biserica imperială, Iustinian încearcă o
ultimă maşinaţie: în 563, dă un edict prin care îmbrăţişează aftarto-
dochetismul, învăţătură eretică adiacentă monofizitismului, şi impune
acceptarea lui124. Din fericire, obedientul episcopat bizantin nu a mai
semnat edictul (doar patriarhul capitalei, Eutihie, a apucat să fie exi­
lat pentru refuzul de a semna), partitura simfoniei răm ânând de data
Capete parenetice către Împăratul Iustinian, c. 1, 2, 5
123 A g a p i t D i a c o n u l ,
PG 86/1, 1 163-1165 A-C (trad. Ierom. A g a p i e ) .
HE IV, 39-40, PG 86/2, 2781-2784; Michel van E s b r o i î c k , „The Aphthar-
todocetic Edict of Justinian and its Armenian Rackground“, în Studia Patristica
33 (1997), pp. 578-585; Lucas Van R o m p a y , „Society and Community in the
Christian East", in vol. 7he Cambridge Companion..., p. 254. V. F i d a s arată că
Iustinian, în nădejdea de a-i câştiga pe monofiziţii din Egipt şi Siria, a nesocotit
prin acest edict hotărârea Sinodului al V-lea Ecumenic care spunea că trupul lui
Hristos este deofiinţă ( ό μ ο ο ύ σ ι ο ς ) cu crupul omenesc ( Έ κ κ λ η ο κ χ ο τ ι χ ή Ί ο τ ο -
ρία, pp. 725- 726).
- LV] -
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
asta fără dirijor: la scurtă vreme după promulgarea ediccului, Iustinian
moare. A lăsat însă ca moştenire un adevărat pattern al atitudinii statului
bizantin faţă de Biserică, pc baza căruia se va ajunge repede, în deceniile
şi secolele următoare, la crizele monotelită şi iconoclastă, şi se va regăsi la
temelia tuturor crizelor religioase din istoria Bizanţului. Chirii de Schito­
polis n-a mai apucat să vadă sfârşitul lui Iustinian în braţele ereziei, final
trist pe care, cu excepţia monografiei Sfântului Nectarie Despre Sinoadele
Ecumenice . vechile noastre manuale de istorie bisericească, încă în uz, îl
omit în mod programat, proptinându-ne în locul adevăratului Iustinian
o imagine plăsmuită din idealurile sale nerealizate.
4. Criza origenistă palestiniană:
contextualizarea relatării lui Chirii
Relatarea lui C hirii...
Dacă ar fi să citim scrierile lui Chirii de Schitopolis doar ca pe o
operă exclusiv aghiografică, l-am nedreptăţi pe autor, iar pe noi ne-am lipsi
de una din cele mai potrivite chei pentru înţelegerea unor aspecte de istorie
generală a secolului al Vl-lea. în opera chiriliană se întâlneşte istoricul cla­
sic, al cărui model îl reprezenta Tucidide, cu intelectualul creştin de tip nou
care se configura cu repeziciune în epoca lui Iustinian. Multiple straturi
tematice, cu abordări tot atât de multiple, se întreţes în întregul scrierilor
lui Chirii: vieţile propriu-zise ale Cuvioşilor palestinieni, scurt punctate de
evenimentele bisericeşti majore şi de mişcările politicii bisericeşti impe­
riale, precum şi relatări privind germinarea, apariţia şi răspândirea unor
erezii şi înfruntarea acestora. Cititorul ar putea rămâne de aici cu imagi­
nea unui istoric, aşa cum este el înţeles astăzi, datorită stilului precis al
*L'i Chirii, plin de referinţe cronologice exacte, iar lucrarea, în ansamblu
Sf. mitropolit de Pencapoleos, A ι Οικουμενικοί Σύνοδοι...,
N ec t a r ie ,
P- 1 6 0 . De altfel, Sf. Nectarie abordează problematica istorică într-o manieră
neaşteptat de modernă, oferind uneori interpretări vizionare, confirmate de
cercetarea recentă.
■LVI f -
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
şi in detaliu, putea părea o binevenită rază dc lum ina căzută peste eve­
nimentele —nebuloase cum au fost —legate de origenismul veacului al
Vl-lea şi de Sinodul V Ecumenic. Studii recente de mare profunzime şi
rigoare ştiinţifică, integrând opera lui Chirii în tabloul informaţiilor fur­
nizate de alte izvoare ale vremii, ne-au ajutat însă să-l vedem pe Chirii
şi opera sa nu doar în adevărata lumină, ci şi cu adevăratele sale umbre,
care, intr-un fel neaşteptat, luminează prin ele însele aspecte despre care
istoricii veacului VI au vorbit mai puţin sau deloc, stingheriţi, poate,
de ele ca si I Chirii acum o mie cinci sute de ani. Rostul acestui ultim
capitol al studiului introductiv este em inam ente sintetic: prezentarea
contextuală a unor evenimente descrise dc Chirii, astfel încât, la capă­
tul parcurgerii Vieţilor pustnicilor Palestinei cititorul sâ nu rămână doar
cu secvenţe izolate, fie şi „ziditoare" (tip pred o m in an t de lectură şi de
abordare a literaturii aghiografice), ci să-şi îngăduie o conturare mai ge­
neroasă a întregului tablou istoric, a unităţii dintre diversele sale relaţii
definitorii, a organicităţii unui secol care reprezintă punctul de cotitură
majoră în mentalitatea şi psihologia supuşilor vechiului Imperiu Ro­
man, care acum devenea Bizantin.
Întru cât, pe de o parte, opera lui Chirii este socotită p rin ­
cipala sursă de inform aţii privitoare la origenism ul palestinian din
secolul VI, iar pe de altă parte, dată fiind im p o rta n ţa acestui subiect
şi a înţelegerii sale cât mai aproape de ceea ce a reprezen tat el a tu n ci,
ne vom opri doar asupra acestui aspect p e n tru a-I co n tu ra sintetic pe
baza scrierilor lui Chirii, plasate în contextul lor m o n ahal, doctrinar,
bisericesc şi imperial.
înainte de a vedea cine au fost origeniştii şi ce e origenismul din
secolul VI, Chirii ne îngăduie o incursiune în substratul duhovnicesc si
problemei. S-a spus pe bună dreptate că origenismul din secolul VI a fost
o problemă internă a mănăstirilor savaite, iar geneza sa poate fi urmărită
în Viaţa Sfântului Sava. Dacă a existat un mediu prielnic pentru primirea
seminţelor eretice zise origeniste, acesta a fost, potrivit relatărilor lui Chirii,
cel al monahilor neascultători din Marea Lavră şi răzvrătiţi apoi împotriva
lui Sava, de care s-au separat întemeindu-şi propriul aşezământ, Noua La'
vră, ajunsă centrul origeniştilor şi punctul de plecare al tulburărilor, focarul
de răspândire. Dar să urmărim, cronologic, relatarea Iui Chirii:
- LVlll -
CRIZA ORIGENISTĂ PALESTINIANĂ
în anul 483, Sfântul Sava primeşte îndemnul de la „un cuvânt
dumnezeiesc"12'’ să nu se mai lupte cu diavolii deja biruiţi, ci să se ocupe
de povăţuirea duhovnicească a celor „covârşiţi de gândurile răutăţii"1’ .
De atunci a început să-i primească „pe toţi care veneau la el“, primii
fiind pustnicii din împrejurimi şi monahii „păscători"i:s. Din relatarea
lui Chirii reiese clar că misiunea cu care a fost însărcinat Sava era să-i
înveţe lucrarea minţii, a luptei cu gândurile şi curăţirea omului lăuntric
de patimi. Ceea ce arată că mulţi dintre pustnicii din timpul său nu mai
cunoşteau lucrarea subţire a minţii, nu practicau trezvia, ci se îndestu­
lau cu o asceză trupească neroditoare duhovniceşte. Sub povăţuirea lui
Sava, obştea sa, ajunsă repede la 70 de vieţuitori, prospera duhovniceşte,
iar Sava „Ie era egumen şi povăţuitor şi păstor (...), Ie dădea aripi şi-i
învăţa să zboare, pregătindu-i să treacă dincolo de cer"129. Dar această
stare fericită de lucruri n-a durat decât până în 486, când „s-au sălăşluit
în lavra lui câţiva oameni cu cuget trupesc, care, după Scriptură, nu au
pe D uhul (luda 19) şi care au ţesut destulă vreme tot felul de intrigi,
necăjindu-1 foarte tare pe Sava1*1'0. Aceşti „oameni trupeşti" s-au grupat
repede, făcând o tabără care se opunea lui Sava, iar în 491, merg la ar­
hiepiscopul Salustie al Ierusalimului să ceară un alt egumen, acuzându-1
pe Sava că nu e preot, refuză hirotonia şi nici pe altul nu-I lasă să devină
cleric, şi, am ănunt semnificativ, că e lipsit de învăţătură şi nu poate de
aceea să conducă obştea ajunsă acum la 150 de părinţi. Arhiepiscopul
însă îl hirotoneşte pe Sava în faţa lor” 1, amânând cu zece ani radicalizarea
tensiunilor care au făcut ca, în 501, îndată după sfinţirea noii biserici
a Maicii Domnului, Sava sâ plece în ţinutul Schitopolisului, lăsând în
Marea Lavră obştea împărţită, tabăra răzvrătiţilor numărând deja 40 de
monahi132. întors în Marea Lavră după un timp pe care Chirii nu-1 preci­
zează, Sava află că cei patruzeci ajunseseră acum şaizeci133, iar încercările
126 VSc. 16, 99, 12.
127 Chirii99, 14.
128 Chirii 99, 18-19.
129 Chirii 101, 3-5.
130 KSc. 19, 103, 10-14.
,3’ Chirii 104, 15.
132 VSc. 33, 118, 26-30.
133 VSc. 35, 120, 14-15.
- LI X-
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
sale de a-i câştiga prin răbdare şi iubire nu au dus ia niciun rezultat, cei
răzvrătiţi nevoind „să umble în calea smerită a lui Hristos, ci izvodesc în­
dreptăţiri intru păcate (Ps. 140, 4), aducând justificări pentru patimi1'1' 1.
Precizarea e importantă, pentru că arată existenţa unui element imoral
în tabăra opusă lui Sava pe care aceştia îl justificau. Dintre ci, unul pe
num e Gheorghe va ajunge în februarie 547 chiar egumen al Marii Livre
pentru şase luni, „fiind însă acuzat de curvie şi de lucruri ruşinoase"135.
Sava pleacă a doua oară din Marea Lavră în ţinutul Nicopolei până în
507, când patriarhul îl repune în egumenie printr-o scrisoare adusă obştii
Marii Lavre136, dar revenirea sa dezlănţuie furia mocnită a celor şaizeci de
răzvrătiţi, care-i dărâmă turnul şi pleacă din Marca Lavră în zona Tecoa,
unde întemeiază Noua Lavră137. M ânat de dragostea sa părintească, vine
aici cu ajutoare, meşteri şi materiale de construcţie şi reuşeşte ca în şase
luni să le ridice o biserică, brutărie şi chilii.
Tot atunci Sfântul Sava îl pune ca egumen pe Cuviosul loan,
un pustnic grec harismatic, care păstoreşte Noua Lavră şapte ani, până
în 514, profeţind la moarte căderea în erezie a vieţuitorilor lavrei din
pricina semeţiei lor1J“. Urmează pentru şase luni la egumenie Pavel cel
Simplu, în timpul căruia intră în obştea Noii Lavre patru m onahi ce
„discutau pe ascuns învăţăturile lui Origen", conducătorul lor fiind un
anum e N onnus. Chirii ne spune despre el că, „prefăcându-se că este
creştin şi fâţărind evlavia, cugeta dogmele elinilor, iudeilor şi mani-
heilor cei fară de D um nezeu"139. D upă ce egumenul Pavel, nefacând
faţă greutăţilor stăreţeşti, „a fugit în Arabia", Sfântul Sava l-a pus ca
egumen pe Agapit, un ucenic de-al său. Acesta i-a descoperit pe cei
patru monahi origenişti primiţi din neştiinţă de Pavel şi i-a izgonit din
N oua Lavră, având şi încuviinţarea arhiepiscopului Ilie. în anul 516,
patriarhul Ilie cade pradă uneltirilor şi este înlocuit cu patriarhul loan
al III-lea (1 septembrie 5 1 6 - 2 0 aprilie 524), cu simpatii monofizite,
şi la care vin origeniştii alungaţi de Agapit rugându-1 să le îngăduie sa
134 Chirii 120, 21-23.
135 VS c. 87, 88; Chirii 196, 5.
136 Chirii 122, 1-11.
137 Chirii 122, 19-123, 10.
15fl VS c. 36, 124, 5-9.
139 Chirtl 124, 22-29.
-LX-
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
rămână în Noua LavrăNQ. Dar patriarhul „a trimis după Sfântul Sava
şi după fericitul Agapit, întrebându-i dacă e cu putinţă ca aceştia să fie
primiţi". Chirii ni-1 prezintă aici pe Stareţul Agapit ca fiind mult mai
intransigent decât Sava în privinţa învăţăturilor origeniste, pe care le
numeşte „ciumă11, spunând că dacă aceia vor fi reprimiţi, el va pleca.
Aşa că origeniştii rămân „în câmpie" până la moartea lui Agapit, în
519, când cei patru „au fost primiţi pe ascuns de către Mamant", noul
egumen. Dar de teama Sfântului Sava aceştia nu-şi vădeau învăţăturile, „fi­
indcă atâta timp cât a trăit el, între toţi monahii din pustie nu era decât o
singură mărturisire de credinţă"1*1, în 531, Sava se află la Constantinopol,
trimis la împăratul Iustinian de noul patriarh Petru al Ierusalimului, iar
Chirii ne spune că în cursul unei întrevederi a cerut osândirea ereziilor
lui Arie, Nestorie şi O rigen1 ’. Dintre însoţitorii lui Sava făcea parte şi
un monah din Noua Lavră, pe nume Leontie de Bizanţ, care, prefâcân-
du-se calcedonian, era de fapt origenist, lucru care l-a făcut pe Sava să-l
îndepărteze din suita sa. Chirii precizează că Sfântul Sava a cerut osân­
direa ereziei lui Nestorie „pentru că a aflat că unii dintre monahii care
au venit cu el îl susţin pe Teodor de Mopsuestia", faţă de care Sfântul
Sava, ni se spune, „simţea respingere, fiindcă este eretic"143.
La moartea lui Sava, în 532, urmează la egumenia Marii La­
vre A w a Melitas, de a cărui lipsă de experienţă au profitat adepţii lui
Nonnus, care au început să propovăduiască erezia atrăgându-i „pe cei
mai învăţaţi din Noua Lavră, (...) pe cei din mănăstirea lui Martirie şi
din Lavra lui Firminus" şi au reuşit, scrie Chirii, „să semene în scurtă
vreme reaua-credinţă a lui Origen şi în Marea Lavră, şi în celelalte
mănăstiri din pustie"1"14.
După moartea lui Melitas urmează la egumenie fratele lui, Awa
Ghelasie, în timpul şi din pricina strategiei căruia se declanşează cu ade­
vărat problemele cunoscute sub numele de „a doua criză origenistă".
Acest Ghelasie, când a văzut „ciuma lui Origen păscându-i pe mulţi din
140 Chirii 125, 4-15.
141 Chirii 125, 22-23.
142 V Sc.72, 175,23-24.
143 VS c. 87, 194, 19-22.
144 KSc. 83, 188, 17-24.
- LXI-
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
obştea sa"145, a poruncit să se citească în biserică scricrea antiorigenistă,
depăşită teologic în acel m om ent, a episcopului Antipater dc Bostra, lu­
cru care i-a stârnit pe origenişti, care au protestat. Deoarece origeniştii,
„care erau ca la patruzeci", făceau „adunări osebite" şi „înccrcau să strice
m ulte suflete"146, părinţii „ortodocşi" i-au izgonit din Marca Lavră. Ei
s-au dus în N o u a Lavră la N onnus şi Leontie de Bizanţ, fiind stăpâniţi cu
toţii „de o mare duşmănie împotriva urmaşilor fericitului Sava (...) şi a
părinţilor din Marea Lavră"147. Evenimentele degenerează până la o ade­
vărată răzmeriţă împotriva Marii Lavre, scăpată numai printr-o minune
a Sfântului Sava de distrugerea plănuită de origenişti.
Acum Stareţul Ghelasie alcătuieşte împreună cu alţi egumeni pa­
lestinieni un memoriu antiorigenist, trimis de arhiepiscopul Petru al Ie­
rusalimului împăratului Iustinian, căruia i-a scris totodată şi „noutăţile le­
gate de origenişti"l4H. Primind memoriul, împăratul a dat edictul antiori-
genist din anul 5 4 2 149, făcut public în Ierusalim în februarie 543 şi semnat
de toţi episcopii din Palestina şi egumenii din pustie150. în acest moment
origeniştii, conduşi de Nonnus şi de ceilalţi capi ai ereziei, s-au separat de
co m u n iu n ea bisericească şi au plecat din Noua Lavră şi s-au aşezat iarăşi
în câmpie. însă Teodor Aschidas, care era de acum un personaj foarte
influent în anturajul lui Iustinian, I-a silit pe arhiepiscopul Petru, venit
Ia Constantinopol, să-i aibă ca singheli pe câţiva din conducătorii orige­
nişti şi să-i îngăduie lui Nonnus şi oamenilor săi să se întoarcă în Noua
Lavră. Origeniştii au câştigat prin aceasta un mare ascendent, ocupând
posturile-cheie din jurul patriarhului şi „de aceca îşi propovăduiau erezia
în public şi prin case, şi puneau la cale felurite prigoane împotriva pă­
rinţilor din Marea Lavră1*151. Dacă vreun monah ortodox era văzut prin
■« VSc. 84, 189, 14-16.
146 Chirii 189, 27-190, 1.
147 Chirii 190, 2-7.
,4H VSc. 85, 191,26-32.
149 Potrivit altor surse, ccl care a adus împăratului texte origeniste eretice din
Palestina ar fi fost diaconul roman Pelaghie (cf. Karl Joseph von H e f e l e , His-
toire des concile d ’apres Ies documents originaux, Ed. Letouzey et Ane, Paris,
1908,2/2, p. 1182).
150 VSc. 86, 192, 12-16.
151 Chirii 193, 19-21.
-LXU-
CRIZA ORIGEN1STĂ PALESTINIANĂ
Ierusalim, origeniştii îl numeau „savait" şi puneau pe cineva să-l bată. S-a
ajuns ca, într-o bună zi, casa de oaspeţi a Marii Lavre să fie asediată de o
mulţime dc „războinici" instigaţi de neolavrioţi, ajungându-se la încăie­
rări şi lupte, cărora le-a pus capăt doar intervenţia în forţă a călugărilor
bessi de la Iordan veniţi în ajutorul ortodocşilor. Unul dintre ei, pe nume
Teodul, „a găsit o lopată şi, luând-o în mâini şi ieşind din casa de oaspeţi,
a împrăştiat singur aproape 300 de războinici, dar a fost rănit de ei cu o
piatră, încât a căzut şi după câteva zile a murit“,,:.
Ca urmare a tulburărilor sângeroase la care s-a ajuns, Awa Ghe­
lasie, stareţul Marii Lavre, s-a suit la Constantinopol pentru a-1 înştiinţa
despre acestea pe Iustinian, dar acolo atotputernicul Teodor Aschidas
i-a zădărnicit planurile, aşa încât Ghelasie a plecat spre Palestina pe jos,
murind pc drum. Eterodocşii, care „au luat în stăpânire toate" şi „şi-au
adunat forţele numai împotriva Marii Lavre şi au depus multă silire ca
să pună mâna şi pc ea“15\ au reuşit să-l pună ca egumen al Marii Lavre
pe origenistul Gheorghe. Acesta, însoţit de o gardă militară, a fost insta­
lat în tronul Sfântului Sava în februarie 547, dar „fiind acuzat de curvie
şi de lucruri ruşinoase"154, a fost izgonit după şapte luni de stăreţie.
în locul Iui a fost adus Awa Casian Schitopolitul, care ucenicise
din fragedă pruncie la dumnezeiescul Sava, iar din 539 fusese egumenul
Lavrei Suca şi era cunoscut pentru ortodoxia sa155. Dacă recenta desco­
perire a profesorului Tzamalikos, şi mai ales interpretarea sa, vor fi ac­
ceptate de comunitatea ştiinţifică'56, arunci putem spune că acest Cuvios
Casian, sau cel puţin scrierile care i-au fost atribuite, ne furnizează una
dintre cheile de înţelegere a fundalului intelectual, monahal, teologic şi
politic al epocii celei de a doua „crize origeniste", şi de aceea vom reveni
cu detalieri asupra lui.
152 Chirii 194, 5-9.
153 VSc. 87, 195, 13-15.
1,4 VSc. 88, 196, 3-5.
155 Chirii 196, 8-18.
156 Cf. Panayiotis T z a m a l i k o s , A Newly Discovered Greek Father, Cassian the
Sabaitc Eclipsed by John Cassian o f Marseilles, Brill, Leiden-Boston, 2012, şi 77;c
Real Cassian Revisited. Monastic Life, Greek Paideia and Origenism in the Sixth
Centttty, Brill, Leiden-Boston, 2012. Pentru detalii, vezi Anexa I.
- LXI II ■
 S T U D IU IN T R O D U C TIV
Lui Casian îi urmează la egumenie A wa Conon, care i-a adunat
pe călugării ortodocşi din Marea Lavră, împrăştiaţi prin diferite locuri
din cauza prigoanei origeniste. în timpul lui, origeniştii au început să
se certe între ei: origeniştii radicali, numiţi „isocrişti“157, din Noua La­
vră îi batjocoreau pe cei moderaţi din Lavra lui Firminus numindu-i
„protoctişti“158. Teodor Aschidas, fiind de partea isocriştilor neolavrioţi,
a impus ca mulţi dintre aceştia să fie hirotoniţi episcopi în Palestina, iar
pe Teodor, egumenul Noii Lavre, I-a fâcut mitropolit de Schitopolis.
Aşa se face că au urmat noi prigoane, îndreptate nu numai asupra orto­
docşilor, ci şi asupra origeniştilor moderaţi protoctişti, al căror egumen
Isidor, neputându-se împotrivi lui Aschidas şi neolavrioţilor, s-a aliat
cu A wa Conon al Marii Lavre, jurând că renunţă la învăţătura pree-
xistenţei sufletelor159. Se formează acum o delegaţie, compusă din Awa
Conon, Isidor şi alţi egumeni din pustie, care se suie la Constantinopol
pe la sfârşitul anului 551 sau începutul lui 552.
Chirii ni-1 prezintă pe Awa Conon drept conducătorul acestei
delegaţii, care, după ce a răbdat tot felul de şicane din partea lui Teodor
Aschidas, a reuşit totuşi să intre la împăratul lustinian, profitând de o
greşeală strategică a origeniştilor care l-a înfuriat pe împărat: în octom ­
brie 552, la moartea arhiepiscopului Petru al Ierusalimului, origeniştii
neolavrioţi isocrişti I-au impus ca patriarh, cu ajutorul lui Aschidas, pe
origenistul Macarie, iară a cere însă augusta aprobare a lui lustinian, care
„s-a mâniat foarte tare împotriva lui Aschidas şi a origeniştilor şi a po­
runcit ca Macarie să fie scos din episcopie“160. Chirii continuă relatarea
157 Termenul îi desemnează pe cei care afirmau că Ia apocatastază oamenii vor
fi egali cu Hristos, ϊσοιτφ Χριστώ, expresia aparţinând, pare-se, lui Teodor As­
chidas, citat de E v a g r i e , H E IV, 38 PG 86/2, 2779. O aluzie Ia ea găsim şi în
VCyc. 7, 230, 10.
158 învăţăturile protoctiştilor sunt mai greu de definit, deşi ei sunt mai mo­
deraţi. II considerau pe Hristos prima şi cea mai desăvârşită dintre creaturi,
πρώτον κτίσμα, atribuindu-I doar Lui unirea cu Logosul, şi nu tuturor sufle­
telor, ca isocriştii, motiv pentru care au fost denumiţi de aceştia şi tetradişti,
Hristos cel unit cu Logosul fiind un al patrulea ipostas în Treime (cf. G. F r i t z ,
„Origenisme", DTC 11, 1579).
159 VSc. 89,196, 2 0 - 198, 6.
160 VSc. 90, 198, 13-14.
CRIZA ORIGENISTA PALESTINIANA
spunând că momentul a fost exploatat de Awa Conon, care a reuşit să-i
înmâneze împăratului memoriul antiorigenist şi „să-l pună ca episcop de
Ierusalim pe Evstohie"161. Tot acum împăratul a poruncit să se întruneas­
că un sinod ecumenic, Chirii lăsând să se înţeleagă că unica problemă a
acestuia ar fi fost tulburările origeniste din Palestina.
Viaţa Sfântului Sava se încheie cu relatarea felului în care Părinţii
celui de al V-lea Sinod Ecumenic „i-au dat în mod comun şi universal
anatemei pe Origen, pe Teodor de Mopsuesria şi cele spuse despre pree-
xistenţa sufletelor şi apocatastază de către Evagrie şi Didim, fiind prezenţi
patru patriarhi şi toţi cei care erau de acord cu dânşii"162. Ajunse la Ieru­
salim, hotărârile Sinodului „au fost peceduite cu mâna şi cu gura de toţi
episcopii din Palestina"163, care şi-au dat seama repede din ce direcţie bate
acum vântul prielnic, dezicându-se de origeniştii cărora le datorau pro­
movarea în ierarhie cu numai câţiva ani înainte. Ca urmare, origeniştii
din Noua Lavră, după ce au fost rugaţi vreme de opt luni de patriarhul
Evstohie ca să intre în comuniune cu Biserica Universală, au fost izgoniţi,
iar în locul lor au fost aduşi 120 de monahi ortodocşi din toate mănăs­
tirile ortodoxe ale Palestinei, instalaţi aici în 21 februarie 555. Printre ei
se afla şi Chirii, care încheie Viaţa Sfântului Sava cu un adevărat strigăt
de bucurie şi de mulţumire către Dumnezeu, Care „ne-a mântuit şi ne-a
izbăvit de stăpânirea origeniştilor şi i-a izgonit de la faţa noastră, iar pe
noi ne-a sălăşluit în corturile lor şi a făcut ostenelile lor partea noastră, ca
să păzim dreptăţile Lui şi să ascultăm de legea Lui“164.
Aceasta este desfăşurarea evenimentelor potrivit relatărilor lui
Chirii, risipite în diferite capitole ale Vieţii Sfântului Sava. Relatările
sale stau la baza celor mai multe dintre lucrările secundare privitoare la
criza origenistă din Palestina secolului VI, fiind socotite principala sursă
de informaţii. Ele trebuie însă citite mai îndeaproape în lumina unor
studii recente şi a unui manuscris de curând descoperit.
161 Chirii 198, 18-21.
162 Chirii 199, 1-6.
163 Chirii 199, 8-9.
164 Chirii 200, 11-15.
-LXV-
 S T U D I U IN T R O D U C T IV
... şi contextualizarea ei
Descrierea de mai sus a evenimentelor, fidelă istorisirii lui Chi­
rii, formează substanţa prezentării, în alb-negru, a celei de-a doua crize
origeniste de către manualele de istorie bisericească şi a multor studii
secundare tributare acestei viziuni şi care trec cu vederea că informaţi­
ile au fost inevitabil filtrate de personalitatea, formaţia, prejudecăţile şi
contextul lui Chirii, fiind supuse astfel unei prime interpretări, aceea a
autorului însuşi. De accea, pentru a mai adăuga puţină culoare relatări­
lor chirilicne şi a împinge astfel mai departe măsura înţelegerii noastre
a acelor evenimente trebuie să mai avem în vedere câteva chestiuni şi
să căutăm răspunsul unor întrebări ridicate de acestea: Chirii descrie
existenţa a două tabere: origenistă, id est eretică, şi antiorigenisră, adică
a ortodocşilor şi a ucenicilor Sfântului Sava, el fiind antiorigenist. Insă
găsim destule elemente specific evagriene chiar la Chirii şi la antiorige-
niştii săi, în timp ce origeniştilor li se im pută învăţături care n-au fost
identificate în opera lui Origen, de unde întrebarea: ce era de fapt orige-
nismul şi ce antiorigenismul palestinian? Apoi, trebuie să remarcăm că
în spatele conflictului dogmatic, precedându-1, transpare unul de natură
duhovnicească, specific monahal, apărut în sânul obştii savaite, adică o
confruntare a unor viziuni diferite asupra vieţii monahale, survenită în
urma schimbărilor şi înnoirilor aduse de Sfântul Sava sistemului lavriot
moştenit de la Sfinţii Hariton, Eftimie şi Gherasim. De aceea se cuvine
să ne întrebăm în ce fel şi în ce măsură aceste schimbări au oferit mediul
prielnic dezvoltării origenismului? De asemenea, care a fost atitudinea
adevăratei ierarhii duhovniceşti, reprezentată pe atunci de Sfântul Sava,
faţă de aşa-zişii origenişti? In plus, e important să ştim cum se explică
atitudinea sa oarecum îngăduitoare faţă de ei în comparaţie cu cea dură
a altor egumeni, mai tineri decât el, dar tot ucenici de-ai săi? Perspecti­
va din care scrie Chirii este una a ortodoxiei postconciliare, aşa cum a
fost trasată 1a Sinodul V Ecumenic, iar această amprentă doctrinară se
regăseşte în destule din paginile sale, ceea ce ne face să ne întrebăm în ce
măsură această viziune se răsfrânge asupra adevărului istoric, dacă Chirii
ne-a relatat evenimentele fără să intervină în retuşarea lor sau interpre­
tând şi selectând informaţiile într-un sens care convenea în situatia i
de
- LXVI -
CRIZA ORIGENISTĂ PALESTINIANĂ
după Sinod. Am semnalat deja autocenzura la care s-a supus Chirii, fiind
acum momentul sâ o vedem mai îndeaproape şi, cu ajutorul informaţiilor
din alte surse contemporane lui, să reconstruim părţile omise de el pentru a
ne întregi imaginea de ansamblu, la a cărei creionare ne vor servi precizările
şi observaţiile pline de perspicacitate şi simţ istoric ale Părintelui Daniel
Hombergen (n. 1951) din recenta şi minuţioasa sa teză de doctorat asupra
crizei origeniste palestiniene în relatările lui Chirii de Schitopolis161.
Aspectul monahal din relatările lui Chirii dezvăluie, la o citire
atentă, un element de tranziţie prezent în activitatea Sfântului Sava. O
tranziţie de la rigoarea ascetică a vechilor pustnici la putinţele şi neputin­
ţele noilor monahi şi doritori de monahism care veneau la Sava pentru
povăţuire. Primii săi ucenici au fost pustnicii din împrejurimile peşterii
sale, pe care i-a învăţat ceea ce ei înşişi, ca pustnici, ar fi trebuit să ştie şi
să practice: trezvia şi asceza lăuntrică, a minţii. Primindu-i „pe toţi"166,
Sava a primit în mod inevitabil şi oameni care nu erau pentru el şi pentru
acel fel de viaţă. Astfel au început, după trei ani, problemele în care se află
seminţele viitoarelor tulburări. De altfel, în lumea monahală sunt cunos­
cute până astăzi dificultăţile pe care monahii călugăriţi într-o mănăstire
le întâmpină la mutarea în altă obşte, iar faptul că ei generează de cele
mai multe ori probleme nu e un secret pentru nimeni, de aceea în Sfân­
tul Munte au şi primit o denumire, de bună seamă ironică: „re-tunşii".
Problemele generate de unii din noii ucenici ai lui Sava ţin deo­
camdată de planul nemulţumirilor duhovniceşti: unii doreau mai multă
isihie, cum fusese în Lavra lui Eftimie şi pe care acum o vedeau tulburată
de avântul construcţiilor din Marea Lavră: o mulţime de muncitori, de
animale de povară, de furnizori de materiale, cu toate grijile aferente,
tulburau liniştea pe care şi-ar fi dorit-o o parte din ucenicii Sfântului
Sava. Printre ei se aflau şi unii „mai învăţaţi1'167 şi „de neam bu n ,<16tl, ceea
ce facea ca dispreţul faţă de un „rustic" (αγροίκος)169, precum Sava, să li
165 Daniel H o m b e r g e n , Tire Second Origenist Controversy. A New Perspective on
Cyril o f Scythopolis' Monastic Biographies as Historical Sources for Sixth-Century
Origenism, Studia Anselmiana 132, Roma, 2001.
VSc. 16, 99, 17.
167 Chirii 230, 31.
168 Chirii 121,2; 122,21; 126,6.
169 VS c. 19, 103, 25-26.
- LXVII -

ST U D IU IN T R O D U C TIV
se strecoare cu uşurinţă în suflete, pregătind calea neascultării şi, apoi, a
ruperii. Aşa se explică în bună măsură caracterul foarte simplu al vieţii
din N o ua Lavră, unde aceştia au plecat, aşa cum l-au evidenţiat cercetă­
rile arheologice170, precum şi receptivitatea unora din monahii veniţi aici
p en tru ideile origeniste eretice aduse de Nonnus şi ceata lui.
Pe lângă aceste elemente, trebuie semnalată apariţia unui nou tip
de egumeni, odată cu stareţul Agapit al Noii Lavre, aflaţi la alte măsuri
duhovniceşti decât marele Sava, şi de aceea cu o altă atitudine duhovni­
cească, diferenţa simţită în relatarea întâlnirii dintre Sava, Agapit şi patri­
arhul Ierusalimului. Cu acest prilej, Agapit se dovedeşte un personaj in­
flexibil, cu licăriri de fanatism, urmărind să impună o unitate exclusivistă,
luând hotărâri ca şi cum ar fi singurul conducător şi dând patriarhului
ultimatumuri în faţa propriului Părinte duhovnicesc, Sfântul Sava, care nu
spune nimic. Putem deci reţine ca foarte semnificativă observaţia că toate
tulburările origeniştilor s-au declanşat când la conducerea obştilor savaire
au ajuns egumeni a căror povăţuire nu se mai ridica la înălţimea duhovni­
cească a celei a lui Sava, avea altă orientare, cu accente polemice, vectoriale,
combative, care au dus la polarizări şi dezbinări în obşte.
Sava, după experienţa amară a anilor de autoexil din propria
mănăstire (501-507), a reuşit să dezamorseze în timpul păstoririi sale
tensiunile prin iubire, rugăciune şi prin duhul care locuia în el. în mă­
sura în care un sfânt ca Sava întrupa şi promova Evanghelia şi „zidirea
cea nouă" (Gal. 6, 15) drept etalon duhovnicesc (cf. 2 C or 10, 13-15)
şi scop al ascezei monahilor săi, polarizările şi dezbinările la care ar fi
dus diferentele
I Ifireşti de educaţie,
> ' cultură si» obârşie
I socială ale acestora
au rămas într-o stare cel mult latentă, absorbite si I înecate în şuvoiul
J de
„apă vie“ care ţâşnea d i n Sava (cf. loan 7 , 3 8 ) . C ând această p r e z e n ţ ă
vie în mijlocul monahilor a devenit o amintire şi când in locul său au
ajuns egumeni ce nu mai reuşeau să-şi adape turma cu acea „apă vie
ţâşnită din sfinţenia personală, au apărut problemele.
Acelaşi lucru ca pentru Sfântul Sava se poate spune şi despre ucenicul
său Casian Schitopolitul, care a izbutit să pacifice Lavra Suca, unde a fost
adus din Marea Lavră pentru a fi egumen (537-547). Reuşita unei păstoriri
irenice a făcut ca el să fie ales, la sfatul patriarhului, egumen al Marii Lavre
1" Yizhar H i r s c h f e l d , „Ihe Physical Structure of the New Lavra ...“, pp. 344-345·
■LXVIII -
CRIZA ORIGEN1STĂ PALESTINIANĂ
în 5 4 7 , într-o vreme în care origeniştii erau atotputernici1' 1. Or, dacă acest
Casian nu ar fi fost acceptat de ei, n-ar fi putut ajunge egumen aici, ceea ce
arată că el profesa un alt gen de antiorigenism decât cel al egumenilor Aga­
pit, Ghclasie şi Conon şi decât cel despre care vorbesc majoritatea istoricilor.
Dar nu toţi urmaşii lui Sava i-au moştenit harisma păstorească, ne­
reuşind să menţină prin autoritatea şi statura lor duhovnicească unitatea
în obşte şi echilibrul între diversele tendinţe, devenite in timp partide,
lucru care a deschis calea intervenţiei autorităţii bisericeşti şi chiar seculare
pentru potolirea tulburărilor la care s-a ajuns. încă o dată se dovedeşte că
decădcrea duhovnicească devine cauză a unor multiple dezechilibre, atât
în sânul obştilor monahale, cât şi în general în Biserică şi în raporturile ei
cu autoritatea seculară. Linia duhovnicească pe care Sfântul Sava a îndru­
mat Marea Lavră reprezenta o adaptare a exigenţelor ascetice ale vechiului
monahism la noile generaţii de monahi, fară a-i trăda însă duhul şi ţelul
evanghelic, trezvitor şi liturgic la care ne-am referit, dar ţinând cont cu
realism de „dinamica decăderii" firii adamice de la o generaţie la alta.
Deja în Viaţa Sfântului Eftimie Chirii ne spusese că doi monahi,
Martirie şi Ilie, veniţi din Egipt şi stabiliţi în Lavra lui Eftimie, n-au
putut rămâne pentru că chiliile erau foarte strâmte şi lipsite de mân­
gâiere, Sfântul Eftimie poruncind să fie făcute aşa. Dar acelaşi Eftimie
a lăsat cu limbă de moarte ca lavra să-i fie transformată în chinovie,
tocmai datorită lipsei de povăţuire adecvată pentru acest fel de vieţuire,
situaţie prevăzută de Sfântul Părinte. Tot aşa, moartea lui Teoctist a adus
după sine asemenea schimbări în viaţa duhovnicească a mănăstirii, încât
Sfântul Sava a plecat de acolo172. Aşa trebuie să înţelegem noua viziune
elaborată în Marea Lavră, unde, cum am arătat deja, chiliile sunt foarte
spaţioase, chiar confortabile, oferind un mod de viaţă la măsurile noilor
monahi. Numărul crescând de călugări, diversificarea vieţii şi a legătu­
rilor cu lumea, cu patriarhul şi cu structurile imperiale care susţineau
financiar lucrările au dus treptat şi inevitabil la o rigidizare a structurilor
interne mănăstireşti, la o instituţionalizare proprie în epocă obştilor sa-
vaite, faţă de care unii dintre monahi, mai mult doritori de isihie decât
neapărat intelectuali, au protestat, adăugându-se celor „mai învăţaţi" şi
171 VSc. 88.
172 VSc. 12, 95,7-8.
- LXI X -

ST U D IU IN T R O D U C T IV
„de neam b u n “, fără a-l lepăda însă cu cotul pe Sava. Aşa sc explică de
ce N o u a Lavră a rămas sub povaţa Sfântului Sava, deşi plecarea lor din
M area Lavră a fost furtunoasă, şi de ce problemele zise origeniste apar
abia la câţiva ani d u p ă moarrea lui Sava. Chiar după moartea lui Agapit
(519), Sfântul Sava apare drept cel ce prin inHuenţa sa duhovnicească
m en ţin
* ea unitatea între monahii cu cele mai diferite tendinte, i ' structuri
sufleteşti, obârşie ori formaţie intelectuală.
Primirea „pe ascuns" dc către noul stareţ M am an t al Noii Lavre
a celor patru m onahi origenişti izgoniţi de Agapit în 514, la care se
adăuga acum şi Leontie de Bizanţ173, trebuie înţeleasă în lum ina preci­
zărilor imediat următoare făcute de Chirii. Potrivit acestora, monahii
origenişti reprimiţi în N oua Lavră nu discutau între ei învăţăturile care
stârniseră tulburări „de teama celui întru sfinţiI Părintelui nostru Sava.
Fiindcă atâta timp cât a trăit el, între toţi m onahii din pustie nu era
decât o singură mărturisire de credinţă"174. Este însă cu neputinţă ca
un grup de m onahi atât de bine cunoscuţi să treacă neobservat trăind
ani de zile în N oua Lavră, mai ales că la plecarea lui Sava în Constan-
rinopol, în 531, din grupul său de călătorie făceau parte şi câţiva din
monahii aceştia origenişti175. Aşa că trebuie să înţelegem primirea lor
condiţionată de păstrarea tăcerii în privinţa învăţăturilor origeniste du­
bioase, fiind cu n ep utinţă ca Sfântul Sava să nu-i recunoască şi, ca pă­
rinte duhovnicesc al Noii Lavre cum era, să nu fie înştiinţat de M am ant
despre primirea lor sau să nu i se facă în vreun fel oarecare cunoscută.
Aparenta surpriză pe care Sava o are la C onstantinopol când află că Le­
ontie de Bizanţ împărtăşea ideile Iui O rigen demonstrează o atmosferă
m ult mai puţin crispată antiorigenist decât avea să fie după moartea
Sfântului Sava. Astfel că se poate vorbi de o perioadă de acalmie între
530 şi 5 32 176, după care divergenţele s-au transformat în opoziţii, iar
opoziţiile în excluderi reciproce, situaţie la care s-a ajuns mai ales dato­
rită noilor egumeni şi a liniei pe care au adoptat-o.
173 VS c. 72, 176, 12.
174 KS c. 36.
175 VS c.72.
176 Concluzie a mai multor cercetători, sinteric prezentată de Daniel H ombeR
g e n , The Second Origenist Controversy..., pp. 186-187.
- LXX ■
CRIZA ORIGENISTĂ PALESTINIANĂ
Sub îndrumarea lui Sava s-a putut forma şi un Casian Schito-
politul, despre care Chirii mărturiseşte că era ortodox, foarte învăţat şi
înzestrat cu harisma cuvântului1-, iar cercetările recente ale profesorului
Tzamalikos, bazate pe redescoperitul Codex Meteora 573, îl presupun
ca autor al mai multor tratate teologice şi duhovniceşti de înaltă ţinută
teologică şi intelectuală, puse până acum sub paternitatea lui Origen, pse-
udo-Atanasie, pseudo-Cezarie şi loan Casian178.
Sub mantia lui Sava au aflat, aşadar, ocrotire şi, dacă nu armonie,
cel puţin o viaţă fără conflicte făţişe, monahi simpli şi învăţaţi, cititori
ai lui Origen şi Evagrie, dintre care însă unii, probabil tocmai cei „mai
învăţaţi*', au ajuns prin speculaţii personale la ideile eretice înfierate ca ori­
geniste. Păreri din descendenţa lui Origen sau Evagrie se găsesc şi la Chirii
- strecurate însă cu meşteşug într-un plan secund, lipsit de stridenţă, al re­
latării179- precum şi la contemporani de-ai săi din Palestina. Anumite ex­
presii sau termeni specifici liniei origeniene şi evagriene, prezenţi la Chirii,
trădează aşadar influenţa cel puţin indirectă a acestor autori chiar asupra
monahilor zişi „annorigenişti“. Pe de altă parte, printre origenişti găsim
destui ucenici de-ai lui Sava, care i-au rămas fideli, dar nu s-au putut îm­
păca în noile condiţii duhovniceşti din Marea Lavră, iar după moartea lui,
cu linia exclusivistă a noilor stareţi, mai ales Ghelasie (537-547) şi Conon
(548-568?). într-un fel, acelaşi tipar al decăderii se reitereză mereu în isto­
ria monahismului, acolo unde a doua sau a treia generaţie de stareţi cobo­
râtori dintr-un mare Sfânt deviază viaţa mănăstirească spre o disciplină de
cazarmă, inducând un „duh cazon şi o ascultare bolnavă", lucru observat
şi în zilele noastre cu perspicacitatea-i cunoscută, dar şi cu amărăciune,
de cunoscutul Părinte Paisie Aghioritul180. Unitatea urmărită şi realizată
de vechii stareţi, precum Eftimie şi Sava, împăca diversitatea monahilor
din obşte, în timp ce unitatea „de monolit" spre care ţinteau stareţii din a
m Chirii 196, 9-16; 231, 16-18.
178 Vezi Anexa I .
1 ' A se vedea inventarierea surselor lui Chirii la B. F l u s i n , Miracle et histoire...,
pp. 41-86. Ponderea şi rolul acestor influenţe reprezintă încă un domeniu des­
chis cercetării, de vreme ce părerile savanţilor oscilează între refuzul lor total
(Perrone, Tzamalikos) şi o uşoară supraevaluare (Hombergen).
180 Α π ό την Ασκητική και Ησυχαστική Αγιορείτικη Παράδοση, Εκδότης
Ιερόν Ησυχαστήριον Άγιος Ιωάννης ο Πρόδρομος, 2011, p. 690.
- LXX/ -
 S T U D IU IN T R O D U C T IV
doua şi a Treia generaţie de după Sava ducea la dezbinare tocmai ca efect al
strădaniei de impunere artificială şi neduhovnicească a unităţii!
Prin urmare, ideile origeniste condam nate în 542 şi, mai pe larg,
in 553 au germinat în solul pregătit de tulburările duhovniceşti şi disen­
siunile apărute în sânul obştilor savaite, caracterizate printr-o mare di­
versitate a m em brilor lor. în jurul lui Sava găsim un climat de libertate
duhovnicească şi intelectuală de care se bucurau ucenicii săi, cei înzestraţi
având şi posibilitatea cultivării, lucru care se vede din atitudinea favorabilă
pe care Marea Lavră a avut-o iniţial faţă de Teodor de Mopsuestia şi teolo­
gia antiohiană, precum şi din formaţia pe care o vădeşte, de pildă, Casian,
care, venit la Sava din „fragedă copilărie"1*', a dobândit o cultură vastă.
D espre atitudinea lui Sava faţă de Teodor de Mopsuestia cerceta­
rea istorică fie n-a vorbit deloc, fie, bazându-se exclusiv pe relatările lui
Chirii tributare viziunii postconciliare, ostile lui Teodor, s-a mulţumit
s-o considere radical potrivnică şcolii antiohiene. Dar adevărata rapor­
tare a lui Sava şi, în general, a m onahilor săi reiese din câteva detalii
risipite ici şi colo de Chirii, care, deşi c grijuliu sâ se încadreze în grila
postconciliară, adică înfierându-1 pe Teodor de Mopsuestia ca ereticls;,
totuşi „scapă" am ăn u n tu l că m onahii din pustie şi egumenul Marii La-
vre, Ghelasie, au alcătuit, după condam narea lui Teodor din 544-545'"'*
un m em oriu întru apărarea acestuia184, la în d e m n u l patriarhului Petru
181 VSc. 88, 196, 11.
182 KSc. 87, 194, 16-18.
Edictul lui Iusrinian imporriva celor „Trei Capitole" nu s-a păstrat decât sub
forma câtorva citate in alte lucrări, iar data lui, deşi nu este cunoscută precis,
nu poate fi mai târzie de 545, anul aducerii papei Vigiliu de la Roma, nici mai
timpurie de 542, anul edictului antiorigenist (cf. Karl Joseph von H e f e l e , His-
toire des conciies..., 3/1, p. 15). Deşi iniţial toţi patriarhii orientali s-au e sc h i va t
de la semnarea lui, totuşi în scurt timp „prin viclenie şi prin forţă s-a ajuns ca
edictul să fie semnat i n tot Orienrul“ ( cf. Karl Joseph von H f. f e i . e , Histoire des
conciies..., 3/1, p. 18).
181 VS. c. 87, 194, 23-24. Din acest memoriu palestinian pro Teodor de Mop-
suestia, Ieodoret şi Ibas s-au păstrat doar câteva fragmente traduse în latină Ia
scriitori din afara sferei de influenţă politică bizantină: Facundus de Hermiane
{Pro defensione Trium Capitulum, IV/4, 9 CCL 90, 125, 61-67) şi Diaconul Pe'
laghie (/« defensione Trium Capitulorum, CPL 1703), citaţi la D. HoMBERGE^'
- LXXII -
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
al Ierusalimului185, şi l-au trimis la Iustinian. Dar pentru că interesele
politice ale lui Iustinian ţinteau spre osândirea cu orice preţ a lui Teo­
dor, a lui ieodoret şi a lui Ibas (faimoasele „Trei Capitole11), osândire
care el credea că i-ar aduce pe monofiziţi la recunoaşterea Calcedonu-
lui, monahii palestinieni şi-au însuşit noile directive, iar Chirii, sub
presiunea unei cenzuri imperiale atotprezente şi atât de eficiente încât
efectele i se resimt până azi, a fost silit să-şi dijmuiască relatările, în-
fâţişându-ne doar unele episoade din trecut, aşa cum trebuiau ele sâ
apară în vremea aceea şi cum trebuia să fie cunoscute de cititorii cărora
se adresau. Ne întâmpinăm aici cu acel element al autocenzurii deja
semnalat, căruia îi sunt îndatorate cele câteva anacronisme şi inexacti­
tăţi depistate în opera lui Chirii.
Astfel, el ne spune despre Sava că „simţea respingere faţă de
Teodor de Mopsuestia, fiindcă este eretic", încercând să justifice prin
apelul la autoritatea duhovnicească a marelui Bătrân schimbarea de ati­
tudine a monahilor Iavrioţi, după edictul contra celor „Trei Capitole"
din 544-545. Dar în vremea lui Sava, Teodor era unul din numele
reabilitace la Calcedon, la fel caTeodoret şi Ibas, despre care însă Chirii
nu suflă o vorbă în condamnarea din 553, câtă vreme una din lucrările
aghiografice cele mai folosite şi mai prezente în opera lui este chiar
Istoria iubitoare de Dumnezeu a lui Teodoret. Simpatia faţă de şcoa­
la antiohiană a lui Sava şi a obştilor sale era întemeiată dogmatic de
calcedonianismul lor strict, iar duhovniceşte de influenţa teologică pe
care exegeza şi catehezele marelui dascăl antiohian şi scrierile, mai ales
aghiografice, ale lui Teodoret o răsfrângeau asupra vieţii monahale.
Dar această orientare strict calcedoniană a putut fi interpretată
de un Leontie de Bizanţ drept „cripto-nestorianism"186, etichetă pe care
Chirii încearcă, prin detalii şi interpretări de factură postconciliară, să o
desprindă de pe amintirea lui Sava şi a urmaşilor săi. Poate că acesta este
The Second Origenist Controversy..., p. 158, η. 119.
185 Petru a declarat monahilor veniţi în număr mare la patriarhie că oricine sub­
scrie la decretul contra celor „Trei Capitole" atacă hotărârile Calcedonului. Mai
apoi insă, cedând presiunilor şi maşinaţiilor dc la curte, a semnat şi ei decretul
(cf. Karl Joseph von H e f e l e , Histoire des conciies..., 3/1, p. 17).
186 PG 86/1, 1272 A 1-4; 1364 A 5-10.
-LXXI//-
 S T U D I U IN T R O D U C T I V
şi motivul pentru care îl acuză de mai multe ori de origenism pe Leontie
de Bizanţ, deşi cercetările actuale cu greu găsesc unele urme orgeniste în
scrierile sale187. Această nouă viziune, reunind atât lepădarea lui Origen
cât şi a lui Teodor de Mopsuestia, îi era necesară lui Chirii pentru ca
Sava să apară noii generaţii de monahi ortodocşi ca un antiorigenist şi
un antiantiohian, dacă nu militant, cel puţin convins. Iar ceea ce conta
cel mai mult în economia relatărilor lui Chirii era ca această atitudine
să fie exprimată în termenii lui Iustinian, deveniţi ai Sinodului V Ecu­
menic. De fapt, aceeaşi formulă de proiectare retrospectivă timpurie o
regăsim în „discursurile" doctrinare ale Sfântului Eftimie, pline de citate
consistente din Confessio fid ei188 a lui Iustinian, precum şi în diatriba
antiorigenistă a Awei Chiriac189, rostită în 546, dar doldora de extrase
din anatematismele Sinodului V Ecumenic din 553.
In ce priveşte relatările lui Chirii despre Sinodul V Ecumenic,
sunt şi ele tributare aceleiaşi viziuni restrictive. Potrivit lui Chirii, Sino­
dul Ecumenic din 553 s-a întrunit doar pentru a discuta şi rezolva pro­
blema origenismului palestinian, în timp ce adevărata problemă pentru
care Iustinian a convocat sinodul, anume condamnarea celor „Trei C a­
pitole' , nici nu este amintită, poate tocmai datorită atitudinii proantio-
hiene din obştea Sfântului Sava. Rana care abia începuse să se vindece
era încă sensibilă şi nu trebuia zgândărită cu alte referiri la furtunosul
trecut apropiat. Această constatare I-a fâcut pe părintele Daniel Horn-
bergen să distingă, în cele din urmă, drept tabere inamice pe origenişti
şi antiohieni190, aceştia din urmă nefiind nici ei cu totul străini de influ­
enţa spiritualităţii origeniene (nu origeniste!) şi evagriene şi nici atât de
„anti-Origen" pe cât pretinde o anum e parte a istoricilor. D e asemenea,
între origenişti nu trebuie să-i numărăm doar pe cei alunecaţi prin spe­
culaţii
► de la învătătura
J Bisericii, ci să includem si
i anumiţii monahi mai
iubitori de isihie, neîmpăcaţi cu noua linie tot mai instituţionalizatâ pe
care se dezvolta de acum mănăstirea-mamă, Marea Lavră.
Ceea ce este cert e că Sinodul al V-lea Ecumenic nu s-a întrunit
187 Daniel H o m b e r g e n , The Second Origenist Controversy..., p. 188.
188 Anul 551.
189 Chirii 230, 1-20.
150 Daniel H o m b e r g e n , The Second Origenist Controversy..., p. 198.
- LXXIV -
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
pentru a discuta problema origenismului, ci doar a celor „Trei Capitole"191,
însuşi patriarhul Eutihie al Constantinople! fusese numit de Iustinian în
această funcţie, după ce i-a provocat admiraţia prin argumentarea biblică
a posibilităţii anatemizării post-mortem, invocând textul din 4 Regi 23, 16
în care regele losia a ars oasele idolatrilor, potrivit unei prorocii mai vechi
(3 Regi 13, 2-3). Când Eutihie îi furniza împăratului „bazele biblice" pe
care putea condamna liniştit cele „Trei Capitole", el se afla în capitală ca
trimis al mitropolitului de Amasea pentru a-1 reprezenta la viitorul sinod
ecumenic, iar moartea patriarhului Mina (24 august 552) la numai câteva
zile după dezlegarea imperialului impas i-a deschis drumul spre tronul
patriarhal al capitalei. în aceste evenimente, relatate detaliat de Eustratie,
ucenicul şi biograful lui Eutihie, nu s-a pus nici măcar o dată problema
lui Origen, care fusese deja condamnat cu zece ani înainte192. De ase­
menea, Evagrie Scolasticul notează că pregătirea sinodului ecumenic a
început cu mult timp înainte de desfăşurarea sa propriu-zisă, încă de pe
când trăia patriarhul Mina19·’, şi că soluţia biblică pentru o rezolvare fară
remuşcări a celor „Trei Capitole" i-a fost dată împăratului de Eutihie1'1'.
Aceste detalii din surse colaterale arată că nu venirea lui Conon, la sfâr­
şitul toamnei lui 552, a declanşat procedurile de convocare a viitorului
sinod ecumenic, aşa cum vrea Chirii să se înţeleagă, şi că nu origenismul
unor monahi din obştile savaite a fost scopul întrunirii sale. Dimpotri­
vă, ordinea în care Evagrie Scolasticul îi enumera pe stareţii palestinieni
veniţi în capitală la Sinod îl situează pe Conon după Evloghie, stareţul
chinoviei lui Teodosie195.
La acest Sinod doar s-au aprobat, în ultima şedinţă, anatematis­
mele antiorigeniste redactate de Iustinian pe baza memoriilor mona­
hilor palestinieni şi sancţionate de Sinodul local din Constantinopol,
191 Inventarierea numeroaselor surse privind convocarea celui de-al V-lea Si­
nod Ecumenic exclusiv pentru rezolvarea problemei celor „Trei Capitole", la
D. H o m b e r g e n , The Second Origenist Controversy..., p. 294, n. 190.
192 E u s t r a t i e , Viaţa lui Eutihie, II, 22-24 PG 86/2, 2300-2301. Nici în relata­
rea lucrărilor Sinodului V Eustratie nu aminteşte de discuţii purtate în jurul lui
Origen decât la sfârşitul lucrărilor (PG 86/2, 2316).
19’ HE, IV, 38, PG 86/2, 2772.
194 HE, IV, 38, PG 86/2, 2776A.
195 HE, IV, 38, PG 86/2, 2777A.
-LXXV-
 STU DIU IN T R O D U C TIV
ţinut: în martie 553, înaintea celui ecumenic început în 5 mai. înseşi
detaliile furnizate de Chirii privind Sinodul, „care a dat în mod comun şi
universal anatemei pe Origen, pe Teodor de Mopsuestia şi cele spuse des­
pre preexistenta sufletelor şi apocatastază de către Evagrie şi Didim, fiind
prezenţi patru patriarhi"196, se întorc împotriva sensului pe care ar fi vrut el
să-l aibă relatarea, deoarece Ia Sinodul Ecumenic din mai-iunie 553 n-au
participat decât trei patriarhi, papa Vigilius refuzând să participe, deşi se
afla în Constantinopol, adus şi reţinut cu forţa de lustinian încă din 547.
Ca unică alternativă rămâne să acceptăm că în relatarea lui Chirii sunt
reunite lucrările a două sinoade: Sinodul local din martie 553, la care au
participat patru patriarhi, adică şi papa Vigilius, şi la care a fost aprobată
scrisoarea lui lustinian asupra lui Origen, şi Sinodul al V-lea Ecumenic
propriu-zis, ţinut în mai-iunie, cu participarea a numai trei patriarhi, papa
neparticipând la nici o şedinţă, şi la care nu s-au discutat decât cele „Trei
Capitole", fiind validate şi anatematismelc* contra lui Origen, redactate de
lustinian şi aprobate de Sinodul din martie.
Dacă a existat o opoziţie faţă de exagerările speculative ale unor
monahi pe baza unor afirmaţii mai mult sau mai puţin origeniene,
atunci aceasta este cel mai probabil opoziţia unor monahi învăţaţi, din­
tre care Chirii şi, probabil, Casian sunt numai doi, faţă de un anume
intelectualism speculativ filosofic, nebiblic, care se pretindea descendent
din Origen, dar care reunea idei de provenienţă diversă, unele de ne­
găsit în opera Alexandrinului. Imaginea unei polarizări între monahii
fară carte şi cei intelectuali, sau între cei mai de la ţară şi cci „dc neam
bun" trebuie părăsită, fiind reducţionistă şi mult prea simplistă faţă de
complexitatea realităţii de atunci. Altfel nu se poate înţelege relativa
îngăduinţă a lui Sava ori Casian faţă de „origenişti", nici convieţuirea
lor paşnică sub cârja stăreţească a înţeleptului Sava. De fapt, o a s e m e n e a
îngăduinţă mai găsim şi la alţi mari sfinţi palestinieni din epocă, precum
A w a Varsanufie şi loan, care merg până la a îngădui citirea s c r i e r i l o r
lui Evagrie, cu excepţia Capetelor gnostice''’7. Num ai poziţia lui Chirii
196 VSc. 90, 199, 5-6.
197 Sf. Varsani'hk şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, c. 600-604, FII 11, pp. 555-556,
î n care aflăm cu surprindere despre u n comentariu, pierdut azi, al lui Origen la
Epistola către Tit, în care dascălul a l e x a n d r i n condamnă ca erezie ideea pre e x i st e n t e i
- LXXVI -
CRIZA ORIGENISTÂ PALESTINIANĂ
de reprezentant al unui monahism foarte instituţionalizat şi legat de
structurile politice ale lui lustinian, precum şi cenzura imperială omni­
prezentă l-au putut influenţa în aşa fel încât, în ultimele pagini ale Vieţii
Sfântului Sava, să-şi abandoneze acrivia istorică cu care ne-a obişnuit în
rest şi să traseze nişte imagini deformate în sensul dorit de diriguitorii
imperiali ai evenimentelor, deformări preluate apoi necritic şi servil în
mai toate manualele de istorie bisericească şi în majoritatea studiilor
secundare asupra epocii.
In urma acestei analize istorice a operei lui Chirii, se impun câteva
concluzii de natură duhovnicească19". Câtă vreme scrierea lui Chirii este în
marea ei parte o chemare la dobândirea „virtuţii apostolice", a evlaviei, la
împreună-trăirea cu sfinţii şi la însuşirea experienţei lor, fiind în bună măsură
o meditare duhovnicească la ele, văzute intr-o descendenţă strict biblică, în
capitolele şi paragrafele privind criza origenistă, Chirii îşi schimbă metoda.
Acum, el este preocupat să dea răspunsuri istorice la întrebări care se puneau
în mediul monahal palestinian, mai ales printre noii monahi, asemenea lui,
care doreau să şde ce atitudine avusese Sfântul Sava faţă de complexa proble­
mă pe care ei o întâmpinau. De data aceasta, răspunsurile lui Chirii nu mai
au precizia istorică atât de obişnuită lui şi nu provin dintr-o meditaţie făcută
de sfinţi asupra Scripturilor, ci sunt cele ale împăratului pământesc.
Metoda urmată de Chirii în covârşitoarea parte a scrierii sale este
rezultatul modului de gândire format la şcoala duhovnicească a Sfinţilor
Eftimie şi Sava, pe care s-a altoit zăbava sa în tovărăşia marilor aghiografi
Atanasie, Paladie şi Teodoret, pentru care credinţa ortodoxă se întrupea­
ză în fapte, cuvinte şi învăţături care n-o pot epuiza. Schimbarea temei
aduce însă si > schimbarea metodei, asa încât descrierea
' » evenimentelor
origeniste pleacă de la idei dogmacice dinainte-formulate, luate ca nişte
daturi în funcţie de care el, Chirii, s-a simţit obligat să-şi organizeze
selectiv informaţiile culese şi, interpretându-le potrivit unei grile pree­
xistente, să le asambleze în relatările sale.
sufletelor (întrebarea 600, FR 11, p. 555).
198 Unele dintre aceste ultime consideraţii s-au conturat in lumina precizărilor şi
delimitărilor pline de discernământ teologic ale Părintelui loan 1. IcĂ jr. făcute în
lucrarea sa Canonul Ortodoxiei, vol. 1, Deisis/Stavropoleos, 2008.
- LXXVII -
 ST U D IU IN TR O D U C TIV

Unul din scopurile prezentului studiu este acela de a-J aviza pe

cititorul lui Chirii aşa încât să simtă întâietatea prezenţei lui Hristos şi
a lucrării Sale în majoritatea covârşitoare a operei chiriliene, spre deose­
bire de întâietatea pe care în relatarea evenimentelor origeniste o capătă
„preaevlaviosul împărat", sinodul şi Awa C onon, stareţul de atunci al
lui Chirii, care ţinuse să ne convingă că de acesta ascultau împăratul, Bibliografie selectivă'
patriarhii şi ceilalţi egumeni ai pustiei. Poate că aşa îi plăcea lui Conon
însuşi să vadă lucrurile, dar informaţiile altor surse ne spun altceva.
Aceste ultime constatări ne duc Ia observaţia că insuflarea misrago-
gică a lui Chirii se face simţită solidar cu metoda tradiţională aghiografică
folosită, adică acolo unde vorbeşte monahul Chirii, ucenicul sfinţilor, pre-
zentând istoria însoţită de o meditaţie personală asupra lor în p e r s p e c t i v ă
biblică şi cu vădite accente cacehetice. Abandonarea acestei metode în favoa­
Ediţii şi traduceri ale operei lui Chirii de Schitopolis
rea unei operări mai mult sau mai puţin abstracte cu hotărâri sinodale şi for­
mule dogmatice luate ca daturi, face Ioc tonului psihologizant şi triumfalist,
K y r il l o s v o n S k y t h o p o l is , (ed.) Eduard Schwartz, ( Texte tind Unter-
inexact istoric şi partizan din ultimele paragrafe ale Vieţii Sfântului Sava.
suchtingen 49, 2), Leipzig, 1939.
Dar cititorul va constata că, mai apoi, Chirii a regretat şi a pă­ C y r il o f S c y t h o p o l i s , Lives o f the Monks o f Palestine, trad. R. M.
răsit cu eleganţă această linie a compromisului intelectual cu Cezarul, Price, (Cistercian Studies 114), Kalamazoo, Michigan, Publica­
refuzând să mai dezvolte teme doctrinare în scrierile ulterioare. Aşa că, tions, 1991.
sub pana „ucenicului lui Sava şi al Părinţilor pustiei", chiar şi această Βίοι Α γίω ν, t r a d . Αικατερίνη Γκόλτσου,
Κ ύ ρ ιλ λ ο ς ο Σ κ υ θ ο π ο λ ι τ η ς ,
nefericită şi trecătoare „schimbare de stăpân", căreia îi datorăm lipsa de Πατερικές Εκδόσεις ,,Γρηγόριος Π αλαμάς”, Θεσσαλονίκη,
acurateţe istorică a câtorva pagini, are un tâlc: doar în măsura în care 1987.
aghiograful rămâne credincios metodei Apostolilor şi Părinţilor, el este
un martor crcdibil al lui Hristos cel mort şi înviat, Cel întrupat în s f i n ţ i i
a căror viaţă este a Lui. A utori patristici

A gapit Diaconul, C a p e te parenetice către împăratul Iustinian, PG 86/1,

Ieromonah Agapie Corbii 1164-1185.
Metoda sau cele 100 capete ale lui Calist
C a l is t şi I g n a t ie X a n t o p o l ,
şi Ignatie Xantopol, în Filocalia, voi. 8, trad. rom. Pr. Prof. D u­
mitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR,
Bucureşti, 1979, pp- 17-224.

R e d ă m î n m o d s e lectiv î n ace a sta listă lu c r ă ri le c o n s u l t a t e p e n t r u î n t o c m i r e a

s t u d i u l u i i n t r o d u c t i v şi a n o te l o r .

- LXXIX -

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
E v a g r ie S c o l a s t ic u l , Historia ecclesiastica, PG 86/2, 2416-2885.
G r ig o r ie T e o l o g u l , Sf., Cuvânt de laudă la Sfântul Vasile, PG 36,
4 9 3-60 5.
Io a n C a sia n , Sf., Convorbirea cu Părintele Daniel, în: Scrieri alese, tr.
rom. de prof. V. Cojocaru şi prof. D. Popescu, PSB 57, Ed. Insti­
tutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1990.
I o a n S c ă r a r u l , S f., Scara, în Filocaliavol. 9 , Ed. Humanitas, Bucureşti,
2009, pp. 49-406.
I s i h i e S i n a i t u l , Cuvânt despre trezvie, î n : Filocalia, v o i . 4, Ed. Harisma,
Bucureşti, 1994, pp. 57-1 10.
I u s t i n i a n , Epistula adSynodum de Origene, PG 86/1, 945-993.
N i l A s c e t u l , Cuvânt ascetic, în Filocalia, vol. 1, Ed. H a r ism a , Bucureşti,
1993, pp. 193-272.
Synodus Constantinopolitana et Hierosolymitana Anno 536, în Acta
Conciliorum Oecumenicorum (ACO), (ed.) E. Schwartz, vol. 3,
Berlin, 1940.
Scrisori duhovniceşti, în Filocalia, vol. 11, Ed. Epis­
Va r s a n u f ie şi I o a n ,
copiei Romanului şi Huşilor, 1990, pp. 28-698.
Studii, articole, dicţionare
A Greek-English Lexicon with a Revised Supplement, (ed.) H. G. Liddell,
R. Scott, H. S. Jones, Clarendon Press, Oxford, 1996.
A Patristic Greek Lexicon, (ed.) G. W. H. Lampe, Clarendon Press, O x ­
ford, 2010.
B i n n s , John, Ascetics a n d Ambassadors o f Christ. Vie monasteries o f Pales­
tine, 314-631, Oxford, 2002.
B l u m e n t h a l , Henry J., „529 and its Sequel: W hat happended to che
Academy?'1, Byzantion 48 (1978), pp. 369-385-
C h a n t r a i n e , Pierre, Dictionnaire etymologique de la langue g r e c q u e -
Histoire des mots, Ed. Klincksieck, Paris, 1999.
Dictionnaire de theobgie catholique, (ed.) E. A mann, A. Vacant, E·
Mangenot, Ed. Letouzey et Ane, Paris, 1909-1950.
Dictionnaire de spiritualite. Ascetique et mystique. Doctrine et h isto id
■L X X X -
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
(ed.) J. de Guibert, M. Viller, E Cavallera, Ed. Beauchesne, Paris,
1932-1995.
E m i l i a n o s S i m o n o p e t r i t u l , Arhim., Tâlcuire la „Cuvântul despre
trezvie' al Sfântului Isihie Prezviterul, tr. rom. Ierom. Agapie
Corbu, E d . Sfântul Nectarie, Arad, 2008.
E sbroeck, Michel van, „The Aphthartodocetic Edict of Justinian and
its Armenian Background", în Studia Patristica 33 (1997), pp.
578-585.
F id a s, Vlasie, Ε κκλησιαστική Ιστορία, vol. 1, Atena, 2 0 0 2 .
F i .u s i n , Bernard, Miracle et histoire dans l ’oeuvre de Cyriile de Scythopolis,
Etudes Augusuniennes, Paris, 1983.
G a r i t t e , Gerard, „La Mort de S. Jean I’Hesychaste d ’apres un texte
georgien inedit*', Analecta Bollandiana, 72 (1954), pp. 75-84.
G o l i t z i n , Ierom, Alexander, Mistagogia - experienţa lui Dumnezeu în
Ortodoxie, rr. rom. diac. loan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998.
H a t l i e , Peter, Tije M o n k s and Monasteries o f Constantinople, ca. 350-850,
Cambridge University Press, Cambridge, 2007.
H e f e l e , Karl Joseph von, Histoire des concile d ’apres Us documents
originaux, Ed. Letouzey et Ane, Paris, vol. 2/2 (1908); vol. 3/1
(1909); vol. 3/2 (1910).
„The Physical Structure of the New Lavra as an
H i r s c h f e l d , Y izh ar,
Expression of Controversy over the Monastic Lifestyle", în vol.
The Sabaite Heritage in the Orthodox Church From the Fifth Cen-
tury to the Present, (ed.) J. Patrich, Ed. Peeters, Leuven, 2001,
pp. 323-345.
H o l u m , Kenneth G., „The Classical City in the Sixth Century", in
vol. colectiv: The Cambridge Companion to the Age o f Justinian,
(ed.) M. Maas, Cambridge University Press, Cambridge, 2005,
pp. 87-112.
H o m b e r g e n , Daniel, The Second Origenist Controversy. A New Per­
spective on Cyril o f Scythopolis' Monastic Biographies as Histori­
cal Sources fo r Sixth-Centuty Origenism, Studia Anselmiana 132,
Roma, 200 1.
I e r o d i a k o n o u , Katerina, O ' M e a r a , Dominic, „Philosophies", în vol.
The Oxford Handbook o f Byzantine Studies, (ed.) Elizabeth Jef­
- LXXXl ■
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

freys, J. Haldon, R. Cormack, Oxford University Press, Oxford dintre Biserica Ortodoxă şi Vechile Biserici Orientale", în Orto­
and New York, 2008. doxia, XVII (1965), nr. 1, pp. 5-27.
M a r a v a l , Pierre, L ’empereur Justinien, Biblis 28, Paris, C N R S Editions,
Tije Cambridge Companion to the Age o f Justinian, (ed.) M. Maas, C am ­
bridge University Press, Cambridge, 2005.
2012 .
Tl>e Oxford Handbook o f Byzantine Studies, (ed.) Elizabeth Jeffreys,
Id ., Lieux saints et pelerinages d ’Orient, Ed. du Cerf, Paris, 2011.
J. Haldon, R. Cormack, Oxford University Press, Oxford and
M u r p h y , E-X., S h e r w o o d , P., Constantinople I I et III, Ed. de I’Orante,
New York, 2008.
Paris, 1974.
T!)e Oxford Dictionary o f Byzantium, (ed.) Alexander P. Kazhdan,
N e c t a r i e , mitropolit de Pentapoleos, Α ι Ο ικ ο υμ ενικ ο ί Σ ύνο δο ι. Περι
vol. 1-3, Oxford University Press, Oxford and New York, 1991.
τώ ν ά γιω ν εικόνων, Ed. Rigopoulou, Tesalonic, 1972.
T!)e Sabaite Heritage in the Orthodox Church From the Fifth Century to
P a t r i c h , Joseph, Archeological Survey in Judea and Samaria - M ap o f
the Present, (ed.) J. Patrich, Ed. Peeters, Leuven, 2001.
Deir M ar Saba (190/7), Ierusalim, 1994.
T z a m a i . i k o s , Panayiotis, A Netvly Discovered Greek Father, Cassian the
Id., Sabas, Leader o f Palestinian Monasticism. A Comparative Study in
Sabaite Eclipsed by John Cassian o f Marseilles, Brill, Leiden-Bos-
Eastern Monasticism, Fouth to Seventh Centuries, D u m b a r t o n
ton, 2012.
Oaks Studies 32, Harvard, 1995. I d., The Real Cassian Revisited. Monastic Life, Greek Paideia and Origenism
P e r r o n e , Lorenzo, „Palestinian Monasticism, the Bible and Theology in
in the Sixth Centuty, Brill, Leiden-Boston, 2012.
the Wake of the Second Origenist Controversy", in vol. The Sa­ V a i l h e , Simeon, „Saint Euthyme le Grand, Moine de Palestine", in Re­
ba ite Heritage in the Orthodox Church From the Fifth C entw y to the vue de TOrient chretien, 12 (1907), pp. 337-355.
Present, (ed.) J. Patrich, Ed. Peeters, Leuven, 2001, pp. 245-259-
P e t e c e l , Stella, Agonistica în viaţa spirituală a cetăţii antice, Ed. M e r i d i ­
ane, Bucureşti, 2002.
R o m p a y , Lucas Van, „Society and C om m un ity i n the Christian East",
i n vol. colectiv The Cambridge Companion to the Age o f Justinian,
(ed.) M. Maas, Cambridge University Press, Cambridge, 2005.
pp. 239-266.
R u b e n s o n , Samuel, The Letters o f St. Anthony. Monasticism a n d the
M aking o f a Saint, Minneapolis, 1995.
S a l a v i l l e , L., „Henotique“, î n : Dictionnaire de the^logie catbolique, vol.
6, 2153-2178, (ed.) E. A mann, A. Vacant, E. M angenot, Ed.
Letouzey et Ane, Paris, 1909-1950.
S e v i c i u , Arhim. Timotei, Doctrina hristologică a Sfântului Chirii al
Alexandriei în lum ina tendinţelor de apropiere dintre Biserica
Ortodoxă μ Vechile Biserici Orientale, Editura M i t r o p o l i e i Ba­
natului, Timişoara,1973.
Pr. Prof. D um itru, „Posibilitatea reconcilierii
St ă n il o a e , d o g m a tic e

- LXXXH-
 Notă asupra ediţiei

uaducerea integralei scrierilor lui Chirii de Schitopolis a fost

realizată după ediţia critică Kyrillos von Skythopolis, alcătuită de Edu­
u
ard Schwartz, Leipzig, 1939, al cărei text grec se regăseşte în volumul
de faţă în paralel cu traducerea. Acolo unde ediţia critică are lacune,
completate de cercetări şi editări ulterioare, am introdus aceste com­
pletări in textul traducerii, indicând la subsol sursa. Notele au fost
alcătuite pe baza bibliografiei şi sunt o prelungire a lămuririlor din
Studiul introductiv la care trimit adeseori.
Editarea bilingvă a integralei operei lui Chirii de Schitopolis
într-o ediţie riguros ştiinţifică am resimţit-o ca pe o necesitate, dato­
rată în primul rând interesului constant arătat de studenţii Facultăţii
de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia faţă de studierea temeinică şi pro­
fundă a Vieţilor de Sfinţi, cu acces direct la surse, preocupare dove­
dită de-a lungul seminarului asupra lui Chirii de Schitopolis ţinut la
această Facultate în 2013. Chiar dacă apariţia volumului vine după
încheierea cursurilor, suntem încredinţaţi că el se va lega de amintirea
frumoaselor ore de seminar de joi după-amiaza. Posibilitatea şi susţi­
nerea realizării acestui seminar de Aghiografie, în prelungirea celui de
Terminologie filocalică, se datorează Părintelui Emil Jurcan, decanul
Facultăţii, ale cărui insistenţe venite din dragostea pentru teologia

- LXXXV -
 Ν Ο ΤΛ ASUPRA EDIŢIE]

Părinţilor şi din interesul pentru formarea studenţilor săi au biruit

m onotropia monahului.
Studiul introductiv poare că ar fi fost mai puţin extins dacă, citit
cu promptitudine, nu ar fi fost încurajat de Părintele Nicolae Jan, dascăl
de Teologie la aceeaşi Facultate. Corectura la care monahia P arascheva

a supus textele adaugă traducerii acel „ceva" indefinibil fără de care însâ
textul ar boli. Munca meticuloasă a întocmirii după standarde a indici­
lor, a bibliografiei şi a organizării notelor a fost asumată de Părintele Da­
niel Pavel, de tânărul clasicist clujean loan Vîlcu şi de teologul Ilie Stă-
nuş, participanţi constanţi !a seminariile albaiuliene. Iscusinţa doamnei
CHIRIL DE SCHITOPOLIS
Dana Moroiu şi a colaboratorilor ei de la editura Baroque Books and Vieţile pustnicilor Palestinei
Arts a făcut ca pasiunea pentru frumos şi detaliu a dom nului arhitect
o o o
Armând Grosu, transpusă în planşele şi hărţile volumului, să devină una
dintre delectările cărţii, iar susţinerea
I 1
financiară dezinteresată a unor ΚΥΡΙΛΛΟΥ ΣΚ Υ Θ Ο Π Ο Λ ΙΤΟ Υ
buni creştini a făcut cu putinţă apariţia unei ediţii deopotrivă elegante
şi accesibile. Mulţumiri fragede se cuvin, de asemenea, Părinţilor din
Βίοι Άγιων
obştea Buneivestiri, a căror prezenţă frăţească şi osteneală răbdătoare au
însoţit această carte în toate etapele alcătuirii ei.
La rândul ei, editura Sfântul Nectarie a înţeles importanţa unui
astfel de proiect editorial şi, în ciuda dificultăţilor şi complexităţii tehnice
pe care le presupune, l-a asumat, cinstindu-şi încă o dată Ocrotitorul.
Traducătorului, îndatorat, precum se vede, unei întregi obşti de
colaboratori şi sprijinitori, la care se adaugă, nevăzut, Pustnicii p a le sti­

nieni cu solirile lor, nu-i rămâne decât să le mulţumească şi, asumân-

du-şi neîmplinirile, să nădăjduiască în destinul viu al acestei cărţi, în
care doreşte să vadă doar un început al abordării de ţinută academică ş1
duhovnicească pe care Vieţile d e Sfinţi o m e rită în teologia rom ânească.

Ieromonah Agapie Corbu

 Viaţa celui în tru sfinţi
Părintelui nostru Eftimie
o o o

Βίος τοϋ έν άγίοις

πατρός ήμών Εύθυμίου

f
 Τψ τιμιωτάτω καί αληθώς έναρέτω πατρί πνευματικά)
5 άββά Γεωργίω
πρεσβυτέρα) καί ήγουμένω θεαρέστω ς ήσ υχάζοντι έ ν τώ κατά
Σκυθόπολιν τόπω καλ ο υμ ένω Β εελλά
Κύριλλος
έν Κυρίω χαίρειν
Πίστις προηγείσθω των περί Ε υθ υμ ίο υ τοϋ φ ε ρ ώ ν υ μ ο ι·
V 5.5 λόγων, πίστις ή τών έλπιζομένων ύπόστασις, έξ ής έδικακόθη-
μεν καί έν ή έστήκαμεν και κανχώμεθα επ ' έλπίόι τής όόξης τον
Θεοϋ. Χωρίς γάρ πίστεως άόννατον εύαρεστήσαι, έπείπερ, ώξ
cf ησιν ή γραφή, κιστεϋσαι όεϊ τόν .~ιροσερχόμενον τώ Θεώ ότι
5, ιο εστιν, και τοΐς έκζητοϋσιν αύτόν μισθα.ιοόότης γίνεται. Ό μεν
γάρ άνευ πίστεως λέγειν τι ή άκούειν έπιχειρώ ν διά κενής κο-
πιςί ωφέλειαν τινα έαυτω πορίσ ασθαι μή δ υ ν ά μ ε ν ο ς · 6 δέ την
τά πάντα ίσχύουσαν πίστιν κεκτημένος οσα βούλεται, δύνατεα·
μάλιστα άόίστακτον ταΰτην δ ια φ υ λ ά ττω ν μή σ υ γ κ α τ α π ίπ τ ω ν τί]
άπιστίςι, αλλά νεάζιον αεί καί ένδ υ ν α μ ο ύ μ εν ο ς τή πίστει, μή
στάζων ή διακρινόμενος. Ό γάρ όιακρινόμενος εοικεν κλνόιο^1
θαλάσσης άνεμιζομένω και ρυτιζομένφ καί τά έξής.
1Awa Gheorghe e cel care l-a făcut monah pe Chirii. Lui ii sunt d e d i e a re
Vieţile. Săpăturile arheologice de la Schitopolis au scos la iveală, tntr'
veche mănăstire de secol VI, o inscripţie carc-1 pomeneşte pe „preotul Ş1
egumenul Gheorghe". ^ lejul să le mai întâlnim în Vieţile sale.
2 Deşi tradus în româneşte, aproape în toate cazurile, cu „veselie", nume '
Eftimie, derivat de la adjectivul εύθύμιος, înseamnă etimologic „cu ini*113
Preacinstitului şi cu adevărat virtuosului Părinte duhovnic
A w a Gheorghe1,
preotul şi egumenul, ce se linişteşte în chip plăcut lui D u m n e­
zeu în locul num it Beella, din părţile Schitopolisului,
Chirii,
salutare în Domnul
în a in te a cu v in telo r pe care urm ează să le sp u n em des­
pre Eftimie, al cărui n u m e e plin de în v ă ţă m in te ’, trebuie să
meargă credinţa, care este ipostasul celor nădăjduite , din care fir. 11. 1
ne-am în d re p tă ţit şi în care ne-am întărit şi ne lăudăm cu nă­
dejdea slavei lui Dumnezeu , p e n tru că fară credinţă nu e cu p u ­
tinţă să plăcem lui Dumnezeu , de-i adevărat că, p recu m Scrip­ Rom. 5. 2
tura spu ne, cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că
El este şi că Se face răsplătitor celor care II caută. Acela care în ­ Evt. 11,6
cearcă să s p u n ă sau să asculte ceva fară credinţă se osteneşte în
zadar, n e p u tâ n d să-şi câştige niciun folos, dar cine a d o b ân d it
credinţa cea a to tp u te rn ic ă poate să facă oricâte vrea, mai ales
dacă o păzeşte de îndoială, fără să fie d o b o rât de necredinţă,
ci se în no ieşte şi se întăreşte m ereu prin credinţă, fără să şovă-
iască ori să se îndoiască, pentru că cine se îndoieşte e asemenea
valului mării mişcat de vânt şi aruncat, şi celelalte. lac. /, 6
bună“, „curajos", „dârz", fiind antonim cu άθυμος - „descurajat", „dez­
nădăjduit", şi de aceea „trist". Pe această diferenţă de sens, obţinută doar
prin schimbarea prefixelor, Chirii, asemenea atâtor altor autori din epocă,
îşi întemeiază jocurile de cuvinte - intraductibile - pe care vom avea pri­

4 VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
’Ε γώ μέν ούν ά ρ χή ν καί ρίζαν και θεμέλιον τώ ν περί τοϋ
οσίου Ε ύθυμίου λόγω ν τήν ά δ 'σ τα κ το ν τίθημι πίστιν πρός τό
5 , 20 τα ύ τη ν ανα λαμβάνει^ τού ς μέλλοντας έντυγχάνειν καί μηδενί
τούτοχν άπιστεΐν άλλά τάς ίδιας διανοίας διά τής πίστείος έλκύ-
σαι π ρ ό ς συγκατάΟεσιν.
Καί αυτός δέ, τιμκΰτατε πάτερ, τή τοΰ Α γίου Πνεύματος
δυνάμει κραταιούμενος τή βεβαίςι ό χυ ρ ώ θ η τι ττίστει- ταύτη γάρ
! εγώ έπερειδόμενος τούτον τόν π ό ν ο ν συνεστησάμην ζηλώσας
μέν τήν ιμ λ ό πονο ν μέλισσαν τήν έκ πολλώ ν άνθέοιν συλλέγου-
σαν τά χρήσιμα π ρ ό ς τήν τοϋ μέλιτος εργασίαν, σ π ου δή δέ καί
6. 5 προσευχή χρησάμενος τά π α ρ α δ ρ α μ ό ν τ α τώ χρ όνω π α ρ ά άλη-
Οευόντο^ν αγίων καί τής έρήμου ταύ τη ς άρχαιοτάτο>ν άνελεξά-
μην ώδέ τε κάκεΐσε περιθέω ν καί π ερ ια θ ρ ο ίζ ω ν α ύ τά καί συλ-
λέγων, ώσπερ έκ τίνος βυθοΰ τοϋ μ ακροΰ χρ όνο υ κ α ί τής λήθης
άναλεγόμενος, πιστεύων άκριβώ ς τόν π α ρ ά τοϋ μ ισθα ποδότου
6 . 10 Θεοϋ κομίσασθαι μισθόν έκ τοϋ άνανεώ σ α ι τή μνήμη τά μνημο-
νεύεσθαι άξια καί τύ π ο ν ά γ α θ ό ν π α ρ α σ χέσ θ α ι τοΐς έντυγχάνου-
σιν τή τοιαύτη φ ιλ ο πόνω σπουδή.
El γάρ καί τής άξίας ούκ έφ ικ ν ο ΰ μ α ι τοΰ έπαινο υμένο υ
σεβασμίου πατρός, α λ λ ’ ού ν εύλογον είναι ή γησ άμην μάλλον τής
άξίας διαμαρτεϊν ύ πό εύ γνω μ οσύνη ς κ ινού μ ενο ς ή α γνω μ οσύνη
w
6 , 15 πα ρ α λ ιπ εΐν τό π α ν καί τής ύ μ ετέρ ας π α ρ α κ ο ΰ σ α ι πατρ ότητος,
άμα δέ καί ύ φ ορ ώ μ ενος εκείνο ι ό φ ο β ε ρ ίό τα το ν .Έ γ κ λ η μ α τοΰ
είς γην τό τά λ α ν το ν κ α τα κ ρ ύ ψ α ν τ ο ς π ο ν η ρ ο ϋ δο ύ λ ο υ καί οκνη­
ρού. Καί οΰτο>ς έτόλμησα ά τέχν ψ τινί καί τής έξω θ εν π α ιδείας
άπειρο) κεχρημένος λέξει τής π ρ ο κ ειμ ένη ς ά π ά ρ ξ α σ θ α ι συγ­
γ ρ α φ ή ς συνεργοΰντος του Θεοΰ κ α ί τό λέγειν έπιχο ρ η γο ΰ ντο ς
6 , 20 διά τής τοϋ οσίου Ε ύ θυμίου πρεσβ είας τοΰ τήν ύπ ό θ εσ ιν τών
λό γω ν παρασχομένου.
3 Expresia „înţelepciunea din afară" denumeşte cultura clasică, din afara
Bisericii, pe care Chirii, deşi e vădit că o poseda la nivel destul de ra f i n a t .
SALUTAREA
5
P un , aşadar, ca început, rădăcină şi temelie a cuvintelor
despre Cuviosul Eftim ie credinţa neîndoielnică p e n tru ca cei
care le vor citi să şi-o însuşească şi p en tru ca niciunul dintre
ei să n u cadă în necredinţă, ci să-şi condu că cugetele p rin
credinţă
> Ia consim ţirea
> cu cele scrise.
Fie ca tu, preacinstite Părinte, care eşti stăpânit de p u ­
terea S fântului D u h , întăreşte-te, prin credinţa sigură, ca o
cetate! P en tru că eu, sprijinit pe ea, când am alcătuit această
scriere, pe de o parte am râvnit să im it albina cea iubitoare de
osteneală care a d u n ă d in m u lţim
) e de flori cele folositoare la
facerea mierii, iar pe de alta, m -a m folosit de silire şi de rugă­
ciune, şi m i-am a d u n a t de la sfinţii cei mai bătrâni şi grăitori
de adevăr aflaţi în pustia aceasta istorisiri despre faptele uitate
cu trecerea vremii, alergând încolo şi încoace, culegându-Ie şi
p u n â n d u - le cap la cap, scoţându-le din adâncim i de vreme şi
uitare ca d in tr -u n adânc de mare, crezând stăruitor că, p en ­
tru ream intirea celor vrednice de pom enire, voi avea parte de
plată de Ia D u m n e z e u răsplătitorul şi că voi da o pildă bună
cititorilor p rin această silire iubitoare de osteneală.
Pentru că, desi n u reusesc să redau în cuvinte vrednicia
cinstitului Părinte pe care îl lăudăm, am socotit totuşi că e un
lucru binecuvântat ca, mişcat de recunoştinţă, mai degrabă să
nu reuşesc să-i redau vrednicia decât, din lipsa de recunoştinţă,
să las totul la o parte, iar pe Părinţia Voastră să n u vă ascult.
Totodată, am avut înaintea ochilor şi acea preaînfricoşată vină
a robului viclean şi leneş care a ascuns talantul în păm ânt. In Mt. 25.25-26
acest fel am îndrăznit, folosind cuvinte lipsite de măiestrie şi
străine de înţelepciunea din afară3, să încep scrierea de faţă cu
împreună-1 ucrarea Iui D u m nezeu, Care dăruieşte cuvânt prin
solirea C uviosului Eftimie, care este şi tema acestor Cuvinte.
se sileşte totuşi să o ascundă.

Βίος το ϋ έ ν άγίοις π α τ ρ ό ς ή μ ώ ν
Εύθυμίου
ι
Ό Μ ονογενής Υιός καί Λ όγος του Θ εοΰ ό συνάναρχός
τε κ α ί συναίδιος τώ Π ατρί ύ π α ρ χ ο ν καί όμοούσιος ά φ ά τ ω φι­
λ α ν θ ρ ω π ία χρησάμενος εύδοκία τοΰ Π α τρ ό ς καί βουλήσει τοΰ
Α γίου Π νεύματος κατηξίωσεν διά τήν ήμετέραν σωτηρίαν σαρ-
κ ω θ ή ν α ι καί ένανθρω πήσαι έκ τής ά χρ ά ν το υ καί Θεοτόκου Μ α­
ρίας κ α ί γεννηθήναι έξ αΐ'τής, Θ εός ού γυ μ νό ς κ α ί ά ν θ ρ ω π ο ς ου
ψιλός, σεσαρκωμένος όέ μάλλον Θ εός ένιόσας έαυτορ κ α θ ' ύπό-
- => στασιν τό ανθρώ πινον, ού σύγχυσιν ύπ ο ο τά ς, ού τρ ο π ή ν υπο-
μείνας, ούκ αλλοιωθείς τήν φύσιν, άλλά μείνας ό ήν, γέγονεν ο
ούκ ήν, σοιζομένης δήλον (-τι τής τώ ν συνελθουσώ ν φ ύ σεω ν δια­
φ οράς καί εις έν πρόσο)πον καί μίαν ύ πόσ τα σ ιν συνόραμουσώ ν
κ α θ ’ ενωσιν ά ό ιά σ π α σ τ ο ν .Ό θ ε ν έν έκατέραις ταΐς ούσίαις εις
7, ίο καί ό αύτός ύ πάρ χει Χ ριστός ό Υ ιός τοϋ Θ εοϋ τοϋ ζ ώ ν το ς αδι­
αίρετός τε καί άσύγχυτος γνωριζόμενος.
Τοιγαροϋν α π α θ ή ς ών Θ εός ο ύ κ άπη ξίω σεν π α θ η τ ό ς γε-
νέσθαι άνθρο)πος καί α θ ά ν α το ς ύ π α ρ χ ω ν νόμοις ύποκεΐσθα ι
θανάτου ήνέσχετο, οπ(»ς τή τοιαύτη π ρ ό ς ημάς εύ σ π λ ά γ χ ν φ συ-
γκαταβάσει κ α ί έκουσίω κενώσει τήν π ρ ό ς εαυτόν ήμίν δ ω ρ ή '
;- αηται άνοδον. Δ ι’ ό κ α ί το ύ ς έαυτοϋ μ α θ η τά ς έπί σωτήριοι τοΰ
ήμετέρου γένους άποστέλλω ν έ λ εγ εν πορενθέντες μαθητεύσατε
πάντα τα έθνη βαπτίζοντες αύτούς είς τό όνομα τοϋ Ιΐα τρόζ κΟ·1·
τοϋ Υίον καί τοϋ Α γιο ν Πνεύματος.
Ο ΐ δέ τα ύτη ν π α ρ α λ α β ό ντες τήν έντολήν καί τήν οίκουμε-
7, 20 νην ά π α σ α ν διαθέοντες λόγψ κ α ί έργψ έκή ρυττον τή ν εύσέβειαν,
λόγψ μέν διδάσκοντες, εργω δέ καί βίω τόν λόγον βεβαιοϋντες,
διά πάντοτν χω ροϋντες τώ ν δυσχερώ ν, διω κόμ ενοι θλιβόμενοι
11 Expresiile teologice tehnice sunt copiate din lucrările Mărturisirea de
Viata
> celui în tru sfinţi
j
Părintelui nostru Eftimie
1. Prolog
Fiul cel U nul-N ăscut şi Cuvântul lui Dumnezeu, fiind îm ­
preună fără de început, îm preună veşnic şi deofiinţă cu Tatăl, fo­
losind o negrăită iubire de oameni, cu bunâvoirea Tatălui şi prin
voinţa Sfântului Dull, ne-a învrednicit să Se întrupeze pentru a
noastră m ântuire si să Se facă o m din neîntinata si de D um nezeu
Născătoarea M aria şi să Se nască din ea, nici D um nezeu gol, nici
simplu om, ci D um nezeu întrupat, u nind cu Sine, după ipos-
tas, firea omenească, fără să sufere o amestecare a firilor şi nici o
schimbare a lor una în alta, fără să Se schimbe în natura Sa, ci,
răm ânând ceea ce era, S-a făcut ceea ce nu era, fiind păstrată în
m o d vădit deosebirea firilor, care s-au alăturat şi s-au împreunat
întru o Persoană şi u n Ipostas prin unire nedespărţită. De aceea,
în fiecare dintre cele două naturi, dumnezeiască şi omenească, Se
află un ul si
» acelaşi
> Hristos, Fiul lui D um nezeu celui viu, cunos-
cut în chip nedespărţit şi neam estecaf.
Astfel, deşi e n ep ătim ito r, D u m n e z e u n u a socotit ne­
v red n ic de Sine să Se facă o m p ă tim ito r şi, n e m u rito r fiind,
a p r im it să se s u p u n ă legilor m o rţii ca, p rin tr-o astfel de
p o g o râre iu b ito a re la noi şi o deşertare de bunăvoie, să ne
dăruiască suirea la Sine Insusi. i D e aceea, când Si-a i trimis
u cenicii p e n t r u m â n tu ire a n e a m u lu i no stru, a spus: M er­
gând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui
şi al F iului şi a l Sfâ n tu lu i D uh. Mt. 28.
Iar ei, prim ind această poruncă şi alergând în toată lumea,
au propovăduit evlavia cu cuvântul şi cu fapta, prin cuvânt în ­
văţând, iar prin faptă şi prin viaţă adeverind cuvântul, răbdând
credinţă şi Contra lui Origen ale împăratului Iustinian.
 VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
γυμνητεύοντες, α ύτώ ν τώ ν ά να γκ αίω ν ενδεείς γινόμενοι, ύστε­
ρ ον κ α ί θ α νά το υ κατετόλμηοαν, καλώς διά πάντ(υν τόν δεσπό­
την μιμησάμενοι.
’Ε ντεύ θεν ή θεογνω σία τώ κόσμο) ά ν έτ ειλ εν εντεύθεν ή
τή ς ά ν θ ρ ω π ό τη το ς κατεφ οπίσθη φύσις καί έκ τής του διαβόλου
τυ ρ α ν ν ίδ ο ς ήλευθερώθη· εντεύθεν τοΐς άπεγνω σμένοις έπεφά-
νη ή σοηήριος χάρις δ ια φ ό ρ ω ς τε καί πολυτρόπους τού ς πά ντας
ευεργετούσα- εντεύθεν έκ π ά ντω ν τώ ν εθνώ ν έπεβλάστησαν αί
τώ ν άγιω ν μαρτύρω ν άγέλαι, ών τού ς α γ ώ ν α ς ζηλίόσαντες οί
πολλοί μετά τόν δκυγμόν φω σ τήρω ν δίκην έν τή τώ ν μοναχών
έξέλα μψ αν πολιτεία.
Οϊτινες έκμαγείον τής άπο στολικ ή ς αρετή ς τόν ε α υ τ ώ ν
έποιήσαντο βίον, οίς αρμόζει τό γ ρ α φ ικ ό ν έκείνο τό π ερ ιή λθ ο ν
έν μ η λ ω τα ΐς, έν α ίγείο ις δέρμ α υιν, ΐ'στεροι>μενοι θλιβ ό μενο ι κα-
κο νχο ύμ ενο ι, ε π ' έρημία ις π λα νώ μ ενο ι κ α ί όρεοι κ α ί ο πηλα ίο ιζ
και τα ΐς ό π α ϊς τή ς γή ς. Τ ούτου τοΰ ανεπ ίλ η π το υ βίου μ ε τ α σ χ ώ ν
καί ό μέγας πατή ρ ήμών Ε ύ θύ μιος α φ ιερ ω θ είς τε έκ βρέφους
τώ Θ εώ κ α ί ζηλώσας τόν τώ ν ά γιω ν βίον ευά ρεστος τ ώ Θ εώ καί
δόκιμος τοΐς άνθρίόποις άνεδείχθη.
Ο ύτινος άγιου π α τρ ό ς ά ν α γ ρ ά ψ α σ θ α ι τήν έν σαρκί π ο ­
λιτείαν κελευσθείς ά να μ ονή ς πάση ς χω ρίς π είθομ αι ool κελεύ-
σαντι, τίμιε πάτερ Γεώργιε- κελεύεις γάρ ή δέα κ α ί ψυχω φελή
καί τής σής άγιω σύνης έπάξια. Δ ίκαιον γ ά ρ έστιν ώς άληθώς
τά π α ρ α δ ρ α μ ό ν τ α τώ χρόνο) κ α ί μή πολλοΐς έγνο^σμένα άναζω-
γρα φ εΐν τώ λόγο) καί μή συγχωρεϊν τ α ΰ τ α λήθης βυθοίς άμαυ-
ροΰσθαι, αλλά κοινόν όφελος κ α ί εικόνα κ α ί τύ π ο ν προτιθέναι
τοΐς μετέπειτα βουλομένοις τής εαυ τώ ν π ρ ο ν ο εΐσ θ α ι σωτηρίας·
Η δη τοίνυν εντεΰθεν τόν τού Θ εού Υ ιόν κ α ί Λ ό γ ο ν έπικαλεσά-
μενος τόν τού π α ρ ό ν το ς λόγου π ρ ο τεθ έν τ α το ΰ π ερ ί Εύθυμίου
ά π ά ρ ξ ο μ α ι λόγου.
în expresia έκμαγείον τής άποστολικής αρετής, substantivul έκμαγείον de­
notă atâr amprenta lăsată dc pccete, cât şi materia pregătită spre a putea
primi întipărirca sigiliului. Viaţa monahală apare astfel ca o prelucrare a
1. PROLOG 9
toate necazurile, prigoniţi, strâmtorări, fiind goi. Fiind lipsiţi
chiar şi de cele de trebuinţă, au răbdat mai apoi şi moartea cu
îndrăzneală, im itând bine prin acestea toate pe Stăpânul.
D e aici a răsărit lumii cu n o ştin ţa de D u m n eze u . D e
aici firea om enească s-a lu m in at şi s-a izbăvit de tirania dia­
volului. D e aici s-a arătat deznădăjduiţilor harul m â n tu ito r şi
binefăcător în m u lte feluri p e n tru toţi. D e aici au odrăslit în
toate neam urile cetele sfinţilor martiri, ale căror lupte poftin d
să le im ite d u p ă prigoană, cei mai m ulţi au strălucit ca nişte
lu m in ăto ri în vieţuirea
» m onahală.
Aceştia au făcut viaţa lor în stare să poată p rim i înti-
părirea virtuţii apostolice5, potrivindu-li-se acel cu v ân t din
S crip tu ră care spune: A u pribegit în piei de oaie, în p ie i de
capră, lipsiţi, strâm toraţi, ju fe r in d rele, rătăcind în p u stiu ri şi
în m u n ţi şi în peşteri şi în găurile p ă m â n tu lu i. M arele n o stru fir 11,37-38
P ărinte E ftim ie s-a făcut părtaş acestei vieţi fară de prihană,
p e n tr u că, fiind afierosit lui D u m n e z e u încă de p ru n c şi d o ­
r in d să u rm ez e pilda vieţii sfinţilor, s-a arătat b inep lăcu t lui
D u m n e z e u si
» încercat oam enilor.
Poruncindu-m i-se să scriu vieţuirea în trup a acestui sfânt
Părinte, m ă supu n fară de nici o zăbavă ţie, celui ce mi-ai p o ru n ­
cit, cinstite Părinte Gheorghe, pentru că porunceşti lucruri plăcu­
te, de suflet folositoare şi vrednice de Sfinţia Ta. Căci, într-adevăr,
este un lucru drept să le redăm prin cuvânt pe cele petrecute de-a
lungul tim pului şi necunoscute de cei mai mulţi, şi să nu îngă­
duim ca ele să fie înnegurate în adâncurile uitării, ci să fie puse
înainte ca folos obştesc, icoană şi pildă pentru cei care, mai apoi,
vor a se îngriji de m ântuirea lor. Aşadar, chem ându-L de-acum pe
Fiul şi C uvântul lui D um nezeu, Cel pus în fruntea acestei scrieri,
voi începe de aici să vorbesc despre Eftimie.
propriei fiinţe spre a putea primi în dar, de Sus, „virtutea apostolică".
De aceea, Chirii îl va numi şi pc Sfântul Sava „bărbat părtaş al harismei
apostolice".

IO VIAŢA S FÂ N TU LU I EFTIMIE
2 2. O b â rşia şi naşterea
8 . 20 'O ού ρ α νοπολίτη ς Εύθύμιος γ ονέω ν ύπή ρ χεν Π αύλου καί
Δ ιονυσίας προσαγορευομένοιν, ούκ άσήμω ν όντοιν, αλλά καί
λίαν εύγενεστάτω ν καί πάση τή κ α τά Θ εόν άρετή κεκοσμημέ-
νων, π α τρ ίδ α δέ καί οικησιν έχόντο>ν Μ ελιτηνήν τήν τώ ν Α ρμε­
νίων περιφανή μητρόπολιν.
Ή ούν μακαρία Διονυσία έπί ικ ανά έτη σ υζήσασα τφ
8, 25 ά νδ ρ ί στείρα ούσα ούκ ετικτεν· δ ι’ ό έν πολλή ό θ υ μ ία διάγοντες
9 οί άμφότεροι έπί ουχνόν χρόνον διέμειναν δεόμενοι του Θεοΰ
έκτενώς δ ω ρ η θή ναι αύτοΐς παιδίον. Καί γενόμενοι εις τόν αύτό-
θι πλησίον τής πόλεω ς ίερόν οίκον του ένδοξου καί καλλινίκου
μάρτυρος Π ολυεύκτου έπί ήμέρας πλείους τή προσευχή προ-
σεκαρτέρουν, ώς ό τώ ν άρχαίοιν είς ημάς ένεχθείς περιήγαγεν
9,5 λόγος, καί έν μια τώ ν ν υ κ τώ ν εύχομένιυν α ύ τώ ν μόνω ν θεία τις
οπ τα σ ία φαίνεται αύτοΐς λ έγο υσ α - ευθυμείτε εύθυμεϊτε- ιδού
γάρ κεχάρίοται ύμΐν ό Θ εός π α ΐδ α εύθυμίας φερ ώ νυμ ον, ότι έπί
τή γεννήσει αύτοϋ εύθυμίαν ταΐς έαυτοΰ έκκλησίαις δωρήσεται
ό τούτον ύμΐν χαριζόμενος.
Α ύτοί δέ τό ν τής ο πτα σ ία ς καιρ όν σημει,ωσάμενοι ύπέ-
9, 10 στρεψ αν είς τόν οίκον α ύ τώ ν καί έκ τοΰ χρό νου τής κυήσεωζ
γνόντες αληθή συμβεβηκέναι τά τής ο π τα σ ία ς άμ α μέν τω γεν-
ν ηθήναι τόν π α ΐδ α Ε ύθ ύμ ιο ν έ π ω ν ό μ α σ α ν υ πο σ χό μ εν ο ι άναθέ-
σθαι αύ τόν τώ Θεφ· έγεννήθη δέ, κ α θ ώ ς πα ρειλήφαμ εν, κατά
τόν Α ύγο υσ το ν μήνα τής τέταρτη ς Γρατιανοΰ ύπατεί.ας.
Ο τι δέ α λ η θή ς ή ο π τα σ ία , οί, ά ν α γ ιν ώ σ κ ο ν τ ε ς νοείτω-
σαν. Τ ω ν γάρ ά γιω ν εκκλησιών έπ ί τ ε σ σ α ρ ά κ ο ν τ α σχεδόν έτη
Melitene este υ cetate din Capadocia de Răsărit, situată la începutul
drumurilor care duc din Asia Mică în Mesopotamia, fostă bază pentru
legiunile romane şi devenită, în jurul anului 400 d.H., capitală civilă Ş«
bisericească a Armeniei.
Sfântul Polieuct fusese un soldat roman martirizat la Melitene.
KDin nou jocul de cuvinte întemeiat pe etimologia numelui Eftimie.
2 . OBÂRŞIA Şl NAŞTEREA
Eftimie, cetăţeanul cerului, i-a avut ca părinţi trupeşti pe
Pavel şi Dionisia du p ă nu m e, oam eni nu lipsiţi de im portanţă,
ci de neam foarte bun şi îm podobiţi cu toată virtutea cea după
D um nezeu, iar ca patrie şi locuinţă avea cetatea Melitene6, fai­
moasa mitropolie a Armenilor.
Fericita Dionisia, deşi a trăit destui ani cu bărbatul ei,
fiind stearpă, n u a născut nici un copil. D in această pricină,
am ândoi petreceau într-o mare tristeţe, rugându-se adeseori lui
D u m n eze u cu stăruinţă să le dăruiască un copil. M ergând în
apropiere de cetate la un sfânt lăcaş al Sfântului bu nulu i bi­
ruitor M ucenic Polieuct7 şi stăruind în rugăciune m ulte zile,
du pă cum ne spun mărturiile celor de dem ult ajunse până la
noi, în tr-u n a din nopţi, pe când se rugau ei singuri, li s-a arătat
o vedenie dum nezeiască zicându-le: „Veseliţi-vă! Veseliţi-vă că,
iată, D u m n e z e u v-a hărăzit un copil cu numele veseliei, pentru
că la naşterea lui D ăruitorul va dărui Bisericilor Sale veselie!“s
Iar ei, d u p ă ce au în sem n at vrem ea în care au avut acea
vedenie, s-au întors la casa lor şi au cun oscut d u p ă sorocul
naşterii că cele din vedenie au fost adevărate, iar cân d s-a năs­
cut copilul, l-au n u m it Eftim ie şi au făgăduit să-l afierosească
lui D u m n e z e u . D u p ă c u m ni s-a spus, acesta s-a născut în
lu na august, în al patrulea co nsulat al lui G raţia n 9.
C itito r ii să înţeleagă că v edenia a fost adevărată. P en­
tru că de a p ro a p e 4 0 de ani sfintele Biserici erau în m are
în tristare şi ap ără to rii c red in ţei o rto d o x e erau prigoniţi, iar
’ I itlul de consul, magistratul suprem în imperiu, era acordat în fiecare an
de cătrc împărat. Iniţial calculul anilor se făcea prin raportarea la aceste
consulate, apoi a fost introdus treptat şi în paralel sistemul indictionului.
Graţian fusese consul în 366, 371, 374 şi 377, acesta din urmă fiind al
patrulea său consulat şi, conform indicaţiilor precise ale lui Chirii, anul
naşterii Sfântului Eftimie.

VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
έν άθυμία όντων καί τώ ν τής ορ θο δ ό ξο υ πίπτεω ς υπασπιστών
έλαυνομένοον καί τώ ν Ά ρειανώ ν κ α τα δ υ ν α σ τευ ό ν τω ν ά π ό τών
Κωνσταντιου χρόνω ν καί διωγμού κ α τά τώ ν εύσεβών επικειμέ­
νου έν τε τ ο ϊς’Ιουλιανοΰ του τυ ρ ά ννο υ χρόνοις καί τοΰ μετέπει-
τα τ ή ς Έ ώ α ς βασιλεύσαντος Ο ύάλεντος.
Ευθυμίου τοϋ φεροίνύμοίς κληθέντος γεννη θέντος π ά ­
ντα τά τών άγιων εκκλησιών λυπη ρά είς ευθυμίαν μετετρέπετο.
Μ ήπω γάρ τοΰ πέμπτου μηνός π λ η ρω θέντο ς έπί τής έκτης ύπα-
τείας άρθείς ό θεομάχος Ο ύάλης κ α τά β α ρ β ά ρ ω ν τήν Θ ράκην
ληζομένο>ν επιστρατεύει καί ε π ’ ολίγον χρ ό νο ν τώ πολέμ<ο συ-
γκοπτόμενος ύστερον δίκην έ'τισεν τής θεομαχίας α ξ ί α ν έν γάρ
κώμη τινί περί Ά δρ ια νο ύ π ο λ ιν τής Θ ρ ά κ η ς κ α τά κ ρ άτο ς ήττημέ-
νον καί φ εύγοντα κ α τα δ ρ α μ ό ν τες οί β ά ρ β α ρ ο ί έκ α υσ α ν α ύ τ ό ν
μετά τής έχούσης α ύτόν κώμης μ ήπω πληρο)Οέντος τοΰ πρώτου
ένιαυτοΰ ά π ό τής Εύθυμίου γεννήσεως.
3
Τριετοϋς δέ ήδη χρ ό νου είσεληλυθότος Π α ύ λ ο ς μέν
ό πα τή ρ τέλει τοΰ βίου έχ ρ ή σ α τ ο - ή δέ μ α κ α ρ ία Διονυσία
άδελψ όν έχουσα λογιώ τατο ν Ε ύ δ ό ξ ιο ν μέν κ αλο ύμενον, τό δέ
α ύ τό θ ι έπισ κ οπείο ν κ ρ α τ ο ΰ ν τ α κ α ί τ ώ επίσκοπο} σ υ ν ε δ ρ ε ύ ο -
ντα, το ύτον σύμβουλον καί μεσίτην πο ιη σ α μ ένη τω κ α τ ά τόν
κ α ιρ ό ν εκείνον ίθύνοντι τήν κ α τά Μ ελιτηνήν ά γ ιω τά τη ν εκκλη­
σίαν Ότρηίο) τώ μεγάλο) τώ έν τή κ α τ ά Κ ω ν σ τα ν τιν ο ύ π ο λ ιν άγί<ί
1 Constanţiu —unul din fiii lui Constantin cel Mare, împărat din 337
al Imperiului de Răsărit până la moartea sa din 361. A fost semiarian ş1
prigonitor constant al Sfântului Atanasie cel Mare şi al ortodocşilor.
" E vorba de Iulian Apostatul (331-363), fiul lui lulius C o n s t a n t i n i i
- fratele vitreg al lui Constantin cel Mare - care, după ce a a b a n d o ­
nat creştinismul în 351 pentru un monoteism d e tip neoplatonician· 3
ajuns, în 3 noiembrie 361, ultimul împărat păgân.
12 Valens a fost consul pentru a şasea oară în 378, imediat după G r a ţ i a n .
3. INTRAREA ÎN CLER ŞI EDUCAŢIA >3
cei ai arienilor stăpâneau din vremea do m niei lui C o n s ta n ­
ţi u 10, dar şi d in pricina prigoanei din vremea tiranului Iulian11
îm po triva binecredincioşilor, iar mai apoi a celei d in tim pul
îm păratu lui de Răsărit Valens.
D ar când s-a născut Eftimie, cel n um it cu u n n u m e plin
de învăţăminte, toate cele întristătoare ale sfintelor Biserici s-au
preschimbat în veselie. Pentru că înainte de împlinirea celei de
a cincea luni din al saselea
i consulat al său, Valens12, duşmanul
'
lui D um nezeu, s-a ridicat la luptă cu oaste împotriva barbarilor
care prădau Tracia şi, dup ă ce s-a chinuit în război puţină vreme,
a fost pedepsit pe măsura vrăjmăşiei lui împotriva lui D u m n e ­
zeu. Pentru că în tim p ce se afla biruit şi refugiat într-un sat de
lingă Adrianopolisul Tracici, barbarii au năvălit şi au dat foc
aşezării, arzându-1 îm preună cu satul în care se găsea, înainte de
a se plini prim ul an de la naşterea lui Eftimie.
3. Intrarea în cler şi educaţia
D u p ă ce a în c e p u t cel de-al treilea an de la naşterea Anul 379
lui Eftim ie, tatăl său, Pavel, a m u rit. Fericita D io nisia avea
un frate foarte în văţat, pe n u m e Eudoxie, care ţinea episco­
pia de acolo şi îl aju ta pe episcop. Pe acest frate şi l-a făcut
s fătu ito r şi m ijlocitor, şi a adus copilul la marele episcop
O t r i e 13, care în vrem ea aceea co n d u ce a d rep t preasfânta Bi­
serică d in M e lite n e si
j strălucise la sfântul S in od ce se ţinu
’ -
11 Otrie, mitropolit de Melitene între 374 şi 384, fusese prezent la Sinodul
de la Tyana din 367 (S o z o m e n , Istoria bisericească, VI, 12, 2) şi a jucat un
rol important la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol din 381, unde a
fost numit, alături de episcopii Heladie al Pontului şi de Sfântul Grigorie de
Nyssa, garant al ortodoxiei pentru dioceza Pontului. Era prieten cu Sfanţul
Vasile cel Mare, de la care avem o scrisoare adresată lui {Epistola 181, PSB 12,
p. 370), şi cu Sfanţul Grigorie de Nyssa, care, de asemenea, a corespondat cu
Otrie (Epistolele 10 şi 18, SC 363, pp. 180 sq şi 232 sq).
 VIAŢA SFÂ N T U L U I EFTIMIE
14
συνόδο) δ ια λ ά μ ψ α ν τ ι π ρ ο σ ή γ α γεν τόν π α ΐδ α τήν τε ύπόσχεσιν
ά π ο π λ η ρ ο ισ α σ α καί ως θυσίαν αύ τόν εύ π ρ ό σ δ εκ το ν άναϋεμένη
τ φ Θ εω καΟ άπερ ή π ο λ υ θρ ύ λ η το ς Ά ν ν α εκείνη τόν Σαμουήλ.
Ό δέ μέγας έκεΐνος Ό τ ρ ή ιο ς ό ά γιώ τα το ς επίσκοπος τόν
10,15 τε π α ΐδ α θεασάμενος καί π α ρ ά τοϋ σχολαστικού Εύόοξίου
ά κ ο ύ σ α ς περί τε τής τοϊς γονεϋσι φανείσης ο π τα σ ία ς κ α ί δτι προ
γεννήσεο)ς ή μήτηρ αύτοϋ κ α θυ πέσ χετο αύ τό ν τω Θ εω μή εύλα-
βηθεΐσα τό μέλλον, καί δτι αύτή ή σύλληψις εύχής έργον γεγέ-
νηται, θ α υ μ ά σ α ς εΐπεν· όντω ς έ π α ν α π έ π α υ τ α ι τό Π νεύμα τοϋ
Θ εοϋ έπί τό μειράκιον τούτο.
10,20 Καί τόν μέν π α ΐδ α δεξάμενος έβάπτισεν καί άποΟρίξαί
άναγνοιστην τής ύ π ’ αύτό ν έκκλησίας έποίησεν κ α ί έν τω έπι-
σκοπείο) λαβών καί τρ ό π ο ν τινά τεκνο ποιη σ άμ ενος ά ν έτρ εφ εν
τήν δέ μ ακαρ ία ν Δ ιονυσίαν ώς προσκειμένην Θ εω καί τοις θεί*
11 οις διάκονον έχειροτόνησεν τής ά γ ιο π ά τη ς έκκλησίας.
Εύθυμίου τοίνυν τψ εκκλησιαστικό) κ α τα λ ό γω έναριθμίου
γεγονότος πα ρ α υ τίκ α Θ εοδόσιος ό μέγας τά τήςΤοομαίο)ν βασι­
λείας σκήπτρα πα ρ έλ α β εν καί έν τα ύ τώ έδο^ρήσατο ό Θ εός τ»1
11,5 τών'Ρο)μαίο)ν πολιτεία κ α ί ταΐς έαυτοΰ άγίαις έκκλησίαις θείαν
δόσιν εύΟυμίας πά οη ς πεπλη ρω μένην κ α ί συνηνέχΟη τό τηνι-
κ α ΰ τα τοϊς όνόμασιν όμω νύμω ς τά π ρ ά γ μ α τ α συμβήναιΓ Εδει γάρ
πληρω θήναι τήν περί αύτοϋ τοϊς γονεϋσι φ ανεΐσα ν όπτασίαν.
4
Ό λίγου δέ τίνος χρόνου διελθόντος κατανοήσας αύτόν ό
π, ι ο έπίσκοπος τήν τών παιδίο^ν ηλικίαν ύπερβάντα ήδη καί όφείλοντα
" Este vorba de al II-lea Sinod Ecumenic, ţinut în Constantinopol î11
anul 381.
Termenul σχολαστικός desemna în Bizanţ, până în veacul al VIII-lca>
o persoană cultivată şi şcolită în drept şi retorică. Deşi nu rcprezeii'
ta un titlu oficial, era folosit de obicei pentru jurişti şi avocaţi. Tf^'
buie deosebit de termenul scholariu, întâlnit in continuare, care-·
4. EDUCAŢIA SA INTELECTUALĂ Şl BISERICEASCĂ 15
se în C o n s t a n t i n o p o l 1^, şi astfel ea şi-a îm p lin it făg ăd uinţă,
aducându-1 pe E ftim ie ca pe o jertfă b in e p rim ită în a in tea lui
D u m n e z e u , p re c u m acea vestită A na pe Samuil. Cf.ll»ip.2.
Iar cân d acel m are şi preasfânt episcop O trie l-a văzut
pe copil şi cân d a auzit de la scholasticul15 Eudoxie despre ve­
denia pe care o avuseseră părinţii lui şi că m a m a lui, fără să-i
pese de viitor, încă dinaintea naşterii l-a făgăduit lui D u m ­
nezeu şi că zămislirea ei a fost lucrarea rugăciunii, a zis mi-
n u n ân du-se: „C u adevărat D u h u l lui D u m n e z e u S-a o d ih n it
peste p ru n c u l acesta!“
Şi d u p ă ce l-a prim it pe copil, l-a botezat şi, tunzându-1,
l-a făcut citeţ al Bisericii de sub oblăduirea lui şi l-a luat la epi­
scopie, u n d e îl ţinea şi-l hrănea ca pe copilul său. Iar pe fericita
Dionisia, de vreme ce era apropiată de D u m n eze u şi de cele
sfinte, a h iro to n it-o diaconiţă a preasfintei Biserici.
în d a tă d u p ă ce Eftimie a fost înscris în catastiful bise­
ricesc, Teodosie cel M a re 16 a preluat sceptrul îm părăţiei ro­
m an ilor şi D u m n e z e u a d ăru it în acelaşi tim p obştii rom ane,
p recu m şi sfintelor Sale Biserici, u n dar dum nezeiesc plin de
toată veselia, şi a potrivit aşa lucrurile încât ele să aibă acelaşi
n u m e cu al celor d o i 17. Căci trebuia ca vedenia părinţilor săi
despre el să se îm plinească.
4. Educaţia sa intelectuală şi bisericească
D u p ă p u ţi n tim p , episco pu l a înţeles că E ftim ie a
tre c u t deja de v ârsta copilăriei şi că d e -a c u m treb u ie să se
desemna pe membrii gărzii imperiale (schola).
împărat al Bizanţului (379-395), a convocat Sinodul II Ecumenic şi a
susţinut politic ortodoxia niceeană.
Din nou un joc de cuvinte: Teodosie („darul lui Dumnezeu'1), Eftimie
(„veselie") vide supra nota 2.

VIAŢA S FÂ N TU LU I EFTIMIE
τοΐς μαΟήμασιν λοιπόν ένασχολεΐσΟαι παραδίδοκπν αυτόν δίδα-
σκάλοίς τω ν ιερών γραμμάτο)ν.Ήσαν δέ τότε έν τοΐς άναγνώσταιζ
δύο νεανίσκοι έπί εύγενείςί καί σωφροσύνη αίδέσιμοι καί πάστί
συνέσει διαπρέποντες, πρ ός τή θεία γραφή καί τήν έξω παιδείαν
ακριβώ ς ήσκημένοι ’Α κάκιος καί Συνόδιος ούτως προσαγορευό-
μενοι. οιτινες μετά πολλούς άσκητικούς άγώ νας τής κ α τά Μέλι-
τηνήν άγιωτάτης εκκλησίας τήν άρχιερωσύνην έδέξαντο έν ίδίω
καιρώ, έκαστος τούτων συμβαίνουσαν έχοντες τή άρχιερωσύντι
τήν πολιτείαν, περί ών πολλά θαυμάσια διηγούνται οί Μελιτηνών
παΐδες καί ίερωσύνης αληθώς επάξια.
Ούτοι έκ τής χειρός τού επισκόπου δεξάμενοι τόν Ευθύμιον
επαίδευσαν άκροτάτην εύσέβειαν.'Όστις Ευθύμιος έν ολίγα) χρόνω
πολλούς τών ο ανηλίκων ύπερηκόντισεν τή τής ψυχής φίλοΟεία καί
φιλομαθεία.Ή ν γάρ αυτού ύπέρ τήν ηλικίαν τό πρόθυμον, ώστε
θαυμάζειν τόν Α κάκιον τήν πεφωτισμένην αυτού διάνοιαν. Οϋτω
μέν ουν τά πρώτα τής ηλικίας έν τψ έπισκοπείω ό ιερός ούτος νε­
ανίας παιδεύεται καί δίαπλάττεται πλάσιν τήν άρίστην καί καθα-
ριοτάτην, ήνπερ, ώς φησιν ό θεολόγος Γρηγόρίος, ήμερινήν ό θείος
Δαυίδ καλώς ονομάζει καί τής νυκτερινής άντίθετον.
ΈκμανΟάνα)ν δέ τάς θείας γ ρ α φ ά ς έπ επ ό θ ει μέν ζηλωτής
είναι τώ ν έν αύταίς έμφερομένων Οεία)ν καί ενάρ ετω ν άνδρών,
ήνιάτο δέ όταν ύπό τινων άρ γολογού ντω ν έστερεΐτο ή άφείλκετο
τών θείων λογιών. Α κ α κ ίο υ δέ τού διδασ κάλου τούς τ ρ ό π ο υ ς μι­
μούμενος ο ύ δ ’ όλως έποιεϊτο μνήμην ποικίλης τρ οφ ή ς ούτε μήν
έφίετο κενής δόξης οΰτε ήργει τό στόμα ά π ό δο ξολογίας Θεοΰ,
άλλά τήν μέν θείαν λειτουργίαν τοϋ εκκλησιαστικού κανόνοζ
άπερισπάστω καρδία καί άμετείορίστψ νοί εις το ύς ώρισμένουζ
έπετέλεί καιρούς μετά φόβου καί κ α τα ν ύ ξ εω ς ένθυμούμενος ότι
χρή εν φ ό β ψ κα ί τρόμψ λατρεύειν Θεώ, ο ύχί δέ μετά γέλωτος καί
ls Unica referinţă măgulitoare a lui Chirii la educaţia profană, de care de
altfel a avut şi el parte la Schitopolis, dar care era riscant să fie etalată în
acea perioadă datorită etichetei de „origenist" pe care o putea atrage din
partea celor simpli şi râvnitori.
4. EDUCAŢIA SA INTELECTUALĂ ŞI BISERICEASCĂ
îndeletnicească cu învăţătura, aşa că l-a dat în grija dascăli­
lor de scrieri sfinte. Se aflau pe atunci în tre citeţi doi tineri
vrednici de respect, pe n u m e Acachie şi Sinodie, care se ose-
beau p rin nobleţe, întreaga-înţelepciune şi toată priceperea,
învăţaţi te m ein ic în cele ale Sfintei Scripturi şi în învăţătura
cea d in a fa ră 18, care au şi ajuns, d u p ă m ulte lupte ascetice,
arhierei ai preasfintei Biserici d in M elitene, fiecare la vremea
sa19. Ei au avut sit o vieţuire
> la m ăsura arhieriei, iar fiii celor
d in M eliten e istorisesc despre ei m ulte întâm plări m in u n a te
şi cu adevărat vrednice de harul preoţesc.
Aceştia, d u p ă ce l-au p rim it pe Eftimie din m ân a epi­
scopului, l-au învăţat cea mai înaltă evlavie. In scurtă vreme,
Eftimie i-a în tre c u t pe m ulţi d in tre cei de-o vârstă cu el prin
iubirea de D u m n e z e u şi dragostea de învăţătură, d at fiind că
râvna sa era m are p e n tru vârsta pe care o avea, încât se m i­
n u n a Acachie de m in te a sa lum inată. Astfel, încă din primii
ani ai vârstei sale petrecuţi la episcopie, acest tân ăr sfânt a fost
educat şi fo rm at în cea mai b u n ă şi mai curată pregătire, pe
care, aşa c u m sp u n e G rigorie Teologul20, dumnezeiescul D a ­
vid bine o n u m e şte „de zi“ , opusă celei „de noapte".
în v ă ţâ n d Sfintele Scripturi, tânjea să fie un urm ător al
bărbaţilor dum nezeieşti şi virtuoşi despre care se povesteşte în
acestea şi se întrista când unii dintre cei care pierd vremea cu
vorba goală îl lipseau ori îl îndepărtau dc dumnezeieştile cu­
vinte. Fiindcă im ita purtările lui Acachie dascălul, n u se gân­
dea deloc la felurimea mâncărilor, nici nu se lăsa pradă slavei
deşarte, nici gura n u i se oprea din slăvirea lui D um nezeu, ci
săvârşea la vremile rânduite, cu frică şi străpungere, du m n e ze­
iasca slujbă a rânduielii bisericeşti, având inima neîmprăştiată şi
'''Acachie era deja episcop de Melitene în 431, fiind prezent la Sinodul din
Efes, iar în 437 se străduia să obţină condamnarea lui Teodor de Mopsuestia.
I-a urinat Sinodie, prezent la Sinodul tâlhăresc din 449 de la Efes.
*° Cuvânt de laudă la Sfântul Vasile, 12, 1, PG 36, 509.
 i8 VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
ψιθυρισμού σκηνήν θεατρικήν τήν εκκλησίαν έργάζεσθαι, άλλά
μετ’ εύλαβείας έν εκκλησία είσέρχεσθαί χοή έκαστον ώς βασιλεΐ
12 . 1 s· καί Θ εώ έντυγχάνειν διά τής προσευχής μέλλοντα. Τ ον όέ μεταξύ
χρόνον οϊκοι έσχόλαζεν έν τε τή προσευχή κ α ί τή ψαλμψδίςι καί
ταις τώ ν θείων λογίων άναγνώσεσι διανυκτερεύω ν τε καί διημε­
ρεύουν είδώς οτι ό μελετών έν νόμφ Κυρίου ημέρας και νύκτας
ίοται ώς τό ξύλον τό πεφντενμένον παρά τάς όίεξόόονς τών
1 2. 20 ύόάτων, δ τόν καρπόν αύτοϋ όώοει εν καιρώ αύτοϋ. Καί έόίόου
τώ Θ εώ έκαστου καιρού τόν πρόσφ ορ ον καρπόν.
Ή ν καιρώ γάρ οργής έκ α ρ π ο φ ό ρ ει τώ Θ εώ τήν άγάπην
καί τήν ύπομονήν, καί τοϋ καιρού τής γαστρ ιμαρ γίας ό καρπός
ήν αύτώ ή εγκράτεια, καί λογισμών έπερ χο μ ένω ν α ύ τ φ ηδονής
12 . 2=> τίνος σωματικής αύθις ή σωφροσύνη α ύ τώ άνεβλάστανεν.Έ ταί-
ροις δέ καί συνομίλοις έκέχρητο ού τοΐς άσελγεστάτοις, άλλά
τοΐς σωφρονεστάτοις, οΐς καί συνεΐναι μάλλον λυσιτελέστατον
τόν εύσεβείας άντεχόμενον.
Καί ούτως κ α θ ’ ημέραν άθλητικώς άγωνιζόμενος κατώρ-
θωσεν τήν τε άπό γλώσσης καί κοιλίας εγκράτειαν καί τήν τελεί-
13. ■s αν ακτημοσύνην καί τήν άληθινήν ταπεινοφροσύνην καί τόν τοΰ
σώματος άγιασμόν. Τής γάρ σωφροσύνης σφόδρα επιμελούμενος
διετήρησεν άσβεστον τήν λαμπάδα τής παρθενία ς τ φ τής εύοπλαγ-
χνίας καί συμπαθείας κατακεκοσμημένην έλαίω.
5 Aşadar, d u p ă ce Eftim ie s-a exersat tim p în d e lu n g at
Ό μέν ούν Ε υ θύ μιος ούτω ς έπί πλεϊστον χ ρ ό ν ο ν γυμνασά-
13.10 μένος έπί τήν τώ ν αρετώ ν τελειότητα κ α τ ή ν τ η σ ε ν ή δέ τοΰ Θεοΰ
οικονομία τοΰτον ούτοίς σοφίσασα καί διά πο λλώ ν τώ ν έν μέσο)
γν(υρίσασα περ ιβόη τον έξ ά ρ χή ς άνέδειξεν.
Τραφείς μέντοι καί παιδευθε'ις ώ ς ειρηται, κ α ί δι.ά πάσηζ
τή ς τώ ν εκκλησ ιαστικώ ν β α θ μ ώ ν ά κ ο λ ο υ θ ία ς δ ιε ξελ θ ώ ν ύπό
τοΰ κ α τά τόν καιρόν εκείνον έπισκόπου χειροτονείται άκουσίωζ
13. 1 πρ εσ β ύτερο ς τής κ α τά Μελιτηνήν άγιοιτάτης εκκλησίας κ « ι
5. PREOT ÎN MELITENE * 19
m intea nerisipită, am intindu-şi m ereu că trebuie să-I slujească
lui D u m n eze u cu frică şi cu cutremur, ca biserica să n u ajungă
0 scenă de teatru cu râsete şi şuşoteli, ci fiecare să intre în ea cu
evlavie, u n d e are să se întâlnească prin rugăciune cu îm păratul
şi D u m nezeu. T im p u l rămas şi-l petrecea ziua şi noaptea în
rugăciune, psalmodie şi citirea dumnezeieştilor cuvinte, ştiind
că cine cugetă la legea D om nului va f i ca un pom răsădit lângă
izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa. Iar el îi dădea Ps. 1. 2-3
lui D u m n e z e u rodul potrivit fiecărei vremi.
P entru că la vreme de mânie, îi dădea lui D um n ezeu ca
rod iubirea şi răbdarea, în vremea poftei pântecelui, rodul lui
era înfrânarea, iar când îi veneau gânduri de plăcere trupească,
îndată odrăslea întreaga-înţelepciune. Nu-şi făcea prieteni sau
tovarăşi de discuţii dintre cei stricaţi, ci dintre cei mai înţelepţi,
care şi s u n t cea mai b u n ă tovărăşie p en tru cei dăruiţi evlaviei.
Şi aşa, lu p tâ n d u - s e zi de zi ca u n atlet, a iz b u tit în ­
frânarea lim bii şi a pântecelui, p recu m şi desăvârşita nea-
goniscală, adevărata sm erită cugetare şi sfinţirea tru p u lu i.
P e n tru că se îngrijea foarte m u lt de întreaga-înţelepciun e,
şi-a p ă stra t nestin să făclia fecioriei, în fru m u se ţâ n d -o cu u n t ­
d e le m n u l milei şi ai co m p ă tim irii.
5. Preot în Melitene
în acest chip, a ajuns la desăvârşirea virtuţilor, iar ico nom ia
lui D u m n e z e u în tr -a tâ t l-a în ţe le p ţit şi l-a făcut c u n o s c u t în
m u lte feluri, în c ât a ajuns vestit încă de la în c ep u t.
C rescu t şi educat fiind precum s-a spus şi trecând prin
toate treptele slujirii bisericeşti, a fost hiroto nit fără voia sa de
către episcopul d in acea vrem e21 preot al preasfintei Biserici
1 Episcopul din acea vreme al Melitenei era Letius.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
20
έπιτρ έπεται φροντίζειν καί προίστασθαι τώ ν περί τήν πόλιν μο-
ναστηρίων. Ταύτην δέ τήν φροντίδα ένεχειρίσθη, έπειδή φιλο-
μόναχός τε ύ πή ρχεν έκ παιδόθεν καί δτι έπ ιπ ο θώ ν τήν ήσυχίαν
είς τό τοϋ άγιου Πολυεύκτου μοναστήριον καί είς τό τών άγιων
1 3 .2 0 τριά κ οντα τριών μαρτυρούν τόν πλεΐστον διέτριβεν χ ρ ό ν ο ν τάς
δέ τής άγίας τεσσαρακοστής ημέρας άνεχώ ρει είς όρος έρημον
μέν τότε ύπαρχον, νϋν δέ μοναστηριού θαυμασίου οικοδομήν
δεξάμενον πλησίον τής πόλεως τό π α ρ ά τοΐς προσοικοϋσίν τής
Άναλή-ψεως προσαγορευόμενον. Καί ταύ τη ν τήν έρημον ήσπά-
ζετο άπό τής ημέρας τών αγίων θ εοφ α νιώ ν εως τής τοϋ πάσχα
έορτής, τή ν Ή λ ίο υ κ α ί’Ιωάννου φιλοσοφίαν μιμούμενος.
13, 25
Τούτου χάριν, ώς εϊρηται, τήν τώ ν έκεισε μ οναχώ ν φ ρ ο ­
ντίδα τε καί κατάοτασιν εγχειρίζεται- τα ύ τη ν δέ τήν φροντίδα
έμπόδιον τής άρετής είναι νομίσας ό μ ισόδοξος κ α ί φιλόθεος
14 Εύθύμιος έξήλθεν τήν πόλιν καί φ υ γ ά ς φ χε το έπί τάΤεροσόλυμα
έπιθυμήσας ταύτην οίκήσαι τήν έρημον.
6
Ο υτος ό μέγας πατήρ ήμών Ε ύθ ύμ ιος τοΰ Ά γιου Π νεύμα­
τος αύτόν όδηγήσαντος ήλθεν είςΊερ οσ όλ υ μ α τώ είκοστώ ένάτψ
14, 5 τής έαυτοΰ ηλικίας χρόνο) καί π ρ ο σ κ υ ν ή σ α ς τόν ά γ ιο ν Σ ταυρόν
καί τήν άγίαν Ά νά οτασιν καί τού ς λ οιπού ς σεβα σμ ίους τόπους,
πα ρ α β α λ ώ ν δέ καί τοϊς κ α τά τήν έρημον θ εο φ ό ρ ο ις π α τρ ά σ ι
τήν έκάστου άρετήν καί πολιτείαν κ α τ α μ α θ ώ ν κ α ί τή εα υ το ί»
■ψυχή ένσφραγισάμενος ήλθεν είς Φ α ρ ά ν τή ν λ α ύ ρ α ν ά π ό εξ ση­
μείων τής άγίας π όλεω ς διακειμένην κ α ί φ ιλ ή σ υ χο ς ώ ν έμεινεν
14, 10 είς άναχω ρητικόν κελλίον έξω τής λαύ ρ ας, μ η δ έν τό σύνολο''
κτώμενος τοϋ αίώνος τούτου.
22 Discret, Chirii îşi vădeşte prin anumiţi termeni, cum e şi acesta, f°f‘
maţia intelectuală aleasă, poate chiar şi simpatiile. Vom mai regăsi
paginile sale viaţa monahală denumită „filosofie", fapt semnificativ pentr11
profilul duhovnicesc al autorului nostru.
6. FUGA ÎN PUSTIA DE LÂNGÂ IERUSALIM 21
din M elitene şi i s-a în c re d in ţa t grija şi chivernisirea m ă n ăs­
tirilor din preajm a cetăţii. A fost însărcinat cu această grijă
p e n tru că din copilărie era iubitor al vieţii călugăreşti şi p e n ­
tru că, rânjin d d u p ă isihie, îşi petrecea cea mai mare parte a
tim p u lu i în m ănăstirea Sfântului Polieuct şi în cea a Sfinţilor
33 de M ucenici. în zilele Postului M arc se retrăgea într-un
m u n te, care p e-atu n ci era pustiu, un d e se află acum o m in u ­
nată m ănăstire, aproap e de cetate, n u m ită de cei ce locuiesc
în preajm ă „a înălţării". Intra plin de dorire în această pustie
încep ân d d in zilele Sfintei Teofanii şi până la praznicul învie­
rii, im itâ n d filosofia” lui Ilie si
> a lui loan.
Din această pricină, precum s-a spus, i s-a şi încredinţat
purtarea de grijă şi rânduirea monahilor de acolo. Dar urătorul
de slavă şi iubitorul de D um nezeu Eftimie, socotind că această
grijă este o piedică pentru virtute, a părăsit cetatea şi a venit în
preajma Ierusalimului, arzând de dorul de a locui în acea pustie.
6. Fuga în p ustia de lângă Ierusalim
Acest m are Părinte al no stru Eftimie, povăţuit fiind de
Sfântul D u h , a venit în anul al douăzeci şi nouălea al vârstei Anul 405-406
sale la Ierusalim, u n d e s-a în c h in at Sfintei Cruci, la biserica
Sfintei Învieri şi la celelalte cinstite locuri. I-a vizitat apoi şi pe
Părinţii p u rtă to ri de D u m n e z e u din pustie, iar dup ă ce a cer­
cetat cu aten ţie v irtutea şi vieţuirea fiecăruia, şi le-a întipărit
în suflet. A m ers apoi în lavra din Faran2’, aflată la şase stadii
de S fânta C etate, dar p e n tru că era iubitor de isihie, a rămas
într-o chilie pustnicească d in afara lavrei, fără să agonisească
nim ic din cele ale veacului acestuia.
33 Chemată aşa după pustia în care se afla, la nord-est de Ierusalim, Lavra
Faran a fost înfiinţată prin 330 de către Cuviosul Hariton (275-345),
întemeietorul monahismului palestinian, alături de Cuviosul Ilarion.
Aici a mai vieţuit, în veacul VI, şi loan Moschu, autorul Limonariului.
 22 VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
Έ μ α θ ε ν μ έ ν το ιέ ρ γ ά ζ ε σ ϋ α ιτ ή ν σειράν δ ιά τό μ ή έπ ιβ α ρ ή σ α ί
n v a , αλλά μάλλον έκ τώ ν ιδίω ν κ ό π ω ν μ ετα δ ιδ ό να ι τώ χρείαν
έχοντι. Π άσης δέ γηίνης φ ρ ο ντίό ο ς εα υ τό ν έλευΟ ερώσας μίαν
14,15 μόνην έσχεν φ ρ οντίδα τό π ώ ς άρέσει τώ Θ εώ έν προσευχαΐς
καί νηστείαις, ού μήν αλλά καί π ά σ η ς ά ρετή ς επιμελούμενος
ώς άριστός τις γεω ργός τώ ν π α θ ώ ν τά ς ά κ ά ν θ α ς προρίζους
έξέτεμεν, λ ο γ ισ μ ο ύ ς κ α θ α ιρ ώ ν και π α ν ϋψ ω μ α έπα ιρό μ ενο ν
κ α τά τή ς γνώ σ εω ς το ϋ Θ εοϋ, π λη ρώ ν τήν π ρ ο φ η τικ ή ν έκείνην
φω νήν τήν λέγουσαν· νεώ σ α τε έ α υ το ϊς ν εώ μ α τα κ α ι μ)) σπείρετε
Η. 20 ε π ’ άκάνθαις.
7
Ειχεν δέ γείτονά τινα Οεοψόρον Θ εό κ τισ το ν όνόματι,
δντινα ά γα π ή σ α ς το σ οϋτον σ υνεκράϋη α ύ τώ τη τοϋ πνεύματος
στοργή, ώστε το ύ ς ά μ φ οτέρους ό μ ο γν ο ψ ο ν α ς κ α ί όμοτρόπους
γενέσΟαι κ α ί οίονεί μίαν ψ υ χή ν έν δυσί σώ μασιν έπιδείξασθαι.
14. 25 Έ ξα γγείλα ς δέ θά τερ ο ς θατέρί» τό ν κ α τά Θ εό ν σ κ ο π ό ν έξήρχο-
ντο κ α τ’ ενιαυτόν μετά τήν ό γδ ό η ν ή μέρα ν τώ ν ά γίω ν θεοφ α­
νιώ ν έπί τήν έρημον τοΰ Κ ο υ τ ιά , π ά σ η ς ά ν θ ρ ω π ίν η ς σ υνα να ­
15 στροφής χιυριζόμενοι, όμιλειν τώ Θ εώ ποΟ οϋντες έν ησυχία δια
τής προσευχής. Κ αί διετέλουν α ύ τό θ ι έω ς τής τώ ν β α ίω ν εορτής,
διηνεκώ ς δέ ύ π ο π ιά ζο ντες τό σώ μα κ α ί δ ο υ λ α γ ω γ ο ϋ ν τες τήν
πνευμ ατικήν τρ ο φ ή ν π ρ ο σ έφ ερο ν τή \|>υχή.
Ύ π ερ ενίκ α δέ ό μ έγας Ε ύ θ ύ μ ιο ς ά π λ ό τη τι ή θ ο υ ς κ α ί πρα-
15, 5 ότητι τρ ό π ω ν κ α ί τα π εινο φ ρ ο σ ύ νη κ α ρ δία ς- δ ι' δ κ α ί τήν τοΟ
Α γίου Π νεύματος χά ριν έδέξα το, κ α θ ώ ς ό θ είο ς λό γο ς φ η σ ίν
έπ ί τίνα έπιβ λέψ ω ά λ λ ' ή έπί τό ν π ρ ά ο ν κ α ι ή σ ν χ ιο ν κ α ι τρέμο-
ν τ ά μ ο υ το ύ ς λ ό γ ο υ ς ; Έ ν τ ε ΰ Οεν ή π ρ ό ς τό ν Θ εό ν α ύ τώ παρρησ ία
η ύξα νεν κ α θ ’ έκάστην ήμέραν.
7. TEOCTIST
23
A învăţat şi să îm pletească funii p en tru a n u îm povăra
pe n im en i, ci m ai degrabă să dea el din propriile osteneli celui
ce ar avea nevoie. D u p ă ce s-a eliberat de toată grija p ă m â n ­
tească, m ai păstra d o ar u n a singură: cum să placă lui D u m ­
nezeu în ru găciuni şi post. D ar n u num ai atât, ci se îngrijea
de toată v irtu tea şi, ca u n preaiscusit agricultor, sm ulgea din
rădăcină spinii patim ilor, cu ră ţin d gândurile şi toată înălţarea
ce se ridică îm potriva cunoaşterii lui D um nezeu , p lin in d acel 2 Car. 10. 5
cuvânt prorocesc care zice: A raţi-vă vouă p ă m â n t nou şi nu
sem ănaţi în spini. Ier. 4, 4
7. Teoctist
Avea acolo u n vecin p u rtă to r de D u m n ezeu pe num e
T eoctist, de care, fiincă l-a în d răg it, s-a legat atât de m u lt cu
o iubire duhovnicească, în cât au ajuns am ândoi de un gând şi
de o vieţuire, p ă râ n d să arate un suflet în două tru p u ri. D upă
ce şi-au d esco p erit u n u l altuia scopul cel după D um nezeu,
ieşeau în fiecare an, d u p ă a o p ta zi a Sfintei Teofanii, în pus­
tia C u tila 24, ferin d u -se de orice legături cu oam enii, p en tru
că d o reau să-I grăiască lui D u m n eze u în isihie prin rugăciu­
ne. Aşa că răm â n eau în acel loc până la praznicul Stâlpărilor,
d â n d sufletului h ra n a duhovnicească p rin tr-o nccurm ată su ­
p u n ere şi ro b ire a tru p u lu i.
D a r m arele E ftim ie îl întrecea cu to tu l p rin felul său
sim p lu de a fi, p rin b lân d eţea p u rtării şi prin sm erita cugetare
a inim ii. D e aceea a şi p rim it harul S fântului D u h , precum
zice dum nezeiescul cuvânt: Către cine voi căuta dacă nu spre
cel b lâ n d şi liniştit, care tremură la cuvintele M ele? D e aceea şi Iez. 66, 2
îndrăzneala lui către D u m n e z e u sporea în fiecare zi.
Cutila este o zonă deşertică la nord-vest de Marea Moartă.
 VIAŢA S F Â N T U L U I EF T IM IE
8 8. Peştera
Π ο ίή σ α ς δέ χ ρ ό ν ο υ ς π έντε είς Φ α ρ ά ν έξ ή λ θ εν ά μ α Θεο-
κ τίσ τψ τω μ α κ α ρ ίω κ α θ ' δν κ α ιρ ό ν είώ θ εια α ν , έ π ί τό ν Κουτιλάν
κ α ί διά τή ς ερήμου π α ρ ερ χ ό μ εν ο ι ή λ θ ο ν έ π ί τιν α χείμαρρον
φ ο β ερ ό ν κ α ί βαΟ ύτατον λίαν κ α ί ό ύ σ β α το ν· Ο εασάμενοι όέ τόν
τό π ο ν κ α ί π ερ ινο σ τή σ α ντες το ύ ς ύ π ερ κ ειμ έν ο υ ς κ ρημ νούς ώς
ύ π ό Θ εοΰ ό δ η γ ο ύ μ εν ο ι εύ ρ ο ν σ π ή λ α ιο ν μ έγ α τε κ α ί θαυμαστόν
έν τ φ β ο ρ ιν φ το ύ χειμ ά ρ ρ ο υ κ ρ η μ ν φ . Κ αί μ ετά κ ιν δ ύ ν ο υ τοιχο-
β α το ΰ ν τες μόλις ΐσ χυ σ α ν ά ν α β ή ν α ι είς α ύ τό κ α ί π ερ ιχα ρ είς γε-
νόμ ενοι ώ ς ύ π ό τού Θ εού έτο ιμ α σ θ έν το ς α ύ το ις τού σπηλαίου
έμ ειναν εις α ύ τό έκ τώ ν π α ρ ε μ π ιπ τ ο υ σ ώ ν β ό τα ν ώ ν τρεφόμενοι.
Τ ό δέ ά ντρ ο ν έκεΐνο κ α το ικ η τή ρ ιο ν ύ π ή ρ χ εν θ η ρ ίω ν μέν τό πρό-
τερον, ή μερω θέν δέ το ις Οείοις ϋ μ νο ις κ α ί τα ις ά π α ύ σ το ις τών
o o îo jv ά νδ ρ ώ ν π ρ ο σ ευ χα ΐς εκ κ λησ ία ς Θ εο ύ ά γ ια σ τεία ν έδέξατο.
Ό τ ε ούν η ύδόκησ εν ό Θ εό ς το ύ τ ο υ ς φ α ν ερ ώ σ α ι, ώ ικονόμησεν
π ο ιμ ένα ς τινά ς τού Λ α ζα ρ ίο υ ά γ α γ ε ϊν τά ς εα υ τώ ν ά γέλ α ς παρ
α ύ τό ν τό ν χείμα ρρον. Ο ύ σ τιν α ς έΟ ρόησαν φ α ν έν τες ά νω είς τό
σπήλαιον, ώστε φ ο β η θ έν τα ς α ύ το ύ ς ό ρ μ ή σ α ι εις φ υγή ν. Ο ί δέ
π α τέρ ες α ίσθόμ ενοι τής έκ είνω ν δ ειλ ία ς π ρ α ε ία κ α ί προσ η νεϊ τη
φ ω νή το ύ το υ ς π ρ ο σ κ α λ εσ ά μ ενο ι έλ εγο ν μή φ ο β εΐσ θ ε, άδελφοί
άνΟρα>ποι γά ρ έσμέν ώ ς κ α ί υμείς, ά λ λ ά δ ιά τ ά ς ά μ α ρ τία ς ήμών
το ΰ το ν τό ν τό π ο ν οίκοΰμεν.
Τ ότε οί α ίπ ό λ ο ι Ο αρρήσαντες ά ν έβ η σ α ν π ρ ό ς α ύ το ύ ς έν
τ φ σ π η λ α ίφ κ α ί μηδέν τοΰ α ίώ νο ς το ύ το υ π α ρ ’ α ύ το ις εύρόντες
ά π ή λ θ ο ν εις τό ίδ ιο ν κτήμα Ο αυμάζοντες κ α ί το ϊς ίδίοις άπαγ-
γέλλοντες. Κ αί ά π ό τότε οί τοϋ Λ α ζα ρ ίο υ δ ιη κ ό ν ο υ ν αύτοις»
ά λλά κ α ί οί ά π ό Φ α ρ ά ν π α τέρ ες ζη τή σ α ντες κ α ί τό π ο ύ είσιν
μ α θό ντες σ υνεχέσ τερον ά π ή εισ α ν έπ ισ κ επ τό μ εν ο ι α ύτούς.
Έ ν π ρ ώ το ις μέν ούν ά π ετά ξα ν το π ρ ό ς α ύ το ύ ς ά δελ φ ο ί δύο
Μ α ρίνος τε καί Λ ουκάς ούτω καλούμενοι κ α ί ύ π ό τοϋ μεγάλο^
Ε ύθυμίου μοναχικώ ς πα ιδευ θέντες κ α ί τή ς ά σ κη τικής πολιτεία?
8. PEŞTERA
D u p ă ce a p etre cu t cinci ani în Faran, a plecat în pustia
C u tila îm p re u n ă cu fericitul T eoctist în vrem ea în care obiş­
n uiau şi, stră b ă tâ n d pustia, au sosit la o vale săpată de torente,
înfricoşată şi foarte adâncă, u n d e se um bla cu m are greutate.
D u p ă ce au văzut locul şi l-au cutreierat pe m arginea râpelor,
au găsit, de parcă D u m n eze u i-ar fi condus, o peşteră m are şi
m in u n a tă în râpa de m iazănoapte a văii. C ăţărându-se la ea
nu fară prim ejdie, abia au reuşit să se suie şi, bucurându-se, au
rămas în peştera ce părea gătită de D um nezeu tocm ai p en tru ei,
h răn in d u -se cu ierburile de prim prejur. înainte, acea peşteră fu­
sese sălaş fiarelor sălbatice, dar s-a îm b u n at prin dumnezeieştile
cântări, iar p rin neîncetatele rugăciuni ale cuvioşilor bărbaţi a
p rim it sfinţenia unei biserici a lui D um nezeu. Deci, când a bi­
nevoit D u m n e z e u să-i facă cunoscuţi, a potrivit lucrurile în aşa
fel, în cât nişte păstori din Lazarion şi-au adus turm ele în acea
vale. C â n d ei s-au arătat sus, în peşteră, atât de tare i-au înspăi­
m ân tat, încât aceştia au luat-o la fugă înfricoşaţi. Părinţii însă,
cu n o scân d u -le spaim a, i-au chem at cu glas liniştit şi blând zi-
cându-le: "„N u vă tem eri,
j ' fraţilor,
> că si
i noi oam eni suntem ca si
*
voi, dar p e n tru păcatele noastre locuim aici!“
A tu n c i p ăsto rii, p rin zâ n d curaj, s-au suit la ei în peşteră
şi, neaflând acolo n im ic d in cele ale veacului acestuia, s-au
în tors în tr-a le lor plini de uim ire şi au vestit acestea celor de
acasă. D e a tu n ci, cei d in L azarion au în cep u t să îi slujească,
iar p ărin ţii d in Faran, cău tâ n d să afle u n d e se găsesc, au aflat
si, în stiin tâ n d u -se , îi vizitau si mai adesea.
> 1 > 1 J
La în c e p u t, au venit la ei doi fraţi, M arinus şi Luca pe
n u m e, care s-au le p ăd at de cele lum eşti şi au fost învăţaţi vie­
ţuirea călugărească de m arele E ftim ie şi s-au arătat a fi atleţi
ai vieţuirii ascetice, iar d u p ă m ai m u lţi ani, au strălucit în

20 VIAŢA S F Â N T U L U I E F T IM IE
ά θ λη τα ί ά να δ ειχθέντες χρ ό νο ις ύστερον είς το ύ ς περί τήν κώμην
Μ έτω πα τό π ο υ ς διέλα μ ψ α ν κ α ί μ ο να σ τή ρ ια συνεστήσαντο. Οΐτι-
16. 15 ν ε ς τ ό ν ά β β ά ν Θ εοδόσ ιον τόν γ εγ ο ν ό τα τής ερήμου τα ύ τη ς μέγαν
κοινοβιάρχην κ α ί τώ ν κ ο ινο β ίω ν ά ρ χιμ α ν δ ρ ίτη ν είς μοναχικήν
π ρ ο ή γα γο ν τελεό τη τα .Έ ν όλίγω δέ χρόνο) τή ς π ερ ί Ε υθυμίου φή­
μης δια δρα μ ούσ η ς σ υνήρχοντο πολλοί π ρ ό ς α ύ τό ν κ α ί τό ν λόγον
τοϋ Θ εοϋ άκ ο ύ ο ντες έπεΟ ύμουν οίκήσαι π α ρ ’ αύτώ .
Ό μέντοι μισόδοξος καί φ ιλό θεο ς Ε ύ θ ύ μ ιο ς τοϋ πρώτου
16, 20 μακαρισμού μετά τώ ν άλλω ν τυχείν σ π εύ δ ω ν o'jg ξένου τό π ο ν έπέ-
χω ν π α ρ εδ ίδ ο υ έκαστον τώ ν ά π ο τα σ σ ο μ ένω ν τώ βίω τώ μακα­
ρίτη Θ εοκτίστω π ά νπ ο λ λ α π α ρ α κ α λ έσ α ς α ύ τό ν τή ν το ύ τω ν έχειν
φ ρ ο ν τίδ α .Ό δέ π α ρ α κ ο ύ ειν μή γινο’ίσ κω ν τα ύ τη ν μέν άνεδέξατο.
π ά ν τα δέ κ α τά γνα’ίμην τοϋ μεγάλου Ε ύ θ υ μ ίο υ έποίει.
9
1 6 ,2 5 Κ ατά μέν ούν τήν ά ρ χή ν ούκ ή β ο ύ λ ο ν το κ ο ινό β ιο ν τόν
τό π ο ν ποίήσαι, ά λλά λ α ύ ρ α ν κ α τά τό ν τύ π ο ν Φ α ρ ά ν επειδή δέ
17 είδον οτι ού δείς δ ύ ν α τα ι νυ κ τό ς έλθεΐν είς τή ν εκ κ λη σ ία ν διά τό,
ώ ς προείρη ται, δύ σ β α το ν είναι τό ν τό π ο ν , το ϋ το ν κ α τά πρόσβα-
ο tv κ οινόβιον π επ ο ιή κ α σ ιν, έχο ντες τό σ π ή λ α ιο ν εκ κ λ η σ ία ν .
φ σπηλαίο) ήσυχάζο)ν ό μ έγα ς Ε ύ θ ύ μ ιο ς ήν ια τρ ό ς ψ υ χ ώ ν θέρο-
1 7 ,5 π εύ ω ν καί π α ρ α μ υ θ ο ύ μ εν ο ς έκ α σ το ν, κ α ί ο ύ δ είς τώ ν αδελφών
έφ είδετο όμολογήσαι α ύ τψ τή ν εα υ το ύ δ ιά ν ο ια ν . Κ αί αύ τό ;
πολλήν π είρ α ν εχω ν έδίδα σ κ εν α ύ το ύ ς π ρ ό ς ενα έκα στον τών
άλλο τρ ίω ν λογισμώ ν ά ν θ ίο τα σ θ α ι, λέγο)ν
Α δελφοί, δ ι’ δ έξήλθατε, άγο>νίσασθε κ α ί τής εαυτώ ν oto*
τηρίας μή άμελήσητε. Κ ατά π ά σ α ν γά ρ ώ ρ α ν νήφ ειν ήμάς
17, 10 έγρη γορένα ι χρή· γρηγορεΐτε γά ρ φησιν, και προσενχεσθε, îv a p î
είσέλΟητε είς πειρασμόν. Τ οϋτο δέ π ρ ώ το ν γινώ σκετε δτι δει το^-
25 Una a lui Marinus, alta a lui Luca şi aflate la aproximativ două mile
nord-est de Betleem.
26 Gânduri „străine" sunt toate cele care nu duc mintea în sus, la Dumnezei
9. ÎNVĂŢĂTURI ASCETICE
27
locurile d in ju ru l satu lu i M e to p a şi au în tem eiat acolo d o u ă
m ă n ăstiri25. Ei l-au condus înainte spre desăvârşirea m onahală
pe A w a Teodosie, care a ajuns m are chinoviarh şi arhim andrit al
chinoviilor din această pustie. D ar în scurtă vreme, p e n tru că fai­
ma lui Eftim ie s-a răspândit, m ulţi veneau la el şi, ascultând cu ­
vântul lui D u m n ezeu , doreau să răm ână să locuiască cu dânsul.
A şadar
J E ftim ie,J fiind u râ to r de slavă si
1 iu b ito r de D u m -
nezeu, se grăbea să plinească p rim a Fericire d im p reu n ă cu ce­ Λ/λ 5 , 3
lelalte şi, p e n tru că se afla ca u n străin în acel loc, i-a încre­
d in ţa t fericitu lu i T eo c tist pe to ţi cei care se lepădau de viaţa
lum ească, rugându-1 s tă ru ito r să le p o arte de grijă. Acesta,
n eştiin d ce în se a m n ă neascultarea, a p rim it, dar le facea pe
to ate d u p ă sfatul m arelui E ftim ie.
9. învăţături ascetice
La în c e p u t, n -au v ru t să facă în locul acela chinovie, ci
lavră, d u p ă c h ip u l celei d in Faran. V ăzând însă că nim eni nu
p u tea veni n o a p te a la biserică, fiindcă locul acela era greu de
s trăb ătu t, p recu m am spus în ain te, l-au preschim bat treptat
în chinovie, av ân d peştera d re p t biserică.
Έν în această p eşteră se liniştea m arele E ftim ie şi era doftor
de suflete, tă m ă d u in d şi m â n g âin d pe fiecare, şi niciu n u l d in ­
tre fraţi n u se ferea să-şi m ărturisească gândurile. Iar el, având
m u ltă ex p erien ţă, îi învăţa să se îm potrivească fiecăruia d in tre
g ân d u rile s tră in e 26 şi le zicea:
„Fraţilor, luptaţi-vă p en tru cele p en tru care aţi ieşit din
lum e şi n u fiţi nepăsători faţă de m ântuirea voastră! Căci trebuie
ca în toată vrem ea să avem trezvie şi să priveghem, p en tru că zice
Scriptura: Privegheaţi şi vă nigaţi ca să nu înfiaţi în ispită. Să ştiţi Mr. 26. 41
aceasta m ai întâi, că cei ce s-au lepădat de viaţa lumească trebuie
Aşadar, lucrarea lăuntrică de trezvie a minţii pe care Sfântul Eftimie o
preda ucenicilor consta în neprimirea nici unui gând, nu doar a celor rele.
 VIAŢA S F Â N T U L U I EFTIM IE
άπο τα σ σ ο μ ένο υ ς τώ βίο) μή έχειν ίδ ιο ν θέλημα, ά λ λ ’ έν πρώ τη τά­
ξει κρατεΐν τήν τα π εινο φ ρ ο σ ύ νη ν κ α ί τήν ύ π α κ ο ή ν καί άναμένειν
κ α ί μεριμνάν αεί τήν ώ ρα ν τοϋ θ α ν ά το υ καί τή ν φ ο β έρ α ν ημέραν
τής κρίσεως, κ α ί φ ο β εισ θα ι μέν τή ν ά π ειλ ή ν τοϋ αίοονίου πυρός,
πο θ εΐν δέ τήν δ ό ξα ν τής βασιλείας τώ ν ου ρ α νώ ν.
Έ λ ε γ ε ν δε π ά λ ιν ό τι χρ ή το ύ ς μ ο ν α χ ο ύ ; κ α ί μάλιστα τούς
νέο υ ς π ρ ό ς τή τώ ν ένδο ν φ υ λ α κ ή καί σο>ματικώς κ ο π ιά ν μεμνη-
μ ένους τοϋ α π ο σ τό λο υ λ έγο ντο ς ννκτός και ημέρας εργαζόμε­
νοί πρός τό μή έπ φ α ρή σ α ί τινα κ α ί a l χεϊοες ανται έμο'ι και τοις
ο νσ ι μ ε τ ’ έμοΰ υπηρέτησαν. Ά τ ο π ο ν γ ά ρ έστιν το ύ ς μέν κοσμι­
κ ο ύ ς τα λ α ιπ ω ρ ο ϋ ν τα ς κ α ί κ ο π ιώ ν τα ς έκ το ϋ έρ γο υ α ύ τώ ν τρέ-
φ ειν π α ιδ ία κ α ί γ υ ν α ίκ α ς κ α ί ά π α ρ χ ά ς τώ Θ εώ π ρ ο σ φ έρ ειν καί
εύ ποιεΐν κ α τά δύ να μ ιν, π ρ ό ς το ύ το ις κ α ί φ ό ρ ο υ ς άπαιτείσθαι.
ημάς δέ μηδέ τή ν ά ν α γ κ α ία ν χ ρ εία ν τοϋ σ ώ μ α το ς έκ τοϋ έργοχει-
ρου ήμών έχειν, αλλά α ρ γ ο ύ ς κ α ί ά κ ιν ή το υ ς μ ένειν άλλοτρίους
κ ό π ο υ ς κ α ρ π ο υ μ ένο υ ς, τοΰ α π ο σ τό λ ο υ μ ά λισ τα τό ν ά ρ γό ν μηδε
έσϋίειν κελεύοντος. Κ αί α ϋ τα μέν ό π α τή ρ ήμώ ν Ε υ θ ύ μ ιο ς τήν
σ υνο δία ν διδά σ κω ν έφ ω τα γώ γει.
Π αρήγγελλεν δέ μή λαλεΐν τιν α έν εκ κ λησ ία έν κα ιρώ τοϋ
κ α νό νο ς μήτε μήν έν άριστητηρίο) έσΟιόντίον τώ ν ά δελφ ώ ν, κα<
άπηρέσκετο, όταν έιήρα α δ ελ φ ό ν έν τώ κ ο ιν ο β ίω καί μ ά λ ισ τα
νέον βουλόμενον ύπέρ τήν σ υ νο δία ν έγκ ρατεύεσ Ο α ι.Έ λεγεν γα0
ότι ή καλή έγκ ρ ά τεια έστιν τό π α ρ ά μ ικρόν τής χρ εία ς λαμβάνει'’
#
έν τώ καιρώ τής διαίτης καί τήν κ α ρ δ ία ν τ η ρ ε ΐν κ α ί π ρ ό ς τ ά κρι>'
φ ια πά θη κ ρ υ π τώ ς π ο λ εμ εΐν τ ά δέ ό π λ α το ϋ μ ο να χο ϋ ή μελέτη
27Substamivu! μελέτη are ο întreagă suită dc sensuri legate de lucrarea duhov­
nicească a monahului: meditaţie, studiu duhovnicesc al scrierilor sfinte, grţ)·''
exerciţiu şi practicare a unui exerciţiu duhovnicesc, probă, pregătire ş.a.
mai cunoscută folosire a sa e în celebra Formulă μελέτη θανάτου, care, întâlni*^
de la orfici, filosofii greci şi până la Părinţii filocaJici, e susceptibilă de cele nvu
surprinzătoare şi pline de tâlc traduceri: „meditare la moarte" şi „pregăij1^
pentru moarte" şi chiar „exersare a morţii" (traducere propusă şi exemp*3
susţinută de Anton D u m itriu , Aîetheia, ed. Eminescu, 1984. p. 164 sq)· ^
2S Διάκρισις, pe lângă sensurile de „discernământ" şi „dreaptă socoteală >
9. ÎNVĂŢĂTURI ASCETICE
29
să nu aibă voie proprie, ci să ţin ă în prim ul rând sm erita cuge­
tare şi ascultarea, să aştepte şi să se îngrijească pururea de ceasul
m orţii, de înfricoşata zi a judecăţii, să se team ă de am eninţarea
focului veşnic şi să poftească slava îm părăţiei cerurilor."
S p u n ea iarăşi: „Se cuvine ca m o n ah ii, m ai cu seam ă cei
tineri, să se ostenească tru p eşte şi spre paza celor d in lă u n tru ,
a m in tin d u -şi de A p o sto lu l care zice: Noaptea şi ziua am lucrat
ca să nu fie împovărat cineva şi: Mâinile acestea mi-au slujit 1 Ta. 2. 9
mie şi celor ce sunt cu mine. P en tru că e un lucru n eruşinat FA. 20, 34
ca, în tim p ce m iren ii se ch in u ie şi se ostenesc să-şi hrănească
d in m u n c a lor copiii şi fem eile, să dăruiască pârga lui D u m ­
nezeu, să facă b in e d u p ă p utere, şi peste acestea li se mai cer
şi dări, noi să n u avem d in lu cru l n o stru de m ână nici m ăcar
cele treb u in cio a se tru p u lu i, ci să stăm fară lucru şi degeaba,
a d u n â n d o sten eli străine, deşi A postolul p o ru nceşte ca cel ce
nu lucrează nici să nu mănânce.“ în v ă ţân d u -i aceste lucruri, 2 Ta. 3.10
P ărintele n o s tru E ftim ie îsi
i lu m in a sinodia.
D a r p o ru n c e a şi ca n im en i să n u vorbească în biserică
în tim p u l slujbei, nici în trapeză în vrem e ce fraţii m ănâncă, şi
n u-i plăcea să vadă că vreu n frate din chinovie, m ai ales tânăr,
vrea să se înfrâneze m ai m u lt decât obştea. Fiindcă, spunea el,
înfrânarea cea b u n ă este ca, la vrem ea mesei, să iei câte puţin
din cele tre b u ito a re , să-ţi păzeşti in im a şi să lupţi într-ascuns
îm p o triv a p a tim ilo r ascunse. Iar arm ele m o n a h u lu i su n t m e­
d ita ţia 27, d is c e rn ă m â n tu l28, în treag a-în ţelep ciu n e şi ascultarea
cea d u p ă D u m n e z e u . Fraţii, lu m in a ţi cu astfel de învăţături
ie mai are şi pe acelea de „cercetare atentă" şi „cântărire" a unor situaţii ori
fapte, astfel încât m onahul să nu se mai vatăme. Sfântul Antonie spune că
„darul desccrnământului îl învaţă pe om să se păzească de ceea ce întrece
măsura în amândouă părţile (în prisos, respectiv în lipsă, n.tr.) şi să mear-,
gă pc calea împărătească", fiind „un fel de ochi şi de luminător al sufletu­
lui" care, cercetând toate gândurile şi faptele om ului, deosebeşte şi dă la o
parte tot lucrul rău, neplăcut lui Dum nezeu, alungând rătăcirea departe
de oin “ (Sf. C a s l a n R o m a n u l , Despre discernământ, F R 1, pp. 169-170).
 VIAŢA S F Â N T U L U I EFTIMIH
έστιν κ α ί ή δ ιά κ ρ ισ ις κ α ί ή σ ω φ ρ ο σ ύ νη κ α ί ή κ α τά Θ εό ν ύπακοή.
Τ α ύ τα ις κ α ί τα ϊς τ ο ια ύ τα ις δ ιδ α σ κ α λ ία ις ο ί Α δελφοί φ (κτιζόμενοι
κ α ί π ρ ο θ υ μ ο ύ μ εν ο ι έ κ α ρ π ο φ ό ρ ο υ ν ά ξ ίω ς ττϊς κλήσειος.
10
Τ ά κ α τά τό ν π α λ α ιό ν Τ ερ έβ ω να σ υ μ φ ώ ν ω ς μέν άπαντες
οί π α λ α ιο ί π α τέ ρ ε ς δ ιη γ ή σ α ν τό μοι, ά κ ρ ιβ έσ τερ ο ν δέ ό έκείνου
έκ γ ο ν ο ς κ α ί ο μ ώ νυ μ ο ς ό κ α τά τή ν χ ώ ρ α ν τα ύ τ η ν περιβόητος
τώ ν Σ α ρ α κ η ν ώ ν φ ύ λ α ρ χ ο ς έξ η γή σ α τό μοι. Ο ύ το ς το ίν υ ν ό πα-
/.αιός Τ ερ έβ ω ν ό του νέο υ π ά π π ο ς ν έο ς ώ ν π ά ν υ κ α ί ά νη β ο ς ύπό
δ α ίμ ο ν ο ς π λ η γείς έξηράνΟ η ά π α ν τό δ εξ ιό ν α υ το ύ μέρος άπό
κ εφ α λ ή ς έω ς π ο δ ώ ν , κ α ί π ο λ λ ά χ ρ ή μ α τ α ά ν α λ ώ σ α ς ό τούτου
π α τή ρ Α σ π έβ ετο ς ο ύ τω κ α λ ο ύ μ εν ο ς π λ έ ο ν ώ φ έλη σ εν ούδέν.
Ο ύ το ς δέ ό Α σ π ε β ε τ ο ς Έ λ λ η ν ύ π α ρ χ ω ν κ α ί ύ π ό Π έρ σ α ς τελών
ύ π ό σ π ο ν δ ο ς γ έγ ο ν ε'Ρ ω μ α ίο ις τ ρ ό π ω τ ο ιώ δ ε .Έ ν ά ρ χή τοϋ τότε
γ εγ ο ν ό το ς διω γμ ο ύ έν Π ερ σ ίδι π ερ ί τό τέλο ς τή ς β α σ ιλ ε ία ς’Ισδ1'
γ έρ δ ο υ το ΰ Π ερ σ ώ ν β α σ ιλέω ς β ο υ λ ό μ εν ο ι οί μ ά γο ι π ά ν τα ς 0*1"
ρ εΰ σ α ι το ύ ς Χ ρ ισ τια νο ύ ς το ύ ς φ υ λ ά ρ χ ο υ ς τώ ν ύ π ’ α ύ το ύ ς Σα­
ρ α κ η ν ώ ν έπ έσ τη σ α ν π α ν τα χ ο ΰ τα ϊς ό δ ο ΐς π ρ ό ς τό μ η δένα τών
έν Π ερ σ ίδι Χ ρ ισ τια ν ώ ν 'Ρ ω μ α ίο ις π ρ ο σ φ ε ύ γ ε ι.
Ό δέ Α σ π έβ ετο ς φ ύ λ α ρ χο ς τό τε ύ π ά ρ χ ω ν Οεο>ρών τήν ειζ
το ύ ς Χ ρισ τια νο ύς ώ μότη τα κ α ί ά π α ν θ ρ ω π ία ν γινο μ ένη ν ύπό τώ '
κ α τά π ό λιν μ ά γω ν κ α ί σ π λ α γχνισ θείς φ υ γεΐν μέν τινα τώ ν Χρι"
σ τιανώ ν ο ύ κ έκώ λυσεν, το υ ν α ν τίο ν δέ μ άλλον κ α ί συνέπραττεν
ύ π ό σ υ μ π α θ εία ς κ ινούμ ενος κ α ίπ ερ τ ά Ε λ λ ή ν ω ν έκ προγόνων
θρησ κεύω ν. Δ ια β λ η θ είς ο ύ ν τώ βασιλεΐ Ί σ δ ιγ έ ρ δ η λαβώ ν τον
υ ιό ν α ύ το ΰ ήμίξηρον, τό ν Τ ερ έβ ω να λέγω , κ α ί π ά σ α ν α ύτοΰ τι1ν
29 Numit aşa pentru a-1 deosebi de nepotul său, Terevon cel Tânăr, despr‘
care va fi vorba în capitolul 2 3 .
10 Populaţia arabă din Orientul Apropiat.
31 Isdigherd I ( 3 9 9 - 4 2 0 ) a persecutat Biserica spre sfârşitul d o m n ie i. *·^
Isdigherd al II-lea ( 4 2 8 - 4 5 7 ) a încercat să-i convertească pe creşti·11
10 . VINDECAREA LUI TEREVON. BOTEZUL BEDUINILOR
şi cu altele asem enea, d ăd eau , plini de râvnă, roade în chip
v red n ic d e ch em area m o n ah ală.
10. Vindecarea beduinului Terevon.
Botezul beduinilor
T oţi p ă rin ţii cei b ătrâ n i m i-au povestit în tr-u n glas cele
p etrecu te cu T erevon cel B ătrân29, dar mai cu d e-am ănuntul
mi le-a lă m u rit n e p o tu l lui, care are acelaşi num e şi e vestitul
c o n d u c ă to r al saracin ilo r30 din ţin u tu l acesta. Aşadar, acestui
Terevon cel B ătrân, b u n ic u l celui Tânăr, pe când era foarte
tân ăr şi fraged la vârstă, fiind lovit de un dem on, i s-a uscat
to ată p artea d reap tă, de la cap până la picioare. Tatăl lui, pe
n u m e A spevetos, deşi a c h eltu it m u lt bănet, n-a aflat nici un
folos. A cest A spevetos era păgân şi supus al perşilor, dar a
căzut la învoială cu rom anii în acest fel. La începutul pri­
goanei ce a avut loc atu n ci în Persia, spre sfârşitul dom niei
îm p ăratu lu i Isd ig h erd 31 al perşilor, m agii32, vrând să-i prindă
pe to ţi creştinii, i-au pus pe co n d u căto rii de trib ai saracinilor
aflaţi sub stăp ân irea lor să păzească toate d ru m u rile p en tru ca
n iciu n u l d in tre creştinii d in Persia să nu fugă la rom ani.
A spevetos deci, care era atu n ci co n d u că to r de trib, vă­
zând sălbăticia şi cruzim ea d ezlăn ţu ite de m agii din cetate
îm p o triv a c reştin ilo r şi facându-i-se m ilă de ei, nu i-a îm pie­
d icat pe u n ii d in tre aceştia să fugă, ci dim potrivă, m işcat de
c o m p ă tim ire , i-a a ju tat, deşi d in m oşi-străm oşi era în c h in ă­
to r la idoli. F iin d pârât îm p ăratu lu i Isdigherd, şi-a luat fiul,
care era pe ju m ă ta te uscat, de Terevon zic, d im preună cu toa­
tă ru d en ia şi averea, şi a fugit la rom ani. A natolie, stratilatul33
zoroastrism pentru a-i rupe de legăturile cu Bizanţul. Chirii se referă aici
la Isdigherd I.
’2 Este vorba de preoţii persani.
33 Stratilatul era conducătorul militar al unei regiuni din Imperiul Roman.
32 VIAŢA SFÂ N T U L U I EFTIMIE
συγγένειαν καί τήν ούσ ίανΤ ω μ αίοις π ροσφ εύγει. Ο ϋστινας Άνα-
τόλιος ό τότε τής ’Α νατολής στρατηλάτης δεξάμενος Τωμαίοις
ύποσπόνδους ποιείται καί τήν φ υ λ α ρ χία ν τώ ν έν Ά ραβίςι ύπο-
σπόνδω ν'Ρ οψ αίοις Σαρακηνώ ν Ά σπεβέτω ένεχείρισεν.
19, 10 Ως ούν έν Άραβίςι κατεσκήνωσαν, ό νέος ονείρου όψιν
Οεασάμενος άπήγγειλεν τώ πατρί- δ δέ μηδέν μελλήσας λαβών
τόν παιδα μετά πλήθους βαρβάρω ν καί πολλής δορυφορίας πί-
στει φερόμενος ηλθεν είς τόν ύπό τοϋ ονείρου μηνυθέντα τόπον,
ένθα κατοικούν οί όσιοι άνδρες Ε ύθύμιος καί Θεόκτιστος. Καί
οί μέν άδελφοί τό πλήθος τώ ν βαρβάρω ν ίδόντες έφοβήθησαν
19, 15 ό δέ μακαρίτης Θεόκτιστος τήν τώ ν μαθητώ ν Οεασάμενος δειλί­
αν κατήλθεν πρός τούς βαρβάρους καί λέγει· τί έστιν δ ζητείτε;
Οΐ δέ είπ ο ν Ευθύμιον τόν τοϋ Θ εοϋ δοϋλον ζητοϋμεν. Καί λέγει
αύτοΐς ό άββάς Θεόκτιστος- έως τοϋ σαββάτου ού συντυγχάνει
τινί- ησυχάζει γάρ. Κ αί ό Ά σπέβετος λαβόμενος τής χειρός τοΰ με-
19, 20 γάλου Θεοκτίστου έδειξεν αύτώ τόν π α ΐδα όδυνώμενον- ό δέ παΐς
νεύσαντος τοϋ πατρός λέγει- έγώ προ χρόνου τήν πληγήν ταύτην
έν Περσίδι δεξάμενος καί διά πάσης ιατρικής έπιστήμης καί μ®'
γικής περιεργίας παρελθώ ν καί μηδέν τό σύνολον ώ φ εληθείζι
άλλά μάλλον δ ιά τούτων τό πά θο ς αύξήσας, έλθών είς τήν πο­
19, 25 λιτείαν ταύτην θείςι κατανύξει τά κ α τ’ έμαυτόν ά ν α λ ο γ ίσ ά μ ε ν ο ζ.
ύπό τοϋδε τοϋ πάθους άνιώμενος έν μια νυκτί έλεγον έμαυτώ" ω
Τερέβων, ποϋ έστιν ή ματαιότης το ΰ βίου καί πά σ α ή ιατρική τέ­
χνη; Ποϋ είσιν αί φαντασίαι τώ ν ήμετέρων μάγο^ν καί ή δύναμι?
τών σεβασμάτοιν ήμών; Ποϋ αί έπικλήσεις κ α ί αί μυθοποιίαι τών
20 αστρονόμων τε καί άστρολόγων; Ποϋ αί έπα οιδία ί καί αί γοητικα*
έρεσχελίαι;Ίδού ούδέν τούτων ισχύει, εί μή ό Θ εός έπινεύσειεν-
Καί ταϋτα, φησίν, λογισάμενος έτράπην είς εύχήν καί μετά δα­
κρύων ίκέτευον τόν Θεόν λέγων· ό Θ εός ό μέγας καί φοβερός,
ποά)σας τόν ούρανόν καί τήν γήν σύμ πα ντί τ φ κόσμω α ύ τ ώ ν , έόν
20, 5
έλεήσης τήν έμήν ασθένειαν καί λυτρώση με έκ τοϋδε τοϋ πάθουζ
τοϋ πικρού, γίνομαι Χριστιανός άποταοσόμενος πάση παρανομώ
10. VINDECAREA LUI TEREVON. BOTEZUL BEDUINILOR 33
de atu n ci al R ăsăritului, i-a p rim it şi i-a făcut supuşi ai ro m a­
nilor, p u n â n d în m ân a lui A spevctos conduccrea trib u rilo r de
saracini din A rabia vasale rom anilor.
D eci pe când locuiau în A rabia, tânărul a văzut în vis
o vedenie pe care i-a vestit-o tatălui său. Acesta, luându-şi
fară zăbavă copilul, m u lţim e de barbari şi o strajă num eroasă,
a venit, p u rta t de cred in ţă, la locul arătat în vis, unde locu­
iau cuviosii
» b ărb aţi
» E ftim ie si
1 T eoctist. Fraţii,
> când au văzut
m ulţim ea de barbari, s-au sp ăim ân tat, iar fericitul Teoctist,
văzând frica ucenicilor, a co b o rât la barbari şi le-a zis: „Ce
căutaţi?1' Iar cân d ei au spus: „II cău tăm pe Eftim ie, robul lui
D u m n eze u ", A w a T eoctist le-a zis: „Până sâm bătă n u se în ­
tâlneşte cu n im en i, p e n tru că se linişteşte." A tunci Aspevetos,
luându-1 pe m arele T eoctist de m ână, i-a arătat copilul ce se
chinuia, iar copilul, la sem nul tatălui, a spus: „înainte vreme,
am căpătat în Persia această boală şi am încercat toată ştiinţa
m edicală şi îngrijirea m agilor fară să m ă folosesc cu nim ic, ba
dato rită acestora, chiar m ai m u lt m i-a sporit suferinţa. A jun­
gând în această stare, în tr-o noapte, pe când eram chinuit de
boală, m ă gân d eam la ea şi, plin de o dum nezeiască străp u n ­
gere, m i-am spus: «O , Terevon, unde-i deşertăciunea vieţii şi
toată arta doftoricească? U nde-s nălucirile m agilor noştri şi
puterea celor pe care le cinstim ? U nde-s invocările şi basmele
astro n o m ilo r şi ale c itito rilo r în stele? U nde-i vorbăria înşelă­
toare şi incantaţiile? Iată că n iciuna nu poate nim ic, ci doar
D u m n ezeu , dacă ar p o ru n c i p rin tr-u n semn.» G ândindu-m ă
la aceste lu cru ri, zice, m -am întors la rugăciune şi II rugam
cu lacrim i pe D u m n eze u zicând: «D um nezeule cel mare şi
înfricoşător, Care a i fă c u t cerni şi păm â n tiii cu toată podoaba Ft. 2, I
lor, dacă Te vei m ilostivi spre boala mea şi mă vei izbăvi de
chinul acesta am ar, m ă fac creştin, lepădând toată fărădelegea
şi închinarea idolească.» Pe când spuneam aceasta în cugetul
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
34
καί Ε λληνική θρησκείςί. Καί ώς τα ΰτα έΟέμην έν τή διανοίςι μου,
ήρπάγην είς ύπνον καί θεο)ρώ τ ιν ά μονάχον μιξοπόλιον έχοντα
2 0 , 10 τόν πώ γω να μέγαν ά γ ο ν τ α μο^ τί πάσχεις; Έ μ ο ϋ όέ τό πάθος
ύποδείξαντος λέγει μοι- πληροίς όσα συνέθου τώ Θ εφ; Καί ίάταί
σε.Έμοϋ δέ πάλιν είπόντος- δσα ύπεσχόμην τ φ Θ εφ , πληρώ, έάν
άπό τοΰδε τοΰ πάθους έλευθερο)θώ, λέγει μοι- έγο') είμι Εύϋύμι-
ος ό καταμένων έν τη άνατολική έρήμα) Ιερ ο σ ο λύ μ ω ν άπό δέκα
20 , 15 μιλιών έν τώ κατά νότον τής ό ό ο ϋ ’Ιεριχούντω ν χειμάρρψ· εί ουν
βούλη θεραπευθήναι, άνυπερθέτω ς έλθέ πρός με καί ίάταί σε ό
Θεός δι’ έμοΰ. Ά ναστάς ουν έγώ τώ έμφ πατρί διηγησάμην καί
ιδού πάντα δεύτερα θέμενοι ήλθομεν πρός αύτόν καί παρακαλώ
ύμάς μή άποκρύψ αι τόν ύπό του Θεοΰ φανεροίθέντα μοι ια τ ρ ό ν .
Ταΰτα άκούσας ό μακαρίτης Θεόκτιστος άνήνεγκεν τφ με­
20,20 γάλο.) Εύθυμίο) ήσυχάζοντι.Ό στις Εύθύμιος λογισάμενος άτοπον
είναι ταΐς θείαις άντιτάσσεσθαι όπτασίαις κατέρχεται πρός αύτούς
καί έκτενώς προσευξάμενος καί τφ σημείο) τοΰ σ τα υ ρ ο ί σφραγί-
w σας τόν Τερέβο>να ύγιή άπεκατέστησεν. Ο ί δέ βάρβαροι έκπλαγέ-
ντες έπίτή τοσαύτη άθρόα μεταβολή καί πα ρα δόξω θαυματουργά?
20, 25 έπίστευσαν τφ Χριστφ καί ρίψαντες εαυτούς άπαντες είς τήν γήν
παρεκάλουν λαβεΐν τήν έν Χριστώ σφραγίδα.
Ό δέ σημειοφόρος Ε ύθύμιος κ α τα νο ή σ α ς ότι έκ ψυχήζ
έπίστευσαν τφ Χ ριστφ, έκέλευσεν γενέσ θα ι μικράν κολυμβή'
21 θραν έν γο)νία τοϋ σπηλαίου τήν μέχρι τοΰ νΰν σω ζομένην και
κατηχήσας αύτούς ά π α ντα ς έβάπτισεν είς τό όνομ α τοΰ Π ατρός
καί τοΰ Υίοΰ καί τοΰ Α γίου Π νεύματος. Τ ό ν δέ Ά σ πέβ ετον με-
τοίνόμασεν Πέτρον, οντινα καί πρώ τον έβάπτισεν κ α ί μετ’ α ύ τ ό ν
Μ άριν τινά αύτοΰ γυναικάδελφον, συνέσει δ ια π ρ έπ ο ν τα ς άμφ0'
21, 5
τέρους καί περιφανεία πλούτου κομώ ντας- εΐθ ’ οΰτω ς Τ ε ρ έ β ω ν Ο
καί τούς λοιπούς.
Ο ϋστινας κρατήσας π α ρ ’ έα υ τφ τεσ σ αράκοντα ήμεροί
καί τφ θείο) λόγο) φ ω ταγω γήσας καί στηρίξας άπέλυσεν ούχέτ1
Α γαρηνούς κ αίΊσμαηλίτας, αλλά τής Σ ά ρ α ς α π ο γό ν ο υ ς καί τήζ
10. VINDECAREA LUI TEREVON. BOTEZUL BEDUINILOR
m eu, am fost cuprins de som n şi am văzut un m onah cu părul
înspicat şi barba lungă, care m i-a spus: «Ce ai?» D upă ce i-am
arătat de ce sufăr, m i-a zis: «Vei plini toate câte ai făgăduit
lui D um nezeu? D acă da. atunci te va tăm ădui.» Eu iarăşi am
spus: «C âte I-am făgăduit lui D um nezeu, le voi plini dacă
voi fi izbăvit de p atim a asta.» El m i-a spus: «Eu sunt Eftimie,
care locuiesc în p u stia de la răsărit, la 10 mile de Ierusalim, în
valea ce se află la m iazăzi de d ru m u l Ierihonului. De voieşti
să fii tă m ăd u it, v in o fâră am ânare la m ine, şi D um nezeu te va
tăm ăd u i p rin m ine.» S culându-m ă, i-am povestit tatălui meu
şi, lăsându-le pe toate deoparte, am venit, iată, la el şi vă rog să
nu-1 ascundeţi pe d o cto ru l arătat mie de D um nezeu."
C â n d a auzit fericitul Teoctist acestea, i le-a vestit ma­
relui E ftim ie care se liniştea. Eftim ie a socotit că nu se cade
să se îm potrivească dum nezeieştilor vedenii şi a coborât la ei,
s-a rugat stăru ito r, l-a în sem n at pe Terevon cu sem nul crucii
şi l-a făcut sănătos. B arbarii, când au văzut această schim bare
deplină şi m in u n e m ai presus de m inte, au crezut în H ristos
şi, a ru n câ n d u -se cu to ţii Ia păm ânt, se rugau să primească
pecetea cea în tru H ristos.
A tunci, făcătorul de m inuni Eftimie a înţeles că au cre­
zut din suflet în H ristos şi a p o ru n cit să se facă într-un colţ al
peşterii o colim vitră m ică, păstrată până astăzi, şi, după ce i-a
catehizat, i-a b otezat în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântu­
lui D u h . Lui Aspevetos, pe care l-a botezat prim ul, i-a schim bat
num ele în Petru, şi îm preună cu el şi pe M arinus, un cum ­
nat de-al său, dcosebindu-se am ândoi prin înţelepciune şi prin
strălucirea bogăţiei. A poi l-a botezat pe Terevon şi pe ceilalţi.
Pe aceştia, d u p ă ce i-a ţin u t la sine patruzeci de zile, lu-
m in ân d u -i şi sprijinindu-i prin cuvânt, i-a slobozit, dar nu ca
pe nişte agareni şi ismaeliţi, ci ca pe urm aşi ai Sarrei şi m oşteni­
tori p rin botez ai făgăduinţei, străm utaţi de la robie la libertate.
36 VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
21.10 επαγγελίας κληρονόμους γεγονότας διά τοϋ βαπτίσματος από
δουλείας είς ελευθερίαν μετενεχϋέντας. Ό μέν-rot Μ άρις ό τοΰ
Τερέβωνος θείος ούκέτι άπέστη τοϋ μοναοτηρίου. Ά λλά άποτα-
ςάμενος έμεινεν αυτόθι τόν τής ζω ή ς αύτοϋ χρόνον καί εύηρέ-
στησεν τώ Θεώ μεγάλως και π ά ν τα τά ίδ ια χρή μα τα πολλά οντα
παρέσχεν είς τό οίκοδομηθήναι καί πλα τυ νθή να ι τό μοναστήριον.
Τοϋ τοίνυν γεγονότος θαύματος π α νταχοϋ διαφημισθέ-
ντος πολλοί συνήρχοντο πρός τόν μέγαν Ε ύθύμιον ύ π ό διαφόρο>ν
παθών ένοχλούμενοι, οϊτινες έθεραπεύοντο απαντες. Κ αί ούτως
έν ολίγο) χρόνο) έξέλαμψεν έν έκείνω τώ τόπω , ώς διαδοθήναι τό
όνομα αύτοϋ έν πάση τή Παλαιστίνη καί ταΐς κύκλο) έπαρχίαις.
11
21,20 Βλέπουν δέ ό πατήρ ήμών Ε ύ θύ μ ιο ς πο λ λ ο ύ ς ίάσεο^ς ενε-
κεν όχλοΰντας αύτώ καί μνημονεύουν τής π ρ ο τέρ α ς ησυχίας ήζ
εϊχετο ότε κατά μόνας ήσκεΐτο, έδυσχέρα ινε σ φ ό δ ρ α καί έδυ-
σφόρει διά τό οΰτο)ς ύπό πολλώ ν όχλεισθαί τε κ α ί δοξάζεσθαι,
καί γενόμενος έν πολλή άθυμίςι ό τής εύθυμία ς έποΥνυμος έζήτει
21 .25 λάθρα άναχωρήσαι καί φυγεΐν έπί τόνΊΡουβάν. Κ αί τοϋτο γνοϋζ
ό μακαρίτης Θ εόκτιστος συνάξας το ύ ς ά δελ φ ο ύ ς παρεσκευα-
σεν προσπεσεΐν αύτώ πρός τό μή έα θή να ι π α ρ ’ αύτοΰ. Καί βου-
λόμενος αύτούς θεραπεϋσαι συνέθετο μέν τέοις μή άναχοιρειν,
όλίγοιν δέ ήμερών διελθουσών λαβώ ν τινα μ εθ’ έα υτοϋ νεώτε-
ρον Δομετιανόν προσαγορευόμενον, Μ ελιτηνόν ό ντα τώ γένει
καί ένάρετον τοϊς τρόποις, έξήλθεν τοϋ κοινοβίου κ α ί κατήλθεν
είς τόνΊΡουβδν. Καί τήν έπί νότον διοδεύσ α ς έρημον π α ρ ά τήν
νεκράν θάλασσαν ήλθεν είς όρος ύψ ηλόν ά π ό τώ ν άλλω ν ορέ'
ων κεχωρισμένον καλούμενον τοϋ Μ αρδά κ α ί ευρώ ν έν α ύ ΐφ
22.5 φρέαρ ΰδατος συμπεπτοικός καί οίκοδομήσας έμεινεν αυτόθι
Μ Chirii face şi aici un )oc de cuvinte intraductibil între « Ο υ μ ία (descura­
jare) şi ε υ θ υ μ ία (dârzenie, veselie).
35 Pustia Ruva se află la sud de Cutila şi, fiind m ult mai aridă, vieţuire3
aici e mai aspră.
16 Se pare că e vorba de m untele Masada, pe care zeloţii şi-au constitui·
11. CĂLĂTORII
M arinus însă, u nchiul lui Terevon, n u a mai plecat de la m ănăs­
tire, ci s-a lepădat de lum e şi a rămas în acel loc tot restul vieţii,
fiind foarte b ineplăcut lui D um nezeu, iar averile sale, care erau
m ulte, le-a dat p e n tru construirea şi lărgirea mănăstirii.
D u p ă ce vestea acestei m in u n i s-a răspândit p retu tin ­
deni, m u lţi veneau la m arele Eftim ie, pentru că erau chinuiţi
de felurite p atim i şi boli, şi se tăm ăduiau cu toţii. Aşa, în scurt
tim p, E ftim ie a strălu cit în acel loc, încât num ele lui s-a răs­
p ân d it în to ată Palestina şi în eparhiile dim prejur.
11. Călătorii
V ăzând însă P ărintele n o stru Eftim ie că m ulţi îl stân­
jenesc p e n tru vindecare şi am in tin d u -şi de isihia avută mai
în a in te, pe c â n d se nevoia singur, se necăjea foarte pentru
fap tu l că era s tin g h e rit şi slăvit de m ulţim e. Fiind cu totul
descurajat, el, care p u rta num ele dârzeniei'4, căuta să fugă
pe ascuns în R uva35. A flând de aceasta, fericitul Teoctist a
ad u n a t fraţii, p u n â n d u -i să cadă la p ăm ân t înaintea lui Efti­
m ie ca să-l roage să n u plece de la ei. V rând să le slujească, a
co n sim ţit sâ n u m ai plece, dar, după ce au trecut câteva zile, l-a
luat cu sine pe u n tâ n ăr n u m it D om etian, de obârşie din M e­
litene şi virtuos cu purtările, a ieşit din chinovie şi a coborât în
Ruva. S tră b ă tâ n d p u stia pe la sud de M area M oartă, a ajuns
în tr-u n m u n te în alt, ap arte de ceilalţi m u n ţi, n u m it M arda36,
şi aflând u n izvor cu apă astu p at, l-a zidit şi a rămas acolo,
h ră n in d u -se d in ierburile ce se găseau şi cu maloar . D upă ce
ultimul centru de rezistenţă împotriva romanilor înainte de sinuciderea
în masă de la anul 73 d.H .
37 M aloa este o plantă sărată care creşte în deşertul din preajma Mării
Moarte, consum ată de m onahi sub forma unui pireu, asemenea
spanacului. O m enţionează şi Scriptura în Iov 30, 4, iar mitropolitul
Bartolom eu, în versiunea sa, o denum eşte „lobodă de mare“.
 VIAŢA SFÂ N T U L U I EFTIMIE
έκ τών ευρισκομένου β ότανώ ν κ α ί τοϋ μαλοιά διαιτώ μενος. Καί
οίκοδομήσας έκεΐσε έν πριϋτοις εκκλησίαν τή ν μέχρι τοϋ παρό­
ντος σα)ζομένην και θυσιαστήριον εις α υ τή ν κ α τα π ή ξ α ς έξηλθεν
έκεΐθεν καί ήλθεν είς τήν έρημον Ζ ιφ ώ ν β ουλόμ ενος θεάσασθαι
τά σπήλαια είς ά κατέφ υγεν Δ α υ ίδ ά π ό προσο')που Σαούλ.
12
Έ ν αύτοΐς όέ τοΐς τόποις μονα στή ριον ύ π ’ α ύ το ϋ συνέστη-
ή όέ αιτία τής τοΰ μοναστηριού εκείνου συστάσεω ς αΰτη λέγεται
είναι ότι υιός πρω τοκω μήτου τινός Ά ρ ισ το β ο υ λ ιά ό ο ς τής κώμης
πνεϋμα πονηρόν εχων μετά κρ α υγή ς έξ ονό μ α το ς τό ν άγιον έπε-
καλεΐτο Ευθύμιον, άκούσας δέ ό π α τή ρ τοϋ π α ιδ ό ς περί Ευθυ­
μίου οντος έν τοΐς μεταξύ τό π ο ις α ύ τώ ν τε κ α ί Κ απαρβαριχώ ν
καί άναζητήσας ήλθεν πρός αύτόν. Κ αί άμ α τώ τόν νεανίαν
ίδεϊν τόν άγιον συνέβη αύτόν σ π α ρ α χθ έν τα ά π οθερα π ευθή να ι
τοϋ δαίμονος έξελθόντος ά π ’ αύτοϋ. Τ οΰ δέ θ α ύ μ α το ς διαφημ1'
σθέντος ήλθον πρός αύτόν ά π ό Ά ρισ το βο υ λ ιά ό ο ς κ α ί τώ ν πέριξ
κωμών καί ώικοδόμησαν αύτψ μοναστήριον κ α ί συνελθόντες
τινές αδελφοί έμειναν π α ρ ’ αύτώ χο ρ η γο ϋ ντο ς το ΰ Θ εοϋ τας
χρείας τοΰ σώματος αύτών. Κ αί τινές τώ ν Ζ ιφ α ίω ν τήν τής μανί­
ας έπώνυμον αϊρεσιν είσδεξάμενοι τό πριν δ ιά τής ένθεου αύτοΰ
διδασκαλίας τής άκαθάρτου αίρέσεως ά π ο σ τά ντες τόν ταύτηξ
γεννήτορα Μ άνην άνεθεμάτισαν, τήν δέ καθολικήν καί άποστο-
λικήν πίστιν διδαχΟέντες έφωτίσθησαν.
13
Π ρός δέ τοΐς άλλοις χαρίσμασιν οίς έκέκτητο ό θείο;
ούτος Εύθύμιος, καί τοϋτο έδέξατο π α ρ ά τοΰ Θ εοΰ ώστε συ-
ναναστρεφόμενον αύτόν Θηρίοις σαρκοβόροις τε καί ίοβόλοΐξ
μή άδικεΐσθαι. Τούτο δέ μηδείς άπιστείτω τώ ν τής θείας γραφήζ
38 Apropierea numelui ereziei dualiste a lui Mani de cel al nebuniei (μανία)
12. MĂNĂSTIREA CAPARBARICA 13. HARISMELE LUI EFTIMIE
39
a c o n stru it m ai în tâi o biserică, păstrată până acum , şi după
ce a aşezat în ea jertfelnic, a plecat de acolo şi a venit în pustia
Zif, p e n tru că voia să vadă peşterile în care scăpase D avid de
la fata lui Saul.
j
! Imp. 23.14
12. Mănăstirea Caparbarica
în aceste locuri, a fost înălţată de către el o mănăstire,
iar p ricina p e n tru care a fost zidită acea mănăstire se zice că
este aceasta:
Fiul m ai-m arelu i satului Aristovulia, având duh ne­
curat, îl striga cu răcnete pe Sfântul Eftim ie pe num e. Tatăl
copilului, cân d a auzit despre Eftim ie, care se afla între acele
părţi şi cele n u m ite C aparbarica, l-a căutat şi a venit la el.
în d a tă ce tâ n ăru l l-a văzut pe Sfânt, s-a zvârcolit cu putere şi
apoi s-a tă m ă d u it, d em o n u l ieşind din el.
C â n d vestea m in u n ii s-a răspândit, au venit la el din
Aristovulia şi din satele dim prejur de i-au zidit mănăstire şi,
venind si» niscai fraţi,
j 7 au rămas cu el, lăsând în seama lui D um -
nezeu grijile tru p u lu i. U nii din satul Zif, care căzuseră în erezia
nu m ită cu num ele n eb u n iei38, s-au lepădat de acest necurat eres
prin învăţătura insuflată de D um nezeu a lui Eftimie şi l-au ana­
tem izat pe M ani, părintele ei, iar după ce au fost învăţaţi cre­
dinţa sobornicească şi apostolică, au fost lum inaţi cu botezul.
13. Harismele lui Eftimie
Printre alte harism e pe care le-a dobândit acest bărbat
dum nezeiesc Eftimie, a prim it-o de la D um nezeu şi pe aceasta:
de a n u fi vătăm at de animalele sălbatice şi otrăvitoare cu care
îm preună petrecea. N im en i să n u fie lipsit de credinţă în spusele
era obişnuită în literatura creştină a epocii.

40 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
μυστών είδώς άκριβώς ότιπερ Θ εού ένοικοΰντος κ α ί επαναπαυ­
όμενου άνθρώ πψ τινί πάντα υποτάσσεται α ύ τφ ώς τώ Άδάμ
2 3 ,1 0 πριν ή παραβήναι τήν εντολήν τοΰ Θ εού. Ού μόνον δέ τά θηρία,
άλλά καί αύτά τά στοιχεία τώ τοιούτοι υποτάσσεται, καί μαρτυ-
ροϋσίν μοι τώ λόγφ οί τήν θάλασσαν τεμόντες καί τό ν ’Ιορδάνην
χαλινο'^σαντες καί τόν ήλιον στήσαντες κ α ί τό πϋρ εις δρόσον
μεταποιήσαντες καί άλλα μυρία τεράστια έργασάμενοι.
Ό τοίνυν τά τοιαϋτα Ο αυματουργήσας Θ εός α υτό ς καί τώ
2 3 ,1 5 θεοψόρω Εύθυμίω ού μόνον τά αισθητά, άλλά καί τά νοητά θη­
ρία, τά πνευματικά λέγω τής πονηριάς, ύ π έ τ α ξ ε ν τοιαϋτα γάρ
είσιν τά θεία χαρίσματα.
14
Ό μέν ούν μέγας Ε ύθύμιος βλέπω ν έα υτόν πά λιν όχλού-
μενον ύπό πολλών (ήν γάρ ό τό π ο ς πλησίον τώ ν κωμών) είπ εν
23, 20 τώ έαυτοΰ μαθητή Δομετιανα)· δεύρο, τέκνον, έπισκεψώμεΟα
τόν όσιον Θ εόκτιστον καί τούς άδελφούς.
Καί έξελθών ά π ό τοϋ Κ απαρβαριχά μοναστηριού ή λ θ εν εν
τω άγια) τόπο) έν ω νυν συν θεψ ιδρυται ή άγια αύτοϋ μονή ώς άπο
τριών σημείων διεστηκότι τοΰ τρισμακαρίου Θ εοκτίστου.Ή γάπη-
σεν δέ τόν τόπον τοϋτον σφόδρα διά τό είναι αύτόν όμ α λ ώ τ ερ ο ν
24 τε καί ήσυχον έ ν ταύτώ καί εύάερον, μάλιστα όντα καί έ ρ η μ ο ν το
τηνικαΰτα καί άδιόδευτον προ τοΰ κτι,σθήναι έν τή κατά νό τ ο ν
έρημο) τά τοσαϋτα μοναστήρια- νΰν δέ δίοδός έστι πάσης τής
τών αύτοΰ σπερμάτο^ν πολισθείσης έρημου. Έ ν τούτφ τ ο ίν υ ν τ<ρ
24,5 τόπο) έκάθιοεν έν ήσυχίρ πολλή μετά τοϋ μαθητοϋ αύτοΰ έν οπή'
λαίω μικρω, έ ν ώ νΰν έστιν ή τοΰ τίμιου αύτοΰ λειψάνου θήκη.
Ό μακαρίτης τοίνυν Θ εόκτιστος γνούς τό ν μέγαν ήκειν
Εύθύμιον άνήλθεν μετά σπουδής ά σπάσ α σθα ι αύτόν κα1
παρεκάλει αύτόν είς τόν τόπον αύτοϋ κατελθεΐν. Καί π ό θ ψ τήζ
14. AŞEZAREA ÎN LOCUL VIITOAREI SALE MĂNĂSTIRI
celor care au cunoştinţa tainică a Sfintei Scripturi, ştiind bine că,
dacă D um nezeu locuieşte si Se odihneşte într-un om, atunci toa-
1 J i
te i se supun, ca lui A dam înainte de a călca porunca lui D u m n e­
zeu. D ar nu num ai fiarele, ba chiar înseşi stihiile naturii se supun
unuia ca acesta; m ărturisesc adevărul cuvântului meu cei care au
despicat marea, au strunit Iordanul, au făcut soarele să stea, au
prefăcut focul în rouă şi nenum ărate alte m inuni au făcut.
Aşadar D um nezeu, Care a lucrat astfel de m inuni, i-a su­
pus El însuşi purtătorului de D um nezeu Eftimie nu doar fiarele
cele sensibile, ci şi pe cele inteligibile, zic de fiarele duhovniceşti Ef.
ale răutăţii, p en tru că în aşa fel sunt harismele dumnezeieşti.
1 4 . A ş e z a r e a în lo c u l v iito a r e i sale
m ă n ă s tiri
Vazându-se marele Eftim ie iarăşi tulburat de mulţime,
pentru că locul era aproape de sate, i-a zis ucenicului său Do-
metian: „Hai, copile, să-l vizităm pe cuviosul Teoctist şi pe fraţi!“
Şi p le cân d d in m ănăstirea de la C aparbarica, a venit în
locul sfân t u n d e este c o n s tru ită acum , cu ajutorul lui D u m ­
nezeu, sfân ta lui m ă n ăstire, ca la trei stadii de cea a de trei
ori fericitu lu i T eoctist. E ftim ie iubea foarte m ult acest loc,
p en tru că este m ai neted, liniştit şi totodată cu un aer bun şi
sănătos, m ai ales fiincă pe atunci, înainte de a fi construite în
pustia de la m iazăzi atâtea m ănăstiri, era pustiu şi neum blat.
A cum însă acest loc este u m b lat de toţi cei din pustie, care a
ajuns locuită în u rm a sem inţelor lăsate de el. Aici, aşadar, s-a
aşezat d im p re u n ă cu ucenicul lui în m ultă isihie, într-o mică
peşteră, în care acum se află racla cinstitelor sale moaşte.
F ericitu l T e o c tist, aflând că m arele E ftim ie a v en it,
s-a su it în g rab ă să-l îm b răţişeze şi să-l roage să coboare
la lo cu l său. D a r E ftim ie, d in p ricin a d o ru lu i d u p ă isihia
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
έν τώ τόπο) ήσυχίας ού κα τεδέξατο πλήν ότι κ α τά κυριακήν τήν
σύνα'ξιν άμα έπετέλουν.
15
Α κούσας δ έ Α σπέβετος ό καί Π έτρος ότι διά χρόνον ήλθεν
ό μέγας Ευθύμιος, έρχεται πρός αύτόν μετά πολλώ ν Σαρακηνών
άνδρών τε καί γυναικώ ν καί παιδίω ν καί π α ρ α κ α λεΐ αύτόν είπεΐν
αύτοΐς λόγον σω τηρίας.Ό δέ άγιος γέρω ν π ά ντα ς αύτούς κατη-
χήσας παρέλαβεν είς τ ό κάτω μοναστήριον καί βαπτίσας αύτούς
έμεινεν σύν αύτοΐς τάς έπτά ήμέρας καί οϋτω ς άνέβη εχων
αύτούς είς τόν τόπον αύτοΰ- ό ό έ Π έτρος ένέγκας τεχνίτας έποί*
ησεν μέγαν λάκκον δίστομον τόν μέχρι τοΰ νΰν σωζόμενον έν τφ
κήπψ καί ώκοδόμησεν πλησίον μαγκιπεΐον καί τώ άγίω γέροντι
έποίησεν τρία κελλία καί εύκτήριον ήτοι εκκλησίαν είς τό μέσον
τών κελλίων. Καί παρεκάλουν οί ποτέ λύκοι τής Α ραβίας, έπειτα
τής λογικής ποίμνης τοΰ Χριστοΰ γενόμενοι τοΰ μεΐναι πλησίον
α ύ το ΰ .Ό όέ φιλέρημος Ευθύμιος τοΰτο μέν ού κατεόέξατο δια
τήν δχλησιν (πάνυ γάρ ήγάπα τήν ήσυχίαν)· λαβώ ν δέ αύτοιι?
είς τόπον επιτήδειον λέγει· εί όλως πλησίον μου είναι βούλεσθε,
μείνατε ένταΰθα.Έ στι δέ ό τόπος μεταξύ τώ ν δύο μοναστηριων.
Καί χαρά'ξας αύτοΐς εκκλησίαν καί σκηνάς κύκλω έπ έτρ εψ εν
αύτοΐς οίκοδομήσαι τήν εκκλησίαν καί μεΐναι έκεΐ. Καί έπεσκε*
πτετο αύτούς πυκνότερον, έω ς ού κατέστησεν αύτοΐς πρεσβυ-
τερον καί διακόνους.Ή λθον δέ καί οί πρώ ην βαπτισθέντες η<*1
έμειναν έκεΐ καί άλλοι κατά πρόσβασιν έρχόμενοι έβαπτίζοντο
ύ π Ταύτοΰ. Καί οΰτως πληθυνομένων αύτώ ν σ φ όδρα καί είς δι­
αφόρους παρεμβολάς πλατυνομένων έπιστείλας ό μέγας πατηβ
ήμών Ευθύμιος τώ πατριάρχη Ίεροσολύμο)ν Ίουβεναλίω περι
χειροτονίας έπισκόπου καί ύποσχομένω αύτώ άπέστειλεν αύτώ
Πέτρον τόν πατέρα Τερέβωνος ώς ίκανώ τατον γεγονότα ψυχάζ
39 Adică a lui Teoctist.
15. PETRU, EPISCOP AL BEDUINILOR
acelui loc, n u a p r im it n im ic altceva în afară de a sluji îm ­
p reu n ă slu jb a de d u m in ic ă .
15. Petru, e p i s c o p al b e d u i n i l o r
C ân d Aspevetos, n u m it şi Petru, a auzit că marele Eftimie
în sfârşit s-a întors, a venit la el cu m ulţi saracini, bărbaţi, femei
şi copii, şi l-a rugat să le spună un cuvânt dc m ântuire. Sfântul
Bătrân i-a învăţat şi i-a p rim it pe toţi în m ănăstirea de jos’ şi,
după ce i-a botezat, a răm as cu ei cele şapte zile, apoi s-a suit la
locul său, lăsându-i acolo. P etru a adus meşteri, a săpat în grădi­
nă o cisternă m are cu două guri, rămasă până astăzi, şi a zidit în
apropiere o brutărie, iar sfântului Bătrân i-a făcut trei chilii şi un
locaş de rugăciune, adică o biserică, în mijlocul chiliilor.
C ei care m ai în a in te fuseseră lupii A rabiei, iar apoi s-au
făcut oi ale tu rm e i cu v ân tăto are a lui H ristos, îl rugau pe Ef­
tim ie să-i lase să răm â n ă pe lângă el. Insă iu b ito ru l de pustie
Eftim ie n u a p rim it aceasta d in pricina tulburării, căci iubea
foarte isihia. D a r lu â n d u -i în tr-u n loc potrivit, le-a zis: „Dacă
vreţi cu orice p reţ să fiţi aproape de m ine, răm âneţi aici.“ Iar
locul se afla în tre cele d o u ă m ănăstiri. Şi trasându-le locul
unde să facă biserica şi c o rtu ri de ju r îm prejur, Ie-a îngăduit
să zidească biserica şi să răm ână acolo. îi vizita m ai des, până
ce le-a rân d u it u n p reo t şi diaconi. D ar au venit şi cei pe care-i
botezase în a in te şi au răm as şi ei acolo, precum şi alţii care
veneau acum si f erau botezati
l de el. Astfel, fiindcă s-au înm ul-
ţit foarte m u lt şi s-au în tin s în diferite locuri, marele nostru
Părinte E ftim ie a trim is p atriarh u lu i Iuvenalie'’0 al Ierusalim u­
lui ru g ăm in tea să le h irotonească un episcop. C â n d acesta
a făg ăduit, i l-a trim is pe P etru , tatăl Iui Terevon, ca fiind
foarte p ric e p u t să c o n d u c ă sufletele spre m â n tu ire. Aşa a fost
'10 Patriarh al Ierusalimului între 422-458.
 VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
44
όδηγήσαι πρός σοττηρίαν. Κ αί οϋτω ς έν π ρ ώ το ις χειροτονείται
έν Παλαιστίνη Π έτρος τώ ν Π αρεμβολώ ν επίσκοπος. Κ αί ήν ιδεΐν
βαρβάρου πλήθος Σαρακηνώ ν π α ρ α γινο μ ένω ν π ρ ό ς τόν μέγαν
Ευθύμιον καί βαπτιζομένω ν κ α ί τόν έπί πάντο>ν Θ εόν προσκυ-
25,10
νεϊν 6ιδασκομένο)ν. Και τα ύ τα μέν περί τώ ν Σαρακηνώ ν.
16
Αυτός δέ ό μέγας Ευθύμιος ούκ ήβούλετο κοινόβιον τόν
εαυτού τόπον συστήσασθαι, άλλ’ ούτε λ α ύ ρ α ν άλλ’ οταν ήρχοντό
25,15 τινες πρός αύτόν βουλύμενοι άποτάξασθαι, έπέμποντο ύ π ’ αύτοΰ
εις τήν κάτω μόνην πρός τόν μακαρίτην Θ εόκτιστον, ομοίως δέ καί
οί προσφέρειν τι βουλόμενοι.'Ότε δέ ηύδόκησεν ό Θ εός οίκισθήναι
τόντόπον αύτοϋ, άπέστειλεν έν πρώ τοις τρεις άδε?*.φούς σαρκικούς
έκ μέν τής Κ αππαδοκώ ν χώ ρας όρμωμένους, έν δέ τή Συρία ανα-
25, 20 τραφέντας καί πάση συνέσει πνευματική δια πρέποντα ς, Κοσμάν
καί Χρύσιππον καί Γαβριήλιον. Ο ΰστινας π α ρα κα λοϋντα ς αύτώ
συμμεΐναι ού κατεδέξατο- τρία γάρ ήν τά κω λύοντα, ο τε πόθο?
τής ησυχίας καί τό νέον αύτών τής ηλικίας καί τό εύνοϋχον είναι
άπό γεννήσεως τόν Γαβριήλιον. Καί όρα τή νυκτί έκείνη τινά λέγο-
25,25 ντα αύτώ· δέξαι άδελφούς τούτους, δτι ό Θ εός άπέστειλεν αύτουζ,
καί μηκέτι άποστρέψης τινά θέλοντα σωθήναι. Τότε ό άγιος δεξ®'
μένος αύτούς ειπεν τψ μείζονι αύτώ ν Κ οσμά- ιδού εγώ, καθώ ς μ01
26 ένετείλατο ό Θεός, πεποίηκα- τοϋτο ούν φ ύλαξαι ώστε τόν νεωτε-
ρόν σου άδελφόν μή συγχω ρήσαιτοϋ κελλίου π ρ ο ελ θεΐν ούτε γα(?
δίκαιόν έστιν όψιν γυναικείαν έν λαύρα διάγειν διά τόν πόλεμον
τοϋ εχθρού, σέ δέ νομίζω μή χρονίζειν ενταύθα μέλλοντα μετβ
χρόνον τήν έν Σκυθοπόλει ποιμαίνειν έκκλησίαν.
26,5 Μ ετά δέ τούτους έδέξατο Δ όμνον τινά, ά π ό μέν τής Άντι*
οχέω ν όρμώμενον, άδελψιδόν δέ ό ν τα Ίω ά ν ν ο υ τοϋ ά ρ χ ιε π ισ κ ο -
π ο υ Ά ντιο χεία ς.Έ ν α ύταΐς δέ ταΐς ήμέραις έδέξα το κ α ί άλλους
τρεις άδελφ ούς Μ ελιτηνούς, Συνοδίου έκείνου τοϋ άμα Άκ<*'
κίω άναθρέψ α ντος τόν μέγαν Ε ύθύμιον ά νεψ ιούς, Στέφανο^
16. ÎN C E P U T U L LAVREI
h iro to n it P etru în Palestina ca p rim u l episcop al Parem voliu-
lui. Şi se p u te a vedea m u lţim e de barbari saracini care veneau
la m arele E ftim ie si se bo tezau si erau învăţaţi să se închine lui
J I ) »
D u m n ezeu C el peste toate. Acestea deci despre saracini.
1 6 . î n c e p u t u l la v re i
D ar acest m are Eftimie nu voia ca în locul unde era el să se
închege o chinovie, dai’ nici lavră, ci atunci când veneau la el unii
care doreau să sc lepede de lum e, erau trimişi de el la mănăstirea
de jos, la fericitul Teoctist, la fel şi cei care voiau să aducă oarece
daruri. D ar când a binevoit D um nezeu ca ţinutul lui să fie locuit,
a trimis mai întâi trei fraţi după trup, de obârşie din ţările Capa-
dociei, crescuţi însă în Siria, care se deosebeau prin toată pricepe­
rea duhovnicească, pe n u m e Cosma, H risip şi Gavriil. Aceştia,
rugându-1 să-i lase să răm ână cu el, n-a prim it, pentru că erau trei
pricini care-1 opreau: dorul după isihie, vârsta lor fragedă şi faptul
că Gavriil era fam en din născare. Dar, într-acea noapte, a văzut în
vedenie pe cineva care i-a spus: „Primeşte-i pe fraţii aceştia, pentru
că D um nezeu i-a trimis, şi de-acum să nu mai întorci înapoi pe
nim eni care vrea să se m ântuiască.11 A tunci Sfântul, prim indu-i,
i-a spus Iui C osm a, cel mai mare dintre ei: „Iată, eu am făcut aşa
cum mi-a poruncit Dum nezeu! Aşadar, să ai grijă ca fratelui tău
mai tânăr să nu-i îngăduiţi să vină la m ine la chilie, fiindcă nu e
drept ca prin lavră să um ble cineva cu chip femeiesc, din pricina
războiului vrăjmaşului. Iar tu socotesc că nu vei sta m ult pe-aici,
fiindcă vei păstori peste un tim p biserica din Schitopolis."
D u p ă aceştia, a m ai p rim it pe un anum e D om nus, care
venise d in A n tio h ia şi era fratele m ai m ic al lui loan, arhiepi­
scopul A ntiohiei. T ot în zilele acelea a mai p rim it încă alţi trei
fraţi din M elitene, pe Ştefan, pe A ndrei şi pe G aian, verişori ai
acelui S inodie care, îm p reu n ă cu Acachie, îl crescuse pe marele

VIAŢA SFÂ N T U L U I EFTIMIE
Ά νδρέαν καί Γαιανόν. Και άλλους ομ οίω ς τρ εις έδέξατο άπότή:
Τ α ιθο ϋ ,Ίω ά ννη ν πρεσβύτερον καί Θ α λ ά σ σ ιο ν καί Άνατόλιον,
έδέξατο δέ καί Κ υρίωνά τινα έκ μέν τή ς Τ ιβ ερ ιά δ ο ς όρμοιμενον,
πρεσβύτερον δέ όντα τοϋ έν ΣκυΟ οπόλει σεβασμίου οϊκου το«
άγιου μάρτυρος Βασιλείου. Τ ο ύτο υς το ύ ς ένδεκ α δεξάμενος
έπέτρεψεν τώ έπισκόπφ Πέτρο) κτίσαι α ύ το ΐς μικρά κελλία και
κοσμήσαι τήν εκκλησίαν π α ντί κόσμω κ α ί οϋταις τόν τόπον λαύ­
ραν κατέστησεν κατά τόν τύ π ο ν Φ αρώ ν.
Καί κα τελθώ ν’Ιουβενάλιος ό α ρ χιεπ ίσ κ ο π ο ς εις τήν λαύ­
ραν έ'χων μεθ’ εαυτού Π ασσαρίω να τό ν έν άγίοις, όντα τό τη-
νικαϋτα χο^ρεπίσκοπον καί τώ ν μ ο να χώ ν αρχιμανδρίτην και
τόν πεφωτισμένον Η σ ύ χιο ν τό ν π ρ εσ β ύ τερ ο ν κ α ί τής έ κ κ λ η σ ι-
ας διδάσκαλον έγκαινίζει τήν τής λ α ύ ρ α ς εκκλησίαν μηνί Μαιω
έβδομη τής ένδεκάτης ίνδικτιόνος κ α τά τό ν πεντηκοστόν δεύτε­
ρον τής τοϋ μεγάλου ΕύΟυμίου ηλικίας χρόνον.
Τής τοίνυν λαύρας έγκαινισθείσης κ α ί π ρεσ βύτερον,
έχούσης’Ιωάννην καί Κ υρίω να ό μέν ά ρ χιεπ ίσ κ ο π ο ς χειροτονεί
Δομετιανόν καί Δόμνον δια κόνους, ό δέ μ έγας Ε ύθύμ ιοζ
ήγαλλιάσατο τώ πνεύματι μάλιστα θ εα σ ά μ ενο ς σύν
πατριάρχη τόν τε Ά βραμιαΐον Π α σ σ α ρ ίω να κ α ί τόν θεολόγον
Η σύχιον περιβοήτους όντας φ ω στήρας κ α ί π άσ η όιαλάμπονταξ
τή οικουμένη. Ά λλ’ ό μέν έν άγίοις Πασσαρίο>ν μήπω τ° υ
έπταμηνιαίου πληρω θέντος χρόνου ά νεπ α ύ σ α το .
41 De remarcat armonia dintre autoritatea duhovnicească, în t r u p a t ă de
Sfântul Eftimie, şi cea instituţională, reprezentată de episcopul Petru.
112 Horepiscopul (literal, episcop „de ţară“) era ajutorul episcopului din
cetatea-mami (mitropolie). Corespondentul său de astăzi ar fi arhiereu*
vicar.
41 Titlul de arhimandrit desemnează în m onahism ul palestinian cleri­
cul, care în cazul lui Pasarion era episcop, însărcinat cu supravegherea
mănăstirilor din partea Patriarhului. I n Viaţa Sfântului Sava aflăm ca
arhimandriţii din acea vreme erau în număr de doi, unul pentru pust'
nici, care era Sfântul Sava, şi altul pentru m onahii chinoviţi, care «r;l
Sfântul Teodosie Chinoviarhul; am ândoi fuseseră aleşi în m od direct
către toţi m onahii ( V S c . 30).
16. ÎN C EP U TU L LAVREI 47
Eftim ie. T ot aşa, a m ai p rim it pe alţi trei din Rait: lo a n preo­
tul, Talasie şi A natolie. L-a mai p rim it şi pe un anum e K irion,
de obârşie din T iberiada, care era preot al cinstitei biserici a
Sfântului M ucenic Vasile din Schitopolis. P rim indu-i pe aceşti
unsprezece, i-a în g ă d u it" episcopului Petru să le zidească mici
chilii şi să îm podobească biserica cu tot felul de podoabe, şi
aşa a făcut d in locul acela o lavră d u p ă chipul celei din Faran.
A rhiepiscopul Iuvenalie a co b o rât în lavră, avându-i cu
sine şi pe cel în tru sfinţi Pasarion, care era pe atunci horepi-
scop42 şi a rh im an d rit41 al m o n ah ilo r d in eparhie, pe lum inatul
Isihie P rezviterul44 şi dascălul Bisericii, şi au sfinţit biserica
lavrei în 7 ale lu n ii m ai, in d ictio n u l al X I-lea45, în al cincizeci Anul 429
si
* doilea an al vieţii
> m arelui Eftim ie.
C â n d a fost sfinţită lavra, care-i avea preoţi pe loan şi
pe K irion, arhiepiscopul i-a h iro to n it diaconi pe D om etian şi
pe D o m n u s, iar m arele Eftim ie se veselea cu duh u l văzându-i
d im p reu n ă cu patriarh u l pe Pasarion cel avraamicesc şi pe teo­
logul Isihie, lu m in ăto ri vestiţi care străluceau în întreaga lume.
D ar pe cân d încă nu s-a îm p lin it cea de-a şaptea lună, cel întru
sfinţi Pasarion a adorm it.
44 Puţinele lucruri care se ştiu despre Isihie Ierusalimiteanul sau Prezvitcrul
provin dintr-un Sinaxar de la Grottaferrata (PG 117, 373-376) şi din Cro-
nogiafia lui T e o f a n M ă r t u r i s i t o r u l (PG 108, 225-228; 241-244). A
scris mai multe comentarii biblice de factură alexandrin-origcniană, fiind
apreciat atât de ortodocşi, cât şi de monofiziţi. A fost prezent la Sinodul
de la Calcedon şi a semnat orosul (hotărârea) dogmatic. Este confundat
adesea cu om onim ul său Isihie Sinaitul, egumenul mănăstirii Sfânta Eca-
terina, autorul Capetelor despre trezvie din Filocalie, trăitor în veacul VIII.
15 Indictionul era o formă de calculare a perioadelor de impozare. în ­
cepea la 1 septembrie şi se termina la 31 august, organizat în grupe de
câte 15 ani. Cele mai multe repere cronologice ale lui Chirii sunt date
in această formă. începutul anului bisericesc la 1 septembrie e, de fapt, o
reminiscenţă a acestei forme de socotire a anilor impozitaţi de stat.
 VIAŢA S FÂ N TU LU I EFTIMIE 17. MINUNATA Η RĂNIRE A UNEI CARAVANE 49
48

17 17. M in u n a ta h r ă n ir e a u n e i c ara v an e

Τοΰ δέ πα τρός ήμών Ε ύθυμίου τόν έαυτοΰ τόπον λαύ­ La începutul zidirii lavrei de către Părintele nostru Efti­
27, 5
mie, cei doisprezece fraţi care vieţuiau cu el se aflau în mare
ραν συνιστάν άρξαμένου καί τώ ν μ ετ’ α ύτοϋ δώ δεκα αδελφών
strâm torare cu cele de trebuinţă, iar D om etian, în prim ul an,
έν πολλή στεν(όσει τώ ν χρειώ ν τυγχανόντιον, Δομετιανοϋ τόν
fusese pus de el iconom . A tunci a venit o m ulţim e de bărbaţi
πρώτον χρόνον οικονόμου ύ π ’ αύτοΰ προβληθέντος, συνέβη
arm eni, ca la p atru sute, care coborând din Sfânta Cetate Ia Ior­
πλήθος Α ρμενίων άνδρώ ν ώσεί τετρακοσύυν τόν αριθμόν άπό
dan şi, luând-o Ia dreapta drum ului, s-au apropiat de lavră de
27, 10 τής άγιας πόλεως έπί τόν Ίο ρ δ ά ν η ν κατερχομένω ν έκκλΐναι έκ
parcă li s-ar fi făcut sem n, dum nezeiasca pronie rânduind aceas­
τής όδοΰ δεξιά καί π αραγενέσ θα ι εις τήν λα ύρ α ν ώ ς ά π ό συνθή­
ta, precum socotesc, p en tru a se face arătate virtutea şi harul dat
ματος, τής προνοίας, ώς οίμαι, τοΰτο οίκονομούσης πρός τό τήν
lui Eftimie de D um nezeu. V azându-i Bătrânul, l-a chem at pe
αύτοΰ άρετήν καί θεόσδοτον χάριν φανερο)θήναι. Ο ϋστινας ίδών
D om etian şi i-a zis: „Pune masa p en tru oam enii aceştia ca să
ό γέρο:>ν καλεΐ τόν Δομετιανόν κ α ί λέγει· π α ρ ά θ ες τοΐς άνθρώ-
m ănânce." El însă a zis: „C helarui, cinstite Părinte, nu are m ân­
ποις τούτοις φ αγεΐν.'Ό δέ λέγει- ούκ έχει τό κελλάριον, τίμιε πά-
care nici ca să se sature zece oam eni. D e und e să am pâine ca să
27, 15 τερ, πρός τό χορτασθήναι δέκα ονόματα· π ό θ εν ούν έχω δούναι
dăm la atâta m ulţim e?" D ar dum nezeiescul Eftimie, plin fiind
άρτους τώ τοσούτο> πλήθει;Ό δέ θείος Ε ύθύμιος τοΰ προφητικού
de harism a prorocească, i-a zis: „D u-te, precum ţi-am spus, pen­
χαρίσματος ύπάρχω ν ανάπλεω ς ε ίπ ε ν π ορεύου, ώς εΐπόν σοι, δτι
tru că aceştia, zice D u h u l cel Sfânt, vor mânca şi le va prisosΓ . 4 Imp. 4.44
τάδε λέγει τό Π νεΰμα τό Ά γ ιο ν φ ά γο ντα ι καί καταλείψουσιν.
C â n d D o m etian s-a dus în chilioara n u m ită de unii pită-
Ά πελθώ ν ούν ό Δ ομετιανός είς τήν μικράν κέλλαν τήν
rie, u n de se aflau câteva pâini, n u a m ai p u tu t să deschidă uşa,
27. 20 πα ρά τισίν καλουμένην άρτοθήκην, ένθα ολίγα έκειντο ψωμία-
pen tru că binecuvântarea dum nezeiască um pluse pităria până
ούκέτι ϊσχυσεν άνοΐξαι τήν θύραν- Πεία γά ρ ευλογία τήν κ έλ λ α ν
sus. D u p ă ce a chem at câţiva d intre barbari, au scos uşa din
έπλήρωσεν έω ς άνω. Κ αλέσας ούν τιν ά ς τώ ν ά ν δ ρ ώ ν εξερίζωσεν
ţâţâni, încât pâinile s-au vărsat afară din chilioară. Aceeaşi bine­
τήν θύραν καί έξεχύθησαν τά ψ ω μία έξο; τή ς κέλλης.Ό μοίω ς και
cuvântare s-a în tâ m p la t şi cu vinul, şi cu untdelem nul. Aşa au
έπί οίνου καί έλαίου ή α ΐ’τή γέγονεν εύλογία. Κ αί έφ α γο ν π ά ντ εζ
m âncat cu toţii, şi s-au săturat, şi vrem e dc trei luni n-au p u tu t Mi. 15.3 7
27, 25 καί εχορτάσθησαν, καί έπί τρεϊς μήνας ούκ ί'σχυσαν π ή ξα ι την
închide uşa chilioarei. P entru că aşa cum prin glasul Prorocului
θύραν τοϋ κελλίου.Ώ σπερ γάρ τήν ύδρ ία ν τοΰ άλεύρου καί τον
D um nezeu a p o ru n c it vasului de faină şi urciorului de u n td e­
καμψ άκην τοΰ έλαίου άναβλύζειν τή φιλοξενώ χήρςί έ π έ ν ε υ ο ε ν
lemn să scoată h ran ă p e n tru văduva cea prim itoare de străini, 3 lmp. 17.14
ό Θεός διά τής τοΰ προφήτου φο>νής, τόν α ύ τό ν δή τρόπον και la fel a d ăru it si
> acestui dum nezeiesc Bătrân, datorită râvnei sale
τώ θείφ το ύ τφ γέροντι τή προθυμίςι τής φ ιλοξενίας τήν χορηγίαν pen tru prim irea de străini, aceeaşi m ăsură a binecuvântării.
τής ευλογίας ισόμετρον έχαρίσατο. D o m e tia n , m in u n â n d u -se , s-a aruncat la picioarele în­
27, 30 Ό δέ Δ ομετιανός θαυμάσας έρριψ εν εαυτόν είς τούς λο - văţăto rului cerân d iertare, fiindcă a p ăţit un lucru om enesc.
δας τοϋ διδασκάλου συγχώρησιν λαβεΐν άξιώ ν ώς άνθρώ πινον Ridicându-1, B ătrân u l i-a zis: „Fiule, cel ce seamănă cu zgâr­
/
28 τι παθώ ν. Καί ό γέρων άναστήσας α ύτόν λέγει- τέκνον, ό άπει­ cenie, cu zgârcenie va şi secera. Să n u u ităm iubirea de străini, 2 Cor. 9, 6
ρων έν ενλο γία ις επ ' εν λ ο γία ις καί θερίσει. Τής ούν φ ιΐο ξ ε ν ια ζ
 VIAŢA S F Â N T U L U I E F T IM IE
5°
μή έπιλανθανώμεΟα· όιά τ α ύ τ η ς γ ά ρ , ώ ς φ η σ ιν ό απόστολος,
ελαθον τινές ξενίσ α ντες α γ γ έ λ ο υ ς . Κ αί Οάρσει γε οτι έάν υμείς
28 ,5 τε καί οί μεθ’ ύμάς π ά ν τα ς το ύ ς π α ρ α β ά λ λ ο ν τ α ς ύμΐν ξένους τε
καί άδελψούς μετά πίστεω ς δ εχό μ ενο ι ά ξ ίω ς Ο εραπεύσητε, ού
μή έγκαταλείπη Κ ύριος τό ν τό π ο ν το ϋ το ν ά π ό τοΰ νυ ν καί έ'ως
τοΰ αίώνος. Τή γάρ τοιαύτη ϋυσίςι ευ α ρ εσ τείτα ι ό Θ εός.
18
Ά π ό τοΰ είρημένου θ α ύ μ α το ς ή ρ ξα το εύ λ ο γ εΐσ θ α ι ή λαύ­
28, 10 ρα έν τε είσόδοις καί έξόδοις κ α ί δ ια φ ό ρ ο ις εϊδεσιν. Συνεργώ
γάρ Θεοΰ πληθυνόντιον τώ ν ά δ ελ φ ώ ν κ α ί μ έχρ ις πεντήκοντα
φθασάντω ν καί κελλίων α ύ το ΐς κ τισ θ έν τω ν κ α ί λ ειτο υ ρ γία ς έν
τή εκκλησία έπιτελουμένης ή ν α γκ ά ζετο ό ο ικ ο ν ό μ ο ς κ α ί τά πρός
τήν χρείαν κτήσασθαι- π εριεποιή σ ατο δέ κ α ί κτή νη π ρ ό ς τήν τών
πατέρω ν υπηρεσίαν.
28, 15 Ή ν δέ τις έν τη λαύρςι Α σ ια ν ό ς μέν τώ γένει, Α υξέντιος
δέ τή κλήσει. Ό σ τις π α ρ α κ α λ ο ύ μ ενο ς ύ π ό τοΰ ο ικονόμ ου τήν
τοΰ κτηνίτου διακονίαν λαβεΐν, χρ η σ ιμ ώ τα το ς κ α ί τη διακονί·?
πεποιημένος νομισΟείς, ού κα τεδέχετο . Ό ο ύ ν ο ικ ο νό μ ο ς |ι,1
άκουσθείς π αρασκευάζει τούς π ε ρ ί’Ιω ά ν ν η ν κ α ί Κ υ ρίω να τούς
πρεσβυτέρους πα ρα κα λέσ α ι τόν Α ύ ξέντίο ν κ α τα δ έ ξ α σ θ α ι τήν
28 , 20
διακονίαν· αύτός δέ ούδέ τούτω ν παρακα/^ούντίον έπείσθη. Τοΰ
δέ σαββάτου έπιγενομένου ά να φ έρ ει ό ο ικ ο ν ό μ ο ς τψ μεγάλψ
τά κατά τόν Α ύξέντίον. Π ρός δν μ ετα σ τα λ έντα είπ εν ό μέγαε
Ευθύμιος· ύπάκουσον ήμών, τέκνον, κ α ί ό έξ α ι τή ν δ ι α κ ο ν ί α ν .Ό
δέ άπεκρίνατο- ού δύναμαι, τίμιε πάτερ- τρ ία γ ά ρ είσιν τά κω-
28, 25 λύοντά με ταύτην έκτελεΐν, π ρ ώ το ν μέν τό ά η θες τή ς χώ ρ α ς και
ή άγνοια τής έπιχωρίου γλώττης, δεύ τερ ο ν δέ ό φ ό β ο ς τή ς π ο ρ ­
νείας, τρίτον δέ μήποτε διά τοιούτου π ερ ισ π α σ μ ο ύ κ α ί μετεω ρΐ'
29
σμοΰ μηκέτι ισχύω καΟίσαι είς κελλίον κ α ί ή σ υ χ ά ο α ι.Ό δέ μέγαζ
Εύθύμιος λέγει- παρακαλοΰμεν τόν Θ εόν μή β λ α β ή να ί σε ύπ
ούδενός τούτο^ν- ον γ ά ρ ά δικ ο ς ό Θ εό ς έ π ιλ α θ έσ θ α ι τής ύπα-
κοής σου, μάλιστα γινώσκω ν δτι διά τό ν φ ό β ο ν α ύ το ϋ διακονείζ
18. AV X EN TIE 5ΐ
căci, aşa c u m s p u n e A p o s to lu l, p r i n aceasta u n it a u g ă z d u it,
fa r ă să ştie, îngeri. în d r ă z n e ş te d e c i, p e n t r u c ă d a c ă v o i şi to ţi B-r. 13 .2
cei de d u p ă v o i îi p r im iţi c u c r e d in ţă p e to ţi s tr ă in ii şi fra ţii
care v in la v o i şi îi v e ţi s lu ji c u v r e d n ic ie , n ic i D o m n u l n u va
părăsi lo c u l a c e sta d e a c u m şi p â n ă în v eac. P e n tr u că a s e m e ­
nea je rtfa Ii este b in e p lă c u tă lu i D u m n e z e u ."
18. A vxentie
D u p ă zisa m i n u n e , la v ra a în c e p u t a fi b in e c u v â n ta tă
în fe lu rite c h ip u r i în in tr ă r ile şi ie şirile ei. A şa se face că,
p rin îm p r e u n ă - lu c ra r e a lu i D u m n e z e u , n u m ă r u l f r a ţilo r s-a
în m u lţit şi a a ju n s la c in c iz e c i, în c â t, d u p ă ce ş i- a u z id it c h ilii
p e n tr u ei şi a u r â n d u i t s lu jb a d e la b is e ric ă , ic o n o m u l a fo st
n ev o it să a g o n is e a s c ă şi ce le d e t r e b u i n ţă , p r o c u r â n d şi a n i­
m ale sp re s lu jire a p ă r in ţilo r.
Se afla în lavră şi u n b ă r b a t d e n e a m asiatic, p e n u m e
A vxentie, care, fiin d ru g a t d e ic o n o m să ia slu jire a d e în g r ijito r
la an im ale, p e n tr u că îl s o c o te a cel m a i p o triv it, n u a a c c e p ta t.
Ic o n o m u l, p e n tru că n u a fo st a s c u lta t, i-a p u s p e cei d e p e
lângă p re o ţii lo a n şi K irio n să-l ro ag e p e A v x en tie să p rim e a s ­
că slujirea, d a r el n u a a s c u lta t n ic i c â n d a fo st r u g a t d e ei.
în s â m b ă ta u rm ă to a re , ic o n o m u l i-a isto risit m a re lu i E ftim ie
cele d esp re A v x en tie. M a re le E ftim ie , tr im iţâ n d d u p ă el, i-a zis:
«A scultă-ne, c o p ile , şi p rim e ş te slujirea!" A cesta a ră sp u n s: „ N u
po t, c in stite P ă rin te , p e n t r u că a m tre i p ric in i care m ă o p re sc
să o îm p lin e sc : m a i în tâ i, este lipsa d e o b iş n u in ţă c u ţa ra şi n e ­
ştiin ţa lim b ii lo c u lu i; a d o u a p ric in ă este frica d e a n u c ă d e a în
curvie; iar a tre ia e ca n u c u m v a d e la o astfel d e îm p ră ş tie re şi
răsp ân d ire să n u m a i p o t şed ea să m ă lin iştesc în ch ilie. “ M a re le
E ftim ie i-a zis: „ N e v o m ru g a lui D u m n e z e u să n u fii v ă tă m a t
de n ic iu n u l d in tr e aceste lu c ru ri, căci D u m n e z e u n u este n ed rep t
 VIAŢA SFA N Ţ U L U I EFTIMIE 19. CLIMATIE 53
52

29,5 τοΐς δούλοις αύτοΰ κ α τά τήν α ύτοϋ εντολήν καί τήν π α ρ ’ αυτοί ca să uite ascultarea ta, ştiind bine că p en tru frica Lui slujeşti Evr. 6. 10

χορηγουμένην ίσχύν. Ά κουσ ον ούν τοϋ Κ υρίου λέγοντος ονχ robilor Săi după p o ru n ca Sa şi cu puterea cea dată de El. Auzi
ήλΟον όιακονηθήναι, ά λλα ό ια κο νήσα ι, καί ού ποιώ τό θέλημα deci pe D o m n u l care zice: N u am venit ca să M i se slujească, ci Mt. 20. 28

ca să slujesc şi: N u fa c voia Mea, ci voia Tatălui care M -a trimis." In. 5. 30

τό έμόν, α λλά τό θέλημα το ϋ π έ μ ψ α ν τό ς μ ε Π α τρ ό ς.
A vxentie, în v ârto şân d u -se la inim ă, deşi s-au spus toate
Τούτιον άπάντο)ν λεχθέντω ν σκληρυνΟείς ό Αύξέντιος
acestea, n u a ascultat. A tu n ci, p reab lân d u l E ftim ie s-a supărat
29, 10 ούχ ύπήκουσεν. Τότε έμβριμησάμενος ό π ρ α ύ τα το ς Εύθύμιος
şi a zis: „N oi, o copile, te-am sfătuit d u p ă cum am crezut că
λέγει· ήμεΐς μέν, ώ τέκνον, δπ ερ νομ ίζομ εν συμφέρειν σοι, συ-
îţi este de folos. T u însă, s tă ru in d în neascultare, vei vedea
νεβουλεύσαμεν· σύ όέ έπιμένω ν τη άπειθείςχ ήδη όψη τις ό τής
degrab care-i plata neascultării."
παρακοής μισθός.
în d a tă A vxentie a căzut la p ă m â n t cuprins de u n trem u r
Π α ρα υτίκα ούν ο Α ύξέντιος τρόμο) δαιμ ονικώ συσχεθείς
dcm onic. P ărinţii care erau de faţă îl rugau pe marele Eftim ie
έπεσεν έπί τήν γην. Καί οί μέν π α ρ ό ντες π α τέρ ες παρεκάλουν
p en tru el, dar B ătrânul a zis: „A cum s-a p lin it în ochii voştri
29, 15 τόν μέγαν υπέρ αύτοΰ, ό δέ γ έ ρ ο ν είπεν π ρ ό ς αύτούς· νΰν έια
dum nezeiescul cu v ân t care zice: Tot cel rău ridică împotrivire,
τών οφθαλμώ ν υμών ό θείος π επ λ ή ρ ω τα ι λόγος ό λ έγ ω ν αντι­
dar D om nul îi va trim ite înger nem ilostiv .“ PiUt 17.11
λο γία ς έγείρει π α ς κ α κ ό ς*ό όέ Κ ύ ρ ιο ς ά γ γ ε λ ο ν ά νελεήμο να εΜ-
Şi fiind rugat m u lt de părinţi, Bătrânul cel m ult îm pre-
πέμψ ει α ύ τφ .
un ă-pătim itor l-a apucat de m ână, l-a ridicat şi, după ce l-a
Καί έπί πλεΐον ύ π ό τώ ν π α τέρ ω ν δυσουπηθείς ό συμπα­
peceduit cu sem nul crucii, l-a făcut sănătos. A tunci Avxentie,
θέστατος γέρ(ον κρατήσας α ύτόν τής χειρός ήγειρεν καί σφρα-
câzându-i la picioare, se ruga să ia iertare p en tru cele trecute
29, 20 γίσας αύτόν τώ σημείο,) τοΰ σταυρού άπεκα τέστη σεν ύγιή. Τότε
şi rugăciune p e n tru siguranţa celor viitoare. Aşa că Sfântul i-a
ύ Α ύξέντιος προσπεσώ ν π α ρ εκ ά λει λαβεΐν συγγνώ μην τώ ν πα­
spus: „Plata ascultării m are este, p en tru că D um nezeu vrea ascid-
ρελθόντων καί εύχήν ύπέρ άσφ αλείας τώ ν μελλόντων. Κ αί λέγει 1Imp. 15,22
tarea m ai m u lt decâtjertfa, iar neascultarea lucrează m oartea."
αύτώ ό άγιος- ό μέν τής εύπει.θείας μισθός μέγας, έπείπερ θέλει ο
Şi făcând ru g ăciu n e p e n tru el, l-a binecuvântat. Şi aşa
Θεός ύπακοήν ύπέρ θ υ σ ία ν ή δέ π α ρ α κ ο ή θά να το ν κατεργάζε­
Avxentie p rim i slujirea cu bu cu rie şi râvnă.
ται. Καί ποιήσας εύχήν ύπέρ αύτοΰ ηύλόγησεν αύτόν.
29, 25 Καί ούτω ς ό Α ύξέντιος έδέξα το τήν δια κονία ν μετά
χαράς καί προθυμίας. 19. Climatie

19 A w a C h iriac P ustnicul, care p rin virtuţile sale cele după

Ό άββάς Κ υριάκός ό ά να χω ρητής ό έν τή λαύρςί τοϋ πα­
λαιού Σουκά ταΐς κατά Θ εόν άρεταΐς δια λ ά μ π ω ν κ α ί έπί έβδο-
μήκοντα σχεδόν χρόνους έν αύτή τή λαύρςχ τοΐς μοναχικοΐς κα-
τορθώμασι όιαπρέψ ας, ά πο τα ξά μ ενο ς έν τή νεότητι έν τ φ κοινό-
βίψ τοϋ μεγάλου Εύθυμίου καί τοΐς έκείνου δ ια δ ό χο ις έπί π ο λ ύ ν
D u m nezeu a strălu cit în Lavra Suca Veche şi vreme de aproape
70 de ani s-a deosebit p rin izbânzile sale m onahiceşti, care în
tinereţe se lepădase de cele lum eşti în chinovia m arelui Eftim ie
şi a trăit îm p reu n ă cu urm aşii Iui m u ltă vrem e, cunoscând cu
 VIAŢA SFÂ N T U L U I EFTIMIE
54
χρόνον συναναστραφείς καί πάσαν τήν τοΰ μεγάλου Εύθυμίου
30 , 5 διαγωγήν τε καί πολιτείαν μαθών ακριβώς τά πλείστα τών τ^δε
τή συγγραφή έμφερομένα>ν διηγήσεων παρέδω κέν μοι, έν οις καί
τοϋτό μοι διηγήσατο ότι δύο αδελφοί τής λαύρας Μάρων καί
Κλημάτιος καλούμενοι έτοιμασθέντες έκ συμφώνου άσυμφιόνως
έβούλοντο τή νυκτί τής λαύρας ύποχω ρήσαι χωρίς τής του αγίου
παραθέσεως.Ή συχάζοντι δέ αύτώ άπεκαλύφθη τά κατ’ αυτούς1
30 , ίο έώρα γάρ τόν διάβολον χαλινόν αύτοΐς έμβάλλοντα καί είς πα­
γίδα αύτούς ελκοντα θανατηφόρον. Καί παραυτίκα τούτους
μεταστειλάμενος ένουθέτει πολλά περί ύπομονής διεξερχόμενος
καί πείθων αύτούς ότι πανταχοϋ άσφαλείας χρεία μετά τής τοϋ
Θεοϋ βοήθειας, όπου δάν έσ μ έν καί γάρ ό Ά δάμ έν παραδείσψ
30 ,15 ών παρέβη τήν εντολήν τοϋ Θεοϋ, ό όέ Ίώβ ταύτην έφύλαξεν
έν τή κοπριά καθήμενος. Καί ταΰτα δέ τή νουθεσίςι προσετίθει
λέγων ότι ού δει ημάς τούς πονηρούς παραδέχεσθαι λογισμούς
λύπην ήμίν ή μίσος πρός τόν τόπον έν ω έσμέν, καί πρός τούς
νοικοΰντας κατά τό λεληθός εμβάλλοντας ή άκηδίαν ύποσπεί-
ροντας ή τήν πρός έτέρους τόπους μετάβαση/ υποτιθεμένους,
30, 20 άλλά χρή ημάς κατά πάσαν ώραν νή<ρειν καί ταΐς μεθοδείαις
τών δαιμόνων τόν νοΰν έφιοτάνειν, ι'να μή διά τής μεταβάσεως
ό κανών ήμών διαλυθή' φυτόν γάρ συνεχώς μ ε τ α φ υ τ ε υ ό μ ε ν ο ν
ού όύναται καρποψορήσαι· ομοίως καί μοναχός ού καρποφορεί
μεταβαίνουν άπό τόπου είς τό π ο ν.Έ ά ν ούν δοκίμάση τις καλό'1
30, 25 ποιήσαι έν ω τόπω έστίν, καί μή ίσχύση, μή νομίση οτι αλλαχού
δύναται κατορθώσαι αύτό- ού γάρ ό τόπος ό ζητούμενος, άλλ
ό τρόπος τ ή ς προαιρέσεο^ς. Πρός βεβαίωσιν δ έ τών ε ί ρ η μ έ ν ω ν
άκούσατε τινών γερόντων Αιγυπτίων διήγημα, όπερ έμοί δι,ηγή'
σαντο, ότι άδελφός έκάθητο είς κοινόβιον έν Αίγύπτω καί σι’-
3ΐ νεχώς έκινεΐτο είς οργήν. Καί άκηδιάσας εξήλθεν τοϋ κ ο ιν ο β ίο υ
καί έμεινεν εις τόπον καθ’ εαυτόν λογιζόμενος o u έν τώ μή εχειν
πρός τινά τι καί ήσυχάζειν παύσεται α π ’ αύτού τό πάθος τήζ
46 Aici apare expresia ού γάρ ό τόπος ό ζητούμενος, άλλ’ό τρόπος τής προαι-
ρέσεως, preluată a d littera m din scrierea specifică spiritualităţii e v a g rie n e
19. CLIMATIE 55
precizie toată vieţuirea şi petrecerea m arelui Eftim ie, m i-a îm ­
părtăşit cele m ai m u lte d in istorisirile din această scriere, p rin ­
tre care m i-a povestit-o şi pe urm ătoarea. D oi fraţi d in lavră,
pe n um e M aron şi C lim atie, d u p ă ce s-au pregătit p rin tr-o ne-
roadă învoială, voiau să părăsească lavra în puterea nopţii fără
îngăduinţa S fântului. Pe cân d acesta se liniştea, i s-au desco­
perit cele despre ei, căci l-a văzut pe diavol p u n ân d u -le frâu şi
trăgându-i către o cursă aducătoare de m oarte. în d a tă a trim is
după ei şi le-a dat m u lţim e de sfaturi despre răbdare, arătân-
du-le în a m ă n u n t şi în c re d in ţâ n d u -i că, o riu n d e s-ar găsi, este
nevoie de p u rtarea de grijă d im p reu n ă cu ajutorul lui D u m n e­
zeu. P entru că A dam , în rai fiind, a călcat p o ru n ca lui D u m n e­
zeu, iar Iov a păzit-o şezând pe gunoi. A mai adăugat la sfâtuire
şi aceste lucruri zicând: „N u trebuie să prim im gândurile cele
rele care ne strecoară pe furiş tristeţe sau scârbă faţă de locul
în care ne aflăm şi faţă de cei ce locuiesc îm preună cu noi sau
συ-
care seam ănă akidie ori îndeam nă să ne m utăm în alte locuri,
ci trebuie ca în tor ceasul să fim cu trezvie şi m intea să observe
cu atenţie uneltirile dem onilor, ca să n u ni se strice canonul de
rugăciune p rin m utarea din loc în loc. Fiindcă precum planta
răsădită m ereu n u poate rodi, to t aşa nici m onahul nu rodeşte
tot m utându-se din loc în loc. Dacă încearcă cineva să facă bi­
nele în locul în care se află şi nu poate, să nu creadă că va putea
să facă asta altundeva. P entru că n u locul trebuie căutat, ci felul
în care ne folosim libertatea de alegere deliberată46. Iar pentru
adeverirea celor spuse, ascultaţi povestirea pe care m i-au isto­
risit-o nişte Bătrâni egipteni: «Un frate şedea într-o chinovie
din Egipt şi era m ereu m işcat spre m ânie. Căzând în akidie, a
plecat din obşte şi a răm as singur în tr-u n loc, gândindu-se că,
neavând legătură cu nim eni şi liniştindu-se, va înceta şi patim a
aceasta a m âniei. în tr-o zi, d u p ă ce şi-a u m p lu t urciorul cu apă
Istoria lausiacă a lui Paladic (PG 34, 1010), una din lecturile favorite
ale lui Chirii.
 VIAŢA SFÂ N T U L U I EFTIMIE
56
οργής. Έ ν μι.δ δέ τώ ν ημερώ ν γεμ ίσανχος α ύτοΰ τό βαυκάλιον
3 ΐ, 5 ϋδα το ς καί θέντος α ύτό χα μ α ί έστράφη· είτα δεύτερον καί τρί­
τον γεμισθέν πάλιν έστράφη. Ό δέ α δ ελ φ ό ς έμ πα ιχθείς ύπό τοΰ
δαίμονος έθυμώ θη κ α τά τοΰ β αυκαλίου κ α ί τούτου δραξάμενος
εκλασεν αύτό.
Τούτου δέ λεχθέντος τοΰ λόγου ό Κλημάτιος άπό πει-
ρασμοΰ τίνος σατανικού έγέλασεν. Ό δέ γέρο^ν προσχών αύτφ
3 ΐ, ίο ίταμώς λέγει- ένεπαίχϋης ύπό τοΰ δαίμονος, άδελφέ- άφρύνως
καί άπαιδεύτως έκι,νήθης· είς κλαυθμόν έκλήθης, καί γελςίς. Ούκ
ήκουσας τοΰ Κυρίου τούς μέν γελώντας ταλανίζοντος, τούς δέ
κλαίοντας μακαρίζοντος; Γίνωσκε τοίνυν δτι άφροσύνη έστιν
μοναχώ λαλεΐν τι ή κινείσθαι παρά τό πρέπον ή παρρησιάζε-
σθαι. Τήν παρρησίαν γάρ χαλεπω τέραν είναι καί γεννήτριαν
31.15 πάντων τών παθών οί πατέρες ορίζονται.
Καί ό μέν άγιος ταΰτα είπών καί τόν Κλημάπον άπσστρα-
φείς είς τό ένδότερον αύτοΰ εϊσήλθεν κελλίον ό δέ Κλημάτιος
παραυτά πεσών έπί πρόσωπον τρόμω καί φρίκη συνείχετο. Καί ό
Δομετιανός θαυμάσας τοΰ άγιου πατρός τήν πρέπουσαν πραότητα
καί τήν καθήκουσαν στυφότητα, συνάξας τινάς τών τίμιων πατέ-
31, 2 0 ρων είσήγαγεν σΰν τω Μάρωνι παρακαλοϋντας υπέρ τοΰ Κλήμα-
τίου.Ό δέ μέγας ταΐς τών πατέρων παρακλήσεσιν εϊξας έξήλθεν
καί τοΰτον ανέστησεν κείμενον καί τή τοΰ σταυροΰ σφραγίδι τήν τε
φρίκην έθραυσεν καί τόν βρυγμόν επαυσεν τών όδόντων καί υγιή
αύτόν άποκαταστήσας άπένειμεν καί τή ψυχή τήν ίατρείαν λέγων
31, 25 πρόσεχε σεαυτώ ακριβώς τοΰ λοιποΰ καί μή καταφρονεί θείων λο­
γιών καί διδασκαλίας πατέρων καί γενοΰ όλος οφθαλμός, καθάπερ
έπί τών χερουβίμ ηκούσαμεν. Οΰτως γάρ είναι οφείλει ό μοναχός,
πάντοθεν έαυτόν περισκοπών, καί άκοίμητον έ'χειν πρός τήν εαυ­
τού φυλακήν τής ψυχής τό όμμα ώς έν μέσω παγίδων διοδεύων άεί-
Καί ταΐς το ια ύ τα ις διδασκαλίαις έπιπλήξας καί νουθετή-
σας αύτόν καί τούς λοιπούς στηρίξας καί τφ ύποδείγματι φοβή'
32 ,5 σας άπέλυσεν έν ειρήνη.
19. CLIMATIE
şi l-a pus jos, acesta s-a răsturnat. A poi, um plându-1 şi a doua,
şi a treia oară, iarăşi s-a răsturnat. Iar fratele, fiind batjocorit de
diavol, s-a m âniat asupra urciorului şi, înşfâcându-1, l-a spart.»"
Pe cân d se istorisea aceasta, C lim atie, d in ispită satani-
cească, a râs. D ar B ătrânul, aţintindu-1 cu privirea, i-a spus cu
tărie: „Ai fost b atjo c o rit de diavol, frate, te-ai p u rta t ca un fără
de m inte şi necioplit! Ai fost ch em at la plâns, şi tu râzi! N u
L-ai auzit pe D o m n u l cu m îi nefericeşte pe cei cc râd, iar pe
cei ce plâng îi fericeşte? C u n o aşte deci că este nebunie p en tru
un m onah să vorbească sau să se po arte altfel decât se cuvine
ori să fie cu îndrăzneală. P en tru că îndrăzneala e mai rea decât
toate şi născătoarea tu tu ro r patim ilor, sp u n Părinţii."
Acestea zicându-le S fântul, s-a întors cu spatele la C li­
m atie şi a in tra t în cam era cea m ai d in lă u n tru a chiliei, iar
C lim atie a căzut în acea clipă cu faţa la păm ânt, cuprins de
frică şi de cu trem u r. A tu n ci D o m etian , m irat de blândeţea
plină de cu v iin ţă a sfân tu lu i Părinte, dar şi de asprim ea sa
potrivită, i-a a d u n a t pe unii d in tre cinstiţii părinţi şi a intrat
îm p reună cu M aro n , rugându-1 p e n tru C lim atie. M arele Pă­
rinte, ascultând ru g ăm in ţile părinţilor, a ieşit, I-a ridicat de
jos pe C lim atie şi, p rin sem nul crucii, a cu rm at spaim a, a
făcut să înceteze scrâsnirea
J d in ţilo
) r si
» l-a făcut iarăşi
I sănătos
pe C lim atie, d â n d u -i şi oblojire sufletului zicând: „Ia am inte
bine la tine în su ţi de acum în a in te şi n u dispreţui dum neze-
iestile cuvinte si în v ă tătu ri ale Părinţilor, si fă-te cu to tu l ochi,
> > ) J 1
aşa cum am auzit că s u n t heruvim ii. P entru că aşa se cade să
fie m o n a h u l, cercetân d u -se în to td e a u n a pe sine în tru toate
cele şi având o ch iu l sufletului n ead o rm it spre păzirea sa, ca
unul ce u m b lă p u ru re a în m ijlocul curselor."
D u p ă ce I-a m u stra t şi l-a sfătuit pe C lim atie cu ast­
fel de în v ăţătu ri, iar pe ceilalţi i-a sp rijin it şi i-a înfricat prin
această în tâm p lare p ild u ito are, i-a slobozit pe toţi în pace.
 VIAŢA S FÂ N TU LU I EFTIMIE
58
20
Τ φ πεντηκοοτώ τετάρτου τής τοϋ μεγάλου Εύθυμίου ηλι­
κία ς χρόνο» γέγονεν ή έ ν ’Εψέσω προΥτη οικουμενική σύνοδος.
Τ ότε δή Συνόδι,ος έκεΐνος ό ά νω τέρω μνημονευθείς τίμιος άνήρ
υ π ά ρ χω ν καί πρεσβύτερος τής κ α τά Μ ελιτηνήν άγια ς εκκλησί­
α ς έλθών είς π ρ ο σ κ ύ ν η σ ή τώ ν άγιω ν τό π ω ν παρεγένετο εις τήν
32, 10
λα ύρ α ν άσπά σα σθαι μέν έπιθυμ ώ ν τόν μ έγαν Εύθύμιον, αμα
όε έχων τρεις άνεψ ιούς έν τη λαύρςί, Σ τέφ α νό ν τε καί Ά ν δ ρ έ α ν
καί Γαιανόν. Ά σπα σά μ ενος ούν τό ν γέρ ο ντα διηγήσατο
κ α τά τήν άσεβεστάτην α'ίρεσιν Ν εστορίου τοϋ κ α τά συγχώρησή
Θ εοϋ επ ολίγον κ ρατήσαντος χρ ό νο ν τοϋ θρό νο υ Κ ω νσταντι-
32, 15 νουπόλεω ς καί τήν οικουμένην τα ϊς κ α κ ο δ ιδ α σ κ α λ ία ις αύτοΰ
διαταράξαντος· εξηγείτο δέ αύτώ κ α ί περί τοϋ ζήλου καί της
ορθής πίστεω ς Κυρίλλου τοϋ ά ρ χιεπ ισ κ ό π ο υ ’Α λεξάνδρειάς καί
Α κα κίου επισκόπου Μ ελιτηνής κ α ί δ τι μέλλει κ α τά του Νεστο­
ρίου σύνοδος οικουμενική γίνεσ θαι ένΈ φ έσ ω .
32, 20 Έ χά ρ η δέ ο άγιος ά κ ο ύσ α ς π ερ ί Α κ α κ ίο υ τοϋ
τινά έν τή νεότητι ά να θ ρ έψ α ντο ς αύτόν. Ό μέν ούν μακαρίτη?
Συνόδιος συνταξάμενος αύτώ καί λα βώ ν έ κ τής λαύρα ς Στέφα­
νον τόν έαυτοϋ ά νεψ ιόν άνήλθεν εις τή ν ά γ ία ν πόλιν κ α ί πείθε1
τόν άρχιεπίσκοπον χειροτονήσαι α ύ τ ό ν ό σ η ς ά ρ χ ιε π ίσ κ ο π ο ς
αυτόν τε τόν Σ τέφανον καί Κ οσμάν τόν Κ α π π α δ ό κ η ν διακό­
32,25 νους έ π ο ίη σ ε ν τής αγία ς Ά ναστάσεω ς. Τ ώ ν δέ ε π ισ κ ό π ω ν έν tfj
συνόδο) άθροιζομένω ν, μελλόντων κ α ί τώ ν Π αλαιστινώ ν μετα
33 τοϋ έαυτών έξιέναι άρχιεπισκόπου, ένετείλατο ό μέγας Εύθύμ1"
ος Π έτρω τω τώ ν Σ αρα κη νώ ν έπ ισ κ ό π ψ ά π ιό ν τι είς τήν σ ύ ν ο δ ο ν
κατά πά ντα τρ ό πο ν άκολουθήσαι Κ υρίλλω τε τώ ά ρ χιεπ ισ κ ό ^ Ψ
33,5 Α λεξάνδρειάς κ α ί Ακακίο) τώ επισ κ ο π ώ Μ ελιτηνής ό ρ θ ο δ ό ξ ο ιζ
ούοιν καί κατά τής άσεβείας ά γω νιζομ ένοις.
17 Sinodul d i n Efes dc la 431, al III-lea Ecum enic, care l-a c o n d a m n a t P
Nestorie, patriarhul C onstantinopolului şi învăţătura sa, este numit a|Cl
„primul" pentru a-1 deosebi d e Sinodul din 4 4 9 , ţinut tot în Efes.
20. AL III-LEA S IN O D ECUMENIC
20. Al III-lea Sinod Ecumenic
în al cincizeci şi patrulea an al vârstei marelui Eftimie, a
avut loc prim ul Sinod Ecum enic din Efes'r . Atunci Sinodie, acel
cinstit bărbat am intit mai sus, fiind şi preot al sfintei Biserici din
Melitene, venind să se închine la Sfintele Locuri, a trecut şi prin
lavră, dorind să-l salute pe marele Eftimie, dar şi pentru că avea şi
trei nepoţi în lavră, pe Ştefan, pe Andrei şi pe Gaian. D upă ce l-a
îm brăţişat pe Bătrân, i-a povestit cele despre foarte necucernica
erezie a lui N estorie, care, din îngăduinţa lui Dumnezeu, a ţinut
α ύτψ τά
pentru puţină vrem e tronul C onstantinopolului şi a tulburat în­
treaga lum e prin învăţăturile lui cele rele. I-a povestit şi despre
râvna şi dreapta credinţă ale lui Chirii, arhiepiscopul Alexandri­
ei^, şi ale lui Acachie, episcopul Melitenei, şi că urmează să se
ţină în Efes un sinod ecum enic îm potriva lui Nestorie.
Sfântul s-a bucurat auzind despre Acachie, care îl crescuse,
într-un fel, în tinerete.
l iAşadar,' fericitul Sinodie, întelegându-se
1 u
cu Bătrânul şi luându-1 din lavră pe Ştefan, nepotul său, s-a suit
τρόπον
în Sfânta C etate şi l-a înduplecat pc arhiepiscop să-l hirotoneas­
că. Acest arhiepiscop i-a făcut diaconi ai bisericii Sfintei învieri
pe Ştefan şi pe C osm a C apadocianul. C ând episcopii s-au adu­
nat la sinod, u rm ân d să vină şi cei din Palestina îm preună cu ar­
hiepiscopul lor, marele Eftimie i-a poruncit lui Petru, episcopul
saracinilor, care m ergea la sinod, să urmeze întru toate lui Chirii,
arhiepiscopul Alexandriei, şi lui Acachie, episcopul Melitenei,
care erau ortodocşi şi luptau îm potriva necucerniciei49,
18 Sfântul Chirii, patriarh al Alexandriei între 412 şi 444, a fost teologul tabe­
rei ortodoxe la Sinodul Ecumenic din 431 de la Efes, iar scrierile sale au for­
mat baza hotărârilor dogmadce ale acestui sinod, dar şi sursa neînţelegerilor
cu opozanţii Sinodului al IV-lea Ecumenic de ta Calcedon (451), care a nu­
anţat şi explicitat teologia lui Chirii. Vezi Studiul introductiv, pp. X I VIII-LIII.
49 Cu toate acestea, Acachie a ajuns mai apoi un monofizit radical, poate
tocmai datorită „zelului" exacerbat pentru puritatea credinţei, ale cărei
nuanţări, aduse la Calcedon, nu le-a mai putut accepta.
6o VIAŢA S F Â N T U L U I EFTIMIE
Τής τοίνυν συνόδου έ ν ’Ε φ έσω συναθροισθείσης καί Νε-
στορίου τοϋ δυσσεβοϋς ύ π ’ αύτή ς κ α τα β λ η θέντο ς Π έτρος ό τών
Σ αρα κη νώ ν έπ ίσ κ ο π ο ς έλθώ ν είς τήν λ α ύ ρ α ν π ά ν τα τά έν τή συ-
νόόο) συμβάντα κα θεξή ς τώ μεγάλο) διη γή σα το ΕύΟυμίω.Όστις
33,10 τά ύπό τώ ν ’Α νατολικώ ν γεγο νό τα μαΟών έλυπήΟη σφόδρα πεςί
Ίω ά ν νο υ τοϋ άρχιεπισκόπου ’Α ντιό χεια ς ο ρ θο δ ό ξο υ οντος καί
τοΐς Ν εστορίου ύπερμ αχοϋσί σ υ ν α π α χθ έν το ς, Δ όμνος δέ ό διά­
κονος λυπηθείς κ α τά διά νοια ν διά τόν έα υτοϋ θειον παρεκάλει
άπο λυ θή να ι έίυς Α ντιόχειας έπί διορθοισει τοϋ έαυτοϋ θείου.Ό
33, 15 δέ μέγας Ε ύθύμιος ού συνείδεν ά π ο λ ϋ σ α ι α ύ τό ν λ έ γ ω ν μηδα-
μοϋ άπέλθης, τέκνον, ότι ού συμφέρει σοι. Ο ύτε γάρ ό θεΐός σου
τής παρουσία ς σου χρήιζει* εί γά ρ κ α ί π ρ ό ς ολίγον τοΐς πονηροίς
συναπήχθη, άλλ’ ό Θ εός τήν α ύτοϋ γινώ σ κω ν ο ρ θό τη τα ού συγ-
χω ρεΐ αύτόν άπολέσθαι. αλλά μ ικρόν ύστερον τοϋ μέρους τών
33, 20 σο)ζομένων αύτόν άναδείκνυσι. Κ αί ού τοίνυν, τέκνον, έάν ύπο-
μείνης έν ψ τόπο) έκλήθης, κ α ί μή ένδοόσης τοΐς άποστήσ α ί σε τής
ερήμου βουλομένοις λογισμοΐς, π ρ ο κ ό ψ α ι έχεις κ α ί δοξασθήνα*
κατά Θ ε ό ν εί δέ έμοϋ πα ρακούσ εις, τήν μέν το ϋ θείου σου προ­
εδρίαν δια δέξη ,τα ύτη ν δέ ύ π ό πονη ρ ώ ν α ν θ ρ ώ π ω ν άφαιρεθήσίΐ
τούτοις πρότερον άκουσίω ς συνα πα χθείς.
33,25 Καί τα ϋ τα μέν ό έν άγίοις Ε ύ θ ύ μ ιο ς1ό δέ Δ όμνος τής
ά γ ιο υ πα τρός εντολής π α ρ α κ ο ύ σ α ς π α ρ α θέσ εω ς χω ρίς άπήλθεν
είς Α ντιόχειαν καί π ά ντα τά τής πρ ο ρ ρή σ εω ς έπ α θ εν, ϋστερον
μέντοι έλθών π ρ ό ς τόν γέροντα μ ετενόη σ εν.Ό δέ α ρ χ ιε π ίσ κ ο π ο ς
Ίουβενάλιος Σ τέφανον μέν τόν Μ ελιτηνόν έ π ί σ κ ο π ο ν Ίαμνία?
33. 30 έχειροτόνησεν, Κ οσμάν δέ τόν Κ α π π α δ ό κ η ν χειροτονήσας πρε"
σβύτερον σταυροφ ύλακα πεποίηκεν.
,0 Răsăriienii sunt episcopii siro-orienrali conduşi de loan al Antiohic>>
susţinători ai lui Nestorie.
51 D eşi la Sinodul E cum enic din Efes, loan al A n tio h iei se opusese lul
Chirii al Alexandriei şi taberei ortodoxe, a sem nat cu Sfântul Chirii în 433
o formulă dogmatică de împăcare, restaurând com uniunca bisericească|-11
ortodocşii. Apoi i-a câştigat treptat pe m ulţi dintre episcopii orienta» &
partea acestei formule, care însă i-a nem ulţum it pe zelotiştii din ambdc
20 . AL III-LEA S I N O D EC UM ENIC
D u p ă ce S inodul d in Efes s-a ad u n at şi N estorie cel rău
credincios a fost caterisit de el, Petru, episcopul saracinilor, a
venit în lavră şi i-a povestit pe rând m arelui Eftim ie toate cele
petrecute la sinod. Acesta, aflând faptele săvârşite de răsări-
teni50, s-a în tristat foarte tare p e n tru loan, arhiepiscopul A n ti­
ohiei, care, deşi era o rto d o x , a fost atras de partea apărătorilor
lui N estorie. A tu n ci diaconul D o m n u s, întristându-se până
în adâncul sufletului din pricina unchiului său, arhiepisco­
pul loan, l-a rugat pe m arele B ătrân să-l slobozească până în
A ntiohia, ca să-l în d rep te pe unchiul său. D ar marele Eftimie
nu s-a învoit să-l slobozească şi i-a zis: „Să nu te duci, copile,
pentru că n u -ţi este de folos, şi nici unchiul tău n-are nevoie
de prezenţa ta! P en tru că, deşi p e n tru p u ţin ă vrem e a fost târât
de către cci vicleni, to tu şi D u m n ezeu , cunoscându-i dreptatea,
nu va îngădui să se piardă, ci d u p ă p u ţin tim p îl va arăta iarăşi
de partea celor ce se m ântuiesc*1. Iar tu, copile, dacă vei face
răbdare în locul în care ai fost chem at şi n u vei urm a gânduri­
lor care vor să te depărteze de pustie, vei spori şi vei fi slăvit în
cele ale lui D u m n ezeu . Iar dacă n u m ă vei asculta, vei m oşteni
tronul unch iu lu i tău, iar nişte oam eni vicleni, cu care m ai îna­
inte de aceasta te vei am esteca fară de voie, te vor lipsi de el.“
Acestea le-a spus cel în tru sfinţi Eftimie. D om nus însă, ne-
ascultând de porunca Sfântului Părinte, s-a dus fară îngăduinţa
lui în A ntiohia şi a p ăţit toate câte i s-au prorocit^, iar mai târziu,
intorcându-se la Bătrân, s-a pocăit. Iar arhiepiscopul Iuvenalie l-a
hirotonit pe Ştefan, cel din M elitene, episcop de Iamnia, iar pe
Cosm a C apadocianul l-a hirotonit preot şi l-a făcut stavrofilax55.
tabere, orientală şi ortodoxă.
Dom nus a ajuns patriarh al Antiohiei în 441 şi a fost depus de Sinodul
tâlhăresc de la Efes (449), fără a-şi mai reocupa scaunul după Calccdon,
după care s-a întors în lavra Sfântului Eftimie.
' Stavrofilax (literal „păzitorul Crucii“) era un titlu dat clcricilor din Ieru­
salim cărora le era încredinţată paza Sfintei Cruci. Primul cunoscut cu
acest titlu este Sfântul Porfirie de Gaza ( t 420).
 VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
62
21
Τούτου τοϋ μεγάλου Ε υθυμίου οί διά δο χο ι οί καί συ-
να να σ τρα φ έντες α ύ τφ χρόνον ίκ α νό ν διη γο ύ ντο τψ ταϋτά μοι
διηγησαμένο) ά β β α Κ υριακώ λέγοντες ότι ού κ α τ ε λ α β ό μ ε θ α
α ύτόν έσθίοντα ή σ υντυγχά νοντά τ ι νι χω ρίς μεγάλης άνάγκηζ
π α ρ εκ τό ς σαββάτου κ α ί κυριακής. Ο ύκ οϊδαμεν α ύτόν ποτέ κα-
3 4 ,5 Ο ευδήσαντα έπί τό πλευρόν αύτοΰ, άλλά ποτέ μέν κ α θ ή μ ενο ν
τοΰ ύπνου μικρόν ά ρ π ά ζο ντα , ποτέ δέ σχοινίον κρεμάμενον έν
γω νία τής στέγης τοΰ κελλίου κ ρ α το ύ ντα τα ϊς δυσί χερσίν ολίγον
τοΰ ύπνου μεταλαμβάνοντα διά τήν βίαν τή ς φύσεω ς, ίσως το
τοϋ μεγάλου Α ρσενίου ρητόν έπ ιλέγοντα τό δεύ ρ ο κακέ δούλε.
34, 10 Διεβεβαιοΰντο γάρ καί τούτο οτι τά κ α τ’ αύτόν τόν μ έ γ α ν
Α ρσένιον τόν πατρικψ τρόπο) ά να θ ρ έψ α ντά τε κ α ί παιδαγω γέ'
σαντα Ά ρκάδιον καί Όνο>ριον τούς βασιλείς κ α ί διά τοΰτο π«-
τέρα αύτώ ν ύπό τώ ν άγιω ν πατέρο>ν όνομασΟέντα κ α ί έν τή καί
Α ίγυπτον έρημω κατά τόν αύτόν χρόνον ταΐς άρεταΐς άπαστρα-
34, 15 πτοντα ήδέως ήκουεν ό μέγας Ε υθύμιος π α ρ ά τώ ν έξ Α ί γ ύ π τ ο ν
διαφόρω ς παραβαλλόντω ν αύτώ τίμιων πα τέρω ν δ ι ε ξ ε ρ χ ο μ έ ν ο ι ν
τάς έκείνου πολιτείας καί αύτός άκούω ν π ά σ αν σπουδήν έ π ο ι ε ϊτ ο
τούτου μιμεΐσθαι τάς άρετάς τήν τε ήσυχίαν αύτοΰ καί σιωπήν
καί ταπεινοφροσύνην, τό τοΰ ί νδύματος εύτελές κ α ί τήν τών βρω·
3 4 .2 0 μάτων «ποχήν καί τήν είς π ά ντα καρτερίαν, τό έαυτώ π ρ ο σ έχει
κατά τό ύπ’ έκείνου λεγόμενον Α ρσένιε δ ι’ δ έξήλθες. Έ ζ ή λ ο ι
δέ αύτοΰ καί τήν κατάνυξιν καί τά δ ά κ ρ υ α καί τάς π α ν ν ύ χ ο υ ί
άγρυπνίας τό φιλέρημόν τε καί μισόδοξον καί μισοσύντυχον, to
ε ίς προσευχήν πρόθυμόν τε καί εύτονον τό τε συμ παθές καί δ«ι-
34, 25 κριτικόν.Ε πειδή τοίνυν πάση σπουδή τήν έκείνου έμιμήσατο πο­
λιτείαν, καί τώ ν έκείνω προσόντω ν χαρισμάτω ν ήξιώθη έν Απο­
λαύσει γενέσθαι τής τε τοϋ Π αναγίου Π νεύματος μετουσίας *αι
54 La moartea împăratului Teodosie I, în 395, imperiul s-a scindat între ce»
doi fii ai săi, Arcadic, în Răsărit (395-408) şi H onorie, în Apus (395-423)·
A w a Arsenic cel Mare (354-444) a avut în viaţa mirenească funcţii poiicice
2 1 . ARSEN1E - O PILDÂ
21. Arsenie - o pildă
U rm aşii m arelui Eftim ie, care au trăit îm preună cu el
destulă vrem e, i-au povestit lui A w a Chiriac acestea, pe care
mi le-a istorisit şi el: „N iciodată nu l-am văzut m âncând sau
vorbind cu cineva, în afară de o mare trebuinţă, fară num ai
sâm băta si
j dum inica. N u l-am văzut niciodată dorm ind întins,
ci furându-l uneori som nul câte puţin în tim p ce şedea, iar alte­
ori, ţinând
> în m âini o funie atârnată de coltul tavanului
» chiliei,
se îm părtăşea de niţel som n din pricina silirii pe care i-o facea
firea, zicând cuvântul m arelui Arsenie: «Vino, robule rău!»“
Ei m ai sp u n eau şi acestea:
M arele Eftim ie asculta cu plăcere istorisirile cinstiţilor pă­
rinţi veniţi la el din Egipt pentru felurite pricini şi care povesteau
în am ănunt cele despre marele Arsenie, care-i crescuse şi educase
ca un părinte pe îm păraţii Arcadie şi H onorie, num it de aceea
de către Părinţii sfinţi „părinte" al acelora*, şi care strălucea în
acel tim p prin virtuţi în pustia Egiptului. Auzind cele despre
vieţuirea aceluia, a depus toată strădania ca să-i imite virtuţi­
le: isihia, tăcerea, sm erita cugetare, sărăcia hainei, depărtarea de
m âncăii, răbdarea în tru toate, atenţia la sine însuşi, potrivit cu
spusa aceluia: «Arsenie, de ce-ai ieşit?» Râvnea însă, mai cu sea­
mă, la străpungerea lui, la lacrimile şi la privegherile lui de toată
noaptea, la dragostea de pustie, la ura de slavă omenească şi de
întâlniri, la râvna şi tăria pentru rugăciune, la împreună-pătimi-
rea şi discernăm ântul pe care acela le avea. Aşadar, pentru că a
urm at cu toată silirea vieţuirea lui Arsenie, s-a învrednicit şi de
harismele sale, desfatându-se de împărtăşirea Preasfântului D uh,
înalte la curtea împăratului Teodosie I, care i-a încredinţat creşterea şi
educarea celor doi fii ai săi, Arcadie şi Honorie. In 394, după o vedenie
dumnezeiască, vine in Egipt, ducând în Sketis o viaţă pustnicească foarte
aspră. Este pom enit de Biserică la 8 mai. (cf. Arsenie, 36, PG 65, 100-104,
tr. rom. Patericul, Alba Iulia, 1997, p. 28).
 VIAŢA S F Â N T U L U I EFTIMIE
04
τής τοϋ θείου φωτός έλλάμψεω ς xcti τοϋ διορατικού χαρίσματος.
Περί μέντοι ών ύπερέσχε χαρισ μάτω ν τοϋ τε τω ν ιαμάτων καί τοϋ
κατά πνευμάτιον άκαθάρτο>ν μαρτυρεί τά όρώ μενα άπερ μέχρι
34.30 σήμερον όρώμεν τήν αύτοϋ ά να β λύ ζο υ σ α ν θήκην.
22
35 Π ερί όέ τοΰ διορατικού χα ρ ίσ μ α το ς καί οϋεν τάς τούτου
άκτϊνας έκπέμπειν ήρξατο κ α ί λα μ π ρ ό τερ ο ς φω στήρ ά ν εδ είχθ η ,
έρών έρχομαι.
’Α ναστάσιός τις κληρικός τής ά για ς Α νασ τάσεω ς σκευοφύ-
λαξ τε καί χω ρεπίσκοπος (φοιτητής τε καί συναγω νιστής γεγονώς
35.5 τοϋ έν άγίοις Π ασσαρίω νος έπεθύμει τόν άγιον Οεάσασθαι Εύθυ-
μιον. Καί ταύτην άναΟέμενος τήν επιθυμ ία ν Φίδ(ρ τε τ φ επισκοπώ
Ίό π π η ς καί Κοσμά τφ σταυροφ ύλακι κατήλθεν π ρός αύτόν σύν
αύτοΐς εχων τόν έκγονον Φ ίδου τοΰ έπισκόπου Φ ίδον καί αύτόν
καλούμενον, νέον όντα καί άναγνώ στην τής άγία ς Αναστάσεως
35. 10 τόν καί διηγησάμενον τφ τα ΰτά μοι παραόα')σαντι άββά Κυριακφ·
Α ύτών δέ όδευόντω ν καί τή λαύρςι έγγιζόντω ν άπεκαλύφθη τώ
άγιο) τά κ α τ’ αύτούς καί φω νεΐ τόν Χ ρύσ ιππον οίκονόμον όντα
τής λαύρας καί λέγει αύτφ· έτοίμασον σ εα υ τό ν ιδού γάρ μετά τοΰ
άδελφοϋ σου ό πατριάρχης παραγίνεται.
Α ύτώ ν δέ παρα γενομένω ν σ υ να π α χθ είς τοϊς τής διάνοιας
όφθαλμοΐς ό μέγας ΕύΟύμιος ώ ς π α τρ ιά ρ χη 'Ιεροσολύμων
Αναστασία) συνετΰγχανεν. Κ αί οι μ ένπ α ρ ό ντες έν θαύμαΐΐ
έγίνοντο- ό δέ Χ ρύσ ιππος έγγίσας ίδίςι λέγει τ φ γέροντι- σεβάσμιε
πάτερ, ούκ έστιν έντα ϋθα ό πατριάρχης· Α να σ τά σ ιο ς γάρ 0
σκευοφύλαξ έστιν ούτος. Σκοπεί γάρ οτι χρ ο α κ ά ίμάτια φορεί·
55 Citric, dc obicei preot, cârc avea în grijă vasele sfinte, moaştele, veşminte^
şi cărţile de slujbă ale unei biserici (literal „păzitorul de vase“). Sfântul Si­
m e o n al Tesalonicului descrie însărcinările schevofilaxului în capitolul 2^
22. PROFEŢIE PENTRU ANASTASIE, VIITORUL PATRIARH
de strălucirea dum nezeieştii lum ini şi de harism a străvederii.
Despre aceste harim e, între care prisoseau cea a vindecărilor şi a
izgonirii d u h u rilo r necurate, m ărturisesc m inunile pe care racla
moaştelor sale vedem că le izvorăşte până astăzi.
22. Profeţie pentru Anastasie, viitorul
patriarh
Voi vorbi acum despre harism a vederii sale cu duhul şi
despre cum a în c e p u t el să-şi răspâdească razele, arătându-se
un lu m in ăto r m ai plin de strălucire.
U n an u m e A nastasie, care era cleric la biserica învie­
rii, schevofilax,\ h o repiscop şi îm p reună-nevoitor cu cel în ­
tru sfinţi P ărinte Pasarion, dorea să-I vadă pe Sfântul Efti­
mie. în făţişân d această d o rin ţă episcopului Fidus de Iope şi
lui C osm a stavrofilaxul, a co b o rât la Eftim ie îm preună cu ei,
avându-1 şi pe n ep o tu l episcopului Fidus, n um it şi acesta tot
Fidus, un tâ n ăr citeţ la biserica învierii, cel ce i-a povestit
acestea lui A w a C h iriac, care m i le-a încredinţat mie. Pe când
aceştia m ergeau pe cale şi se apropiau de lavră, Sfântului Ef­
tim ie i s-au descoperit cele despre ei, aşa încât l-a chem at pe
H risip, iconom ul lavrei, şi i-a spus: „Pregăteşte-te, pentru că
îm preună cu fratele tău vine patriarhul!11
C ân d aceştia au ajuns, m arele Eftim ie a văzut în răpire,
cu ochii cu g etu lu i, ca şi cu m s-ar fi în tâln it cu patriarhul Ie­
rusalim ului, A nastasie. C ei de faţă s-au m inunat, iar H risip,
ap ropiindu-se, i-a zis B ătrân u lu i deoparte: „C instite Părinte,
nu p atriarh u l este aici, ci A nastasie schevofilaxul este acesta.
Priveşte că p o a rtă h ain e colorate, pe care e cu neputinţă să le
din Tratatul despre credinţa ortodoxă, (PG 155, 461, tr. rom. F,d. Arhiepi­
scopiei Succvei, vol. 1, 2002, p. 238).
 66 VIAŢA S F Â N T U L U I EFTIMIE
35, 20 άπερ ά δύνα το ν π α τρ ιά ρ χη 'Ιερ ο σ ο λύμ ω ν ένόύσασθαι. Ό δέ
γέρω ν Οαυμάσας και ένεός γεγο νώ ς είπεν· πίστευε μοι, τέκνον,
έως ού έλάλησας, ά σ πρα ίμάτια έϋεο>ρουν α ύ τό ν φοροϋντα. Καί
λέγει είς έπήκοον πάντο)ν· όντω ς ο ύ κ ήπατήΟ ην, ά λ λ ' δπερ ό
Θ εός ,Ύυοέγνω και προώ υισεν, π ά ν τω ς έπιτελέσει· άμεταμέλητα
35, 25 γ ά ρ αύτοϋ τά χα ρίσ μ α τα .
23
Τερέβων έκεΐνος ό Σ α ρ α κ η νό ς γ υ ν α ίκ α έκ τοϋ ίδιου γέ­
νους λαβώ ν καί έπί συχνόν χρ ό νο ν σ υζίίσ α ς αύτή ούκ έσχεν τέ-
κνον στείρας ούσης α ύ τή ς.Ή ν τιν α ένέγκ α ς π ρ ό ς τόν σημειοφό-
ρον Ευθύμιον παρεκάλει λ έ γ ω ν ο ίό α κ α ί πέπεισμαι, τίμιε πάτερ,
35,30 οτι έπακούει σου προσευχομένου ό Θεός· π ο ιεί γά ρ τό θέλημα
τώ ν φ οβουμένω ν α υτό ν. ’Ε π ειδή το ίνυ ν το σ ο ϋ το ς παρέδραμε
36 χρόνος κ α ί ούκ ήξιυ')θην έχειν τέ κ ν ο ν διά τό τα ύ τη ν στεΐραν
ύπάρχειν, καί νϋν, δέομαι σου, τίμιε πάτερ, δεήθητι τοϋ φιλάν-
θροιπου Θεοϋ ί'να δω ρήσηται ήμίν τέκνον.
Κατανοήσας δέ ό γέρω ν τήν πίστιν αύτώ ν έ σ φ ρ ά γ ισ ε ν
36.5 αύτούς τρίτον τώ σημείο) τοϋ σταυροϋ άψ άμενος κ α ί τής κοιλίας
τής γυναικός καί λέγει πρός αύτούς· πορεύεσθε χαίροντες έν Κύ­
ριον ιδού γάρ χαρίζεται ύμιν ή αύτοϋ φ ιλανθρω πία τρεις υιούς
άρρενας.
Πιστεύσαντες δέ τώ λόγψ τοΰ άγιου γέροντος άπήλθον μετα
χαράς είς τά ίδια καί συνέλαβεν ή στείρα καί έτεκεν τόν πρω τότο-
36 , ίο κον, Πέτρον τόν πατέρα τοΰ ταΰτα συμφώνω ς τοΐς γέρουσιν όιϊ|·
γησαμένου μοι Τερέβωνος.Έγέννησεν δέ μετά Π έτρον καί άλλους
δύο υιούς κατά τήν προφητείαν τοΰ πνευματοφόρου πατρός.
56 Unica referinţă documentară asupra portului de straie albe de către p*’
triarhul Ierusalimului.
23. TEREVON 67
poarte patriarh u l Ieru salim u lu i.“ B ătrânul m irându-se, a zis
plin de uim ire: „C rede-m ă, fiule, că până ce nu m i-ai grăit,
îl vedeam p u rtâ n d h aine albe,>6.“ Apoi a zis în auzul tuturor:
„Cu adevărat nu m -am înşelat, ci lucrul pe care D um nezeu
m ai d inainte l-a cunoscut şi m ai înainte l-a hotărât îl va săvârşi Rom. S. 29
cu siguranţă, căci darurile L u i nu se iau înapoi."'’7 Rom. 11.29
23. Te re von
Terevon, acel saracin, şi-a luat o femeie din neam ul lui şi
a trăit cu ea destulă vrem e, dar nu a avut nici un copil, pentru
că ea era stearpă. A adus-o deci pe soţia lui la Eftimie, făcătorul
de m inuni, şi l-a rugat zicând: „Ştiu şi su n t încredinţat, cinstite
Părinte, că D u m n ezeu îţi va asculta rugăciunea dacă te rogi,
pentru că face voia celor ce se tem de El. Fiindcă a trecut atâta Ps. 144. 19
vreme şi nu m -am învrednicit să am nici un copil, soţia mea
aceasta fiind stearpă, rogu-m ă ţie, cinstite Părinte, roagă-ce iu­
bitorului de oam eni D um nezeu ca să ne dăruiască un copil!
B ătrânul, în ţeleg ân d credinţa lor, i-a însem nat de trei
ori cu sem nul crucii, s-a atins de pântecele femeii şi i-a zis:
„M ergeţi b u cu rân d u -v ă în tru D o m n u l, p en tru că iată, iubirea
Lui de o am eni vă dăruieşte ) trei băieţi!"
>
C rezând în cuvântul sfântului Bătrân, au plecat cu bucu­
rie la ale lor, iar cea stearpă a luat în pântece şi l-a născut primul
pe Petru, tatăl lui Terevon, care mi-a povestit mie acestea, potri­
vit cu cele spuse de bătrâni. D upă Petru, a mai născut încă doi
fii, potrivit cu prorocia Părintelui p u rtăto r de D uh.
Anastasie a fost patriarh al Ierusalimului între 458 şi 478.
68 VIAŢA S FÂ N TU LU I EFTIMIE
24
Α δελφ ός τις ην έν τή λαύρςι"Ρω μαίος μέν τ φ γένει, Αϊμι-
λιανός δέ τή κλήαει, δστις π ο τέ έν μια νυκτί όιαφαυούσης κυ-
36. 15 ρια χής ώχλήθη δεινώ ς ύ π ό τοϋ δα ίμ ο νο ς τή ς πορνείας και δι'
αισχρώ ν φαντασιώ ν τόν νοΰν σ φ οδρώ ς διεταράχΟ η.Τ ή ούν ώρς»
τής νυκτερινής ψ αλμω δίας έρχομένω τώ άγίω ΕύΟυμίφ έπί τήν
εκκλησίαν συνηντήΟη έν τόποι σκοτεινψ· ό δέ γέρο)ν όσφρανθείς
δυσω δίας δαιμονικής καί ύ π ο π τεύ σ α ς είναι τινα δαιμονιώδη
36, 20 ενέργειαν ένεφύσησεν λ έ γ ω ν κα τα ργή σ ει σε ό Θ εός, ακάθαρτον
πνεύμα. Κ αί εύθέω ς ό α δελφ ό ς έπεσεν δα ιμ ο νιώ ν κ α ί ά φ ρ ίζ ω ν
κελεύσας δέ ό άγιος ένεχθήναι φ ώ τα λέγει τοϊς συναχθεΐσι πα-
τράσι· θεωρείτε τούτον τό ν α δελφ ό ν τό ν ά π ό νεότητος μέχρι τοΟ
νύν καλώ ς ά να χθ έντα καί έν άγνείςι σ ώ μ α το ς βιώ σαντα. μικρόν
δ ΐ συνα πα χθέντα τή τής σαρκός ηδονή ούτω ς κατακυριευθέντα
36,25 ύπό τού δαίμονος. Δ ιά τούτο άεί λέγω ύ μ ΐν aoqx m o d ^i8 0 a εαυ­
τούς άπό πάσης αίσχράς φαντασίας· οί γάρ πειραζόμενοι ύπο
σωματικών ήδονώ ν κ α ί μή πλη σ ιά ζο ντες σώμασι κ α τά διά νο ια ν
έκπορνεύουσι. Π άση τοίνυν φ υλακή έκασ τος ύμ ώ ν τηρείτω την
έαυτοΰ διάνοιαν κ α ί μ ε τά φ ό β ο ν και τρ ό μ ο ν τήν έ α υ το ΰ οωτψ
οίαν κατεργαζέσθω .
36, 30 ’Α χούσατε δέ ψυχωφελές καί άληθέστατον διήγημα, οπερ
διηγήσαντό μοι τινές γέροντες Αιγύπτιοι παραβαλόντες μοι περ1
37 τίνος άγιου μέν παρά πάσι νομιζομένου, έν δέ τφ κρύπτω τηζ
καρδίας κινήματι παροργίζοντος τόν Θ εόν διά τής, ώς οίμαι,
τών αισχρών λογισμών συγκαταθέσεως ούτως λέγοντες δτι ^ν
τή πόλει αύτού είσελθών τις διορατικός εύρεν εκείνου βαρέος
37,5 άσθενούντος πάντας τούς πολίτας κλαίοντας καί λέγοντας ° ΤΙ
έάν ούτος ό άγιος τελευτήοη, ούκ εστιν ήμΐν λοιπόν ελπίς σωτη­
ρίας- διά γάρ τής αύτοΰ πρεσβείας πάντες ημείς σωζόμεθα.
58 Şi în aceste scurte povăţuiri se poate vedea linia profund t r e z v it o a r e ·>
24. EMILIAN 69
24. Emilian
în lavră se afla u n frate de neam grec, cu num ele E m i­
lian, care, în tr-o noapte, pe când se lum ina spre dum inică, a
fost foarte c h in u it de dracul curviei, ce-i tulbura m intea foarte
tare prin to t felul de năluciri ruşinoase. In vrem ea slujbei de
noapte, când S fântul E ftim ie venea la biserică, s-au întâlnit
în tr-u n loc în tu n eco s, iar B ătrânul, sim ţin d duhoarea drăceas­
că si
> b ă n u in d o oarescare
1 lucrare dem onică, a suflat zicând:
„Nimici-te-va D um nezeu, d u h necurat!11 în d ată fratele a căzut
la păm ânt dem onizat şi făcând spum e la gură. D upă ce Sfântul
a poruncit să fie aduse lum ini, a zis părinţilor care s-au adunat:
„Priviţi-1 pe fratele acesta, care din tinereţe până acum a um blat
bine şi a trăit în tru neprihănirea trupului, dar a fost târât num ai
puţin către plăcerea trupului, şi aşa a ajuns să fie stăpânit de că­
tre diavolul. D e aceea vă spun mereu: Să ne păzim pe noi înşine
de orice nălucire ruşinoasă, p en tru că cei ispitiţi de plăcerile tru­
peşti curvesc cu m in tea chiar şi fară să se apropie de alte trupuri.
De aceea, fiecare d in tre voi să-şi ţină m intea cu toată paza şi să
lucreze cu fiic ă şi cu cutrem ur la a sa mântuire'*. Fii. 2, 12
A scultaţi şi o povestire folositoare de suflet şi foarte ade­
vărată, - a zis apoi E ftim ie —istorisită mie de nişte Bătrâni egip­
teni care m -au vizitat, despre u n u l pe care toţi îl credeau sfânt,
dar care în m işcările ascunse ale inim ii îl m ânia pe D um nezeu
din cauza consim ţirii cu gândurile ruşinoase, după cum cred.
Acei Bătrâni egipteni îm i spuneau că în cetatea aceluia a intrat
un oarecare p ărin te cu harism a străvederii şi i-a găsit pe toţi
cetăţenii plângând, p e n tru că acela era greu bolnav, şi ziceau că:
«Dacă sfântul acesta va m uri, n u mai avem nici o nădejde de
m ântuire, fiindcă p rin solirile lui noi toţi ne m ântuim .»
marelui Eftimie, care îşi îndeamnă fiii în toate ocaziile la paza minţii.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
7°
Ταΰτα άκούσας ό διορατικός έκεΐνος απέρχεται μετά
σπουδής εύλογηθήναι παρ’ έκείνου του νομιζομένου άγιου. Καί
δτε ήγγισεν, βλέπει πολλήν ετοιμασίαν κηρίων καί πλήθη πολλά
37,10 κληρικών τε καί λαϊκών καί εως αύτοΰ του επισκόπου περιμενό-
v to jv εις τό κηδεϋσαι αυτόν. Καί είσελΟών πρός αύτόν εύρεν αύτόν
:τι έμπνέοντα καί Οεωρήσας τοΐς τής διανοίας όφθαλμοΐς βλέπει
τόν τάρταρον τού άδου μετά τριόδοντος πυρίνου χαλάσαντα
τόν τριόδοντα είς τήν καρδίαν αύτοΰ καί μετά πολλών βασάνων
37,15 άνασπώντα αύτοϋ τήν ψυχήν καί ήκουσεν φο)νής έκ τοΰ ουρανού
λεγούσης· 6ν τρόπον ούκ άνέπαυσέν με ή ψυχή αύτοϋ μίαν ήμ£'
ραν, μηδέ σύ παύση βασανίζων καί άνασπών αύτοϋ τήν ψ υχήν
Ταΰτα δέ διηγησάμην, ϊνα έναγο^νιοι πάντοτε ώμεν και
εύτρεπισμένοι πρός τήν τής ψυχής άπό τοΰ σώματος ε ξ ο δ ο ν , μή^0'
37, 20 τε τή φιληδονία συναπαγόμενοι έν τώ καιρώ τής έξόδου ά φ ο ρ ή τ ^
όδυνηθησώμεθα. Τοΰτον γάρ τόν άδελφόν δν θεωρείτε, πρός
φρονισμόν υμών τε καί έτέρων πολλών συνεχώρησεν ό Θεός κατα-
κυριευθήναι ύπό τοϋ δαίμονος.’Α λλά δεηθώμεν τοΰ π α ιδ ε ύ σ α ν τ ο ^
Θεοΰ καί μή θανατώσαντος έλευθερωθήναι τό πλάσμα αύτοΰ εΗ
τής επιβουλής τοϋ ακαθάρτου καί φιλήδονου πνεύματος.
37, 25 Εύξαμένου τοίνυν τοΰ θεοφόρου πα τρ ό ς έξήλθεν ό δαί­
μων κράζων καί λέγων- έγώ είμί τό πνεΰμα τής πορνείας, x ai
έπλήρωσεν δλον τόν τόπον δυσωδίας ώς καιομένου τεα φ ι°υ’
Καί άπό τότε ήλευθερώθη ό Αίμιλιανός άπό τοΰ α ύ τ ο ϋ λοΥ1'
σμοΰ καί έγένετο οκεϋος εκλογής.
25
Κατ’ αύτόν δή τόν χρόνον άβροχίας τή γη επικείμενης κ ° ι
πάντων όδυρομένων πληρουμένην θεωρούντων τήν Μ ω σ α ϊκά
φωνήν λέγουσαν εσται ό ουρανός υπέρ κεφαλής σου χαλκοϋς, V
γή υποκάτω σου σιδηρά, ό μακαρίτης τε Θεόκτιστος καί οί τής λαυ
ρας τοΰ μεγάλου Ευθυμίου πατέρες στενοχωρούμενοι τών λάκκυ*ν
2 5. P L O A IA M I N U N A T Ă
7i
A uzind acestea, acel p ărin te străvizător s-a dus în grabă
ca să fie şi el b in ecu v ân tat de către aşa-zisul sfânt. Pe când se
apropia, a văzut m ari pregătiri, cu lum ânări şi cu m ulţim i de
clerici şi de m ireni, ba încă venise şi episcopul, care aşteptau
să-l în m o rm ân teze pe sfânt. C â n d a intrat la acesta, l-a găsit
abia răsuflând şi, p riv in d cu ochii m inţii, l-a văzut pe diavolul
din iad ţin â n d o furcă cu trei dinţi de foc pe care o înfigea în
inim a aceluia şi cu m u lte ch in u ri îi trăgea sufletul din trup.
Apoi a auzit u n glas d in cer care spunea: «Aşa cum sufletul lui
nu M -a o d ih n ii nici m ăcar o zi, to t aşa nu înceta nici tu să-l
chinui şi să-i tragi sufletul la tine.»
A cestea vi le-am spus, a zis Sfântul, ca să fim întotdeau­
na gata de lu p tă şi pregătiţi p e n tru ieşirea sufletului din trup,
ca n u cum va, în vrem ea ieşirii,
» ' să fim târâti » din cauza iubirii
de plăcere şi să suferim ch in u ri de neîndurat. D um nezeu a în­
găduit ca acest frate pe care-1 vedeţi să fie stăpânit de diavolul
spre înţelepţirea voastră şi a m u lto r altora. D ar să ne rugăm
lui D u m n ezeu , C are ceartă şi n u om oară, să slobozească făp­
tură Lui de vătăm area d u h u lu i necurat şi iubitor de plăcere."
D e în d a tă ce P ărin tele cel p u rtă to r de D um nezeu s-a
rugat, diav o lu l a ieşit strig â n d şi grăind: «Eu sunt duhul
curviei!», şi a u m p lu t to t locul de duhoarea unui m orm ânt
care arde. D e a tu n c i, E m ilian a fost slobozit de gânduri şi a
ajuns vas al alegerii.
25. Ploaia minunată
In acelaşi an, a fost o secetă atât de mare, încât toţi se
tân g u iau, so c o tin d că s-a îm p lin it ceea ce se spune în Legea
lui M oisi: C erul deasupra capului tău va f i de aramă, iar p ă ­
m â n tu l de sub tin e de fier. A tu n ci fericitul Teoctist şi părinţii Deui.28.2}
din lavra feric itu lu i E ftim ie, strâm to raţi de lipsa apei din
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
72
ύδωρ μή δεξαμενών έδυσο')πουν τόν μέγαν Ε υθύμιον δεηθήναιτου
Θεοϋ περί τούτου.Ό δέ ούκ ήνείχετο λεγων ότι βούλεται ό Θεός
διά της παιδείας ταύτης σωφρονίσαι ημάς. Τ ο ύ τ ο ι ούτω ς έχόντων
συνήχθη άπειρον πλήθος έκ τε τής άγιας πόλεως καί τών πέριξ
38, 10 κωμών τή όγδοη ήμερα τών άγιων θεοφανΰυν, μάλιστα μαθόντες
τόν μέγαν Εύθύμιον έπί τήν πανέρημον μέλλειν κατά τό είωθός
έξέρχεσθαι. Οί ούν έλθόντες έ'κραζον τό Κύριε έλέησον, τά σταυ-
ρία τών πλησίον κωμών έχοντες· ό δέ γέρ ιυ ν άκούσας τώ ν κ ρα υγώ ν
καί τόν παρόντα αύχμόν αίτιον είναι τούτων μαθώ ν έξελθών πρός
38,15 αύτούς είπεν τί ζητείτε πα ρ ’ άνθρο')που αμαρτωλού;’Εγώ, τέκνα,
διά τό πλήθος τών άνομιών μου ούκ έχω παρρησίαν εύξασΟαι
περί τούτου- αύτός δέ ό πλάσας ημάς Θεός άγαθός έστι καί φιλάν-
, c
θρωπος καί οί οίκτυρμοι αύτοϋ έπί π ά ντα τά 'έργα αύτοϋ. Άλλα αι
αμαρτίαι ήμών όιιστώσιν άνά μέοον ήμών καί αύτοϋ. Τήν εικόνα
38,20 αύτοϋ έζοφιόσαμεν, τόν ναόν αύτοΰ έμιάναμεν όουλεύοντες έπ1'
Ουμίαις καί ήδοναις ποικίλαις- έν πλεονεξίςχ καί φθόνω διά γομ εν
καί έσμέν στυγητοί μισοϋντες άλλήλους, κ α ί διά τοϋτο όργισθει?
έπεισήγαγεν ήμίν τήν παιδείαν ταύτην, ϊνα δ ι’ αύτής σ ω φ ρ ο ν ισ θ ε -
ντες καί διά μετανοίας βελτιωθέντες προσέλθιυμεν τφ φόβψ αύτοΰ
38,25 καί ούτως άκούη ήμών. Καί τοΰτό έστιν τό ειρημένον έ γ γ ν ς Κύριοζ
πάσιν τοΐς έπικαλονμένοις αυτόν έν άληθεία. ·
Καί ταϋτα άκούσαντες έκραξαν όμοθυμαδόν λέγοντεζ"
αύτός, τίμιε πάτερ, δεήθητι ύπέρ ήμών τοϋ Θ εοϋ, πιστεύομεν
γάρ δτι υπακούει τής προσευχής σου ό Κύριος- π ο ιεί γάρ τό θέ­
λημα τών φοβουμένων αυτόν.
39 Τούτοις καί τοΐς τοιούτοις λόγοις έπικαμφθείς ό μέγα?
Εύθύμιος λαβών τούς παρόντας πατέρας καί τφ λαώ δεηθήνίϊ1
τού Θεοϋ έκτενώς παραγγείλας είσήλθεν έν τφ εύκτηρίω μ η δ έ ν
ύποσχόμενος καί ρίψας εαυτόν έπί πρόσωπον ίκέτευεν τόν Θ ε ό ν
39,5 μετά δ α κ ρ ύ ω ν έλεήσαι τό πλάσμα αύτοΰ καί έπισκέψ ασθαι τήν
γήν έν έλέει καί οικτιρμοΐς καί μεθύααι αυτήν. Εύχομένου τ ο ί ν ι > ν
αύτοϋ αίφνίόιον επνευσεν άνεμος νότος καί έπληρώθη ό ο ύ ρ α ν ό ?
25. PLOAIA M IN U N A T Ă
73
cisternă, i-a u c e ru t m a re lu i E ftim ie să se roage lui D u m n e ­
zeu p e n tru asta. El în să n u voia, zicân d că: „ D u m n e z e u vrea
să ne în ţe le p ţe a sc ă p r in această p e d e a p să .“
Pe când se petreceau acestea, s-a adunat, în a opta zi după
Sfânta Teofanie,’ o m u lţim
» e nesfârsită
1 de oam eni din Sfânta Ce-
tate şi din satele de prim prejur, care aflaseră că marele Eftimie
urm a să se ducă în p ustia cea m ai adâncă, după obiceiul său. Cei
care veneau strigau „D o am n e miluieşte", având cu ei crucile sa­
telor din apropiere. B ătrânul, când a auzit strigătele şi când a aflat
că seceta este pricina, a ieşit la ei şi Ie-a zis: „Ce vreţi de la un om
păcătos? D in pricina fărădelegilor mele, copii, n u am îndrăzneală
să mă rog p e n tru aceasta, dar D um nezeu, Care ne-a făcut pe noi,
este bun şi iu b ito r de oam eni şi îndurările Lui peste toate lum irile Ps. 144. 9
Lui. D ar păcatele noastre se ridică între noi şi El. C hipul Lui l-am lez. 59. 2
întunecat, tem p lu l Lui l-am întinat, robindu-ne feluritelor pofte
şi plăceri, ne d u cem viaţa în lăcom ie şi pizm ă şi suntem urâcioşi,
pizm uindu-ne unii pe alţii. D e aceea, D um nezeu S-a m âniat şi a
adus asupra noastră această pedeapsă pentru ca, înţelepţindu-ne
prin ea şi fâcându-ne m ai buni prin pocăinţă, să ne apropiem cu
frică de El şi aşa să ne audă. Aceasta este ceea ce s-a spus: Aproape
este D om nul de toţi cei ce-L cheamă pe E l înm i adevăr Ps. 144, 18
A u zind aceasta, cei veniţi au strigat în tr-u n glas: „Roa-
gă-te, cin stite P ărin te, lui D u m n e z e u p e n tru noi, fiindcă cre­
dem că D o m n u l îţi va asculta rugăciunea, căci face voia celor
ce se tem de E l “ Ps. 144. 19
M arele E ftim ie, fiind înduplecat de aceste cuvinte şi de
altele asem enea lor, i-a luat pe părinţii care erau de faţă şi, p o ­
runcind p o p o ru lu i să se roage stăru ito r lui D um nezeu, a intrat
in biserică, fară să le fâgăduiască nim ic. S-a aruncat apoi pe sine
la p ăm ân t şi-L ruga pe D u m n eze u cu lacrimi ca să miluiască
făptura Sa, să cerceteze p ăm ân tu l în tru milă şi îndurări şi să-l
adape din belşug. In tim p ce se ruga el, a suflat d intr-odată un

VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
74
νεφελών καί έξεχέθη όμβρος π ο λύ ς κ α ί γέγο νεν σφ οδρός χει-
μών. Τότε άναστάς ό άγιος κ α ί πληρώ σας τήν ευχήν έξήλθεν καί
λέγει πρός αυτούς- ιδού έπήκουσεν ό Θ εός τής π ροσευχής ύμών
39, ίο καί τήν αϊτησιν παρέσχεν ύμϊν· εύλογήσαι δέ έχει τό ν ενιαυτόν
τούτον ύπέρ τά λοιπά έτη. Π ροσέχετε το ίνυ ν άκριβώ ς έαυ-
τοϊς καί δι’ έργων άγαθώ ν δοξάσατε τόν Θ εό ν τό ν ποιήσαντα
είς ημάς πάντας τό έλεος αύτοϋ. Κ αί ούτω ς ά πέλυσεν αύτούς'
έμεινεν δέ ή βροχή ραγδαίω ς κ αταφ ερομ ένη, ώ στε μή δύνασΟ αι
39,15 αύτόν έπί πολλάς ήμέρας κατελθεΐν εις τή ν πανέρη μα ν. Εύλογή'
θη δέ ό ενιαυτός έκεινος ύπέρ τά λοιπά έτη κ α τά τόν λόγον τού
πνευματοφόρου πατρός.
26
Ό άββάς’Ιωάννης ό επίσκοπος κ α ί ήσυχαστής κ α ί ό άββάζ
Θαλλέλαιος ό πρεσβύτερος οί έπί τοΰ π α ρ ό ντο ς έν τή λαύρ<? τ011
39,20 μακαρίου Σάββα άγωνιζόμενοι διηγήσαντό μοι λέγοντες·
Ό τιπερ καί ό μακάριος Σ άββας κ α ί άλλοι πλεϊστοι γέρ0'
ντες έθαύμαζον τοϋ μεγάλου Εύθυμίου τόν ύπέρ τώ ν εκκλησι­
αστικών δογμάτων θερμότατον ζήλον κα ίπερ αύτοϋ πολλή τ11
πραότητι καί φρονήματος μετριότητι συζώ ντος, κ α ί διεβεβα1'
οϋντο δτι πάσαν μέν αϊρεσιν τφ όρθω τής πίστεω ς λόγο,) εν(*
39,25 ντιουμένην άπεστρέφετο, έξαιρέτως δέ τά ς εξ τα ύ τα ς αίρέσειζ
τέλειον μίσος έμίσει.Τήν τε γάρ Μ ανιχαικήν βδελυρίαν έμυσαΤ'
τετο καί τοϊς τά ’Ωριγένους φρονοϋσιν πολλοίς τότε ούσιν έν toi?
μάλιστα περί Καισάρειαν τόποις καί σχήματι δήθεν εύλαβε10^
έρχομένοις πρός αύτόν διεμάχετο γενναίω ς τήν π α ρ ’ αύτοις μ1'
39,30 Οευομένην τών νοών προύπαρξιν καί τήν ταύτη ε π ο μ έ ν η ν τερ0
το’)δη άποκατάστασιν διασύρων παντοίω ς ά νέτρεπεν και τα ^
4ο τούτων άναφυόμενα άθεα καί άσεβή έστηλίτευεν δ ό γ μ α τ α . I Ί'
55 Cezareea Palestinei fusese a doua casă a lui Origen, după ce a fost izg°n|1
26. RÂVNA LUI EFTIMIE PENTRU DREAPTA CREDINŢĂ
vânt de la m iazăzi, şi cerul s-a u m p lu t de nori, şi a căzut ploaie
multă,' si
> a fost o fu rtu n ă m are. A tunci Sfântul s-a ridicat si,
»*
term inându-şi rugăciunea, a ieşit şi le-a spus: „Iată că D u m n e­
zeu v-a ascultat ru g ăciu n ea şi v-a îm plinit cererea, ba chiar va
binecuvânta an u l acesta m ai m u lt decât pe ceilalţi ani. Luaţi
am inte, aşadar, la voi înşivă cu m u ltă grijă şi slăviţi-L prin fapte
bune pe D u m n eze u , C are a făcut cu noi toţi milă."
Şi aşa i-a slo b o zit, iar ploaia a c o n tin u at să cadă năval­
nic, în cât E ftim ie n-a p u tu t m u lte zile să m eargă în adâncul
pustiei, iar an u l acela a fost b in ecu v ân tat mai m ult decât cei­
lalţi ani, d u p ă cu v â n tu l P ărin telu i celui p u rtă to r de D uh.
26. Râvna lui Eftimie pentru dreapta
credinţă
A w a lo a n , ep isco p u l şi isihastul, şi A w a Talaleu pre­
otul, care se nevoiesc acu m în lavra fericitului Sava, m i-au
povestit u rm ătoarele:
A tât fericitul Sava, cât şi m ulţi alţi Bătrâni se m inunau
de râvna fierbinte a m arelui Eftim ie p en tru dogmele biseri­
ceşti, chiar dacă el trăia cu m u ltă blândeţe şi m ăsură bună a
cugetului. D e asem enea, m ărturiseau că se ferea de orice erezie
potrivnică d rep te i în v ăţătu ri de credinţă, dar ura mai ales aces­
te şase erezii cu o ură desăvârşită. U ra neruşinarea m aniheistă
şi lupta cu dârzenie îm p o triv a celor care cugetau cele ale lui
Origen, şi care erau m u lţi pe atunci, mai ales în locurile din
jurul Cezareei, şi veneau la el luându-şi înfăţişare de evlavioşi59.
Răsturna şi basm ul lor despre preexistenta m inţilor, precum
şi m onstruoasa apocatastază ce decurge din el, defăim ând pe
faţă învăţăturile fără de D u m n ezeu şi fară cucernicie care u r­
m au din acestea. R espingea în m od egal despărţirea pe care o
din Alexandria de episcopul său Demetrius.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
76
δέ Άρείου διαίρεσιν καί Σαβελλίου συναίρεσιν ομοίως άπεστρέ-
φετο καί τήν έκ διαμέτρου αύτώ ν π ονηριάν καί όμότιμον άσέ-
βειαν έβδελύττετο διδαχθείς ύπό του 'Αγίου Π νεύματος μονάδα
40.5 πρεσβεύειν έν τριάδι καί τριάδα έν μονάδι, μ ονάδα μέν θεότητι
καί ουσία καί φύσει, ούχ ύποστάσει κ ατά Σαβέλλιον, τριάδα δέ
ού φύσεσιν ή ούσίαις κατά τόν Ά ρειον, άλλ’ ύποστάσεσιν ήτοι
ίδιότησιν ή προσώποις συνάπτειν μέν τώ τής ούσίας λόγω, διαι-
ρεΐν δέ ταϊς ύποστάσεσι.
40, 10 Μίαν γάρ καί μόνην έδόξαζεν άδιαίρετον θεότητα, άτμη­
τον μέν ούσαν τή ούσίςι, άσύγχυτον δέ ταϊς ύποστάσεσι, έν
Πατρί καί Υίώ καί Άγιο) Πνεύματι γνω ριζομένην. Ού μήν άλλά
καί έπί τοΰ κατά Χριστόν μυστηρίου έξ ίσου άπεβάλλετο την
τε Νεστορίου διαίρεσιν καί τήν σύγχυσιν Ε ύτυχοϋς όμολογών
εύσεβώς τόν ένα τής άγιας καί όμοουσίου τρ ιά δο ς Θ εόν
40, 15 έπ’ εσχάτων τών ημερών σαρκωθήναι έκ Π νεύματος 'Αγίου και
τής άχράντου Θεοτόκου Μ αρίας ένανθριοπήσαί τε καί έξ αυτής
άνερμηνεύτως γεννηθήναι, ος έστιν ό Κ ύριος ήμών ’Ιησού;
Χριστός ό συνδοξαζόμενος τώ Π ατρί καί τώ Ά γίψ Πνεύματι.
Καί μίαν αύτοϋ σύνθετον τήν ύπόστασιν έγίνωσκεν £*
δύο φύσεων θεότητος καί άνθριυπότητος καί ούτε μίαν φυσ>ν
40,20 άπλήν μετά τήν ένωσιν κατά τόν φ ρενοβλαβή Ε ύτυχέα οντζ
έν δυσίν ύποστάσεσι κατά τόν Ίο υ δ α ιό φ ρ ο να Ν εστόριον εν Ή1
κατά Χριστόν παρεδέχετο ομολογία γινώσκοιν ά κριβώ ς την δ|<('
φοράν τής φύσεως καί τής ύποστάσεως ότι φύσις μέν καί συοι»
τό γενικόν καί κοινόν σημαίνουσιν, ή ύπόστασις δέ καί τό πθ0'
40, 25 σωπον τό ίδικόν δεικνύουσι. Τοιγαροϋν α ύτός ό άγιος κ α θ ’ ύΛΟ-
στασιν τήν ένοισιν έν τή παρθενική μήτρα ά φ ρά σ τω ς γεγονένα1
1 Eretic alexandrin care nega dumnezeirea Fiului. îm potriva lui şi a erez·1'
ariene s-a ţinut primul Sinod Ecumenic, la C onstantinopol, în 325-
61 Sabelie, preot din Ptolemaida, a trăit şi a predicat la Roma în sec. I*l>
fiind reprezentantul monarhianismului modalist, erezie care admitea d°af
o treime aparentă, adică o divinitate care ia trei înfăţişări, de lată,
ori de Duh Sfânt, care nu ar fi Persoane distincte şi reale.
26. RÂVNA LUI EFTIMIE PENTRU DREAPTA CREDINŢĂ
facea Arie60, p recu m şi unirea lui Sabelie61, urând atât răutatea
fiecăruia, aflată în opoziţie de neîm păcat cu a celuilalt, cât şi
necucernicia lor de aceeaşi m ăsură, pentru că era învăţat de
Sfântul D u h să propovăduiască unim ea în Treime şi Treimea
în unim e, u nim ea fiind a naturii şi a firii, nu a ipostasurilor
(cum învăţa Sabelie), iar Treim ea, nu a firilor ori a naturilor
(cum învăţa A rie), ci a ipostasurilor, adică a însuşirilor iposta-
tice sau a persoanelor. Era, adică, învăţat de D uhul să unească
după natură şi să despartă după ipostasuri.
Slăvea o singură D um nezeire nedespărţită, ce are o natură
indivizibilă, dar neam estecată d upă ipostasuri, cunoscută în Tatăl
şi Fiul şi Sfântul D u h . N u doar atât, ci încă se mai lepăda şi de
despărţirea pe care o facea N estorie^ şi de amestecul lui Eutihie63,
mărturisind cucernic că C uvântul cel Unul din Sfânta şi cea deo-
Λ όγον
fiinţă Treime aşa s-a în tru p at în zilele din urm ă din D uhul Sfânt
şi din Preacurata N ăscătoare de D um nezeu şi că S-a făcut om şi
S-a născut în chip de netâlcuit din ea. Acesta este D om nul nos­
tru lisus H ristos, C el îm preună slăvit cu Tatăl şi cu Sfântul Duh.
C u n o ştea că ipostasul lui H ristos este com pus din două
firi, a du m nezeirii şi a u m an ităţii, şi nu prim ea în m ărturisi­
rea credinţei în H risto s nici să spună că are după unire o fire
simplă, ca n e b u n u l de E utihie, nici că are două ipostasuri,
ca N estorie iu d eo -cu g etăto ru l, cunoscând tem einic diferenţa
dintre firi şi ipostas, an u m e că firea şi natura semnifică ge­
neralul şi ceea ce este co m u n , iar ipostasul şi persoana arată
ceea ce este p ro p riu . A şadar, acest Sfânt credea că unirea s-a
săvârşit în chip negrăit d u p ă ipostas în pântecele feciorelnic.
i2 Nestorie separa firea omenească a lui lisus de cea dumnezeiască în mod atât
de radical, încât intre ele nu mai era posibilă nicio comunicare, iar Fecioara
Maria era pentru el doar „Născătoare de Hristos", nu dc Dumnezeu.
Pentru Eutihie, eretic condamnat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la
Calcedon, firea omenească a lui lisus a fost absorbită în cea dumnezeiască,
şi prin aceasta desfiinţată.
78 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
επίστευεν έν γ ά ρ τή τοΰ Θεοϋ Λόγου ύποστάσει τό είναι εσχενή
έκ τής Παρθένου ληφθεΐσα έψυχωμένη σάρξ κ α ί ού κατά πρου-
πάρχουσαν ψυχήν ούτε κατά προδιαπλασθεΐσαν σάρκα. Ού γάρ
40,30 άλλος ό Χριστός καί άλλος ό Θεός Λόγος κ α τά τούς πεπλανη-
41 μένους μυθολόγους, άλλ’ είς έστιν καί ό α ύτό ς Μ ονογενής τοΰ
Θεοϋ Υιός Ίησοΰς Χριστός ό Κύριος ήμών, εί καί τών συνελ-
θουσών φύσεων μή ήγνόηται ή διαφορά.
27
Τώ έβδομηκοστώ π έ μ π τ ω τής τοϋ μεγάλου Εύθυμίοι1
41,5 ηλικίας χρόνο) γέγονεν ή έν Χ αλκηδόνι σύνοδος, έν ή π ά ν τ ω ν
σχεδόν τών τής οικουμένης άρχιερέων συνελθόντω ν διά τά
τερισθέντα πρό δ ύ ο χρόνων ύπό τοϋ Ά λεξανδρέω ς Δ ι ο σ κ ό ρ ο υ
ένΈφέσψ καί αύτόν Διόσκορον καί τούς άλλους αιρετικούς τών
ιερών έξεωσάντων καταλόγων καί τόν τής πίστεω ς όρον έκθε-
41, 10 μένων παρόντες έν τή συνόδφ ol τοϋ μεγάλου Ευθυμίου μθ'
θηταί Στέφανός τε ό έπίσκοπος’Ιαμνίας καί ό τώ ν Σαρακηνών
επίσκοπος Ίο)άννης ήδη Πέτρου τελευτήσαντος καί τοϋ μεΐε-
πειτα Αύξολάου έν άγανακτήσει ά ποθα νό ντο ς ώς Δ ιο σ κ ό ρ ω
Έφέσω συναινέσαντος, ούτοι τόν έκτεθέντα περί τής πίστεως k °l
έκφωνηθέντα όρον ύπό τής συνόδου λαβόντες ήλθον δρομαί°ι
41, 15 πρός τόν μέγαν Εύθύμιον δεδιότες μ ή ά γανακτηθώ σιν ώς ή ϊ σ '
νακτήθη Αύξόλαος έκ τής ληστρικής συνόδου π α ρ α γ ε ν ό μ ε ν ο ς -
Τούτους τοίνυν δεξάμενος ό πατήρ ήμών Ε ύθύμιος Κ®1
τώ περί πίστεως όρορ έντυχών άπεδέξατο τήν έν αύτώ τής πίσ*ε'
ως ομολογίαν ώς άληθώς ορθής διανοίας έξεταστής.
Τής δέ φήμης διαδραμούσης λεγόντω ν ότι έδέξατο ό με'
41,20 γας Εύθύμιος τόν έν Χαλκηδόνι έκφω νηθέντα περί τής πίστεο’ζ
Μ în acest capitol, Chirii citează din Mărturisirea de credinţă a îm p ă r a tu l111
Iustinian, proicctând asupra ortodoxiei Sfântului Eftimie viziunea te°'
logică a veacului următor, aşa cum a fost precizată de n e o c a l c e d o n i s m u
27. S IN O D U L DE LA CALCEDON. TEODOSIE
79
Pentru că tru p u l însufleţit luat d in Fecioara şi-a avut existen­
ţa în ipostasul C u v â n tu lu i lui D um nezeu, nu în tr-u n suflet
preexistent, nici în tr-u n tru p făcut dinainte. D eoarece nu e
altul H ristos şi altul D u m n eze u C uvântul, cum zic făcătorii
de basme rătăciri » de la adevăr,' ci unul si
> acelaşi
> este Fiul lui
D um nezeu, cel U n u l-N ăscu t, Iisus H ristos D om nul nostru,
deşi deosebirea firilor care s-au u n it n u e trecută cu vedereaH.
27. Sinodul de la Calcedon. Teodosie
în cel de-al şaptezeci şi cincilea an al vieţii marelui Efti­ Anul 451
mie, s-a ţin u r S inodul de la C alcedon, la care au venit aproape
νεω -
toţi arhiereii lum ii, din pricina inovaţiilor introduse cu doi ani
înainte de D ioscor al A lexandriei la Sinodul din Efes65. Ei l-au
scos din sfintele diptice pe D ioscor şi pe ceilalţi eretici şi au
expus m ărturisirea de credinţă, la sinod fiind prezenţi şi uce­
nicii m arelui Eftim ie, anum e: Ştefan, episcopul Iamniei, loan,
episcopul saracinilor (Petru fiind deja adorm it, precum şi Av-
xolaos, urm aşul lui, care a m urit condam nat pentru că fusese
de acord cu D ioscor la Efes56). Aceştia au luat mărturisirea de
εν
credinţă care a fost expusă şi p ro n u n ţată de către sinod şi au ve­
nit repede la marele Eftim ie, de teamă să nu fie certaţi aşa cum
a fost certat Avxolaos când s-a întors de la Sinodul tâlhăresc.
Aşadar, P ărintele n o stru Eftim ie, după ce i-a prim it pe
aceştia şi a citit ate n t h o tărîrea dogm atică, a prim it m ărturi­
sirea de cred in ţă cu p rin să în aceasta, ca adevărat cercetător al
dreptei credinţe.
C ân d s-a răspândit vestea că marele Eftimie a prim it
hotărârea dogm atică form ulată la Calcedon, ar fi prim it-o toţi
Sinodului V Ecumenic.
E vorba de Sinodul tâlhăresc de la Efes, din 449.
GAdică la Sinodul tâlhăresc din 449.

8o VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
όρον δέξασθαι ήμελλον άπαντες οί μοναχοί, εί μή έκώ λυσεν
οδόσιός τις σχήματι μέν μοναχός, τοϋ δέ αντίχριστου πρόδρο-
μος.Όστις έλθών έν Παλαιστίνη σ υ να ρ π ά ζει μέν τήν αΰγούσταν
Ευδοκίαν τότε παροϋσαν, υπά γετα ι δέ ά π α ν τό μ ο ν α χ ικ ό ν
41,25 έν Χαλκηδόνι καταβοών συνόδου ώς τήν ό ρ θή ν άνατρεψάσηζ
42 πίστιν καί τό Νεστορίου δόγμα κυρωσάσης. Κ αί οϋτιο ταΐς ίδίαις
μιαιφονίαις χρησάμενος βαρβαρικώ τρόπο, τόν 'Ι ε ρ ο σ ο λ ύ μ ω ν
πατριαρχικόν θρόνον α ρπάζει καί κα τα σ τρ α τεύ ο α ς τών θείων
κανόνων πολλούς έχειροτόνησεν ε π ισ κ ό π ο υ ς τώ ν ε π ισ κ ό π ω ν
42,5 0VTOJV έν τή συνόδψ, πολλούς δέ φ όνους καί πολέμους έργασο*
μενος ί'σχυσεν πάντων έπί είκοσι μήνας κρατήσαι.
Πάντων τ ο ίν υ ν τότε σχεδόν τώ ν τε π ο λ ιτ ώ ν καί τώ ν τής
έρημου μ ο να χ ώ ν τή τούτου άποστασίςί έ π α κ ο λ ο υ θ η σ ά ν τ ω ν μο·
νοι οί περί τ ό ν μέγαν Ευθύμιον έκ πάσης τής ερήμου τούτο) «°1'
νο)νήσαι ούκ ή ν έσ χ ο ντ ο . Θ ε ο δ ό σ ιο ς δέ ώς δεινός τ ο ϋ τ ο ν ώς ^ ε'
42, ίο ριβόητον μετεστείλατο- τ ο ϋ δέ μεγάλου Ε ύθυμίου είς τήν άγιβ'
πόλιν είσελθεΐν μή άνασχομένου αποστέλλει π ρ ό ς αύτον ό
οδόσιος το ύ ς τών μοναχών άρχιμανδρίτας Έ λ π ίδ ιό ν τε τ ό ν tou
μεγάλου ΙΊασσαρίωνος μαθητήν καί διάδο χο ν καί Γ ερ ό ντ ιο ν το'
τήν μακαρίαν Μελάνην διαδεξάμενον, π α ρα κα λώ ν τ ο ΰ ένωθήν
42,15 αύτώ. Παραγενομένων δέ α ύ τ ώ ν καί παρακαλεΤν άρξαμένω'
ειπεν ό μέγας Ευθύμιος- μή μοι γένοιτο τ α ΐς μ ια ψ ο ν ία ις tf01
νο)νήσαι Θ εο δ ο σ ίο υ ή τή α ύ τ ο ΰ ΰπα χθή να ι κακοδοξί<?- Ο ί ε
περίΈλπίδιον καί Γερόντιον άπεκρίναντο- άλλά τοΐς Νεστορί^’
δόγμασιν όφείλομεν κ ο ινω νή σ α ι κυρωθεΐσιν ύ π ό τής νυνί συνα
θροισθείσης έν Χαλκηδόνι συνόδου διά τής έ ν δύο φύσεσι φ ω ν,1
4 2 , 20 Ποΰ γάρ τής θείας γραφής ήκούσαμεν ή π α ρ ά τ ίν ο ς τών άγί*0'
Acest Teodosie i-a instigat pe monahii palestinieni să respingă Calce^0
nul şi, după cc I-a izgonit pe patriarhul Iuvenalie, s-a instalat cl ca episC‘ «
al Sfintei Cetăţi în ianuarie 451.
Eudoxia (401-460) a fost soţia împăratului T eodosie II (4 0 8 -4 5 ■
în 443, împăratul, bănuind-o de infidelitate, a alungat-o de Ia curte, <a
Eudoxia a părăsit Constantinopolul şi s-a stabilit la Ierusalim, unde f1
27. S IN O D U L DE LA CALCEDON. TEODOSIE
m onahii dacă n u i-ar fi îm piedicat un anum e Teodosie67, care
Θε­
avea înfăţişare de călugăr, dar era înainte-m ergător al A ntihris­
tului. Acesta, venind în Palestina, a atras-o de partea sa pe îm ­
părăteasa Eudoxia68, care se găsea acolo în acea vreme, iar pe
τής
m onahi i-a aţâţat să strige îm potriva Sinodului din Calcedon,
fiindcă ar fi urm ărit să răstoarne dreapta credinţă şi să o susţină
pe cea a lui N estorie. Folosindu-se astfel de crimele sale, a răpit
în chip barbar tronul patriarhal de Ierusalim şi, luptând împotriva
dumnezeieştilor canoane, a hirotonit mulţi episcopi pentru epar­
έτι
hiile ai căror ierarhi se aflau încă la sinod. A făcut şi multe crime
şi războaie, reuşind să-si tină tronul vreme de douăzeci de luni.
* j i »
Prin urm are, aproape toţi cei din cetăţi şi m onahii din
pustie au u rm a t apostaziei acestuia, iar din toată pustia, doar
cei din ju ru l m arelui E ftim ie nu au p rim it să aibă com uniune
cu el. P entru că E ftim ie era vestit, Teodosie, ca un tiran, a tri­
mis după el. D a r p e n tru că m arele Eftim ie nu a prim it să intre
în Sfânta C etate, Teodosie i-a trim is la el pe Elpidie, arhi­
m andritul m onahilor,' ucenicul si 3 urm aşul
1 marelui Pasarion,
şi pe G h ero n tie, care a u rm at fericitei M elania, rugându-1 să
se unească cu el. C â n d au sosit aceştia şi au început să-l roage,
marele E ftim ie a zis: „Să nu m i se întâm ple mie să fiu părtaş
ticăloşiilor lui Teodosie ori să m ă supun relei sale credinţe!"
La acestea cei d im p re u n ă cu Elpidie şi G herontie au răspuns:
„D ar atu n ci ni se cuvine să ne îm părtăşim de învăţăturile lui
N estorie, aprobate de către Sinodul din Calcedon, folosind
form ula în douăfirf'^. U nde s-a auzit în Dumnezeiasca Scrip­
tură sau de la care d in tre Sfinţii Părinţi am p rim it învăţătura
folosit averea şi influenţa pentru înălţarea şi renovarea de biserici, mănăs­
tiri, azile etc.
Reproşul pe care anticalcedonienii îl făceau, şi-l fac până azi, ortodocşilor
este că în hotărârile Sinodului de la Calcedon se foloseşte o terminologie
nechiriliană care ar exprima învăţătura lui Nestorie.
82 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
πατέρων παρειλήφαμεν έν δύο φύοεσι. γνωρίζεσΟαι. τόν Χριστόν,
όπερ αύτή διεβεβαιώσατο;Ύ πολαβών δέ ό μέγας Ευθύμιος ειπεν
Πασι μέν τοϊς κατά μέρος έξητασμένοις τε καί πεπραγ­
μένος ύπό ταύτης τής συνόδου ούκ ένέτυχον· δσον δέ έπί τώ
42,25 έκτεθέντι ύ π ’ αύτής δρω, ούδέν έχ(υ κακοδοξιας ταύτην έπιμέμ-
φεσθαι. Καί γάρ τών τριακοσίων δεκαοκτώ άγίιυν πατέρων τών
έν Νικαίςι συνελθόντιυν έπαινε! τήν πίστιν καί έπεσθαι αύτή ομο­
λογεί καί φυλάττειν άσάλευτον ταύτην καί άπαρεγχείρητον τοϊς
43 τε κατά Κωνσταντινούπολιν έκατόν πεντήκοντα άγίοις πατράσιν
καί τοϊς κατά τήν'Εφεσον κατά Νεστορίου τοϋ δυσσεβοϋς συνα-
χθεΐσιν άκολουθεΐν έκδιδάσκει, Κύριλλον δέ τόν τής Άλεξανδρέ-
ο)ν πρόεδρον σύμμαχον καλει καί τής ορθής πίστεως διδάσκα­
λον επιγράφεται, Θεοτόκον κηρύσσει τήν αγίαν παρθένον και
43,5 έξ αύτής γεννηθήναι κατά σάρκα ομολογεί τόν Μ ονογενή Υιόν
καί Λόγον τοϋ Θεοϋ καί έπ’ αύτόν άναφέρει τάς δύο γεννήσεις
τήν τε άχρονον έκ τοϋ Πατρός καί άσώματον καί τήν ύπό χρό­
νον έκ τής Παρθένου μητρός έν σώματι έψυχωμένψ· έν δύο φύ-
σεσι ομολογεί γνωρίζεσθαι τόν ένα Χρίστον κατά τήν έν θεότητι
43,10
καί άνθρωπότητι έννοιαν, δθεν καί επιφέρει λέγουσα άσυγχύτωξ
άτρέπτως άδιαιρέτως άχωρίστως διά τε τούς τολμώ ντας δ ια ιρ εί
ή χωρίζειν τήν έν μήτρςι γεγενημένην άφραστον καί άδιάσπαστον
καθ’ ύπόστασιν ενωσιν καί διά τούς κατά τροπήν λέγοντας σάρ­
κα γεγενήσθαι τόν τοΰ Θεοϋ Λόγον καί τούς τήν τοϋ Μονογε­
43, 15 νούς σάρκα όμοούσων τή θεότητι άποφαινομένους καί διά τούς
ούχί ένωσιν καθ’ ύπόστασιν τοΰ Λόγου πρός τήν σάρκα όμολο-
γοϋντας, άλλά σύμφυρσιν καί σύγχυσιν καί συνουσίωσιν άσεβώί
τερατευομένους, οιτινές φασι τήν τε τής Οεότητος φύσιν καί την
τής σαρκός μίαν άποτελεσθήναι φύσιν, ώς κατά τόν εκείνων λό­
43, 20 γον μηκέτι δύνασθαί τοϋ Χριστού σα)ζεσθαι μήτε τό παθητόν δια
70 Sunt cele patru adverbe faimoase ale orosului calcedonian, privitoare Ι3
modul unirii celor două firi, dumezeiască şi omenească, în persoana i1
Hristos.
27. S IN O D U L DE LA CALCEDON. TEODOSIE
că pe H ristos îl c u n o aşte m în două fi r i , aşa cum a spus Sino­
dul acesta?" R ăsp u n zân d , m arele E ftim ie a spus:
„N u am aflat toate am ăn u n tele despre cele cercetate şi
săvârşite de către acest S inod. D a r hotărârea dogm atică nu pot
să o învinuiesc de nici o erezie, p e n tru că laudă şi credinţa
celor 318 Sfinţi Părinţi ad u n aţi la S inodul de la Niceea, şi m ăr­
turiseşte că o urm ează şi o păzeşte neclintită şi neschim bată. La
fel, învaţă
> că urm ează celor 1 50 de Sfinţi 1 Părinţi» de la Con-
stantinopol şi celor a d u n aţi la Efes îm potriva necucernicului
Nestorie, iar pe C h irii, în tâi-stătăto ru l alexandrinilor, îl n u ­
meşte aliat şi în v ă ţăto r al d rep tei credinţe; pe Sfânta Fecioară
o propovăduieşte N ăscătoare de D um nezeu şi m ărturiseşte că
din ea S-a născut cu tru p u l Fiul cel U nul-N ăscut şi Cuvântul
lui D um nezeu, iar Lui îi atrib u ie două naşteri, cea din Ta­
tăl, în afara tim p u lu i şi netrupească, şi cea sub vremi, din Fe­
cioara M aică, cu tru p însufleţit. M ărturiseşte că H ristos cel
Unul este c u n o scu t p rin cugetare în două firi, dum nezeias­
că şi om enească. D e aceea acest S inod adaugă70: neamestecat,
neschimbat, neîm părţit, nedespărţit. Aceasta din pricina celor
care îndrăznesc să îm p a rtă sau să despartă unirea ipostatică
săvârşită negrăit în p ântecele Fecioarei în chip de nedesfacut;
din cauza celor care sp u n că C u v ân tu l lui D um nezeu S-a năs­
cut cu tru p su ferin d schim bare; şi a celor care socotesc că
tru p u l C elui U n u l-N ă s c u t este deofiinţă cu Dumnezeirea;
precum şi d in p ric in a celor care n u m ărturisesc unirea ipos­
tatică a C u v â n tu lu i cu tru p u l, ci spun basme necucernice
despre am estecul, co n fu zia şi contopirea firilor. Aceştia spun
câ firea dum nezeiască şi cea a tru p u lu i alcătuiesc îm preună o
singură fire, aşa încât, d u p ă învăţătura lor, în H ristos nu mai
există nici latura p ătim ito are (datorită nepătim irii firii Sale
dum nezeieşti), nici la tu ra nepătim itoare (datorită laturii Sale
om eneşti p ătim ito are). Aşadar, Sinodul a aşezat în hotărârea
84
VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
τό απαθές αύτοΰ τής θεότητος μήτε τό α π α θ ές διά τό παθητόν
αύτοΰ πάλιν τής άνθρω πότητος. Κ ατά το ΰτο ν τοίνυν τόν τής
ορθής διανοίας σκοπόν τήν έν δύο λέξι,ν τώ έαυτής δρω ένέθη-
κεν ή σύνοδος, ούχ ο')ς ίδίςι καί ά νά μέρος χω ρίζουσα τόν Χρί­
43,25 στον, άλλά τόν αύτόν έν έκατέρω ομολογούσα κ α ί έν ταύτφ το
έκάτερον.Ό θεν καί ημείς όταν τα ύτη ς άκούω μεν λεγούσης έν
δύο φύσεσι τόν Χριστόν, ού διαίρεσιν α ύτήν τινα ή τομήν έπιφε-
ρειν οιόμεθα τή μιςι τοΰ Χρίστου σύνθετα) ύποστάσει, άλλά την
44 τών φύσεων διαφοράν σημαίνει,ν αύτήν γινώ σκομεν κατά τόν
έν άγίοις Κύριλλον τόν Α λεξάνδρειάς άρχιερέα λέγοντα- ούχ ώ;
τής τών φύσεο)ν διαφοράς άνηρημένης διά τήν ένωσιν.
Ταΰτα είπόντος τοΰ άγιου ό μέν Έ λ π ίδιο ς άπεδέξατσ ν.αι
44.5 τόν μέγαν Ευθύμιον όρθώς καί εύσεβώς π ά ντα εΐρηκέναι καθω-
μολόγησεν, εί καί μή παραυτά τής Θεοδοσίου άπέστη κοινωνίας-
Γερόντιος δέ τή άπειθείςι έπέμενεν καί ούτω ς άσύμφωνοι άπολυ-
ϋέντες ήλθον πρός τόν άποστείλαντα αύτούς. Κ αί ό μέν Θ ε ο δ ό σ ι ο ,
πάντων τών κατά Παλαιστίνην περικρατής γεγονώ ς έσ πευδεν κσι
44,10 τοΰτον τόν ύπολειφθέντα μονώτατον τή έρήμψ ζω τικόν σπινθήο°
τής εύσεβείας πιθανωτέροις λόγοις κατασβέσαι, άλλά τής έλπίδοξ
έψεύσθη καί ώς βέλος ίσχυροτέρω προσπεσόν άπεκρούσθη κ®
ώς άγριον κΰμα θαλάσσης τοιούτω προβόλο) καί π ρ ο σ τ ά τ η τί}?
ορθής πίστεο)ς περιραγείς διελύθη. Πλήν τώ ν δελεασμάτων ον*
44,15
άφίστατο, άλλά καί έτέρους διαφόρως άπέστελλεν πείθειν αύτον
πειρώμενος. Βλέπων δέ ό μέγας Ευθύμιος τήν τοσαύτην Θ εοδο­
σίου άναίδειαν παραγγείλας τοϊς πατράσι τή άποστασία μή κ° ι"
νωνήσαι έπί τήν πανέρημον άνεχώρησεν καί τοΰτο γνόντες η0'·'
λοί τών άναχωρητών τώ αύτώ σκοπώ έπηκολούθησαν.
Ή ν δέ τις κατ’ έκεΐνον τόν καιρόν μέγας άναχω ρητής ά·10
44. 20 μέν τής Λυκίας όρμώμενος, Γεράσιμος δέ καλούμενος, οστιζ &
τή ίδίςι πατρίδι τήν μοναχικήν κατορθο>σας πολιτείαν καί
στους άγώνας κατά τών πνευμάτων τής π ονηριάς ένδειξάμενυ*
καί προσφάτως άπό τής πατρίδος έληλυθώς τόν άναχω ρητιΧ° ν
27. S IN O D U L DE LA CALCEDON. TEODOSIE
sa dogm atică expresia în două fi r i cu acest scop al dreptei în ţe ­
legeri, deci nu ca şi cu m L -ar despărţi pe H ristos în două părţi
distincte, ci m ă rtu risin d u -L ca fiind U nul şi Acelaşi în fiecare
[din firi] şi fiecare [din firi] în Acelaşi [H ristos]. D e aceea şi
noi, când auzim S in o d u l s p u n â n d că Hristos este în două firi,
nu ne gândim că S in o d u l face vreo despărţire sau tăiere în u n i­
cul ipostas com pus al lui H ristos, ci ştim că arată deosebirea fi­
rilor potrivit cu cel în tru sfinţi C h irii al A lexandriei, arhiereul,
care zice că deosebirea firilo r nu este nim icită din pricina unirii".
C ân d Sfântul a spus acestea, Elpidie, deşi nu s-a îndepăr­
tat de îndată de co m u n iu n ea cu Teodosie, a prim it şi a m ărtu­
risit că marele Eftim ie le-a răspuns drept şi cucernic. G herontie
a stăruit în neascultare, şi aşa, plecând fară să se înţeleagă, s-au
întors la cel care i-a trim is. Teodosie, ajungând stăpânitor peste
cei din Palestina, se sârguia să stingă cu cuvinte amăgitoare şi
această singură scânteie a evlaviei rămasă în pustie, dar nădejdile
i-au fost înşelate. P entru că a fost respins precum o săgeată care
se loveşte
> de ceva mai tare si 7 ca un val sălbatic al mării a fost
spulberat de propovăduitorul şi apărătorul dreptei credinţe. D ar
nu a lăsat deoparte cursele, ci a mai trim is şi pe alţii încercând
să-l convingă. V ăzând marele Eftim ie atâta neruşinare din partea
lui Teodosie, d u p ă ce a po ru n cit părinţilor să nu aibă nici o co­
m uniune cu această apostazie, a plecat în pustia dintru adânc, iar
mulţi pustnici, când au aflat, i-au urm at având acelaşi ţel.
In acel tim p , era u n m are p u stn ic de obârşie din Li-
chia, pe n u m e G h e ra sim 71, care, d u p ă ce a dus bine vieţuirea
Este vorba de faimosul Cuvios Gherasim de la Iordan, prăznuit pe 4 mar-
ue, care a întemeiat două aşezăminte monahale la Iordan, o chinovie şi o la­
vră, îmbinând astfel ambele forme de vieţuire. Gherasim a venit în Palestina
‘I1 451 şi a murit în 475. D e Cuviosul Eftimie l-a legat o adâncă prietenie
duhovnicească. După moartea lui Tcoctist, Eftimie îi trimitea pe monahii
tineri în mănăstirea lui Gherasim pentru a se pregăti pentru viaţa lavriotă.
1 ’ate despre viaţa lui se cunosc dintr-un manuscris anonim descoperit în
mănăstirea din Patmos.
86 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
μετήρχετο βίον έν τή περί τ ό ν ’Ιο ρδά νην έρημο;. Ο ύτος μετά τών
44, 25 άλλων άναχο^ρητών συναπήχθη μέν τή Θ εοδοσίου κακοδιδα-
σκαλίςι, άκούων δέ παρά πά ντω ν σχεδόν τώ ν άναχω ρητώ ν περί
τής τοΰ μεγάλου Ευθυμίου ά π α σ τρα π το ύ σ η ς χάριτος ήλθεν
πρός αύτόν είς τόνΤ ουβά ν καί μείνας π α ρ ' α ύτώ ίκανόν χρόνον
έπείσθη συνθέσθαι τώ έκτεθέντί όρο; ύ π ό τή ς έν Χ αλκηδόνι συ­
45 νόδου καί αποστήναι τής πρός Θ εοδόσιον κοινω νίας μετά καί
άλλων άναχωρητών Πέτρου τε τοΰ έπίκλην Γουρνίτου καί Μάρ­
κου καίΊούλλονος καί Σιλουανοΰ.
Έ μεινεν γάρ έκεΐσε ό μέγας Ε ύ θ ύ μ ω ς έως ο ύ ε κ π ο δ ώ ν γε-
γονεν ό Θεοδόσιος.
28
45.5 Ούτος ό μέγας καί πεφωτισμένος Εύθύμιος δ ιά δύο
έπανελθών από τοΰ Τουβά έπί την λαύραν έν άγια κυριακή την
άναίμακτον θυσίαν προσέφερεν τώ Θεο) Δομετιανοΰ έστώτος ε'/·
δεξιών τοΰ θυσιαστηρίου καί τό λειτουργικόν κατέχοντος ρ ιπ ισ τ ή *
ριον. Τής τοίνυν άναφοράς έπιτελουμένης Τερέβων ό Σ α ρ α κ η ν ο ζ
πλησίον ίστάμενος τοΰ θυσιαστηρίου έχων τάς χεϊρας έπεστηριγμε'
νας τώ καγκέλλω τοΰ ιερατείου θεωρεί αίφνίδιον ότι πΰρ ουρανό-
θεν κατελθόν έπάνω ήπλοιθη τοΰ θυσιαστηρίου ώς έπί ο θ ό ν η ς * α ι
έκάλυ-ψεν τόν τε μέγαν Ευθύμιον καί τόν μακαρίτην Δ ο μ ε τ ι α ν ό ν
καί διέμεινεν άπό άρχής τής τρισάγιου δοξολογίας έως συμπλη-
ρώσεως αυτής. Τοΰτο δέ τό θαΰμα ούδείς είδεν εΐ μή οί όντες τ°1’
πυρός ένδον καί ό Τερέβων καί ό Χρύσιππού άδελφός Γ α β ρ ι ή λ ι ο ζ
* V
εύνοΰχος ών άπό γεννήσεως καί διά είκοσυιέντε ένιαυτών τοτε εις
τήν έκκλησίαν προελθών έν πρώτοις, ώς εμοί διηγησατο ό άββάζ
Κυριάκός ό άναχοιρητής παρά Τερέβωνος καί Γαβρίηλίου ταϋ^α
72 Adică până în septembrie 452.
73 După acceptarea sa în lavră de către Sf. Eftimie, Gavriil eunucul {VE, c.l6)
28. DUMNEZEIEŞTILE HARISME ALE LUI EFTIMIE
monahală în ţara sa şi a izb ân d it în m u lte lupte îm potriva
duhurilor n ecu rate, venise de cu rân d să pustnicească în pustia
din preajm a Io rd a n u lu i, d ar îm p re u n ă cu alţi pustnici a fost
atras la reaua cre d in ţă
i a lui Teodosie. A uzind însă de la mai
toţi pustnicii despre h aru l strălucitor al m arelui Eftimie, a venit
la el în Ruva. R ăm ân ân d cu el destulă vreme, a fost convins
să primească hotărârea dogm atică a Sinodului din Calcedon şi
să se despartă de c o m u n iu n ea cu Teodosie, dim preună cu alţi
pustnici: Petru, n u m it G u rn it, M arcu, Iulon şi Siluan.
Iar m arele E ftim ie a răm as acolo până ce Teodosie a fost
îndepărtat72.
28. D u m n e z e ie ştile harism e ale lui
E ftim ie
A cest m are şi lu m in a t E ftim ie s-a întors după doi ani
χρόνω ν
din pustia R uva în lavră şi a adus lui D um nezeu în sfânta
d um inică jerrfa cea fără de sânge, D o m etian stând în dreap­
ta jertfeln icu lu i şi ţin â n d în m âin i ripida. Pe când se săvâr­
şea anaforaua, T erevon saracinul, care stătea în apropierea
jertfelnicului ţin â n d u -s e cu m âinile de grilajul altarului, a
văzut că d in tr-o d a tă s-a c o b o râ t un foc din cer şi s-a întins
ca o pânză peste altar, acoperindu-1 pe m arele Eftim ie şi pe
fericitul D o m e tia n , şi a răm as de la în cep u tu l Trisaghionului
doxologiei m ari şi p â n ă la sfârşit. N im e n i nu a văzut această
m inune, în afara celo r d in lă u n tru l focului, a lui Terevon şi a
fratelui lui H risip , G avriil, care era fam en din naştere şi care
venea acum p e n tru p rim a oară la biserică d u p ă 25 de ani \
după cu m m i-a p o v estit A w a C h iriac pustnicul, care lc-a
a rămas în chilia primită de fraţii săi fără să vină la slujba comună din
biserică vreme de 25 de ani. Probabil că chilia avea un paraclis unde se
săvârşea la răstimpuri Sfânta Liturghie, fie numai era împărtăşit acolo.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
88
45. 20 μαθών ακριβώς. Φόβίυ τοίνυν συσχεθείς ό Τερέβίην έφυγεν είς τά
όπίσω καί άπό τότε ούκέτι προσέΟετο έπιστηρίζεσθαι τώ καγκέλλφ
τοϋ ιερατείου καθ' ήν είχεν συνήθειαν τολμηρώς καί θρασέως
τοϋτο ποιων κατά τήν ώραν τής θείας προσκομιδής, άλλ’ όπίσω
πλησίον τής θύραςτής εκκλησίας ϊστατο μετά φόβου καί εύλαβείας
45. 25 κατά τήν τής συνάξεως ώραν κατά τήν κελεύουσαν εντολήν ευσε­
βείς έσεσθαιτούς υίούςΊσραήλ καί μή καταφρονητάς.
29
Δίηγήσαντό μοι οί πατέρες δτι καί τοϋτο τό χάρισμα έδέξα-
το παρά τοΰ Θεοϋ ό πεφωτισμένος Ευθύμιος ώστε έκ τής δψεως
46 τοϋ φαινομένου σώματος θεωρεΐν αύτόν τάς ψ υχικάς κινήσεις και
έγίνωσκεν ποίοις λογισμοΐς παλαίει έκαστος καί ποιων μέν περιγι-
νεται,ύπό ποίων δέ κατακυριεύεται,Ό μοίως δέ καί δταν προσεκο-
μιζεν τά θεία δώρα, έβλεπεν πλειστάκις τούς άγγέλους συλλειτσυρ-
46.5 γοϋντας αύτώ καί διηγείτο τοίς περί αύτόν κ α τ’ ιδίαν λέγων ότι·
Πλειστάκις έθεώρησα έν τώ δ ια δ ιδ ό ν α ι με τοις άδελφοΐζ
τά θεία μυστήρια τινάς τών προσιόντω ν ύ π ό τής κοινω νίας φω­
τιζόμενους, τινάς δέ ύ π ’ αύτής κατακρινομ ένους καί τ ρ ό π ο ν
τινά νεκρουμένους ώς τοϋ θείου φ ω τός όντα ς άναξίους. Και
κ αθ’ έκάστην τοϋτο τοΐς άδελφοΐς διεμαρτύρατο λ έγω ν π ρ ο σ έ­
46. 10 χετε έαυτοΐς, άδελφοί καί πατέρες, καί έκαστος ύμώ ν δοκίμαζε'
τω έαντόν καί όντω ς έκ το ϋ ά ρ το ν έσθιέτω και έκ το ϋ ποτηριού
πινέτω , καθώς φησιν ό άπόστολος· ό γάρ άνα ξίω ς τοϋτο ποιών
κρίμα έαντώ έσθιει καί πίνει. Διά τοϋτο γάρ καί ό τήν άναίμα*
κτον θυσίαν τψ Θεώ προσφέρων Ιερεύς π ρ ό μέν τοϋ ταύτη?
46. 15 άρχήν πσιήσηται, τοΐς π ά σ ι διαμαρτύρεται κ α ί παραγγέλλει λέ-
γων· άνω σχώμεν τόν νοϋν καί τά ς καρδίας, κ α ί τήν τοϋ λαοί
ύπόσχεσιν δεξάμενος θαρρεί προσενέγκαι τ φ Θ εώ τήν άναφο-
ράν. Ταύτης δέ άπαρτισθείσης τά ς χεϊρα ς είς ύ ψ ο ς έκτείναζ
29. SFATURI PENTRU ÎMPĂRTĂŞIREA CU SFINTELE TAINE 89
aflat pe acestea cu d e -a m ă n u n tu l de la Terevon şi G avriil.
C uprins de frică, T erevon a fugit în spate şi de atunci nu s-a
mai sp rijin it de grilajul alta ru lu i, cu m avea obiceiul să facă
cu în d răzneală şi curaj în vrem ea dum nezeieştii aduceri a
jertfei, ci stătea în v rem ea slujbei cu frică şi evlavie în spate,
aproape de uşa bisericii, d u p ă po ru n ca: F iii lui Israel să fie
cucernici, şi n u dispreţuitori. Itf. 19, 12
29. Sfaturi p e n tr u îm părtăşirea cu
Sfintele Taine
Părinţii m i-au povestit că lu m in atu l Eftimie a prim it
de la D u m n ezeu si harism a de a cunoaşte mişcările sufletesti
1 f I >
din înfăţişarea tru p u lu i, cunoscând ce fel de gânduri îl luptă
pe fiecare, pe care le stăpâneşte şi de care este stăpânit. La fel,
când aducea D u m n ezeiestile D aruri, de cele mai m ulte ori ve-
I
dea îngerii litu rg h isin d îm p reu n ă cu el şi le povestea deoparte
celor care erau îm p re u n ă cu el:
„De cele m ai m u lte ori, pe când dădeam fraţilor D um ne­
zeiestile Taine, i-am văzut pe unii dintre cei ce se apropiau fiind
lum inaţi de îm părtăşanie, iar pe alţii osândiţi de ea şi oarecum
om orâţi, * fiind nevrednici de dum nezeiasca Lumină. în fiecare
zi le mai spunea fraţilor şi aceasta: „Luaţi am inte la voi înşivă,
fraţi şi părinţi, şi fiecare d in tre voi să se încerce pe sine însuşi şi aşa
să mănânce din p â in e şi să bea din potir, după cum zice Aposto­
l u l , / » ^ ^ că cel ce m ănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mă­ 1 C ot. 11,28-29
nâncă şi bea. D e aceea, preotul care aduce lui Dum nezeu jertfa
cea fâră de sânge, înainte de a o începe, spune cu solemnitate
şi porunceşte tu tu ro r zicând: Sus să avem mintea şi inimile! şi,
după ce a p rim it făgăduinţa poporului, îndrăzneşte să-I aducă
lui D um nezeu jertfa. D u p ă ce jertfa a fost săvârşită, preotul
îşi înalţă m âinile p u rtân d şi arătând tu tu ro r taina iconomisită
9o VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
φέρων καί ύποδεικνύων τοΐς πάσι τό οίκονομηθέν πρός τήν
4 6 ,20 ήμετέραν σωτηρίαν μυστήρων μετά φ ω νής ίτψηλής είς έπήκο-
ον παντός τοϋ λαοϋ λέγει- τά ά για τοΐς άγίοις, ό)ς άν εΐποι τις1
έπειδήπερ εγώ, φησίν, άνθρω πός ειμι ομ οιοπαθής ύμών άγνοών
τά έκαστο) πεπραγμένα τε καί μεμελετημένα. διά τοϋτο λέγω καί
μαρτύρομαι έν Κυρί(ο- εΐ τις ύπό γαστριμαργίας ή συγκαταθέσε-
4 6 ,25 ως αισχρών λογισμών βεβρώμωται, εί τις ύπό μίσους ή μνησικα-
κίας έσκότωται, εΐ τις ύπό φθόνου ή όργής τεΟόλωται, εϊ τις ύπό
ύπερηφανίας ή αλαζονείας κεκράτηται, μή τολμήση προσελθεΐν
τούτο) τώ θείοι καί άχράντο> πυρί πριν ή διά προσηκούσης με-
τανοίας άπονιψάμενος καθαρίση εαυτόν α πό π α ν τό ς μολνσμον
47 σαρκός καί πνεύματος, άγιωσύνην επιτελών. Τ ά γάρ άγια ταϋτα
ούχί τοΐς βεβήλοις, αλλά τοΐς άγίοις.'Ο σοι τοίνυν τψ ίδίφ θαρ­
ρείτε συνειδότι, προσέλθετε π ρ ό ς α ύ τό ν κα ί φ ω τίσθητε και τα
πρόσωπα νμών ον μή κ α τα ισχννθ ή.
30
47, 5 Τής δ έ μακαρίας Ευδοκίας ύπό Θ εοδοσίου άπατηθείσης και
τής καθολικής κοινιυνίας χωρισθείσης καί πάση σπουδή κρατΰναι
καί συγκροτήσαι τούς Άποσχίστας προθυμουμένης καί κατά
ορθοδόξων άγωνιζομέντ|ς άπαντες οί τής άγιας πόλεω ς καί τηζ
έρημου μοναχοί τή αύτή άποστασίςι κατείχοντο καίπερ Θ ε ο δ ο ο ι-
47, ίο ου εκποδών γεγονότος καίΊουβεναλίου τόν οίκεΐον ά πολα βόντο?
θρόνον. Αΰτη τοίνυν γράμματα δεξαμένη διαφόρω ς παρά τε του
άδελφοϋ αύτής Ούαλερίου καί τοϋ γαμβροϋ τής Ουγατρός αυτη-
Όλυβρίου άποστήναι τής τών Εύτυχιανιστών κοινωνίας καί τ η *α'
θολική κοινωνήσαι έκκλησίςι, μάλιστα διά τά συμβάντα αύτή θλι
47, 15 βερά τότε τοΰ γαμβροϋ αύτής ένΤώμη άναιρεΟέντος κ ά κ ε ΐθ ε ν τή?
θυγατρός αύτής καί τών έγγονίων αίχμαλωτισΟέντων είς Α φ ρ ^ ’1'
74 Chirii îi numeşte aşa pe monofiziţi, niciodată eretici.
30. ÎMPĂRĂTEASA EUDOXIA ŞI ÎNTOARCEREA EI LA ORTODOXIE 91
pentru a noastră m ân tu ire şi zice cu voce înaltă în auzul între­
gului popor Sfintele sfinţilor, ca şi cum ar spune cineva: Pentru
că eu sunt om la fel de pătim aş ca şi voi şi nu cunosc cele făcute
şi gândite de fiecare d in tre voi, sp u n şi m ărturisesc în D om nul
că, dacă cineva s-a în tin a t prin lăcom ia pântecelui sau prin con­
simţirea cu gânduri ruşinoase, dacă cineva s-a întunecat de ură
sau de ţinerea de m in te a răului, dacă cineva a fost tulburat de
pizmă sau de m ânie, dacă cineva a fost stăpânit de m ândrie şi
de lăudăroşenie, să n u îndrăznească să se apropie de acest foc
dumnezeiesc şi n eîn tin at în ain te ca, spălându-se prin pocăinţa
potrivită, să se cureţe pe sine de toată intinăciunea trupidui şi a
duhului, săvârşind sfinţenie. P en tru că Sfintele acestea nu sunt 2 Cor. 7. I
pentru cei necuraţi, ci p e n tru sfinţi. Aşadar, toţi câţi sunteţi
încurajaţi de propria co n ştiin ţă apropiaţi-vă de E l şi vă lum inaţi
şi feţele voastre să nu se ruşineze'" Ps. 33. 6
30. împărăteasa Eudoxia şi întoarcerea ei
la ortodoxie
P entru că fericita Eudoxia, am ăgită de Teodosie, s-a des­
părţit de co m u n iu n ea cu Biserica Sobornicească şi îşi dădea
toată silinţa să-i întărească şi să-i organizeze pe schismatici74,
toţi m onahii d in S fânta C etate şi din pustie au fost atraşi la ace­
eaşi apostazie, deşi Teodosie fusese alungat şi Iuvenalie îşi luase
înapoi tronul. îm părăteasa era cu sufletul apăsat şi îm părţit,
pentru că prim ea felurite scrisori de la fratele ei Valeriu şi de la
ginerele fiicei ei, O livrie, ca să se depărteze de com uniunea cu
eutihienii75 si
î să vină în c o m u n iu n e cu Biserica Sobornicească,
dar [era apăsată] m ai ales d in cauza întâm plărilor dureroase de
care avusese parte d u p ă ce ginerele ei a fost om orât la Roma,
iar fiica şi nepoţii i-au fost duşi robi în Africa: pe de o parte, nu
5 Adepţii lui Eutihie, nume dat monofiziţilor radicali.
92 VIAŢA S F Â N T U L U I EFTIMIE
έβαρεϊτο δ ισ τά ζο υ σ α κ α τά δ ιά νο ια ν καί ού βουλομένη πατήσαι
τό ιόιον συνειδός καί διά π ρ ο σ π ά θ εια ν συγγενείας προδοϋναι
ήνπερ ένόμιζεν πίστιν. κινουμένη δέ τή είς Θ εόν άγάπη έλογίοατο
47, 20 μάλλον τοϊς θ εοφ όροις σχολάζειν ά νδ ρ ά σ ιν κ α ί π α ρ ' αύτών τήν
βεβαιοτέραν πίστιν κ α τα μ α θεΐν.
Κ αι ά ποσ τέλλει τό ν τιμ ιώ τα το ν Α να σ τά σ ιο ν τόν χωρεηι*
σκ ο π ο ν μετά τινιυν ά ν θ ρ ώ π ω ν α ύ τή ς είς ’Α ντιόχειαν πρός ιόν
ά γιον Σ υμ εώ νη ν τό ν στυλίτην μ έγα ν τότε φ ω σ τήρα όντα καί til
οικουμένη έκ λ ά μ π ο ντα σ η μ α ίνουσ α α ύ τφ διά γραμμάτων τα
47,25 τη ς ό ια νο ία ς κ α ί βουλήν θ εά ρ εσ το ν π α ρ α κ α λ ο ϋ σ α λαβείν π«(?
α ύ τ ο ϋ .Ό δέ ά γιο ς Σ υμ εώ ν έδήλιυσεν αύτή λ έγ ω ν
Γίνωσκε δ τι ό διάβολος ό ρω ν τόν πλο ύ το ν τώ ν σών αρετών
έξ η τή σ α τό σε σινιύσα ι ώς το ν σ ίτο ν κ α ί ό λυμεών εκείνος Θ εοδό­
48 σιος δοχειον κ α ί ό ρ γα νο ν τοϋ πονη ρού γεγο νώ ς τήν θεοφιλή ο°υ
ψ υχήν έζόφω σέν τε κ α ί διετάραξεν. Α λλά θάρσει· ού γάρ εξέλι-
πέν σου ή πίστις. Έ γ ώ δέ τοϋτο λίαν τεθα ύ μ α κ α δτι τήν πηγήν
εγγύς εχουσα κ α ί ταύτην άγνοοϋσ α μ ακρόθεν τοϋ αύτοϋ ΰδατ°5
άντλήσαι έσπούδασας.’Έ χεις τοίνυν α ύ τό θι τόν θεοφόρον ΕυΟν-
48, 5 μ ιο ν έπου τα ΐς αύτοϋ διδασ καλίαις καί νουθεσίαις, καί σφζ,Π-
Τ αϋτα ή μ α κα ρία ά κ ούσ ασ α Ε ύ δ ο κ ία ούκ ήμέλησεν, άλλα
π ρ ώ το ν μέν μ αθοϋσα ότι είς πόλιν ούκ ά νέχετα ι είσιέναι ό μεγβ.
Ε ύθύμιος, έσ πούδα σ εν είς τόν ύψ ηλότερον π ά σ η ς τής άνατΟ'
λικής ερήμου τό π ο ν κ α τά νότον τή ς αύτοϋ λ α ύρ α ς ώς άπό crr«'
48, !0 δίω ν τρ ιά κ ο ντα πύ ρ γο ν οίκοδομ ήσαι βουλομένη έκεισε συχν°'
τερον τής θείας αύτοϋ ά πολαύειν διδασ καλίας. Κ αί άποστέλλε*
Κ οσμαν τε τό ν ο τα υ ρ ο φ ύ λ α κ α κ α ί Α να στά σιον τόν χωρεπίο*0'
π ο ν είς έπιζήτησιν α ύτοϋ. Ο ϊτινες έλθόντες είς τήν λαύραν καί Ι"'
εύρόντες α ύτό ν ά κ ο ύ σ α ντα κ α ί έπί τ ό ν Τ ο υ β α ν ά ν α χω ρ ή * * ^ 0
48, 15 κ ατέβησαν π ρ ό ς α ύτόν εχοντες κ α ί τό ν μακαρίτην Θεόκτιι>τ°ν
κ α ί λόγοι πλείονι π α ρ α κ α λέσ α ντες κ α ί μόλις πείσαντες ήγαΥ°ν
76 Este vorba d e chinovia organizată d e Sfântul Sava la turnul E u d o x |f |
şi pusă sub conducerea lui loan Scholariul, care fusese membru al g jf/"
30. ÎMPĂRĂTEASA EUDOX1A ŞI ÎNTOARCEREA El LA ORTODOXIE 93
voia să-şi calce propria co n ştiin ţă şi, din pricina unei legături de
rudenie, să trădeze ceea ce i se părea că ar fi credinţă, iar pe de
altă parte se gândea, m işcată fiind de dragostea p en tru D u m ­
nezeu, să zăbovească pe lângă bărbaţii de D um nezeu purtători
şi să afle de la ei care este credinţa m ai sigură.
L-a trim is în acest scop pe preacinstitul horepiscop
Anastasie,7 în so tit
> de alti
s câţiva
t o am eni de-ai ei, în A ntiohia,
la Sfântul S im eon S tâlpnicul, care strălucea pe atunci fiind
un lu m in ăto r al lum ii, a ră tâ n d u -i în scrisoare ce gânduri are
şi rugându-1 să prim ească u n sfat plăcut lui D um nezeu de la
el, Iar S fântul S im eon i-a răspuns cu lim pezim e:
„Să ştii că diavolul, văzând bogăţia virtuţilor tale, a cenit
ca să te cearnă ca pe grâu, iar blestem atul acela de Teodosie, fiind Le. 22. 31
vas şi organ al celui viclean, ţi-a în tu n ecat şi tulburat sufletul
tău iubitor de D u m n ezeu . D a r îndrăzneşte, p en tru că nu ţi-a
pierit credinţa! M -am m irat însă foarte tare de acest lucru: că
având tu izvorul aproape şi neştiindu-l, te-ai silit să scoţi aceeaşi
apă de departe. îl ai în acel loc pe de D um nezeu purtătorul Ef­
timie. U rm ează în v ăţătu rilo r si
î 3 sfaturilor lui, si
» te vei m ântui."
C â n d a auzit fericita E udoxia acestea, n u s-a lenevit,
ci, d u p ă ce a aflat că m arele E ftim ie nu prim eşte să vină în
cetate, s-a g răb it să zidească u n tu rn în cel m ai înalt loc din
toată pustia R ăsăritului, la m iazăzi de lavră ca la 30 de stadii,
pen tru că voia să se desfateze mai des de dum nezeiasca lui
învăţătură. L-a trim is pe C o sm a stavrofilaxul şi pe horepisco-
pul A nastasie ca să-l caute. A ceştia au venit în lavră şi, nea-
flându-1, au auzit că pustniceşte p rin părţile Ruvei şi de aceea
au coborât la el, avându-1 d im p re u n ă şi pe fericitul Teoctist.
D upă ce l-au ru g a t cu m u lte cuvinte, abia l-au p u tu t convin­
ge să-l aducă la ea în tu rn u l ce fusese zidit, acolo unde se află
acum m ănăstirea lui S cholarie76. C â n d ea l-a văzut pe Sfânt,
imperiale num ite schola. (Pentru detalii, vide infra VS c. 38 şi 58).

VIAŢA S F Â N T U L U I EFTIMIE
94
α ύ τό ν π ρ ό ς α ύ τή ν έ ν τώ οίκοδομηΟ έντι πύργο), έν ώ τόπω νν*
ΐό ρ υ τα ι ή τού Σ χο λα ρ ίο υ μ ο νή .Ή δέ τ ό ν ά γιο ν θεασαμένη καί#·
ρ ιχ α ρ ή ς γενομ ένη π ρ ο σ κ υ ν ή σ α σ α α ύ τώ ε ίπ ε ν νυν έγνοιν δτι έτ£·
σ κ έψ α το ό Θ εό ς τή ν έμήν ά ν α ξ ιό τη τα δ ιά τής σής παρουσίας. 0
48, 20 ό έ ά γιο ς γέρο>ν εύ λογή σ ας α ύ τή ν λ έγει- πρ ό σ εχε σεαυτ[|, τέχνον,
του λ ο ιπ ο ύ ' όιά γά ρ τό ύπαχΟ ήναί οε τη Θ εοδοσίου πονηρίς*^
π ο νη ρ ά σοι καί πανέχΟ ιστα συνέβη κ α τά τ ή ν 'Ιτα λ ία ν άπόοτιρ
το ίν υ ν τής ά λ ο γο υ φ ιλ ο νικ ία ς κ α ί π ρ ό ς τα ΐς άλλαις τρισίν άγια*?
48, 25 κ α ί οίκουμ ενικαϊς σ υ νό δο ις, τή τε έν Ν ικα ία συνελθσύσιΐ
Α ρείο υ κ α ί τή έν Κ ο,ινσταντινουπόλει κ α τά Μ ακεδονίσυ καί ηΐ
έν Έ φ έσ ω τό π ρ ό τερ ο ν συνελΟ ούση κ α τά Ν εστορίου δέχου
τό ν έκ φ ω νη θ έντα ό ρ ο ν ύ π ό τή ς νυνί συναθροιςθείσης έν Χ^·'
κ η δό νι οικουμ ενικής συ νό δο υ κ α ί άφ ιστα μ ένη τής Διοσκόροι1
κ ο ιν ω ν ία ς’Ιουβεναλίς; τώ έπ ισ κ ό π ο /Ιερ ο σ ο λύ μ ο )ν κ οινώ νησο'·
48, 30 Κ αί τα ύ τα ειπ ώ ν ύ π ε ρ ευ ξ ά μ ε ν ό ς τε καί σ υντα ξά μ ενο7
αύτή άνεχο')ρησεν/Ή δ έ ύ π ερ Ο α υ μ ά σ α σ α τήν τού άγιου ανδρ°;
49 ά ρ ετή ν τά π α ρ ’ α ύ το ύ ρηΟέντα έ'ργω έπλή ρω σεν ώς άπο crro-
μ α το ς Θ εού ά κ ο ύ σ α σ α . Π α ρ α υ τ ίκ α γ ά ρ έ ν τή ά για πόλει εΐ0^·
θούσα κ α ί δ ιά τή ς μηνύσ εω ς Κ οσμά κ α ί Α νασ τα σ ίου τών
σ βυτέρω ν ένω θεΐσα τώ α ρ χιεπ ίσ κ ο π ο ί έκοινώ νησ εν τή καθολι^ί)
49. 5 έκκλησίζί π λ ή θο ς π ο λύ λ α ϊκ ώ ν κ α ί μ ο ν α χώ ν τώ ν ύπό Θ εοδοα ΐ1'
πλανηθέντο)ν δ ιά τοϋ κ α θ ’ έα υ τή ν υ π ο δ είγ μ α το ς έπί τήν καΟ°
^ ( ,ly
λικήν έπ ισ τρ έψ α σ α κοινο)νίαν. Τ ώ ν δέ δ ύ ο αρχιμανδριτώ ν ο μ1
Έ λ π ίδ ιο ς τή ν ά π ά τη ν ά π ο τιν α ξ ά μ εν ο ς τή έκκλησίςι ήνώΟη. δ tV
Γερόντιος έπ ιμ είνα ς τή π ρ ο τέρ α ά λ ό γ ψ ένστάσει συναπε<ιΓ,ι
σεν όπίσ ω α υ το ύ λ α ό ν ίκα νόν, μ ε θ ’ ού δύ ο τινές μ ο ν α χ ο ί Έ'Ρ
49, 10 Έ λ π ιδ ίο υ σ υ ν ο δ ία ς έξέβ η σ α ν έπ ιμ είνα ντες τή α π ά τη Μ αρκια
κ α ίΤ ω μ α ν ό ς κ α λ ο ύ μ εν ο ι.Ώ ν ό μέν π ερ ί τή ν α γ ία ν Βηθλεέμ,ι) 1
έπί Θ εκ ώ α ν τή ν κώ μην κ ο ινό β ια συνεσ τήσαντο.
Ή μέντοι μ α κ α ρ ία Ε υ δ ο κ ία το ύ ς ά δ ελ φ ο ύ ς τού στα νβ 0
φ ύ λ α κ ο ς είς τήν λ α ύ ρ α ν ό ν τα ς τού μ εγά λο υ Ε υθυμίου μεταΛ#*
49, 15 ψ α μ ένη π ρ εσ β υ τέρ ο υ ς τής ά γ ία ς Ά ν α σ τά σ εω ς χ ε ιρ ο τ ο ν η θ ώ
30. ÎMPĂRĂTEASA EUDOXIA Şl ÎNTOARCEREA El LA ORTODOXIE
s-a bucurat foarte şi i s-a în c h in at zicând: „A cum am cunoscut
că D um nezeu a cercetat nevrednicia m ea prin prezenţa ta .“
Iar B ătrânul, d u p ă ce a b in ecu v ân tat-o , a zis: „Ia am inte la
tine însăţi,
» fiică, de acum înainte! Cele rele si I urâte din Italia
ţi s-au în tâm p lat p e n tru că te-ai supus răutăţii lui Teodosie.
D epărtează-te de n e b u n a iubire de ceartă şi pe lângă cele trei
sfinte Sinoade E cum enice, cel d in N iceea, ad u n at îm potriva
lui Arie, cel d in C o n sta n tin o p o l, îm p o triv a lui M acedonie, şi
prim ul din Efes, a d u n a t îm p o triv a lui N estorie, prim eşte şi
hotărârea S in o d u lu i E cu m en ic ad u n a t acum în C alcedon şi
depărtează-te de c o m u n iu n e a cu D ioscor şi vino în co m u n iu ­
ne cu Iuvenalie, episcopul Ierusalim ului!"
Acestea zicându-le, d u p ă ce s-a rugat p en tru ea şi a sfâ-
tuit-o, a plecat. Ea, fiind foarte u im ită de v irtutea sfântului
bărbat, a îm p lin it cu fapta cele spuse de el ca şi cum le-ar fi
auzit d in gura lui D u m n eze u . în d a tă a in tra t în Sfânta C e­
tate şi, p rin m ijlocirea p reo ţilo r C osm a şi Anastasie, s-a u n it
cu arhiepiscopul şi a v en it în c o m u n iu n e cu Biserica Sobor­
nicească. D ato rită pildei ei, m u lţim e m u ltă de m ireni şi de
m onahi care fuseseră dusi » în rătăcire de Teodosie s-au întors
la co m u n iu n ea cu Biserica cea Sobornicească. D intre cei doi
arhim andriţi, E lpidie s-a u n it cu Biserica lepădând înşelăciu­
nea, dar G h e ro n tie a stăru it în calea nebună de mai înainte şi
a tras d u p ă el destul n o ro d , p rin tre care şi pe doi m onahi din
obştea lui E lpidie, pe n u m e M arcian şi R om an, care au stăruit
in înşelare. D in tre ei, p rim u l a ctito rit o chinovie lângă sfânta
cetate a B etleem ului, iar celălalt lângă satul Tecoa77.
Iar fericita E udoxia a trim is d u p ă fraţii păzitorului
C rucii, aflaţi în lavra m arelu i E ftim ie, şi i-a p regătit ca să
fie h iro to n iţi p re o ţi ai bisericii Sfintei învieri, iar pe Gavriil
Aici se vor aşeza, în 506-507, monahii răzvrătiţi care au fost izgoniţi din
Marca Lavră (VS c. 36) şi vor întemeia Noua Lavră.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
παρεσκεύασεν καί τόν μέν Γαβριήλιον προσλαβομένη ηγούμε­
νον τοΰ σεβασμίου οίκου πεποίηκεν τοΰ άγιου πρωτομάρτυ-
ρος καί πρώτου διακόνου Στεφάνου, Χ ρύσιππος δέ έν τή άγίςι
διαπρέψας Άναστάσει πολλά συγγράμματα κατέλειπεν πάσης
αποδοχής αξία. Ή δέ μακαρία Βάσσα Ά νδρ έα ν τόν αδελφόν
Στεφάνου τοΰ επισκόπου Ία μ νία ς έκ τής λαύρας τοΰ μεγάλου
Εύθυμίου μεταστειλαμένη ηγούμενον αύτόν κατέστησεν τού ύπ’
αύτής κτιοθέντος μαρτυρίου τοϋ άγιου Μηνά.
31
Τφ ογδοηκοστή δευτέρω τής τοΰ μεγάλου Εύθυμίου ηλι­
κίας χρόνο) ήλθεν πρός αύτόν ό μακάριος Σ άββας παρακαλών
μεΐναι παρ’ αύτφ· ό δέ μέγας Ευθύμιος τοΰτον δεξάμενος πρός
-ιλίγον μέν παρέδωκεν τώ έαυτοϋ μαθητή Δομετιανφ, μετέπειτα
δέ καλέσας αύτόν λέγει- ούκ έστι δίκαιον, τέκνον, ν ε ο π ε ρ ό ν σε
όντα είς λαύραν μένειν, μάλλον νεωτέροις έν κοινοβίω λυσιτελεΤ-
Πάνυ γάρ παρεφυλάττετο ό μέγας Ε υθύμιος έν τη έαυτοϋ λαύρ<?
άγένειον δέξασθαι διά τάς τοϋ πονηροΰ ένεργείας. Καί αποστέλ­
λει αύτόν τφ μακαρίτη Θεοκτίστο) μετά τίνος τώ ν πατέρων δη-
λώσας αύτφ οτι δέξαι τόν νεανίαν τοΰτον καί πρόσεχε αύτφ' ώς
γάρ έγώ όρώ, διαπρέψ αι μέλλει έν τή μοναχική πολιτείςι.
Ή τις προφητεία ού διήμαρτεν μεγάλως γάρ δ ίέπ ρ εψ εν ό
μακαρίτης Σάββας καί διεδόθη τό όνομα αύτοΰ ά π ’ ά κ ρ ω ν τ'1~
καθ’ ημάς πολιτείας έως άκρων, θ ύ ν ν ο ς τούς έπαίνους καί τά κα­
τορθώματα ού δυνατόν έν παρεκβάσει γραφήναι, άλλ’ εϋτερ τΦ
Θεο) φίλον,τήν έν χερσί πραγματείαν είς πέρας άγαγώ ν ολίγα τινα
περί αύτοϋ έν ίδιαζούση πραγματείςι διηγήσομαι. Ούτε γάρ ί |10'
άσφαλές άποκρύψαντι τάς ύπό όσίο)ν άνδρώ ν παραδοθείσας μ01
θεάρεστους πράξεις τε καί πολιτείας ούτε δίκαιόν έστιν άσεβών
μέν βίους παρά τοΐς έξωθεν τιμάσθαι ταΐς μνήμαις, τούς δέ X&Q
ήμίν εύσεβείςι διενεγκόντας σιωπή καί λήθη παραπέμπεσθαι.
78 Construită în afara Ierusalimului, la nord de poarta Neapolisului. io
această biserică au fost aşe7.ate, în 438, moaştele Sfântului Ştefan,
31. SAVA 97
l-a luat să-l facă e g u m e n al cin stite i biserici a S fân tu lu i şi
întâiului M u cen ic Ş tefan -", în tim p ce H risip a p etre cu t la
biserica Sfintei în v ieri si
i a lăsat m u lţim> e de scrieri vrednice
de toată p rim irea. A poi fericita îm p ărăteasă a trim is după
Andrei, fratele lui Ştefan, ep isco p u l Iam n iei, d in lavra m are­
lui Eftim ie, si
j l-a râ n d u it eg
o u m en al bisericii S fân tu lu i M u-
cenic M ina, pe care o ctito rise.
31. Sava
In al optzeci şi doilea an al vârstei m arelui Eftimie, a ve­ Anul 457
nit la el fericitul Sava, rugându-1 să-l lase să răm ână lângă el.
Dar marele Eftim ie, d u p ă ce l-a ţin u t p u ţin , l-a încredinţat uce­
nicului său D om etian, iar apoi l-a chem at şi i-a zis: „N u e lucru
drept, fiule, ca, fiind tu tânăr, să locuieşti în lavră, ci tinerilor
le este folos m ai degrabă în o b şte.“ Aceasta a zis-o p en tru că
marele Eftim ie se ferea foarte tare să prim ească în lavra lui tineri
fără barbă, din pricina lucrării celui viclean. Aşa că l-a trimis
la fericitul Teoctist îm p re u n ă cu unul din părinţi, spunându-i:
„Primeşte-1 pe tânărul acesta şi ai grijă de el, pentru că, după
cum văd, are să strălucească în vieţuirea călugărească."
N u a greşit cu această prorocie, pentru că fericitul Sava
a strălucit foarte şi num ele lui s-a răspândit de la o margine la
alta a vieţuirii noastre. Laudele şi faptele sale nu pot fi scrise aici,
în trecere, ci dacă îi va placea lui D um nezeu, voi istorisi puţine
despre el într-o scriere separată, după ce o voi duce la bun sfârşit
pe aceasta. Fiindcă p e n tru m ine nu este lipsit de primejdie să
ascund vieţuirea şi faptele plăcute lui D um nezeu încredinţate
mie de cuvioşii bărbaţi, nici n u e drept să fie cinstită pomenirea
Şi vieţile celor necredincioşi de către cei din afara Bisericii, iar pe
ai noştri, care au petrecut în evlavie, să-i dăm tăcerii şi uitării.
construcţia nu era încă terminată. în 1 5 iunie 460, prin grija împărătesei
Eudoxia, va avea loc sfinţirea {VE c. 35).
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
32
Κατά τόν είρημένον χρόνον Λ έοντος του φιλοχρίστου τήν
Μαρκιανοϋ βασιλείαν διαδεξαμένου Τιμόθεός τις έπίκλην Αίλου­
ρος τήν Άλεξανδρέων πόλιν διέσεισέν τε καί διετάραξεν, Προτέ-
ριοντόντής πόλεως πρόεδρον έν τω άγίω βαπτιστηρίφ κατασφά-
ξας καί τόν πατριαρχικόν θρόνον ά ρ πά σ α ς.Έ ντεϋ θεν τοίνυν πά­
σης Αιγυπτιακής διοικήσεως θορύβου κ α ί ταρα χή ς πληρωθείσηζ
δύο άναχωρηταί άξιομνημόνευτοι έξελθόντες άπό τοΰ όρους τής
Νιτρίας ήλθον εν Παλαιστίνη καί παρεγένοντο πρός τόν σημείο-
φόρον Ευθύμιον ύπό τής περί αύτοΰ πανταχόσε διαθεούσης ΦΊ'
μης έλκόμενοι, έμειναν δέ π α ρ ’ α ύ τφ έκαστος έν ίδιάζοντι κελλιψ-
Καί δ μέν Κ αππαδόκης ήν τφ γένεί, Μ αρτύριος δέ τω ονόματα
δ δέ Ή λίας μέν ώνομάζετο, τής δέ Α ραβία ς ύπήρχεν. Τούτου-
τούς δύο λίαν άγαπήσας ό τόν νοΰν πεφω τισμένος Εύθύμιος συ-
χνότερον είς συντυχίαν προετρέπετο διορα τικφ δμματι μάλλον
προβλέπων δτι τόν τοΰ άγιου Ια κ ώ β ο υ τοΰ άποστόλου μέλλου-
σι διαδέξασθαι θρόνον έν ίδίψ κ αιρφ έκαστος αύτών. Τούτουζ
μεθ’ έαυτοϋ είς τήν έρημον τοΰ Κουτιλα καί τοΰΦ ουβ α κατά την
τεσσαρεσκαιδεκάτην τοΰΊαννουαρίου μηνός έλάμβανεν, Οιτινεζ
διήγον αυτόθι σύν αύτώ εως τής τώ ν βαίων εορτής έχοντες μεθ
έαυτών τόν τε άοίδιμον Γεράσιμον καί τούς λοιπούς άναχωρηταζ
ερχομένους κατά κυριακήν καί έκ τών χειρών τοΰ μεγάλου Εύθυ
μίου τών άχράντων μυστηρίων μεταλαμβάνοντας.
Ε π ειδ ή δέ τά κελλία τής λαύρας στενά λίαν καί άπαραμύ"
θητα ύπήρχον ούτως αυτά τοΰ μεγάλου Ε ύθυμίου γενέσθαι «ε-
λεύσαντος, χρόνου τίνος διελθόντος, ό μ ένΉ λ ία ς έπί τήν'Ιεριχώ
κατελθών κελλίον έαυτφ έξω τής πόλεω ς φκοδόμησεν, ένθα νϋν
ιδ ρ υ τα ιτά ευαγή αύτοϋ καί περιφανή μοναστήρια, ό δέ Μ α ρτύ­
ριος ευρών σπήλαιον κατά δυσμάς τής λα ύρα ς ώς άπό σ τ α δ ίω ν
70 Leon I a dom nit între 457 şi 474.
80 Prott-rie a ajuns patriarh al Alexandriei după ce D ioscor a fost depi^
de Sinodul de la Calcedon, în 451. A fost sprijinit de trupele imperiali»
32. MARTIRIE ŞI ILIE
32. Martirie şi Ilie
în anul a m in tit, în care L e o n '\ iu b ito ru l de H ristos,
i-a urm at lui M arcia n la îm p ă ră ţie , u n an u m e T im o te i, pore­
clit Elur, a răscolit cetatea A lexandriei şi a tu lb u ra t-o , în ju n -
ghiindu-1 în sfân tu l b a p tis te riu pe P ro terie81’, întâi-stătătorul
cetăţii, şi ră p in d tro n u l p atriarh al. D u p ă aceste întâm plări,
toată ocârm uirca e g ip tean ă s-a u m p lu t de frăm ântare şi de
tulburare, iar doi p u stn ic i v red n ici de a fi a m in tiţi au plecat
din m untele N itrie i si
» au v en it în Palestina la făcătorul de
m inuni E ftim ie, atraşi de faim a care i se răspândea p re tu ­
tindeni, şi au răm as la el fiecare în chilia sa. U nul, pe n um e
M artirie, era cap a d o cian de neam , iar celălalt se num ea Ilie
şi era de loc d in A rabia. E ftim ie, cel cu m in tea lum inată, îi
iubea foarte pe aceştia doi şi îi în d e m n a să vină să se în tâl­
nească m ai des cu el, p e n tru că vedea m ai d in a in te cu ochiul
său străvăzător că fiecare d in tre cei doi va m oşteni la vrem ea
sa tro n ul S fân tu lu i A p o sto l Iacov. I-a luat îm p reu n ă cu sine
in pustia C u tila şi R uva, în 14 ale lui ianuarie, şi au trăit
îm preună cu E ftim ie p ân ă la praznicul Stâlpărilor, avându-i
cu ei şi pe v red n icu l de lau d ă G h erasim şi pe ceilalţi pustnici,
care veneau în fiecare d u m in ic ă şi se îm părtăşeau din m âinile
marelui E ftim ie cu p reacu ratele T aine.
D ar p e n tru că în lavră chiliile erau foarte strâm te şi lip­
site de m ângâiere, fiindcă m arele Eftim ie a poruncit să fie
făcute aşa, Ilie a c o b o rât d u p ă un tim p la lerih o n şi şi-a zidit
o chilie în afara cetătii, > acolo u n d e se ridică1 acum sfintele şi
vestitele sale m ăn ăstiri, iar M artirie, găsind o peşteră la apus
deoarece m ulţim ile aveau simpatii monofizite şi-l ţineau pe Dioscor drept
mărturisitor al adevăratei credinţe. La moartea împăratului Marcian
(457), fanaticii m onofiziţi au profitat de prilejul retragerii trupelor şi l-au
linşat. A fost ales m onofizitul Tim otei Elur, care a ocupat tronul patriarhal
intre 457-460 şi 4 7 5 -4 7 7 .
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
δεκαπέντε ήσύχαζεν είς αύτό, ένθα καί μοναστήριον σύν Θεώ
περκρανέστατον συνεστήσατο.
33
Τ φ όγδοηκοστφ τρίτο) τής τοΰ μεγάλου Εύθυμίου ηλικί­
ας χρόνο/Ιουβενάλιος μέν ό άρχιεπίσκοπος τόν τεσσαρακοστόν
τέταρτον έν τή πατριαρχίςι πληρώ σ ας ενιαυτόν τέλει τοΰ βίου
έχρήσατο, Α ναστάσιος όέ ό πολλάκις μνημονευθείς ψήφω τού
λαοΰ παντός είς τόν τ ο ΰ ’Ιακώ βου ά νά γετα ι θρόνον έν άρχή τού
’Ιουλίου μηνός.'Ό στις τοΰ θρόνου κ ρατήσας κ α ί τής τοΰ μεγά­
λου Εύθυμίου προφητείας άναμνησθείς Φ ίδον τό ν μετ’ αυτοί
τό πριν κατελθόντα είς τ ή ν λαύραν άναγνοιστην καί τή ς προφη­
τείας άκούσαντα διάκονον τ ή ς ά γ ια ς χειροτονήσας Ά να στασ ε-
ως άπέστειλεν σύν τφ σταυροφ ύλακι πρός τό ν μέγαν Ε ύ θ ύ μ ι ο ν
τήν τε τής προφητείας μηνύων πλήρωσιν κ α ί πα ρακαλώ ν κατελ·
θεϊν καί άσπάσασθαι αύτόν. Ό δέ μέγας άντεδήλο}σεν Ευθύμι­
ος λ έγω ν έμοί εράσμιόν έστιν, τιμίίότατε πάτερ, άπολαύειν άει
τής ύμετέρας πατρότητος, πλήν δ τι τό πριν δεχόμενος ύμάξ
t fericirii V oastre în trece n e p u tin ţa m ea. Aşadar, rog pe Sfinţia
ούδαμώς ώχλούμην, νΰν δέ ύ περ β α ίνει τήν έμήν άσθένειαν η
παρουσία τής ύμετέρας μακαριότητος. Δ υ σ ω πώ τ ο ίν υ ν την
ύμετέραν άγιότητα μή σκυλήναι π ρ ό ς τήν έμήν μ ετριότη τα ' ι'ΐ
δέ κελεύετε παραγενέσθαι, δέχομαι μετά χαράς. Καί εί δέξομ<*<
ύμας, πάντα παραβάλλοντα δέχομαι κ α ί ούκέτι συγχωρούμε
καθίσαι έν τ ψ τόπq) τούτο). Ταΰτα άκούσας ό άρχιεπίσκοπος δι-
εκρίθη λέγω ν εί θλΐψαι αύτόν υπάγω , ούκέτι άπέρχομαι.
81 Anastasie a ocupat dc fapt tronul patriarhal între 458 şi 478. D atc
prezentate aici nu au acurateţea obişnuită lui Chirii, pentru că anui coro1
al venirii lui Anastasie pe tronul patriarhal este 4 5 8 , deoarece Iuven·»'1*
nu putea păstori 44 de ani, de vreme ce predecesorul său, Prailius, era i'ica
în scaun în 417.
33. ANASTASIE IOl
de lavră, ca la 15 stadii, s-a lin iştit în ea, u n d e a şi zidit apoi,
cu ajutorul lui D u m n e z e u , o m ănăstire preavestită.
33. Anastasie
în cel de-al optzeci şi treilea an al vârstei m arelui E fti­ Anul 459
mie, arhiepiscopul Iuvenalie s-a săvârşit d in viaţă, îm p lin in d
44 de ani de p atriarh ie, iar A nastasie, de care am a m in tit de
mai m ulte ori, a fost suit pe tro n u l lui Iacov la începutul lunii
iulie81, fiind ales de to t p o p o ru l. D u p ă ce a luat tronul, şi-a
am intit de p ro ro cia m arelu i E ftim ie şi l-a h iro to n it diacon
al bisericii Sfintei în v ieri pe citeţu l Fidus, care coborâse odi­
nioară îm p re u n ă cu el în lavră şi auzise şi el prorocia. L-a
trimis apoi îm p re u n ă cu stavrofilaxul la m arele E ftim ie ca să-l
înştiinţeze de îm p lin irea prorociei şi să-l roage să coboare să-l
îmbrăţişeze. D a r m arele E ftim ie s-a îm p o triv it zicând: „îm i
este foarte drag lu cru , preacin stite P ărinte, să m ă desfâtez p u ­
rurea de prezenţa P ărin ţiei V oastre. T otuşi, când vă prim eam
înainte, n u eram stin g h e rit de nim ic, dar acum prezenţa Prea-
Voastră să n u se ostenească să vină la m ine, sm eritul. D acă to ­
tuşi p o ru n ciţi să veniţi, vă voi p rim i cu bucurie. Şi dacă vă voi
prim i, atu n ci pe to ţi care vin îi voi p rim i şi nu -m i va m ai fi cu
pu tinţă să stau în locul acesta." A u zin d arhiepiscopul acestea,
a spus cu d reap tă judecată: „D acă îl voi întrista m ergând la el,
nu m ă mai duc!“82
Refuzul Sfântului Eftimie de a-1 întâlni pe patriarhul Anastasie pare să
fie legat de convingerile m onofizite pe care acesta le nutrea intr-ascuns şi
pe care le-a dat pe faţă când condiţiile politice au fost favorabile, adică
odată cu enciclica uzurpatorului Basiliscos, din ianuarie 475, care anate­
miza Calcedonul (vezi şi V E c. 43).
102 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
34
Τερέβιυν ό Σαρακηνός φύλαρχος τώ ν Σαρακηνών ύπαρ­
52,20 χων άπελθών είς Β όοιραν διά συμβάσαν ανάγκην πειρασμφ πε-
ριέπεσεν.Ύπό τινός γάρ συμφυλάρχου κατασκευασθείς και ύπό
τοϋ τήν αύτόΟι άρχήν όιέποντος κρατηθείς έπί χρόνον έφυλάτ-
τετο. Καί τοϋτο γνούς ό μέγας Εύθύμιος γρά φ ει τφ τρισμακαρίω
Αντίπατρο» τφ τηνικαϋτα τήν εκκλησίαν Βόστρων ιθύνονα καί
52. 25 τ ά ς τής θεoγvoJσίας άκτινας πα νταχοΰ έκπέμποντι σπουδήν ποι-
ήσασθαι έλευθερώσαι τόν Τερέβωνα τώ ν δεσμών τοΐς γράμμασιν
συναποστείλας τόν άδελφόν Στεφάνου τοϋ έπιοκόπου Ίαμνίας
Γαιανόν. Ό δέ έν άγίοις Α ντίπατρος τά γράμματα τοΰ μεγάλου
53 δεξάμενος Εύθυμίου τόν μέν Τερέβ(υνα π άσης καταπλοκής έλευ-
θερώσας καί έφοδιάαας τώ μεγάλω πα τρ ί άπέστειλεν, τόν δέ Γαί-
ανόν κρατήσας Εύθυμίου σπέρμα βουλόμενος π α ρ ’ έαυτώ έχειν
επίσκοπον αύτόν τής πόλε<υς Μηδάβ(ον έχειροτόνησεν.
35
53, 5 Ή δέ μακαρία Εύδοκία εκκλησίας μέν δτι πλείστας t<p
Χριστώ φκοδόμηαεν, μοναστήρια δέ καί πτωχεία καί γ η ρ ο κ ο μ ε ί α
τοσαΰτα άπερ της έμής ούκ εστι δυνάμεως άριθμεΐν. Μία δέ τών ύπ
αύτής κτισθεισών εκκλησιών άντικρύς έστι τής τοΰ μεγάλου ΕύΟυ'
μίου μονής ώς ά π ό σταδίων είκοσι όνομαζομένη τοϋ άγιου Π έ τ ρ ο υ .
53. 10 Έ ν ταύτη λάκκον μέγαν έπιτάξασα γενέσθαι έν ταϊς τής άγιας πε­
ντηκοστής ήμέραις παρεγένετο τό έργον τοϋ λάκκου έ π ι σ κ έ ψ α σ θ α ι
καί άτενίσασα είδεν τήν λαύραν τοϋ μεγάλου Ευθυμίου ήπλωμε-
νην έχουσαν τ ά κελλία τά μοναχικά διεσπαρμένα κατά τήν έρημ°ν·
Καί κατενύγη σφόδρα καί τό γραφικόν εκείνο ά ν α λ ο γ ί σ α μ έ ν η to
83 Antipater era episcopul Boscrei, localitate din Arabia. Prin 460, a alcătuit
o Respingere a „Apologiei lui Origen" scrisă de Eusebiu şi Pamfil, păstra12
fragmentar, dar care a jucat, în secolul VI palestinian, un rol i m p o r t a n t
34. TEREVON 35. MOARTEA EUDOXIE1 io j
34. Terevon
Terevon saracinul, care era co n d u căto ru l u n u i trib de să­
răcim, a venit în B ostra p e n tru o oarecare trebuinţă şi a căzut
într-o ispită, fiindcă u n aju to r de-al său a u n eltit asupra sa, aşa
încât a fost prins şi în te m n iţa t destulă vrem e de către co n d u ­
cătorul locului. A flând aceasta, m arele Eftim ie i-a scris de trei
ori fericitului A n tip a ter83, care pe atunci conducea Biserica din
Bostra şi răspândea p retu tin d e n i razele cunoştinţei de D u m n e­
zeu, să se silească să-l elibereze pe Terevon din legături, O dată
cu scrisorile, l-a trim is şi pe G aian, fratele lui Ştefan, episcopul
Iamniei. A tunci, cel în tru sfinţi A ntipater, p rim in d scrisoarea
marelui Eftim ie, l-a slobozit pe Terevon din toată încurcătu­
ra şi, încărcându-1 cu provizii, l-a trim is la marele Părinte. Pe
Gaian însă l-a ţin u t la sine, fiindcă voia să aibă o săm ânţă de la
marele Eftimie, şi l-a h iro to n it episcop al cetăţii Medava.
35. Moartea Eudoxiei
Fericita E udoxia a co n stru it lui H ristos atât de m ulte bi­
serici şi m ănăstiri, case p e n tru săraci şi p en tru bătrâni, încât
imi este cu n ep u tin ţă să le num ăr. U na d intre aceste biserici
zidite de ea se află în fata
> m ănăstirii m arelui Eftimie, ca la 20
de stadii, n u m ită „a S fân tu lu i P etru". Ea a rân d u it să se sape
acolo o cisternă p e n tru apă, iar în zilele C incizecim ii a venit să
vadă lucrările la cisternă. Pe cân d privea, a văzut cum se în tin ­
dea în pustie lavra m arelui Eftim ie, cu chiliile dărăpănate, şi
s-a pătruns la in im ă foarte gân d in d u -se la Scriptura care zice:
Cât de frum oase sunt casele tale, Iacove, corturile tale, Israile! L-a \w :■> s
in disputa origenistă, furnizând partidei ortodoxe setul de argumente
clasice contra celor două mari erori etichetate ca origeniste: preexistenta
şi apocatastaza.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
104
53. 15 φάσκον ώς καλοί οί οίκοι σου ’Ι ακώβ· u i σκηναί σου, Ισραήλ, άπέ-
στειλεν τόν ηγούμενον τοϋ άγιου Στεφάνου Γαβριήλιον πρός τόν
μέγαν Ευθύμιον παρακαλοϋσα έλθεΐν καί άπολαϋσαι τής αύτοϋ
ευχής καί διδασκαλίας. Ό όέ μέγας Εύθύμιος έόήλωσεν αύτή λέ­
γουν εμέ μέν έν σαρκί όραν έτι μή προσδόκησες- cri) δέ, ώ τέκνον,
53. 20 τί περισπάσαι περί πολλά; Καί νομίζω σε προ χειμώνος πρός Κύ­
ριον άποδημειν. Θέλησον τοίνυν διά τοϋ θέρους τούτου έπισυνά-
ξαι έαυτήν καί πρός τήν έξοδον έτοιμασθήναι καί μή προσθήστις έν
σαρκί ούσα έμοϋ μνημονεϋσαι μήτε έγγράφως μήτε άγράφως, περί
δόσεο)ς λέγο) καί λήψεως· άλλ’ ότε πρός τόν τώ ν πάντω ν άπέλθης
53.25 δεσπότην, εκεί μνημόνευσόν μου, ϊνα κάμε μετ' ειρήνης προσλάβη-
ται, όταν θέλη καί ώς θέλει ή αύτοϋ φιλανθρωπία.
Ταϋτα άκούσασα ή μακαρία έλυπήθη σφόδρα, μάλιστα έπί
τώ λόγο) ω είρήκει μή προσθήσης έμοϋ μνημονεϋσαι έγγράφως ίί
άγράφως· έβούλετο γάρ καταλεϊψαι αύτώ κ α τά διαθήκας πρόσο­
δον ίκανήν. Καί δρομαίως έπί τήν αγίαν πόλιν όρμήσασα καί τό'1
54 αρχιεπίσκοπον μεταστειλαμένη καί τά π α ρ ά τοϋ μεγάλου Ευθυ­
μίου ρηθέντα διηγησαμένη άπλήρωτον όντα τόν ναόν του αγίου
πρωτομάρτυρος Στεφάνου έγκαινίσθήναί παρεσκεύασεν τή πε-
ντεκαιδεκάτη τοΰ ’Ιουνίου μηνός καί τούτω πολλήν άφορίσασα
54.5 πρόσοδον Κύριον πάσης τής διοικήσεως κατέστησεν τόν Γαβρί’Ι*
λιον. Καί περιήρχετο πάσας τάς ύ π ’ αύτής κτισθείσας εκκλησίας
έγκαινίζουσα καί έκάστη άρκοϋσαν ά φ ορίζουσ α πρόσοδον. Τεσ­
σάρων δέ μηνών πληρωθέντων μετά τόν έγκαινισμόν εύσεβώ; και
θεαρέστως διαθεμένη είς χεΐρας Θεοϋ τό πνεϋμα παρέθετο μ»1ν
54. JO Ό κτιυβρίω είκάδι τής τεσσαρεσκαιδεκάτης ίνδικτιόνος.
36
Τ ψ ένενηκοστφ τής τοΰ μεγάλου Ε ύθυμίου ηλικία?
χρόνο) ό μέγας πατήρ ήμών Θ εόκτιστος ήσΟένησεν άσθένεΐαν
μεγάλην, είς ήν κ α ί έκοιμήθη μηνί Σ επτεμβρίω τρίτη άρχη τ,1-
π έμ π τη ς ίνδικτιόνος π ρ ε σ β ύ τη ς και π λ ή ρ η ς η μ ερ ώ ν .Ό μέντο»
36. MOARTEA LUI TEOCTIST ŞI URMAŞII LUI
105
trimis deci pe egu m en u l G avriil de la Sfântul Ştefan la marele
Eftimie, rugându-1 să vină să se desfâteze de binecuvântarea şi
învăţătura lui. D a r m arele E ftim ie i-a spus: „N u mai aştepta să
mă vezi în trup! Iar tu, fiică, de ce te îm prăştii îngrijindu-te de
multe? Socotesc că înainte de venirea iernii vei pleca la D om ­
nul. Vreau deci ca în vara asta să te aduni şi să te pregăteşti
pentru ieşirea din viaţă, fără să mai încerci, cât mai eşti în
trup, să m ă pom eneşti nici în scris, nici nescris, adică dând şi
prim ind. D a r cân d te vei duce la Stăpânul tuturor, atunci să
mă pom eneşti, ca să m ă prim ească şi pe m ine cu pace, când şi
cum va vrea iubirea Lui de oam eni."
A u zin d u -le acestea, fericita s-a în tristat foarte, mai
ales p e n tru c u v â n tu l care i-1 spusese: „fără să mai încerci să
mă p o m en eşti, nici în scris, nici nescris", pentru că dorea
să-i lase p rin te s ta m e n t destule v en itu ri. Aşa că a mers în
Sfânta C e ta te şi a trim is d u p ă arhiepiscop, căruia i-a poves­
tit cele spuse de m arele E ftim ie. Şi cu toate că biserica Sfân­
tului Ş tefan n u era în c ă te rm in a tă , a rânduit să fie sfinţită
in 15 iunie, a fie ro sin d u -i şi m u lte venituri, iar pe Gavriil l-a
pus m ai-m are peste în tre a g a conducere. A trecut apoi pe la
toate bisericile z id ite de ea, râ n d u in d u -le venituri din destul
şi sfin ţin d u -le. Iar d u p ă ce s-au îm p lin it patru luni de la
sfinţire, şi-a d a t d u h u l în m âin ile lui D um nezeu cu evlavie
şi în ch ip p lă c u t lui D u m n e z e u , în 20 ale lui octom brie,
in d ictio n u l al X IV -lea. Anul 460
36. M oartea lui Teoctist şi urmaşii lui
în al no u ăzecilea an al vârstei m arelui Eftim ie, marele A n u l466
n o stru P ă rin te T eo c tist s-a îm b o ln ăv it de o boală grea, de
care a şi a d o rm it în 3 ale lui septem brie, la începutul celui
de-al V -lea in d ic tio n , bătrân şi p lin de zile. Eftim ie cel Sfinţit, Fc. 25,8
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
ηγιασμένος Ευθύμιος κατελθώ ν έπ ισ κ έψ α σ θα ι α ύ τό ν καί βαρέ­
ο ς άσθενοΰντα θεασάμενος π ρ οσ κ α ρτερή σ ας ημέρας τινάς τόν
δρόμον τελέσαντα καί πρός τόν Θ εόν έκδημήσαντα τόν τρισμακά-
giov έκήδευσεν.Ό όέ αρχιεπίσκοπος Α ναστάσιος γ ν ο ύ ςτό ν μακα­
ριό ν τελειωθέντα Θεόκτιστον καί τόν μέγαν Ευθύμιον τη κηδείςι
προσκαρτεροΰντα προφάσεως δραξάμ ενος άσπάσασθαι αύτόν
κατέρχεται μετά σπουδής καί τό λεύ|ιανον του τιμίου πατρός '/.α-
ταθέμενος τάς χεϊρας τοΰ άγιου κρατήσας Ευθυμίου κατεφίλειλέ-
γων· άπό χρόνου έπεθύμουν τάς άγιας τα ύτα ς χεϊρας καταφιλήσαι,
καί ιδού ήξίωσέν με ό Θ εός1καί τά νυν π α ρ α κ α λ ώ σε. τίμιε πάτερ.
πρώτον μέν εϋχεσθαι τώ Θεώ ώστε τήν εις εμέ πληρωθεϊσάν σου
προφητείαν εως τέλους φυλαχθήναι, έπειτα δέ συνεχώς γ ρ ά φ ε ιν
μοι καί κελεύειν περί τών δοκούντων. Ό δέ μέγας Εύθύμιος με*0
τής προσούσης αύτώ θεόθεν χάρίτος άπεκρίνατο· τοϋτο εγώ την
μακαριότητα τήν σήν παρακαλώ μ ν η μ ο ν ε ύ ει μου εν ταΐς Λ0°?
Θεόν πρεσβείαις.Ό δέ αρχιεπίσκοπος έφη· τοϋτο εγώ μάλλον
καί αϊτών ού παύομαι· οίδα γάρ τώ ν έν σοι θείων χαρισμάτων την
ενέργειαν καί τής τούτων πεπείραμαι δ υ νά μ εω ς.Ό δέ γέρων μετ«
ταπεινοφροσύνης άπεκρίνατο- συγχώρησόν μοι, τίμιε πάτερ, *(11
δυσωπούμενος· πρόνοιαν ποιοϋ τούτου τοϋ μοναστηριού. Καί λέ­
γει ό αρχιεπίσκοπος· καί Θεοκτίστου τοΰ μακαρίου περιόντος συ
ήσθα ό τοϋ τόπου τούτου άντιλαμβανόμενος ό κ α ί συστησάμενος
αύτόν καί άγιον έξ άγριου παραστήσας αύτόν τώ Χριστώ τή δι1·
νάμει τοϋ έν σοι Αγίου Πνεύματος, καί ν ΰ ν σοι τά σά παρατίθημ1·
Καί ταϋτα είπών ό άρ χιεπ ίσ κ ο πο ς κ α ί συνταξάμενο?
αύτώ άνήλθεν είς τόν τόπον α ύ το ϋ .Ό όέ μ έγας Ε ύ θύ μ ιο ς Μάρι'
τόν τοϋ Τερέβωνος θειον ένάρετον ό ντα κ α ί ή δη προβεβηκότα
άξιον κρίνας καί ίκανωτατον ψ υχάς όδηγήσαι π ρ ό ς τό θειον 0Ε'
λημα ηγούμενον τής μονής καταστήσας άνήλθεν είς τήν λαύρα'
αύτοϋ,Ό στις Μ άρις έπί δύο χρόνους τή ήγουμενίςχ έπιμείνας 6t f ’
λεύτησεν καί κατελθών ό μέγας Εύθύμιος τόν μέν άββα ν Μάρι>ν
κατέθετο έν τή τοΰ μεγάλου Θεοκτίστου θήκη, Λ ογγίνον δέ τινα
άξιέπαινον κατέστησεν τής μονής ηγούμενον.
36. MOARTEA LUI T E O C TIST ŞI URMAŞII LUI
107
aşadar, c o b o r â n d c a s ă - l v i z i t e z e ş i v ă z â n d u - 1 g r e u b o l n a v , a
m a i z ă b o v it c â t e v a z il e şi l-a în g r o p a t p e cel d e trei o ri fe r ic it
care ş i - a s ă v â r ş i t c ă l ă t o r i a şi a p l e c a t la D o m n u l . Iar a r h i e p i - 2 Tim. 4, 7
s c o p u l A n a s t a s ie , a f l â n d c ă f e r ic itu l T e o c t is t a m u r i t şi că m a ­
r e le E f t i m i e z ă b o v e ş t e a c o l o p e n t r u î n m o r m â n t a r e , p e n t r u c ă
u r m ă r e a u n p r ile j c a s ă - l v a d ă , a c o b o r â t în g r a b ă şi, d u p ă c e a
aşezat în m o r m â n t t r u p u l c in s t it u lu i P ă rin te, ţ in â n d m â in ile
S f â n t u l u i E f t i m i e , le s ă r u t a z i c â n d : „ D e m u l t t i m p d o r e a m să
sărut a c e s t e m â i n i s f i n t e şi ia tă c ă m - a î n v r e d n i c it D u m n e z e u !
A c u m te r o g , c i n s t i t e P ă r in t e , r o a g ă - t e m a i în t â i lu i D u m n e ­
z e u c a p r o r o c i a t a p e c a r e m i - a i f a c u t - o s ă s e p l i n e a s c ă p â n ă la
s f â r ş it , ia r a p o i t e m a i r o g s t ă r u i t o r s ă - m i s c r i i ş i s ă - m i p o r u n ­
ce şti c e le p e c a r e le s o c o t e ş t i d e t r e b u in ţ ă ." M a r e le E f t im ie , c u
h a r u l p e ca re-1 a v e a d e la D u m n e z e u , a r ă s p u n s : „ E u o r o g p e
P rea fericirea V o a s t r ă să m ă p o m e n e a s c ă în so lir ile c e le către
D u m n e z e u ! " A t u n c i a r h i e p i s c o p u l a z is : „ A c e a s t a o c e r şi n u
αιτώ
v o i c o n t e n i c e r â n d , p e n t r u c ă ş t iu lu c r a r e a h a r is m e lo r c e se
a flă î n t r u t i n e şi a m c e r c a t p u t e r e a l o r . “ B ă t r â n u l i - a r ă s p u n s
c u s m e r e n i e : „ I a r t ă - m ă , c i n s t i t e P ă r in t e , şi te r o g s ă p o r ţ i d e
g r ij ă m ă n ă s t i r i i a c e s t e i a . " A r h i e p i s c o p u l i-a r ă s p u n s : „Şi p e
c â n d t r ă i a f e r i c i t u l T e o c t i s t , t o t t u e r a i c e l c a r e p u r t a g r ij ă d e
l o c u l a c e s t a ş i l - a i f ă c u t s f â n t d i n s ă l b a t i c p r e c u m e r a , şi l- a i
în fă ţişa t lu i H r i s t o s p r in p u t e r e a S f â n t u lu i D u h care e ste î n ­
tr u t i n e , ia r a c u m ţ i le p r e d a u p e a le ta le."
A c e s t e a z i c â n d a r h i e p i s c o p u l , d u p ă c e s - a r u g a t c u e l,
a p le c a t î n t r u a le s a le . Iar m a r e l e E f t i m i e s-a d u s în lavra lu i
d u p ă c e l - a r â n d u i t e g u m e n al m ă n ă s t i r i i p e M a r i n u s , u n c h i u l
l u i T e r e v o n , c a r e e r a v i r t u o s şi d e j a î n a i n t a t î n v â r s t ă , s o c o t i n -
d u - 1 v r e d n i c şi f o a r t e p o t r i v i t s p r e a p o v ă ţ u i s u f l e t e l e c ă t r e v o i a
d u m n e z e ia s c ă . A c e s t M a r in u s a ră m a s în e g u m e n ie v r e m e d e
d o i a n i şi a m u r i t , ia r m a r e l e E f t i m i e , c o b o r â n d , l- a a ş e z a t p e
A w a M a r i n u s î n c r i p t a m a r e l u i T e o c t i s t şi a p u s e g u m e n al
m ă n ă s tir ii p e u n a n u m e L o n g h i n , v r e d n ic d e la u d ă .
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
ιο 8
37
Μετά μέντοι τήν τελευτήν τοΰ μεγάλου Θεοκτίστου τοΰ
55, 20
επισκόπου Σκυθοπόλεως τελευτήσαντος'Ο λυμπίου χειροτονείται
Κοσμάς ό σταυροφύλαξ επίσκοπος τής αύτής μητροπόλεως καίό
Χρύσιππος τήν του σταυροφύλακος εγχειρίζεται λειτουργίαν, ΐνα
καί ή περί τούτου προφητεία πληρωϋή τοΰ μεγάλου Κύθυμίου· δι'
ό κάμοίτφ άααρτωλώ έπήλθεν έν θαύματι γεγονότι είπειν εκείνο
55,25
τό γραφικόν διότι ον μή ποιήση Κ ύριος ό Θ εός πράγμα , έαν μή
αποκάλυψή παιδείαν αύτοϋ π ρ ό ς τούς δ ο ύ λ ο υ ς α ύ το ΰ τούς προ-
56 φήτας. Ούτος τοίνυν ό μακαρίτης Κ οσμάς μεγάλω ς έν τή δευτέρι?
τών Παλαιστινών διέλαμψεν επαρχία έπί τριά κοντα χρόνους τήν
αύτόθι εκκλησίαν κρατύνας τε καί φ α ιδρύ να ς είς δύναμιν.Ό δε
τούτου άδελφός Χρύσιππος δώ δεκα χρ ό νο υς άμέμπτω ς ύπούρ*
56.5 γησεν έν τή τοΰ τίμιου σταυροΰ φυλακή, θαυμαστός συγγραφείς
γεγονώς.Όμοίως δέ καί ό Γαβριήλιος πρεσβύτερος. ώ ς εϊρηται,τής
αγίας Άναστάσεως καί ηγούμενος τοΰ άγιου Σ τεφάνου έπί είκοσι
τέσσαρας χρόνους διαμείνας κτίσας έαυτψ μικρόν μοναστήρι°ν
έν τή έξ ανατολών κοιλάδι τοΰ σεβασμίου βουνοΰ τής άγιας Ανα*
λήαμεως άνεχώρει έκεϊσε άπό τής όγδοης ήμέρας τώ ν αγίων θεο­
56, 10
φανιών καί ήσύχαζεν είος τής τώ ν βαίο)ν έορτής κ α τά τήν παρο-
δοσιν τοΰ άγιου πατρός ήμών Εύθυμίου. Καί τελευτήσας έν αυΐφ
τώ μοναστήρι ω έν ταΐς τής άγίας τεσσαρακοστής ήμέραις έταφ’Ι
έκεϊσε όγδοήκοντα ετών γεγονώς καί σημειοφόρος άναδειχθε,5·
Εύφυής δέ λίαν υπάρχων καί φιλομαθής εμαΟεν όρθώ ς λα λεϊν τ£
56, 15 καί γράφειν κατά τε τήνΤωμαίων καίΈλλήνο>ν κ α ί Σύρων φω νην ·
Καί ταΰτα μέν περί τών μαθητών τοΰ μεγάλου Ε ύθυμίου ενταύθα
εϊρηται- έγώ δέ έπ’ αύτόν τόν πατέρα ήμών επανέρχομαι.
38
Διηγήσαντό μοι ό ά β β ά ς ’Ιω άννης ό επ ίσ κ ο π ο ς καί η·11''
56, 20 χαστής καί ό άββάς Θ αλλέλαιος ό πρεσ β ύ τερο ς λέγοντες ι)ΐ’
ποτέ οντων ήμών εις τήν πανέρημον διηγείτο ήμίν ό μ α κ α ρ ^ Ί'
Σάββας λέγων δτι ·
37. COSMA, HRJSIP ŞI GAVRIIL 38. SETEA LUI SAVA 109
37. C o sm a , H risip şi Gavriil
D u p ă m o artea m arelui T eoctist, după ce a m urit O lim ­
pie, episcopul S chitopolisului, a fost hirotonit episcop al
acestei cetăţi C o sm a stavrofilaxul, iar slujirea de stavrofilax i-a
fost în cred in ţată lui H risip, ca şi în tru aceasta să se plinească
prorocia m arelui E ftim ie. D e aceea m i-a şi venit mie, păcă­
tosului, să sp u n plin de uim ire acest cuvânt scripturistic: N u
va face D o m n u l D u m n e zeu nici un lucru dacă nu va descoperi
învăţătura L u i către robii Săi prorocii. Fericitul Cosm a, aşa- Amu 3.
dar, a strălucit vrem e de 30 de ani în cea de-a doua eparhie
a Palestinei, c o n d u c â n d Biserica de acolo şi făcând-o să stră­
lucească cu p utere. Iar fratele lui, H risip, a slujit fără prihană
12 ani la paza C in stite i C ru ci, fiind şi un m in u n at scriitor.
La fel şi G avriil, p reo tu l bisericii Sfintei învieri şi egum en la
Sfântul Ştefan vrem e de 24 de ani, şi-a zidit o mică mănăstire
în valea de la răsărit a cin stitu lu i m u n te al Sfintei Înălţări,
unde se retrăgea d in a o p ta zi a Sfintei Teofanii şi se liniştea
până la prazn icu l Stâlpărilor, d u p ă predania Sfântului nos­
tru P ărinte E ftim ie. Sfârşindu-şi zilele în această m ănăstire în
vrem ea P ostului M are, a fost în g ro p at acolo, fiind în vârstă
de 80 de ani, si* s-a arătat făcător de m inuni. P entru că era
foarte înzestrat şi iu b ito r de învăţătură, a deprins să vorbească
şi să scrie corect în lim b a rom anilor, a grecilor şi a sirienilor.
Acestea zicân d u -le despre ucenicii m arelui Eftimie, mă întorc
la Părintele însuşi.
38. Setea lui Sava
A w a lo a n , episco p u l şi isihastul, şi aw aT alaleu preotul
m i-au spus că o d ată, pe cân d se aflau în pustia cea din adânc,
fericitul Sava le-a povestit u rm ăto area istorisire:
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE 39. M O ARTEA LUI EFTIMIE

Ό τ ε ήμην έν τώ κοινόβιό.), μετά τήν τοϋ μακαρίτου Θεοκτί- „C ând m ă aflam în chinovie, d u p ă adorm irea fericitului
στου κοίμηοιν άνέβην μετά τοϋ ά β β ά Λ ογγίνου τοΰ ηγουμένου Teoctist, m -am suit cu Avva L onghin, egum enul nostru, la m a­

ήμών πρός τόν μέγαν Ε υθύμιον κ α τά τ ό ν ’Ια ννουά ριον μήνα διά rele Eftim ie în lu n a ianuarie, ca să-l conducem în adâncul p u sti­
ei. Şi văzându-m ă el râvnitor, m -a luat şi pe m ine cu el. D u p ă ce
τό προπέμψαι αύτόν έπί τήν πανέρημον. Και π ρ ό θυ μ ό ν με θεωρή-
am stat în Ruva câteva zile îm p reu n ă cu M artirie şi Ilie şi cei ai
σας έλαβεν κάμε μεθ’ έαυτοΰ, κ α ί πο ιήο α ντες είς τό νΤ ο υ β ά ν ημέ­
lor, tot acolo cu noi fiind cel în tru sfinţij G herasim , luându-m ă
ρας τινάς μετά τώ ν περί Μ αρτύριον κ α ίΉ /.ία ν όντος αύχόΟι σύν
pe m ine şi pe fericitul D o m etian , marele Eftimie a plecat spre
ήμίν καί τοϋ έν άγίοις Γερασίμου λαβώ ν έμέ κ α ί τόν μακαρίτην
partea cea m ai d in lă u n tru a pustiei. Pe când o străbăteam , m er­
Δομετιανόν ό μέγας Ευθύμιος έχοιρει έπί τή ν ενδότερα ν έρημ ον.
geam prin locuri fără de apă şi ne hrăneam cu rădăcini de mela-
Καί έν τώ ταύτην ήμας διέρχεσθαι ήλθομεν είς τό π ο υ ς άνύδρουζ
grieM, dar eu, nefiind încă o b işn u it cu vieţuirea prin pustie, eram
έκ ριζών μελαγρίων όιαιτώμενοι, εγώ δέ έ'τι ά π ειρ ο ς ών τής εν
foarte însetat, încât nici n u m ai p uteam să um blu de m ulta sete.
έρημο) διαγωγής έδίψησα λίαν, ώστε έκ τής πολλής δίψης μιηχε-
Intorcându-se m arele E ftim ie şi văzându-m ă îm puţinat la suflet,
τι με δύνασθαι βαδίζειν. Στραφείς δέ ό μέγας Ε υθύμιος καί θεω-
i s-a fâcut m ilă şi, d ep ărtân d u -se de noi ca la o azvârlitură de pia­
ρήσας με έκλείποντα έσπλαγχνίσθη καί δια χω ρ ίσ α ς έαυτόν άφ
tră, a căzut cu faţa la p ă m â n t şi s-a rugat lui D um nezeu zicând:
ήμών οισεί λίθου βολήν έπεσεν έπί π ρ ό σ ω π ο ν δεόμενος τοϋ Θεού
«D oam ne D u m n eze u l puterilor, dă apă în păm ânt însetoşat ca
καί λέγω ν Κύριε ό Θ εός τών δυνάμεο)ν, δό ς ύδω ρ έν γί] διψώση
să m ângâie setea fratelui!» D u p ă rugăciune, a luat mica sapă ce
τήν δίψαν τοϋ άδελφοϋ παραμυθούμενον. Καί μετά τήν εύχην
o aveau p e n tru a scoate rădăcinile de melagrie şi a început să
λαβών τό μικρόν σκαλίδιον δ έπεφ ερόμεθα διά τά ς τώ ν μελαγρΐ·'
sape uşor. C â n d apa a apărut, m -a chem at şi mi-a arătat-o, iar
ων ρίζας, έβα/.εν μικρόν όρύσσειν.Ώ ς ούν έφ άνη ϋδ(ορ. καλεί με
eu, după ce am băut, m -am în trem at şi am slăvit pe D um nezeu,
καί δείκνυσί μοι αύτό καί πιώ ν καί είς έαυτόν έλθών έδόξασα τον
Care face astfel de m in u n i prin sfinţii Săi.“
Θεόν τόν τοιαϋτα θαυματουργοϋντα διά τώ ν άγκον αύτοϋ.
39. M oartea lui Eftimie
39
Pe lângă celelalte h arism e pe care le-a d o b ân d it marele
Π ρ ό ς τ ο ις ά λ λ ο ις χ α ρ ίσ μ α σ ιν ο ίς έ κ τ ή σ α τ ο ό μ έ γ α ς Ε υ θ ύ ­
Eftim ie,' i s-a d ă ru it si
i aceea de a-si
· cunoaşte1 m ai dinainte ziua
μ ιος, κ α ί τ ο ϋ τ ο έ δ ω ρ ή θ η α ύ τ ώ τ ό π ρ ο γ ν ώ ν α ι α ύ τ ό ν τ ή ν τε τη?
ad o rm irii şi ce se va în tâ m p la d u p ă el cu locul său (cu lavra).
κ ο ιμ ή σ εω ς ή μ έ ρ α ν κ α ί τ ό τί μ έλ λ ει σ υ μ β α ίν ε ι ν τ ώ έ α υ τ ο ΰ τόικΡ
Iar eu n u m ă voi lenevi să înfăţişez lim pede şi istorisirile pă­
Έ γ ώ ο ύ ν ο ύ κ όκ νή σ ο) κ α ί τ ά ς π ε ρ ί τ ή ς α ύ τ ο ϋ κ ο ιμ ή σ ε ω ς τώ ν π<«'
rin ţilo r despre a d o rm ire a lui.
τέρ ω ν δ ιη γή σ εις έ κ θ έ σ θ α ι σ α φ ώ ς.
Aşadar, în a o p ta zi a Sfintei Teofanii, când avea obiceiul să
Τή όγδοη τοίνυν ήμέρςι τώ ν άγιω ν θεο φ α νιώ ν, έν ή μάλι­ iasă în adâncul pustiei, cei care urm au să vină cu el la pustie s-au
στα έθος ήν αύτψ έξιέναι έπί τήν πανέρημον, συνελθόντες οϊ τε
cu meii agrion, hrana Sfântului loan Botezătorul, tradusă, pare-se, greşit
84 Melagria e ra o p l a n t ă s ă lb a tic ă d i n p u s t i e , a le c ă r e i r ă d ă c i n i c o n s titu ia u cu „miere (μέλι) sălbatică (άγριον)" (cf. M c. 1, 4).
h r a n a p r i n c i p a l ă î n v r e m e a r e tr a g e r i l o r în p u s t i e . M eb g iîa p a r e a fi aceeaŞ1
112 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIM IE
προπέμψ αι αύτόν κ α ί οί έξελθεΐν μ ετ' α ύ το ϋ προσδοκώντες, έν
οΐς ήσαν οί περί Μ α ρ τύ ρ ω ν κ α ί Ή λ ία ν , Ο εασάμενοι δτι ούδέν
57,20 διετάξατο ή έτοιμάσατο, ο^ς ήν α ύ τ φ έθ ο ς. λέγουσιν αύτφ- ούκ
έξέρχη αύριον, τίμιε πάτερ; Ό όέ ά γ ιο ς ά π εκ ρ ίθ η λ έγω ν μένω
τήν εβδομάδα ταύτην καί τ φ σ α β β ά τω ά π ό ν υ κ τώ ν εξέρχομαι,
προμηνύων τήν έαυτοΰ τελευτήν.
Tfj δέ τρίτη ημέρα έκέλευσεν π α ν ν υ χίδ α γενέσθαι τής μνη*
μης τοΰ άγιου πατρός ήμών Α ντωνίου· έν η ά γρ υ π ν ία λαβών τούς
57,25 πρεσβυτέρους είς τό διακονικόν λέγει αύτοϊς- ά π ό τοΰ νΰν άλλην
άγρυπνίαν ού ποιώ μεθ’ υμών έν τφ δ ε τώ σαρκίο). Προσκέκληται
γάρ με ό Θεός- τοίνυν έξελθόντες πέμ ψ α τέ μοι Δ ομετιανόν καί συ-
58 νάξατέ μοι τό πρωί πά ντας ένταΰΟα τούς π α τέρας. Καί πάντων
παρ’ αύτφ συναχθέντων ε ίπ ε ν άδελψ οί μου αγα πη τοί, εγώ μέν πο­
ρεύομαι είς τήν όδόν τών πατέρω ν μ ο υ - ύμεϊς δέ έάν άγαπάτε με-
ταύτας φυλάξατε τάς έντολάς. Α ρχήν κ α ί τέλος π άσης άγαθοερ-
58,5 γίας τήν ειλικρινή αγάπην διά π α ντός κτήσασΟε σύνδεσμον ούσαν
τής τελειότητος.Ώσπερ γάρ ούκ ενδέχεται β ρω θή να ι άρτον άνει1
άλός, οϋτως άμήχανον χίυρίς ά γά πη ς ά ρετήν κατορθώ σαι. Πάσα
γάρ άρετή δι’ άγάπης καί ταπεινοφ ροσύνης β εβαιοΰται πείρςι *αι
χρόνο; καί χάριτι.Ή μέντοι ταπεινοφροσύνη ύψ οΐ, ή δέ αγάπη του
58, 10 ύψους πεσεΐν ούκ έφ, έπείπερ ό μέν τα π εινώ ν έα ν τό ν νψωθήοί-
ται, ή δέ αγά πη ουδέποτε εκπίπτει. Μείζ(ι)ν δέ έστιν ή άγάπη tiţC
ταπεινοφροσύνης- διά γάρ τήν πρός ημάς ά γά π η ν έταπείνωθ*ν
εαυτόν ό Θεός Λόγος κ α θ ’ ημάς γεγονο>ς. Δ ι’ δ όφείλομεν άδιαλει
πτως αύτφ έκ θελήματος έξομολογεϊσθαι κ α ί ύμνους άναπέμπειν
5S. 15 καί ευχαριστίας, μάλιστα ήμεις οί π ρ α γμ ά τω ν κεχωρισμένοι βιω'
τικών καί ποικίλων, ού μόνον διά τάς π ρ ό ς α ύτόν συνθήκας, άλλο
καί ύπέρ αύτής ήμών τής άπερισπάστου ζω ης οϋτω της κοσμΜ ρ
έλευθερωθέντες συγχύσεως. Δ ι’ δπερ τήν τής ψ υχής καθαροτίΐ
τα καί τήν τοΰ σώματος άγνείαν καί τήν ειλικρινή ά γά π η ν πάοΐ)
85 Pomenirea Cuviosului Antonie cel Mare fiind în 17 ianuarie, înseainn-;
câ relatarea lui Chirii are în vedere noaptea dintre 16-17 ianuarie 473·
39. MOARTEA LUI EFTIMIE
” 3
adunat şi aşteptau, în tre ei fiind cei ai lui M artirie şi Ilie. C ân d au
văzut că Eftim ie n u porunceşte nim ic, nici nu pregăteşte nim ic,
după cum avea obiceiul, i-au zis: „N u vei ieşi mâine, cinstite Pă-
rinte?“ Iar Sfântul le-a răspuns zicând: „Răm ân săptăm âna asta şi
sâmbătă noaptea ies“, vestind m ai dinainte sfârşitul său.
In a treia zi, a p o ru n c it să se facă o priveghere de toată
noaptea în tru p o m e n irea S fântului nostru Părinte A ntonie, iar
în tim pul privegherii1^, i-a luat pe preoţi în diaconicon86 şi le-a
spus: „N u voi m ai lace d e-acu m altă priveghere îm preună cu voi
în acest tru p . F iindcă D u m n eze u m ă cheam ă la El. Trimiteţi-1
deci la m in e pe D o m e tia n şi adunaţi-i dim ineaţă aici pe toţi
părinţii!11 Iar când s-au ad u n a t cu toţii lângă el, a zis: „Fraţii mei
iubiţi, eu m erg pe calea p ărin ţilo r mei, iar voi, dacă m ă iubiţi,
păziţi p o runcile acestea: Să d o b ân d iţi întotdeauna ca început
şi sfârşit al oricărei fapte b u n e iubirea sinceră, care e legătura
desăvârşirii. F iindcă aşa cu m nu se poate m ânca pâinea fară sare, OL 3. H
tot aşa n u e cu p u tin ţă să îm p lin im vreo virtute fară iubire,
fiindcă iubirea şi sm erita cugetare întăresc fiecare virtute, prin
experienţă, cu tim p u l şi cu ajutorul harului. Smerita cugetare
înalţă, iar iubirea n u lasă să cădem din înalturi, pentru că cel Le. 18. 14
ce se smereşte p e sine se va înălţa şi iubirea nu cade niciodată. Iar 1 Cor. 13. 8
iubirea este m ai m are decât sm erita cugetare, pentru că D u m ­
nezeu C u v ân tu l S-a sm erit p en tru noi din iubire şi S-a făcut ca
şi noi. D e aceea, su n te m d ato ri să I ne m ărturisim Lui neîncetat
din inim ă si
> să-I în ă lţăm
1 laude si
t m ulţum
i iri,’ mai ales noi, care
ne-am d esp ărţit de felurim ea lucrurilor vieţii lumeşti, nu num ai
datorită făgăduinţelor către El, ci şi p en tru însăşi viaţa noas­
tră neîm prăştiată p rin care am fost eliberaţi de tulburarea din
lume. D e aceea, să-I ad u cem cu toată silirea curăţia
> sufletului si
>
neîntinarea tru p u lu i şi iubirea sinceră." Acestea zicându-le, i-a
' încăpere alături de altar unde se păstrau veşmintele.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
σπουδή προσοίσωμεν αύτώ. Καί τα ϋτα είπώ ν ήρώ τα αύτούς λέ­
γ ω ν τίνα βούλεσθε έχειν ηγούμενον; Ο ΐ δέ συμφώ νω ς έψηφίσαντο
Δομετιανόν. Καί λέγει ό μέγας Εύθύμιος· τοϋτο ούκ έστιν δυνατόν
Δομετιανός γάρ ού μένει μετ’ έμέ έν τώ δε τ φ βίφ> εί μή ήμέρας επτά.
Κ αί έκπλα γέντες οί π α τέρ ες δ τι ο ύ τω ς μετά παρρησίας
τά μέλλοντα π ρ ο εμ ή νυ εν,Ή λία ν τινά ο ίκ ο νό μ ο ν τής κάτω μονής
Ίεριχο ύ ντιο ν τω γένει α ίτο ΰ ντα ι ή γούμενον. Ό δέ μέγας Εύθύ­
μιος λέγει αύτώ έπί π ά ν τ ω ν ιδού π ά ν τε ς οί π α τέρ ες έψηφίσα-
ντό σε π α τέρ α εαυτώ ν καί π ο ιμ έν α - π ρ ό σ εχε το ίνυ ν σεαυτώ καί
π α ντί τώ ποιμνίω σου καί το ϋ το π ρ ώ το ν γίνω σ κε otl εύδόκησ εν
ό Θ εός κοινόβιον τα ύ τη ν γενέσΟαι τή ν λ α ύ ρ α ν κ α ί το ϋ το γίνεται
ού μετά πολύν χρόνον.
Καί διετάξατο έν ποιο) τόπο) οίκοδομηΟ ήναι μέλλει τό κοι-
νόβιον καί περί τής τούτου συστάσεως κ α ί ξενοδοχία ς κ α ί τής είς
τόν τής ψαλμορδίας κα νόνα σπουδή ς κ α ί περί τοϋ μή άμελεΐν τ ώ ν
έν θλίψει άδελφ ώ ν τών μάλιστα ύπό λογισμίΰν βαρουμένω ν, άλλο
διεγείρειν αύτούς άεί κ α ί νουθετεΐν. Κ αί τα ϋ τα μέν π ρ ό ς τόν προ-
βληθέντα ηγούμενον· κηρύσσει δέ το'ις π ά σ ι λ έ γ ω ν α δελφ οί μου
άγαπητοί, τόν πυλεώ να τοϋ μέλλοντος κτίζεσϋαι κοινοβίου μ1!
κλείσητε άπό παντός άνθρα')που, κ α ί τήν εύλογίαν χορηγήσει ύμΐν
ό Θεός· τάς έντολάς μου άτρώ τους φ υλά ξα τε καί εάν εύρω παρ­
ρησίαν πρός τόν Θεόν, ταύτην πρώ την αίτησιν αιτώ π α ρ ’ αύτοϋ
είναι με τψ πνεύματι μεθ’ υμών καί τώ ν μ εθ ’ ύμάς έως τοϋ αίώνος·
Κ αί τα ϋτα είπώ ν άπέλυσεν ά π α ν τα ς πλήν Δ ομετιανοϋ μό­
νου. Μ είνας ούν τά ς τρεις ήμέρας έν τψ δ ια κ ο ν ικ ψ τή νυκτί τοΰ
σαββάτου έκοιμήθη κ α ί π ρ ο σ ετέθ η π ρ ό ς το υ ς π α τ έ ρ α ς α ύτο ϋ
π ρ ε σ β ύ τη ς καί π λ ή ρ η ς ημερώ ν.
40
Λ έγεται δέ περί αύτοϋ οτι ήν τό είδος αύτοϋ ά γ γ ε λ ικ ό ν ,
ή έξις άπλαστος, τό ήϋος π ρ α ύ τα το ν .Ή δέ φ αινομένη τοΰ σώ­
ματος αύτοϋ ό ψ ις στρογγυλοειδής τε ύπ ή ρ χεν κ α ί φ α ιδ ρ ά και
40 ι
întrebat: „Pe cine vreţi să aveţi egum en?" Iar ei l-au ales într-un
glas pe D o m etian . A tunci marele Eftim ie a spus: ,A cest lucru
nu-i cu p u tin ţă, p e n tru că D o m etian nu va răm âne după m oar­
tea mea în această viaţă decât încă şapte zile."
P ărinţii, u im iţi că vestea cele viitoare cu atâta îndrăz-
neală, l-au ce ru t de eg u m en pe un anum e Ilie, care era ico-
nom al m ăn ăstirii de jos, de neam fiind din Ierihon. Marele
Eftimie i-a spus acestuia în a in tea tuturor: „Iată, Părinte, toţi
părinţii te-au ales să le fii p ărin te şi păstor! Ia am inte, aşadar,
la tine în su ti si la to a tă tu rm a ta, si să stii întâi de toate acest
> 1 t )
lucru: că D u m n e z e u a bin ev o it ca această lavră să fie chinovie,
iar asta se va petrece n u d u p ă m ultă vreme."
Apoi a h o tă râ t locul în care urm a să fie construită chi­
novia şi cele legate de întreţinerea ei, de primirea străinilor, de
silirea la can o n u l de cântare. De asemenea, a poruncit să nu
îi lase fară p urtare de grijă pe fraţii cu necazuri, mai ales pe
cei apăsaţi de g ânduri, ci să-i îndem ne mereu şi să-i sfătuiască.
Acestea le-a spus către nou-alesul egum en, iar către ceilalţi toţi
a zis: „Iubiţii mei fraţi, să nu închideţi poarta viitoarei chinovii
înaintea niciunui om , p en tru că D um nezeu vă va binecuvânta.
Să păziţi poruncile mele neschim bate şi, dacă voi afla îndrăz­
neală la D u m n ezeu , aceasta este prim a cerere pe care I-o voi
face: să fie d u h u l m eu cu voi şi cu cei de după voi până în veac.“
Acestea zicând, i-a slobozit pe toţi, în afară de Dometian.
A mai răm as deci încă trei zile în diaconicon, şi sâmbătă noap­
tea a adorm it, şi s-a dus la părinţii săi, bătrân şi plin de zile''. Fc. 25.
40
Se sp u n e despre el că avea chipul ca de înger, purtarea
neprefăcută, iar felul de a fi foarte blând. Avea faţa rotundă,
1 20 ianuarie 473-
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
λευκή καί εύόμματος- ην δέ ύποκόλοβος τήν ηλικίαν καί όλοπό-
λιος έ'/ων τόν πώ γωνα μέγαν καί φϋάνοντα εως τής κοιλίας καί
άσινή πάντα τά μέλη αύτοΰ. Ούτε γάρ οί οφθαλμοί αύτοΰ ή οί
οδόντες τό πα ρά πα ν έβλάβησαν, άλλά στερρός τε καί πρόθυμος
ών έτελειώθη, ή δέ τελείωσις αύτοΰ γέγονεν κ α τά τήν είκάδα τοΰ
Ίαννουαρίου μηνός της ένδεκάτης ίνόικτιόνος άπό μέν κτίσεως
κόσμου, ά φ ’ ούπερ χρόνος ήρξατο τή τοΰ ήλιου φορφ μετρεΐσθαι,
έτους πέμπτου έξηκοστσΰ ένακοσιοστοΰ πεντακισχιλιοστοϋ,
άπό δέ τής τοΰ Θεοΰ Λόγου έκ Π αρθένου ένανθρω πήσεω ς καί
κατά σάρκα γεννήσεως έτους πέμπτου εξηκοστού τετρακοσι­
οστού κατά τούς συγγραφέντας χρόνους ύπό τώ ν άγιω ν πατέ­
ρω ν'Ιππολύτου τε τοΰ παλαιού καί γνωρίμου τώ ν άποστόλων
κα ίΈ πιφ ανίου τοΰ Κυπριωτου καί'Ή ρο)νος τοΰ φιλοσόφου καί
όμολογητού.Ό όέ χρόνος τής αύτοϋ έν σαρκί ζω ής ούτός έστιν
Έ ξ άποκαλύψεω ς γεννηθείς καί τριέτης γεγονώ ς άφιε-
ρώθη τφ Θ εφ έν άρχή τής Θ εοδοσίου τοϋ μεγάλου βασιλείας
καί όιελθών διά πάντω ν τών έκκλησιαστικών βαθμώ ν ήλθεν είς
Ιεροσόλυμα τό; είκοστφ ένάτω έτει τής εαυτού ηλικίας καί ποι-
ήσας έν τή έρήμω έτη εξήκοντα όκτώ τελευτά έτών ένενήκοντα
έπτά έπί τής πέμπτης Δ έοντος τοϋ βασιλέως ύ π α τεία ς τψ έξκαι-
δεκάτω έτει τής αύτοΰ βασιλείας.
Φήμη δέ διαδραμοΰσα κ α θ ’ δλης τής περιχιορου συνήγα-
, r
γεν άπειρον όχλον μοναχών τε καί λαϊκών, ού μήν άλλά και ο
άγιώτατος αρχιεπίσκοπος ’Α ναστάσιος π α ρ α λ α β ώ ν πλήθος κλη-
f Gavriil şi Fidus diaconul. S-au adunat de pretutindeni şi pust­
ρικών τε καί στρατιωτών παρεγένετο εις τήν λα ύρα ν, μεθ'
παρήσαν Χ ρύσιππός τε καί Γαβριήλιος καί Φ ίδος ό διάκονος·
Συνήχθησαν δέ πάντοθεν καί οί τής έρήμου άναχω ρηταί, έν οιξ
?"ΐν καί ό μέγας πατήρ ήμών Γεράσιμος.
Πολλά δέ π α ράδοξα θαύματα έποίησεν ό Θ εός διά του
άγιου αύτοϋ λειψάνου, ώστε θαυμάζειν τόν ά ρχιεπίσ κ οπ ον και
τούς παρόντας καί μέχρις ώ ρας ένάτης μή ίσχύειν αύτό κατα-
θέσθαί, έως ού ol στρατιώ ται κ α τ’ έπ ιτροπή ν τοϋ ά ρ χ ιε π ισ κ ο -
που έόίο^ξαν τόν όχλον. Καί ούτως οί πα τέρες ένέβαλον αύτό εν
γλωσσοκόμψ καί κατέθεντο έν τόπιο τινί έπιτηδείω . Μ α ρ τ ύ ρ ιο ξ
40
”7
veselă, strălucitoare şi albă şi cu o privire ageră. Era scund la
statură, cu to tu l căru n t şi cu barba lungă, ajungându-i până la
brâu, şi cu toate m ădularele tefere. N ici ochii, nici dinţii nu-i
slăbiseră, ci era zdravăn cu tru p u l şi plin de râvnă cu sufletul
când a m u rit. Iar sfârşitul lui s-a petrecut în 20 ianuarie, în al
XI-lea in d ictio n , în anul 5965 de la facerea lum ii şi de când
tim pul a în c ep u t a fi m ăsurat după soare, iar de la anul în ­
trupării C u v ân tu lu i lui D um nezeu din Fecioara şi al naşterii
Sale după tru p , anul 4 6 5 , potrivit cu socoteala anilor făcută
de Sfinţii P ărin ţi Ipolit, cel de dem ult şi cunoscut apostolilor,
Epifanie C ip rio tu l şi H e ro 68, filosoful şi m ărturisitorul. Iar
tim pul cât a trăit el în tru p este acesta:
D u p ă ce s-a născut prin descoperire şi a îm plinit trei ani,
a fost afierosit lui D u m n eze u la începutul dom niei lui Teodo­
sie cel M are. T recând prin toate treptele bisericeşti, a venit la
Ierusalim la vârsta de 29 de ani şi, după ce a petrecut în pustie
68 de ani, s-a sfârşit la 97 de ani, în al cincilea consulat al îm ­
păratului L eon şi al şaisprezecelea an al dom niei lui.
R ăspândi ndu-se vestea adorm irii lui în toate îm prejuri­
mile, s-a ad u n at o nesfârşită m ulţim e de m onahi şi de mireni,
ba chiar şi preasfântul arhiepiscop Anastasie a venit în lavră,
luând cu sine clerici şi ostaşi, îm preună cu el fiind şi Hrisip,
nicii pustiei, p rin tre care era şi marele nostru Părinte Gherasim.
Iar D u m n e z e u a făcut m ulte şi mai presus de m inte m i­
nuni prin sfintele lui m oaşte, de se m irau arhiepiscopul şi toţi
cei de faţă, în c ât n-au p u tu t să-l îngroape până la ceasul al
nouălea, când soldaţii, la p o ru n ca arhiepiscopului, au alungat
m ulţim ea. A tu n c i p ărin ţii au luat trupul şi l-au aşezat în tr-u n
sicriu şi l-au în g ro p a t în tr-u n loc potrivit, iar M artirie şi Ilie
BDintre acestc cronografii s-a păstrat doar cea a Sfântului Ipolit al Romei,
iar datarea lor prezintă unele erori de calcul, din cauza cărora şi Chirii
greşeşte datarea morţii lui Eftimie.
ii8 VIAŢA SFÂ N TU LU I EFTIMIE
δέ κ α ΙΉ λ ία ς εκλαιόν τε κ α ί έθρήνουν τή ν ατέρηοιν του πατρός.
Τ ο ύ το υ ς ό αρχιεπίσ κοπος διά τής παραΟ έσεω ς Χ ρύσ ιππού τοΰ
σταυροορύλακος προετρέψ α το π υ κ νά ζειν α ύ τψ κ α ί καταλείψας
έν τη λαύρα Φ ίόον τόν διάκονον ώ ς ό φ είλο ντα φ ρ οντίζειν τής
61 οικοδομής του κοιμητηρίου π ρ ό ς τό μ ετα τεθή να ι τό τίμιον
•ψανον είς πρ έπο ντα τό π ο ν άνελϋώ ν εις τή ν α γ ία ν πόλιν άπέ-
στειλεν τεχνίτας καί τήν εις τήν οικοδομήν υ π ο υ ρ γ ία ν άπασαν.
41
Ό δέ μέγας Δ ομετιανός ό τοϋ αγίου π α τρ ό ς ήμών γνήσιος
61,5 μαθητής, ό έν κοινοβίω εύδοκιμήσας κ α ί έν τή λ α ύ ρ α άνδραγα-
θήσας καί έν ταΐς έρήμοις δ ια π ρ έψ α ς κ α ί υ π έρ τά π ε ν τ ή κ ο ν τ α
έτη τφ άγίω πα τρί διακονησάμενος. ό συ να θλή σ α ς αύτώ έπί της
γης καί συμβασιλεύειν άξιω θείς έν τή τω ν ο υ ρ α νώ ν βασιλεία,
6 ευά ρεστο ς τώ Θεώ καί ό όκιμος τοΐς άνΟ ρώ ποις άναδειχΟείζ
61 , ίο ούκ άπέστη τοϋ τόπου ένθα κατέκειτο τό τίμιον λείψ α νο ν τοϋ
αγίου πατρός, εως συμπληροόσεως τώ ν έξ ημερώ ν. Κ αί τή νυκτί
τής έβδομης ήμέρας έπιφ αίνεται αύτώ ό μ έγας Ε ύ θ ύ μ ιο ς έν δόξη
μεγάλη ψ αίδρφ τώ προσιόπο) λέγων· δεΰρο έν τή ήτοιμασμένη
σοι δόξη- δυσωπηθείς γάρ ό δεσπότης Χ ριστός έχα ρ ίσ α τό μ ο ιτ ο
εϊναί σε σύν έμοί.
61,15 Ταυτα άκούσας ό Δ ομετιανός έλθώ ν είς τήν εκκλησίαν
καί τήν οπτασίαν τοΐς πατράσι διηγησάμενος έκοιμήθη έν χαρ<?-
42
Ό δέ διάκονος Φίδος πολλήν σπουδήν θέμενος ωικοδόμηοεν
τό κοιμητήριον έν τφ τόπω τοΰ σπηλαίου ένθα έν άρχή η σ ύ χ α ζ ε ν ο
μέγας Ευθύμιος.Ό περ σπήλαιον καταλύσας έν μόνοις τρισί μησιν
6 1.20 έκτισεν οικον μέγαν καί Οαυμαστόν κεκαμαριομένον. Καί έν μέν τ<!>
μέσω τήν τοΰ άγιου θήκην πεποίηκεν εκατέρω θεν δέ έσκεύασεν
41. MOARTEA LUI DOM ETIA N 42. MORMÂNTUL LUI EFTIMIE
plângeau şi se tâ n g u ia u p e n tru pierderea P ărintelui. La în d e m ­
nul lui H risip siavrofilaxul, arhiepiscopul i-a p o ftit p e aceştia
doi să vină cu el. în lavră l-a lăsat pe diaconul Fidus cu în d a ­
torirea de a se în g riji de co n stru irea, în tr-u n loc cuviincios,
λεί- a criptei în care să se m u te m ai apoi cinstitele m oaşte, iar el,
după ce s-a su it în S fân ta C etate, a trim is m eşteri şi cele de
trebuinţă p e n tru zidire.
41. M oartea lui Dometian
M arele D o m e tia n , ucenicul cel adevărat al Sfântului
n ostru P ărin te, care a fost b in e încercat în chinovie, s-a osebit
prin v irtu tea sa în lavră, a strălu cit în pustie, a slujit Sfântului
Părinte m ai b in e de 50 de ani, s-a nevoit îm preună cu el pe
p ăm ânt şi s-a în v re d n ic it să îm părăţească îm preună în îm pă­
răţia cerurilor, cel ce s-a arătat bineplăcut lui D um nezeu şi în­
cercat la oam eni, n u s-a d e p ă rta t de locul în care fuseseră puse a ™ , i i is
cinstitele m o aşte ale S fân tu lu i P ărinte până ce s-au îm plinit
şase zile. Iar în n o a p te a către ziua a şaptea, i s-a arătat marele
Eftim ie, cu faţă veselă şi în m are slavă, şi i-a zis: „Vino în slava
cea gătită ţie, p e n tru că S tăp ân u l H ristos, rugat fiind de m ine,
m i-a d ă ru it ca să fii îm p re u n ă cu m ine!“
C u m a au zit aceste cu v in te, D o m etian a venit în biseri­
că, a povestit v ed en ia p ă rin ţilo r şi a a d o rm it cu bucurie.
42. M orm ântul lui Eftimie
D ia c o n u l F idus a zid it cu m u ltă râvnă cripta în locul
c din peşteră u n d e s-a lin iştit la în c ep u t marele Eftim ie. D u p ă
ce a d ă râ m a t peştera, a zid it în nu m ai trei luni o casă m are şi
foarte fru m o asă, cu b o ltă. în m ijloc a făcut m o rm ân tu l Sfân­
tului, iar de o p a rte şi de alta, a făcut m o rm in tele egum enilor,
120 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
θήκας ηγουμένων τε καί πρεσβυτέρων καί λοιπώ ν όσιων άνδρών.
Ό όέ άρχιεπίσκοπος προπέμψ ας τήν τε έπικειμένην π λάκ α μετά τής
άργυράς χώνης καί τά κυκλοΰντα κάγκελλα κατήλθεν είς τήν λαύ­
6 1 .2 5 ραν καί μετήνεγκεν τό τίμιον λείψανον είς τόν έτοιμασθέντα τόπον
οίκείαις βαστάσας χερσίν καί τοϋτο καταΟέμενος άσφαλώ ς πρός
τό μηόένα δύνασθαι άνοιξαι καί λείψανον άποσυλήσαι έπέθηκεν
τήν πλάκα πήξας τήν χώνην ύπεράνο) τοΰ στήθους α ύτο ΰ.Ή πς
χώνη άπό τότε μέχρι τής σήμερον άναβλύζει π α ν το ό α π ά ς ευεργε­
61,30 σίας τοϊς μετά πίστεως προσιοΰσι. Γέγονε όέ ή τοϋ λειψάνου μετά-
θεσις μηνί Μαίω έβδομη. Καί ούτως ό άρχιεπίσκοπος τήν σύναξιν
62 έπιτελέσας Μ αρτύριον καίΉ λίαν με()' έαυτοΰ λαβώ ν είς τήν αγίαν
πόλιν πρεσβυτέρους τής άγιας έχειροτόνησεν Α ναστάσεως.
43
Καλεΐ δέ με ό καιρός διη γή σ ασ θα ι π ώ ς ή τοΰ μ εγά λ ο υ
Ευθυμίου λαύρα είς κοινοβίου τ ά ξ ιν μετεσκευάσθη.
62,5 Τοΰ πρώ του ενιαυτού πληρουμένου ά π ό τής Εύθυμίου του
μεγάλου κοιμήσεως ό εύσεβέστατος βασιλεύς Λ έω ν Λ έοντα τον
έκγονον αύτοϋ κομιδή νήπιον όντα διά δ ο χο ν τής βασιλείας κατα-
λείψας έτελεύτησεν.Ό ντινα έπ ’ ολίγους μήνας τή βασιλείς* έπιζ»1_
σαντα Ζήνων ό γεννήσας αύτόν διεδέξατο τελευτήσαντα. Τότε δη
62, 10 Βασιλίσκος τις τυραννήσας καί τήν βασιλείαν ά ρ π ά σ α ς Ζήνωνα;
έπί τή ν ’Ισαυρίαν φυγόντος ποιεί εγκύκλιον κ α τά τής έν Χάλκη-
δόνι συνόδου. Τώ δέ έκτψ τής κοιμήσεως τοϋ μεγάλου Εύθυμιο1'
χρόνο) ό μέν άρχιεπίσκοπος Α ναστάσιος έτελειώθη έν Χριστώ εν
άρχή τοΰ ’Ιουλίου μηνός· Ζήνων δέ ό βασιλεύς είς τήν βασιλεΐ-
62, 15 αν ύπέστρεψεν Βασιλίσκον χειρωσάμενος. Τότε δή Μ α ρ τ ύ ρ ιο ? 0
89 împărat al Constantinopolei între 4 7 4 -4 7 5 şi 4 7 6 -4 9 1 , în timpul său ■<
fost impus Henoticonul.
90 Ianuarie 475- Această enciclică a lui Basiliscos a fost acceptată de patriarh11
43. PATRIARHUL MARTIRIE. ARĂTAREA ŞI PROROCIA LUI EFTIMIE
ale preoţilor şi ale cclo rlalţi b ă rb a ţi cuvioşi. A rhiepiscopul, care
trimisese m ai d in a in te placa d e d easupra m o rm ân tu lu i, îm p re ­
ună cu candela de a rg in t şi grilajul înconjurător, a co b o rât în
lavră şi a s tră m u ta t cin stite le m o aşte în locul pregătit, p u rtâ n -
du-le cu m âin ile sale. D u p ă ce le-a aşezat în m o rm â n t in toată
siguranţa, în c â t n im e n i să n u p o ată prăda cinstitele m oaşte, a
pus placa d easu p ra şi a fixat candela deasupra pieptului Sfân­
tului. A ceastă can d e lă izvorăşte de atunci şi până astăzi m u lţi­
me de binefaceri celor care se ap ro p ie cu credinţă. Străm utarea
m oaştelor s-a făcut în 7 m ai. Astfel arhiepiscopul, după ce a
săvârşit sinaxa, i-a lu a t c u el pe M artirie şi pe Ilie în Sfânta
C etate şi i-a h iro to n it p reo ţi ai bisericii Sfintei învieri.
43. Patriarhul Martirie. Arătarea şi
prorocia lui Eftimie
T im pul m ă c h e a m ă acu m să povestesc felul în care lavra
m arelui E ftim ie s-a sc h im b a t cu rânduiala în chinovie.
C â n d s-a îm p lin it u n an de la adorm irea m arelui Efti­
mie, preaevlaviosul îm p ă ra t L eon a m u rit, lăsându-1 ca urm aş
la tro n pe n e p o tu l său, L eon, care încă era copil. Acesta, după
ce a m ai tră it p u ţin e lu n i ca îm p ărat, a m u rit şi i-a urm at la
tron tatăl lui, Z e n o n 89. A tu n ci, u n oarecare Basiliscos a uzur­
pat şi a răp it tro n u l, în c ât Z e n o n a fugit în Isauria, iar Basi­
liscos a d a t o enciclică îm p o triv a S inodului din C alcedon90.
In al şaselea an de la m o a rtea m arelui Eftim ie91, arhiepisco­
pul A nastasie a a d o rm it în H risto s la încep u tu l lunii iulie, iar
Z en o n îm p ă ra tu l s-a în to rs pe tro n u l îm părăţiei, d u p ă ce l-a
Anastasie, criptom onofizit (V E c. 33).
Al şaselea an de la moartea Sfântului Eftimie e cuprins între 20 ianu­
. arie 478 şi 19 ianuarie 4 7 9 .
 122 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
άνωτέρω πολλάκις μνημονευθείς τή ν πατρια ρχείαν διαδεξάμε-
νος παρρησιαστικώτερον γράφει τω βασιλεΐ Ζήνωνι καίΆκακίω
τφ άρχιεπισκόπω Κ ωνσταντινουπόλεως περί τε της τών Άπο-
σχιστών άκαταστασίας καί τών ύ π ’ αύτώ ν γενομένων έν τη άγίςι
πόλει νεωτερισμών. Τότε γάρ οί καταλειφθέντες έν τη άγίςι πόλει
62, 20 Άποσχισταί Γερόντιον άρχιμανόρίτην εχοντες παραπλήσια τών
63 πάλαι ύπό Θεοδοσίου τολμηθέντων έπεχείρουν δ ια π ρ ά ξα σ θ α ι
τώ ρηθέντι έγκυκλίω έπερειδόμενοι. Καί άποστέλλεται Φίδος
ό διάκονος μετά τών γραμμάτων έν Κιονσταντινουπόλει/Οστις
Φίδος τάς τοΰ πατριάρχου δεξάμενος άποκρίσεις κατελθών είς
Ίόππην καί έπιβάς πλοίο) δια π ερώ νη είς Κ ούρικον καί κατά τό
63,5
Π αρθενικόν γεγονώς πέλαγος τοΰ πλοίου συναρπασθέντος ναυ-
αγίο) περιέπεσεν νυκτός επικείμενης. Καί ό Οέλων αύτόν σωΟήναι
Θεός ώικονόμησεν ξύλου τίνος αύτόν έπ ιλα βέσ θα ι.Έ ν τοιαύτη
ονν θλίψει καί άνάγκη γεγονώς ύπόμνησιν τοϋ Θεοϋ καί τοΰ
63, 10 μεγάλου Ευθυμίου λαβών προσηύχετο λ έ γ ω ν ό Θ εός τών δυ-
νάμειον ό πάντα τά δυσχερή εύχερή ποιών, διά τώ ν ευχών τοϋ
όσιου ΕιΌυμίου έξελοΰ με έκ τής φρικτής ταύτης καί ςροβερωτά-
της άνάγκης. Καί πάλιν έλεγεν άγιε πάτερ Ευθύμιε, ιδού καιρόξ
βοήθειας- βοήθησόν μοι καί ίαηρω σαί με έκ ταύτης τής άνάγκηξ·
Καί ταϋτα τώ Φίδα) είπόντι έπι,φαίνεται ό μέγας Ευθύμι­
63, 15 ος περίπατων έπί τών ΰδάτω ν.Έ μφ όβου δέ τοΰ Φ ίδου γεγονότος
λέγει ό μέγας Εύθύμιος· μή φοβοϋ· έγώ είμι Ε υθύμιος ό τοΰ Θεοϋ
δοϋλος. Γίνωσκε δέ δτι ούκ αστεία ή όδός σου ένώ πιον τοϋ Θεοί·
Ούδέ γάρ τινα όνησιν φέρει τή μητρί τών έκκλησιών τό σέ νΰν
άνέρχεσθαι έν Κωνσταντίνου πόλει. Π ορεύου τοίνυν καί τώ μέν
63, 20 άποστείλαντί σε εΐπον· τάδε λέγει ό όοΰλος τοϋ Θ εοϋ Ευθύμιος
μηδέν περί τών Ά ποσχιστών τό σύνολον μεριμνήσης. Π αρά γάΡ
52 Populaţia Constantinopolului, însufleţită de Cuviosul Daniil S tilitul.
se răsculase împotriva lui Basiliscos, susţinându-l pe patriarhul o rto d o x
Acachie. Pe când Zenon se apropia cu trupele isauriene de capitală, Basili*’
cos a dat, în disperare de cauză, o antienciclică (476), în care-i anatemiz3
pe Nestorie şi Eutihie, docum ent pe care Anastasie nu a vrut să-l semneze·
43. PATRIARHUL MARTIRIE. ARĂTAREA ŞI PROROCIA LUI EFTIMIE
luat prizonier pe Basiliscos,;:. A tunci M artirie9', pe care l-am
amintit în ain te de m ai m u lte ori, a u rm at la patriarhie şi i-a
scris cu îndrăzneală îm p ăratu lu i Z en o n şi lui Acachie, arhie­
piscopul C o n sta n tin o p o le i9*, despre uneltirile schism aticilor
şi despre răzm eriţele făcute de aceştia în Sfânta C etate. P entru
că atunci schism aticii care au răm as în Sfânta C etate, avân-
du-1 ca a rh im a n d rit pe G h e ro n tie , au încercat să facă fapte
la fel cum în d răzn ise m ai d e m u lt să săvârşească Teodosie,
sprijinindu-se pe a m in tita enciclică. Aşa că diaconul Fidus a
fost trim is cu scrisori la C o n sta n tin o p o l. Acest Fidus, după
ce a p rim it scrisorile p atria rh u lu i, a coborât la Iope şi s-a
suit în tr-u n vas care călătorea la C uricus. Pe când se aflau în
Marea P arten ian ă9\ vasul a fost tâ râ t de valuri şi a naufragiat
pe când se lăsa n o ap tea. D u m n ezeu , C are a vrut să-l scape,
a rân d uit ca el să se p o a tă p rin d e de un lem n. Aflat în aceas­
tă nevoie si
> necaz,’ si-a
» a m in tit de D um nezeu si
» de marele
Eftimie şi s-a ru g a t zicând: „D um nezeul puterilor, Care pe
toate cele grele le faci uşoare, p e n tru rugăciunile Cuviosului
Eftimie, sco ate-m ă d in această înfricoşată şi grozavă nevoie!"
Apoi a m ai zis: „S finte P ărin te Eftim ie, iată vreme potrivită
pentru ajutor! A ju tă -m ă şi izbăveşte-m ă din această nevoie!"
D u p ă ce Fidus a spus cuvintele acestea, i s-a arătat marele
Eftimie u m b lân d pe ape. P entru că Fidus s-a um plut de spai­
mă, marele E ftim ie i-a spus: „Eu sunt Eftimie, robul lui D u m ­
nezeu. Să ştii că n u e plăcută calea ta înaintea lui Dumnezeu,
pentru că d ru m u l tă u la C onstan tin o p o l nu va aduce nici un
folos maicii Bisericilor. Intoarce-te, aşadar, şi spune celui ce te-a
trimis: «Acestea zice robul lui D um nezeu Eftimie: N u-ţi face
nicio grijă în ce-i priveşte pe schismatici, pentru că în aceste zile
95 Martirie a ocupat tronul patriarhat al Ierusalimului între 478 şi 486.
™Acachie a păstorit între 472 şi 489.
95 Curicus se află pe coasta Ciliciei. Marea Parteniană se află în Mediterana
de Răsărit, între Egipt şi Cipru.
124 VIAŢA S F Â N T U L U I EF T IM IE 43. PATRIARHUL MARTIRIE. ARĂTAREA ŞI PROROCIA LUI EFTIMIE

Κυρίου γίνεται έν τα ύτα ις ή τελεία ενω σις καί έπ ί τής σής ιεραρ­ se va face de la D o m n u l desăvârşita u n ire şi sub arhieria ta va fi
χίας γενήσεται έν Ιεροσολύμοις μία ποίμνη ένός ποιμένος. Αυτός o turm ă a u n u i sin g u r păstor. Iar tu să m ergi în lavra m ea şi să
όέ άπελθε είς τήν έμήν λα ύρα ν κ α ί κοινόβιον οίκοόόμησον έν ω zideşti o chinovie acolo u n d e m i-ai zidit m o rm ân tu l, şi să dă­
63, 25 τό π φ τό έμόν ώ ικοδόμησας κοιμητήριον τ ά κελλία π ά ν τα έκ θεμε­ râmi toate chiliile d in tem elie, p e n tru că D u m n ezeu n u vrea să

λίων καταλύσας- ού γάρ βούλεται ό Θ εός λ α ύ ρ α ν είναι έν έκείνφ fie în acel loc lavră, ci a b in e v o it ca lavra să devină chinovie.»"

τψ τόπψ , κοινόβιον όέ μάλλον τήν λ α ύ ρ α ν γενέσ θ α ι ηύδόκησεν. C â n d F idus a au zit aceste cu v in te, s-a înţeles cu Sfântul

Τ αΰτα ά κ ούσ α ς ό Φ ίδ ο ς σ υ νέθ ετο τ φ ά γ ίψ ούτω ς ποιεΐν, să facă asa,

) ’ d a r n u stia
) că cele săvârşite
j de către S fântul erau
aievea, ci credca că are o v ed en ie. M arele E ftim ie însă, acope-
ούκ ή δει δέ ότι ά λη θές έστι τό γ ινό μ ενο ν δ ιά τοϋ άγιου, άλλ’
rindu-1 cu m a n tia sa, l-a slo b o zit în pace, iar Fidus a fost răpit
64 έδόκει όραμα β λ έ π ε ίν .Ό όέ μ έγα ς Ε υ θ ύ μ ιο ς ο κ επ ά σ α ς αύτόν
în văzduh şi, d u p ă c u m socotesc, a zb u rat ca şi A vacum şi s-a
τψ έαυτοϋ π αλλίψ άπέλυσεν έν ειρήνη κ α ί ά ν α ρ π α σ θ είς ό Φί­
aflat în tr-o clip ită pe m a lu l m ării şi apoi în Sfânta C etate, fară
δος κ α ί ο ς οίμαι κ α τά τό ν Ά μ β α κ ο ύ μ μ ετά ρ ο ιο ς γεγονώ ς ώς
să sim tă n im ic d in cele o m e n eşti. A poi a in tra t la el în casă
έν ριπή όφθαλμοΰ ηύρέθη είς τό ν α ίγια λ ό ν κ α ί είς τήν άγίαν
şi a dezbrăcat m a n tia aceea d ată de D u m n ezeu cu care era
πόλιν μηδενός τώ ν α νθ ρ ω π ίνω ν α ισ θ α ν ό μ εν ο ς. Κ α ί είσελθών
înfaşurat şi s-a îm b ră c a t cu hainele lui, iar m antia s-a făcut
64,5 είς τόν έαυτοϋ οίκον καί τό θεό σ ό ο το ν έκεΐνο π α λ λ ίο ν άποθέ-
nevăzută. A tu n c i el, v e n in d u -şi în sine, a zis: ,A cu m ştiu cu
μενος, δπερ ήν περιβεβλημένος, κ α ί τά ίδ ια ία ά τια ένδυσάμενος,
adevărat că D o m n u l l-a trim is pe S fântul Lui şi m -a izbăvit de
τό μέν παλλίον άφ α ντο ν γέγονεν, α υ τό ς δέ εις έα υ τό ν έλθών
o m oarte am a rn ic ă ." P o v estin d u -i aceste lucruri m am ei sale,
λέγει- νϋν οίδα άληθώ ς οτι ά πέστειλεν Κ ύ ρ ιο ς τό ν ά γ ω ν αύτοϋ
care era iu b ito a re d e H risto s, a auzit de la ea aceste cuvin­
καί έξείλατό με άπό πικροΰ θα νά το υ . Κ α ί τ α ϋ τ α όιηγησάμενος
te: „C âte te-ai în ţeles cu S fântul, fa-le fară amânare!" Apoi,
64, 10 τή έαυτοϋ μητρί φιλοχρίστο) οΰση κ α ί ά κ ο ύ σ α ς π α ρ ’ αυτής ότι
in trâ n d la arh ie p isc o p , i-a isto risit to ate la rând, iar acesta,
δσα συνέΟου τψ άγίψ , άνυπερθέτοος π ο ίη σ ο ν, είσελθώ ν πρός
plin de u im ire, a răsp u n s: „C u adevărat, m arele Eftim ie este
τόν αρχιεπίσκοπον πά ντα κ α θεξή ς δ ιη γ ή σ α το .'Ό δέ Οαυμάσας
un p ro ro c al D o m n u lu i, p e n tru că aceasta ne-a spus-o nouă
άποκρίθη λ έγω ν όντω ς π ρ ο φ ή τη ς Κ υρίου ό μ έγ α ς Ευθύμιος·
tu tu ro r cân d u rm a să-si> dea obstescul
> sfârsit
> în tru Hristos!
Τοϋτο γάρ πάσιν ήμΐν πρ οείπ εν μέλλω ν έν Χ ρισ τώ τελειοϋσθαΐ·
D u -te, aşadar, să c o n s tru ie şti chinovia, şi m ă ai şi pe m ine
Ά πιθι τοίνυν έπί τήν τοϋ κοινοβίου ο ικ ο δο μ ή ν κ α ί έχεις κάμέ
îm p re u n ă -lu c ră to r în tr u to a te .“
64, 15 συνεργοϋντά σοι έν πάσιν.
A şadar, F idus a lu a t cu el u n inginer, m ulţim e de m eş­
Λαβών ούν ό Φ ίδος ένα μηχανικόν κ α ί π λ ή θ ο ς τεχνιτών teri, n u m e ro a se a ju to are şi a co b o rât în lavră, unde a zidit
καί ύπουργίαν πολλήν κατέβη είς τήν λ α ύ ρ α ν κ α ί ώ ικ ο δ ό μ η σ ε ν chinovia, a în c o n ju ra t-o cu u n zid şi fortificaţii. D in vechea
τό κοινόβιον κ α ί περιετείχισεν καί ώ χύρω σ εν α ύτό. Καί τήν μέν biserică a făcut trap eză şi deasupra ei a construit noua bise­
παλαιάν έκκλησίαν άριστητήριον π επ ο ίη κεν κ α ί ύ π ε ρ ά ν ω θ ε ν rică. A m ai c o n s tru it în ă u n tru l chinoviei şi un tu rn foarte
τήν νέαν ψκοδόμησεν έκκλησίαν, εκτισεν δέ κ α ί π ύ ρ γο ν έ ν δ ο ν în tă rit şi fo arte fru m o s, făcând aşa încât cripta să se afle în
64,20 τοϋ κοινοβίου όχυριότατον έν τα ύτψ κ α ί ώ ρ α ιό τα το ν, συνέφθα- m ijlocul chinoviei.
σεν δέ έν τώ μέσψ είναι τοϋ κοινοβίου τό κοιμητήριον.
ιζό VIAŢA S F Â N T U L U I EF T IM IE 4 4 . PLOAIE M IN U N A T Ă

Τήν όέ τοΰ κοινοβίου τοποθεσίαν καλήν ουσαν τοϋ A şezarea c h in o v iei este m in u n a tă ia privire d a to rită n e ­
όράσΟαι διά τήν ένάρετον όμαλότητα καί μ ονα χοί; πρός άσκησιν tezim ii sale a rm o n io a s e şi fiin d fo arte p o triv ită vieţii ascetice a
έπιτηόείαν διά τήν τών αύτής αέρω ν ευκρασίαν τε καί μεσότητα m o n ah ilo r d in cauza clim ei te m p e ra te şi blânde, şi voi încerca
64,25 διαγράψαι τψ λόγω πειράσομαι. Λ όφ ος τοίνυν έοτί «μικρότα­ să o descriu în câteva c u v in te. Este acolo u n deal m ic, în c o n ­

τος έξ ανατολής τε καί δύσεως περιεχόμενος ύπό δύο κοιλάδων jurat pe la răsărit şi pe la apus de d o u ă văi foarte frum oase

σεμνότατων σ υ νερχόμ ενοι κατά τό νότιον μέρος καί άλλήλαις care se unesc în p a rte a de m iazăzi. în partea de m iazănoapte,
se află o c âm p ie p lin ă de desfătare, care se în tin d e pe aproape
ένουμένων.Έπί μέντοι τό βόρειον μέρος πεδιάς έστι λίαν τερπνό­
trei stadii. Iar la n o rd de câm pie, se află o vale care coboară
τατη έπί τρισί περί που ήπλωμένη σταδίοις. τής όέ πεδιάδος πρός
din latu ra de răsărit a c in stitu lu i m u n te al Sfintei înălţări a lui
βορράν χείμαρρός έστι καταφερόμενος έξ αύτής που τής ανατο­
H ristos D u m n e z e u l n o stru . Pe această câm pie se înalţă tu rn u l
65 λικής όίζης τοϋ σεβασμίου βουνοΰ τής αγίας Χριστού τοΰ Θεοί'
şi în ea dă p o a rta ch in o v iei. T o t locul este liniştit şi m in u n at,
ήμών Άναλήψεως. Κατ’ αύτήν ό έ τήν πεδιάδα ό τε πύργος εστη-
b u cu rân d u -se, p re c u m s-a spus, de o clim ă potrivită, fiindcă
ρικται καί τό τοΰ κοινοβίου έκβάλλει θυρώριον. Καί έστιν ό τόπο?
faţă de locurile reci este m ai cald, iar faţă de cele fierbinţi este
δλος ήμερος καί πάνυ θαυμάσιος, μέσους, ά>ς εϊρηται. λ α γώ ν αέ­
mai rece. D e asem en ea, fată de cele foarte um ede este mai
65.5 ρας. Τών μέν γάρ ψυχροτέριον τόπο)ν ύπαρχει θ ε ρ μ ό τ ε ρ ο ς , τών δε
uscat şi m ai u m e d d ecât cele foarte uscate.
καυματηρών ψυχρότερος· ού μήν άλλά καί τών λίαν ύγροτέρων
τόπιυν υπάρχει ξηρότερος καί τών πάνυ ξηρότερων ύγρότερος.
44. Ploaie minunată

44
Z idirea şi îm p o d o b ire a chinoviei s-au isprăvit în doar trei
ΠληρωΟείσης δέ τής τοΰ κοινοβίου οικοδομής τε κ“ι
ani, cu m u lţi m u n c ito ri şi m ultă râvnă, iar părinţii voiau ca
65, 10 κοσμήσεως έν μόνοις τρίσίν έτεσιν τή πολυχειρία καί σπουδι'1
biserica şi chinovia să fie sfinţite în aceeaşi zi în care fuseseră
έβούλοντο οί πατέρες κατ’ αύτήν τήν ημέραν κ α θ ’ ήν μετετε-
străm utate m oaştele
> S fântului no stru Părinte si aşezate în noul» *
θη τό τίμιον λείψανον τοΰ άγιου πατρός ήμών καί έ ν τώ καινώ
cimitir. E rau însă foarte strâm to raţi p en tru că nu mai aveau
κατετέθη κοιμητηρίω, τήν εκκλησίαν καί τό κοινόβιον έγκαινι*
apă. D e vrem e ce în acea pustie plouă puţin, în cisternă nu s-a
σαι· άλλ’ έστενοχωροΰντο ΰδο)ρ μή έχοντες. Ό λιγομβρίας γ00
ad unat apă p e n tru că - aşa cu m au observat cei care au acolo
65, 15 γενομένης κατ’ αύτήν τήν έρημον λάκκος ύδωρ ούκ έδέξατο
experienţă de m u lţi ani —în acest pustiu n u mai plouă din luna
καί τοΰ Μαίου μηνός είσεληλυθότος τής αύτής ερήμου μόλις
mai până cân d începe iarna, şi de aceea, pe drept cuvânt, nu
τώ χειμώνι βρεχομένης, ώς ίσασιν οί πολυχρ όνιον π ε ί ρ α ν αύτής
aşteptau ploaie%. A ju n g ân d , aşadar, în lipsă, cei din preajm a
έσχηκότες, εικότως βροχή ού προσεδοκάτο. Δ ι’ δ έν άπορι<? egum enului Ilie şi a diaco n u lu i Fidus au trim is vorbă lui A w a
πολλή γεγονότες οί περί τόν ήγούμενονΉ λίαν καί τόν δ ιά κ ο ν ο ν
Longhin de Ia m ănăstirea de jos şi lui A w a Pavel, egum enul
Φίδον έόήλωσαν τφ τε άββά Λογγίνω τής κ ά τω μονής καί τφ
m ănăstirii lui M artirie, ca să trim ită asinii celor două m ănăstiri
65, 20 άββά Παύλψ ήγουμένω όντι τής Μαρτυρίου μονής άποστεΐλα1
τά άλογα τών άμφοτέρων μοναστηρίων, δπως μετά τών άλογων Sezonul ploilor este cuprins între lunile noiembrie şi martie.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
τής ήμετέρας μονής μετακομίσίυσιν ϋδιορ α π ό Φ α ρώ ν, καί ήτοι-
μάζοντο τή νυκ τί έξιέναι ά π ό τοϋ κ ρ ο ύ σ μ α το ς.
Έ ν fj νυκτί φ α ίνετα ι ό μ έγας Ε υ θ ύ μ ιο ς τφ μακαρίτη Ήλίρ
6 5 ,2 5 λ έγω ν τί ποιούσιν τά άλογα σήμερον; Καί ειπ ό ν τι αύτφ- διά τό
μή εχειν ήμάς ϋδο;ρ είς Φ α ρ ά ν ύ π ά γο υ σ ιν, έπετίμησεν λέγων
καί διά τί άμελήσαντες ούκ έδεήθητε τοΰ Θ εοΰ, ολιγόπιστοι; Μή
ούκ ισχύει ή χειρ Κυρίου δο ΰ να ι ύμϊν ΰ δ(υ ρ ;'0 έκ τής άκροτόμου
πέτρας έξαγαγώ ν ϋδοιρ Θ εός λαώ ά π ειθ ο ΰ ν τι κ α ί άντιλέγοντι
66 καί διψ ώ ντι τφ Σαμψώ ν ά π ό σ ιαγόνος όνου ά να β λύσ α ς ΰδωρ ού
δίύσει καί ύμϊν χρήιζουσιν; Ν αι λέγω ύμϊν δώσει, έάν μετά πίστε-
οίς αιτήσητε αύτόν. Μή τοίνυν τά ά λ ο γα έπί τό ϋδω ρ πέμψητε,
άλλ’ έπιρίψατε έπί τόν Θ εόν τήν μ έριμ ναν υμώ ν, καί σήμ ερον
πρό ώ ρας τρίτης γομοϋνται υμώ ν οί δύ ο μεγά λοι λάκκοι.
Ά ναστάς ούν καί διηγησάμενος τό δρ α μ α τ φ τε μακαρίτη
66, 5
Φ ίδφ καί πάσι τοΐς λοιποΐς άπέστειλεν τά άλογα είς τούς τόποι1?
αύτών.'Οτε ούν ό ήλιος άνέτειλεν, άνέβη νέίρος καί έξεχέθη όμβρο;
πολύς κύκλω τοΰ μοναστηριού καί μόνου, καί π ρ ό ώ ρας τρίτης έγο-
μώθησαν οί δύο μεγάλοι λάκκοι καί εύΟύς έπαύσατο ή βροχή·
66, 10 Ό τοίνυν άρχιεπίσκοπος Μ α ρτύριος γ ν ο ύ ς τό γ ε ν ό μ ε ν ο ν
Οαΰμα μετά πολλής δαιμιλείας π α ρ α γέγο ν εν είς τό ν έ γ κ α ιν ισ μ ό ν
τ ο ΰ μοναστηριού. Καί γέγονεν ή ά γ ρ υ π ν ία μετά λ α μ π ρ ό ς φω*
ταγω γίας καί π ο ιο ΰ ν τ ε ς τήν σύναξιν κ α τέθ εντο ύ π ό τό θυσια­
στήριον λείψανα άγιω ν καί καλλινίκω ν μ α ρτύρω ν, Ταράχου και
66 , 15 Πρόβου καί Α νδρονίκου, μηνί M aiqj έβδομη έτους δεκάτου άπο
τής το ΰ μεγάλου Εύθυμίου κοιμήσεως. Χ ρόνου δέ τίνος διελθό-
ντος ό διάκονος Φ ίδος έπίσκοπος έχειροτονή θη π ό λεω ς Δώρων
προσαγορευομένης.
45
Δίκαιον δέ ήγοΰμαι έ ν τφ π α ρ ό ν τι λόγω έ π ιμ ν η σ θ ή ν α ι
τής τώ ν έν Ίεροσολύμοις Α ποσχιστώ ν τελείας ένώ σεω ς πρός ΤΟ
66. 20 δεϊξαι έναργώς τά παρά τοΰ μεγάλου Ε ύθυμίου έν τή θαλάσστί
45. REVENIREA SCHISMATICILOR 129
pentru ca, îm p re u n ă cu cei ai mănăstirii noastre, să aducă apă
din Faran, şi se pregăteau să iasă noaptea pe când bătea toaca.
D ar în acea n oapte, m arele Eftim ie s-a arătat fericitului
Ilie zicând: „Ce Iac astăzi asinii?" Iar câ n d el i-a răspuns: „Merg
în Faran, p e n tru că n u m ai avem a p ă “, Eftimie l-a certat spu-
nându-i: „D e ce v-aţi lenevit şi n u v-aţi rugat lui D um nezeu,
puţin credincioşilor? O a r e n u poate m â n a D o m n u lu i să vă dea
apă? Cel care a scos apă d in piatră seacă p en tru poporul cel Iq. 17.6
neascultător şi îm p o triv ito r, C el care a izvorât apă din falca
de măgar p e n tru S am so n c â n d era însetat, oare nu vă va da şi M 15. 19
vouă când aveţi trebu inţă? D a, zic vouă, vă va da, de-I veţi cere
cu credinţă! D eci n u m ai trim ite ţi asinii d u p ă apă, ci aruncaţi
înaintea lui D u m n e z e u grija voastră, iar astăzi, înainte de cea­
sul al treilea, se vo r u m p le cele d o u ă cisterne ale voastre."
Aşadar, d u p ă ce s-a trezit şi a povestit vedenia fericitului
Fidus şi tu tu r o r celorlalţi, a trim is asinii la locul lor. Iar când a
răsărit soarele, s-a ridicat u n n o r şi a p lo u a t m u lt n u m a i în ju­
rul mănăstirii, în cât, în a in te d e ceasul al treilea, s-au u m p lu t
cele dou ă cisterne m ari, şi ploaia în d a tă s-a oprit.
A tunci arh ie p isco p u l M artirie, aflând de m inune, a ve­
nit cu m u lte d a ru ri ca să sfinţească
i mănăstirea. Si
j fâcându-se
priveghere cu lu m in i s trălu cito a re şi săvârşindu-se Liturghia,
au aşezat
t sub altar m oaştele
t S finţilo
> r b u n ilo r biruitori M uce-
nici Tarah, Prov şi A n d ro n ic , Ia 7 mai, în al zecelea an de la Anul 482
adormirea m arelui Efitm ie. T recân d apoi o vreme, diaconul
Fidus a fost h ir o t o n it e p isco p al cetăţii D ora.
45. Revenirea schismaticilor
Socotesc a fi u n lucru d re p t să am intesc în acest Cuvânt
de unirea deplină a schism aticilor d in Ierusalim, ca să arăt lim ­
pede cum s-au îm p lin it cele spuse de marele Eftimie în largul
 VIAŢA SFÂ N T U L U I EFTIM IE
130
ρηθέντα είς τόν αύτόν π λη ρω θέντα καιρόν. Τού γάρ αρχιεπι­
σκόπου Μ αρτυρίου τη γενομένη έν ι Μ θαλάσση όπτασίρ καί
υποσχέσει τού μεγάλου Ε υθυμίου π ισ τεύσ α ντος και πάσαν μέ­
ριμναν άποτιναξαμένου ολίγω ν ημερώ ν όιελθουσώ ν ό ανωτέρω
μνημονευθείς άββάς Μ αρκια νός έν τοΐς περί τ ή ν άγίαν Βηθλεέμ
66.25
τόποις ήδη κοινόβιον συστησάμενος π ά ν τα ς το ύ ς Ά π ο σ χ ισ τ ά ζ
αυτόθι συναθροίσας έκ θείας τινός έπ ιπ ν ο ία ς κινηθείς λέγει
πρός αύτούς· εο;ς πότε, πα τέρες, φ ιλονικούμεν όιελεϊν τό σώμ»
τής εκκλησίας μή έπιστάμενοι τό τέλειον θέλημα τού ΘεούΐΣ'''·0'
πήσωμεν τοίνυν «^αυτούς μήπω ς οίόμενοι τήν βασιλικήν κατέχει'*
67 όόόν άνοδίςι όόεύομεν. Τό γά ρ οιεσ θα ι κω λύει τό ε ίν α ι.Έ α ιιτ ο υ ί
τοίνυν δοκιμάσωμεν εί έσμέν έν τή πίστει, κ α ί τώ άποστολικφ
άκολουθούντες ύποόείγματι βάλω μεν κ λήρ ο υς έκ προσώ που
τών επισκόπων καί τώ ν μ οναχώ ν κ α ί ει μέν ό κλήρος έπί τους
μοναχούς έλθη, μείνοψεν όπερ έσ μ έν εί δέ έπί τούς έ π ισ κ ό π ο υ ξ .
67.5 τή εκκλησία κοινωνήσωμεν.
Καί τούτων ούτως λεχθέντων όμονοήσαντες έβαλον του?
κλήρους καί έπεσεν ό κλήρος έπί τούς επισκόπους. Καί πληρο'ί0
ρηθέντες άπαντες έκ συμφίόνου είς τήν άγίαν πόλιν είσήλθον έχόε
δωκότες εαυτούς τή πρός τήν άγίαν έκκλησίαν ενώ σει.Ό δέ άρχι£'
67, 10 πίσκσπσς τούτους δεξάμενος έκέλευσεν τά φ ώ τα γενέσθαι τής <*Υι"
ας Άναστάσειυς καί έπετέλεσεν πάνόημον εορτήν μετά παντός τ°11
πλήθους τών τε μοναχών καί τώ ν πολιτών καί γέγονεν εύφροσύν>1
μεγάλη έν ταϊς πλατείαις'Ιερουσαλήμ έπί τή τής ένώσεως χαρ<?·
‘’ Precizarea „după câteva zile" se raportează la vedenia iui Fidus, deci la;i,u^
478, nu la anul sfinţirii chinoviei lui Eftimie (482) am intit anterior. Aşad·1*’
in Palestina s-a realizat, cu patru ani înaintea Henoticonului lui Z e n o n , 0
unire între calcedonieni şi nccalcedonieni pe temeiul primelor trei Sinoade
Ecumenice, fâră nici o referire la Calcedon. Palestina a oferit astfel, pen,rl1
Henoticonul lu i Zenon, un model din care se vede caracterul irenic şi nonC'
xclusivist al monahismului acelor ani, spre deosebire de tendinţele tot nţ·11
exclusiviste şi fanatice din veacul VI. (cf. Patrick T.R. G r a y , The S a b a i t e M<>'
nasticism and the Christological Controversies (478-533) în v o i. The Sav‘uii
Heritage..., pp. 237-243)
45. REVENIREA SCHISMATICILOR 131
mării când le-a venit vremea, pentru că arhiepiscopul Marti-
rie a crezut în vedenia şi făgăduinţă marelui Eftimie făcute în
largul mării şi a lăsat deoparte toată grija. D upă ce au trecut
câteva zile97, A w a M arcian, am intit mai sus, care a ctitorit în
preajma Betleemului o chinovie, i-a adunat pe toţi schismaticii
acolo, ca mişcat de-o insuflare dumnezeiască, şi le-a spus: „Până
când, Părinţilor, ne vom certa şi vom rupe trupul Bisericii ne-
cunoscând voia desăvârsită
1 a lui Dumnezeu? Să ne cercetăm
pe noi înşine ca n u cum va, părându-ni-se că mergem pe ca­
lea împărătească, să u m b lăm de fapt prin fundături! Pentru că
faptul de a ni se părea că am fi ceva împiedică faptul de a fi cu
adevărat. Aşadar, să ne încercăm pe noi înşine dacă ne aflăm
intru credinţă şi, u rm â n d pildei apostolice, să aruncăm sorţi f . a . 1 .2 6
care să-i reprezinte pe episcopi şi pe m onahi98. Dacă sorţul va
cădea pe m onahi, să răm ânem cum suntem, iar dacă va cădea
pe episcopi, să venim în c o m u n iu n e cu Biserica."
Z icând acestea, au aru n ca t sorţi toţi într-un gând, şi
sorţul a căzut pe episcopi. D u p ă ce au fost înştiinţaţi cu toţii,
au intrat în S fânta C etate lăsându-se în seama unirii cu Sfânta
Biserică. A rhiepiscopul i-a prim it şi a poruncit să se aprin­
dă luminile bisericii Sfintei învieri şi a săvârşit un praznic cu
tot poporul, cu toată m u lţim ea m onahilor şi a cetăţenilor,
mare veselie fiind în pieţele Ierusalimului pentru bucuria uni­
rii” . Toată m u lţim e a schism aticilor s-a împărtăşit, în afară de
Episcopii şi m onahii erau cele două tabere între care sorţii urmau să
arate cine arc dreptate, episcopii reprezentând Calcedonul, iar monahii
tabăra schismatică.
E. S c h w a r t z num eşte, în ediţia critică a operei lui Chirii, această
unire „înainte-mergăcoare a Henoticonului“ (p. 370). Redă şi cuvântarea
arhiepiscopului Martiric (pp. 3 6 7 -3 6 8 ), păstrată în Istoria bisericească
a lui Zaharia Retorul, istoric m onofizit, din care reiese că unirea s-ar
fi făcut exclusiv pe tem eiul primelor trei Sinoade Ecumenice, cum va
stabili de altfel şi Henoticonul lui Zenon.
 I32 VIAŢA S F Â N T U L U I EFTIM IE
έκοινιόνησεν ά π α ν τό π λ ή θ ο ς τώ ν Α π ο σ χ ισ τ ώ ν πλήν Γεροντίου
67,15 τοΰ α ρ χιμ α νδρ ίτο υ το ΰ έπ ί τ ε σ σ α ρ α κ ο ν τ α π έ ν τ ε έτη τά τής μακα-
ρίας Μ ελάνης μ ο να σ τή ρ ια κ υ β ε ρ ν ή σ α ν το ς κ α ί‘Ρω μανού τοΰ έπί
Θ εκώ αν μ ονασ τή ριον σ υ σ τη σ α μ ένο υ , οί'τινες τή άλόγω quiovisti?
έμμείναντες καί όιά το ϋ το τώ ν ίό ίω ν έκβληΟ έντες μοναστηριού
ώόε κάκεϊσε π ερ ιφ ερ ό μ ενο ι έτελ εύ τη σ α ν Α κοινώνητοι. Καί ταΰτα
67, 20 μέν ούτω ς γέγονεν έπί τή ς β α σ ιλεία ς Ζ ή ν ω ν ο ς.
46
Έ ν όέ το ϊς Α ν α σ τα σ ίο υ το ϋ β α σ ίλ έ ο ς χρ ό ν ο ις αί σκηναι
τώ ν Σ α ρ α κ η νώ ν αί σ υ σ τά σ α ι ύ π ό το ϋ έν ά γ ίο ις π α τρ ό ς ημΰ>ν
Ε υθυμίου ύ π ό β α ρ β ά ρ ω ν έρημούΟησαν, οί όέ π ρ ώ το ι τών εν
α ύτα ΐς Σ α ρ α κ η νώ ν ά λ λ α ς σ κ η ν ά ς έκ τισ α ν π λ η σ ίο ν τή ς τοΰ άββά
♦ ί
Μ αρτυρίου μονής εκκλησ ία ν κ ά κ εϊσ ε σ υ σ τη σ ά μ ενοι. Άλλ οι
67,25 β ά ρ β α ρο ι πά λιν έπελΟ όντες α ύ το ΐς κ ά κ εϊσ ε το ύ ς μέν ά π έκτειναν,
το ύ ς όέ αιχμαλώ τισαν· οί όέ λ ο ιπ ο ί είς δ ια φ ό ρ ο υ ς έ σ κ ο ρ π ί^ Ι
σαν κώμας. Γέγονε γά ρ τότε σ ύ γχυ σ ις μ εγά λη κ α ί φ οβ ερό κατα
68 τήν χώ ρ α ν τα ύ τη ν ύ π ό τής έ π ’ ά ό εία ς τ ώ ν β α ρ β ά ρ ω ν επ ιδ ρ ο μ ή
47
Ό μέν ούν μ α κ α ρ ίτη ςΉ λ ία ς ό κ α λ ό ς τής Ε υθυμίου αγέ?
ποιμήν έπί τριάκοντα καί οκτώ χρ ό νο υ ς τήν μονήν κυβερνηθώ?
6 8 ,5 καί πλεϊστα κατορΟαψατα έν αύτή δ ια π ρ α ξ ά μ εν ο ς έτελεύτησεν-
Συμεωνίου δέ τίνος Ά παμέω ς έπί τρεις χρ ό ν ο υ ς τής αύτής μονηί
κρατήσαντος καί έν Χριστώ τελειωΟέντος Σ τέφ α νό ς τις Ά ραι|' τφ
γένει τήν ήγουμενίαν όιεόέξατο ■'γνήσιον άόελφ όν εχω ν Προκόπιον
μέν όνομαζόμενον, τής όέ Κ αισαρέω ν εκκλησίας πρεσβύτερον<
68, ίο σύτινος τελευτήσαντος πάσαν ό Σ τέφ ανος τήν γονικήν π ερ ιο υ σ ί­
αν τώ μοναστηριού προσεκύρω σεν.’Εν τοϊς α ύτοϋ χρόνοις Άντιο-
χεύς τις Καισάριος καλούμενος καί έν ά ρ χα ΐς πολιτικαϊς π σ λλά κ ιζ
εύόοκιμήσας έλθών είς τήν άγίαν πόλιν καί χρονοτριβήσ ας πόθε'
46. INVAZIA BEDUINILOR 47. URMAŞII LUI EFTIMIE
G h e ro n tie a r h im a n d r itu l, care vrem e de 45 de ani a condus
m ănăstirile fericitei M e la n ia şi a lui R o m an , care zidise o m ă ­
năstire la Tecoa. Aceştia
» au stăru it în n eb u n a lor răzmerită,
j 1 si
ι
de aceea au fost izgoniţi d in mănăstirile lor şi, pribegind în ­
colo şi încoace, au m u r i t excom unicaţi. Acestea s-au petrecut
în tim p u l d o m n ie i lui Z e n o n .
46. Invazia beduinilor
în anii îm p ă ra tu lu i A nastasie100, sălaşurile saracinilor,
pe care le încropise cel în tr u sfinţi Părintele n ostru Eftimie, au
fost pustiite de barbari, iar prim ii saracini care au locuit în ele
şi-au în c ro p it altele, ap ro ape de m ănăstirea lui A w a Martirie,
zidindu-şi acolo şi o biserică. D a r iarăşi au năvălit barbarii,
pe unii o m o r â n d u -i, pe alţii lu ându-i în robie, iar ceilalţi îm-
prăştiindu-se p r in diferite sate. A tunci s-a petrecut o mare şi
înfricoşătoare
t învălm ăşeală
» în tot acest tin
> u t datorită năvălirii
barbarilor cărora n im e n i n u le stătea împotrivă.
47. Urmaşii lui Eftimie
Fericitul Ilie, b u n u l păsto r al turm ei lui Eftimie, a m u ­
rit d u p ă ce a c o n d u s m ănăstirea tim p de 38 de ani şi a săvârşit
m ulte fapte b u n e în ea. U n a n u m e Sim eon din A pameea a
con dus trei ani această m ănăstire, iar lui, d u p ă ce a m urit, i-a
urm a t la e g u m e n ie Ştefan, arab de neam , care avea un frate pe
n u m e Procopie, p reo t în Cezareea, la a cărui m oarte Ştefan a
adus to ată averea părintească în mănăstire. In anii în care el
conducea m ănăstirea, a venit în Sfânta C etate şi a rămas des­
tulă vrem e acolo u n a n u m e Chesarie, antiohian, care avusese
"w împărat (4 9 1 -5 1 8 ) care, deşi era evlavios, a fost toată viaţa un duşman
;il CaJcedonului.
 VIATA SFÂNTULUI EFTIMIE
134
σω ματικφ περιέπεσεν δεινοτάτο) κ α ί ή ν έχθ η ε ΐ; τή ν μονήν καί
68,15 έκ τοΰ ελαίου τής τοΰ σ η μ ειοφ όρου Ε υ θ υ μ ίο υ θή κ η ς αλειβό­
μενος π ά σ η ; σω ματικής ά θ ρ ό ω ς ά π η λ λ ά γ η νό σ ο υ . Ταύτης οΰν
τυχώ ν τής ευεργεσίας πολλήν μ έν π ρ ο σ ή ν εγ κ εν ευλογίαν, έτέ-
ρ α ν δέ ύπέσχετο δ ιδ ό να ι κ α θ ’ έκ α σ το ν ε ν ια υ τ ό ν .Ό δ ε ύ ω ν δέ έπί
τήν Α ντιόχειαν π α ρ έβ α λεν έν Τ ρ ιπ ό λει Σ τεφ ά νιμ τ φ επισκοπώ.
Ώ ι τινι διηγείτο περί τε τής τοΰ μ εγά λο υ Ε υ θ υ μ ίο υ χά ριτος καί
68,20 τής είς αύτόν προελθούσ ης ευεργεσίας- Λ εό ν τιο ς δέ τις νεώ-
τερος τοΰ επισκόπου α νεψ ιό ς ά κ ο ύ σ α ς κ α ί α ν α π τερ ω θ είς την
διάνοιαν ήλθεν εις τήν μονήν κ α ί ά π ε τ ά ξ α τ ο . Κ αί έν τή μονα­
χική πρ ο κ ό ψ α ντα α ύτόν π ο λιτεία μ ετα π εμ ψ ά μ εν ο ς ό επίσκοπος
Στέφανος ηγούμενον π επ ο ίη κ εν τοϋ σ εβ α σ μ ίου ο ίκ ο υ τοΰ άγιον
68,25 μάρτυρος Λ εοντίου κ α ί δ ιά δ ο χ ο ν τής επ ισ κ ο π ή ς ού μετά πολύ
καταλιπώ ν αύτόν έτελεύτησεν.
48
Νείλος δέ τις τοϋ μοναστηριού π ρ εσ β ύ τε ρ ο ς έπέμπετο είς
Α ντιόχειαν διά τήν ύποσχεθεΐσα ν π α ρ ά Κ α ισ α ρ ίο υ ευλογιάν.
Ό σ τις έν Τριπόλει κ α τά π ά ρ ο δ ο ν γεγο νώ ς κ α ί π α ρ ά Λ εοντίψ τ(Ρ
68,30 επίσκοπο) δεξιω θείς επίσ κοπος χειρ ο το νείτα ι Ό ρθ ο ισ ιά δο ς.
Ό δέ πατήρ ήμών Σ τέφανος τήν Ε υ θυ μ ίο υ μονήν αύξήσαζ
καί πλουτίσας είς δ ύ ν α μ ή καί έξακόσια νομ ίσμ ατα έν χαράγματ»
έκ περιουσίας γονικής ταύτη κ α τα λιπ ώ ν έτελειώ θη μ η νί’Ιαννου*
69 αρίψ είκάδι δευτέρςί τόν είκοστόν π ρ ώ το ν έν τή ηγουμενία πλη-
ρώσας χρόνον. Θ ωμάς δέ τις Ά π α μ εΰ ς τήν Ε νθυ μ ίο υ αγέλην πα­
ραλαβών εύθηνοϋσαν ήλάττωσεν. Έ ν τοΐς α ύτοϋ χρόνοις ήλθεν
πάλιν είς τήν μονήν ό ένδοξότατος Κ αισάριος κ α ί ύ π ’ αύτοϋ είζ
69,5 έστίασιν προτραπείς καί έν τφ άριστα.) π α ρ ’ α ύτοϋ άκούσα ς ότι ■
Έ χ ο μ ε ν έν τφ διακονικφ μερίδα ς τιν ά ς το ϋ τίμιου ξύλου
τοΰ πάνσεπτου σταυροΰ, άσπερ τφ μ ο να οτη ρίω Κ οσμάς τε και
Χ ρύσιππος οί σ ταυροφ ύλακες κ α τά κ α ιρ ο ύ ς έδω ρή σ αντο, έξ ων
48. TÂLHĂRIE ÎN MĂNĂSTIRE
135
de m u lte ori d re g ă to rii politice. Acesta a căzut în tr-o grozavă
suferinţă tru p e a sc ă şi a fost adus la m ănăstire. D u p ă ce a fost
uns cu u n t d e l e m n d e la m o r m â n tu l făcătorului de m i n u n i
Eftimie, s-a izbăvit p e d a tă de to a tă boala trupească. Aşadar,
p en tru că i s-a făcu t această binefacere, a adus m u lte daruri
şi a făgăduit să m a i dea în flecare an. In d r u m spre A n tio h ia,
l-a vizitat pe e p is c o p u l Ş tefan la T ripoli şi i-a povestit de h a ­
rul m arelu i E ftim ie şi d e binefacerea care a p rim it-o de la
el. U n verişo r m a i tâ n ă r de-al ep isco pului, Leontie, au zind
istorisirile, s-a î n t r a r ip a t cu cu g etu l şi a venit la m ănăstire,
le p ăd ân d u -se de lu m e . D u p ă ce a în a in ta t pe calea vieţui­
rii călugăreşti, ep isc o p u l Ş tefan a trim is d u p ă el şi l-a făcut
eg u m en al c in s titu lu i locaş al S fân tului M ucenic Leontie şi,
lăsându-1 u r m a ş la episcopie, n u d u p ă m u lt tim p s-a săvârşit.
48. Tâlhărie în mănăstire
N il, u n p re o t al m ănăstirii, a fost trimis la Antiohia
dup ă b in e c u v â n ta re a p ro m isă de Chesarie. Acesta, trecând
prin Tripoli şi p r im it de episcopul Leontie, a fost hirotonit
episcop al cetăţii O rth o s ia .
P ărintele n o s tr u Ştefan a sporit m ănăstirea lui Eftimie
şi a îm b o g ă ţit-o d in toate puterile şi, lăsându-i 600 de m o ­
nede de aur d in averea sa părintească, a m u rit în 22 ianuarie,
d u p ă ce a îm p lin it 21 de ani de egum enie. Turm a lui Eftimie Anul 534
a luat-o atu n c i T o m a d in A pam eea, care a îm puţinat-o. în
anii în care el c o n d u c e a m ănăstirea, a venit iarăşi preaslăvitul
Chesarie, care, fiind p o ftit la masă d e T o m a , a auzit de la el în
vremea mesei s p u n â n d :
,A v em în d ia co n ico n bucăţi din cinstitul lemn al Prea­
sfântei C ruci, pe care C o s m a şi H risip stavrofilacşii le-au d ă­
ruit m ănăstirii de-a lungul tim pulu i, iar din aceste bucăţi,
 VfAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
μερίδιυν ό ηγούμενος Σ τέφ α νο ς ένέβ α λ εν εις τό ν π α ρ ' αύτοϋ γε­
γονότα τώ μοναστηρίω σταυρόν ό λ ό χρ υ σ ό ν τε κ α ί διάλιθον.
Εΐπεν ό Καισάριος* όιά τό ν Κ ύριον, άξκυΟώμεν προ-
σκυνήσαι κ α ίϊν α δώ σης ήμϊν μίαν μ ε ρ ίδ α .Ό δ έ ηγούμενοςτοϋτο
ποιήσαι συνθέμενος λαβώ ν α ύ το ύ ς έν εκείνη τή ώ ρ α τής μεσημ­
βρίας έν τώ διακονικά) ήνοιξεν τά ά ρ μ ά ρ ια τώ ν κειμηλίων καί
προσκυνήσαντες οί περί Κ αισάριον έλ α β ο ν τή ν μερίδα. Καί
είσελθόντες εις τό ενδότερον τοΰ δια κ ο νικ ο ύ κελλίον προετρά-
πησαν είς αγάπην. Θ εόδοτος δ έ τις Γαλάτης τή ν τοϋ άριστητη-
ρίου διακονίαν έκπληρώ ν τούτοις ύ π η ρ έ τε ι.Ό σ τ ις εις ερχόμενος
διά τοϋ διακονικού καί έξερχόμενος τώ ν ό ρ μ α ρ ΰ υ ν ήνε(υγμένω ν
τά ρηθέντα εξακόσια νομίσματα έν τρισίν ό ντα κοδρίοις άπό
ενός τών άρμαρίιυν κλέψ ας έμεινεν υ π η ρ ετώ ν. Ό μέντοι ηγού­
μενος άπολϋσαι θέλουν τούς περί Κ α ισ ά ριον κλείσας μετά θορύ­
βου τά άρμάρια καί μή νοήσας τό γεγο νό ς ά πέλυσ εν εκείνους
μετά ευχής. Ό δέ Θ εόδοτος έο)θεν ά ν α σ τά ς προοεποιήσ ατο τόν
όργιζόμενον καί κατεβόα τού ηγουμένου λέγων* ούκ ένι σωθήναι
είς τόν τόπον τούτον, δτι πολύς α ύτοϋ έστιν ό περισπασμός' και
άλλατινά φλυαρήσας έξήλθεν τού μ οναστηριού τό χρυσίον έχων.
Ά νερχόμενοςδέ έπί τήν άγίαν πόλιν ά ν τικ ρ υ ςτή ς μονής τοϋ
άββά Μ αρτυρίου καθίσας καί άπ ό ενός τώ ν κ ο δ ρ ίω ν πεντή κοντα
νομίσματα λαβών έθηκεν τά τρία ύποκάτ(ι) λίθου μεγάλου καί σιΐ-
μειωσάμενος τόν τόπον είσήλθεν είςΤεροσόλυμα. Κ αί μισθώσαμε·
νος άλογα έ π ίΐό π π η ν καί δούς τόν ά ρ ρ α β ώ να κατέβη λαβεΐν το
χρυσίον. Καί έγγίσας τώ λίθψ ύπό όφεω ς φ ο β ερ ο π ά το υ ύποκάτω-
θεν τοϋ λίθου έξελθόντος καταδιω χθείς ένεποδίσθη τήν ήμέραν
έκείνην. Καί τή έξης πάλιν κατελΟών καί ύπό τοϋ αύτοΰ θηρίου
έπί πολύ διάστημα καταδιωχθείς ού π α ρεχω ρή θη. Τή τρίτη τοίνυν
ήμέρςι πάλιν περί τόν τόπον γεγονότα αύτόν εναέριός τις δύναμή
έπελθοϋσα άσώματος ώσπερ βάκλω τινί πλήξασα ερριψεν κατα
τήν οδόν ημιθανή. Λ αζαριώται δέ τινες κ α τά τόν τό π ο ν γενόμενοι
τούτον έρριμμένον εύρόντες είς τήν άγίαν πόλιν είσήγαγον καί ΐν
48. TÂLHĂRIE ÎN MĂNĂSTIRE
egum enul Ştefan a p us u n a în crucea de aur şi pietre preţioase
pe care el o făcuse p e n t r u m ănăstire."
A runci C hesarie a zis: „P entru D o m n u l, să ne învredni­
cim si
i noi să ne în c h in ă m si
j să ne dăruieşti
» o bucată!11 Egum
o e-
nul, c o n s im ţin d să facă aceasta, i-a dus în diaconicon în acel
miez de zi, a deschis cuferele cu odoare şi, d u p ă ce s-au închi­
nat, cei d im p r e u n ă c u C hesarie au luat bucata. Apoi au intrat
în cam era d in spate a diaconiconului şi s-au întors la masă.
U n an u m e T e o d o t din G alatia îm plinea slujirea de trapezar şi
le servea la masă. Acesta intra şi ieşea prin diaconicon, unde
erau cuferele deschise,3 si i a furat cele 6 00 de m onede amintite,
aflate în trei p u n g i în tr-u n u l din cufere, şi apoi a continuat
să slujească la masă. E g u m en u l, vrând să-i slobozească pe cei
ai lui Chesarie, a închis cu zg om ot cuferele, fără să bănuiască
ce s-a petrecut, şi i-a lăsat să plece binecuvântându-i. C ân d
Teodot s-a trezit d im in eaţa, a făcut pe mâniosul şi striga la
egumen: „ N u -i cu p u tin ţă să te m ântuieşti în locul ăsta din
pricina m ultei îm prăştieri!“ Şi m ulte altele trăncănind, a ieşit
din m ănăstire având cu el aurul.
Pe c â n d se suia în Sfânta C etate şi se afla în dreptul
m ănăstirii lui A w a iMartirie, s-a aşezat şi a scos 50 de m on ede
d intr-o p u n g ă , iar celelalte trei p ungi le-a aşezat sub o piatră
mare, în s e m n â n d locul, apoi a intrat în Ierusalim. Acolo a
to c m it asini p e n t r u Iop e şi, d â n d arvuna, a coborât să ia au ­
rul. C â n d s-a a p ro p ia t de piatră, a fost îm piedicat şi alungat în
acea zi de u n şarpe m are care a ieşit de sub piatră. V enind şi în
ziua u rm ăto are, a fost iarăşi alungat de aceeaşi fiară departe şi
n u a izbutit n im ic. A treia zi, iarăşi a venit în preajma locului
acela, şi o p u te re nevăzută d in văzduh l-a lovit ca un ciomag
şi l-a a ru n c a t pe jos, pe ju m ătate m ort. Nişte lazarineni care
treccau p rin locul acela l-au găsit căzut şi l-au dus în Sfânta
C etate, în tr-o bo lniţă. Acolo, d u p ă ce a petrecut u n tim p în
138 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
το) νοσοκομείο) ά π ή γ α γο ν .Έ ν ώ χρ ο νο τρ ιβ ή σ α ς τώ ν πόνων επι­
τεινόμενων βλέπει τινά κ α τ’ όναρ ιεροπ ρεπ ή όργίλω ς πρός αύτόν
λέγοντα- αδύνατόν σέ έστιν τής κλίνης τα ύ τη ς άναστήναι, εί μή τό
70,10 κλαπέν χρυσίον τή Εύθυμίου μονή ά ποόώ σης.
Τότε μεταστειλάμενος τό ν το ΰ μ ο να σ τη ρ ιο ύ ξενοδόχον
ο'ψολόγησεν περί τοΰ χρυσίου. Κ αί μ α θό ντες οί π ερ ί τόν ηγούμε­
νον Θ ω μάν κ α ί Λ εόντιον τόν δ ευ τερ ά ρ ιο ν ά νέβ η σ α ν είς τήν αγί­
αν πόλιν κ α ί άκούσαντες π α ρ ’ α ύτοΰ ότι ο ύό είς δ ύ ν α τα ι έγγίσαι
70, 15 τω τόπω ένθα έστιν τό χρυσίον, διά τό κ α το ικ ο ύ ν θηρίον, λέγει ό
άββας Λεόντως- έλθέ κ α ί δεΐξον ήμΐν τό ν λ ίθο ν μ α κ ρ ό θ εν ημείς
γάρ τόν όφιν εκείνον ού φ οβούμ εθα.
Κ α ί λαβόντες αύτόν ζ φ ω έπ ικ α θ ή μ ενο ν είς τόν τόπον
ήγαγον καί τό μέν χρυσίον ύ π ό τό ν λίθον εύ ρ ο ν π ε φ υ λ α γ μ έ ν ο ν
μηδαμώς τοΰ θηρίου φ α νέντο ς,τό ν δέ Θ εό δ ο το ν άβλαβή απέλυ­
σαν τών π α ρ ’ αύτοΰ σκορπισθέντω ν π ερ ιφ ρο νή σ α ντες.
70. 20 Ό κτώ τοίνυν χρόνους τήν Ε ύ θυ μ ίο υ το ΰ μεγάλου κυβερ-
νήσας μονήν ό Θ ω μάς έτελεύτησεν μηνί Μαρτίου είκά δι πέμπτϋ
τής πέμπτης ίνδικτιόνος έτους έβδομ ηκοστοΰ τή ς τοΰ μεγάλου
Εύθυμίου κοιμήσεως· Λ εόντιος δέ τή ν η γο υ μ ενία ν παρέλαβεν ο
70, 25 έμέ τόν άμαρτωλόν είς τήν έμοί σεβασμίαν μονήν είσδεξάμενος.
49
71 Ό σ α μέν ούν π ερ ί τοΰ θ εο φ ό ρ ο υ Ε ύ θ υ μ ίο υ ήκουσα
καί έγνιον καί οί π α τέρες μου δ ιη γή σ α ντό μοι, ο ύ κ άπέκρυ-
ψ α ά π ό τώ ν τέκνω ν α ύτώ ν είς γενεά ν έτέρ α ν, ά λλά απήγγειλα
και άνεγραψ άμην π ρ ό ς τό τα ϋ τα τα ΐς μ ετέπ ειτα γενεαΐς ^α-
ραπεμφθήναι- ά να γκ α ΐο ν δέ η γο ϋ μ α ι κ α ί τά έπ ί έμοΰ γεγο­
71,5 νότα θαύματα άπ ό τής τ ο ύ τ ο υ θήκη ς κ α ί μνήμης γρ α φ ή ^α-
ραδοϋνα ι έτι τώ ν εύεργετηθέντω ν π ερ ιό ντω ν κ α ί τώ ν ταϋτα
θεασαμένων. Τ ά γάρ νΰν ε π ’ όψ εσιν π ά ν τω ν έκ τή ς α ύτοΰ θή­
κης προερχόμενα θ α ύμ α τα ο ύ μόνον α ξ ιο θ α ύ μ α σ τα τ υ γ χ ά ν ε ι,
49. INTRAREA LUI CHIRIL ÎN MĂNĂSTIRE
139
dureri, a v ăzut în vis p e u n b ă r b a t c u înfăţişare sfântă, care
i-a spus cu m â n ie: „îţi este c u n e p u tin ţă să te ridici d in p a tu l
acesta dacă n u vei în a p o ia m ăn ăstirii lui Eftim ie auru l f u r a t.“
A tu n c i, acesta a trim is d u p ă a r h o n d a r u l m ănăstirii
şi i-a m ă rtu r is it d e s p re aur. C â n d cei d in ju ru l e g u m e n u lu i
Tom a şi al a j u to r u lu i său, L eo ntie, au aflat acestea, s-au suit
în Sfânta C e t a te şi, p e n t r u că au auzit de la el că n im e n i n u
se poate a p r o p ia d e lo cul acela d in pricina fiarei care locuieşte
acolo, A w a L e o n tie a zis: „V ino şi arată-ne din depărtare pia­
tra, p e n tru că noi n u ne te m e m de şarpe!"
Şi luându-1, l-au pus pe u n d o b ito c şi l-au dus în locul
cu pricina, iar a u ru l l-au aflat păzit sub piatră, nici o fiară
arătându-se. Pe T e o d o t l-au slobozit apoi nevătăm at, fără să se
mai gândească la a u ru l risipit de el.
D u p ă ce T o m a a c o n d u s m ănăstirea lui Eftimie o pt ani,
a m u rit în 25 ale lunii m artie, din al V-lea indiction, în al Anul 542
şaptezecilea an de la a d o rm ire a m arelui Eftimie. E gu m enia a
preluat-o L eontie, cel care m -a p rim it pe m ine, păcătosul, în
cinstita m ănăstire.
49. Intrarea lui Chirii în mănăstire
C â te a m auzit şi a m aflat despre purtăto rul de D u m n e ­
zeu Eftimie, p re c u m şi câte m i-au mai povestit părinţii mei nu
le-am ascuns de la fiii lor d in altă generaţie, ci le-am vestit şi
le-am scris ca să fie predate generaţiilor urm ătoare. Mi se pare
însă de tre b u in ţă să pred au scrisului şi m in unile pctrecute în
tim pul m e u la m o r m â n tu l lui şi p rin pom enirea lui, acum cât
încă mai trăiesc cei care au avut parte de aceste binefaceri şi cei
care le-au văzut. F iin dcă m i n u n ile care se fac la m o r m â n tu l
lui în văzul t u t u r o r n u s u n t n u m a i v rednice de uim ire, ci si
»
 140 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE 49. INTRAREA LUI CHIRIL ÎN MĂNĂSTIRE

ά λ λ ά κ α ί α ξιο μ ν η μ ό ν ευ τα · π ε ίθ ε ι γ ά ρ τ ο ύ ς έ ν τ υ γ χ ά ν ο ν τ α ς καί d e a fi a m i n t i t e , p e n t r u c ă îi c o n v i n g p e c i t i t o r i s ă n u f i e n e ­

το ΐς ήόη π ε ρ ί α ύ τ ο ΐ υ η θ ε ΐσ ιν μή ά π ισ τε ιν . în c r e z ă to r i în c e le c a r e d e ja s -a u s p u s d e s p r e E ftim ie .

Ποια) όέ τρόπο) κ α ί χ ρ ό ν ο τή ν μ ο νή ν ο ίκ ή σ α ι ήξιώθην, V o i p o v e s t i a c u m , d e la î n c e p u t , d e c â n d ş i î n c e f e l

ά ν ω θ εν κ α ί έξ ά ρ χή ς έρώ. m -a m în v r e d n ic it să lo c u i e s c în m ă n ă s tir e a a c e a sta .

’Έ το υ ς το ίνυ ν έξ κ α ιδ εκ ά το υ τή ς π α ρ ο ύ σ η ς θεοορυλακτου A ş a d a r , î n al ş a i s p r e z e c e l e a a n al a c e s t e i d o m n i i d e D u m ­

βασιλείας έν κλήρο) έκ κ λη σ ια σ τικ φ κ α τα λ εγ ό μ εν ο ς άπεταξάμην n e z e u p ă z i t e 101, d u p ă c e f u s e s e m i n t r o d u s în c le r u l b is e r i c e s c 102,

m - a m l e p ă d a t d c l u m e p e n t r u a in t r a î n s t r ă lu c it o a r e a m ă n ă s t i -
έν τ φ τής ύμ ετέρας ά γιω σ ύ νη ς εύ α γ εΐ μοναστήρια), ώς καί αύτός
re a S f i n ţ i e i V o a s t r e , d u p ă c u m ş t i ţ i , o , p r e a c in s t it e în t r e p ă r in ţ i
71. 15 οισθα, ώ π α τέρ ω ν άριστε κ α ί φ ιλ ο τεκ ν ό τα τε Γεώργιε, καί τοϋ τών
şi p r e a i u b i t o r u l e d e f i i, P ă r i n t e G h e o r g h e ! D u p ă c e m - a m în ­
μοναχώ ν σχήματος U â τής ύ μ ετέρ α ς χειρ ό ς α ξ ιω θ είς μετά ευχής
v r e d n ic i t a p r i m i s c h i m a m o n a h a l ă d i n m â n a v o a s t r ă , c u b i n e ­
καί παραθέσεο)ς υμώ ν ά π ελ ύ θ η ν έπί τά Ιε ρ ο σ ό λ υ μ α κατά τον
c u v â n t a r e a ş i î n g ă d u i n ţ a v o a s t r ă a m p l e c a t la I e r u s a lim în lu n a
Ν οέμβριον μήνα, άφ ορμ ήν μέν π ο ιη σ ά μ ενο ς τό ν γεγονότα έν'Ιε-
n o i e m b r i e , l u â n d c a m o t i v s f i n ţ i r e a î n I e r u s a lim a n o i i b is e r ic i a
ροσολύμοις τής νέα ς εκκλησίας έγκ α ινισ μ ό ν τή ς π α νενδόξου καί
î n t r u - t o t - s l ă v i t e i s»i d e D u m n e z e u N ă s c ă t o a r e i M a r ia , dar, c a să
Θεοτόκου Μ αρίας, τό δέ άλη θές είπεΐν, έπ ιπ ο θ ή σ α ς τήν έρημον
s p u n a d e v ă r u l, a m p l e c a t d o r i n d s ă v i e ţ u i e s c în p u s t ie . î n a i n t e d e
71.20 οίκήσαι. Μέλλοη' δέ έξιέναι έκ τή ς Σ κ υ θ ο π ο λ ιτώ ν μητροπόλεω;
a p le c a d i n c e t a t e a s c h i t o p o l i ţ i l o r , a m p r i m i t p o r u n c i d e la m a m a
έντολάς ελαβον π α ρ ά τής έμής ψ ιλοχρίσ του μ η τρ ό ς μηδέν τό συ-
m e a c e a i u b i t o a r e d e H r i s t o s c a s ă n u f a c n i m i c d i n c e le p r iv i t o a ­
νολον τώ ν είς ψ υ χή ν σ υ ν τ ε ίν ο ν τ α ι δ ια π ρ ά ξ α σ θ α ι χα^ρίς γνώμηζ
re la s u f l e t fă r ă ş t i i n ţ a ş i î n g ă d u i n ţ a d e D u m n e z e u in s u f la t u lu i
κ α ί επιτροπή ς τοΰ θεσπεσίου ή σ υ χα σ το ΰ Ί ω ά ν ν ο υ τοΰ επισκό­
e p i s c o p l o a n I s i h a s t u l , c a r e l o c u i a în L a v r a f e r i c it u lu i S a v a şi str ă ­
που οίκοϋντος έν τή λαύρςι τοϋ μ α κ α ρ ίο υ Σ ά β β α κ α ί πάσαις λα-
lu c e a c u t o a t e v i r t u ţ i l e c e l e d u p ă D u m n e z e u : „ N u c u m v a - î m i
71.25 μποντος ταΐς κ α τά Θ εόν άρεταΐς, μήποτε, λέγουσά μοι, τή τών
s p u n e a e a - s ă f ii t â r â t î n r ă tă c ir e a o r i g e n i ş t i l o r 103 şi s ă te lip s e ş t i d e
Ώ ριγενια στώ ν πλάνη σ υ να π α χθ είς έκπέσης έκ π ρ ο ο ιμ ίω ν τοΰ ίδι­
s p r i j in u l l u i . “ P r in u r m a r e , m - a m d u s î n S f â n t a C e t a t e ş i, d u p ă c e
ου στηριγμοΰ.Έ γώ τοίνυν έν τή άγίςί πόλει γ εγ ο ν ώ ς κ α ί τούς άγι­
m - a m î n c h i n a t la s f i n t e l e şi c i n s t i t e l e lo c u r i , p r e c u m şi l e m n u l u i
72 ους καί σεβασμίους προσκυνήσ ας τό π ο υ ς σύν τώ ζα)οποιφ ξύλφ
d e v ia ţ ă f ă c ă t o r a l P r e a s f i n t e i C r u c i , m - a m d u s la a m i n t i t u l b ă r ­
τοΰ παναγίου σταυροΰ καί π ρ ό ς τό ν μ νη μ ο νευ θέντα Οεσπεσιον
b a t d e D u m n e z e u i n s u f l a t ş i a m a u z i t d e la e l că : „ D a c ă v r e i să
ά νδρα γενόμενος καί άκούσας π α ρ ’ α ύτοΰ δ τι εί βούλη σωΟήναι.
t e m â n t u i e sIt i ,' a t u n c i s ă l o c u i e şit i î n m ă n ă s t ir e a m a r e lu i E f t im ie ."
τήν τοΰ μεγάλου Ε ύθυμίου οϊκησον μονήν.
A m c o b o r â t p r i n p u s t i e la I o r d a n şi a m r ă m a s la p ă r in ţ ii d e
72.5 ΚατήλΟον διά τής έρημου είς τ ό ν ’Ιο ρ δ ά ν η ν κ α ί π α ρ ά τοΐς
a c o l o , z ă b o v i n d p â n ă î n l u n a i u l i e , c â n d a m in t r a t î n m ă n ă s t ir e a
έκεϊσε π ατράσι χρονοτριβήσ ας π ερ ί τ ό ν ’Ιούλιον μήνα ένεχθείς
m a r e l u i E f t i m i e , f i i n d p r i m i t d e L e o n t i e , P ă r in t e le m ă n ă s t ir i i.
είς τήν τοϋ μεγάλου Ε ύθυμίου μονήν έδ έχθη ν ύ π ό Λ εοντίου του
πα τρός τής μονής.
10·’ Chirii fusese hirotesit citeţ de copil, aşa cum spune în KS c. 75, şi de
aceea intrarea sa în cler trebuie distinsă de tunderea în monahism.
101 Socoteala anilor dom niei împăraţilor era f ă c u t ă d e la 1 ianuarie de
"" Tulburările origeniste atinseseră în acea perioadă apogeul. Relatarea unor
după suirea p e tron. Aşadar, „al şaisprezecelea an al dom niei" lui Iu s t i n i a n
evenimente dramatice din această confruntare o va face Chirii în KSc. 85-90.
este a n u l 543.
 50. MINUNI DIN VREMEA LUI CH1R1L
142 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE

50. M i n u n i d in v re m e a lui C hirii

50

î n a c e le z i l e , a f o s t a d u s u n m o n a h d i n m ă n ă s t ir e a lu i
Έ ν τα ύ τα ις δέ τα ΐς ή μέρα ις ήνέχΟη τις μοναχός άπό τή:
A w a M a r tir ie , t u lb u r a t f o a r t e ta r e d e u n d u h n e c u r a t. M o ­
μονής τοΰ ά β β ά Μ α ρ τυ ρ ίο υ ύ π ό π ν εύ μ α το ς άκαθάρτου δεινώξ
n a h u l, p e n u m e P a v e l , d e l o c d i n s a t u l T o m e s u s , d i n p r i m a
72, 10 ενοχλούμενος, ά π ό μέν τής π ρ ώ τη ς Κ ιλικίας κώμης Τομεσσού
p r o v in c ie a C i l i c i e i , a f o s t p u s î n c r ip t ă lâ n g ă m o r m â n tu l
όρμοψ ενος, Π αΰλος δέ π ρ ο σ α γο ρ ευ ό μ εν ο ς. κ α ί έτέθη έν τφ κοι-
s f â n tu lu i n o s t r u P ă r i n t e E f t i m i e . D u p ă p u ţ i n e z ile , a c e s t a i
μητηρίω π α ρ ά τή θήκη τοΰ ά γιο υ π α τρ ό ς ήμώ ν Εύθυμίου. Ούτι-
s -a a r ă t a t la m i e z u l n o p ţ i i ş i l - a i z b ă v i t d e d u h u l c e l n e c u r a t ,
νος μετ’ όλίγα ς ήμέρας ό φ θ έν το ς έν μεσονυκτίου καί τό ακάθαρ­
iar P a v e l a v e n i t î n b i s e r i c ă î n v r e m e a s l u j b e i d e n o a p t e ş i s - a
τον πνεύμα ά π ελά σ α ντο ς ά νελθώ ν ό Π α ΰ λο ς έν τή έκκλησή τ]1
m ă r t u r is i t l u i D u m n e z e u î n a i n t e a n o a s t r ă a t u t u r o r , v e s t i n d
72, 15 ώ ρα τής νυκτερινής ψ α λμ ιυδία ς έπί π ό ντιο ν ήμών έξωμολογειτο
m i n u n e a s ă v â r syi t ă c u e l . A f l â n d c e i d i n o b ş»t e a l u i ,' a u v e n i t
τώ Θ εώ κηρύττω ν τό γενόμ ενον είς α ύ τό ν θαΰμα. Καί γνόντες
c a s ă - l ia p e c e l v i n d e c a t , d a r e l n u v o i a , c i c u m u l t ă r â v n ă l u ­
οί τοΰ κοινοβίου αύτοΰ ή λθον ίαΟέντα α ύ τό ν λ α β ε ΐν αύτός δε
c r a î m p r e u n ă c u n o i la t r e b u r i l e m ă n ă s t i r i i . P e c â n d n e a f la m
ού κατεδέξατο, αλλά μετά π ό σ η ς π ρ ο θ υ μ ία ς έξήιει μεθ' ήμών εις
n o i a fa r ă î n p u s t i e c a s ă s t r â n g e m u s c ă t u r i 104, l - a m î n t r e b a t
τά έργα τοΰ κοινοβίου. Κ αί ποτέ όντιον ήμώ ν έξω είς τήν έρημ°ν
p e P a v e l c u m ş i d i n c e p r ic i n ă i s - a tr a s b o a la ş i în c e fe l s-a
συλλογής ένεκεν μαννουθκυν ήριυτήθη π α ρ ' ήμώ ν ό Παΰλος πώ?
v in d e c a t. Ia r e l, în d r ă z n i n d d a t o r it ă d r a g o s t e i c e n e - o p u r ta ,
καί δ ι’ ήν αιτίαν έπα θεν κ α ί ποίω τρ ό π ω ίάθη. Κ αί τή πρός ήμό;
n e -a p o v e s t it fa r ă în c o n j u r :
αγά πη θαρρώ ν ά νυποστόλω ς διη γείτο ήμΐν λ έ γ ω ν
„ I n m ă n ă s t i r e m i s - a î n c r e d i n ţ a t o s l u j ir e : a m lu a t c h e i l e
’Εγώ είς τό κοινόβιον δ ια κ ο νία ν π ισ τευθείς κ α ί έχ τοΰ οε
d e la s f â n t u l a lt a r ş i , d i s p r e ţ u i n d f r i c a d e D u m n e z e u , p e u n e le
πτοΰ θυσιαστηρίου τά κλειδιά λαβ ώ ν τό ν τοΰ Θ εοΰ (ρόβον π«· le - a m f u r a t , p e a l t e l e l e - a m r i s i p i t d i s p r e ţ u i n d u - l e , fă r ă s ă ş t iu
οωσάμενος τά μέν ένοσορισάμην, τά δέ περ ιφ ρο νή σ α ς έσκόρπιο® c ă t o a t e c e l e a l e m ă n ă s t i r i l o r s1i a le a c a r e t u r i lo r m ă n ă s t ir e ş»t i
άγνοώ ν δτι π ά ντα τά τώ ν μοναστηρίω ν κ α ί τώ ν λοιπώ ν εύαγών s u n t a f ie r o s it e l u i D u m n e z e u , p e n t r u c ă p r o v in d in o fr a n d e .
οί'κων τώ Θ εώ άφ ιέρω ται ώς ά π ό κ α ρ π ο φ ο ρ ιώ ν όντα. Πληρω’ D u p ă c e m i - a m î m p l i n i t , a ş a d a r , s l u j ir e a ş i a m î n a p o i a t c h e il e
σας τοίνυν τήν διακονία ν κ α ί ά π ο δ ο ύ ς τώ ά γίψ θυσιαστηρίφ τ£1 la a lta r, a m f o s t p o f t i t d e n i ş t e f r a ţ i la c i n ă , u n d e , d u p ă c e a m
κλειδιά ύ π ό τινων άδελορών π ρ ο ετρ ά π η ν είς δειπνον καί πιων b ă u t v in p e s ă t u r a t e , m - a m d u s să m ă c u lc . D in t r - o d a t ă , m i-a u
οίνον είς κόρον ήλθον τοΰ καθευδήσ αι. Κ αί acpvo) έπέρχοντ«ι v e n it g â n d u r i r u ş i n o a s e , c a r e , d e v r e m e c e m - a u g ă s it g aca să le
μοι αισχροί λογισμοί κ α ί π α ρ α δεχό μ ενό ν με εύρηκότες τόν νοΰ' p r im e s c , m i - a u t u l b u r a t c u p u t e r e m i n t e a , d e a m a ju n s s ă - m i
μου σ(ροδρώς διετά ρα ξα ν καί λοιπόν οϋτο>ς διεγενόμην ώς Ο11' î n c h i p u i c ă s e a f lă î m p r e u n ă c u m i n e în p a t o f e m e i e . I n s o ţ i n -
μπαρούσ ης μοι γυναικός καί συνανακειμένης. Τ οΐς τοιούτοις 0ί,ν d u -m ă c u a s tfe l d e g â n d u r i, d in t r -o d a tă - p o v e ste şte el - văd
ουνδυάζοιν λογισμοΐς αίφ νίδιον, φηαίν. Οειυρώ το ϋ δαίμονος τ>1ν

înainte de a se usca din pricina arşiţei ce înccpea prin martie-aprilie. Us­

1(ΜAceste „uscături11 sunt, cel mai probabil, tufele uscate ale unei plante ‘I"1 cată, servea drept com bustibil.
pustie (giindelia toumefortii) care, în stare crudă, putea fi chiar consum·*1,1
144 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE 50. MINUNI DIN VREMEA LUI CHIRIL
Ϊ45

ενέργειαν έρχομένην κ α τ ’ έμ οΰ ώ ς ν έ φ ο ς σκοτεινόν, έξ ού τήν lu c r a r e a d i a v o l u l u i v e n i n d a s u p r a m e a c a u n n o r î n t u n e c a t d e

διάνοιαν σκοτίοθείς εμεινα π α ιδ ε υ ό μ ε ν ο ς κ α ί βασανιζόμενος έπί la c a r e m i n t e a m i s - a î n n e g u r a t ş i a m r ă m a s p e d e p s i t ş i c h i n u ­

ημέρας πλειους ύ π ό τοϋ δ α ίμ ο ν ο ς .Ό ν τ ιν α θρασυνόμενον κατ it d e d i a v o l u l v r e m e d e m u l t e z i l e . P ă r i n ţ i i d i n c h i n o v i e , v ă ­

73,5 έμοϋ ήμέραν έξ ημέρας β λ έπ ο ντες οί τοΰ κοινοβίου κατήγαγόν zâ n d că d ia v o lu l p r in d e a d in z i în z i p u te r i a su p r a m e a , m -a u

με ένταΰθα- έγώ δέ, φησίν, π α ρ ’ α ύ τή τη α γ ία θήκη τεθείς καί πα- a d u s a ic i. A t u n c i e u , - p o v e s t e ş t e e l m a i d e p a r te - s tâ n d lâ n g ă

a c e st s f â n t m o r m â n t ş i v e n i n d u - m i d e în d a t ă în s im ţir e , m ă
ραυτά είς σ υ να ίσ θη σ ή έλθώ ν έδ εό μ η ν μ ετά δα κρύω ν τοϋ άγιου
r u g a m c u la c r im i S f â n t u lu i P ă r in te să m ă s lo b o z e a s c ă d e d ia ­
πατρός έλευθερώσαί με τοϋ Ο λίβοντός με δ α ίμ ο νο ς καί καθα-
v o l u l c a r e n i â a p ă s a ş i s ă m ă c u r e ţ e d e lu c r a r e a l u i . A ş a d a r , în
ρίσαι με τής τούτου ένεργείας. Τη ο ύ ν ν υ κ τί έν η εϊδετέ με έν tfl
n o a p t e a î n c a r e m - a ţ i v ă z u t m ă r t u r i s i n d u - m ă în b is e r ic ă , p e la
έκκλησίςί έξομολογούμενον, ώ ς π ερ ί ώ ρ α ν π έμ π τη ν τής νυκτοζ
c e a s u l a l c i n c i l e a d i n n o a p t e , p e c â n d m ă r u g a m c u j e l u ir i şi
73,10 προσηυχόμην μετά οίκτου καί δ α κ ρ ύ ω ν , κ α ί γίνομαι ώς °'
c u l a c r i m i , a m f o s t c a î n r ă p ir e ş i a m v ă z u t c ă m ă a f lu î n t r - u n
έκστάσει κ α ί θεο)ρώ ώ ς δ τι ήμην είς τ ό π ο ν έν δ ο ξ ο ν καί φοβερον,
lo c s lă v it şi în f r ic o ş ă t o r , a c ă r u i s la v ă n - o p o a t e s p u n e c in e v a ,
ού τήν δόξαν α δ ύ να τό ν τινα δ ιη γ ή σ α σ θ α ι, κ α ί έδόκουν ςρορε'
ia r e u p a r c ă a v e a m p e c a p u n c u c u l i u n e g r u d e lâ n ă , c a r e er a
έπί τήν κεφαλήν μου κου κ ο ύ λλιο ν μ ελ α νό ν μαλλωτόν, δπερ ψ
u n in s tr u m e n t d e to r tu r ă ca u n sp in e , c u m z i c e S c r ip t u r a , cf.Mt.27,29
κατά τό γραφ ικόν έργαλεΐον α κ α ν θ ώ δ ε ς μ αλλίν έχον κεντούν με
şi c a r e m ă în ţ e p a f o a r t e ta r e şi m ă c h in u ia g r o a z n ic . A t u n c i,
73,15 σφοδρώς καί δεινώς βασανίζον. Κ αί τοϋ σ τό μ α τό ς μου άνοιχθε*
d e sc h iz â n d u -m i g u r a , a m z is : « M i l u i e ş t e - m ă , S f i n t e P ă r in t e
ντος είπ ο ν έλέησόν με, άγιε π ά τερ Ε υ θ ύ μ ιε, κ α ί έλευθέρωσόν με
E f t i m i e , ş i s l o b o z e ş t e - m ă d e n ă p a s t a c a r e m ă a sp r e ş te !»
έκ τής έπικειμένης μοι συμφ οράς.
în d a t ă l-a m v ă z u t p e S f â n t u l s t r ă l u c i n d în l u m i n ă , c u
Καί παραυτίκα θεωρώ τόν ά γιο ν φοιτί άπαστράπτοντα·
p ă r u l c ă r u n t , m i c d e s t a t , a v â n d b a r b a m a r e , c u fa ţa r o t u n d ă şi
πολιόν τήν τρίχα, ύποκόλοβον τήν ηλικίαν, εχοντα τόν πώγων<1
o c h ii d ă tă t o r i d e v e s e lie , p u r t â n d o m a n t ie n e a g r ă m a i scu rtă
μέγαν, τήν όψιν στρογγυλοείδή καί το ύ ς οφ θα λμ ο ύς χαροποιού?·
d e c â t o r a s ă ş i ţ i n â n d î n m â i n i u n t o i a g şi z i c â n d u - m i : « D e
73,20 φοροϋντα μαντίν μελανότερον καί κ ο ν δ ό τερ ο ν τοϋ κολοβίου, κ0"
c e m ă s t â n j e n e ş t i ? C e v r e i s ă - ţ i fa c? » C â n d e u i- a m răsp u n s
τέχοντα τη χειρί ράβδον καί λέγοντά μοι· τί μοι παρενοχλεϊς: Τι
c u fr ic ă : « M ă r o g s ă f i u m i l u i t ! » , e l m i - a r ă s p u n s c u a s p r im e :
θέλεις ϊνα σοι ποιήσω;Έ μοϋ δέ μετά φ ό β ο υ είρηκότος· έλεηθ»1να1
« T e -a i î n c r e d i n ţ a t c ă n i m i c n u p o a t e fi a s c u n s d e D u m n e z e u ?
παρακαλώ, άπεκρίνατο μοι μετά σ τυ φ ό τη το ς- έπείσθης οτι ούδ£'
A i în v ă ţ a t d i n c â t e a i p ă t i m i t c e m a r e ră u e s te să d is p r e ţu ie ş ti
δύναται λαθεϊν τόν Θεόν;’Έ μ α θ ες ά φ ’ ών έπ α θ ες, ήλίκον κακθν
s l u j ir e a l u i H r i s t o s ş i s ă t e p o r ţ i î n m ă n ă s t i r e la în t â m p la r e ?
73. 25 έστικαταφρονήσαι διακονίας Χ ρίστου κ α ί ώς έτυχεν φέρεσθαι t v
A i a fla t a c u m c u s i g u r a n ţ ă c ă t o a t e c e l e d i n m ă n ă s t ir i s u n t
μοναστηρίω;’Έγνο)ς άκριβώς δτι π ά ν τα τά έν τοϊς μοναστηριού
s f in te , p e n t r u c ă p r o v in d in o f r a n d e ? A ş a c u m c e i c a r e fa c
ιερά τυγχάνει ώς όντα α π ό κ α ρ π ο φ ο ρ ιώ ν ,Ώ σ π ερ τοίνυν οί καί"
d a r u r i m ă n ă s t i r i i l u i D u m n e z e u î i a d u c d a r u r ile şi d e la E l
ποφοροϋντες μοναστήρια,) Θ εώ προσ φ έρουσ ιν καί π α ρ ' α ύΐ°υ
îşi p r i m e s c r ă s p l a t a , t o t a ş a c e i c a r e f o l o s e s c r ă u c e l e a d u s e lu i
λαμβάνουσιν τόν μισθόν, ούτω ς οί κ α κ ώ ς χρώ μ ενοι τοΐς τφ
D u m n e z e u î l n e d r e p t ă ţ e s c p e E l şi îş i ia u p e d r e p t c u v â n t p e ­
προσενεχθεΐσιν αύτόν άδικοϋσιν καί π α ρ ’ αύτοϋ άξίως παιδεύο­
d e a p s a d e la E l. P e n t r u c ă d a c ă a c e l A n a n i a î m p r e u n ă c u s o ţ i a
νται. Εί γάρ ό Ά νανίας εκείνος σύν τή έαυτοϋ γυ να ικ ί έκ τών ί6ΐ(°ν
 146 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
ών τή κοινωνία προσήνεγκαν, νοσφισάμενοι μετά τοσαύτης κα-
τακρίσεως τω κλέμματι έναπέΟανον, π ο ία ς τεύξεται συγγνώμης
74, 5 ό άπό όλλοτρίας προσφ οράς νοσφιζόμενος; Π λήν έάν διδφς μοι
λόγον τοϋ μηκέτι άδικεΐν π ρά γμα μοναστήρια^ διαφέρον, άλλά
καί φυλάττείς έαυτόν άπό συνδυασμού αισχρώ ν λογισμών, πα-
ρακαλεΐται ό Θεός καί ίάταί σε. Φ ιλά νθρω πος γάρ έστιν καί ού
βούλεται τόν θάνατον τοΰ άμαρτω λοϋ ως τό έπιστρέψ αι καί ζην
αυτόν· τοϋτο γάρ σοι συνέβη, ότι διακονίαν ιερών πραγμάτων
74, 10 πιστευθείς ούκ έφύλαξας τώ Θ εώ τά πιστά, άλλά παρέδωκας
έαυτόν τη φιλαργυρίςι νοσφισάμενος έκ τώ ν σοι πιστευθέντων
καί τή κενοδοξία σκορπίσας άδεώ ς τά τοϋ Θ εοϋ καί τή φιλη-
δονία τοϊς αϊσχροΐς συμμιαινόμενος λογισμοϊς. ΔΓ δ έγκαταλει-
φθείς ύπό τής τοϋ Θεοΰ χά ριτος έκλυδω νίσθης τοσοϋτον ύπό
74, !5 τής πονηροτάτης τρικυμίας, ώστε σε ν α υ α γ ίφ δαιμονικώ περι-
πεσειν δεινοτατω.
Ταϋτα, φησίν, άκούσας εγώ δέό ω κ α αύτώ λόγον μή
άδικήσαι ποτέ μοναστήριον ή έτερον εύκτήριον οικον.
Τότε έμβριμησάμενος ό ά γιο ς κ α ί τοϋ κουκουλλίου τοΰ
μελανοϋ δραξάμενος μόλις αύτό ά νέσ π α σ εν έκ τής έμής '*ε'
φ α λή ς.Ό π ερ έφαίνετο έ ν τ ή χειρί αύτοϋ ώς μ ικρός Αίθίω'ψ πΰρ
74, 20 έκ τώ ν οφθαλμώ ν έκπέμπω ν. Κ αί κ α τα ν ο ή σ α ς θεω ρώ έν τ ή γΐΐ
έμπροσθεν αύτοϋ βόθρον β α θ ύ τα το ν λίαν κ α ί φοβερώτατον,
έν ω βόθρψ κατηκόντισεν ό ά γιο ς τόν Α ιθ ίο π α . Κ αί στραφείς
πρός με λέγει μοι' ίόε ν γ ιή ς γ έ γ ο ν α ς · μ η κ έ τι ά μ ά ρ τα νε, άλλα
πρόσεχε σεαυτφ, ϊν α μ ή χ ε ΐρ ό ν τ ί σοι γ έ ν η τα ί,Έ γ ώ δέ εις εαυτόν
7 4 ,2 5 έλθών ευχαρίστησα τώ Θ εψ καί ά π ό τότε ο ύ δ έν π ρ ο σ ή γ γ ι σ ε ν
μοι πονηρόν.
Ταϋτα ήμείς πα ρά Π αύλου άκούσα ντες τόν Θ εόν έδοξά-
σαμεν καί τήν χάριν τοϋ σημειοφόρου π α τρ ό ς Εύθυμίου έθαυ-
μάσαμεν.
50. MINUNI DIN VREMEA LUI CHIRIL
147
lui, fiindcă au pus deoparte din bunurile lor pe care le-au adus
în dar obştii, au m u r it fiind osândiţi pentru furt, ce fel de
iertare va p rim i cel care îşi însuşeşte ceva din darurile altora?
Dacă însă îmi vei da cuvântul că niciodată nu vei mai nedrep­
tăţi vreun lucru de-ai m ănăstirii şi te vei păzi de consimţirea
cu gândurile ruşinoase, D u m n ezeu Se va îndupleca şi te va
vindeca, pen tru că este iubitor de oameni şi nu vrea moartea
păcătosului, ci sâ se întoarcă şi să fie viu. Aceasta ţi s-a întâmplat hz is. 23
pentru că, încrediţându-ţi-se slujirea lucrurilor sfinte, nu le-ai
păzit cu credincioşie p e n tru D um nezeu, ci ai furat din cele
ce ţi-au fost înc re d in ţa te şi, din cauza slavei deşarte, ai risipit
cele ale lui D u m n e z e u , iar din pricina iubirii de plăcere te-ai
îm puţit cu gândurile ruşinoase. De aceea, după ce ai fost pă­
răsit de harul lui D u m n e z e u , fu rtu n a cea cumplită te-a răvăşit
într-atât, încât să cazi in tr-u n naufragiu demonic cumplit.»
C â n d am auzit aceste cuvinte, - a zis Pavel - i-am dat
cuvântul că n u voi m ai nedreptăţi niciodată vreo mănăstire
sau altă casă de rugăciune.
A tunci S fântul, fre m ă tâ n d de supărare, a apucat cu
mâinile cuculiul cel n eg ru şi cu greu a reuşit să mi-1 smulgă
de pe cap. în m â n a lui se vedea ca un mic etiopian care az­
vârlea foc din ochi. Şi p riv in d cu luare-aminte, am văzut în
păm ânt în a in tea lui o groapă foarte adâncă şi înfricoşătoare
în care S fântul l-a a ru n c a t pe etiopian. Intorcându-se spre
mine, m i-a zis: la tă te-ai fă c u t sănătos, de acum să nu mai
greşeşti, ci ia a m in te la tine însuţi ca sâ nu ţi se întâmple ceva fa. 5.14
m ai rău. V e n in d u - m i în fire, am m u ltu m it lui D um nezeu, si
' » ' j
de atunci n u s-a m ai a p ro p ia t de m ine nici un rău.“
C â n d noi a m auzit acestea de la Pavel, L-am slăvit pe
D u m nezeu şi n e -a m m irat de harul Părintelui Eftimie, făcă­
torul de m in u n i.
148 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
51
Ώ ς ά πό σταδίω ν δύο τής τοΰ μ εγάλου Ε υθυμίου μονής
δύ ο λάκκοι μεγάλοι είοίν π ά λ α ι ύ π ό τώ ν Ά μ ο ρ ρ α ίω ν, ώς λόγος,
όρυχθέντες. Ο ύς ύστερον ό μ έγα ς Ε υ θ ύ μ ιο ς, ήνίκα έν σαρκί
ύπήρχεν, άνανεώ σ ας τώ μέν ένί θ ύ ρ α ν το') στόματι έπέθηκεν
75,5 πρός ύπηρεσίαν τώ ν τής έαυτοΰ λ α ύ ρ α ς π α τ έ ρ ω ν τόν δέ έτερον
παρεχώ ρησεν τοϊς ύ π ’ α ύτοΰ β α π τισ θ εΐσ ιν Σ α ρακηνοϊς πρός
καιρόν τα κ τό ν .Έ ν τα ύ τα ις δέ τα ΐς ή μέρα ις λείψ εω ς ύδάτων γε*
νομένης ήσφαλισάμεθα τό ν τοΰ μ ο να ο τη ρ ιο υ λάκκον. Τών δέ
δύο φ υλάρχω ν τώ ν ύ π ο σ π ό ν δ ο ιν 'Ρ ω μ α ίο ις Σ α ρ α κ η νώ ν Άρέθα
καί Ά σουάδου κ α τ’ άλλήλω ν ά σ π ό ν δ ω ς κ ινο υμ ένω ν καί άκατα-
στασίας ούσης β άρβ α ροι δια σ π α ρ έντες κ α τά τήν έρημον ταύτην
75, 10
πολλά άθέμιτα έπρα ξα ν, ά π ερ îoaoLv οί πολλοί. Έ ν μιςχ. τοίνυν
καΟημένων ήμών έμπροσθεν τοΰ θ υ ρω ρίο υ έρ χο ντα ι άφνω δύο
τώ ν βαρβάρω ν μετά τίνος Χ ριστιανού Σ α ρ α κ η νο ΰ Θ αλαβά κα-
λουμένου τοΰ σπέρματος όντος τώ ν ύ π ό τοΰ μεγάλου Εύθυμίου
75, 15 βαπτισθέντω ν πά λα ι Σ αρακηνώ ν, έχοντες μ εθ' έαυτώ ν βάρβα*
ρόν τινα δεινώς δαιμονιζόμενον. Κ αί έλεγεν ήμΐν ό Θ αλαβάς δτι
τούτων έλθόντω ν ποτίσαι τά ς ιδία ς κ α μ ή λ ο υ ς κ α ί τό ν τής μονής
λάκκον ήσφαλισμένον εύρόντω ν ο ύ το ς βα ρ β α ρικ ώ τερ ο ν κινη­
θείς λαβών λίθον μέγαν έκλασεν τήν θ ύ ρ α ν κ α ί ά μ α τφ ταύτην
κλασθήναι κρουσθείς ύ π ό δα ίμ ονος έπεσεν καί έμεινεν σπαράο-
75, 20 σων εαυτόν. Ταύτης τής σ υμ φ ορά ς τήν α ιτία ν μ αθώ ν διά τοϋ
τόπου, φησίν, παριώ ν είπον αύτοΐς· φ έρετε α ύ τό ν είς τήν μόνην
τοΰ άγιου κ α ί γνώ τε καί ϊδετε ότι ούκ ένδ έχετα ι τινά άδικοΰντα
πράγμα τής αύτοΰ μονής λαθεΐν.
Ταΰτα ήμεΐς π α ρά Θ αλαβά άκούσαντες τό ν πάσχοντα είς
τό κοιμητήριον καταγαγόντες έθήκαμεν π α ρ ά τή θήκη τοΰ άγιοι·’
75,25 πατρός- καί ταύτη προσκαρτερήσαντα α ύτόν έκαθάρισεν ό άγιος
τής τοΰ δαίμονος ενέργειας καί ψ υχικ ώ ς έφ ώ τισ εν.Έ γνω μεν γ«£
τοϋτον μετ’ όλίγας ήμέρας άξιω θέντα τοΰ άγίου βαπτίσματος.
51. SARACINUL
51. Saracinul
La ο d ista n ţă de aproape d o u ă stadii de mănăstirea m a ­
relui Eftimie, se află d o u ă cisterne mari, săpate mai d em ult
de către am orei, d u p ă c u m se spune. M arele Eftimie, pe când
încă era în tru p , a refăcut aceste cisterne, iar una dintre ele,
pe care a închis-o la gură cu o uşă, a dat-o spre slujirea părin­
ţilor din lavra sa, iar pe cealaltă a lăsat-o saracinilor botezaţi
de el p e n tru u n a n u m i t tim p din an. In această perioadă, din
cauza lipsei de apă, noi a m închis cisterna mănăstirii. Pentru
că A retha şi Asovad, cei do i co nd ucăto ri de trib care erau
supuşi rom anilor, se vrăjm ăşeau unul pe altul, s-a stârnit o
neorânduială d in p ricin a căreia barbarii s-au împrăştiat prin
toată pustia aceasta săvârşind m ulte fărădelegi, pe care cei
mai m u lţi> le cu n o sc. Pe cân d şedeam noi într-o zi în fata
>
j
porţii, au venit d in tr - o d a tă doi barbari îm preu nă cu un sa-
racin creştin, pe n u m e Thalavas, fiind dintre saracinii pe ca-
re-i botezase m ai d e m u lt marele Eftimie, având cu ei şi un
barbar foarte c h i n u it de diavol. A tunci Thalavas ne-a spus:
„C ând au venit aceştia să-şi adape cămilele şi au găsit cisterna
mănăstirii închisă, acesta, p u rtâ n d u -se în chip foarte sălbatic,
a luat o piatră m are şi a spart uşa. în d a tă d u p ă ce a spart-o, a
fost lovit de 1111 d e m o n şi a căzut la p ă m â n t şi a rămas zvâr-
colindu-se. A flând de pricina acestei năpaste, p en tru că eram
de faţă, le-am spus: «Aduceţi-1 în m ănăstirea Sfântului, ca să
ştiţi şi să vedeţi că el n u îng ădu ie să răm ână tăinuit cineva
care n e d re p tă ţe ş te v reu n lu c ru de-al mănăstirii lui.»"
C â n d am auzit acestea de la Thalavas, l-am coborât pe su­
ferind în criptă şi l-am aşezat lângă m orm ântul Sfântului Părinte.
Şi după ce a stăruit în aşteptare lângă morm ânt, Sfântul l-a cură­
ţit de lucrarea diavolului şi i-a lum inat sufletul. Am aflat apoi că,
după puţine zile, acesta s-a învrednicit şi de Sfântul Botez.
150 VIAŢA SF Â N T U L U I EFTIM IE
52
Ό μ νημ ονευ θ είς Θ α λ α β ά ς έν τ ω Λ α ζ α ρ ί ω ο ίκω ν θυγα­
75,30 τ έ ρ α ά δ ελ φ ο ϋ ίδιου ύ π ό π ν ε ύ μ α τ ο ς α κ α θ ά ρ τ ο υ ένοχλουμένην
76 κ α τε ν έ γ κ α ς είς τό μ ο ν α σ τή ρ ιο ν κ α ί έπ ί τρ εις η μ έ ρ α ς προσκαρτε-
ρήσας αυτή άλεκρομένη κ α θ ’ έ κ ά σ τ η ν η μ έ ρ α ν έκ τού άγιάσμα-
τος τής τού αγίου π α τ ρ ό ς ή μ ώ ν Ε ύ θ υ μ ίο υ θ ή κ η ς τή τρίτη ήμέρρ
σ π α ρ α χ θ εισ α ν α ύ τή ν κ α ί ά π ο θ ε ρ α π ε υ θ ε ΐσ α ν κ α ί τελείως καθα-
76,5 ρισΟεΐσαν ά π ο λ α β ώ ν α ύ τή ν άπήλΟ εν μ ετά χ α ρ ά ς είς τά ίδια.
53
Ά λλου Σ α ρ α κ η ν ο ύ το ϋ αύτοϋ κ τ ή μ α τ ο ς όρμωμένου
Ά ρ γ ώ β καλουμένου νέμ ω ν ό υιός π ρ ό β α τ α κ α τ ά τ ή ν έρημον ύπό
δαίμονος ληφθείς μετά κ ρ α υ γ ή ς τό ν ά γ ιο ν έπ ε κ α λ ε ΐτο Εύθύμιον.
Ό σ τ ις τήν όψιν εχω ν ύ π ό τοϋ π ο ν η ρ ο ϋ π ν ε ύ μ α τ ο ς έξεστραμμέ-
76, 10 νην ένεχθείς είς τήν μονήν κ α ί τεθείς π ρ ό ς τή θήκη τοΰ σημειο-
φόρου πα τρ ός έν όλίγαις ήμέραις κ α ί το ϋ δ α ίμ ο ν ο ς έκαθαρίσθιΐ
καί τήν τής όψεω ς δια σ τρ ο φ ή ν άν(υρθο')θη.
54
Γυνή τις ά π ό Β η τα βουδισ σ ώ ν τή ς κ ώ μ η ς καθη μ ένη έν τώ
οΐκφ τοΰ ά νδρ ό ς αύτής μεσημβρίας έκ ρ ο ύ σ ϋ η ύ π ό δα ίμ ονος χα*
76. 15 λεπο>τάτου κ α ί έμεινεν σεληνιαζομένη έπ ί έ π τ ά μ ή ν α ς .Ό δέ ταύ-
της άνήρ έπένθει καί έσκυθριόπαζεν έπ ί τή ά φ ο ρ ή τω συμφορά
τής ίδίας γυναικός, έννοιαν δέ λα β ώ ν π ερ ί τοΰ ά γιο υ κ α τ ή γ α γ ε ν
αύτήν είς τό μοναστήριον. Κ αί ό ιά τό μή είσέρχεσϋαι γυναίκα
ένδον έμεινεν ή γυνή τρία νυχΟήμερα έμ π ρ ο σ θεν τοΰ μοναστη­
ριού νηστεύουσα καί προςευχομένη έκτενώ ς καί κ α θ ’ έσπέραν
76, 20 λαμβάνουσα άγιασμα ά π ό τής τοΰ άγιου θήκ η ς κ α ί τό ύδω ρ τής
άσβεστου αύτοΰ κανδήλας πίνουσα. Κ αί ούτοις ήλευθερωΟη
ά π ό τοϋ δαίμονος φ ανέντος αύτή τή τρίτη ν υ κ τί τού άγιου και
52, 53, 54
52. N e p o a ta lui Thalavas
A m in t i t u l T halavas, care lo cuia în Lazarion, a ad u s-o la
mănăstire p e fiica frate lu i său, s u p ă ra tă fiind de u n d u h n e c u ­
rat. A răm as v r e m e d e trei zile lângă ea, u n g â n d -o in fiecare zi
cu aghiasm ă de la m o r m â n t u l S fân tu lu i n o s tru Părinte Efti­
mie. In a treia zi, d u p ă ce s-a zvârcolit, s-a tă m ă d u it şi s-a cu ră­
ţat desăvârşit. A tu n c i a lu a t- o şi a plecat cu bucurie la ale sale.
53. Fiica lui Argov
Fiul u n u i alt saracin care se trăgea d in aceeaşi aşezare,
pe n u m e Argov, p e c â n d p ăştea oile în pustie, a fost înşfăcat
de u n d e m o n şi a în c e p u t să-l strige cu pu te re pe Sfântul Ef­
timie. Băiatul, a v â n d faţa sucită de către d u h u l necurat, a fost
adus în m ă n ă s tire şi p u s lâ n g ă m o r m â n tu l Părintelui celui fă­
cător de m i n u n i , iar d u p ă p u ţi n e zile s-a vindecat, s-a curăţit
de d e m o n şi faţa i s-a în d r e p ta t.
54. Femeia din Betaboudisi
O oarecare fem eie d in satul Betaboudisi, pe când stătea
pe la prânz în casa b ărb atu lu i ei, a fost lovită de un dem on foar­
te rău şi vrem e de şapte luni a rămas lunatică. Bărbatul ei plân­
gea şi se tâ n g u ia d in pricina necazului de neînd urat al femeii
sale, dar cân d a aflat de Sfântul Eftimie,' si-a
t coborât nevasta la
mănăstire. Şi p e n t r u că femeile n u au voie să intre înăuntru,
ea a rămas trei zile şi trei n o p ţi înaintea mănăstirii postind şi
rugându-se c u s tă ru in ţă , lu â n d pe înserate d in aghiasma de
la m o r m â n tu l S fân tu lu i şi b â n d a p a 105 din candela lui cea ne­
stinsă. Şi aşa s-a izbăvit de d e m o n , d u p ă ce Sfântul i s-a arătat
105 E greu de precizat la ce fel de „apă din candelă'1 se referă aici Chirii.
152 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
είπόντος- ϊό ε ύ γ ιή ς γ έ γ ο ν α ς · πορεύου είς τόν οίκόν σου. Καί άπό
τότε κατέρχεται εύγνωμόνως κατ’ ενιαυτόν είς τό μοναστήριον
76 , 25 ευχαριστούσα τφ Θ εφ καί τω άγίω καί καταφιλοϋσα τήν φλιάν
τοϋ θυρωρίου καί ποιούσα υπέρ ε υ χ α ρ ισ τ ία ς τοϊς έν τω μονα­
στηρίω πατράσιν αγάπην.
55
77 Έ στι τις άδελφός έν τφ μοναστηριού τφ μέν γένει Γαλάτης,
τή δέ προσηγορίαι Π ροκόπιος.Ό στις πρό πολλώ ν έτών πνεύμα
πονηρόν έσχεν ένδον κεκρυμμένον άεί έκφ οβούν αύτόν καί
άλλα τινά ενεργούν είς αύτόν, ώς αύτός ήμΐν διηγήοατο.Ό τε ούν
77, 5 έδέχΟη είς τήν μονήν καί τήν τού άγιου προσεκύνησεν θήκην,
ήλέγχθη τό πνεύμα καί είς τό εμφανές ήνέχθη καί ό Προκόπιος
έφανερώθη δαιμονιών. Καί έρρίπτετο πυκνώ ς καί έόεομεϊτο τήν
γλώσσαν καί ού συνεχωρεΐτο λαλεΐν ή μ ΐν εί δέ πάνυ έβιάζετο,
Γαλατιστί έφθέγγετο. Καί τί πολλά λέγω; Καί τούτον έθεράπευ-
σεν ό άγιος καί τόν δαίμονα άπήλασεν καί τόν δεσμόν της γλώσ-
77, ίο σης διέλυσεν.Όστις καί μέχρι τοϋ νύν μένει έν τοι μοναστηρίω
σωφροσύνη καί υπομονή διαπρέπο>ν μετά πάσης σεμνότητος
καί άπλώς ειπειν τόν ζυγόν τοϋ Χριστού φέρων κατά δύναμιν.
56
Έ ν μια τών ήμερών καθεζομένων ήμών καί μαλωάν καθα-
77.15 ριζόντο)ν εις τό θυρώριον θεωρούμεν τινά ξενικόν ροίζω μεγάλα)
έλαυνόμενον ύπό πνεύματος πικροτάτου καί ερχόμενον έπί το μο­
ναστήριον .’Έκραζεν δέ αύταΐς λέξεσιν καί έλεγεν ούτως· τί έμοί
καί σοί, δούλε τοΰ Θεοϋ Εύθύμιε; Πού με έλκεις; Ούκ εξέρχομαι.
Καί ουτοίς έρριψεν αύτόν έμπροσθεν τοΰ θυρωρίου- άνα-
77.20 στάντες δέ ήμεϊς σ υ ν τφ θυρωρφ Βαβυλα λεγομένω μόλις μετά
ιοΐ Chirii scrie la prezent pentru că, pe când scria, se afla în chinovia Iui
55. PROCOPIE 56. STRÂINUL 153
în cea de-a treia n o a p te şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătoasă, /«. 5.14
mergi la casa ta!“ D e a tu n c i cobora la mănăstire în fiecare
an, plină de re c u n o ştin ţă, ca să m ulţum ească lui D u m n eze u
şi Sfântului, săruta stâlpii porţii şi dădea drept m u lţum ire o
masă p e n tru părinţii m ănăstirii.
55. Procopie
în m ănăstire se află106 un frate de neam din Galatia, pe
num e Procopie. în a in te cu m ulţi ani, acesta avea ascuns înlă-
untru un d u h viclean care îl înfricoşa
i mereu si
) alte multe rele
îi făcea, d u p ă c u m el însuşi ne-a povestit. C â n d a fost primit în
mănăstire şi s-a în c h in a t la m o rm â n tu l Sfântului, duhul a fost
certat şi s-a dat pe faţă, încât Procopie s-a vădit că era demoni-
zat. Adesea diavolul îl arunca la păm ânt, îi lega limba şi nu îl
lăsa să ne vorbească. D e-abia putea vorbi în limba galatenilor
dacă se silea foarte tare. D a r ce altceva să mai spun? Sfântul l-a
vindecat şi pe acesta, l-a izgonit pe diavol şi a dezlegat legătura
limbii. Acest P rocopie se află până astăzi în mănăstire, deose-
bindu-se cu to ată cinstea prin fecioria şi răbdarea sa şi, ca să
spun pe scurt, p u r tâ n d jugul lui H ristos du pă putere.
56. Străinul
în t r - u n a d in zile, pe cân d stăteam la poartă şi curăţăm
maloa, am văzut u n străin care era m ânat cu larmă mare de
către u n d u h a m a rn ic şi venea spre mănăstire. Striga chiar
aceste cuvinte: „C e ai cu m ine, robule al lui D u m nezeu Efti­
mie? U n d e m ă duci?... N u ies!“
Şi aşa l-a a ru n c a t în ain tea porţii. N oi ne-am ridicat şi,
îm p reu n ă cu p o rta ru l, pe n u m e Vavila, abia de-am reuşit să-l
Eftimie, împreună cu acel Procopie.
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
βίας ίσχύσαμεν τούτον καταγαγείν εις τό κοιμητήριον κράζοντα
κ α ί οΰτω ς λέγοντα - τί άποφέρετέ με π ρ ό ς τόν πολέμιόν μου; Τι
λαμβάνετέ με πρός τόν εχθρόν μου; Τί σύρετε με π ρ ό ς τόν καίο-
ντά με;Ώ βία· ού πορεύομαι μεθ’ ύ μ ώ ν εξέρχομαι, ού μένω.
Καί οΰτω ς μετά κόπου κατενεχθέντα τό ν ξενικόν έρρη|ιεν
πά λιν έπί τήν θήκην τοϋ άγιου, ώ στε κεΐσθαι άφοινον έως εσπέ­
ρ α ς.Ό σ τις πρωί άνέστη καί έγεύσατο φ ρονώ ν κ α ί συνετώς δια-
λεγόμενος, ελευθερωθείς παντοίω ς π ά σ η ς δαιμ ονική ς ένεργείας.
Καί έρωτηθείς π α ρ ’ ήμών λεγόντο^ν αύτφ· π ώ ς ήλθες ένταυθα
κ α ί τί έκραζες χθές; Ά πεκρίνατο λέγω ν ότι ο ύ κ οιδα τί λέγετε
ουδέ πώς ήλθον οίδε. Καί τα ύτα ήμεΐς άκούσαντες τόν Θεόν
έδοξάσαμεν τόν δοξάζοντα τούς αύτό ν ά γα π ώ ντα ς.
57
Ή ν τις πρεσβύτερος έν τώ μοναστηριού Ά χθάβιος ονομαζό­
μενος άπό Βητακαβέων τής άπό δώ δεκα σημείων τής Γαζαίων δι-
ακειμένης κώμης όρμιόμενος, δστις τεσσαράκοντα πέντε χρόνους
έν τή μονή πληρώσας τών τοϋ Κυρίου έντολών εργάτης άνεδεί-
χθη άνεπαίσχυντος. Τούτου τοίνυν τοΰ άββα Ά χθαβίου άδελφός
τίς έση γνήσιος έν τή μνημονευθείση κώ μη'Ρω μανός καλούμενος.
ΟύτινοςΤωμανοΰ τά διαφέροντα άνήρ τις φθόνο) σατανικφ κα-
τεχόμενος έπειράτο διαρπάσαι. Καί τοϋ σκοπού άποτυχώ ν άπο-
μανείς κατ’ αύτοϋ άπερχεται έν Έ λευθεροπόλεί καί προσομιλεΐ
γόητί η νι έπιθυμών άποκτεΐναι τόν άνδρα. Καί ό μέν γόης λαβών
τό ίκανόν έχρήσατο ταϊς διαβολικαΐς μαγγανείαις· ό δέ'Ρωμανός
έξελθών έν τώ ιδίψ άγρφ μετά τινων έργατώ ν κάκεΐ ναρκιάσας
εΐσήχθη είς τόν ϊδιον οίκον καί τής νόσου κ ατά μικρόν προκοψά-
σης ύδρωπιάσας παρείθη καί μεθ’ ημέρας ύπό τώ ν ιατρών άπε-
γνοοσθη. Τών δέ συγγενών παρακαθεζομένω ν α ύ τφ καί κλαιο-
ντων άνοίξας τούς οφθαλμούς παρεκάλεσεν ά πα ντα ς έξελθεΐν
ά π ’ αύτοϋ καί στρέψας έαυτόν πρός τόν τοίχον, κα θάπερ ό μέγας
57. ROMAN
coborâm cu forţa în criptă, în tim p ce el striga şi zicea: „De
cc mă aduceţi la cel care m ă războieşte? D e ce m ă duceţi la
duşm anul meu? D e ce m ă târâţi la cel ce mă arde? O , silă! N u
merg cu voi, ies, n u m ai răm ân!“
Şi aşa l-au c o b o râ t pe străin cu m ultă osteneală şi l-au
aruncat peste m o r m â n tu l Sfântului, încât a zăcut fară glas
până seara. D im in e a ţa s-a trezit şi a m âncat ceva, fiind întreg
la minte, v o rb in d cu înţelegere şi slobozit de toată lucrarea
demonică. F iind în treb at de noi: „C um ai ajuns aici şi ce stri­
gai ieri?“, el ne-a răspuns: „N u ştiu nici ce spuneţi, nici cum
am ajuns aici.“ A u z in d acestea, L-am slăvit pe Dumnezeu,
Care-i slăveşte pe cei ce-L iubesc.
57. Roman
în m ănăstire se afla un preot, pe num e Ahtavie, de loc
din satul Vitakavea, la 12 stadii de Gaza, care, îm plinind 45 de
ani în mănăstire, s-a arătat un lucrător fără greş al poruncilor
D om nului. în satul am in tit, acest A w ă Ahtavie avea un frate
pe n u m e R o m an . U n o m stăpânit de pizmă satanică a încercat
să răpească averea acestui R om an, dar, pentru că nu şi-a atins
scopul, a fost cuprins de furie împotriva lui şi s-a dus în Elef-
teropolis, u n d e a vorbit cu u n vrăjitor dorind să-l omoare pe
bărbat. Vrăjitorul, d u p ă ce a luat plata, şi-a pus la lucru vrăjile
sale drăceşti, aşa încât Iui R om an, când a ieşit împreună cu
nişte
» m u n c ito ri la ţarina
t sa,J i s-a fâcut rău si
» a fost adus acasă.
Boala în a in ta p u ţin câte pu ţin, iar el s-a umflat de apă şi a
paralizat, iar d u p ă câteva zile şi medicii l-au aruncat în deznă­
dejde. Pe câ n d rudele stăteau lângă el şi plângeau, şi-a deschis
ochii şi i-a rugat pc toţi să iasă din cameră, iar el, întorcân-
du-se la perete, ca odinioară marele Iezechia, se ruga zicând:
„D um nezeul puterilor, C are ai zis: C ând te întorci suspinând,
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
έκεΐνοςΈ ζεκίας ποτέ,προσηύξατο λέγο)ν· ό Θ εός τώ ν δυνάμεων,ό
είπών όταν άποστραφ είς στενάξης, τό τε σω θήση, αύτός έπιβλέψας
έπ ’ έμέ τόν άνάξιον έξελοΰ με έκ τής επικείμενης μοι συμφοράς.
Καί πάλιν ελεγεν άγιε πάτερ Ευθύμιε, ποίησον έλεος εις εμέ καί
δεήθητι τοϋ Θεοϋ λυτρωθήναί με έκ τήσδε τής πικροτάτης νόσου.
Ταϋτα καί τά τοιαϋτα είπών καί εύξάμενος γίνεται έν έκστά-
σει καί θεωρεί τινά μοναχόν όλοπόλιον λέγοντα α ύ τ φ - τί θέλεις ϊνα
ποιήσω σοι;Ό δέ φόβο; καί χαρά συσχεθείς λέγει· τίς εί σύ, δέσπο-
‘τα; Καί φησίν πρός α υ τό ν έγώ είμι Εύθύμιος ό νϋν μετά πίστεως
κληθείς παρά σοϋ· μή ούν δειλιάσης, άλλά δεΐξόν μοι τί πάσχεις.
Τοϋ δέ τήν κοιλίαν ύ π ο δείξα ντο ς το ύ ς δακτύλους εις
όρθόν συζεύξας ό φανείς καί ώσπερ ξίφ ει διχοτομ ήσ ας τόν τό­
πον έξήνεγκεν έκ τής γαστρός πέταλον κασσιτέρινον εχον χα-
ρακτήράς τινας καί τίθησιν αύτό ενώ πιον α ύτοΰ έπί τραπεζίου
τινός. Καί τόν τόπον τή χειρί κα τα μ ά ξα ς ά πήλειψ εν τό διχοτόμη-
μα καί άπεθεράπευσεν καί λέγει α ύ τώ - τοϋτό σοι συνέβη, επειδή
πολλών παρελθουσώ ν ημερών ούτε είς έκκλησίαν είσήλθες ουτε
τοΐς θείοις προσήλθες μυστηρίοις, καί διά τοϋτο κατεδυναστεύ-
θης. Ά πελθώ ν γάρ τις είς Έ λευ θερ ό π ο λιν δα ίμ ο να ς κατά σου
έμισθώσατο, οϊτινες σου άμελοϋντος τής έαυτοΰ σω τηρίας κατά
σου ϊσχυσαν.Ίδού τοίνυν ήλέησέν σε ό Θεός· μηκέτι άμέλειτής
προσευχής οου. Καί ταϋτα είπών ά φ α νή ς έγένετο.
Ό δ έ'Ρωμανός είς εαυτόν έλθών π α ρ α υ τίκ α άναστάς έξέ-
κρινεν πάσαν τήν νοσοποιόν αιτίαν καί άπεκατέστη υγιής και
καλέσας τούς ιδίους πάντα τά τής ο π τα σ ία ς έξηγήσατο. Οΐτι-
νες τήν τοσαύτην άθρόαν μεταβολήν θεασάμενοι έδόξασαν τόν
Θεόν τόν παρέχοντα τοιαϋτα τοΐς άγίοις χαρίσματα. Ό μέντοι
'Ρωμανός λαβών αύτούς ήλθεν εις τήν μονήν κ α ί προσκυνήσας
τήν θήκην τοΰ σημειοφόρου πα τρός Ε ύθυμίου εξηγείτο ταϋτα
πάντα τφ τε μακαρίτη Ά χθα β ίφ καί τώ ήγουμένω καί πάσιν ήμΐν
καί ούτως τήν θαυματουργίαν κηρύξας ύπέσ τρεψ εν εις τά ίδια.
Κ ατ’ αύτήν όέ τήν τής θαυματουργίας ημέραν π ά νδη μ ον εορτήν
57. ROMAN
157
atunci te vei m â n tu i, în s u ţi caută spre mine, nevrednicul, şi ’■ 30, 15
izbăveşte-mă de această năpastă care m ă apasă!“ Şi iarăşi a
mai zis: „Sfinte P ărinte Eftim ie, fă milă cu m ine şi roagă-te
lui D u m n eze u ca să m ă izbăvească de această boală amară!"
Pe cân d se ru ga şi s p u n e a acestea şi altele ca acestea, a
căzut în extaz si
» a v ăzu t u n m o n a h cu totul căru n t care l-a
întrebat: „C e vrei să-ţi fac?“ El, cup rins de frică şi de b u c u ­
rie, a zis: „ C in e eşti, stăpâne?" Acela i-a răspuns: „Eu s u n t
Eftimie cel c h e m a t de tin e cu credinţă. Aşadar, n u te teme,
ci arată-m i de ce su feri.“
D u p ă ce R o m a n i-a arătat pântecele, cel ce se arătase
şi-a strâns d re p t degetele şi a tăiat ca şi cu un cuţit locul, sco­
ţând din s to m a c o potcoavă de cositor cu inscripţii pe ea şi a
pus-o în faţa lui pe masă. A poi a strâns locul cu mâna, a uns
tăietura, l-a v ind ecat şi i-a spus: .Aceasta ţi s-a întâmplat pen­
tru că, desi
t au trec u t m u lte zile, nici la biserică n u te-ai dus,
nici de Sfintele T aine n u te-ai apropiat, şi de aceea ai fost luat
în stăpânire. C in e v a s-a dus în Elefteropolis şi a tocmit îm po ­
triva ta d e m o n i, care au avut putere asupra ta fiindcă ai fost
nepăsător faţă de p ro p ria m ântuire. D ar iată că D umnezeu
te-a miluit! N u - ţi m ai lăsa niciodată rugăciunea!*' Şi acestea
zicându-le, E ftim ie se făcu nevăzut.
R o m a n , v en in d u -şi în sine, s-a sculat iute, a aruncat de
la el toată pricina aducătoare de boală, şi-a redobândit sănăta­
tea şi, d u p ă ce i-a c h e m a t pe ai săi, le-a povestit toate cele din
vedenie. Ei, câ n d au văzut o schimbare atât de neaşteptată,
L-au slăvit pe D u m n e z e u , Care dă astfel de harisme sfinţilor.
R om an i-a luat si
) a venit la mănăstire închinându-se la mor-
m ântui Părintelui Eftimie, făcătorul de m inuni, istorisind
toate acestea fericitului Ahtavie, egum enului şi nouă tuturor.
P ro pov ăd uind astfel m in u n e a , s-a întors întru ale sale şi face
in fiecare an, în ziua m in u n ii, u n praznic de obşte în satul său,
i 58 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE 58. BĂRBAŢII DIN SATUL FARAN

έν αύτή τή κώμη έπιτελεΐ μνήμην π ο ιο ύ μ εν ο ς τή ς διά τόϋ θεοφό- săvârşind p o m e n ir e a binefacerii făcute lui prin p u r tă to r u l de
ρου Ε υθυμίου είς αύ τόν π ρ ο ελ θού σ η ς εύεργεσίας. D u m n eze u E ftim ie.

58 58. Bărbaţii din satul Faran

Ά π ό σταδίων δέκα τής λαύρας Φ α ρώ ν κώμη τις έστι κατά La zece stadii de Lavra Faran se află, în partea de răsărit,
un sat pe n u m e Faran, de la care, d u p ă câte m i se pare, şi-a
79, 25 τό άνατολικόν μέρος Φ αράν καλούμενη, οθεν, ώς οίμαι, καί ή λαύ­
primit n u m e le şi lavra. U n bărbat din acest sat, Chiriac pe
ρα τήν επωνυμίαν έδέξατο. Ά νήρ όέ τις έκ τα ύτη ς όρμώμενος τής
nume, având o tu r m ă la păscut în pustie, a prim it de la un
κώμης Κυριάκός καλούμενος ποίμνιον έχω ν έν τή έρήμω βοσκόμε-
oarecare sărac d in acelaşi sat zece anim ale ca să le pască îm ­
νον ελαβεν καί πα ρά τίνος πτω χοϋ τής α ύτής κώμης δέκα θρέμμα­
preună cu tu r m a sa, d u p ă ce mai înainte au căzut la învoială.
τα πρός τό τή ιδία ποίμνη ταϋτα συμβόσκειν συμφώνου τινός με­
D upă o vrem e, săracul, silit de o treb uinţă oarecare, voia să-şi
79,30 ταξύ αύτών προελθόντος. Χ ρόνου δέ διελθόντος ό μέν πτωχός ύπό
vândă anim alele, dar C h iriac, în loc de zece, i-a dat înapoi
τίνος χρείας κατεπειγόμενος πωλήσαι τά ί'δια ήβουλήθη θρέμματα,
opt. C â n d săracul i-a spus că zece animale i-a dat, Chiriac
80 ό δέ Κυριάκός οκτώ άντΐ τώ ν δέκα παρειχεν. Τοϋ δέ λέγοντος δέκα
a tăgăduit. T o t c e rtân d u -se şi luptându-se ei, nişte mijloci­
είναι τά π α ρ ’ αύτοϋ παρασχεθέντα θρέμματα ήρνεΐτο ό Κυριάκός.
tori între ei le-au p ro p u s să jure, vrând să pun ă capăt sfâdirii.
Φιλονικούντων τοίνυν αύτώ ν καί διαμαχομένων μεσίταί τινες με­
D u pă ce C h iriac a p r im it să jure, săracul a vrut ca jurăm ântul
ταξύ γεγονότες όρκον αύτοΐς προέτειναν διαλϋσαι π']ν μάχην βου-
să se facă pe m o r m â n tu l Sfântului Eftimie. Au stabilit ziua şi
80, 5 λόμενοι. Τοϋ ούν Κυριάκου όμνύειν καταδεξαμένου ό πτωχός είς
au venit la m ăn ăstire. C â n d au ajuns ei la d rum ul principal
τήν θήκην τοϋ άγιου Εύθυμίου ητει τόν όρκον γενέσθαι. Καί δή τα-
care co boară de la Ierusalim la Ierihon şi s-a arătat mănăs­
ξαντες ημέραν ήρχοντο έπί τό μοναστήριον καί φ θασάντω ν αύτών
tirea, d u p ă c u m m i-a povestit mai târziu cel care a primit
τήν βασιλικήν όδόν τήν καταβαίνουσαν άπό'Ιερουσαλήμ είς’Ιερι-
jurăm ântul, v ăzând că acela mergea ca să jure strâmb, i-a spus
χώ, (»ς διηγήσατο ύστερον ό τόν όρκον δεξάμενος, άναφανέντο;
cu dreaptă socoteală: „Să ne întoarcem , frate! Iată, m -am în­
«o, 10 τοϋ μοναστηριού βλέπων έκεΐνον έκδιδόντα έαυτόν τή επιορκία
credinţat de vrem e ce am ajuns până aici.“
διακριθείς λέγει αύτφ- άγωμεν ύποστρέψωμεν, άδελφέ- ιδού έπλη-
Acela însă n u voia să se întoarcă. Aşadar, când au intrat
ροίρορήθην έφ ’ όσον έφθάσαμεν εως ώδε έλθεΐν.
in mănăstire, vrednicul de milă a jurat pe m orm ântul cinstitu­
Ό δέ ούκ ήνέσχετο ύποστρέψαι.'Ως ούν εΐσήλθον έν τώ μονα­
lui Părinte şi a ieşit din mănăstire fără să păţească nimic rău.
στήρια), ώμοσεν ό ελεεινός κατά τής θήκης τοΰ σεβασμίου πατρός
Credea că se poate ascunde de D u m nezeu sau mai degrabă el,
80, 15 καί έξήλθεν τοϋ μοναστηριού μηδέν κακόν έχω ν.Έ νόμιζεν δέ λα-
uitând de D u m n e z e u ca u n adevărat nebun, a zis în inima sa:
θεΐν τόν Θεόν, μάλλον δέ αύτός λήθην λαβών τοϋ Θεοϋ ώς άληθώς
Nu este D um nezeu. Deci, du p ă ce a trecut o zi, în cea de-a doua ps. 13,
άφηων είπεν έν καρό ία α ύ το ϋ■ούκ έστιν Θεός. Τής ούν μιας ημέρας
noapte, pe la ceasul la şaselea, pe când şedea culcat în casa lui
παρελθούσης τή δευτέρςι νυκτί περί ώραν έκτην άνέκειτο μόνος είς
treaz şi rum ega gân du ri deşarte, văzu că uşa casei s-a deschis
τόν ίδιον οίκον γρηγορών καί λογισμοίς ματαίοις ένασχολούμενος,
j6o VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
8 0 , 20 καί θεο^ρεί άφνω τήν θύραν τοϋ οίκου αυτομάτως άνοι,γομένην καί
τινα γέροντα μοναχόν είσερχόμενον, φωτί λάμποντα καί τόν οίκον
φαπίζοντα, πέντε νεωτέρους έχοντα καί ράβδον τή χειρί κατέχο-
ντα καί λέγοντα πρός αύτόν αυστηρά τίί φωνή καί βλοσυρφ τώ
βλέμματι· είπέ, άνέλπιστε τών άνΟριόπων, τί άπήλθες ποιήσαι είς
80, 25 τήν Ευθυμίου μονήν;Ώς ουν έκεΐνος έφίμώΟη μηδέν είς άπολογίαν
ευρών, ειπεν ό άγιος τοΐς νεωτέροις· επάρατε αύτόν. Οί δέ εύθέως
κρατήσαντες αύτόν έτειναν έκ τεσσάρων. Καί δίδωσιν τώ πέμπτφ
81 τήν έν τή χειρί ράβδον λέγω ν τύπτε αύτόν καί λέγε· μή. επίορκος'
μή, άποοτερητής· μή καταφρονεί τής τοΰ Θεοΰ άνεξικακίας. Ώς
δέ έπί πλέον τυπτόμενος έβασανίζετο, λέγει ό άγιος τφ τύπτοντι-
καλώς έχει, καί κρατήσας αύτόν άπό τών τριχών λέγει αύτώ' έγνως,
81, 5 άνόσιε, ότι έστιν Θεός άποδιδούς έκάστω τά πρός άξίαν;Ίδού δή
ταντη τη ννκτι τήν ψυχήν σου άπαιτούμεν άπό σοϋ, ά δέ άπεστέ-
ρησας, τίνι «/ταζ;Έπείδή ουν τής άνοχής και τής μακοοθυμιας τοϋ
Θεοΰ κατεφρόνησας, έθησαύρισας οεαντω τήν ό ργήν ταύτην, ΐνα
άπό σοΰ μάθο}σιν άπαντες μηδένα άποστερειν μηδέ ολως εις όρκον
81, 10 εαυτούς έκδιδόναι, εί καί άληθεύειν μέλλουσιν.
Καί οΰτως άπέστησαν ά π ’ αύτοΰ· αύτός δέ φ ό β φ συσχε-
θείς έκραξεν λέγο)ν· έλεήσατέ με διά τόν Θεόν.
Καί συναχθέντες πρός αύτόν οί έγγύτατοι τά τε συμβάντα
άκούσαντες καί τόν νώτον σεσηπότα άπό τώ ν πληγών θεωρή-
σαντες ,φοβήθησαν φόβον μέγαν. Ό ν η ν α παρακαλέσαντα άπε-
81, 15 νεχθήναι είς τήν μονήν καί πολλά ήμαρτηκέναι κατά τοΰ αγίου
τόπου καΟομολογήσαντα έπιθήσαντες όνφ δύο σακκίων άχυρου
μέσον ήγαγον είς τήν μονήν καί διηγησάμενοι ήμίν πάντα τά συμ-
βεβηκότα έδειξαν καί τάς έν τφ νώ τφ πληγάς καί είδομεν τόν
νώτον αύτοΰ όντα ώς άπό βουνεύρων πολλών. Διά τοΰτο φόβψ
81,20 συσχεθέντες οί τοΰ μοναστηριού άπό τότε ού συγχωροΰσίν τινα,
όσον τό επ αύτοΐς, όρκίζειν ή όμνύειν έν τή τοΰ άγιου πατρός θήκη.
Ε κείνοι δέ μίαν ημέραν ποιήσαντες έν τψ μοναστηρίω καί
μη ίσχύσαντες έν τφ κοιμητηρίφ κοιμήσαι αύτόν τής γαστρός
58. BĂRBAŢII DIN SATUL FARAN ι6ι
singură şi că a intra: un m onah bătrân, strălucind de lum ină
şi lum inând casa, fiind însoţit de cinci tineri, ţinând un toiag
în mână şi zicându-i cu glas aspru şi cu privire tăioasă: „Spune,
deznădăjduitule între oam eni, ce te-ai dus să faci în mănăstirea
lui Eftimie?" Fiindcă aceluia îi pierise glasul, negăsind nim ic de
spus în apărarea sa, Sfântul a zis tinerilor: „Ridicaţi-1!“ Atunci
patru dintre ei l-au apucat şi-l ţineau întins. Celui de-al cincilea
Sfântul i-a dat toiagul în m ână zicându-i: „Dă-i şi spune-i: «Să
nu mai juri strâm b, să nu mai răpeşti lucrurile altuia, să nu mai
dispreţuieşti nerăutatea lui Dumnezeu!»" D upă ce l-a chinuit
destulă vreme cu lovituri, Sfântul a zis celui care lovea: „Bine-i!"
Apoi, apucându-1 de păr pe Chiriac, i-a spus: „Ai priceput, necu-
viosule, că D um nezeu răsplăteşte fiecăruia după vrednicie? Iată,
în noaptea aceasta vor cere sufletul tău de la tine, iar cele pe care Lc. 12,20
le-ai furat ale cui vor fi? Fiindcă ai dispreţuit îngăduinţa şi înde- Rum. 2.4
lunga răbdare a lui D um nezeu, ţi-ai agonisit mânia aceasta ca Rom. 2,5
de la tine să înveţe toţi să n u răpească lucrurile nimănui, nici să
jure, chiar dacă au de gând să spună adevărul."
Şi aşa s-au dus de la acela, care, cuprins de spaimă, a
strigat: „M ilu iţi-m ă, p e n tru D um nezeu!"
Vecinii s-au ad u n at şi, auzind cele întâm plate şi vâxân-
du-i spatele vânăt de lovituri, s-au tem ut cu frică mare. El s-a
rugat să fie dus în m ănăstire şi a m ărturisit că a păcătuit mult
împotriva acelui loc sfânt, iar ei l-au pus pe un măgar între doi
saci cu paie şi l-au adus la m ănăstire. D u p ă ce ne-au povestit
cele întâm plate, ne-au arătat rănile de pe spatele lui care arăta
de parcă ar fi fost b ă tu t cu m ulte vine de bou. D e aceea pe pă­
rinţii m ănăstirii i-a cuprins frica, încât de atunci nu mai lasă pe
nim eni, cât ţin e de ei, să jure pe m orm ântul sfântului Părinte.
O a m e n ii aceia au răm as o zi în m ănăstire, dar n-au
p u tu t să-l culce în crip tă, p e n tru că aceluia îi mergea burta,
avea hem oragie şi v o m ita adesea. Aşa că l-au luat pe jum ătate
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
λυόμενης αύτοϋ καί αίμορροούσης και τοϋ στόματος έμοϋντος
πυκνότερον λαβόντες αύτόν ημιθανή ά π ή λ θ ο ν καί τή έξης έτε-
λεύτησεν υπόδειγμα μελλόντων έπιο ρ κεΐν γεγο νώ ς.
59
Έ ν ταΰταις όέ ταΐς ήμέραις ήλΟέν τις ά π ο δ η μ η τή ς ξενικός
είς τό μοναστήριον καί φιλοίρρόνως ξενο δ ο χη θ είς π ερ ί τό με­
σονύκτιον καταβάς εις τό κοιμητήρίον τήν ά ρ γ υ ρ ά ν χώ νην τοΰ
σημειοφόρου πατρός άπερίζω σεν κ α ί τα ύ τη ν λα β ώ ν συνεξήλθεν
τοΐς άλόγοις τοϋ μοναστηριού έν αύτή τή ν υ κ τ ί. Π ρ ο κ ό π ιο ς δε ό
πρώην ϊαθείς υπό τοϋ άγιου τήν τοϋ Ουρωρίου δ ια κ ο νία ν πεπι-
στευμένος έξελθών πρωί εύρεν τόν τήν χώ νη ν κ λ έψ α ντα έστη-
λωμένον καί τρόπον τινά προσηλω μένον εμ π ρ ο σ θεν τοϋ μονα­
στηριού καί μαθών τής στηλώσεως τήν α ιτία ν είσήγαγεν αύτόν
είς τήν μονήν.Όστις ώμολόγησεν ήμΐν ότι διά σ τη μ α μιλίων τριά­
κοντα σχεδόν περιπατήσας καί ίκανώ ς σ υγκ λα σ θείς τά μεθόρια
τοϋ μοναστηριού ούκ ί'σχυσα παρελθεΐν.
Η μείς δέ τήν χώνην λαβόντες τήν μέν δ ύ να μ ιν τε καί άνε-
ξικακίαν τοΰ σημειοφόρου πα τρός ήμών έθα υμ ά σ α μ εν, τόν δε
άνδρα έίροδιάσαντες ένδεή όντα άπελύσαμεν.
60
Ταϋτα όλίγα έκ πολλών ά να λεξά μενος άνεγραψ άμην.
απερ τοΐς όφθαλμοΐς έώρακα, σ υνάψ ας α ύ τά το ΐς έξ ά κ ο ή ς όνα-
γραφεΐσι περί τής έν σαρκί πολιτείας τοϋ π α τρ ό ς ήμώ ν π ρ ό ς τό
γνώναι τούς τε έντυγχάνοντας καί τήν όσιότητα τήν σήν τήν τής
παρεδρευούσης τή Εύθυμίου θήκη θείας χά ρ ιτο ς δύ να μ ιν καί
άναλογίσασθαι ότιπερ μαρτυρεί τή λαμπρότητι τής εκείνου έν
σαρκί πολιτείας τά μετά τήν αύτοϋ κοίμησιν ένεργούμενα θ α ύ ­
ματα. Ου μόνον γάρ ήνίκα εν σαρκί ύπή ρχεν, έθ α υμ α τούργει
59,60. SCRIEREA BIOGRAFIEI LUI EFTIMIE DE CÂTRE CHIRIL
m ort, iar în z iu a u r m ă t o a r e a ce la a şi m u r i t , f â c â n d u - s e p i l d ă
p e n tru to ţi cei c a re v o r d o r i în v i i t o r să ju re .
59. H o ţ u l candelei
în aceste zile, a v e n i t u n s tr ă i n în v iz ită la m ă n ă s t i r e si
»
a fost g ă z d u it c u b u n ă v o i n ţ ă . Pe Ia m ie z u l n o p ţ i i , a c o b o r â t
în c rip tă şi a s m u l s c a n d e l a d e a r g i n t a P ă r in t e lu i celu i fă c ă ­
tor de m i n u n i şi, l u â n d - o c u s in e , a ieşit î m p r e u n ă c u c a tâ rii
m ănăstirii în ace a n o a p t e . P r o c o p ie , c a re fusese t ă m ă d u i t m a i
înainte d e c ă tre S f â n t u l E f t i m i e şi av ea î n c r e d i n ţ a t ă slu jire a
de p o rtar, c â n d a ieşit d i m i n e a ţ a p e p o a r t ă , l-a găsit p e h o ţ u l
candelei î n ţ e p e n i t şi o a r e c u m ţ i n t u i t în a i n t e a m ă n ă s t ir ii şi,
aflând d e la el p r i c i n a ac e ste i î n ţ e p e n i r i , I-a b ă g a t în m ă n ă s t i ­
re. A cesta n e m ă r t u r i s e a că: „ D e ş i a m u m b l a t a p r o a p e 3 0 d e
mile şi m - a m t r u d i t d i n d e s tu l , to t u ş i n u a m p u t u t să tre c d e
hotarele m ă n ă s t ir ii ."
N o i a m lu a t c a n d e la şi n e - a m m i n u n a t de p u te re a şi lipsa
de răutate a fă c ă to ru lu i d e m i n u n i P ărin te Eftim ie, iar p e b ă r b a ­
tul acela, d u p ă ce i- a m d a t provizii, fiind nevoiaş, l-am slobozit.
60. Scrierea biografiei lui E ftim ie
d e către C h irii
A m scris a c e s t e p u ţ i n e l u c r u r i , p e c a re l e - a m ales d i n ­
tre m u l t e a lte le , v ă z u t e d e m i n e î n s u m i , a d ă u g â n d şi cele
scrise d i n a u z i t e d e s p r e v i e ţ u i r e a în t r u p a P ă r i n t e l u i n o s t r u ,
p e n t r u c a c i t i t o r i i şi C u v i o ş i a T a , P ă r i n t e G h e o r g h e , să c u ­
n o ască p u t e r e a d u m n e z e i e s c u l u i h a r s ă lă ş lu it î n m o r m â n t u l
lui E f t im i e şi să î n ţ e l e a g ă d e aici c ă m i n u n i l e d e d u p ă a d o r ­
m ire a lui m ă r t u r i s e s c s t r ă l u c i r e a v i e ţ u i r i i sale î n t r u p . P e n t r u
că n u făcea m i n u n i p r i n t r e o a m e n i d o a r p e c â n d se afla î n
 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
104
82 20 έν τοϊς άνθρο^ποις, άλλά καί μετά τήν αύτοΰ τελευτήν, ότε τοϊς
άγγέλοις άνεμίχΟη, μεγάλας έν ήμΐν έργάζεται θαυματουργίας
καί έν άμείνονι λήξει ύπαρχω ν ούκ άπέστη ήμών, άλλά μετά
μείζονος βοήθειας κήδεταί τε καί επιμελείται ή μώ ν.Ό θεν κάγώ
ό άνάξιος αύτοϋ δοϋλος πλειστάκις π α ρ ’ α ύ το ϋ ευεργετηθείς
■ψυχικώς τε καί σωματικούς καί βλέπουν τάς έκ τής θήκης αύτοϋ
82, 25 άναβλυζούσας εύεργεσίας κατά διάνοιαν εκπληττόμενος έλο-
γιζόμην o u άρα πώ ς παρελθώ ν τόν άν0ρο')πινον τοΰτον βίον
καί έν τίσιν εύαρεστήσας τώ Θεώ κατορΟοψασιν ό άγιος ούτος
Εύθύμιος τοιαύτης θείας τετύχηκε χάριτος;
Ε ντεύθεν θερμότατη μοι έπήλθεν επιθυμία τήν έν σαρκί
82,30 αύτοϋ πολιτείαν καί διαγο^γήν καταμαΟεϊν καί άναγράψασθαι,
καί διερώπυν έπιμελώς τούς κατά τήν έρημον ταύτην θεοφό-
ρους τε καί άρχαιοτάτους πατέρα ς τά περί Ε ύθυμίου μέν τού
83 μεγάλου ακριβώς ^κοή μεμαθηκότας, τοΰ δέ πανευφήμου Σάβ­
βα συγχρόνους τε καί συναγωνιστάς γεγονότος, καί όσα παρ’
έκαστου τούτων μαθεΐν καί άναλέξασθαι ισχυσα, ού μόνον τά
Εύθυμίο) τώ μεγάλψ τεθαυματουργημένα τε καί
83,5 άλλά καί περί τής τοϋ έν άγίοις Σάββα πολιτείας τε καί διαγωγής
άναμεμιγμένα έν διαφόροις χάρταις άνεγρατράμην άτάκτοις τισί
καί συγκεχυμένοις διηγήμασιν.
Ό λίγον δέ τίνος χρόνου διελθόντος καί τής οικουμενικής
άγιας πέμπτης συνόδου έν Κ ωνσταντινουπόλει συναθροισθείση?
καί τώνΏ ριγένους καί Νεστορίου δογμάτω ν ύ π ’ αύτής
83, ίο τισθέντων οί προενοικοϋντες τήν Ν έαν Λ α ύρα ν τής Ώ ρ ιγ έ ν ο υ ς
αίρέσεο^ άντιλαμβανόμενοι τής τε καθολικής κοινω νίας άπέστη-
σαν καί τής Νέας Λ αύρας έδιώ χθησ α ν.Έ ν ή Νέςι Λαύρςι ο ρ θ ό ­
δοξοι πατέρες έκείνων άναχο)ρησάντων κατω κίσθησαν έκ
λαύρας τοΰ μακαρίου Σάββα καί έτέρο^ν ευαγώ ν καί ά ν ε π ι λ ή π τ ω ν
107 Sinodul V Ecumenic din 553 s-a întrunit, de fapt, pentru condamnarea
celor „Trei Capi toJe“: Teodor de Mopsuestia ( p e r s o a n a ş i s c r i e r i l e ) , Teodoret
deCyr (unele scrieri) şi IbasdeEdessa (scrieri). Dar t o r a c u m a f o s t eliminată
60. SCRIEREA BIOGRAFIEI LUI EFTIMIE DE CĂTRE CHIRIL
trup, ci şi d u p ă sfârşitul lui, când s-a amestecat cu îngerii,
săvârşeşte printre noi mari m in u n i şi, aflându-se într-o stare
mai înaltă, nu s-a d ep ărtat de noi, ci se îngrijeşte şi ne ocro­
teşte cu şi mai m are ajutor. D e aceea şi eu, nevrednicul său
rob, care de m u lte ori am avut parte de facerile lui de bine, şi
sufleteşte şi trupeşte, văzând binefacerile izvorâte din m o r­
m ântul său, m ă g â n d e a m cu uimire: „Oare cum a petrecut
acest sfânt Efitimie această viaţă omenească şi cu ce isprăvi
i-a b ineplăcut lui D u m n e z e u de s-a învrednicit de un ase­
menea har dum nezeiesc?"
D e aici m i-a venit o d o rin ţă fierbinte de a afla vie­
ţuirea şi p u rta re a lui în tr u p şi de a le scrie. D e aceea i-am
întrebat cu grijă p e P ărinţii cei p u rtăto ri de D um nezeu şi
bătrâni din această p ustie, care ştiau din auzite cu m ultă
precizie cele despre Eftim ie cel M are şi trăiseră în aceeaşi
vreme cu vestitul Sava şi au fost îm preună-nevoitori cu
el. Aşadar, câte a m p u t u t să aflu şi să culeg de la fiecare
π επ ο λ ιτευ μ έν α ,
dintre ei, n u d o a r despre m in u n ile şi vieţuirea lui Eftimie
cel Mare, ci şi despre vieţuirea şi purtarea celui întru sfinţi
Sava, le-am scris de-a valma şi fară rânduială pe diferite
hârtii, ca istorisiri răzleţe.
D u p ă ce a trecu t p u ţin tim p şi s-a adu nat cel de-al
V-lea S inod E c u m e n ic în C o n s tan tin o p o l, şi învăţăturile lui
O rigen şi N esto rie au fost anatem izate de el107, părinţii care
άναθεμα-
au locuit m ai în a in te în N o u a Lavră, care împărtăşeau erezia
lui O rigen, s-au d e p ă rta t de co m u n iu n e a cu Biserica Sobor­
nicească şi au fost izgoniţi d in N oua Lavră. D u pă ce acei
părinţi au plecat, în N o u a Lavră au locuit părinţi ortodocşi
τε τής
veniţi) d in Lavra fericitului Sava si
> din alte mănăstiri sfinte
şi posibilitatea interpretării în sens nesrorian a Calcedonului. Pentru deta­
lii vezi S tadiu l introductiv, pp. LIV-LVII.
 ι66 VIAŢA SFÂ N T U L U I EFT IM IE
83, 15 μοναστηρίω ν. Τ ότε δη γνώμη κ α ί επιτροπή τοϋ θεσ π εσ ίο υ’Ιωάν-
νου το υ έπ ισ κ ό π ο υ κ α ί ήσυχαστοϋ ά π ο σ τά ς τοΰ κοινοβίου τήν
Ν έαν ώ ικησ α Λ α ύ ρ α ν έχω ν μεθ’ έαυτοΰ τούς π ερ ί Εύθυμίου καί
Σ ά β β α έγγεγραμμ ένους χά ρ τα ς καί κελευσθείς π α ρ ά τής ύμετέ-
ρ α ς όσιότητος μαθούσης περί τώ ν είρημένω ν χα ρ τώ ν τά τούτοις
83. 20 έμψ ερόμενα κ εφ ά λα ια άρμοδίω ς σ υντάξαι μετά τή ς ενδεχόμενης
φ ρά σεώ ς τε κ α ί συντάξεω ς κ α ί τα ϋ τα αύτή άποστεΐλαι έμεινα
περί που δύο χρόνους έν ταύτη ησυχάζουν τή Νέςι Λ α ύρα καί τής
εις τούς χά ρ τα ς άδολεςχίας μή άφιστάμενος.
Κ αί άρχήν τής συντάξεω ς ή π ό ρ ο υ ν π ο ιήσ ασ θα ι καί ώς
ιδιώ της καί μ ηδ’ ολως άχΟείς διά π α ιδεία ς τή ς έξιυθεν καί ώς
83.25 ά πειρος τώ ν θείω ν λογίω ν καί βραδύγλω σσος- ά λ λ ’ ό τώ ν θαυ-
μασίων Θ εός ό πάσίν τε γλώσσαν έμ π ή ξα ς κ α ί τοϊς άπόροις πό­
ρον διδούς κ α ί τά δυσχερή τώ ν π ρ α γμ ά τω ν έξομαλίζω ν καί τάς
τώ ν μογγίλάλω ν γλώσσας τρ α ν ά ς ερ γα ζό μ ενο ς π α ρ ά δο ξό ν τι
m
πεποίηκε καί έπί τή έμή ταπεινώ σει δ ι' Ε ύθυμ ίου κ α ί Σάββα τών
83. 30
θεραπόντιυν αύτοΰ έμοϋ έξ ά π ο ρ ία ς λόγω ν τε κ α ί φ ρ ά σ ε ω ν ήδη
καί καταλιπειν τούς χά ρ τα ς διενθυμηθέντος, πλήν προσευχή καί
δεήσει θερμοτάτη χροψένου.
84 Έ ν μια γάρ τώ ν ημερών έπί τής συνήθους κα θέδρα ς κα-
Οεστώτί μοι καί τούς χά ρ τα ς μετά χεΐρας έχοντι π ερ ί δευτέραν
ίοραν τής ημέρας έπιφ α ίνοντα ί μοι ϋ π ν φ κατασ χεθέντι οί όσι­
οι πατέρες Ευθύμιός τε καί Σ άββας μετά στολής ιεροπρεπούς
84,5 τής συνήθους αύτοΐς. Καί ήκουσα τοϋ έν άγίοις Σ άββα πρός τόν
μέγαν Εύθύμιον λέγοντος· ιδού δή ό Κ ύριλλος, σού τούς χάρ­
τας έχει μετά χεΐρας καί σπουδήν ένδείκνυται θ ε ρ μ ο τ ά τ η ν καί
τοσοϋτον πονήσας καί μοχθήσας άρχήν συντά ξεω ς ποιήσασθαι
ούκ ισχύει.Ό δέ μέγας πρός αύτόν άπεκρίθη Εύθύμιος· πώ ς γάρ
δυνήσεται τήν περί ήμών ποιήσασθαι σύνταξιν μήπω είληφώς
84, 10 προσφόρου λόγου χάριν έν ανοίξει τού στόματος;
1ϋΗ Din VS c. 90 aflăm că venirea lui Chirii în N oua Lavră a avur loc in
60. SCRIEREA BIOGRAFIEI LUI EFTIMIE DE CĂTRE CHIRIL 167
şi fără de p ată. A tu n c i, cu voia şi la în d e m n u l de D u m n e z e u
insuflatului e p isco p lo a n Isihastul, am plecat din ch ino vie
ca să locuiesc în N o u a L a v ră 108, având cu m in e înscrisuri­
le despre E ftim ie şi Sava, u n d e am p rim it p o ru n c ă de la
Preacuvioşia V oastră, care aflaserăţi despre aceste hârtii, să
potrivesc capitolele d in ele privitoare la ei în fraze şi expresii
nim erite şi să vi le trim it. A m rămas în jur de doi ani li-
n iştin d u -m ă în această N o u ă Lavră, fără să m ă depărtez de
îndeletnicirea cu hârtiile îm p ricin ate.
îm i era greu însă să încep scrierea, fiind om simplu,
fiind lipsit de edu ca ţia cea din afară, de experienţa exprimării
celor d u m n e zeie şti
» si» încet la vorbă. D a r D um nezeul m inuni-
lor, Care a d at t u t u r o r o am en ilo r lim bă şi Care revarsă daruri
celor lipsiţi şi C a re face uşoare greutăţile şi limbile gângavilor
puternice, a făcut u n lucru mai presus de m inte şi cu smerenia
mea, prin m ijlocirea slujitorilor Săi Eftimie şi Sava, chiar pe
când eu m ă g â n d e a m să părăsesc înscrisurile din pricina lipsei
de cuvinte şi de expresii potrivite, deşi mă foloseam de rugă­
ciune si
> de cereri fierbinţi. >
I n tr - u n a d in zile, pe c â n d stăteam pe scaunul meu
ob işnu it şi aveam în m â in i hârtiile, pe la al doilea ceas din zi,
după ce m - a c u p r in s p u ţin s o m n u l, mi s-au arătat Cuvioşii
Părinţi> E ftim ie si Sava,
» îm b răcaţi în obişnuitul
» * lor veşmânt»
sfinţit. L -am auzit a tu n c i pe Sava cel în tru sfinţi zicând m a­
relui E ftim ie: „Iată, C h irii are hârtiile tale în m âini şi, cu
toate că are râv nă fierb in te şi s-a ostenit şi a tru d it atâta,
totuşi n u p o a te să în c e a p ă scrierea!" A tunci marele Eftimie
i-a răspuns: „ C u m va p u te a să alcătuiască scrierea despre noi
dacă n u a p r im it încă h a ru l cu v ân tu lu i potrivit în tru deschi­
derea gurii sale?“ Ef. 6. 19
21 februarie 555·
168 VIAŢA SFÂNTULUI EFTIMIE
Τοΰ δέ έν άγίοις Σάββα είπόντος- καί δός αύτφ, πάτερ,τήν
χάριν, έπινεύσας ό μέγας Εύθύμιος καί έκ τοΰ έαυτοΰ κόλπου
άλάβαστρον άργυροΰν μετά μήλης έξαγαγώ ν και έμβάψας τήν
μήλην έκ τοΰ άλαβάστρου δέδωκεν τρίτον είς τό στόμα μου. Τοϋ
84, 15 δέ έμβληθέντος διά τής μήλης τό μέν είδος ύπήρχεν έλαίου, ή δέ
γεΰσις γλυκυτέρα έτύγχανε μέλιτος καί όντως τοΰ θείου λογίου
δήλωσις. Ώ ς γλυκ εία γάρ φησιν τφ λ ά ρ ν γ γ ί μ ο υ τά λόγιά σον
υπ έρ μέλι τώ σ τό μ α τί μο υ, ώστε με έκ τής άφ ά του εκείνης γλυ-
κύτητος διυπνισθέντα έτι τήν πνευματικήν εκείνην ευωδίαν τε
84, 20 καί γλυκύτητα έπί τών χειλέων καί τοΰ στόματος έχοντα άρχήν
ευθύς του προοιμίου τής παρούσης ποιήσασθαι συγγραφής·
Κ αί οΰτω τή τοίαύτη χάριτι τόν περί Εύθυμίου τοϋ μεγάλου
διεξήλθον λόγον, έπειγόμενος τή τοιαύτη χάριτι έπερειδόμενοζ
τήν ύπόσχεσιν πληρώσαι καί τά περί τής τοΰ ούρανοπολίτου
Σάββα πολιτείας τε καί διαγω γής έν δευτέρω διηγήσασθαι λόγο).
84, 25 Άξιώ δέ τούς άμφοτέρους αύτούς πρός τή δοθείση χάρι-
τι καί πρεσβείαν υπέρ έμοϋ ποιήσασθαι καί ίλασμόν τών έμοί
έπταισμένων αίτήσαι πρός τό εμέ τόν άμαρτο)λόν καί έλεεινόν
καί ενταύθα καί έν τή μελλούση άναστάσει άκαταίσχυντον δια-
τηρηθήναι καί εύρειν έλεος έμπροσθεν τοΰ βήματος τοΰ
Χριστοΰ. Α ύ τφ ή δόξα σύν τφ Π ατρί καί τφ Ά γίω
Π νεύματι είς τούς αίώ νος τώ ν αάόνων.
Αμήν.
60. SCRIEREA BIOGRAFIEI LUI EFTIMIE DE CĂTRE CHIRIL 169
C â n d S fântul Sava ί-a spus: „Dă-i, Părinte, haru l!“,
marele Eftim ie a în c u v iin ţa t şi a scos din sân un vas de
argint şi, având o sticlă cu gât lung, a băgat-o în vas şi apoi
mi-a dat să beau de trei ori dintr-însa. Ceea ce m i-a dat
cu acea sticlă alu n g ită avea înfăţişare de ulei, dar la gust
era mai dulce d ecât mierea, o adevărată vădire a cu v ân tu ­
lui dum nezeiesc: Cât de dulci sunt gâtlejului meu cuvintele
Tale, mai mult decât mierea in gura mea. D in pricina acelei P5. 1 i 8.103
dulceţi de n egrăit şi încă având acea mireasmă duh ovn i­
cească şi d u lc eaţă pe buze şi în gură, am început degrabă să
scriu prolog ul acestei scrieri. Şi aşa am term inat Cuvântul
despre E ftim ie cel M are, g ră b in d u -m ă , cu ajutorul acestui
har, să-mi îm p lin e sc făg ăd u in ţa şi să istorisesc în cel de-al
doilea Cuvânt cele ale vieţuirii şi petrecerii lui Sava, cetă­
ţeanul ceresc.
îi rog acu m pe am ân doi ca, pe lângă harul ce mi l-au
dăruit, să solească p e n tru m ine şi să ceară îndurare pentru
greşelile mele, aşa încât eu, păcătosul şi vrednicul de milă, să
fiu păzit fară de ruşine, şi aici, şi la viitoarea înviere, şi să aflu
milă în aintea scaunului de judecată al lui Hristos.
Lui fie slava, îm p reună cu Tatăl şi cu
S fântul D u h , în vecii vecilor.
A min.
 85.5 Μοναχική ιστορία δευτέρα τής κατά 'Ιεροσόλυμα ερήμου A doua istorie m onahală a pustiei1din preajma Ierusalimului,
συγγραφείσα ύττό Κυρίλλου πρεσβυτέρου καί μοναχού scrisă de preotul şi monahul Chirii,
καί άττοσταλείσα τώ άββά Γεωργίω trim isă lui A w a Gheorghe
ήσυχάζοντι καί μοναστήριον συστησαμένψ isihastul şi ctitorul mănăstirii numită Beella,
85. 10 έν τφ κατά Σκυθόπολιν τό π φ καλουμένω Βεελλά din ţinutul Schitopolisului

Βίος τοϋ οσίου πατρός ήμών Σάββα Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Sava

P r o lo g

Ε νλ ο γη τό ς ό Θ εός καί Π α τή ρ το ϋ Κ υρ ίο υ ήμών Ίησον Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru 2 Cor. 1,3
Χ ρ ισ το ύ ό διεγείοας τήν ύμετέοαν έ π ’ αρετή τελειότητα έπιτάξα*· lisus Hristos, Care a în d e m n a t desăvârşirea voastră întru virtute
τή έμή ούδενίςι άνα γρά πτους αυτή άποστείλαι τάς θ εά ρ εσ το υ ς să poruncească nim icniciei mele să-i trimit în scris vieţuirile
plăcute lui D u m n e z e u ale sfinţilor noştri Părinţi şi înaintaşi
85, 15 τώ ν προω δευκότω ν άγιω ν πατέρω ν ήμών Ε υθυμίου καί Σάββα
Eftimie şi Sava, şi Care, potrivit cu negrăita Sa iubire, mi-a
άναστροφάς ό καί εμοί τφ έλεεινώ κατά τήν άφατον αύτοΰ
picurat şi mie, celui vrednic de milă, picătura cuvântului3, prin
εΰσπλαγχνίαν σταγόνα λόγου δ ι’ αύτώ ν έπιστάξα ς έν άνοίξει
mijlocirile lor, întru deschiderea gurii mele, ca să pot sluji şi Ef. 6,19
το ϋ στόματός μ ο υ πρός τό ύπουργήσ αι τή τοίαύττ] όνησιφόρψ
plini o astfel de p o ru n că folositoare. De altfel, am spus deja
έπιταγή.Ή δη μέν ούν είρηταί μ οι περί Ε υθυμίου τοϋ σεβ α σμ ίου
câteva lucruri despre cinstitul Părinte Eftimie, mici şi cu totul
85. 20 πατρός μικρά τινα πάνυ καί τής εκείνου μεγαλονοίας όνάξια·
nevrednice de m ăreţia sufletului său, pentru că nu am putut
ούτε γάρ άνευρεϊν πλείονα ήδυνήθην ογδοηκοστού ήδη χ ρ ό ν ο υ
afla mai m ulte deoarece se împliniseră deja 80 de ani de la
86 παρεληλυθότος τής εκείνου πρός Θ εόν άναλύσεω ς, ώς γε καί
trecerea lui la D u m n e z e u , încât şi aceste puţine istorisiri le-am
αύτά τά ολίγα συνερανισάμην μόλις ώ δ έ τε κάκεισε π ερ ιθ έω ν
adunat cu greu, alergând încoace şi-ncolo, potrivindu-le şi ale-
καί περιαθροίζω ν αύτά καί συλλέγων ώσπερ έκ τίνος βυθού τού
gandu-le ca şi c u m le-aş scoate d in tr-un adânc de vreme şi de
μακροΰ χρόνου καί τής λήθης άναλεγό μένος, ϊνα μή εξίτηλα τφ
uitare, p en tru ca povestirile de suflet folositoare despre acela să
χρόνψ γένηται ήμΐν τά περί εκείνου ψ υχω φελή διηγήματα.
nu se piardă cu trecerea tim pului.

1 Formularea titlului de către Chirii este semnificativă: el scrie o istorie cum el însuşi va spune în acest prolog, „pentru a ne fi la îndemână cercc-
monahală a pustiei, arătând că urmează o metodă specifică de abordare a
tarea adevărului".
datelor istorice, tradiţională, deosebită de m etoda istoriei, ca ştiinţă laica,
' Aluzie la vedenia lui Chirii descrisă în finalul Vieţii Sfântului Eftimie.
de la care insă Chirii a împrumutat rigoarea şi grija pentru date exacte,
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
174
86,5 Ν υνί δέ κέκληκέν με ό κα ιρός είς π έρ α ς άγα γεΐν τό έλλειπον
τοϊς π α ρ ’ ύμών έπιταχθεΐσιν κ α ί ολίγα τινά περί τοΰ πολυ-
θρυλήτου πα τρ ό ς ήμών Σ άββα σ υγγρά ψ α σ θα ι, α περ φροντίσας
καί πονήσας άνελεξάμην π α ρ ’ άληΟευόντων όσιων άνόρών φοι­
τητών τε αύτοΰ καί συναγω νιστώ ν γεγονότοχν κ α ί μέχρι του νύν
8 6 , 10 τήν έκείνου μ ιμ ο ύ μ ενο ι πολιτείαν καί φ α πιζόντω ν ήμών τά κατά
Θεόν διαβήματα. Τοϋτο γάρ πεποιηκέναι ήδη έν τω π ρολα β όντι
ύπεσχόμην λόγο), πλήν υτι τήν μέν έμαυτοΰ ίδιοπείαν καί άνα-
ξιότητα ούκ άγνοώ, μείζοσι δέ εμβατεύω ού θρασεία χρώμενος
γνώμη, άλλά τόν τε τής π α ρ α κ ο ή ς κίνδυνον ύφορώ μενος καί τήν
86,15 οροβεράν εκείνην έννοών άπειλήν τήν λέγουσαν όονλε πονηρέ χώ
οκνηρέ, εόει σε βαλεΐν τό αργύρων μου τοϊς τραπεζίταις.
Δυσο)πώ τοίνυν το ύ ς έντευξομ ένους τοϊσδε τοϊς πόνοΐζ
καί τήν όσιότητα τήν σήν, ώ πα τέριον άριστε κ α ί φιλοτεκνότα-
τε Γεώργιε, πρ ώ το ν μέν τόν δεσ π ό τη ν δυσαιπήσαι Χ ρισ τόν
86 .20
συγγνώ μης άξκοθήναί με τόν έλεεινόν επί τώ πεφαυλισμένω μου
βίο) καί τοϊς πολλοΐς μου άμαρτήμασιν, έπειτα δέ μηδενί άπι-
στεϊν τώ ν τε ήδη πρ ο λεχθέντω ν καί τώ ν νυνί ρηθησομένων. Διά
γάρ τοΰτο καί χρόνο>ν ακρίβειας καί τό π ω ν καί προσώ πω ν καί
ονομάτω ν έμνημόνευσα π ρ ό ς τό έγγύθεν εχειν τε καί ποιεϊσθαι
τήν της αλήθειας περί τούτω ν έξέτασιν.
Τ οίγαροΰν εντεύθεν βοηΟοϋντα καί συνεργοΰντα τόν
Θ εόν έχειν πιστεύσας τοϋ περί Σ άββα λόγου ποιήσομαι τήν
άρχήν.
1 1. Obârşia şi părinţii
Ο ύτος ό τής έπουρανίου μητροπόλεοις γεγονώς πολίτης
Σάββας πατρίδος μέν ύπήρχεν της Κ αππαδοκώ ν χώρας
Μ ουταλάσκης τής κώμης υπό μητρόπολιν τελούσης τήν
Καισαρέων, άγνωστου μέν τό πριν οϋσης διά σμικρότητα καί
ταπεινότητα, πάσιν δέ περιφανεστάτης γενομένης διά τόν έξ αυτής
1. OBÂRŞIA ŞI PĂRINŢII
*75
A cu m însă v rem ea m ă cheam ă să d uc Ia sfârşit ceea ce
lipsqte încă d in tre cele p o ru n c ite de către Sfinţia Voastră şi
să scriu despre vestitul n o s tru Părinte Sava câteva lucruri, pe
care le-am a d u n a t cu grijă şi tru d ă de la bărbaţii vrednici de
crezământ şi cuvioşi care i-au ucenicit şi au fost îm preună-ne-
voitori cu el, u r m â n d u - i p ân ă acum pilda vieţuirii, şi care ne
luminează paşii cei către D u m n eze u . Pentru că în Cuvântul
dinainte (despre viaţa lui Eftimie) asta am şi promis; deşi îmi
cunosc lipsa de în v ă ţătu ră şi nevrednicia, totuşi m ă adâncesc
în lucruri m ai m ari n u d ato rită u n u i cuget îndrăzneţ, ci fiindcă
mă tem de acea a m e n in ţa re înfricoşătoare care zice: Slugă vi­
cleană şi leneşă, trebuia să dai argintul Meu la cămătari. Mt. 25. 26
Aşa se face că-i rog pe cititorii acestor scrieri, precum şi
pe Cuvioşia Ta, o, p re a b u n u le între părinţi şi preaiubitorule
de fii Părinte G h e o rg h e , ca, m ai întâi de toate, să-L rugaţi pe
Hristos să m ă învrednicească de iertare pe mine, cel nevrednic
de milă, d in pricina vieţii mele decăzute şi a multelor mele
păcate; iar în al doilea rând, vă rog să nu fiţi neîncrezători faţă
de nim ic d in cele spuse deja şi dintre cele care vor fi spuse.
Fiindcă to c m ai p e n t r u acesta am am in tit cu acrivie locuri,
persoane şi n u m e , ca să vă fie la în d e m ân ă cercetarea adevă­
rului despre acestea.
Crezând, aşadar, pe temeiul acestora că II am pe D u m n e­
zeu îm preună-lucrător şi ajutor, voi începe Cuvântul despre Sava.
Acest Sava, care a ajuns cetăţean al cetăţii celei cereşti, a
avut ca patrie rara capadocienilor, satul M outalasca, ţinând de
mitropolia Cezareei. Satul acesta era necunoscut înainte da­
torită m icim ii şi a sm ereniei lui, dar a ajuns cunoscut tu tu ro r
din pricina acestui tâ n ă r dum nezeiesc care a odrăslit din el,
 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
176
βλαστήσαντα θειον τούτον νεανίαν, έπεί καί ή Ά ρμαθαίμ άσημος te
87,5 καί εύτελεστάτη ούσα τ<>πριν περίφημος γέγονε πάοη τη κτίσει αφ’
ούπερ έξ αύτής έφυ ό έκ βρέφους άνακείμενος τώ Θεώ Σαμουήλ.
Γονέω ν δέ έτΰγχανε Χ ριστιανών τε κ α ί εύγενεστάτων
Ιω ά ν ν ο υ κ α ί Σοφίας προσαγορευομένω ν. ά φ ’ ώ ν έγεννήθη, ώς
έκ τής άκριβείας τώ ν τής ζωής αύτοϋ χρόνω ν διέγνω μεν σαφώς,
έπ ί τής έπτακαιδεκάτης Θεοδοσίου ύπατείας.
87, ίο Καί μετ’ ού πολύ τοϋ πατρός στρατευθέντος έν Άλεξαν-
δρείςι έν νουμέροί τ φ ’Ισαύρων προσαγορευομένω καί μετά τής
συμβίου τής Κ αππαδοκώ ν μετοικήσαντος χώ ρ α ς καταλιμπάνε-
ται έκ Θεοϋ οικονομίας ό ιερός ούτος νεανίας πενταετής ών
σχεδόν τήν ήλικίαν έν τή μνημονευθείση κώμη Μ ουταλάσκων
87,15 μετά τών γονικών αύτοϋ πραγμάτω ν π α ρ ά τώ έαυτοϋ έκ μητρός
θείοοΈρμία καλουμένω εχοντι γυναίκα κ α κότροπον, ούπερ ενε-
κεν άΟυμήσας άναχωρεΐ πρός Γρηγόριόν τινα έκ πα τρ ό ς θειον ώς
άπό τριών σημείων οίκοϋντα έν κώμη Σκανδώ καλούμενη.
2 2. La mănăstirea Flavienilor
Ό λίγου δέ τίνος χρόνου διελθόντος καί τώ ν αύτοΰ θείων
8", 20 Έ ρμία τε καί Γρηγορίου περί τε αύτοΰ καί τώ ν γονικώ ν αύτοϋ
πρός άλλήλους διαμαχομένων ό Σάββας προω ρισμένος ών ύπό
τοϋ Θεοϋ έκ μήτρας καί προεγνω σμένος πρό διαπλάσεω ς κατά
τόν μέγαν προφήτην'Ιερεμίαν πά ντω ν όμοΰ τώ ν τοϋ βίου περι-
φρονήσας έκδέδωκεν εαυτόν μοναστηρίω Φ λαβιαναϊς μέν κα­
λούμενα), είκοσι δέ σταδίους διέχοντι τής κώμης Μ ουταλάσκης.
87,25 Καί ύπό τοΰ άρχιμανδρίτου είσδεχθείς καί τή α υτόθι συνοδιςι
έναρίθμιος γεγονώς τήν τής μοναχικής πολιτείας έξεπαιδεύθη
ακρίβειαν καί έν όλίγω χρόνψ τό τε ψ αλτήριον εκμανθάνει καί
τήν λοιπήν τοϋ κοινοβιακοϋ κανόνος κατάστασιν.
3 Este vorba de împăratul Tcodosie II (408-450).
' Unitatea militară a tatălui lui Sava era numită numerus, fiind alcătuită
2. LA M ĂNĂSTIREA FLAVIENILOR
177
aşa cum şi R am a ta im , un sat neînsem nat şi de nim ic înainte, 1 Regi / , /
a ajuns cu n o scu t în to ată lum ea du p ă ce din el a răsărit S am u ­
il, care de p ru n c a fost afierosit lui D um nezeu.
Părinţii din care s-a născut Sava erau creştini, de neam
foarte bun, pe n u m e loan şi Sofia, iar vremea naşterii, pe care
am socotit-o lă m u rit din n u m ă ru l anilor vieţii lui, a fost în
timpul celui de-al X V lI-lea consulat al lui Teodosie\ A nul 4 5 9
N u d u p ă m u ltă vreme, tatăl lui a fost chem at la oaste
în Alexandria, în regim entul n u m it al isaurienilor', şi a plecat
îm preună cu soţia părăsind ţara capadocienilor. Astfel, sfân­
tul tânăr, fiind cam de cinci ani, a fost lăsat din iconomia lui
D um nezeu în a m in titu l sat Moutalasca, îm preună cu averea
părintească, la u n u n c h i din partea mamei, Hermias, care avea
o soţie foarte rea. D in pricina acesteia, micul băiat, pierzân-
du-şi curajul, a plecat la u n unchi din partea tatălui, Grigorie,
care locuia în tr - u n sat n u m i t Scando, ca la trei stadii de acolo.
D u p ă ce a trecut puţină vreme, unchii lui, Hermias şi
Grigorie, s-au certat p en tru el şi pentru averea părinţilor lui.
Sava, fiind rân duit de D u m n eze u din pântecele maicii sale şi cu­
noscut m ai-nainte de zămislire, la fel ca marele Ieremia, dispre-
ţuind toate cele ale vieţii pământeşti, s-a dus la mănăstirea nu­
mită a Flavienilor, ce se afla la 20 de stadii de satul Moutalasca.
A fost prim it de arh im andrit şi num ărat împreună cu obştea de
aici, fiind învăţat acrivia vieţuirii monahale, şi în puţină vreme
a deprins Psaltirea şi celelalte rânduieli ale vieţuirii chinovitice.
Cei doi u n ch i am in tiţi, d u p ă ce au ajuns la înţelegere,
au venit de m ai m u lte ori încercând să-l scoată din mănăstire
din trupe de barbari, care-şi păstrau portul şi stilul propriu de luptă, dar
erau aliaţi cu oştirea imperială, care păstra şi comanda supremă.
 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
Τ ω ν δέ είρημένων αύτοΰ θείων είς σύμβασιν έλθόντων
κ α ί πειραθέντω ν πλειστάκις τοΰ μοναστηριού α ύτόν άποστήσαι
π ρ ό ς τό, φησίν, άντιλαμβάνεσθαι τώ ν έαυτοϋ γονικώ ν χωρίων
κ αί είς έπιγαμβρίαν έκκαλουμένω ν α ύτό ς ύ π ό τοΰ Θεοΰ φρου-
88. 5
ρούμενος έξελέξατο μάλλον π α ρ α ρ ιπ τεΐσ θ α ι έν τώ οικφ τοΰ
Θ εοΰ ήπερ τοϊς κοσμικοίς θορύβοις εαυτόν έπιόιόόναι.'Ο θεν ού
κα τεδέξατο παντελώ ς τής σεμνής έκείνης πολιτείας άποστήναι,
τήν εύαγγελικήν άπόφ ασιν έννοών τοΰ Κ υρίου λέγοντος ονόείς
8 8 . 10
έπιβαλώ ν τή ν χειρ α α ύτο ϋ ε π ’ ά ρ ο τρ ο ν κα ί σ τρ α φ είς είς τα όπίσω
εύ θ ετό ς έστω είς τήν β ασιλείαν τώ ν ο υρ α ν ώ ν, ενθυμούμενος
καί έν έαυτώ τά τοιαΰτα λέγων- έγώ τούς συμβουλεύοντας μοι
τής όδοΰ του Θεοΰ άποστήναι ώς ά π ό όφ εω ν φεύγω φθείρουσι
γάρ ήθη χρ η σ τά όμιλίαι κακαί. Κ αί φ οβούμ αι μήποτε τώ ένδε-
λεχισμφ χαυνω θείς κατά ρα ν άπενέγκω μ αι τοΰ προφ ήτου λέγο­
.
88 19
ντος έπικ α τά ρ α το ι οι έκκλίνο ντες ά π ό τώ ν εντο λώ ν σου.
Τοιοϋτος ήν έκ π α ιδό ς π ρ ό ς τόν τής εύσεβείας πόθον ό
Σάββας.
3
Τούτω ποτέ είς τόν κήπον τοΰ μοναστηριού έργαζομένω
έπιθυμία τις έπήλθεν φαγεΐν μήλον φανέν ώ ραΐον καί λιαν
88.20 τερπνότατον πρό τής ώρισμένης ώ ρ α ς.Ό σ τις ύ π ό τής έπιθυμίας
έξαφΟείς άφείλατο μέν τοΰ δένδρου τό μήλον, έπιλογισάμενος
δέ έκράτησεν έαυτοϋ γενναίιυς, έπετίμα δέ έαυτώ εύσεβεΐ λο-
γισμφ λέγων- ουραίος ην είς όρασιν καί καλός είς βρώσιν ό έμε
θανατώ σας καρπός διά τοϋ Α δάμ, αύτοϋ προτιμήσαντος τοΰ
νοητοϋ κάλλους τό τοϊς σαρκίνοις όφθαλμοΐς φ α νέν τερπνόν και
τώ ν πνευματικών άπολαύσεω ν τήν πλησμονήν τής γαστρός τι-
88. 25
μιωτέραν θεμένου, δι’ ού καί ό θάνατος είς τόν κόσμον είσήλΟεν.
Μή τοίνυν άπονεύσω τοϋ κάλλους τής έγκρατείας ψ υχικφ τινι
νυσταγμώ βαρηθείς· ώσπερ γάρ πάσης κ α ρ π ο φ ο ρ ία ς προη­
γείται άνθος, ούτως ή έγκράτεια πάσης προηγείται άγαθοεργίαζ-
3
<79
ca să-şi ia în p rim ire, ziceau ei, averea părintească, în d cm -
nându-1 şi la căsătorie. D a r el, păzit de D um nezeu, a ales a
fi mai degrabă lepădat în casa lu i D um nezeu decât să se dea p$. 83. u
zarvei lu m eşti. D e aceca, n u prim ea deloc să se depărteze de
acea v ie ţu ire c in stită , av ân d în m in te cuvântul evanghelic al
D o m n u lu i care zice: Cel ce p u n e m âna pe plug şi se întoarce
îndărăt nu este p o tr iv it p en tru îm părăţia cerurilor, a m in tin - Le. 9 ,6 2
du-şi de cele a se m e n e a şi zicând: „Eu m ă feresc de cei care
mă sfătuiesc să m ă d ep ărtez de calea lui D um nezeu ca de
şerpi, p en tru că tovărăşiile rele strică obiceiurile cele bune, şi iCor. 15,33
mă tem ca n u cu m v a, m o leşin d u -m ă d in pricina nestatorni­
ciei, să-m i agonisesc b lestem u l P rorocului care zice: Bleste­
m aţi su n t cei ce se a b a t de la poruncile Tale.“ Ps. 118.21
A şa era Sava în c ă d in copilărie, în d o ru l său după
evlavie.
3
O d a tă , pe c â n d lucra în grădina m ănăstirii, i-a venit
pofta să m ă n â n c e , în a in te de ora rân d u ită mesei, un măr
frum os la arătare şi fo arte p lăcut. Aşa că, aprinzându-se de
poftă, a cules m ă ru l d in p o m , dar, stăpânindu-se cu vitejie,
s-a certat pe sine însuşi cu u n gând evlavios zicând: „Frumos
era la vedere şi b u n la gu st ro d u l care m -a o m orât prin A dam , cf.Fc.3.(>
când el, în locul fru m u se ţii d u hovniceşti (inteligibile), a ales
ceea ce se arăta înveselitor ochilor trupeşti, şi când, mai m ult
decât desfătările duh o v n iceşti, a cinstit um plerea pântecelui
prin care a in tra t m o a rtea în lum e. Aşadar, nu cum va să mă
abat de la fru m u seţe a în frân ării în g reunându-m ă cu dorm i-
tarea sufletului. F iindcă d u p ă cum rodirii îi premerge floarea,
tot aşa în frân area prem erge oricărei fapte b u n e.“
ι 8ο VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
89 Κ αί οΰτο^ς τώ κρείττονι λογισμώ τήν επιθυμίαν νικήσας
έρριψ εν τό μή/.ον χαμαί καί τοΐς έαυτοΰ κατεπάτει ποσίν συ-
γ κ α τα π α τώ ν τψ μήλψ καί τήν επιθυμίαν καί δίδωσιν έαυτψ
ά π ό τότε νομοθεσίαν τοιαύτην του μέχρι θανάτου τή τοΰ μήλου
βρώσει μή κεχρήσθαι.
4 4
89, 5 Ε ντεύθεν δύναμιν έξ ύψους λαβών τή εγκρατείς* εαυτόν
έπεδίδου ώς τούς πονηρούς άναστελλούση λογισμούς καί τήν τοϋ
ύπνου άνακοπτούση βαρύτητα, πρός δέ τή έγκρατεία καί σωμα-
τικώς έκοπία μεμνημένος τής πρός τόν Θεόν λεγούσης Ααυιτικής
μελωδίας- ϊόε τήν ταπείνωσίν μ ο υ καί τόν κόπον μ ο υ καί άφεζ
89, 10 πάσας τάς άμαρτίας μου. Δ ι’ δ πάση σπουδή καί προθυμίςχ τήν μέν
ψυχήν έταπείνου τή ασιτία, τό δέ σώμα κόπω καί μόχθοι έδάμα-
ζεν. Καί έξήκοντα ή καί έβδομήκοντα συναγωνιστάς έχων έν τώ
είρημέν(ΐ) Φλαβιαναΐς μοναστηρύο ύπερηκόντισεν άπαντας τή τε
ταπεινοφροσύνη καί ύπακοή καί τοΐς ύπέρ εύσεβείας πόνοις.
5 5. Prima minune a lui Sava
89, 15 Κ αί τοΰτο δέ φ έρεται έν τοΐς περί τώ ν π α ιδ ικ ώ ν αύτοϋ
άγωνισμάτων όιηγήμασιν ότι ό ά ρτοκ όπος τοϋ μοναστηριού εν
ώρα χειμώνος άπλώ σας τά έαυτοΰ βραχέντα ίμάτια ένδον έν τή
θέρμη τοΰ φούρνου πρός τό αύτά ξηρανθήναι ήλιου μή έπιφαίνο-
ντος έπελάθετο καί μετά μίαν ημέραν άρτο>ν λειψάντω ν τινές
89. 20 τώ ν πατέρω ν έπιταγέντες ειργάζοντο είς τό άρτοκοπεΐον, μεθ
ών ύπήρχεν ό θαυμάσιος Σάββας. Α ύτώ ν δέ τόν φοΰρνον υπο-
καιόντω ν ύπομνησθείς ό μάγκιψ καί τα ρ α χθείς περί τώ ν ίματίων
Chirii distinge aici două tipuri de εγκράτεια, înfrânare: trupească -în ţe ­
leasă ca smerire a trupului prin osteneli şi post, care ţinteşte spre înfrânarea
m inţii - lucrare ascetică orientată împotriva gândurilor rele.
Caracterizarea luptelor duhovniceşti a lui Sava drept παιδικά αγωνίσματα
4, 5. PRIMA M IN U N E A LUI SAVA
181
Şi aşa, d u p ă ce a b iru it pofta p rin tr-u n gând m ai bun,
a azvârlit m ărul la p ă m â n t şi l-a strivit cu picioarele, zdrobind
împreună cu m ărul şi pofta, şi punându-şi sieşi rânduiala ca
să nu mai m ănânce m ere până la m oarte.
L uând de-acum înainte putere de Sus, s-a dedat pe sine
înfrânării5, care taie gândurile rele şi conteneşte îngreuicrea
somnului. Se ostenea şi trupeşte spre înfrânare, am intindu-şi
de cântarea lui D avid care-I spune lui Dum nezeu: Vezi smere­
nia mea şi osteneala mea, şi-m i lasă toate păcatele mele. De ace- ft. 24. is
ea, îşi smerea sufletul cu toată silinţa şi râvna prin nemâncare,
iar trupul şi-l îm blânzea cu tru d ă şi osteneală. Deşi avea în zisa
mănăstire a Flavienilor încă 60 sau 70 de îm preună-luptători,
totuşi i-a în tre c u t pe to ţi prin smerita cugetare, ascultare şi
ostenelile cele p e n tru evlavie.
în istorisirile despre luptele sale duhovniceşti din copi­
lărie6 se spune şi aceasta:
Pe când era iarnă, pitarul mănăstirii şi-a pus hainele uda­
te de ploaie sa se usuce în cuptorul care era cald, pentru că
soarele n u se arătase, şi le-a uitat acolo. A doua zi, isprăvindu-se
pâinea, câţiva p ărinţi, îm preună cu care era şi m inunatul Sava,
au prim it poruncă de lucrau în pitărie. Pe când ei au aprins
cuptorul, pitarul şi-a am in tit de haine şi s-a tulburat. Pentru că
poate fi tradusă şi ca „lupte copilăreşti", în comparaţie cu cele ale bărba­
tului desăvârşit pe care le va duce mai târziu, la pustie. E şi acest joc de
înţelesuri un m od prin care Chirii exprimă o ierarhizare a vârstelor duhov­
niceşti şi a exerciţiilor ascetice corespunzătoare.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
μεγάλης φ λο γό ς γενομένης κ α ί μ ηδενό ς εισελθεΐν τολμώντος
μεγάλου οντος τοϋ φ ο ύ ρ νο υ κ α ί ίκ α νώ ς, ώς έφ θη ν είπών, ύπο-
κ αέντος ό νεα νία ς π ρεσ β ύτη ς πίσ τει ά δ ισ τά κ τω κραταιω θείς καί
τώ σημείψ τοϋ σ ταυρού έα υ τό ν κ α θ ο π λ ίσ α ς είσεπήόησεν εις τόν
φ ούρνον κ α ί λα β ώ ν τά ιμάτια έξή λθεν αβλαβής. Ο ι δέ πατέρες
τό π α ρ ά δ ο ξο ν τοϋτο θ α ύ μ α ίδόντες έδ ό ξ α ζ ο ν τό ν Θεόν λέγο-
ντες- ά ρα ό π ο ιο ς έ'σται ό ν εα ν ία ς ου το ς το σ α ύ τη ς χάριτος έκ
π ρώ τη ς ηλικίας άξιοίθείς.
Τ αΰτα δέ διεξή λθον π α ρ ά Γρηγορίου τοϋ πρεσβυτέρου
κα ί άνεψ ίού α ύτοϋ παραλαβο'ιν, έπ ιδ εϊξα ι δέ τοΐς έντυγχάνουσι
βουλόμενος ό π ο ιο ς ήν έκ π α ιδ ό ς τή τε πίστει κ α ί τή συνέσει καί
τοΐς άρίστοις πλεονεκτήμασι.
6
Α π ό δ ό ξη ς το ίνυ ν είς δ ό ξ α ν π ρ ο κ ό π τειν έπειγόμενος κ«ι
άναβάσ εις έν τή καρδίςί δια τιθέμ ενος δ έκ α χρ ό νο υ ς πληρώσας
έν αύτώ τώ μοναστηρίω επ ιθυ μ ία ν θεά ρεσ τον είσδέχεται to
τήν ά γία ν πόλιν κ α τα λ α β εΐν κ α ί ή σ υχά σ αι έν τή περί αύτήν
έρήμψ. Έ δ ε ι γά ρ δ ι’ α ύ το ϋ τα ύτη ν π ολίσ θή να ι καί τάς έπ’
αύτή τοΰ μ εγαλοφ ώ νου Ή σ α ίο υ π λ η ρ ω θή να ι προφητείας. Και
π ροσ ελθώ ν τώ άρχιμα νδρίτη έδυσώ πει ά π ο λ υ θ ή ν α ι μετ' εύχήζ·
Τώ δέ μή βουληθέντί θεία τις ά π ο κ α λ ύ π τετα ι οπτασ ία λέγουσα-
ά πόλυσ ον τον Σ άββαν, ΐνα μοι λα τρεύση έν τη έρήμω. Τότε ό
ά ρχιμ ανδρίτη ς το ύτο ν προσκαλεσάμ ενος έν μυστηρίψ λέγει-
εγώ μέν, ώ τέκνον, ύπό θείας ο πτα σ ία ς έπ ιτρ α π είς άπολύω σε-
σύ δέ μηδενός τής συνοδίας γινώ σ κοντος ά π ιθ ι έν ειρήνη καί
Κ ύριος έατω μετά σού. Καί ούτω ς ύπό τοϋ Θ εοϋ όδηγούμενος
έρχεται είςΤεροσόλυμα όκτιυκαιδέκατον έτος ά γω ν τής ηλικίας
περί τό τέλος τής ευσεβούς Μ αρκιανοΰ βασιλείας κ α ί τής έν
7 Pentru expresia ό νεανίας πρεοβύτης şi conotaţiile ei, vide infra nota 14.
s D iscuţia „in taină cu Sava şi Îndemnul de a pleca fără sâ ştie nimeni din
obşte vădesc grija Stareţului de a-i feri pe restul m onahilor săi de dorinţa
6 . CĂLĂTORIA LA IERUSALIM
183
se aprinsese o pară de foc şi nim eni n u mai putea îndrăzni să
intre în cu p to ru l cel m are şi bine încins, tânărul-bătrân7 Sava,
întărit cu credinţă
» nesovăielnică
j si
» întrarmându-se cu semnul
crucii, a intrat în c u p to r şi, luân d hainele, a ieşit nevătămat.
Părinţii, când au văzut m in u n e a aceasta, L-au slăvit pe D u m ­
nezeu zicând: „O are ce va fi tânărul acesta, care s-a învrednicit
de un asemenea h a r d in prim a sa vârstă?"
A m po vestit acestea, pe care le-am aflat de la preotul
Grigorie, n e p o t u l lui, v râ n d să arăt cititorilor cine a fost
Sava încă d in copilărie, cu credinţa, cu înţelegerea şi cu cele
mai b u n e însusiri.
>
6. Călătoria la Ierusalim
Aşadar, Sava se grăbea să înainteze din slavă în slavă,
p u n ân d suişuri în in im a sa, şi, dup ă ce a îm plinit zece ani în
această m ănăstire, i-a p ătru n s în inimă dorinţa bineplăcută
lui D u m n e z e u de a se sui în Sfânta Cetate ca să se liniştească
in pustia d im p re ju ru l ei. P entru că trebuia ca prin el pustia să
ajungă locuită ca o cetate şi să se împlinească prorocia despre
pustie a lui Isaia cel cu glas mare. A venit deci la arhim andrit h. 58,12
şi l-a rugat să-l slobozească cu binecuvântare. D ar pentru că
acela n u a vrut, i s-a descoperit într-o dumnezeiască vede­
nie care i-a spus: „Slobozeşte-1 pe Sava ca să-Mi slujească în cf.icţ.7.16
pustie!“ A tu n c i a rh im a n d ritu l l-a chem at în taină şi i-a spus:
„Fiindcă o d u m nezeiască vedenie mi-a poruncit, o, copile, te
slobozesc! Aşadar, pleacă în pace, fără să ştie nimeni din ob­
şte8, şi D o m n u l să fie cu tine!“ Astfel, povăţuit de D u m n e ­
zeu, a venit la Ierusalim în al optsprezecelea an al vârstei, spre Anul 456
omenească, psihologică a plecării în Locurile Sfinte, pentru care, de fapt,
nu aveau chemare de Sus. Această ispită a fost şi este mereu prezentă în
viaţa monahilor.
 VIAŢA SF Â N T U L U I SAVA
Ίεροσ ολύμ οις ιερ α ρ χία ς Ίο υ β εν α λ ίο υ . Κ α ί δεξιοϋτα ι παρά
TivL Κ α π π α δ ό κ η γέρ ο ντι έν τ φ τού έν ά γίο ις Πασσαρίωνος
μοναστηρίψ τό τη ν ικ α ϋ τα κ υ β ερ νω μ ένψ ύ π ό Έ λ π ιδ ίο υ τοΰ
ά ρ χιμ α ν δ ρ ίτο υ .Έ ν φ π α ρ α χ ειμ ά ο α ς ό δ ο ύ λ ο ς τοϋ Θ εού Σάββας
καί υ π ό τοϋ γέρ ο ντο ς π ρ ο τρ α π είς α ύ τό θ ι κ α τα τα γή να ι ούκ
ήνέσχετο, ομοίω ς δε υ π ό άλλω ν είς δ ια φ ό ρ ο υ ς τό π ο υ ς ταγμάτων
τε κ α ί δια ρ ίω ν έλκόμενος, φ ιλήσ υχος ών έκ π α ιδό θ εν καί τφ
Θεο') άνακείμενος, ο ύ δ ενί π α ντελώ ς σ υνα πή χθη .
7 7. Vizita la Eftimie
Ά κούω ν δέ π α ρ ά πά ντω ν σχεδόν τά κ α τά τόν θειον Ευθύμι­
ον έναθλοϋντα τό τη νικα ϋτα έν τή έξ ά νατολώ ν τής άγιας πόλεως
έρημο.) κ α ί φ ω στήρος δίκην έκλάμποντα καί τά ς τώ ν θαυμάτων
άκτίνας π α ντα χού έκπέμ ποντα κ α ί ά να πτερω θείς τήν διάνοιαν
έπεπόθησεν τό ν άγιον θεάσασθαι. Καί προσελθώ ν τώ μακαρίτη.
Έ λπιδίο) καί τήν έπιθυμίαν α ύτψ άναθέμενος μετ’ εύχής καί τινο;
ύποδεικνύοντος άπελύθη. Καί έλθών είς τόν ύποδειχθέντα τόπον
καί τοΐς έκεϊσε π ατράσι προσκαρτερήσας τώ σαββάτψ θεωρήσας
τόν μέγαν Ε ύθύμιον επί τήν εκκλησίαν ερχόμενον παρεκάλει
μετά δακρύω ν τοις ύ π ’ αύτόν συναρίθμιος γενέσ θ α ι.Ό δέ μέγας
Ευθύμιος ένουθέτει αύτόν λέγων- τέκνον, ού νομίζω δίκαιον είναι,
νεώτερόν σε όντα είς λαύραν μένειν· ούτε γάρ τή λαύρςι όνησιν
φέρει τό νεώτερον έχειν ούτε νεωτέρψ πρέπει έν μέσψ είναι άνα-
χωρητώ ν. Ά πελθε τοίνυν, τέκνον, είς τήν κάτω μονήν πρός τόν
άββάν Θ εόκτιστον καί έχεις πάνυ ώφεληθήναι.
9 Iuvenalie a fost arhiepiscop al Ierusalimului intre 422 şi 458. D in 451,
a primit din partea Sinodului al IV-lea Ecumenic titlul de patriarh. în
criza m onofizită a jucat un rol important, trecând, în timpul Sinodului de
la C alcedon, din tabăra ereticului Dioscor, patriarhul Alexandriei, în cea
ortodoxă, gest urmat de toţi episcopii palestinieni.
10 E lpidie fusese un conducător al m onofiziţilor, dar Sfântul Eftim ie l-a
7. V IZITA LA EFTIMIE
sfârşitul d o m n ie i evlaviosului M arcian, în tim p u l arhipăsto-
ririi lui Iuvenalie9. A fost p rim it de u n Bătrân capadocian în
mănăstirea S fân tu lu i Pasarion, cond usă pe atunci de Elpidie
a rh im an d ritu l10. R o b u l lui D u m n e z e u Sava a iernat în acea
mănăstire, în care B ătrânu l l-a în d e m n a t să şi răm ână p e n ­
tru to td eau n a acolo, d ar el n u a vrut. D e asemenea, când a
fost ch em at în diferite locuri şi de alte cete m onahale", care-i
ofereau ş> h ra n a zilnică, n u s-a lăsat abătut de nim eni, fiind
iubitor de isihie în că de copil şi afierosit lui D um nezeu.
Pentru că auzise aproape de la toţi cele despre dumneze­
iescul Eftimie, care pe atunci se nevoia în pustia de la răsărit de
Sfânta Cetate şi strălucea ca o stea trimiţându-şi pretutindeni ra­
zele minunilor, Sava, întraripându-se cu cugetul, dorea să-I vadă
pe Sfânt. Venind deci la fericitul Elpidie şi înfaţişându-i dorinţa,
a fost slobozit cu binecuvântare, primind şi pe cineva care să-i
arate drum ul. C â n d a ajuns la locul ce i se arătase şi a rămas cu
părinţii de acolo, l-a văzut pe marele Eftimie venind sâmbăta la
biserică şi l-a rugat cu lacrimi să-l numere şi pe el dimpreună cu
monahii lui. Marele Eftimie însă l-a sfătuit zicând: „Fiule, nu
socotesc că e bine ca, tânăr fiind, să locuieşti în lavră. Pentru că
nici lavra n u are vreun folos să aibă un tânăr în ea, nici tânărul nu
trebuie să petreacă în mijlocul pustnicilor. Du-te, aşadar, fiule, în
mănăstirea de jos, la A w a Teoctist, şi te vei folosi foarte mult.“
A tu n ci fericitul Sava a răspuns: „Ştiu, cinstite Părinte,
că D u m n e z e u , Cel ce p o artă grijă de toţi, m-a condus în
convins să accepte hotărârile de la Calcedon (cf. VE c. 27)
„Cetele monahale'* am intite aici de Chirii sunt grupări de monahi care
vieţuiau grupaţi în jurul unor biserici, îngrijindu-se de slujbe, de primirea
pelerinilor, de săraci. Aceste „cete“ erau una din trăsăturile monahismului
palestinian.
186 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
Ό όέ μ α κά ριος άπεκρίΟ η Σάββας- γινώ σ κω , τίμιε πάτερ,
ότι ό π ά ντω ν π ρ ο νο η τή ς Θ εό ς σωΟ ήναί με β ουλόμενος ώδήγησέν
με εις τά ς ά για ς σου χεΐρ α ς έλθεΐν- ώ ς ά ν μοι κελεύης, ποιώ.
91. 15
Τότε ό μέγας Ε υθύμιος τώ μακαρίτη α ύ τό ν άπέστειλεν Θε-
οκτίστο), δηλιόσας αύτώ ποιείσθαι α ύτοΰ (ρροντίδα ώς μέλλοντος
τή τοΰ Χριστοΰ χά ρ ιτι έν τή μοναχική ό ια π ρ έψ α ι πολιτείςι. Τούτο
δέ ούκ άσκόπω ς, ώς έμοιγε δοκεί, ό μέγας πεποίη κεν Ευθύμιος,
άλλά διορατικά) όμματι μάλλον π ρ ο β λέπ ω ν πάντιυν τώ ν έν Πα­
91.20
λαιστίνη ά ναχω ρητώ ν άρχιμανδρίτην α ύτόν μέλλειν εσεσθαι, ού
μην άλλα καί τήν μεγίοτην τε καί περιφ α νεσ τά τη ν λαύραν τήν
ύπερέχουσαν πασώ ν τώ ν έν Π αλαιστίνη λα υρώ ν συνιστάν μέλλο­
ντα καί εσεσθαι αύτόν άρχηγέτην τε καί νομοθέτην πάντω ν τών
κ α θ ’ εαυτούς άναχω ρούντω ν, έκ τοΰ κ α θ ’ εαυτόν υποδείγματος
νομοθεσίαν α ύ τφ δίδω σιν μή δέχεσθαι έν λαύρα άγένειον, άλλά
καί τοϊς τώ ν άλλων λαυρώ ν ήγουμένοις τόν τοιοΰτον π α ρ α δ ιδ ο ν α ι
91.25
νόμον π αλαιόν όντα καί π α ρ ά τοϊς άρχαίοις πα τρ ά σ ι κρατησα-
ντα· πρόδηλον δέ ότι π ά ν τό άρχαιότητι δια φ έρ ο ν αίδέσιμον.
8
Γεγονώς δέ ύ π ό τόν μακαρίτην Θ εόκτιοτον ό πατήρ ημών
91.30 Σάββας έκδέδω κεν μέν έαυτόν όλον τώ Θεώ· άπ ερ δέ είχεν άπο
92 τώ ν ιδίων αύτοΰ, δέδω κεν εις τά ς τοΰ ήγουμένου χεΐρας καί
ά π ο δ ύ ετα ι π ρός τούς άγώ νας, κ ό π ψ μέν σω ματικώ διημερεύων,
ά υ π νο ς δέ έν ταΐς τοΰ Θ εοΰ δοξολογίαις διανυκτερεύω ν, τήν
ταπεινοίρροσύνην καί τήν ύπ α κ ο ή ν ρ ίζα ν κ α ί θεμέλιον τής έαυ­
τοΰ πολιτείας ποιούμενος, επιτήδειος ών έν τώ κανόνι τής θείας
λειτουργίας καί προθυμ ότατος, πρό πά ντω ν έν τή έκκλησιςι
εισερχόμενος κ α ί πά ντω ν ύστερον έξερχόμενος. Π ρός δέ τοϊς
■ψυχικοίς άνδραγαθήμασιν ύπήρχεν καί τώ σώ ματι εύμεγέθης
καί γενναίος, καί πάντοιν πρός εν ίρορτίον μαννουθίω ν έν τή
έρήμω κοπτόντω ν καί τώ κοινοβίψ άποκομιζόντω ν αυτός τρια
12 Pentru expresiile preluate de Chirii din dom eniul atletismului, încărcate
de semnificaţii duhovniceşti vezi Studiul introductiv p. XXXVI şi notele
8 . LA MĂNĂSTIREA LUI TEOCTIST
sfintele tale m â in i v r â n d să m ă m â n tu iască . D e aceea voi si
>
face ceea ce-m i p o r u n c e ş t i . ”
M arele E f t im i e l-a tr i m is a tu n c i la fericitul T eoctist,
arătându-i să p o a r te g rijă d e el ca d e u n u l ce va străluci p rin
harul Iui H r is to s în v ie ţu ir e a m o n a h a lă . D u p ă c u m socotesc
însă, m arele E f tim ie n u a f ă c u t asta fără u n a n u m e tel,
f ci m ai
înainte v ăzâ n d c u o c h i u l său stră v ă z ă to r că Sava avea să fie
a rh im a n d ritu l t u t u r o r p u s t n i c i l o r d in Palestina, că va ctito ri
cea mai m a re si m a i v e s tită d i n t r e lavrele din Palestina si că
J I
va fi c o n d u c ă to r u l şi le g iu ito r u l t u t u r o r pustnicilor, i-a d at
o rân duială p r in însăşi p ild a sa, a n u m e să n u prim ească în
lavră tâ n ă r fără b a r b ă şi să d e a şi e g u m e n ilo r celorlalte lavre
această r â n d u ia lă v ech e , ţ i n u t ă şi d e p ărin ţii de d e m u lt. Şi
este lu c ru v ă d it că t o t ce se osebeşte p rin vechim e este şi
vrednic d e p re ţu ire .
8. La mănăstirea lui Teoctist
V en in d deci su b po văţuirea fericitului Teoctist, Părintele
nostru Sava s-a lăsat p e sine cu totul în seama lui D um nezeu.
Lucrurile pe care le avea d e la ai săi le-a pus în mâinile egu­
menului şi s-a d e z b ră c a t12 p e n tru lupte: ziua o petrecea în os­
teneală trupească, n o a p te a , fară să doarm ă, stătea în doxologii
către D u m n e z e u , iar d in sm erita cugetare şi ascultare a făcut
rădăcina şi tem elia vieţuirii sale; era priceput şi foarte râvnitor
la rânduielile D u m n e z e ie ş tii Liturghii, venind la biserică îna­
intea tu tu r o r şi ieşind d u p ă toţi ceilalţi. Pe lângă faptele bărbă­
teşti săvârşite cu sufletul, era şi bine legat, şi hotărât. Câtă vre­
me toţi ceilalţi tăiau în pustie o sarcină de uscături şi o aduceau
in mănăstire, el tăia şi aducea trei sarcini în fiecare zi. Pe lângă
acestea, m ai aju ta şi pe cei care aveau ascultări în mănăstire,
65 şi 66 de la aceeaşi pagină.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
φορτία κα ϋ’ ημέραν κόπτω ν άπεκόμιζεν. Καί πρός τούτοις τοΐς
τοϋ κοινοβίου διακονηταις προθύμω ς έβοήθει ύδροφορών καί
ξύλα κομίζων καί τά άλλα πάντα διακόνων. Γέγονεν μέντοι καί
έπί ίκανόν χρόνον βουρδωνάριος, καί άλλας δέ διαφόρους δια­
κονίας έγχειρισθείς άνεπιλήπτως καί άκαταγνιόστως διετέλεσεν,
ώστε θαυμάζειν τούς τοΰ κοινοβίου πατέρας τήν τοσαΰτην έν
νεαζούση ήλικίςι άρετήν τε καί έπιτηδειότητα.
9
Ή ν δέ τις αδελφός έν τφ κοινοβίω Ά λεξανδρεύς μέν τψ
γένει,’Ιωάννης δέ τη κλήσει, δστις έπί συχνόν χρόνον έδυσώπει
τόν έν άγίοις Θεόκτιστον άπολυθήναι έπί Α λεξάνδρειαν πρός
τό τά γονικά αύτοΰ πράγματα διαθειναι καλώς, μαθών τετελευ-
τηκέναι τούς έαυτοΰ γονείς. Καί άπολυθείς παρεκάλει λαβείν
μεΟ’ έαυτοΰ τόν άββαν Σάββαν ώς γνήσιον καί πιστόν καί κα-
κοπαθήσαι δυνάμενον. Ό μέν ούν μακαρίτης Θεόκτιστος ταϊς
τοΰ Ίω άννου παρακλήσεοιν εϊξας άποστέλλει μετ’ αύτοΰ τόν
άββαν Σάββαν εις Α λεξάνδρειαν· αύτώ ν δέ έν Α λεξάνδρειά γε­
γονότων καί περί τήν τών Ίω ά ννου γονικώ ν πραγμάτω ν ζήτη-
οιν άδολεσχούντων άνεγνωρίσθη ό μακαρίτης Σάββας Σοφί<? τε
τη μητρί καί Ιω ά ννη τώ πα τρί Κ όνωνι μετονομασθέντι καί τοΰ
τ ώ ν ’Ισαύρων νουμέρου κρατοΰντι. Καί προτραπείς ύπ' αύτών
αυτόθι μεΐναι καί στρατεύεοθαι καί πρεοβύτερον τού νουμέρου
γενέσθαι άποπεμψ άμενος αυτούς ελεγεν- εγώ μέν έστρατεύθην
τώ παμβαοιλεΐ Θεώ καί τήν στρατείαν αύτοΰ αθετήσαι ού δύνα­
μαι, τούς δέ άποστήσαί με ταύτης έπιχειροΰντας γονείς λέγειν
ούκ άνέχομαι.Έ μμένω γάρ τή αύτοΰ ομολογία εως έσχάτης ανα­
πνοής, τελειωθήναι έλπίζων έν τη σεμνή τής άσκήσεως πολιτείςί.
Ώ ς ουν πολλά μηχανησάμενοι ούκ ισχυσαν χαυνώσαι
αύτοΰ τόν λογισμόν καί κρατήσαι π α ρ ’ έαυτοϊς, είκοσι νομίσμα­
τα παρειχον α ύ τφ εις ά ν ά λ ω μ α .Ό δέ ού κατεδέξατο, ίδών δέ
α υ το ύ ς σφ όδρα λυπηθέντας λαβών τρία νομίσματα μόνα διά
9. CĂLĂTORIA LA ALEXANDRIA
aducând apă, cărând lem ne şi făcând şi alte slujiri. D estulă
vreme a fost şi îngrijitorul miliarilor; a mai avut încredinţate şi
alte slujiri, pe care le-a îm p lin it fără greş şi fără să i se poată găsi
vreo vină, încât părinţii chinoviei se m inunau de virtutea şi de
priceperea pe care le avea la o vârstă atât de tânără.
9. Călătoria la Alexandria
în chinovie se afla un frate de neam alexandrin, pe
nume loan, care îl to t ruga pe Sfântul Teoctist să-l lase să
meargă în A lexandria să-şi rânduiască averea părintească, pen­
tru că aflase că p ărin ţii îi m uriseră. D upă ce i s-a dat slobo­
zenia, se ruga să-l ia cu el şi pe A w a Sava, pentru că era fără
ascunzişuri, credincios si în stare să rabde greutăţile. Fericitul
Teoctist, plecându-se la rugăm inţile lui loan, l-a trimis îm pre­
ună cu el la A lexandria şi pe A w a Sava. D ar pe când se aflau
ei în A lexandria şi se îngrijeau de rânduirea averii părinteşti
a lui loan, fericitul Sava a fost recunoscut de m am a sa, So­
fa, şi de lo an , tatăl său, care-şi schim base numele în Conon
şi conducea regim entul isaurienilor. Fiind îndem nat de ei să
rămână acolo, să intre în oaste şi să fie preot al regim entu­
lui, a refuzat cu scârbă zicând: „Eu m -am făcut ostaş al lui
D um nezeu, îm p ă ra tu l tu tu ro r, şi n u pot să lepăd oastea Lui,
iar pe cei care încearcă să m ă depărteze de ea nu primesc să-i
numesc p ărin ţi. P en tru că stărui în m ărturisirea Lui până la
ultim a suflare, nădăjduiesc să-m i dau obştescul sfârşit în cin­
stita vieţuire ascetică."
Prin urm are, p e n tru că părinţii lui Sava n-au p u tu t să-i
înduplece g ân d u l şi să-l ţină la ei, deşi au încercat în m ul­
te feluri, i-au dat 20 de galbeni de cheltuială. El însă nu i-a
prim it. D ar văzându-i foarte întristaţi, a luat trei m onede ca
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
τό θεραπεϋσαι αύτούς έξήλθεν εύθέω ς ά π ό Α λεξάνδρειάς άμα
τω συναποσταλέντι α ύ τώ ’Ιο)άννη κ α ί έλθώ ν είς τό κοινόβιοντά
τρία νομίσματα είς τάς χείρα ς τού μεγάλου δέδω κε Θεοκτίστου.
10
Α ύτοϋ δέ έν αύτψ τω κοινοβίω ήδη τόν δέκατον διατε-
λούντος ενιαυτόν συνέβη τελευτήσαι τόν τρισμακάριον Θεόκτι-
στον τρίτη τού Σεπτεμβρίου μηνός τής τετάρτης ίνδικτιόνος, ό δέ
μέγαςΕ ύθύμιος έκεισε κατελθών κ α ίτό νικηφόρον κηδεύσας σώμα
Μάριν τινά άξιοθαύμαστον διάδοχον τής ηγουμενίας κατέστησεν.
Ό ν τιν α επί δύο χρόνους τής μονής κρατήσαντα καί θεαρέστως
τελεκυθέντα πάλιν ό μέγας κατελθώ ν Εύθύμιος καί έν τή τοϋ μα­
καρίτου Θεοκτίστου σορω καταθέμενος Λ ογγίνω τινί έναρέτω
τήν τοϋ κοινοβίου έγχειρίζει προστασίαν. Τότε δή ό πατήρ ήμών
Σάββας τόν τριακοστόν τής εαυτού ηλικίας πληρώ σας χρόνον
καί πά ντας τούς έν τώ κοινοβίω προβεβηκότας υπερακόντισα?
τή τε νηστείςι καί άγρυπνίςι καί τή ταπεινοφροσύνη καί ύπακοή
παρεκάλεσεν τόν άββάν Λ ογγΐνον έπιτρέψ αι αύτω ήσυχάσαι έν
σπηλαίο) όντι έξωθεν τοΰ κοινοβίου είς τόν κατά νότον κρημνόν.
Ό σ τις άββάς Λογγϊνος θεωρών αύτοΰ τήν διαφέρουσαν αρετήν
τό τε εύσταθές τοΰ ήθους καί τό κα θαρόν τοϋ τρόπου καί τό έν
ταΐς προσευχαΕς σπουδαΐόν τε καί σύντονον καί άνενέγκας τά
κ α τ’ αύτόν τφ μεγάλω Εύθυμίω καί άκούσας otl μή έμποδίσης
αύτόν τοΰ άγωνίσασθαι ώς βούλεται, έπέτρεψεν αύτω τάς πέντε
τής έβδομάδος ήμέρας ήσυχάζειν έν τω ρηθέντι σπηλαίω.
Ό δέ πατήρ ήμών Σάββας τήν περιπόθη τον δεξάμενος επι­
τροπή ν έμεινεν επί πέντε χρόνους τοιαύτην έχων διαγωγήν- κατά
τήν εσπέραν τήν μετά τήν κυριακήν έξήρχετο τοΰ κοινοβίου
Verbul βούλομαι are aici sensul de a dori ceva în urma unei deliberări
lucide (βουλή), fiind distinct de έΟέλω, „a vrea", şi e anum e ales pentru a
arăta că dorinţa de pustie a lui Sava venea dintr-un suflet curăţit în bună
10. M OARTEA LUI TEO C TIST
191
să-ί cinstească şi a plecat grabnic din Alexandria îm p reu n ă cu
loan cu care fusese trimis; iar cân d a ajuns în chinovie, a dat
monedele în m âinile m arelui Teoctist.
10. M oartea lui Teoctist
în al zecelea an de când Sava petrecea în această chinovie,
s-a săvârşit din viaţă de trei ori fericitul Teoctist, pe 3 septem­
brie, în indictionul al IV-lea. Marele Eftimie, venind acolo, a Anul 466
îngropat trup ul cel p u rtă to r de biruinţă şi l-a rânduit ca urmaş
la egumenie pe u n an u m e M arinus, un bărbat minunat. Acesta
a ţinu t frâiele m ă n ăstirii vrem e de doi ani, sfârşindu-se din
viaţă în ch ip p lă c u t lui D u m n e z e u . A tunci marele Eftimie
a coborât iarăşi şi i-a aşezat tr u p u l în m o rm â n tu l fericitu­
lui Teoctist, iar p u r ta re a de grijă a chinoviei a încredinţat-o
unui a n u m e L o n g h in , o m virtuos. C â n d Părintele nostru
Sava a îm p lin it vârsta de 30 de ani şi i-a întrecut pe toţi care Anul469
veniseră în a in te de el în chinovie cu postul şi privegherea, cu
smerita cugetare şi cu ascultarea, l-a rugat pe A w a Longhin
să-i îngăduie să se liniştească într-o peşteră aflată în afara
chinoviei, în tr - o râpă de la miazăzi. A w a Longhin, văzân-
du-i virtu tea d eo seb ită, statornicia purtării şi curăţia vieţii,
silinţa şi tă ria la ru g ă c iu n e , i-a spus marelui Eftimie cele des­
pre Sava şi a u z in d de la el cuvintele: „Nu-1 împiedica să se
nevoiască p re c u m îşi d o re ş te 13*1, i-a îngăduit să se liniştească
cinci zile pe s ă p tă m â n ă în acea peşteră.
Aşa că Părintele nostru Sava, primind dorita îngăduinţă, a
rămas vreme de cinci ani urm ând acest fel de vieţuire: duminica
seara pleca din chinovie, având cu sine ramuri de finic pentru
măsură: prin ascultare şi rugăciune îşi curăţise mintea, iar prin asceză îşi
..ofilise" partea poftitoare, astfel încât să nu mai dorească în mod pătimaş
lucruri pătimaşe sau care par duhovniceşti.
I9 2 VIAŢA s f â n t u l u i s a v a
εχω ν θ α λλ ο ύ ς βαίιον, τή ν χ ρ εία ν τή ς έβ δ ο μ ά δ ο ς, καί διέμενεν
94, ίο τά ς π έντε ή μ έρ α ς μ η δενό ς τό σ ύ νο λ ο ν μετα λα μ βά νω ν καί τφ
σαββάτο^ εω θεν ή ρ χετο είς τό κ ο ινό β ιο ν φ έρ ω ν μ εθ’ έαυτοϋ τών
π έν τε η μ ερώ ν τό έρ γό χειρ ο ν π εν τή κ ο ν τα μ α λά κ ια πεπληρωμένα.
11
Τ αύτην έχειν α ύ τό ν τήν π ο λ ιτεία ν γ ν ο ύ ς ό μέγας Ευθύμι­
ος έλ ά μ β α ν εν α ύ τό ν μ ε θ ’ έα υ το ϋ κ α τά τήν τεσσαρεσκαιδεκάτην
94,15 τ ο ϋ ’Ια ν ν ο υ α ρ ίο υ μ η νό ς είς τή ν π α ν έρ η μ ο ν τ ο ΰ Τ ο υ β ά άμα Δο-
μ ετια νω τώ μακαριό), π λ η ρ ο φ ο ρ ία ν έχω ν εις α ύ τό ν καί παιδα-
ρ ιο γ έρ ο ν τα α ύ τό ν ό ν ο μ ά ζω ν , κ α ί ο')ς κ α λ ό ς π α ιδο τρ ίβ η ς προ-
εβ ίβ α ζεν α ύ τό ν κ α ί έγ ύ μ ν α ζε ν εις ύ ψ η λ ο τέρ α ς άρετάς. Αυτόθι
γ ά ρ διετέλ ο υ ν εω ς τή ς τώ ν β α ίω ν εο ρ τή ς π ά σ η ς ανθρώ πινη ς χω-
94,20 ρ ιζό μ ενο ι σ υ ν α ν α σ τρ ο φ ή ς. Έ ξ ή λ θ ε ν δέ π ο τε ό μ έγα ς Εύθύμιος
έκ τοΰ Τ ο υ β ά τή ν έρη μ ον δ ιο δ εΰ σ α ι β ουλόμ ενος τή ν έπέκείνα
τή ς ν έκ ρ α ς θ α λ ά σ σ η ς π ρ ό ς μεση μβρία ν επ ο μ ένο υ ς έχων Δομε-
τια ν ό ν κ α ί Σ ά β β α ν. Κ αί έλ θ ό ν τω ν α ύ τώ ν είς τό π ο υ ς άνύδρους
κ α ί χρ ο ν ισ ά ν τω ν σ φ ο δ ρ ο ύ κ α ύ σ ω νο ς ό ντο ς διψ ή σ ας λίαν ό
μ α κ ά ρ ιο ς Σ ά β β α ς έπ εσ εν μηκέτι ισ χύ ω ν β α δίσ α ι τής έν τώ βάθει
94, 25 τώ ν σ π λ ά γ χν ω ν , ώς οιμ αι, ύ γ ρ ό τη το ς ύ π ό τοϋ σφ οδρού καύσω­
ν ο ς ά να λ ω θείσ η ς. Ό δέ γ έρ ω ν σ π λ α γχνίσ θείς καί διαχωρίσας
εα υ τό ν ο)σεί λίθου βολήν επεσ εν έπ ί πρόσίηπον δεόμενος τοΰ
Θ εοϋ κ α ί λέγων- Κ ύριε ό Θ εός, δό ς ϋδω ρ έν γή διψ ώ ση τήν το ί
νεω τέρ ο υ δ ίψ α ν π α ρ α μ υ θ ο ύ μ εν ο ν .
14 Substantivul παιδαριογέρων — com pus din copil (παϊς) şi bătrân (γέρων)
- a fost folosit şi de PaJadie pentru a-1 caractcriza pe Sfântul Macarie Egip­
teanul în tinereţe (.Istoria laiisiacăc. 17, PG 34, 1043 B) şi înseamnă „tânăr
cu înţelepciune duhovnicească de bătrân". Chirii l-a mai num it într-un fel
asem ănător pe Sfânrul Sava, ό νεανίας πρεσβύτης (KS- c. 5; 89, 24) pe când
se afla incă la mănăstirea Flavienilor. Acum insă termenul arată o mai mare
sporire în cele duhovniceşti, câtă vreme γέρων, al doilea element al com ­
pusului, este, în scrierile ascetice, un adevărat termen tehnic folosit pentru
denum irea Bătrânilor înduhovniciţi, a Stareţilor.
15 Fraza m usteşte de înţelesuri duhovniceşti prilejuite, toate, de cei doi
11. CU EFTIMIE LA PUSTIE
trebuinţa săptămânii, rămânea cinci zile fară să mănânce nimic,
iar sâmbăta dimineaţa se întorcea în chinovie, aducând cu sine
lucrul de m ână făcut în cele cinci zile, anume 50 de coşuri.
11. Cu Eftimie la pustie
Marele Eftim ie, ştiind că Sava are o astfel de vietu-
’ ) j
ire, l-a luat îm p re u n ă cu sine şi cu fericitul Dometian în
pustia Ruva, în 14 ianuarie, fiindcă a primit înştiinţare de
Sus pen tru acesta şi, num indu-1 „copil-bătrân“M, l-a făcut să
înainteze, dezbrăcându-1 ca un b u n antrenor pentru a lucra
virtuţi mai în a l t e '\ Acolo au petrecut până la praznicul Stâl-
părilor, lipsiţi de orice tovărăşie omenească. Oarecând, ma­
rele Eftimie a ieşit d in pustia Ruva vrând să străbată pustia
de dincolo de M area M oartă, aflată dincolo de ea, la miază­
zi, avându-i cu sine pe D o m etian şi pe Sava. Odată ajunşi,
au zăbovit în locuri fără apă, iar fericitul Sava, fiind arşiţă
mare, a fost cuprins de o sete atât de chinuitoare, încât a
căzut n e m a ip u tâ n d să umble, pentru că, după câte socotesc,
umezeala m ă ru n taie lo r i s-a uscat de căldura mare. Atunci
Bătrânul, facându-i-sc milă, s-a depărtat ca la o aruncătură
de piatră şi a căzut cu faţa la păm ânt, rugându-se lui D um ­
nezeu şi zicând: „ D o a m n e Dumnezeule, dă apă în pământ
insetoşat ca să m ângâie pe tânăr în setea lui!"
termeni atletici: παιδοτρίβης - cum e numit Eftimie - era antrenorul de
gimnastică, pe care atletul o practica dezbrăcat complet (γυμνός); γυμνάζω
- are sensul de a se dezbrăca în vederea cxerciţiilor gimnastice, dar şi de
exersare a acestora. Pregătirea pentru exerciţiile gimnastice includea aşadar
şi dezbrăcarea, devenită aici o metaforă pentru depăşirea de către Sava a
virtuţilor atinse în obşte şi dobândirea celor pustniceşti, „mai înalte'. Dacă
ucenicul nu „sc dezbracă" de bogăţia pe care a dobândit-o până atunci,
povăţuitorul său duhovnicesc nu-1 poate conduce spre măsuri mai înalte.
Vezi şi Studiul introductiv, p. XXXVI.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
Κ αί μετά τή ν εύ χή ν κ α λ έσ α ς α ύ τό ν καί τρίτον τψ σκα-
λιδίω ό ρ ύ ξα ς έδείξεν α ύ τώ ϋδο)ρ ζώ ν κ α ί π ιώ ν ό Σάββας
ήλθεν είς έα υτόν καί έξ εκείνου δ ύ ν α μ ιν θεία ν έδέξατο πρός
τό ύποψ έρειν τά δυσχερή τής εν έρημο) δια γω γή ς. Ό λίγου όέ
τίνος χρ ό νο υ π α ρ ιπ π ε ύ σ α ν το ς ό μ έγα ς π α τή ρ ήμώ ν Εύθύμιος
έν ειρήνη έπί τό α ύ τό έκοιμήθη κ α ί υπ νω σ εν τοΰ Κυρίου κατά
μ όνας έ π ’ έλπίδι κ α το ικ ίσ α ντο ς α ύ τό ν έτο υ ς πεντεκαιδεκάτσυ
τής έν'Ιεροσολύμοις ιερ α ρ χία ς Α να σ τα σ ίο υ.
12
Τότε δή ό μακάριος Σάββας του τριακοστοΰ πέμπτου τής
έαυτοΰ ηλικίας χρόνου πληρω θέντος Οεασάμενος τήν τοΰ κοι­
νοβίου διαγωγήν άλλασσομένην άτε δή τώ ν τής μονής πατέρων τε-
λειωθέντων άνεχο>ρησεν έπί τήν άνατολικήν έρημον τοΰ έν άγίοις
Γερασίμου τό τηνικαΰτα ορωστήρος δίκην έκλάμποντος καί έν τή
κατά τό ν ’Ιορδάνην έρήμω τά τής εύσεβείας σπείροντος σπέρματα.
Τοΰ μέντοι π α τρ ό ς ήμώ ν Σ ά ββα έν τή κ α τά τόν Κουτιλάν
καί τό ν'Ρ ο υ β ά ν διά γο ντο ς έρημο) κ α ί τό Δ α υ ιτικ ό ν έκεϊνο λογιον
εργφ ψ άλλοντος τό Ιόού έμά χρννα φ νγα ό ενω ν καί ηύλίσθην εν
τή έρήμω καί τή τε ήσυχία κ α ί άσιτία καί τα ΐς ά πα ύ σ το ις προσευ-
χα ϊς σχολά ζοντος καί τήν έαυτοΰ δ ιά νο ια ν έσοπτρον άκΐ]λιδω -
τον Θ εοΰ καί τώ ν θείω ν εργα ζομένου κ α τά τό γεγραμμένον
σχολάσατε και γνώ τε δτι εγώ είμι ό Θεός, φ θο νή σ α ς ό διάβολος
πολλούς έπενόει κ α τ’ α ύτοΰ πει ρασμούς βουλόμενος αύτόν τής
τοιαύτης άποστήσαι διαγω γής.
Καί ποτέ μέν άνακειμένου αύτοΰ έπί τής ψάμμου έν με­
σονύκτια) μετασχηματισθείς εις οφεις καί σκορπίους έπειράτο
έκφοβεΐν αύτόν, ό δέ μικρόν δειλιάσας ένόησεν τοΰ διαβόλου τήν
πονηριάν καί κατασορραγισάμενος καί τήν δειλίαν άποτιναξάμε-
νος άνέστη θαρρώ ν καί λέγων- δταν καί ΐσχύοης φοβήσαί μ ε , τότε
12. RETRAGEREA ÎN PUSTIE DUPA MOARTEA LUI EFTIMIE
'9 5
D u p ă ce s-a rugat, l-a chem at şi, lovind de trei ori cu
sapa, i-a arătat apă curgătoare, d in care bând, Sava şi-a venit
în fire şi a p r im it de la acea apă o putere dumnezeiască spre
a putea răb da necazurile vieţuirii în pustie. La p uţin ă vreme,
marele E ftim ie a a d o rm it şi s-a o d ih n it în pace în locul acela,
D o m nu l sălăşlui ndu-1 îndeosebi întru nădejde, în al cincispre- ps. 4. 9
zecelea an al arhieriei lui Anastasie în Ierusalim16.
12. Retragerea în pustie după moartea lui
Eftimie
Atunci fericitul Sava, îm plinind al treizeci şi cincilea an al
vârstei sale, fiindcă a văzut că după moartea Părinţilor Eftimie şi Anul 474
Teoctist viaţa în chinovie s-a schimbat, s-a retras în pustia de la
răsărit, unde strălucea pe atunci, ca un adevărat luminător, Sfân­
tul Gherasim şi sem ăna seminţele evlaviei în pustia de la Iordan.
Părintele no stru Sava petrecea în pustia Ruva şi Cutila,
cântând acel cuvânt al lui David care zice: Iată, m-am îndepăr-
tatfu g in d şi m -am sălăşluit în pustie·, şi aşa, îndeletnicindu-se cu Ps. 54.8
isihia, cu postul şi cu rugăciunile neîncetate, îşi facea mintea o
oglindă nepătată a lui D u m n eze u şi a celor dumnezeieşti, lu- In;.SoL7.26
crand potrivit cu Scriptura care zice: Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu
sunt Dumnezeii. Diavolul însă meşteşugea din pizmă multe ispi- Ps. 45. 5
te împotriva lui, v rând să-l îndepărteze de o asemenea vieţuire.
O d a tă , pe cân d Sava stătea întins pe nisip, la miezul
nopţii, diavolul a încercat să-l înfricoşeze preschimbându-se
in şerpi şi în scorpii. D a r el, deşi s-a înspăim ântat întrucâtva,
a priceput viclenia diavolului şi, însem nându-se cu semnul
crucii şi le p ă d â n d frica, s-a ridicat cu curaj şi a zis: „C ând vei
reuşi să m ă înfricoşezi, atunci vei f i biruit, pentru că D o m n u l Ps. 45. i i
20 ianuarie 4 7 3 .
 196 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
95 ,2 5 ήττηθήση, δ τι μ ετ’ έμοϋ Κ ύριος ό Θ εό ς έστιν ό δ ο ΰ ς ήμίν τήν κατά
σοϋ δυνα σ τεία ν είπώ ν ίόού όέόωκα νμϊν εξουσίαν πατεϊν έπάνω
οφεων και σκορπιών και έπι πάσαν τήν όύναμιν τοϋ έχθροϋ.
Κ α ί τα ΰ τ α α ύ το ϋ λέγο ντο ς ά φ α ν ή π α ρ α υ τίκ α γεγόνα-
96 σι τά ιοβόλα θηρία. Ά λλοτε π ά λ ιν (ραίνεται α ύ τψ ό σατανάς έν
όμοκύματι λέο ντο ς φ ο β ερ ω τά το υ έπ ερ χο μ ένο υ κ α ί βλοσυρόν
ά π ειλ ο ϋ ντο ς.'Ό όέ τή ν φ ο β ερ ά ν τοϋ θηρίου όρμήν θεασάμενος
έλεγεν· εί μέν έλαβες έξο υ σ ία ν κ α τ ’ έμοϋ, μή άναμείνης- εί δέ μή
96, 5 γε, τί μάτην κ οπ ιςίς;Έ μ έ γά ρ τοϋ Θ εοϋ ά π ο σ τή σ α ι ού μή ίσχύσης.
Α ύ τό ς γά ρ θ α ρ ρ είν π α ρ εκ ελ εύ σ α τό μοι λέγω ν έπί ασπίδα και
βασιλίσκον έπιβήση και καταπατήσεις λέοντα και δράκοντα.
Κ αί το ύ τω ν λεχθέντω ν εύθέω ς τό το ιο ϋ το ν θηρίον γέγο-
νεν ά φ α ντο ν. Κ α ί ά π ό τότε ύ π έτα ξεν α ύ τψ ό Θ εό ς π α ν ϊοβόλον
96, 10 τε κ α ί σ α ρ κ ο β ό ρο ν θηρίον κ α ί το ΐς το ιο ύ το ις έν τα ΐς έρήμοις συ-
να να σ τρεφ ό μ ενο ς ο ύ κ ήδικεϊτο.
13
Κ ατά τοϋτον δή τόν χρόνον συνηντήθη τέσσαρσιν Σαρακη-
νοίς πεινώσιν καί έκλείπουσιν. Κ αί τούτοις συμπαθήσας έπ έτρ εψ εν
καθίσαι καί έκένωσεν τό έαυτοϋ μηλω τάριον έμπροσθεν αυτών
96, 15 μηδέν έτερον έχον πλήν ρίζας μελαγρίων καί κα ρδίας καλάμω ν.
Κ αί οί μέν βάρβαροι φαγόντες καί χορτασθέντες περιεργασάμενοι
έν ποιο) σπηλαίψ τοϋ'Ρ ουβά μένει, εύπορήσαντες μεθ’ ήμέρας ήνε-
γκαν αύτψ άρτους καί τυρία καί φοίνικας· ό δέ πατήρ ήμών Σάββας
τήν τώ ν βαρβάριον εύγνωμοσύνην θαυμάσας καί κατανυγείς έλε­
96, 20 γεν μετά δακρύου- οίμοι ψυχή μου- πόσην έθεντο ούτοι οί βάρβα­
ροι σπουδήν τής μηδέν ούσης θεραπείας τήν χάριν άνταμείψασθαι-
τί ποιήσιυμεν ήμεϊς οί έλεεινοί καί άγνώμονες οί τοσούτων θείων
χαρισμάτων καί δω ρεώ ν κ α θ ’ ημέραν τοϋ Θεοϋ άπολαύοντες καί
ούτω ς έν άμελείςι καί ραθυμία τόν εαυτών άναλίσκοντες βίον, μή
σπουδάζοντες ευχαριστίαν τώ δίορησαμενψ Θεώ διά τής έργασίας
‘)6. 2S
13. LA PUSTIE
<97
D um nezeu cu m in e este, C are ne-a dat stăpânire asupra ta
zicând: Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şeipi şi peste scorpii
şi peste toată puterea v r ă j m a ş u l u i i c I0 l9
D u p ă ce a zis el acestea, fiarele otrăvitoare s-au făcut pe
dată nevăzute. Altădată, i s-a arătat iarăşi Satana sub forma unui
leu înfricoşător ce se năpustea cu sălbăticie asupră-i. El, când a
văzut înspăim ântătoarea năpustire a fiarei, a zis: „De ai primit
stăpânire asupra mea, n u mai zăbovi! Dacă nu, în zadar te oste­
neşti, fiindcă n u vei putea să m ă desparţi de Dumnezeu. Căci El
mi-a poruncit să a m curaj zicând: Peste aspidă şi vasilisc vei păşi,
şi vei călca peste leu şi peste b a l a u r Ps. 90, 13
în d a tă ce a spus el acestea, fiara s-a făcut nevăzută, şi
de atunci D u m n e z e u i-a supus fiarele otrăvitoare şi sălbatice
şi, petrecând îm p r e u n ă cu unele ca acestea prin pustietăţi, nu
era vătăm at de ele.
13. La pustie
în acea vrem e, Sava s-a întâlnit cu patru saracini care,
de foame, erau aproape de moarte. Făcându-i-se milă de ei,
le-a spus să şadă, iar el şi-a golit desaga înaintea lor, neavând
nimic altceva decât rădăcini de melagrie şi măduvă de trestie.
Barbarii, d u p ă ce au m âncat şi s-au săturat, au iscodit să vadă
în care peşteră din Ruva locuieşte şi au plecat, iar după câteva
zile i-au adus pâini, brânză şi finice. Părintele nostru Sava, ui­
mit de recu n o ştin ţa barbarilor şi pătruns fiind la inimă, a spus
cu lacrimi: „Vai de sufletul meu! Câtă râvnă au arătat barbarii
aceştia ca să răsplătească o slujire neînsemnată! Ce vom face
noi, vrednicii de milă şi nerecunoscătorii, care ne desfâtăm zi
de zi de atâtea haruri dumnezeieşti şi daruri ale lui Dumnezeu,
şi ne trecem viaţa în nepurtare de grijă şi lenevie, fără să ne
silim a-I m u lţu m i lui D um nezeu , Care ni le-a dăruit, lucrând
198 VIAŢA SF Â N T U L U I SAVA
τών θείων αύτοΰ έντολών καί τοϋ άδιαλείπτως προσφέρειν αύτφ
καρπόν χειλέω ν όμ ο λ ο γ ονντων τό όνομα αύ τοϋ.
97 Καί έπέμενεν έπί χρ όνον τή αύτή κατανύξει διημερεύων
καί διανυκτερεύιυν έν τή προσευχή αύτοΰ.
14
Έ ν αύτή δέ τή κατά τόν'Ρουβάν έρήμω ήλθεν πρός αύτόν
μοναχός τις άξιομνημόνευτος Ά νθ ο ς προσαγορευόμενος καί
97,5 ουνέμεινεν αύτώ· όστις καί τώ τρισμακαρίο) άββά Θεοδοσία) έπί
χρόνον έν τή τοΰ Καθίσματος εκκλησία ουνανεστράφη. Αυτών
τοίνυν έν τή αύτή διαγόντων έρημο» έπέρριψ αν κατ’ αυτών Σα-
ρακηνοί τόν αριθμόν έξ, τώ ήθει βάρβαροι, τή γνώμη κακοποιοί.
Ο'ίτινες κακοηθεία φερόμενοι προέπεμψ αν ένα έξ αυτών εις τό
97, ίο πειράσαι τούς μακαρίους,ϊοο)ς τοΰτο βουλευσάμενοι ώστε έπελ-
θεΐν καί τούς άμφοτέρους αίχμαλωτίσαι, εί τ ώ ένί ένα ν τιω θ ώ σ ιν .
Οί όέ μακάριοι πατέρες τήν άνάγκην έωρακότες καί μηδ' δλως
εις δειλίαν καταπεσόντες, άλλά τώ τ ή ς ψυχής δμματι πρός Θ εόν
άναδραμόντες προσηύχοντο έκτενώς τής τών αλιτήριων εκ είνω ν
97, 1 5 βαρβάρο>ν επιβουλής λυτρωθήναι. Καί παραχρήμα ήνοίχθη ή Υ'1
καί κατέπιεν τόν πειράζειν αυτούς θέλοντα βάρβαρον- οί δέ λοι­
ποί τό (ροβερόν θαΰμα έωρακότες καί δειλίςι ουσχεθέντες έφυ-
γον. Καί άπό Τότε Θειον έδέξατο χάρισμα ό πατήρ ήμών Σάββας
πρός τό μή πτοείσθαι έπιβουλάς βαρβάρων. Τότε δη έν πρώτοις
διά τής τοϋ μακαρίου ΆνΟου συναναστροφής έγνωρίσθη ό πατήρ
97,2 0 ήμών Σάββας τώ μακαρίτη άββά Θεοδοσία) πρό τής συστάσειος
τής κατ’ αύτόν εύαγεστάτης καί περιφανεστάτης μονής.
15
Τετραετή δέ χρόνον έν έκείναις ταις έρήμοις διατελέσα-
ντι τφ άγια) πατρΐ ήμών Σάββςχ καί περιερχομένψ τούς λοιπούς
17 Biserica de la Kathisma se află la două miie sud de Ierusalim, pe drumul
14. NĂVĂLIREA SARACINILOR 15. AFLAREA PEŞTERII 1
dumnezeieştile Lui p o ru n c i şi aduncându-I necontenit roada
buzelor care mărturisesc numele LuP.“ evt. 13,
Şi a rămas d estulă vrem e rugându-se zi şi no ap te în
această străpungere.
14. Năvălirea saracinilor
In această pustie Ruva, a venit la Sava un m o n a h vred­
nic de po m en ire, pe n u m e A nthos, care a rămas cu el şi care
vieţuise destulă vrem e cu de trei ori fericitul Teodosie la bise­
rica din K a th is m a 1'. Pe cân d vieţuiau ei în această pustie, i-au
atacat şase saracini, barbari de fel, iar cu gândul răufăcători,
care, în d e m n a ţi de răul lor obicei, au trimis pe unul dintre ei
ca să-i încerce pe fericiţii părinţi, gândindu-se, poate, că de se
vor îm potrivi u n u ia , a tu n ci să vină cu toţii şi să-i robească pe
amândoi. D a r fericiţii p ărin ţi nu s-au înfricoşat deloc când au
văzut prim ejdia, ci şi-au înălţat privirea sufletului către D u m ­
nezeu, ru g ân d u -se stăru ito r să fie izbăviţi de uneltirea acelor
barbari ucigaşi. A tun ci, d in tr-o d ată s-a deschis păm ântul şi
l-a înghiţit pe b arb aru l care voia să-i supere, iar ceilalţi, vă­
zând acea înfricoşată m in u n e , au fugit cuprinşi de groază. De
atunci, Părintele n o s tru Sava a p rim it harisma dumnezeiască
de a nu mai avea frică de uneltirile barbarilor. Părintele nostru
Sava s-a c u n o s c u t atu nci, p rin fericitul Anthos, cu fericitul
A w ă Teodosie, în a in te ca acesta să ctitorească preacinstita şi
preavestita sa m ănăstire.
15. Aflarea peşterii
D u p ă ce sfântul no stru Părinte Sava a petrecut patru
ani in acele pustietăţi şi a u m b lat prin celelalte locuri pustii,
ce duce la Betleem.
 200 VIATA SFÂNTULUI SAVA
έρημοτέρους τόπους, γενομένψ αύτφ εις τόν ύψηλότατον βουνόν
97, 25 ένθα ποτέ ή μακαρία Ε ύδοκία τής διδασκαλίας τοϋ μεγάλου
άπήλαυσεν ΕύΟυμίου, καί τή πρός Θεόν δεήσει όιανυκτερευοντι
έπιφαίνεται μορφή τις αγγελική έν έσΟήτι άστραπτούση δεικνύου-
98 σα αύτφ κατά νότον τοϋ αύτοϋ βουνοϋ χείμαρρόν τινα άπό τοΰ
Σιλίϋάμ καταφερόμενον καί λέγουσα· εί όλως βούλη τήν έρημον
ταύτην πολίσαι, στήθί καί κατά άνατολάς τοϋ χειμάρρου έκείνου,
ού όοας άντικρυς σπήλαιον άνεπηρέαστον, άνελθε καί οϊκησον είς
98, 5 αύτό, καί ό παρέχων τοΐς κτήνεσιν τροφ ήν αύτώ ν καί τοΐς νεοοσοϊς
τών κοράκων τοΐς έπικαλονμένοις αύτόν αύτός σου προνοήσεται.
Καί έως μέν τούτου ή οπτασία- αύτός δέ είς εαυτόν έλθών
καί τόν κατά νότον ύποδειχθέντα Οεασάμενος χείμαρρον καί πε­
ριχαρής γεγονώς κατήλθεν έκ τοϋ βουνοϋ καί ύπό τοϋ Θεοϋ όδη-
γούμενος εύρεν τό σπήλαιον καθώ ς έλαλήθη α ύ τφ έν τή όπτασί<?·
98, 10 Καί άνελθών ωκησεν είς αύτό έν άρχή τοϋ τεσσαρακοστοί τής
έαυτοϋ ηλικίας χρόνου, έν ω χρόνο) ό μέν ά ρχιεπίσκοπος’Ιερο­
σολύμων Α ναστάσιος τόν έννεακαιδέκατον έν τή πατριαρχία
πληρ(όσας ένιαυτόν έτελεύτησεν έν άρχή τοϋ ’Ιουλίου μηνός
Μ αρτύριον διάδοχον καταλείψας, Ζήνων δέ ό τών 'Ρωμαίων
98, 15
αύτοκράτωρ τόν τύραννον φονεύσας Βασιλίσκον έπί είκοσι
μήνας τυραννήσαντα τήν οίκείαν άπέλαβεν βασιλείαν. Τότε δή
ό πατήρ ήμών Σάββας τό ειρημένον οίκήσας σπήλαιον διά τήν
τής άναβάσεοις δυσχέρειαν σχοινίον περί τό στόμιον κρεμάσας δι'
αύτοϋ άνήρχετο καί κατήρχετο· είχεν δέ τό ϋδωρ ώς άπό σταδίων
98, 20 δεκαπέντε άπό λάκκου Έ πτασ τόμου έπιλεγομένου. Χρόνου
δέ τίνος διελθάντος καί τεσσάρων Σαρακηνώ ν έπελθόντων τφ
τό π ψ καί είς τό σπήλαιον μή δυνηθέντω ν άνιέναι θεωρήσας ό
ηγιασμένος Σάββας άνωθεν καί τό σχοινίον χαλάσας έπέτρεψεν
αύτοϊς άνελθεΐν. Οϊτινες βάρβαροι άνελθόντες καί μηδέν αύτφ
εύρηκότες έθαύμασαν τήν αύτοϋ άκτημοσύνην καί άρετήν καί
ά ναχω ρήσ αντες ήρχοντο δ ι’ ήμερων πρός αύτόν φέροντες άρτους
ξηρούς καί τυρία καί φοίνικας καί εί τι έτερον ένέπιπτεν αύτοϊς.
15. AFLAREA PEŞTERII
201
se afla odată în cel m ai înalt m unte, unde odinioară fericita
Eudoxia a p rim it povaţa m arelui Eftimie. Aici Sava a petrecut
noaptea în cerere către D um nezeu şi i s-a înfăţişat un înger cu
chip de fulger, care i-a arătat, la miazăzi de m unte, o vale care
cobora din Siloam şi i-a zis: „Dacă vrei cu adevărat să faci ca
această pustie să fie locuită, atunci stai aici şi suie-te pe latura
de miazăzi a văii aceleia şi, unde vei vedea o peşteră singurati­
că, locuieşte în ea, iar C el ce dă dobitoacelor hrana lor şi puilor
de corb care îl cheamă pe El îţi va purta de grijă El însuşi.“ ps. 14^ 9
Sfârşindu-se vedenia, şi-a venit în sine şi, privind către
miazăzi unde i s-a arătat, a văzut valea şi s-a um plut cu totul
de bucurie. A coborât apoi din m unte, povăţuit de D um ne­
zeu, şi a găsit peştera, aşa cum i se spusese în vedenie. Când
s-a suit în acea peşteră, Sava era de 40 de ani, fiind anul în
care Anastasie, arhiepiscopul Ierusalimului, plinind cel de-al
nouăsprezecelea an de patriarhie, a m urit la începutul lunii
iulie, lăsându-1 urm aş pe M artirie18, iar îm păratul Zenon al
romanilor, d u p ă ce l-a ucis pe tiranul Basiliscos, ce condusese
vreme de 20 de luni, şi-a luat înapoi dom nia care-i aparţi­
nea19. Pe atunci, Părintele nostru Sava locuia în am intita peş­
teră, la gura căreia, din pricina greutăţii urcuşului, a atârnat o
funie pe care urca şi cobora, iar apa o aducea de la 15 stadii,
din cisterna n u m ită E ptastom os. D upă ce a trecut un timp,
au venit acolo p a tru saracini, iar Sava cel Sfinţit, văzând că
nu pot sa urce în peşteră, le-a lăsat în jos funia şi i-a lăsat să
urce la el. C â n d au urcat acolo barbarii aceia, negăsind nim ic
la el, s-au m in u n a t de neagoniseala şi de virtutea lui. D upă ce
au plecat, s-au în to rs la câteva zile, aducându-i pâini uscate,
brânzeturi, finice şi ce mai putuseră găsi.
'lartirie a fost patriarh al Ierusalimului între 478 şi 486.
1' împăratul Zenon a domnit între 474 şi 481, fiind îndepărtat de la tron
pentru 20 de luni, între 475 şi 476, de uzurpatorul Basiliscos, despre care
Chirii va mai vorbi.
 202 VIAŢA S F Â N T U L U I SAVA
16
99,5 Έ π ο ίη σ εν δέ έν τώ χει,μάρρψ τούτο) μόνος έτη πέντε
κ α θ ’ έαυτόν έν ήσυχίς* όμιλών το) Θ εώ καί τό τής όιανοίας
όπτικόν έκκα θα ίρω ν π ρ ό ς τό ά ν α κ ε κ α λ ν μ μ έ ν φ προσώ πω τήν
δ ό ξα ν Κ υρ ίο υ κ α το π τρ ίζεσ θ α ι ήττηθέντοίν ήδη τώ ν πονηρών
πνευμ άτω ν τα ΐς τε ά π α ύ σ το ις πρ ο σ ευ χα ΐς καί τή πρός Θεόν
99, 10 έγγύτητι. Κ αί οΰτοίς λοιπόν τ φ τεσσα ρα κοστώ πέμπτω τής έαυ-
τοϋ ήλικίας χρ ό νψ -ψυχών πρ ο σ τα σ ία ν π α ρ ά Θ εοΰ πιστεύεται
π ρ ο τρ α π είς ύ π ό τοϋ θείου λόγου μή τοΐς ήττημένοις έχθροΐς
μάτην προσασχολεϊσθαι, ά λλ’ ά π ό τής πολεμικής εξεως μετα-
σκευάσαι τά ς τής ψ υχής δυνά μεις έπί τό γεω ργειν τούς ύλομα-
νοϋντα ς τοΐς τής κ α κ ία ς λογισμοϊς έ π ’ ώφελείςι τώ ν πολλών, εν
99, 15 τώ λέγειν τόν προφ ήτην-συγκόψ ατε τά ς μ α χ α ίρ α ς ύμώ ν εις άρο­
τρ α και τά ς ζιβ ύν α ς εις δ ρ έπ α να .
Κ α ί ή ρ ξ α τ ο π ά ν τ α ς δ έ χ ε σ θ α ι τ ο ύ ς ε ρ χ ο μ έ ν ο υ ς π ρ ό ς αύτόν.
Π λ ε ΐσ τ ο ι τ ο ίν υ ν τ ώ ν δ ιε σ π α ρ μ έ ν ω ν ά ν α χ ω ρ η τ ώ ν κ α ί τ ώ ν βοσκώ ν
έ λ θ ό ν τ ε ς σ υ ν έ μ ε ν ο ν α ύ τ ώ , έ ν ο ΐς ή σ α ν δ τε έ ν ά γ ί ο ι ς ’Ιω ά ννη ς ο
99, 20 τή ς Ν έ α ς Λ α ύ ρ α ς ύ σ τ ε ρ ο ν ή γ η σ ά μ ε ν ο ς κ α ί ό μ α κ α ρ ίτ η ςΊ ά κ ω β ο ς
ό τ ή ν έ ν τ ώ Ί ο ρ δ ά ν η τ ώ ν π υ ρ γ ιώ ν λ α ύ ρ α ν μ ετ ά τ α ΰ τ α συστησάμε-
ν ο ς κ α ί ό έ ν μ ο ν α χ ικ ο ΐς κ α τ ο ρ θ ώ μ α σ ιν α ίδ έ σ ιμ ο ς Σ ε υ η ρ ια νό ς ό
τ ή ν π ε ρ ί Κ α π α ρ β α ρ ιχ ά μ ο ν ή ν μ ετά χ ρ ό ν ο ν ο ίκ ο δ ο μ ή σ α ς καί ό
μ έ γ α ς Φ ιρ μ ΐν ο ς ό έ π ί τ ά μ έρ η Μ α χ μ ά ς λ α ύ ρ α ν σ υ σ τη σ ά μ ενο ς,
99, 25 π ρ ό ς τ ο ύ τ ο ις κ α ίΊ ο υ λ ια ν ό ς ό έ π ίκ λ η ν Κ υ ρ τ ό ς ό τ ή ν έ ν τώ Ίορ δά νΐ]
τ ο ϋ Ν ε ε λ κ ε ρ α β ά π ρ ο σ α γ ο ρ ε υ ο μ έ ν η ν λ α ύ ρ α ν π ε ρ ιπ ο ιη σ ά μ ε ν ο ζ
κ α ί ε τ ε ρ ο ι σ υ ν α ύ τ ο ΐς ών τά ο νόματα έν βίβλοι ζωής.
Κ αί έκάστψ τού τω ν έρχομ ένο) π ρ ό ς α ύ τ ό ν π α ρ ε ΐχ ε ν
ε π ιτ ή δ ε ιο ν τ ό π ο ν ε χ ο ν τ α μ ικ ρ ό ν κ ε λ λ ίο ν κ α ί σ π ή λ α ιο ν κ αί
20 Ulterior se va dovedi că, prim indu-i „pe toţi“ fără nicio criere, Sava a
acceptat în obşte monahi care nu erau pentru el ca Stareţ, nici pentru genul
său de povăruire, şi în scurt timp aceştia vor crea problemele majore ce vor
duce la dezbinarea obştii şi, mai târziu, la criza origenistă.
16. ÎNCEPUTUL LAVREI 203
16. începutul lavrei
în acea vale a p etrecu t cinci ani singur, grăind în isihie
numai cu D u m n eze u şi curăţindu-şi ochiul cugetului ca să
oglindească cu fa ţa descoperită slava D om nului, duhurile vicle­ 2 Cor. 3. 18
niei fiind deja b iru ite p rin neîncetatele rugăciuni şi prin apro­
pierea sa de D u m n ezeu . Aşa că în cel de-al patruzeci şi cincilea Anul 483
an al vârstei sale, i s-a încredinţat de D um nezeu purtarea de
grijă a sufletelor, fiind în d e m n at de un cuvânt dumnezeiesc să
nu se mai ocupe zadarnic cu duşm anii deja biruiţi (diavolii), ci
să-şi preschim be puterile sufleteşti din deprinderea războinică
in aceea de a-i cultiva pe cei covârşiţi de gândurile răutăţii, spre
folosul m ultora, d u p ă spusa Prorocului: Prefaceri săbiile voastre
in pluguri şi suliţele în seceri. Is. 2. 4
Şi a în c e p u t să-i prim ească pe to ţi20 care veneau la el.
Aşadar, m u lţi d in tre pustnicii răspândiţi pe acolo şi dintre
>,păscători“21 veneau şi răm âneau cu el, între care erau cel întru
sfinţi loan, care apoi a fost egum en la N oua Lavră; fericitul
lacov, care apoi a ctito rit Lavra T urnurilor de la Iordan; Severi-
an, cel vrednic de ad m irat p en tru îm plinirile sale monahiceşti,
care după u n tim p a co n stru it m ănăstirea de la Caparbarica;
marele F irm inus, care în ţinuturile M achm a a întem eiat o
lavră; pe lângă aceştia a fost şi Iulian, num it Kirtos, care a
construit lavra n u m ită „a lui N eelkerab" de la Iordan, şi alţii
îm preună cu ei, ale căror num e sunt scrise în cartea vieţii. Fil. 4. 3
Fiecăruia d in tre cei care veneau la el Sava îi dădea un
*oc potrivit, care avea o chilioară şi o peşteră. Aşa sinodia lui
a ajuns, cu harul lui D um nezeu, până la 70 de vieţuitori, toţi
Avem aici o mărturie asupra existenţei în Palestina acelor vremuri a
monahilor „păscători“, care trăiau în pustie hrănindu-se doar cu ierburile
găsite. Mai apar m enţionaţi HE 1, 21 PG 86/2, 2476-2484.
 VIAŢA SFA N ŢU LU I SAVA
204
έφθασεν xfj τοϋ Θεοϋ χάριτι ή αύτοϋ συνοόία μέχρις έβδομήκο-
ντα όνομάτιον, πάντω ν θεοπνεύστων, πάντω ν Χριστοψόρων,
οΰς εάν τις καλέοειεν χορόν άγγέλων ή δήμον αθλητών ή πόλιν
100, 5 εύσεβών ή έβδομήκοντα άποστόλων νέον χορόν, ού διαμαρτήσει
τοϋ πρέποντος. Καί ήν ηγούμενος αυτών καί οδηγός καί ποιμήν.
Καί κτίζει έν προποις έν τω βουνώ τω έν τή βορινή άρχή
τοϋ χειμάρρου μετά τήν κάμψ ιν πύργον, δράξασθαι τοΰ τόπου
βουλόμενος ά παραλήπτου ό ντος.Έ κ εΐθεν τήν άρχήν έποιήσατο
1 0 0 , 10 συνιστάν τήν λαύραν τή τοΰ όδηγοϋντος αύτόν Α γίου Πνεύμα­
τος χάριτι καί σ υνεργεία.Έ ν δέ τώ μέσιο τοϋ χειμάρρου μικρόν
εύκτήριον ώικοδόμησεν, έν ω θυσιαστήριον έπηξεν ήγιασμένον,
καί ότε τινά ξένον παραβάλλοντα έδέχετο χειροτονίαν έχοντα
πρεσβυτέρου, έποίει αύτόν έκτελεΐν έν τώ εύκτηρίω τήν ανα­
100, 15 φοράν. Ού γάρ κατεδέχετο αύτός χειροτονίαν λαβεΐν· είχεν γαρ
π ραότητα πολλήν καί ταπει,νοίρροσύνην άληθινήν, μιμούμενος
έν τούτα» Χ ριστόν τόν άληθινόν Θ εόν τόν έαυτόν παρασχόντα
τοϊς βουλομένοις εις μίμησιν φ ήσαντα μ ά θ ετε ά π ’ έμοϋ ότι
π ρ ά ο ς είμι κα ί τα π εινό ς τή καρόίμ. Π ρός τούτο τό ύπόδειγμα
βλέπιον έταπείνου εαυτόν πάντω ν τώ ν ύ π ’ αύτόν έλάχιστον και
100, 20 υπηρέτην έαυτόν καθιστώ ν.'Έ να δέ έκαστον αύτώ ν ώς πάντων
έν πείρςι γεγονώ ς έδίδασκεν καί ένουθέτει στήναι γενναίω ς πρός
τά ς μεθοδείας τοΰ διαβόλου καί μηδ’ δλω ς ένδοϋναι ή λύπη τινι
κατα πίπτειν έκ τής ποικίλης τώ ν δαιμόνω ν πονηριάς. Δει γαρ,
έλεγεν, τόν κεκαθαρμένον καί έαυτόν τ φ Θ εψ καθιερώ σαντα τή
101 έλπίδι τώ ν μελλόντων άγα θώ ν περιπεφ ρά χθα ι. Ά νάνδρου γάρ
ψ υχής έστιν ίδιον τό ύποπίπ τειν τοϊς λυπηροΐς.
Τούτοις καί τοϊς τοιούτοις έργοις κ α ί λόγοις τάς ψυχάς
αύτώ ν ετρεφε καί άρδεύω ν ού διελίμπανεν κ α ί πτερά αύτοΐς
έδίδου καί πέτασθαι αύτούς έδίδασκεν καί τόν ούρανόν ύπερ-
101 . 5
βαίνειν παρεσκεύαζεν.
16. ÎNCEPUTUL LAVREI
205
insuflaţi de D um nezeu, toţi purtători de Hristos, pe care, dacă
cineva i-ar num i cor de îngeri sau obşte de adeţi sau cetate a
cuvioşilor sau noul cor de 70 de apostoli, nu ar greşi. Iar Sava le
era egumen şi povăţuitor şi păstor.
La în c ep u t, a co n stru it un tu rn în m untele din partea
de m iazănoapte a râpei, d u p ă cotitură, vrând să cuprindă
ţinutul care era nelocuit. D e acolo a început să zidească la­
vra, cu h aru l şi îm preu n ă-lu crarea Sfântului D u h Care îl
povăţuia. Iar în m ijlocul văii a construit o bisericuţă, în care
a aşezat şi u n altar sfinţit, iar când prim eau în vizită vreun
străin care avea h iro to n ie de preot, îl punea să săvârşească
Liturghia în biserică. P en tru că el nu prim ea să fie hiroto­
nit, căci avea m u ltă b lâ n d eţe şi adevărată sm erită cugetare,
im itându-L în aceasta pe H ristos, adevăratul D um nezeu,
Care S-a d at pe Sine pildă celor ce vor să-L im ite zicând:
învăţaţi de la M in e că sunt blând şi smerit cu inima. Privind Mr. 11.29
către această p ild ă, se sm erea pe sine, punându-se mai pre­
jos decât to ţi cei de sub el şi facându-se slujitorul lor. Dar
pentru că avea ex p erien ţă în toate cele, îi învăţa pe fiecare şi
ii sfatuia să stea cu dârzenie îm potriva uneltirilor diavolului
Şi să nu d ea n ic id e c u m în ap o i, nici să cadă în vreo întristare
oarecare d in p ric in a felurim ii diavolilor răutăţii. „Pentru că
cel ce s-a c u ră ţit şi s-a afierosit lui D um nezeu - le spunea -
se cuvine să se îngrădească cu nădejdea b unătăţilor viitoare.
Fiindcă este p ro p riu sufletului nebărbătesc să cadă sub stă­
pânirea celor care ad u c întristare."
C u astfel de cuvinte şi de fapte hrănea sufletele lor, ne­
co n ten in d să-i adape, să le dea aripi şi îi învăţa să zboare,
Pregătindu-i să treacă dincolo de cer.
 200 VIAŢA S F Â N T U L U I SAVA 17. IZVORUL 18. BISERICA D IN PEŞTERĂ
20 7

17 17. Izvorul

Α ύ τώ ν δέ στενουμένω ν δ ιά τή ν τοϋ ΰ δ α το ς χρείαν ηύχετο P en tru că erau strâm to raţi de trebuinţa apei, într-o
έν μια νυ κ τί λέγων· Κ ύριε ό Θ εό ς τώ ν δυνά μ εω ν, ε'ί έστιν σόν noapte s-a ru g at zicând: „D o am n e , D um nezeu l puterilor, de
θέλημα ο ίκ ιο θή να ι τό ν τό π ο ν το ΰ το ν εις δ ό ξ α ν τοΰ άγίου σου este voia Ta ca ti
» n u tu l acesta să fie locuit în tru slava sfântului

ονόμ ατος, κ α τα ξίω σ ο ν π ρ ο ν ο ή σ α σ θ α ι ήμϊν όλίγην τινά ΰδατος Tău n u m e , în v red n iceşte -n e de p u ţin ă apă spre mângâierea
π α ρ α μ υ θ ία ν. noastră p rin a Ta p u rta re de grijă!“
Pe c â n d se ruga el aşa în bisericuţă, a auzit jos, în vale,
101, 10 Τ α ΰ τα α ύτοϋ έν τώ μικρψ εύκτηρίο) εύχομένου ήκούσθη
cum un asin sălbatic lovea cu piciorul. Aplecându-se să pri­
κ τύ π ο ς ο νά γρ ο υ α π ο τελο ύ μ ενο ς κ ά τω έν τώ χειμά ρρω καί πα-
vească, fiindcă era lu nă plină, a văzut că asinul săpa adânc cu
ρ α κ ύ ψ α ς πληροσ ελήνου ό ντο ς θεω ρ εί τό ν ό να γρ ο ν τοϊς εαυτοί
picioarele în p ă m â n t. D u p ă ce a făcut o deschizătură destul de
π οσ ιν όρ ύσ σ ο ντα τήν γην έπ ί πολύ. Κ αί μετά τό όρ ύ ξα ι ίκανόν
mare, a văzut de sus c u m asinul îşi pleacă botul în ea şi bea.
όρυγμα κα τενό ει α ύ τό ν άνο^θεν π α ρ α θ έ ν τα τώ όρύγματι τό
G ândindu-se că D u m n e z e u , cercetându-i, a scos apă pentru
στόμα κ α ί πίνο ντα . Κ αί λογισάμενος ότι μάλλον ό Θεός έπι-
robii Săi, a c o b o rât în d a tă şi, săpând în acel loc, a găsit un iz­
101. 15 σ κεψ άμενος ύδω ρ τοϊς δο ύ λο ις α ύτοϋ έξήγαγεν, κατέβη εύθέως
vor de apă, care p â n ă astăzi curge în mijlocul lavrei dând multă
κ α ι τό ν τό π ο ν ό ρ ύ ξα ς εύρεν ϋ δω ρ ζώ ν, κ α ί ιδού μέχρι τοϋ νυν
mângâiere părinţilor. Iar această apă nici iarna nu prisoseşte, şi
εστι τό ΰ δω ρ κ α τά τό μέσον τής λ α ύ ρ α ς πολλήν π α ρα μ υθία ν τοϊς
nici vara n u scade, chiar dacă mai toţi îşi iau apa de aici.
π α τρ ά σ ι π α ρέχον. Κ αί ούτε έν χειμώ νι περισσεύει ούτε έν θέρει
ύπό π ά ντω ν σχεδόν άντλούμ ενον διαλείπει.
18. Biserica din peşteră
18
în altă n o ap te, fericitul Sava a ieşit din peştera lui şi
101 . 20 Έ ν άλλη δέ νυκτί ό μ ακάριος Σ άββας έξήλθεν τοϋ σπη­
se plim ba s in g u r p r in vale rostind Psalmii lui David, când
λαίου α ύτοΰ κ α ί διεκίνει είς τό ν χείμα ρρον μόνος στιχολογών
deodată a văzut u n stâlp de foc sprijinit pe pământ, al cărui
ψ αλμούς Δ αυιτικούς, καί όρφ ά φ νω έν τψ δ υ η κ ψ τοΰ χ ε ιμ ά ρ ρ ο υ
capăt ajungea până la cer, aflat în râpa din partea de apus a Fc. 28. 12
κρημνψ, ένθα νΰν κ α τά κ ειτα ι τό τίμιον αύτοΰ λείψ ανον άνά
văii, acolo u n d e se află a c u m cinstitele sale moaşte, între cele
μέσον τώ ν νυνί όντω ν δύο έκκλησιών, στϋλον π υ ρ ό ς έπεστη-
două biserici de acolo. V ăzând această arătare înfricoşată, te-
101, 25 ριγμένον έν τή γή, ον ή κεφαλή άφικνεΐτο είς τόν ούρανόν.'Ό δέ
m ându-se şi în acelaşi tim p bu cu rân du-se, se gândea la cele
θεαοάμενος τό φοβερόν τοϋτο θέαμα καί έμφοβος έν τα υτψ καί
spuse de S c rip tu ră despre scara care s-a arătat patriarhului
π ερ ιχα ρ ή ς γεγονώ ς έλογίζετο τά τή γραφ ή είρημένα περί τής τψ
Iacov: Cât de înfricoşat este locul acesta, aceasta nu este altceva
π α τρ ιά ρ χη ’Ιακώ β φανείσης κλίμακος λέγων ώς φοβερός ό τόηος
decât poarta lui Dumnezeu. Ft. 28. 17
οντος ονκ έστιν τοϋτο ά λλ ' ή οίκος Θεοϋ.
A zăbovit apoi în acel loc în rugăciune până ce a început
Κ αί δια καρτερήσ ας τή προσευχή έν τψ τό π ψ έως τοϋ δια-
să se lum ineze de ziuă, cân d a urcat cu frică şi bucurie mare
101 , 30 φ α ύ μ α το ς άνέβη μετά φόβου καί χα ρ ά ς μεγάλης ίδεΐν τόν τόπον
 2o 8 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
102 ένθα ό στύλος τοΰ πυρός έδείχθη, και εύρεν σπήλαιον μέγα τε
καί θαυμαστόν εκκλησίας Θεοϋ έκτύπω μα έχον. Κατά γάρ τό
άνατολικόν μέρος κόγχη έστιν Οεόκτίστος καί κατά τό βόρει­
ον μέρος οικον εύρεν μέγαν διακονικού τάξιν έπέχοντα- έκ δέ
ιο2,5 τοϋ νότου τήν είσοδον π λα τεία ν καί τήν φω ταγω γίαν ίκανώς
είσδεχομένην έκ τής ηλιακής άκτϊνος. Τούτο τό άντρον θείςι συ-
νεργείςί κοσμήσας έκεισε τόν κα νό να έπέτρεψ εν γίνεσθαι κατά
σάββατον καί κυριακήν. Καί ούτω ς κ α τά μικρόν τή τοΰ Θεοΰ
συνεργεία έπληθύνθη ή συνοδία καί έφθασεν μέχρις εκατόν
πεντήκοντα πατέρω ν τόν άριθμόν.
102, ίο Τής ούν συνοδίας πληθυνομένης καί διαφόρων κελλίων
ένθεν καί ένθεν τοΰ χειμάρρου κτιζόμενω ν λοιπόν καί κτήνη
έκτήσατο πρός τε σύστασιν τής λαύρας καί υπηρεσίαν τών κα-
τοικούντω ν έν αυτή. Π ρόνοιαν γάρ αύτώ ν έποιεϊτο πρός τό έχειν
αύτούς ένδον τάς άνα γκα ία ς χρείας, ϊνα μή τούτου έ'νεκεν επι
τόν κόσμον ά να γκ ά ζω ντα ι έξιεναι οί βουλόμενοι άναχωρεΐν τών
102,15 έξω θορύβων. Α υτοί δέ έκουσίως ύ π ’ αύτοΰ ποιμαινόμενοι και
όδηγούμενοι έκαρποΓρόρουν άξίω ς τής κλήσεως καί πρό τής έλπι-
ζομένης αφθαρσίας τό σώμα πνευματικόν άπετέλουν. Τό μέντοι
είρημένον άντρον, τουτέστιν τήν θεόκτιστον έκκλησίαν έγκαινίσαι
e t % r
υπερεθετο δια το μή βούλεσθαι χειροτονηθήναι πρεσβύτερον η
102, 20 δλως κληρικόν προβαλέσθα ι.Έ λεγεν γάρ ότι τής φιλαρχίας άρχ»1
καί ρίζα έστιν [τών λογισμών] ή τοΰ κληρω θήναι έπιθυμία.
’Έ στιν δέ ύπεράνω τής θεοκτίστου εκκλησίας πέτρα άκρότο-
μος καί ύψηλοτάτη λίαν· έφ ’ ή φκοδόμησεν έαυτώ ό πατήρ ήμών
Σάββας πύργον, [καί] άνάβασιν κρυπτήν ένδον τοΰ αγίου άντρου
102 , 25 ώς έπί κοχλίου εύρών άπό τοΰ διακονικοΰ έπί τόν πύργον, καί είς
αύτόν έμενεν χάριν τοΰ κανόνος καί τής λοιπής διοικήσεως.
Π ολλαχοΰ μέν ούν τής περί αύτοΰ φήμης διαθεούσης
πλεΐστοι ήρχοντο πρός αύτόν πολλά προσφέροντες αύτώ,
]f)3 μάλιστα όρώ ντες τήν τε άγγελικήν αύτοϋ πολιτείαν καί τήν ά υ λ ο ν
-ν Fuga de hirotonie era un lucru des întâlnit Ia pustnicii şi monahii vremii>
18. BISERICA DIN PEŞTERĂ
ca să vadă locul în care stâlpul cel de foc i se arătase, şi a găsit
acolo o peşteră mare şi m inunată, care avea forma unei biserici
a lui D um nezeu. Asta pentru că în partea de răsărit se află o
absidă zidită de D um nezeu, în partea de miazănoapte a găsit
un loc mare, care arăta ca un diaconicon, iar la miazăzi se afla o
intrare largă prin care pătrundea cu îndestulare lumina razelor
de soare. C u împreună-lucrarea lui Dumnezeu, a împodobit
această peşteră şi a îngăduit să se facă acolo slujba de sâmbătă
şi duminică. Astfel, pu ţin câte puţin, prin ajutorul lui D u m ­
nezeu, obştea s-a în m u lţit ajungând la 150 de părinţi.
Aşadar, pen tru că obştea a sporit, au fost construite di­
ferite chilii de o parte şi de alta a văii şi au cumpărat şi animale
de povară pentru întreţinerea lavrei şi slujirea celor care locuiau
în ea. Pentru că Sava se îngrijea ca ei să aibă toate cele de tre­
buinţă înlăuntrul lavrei, încât cei care voiau să se retragă din
zarva lumii dinafară să n u fie nevoiţi să iasă în lume pentru
acestea. Iar aceştia, păstoriţi şi povăţuiţi de bunăvoie de către el,
aduceau roade vrednice de chemarea lor şi îşi făcuseră trupurile
duhovniceşti încă înainte de nestricăciunea în care nădăjduim.
Sava amâna sfinţirea am intitei peşteri, adică biserica cea zidită
ţ*
de D umnezeu, deoarece nu voia să fie hirotonit preot, adică să
intre în cler, pen tru că spunea: „începutul şi rădăcina iubirii de
stăpânire este do rinţa de a intra în cler“22.
Deasupra bisericii zidite de Dumnezeu se află o stâncă as­
cuţită şi foarte înaltă, pe care Părintele nostru Sava şi-a construit
un turn, fiindcă a găsit o cale ascunsă înlăuntrul peşterii care
urca în spirală din diaconicon până la turn. In acest turn locuia
din pricina slujbei bisericeşti şi a celorlalte îndatoriri stăreţeşti.
P entru că faima despre el s-a răspândit pretutindeni,
mulţi veneau ad u câ n d u -i belşug de daruri, mai ales că-i ve­
deau vieţuirea îngerească şi purtarea imaterială. Fericitul Sava
care uneori recurgeau chiar şi la automutilare pentru a scăpa de preoţie.
210 VIAŢA S F Â N T U L U I SAVA
διαγωγήν· ό δέ μακαρίτης τά πλεΐστα τώ ν προσφερομένων εις
οικοδομάς μάλλον κ α ί εις σύστασιν τοϋ τόπου άνήλισκεν. Καί
δπερ εύάρεστον ένόμιζεν είναι τώ Θ εώ, τοϋτο έποίει καί ούδείς
103, 5 τών ύ π ’ αύτόν έτόλμα έν τινι ένα ντιω θή να ι αύτώ , Μαρτυρίου τό
τηνικαΰτα τήν ιεραρχίαν έγκεχειρισμένου κ α ί άπ ό τώ ν χρόνων τού
μεγάλου Ε ύθυμίου γινο';σκοντος αύτόν καί σφ όδρα άγαπώντος.
19
Τοΰ δέ έν άγίοις Μ αρτυρίου τόν όγδοον έν τή πατρι-
αρχίς* διατελοΰντος ένιαυτόν πρός τόν Θ εόν έκδημήσαντος μηνί
103, 10 Άπριλίο) τριοκαιδεκάτη τής έν ά ιη ς ίνδικτιόνος καί Σαλουστίου
τήν ιεραρχίαν διαδεξαμ ένου τώ τεσσαρακοστά) όγδόω τής τοϋ
π α τρ ό ς ήμών Σάββα ήλικίας χρόνο) άνεφύησαν τινές έν τή αύτοΰ
λαύρςι σαρκικοί τώ φ ρονήματι κ α ί κ α τά τήν γραφήν π νεύμ α μή
εχοντες- οϊτινες έπί χρόνον ίκανόν συσκευήν ποιησάμενοι έθλιβον
103, 15 αύτόν παντοίω ς.Έ νδέχεται γά ρ καί τόν’Ιούδαν έν τοϊς άποστόλοις
έάσΟαι καί μετάΈ λισσαίου τόν Γίεζεί έως καιροΰ καί τό ν’Ησαύ έκ
τοϋ Ισ α ά κ γεννηθήναι καί άδελφ όν είναι τοϋ Ά βελ τόν Κάιν.
Ο ύ το ι το ίνυ ν π ερ ί ών ό λόγος, όμ ονοήσ αντες άνέρχονται
έν τή άγίςι πό λει κ α ί τ φ αρχιεπίσκοπο» π ρ ο σ έρ χο ντα ι Σαλουστίφ
103, 20 λαβεΐν π α ρ α κ α λ ο ϋ ντες ηγούμενον. Ό δέ ά ρχιεπ ίσ κ ο π ο ς λέγει
π ρ ό ς αύτούς· π ο ιο υ τό π ο υ έστέ; Ο ΐ δέ εΐπον· εις χείμαρρόν τινα
της έρήμου οίκοΰμεν. Κ αί φησιν ό άρχιεπίσκοπος· εις π ο ιο ν
χείμα ρρον; Ο ΐ δέ στενούμενοι λέγουσιν· εις τό ν π α ρ ά τισιν
τοΰ ά β β ά Σ ά β β α καλούμενον. Κ αί λέγει ό άρχιεπίσκοπος· και
103. 25 ό ά β β ά ς Σ ά β β α ς ποΰ έστιν; Λ έγουσιν αύτώ έκεΐνοι- άνίκανός
έστιν διοικη σα ι τό ν τό π ο ν διά τήν πολλήν ά γροικότητα α ύ το ϋ .
Ί ν α δέ κ α ί το ϋ το εϊπω μεν, ούτε α ύτό ς χειρ ο το νία ν έχει ούτε
Patriarh între 4 8 6 şi 498.
24 N u au mers Ia Martirie, deoarece acesta fusese dintre monahii marelui
Eftim ie şi îl cunoştea pe Sava. Răzvrătiţii sperau ca arhiepiscopul Salustie,
19. RĂZMERIŢA M O NAHILOR
211
cheltuia cele m ai m u lte d aru ri p en tru construcţii, p e n tru
întreţinerea lo cu lu i şi ceea ce socotea că este b ineplăcut lui
D um nezeu, aceea şi făcea, n im en i din cei de sub povăţuirea
lui n eîn d răzn in d să i se îm potrivească în ceva, patriarh în acel
timp fiind M artirie, care îl cunoştea din tim purile m arelui
Eftimie si
» îl iubea foarte m u lt.
19. Răzmeriţa monahilor
C â n d cel în tru sfinţi M artirie a împlinit al optulea an
de patriarhie, a plecat la D o m n u l, în 13 aprilie, indictionul al
IX-lea, şi i-a u r m a t la tro n Salustie23, pe când Părintele nostru
Sava avea 48 de ani. A tun ci s-au sălăşluit în lavra lui câţiva
oameni cu cuget trupesc, care, dup ă Scriptură, nu au pe Duhul Iuda 19
şi care au ţesut destulă vreme tot felul de intrigi, necăjindu-1
foarte tare pe Sava. Căci şi lui Iuda i-a fost îngăduit să fie între
apostoli, şi lui G hiezi sa fie până la o vreme cu Elisei, şi lui Isav
să se nască din Isaac, si lui Cain să fie frate al lui Abel.
Aşadar, aceştia despre care ne este vorba s-au înţeles şi
s-au suit în Sfânta C etate, venind la arhiepiscopul Salustie cu
rugămintea să le dea un eg u m en 24. Atunci arhiepiscopul i-a în­
trebat: „Din ce loc sunteţi?" Iar ei au răspuns: „Locuim într-o
vale din pustie." A tunci arhiepiscopul le-a spus: „In care vale?“
Ei, fiind siliţi, au spus: „în cea num ită de unii a lui A w a Sava.“
Arhiepiscopul le-a spus: „Şi A w a Sava unde-i?“ Atunci aceia au
răspuns: „N u-i în stare să chivernisească locul din pricina lipsei
sale de învăţătură25. D a r trebuie să spunem şi că nici el nu are
hirotonie, nici pe altul nu-1 lasă să devină cleric, iar atunci cum
va putea să co n d u că o obşte de 150 de părinţi?"
care nu-1 cunoştea personal pe Sava, să le fie favorabil.
25 Rebelii ii reproşează Iui Sava că este άγροικός - „de la ţară", ei fiind „de
neam bun" (γεννάόες), iar unii, cu pretenţii intelectuale.
 212 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
άλλον ου νεχώ ρη σ εν κ λ η ρ ικ ό ν γεν έσ θ α ι κ α ι εκ α τό ν πεντήκοντα
104 ο νο μ ά τω ν σ υ ν ο δ ία ν π ώ ς δ ύ ν α τ α ι κ υ β ερ νή σ α ι.
Κ υρικός όέ τις α ξιο μ νη μ ό νευ το ς πρεσβύτερος καί
ηγούμενος υπάρχουν τής ά γ ια ς Ά να σ τά σ ειο ς κ α ί σταυροφύλαξ
π α ρ ώ ν τότε κ α ί τώ ν λεχΟ έντων έπ α κ ο ύ σ α ς εϊπ εν πρός αυτούς·
ύμεϊς α ύ τό ν έδέξα σ θε είς τό ν τό π ο ν έκεΐνον ή α ύτός μάλλον
104, 5 έδέξα το υμάς; Ο ΐ δέ ειπον- α ύ τό ς μέν ημάς έδέξα το, άγροικότε-
ρος όέ ών κυ β ερ νή σ α ι η μά ς ά ό υ να τεΐ, πληΟ υνθέντω ν ήμών. Καί
λέγει π ά λιν ό τρ ισ μ α κ ά ρ ιο ς Κ υρικός· εί εκείνος, ώς ύμεϊς φατέ,
έν τώ τό π ψ σ υ νή γα γεν ύ μ ά ς κ α ί τό ν τό π ο ν έρημον όντα έπόλι-
σεν, π ό σ ψ μάλλον τό ν τε π ο λ ισ θέντα τό π ο ν κ α ί ύμάς είς εν συ-
104. 10 ναχΟ έντας κ υ β ερ νή σ ει;Ό γά ρ σ υ νερ γή σ α ς α ύ τψ Θ εός είς τό ου-
να γα γείν ύ μ ά ς κ α ί τό ν τό π ο ν συσ τή σ α σ θα ι πολλώ μάλλον καί
είς τό κ υ β ερ νά ν συνεργήσει. Τ ότε ό ά ρ χιεπ ίσ κ ο π ο ς ά π έλυ σ εν
α ύ το ύ ς λέγων· υ π ά γ ετε τέω ς, σκέψ α σθε, κ α ί τή εξής μετέρχεσβε.
Κ αί μ εταστειλάμενος ώ ς έ π ’ ά λλψ τινί τόν μακάριον
Σάββαν, μ ετα π εμ ψ ά μ ενο ς δέ κ α ί το ύ ς κ α τη γόρους, κ α τ’ ο φ θ α λ ­
104, 15 μούς α ύ τώ ν χειρ ο το νεί α ύτόν πρ εσ β ύ τερο ν καί λέγει αύτοΐς·
ιδού έχετε τό ν π α τέρ α ύμώ ν κ α ί τής κ α τ ’ ύμ άς λαύρας η γο ύ μ ε­
νον, ονπερ ό Θ εός ά νω θεν έψ ηφ ίσ α το καί ούκ ά νθρω πος.Έ γω
γά ρ μόνον χειροθετή σα ς τήν θεία ν έκύρουσα ψ ήφον.
Κ αί τα ϋ τα είπώ ν λαβώ ν τό ν τε μακαρίτην Σάββαν καί
104, 20 αύτούς εκείνους κατήλθεν είς τήν λα ύρα ν έχων μεθ’ έαυτοϋ
τόν μνημονευθέντα σ ταυροφ ύλακα Κ υρικόν καί τήν θεόκτι-
στον έκκλησίαν έγκαινίσας θυσιαστήριον ήγιασμένον έν τή θε-
οκτίστψ κόγχη κατέπηξεν πλεΐστα λείψ ανα άγιω ν καί καλλινίκων
μ αρτύρω ν ύ π ό τό θυσιαστήριον καταθέμενος μηνί Δεκεμβρίφ δω-
δεκάτη τής τεσσαρεσκαιδεκάτης ίνδικτιόνος πεντηκοστά) τρίτω
104. 25 τής τοϋ μακαρίου Σάββα ηλικίας χρόνψ, έν ψ χρόνψ Ζήνωνος τού
105 βασιλέω ς τελευτήσαντος ’Α ναστάσιος τήν βασιλείαν παρέλαβεν.
26 I n d i c t i o n u l al XIV-lca a fost între 1 septem brie 4 9 0 şi 31 august 491.
19. RĂZM ERIŢA M O N A H IL O R
E ra a tu n c i de faţă şi u n a n u m e K iric, p re o t v re d n ic
de p o m e n ire şi e g u m e n al b ise ric ii S fin tei în v ie ri şi stav ro -
filax, care, a u z in d cele sp u se , i-a în tre b a t: „Voi l-aţi p rim it
în acel loc sau el v -a p r im it p e voi?“ Iar ei au spus: „El ne-a
p rim it, d a r fiin d m a i d e la ţa ră , n u ne p o a te ch iv ern isi
acum , că n e -a m în m u lţi t." A tu n c i de trei ori fe ric itu l K iric
le-a zis iarăşi: „ D a c ă el v-a a d u n a t în acel loc, d u p ă cu m
spuneţi, şi lo c u l ace la p u s tiu l-a făcu t lo c u it, cu a tâ t m ai
m ult va p u te a să c h iv e rn is e a s c ă şi locul lo c u it, şi pe voi, pe
care v-a a d u n a t îm p re u n ă ! P e n tru că D u m n e z e u , C are a
lucrat îm p re u n ă c u el ca să vă a d u n e şi să rân d u iască locul,
cu atât m ai m u lt va lu c ra îm p re u n ă cu el şi la chivernisi-
rea acesto ra." A tu n c i a rh ie p is c o p u l i-a slo b o zit zicându-le:
„M ergeţi a c u m , g â n d iţi-v ă , şi v e n iţi m âin e!“
A tu n ci a trim is d u p ă fericitul Sava, chipurile p en tru
altă pricină, şi l-a h iro to n it p reot înaintea ochilor pârâşilor
săi, cărora le-a spus: „lată, îl aveţi pe Părintele vostru şi pe
egum enul lavrei voastre, pe care l-a ales D um nezeu din cer,
şi nu vreun om! Iar eu, hirotonindu-1, n-am făcut decât să
încuviinţez
> d u m n e zeie scu l sort."
I
D u p ă ce a spus acestea, l-a luat pe fericitul Sava şi
pe acei pârâşi şi a c o b o râ t în Lavră, avându-1 cu sine şi pe
am in titu l K iric, stavrofilaxul, şi au sfinţit biserica cea zidită
de D u m n eze u , aşezând în absida făcută de D um nezeu un
»
jertfelnic sfin ţit, sub care au pus m u lte m oaşte de sfinţi şi
de b u n i b iru ito ri m u c en ici, în 12 decem brie, indictionul al
X I V-lea,
în cel de-al cincizeci şi treilea an al vârstei fericitului
Sava, în a n u l în care îm p ă ra tu l Z en o n a m u rit şi Anastasie a
preluat îm p ă ră ţia 26.
iar Anastasie a d o m n it între 491-518, fiind un duşman al C alcedonului.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
214
20
Κ α θ’ δν δή χρόνον έδέχθη εις τήν λα ύρ α ν άνήρ τις θε­
οφόρος καί θείοις χαρίσμασιν ήγλαισμένος τώ μέν γένει
105_ş Αρμένιος, τή δέ προσηγορία Ιερ εμ ία ς, έχω ν μ εθ ’ έαυτοΰ δύο
μαθητάς όμοτρόπους τε καί συναγω νιστάς Π έτρ ο ν κ α ί Π αύλον
προσαγορευομένους. Έ π ί τούτοις έχάρη λίαν ό π α τή ρ ήμών
Σάββας ώς εύλαβέσιν ούσιν καί δέδω κεν α ύτοϊς σπήλαιον καί
μικρόν κελλίον πρός βορράν τοϋ αύτοΰ σπηλαίου ένθ α καί έν
πρώτοις έμεινεν, οτε ήν μόνος έν τώ χείμαρρο). Κ α ί έπέτρεψεν
Ι05ι ίο αύτοϊς έν τώ μικρώ εύκτηρίω Ά ρμενιστί έπι,τελεΐν τόν κανόνα
τής ψαλμφδίας τώ τε σαββάτψ καί τή κυριακή. Κ αί ούτω ς κατά
μικρόν οί Αρμένιοι έπληθύνθησαν έν τή λαύρα· είς δέ τώ ν μνημο-
νευθέντων μαθητών τοϋ μακαρίου'Ιερεμίου Π α ϋ λο ς ό θεσπέσι-
ος μέχρι τοΰ νΰν ταΐς κατά Θ εόν άρεταΐς έν τή Μ εγίστη Λαύρα
, 05, 1 5 διαπρεπών πολλά τε θαυμάσια περί αύτοϋ διη γείτα ι καί πλεΐστα
τών τήδε τή ουγγραφή έμφερομένων έμοί π α ρ α δ έδ ω κ εν.
21
Κατά τόν αύτόν δή χρόνον κ α θ ’ όν ή Οεόκτιστος έκκλησία
ένεκαίνίσθη, ήγαγεν τό Πνεύμα τό Ά γιο ν είς τήν λαύραν τόν
θεσπέσιον πατέρα ήμώ νΊω άννην τόν επίσκοπον καί ησυχαστήν
105,20 τόν τά πλεΐατα περί Εύθυμίου καί Σάββα όνησιφ όρω ν διη­
γημάτων έμοί παραόεδω κότα καί είς τό τα ϋ τά με ά ν α γρ ά ψ α σ θ α ι
διεγείροντα.Ό ντινα ό έν άγίοις πατήρ ήμών Σ ά β β α ς τοΐς έν τή
λαύρςι έναρίθμιον πεποίηκεν, τριάκοντα μέν καί οκτώ ετώ ν τήν
ηλικίαν άγοντα, ναόν δέ ήγιασμένον τοϋ Π α να γίο υ Π νεύμα­
τος γεγονότα καί τοΐς θείοις κομώ ντα χαρίσμασιν φ ω τοφ όρον
105,25 τε ύπάρχοντα καί μέχρι τοΰ νΰν έν σαρκί ό ντα καί άγγελικώ ς
Aceşti armeni vor introduce mai târziu in cult, la Trisaghion, formula
monofizită „Cel ce Te-ai răstignit pentru noi” (cf. KS c. 32).
20 . ARMENII VENIŢI ÎN LAVRĂ 2 1 . IOAN ISIHASTUL
20. A r m e n ii v e n iţi> în lavră
In acelaşi a n , a v e n i t în la v ră u n b ă r b a t p u r t ă t o r d e
D u m n e z e u şi î m p o d o b i t c u h a r i s m e d u m n e z e i e ş t i , d e n e a m
armean, p e n u m e I e r e m i a , a v â n d c u s in e d o i u c e n i c i şi î m -
p r e u n ă - lu p tă to r i d e o p u r t a r e c u el, p e n u m e P e t r u şi P av el.
Părintele n o s t r u S a v a s -a b u c u r a t f o a r te m u l t d e ei, p e n t r u
că erau evlavioşi, şi le -a d a t o p e ş te r ă şi o c h ilie m i c ă la m i a ­
zănoapte d e p e ş t e r a î n c a re a s ta t el la î n c e p u t , p e c â n d e r a
singur în acea vale. L e - a î n g ă d u i t , d e a s e m e n e a , să s ă v â rş e a s c ă
în bisericuţă, s â m b ă t a şi d u m i n i c a , s lu jb a î n a r m e n e ş t e . A şa
se face că, p u ţ i n c â t e p u ţ i n , a r m e n i i s - a u î n m u l ţ i t în lav ră-7.
U nul d in t r e u c e n i c ii a m i n t i ţ i ai p o m e n i t u l u i I e r e m ia , P avel
cel de D u m n e z e u i n s u f la t, c a r e s tr ă lu c e ş te î n M a r e a L a v r ă
până astăzi c u v i r t u ţ i l e c e le d u p ă D u m n e z e u , m u l ţ i m e d e
lucruri m i n u n a t e p o v e s t i n d u - s e d e s p r e el, m i - a î n c r e d i n ţ a t
m ulte d i n cele c u p r i n s e în a c e a s tă scriere .
2 1 . lo a n Isihastul
In acelaşi
1 a n î n c a r e a fo s t s f in ti
> tă b is e ric a cea z i d ită d e
D u m n e z e u , D u h u l S f â n t a a d u s în la v ră p e d u m n e z e i e s c u l
n o stru P ă r i n t e l o a n , e p i s c o p u l şi is ih a s tu l, c a r e m i - a î n c r e d i n ­
ţat cele m a i m u l t e şi m a i f o lo s it o a r e p o v e s tiri d e s p r e E f t i m i e şi
Sava şi c are m - a î n d e m n a t să le s c r iu . C e l î n t r u s fin ţi P ă r i n t e l e
n o s tru S av a l-a în s c r i s î n L a v r ă p e a c e st l o a n , care , d e ş i e ra în
vârstă d e 3 8 d e a n i , se fă c u s e b is e r ic ă a P r e a s f â n t u l u i D u h şi
era î n v e ş m â n t a t c u d u m n e z e i e ş t i h a r i s m e , f ii n d p u r t ă t o r d e
lu m in ă şi t r ă i n d c a u n î n g e r î n t r u p p â n ă a c u m 28, l u m i n â n -
d u - n e p a ş ii cei d u p ă D u m n e z e u . N u - m i es te c u p u t i n ţ ă să
Chirii a scris Viata Cuviosului Sava între 555-557, iar loan a m urit
m. 559.

2 l6 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
βιοΰντα κ α ί φ ω τίζοντα ήμών τά κ ατά Θ εόν διαβήματα. Ουτινος
τά ς άρετάς καί τά κ α τ ο ρ Ο 0{, 5υνατόν νϋν έν παρεκβάσει
ο ψ α τ α
γρα φ ή να ι, άλλ’ είπερ τψ Θ εψ φίλον, τήν έν χερσίν πραγματείαν είς
ιο6 πέρας άγαγώ ν ολίγα τινά περί αύτοΰ τά τε πάσιν σχεδόν πρόδη­
λα κ α ί άπερ τής άγια ς αύτοϋ άκήκοα διηγουμένης γλώττης, έν
ίδιαζούση πραγματείςι διηγήσομαι πολλά όντα κ α ί δυνατά. Ούτε
γάρ δίκαιόν έστιν τα ϋ τα σιωπή καί λήθη πα ρ α π έμ π εσ θα ι αύτοΰ
106,5 κ α τά πάσαν ώς ειπεΐν τήν κ α θ ’ ημάς πολιτείαν περιφήμου καί
περιβοήτου διά τόν βίον καί διά τήν άρετήν ύπάρχοντος.
22
Ο ύτος ό πολύς έν άρετή ησυχαστής καί επίσκοπος
Ιω ά ν ν η ς διηγήσατό μοι λέγιον δτι-
Ο έν άγίοις πατήρ ήμών Σάββας δ ιά σπουδής εΐχεν παντοίως
îofi, ιο άκολουθεϊν τή τοΰ μεγάλου Εύθυμίου διαγω γη.Έ πειδή ούν έκείνω
εί'θιστο κατά τήν το ΰΊα ννο υα ρίο υ μηνός προθεσμίαν ά να χω ρ εΐν
έπί τήν πανέρημον κάκεισε διατελεΐν τήν τεσσαρακοστήν, μικρόν
τι τοϋ έθους ύπαλλάξας μετά τήν τοϋ άγιου ’Α ντωνίου μνήμην
άπήρχετο καί έπετέλει τήν τοΰ μεγάλου Εύθυμίου μνήμην τήν
κατά τήν είκάδα τοΰΊαννουαρίου μηνός έπιτελουμένην, είθ’ οΰτως
ιοί, 15 άνεχώρει έπί τήν πανέρημον πάσης άνθριοπίνης συναναστροφής
άφι,στών εαυτόν εως τής τώ ν βαίων εορτής καί ούτως έποίει
σχεδόν κατ' ενιαυτόν. Κ αθ’ δν τοίνυν είρηται τρόπον έξελθώ ν
καί περί τήν νεκράν θάλασσαν έρημον διοδεύιυν τήν έπί Ζώαρα
είδεν έν τή θαλάσση νήσόν τινα χέρσον καί σμικροτάτην και
έπεθύμησεν είσελθειν καί ήσυχάσαι είς αύτήν τάς τώ ν νηστειών
106,20 ήμέρας. Καί έν τψ αύτόν είσέρχεσθαι συνέβη έξ επιβουλής καί
φθόνου δαιμόνοιν καταπεσεΐν αύτόν είς τόπον τινά τής θαλάσσης
σομφώδη κ α ί θερμής τίνος αιθάλης άναδοθείσης κατεφλέχθ^Ι
αύτοϋ ή όψις μετά τής γενειάδος καί ετέρων τοΰ σώματος μερών,
ώστε αύτόν έπί ήμέρας πλείους κείοθοα άφω νον, άχρις ού τις
106,25 θεία δύναμις έπιστασα ιάσατο αύτόν καί κατά τώ ν άκαθάρτων
22. CĂLĂTORIE ÎN PUSTIE PENTRU POST
2‘7
scriu acum , în treacăt, v irtu ţile şi izbinzile acestuia, dar, dacă
va plăcea lui D u m n e z e u , d u p ă ce voi duce Ia capăt această
scriere, voi istorisi în tr-o lucrare separată câte ceva despre el,
din cele cu n o scu te ap ro ap e d e to ţi şi d in cele auzite din sfânta
lui gura, iar acestea s u n t m u lte şi puternice. Pentru că n u este
lucru drept să-l trecem sub tăcere şi să-l dăm uitării, de vreme
ce-i vestit şi lău d at în to a tă ceata noastră călugărească din p ri­
cina vieţuirii
* si
i a v irtu tii
> sale.
22. Călătorie în pustie pentru Post
Acest isihast şi episcop loan, bogat în virtute fiind, mi-a
povestit:
C el în tru sfinţi P ărintele nostru Sava avea m ultă râvnă
să urm eze în tru to a te v ieţuirea m arelui Eftimie. Aşadar, pen­
tru că acela o b işn u ia să plece în luna ianuarie în pustia cea
mai adânca şi acolo să petreacă Postul Mare, Sava a schim ­
bat p u ţin obiceiul şi pleca d u p ă praznicul Sfântului Antonie,
după ce săvârşea, la 20 ianuarie, pom enirea marelui Eftimie.
Apoi pleca în p u stia cea m ai adâncă, ferindu-se de orice în­
tâlnire cu o am en ii, p ân ă la praznicul Stâlpărilor. Şi aşa fa-
cea aproape în fiecare an. C â n d a ieşit odată in felul spus şi
străbatea p u stia de pc lângă M area M oartă, a văzut în locul
Zoara o insulă m ica şi a d o rit să m eargă pe ea ca să se liniş­
tească acolo în zilele P ostului. Pe când mergea, i s-a în tâm ­
plat, din u n eltirea şi pizm a dem onilor, să alunece intr-un ioc
mâlos, de u n d e ieşeau aburi fierbinţi, care i-au ars faţa, barba
Şi alte p ărţi ale tru p u lu i, în cât a zăcut acolo m ulte zile fârâ
grai, până cân d o p u tere dum nezeiască a venit şi l-a vindecat,
dându-i tărie îm p o triv a d u h u rilo r necurate. De atunci însă,
după cu m se spune, b arb a i-a răm as arsă şi nu i-a mai cres­
cut, iar el a răm as spân. Aşa se face că la întoarcerea în lavră,
 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
ένίσχυσεν πνευμάτω ν πλήν οτι άπό τότε τής γενειάδος, ώς εϊρηται,
καταφλεχθείσης καί μηκέτι αύξησιν δεξαμενής διέμεινεν σπανός,
ιόστε αύτόν μετά τήν συμπλήρωσιν τών ημερών έλθόντα εις τήν
λα ύρ α ν μή γνωοισθήναι ύπό τώ ν πατέρω ν, εί μή άπό τής φωνής καί
τοϋ ήθους. Καί ηύχαρίστει τώ Θεώ επί τή τώ ν γενείων άφαιρέσει
θείαν οικονομίαν ταύτην είναι λογισάμενος πρός τό ταπεινοϋσθαι
καί μή έναβρύνεσθαι επί κόμη γενειάδος.
23
Κ ατά δέ τόν έξης χρόνον έξήλθεν κ α τά τό είωθός αύτφ
έπί τήν πανέρημον μετά τίνος μαθητοϋ Α γα π η το ύ καλουμένου
κ α ί όλίγο^ν ημερών διελθουσώ ν έθηκεν έαυτόν έν μιςί τών
νυκτώ ν ό Α γα π ητό ς ύπτιον ά π ό τοϋ κόπου καί τής ασιτίας.
Κ αί αύτοϋ καθευδήσαντος καί τοϋ μακαρίου Σ άββα κατά νοϋν
προσευχομένου λέοον παμμεγεθέστατος έλθών ώσφραίνετο τοϋ
Α γαπ ητού άπ ό π οδώ ν εως κεφαλής. Κ αί ό μέν πατήρ ήμών
Σ άββας έδέετο τοϋ Θεοϋ περί αύτοϋ, ό δέ λέων ύ π ό τής εύχής
τοΰ γέροντος ώς ύπό μάστιγος διω κόμενος τή ούρφ τήν δψιν τοΰ
Α γαπ ητού ήρεμα πλήξας καί διυπνίσας ω χετο .Ό μέν ούν Α γα­
πητός τούς οφθαλμούς ά νοίξας καί τόν λέοντα φοβερώτατον
θεωρήσας φ όβψ συσχεθείς άνέστη κ α ί τώ διδασκάλω προσέψυ-
γεν, ό δέ μέγας πρεσβύτης προσλαβόμενος αύτόν ένουθέτει
λέγων- άπόστησον τόν πολύν ύπ νο ν ά π ό τώ ν οφ θαλμώ ν σου και
τήν άμέλειαν άπό τής κα ρδία ς σου, ϊνα σ φ ζ η ώ σπερ δορκάς έχ
βρόχω ν και ώ σπερ δρνεο ν έκ π α γίό ο ς.
24
Καί τοϋτο δέ μοι ό θεσπέσιος ησυχαστής διηγήσατο ότι·
Έ ν άλλψ καιρφ μέλλων έξιέναι έπί τήν πανέρημον δέδω-
κεν Ά γαπητφ τό μηλωτάριον έχον δέκα σχιζία άρτου ξηρού ώς
άπό δέκα ούγκιών σταθμόν έχοντα. Κ αί έξελθόντες ώ ρμ η σα ν
επί τόν Ίορδάνην καί όδεύσαντες π α ρά τό χείλος τοϋ Ίορδάνου
23, 24
219
după îm plinirea zilelor Postului, nu a p u tu t fi recu noscu t
de părinţi decât d u p ă glas şi purtare. D ar el a m u lţu m it lui
D umnezeu p e n tru pierderea bărbii, gândindu-se că aceasta
s-a făcut din ic o n o m ie dum nezeiască p en tru a se smeri şi a
nu se m â n d ri cu bo găţia bărbii.
23
In anul u rm ă to r, a ieşit, d u p ă obiceiul său, în pustia
cea mai adâncă, îm p r e u n ă cu un ucenic pe n um e Agapit.
Acesta, d u p ă ce au tre c u t p u ţin e zile, s-a întins într-o noap­
te pe spate, d in p ricin a ostenelii şi a nemâncării. Pe când el
dormea, iar fericitul Sava se ruga cu mintea, a venit un leu
foarte m are şi a în c e p u t să-l adulm ece pe Agapit din cap pâ-
na-n picioare. P ărintele n o s tru Sava s-a rugat lui D um nezeu
pentru ucenic, iar leul, izgonit de rugăciunea Bătrânului ca
de un bici, l-a lovit b in işo r cu coada peste faţă pe Agapit şi,
după ce l-a trezit, a plecat în grabă. Deschizându-şi ochii
şi văzând leul cel înfricoşător, Agapit, cuprins de frică, s-a
sculat şi a alergat la în v ă ţăto ru l său. Atunci marele Bătrân
l-a luat şi l-a s fătu it zicând: „Alungă de la ochii tăi somnul
cel m ult şi lipsa de grijă de la inim a ta, ca să te izbăveşti ca o
căprioară d in la ţ şi ca o pasăre din cursă.u 4 ph<u. 6.5
24
M in u n a tu l isihast loan mi-a mai istorisit şi aceasta:
Altădată, pe când dorea să iasă în pustia cea mai din adânc,
i-a dat lui Agapit desaga în care erau zece bucăţi de pâine uscată,
cântărind ca la zece uncii. Ieşind din lavră, au pornit către Ior­
dan şi, dup ă ce au călătorit pe malul de apus al Iordanului către
220 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
108 πρός όυσμάς, έπί τά άρκτώα μέρη πορευόμενοι, ήλθον εις τόπον
τινά κρημνώδη, έφ’ ω ύπεράνο) σπήλαιον ύπήρχεν. Κατανυγείς
δέ ό μακάριος Σάββας, μάλλον τοΰ Θεοϋ αύτώ άποκαλύψαντος,
λαβών Ά γαπητόν άνέβη μετά δυσχέρειας καί εισελθόντες εις τό
108,5 σπήλαιον εύρον ένδον άναχωρητήν τινα διορατικόν. Ευχής δέ ύπό
τώ ν άμφοτέρων γενομένης τρόπον τινά θαυμάσας ό άναχωρητής
είπεν- Σάββα δοΰλε τοϋ Θεοϋ, τις σοι τόν τόπον τοϋτον ύπέδειξεν;
Ίδοΰ γάρ έχω σύν Θεώ τριάκοντα καί όκτώ χρόνους έν τούτψ τψ
σπηλαίω καί ά ν θ ρ α ^ ) τό πα ρά πα ν ού συνέτυχον. Καί νΰν αύτός
πώς ήλθες ένταϋθα;Ό δέ μακαρίτης Σάββας έφη αύτώ· ό Θεός ό
108. 10 άποκαλύψας σοι τό ονομά μου αύτός κάμοί τόν τόπον ύπέδειξεν.
Καί αύτών άσπασαμένων άλλήλους έξήλθον οί περί τόν
Σάββαν καί έπί πολύ όδεύσαντες καί διαπερά σαντες μεταξύ
τής Θαλάσσης Τιβεριάδος καί τοϋ Ίο ρ δά νο υ καί εύξάμενοι εις
τόν Χορσίαν καί τή ν Έ π τά π η γ ο ν καί είς τούς λοιπούς αύτόθι
108, 15 σεβασμίους τόπους καί έως Π α νιάδος ύποστρέφουσιν. Καί
έλθόντων αύτών κατά τό σπήλαιον τοΰ άναχω ρητοϋ λέγει ό μα­
καρίτης Σάββας- άνέλθωμεν δή, άδελορέ, καί άσπασώμεΟα τόν
δοϋλον τοΰ Θεοϋ.
Καί άνελθόντες εύρον αύτόν κλίναντα τά γόνατα έπί
άνατολάς. Καί νομίσας ό γέρων ό η προσεύχεται, έξεδέξατο έπί
πολύ· ώς δέ ή ήμέρα παρήλθεν καί ούκ ήγείρετο, λέγει ό μα­
108 20. καρίτης· παράθου ημάς τφ Χ ριστφ, πάτερ.
Καί αύτοϋ μή άποκριναμένου έγγίσας καί άψάμενος
αύτοϋ εύρεν αύτόν τελειωθέντα. Καί λέγει· δεϋρο, τέκνον, κη-
δεύσωμεν αύτόν- είς γάρ τοϋτο ήμάς άπέστειλεν ό Θεός.
Καί προσκυνήσαντες τό σώμα καί πληρώ σαντες έπ'
αύτώ τόν συνήθη κανόνα έν αύτώ κατέθεντο τφ σπηλαίω καί
τοϋτο φράξαντες λίθοις μεγάλοις διήνυον τήν εαυτώ ν όδόν. Καί
108, 25
ούτως ήλθον είς τήν λαύραν τφ σαββάτω τώ ν βαίω ν, πάσας δέ
τάς ημέρας τών νηστειών διετέλει άσιτος, τή κ α τά σάββατον καί
109 κυριακήν άρκούμενος κοινωνίς*. Τά μέντοι δέκα σχιζία άπερ ην
λαβών, τήν τοϋ Ά γαπητοϋ χρείαν έπλήρωσαν.
ţinuturile dinspre m iazănoapte, au ajuns într-un loc prăpăstios
în care se găsea, sus de tot, o peşteră. Străpuns fiind la inimă,
sau mai degrabă prin descoperirea lui D um nezeu, fericitul Sava
l-a luat pe A gapit, s-a suit cu greu şi a intrat în peşteră, u n d e
a găsit un pustnic cu harism a strâvederii. D u p ă ce au săvârşit
amândoi rugăciune, pustnicul s-a m inu nat oarecum şi a zis:
„Sava, robule al lui D u m n eze u , cine ţi-a arătat acest loc? Căci
iată, cu ajutorul lui D u m n eze u , am 38 de ani în această peşteră
şi nu am văzut faţă de o m . C u m al venit, aşadar, aici?“ Atunci
fericitul Sava i-a spus: „D um nezeu, Cel care ţi-a descoperit n u ­
mele meu, mi-a arătat şi mie locul."
D u p ă ce s-au îm brăţişat, Sava şi tovarăşul său au ieşit
şi
* au s tră b ă tu t tin
» u tu l d in tre M area Tiberiadei si
> Iordan, în-
chinându-se la C h o rsia şi E p tap ig on şi-n celelalte locuri sfin­
te, până la Panias, d u p ă care s-au întors. Pe când treceau ei
prin dreptul peşterii acelui pustnic, fericitul Sava a zis: „Să ne
suim, frate, şi să-l îm b răţişăm pe robul lui Dumnezeu!'
Suindu-se, l-au găsit îngenun ch eat cu faţa către răsărit.
Crezând că B ătrânul se roagă, au aşteptat m ult, dar, pentru că
ziua trecea şi el n u se ridica, fericitul Sava a zis: „Soleşte lui
Hristos p e n tru noi, Părinte!“
D a r p e n tru că Bătrânul nu-i răspundea, s-a apropiat
de l-a atins şi a văzut că era săvârşit din viaţă. A tunci a spus:
„Vino, frate, căci p e n tr u aceasta ne-a trimis Dumnezeu!"
D u p ă ce i-au dat cuvenita închinare trupului şi au săvârşit
rânduiala obişnuită, l-au îngropat în peşteră, pe care apoi au
inchis-o cu pietre mari şi şi-au dus la capăt călătoria. Aşa s-au în­
tors în lavră în Sâm băta Stâlpărilor. In toate zilele Postului Sava
a rămas nem âncat, îndestulându-se sâmbăta şi dum inica doar
cu Dumnezeiasca îm părtăşanie. Iar cele zece bucăţi de pâine pe
care le luaseră au plinit trebuinţa lui Agapit.
 25. MOARTEA PĂRINŢILOR LUI SAVA 26. CONSTRUCŢII
222 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA

25 25. Moartea părinţilor lui Sava

Κ ατά τόν μνημονευθέντα τοΰ έγκαΐΛ Ίσμοϋ τής θεοκτίστου în anul în care s-a sfinţit biserica cea de D u m nezeu zidi­

εκκλησίας χρόνον Ιω ά ννη ς ό έπικληθείς Κ όνων ό πατήρ τοΰ tă, loan, n u m it C o n o n , tatăl lui A w a Sava, a m urit în Alexan­

άβ β ά ήμών Σάββα έν Άλεξανδρείςι έτελεύτησεν πλεΐστα δυνη- dria, du pă ce a săvârşit m ulte şi strălucite fapte în regimentul
109, 5
Οείς καί διαπρέψ α ς έν τώ τ ώ ν ’Ισαύρων νούμερα). Ή δέ μακαρία Isaurienilor. Iar fericita Sofia, deja înaintată în zile, aflând că
fiul ei Sava este vestit în făptuirile cele monahiceşti, a vândut
Σοφία ήδη προβεβηκυΐα έν ήμέραις πολλαϊς μαθοΰσα περιβόητον
έν μοναχικοϊς κατορθώμασιν τόν έαυτής υιόν Σάββαν γεγονότα totul şi a venit la Ierusalim, aducând cu ea şi aur din destul.
Fericitul Sava a prim it-o şi, du p ă ce a îndemnat-o să se lepede
πά ντα τά έαυτής διαπωλήσασα ήλθεν εις'Ιεροσόλυμα χρυσίον
de toate cele ale lum ii, a m u rit şi ea, îngropând-o într-un m or­
ίκανόν έπίφερομένη.Ή ντινα ό μακαρίτης δεξάμενος Σάββας καί
mânt cuvios, iar averea ei a adus-o în lavră. Din această avere
109. 10 άποτά ξα σθα ι πάσιν τοΐς τοϋ κόσμου παρασκευάσας μετ’ ολίγον
a construit casa de oaspeţi din Ierihon, împreună cu grădinile
χρόνον κοιμηθεΐσαν αυτήν έκήδευσεν καί κατέθετο έν θήκαις
de acolo, de care s-a îngrijit să aibă şi apă, iar în lavră a con­
όσίαις, τήν δέ αύτής περιουσίαν τή έαυτοΰ προσεκύρωσεν λαύρ<?·
struit casa de oaspeţi p e n tru trebuinţele părinţilor, iar cu banii
Έ ξ ής περιουσίας τό τε έ ν ίε ρ ιχ φ ξενοδοχεΐον περιεποιήσατο σύν
rămaşi> a mai săvârsit
i si» alte m ulte lucrări.
τοΐς αυτόθι παραδεισίοις υδωρ αύτοΐς ώνησάμενος καί τό έν τή
109, 15 λαύρςι έκτισεν ξενοδοχεΐον πρός τήν τώ ν πατέρω ν υπηρεσίαν καί
άλλα πλεΐστα κατορθώ ματα διεπράξατο.
26. Construcţii
26
Pe cân d con struiau casa de oaspeţi a lavrei, Părintele
Τοΰ δέ ξενοδοχείου τής λαύρας κτιζομένου άπέστειλεν ό
nostru Sava a trimis u n frate în Ierihon să aducă lemne de
πατήρ ήμών Σ άββας άδελφόν τινα είς τή ν'Ιερ ιχώ ξύλα ένέγκαί·
lucru cu animalele lavrei. D u p ă ce fratele a coborât şi a în­
109, 20 έργάσιμα μετά τώ ν τής λαύρας άλογων. Ό σ τις άδελφόζ κα-
cărcat animalele, se întorcea prin pustie către lavră, dar, din
τελθών καί τά άλογα φορτο)σας ήρχετο διά τής ερήμου είς τήν
pricina arşiţei foarte mari, l-a cuprins o sete cumplită şi, sim-
λαύραν, καύσω νος δέ τότε σφοδροτάτου γεγονότος έδίψηοεν
ţindu-se sleit de puteri, a căzut în mijlocul drumului. Atunci,
λίαν καί όλιγοψ υχήσας κατά τό μέσον τής όδοΰ επεσεν. Καί
pomenindu-1 pe sfântul Bătrân, s-a rugat zicând: „Doamne,
ύπόμνησιν τοΰ άγιου γέροντος λαβών ηυξατο λέγων· Κύριε ό
D um nezeule al lui A w a Sava, nu mă părăsi!”
Θ εός τοΰ άββα μου Σάββα, μή με έγκαταλείπης.
în d a tă D u m n e z e u , Care l-a povăţuit odinioară în stâlp
109, 25 Καί εύθέως ό έν στύλω νεφέλης ποτέ όδηγήσας τόν
de nor pe Israil, a întins şi deasupra lui un nor care l-a în ro u ­
’Ισραήλ Θ εός καί τούτου είς σκέπην νεφέλην διεπέτασεν δρόσον
rat, dân d u -i p utere şi răcoare. Şi aşa, având norul ca însoţitor,
αύτώ άναψ ύξεω ς παρέχουσαν καί ένδυναμοΰσαν. Καί ούτως
a venit în lavră.
έχων τήν νεφέλην άκολουθοΰσαν ήλθεν είς τήν λαύραν.
224 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
27
l io Τ φ πεντηκοστφ τετά ρτψ τής τοϋ μεγάλου Σάββα ηλικίας
y.Qcwp, δευτέρω δέ έτει τοϋ έγκαινισμοϋ τής θεοκτίστου
έκκλησίας καί τής τοϋ επισκόπου Ίω ά ν νο υ έν τή λαύρα πα­
ρουσίας τή είκάδι πρώ τη τ ο ϋ ’Ιαννουαρίου μηνός τής πεντεκαι-
110,5 όεκάτης ίνδικτιόνος ήλθεν ό έν άγίοις π ατή ρ ήμών Σάββας εις
τόν τοϋ Καστελλίου βουνόν ώς ά πό είκοσι σταδίω ν όντα τής
λαύρας κατά τό πρός άνατολάς ά ρ κ τφ ο ν μέρος.
Ή ν δέ ό βουνός έκεΐνος φοβερός τε καί άβατος διά τό
πλήθος τών εις αύτόν έμφωλευόντων δαιμόνων, οθεν ούδείς έτόλμα
τών κατά τήν έρημον ποιμένων προσεγγίσαι τώ τ ό π ω .Ό μέν ούν
ι ίο, ίο σεβάσμιος ούτος πρεσβύτης τόν ϋψιστον θέμενος καταφυγήν έαυ-
τοϋ καί έκ τοΰ έλαίου τοϋ πανσέπτου Σταυροΰ έπιράνας τόν τόπον
έμεινεν αυτόθι τάς ήμέρας τής τεσσαρακοστής καί ταΐς άπαύστοις
προσευχαις καί ταΐς θείαις δοξολογίαις ήμερώθη ό τόπος.
Π ολλάς δέ θλίψεις ύπέμεινεν έν έκείνω τψ βουνψ ύπό
no, 15 τών δαιμόνων πλήν δτι α ύτός μέν (ΐ)ς ά νθ ρ ω π ο ς δειλανδρήσας
ήβουλήθη άναχωρήσαι, άλλ’ ό τφ μεγάλο) άββςί Ά ντω νίω επι­
φανείς ποτε καί τούτο) έπεφ άνη θαρρεϊν παρακελευόμενος τή
τοΰ σταυρού δυνάμει. Κ αί ούτω ς θάρσος λαβώ ν τή πίστει καί
τή υπομονή περιεγένετο τής τώ ν δαιμόνω ν θρασύτητος- αύτοΰ
γάρ έγκαρτεροΰντος τή άνενδότω προσευχή καί τή άσιτίςι περί
1 ίο, 20 τό τέλος τών τεσσαράκοντα ημερών έν μ ^ νυ κ τί άγρυπνοϋντος
αύτοΰ καί δεομένου τοϋ Θ εοΰ καθα ρισθήνα ι τόν τό π ο ν άπό τών
έμφωλευόντων άκαθάρτω ν πνευμάτω ν ήρξαντο ά φ νω οί δαίμο­
νες κτύπον άποτελεΐν καί φ αντασίας δεικνύειν ποτέ μέν έρπετών
καί θηρίων, ποτέ δέ κοράκω ν ομοιώματα βουλόμενοι αύτόν ταΐς
110,25 τοιαύταις έκφοβήσαι φαντασίαίς. Ώ ς όέ ούκ ϊσχυσαν αύτοΰ
τή προσευχή προσκαρτεροϋντος, έξήλθον έκεΐθεν άνθρωπίνη
φωνή βοώντες καί λέγοντες- ώ βία ά π ό σοΰ, Σάββα· ούκ άρκεΐ
οοι ό χείμαρρος ό πολισθείς π α ρ ά σοϋ, άλλά καί τψ τό π ψ ήμών
27. M U N TE LE CASTELION 225
27. M untele Castelion
în al cincizeci şi p atru lea an al vârstei m arelui Sava, la
doi ani d u p ă sfinţirea bisericii celei zidite de D um nezeu şi de
când episcopul lo a n se afla în lavră, în ziua de 21 ianuarie al
celui de-al X V-lea in d ictio n -9,1 cel în tru sfinţi
1 Părintele nostru
Sava a venit în m u n tele C astelion, aflat ca la 20 de stadii de
lavră, în partea de nord-est.
M u n tele acela era în frico şăto
1 r si
ι n eu m b lat dato rită
m ulţim ii d e m o n ilo r care sălăşluiau în el, pricină p e n tru care
niciunul d in tre p ăsto rii din pustie nu îndrăznea să se ap ro ­
pie de acel loc. A şadar, acest preacinstit B ătrân, p u n ân d u -şi
scăparea în tru C el P reaînalt şi stro p in d locul cu ulei de la rf.Ps.90.9
în tru -to t-c in stita C ru ce, a răm as acolo în zilele Patruzecim ii
şi, prin ru g ăciu n ile sale n eco n te n ite şi prin dum nezeieştile
doxologii, locul s-a îm b lân zit.
în acel m u n te a răb d at m u lte necazuri de la dem oni şi,
chiar dacă s-a înfricoşat ca o m şi a v ru t să plece de acolo, totuşi
Cel care S-a arătat o d in io ară lui A w a A n to n ie l-a în d em n at să
aibă încredere în p u terea C rucii. P rinzând astfel curaj, a scă­
pat p rin cred in ţă şi răbdare de sălbăticia dem onilor. In tr-u n a
din n o p ţi, către sfârşitul Postului M are, în tim p ce priveghea
şi se ruga lui D u m n e z e u să cureţe locul de duhurile necura­
te sălăşluite acolo, în frân â n d u -se p rin rugăciune neîncetată
şi nem âncare, dem o n ii au în c ep u t d in tr-o d ată să-l lovească şi
să-i arate to t felul de năluciri, fie în chip de târâtoare şi de
fiare, fie sub chip de corbi, vrând să-l îngrozească prin astfel
de năluciri. D a r fiindcă el stăruia în rugăciune, nu au izbutit
nim ic, şi de aceea au plecat de acolo strigând şi zicând cu glas
omenesc: „O , ce silă ne faci, Sava! N u-ţi ajunge valea pe care
ai facut-o locuită, ci ai venit şi în locul ce era al nostru! Iată
Indictionul al XV-lea a fost între 1 septembrie 491 şi 31 august 492.
226 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
111 έπέβης,Ίδού ύποχωροϋμεν τών ιδίων ήμών· άντιστήναι γάρ σοι
ού δυνάμεθα έχοντι τόν Θεόν ύπέρμαχον. Ταΰτα καί τά τοι-
αϋτα λέγοντες άνεχώρησαν έκ τοΰ όρους εκείνου όμοθυμαδόν
έν αύτώ τώ μεσονύκτια) ώς πλήθος κοράκω ν φαινόμενοι μετά
111,5 κτύπου τινός καί θορύβου άτάκτου.
Καί ποιμένες ήσαν κατά τήν περί τό δρος έκεΐνο έρημον
άγραυλοϋντες καί φυλάσσοντες τήν εαυτών ποίμνην· οϊτίνες τόν
τών κοράκων θόρυβον βλέποντες καί τών φωνών άκούοντες καί
λίαν φοβηθέντες έλεγον πρός άλλήλους ώς μάλλον άγιοί τινες
άνδρες μένουσιν έν τώ Καστελλΰο καί τά έκεϊσε οίκοϋντα δαιμόνια
1 1 1 , 10 έφυγάδευσαν- Άλλά διέλθωμεν δή έως τοϋ βουνοϋ καί ίδωμεν τί τό
γεγονός, καί εΐ είσιν έκεϊσε άνδρες άγιοι, προσκυνήσωμεν αύτούς.
Καί γενομένης πρω ίας άνέβησαν είς τόν τοΰ Καστελλίου
βουνόν καί εύρόντες τόν άγιον πρεσβύτην μονο'πατον διηγήσα-
ντο αύτώ όσα τη νυκτί είδον καί ήκουσα ν.Ό δέ άγιος είπεν πρός
111, 15 αύτούς- υπάγετε, τέκνα, έν ειρήνη καί τόν φόβον αυτώ ν μ ή φο-
βηθήτε. Καί οΰτως θαρσοποιήσας αύτούς άπέλυσεν έν ειρήνη.
Πληρωθεισών δέ τών ήμερών τών νηστειών ήλθεν είς τήν
λαύραν καί ποίήσας τήν τοΰ πάσχα εορτήν έλαβεν τίνάς τών
πατέρων καί ήλθεν είς τό Καστέλλιον καί ήρξατο άνακαθαίρειν
111,20 τόν τόπον καί κτίζειν κελλία έκ τής εύρεθείσης ΰλη ς.Έ ν τώ σύν
άνακαθαίρειν αύτούς εύρίσκουσιν ύποκάτω θεν τής ΰλης οικον
βιωτικόν μέγαν από λίθων θαυμαστών κεκαμαρω μένον.Ό ντινα
έκχοίσας καί διακοσμήσας έκκλησίαν πεποίηκεν καί έκ τούτου
λοιπόν έσκέψατο κοινόβιον τόν τόπον ποιήσαι, όπερ καί γέγονεν.
Α ύτοΰ δέ έν τούτο) τώ Καστελλίω κοπιώ ντος μετά τών
111,25 άδελφών καί μηδέν έχοντος τών πρός τροφήν επιτηδείων περί
τόν Αύγουστον μήνα άποκαλύπτεται τψ έν άγίοις άββςί Μαρ-
κιανώ περί τήν άγίαν κοινοβιαρχοϋντι Βηθλεέμ τά κατά τόν
112 θειον πρεσβύτην.Έο')ρα γάρ έν μιςί νυκτί μορφήν τινα ά γ γ ε λ ι κ ή ν
άπαστράπτουσαν κ α ί λέγουσαν πρός αυτόν- ιδού σύ, Μ α ρ κ ι α ν έ ,
καθέζη έν άνέσει έχων πάντα τά πρός τροφήν τοΰ σώματος· ό
27. M UNTELE CASTELION 227
că dăm înapoi dintr-ale noastre, fiindcă nu putem să-ţi stăm
îm potrivă, p e n tru că pe D um nezeu II ai îm prcuna-luptător."
Zicând acestea şi altele asem enea, toţi dem onii au plecat din
m unte în acel m iez de noapte, fiind la arătare ca un stol de
corbi, făcând larm ă cu plesnituri fără de rânduială.
în pustia d im p reju ru l m untelui erau nişte păstori care
faceau de strajă no ap tea şi îşi păzeau turm ele. Aceştia, văzând
zarva făcută de corbi şi auzind strigătele, s-au speriat grozav
şi au spus unul către altul: „D e b u n ă seamă că nişte sfinţi
bărbaţi locuiesc în C astelion şi au izgonit dem onii care erau
acolo. Să m ergem până în m u n te şi să vedem ce s-a întâm plat
si,
> ' dacă su n t acolo bărbaţi
» sfinţi,
» ' să ne închinăm lor!“
Făcându-se dim ineaţă, au urcat în m untele Castelion
şi, găsindu-1 pe sfântul B ătrân singur cu desăvârşire, i-au po­
vestit câte au văzut şi au auzit în acea noapte. Sfântul atunci
le-a spus: „M ergeţi, fiilor, în pace şi de frica lor să nu vă te­ 1Pir, 3.14
meţi." Şi aşa, d ându-le curaj, i-a slobozit în pace.
C â n d s-au p lin it zilele Postului, Sfântul a venit în lavră
şi după ce a p răzn u it Pastile, a luat pe câţiva dintre părinţi şi
au venit în C astelion, începând să cureţe locul şi să constru­
iască nişte chilii cu cele ce găseau prin partea locului. Pe când
dereticau ei, au găsit sub m ateriale o casă m arc de locuit, zi­
dită din pietre foarte frum oase. D upă ce au dezgropat-o şi au
îm p o d o b it-o , Sava a făcut din ea biserică, şi de atunci se gân­
dea să întem eieze acolo o chinovie, lucru care s-a şi întâm plat.
Pe cân d se ostenea el în C astelion cu fraţii, neavând
nim ic de m âncare, i s-a descoperit, în luna august, sfântu­
lui A w ă M arcian , c o n d u că to ru l sfintei chinovii din preajma
B etleem ului, cele despre dum nezeiescul Bătrân. Acest M ar­
cian a văzut în tr-o n o ap te un chip îngeresc strălucitor care
i-a spus: „Tu, M arciane, iată că stai în tihnă având toate cele
pentru hrana tru p u lu i, iar robul lui D um nezeu Sava trudeşte
228 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
δέ δούλος τοΰ Θεοί) Σάββας κόπια έν τψ Καστελλίω μετά τινων
112,5 άδελφών διά τήν πρός Θεόν άγάπην πεινών καί μηδενός τών
επιτηδείων πρός τροφήν εύπορ<Ι>ν. ’Α λλά θέλησον άνυπερθέτω;
άποστειλαι αύτοϊς τροφάς, ϊνα μή άθυμήσωσιν.
Ό δέ μέγας Μ αρκιανός αύτίκα διαναστάς έκέλευσεν
σ τρω θήναιτάτοϋ κοινοβίου άλογα καί τα ϋτα φορτίόσας διάφο­
ρα άναλώματα άπέστειλεν είς τό Καστέλλιον μετά αδελφών.
112,10 Οΰοτινας άδελφούς μετά τοϋ φόρτου ό θειος δεξάμενος
πρεσβύτης τάς ευχαριστηρίους φω νάς τοϋ τε Δ αυίδ καί τοϋ Δα­
νιήλ έπί τή τοϋ Θεοϋ επισκοπή έμελέτα προσφόρω ς καί γέγονεν
περί τήν τοϋ κοινοβίου οικοδομήν προθυμότερος- ό μέντοι έν
άγίοις Μ αρκιανός μετά τήν είρημένην άποκάλυψ ιν τέσσαρας
μήνας έπιβιώσας είς τόν άγήρω καί άλυπον μετέστη βίον μηνί
112,15 Νοεμβρίω εικάδι τρίτη τής προκης ίνδικτιόνος.
Καί ουτος μέν έστιν ό τής τού Καστελλίου συστάσεως
καί τής τοΰ θείου Μ αρκιανοϋ τελευτής ακριβέστατος χρόνος·
ό δέ μέγας πατήρ ήμών Σάββας πληροφορηθείς θεραπεύεσθαι
τόν Θεόν έπι τώ εαυτού κόπα) έπλήρωσεν τήν τοΰ κοινοβίου
οικοδομήν σπουδή πολλή καί προθυμίςί χρησάμενος. Καί συ-
112,20 νοδίαν ίκανήν αύτόθι περιποιησάμενος Π αύλον τινα άρχαΐον
άναχωρητήν άμα Θεοδώρα) μαθητή αυτού διοικητήν τοΰ τόπου
κατέστηοεν. Τοϋ δέ Π αύλου τελεκοθέντος κρατήσας τής δι-
οικήσεως ό Θ εόδωρος τόν τε ίδιον άδελφόν Σέργιον καί Παύλον
τόν εαυτού θειον προσελάβετο Μ ελιτηνούς όντας τψ γένει· οϊτι-
112,25 νες κατά καιρούς τοΰ Καστελλίου καλώς ήγησάμενοι τής τε
Άμαθούντων καί τοΰ Ά ιλα τάς ιεραρχίας διεδέξαντο.
Καί ταϋτα μέν περί τού Καστελλίου.
30 Primul indiction a fost între 1 septembrie 492 .şi 31 august 493.
" Amatunda şi Aila se află aproape de Iordan, în provincia Palestina I; Aila
27. M UNTELE CASTELION 229
în Castelion cu nişte fraţi, din dragoste de D um nezeu, răb-
dând foame şi neavând nim ic din cele trebuitoare pentru hra­
nă. Aşadar, trim ite-le fară zăbavă cele de-ale gurii ca să nu-şi
piardă curajul!"
A tunci marele M arcian s-a sculat îndată şi a poruncit
înşeuarea anim alelor şi, du p ă ce le-a încărcat cu felurite buca­
te, le-a trimis cu fraţii la Castelion. Dumnezeiescul Bătrân i-a
primit pe aceşti fraţi îm preu nă cu încărcătura lor şi cugeta la
cuvintele de m u lţu
» m ire ale lui David si
> aie lui Daniil rostite
pentru purtarea de grijă a lui D um nezeu, şi s-a fâcut şi mai
râvnitor la construirea chinoviei.
Sfântul M arcian a mai trăit patru luni după amintita
descoperire şi s-a m u ta t la viaţa cea neîm bătrânitoare şi fară
de tristeţe în 23 ale lui noiembrie, prim ul indiction30.
Acesta este si anul în care s-a întemeiat mănăstirea Caste-
j
lion si a m u rit dumnezeiescul Marcian. Marele nostru Părinte
Sava, încredinţându-se de grija lui D um nezeu pentru osteneala
sa, a îm plinit zidirea chinoviei cu multă grabă şi râvnă. După
ce s-a îngrijit să aşeze aici o obşte îndestulătoare, a rânduit pe
un anum e Pavel, vechi pustnic, să conducă locul, îm preună cu
un ucenic de-al său, Teodor. D upă ce Pavel a murit, a preluat
conducerea Teodor, care i-a luat în ajutor pe fratele său Serghie
şi pe unchiul său Pavel, de loc din Melitene. Aceştia au condus
bine unul după altul mănăstirea Castelion şi apoi au urmat la
conducerea episcopiilor din A m atunda şi Aila31.
Acestea despre Castelion.
se găsea pe malul Mării Roşii, în provincia Palestina a IlI-a, la începutul
unei importante căi de comunicaţie între Arabia şi Damasc.
\
230 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
28
113 Ό δέ πατήρ ήμών Σάββας τό τοΰ Καστελλίου κοινόβιον
συστησάμενος πάσαν σπουδήν έποιεΐτο καταφυτεϋσαι είς αύτό
άνδρας προβεβηκότας καί έν μοναχική πολιτεία διαπρέποντας.
Καί όταν κοσμικούς τινας έδέχετο άποτάξασΟαι βουλομένους,
Π3,5 ούτε είς τό Καστέλλιον ούτε είς τήν λαύραν είς κελλίον ήφίει
αυτούς οίκήσαι, αλλά μικρόν κοινόβιον κατά τό άρκτώον μέρος
τής λαύρας συστησάμενος καί άνδρας είς αύτό έστυμμένους
καί νηφαλέους καταστήσας έκεΐσε τούς άποτασσομένους
μένείν έκέλευσεν, έως ού τό τε ψαλτήριον μάϋωσι καί τόν τής
ψαλμωδίας κανόνα καί τήν μοναχικήν παιδευθώσιν άκρίβειαν,
113, ίο αύτοϋ πάντοτε λέγοντος ότι-
Δει είναι τόν κελλιώτην μοναχόν διακριτικόν καί σπου-
δαίον, άγωνιστήν, νηφάλεον, σακρρονα, κόσμιον, δ ιδ α κ τ ικ ό ν ού
διδασκαλίας χρήζοντα, ίκανόν όντα τά τε μέλη πάντα τοϋ σώμα­
τος χαλιναγωγήσαι καί τόν νοϋν τηρεϊν άσφαλώς. Τόν γάρ τοι-
οϋτον μονότροπον οιδα τήν γραφήν όνομάζουσαν έν τώ λέγειν
1 13,15 Κύριος κατοικίζει μο νοτρόπους έν οϊκω.
Ό τε δέ έδοκίμαζεν τούς άποταξαμένους τόν τε τής
ψαλμψδίας κανόνα άκριβώς μεμαθηκότας καί Ικανούς γε-
γονότας τόν έαυτών νοϋν τηρεΐν καί καθαριεύειν της τών κο­
σμικών μνή μ ης τήν διάνοιαν καί πρός τούς άλλοτρίους λογι­
σμούς άνταγωνίζεσθαι, τότε παρεΐχεν αύτοΐς κελλία είς την
Π3,20 λαύραν· εί δε ειεν δυνατοί, έπέτρεπεν αύτοΐς οίκοδομήσαι διαβε-
βαίούμενος καί λέγων δτι δστις έν τώ τόπο) τούτο) κτίσει κελλίον
ή έπικτίσει, ούτως έστίν ώς έκκλησίαν Θεοϋ κτίζων.
29
Ταϋτα ποιων καί διδάσκων ό πατήρ ήμών Σάββας άγε-
113,25 νειο) παντελώς ού συνεχοορει συνοικήσαι τή ύ π ’ αύτόν συνοδίςι
32 Este vorba de monahii carc primeau o chilie în lavră, unde duceau o
28. FORMAREA ÎNCEPĂTORILOR 29. SAVA ŞI TEODOSIE
231
28. Formarea începătorilor
C â n d Părintele nostru Sava a întemeiat chinovia de la
Castelion, a depus toată strădania ca să aşeze în ea bărbaţi
înaintati1 în vârstă,7 strălucind în vieţuirea
» monahală. C ând
primea vreun mirean doritor de lepădarea lumii, nu-1 lăsa să
locuiască nici în Castelion, nici în lavră, ci a zidit o chinovie
mică în partea de miazănoapte a lavrei, unde a aşezat bărbaţi
adunaţi în ei înşişi şi cu trezvie. Acolo a poruncit să rămână
cei ce se lepădau de lum e, până când vor învăţa Psaltirea, rân-
duiala cântărilor si > vor fi formaţi
» în duhul conştiincios
1 mona-
hal. De aceea şi spunea întotdeauna:
„M on ah ul chiliot32 trebuie să fie plin de discernământ
şi râvnitor, luptător, plin de trezvie, înţelept, ordonat, destoi­
nic să înveţe pe altul, să nu aibă nevoie să fie învăţat, în stare
să-şi ţină în frâu toate mădularele trupului şi să-şi păzească
mintea fără greşeală. Pentru că ştiu că Scriptura pe un singu­
ratic ca acesta l-a avut în vedere atunci când a spus: D om nul
aşază pe cei singuratici în casă." ft. 67. 7
Pe cei care se lepădau de lume îi încerca dacă au învăţat
cu acrivie rânduiala cântărilor, dacă au ajuns în stare să-şi pă­
zească m intea, să-şi curăţească cugetul de amintirea celor din
lum e şi să se lup te îm potriva gândurilor străine, şi doar atunci
le dădea chilii în lavră. Dacă erau oam eni cu dare de mână,
le îngăduia să-şi construiască singuri chilia, zicând: „Cine va
zidi sau va reconstrui în locul acesta o chilie este asemenea
celui care construieşte o biserică a lui Dumnezeu."
29. Sava si Teodosie
9
Făcând şi în văţân d acestea, Părintele nostru Sava nu
primea deloc în obştea povăţuită de el pe nim eni căruia nu-i
viaţă semipustnicească,
232 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
μή πληρώσαντι τήν δψιν τών γενείων διά τά σκάνδαλα τοΰ
πονηρού καί εί’ ποτέ τινα άγένειον έν άτελεΐ όντα xfj ηλικία
βουλόμενον άποτάξασθαι έδέχετο, έδεξιοϋτο καί τφ τρισμα-
καρίω άπέστελλεν άββά Θεοδοσίω έκ τής του Κ αθίσματος ήδη
έκκλησίας άναχωρήσαντι καί ύπό Μ αρίνου τοϋ τήν Φωτεινού
λεγομένην συοτησαμένου μονήν καί Λ ουκά τοϋ Μ ετωπινοΰ τών
114, 5 πάλαι ύπό τοΰ όσιου Ευθυμίου παι,δευθέντων είς μοναχικήν τε­
λειότητα προβιβασθέντι καί ώς άπό τριάκοντα πέντε σταδίων
τής λαύρας οίκήσαντι πρός δυσμάς καί κοινόβιον αυτόθι τή τοϋ
Χριστού συνεργεία συνιστώ νη περιφανέστατον.
Καί ό μέν πατήρ ήμών Σάββας άποστέλλων, ώς ειρηται,
114, 10 άδελφόν τω μεγάλοι άββά Θεοδοσία) πρώ τον τά τοιαϋτα αύτόν
ένουθέτει λέγων·
Τέκνον, ά π ρ επ ε; έστι, μάλλον δέ επιβλαβές τό τήν τοι-
αύτην λαύραν άγένειον έχειν τινά· τοϋτο δέ καί οί άρχαΐοι
της Σκήτεως πατέρες ένομοθέ τησαν καί έμοί παραδέδω καν
οί περί τόν μέγαν πατέρα ήμών Ευθύμιον. Βουληθέντα με γάρ
τήν αύτοϋ λαύραν οίκήσαι άγένειον θεασάμενος τώ μακαρίτη
114, 15 άπέστειλεν Θεοκτίστο) λέγων δτι άτοπόν έστι καί επιβλαβές
άγένειον έν λαύρςι οίκεΐν. Καί αύτός άπιθι πρός τόν άββάν Θε­
οδόσιον κάκεϊσε χρησιμεύσεις.
Ό δέ μέγας άββάς Θεοδόσιος δεχόμενος τόν π α ρ ’ αύτοϋ
πεμφθέντα αδελφόν έ'σπευδεν πάσιν τρόποις θεραπεύειν αύτόν
διά τόν άποστείλαντα. Γεγόνασι γάρ ομόψ υχοι καί όμόφρονες
114,20 πνέοντες άλλήλους μάλλον ή τόν άέρα, ώστε τήν κατά Θεόν
αύτών ομόνοιαν τε καί συμφωνίαν τούς'Ιεροσολυμίτας καλεΐν
άποστολικήν ζυγήν νέαν Πέτρου καίΊω άννου.
33 Chirii are numeroase cuvinte de laudă şi de apreciere la adresa Sfântu­
lui Teodosie Chinoviarhul, farâ a istorisi nici o minune săvârşită de aces­
ta. Teodor de Petra însă, autorul Vieţii Sfântului Teodosie Chinovittrhul,
29. SAVA ŞI TEODOSIE
233
crescuse încă barba, din pricina sm intelilor celui viclean, iar
dacă vreodată prim ea vreun tânăr crud cu vârsta şi fară barbă
care dorea să se lepede de lum e, îl trim itea la A w a Teodosie.
Acest A w ă T eodosie plecase să pustnicească de la biserica
din K athism a şi fusese povăţuit şi în a in tat la desăvârşita vie­
ţuire m o n ah ală de M arin u s, care a ctito rit m ănăstirea zisă
„a lui F o tin o s“ , şi de Luca din M etopa, care uceniciseră la
C uviosul E ftim ie. T eodosie locuia la aproape 35 de stadii la
apus de Lavra lui Sava, u n d e şi întem eiase, cu îm preună-lu-
crarea lui H risto s, o chinovie foarte vestită.
C â n d Părintele no stru Sava trim itea un frate la marele
A w ă Teodosie, mai întâi îl sfatuia zicându-i astfel:
„Fiule, e lucru necuvenit, ba chiar vătăm ător, ca în
aceasta lavră să trăiască cineva lipsit de barbă. Această rându-
ială au stato rn icit-o părinţii cei din vechime din Schit, iar mie
m i-au p redat-o ucenicii m arelui Eftimie. Pentru că atunci
când eu am v ru t să vieţuiesc
i
în lavra lui, vâzându-m ă fără bar-
bă, m -a trim is la fericitul Teoctist, zicând că «este nepotrivit şi
vătăm ător lucru să locuiască un tânăr fară barbă în lavră». Aşa
că d u -te la A w a Teodosie şi acolo vei fl de folos!"
Iar m arele A w ă Teodosie, prim indu-1 pe fratele trimis
la el, se silea în to ate felurile să-l îngrijească din pricina celui
care l-a trim is. F iindcă erau am ândoi de un suflet şi de un
cuget, respirându-se u n u l pe altul mai degrabă decât aerul,
aşa în cât b u n a lor înţelegere şi arm onie cei din Ierusalim o
num eau „n o u a pereche apostolică Petru şi lo an "33.
nu-1 aminteşte niciodată pe Sfântul Sava. în aceste amănunte pot fi citite
printre rânduri anumite rivalităţi dintre chinoviţi şi lavrioţi, totdeauna
prezente în viaţa mănăstirilor.
234 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
30
Ό θεν τούς άμφοτέρους αύτούς άρχιμανδρίτας καί τών
μοναχών έξάρχους πεποίηκεν ό έν άγίοις άρχιεπίσκοπος Σα-
114.25 λούστιος μέλλων έν Χριστώ τελειοΰσθαι αίτηθείς π αρά παντός
τοϋ μοναχικού σχήματος- τίς 6έ ή αιτία γέγονεν τής τούτων προ­
βολής, όι’ ολίγων έρώ.
Έ λπιδίου κ α ίΉ λ ία τών τοϋ έν άγίοις Πασσαρίωνος δι-
115 αδόχων τελευτησάντων άρχιμανδριτών κατά διαδοχήν όντων
καί Λαζάρου τινός τήν εκείνων ηγεμονίαν διαδεξαμένου, ομοίως
δέ καί Γεροντίου τοϋ την μακαρίαν Μελάνην διαδεξαμένου
άποσχίσαντος τής καθολικής κοινωνίας καί τελευτήσαντος καί τι-
115.5 νος Αναστασίου τήν ήγεμονίαν διαδεξαμένου αναρχία τις ην καί
πολυαρχία έν τοϊς μοναχοΐς τό τηνικαϋτα έκράτει, έξ ών πέφυκεν
γεννάσθαι αταξία τε καί στάσις.'Όθεν έν συγχύσει τοΰ μοναχικού
ύπάρχοντος, Λαζάρου ήδη καί Αναστασίου τών κατά διαδοχήν
αρχιμανδριτών έξησθενηκότων έκ τοϋ τόνου τής μοναχικής ακρί­
βειας καί ταίς γηίναις φροντίσι καί κοσμικαΐς προσόδοις προσα-
1 15. ίο σχοληθέντων, ότε μάλιστα καί ’Α ναστασίου τήν βασιλείαν Ζήνω­
νος διαδεξαμένου καί τοϊς Ά ποσχισταΐς παρρησίαν δεδωκότος,
τότε διαναστάς ό έν άγίοις Σαλούστιος τόν ανωτέρω μνημο-
νευθέντα άββαν Μαρκιανόν άρχιμανδρίτην πεποίηκεν.
Όλίγου δέ χρόνου παρελθόντος καί Μ αρκιανοΰ έ ν Χριστώ
115.15 κοιμηθέντος πάντων τών τής έρήμου μοναχών έν τώ έπισκοπείψ
παρά τώ πατριάρχη άρρωστοϋντι συναθροισθέντων προεβλήθη-
σαν κατά κοινήν ψήφον Θεοδόσιος καί Σάββας άρχιμανδρΐται
καί έξαρχοι πάντων τών ύπό τήν άγίαν πόλιν μοναστηρίων ώς
έρημιται καί ακτήμονες βίω καί λόγψ κεκοσμημένοι καί τοϊς
115.20 θείοις κομώντες χαρίσμασιν. Ά πό τότε τοίνυν ό μέν άββάς Θε­
οδόσιος αρχηγός γέγονε καί αρχιμανδρίτης παντός τοϋ κοινοβια-
κοϋ κανόνος έχω ν μετ’ αύτόν δευτερεύοντα τής τών κ ο ινο β ια κ ώ ν
■Λ Adică monofiziţilor radicali, care refuzaseră unirea din 448 şi Hetioticonul
30
30. Sava arhimandrit
Cel încru sfinţi Salustie arhiepiscopul, înainte de a-şi
sfârşi în H ristos viaţa, i-a fâcut pe amândoi arhimandriţi şi
exarhi ai monahilor, fiindcă i-a cerut asta toată ceata călugă­
rească. Voi spune acum, pe scurt, care a fost pricina înaintării
lor la această slujire.
D u p ă ce urmaşii celui întru sfinţi Pasarion, Elpidie şi
Ilie, care fuseseră arhim andriţi unul după altul, au murit, un
anum e Lazăr a u rm at la conducere, în vremea când Gheron-
tie i-a u rm at fericitei M elania şi apoi s-a separat de com uniu­
nea sobornicească,7 si » a m urit, un oarecare Anastasie a urmat
la conducere. în această vreme, dom nea anarhia şi poliarhia
în lumea călugărească, din care s-au născut, în mod firesc,
lipsa de rânduială şi îm părţirea în grupări. De aceea lumea
monahală era în mare confuzie, pentru că Lazăr şi Anastasie,
care au fost arhim an driţi unul după altul, au slăbit tăria ţine­
rii cu acrivie a d u h u lu i călugăresc şi s-au îndeletnicit cu griji
păm ânteşti şi cu averile lumeşti. Când împăratul Anastasie i-a
urm at la cârm a împărăţiei lui Zenon, a dat schismaticilor34
îndrăzneală, dar cel în tru sfinţi Salustie l-a făcut arhimandrit
pe mai su s-pom enitul A w ă Marcian.
D u p ă ce a trecut puţină vreme, Marcian a adormit în
Hristos, iar toţi m onahii pustiei s-au adunat la episcopie, la
patriarhul care era bolnav, şi i-au ales cu vot de obşte pe Teo­
dosie şi pe Sava ca arh im and riţi şi exarhi ai tuturor mănăsti­
rilor care ţin de Sfânta C etate, p en tru că erau pustnici şi ne-
agonisitori, îm p o d o b iţi cu cuvântul şi cu viaţa şi plini de ha-
risme dumnezeieşti. Aşadar, de atunci A w a Teodosie a ajuns
con ducăto r şi a rh im an d rit al tagmei chinovitice, avându-1 al
doilea d u p ă el, ca ajutor p en tru grijile chinoviilor, pe cel întru
lui Zenon.
236 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
καταστάσεως φροντίδων τον έν άγίοις άββαν ΠαΟλον τόν τής τοϋ
μακαρίου Μαρτυρίου μονής ηγούμενον- ό δέ πατήρ ήμών Σάββας
115. 25 άρχων κατεστάθη καί νομοθέτης παντός τοΰ άναχωρητικοϋ βίου
καί πάντων τών έν τοΐς κέλλαις ζήν προαιρούμενων.
31
Τοΰ μέντοι άρχιεπισκόπου Σαλουστίου έπί όκτώ χρόνους
καί μήνας τρεις τοϋ'Ιεροσολύμων θρόνου κρατήσαντος καί έν
116 Χριστώ κοιμηθέντος μηνί Ίουλίφ είκάδι τρίτη τής δευτέρας
ίνδικτίόνοςΉ λίας ό πλειστάκις έν τώ περί τοϋ όσιου Εύθυμίου
λόγψ μνημονευθείς τήν πατριαρχίαν διεδέξατο τώ πεντηκοστψ
έκτα) τής τοϋ μακαρίου Σάββα ηλικίας χρόνω.'Οστις πατριάρχης
116, 5 Ή λίας ο)κοδόμησεν μοναστήριον πλησίον τοϋ έπισκοπείου καί
έν αύτώ περισυνήγαγεν τούς τής άγίας Ά ναστάσεω ς σπουδαίους
εις τούς περί τόν πύργον τοϋ Δ αυίδ τό πο υ ς διεσπαρμένους,
κελλία έκάστω αύτών διανείμας πάσαν σωματικήν άνάπαυσιν
έχοντα. Α ύτών δέ, ώς εϊρηται, συναθροισθέντω ν ό πατήρ ήμών
116, 10 Σάββας διάφορα π α ρ ’ αύτών άγοράσας κελλία ξενοδοχεΐον
ταΰτα τή λαύρα πεποίηκεν.Ή σ αν δέ καί άλλα [κελλία] κατά
τό βόρειον μέρος τών άγορασθέντων κελλίων, άπερ έβούλε-
το άγοράσαι είς λόγον ξένων μοναχών. Καί Ικανής χρυσίου
ποσότητος ζητουμένης ούκ είχεν πλήν ενός σημισσίου καί τή
είς Θεόν πίστει έπερειδόμενος δέδωκεν τό σημίσσιν άρραβώ να
116, 15 λέγων- εί μή αΰριόν σε πληρώσω, άπολώ τόν άρραβώ να.
Καί έν αύτή τή ήμέρςι προ τοϋ άνατείλαι τόν ήλιον αύτοΰ
περί τούτου ένθυμουμένου καί κατά διάνοιαν π ρ ο σ ε υ χ ο μ έ ν ο υ
έρχεται τις πρός αύτόν ξενικός άγνωστος παντελώ ς καί δίδωσιν
αύτώ ί-κατόν έβδομήκοντα νομίσματα καί πα ραυτίκα ανα χω ­
ρεί μηδέ τήν οίκείαν άπαγγείλας προσηγορίαν.'Ο δέ μακαρίτης
35 Patriarhul Ilie a păstorit între 494 şi 516.
w iu tcxi simission, care era o mică monedă de aur cântărind 2,78 g, adică
o jumătate de solid, moneda dc aur standard în Imperiu, introdusă de
31. PATRIARHUL ILIE 237
sfinţi A w a Pavel, egum enul mănăstirii fericitului Martirie. Iar
Părintele nostru Sava a fost pus conducător şi al celor ce vie­
ţuiesc pustniceşte, şi al celor care au ales traiul în chilii.
31. Patriarhul Ilie
D u p ă ce arhiepiscopul Salustie a ţin u t tronul Ierusali­
m ului vreme de opt ani şi trei luni, a adorm it în Hristos la
23 iulie, in d ictio n u l al II-lea. I-a u rm at la patriarhie Ilie35, Anul 494
am intit de m ai m u lte ori în Cuvântul despre Cuviosul Ef­
timie, pe câ n d fericitul Sava avea 56 de ani. Acest patri­
arh Ilie a co n stru it o m ănăstire în apropiere de episcopie
şi a strâns în ea pe nevoitorii de la biserica Sfintei învieri,
care se răspândiseră prin locurile din preajma turnului lui
David, îm p ă rţin d fiecăruia câte o chilie, care avea toate cele
de treb u in ţă p e n tru o d ih n a trupului. D u p ă ce aceştia au fost
adunaţi la u n loc, p recu m s-a spus, Părintele nostru Sava a
cu m p ărat de la ei felurite chilii, făcând din ele casa de oas­
peţi p e n tru Lavră. M ai erau şi alte chilii la miazănoapte de
cele cu m p ărate, pe carc voia, de asemenea, să le cumpere
p e n tru călugării străini. Deşi p e n tru acele chilii i s-a cerut
aur m ult, el, n eavând decât un galben36, şi-a pus credinţa în
D u m n e z e u şi l-a dat pe acela ca arvună zicând: „Dacă mâine
n-o să-ţi plătesc, voi pierde şi arv u n a.11
în aceeaşi zi, înainte să răsară soarele, pe când se gân­
dea la asta şi se ruga cu mintea, a venit la el un străin cu
totul necuno scut care i-a dat 170 de galbeni, şi a plecat înda­
tă, fără să-şi spun ă nici măcar numele. Atunci fericitul Sava,
m in u n ân d u -se de grabnicul ajutor al lui Dum nezeu, a plătit
Constantin cel Mare. în sec. V I - V I I , simission avea o importanţă crescută
în tranzacţiile economice.

238 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
1 16, 20 θαυμάσας τήν τοΰ Θεού ταχεΐαν άντίληψιν δέδωκεν τό τίμημα
τών κελλίων καί καθίστησιν ξενοδοχεΐον έτερον πρός τήν τών
έρχομένων άπό ξένης μοναχών ά νά π α υ σ ιν.Ή ν δέ καί τώ Κα-
στελλίω περιποιησάμενος ξενοδοχεία δύο έν τε τη αγία πόλει
ού μακράν του πύργου τοϋ Δαυίδ καί έν Ιερ ιχώ έν ένί τών
116,25 ώνηθέντίυν π α ρ ’ αύτοΰ παραδείσιων.
32
117 Κατά τοΰτον τόν χρόνον άπέστειλενό Θ εός τψ π α τρ ί ήμών
δύο άδελοροΰς κατά σάρκα έκ τής μέν Ίσα υρίας όρμωμένους,
Θεόδουλον δέ καί Γελάσιον προσαγορευομένους, οϋσηνας, ώς
έμοιγε δοκεΐ, Βεσελεήλ καίΈ λιάβ τούς άρχιτέκτονας τής σκηνής
117,5 ε ί καλέσειέν τις, ούχ άμαρτήσει. Τούτους γάρ εχων ό πα ρ' ή μ ΐ ν
νέος Μωυσής τά τε λείποντα είς τήν έαυτοΰ π ε ρ ι φ α ν ε σ τ ά τ η ν
εκτισεν λαύραν καί τά περί αυτήν εύαγή μοναστήρια. Και
πρώτον μέν εκτισεν μαγκιπεΐον καί νοσοκομεΐον έν τή λαύρα και
ύπεράνω τ ή ν μεγά?>.ην φκοδόμησεν έκκλησίαν τ ή ς π α ν υ μ ν ή τ ο υ
Θεοτόκου καί άειπαρθένου Μαρίας, τής θεοκτίστου έκκλησίας
117, ίο στενοχωρούσης τήν συνοδίαν πληθύνουσαν καί τών ’Α ρ μ ε ν ί ω ν
πληθυνθέντων καί έν τφ μικρφ εύκτηρίω στενοχωρουμένων.
Ά νά μέσον δέ τών άμφοτέρων εκκλησιών μεσίαυλον
πεποίηκεν, ένθα πρώην εΐδεν τήν τοΰ στύλου πυρός οπτασίαν-
έποίησεν δέ καί δοχεία ύδάτω ν μέγιστα έν τφ χειμάρρω. Τής
117,15 ούν μεγάλης έκκλησίας οίκοδομηθείσης καί κόαμψ παντί δια-
κοαμηθείσης κατελθών ό έν άγίοις Ή λία ς άρχιεπίσκοπος εις
τήν λαύραν ταύτην ένεκαίνισεν καί θυσιαστήριον ήγιασμένον
κατέπηξεν έν αύτή μηνί Ιουλία) πρώτη τής ένάτης ίνδικτιόνος,
έξηκοστώ δέ τρίτψ τής τοΰ μεγάλου Σάββα ηλικίας χρόνω.
117,20 Τότε ούν τούς μέν ’Α ρμενίους μετέστησεν άπό τοΰ μικροΰ
ευκτήριου πρός τό έπιτελεΐν τόν τής -ψαλμωδίας κανόνα τή τών
Αρμενίων διαλέκτω είς την θεοκτιστον έκκλτ|σίαν παρεγγυήσας
αύτοις τό μεγαλεϊον καί την λοιπην άκολουθίαν έν ταΐς συνάξεσιν
32. ARMENII ÎN LAVRĂ. TRISAGHIONUL
239
preţul chiliilor şi a făcut încă o casă de străini p en tru odihna
monahilor care veneau din străinătăţuri. A mai rânduit şi alte
două case de oaspeţi pentru mănăstirea Castelion, una în Sfân­
ta Cetate, nu departe de turnul lui David, şi cealaltă în Ierihon,
într-una din grădinile pe care le cumpărase acolo.
32. Armenii în Lavră. Trisaghionul
în acel an, D u m n eze u a trimis Părintelui nostru doi
fraţi după tru p, veniţi din Isauria, pe n um e Teodul şi Ghe-
lasie, pe care, dacă i-ar n u m i cineva Veseleil şi Eliav, ziditorii iq.31. 2,6
cortului sfânt, n u cred că ar păcătui. Avându-i pe aceştia,
noul nostru Moise a zidit ce mai lipsea în lavra lui care era
cunoscută p re tu tin d en e a şi în sfintele mănăstiri din jurul ei.
A construit, mai întâi, o brutărie şi o bolniţă în lavră, iar
deasupra a zidit biserica întru-tot-lăudatei Născătoarei de
D u m nezeu şi p u ru rea Fecioarei Maria, fiindcă biserica cea
zidită de D u m n e z e u era neîncăpătoare pentru obştea ce se
înmulţise şi p e n tru că arm enii sporiseră şi ei cu num ărul şi
erau strâm torati în acea bisericuţă. »
în tre cele d o u ă biserici, acolo unde avusese, dimineaţa,
vedenia stâlpului de foc, a făcut o curte. A mai zidit, de ase­
menea, jos în vale şi cisterne foarte mari pentru apă. D upă ce
biserica mare a fost zidită şi înzestrată cu podoabe, cel întru
sfinţi arhiepiscopul Ilie a coborât în lavră şi a sfinţit-o, aşe­
zând altar sfinţit la 1 iulie, indictionul al IX-lea, în al şaizeci şi
treilea an al vârstei marelui Sava. A n u l 501
A tu n ci i-a m u t a t pe arm eni din bisericuţă în biserica
zidită de D u m n e z e u ca să cânte acolo slujba în lim ba ar­
menească, p o r u n c in d u -le să cânte laudele şi restul slujbei ei
singuri în arm eneşte, iar la vremea Dum nezeieştii Liturghii
să vină î m p re u n ă cu cei ce săvârşeau slujba în greceşte şi să se
240 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
Άρμενιστί κ α θ’ εαυτούς λέγειν καί έν τφ καιρώ τής θείας προ­
σκομιδής έρχεσθαι μετά τώνΈλληνι,σταρίων καί των θείων μετα-
117, 25
λαμβάνειν μυστηρίων· έπειδή δέ τινές αύτώ ν λέγειν έπεχείρησαν
τόν τρισάγιον ύμνον μετά τής ύπό Π έτρου τοΰ έπίκλην Κναφέως
118
έπινοηθείσης προσθήκης του ό σταυρωθείς δι' ημάς, άγα·
νακτήσας εικότως ό θειος πρεσβύτης Ελληνιστί τοϋτον αύτούς
ψάλλειν τόν ϋμνον έκέλευσεν κατά τήν άρχαίαν τής καθολικής
118,5 εκκλησίας παράδοσίν καί ού κατά τήν τοΰ ρηθέντος Πέτρου και­
νοτομίαν τοΰ τά Εύτυχοΰς φρονήσαντος καί έκ δευτέρου τυραν­
νικό) τρόπο) τοϋ Α ντιόχειας θρόνου κρατήσαντος καί ύπό τών
εκκλησιαστικών θεσμών έκβληθέντος καί πάλιν έκ τρίτου μετά
τήν έν ’Ισαυρία γεγενημένην τ ο ϋ ’Ιλλοϋ τυραννίδα έπί τής βασι­
λείας Ζήνωνος βασιλική αύθεντία τοϋ αύτοΰ θρόνου κρατήσα­
118. 10
ντος άθέσμως μή λυθέντων τών κ α τ’ αύτοϋ γεγονότων ανα­
θεμάτων καί πάσαν τήν ’Α νατολήν έκταράξαντος καί ύπό τοϋ
πάπαΤ ώ μης Φιλικός άναθεματίσθέντος διά τε τήν έτεροδοξίαν
καί τήν είρημένην τφ τρισάγιο) προσθήκην. Ό θ ε ν δικαίως καί
εύσεβώς ό πατήρ ήμών Σάββας τήν ύ π ’ εκείνου έπινοηθεϊσαν
118, 15
προσθήκην άπο)σάμενος τή έκκλησιαστική είπετο παραδόσει.
Έθέσπισεν δέ ώστε κατά μέν σάββατον τήν σύναξιν είς τήν
θεόκτιστον έκκλησίαν γίνεσθαι, κατά δέ κυριακήν είς τήν τής
Θεοτόκου έπιτελεΐσθαι έκκλησίαν καί άπαραλείπτω ς άπό όψέ
έως πρωί άγρυπνίαν έν άμφοτέραις γίνεσθαι ταις έκκλησίαις
118, 20 κατά τε κυριακήν καί δεσποτικήν έορτήν.
33
Αύτοΰ τοίνυν τή τοΰ Θεοϋ χάριτι έν όλίγφ χρόνω τήν τε
λαύραν πλατύναντος καί τήν συνοδίαν αύξήσαντος καί τό τοΰ
Καστελλίου κοινόβιον συστησαμένου καί πάντων τών λοιπών
λαυρών καί άναχωρητών έξαρχοϋντος οί άνωτέρο) μνημονευθέντες
118, 25 μαθηταί αύτοϋ καί κατήγοροι τή τοΰ Καστελλίου συστάσει
μάλλον φθονήσαντες άλλους τε τής συνοδίας ύπονοθεύσαντες καί
37 Patriarh monofizit al Antiohiei în 470 şi a doua oară, între anii
485-489.
33. PLECAREA ÎN ŢINU TU L SCHITOPOLISULUI 241
împărtăşească cu D um nezeieştile Taine. D ar p e n tru că unii
dintre ei au încercat să cânte im nul Trisaghion cu adaosul
„Cel ceT e-ai răstignit p e n tru n o i“ făcut de Petru G nafevs1',
dumnezeiescul Bătrân s-a revoltat pe bună dreptate şi le-a
poruncit să cânte im n u l potrivit cu tradiţia veche a Bisericii
Soborniceşti, şi n u d u p ă inovaţia lui Petru, care cugeta cele
ale lui Eutihie şi ocupase a do ua oară tronul Antiohiei în
chip silnic, fiind alungat de legile bisericeşti; iar du pă ce
Illus a u zurpat tro n u l îm părăţiei in Isauria, pe tim pul d o m ­
niei lui Z e n o n , a luat a treia oară în stăpânire acelaşi tron al
Antiohiei, c o n tra canoanelor, prin intervenţia îm păratului,
fară ca anatem ele îm po triva lui să fi fost ridicate, fiind ana­
temizat de papa Felix al Romei·18 p en tru eterodoxia sa şi pen­
tru adaosul despre care am spus că l-a făcut Trisaghiomtlui.
De aceea, Părintele n o stru Sava a respins pe bună dreptate şi
în chip cucern ic adaosul scornit de acela şi urm a tradiţiei bi­
sericeşti. A statornicit, prin urmare, ca slujba să se ţină sâm­
băta în biserica zidită de D um n ezeu, iar dum inica în cea a
Născătoarei de D u m n e z e u şi să se săvârşească priveghere de
seara până d im in eaţa, fară a lăsa nim ic deoparte, în am ân­
două bisericile, în d u m in ici şi la praznicele împărăteşti.
33. Plecarea în ţinutul Schitopolisului
în tim p ce Sava mărea, cu ajutorul lui Dum nezeu, lavra
şi sporea obştea, construia chinovia de la Castelion şi condu­
cea toate celelalte lavre şi pe pustnici, acei ucenici şi pârâşi ai
săi pe care i-am a m in tit mai sus, um plându-se de pizmă din
pricina construirii Castelionului, au atras prin m inciuni şi pe
18 Papa Felix al III-lea (483-492) este cel care s-a împotrivit cu putere
Henoticonului lui Zenon, văzând în el încălcarea hotărârilor Sinodului
Ecumenic de la Calcedon.
 242 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
τεσσαράκοντα γεγονότες έκ τίνος σκαιοϋ δαίμονος συστροφάςκατ’
αύτοΰ έποιοΰντο.Ό δέ πατήρ ήμών Σάββας πραύς μέν υπάρχων
πρός άνθρο')πους, μαχητής δέ πρός δαίμονας, παραχωρήσας αύτοΐς
118, 30 ανεχώρησεν έπί τά μέρη Σκυθοπόλεως καί έκάθισεν είς έρημον
τόπον παρά τόν λεγόμενον ποταμόν Γαδάρων καί έμεινεν έκεϊσε
έν σπηλαίο) έπί χρόνον ολίγον, έν ψ είώθει λέων παμμεγεθέστατος
άναχωρεΐν. Ό στις λέων περί τό μεσονύκτιον έλθών εΰρεν τόν
119 μακαρίτην καθεύδοντα καί λαβόμενος τοΰ κεντωνίου αύτοϋ τφ
στόματι ειλκεν αύτόν έξώσαι τοϋ σπηλαίου φιλονικών. Τόν δέ
άναστάντα καί τής νυκτερινής ψαλμωδίας άρξάμενον έξελθών
ό λέο)ν έξεδέχετο έξω τοϋ σπηλαίου· τοϋ δέ πρεσβύτου τόν
119,5 κανόνα πληρώσαντος καί κατακλιθέντος έν ω τόπψ είώθει ό
λέων κατακλίνεσθαι, πάλιν είσελθών καί τοΰ κεντωνίου αύτοϋ
λαβόμενος ειλκεν έξώσαι αύτόν τοϋ σπηλαίου πειρώμενος. Τοϋ
τοίνυν λέοντος κατεπείγοντος αύτόν έξελΟεϊν τοϋ σπηλαίου λέγει
πρός αύτόν θαρσαλέω τφ φρονήματι ό πρεσβύτης-
119, 10 Τό μέν σπήλαιον εύρύχωρόν έστιν δυνάμενον άφθόνως
τούς άμφοτέρους ύποδέξασθαι· εις γάρ τών άμφοτέρων ήμών ό
δημιουργός. Σύ δέ εί μέν βούλη, μένε αύτοϋ- εί δέ μή γε, άναχώρη-
σον.Έγώ γάρ χειρί Θεοϋ έπλάσθην καί τή αύτοϋ εΐκόνι τετίμημαι.
Ταϋτα άκούσας ό λέων καί τρόπον τινά αίδεσθείς ανεχώρησεν.
34
115, 15 Αύτοϋ δέ έν όλίγαις ήμέραις έπισήμου αύτόθι γεγονότος
ήρχοντο τινές πρός αύτόν τών Σκυθοπολιτών καί τών Γαδα-
ρηνών, έν οΐς νεο'περός τις Σκυθοπολίτης όνόματι Βασίλειος προ-
ψ σγενής ύπαρχων Σευήρου καί Σωφρονίου τών αύτόθι περιβοήτων
θεία κινηθείς κατανύξει ήλθεν πρός αύτόν καί άπετάξατο καί τήν
119.20 άσκητικήν έπαιδεύετο άκρίβειαν. Περί ου Βασιλείου λησταί τινες
39 Demonii (şi ispitele pe care le aduc) sunt împărţiţi de Părinţii deşertului
în două mari categorii: de-a dreapta - cei care, camuflându-se, ispitesc
34. ÎN PUSTIA GADARENILOR
alţii, încât au ajuns 40 la n u m ă r şi, îmboldiţi de un dem on
de-a stânga” , făceau adunări împotriva lui. Părintele nostru
Sava însă, fiind blând cu oamenii, dar luptător dâre împotriva
demonilor, s-a dat înapoi dinaintea lor şi s-a retras în ţinutul
Schitopolisului, aşezându-se într-un loc pustiu de lângă râul
nu m it G adaron, şi a rămas puţină vreme acolo, într-o peşteră
în care obişnuia să se adăpostească şi un leu foarte mare. Acest
leu, venind pe la miez de noapte, l-a găsit pe fericitul dor­
mind. Apucându-1 cu gura de haina zdrenţuroasă cu care era
îmbrăcat, îl trăgea ca să-l scoată din peşteră. El însă s-a trezit
şi a început psalm odia de noapte, iar leul a ieşit din peşteră
şi l-a aşteptat afară. D u p ă ce Bătrânul şi-a isprăvit canonul,
s-a întins în locul în care avea leul obiceiul să se odihnească.
Intrând iarăşi în peşteră şi apucându-1 de haina sa cea zdren­
ţuroasă, leul încerca să-l scoată afară. Pe când leul îl silea să
iasă din peşteră, Bătrânul i-a spus cu cuget îndrăzneţ:
„Peştera-i încăpătoare şi ne poate primi cu uşurinţă pe
amândoi, p en tru că unul este şi Făcătorul amândurora. Dacă
vrei, rămâi aici, dacă nu, pleacă! Pentru că eu am fost făcut de
mâna lui D u m n eze u şi cu chipul Lui am fost cinstit. Când
a auzit leul aceste cuvinte, s-a mirat, ca să zic aşa, şi a plecat.
34. în pustia Gadarenilor
în scurtă vreme, Sava a ajuns vestit prin părţile locului şi
au început să vină la el unii din Schitopolis şi din Gadara, prin­
tre care şi un tânăr pe n u m e Vasile. Acesta era rudenie cu Sever
şi Sofronie, bărbaţi de vază în ţinutul acela, şi, fiind mişcat de
dumnezeiasca străpungere, a venit la el, s-a lepădat de lume şi
învăţa acrivia ascetică. Nişte tâlhari, aflând de acest Vasile, au
prin lucrurile evlavioase făcute fară discernământ; de-a stânga —care ispi­
tesc prin gânduri şi fapte vădit rele.
 244 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
μαθόντες έπήλθον αύτοΐς άφνο> έν μεσονυκτίψ χρήματα έχειν τόν
Βασίλειον ύποπτεύοντες καί μηδέν αύτοΐς τοΰ αίώνος τούτου
εύρηκότες άπήλθον οίκοδομηθέντες, τήν αύτών πολιτείαν καί
άκτημοσύνην καταμαθόντες. Καί συναντώσι δυσί λέουσι παμ-
μεγεθεστάτοις, έμφοβοι δέ γενόμενοι ώρκισαν τούς Θήρας οΰτως
119. 25 λέγοντες- τάς εύχάς τοΰ άββά Σάββα, ούτινος νυν τήν άρετήν
έθαυμάσαμεν, άπόστητε άπό τής όδοϋ, ΐνα περάσωμεν.
Καί οί μέν Θήρες τό όνομα τοΰ άββά Σάββα άκούσα-
ντες ο')ς ύπό μάστιγός τίνος έλαυνόμενοι έφυγον, οί δέ λησταί
άγασθέντες τφ θαύματι έλογίσαντο ότι όντως δοΰλος τοΰ
Θεοϋ έστιν ό γέρων, όστις καί μή παρών θαυματουργεί, καί
119, 30 ύπέοτρεψαν όμοθυμαδόν πρός αύτόν καί προσπεσόντες αύτφ
120 τό γεγονός θαΰμα διηγήσαντο. Καί συνθέμενοι τψ Θεφ μηκέτι
άδικήσαι άνθρωπον άπετάξαντο πάση παρανομίςι καί ταΐς
ίδίαις άπό τότε έσχόλαζον γεωργίαις.
Τούτου δέ διαφημισθέντος συνέτρεχον πρός αύτόν πολλοί·
120, 5 ήν γάρ έν όλίγαις ήμέραις κελλίον δειμάμενος καί άλλους δύο αδελ­
φούς περιποιησάμενος. Ώ ς ούν εΐδεν έαυτόν ύπό τών κοσμικών
όχλούμενον, άνεχώρησεν λάθρα παραθέμενος τφ Θεφ τούς αδελ­
φούς. Ώ νηνων τφ χρόνω τελειωθέντων Εύμάθιός τις’Ίσαυρος τό
αύτό κελλίον διαδεξάμενος κοινόβιον πεποίηκεν καί συνοδίαν εις
I 120, 10 αύτό περιεποιήσατο.Έξ ής συνοδίας έστιν ό τίμιος άββάς Ταράσιος
ό τήν Εύμαθίου άρετήν καί ηγεμονίαν διαδεξάμενος,’Ίσαυρος ων
καί αύτός τφ γένει καί έν μοναχικοΐς κατορθώμασιν βιωσάμενος.
35
Ό μέντοι ήγιασμένος Σάββας έλθών είς τήν έαυτοΰ λαύραν
εύρεν τούς μνημονευθέντας τεσσαράκοντα τούς πρός τήν τοΰ
120, 15 κακοΰ μετουσίαν επιτηδείους ύπονοθεύσαντας καί έξήκοντα
γεγονότας. Καί έλυπείτο καί έκλαιεν ίκανώς διά τήν έγγινομένην
τή έαυτοΰ συνοδίςι βλάβην καί έθαύμαζεν πώς εύζήλωτον καί
35. PATRIARHUL ILIE ŞI SAVA
venit peste ei în miezul nopţii crezând că au bani. Dar, neaflând
nimic din cele ale veacului acestuia, s-au dus zidiţi sufleteşte
văzând vieţuirea şi sărăcia lor. Plecând de acolo, au întâlnit doi
lei foarte mari. C uprinşi de o mare frică, au poruncit fiarelor zi­
când aşa: „Cu rugăciunile lui A w a Sava, de a cărui virtute toc­
mai ne-am m inunat, daţi-vă la o parte din cale ca să trecem!"
C ân d fiarele au auzit num ele lui A w a Sava, au fugit ca
lovite de bici, iar tâlharii, uim iţi de această m inune, se gân­
deau că B ătrânul este cu adevărat robul lui D um nezeu şi că
face m in u n i chiar nefiind de fată.
i Asa
i ca s-au întors cu totii
>
in tr-u n cuget la el şi, căzându-i înainte, i-au istorisit m inunea
petrecută. F ăgăduind lui D um nezeu să nu mai nedreptăţească
pe niciun om , au lepădat toată fărădelegea şi de atunci s-au
îndeletnicit cu lucrul câm pului.
D ar p en tru că vestea aceasta s-a răspândit, m ulţi aler­
gau la el. D e aceea, în câteva zile a construit pentru sine o chi­
lie şi a mai luat în grijă duhovnicească încă doi fraţi. Aşadar,
fiindcă s-a văzut stingherit din pricina m irenilor, a plecat pe
ascuns, lăsându-i pe fraţi în grija lui D um nezeu. D upă ce ei
au m urit, chilia a fost m oştenită de un anum e Evm athie Isau-
rul, care a strâns acolo obşte şi a făcut chinovie. D in această
obşte este cinstitul A w ă Tarasie, care a m oştenit virtutea lui
Evm athie şi conducerea chinoviei, fiind şi el to t isaurian de
neam şi a trăit având m u lte reuşite m onahiceşti.
35. Patriarhul Ilie şi Sava
Sfinţitul Sava s-a întors în lavra sa şi i-a găsit aici pe cei 40
am intiţi, care atrăseseră de partea lor pe cei care erau potriviţi
pentru a se face părtaşi la rău, şi aşa ajunseseră 60. S-a întristat
şi a plâns destul p en tru vătăm area ce s-a fâcut în obştea sa şi s-a
mirat cat de pizmaşă şi la îndem ână este răutatea şi cât de uşor
 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
246
πρόχειρον ή μοχθηρία ραδίως τούς χαύνους έπισπωμένη. Καί
πρώτον μέν άντετίθει τώ εκείνων θυμώ τήν μακροθυμίαν, τώ
μίσει τήν άγάπην, πνευματική συνέσει καί άκεραιότητι τόν
120 , 20 έαυτοϋ λόγον ρυθμίζων· έπειτα δέ βλέπων αυτούς τή πονηρίςι
άνόρειουμένους καί άναισχυντίςχ κεχρημένους καί μή άνε-
χομένους έν τή ταπεινή όδώ τοϋ Χριστού βαδίζειν, άλλά προφα-
σιζομένους π ρ ο φ ά σ εις έν ά μ α ρ τ ία ις καί λόγους ανευρίσκοντας
συνηγόρους τοϊς πάθεσι δίδοίσι τόπον τή οργή καί άναχωρεϊ έπί
120, 25 τά μέρη Νικοπόλεως καί ήσυχάζει αυτόθι έπί πλείους ήμέρας
υποκάτω μιας κερατέας έκ τών κερατίων διαιτώμενος. Καί
μαθών ό τοϋ τόπου έπίτροπος έξήλθεν πρός αύτόν καί κτίζει
αύτώ έν αύτώ τώ τόπω κελλίον καί έν όλίγαις ήμέραις τό κελλίον
121 έκεΐνο κοινόβιον γέγονεν τή τοϋ Χριστοϋ συνεργεία καί χάριτι.
Αύτοΰ τοίνυν έν έκείνοις τοϊς τόποις όντος οί γεννάδες
έκεϊνοι τής χρονιάς αύτοΰ απουσίας δραξάμενοι διαφημίζουσιν
είς τήν λαύραν οτι ό άββάς ήμών τάς ερήμους περιερχόμενος
θηριάλωτος γέγονεν, καί συναρπάσαντες τούς λοιπούς εισέρχο­
121,5 νται είς τήν άγίαν πόλιν πρός τόν έν άγίοις άρχιεπίσκοπονΉ λίαν
λέγοντες δτι ό άββας ήμών είς τήν περί τήν νεκράν θάλασσαν
άναχωρών έρημον λεονιόβρωτος γέγονεν- άλλά κέλευσον
δοΰναι ήμΐν ηγούμενον.
Ό δέ αληθώς τοϋ Θεοΰ ίεράρχηςΉλίας γινώσκων άπό τών
121, 10 χρόνων τοϋ έν άγίοις Εύθυμίου τήν έκ νεότητος τοΰ θείου Σάββα
άναστροίρήν άπεκρίνατο πρός αύτούς λέγων· εγώ μέν ύμΐν ού
πιστεύω- οΐδα γάρ δτι ούκ άδικος ό Θεός παριδεΐν τόν δοϋλον
αύτοΰ θηριάλωτον γενέσθαι- άλλ’ ύπάγετε, μάλλον τόν άββάν
ύμών ζητήσατε ή ήσυχάσατε έως ου ό Θεός φανερώση αύτόν.
40 Epitetul atribuit de Chirii monahilor răzvrătiţi, χαυνός, are multiple
sensuri: moleşit, lax (în convingeri), şi de aceea imoral, fară vlagă în gân­
dire şi, prin urmare, prost. De reţinut că aceste caracteristici sunt atribuite
tocmai monahilor care treceau drept „mai învăţaţi şi de neam bun", care
insă, în relatarea lui Chirii, se dovedesc a nu avea tonusul înţelepciunii
duhovniceşti venite din ascultare. De aceea, unii dintre ei vor şi cădea
victime ereziei origeniste. După cum moleşeala a deschis uşa neascultării,
35. PATRIARHUL ILIE ŞI SAVA
247
îi târăşte după ea pe cei m oleşiţi40. M ai întâi de toate, a ridicat
îm potriva m âniei acelora îndelunga răbdare, îm potriva urii iu­
birea, dregându-şi cuvântul cu înţelepciune duhovnicească şi cu
nevinovăţie. Apoi, după ce a văzut că aceia se întăresc în viclenie
şi se folosesc de neruşinare neprim ind să um ble în calea smerită
a lui H ristos, ci izvodesc în dreptăţiri în t n i păcate aducând în- λ. no. 4
dreptăţiri p e n tru patim i, a dat loc m âniei şi a plecat în ţinuturile
Nicopolei şi s-a liniştit acolo m ulte zile stând sub un roşcov şi
m âncând din roşcove. C ân d a aflat mai-marele ţinutului, a ve­
nit la el şi i-a zidit o chilie acolo, iar acea chilie, în puţine zile, a
ajuns chinovie, prin harul şi îm preună-lucrarea lui Hristos.
Pe când el se afla în ţin u tu l acela, m onahii aceia de
neam b u n 41, p rin zâ n d curaj din îndelungata sa absenţă, au
răspândit în lavră zvonul că A w a Sava al nostru, tot um blând
prin p u stietăţi, a fost m âncat de fiare. Trăgându-i de partea
lor şi pe ceilalţi m o n ah i, au intrat în Sfânta C etate la cel întru
sfinţi arhiereul Ilie şi au spus: „A w a al nostru, pustnicind în
pustia din ju ru l M ării M oarte, a fost m âncat de lei. Porunceş­
te deci să ni se dea un egum en."
D ar Ilie, ca un adevărat ierarh al lui H ristos, cunoscând
vieţuirea din tin ereţe a dum nezeiescului Sava, încă de pe tim ­
purile celui în tru sfinţi Eftim ie, le-a răspuns: „N u vă cred!
Pentru că ştiu că D u m n ezeu nu e nedrept ca să-l dea pe robul
său m âncare fiarelor. M ergeţi şi mai bine căutaţi-1 pe A w a al
vostru sau liniştiţi-vă p ân ă ce D um nezeu îl va face arătat."
C ân d a sosit ziua înnoirii Bisericii42, Sava, după obiceiul
egum enilor, s-a suit în Sfânta Cetate îm preună cu nişte fraţi
tot aşa neascultarea a pregătit calea ereziei.
41 Chirii îi numeşte pe opozanţii lui Sava γεννάδες, arătând că împotrivirea
se alimenta şi din deosebirile de clasă socială.
42 Sărbătoarea înnoirii Bisericii se prâznuia în amintirea sfinţirii bisericii
Sfintei învieri în 335, zidită de Sfântul Constantin cel Mare. Serbările
începeau în 13 septembrie şi ţineau o săptămână, şi veneau pelerini şi
ierarhi din tot Orientul.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
248
Τής ούν ήμέρας τών έγκαινίων φθασάσης κατά τήν τών
121,15 ηγουμένων συνήθειαν ανέρχεται εις τήν άγίαν πόλιν μετά τινων
άδελφών τοΰ περί Νικόπολιν μοναστηριού- ήν γάρ έκεΐ, ώς εί'ρη-
ται, μοναστήριον συστησάμενος καί άδελφούς είς αύτό περιποι-
ησάμενος. Συνήργει γάρ αύτώ ό Θεός έν παντί καιρώ καί τόπω
καί πράγματι. Καί εισέρχεται μετά τινων ηγουμένων πρός τόν
άρχιεπίσκοπον. Ό ντινα πρεσβύτην ό πατριάρχης θεασάμενος
121, 20
καί περιχαρής γεγονώς λαβών αύτόν κατ’ ιδίαν παρεκάλει είς
τήν ιδίαν ύποστρέιμαι. λαύραν. Τοΰ δέ συγχωρηθήναι παρακα-
λοΰντος καί μηδ’ δλως άνεχομένου κινηθείς ό άρχιεπίσκοπος
είπεν- πίστευε ότι έάν μή ύπακούσης τής τε παρακλήσεώς μου
1 2 1 ,25 *αί συμβουλίας, ούκέτι όψη τό πρόσωπόν μου. Ούδέ γάρ φέρω
όράν τούς κόπους σου ύπό άλλων διοικουμένους.
Ταΰτα τοΰ άρχιεπισκόπου είπόντος ό πατήρ ήμών
Σάββας ύπέσχετο μέν ειξαι τή αύτοΰ κελεύσει, άναγκάζεται δέ
τήν άκαταστασίαν έξειπεΐν τών φατριασάντων εξήκοντα καί
τήν φιλοτάραχον αύτών γνώμην. Τότε διαναστάς ό πατριάρχης
121,30
γράφει πρός τούς έν τή λαύρα επιστολήν ούτως εχουσαν.
122
Πνώσκειν ύμάς βούλομαι, αδελφοί άγαπητοί, δτι ό πατήρ
ύμών ζή καί λεοντόβρωτος ού γέγονεν. Είς τήν εορτήν γάρ ηλθεν
πρός με καί κατασχών αύτόν συνεΐδον μή καταλιπεΐν αύτόν τήν
έαυτοΰ λαύραν,ήνπερ αύτός μετά τής τοΰ Θεοΰ βοήθειας κοπιάσας
122 ,5 συνεστήσατο. Θελήσατε ούν τοΰτον μετά τής όφειλομένης δέξα-
σθαι τιμής καί πάσιν τρόποις ύποταγήναι αύτώ. Ούτε γάρ υμείς
αύτόν έπελεξασθε, άλλ’ αύτός υμάς έδέξατο- 0 l’ ό άνάγκη ύμΐν ύπο-
ταγηναι αύτψ. Εί δέ τινές έξ ύμών αύθάδεις είσίν καί ύπερήφανοι
καί άπειθείς καί ούκ ανέχονται ταπεινά)0ήναι, μή μείνωσιν αύτόθι.
122, 10
Ούκ ένδέχεται γάρ αύτόν μή άπολαβεΐν τόν ί'διον τόπον.
Ό τοίνυν πατήρ ήμών Σάββας παρακούειν μή γινώσκων τινά
τών μετ’ αύτοΰ μαθητών Νικοπολίτην τώ γένει Σευήρον όνόματι
ηγούμενον τοΰ περί Νικόπολιν μοναστηριού πεποίηκεν· όντινα έπί
12 2 , 15 ικανά ετη τό αύτό μοναστήριον κυβερνήσαντα Δόμνος διεδέξα-
το τελευτήσαντα.Όστις μετά πολύν χρόνον Σαβάροονά τινα κα-
ταλείψας διάδοχον έτελεύτησεν. Ό ντινα Σαβάρωνα γινώσκομεν
αύτόθι γηράσαντα καί μέχρι τοΰ νΰν τοϋ τόπου κρατούντα.
35. PATRIARHUL ILIE Şl SAVA
din mănăstirea de lângă Nicopole. Pentru că el se afla în acel
loc, precum s-a spus, unde ctitorea o mănăstire şi purta de grijă
în ea de fraţi, fiindcă D um nezeu lucra îm preună cu el în toată
vremea şi locul şi fapta. A intrat, aşadar, îm preună cu câţiva
egumeni la arhiepiscop. Patriarhul, văzându-1 pe Bătrân, s-a
bucurat m ult şi, luându-1 deoparte, i-a cerut să se întoarcă în
lavra lui. D ar pentru că el se ruga să fie iertat şi nu voia să pri­
mească, patriarhul i-a zis mişcat: „Crede-mă că dacă nu asculţi
de rugăm intea şi de sfatul m eu, nu vei mai vedea niciodată faţa
mea. C ă nu pot suferi să văd ostenelile tale chivernisite de alţii.“
D u pă ce patriarhul a spus acestea, Părintele nostru Sava
a făgăduit să dea înapoi în faţa poruncii lui, dar a spus că e si­
lit să dea pe faţă neorânduiala celor 60 de răzvrătiţi şi cugetul
lor iubitor de sfadă. A tunci patriarhul s-a ridicat şi a scris o
scrisoare către cei din Lavră astfel:
„Vreau să stiti,
" y t 1 fraţi
» iubiţi,
i că Părintele vostru trăieşte
'
şi că nu a fost m âncat de lei, p en tru că a venit la m ine de
praznic. Iar eu l-am ţin u t şi l-am îndem nat să nu-şi părăsească
lavra pe care a zidit-o ostenind cu ajutorul lui D um nezeu.
Aşadar, prim iţi-1 cu cinstea cuvenită şi supuneţi-vă lui întru
toate. P en tru că n u voi l-aţi ales ca egum en, ci el v-a prim it
pe voi în obşte, şi de aceea trebuie să vă supuneţi lui. Iar dacă
su n t în tre voi u n ii îndrăzneţi, m ândri şi nesupuşi şi nu vor să
se smerească, să nu mai răm ână acolo. Fiindcă nu se poate ca
Sava să nu-şi ia în prim ire locul său."
A tunci Părintele no stru Sava, neştiind ce înseam nă ne­
ascultarea, a pus egum en al m ănăstirii din N icopole pe unul
din tre ucenicii săi, de neam din N icopole, pe num e Sever,
care, d u p ă ce a condus această m ănăstire destui ani, a m urit
şi a fost u rm a t de D o m n u s. Acesta a m u rit şi el după m ultă
vrem e şi l-a lăsat urm aş pe Savaron. Pe acest Savaron îl ştim că
a îm b ătrân it acolo şi că este până acum conducătorul locului.
 250 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
36
Ό δέ ηγιασμένος Σάββας τά γράμματα τοϋ πατριάρχου
122 , 20 λαβών κατήλθεν είς τήν έαυτοΰ λαύραν, καί τών γραμμάτων έπί
εκκλησίας άναγνωσθέντων άγανακτήσαντες οί γεννάδες έκεΐνοι
καί ύπό τής εαυτών τυφλωθέντες κακίας σύστρεμμα ποιήσαντες
όμοθυμαδόν ol έξήκοντα κατά τοϋ άγιου πατρός ώς είς πόλεμον
παρατάσσονται. Καί οι μέν αύτών ήτοιμάζοντο τών ολων τά τε
122,25
ίμάτια καί τήν αποσκευήν άπασαν, οί δέ λοιποί λαβόντες πέλυκας
άμας τε καί όρυκτήρας καί μοχλούς ανέρχονται είς τόν πύργον
αύτοϋ καί καταστρέφουσιν αύτόν έως έδάφους μετά πλείστης
μανίας καί ρίπτουσιν τά τε ξύλα καί τούς λίθους αύτοϋ κάτω εις
τόν χείμαρρον. Καί άναχωροϋσιν μετά τής άποσκευής αύτών καί
123 έρχονται εις τήν λαύραν τοϋ Σουκά καί παρεκάλουν μεΐναι αύτόθι.
Καί μαθών ό έν άγίοις Άκυλϊνος ό τηνικαϋτα τήν τοΰ Σουκά ηγε­
μονίαν έγκεχειρισμένος τά κατ’ αύτούς άπωσάμενος αυτούς
ούκ εδέξατο. Αύτοί δέ μή δεχθέντες άνεχώρησαν είς τόν κατά
νότον Θεκιύων χείμαρρον, είς δν έμειναν εύρόντες ύδωρ καί ϊχνη
123,5
κελλίων ύπό τών Άποσχιστών πάλαι οίκοδομηθέντων καί κτίσα-
ντες έαυτοϊς κελλία Νέαν Λαύραν τήν τοποθεσίαν (ονόμασαν.
Τούτων ούτως άναχωρησάντων έκ τής τοϋ πρεσβύτου λαύρας οί
λοιποί έκαρποφόρουν τώ Θεώ τήν τής καρδίας καθαρότητα άνε-
123, 10 μποδίσκος ώσπερ σίτος αύξανόμενος τών ζιζανίων έκριζωθέντων.
Ό λίγου δέ τίνος χρόνου διελθόντος γνούς ό έν άγίοις
Σάββας ποϋ καταμένουσιν οί λειποτακτήσαντες μαθηταί αύτοΰ,
τά τε τής λαύρας καί τοΰ Καστελλίου άλογα άναλοψάτω ν πε-
φορτο)μένα λαβών άπεισι πρός αύτούς έκεισε. Τινές δέ έξ αύτών
123, 15 τοϋτον θεωρήσαντες ερχόμενον έλεγον πρός άλλήλους- ιδού καί
ένταΰθα ό στραβός ήκει.
Ό δέ άγιος πρεσβύτης κατανοήσας αύτούς έν πολλή όντας
στενοχώρια έκ τοΰ μήτε έκκλησίαν έχειν μήτε κεφαλήν, άλλ’ είς
τό προφητεϊον τό έν Θεκώοις τοϋ άγιου Ά μώ ς κατά κ υ ρ ια κ ή ν
κοινωνοΰντας καί τή άταξίςι τής άναρχίας κεχρημένους καί
43 Lavra Suca sau Lavra Veche este una dintre cele trei ctitorii ale Sfân­
tului Hariton.
36. ÎNTEMEIEREA NOII LAVRE
36. întemeierea Noii Lavre
D u p ă ce Sava cel Sfinţit a luat scrisorile Patriarhului,
a coborât în lavra sa, iar când le-a citit în biserici, m onahii
aceia de neam bu n s-au răzvrătit şi, orbiţi fiind de propria
răutate, toţi cei 60 au făcut o ceată de un cuget împotriva
Sfântului Părinte şi s-au pus pe picior de luptă. Unii dintre
ei pregăteau hainele şi lucrurile tuturor, iar ceilalţi, luând to ­
poare, curele, sape şi bâte, au venit la turnul lui Sava şi, plini
de nebunie, l-au dărâm at până la temelie aruncând lemnele
şi pietrele zidirii jos în vale. Apoi şi-au luat catrafusele şi au
plecat, m ergând la Lavra Suca43, unde s-au rugat să rămână.
Cel întru sfinţi Aquilin, care avea pe atunci încredinţată con­
ducerea Lavrei Suca, aflând cele despre ei, i-a îndepărtat şi
nu a prim it cererea lor. Ei, nefiind primiţi, au plecat în valea
aflată la miazăzi de Tecoa, unde au rămas fiindcă au găsit
apă şi urm e de chilii construite odinioară de schismatici*1
şi, con struindu -şi chilii, au n u m it locul N oua Lavră. D upă
cc aceştia au plecat din lavra Bătrânului, ceilalţi aduceau ia­
răşi lui D u m n eze u , neîm piedicat, roadele curăţiei inimii, aşa
cum grâul creştc d u p ă ce neghina a fost smulsă din rădăcină.
D u p ă o oarecare vreme, Sfântul Sava a aflat unde lo­
cuiesc ucenicii săi fugari şi, luân d catârii Lavrei şi ai chinovi­
ei Castelion, i-a încărcat cu hrană şi s-a dus la ei. C â n d l-au
văzut venind, unii d in tre aceia au zis între ei: „Uite că şi aici
vine sasiul!“
j
Sfântul Bătrân, înţelegând că ei se află în mare strâm ­
torare, neavând nici biserică, nici conducător, ci mergeau la
biserica d in Tecoa, închinată Prorocului Amos, de se îm p ăr­
tăşeau du m inica, trăind în lipsa de rânduială a nesupunerii,
11 Sunt, probabil, ruinele mănăstirii monofizite întemeiate aici de Roman
( VE c. 30), care a refuzat „prima" unire din 452.
 252 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
123, 20 πρός άλλήλους λοιπόν διαμαχομένους καί στασιάζοντας σπλαγ-
χνισθείς είς αυτούς άναφέρεί τά κ α τ’ αυτούς τψ πατριάρχη καί
παρακαλεΐ αύτόν συγκροτήσαι αυτούς.'Ο σης πατριάρχης όούς
αύτώ άπό χειρός χρυσίου λίτραν μίαν παρέσχεν αύτώ καί τήν
εξουσίαν τοϋ τόπου έκείνου καί τών έν αύτφ οΐκούντων ώς τής
αύτοΰ συνοδίας όντων.
123, 25 Ό μέν ούν θείος πρεσβύτης κατήλθεν πρός αύτούς έχων
τεχνίτας καί τά έπιτήδεια πάντα καί ποιήσας μήνας πέντε παρ’
αύτοΐς φκοδόμησεν αύτοΐς άρτοκοπεΐον καί εκκλησίαν, ήντινα
διακοσμήσας ένεκαίνισεν τφ έξηκοστφ ένάτψ τής έαυτοΰ ηλικίας
124 χρόνο). Καί μεταπεμψάμενος έκ τής έαυτοΰ λαύρας τόν άναπέρω
μνημονευθέντα άναχωρητήν Ίω άννην, Έ λλαδικόν μέν όντα τφ
γένει, προφητικόν δέ χάρισμα κεκτημένον, καΟίστησιν αύτόν
τής Νέας Λαύρας ηγούμενον. Ό σ τις Ιω ά ννη ς θεοφορούμενος
προεφήτευσεν τά τή αύτή Νέμ Λαύρςι συμβάντα έν τούτοις τοϊς
124,5
χρόνοις. Μέλλων γάρ έν Κυρίου τελειοϋσθαί καί τών άρχηγών τής
συνοδίας πρός αύτόν καΟεζομένων σύνδακρυς γεγονώς είπεν-
Ίδοϋ ήμέραι έλεύσονται καί ΰψω θήσονται σφόδρα οί τοΰ
τόπου τούτου οίκήτορες καί τής ορθής άποστήσονται πίστεως
καί ταπεινωθήσεταί τό ύψος αύτών καί έν τή θράσει αύτών δι-
ωχΟήοονται.
124, 10
Καί ταϋτα είπών είς τόν τής καταπαύσειυς λιμένα
κατήντησεν, έπί έπτά χρόνους τήν αυτήν λαύραν θεαρέστως κυ-
βερνήσας καί σημειοφόρος άναδειχθείς. Οί δέ έκεϊσε πατέρες τή
τοΰ πατρός ήμών Σάββα συμβουλίςι χρησάμενοι προβάλλονται
τιναΤ ω μαϊον άπλούστατον καί άκτήμονα Π αΰλον όνομαζόμε-
νον ταΐς κατά Θεόν άρεταΐς άπαστράπτοντα.
124, 15 Καί ό μέν άββάς Π αϋλος έπί έξ μήνας τής Ν έας Λ αύρας
άκων κρατήσας φυγάς φχετο έπί τήν Α ραβίαν καί μετέπειτα
έλθών έπί Κ απαρβαριχά έτελειώθη πρός τόν άνωτέρω μνημο-
νευθέντα Σευηριανόν κοινόβιον αύτόϋι οίκοδομοΰντα- οί δέ
τής Νέας Λαύρας πατέρες έμήνυσαν τώ θείω πρεσβύτη τήν τοϋ
36. ÎNTEMEIEREA NOII LAVRE
253
dezbinaţi şi luptând unii împotriva altora, i s-a făcut milă de
ei şi i-a spus patriarhului despre acestea, rugându-1 să-i pună
în rânduială. Patriarhul i-a dat în mână o litră de aur si i-a j
îngăduit sa aibă conducerea şi stăpânirea asupra acelui loc şi a
celor ce locuiesc acolo, pentru că erau din obştea lui.
Aşadar, dumnezeiescul Bătrân a coborât la ei, având meş­
teri si toate cele de trebuintă, si vreme de cinci luni a stat cu ei,
construindu-le o brutărie şi o biserică, pe care, după ce a împo­
dobit-o,’ a sfintit-o
y în cel de-al şaizeci
i i si nouălea an al vieţii
* sale. Anul 507
Apoi a trimis din Marea Lavră pe pustnicul loan, amintit mai
sus, care era grec de neam şi dobândise harisma prorociei, pe
care l-a pus egum en în Noua Lavră. Acest loan, insuflat fiind
de D umnezeu, a profeţit întâmplările care aveau să fie în acele
vremuri în N o u a Lavră. Pe când îşi dădea sufletul în Domnul,
iar epitropii obştii stăteau lângă el, a zis plângând:
„Iată, vin zile în care locuitorii acestui loc se vor semeţi
foarte şi se vor în dep ărta de dreapta credinţă, dar înălţimea
lor va fi smerită şi p e n tru îndrăzneala lor vor fi izgoniţi!"
Zicând acestea, a plecat la limanul odihnei, după ce a con­
dus şapte ani în chip bineplâcut lui Dumnezeu lavra aceasta şi
s-a arătat făcător de minuni. Părinţii
> de acolo, la sfatul Părintelui
nostru Sava, au pus egumen un grec, o m simplu şi neagonisitor,
pe num e Pavel, care strălucea în virtuţile după Dumnezeu.
Acest Pavel, d u p ă ce a con dus fără de voia sa N oua
Lavră vrem e de şase luni, a fugit în Arabia şi apoi, venind în
C aparbarica, la m ai su s-am in titu l Severian care construise
acolo o chinovie, a şi m u r it acolo. Părinţii din N o u a La­
vră i-au trim is du m n ezeiesculu i Bătrân vestea fugii lui Pa­
vel şi, rugându-1 stăruitor, l-au p rim it ca egum en pe mai
su s-pom enitul A g a p it45, ucenicul lui. Acest Agapit, p rim in d
egum enia N oii Lavre, a găsit în obşte p a tru m o n a h i prim iţi Anul 514
155 KSc. 2 3 -2 4 .
 36. ÎNTEMEIEREA NOII LAVRE
VIAŢA SFÂNTULUI SAVA 255
254

acolo de Pavel cel sim plu, care nu le cunoştea gândurile.

124, 20 Παύλου φυγήν καί πολλά παρακαλέσαντες ελαβον ήγούμενον
Aceştia, pe ascuns, discutau între ei învăţăturile lui O rigen,
τόν ανωτέρω μνημονευθέντα Ά γαπητόν τόν αύτοϋ μαθητήν.
prim ul d in tre ei fiind un bărbat palestinian pe num e N o n -
Ό σ η ς Α γαπητός τήν τής Νέας Λαύρας ηγεμονίαν δεξάμενος
nus, care, prefacându-se că este creştin şi faţărind evlavia,
εύρεν τέσσαρας μοναχούς έν τη συνοδία ύπό τοϋ άπλουστάτου
cugeta dogm ele elinilor, iudeilor şi m aniheilor cei fară de
Παύλου είσδεχθέντας αυτόθι τά κ α τ’ αύτούς μή έπισταμένου
D um nezeu şi basm ele despre preexistentă ale lui O rigen,
'ψιθυρίζοντας έν κρυπτώ τά Ώ ριγένους δόγματα, ών πρώτος
Evagrie şi D id im . Fericitul A gapit, tem ându-se ca nu cumva
124, 25 ύπήρχεν άνήρ τις Παλαίστινός Νόννος καλούμενος, όστις χρι-
cium a ereziei să se răspândească şi la ceilalţi, având şi încuvi­
στιανίζειν προσποιούμενος καί εύλάβειαν ύποκρινόμενος τά τών
inţarea sfân tu lu i arhiepiscop Ilie, i-a scos afară din N oua La­
άθεων Ελλήνω ν κ α ί’Ιουδαίων καί Μ ανιχαίων δόγματα έφρόνει
vră. Aceştia, izgoniţi fiind, s-au dus în câm pie46, sem ănând
τά ύπό Ώ ριγένους καί Εύαγρίου καί Διδύμου περί προυπάρξε-
acolo neghinele cele viclene.
ως μεμυθολογημένα. Καί δεδιώς ό μακαρίτης Α γαπ ητός μήπως
D u p ă ce a trecu t un tim p, iar arhiepiscopul a căzut
125 διανεμηθή είς έτέρους ή τής αίρέσεως λύμη, γνώμης γενόμενος
pradă uneltirilor, aşa cum d u p ă p u ţin se va spune, oam e­
τοϋ έν άγίοις άρχιεπισκόπου Ή λία καί έπιτραπείς τούτους τής
nii lui N o n n u s au venit în Sfânta C etate şi l-au rugat pe
Νέας Λαύρας έξέωσεν. Οϊτινες έξεωθέντες άπήλθον είς τήν πε­
noul p atriarh să le îngăduie să răm ână în N oua Lavră. Aces­
διάδα τά πονηρά αύτόθι ζιζάνια κατασπείροντες·
ta, fiind îm p o d o b it cu dum nezeiasca înţelepciune, a trim is
Χρόνου δέ διαδραμόντος καί τοϋ άρχιεπισκόπου κατα-
după S fântul Sava şi d u p ă fericitul A gapit şi i-a rugat să-i
125,5 σκευασθέντος, ώς μικρόν ύστερον λεχθήσεται, έλθόντες οί περί
prim ească, dacă e cu p u tin ţă. D upă ce A gapit a spus: .Aceştia
τόν Νόννον έν τη άγίςι πόλει παρεκάλουν τόν τήν πατριαρχίαν δι-
propovăduiesc învăţăturile origeniste ca o cium ă în obşte şi
αδεξάμενον έπιτρέψαι μεΐναι αύτούς είς τήν Νέαν Λαύραν.Ό στις
m i-e m ai bine să plec eu din locul acela decât să-i am estec pe
συνέσει θείςι κοσμούμενος τόν τε έν άγίοις Σάββαν καί τόν μα­
aceştia în obştea în c re d in ţa tă m ie“, arhiepiscopul a răspuns:
καρίτην Ά γαπητόν μεταστειλάμενος ήρώτα εί δυνατόν δεχθήναι
„Lucruri b u n e şi p lăcute lui D u m n ezeu ai chibzuit!"
125, 10 αύτούς. Τοϋ δέ Αγαπητού είπόντος οτι έπί λύμη τής συνοδίας τά C â n d aceia au aflat că arhiepiscopul nu-i prim eşte, au
Ώριγένεια άνακινοϋσιν δόγματα καί αίροϋμαι μάλλον άπό τοϋ plecat iarăşi în câm pie. Fericitul A gapit a condus N oua Lavră
τόπου γενέσθαι ή τη έμοί έγχειρισθείση συνοδία τούτους έγκα- cinci ani, iar d u p ă ce a m u rit, neolavrioţii au pus egum en pe
ταμίξαι, είπεν ό άρχιεπίσκοπος- άγαθά καί θεάρεστα έβουλεύσω.
u n an u m e M am an t. A tunci cei ai lui N o n n u s, când au auzit Anul 519
Γνόντες ούν έκεΐνοι δτι ού προσίεται αύτούς ό άρχι­ de m oartea lui A gapit şi de alegerea lui M am ant, au venit
επίσκοπος, άπήλθον πάλιν είς τήν πεδιάδα. Τοϋ δέ μακαρίου
şi-au fost p rim iţi pe ascuns de către M am an t în N o u a Lavră,
125, 15 Α γαπητού τήν Νέαν Λαύραν έπί πέντε χρόνους κυβερνήσα-
ντος καλώς καί τελευτήσαντος προβάλλονται οί Νεολαυριται <r>Centrul origenişrilor era la Cezareea Palestinei, în câmpiile dc pe malul
Μ άμαν τινά ήγούμενον. Τότε οί περί Νόννον άκούσαντες τήν τε Mării Mediterane. Aici memoria lui Origen era vie, la fel ţi admiraţia
pentru scrierile sale, iar autoritatea patriarhului era mai redusă decât în
τοϋ Α γαπητού τελευτήν καί τήν τοϋ Μ άμα προβολήν ήλθον καί
zonele din preajma Ierusalimului.
ύπό τοϋ Μ άμα λανθανόντως έδέχθησαν είς τήν Ν έαν Λ α ύ ρ α ν ,
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
έχοντες μέν έν τή ψυχή τό πονηρόν έμμελέτημα, άνέκφορον δέ
παντελώ ς είς μοναχών άκοήν φόβω τοϋ έν άγίοις πα τρ ό ς ήμών
Σάββα. Α ύτοϋ γάρ περίόντος μία τής πίοτεω ς ομολογία ύπήρχεν
έν πασιν τοϊς κ α τά τήν έρημον μοναχοις.
Καί τα ϋτα μέν περί τών Ν εολαυριτώ ν τέως είρήσθω· εγώ
δέ έπί τήν άκόλουθον έξήγησιν τών τοϋ θείου πρεσβύτου κατορ-
θωμάτων έπανέρχομαι.
37
Λ αμπρά τοϋ πεφωτισμένου πα τρ ό ς ήμών Σάββα τά θεία
χαρίσματα· ή μέν γάρ πολιτεία ένδοξος, ό δέ βίος ένάρετος
καί ή πίστις ορθόδοξος. Κ αί τοϋτο μέν έκ μέρους ήδη διά τών
είρημένων άπεδείχθη· έντελέστερον δέ διά τών ρηθησομένων
άποδειχθήσεται εύοδοϋντος τοϋ Θεοϋ λόγου τόν λόγον.
Ο ύτος τοίνυν ό ηγιασμένος Σάββας ήδη τροπαιοφ όρος
άναδειχθείς έν τώ Καστελλίω κ α τά τώ ν πνευμάτω ν τής πονηριάς
έτερον εύσεβείας καταγο')γιον τη συνεργεία τοϋ έν α ύτψ Ά γιου
Π νεύματος άναδείκνυσιν πολίσαι τήν έρημον έπειγόμενος.
Μ ετά γάρ τήν τών γεννάδω ν εκείνων άναχώ ρησιν κ α ί τήν τής
Νέας Λ αύρας σύστασή τοϋ διαβόλου πα γίδεϋ σ α ι θελήσαντος
τούς τοϋ Σάββα μαθητάς καί ύπό τοΰ Σάββα παγιδευθέντος
έτερον πάλιν κατ' αύτοϋ ό Σάββας άνίστησι τρόπαιον. Έ π α -
νελθών γάρ έκ τής Ν έας Λ αύρας καί όλίγας ήμέρας ήσυχάσας
περί τόν τής νηστείας καιρόν λαβώ ν μ εθ’ έαυτοΰ Π αϋλόν τινα
γέροντα πλείστοις κατορθώ μασιν δια π ρ έψ α ντα έρχεται είς
τινα χείμαρρον τής Μ εγίστης Λ αύρας ά π έχο ντα σταδίους δε­
καπέντε πλησίον τοΰ Καστελλίου κατά δυσμάς. Κ αί ευρώ ν έν
47 Este de neimaginat ca aceşti patru monahi, binecunoscuţi tuturor, să stea
ascunşi în N oua Lavră zece ani, până în 531, când Sava chiar călătoreşte la
Constantinopol cu unii dintre ei. D e aceea trebuie să înţelegem o primire a
lor condiţionată de nediscutarea şi nepropovăduirea învăţăturii origeniste.
(Pentru întreg contextul, vide Studiul introductiv, pp. LXX - sq)
37. C H IN O V IA D IN PEŞTERA
având în suflet cugetul viclean, cu totul de nerostit în auzul
m o n ah ilo r de team a celui în tru sfinţi Părintelui no stru Sava.
Fiindcă atâta tim p cât a trăit el, între toţi m onahii din pustie
nu era decât o singură m ărturisire de credinţă4 .
D e ajuns s u n t acu m cele care s-au spus despre neola-
vrioţi, iar eu m ă în to rc la istorisirea faptelor dum nezeiescu­
lui B ătrân 48.
37. Chinovia din peşteră
Slăvite s u n t harism ele dum nezeieşti ale lum inatului Pă­
rintelui n o stru Sava: p e n tru că purtarea îi era slăvită, iar via­
ta
> virtuoasă
1 si cred
1 in ţa ortodoxă.
» Si aceasta s-a arătat deja
/ în
parte p rin cele spuse, d ar vor fi dovedite mai pe larg prin cele
care vor fi spuse acum , d u p ă cu m C uvântul lui D um nezeu ne
va înlesni cuvântul.
Acest sfin ţit Sava, d u p ă ce s-a arătat b iruitor la Cas-
telion îm p o triv a d u h u rilo r vicleniei, a arătat, prin îm preu-
nă-lucrarea D u h u lu i S fânt Care era în tru el, încă un loc de
sălăşluire a evlaviei, silindu-se să facă pustia locuită. D upă
plecarea acelor m o n ah i de neam b un şi după ctitorirea N oii
Lavre, diavolul a v ru t să p rin d ă în cursă pe ucenicii lui Sava,
dar a fost el prins în cursă de către Sava, care a mai înălţat încă
un trofeu îm p o triv a lui. C ăci pc cân d se întorcea de la N oua
Lavră, d u p ă ce s-a liniştit câteva zile, fiind vrem ea Postului,
l-a luat cu sine p e Pavel, un B ătrân care strălucea în făptu­
iri m onahiceşti,
1 } si
t a venit în tr-o vale a M arii Lavre, aflată la
15 stadii aproape de C astelion, către apus. A flând în râpa de
1 In acest punct, Chirii încheie lunga paranteză despre ucenicii răzvrătiţi
ai lui Sava, despre întemeierea Noii Lavre şi despre apariţia primelor se­
minţe origeniste aici, aflându-ne în anul 519-520. In continuare, Chirii
revine cu povestirea la anul 507.
258 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
τψ βορεινώ κρημνφ σπήλαιον μέγα τε και άνεπηρέαστον ώικη-
σεν μετά Παύλου είς αύτό έως τής τών βαίων εορτής· μετά δέ τό
πάσχα λαβών Θ εόδουλον καί Γελάσιον καί αυτόν τόν Παύλον
126,15 καί έτέρους σύν αύτοις έρχεται είς τόν τόπον κ α ί άπλώ ς είπεΐν
τού Θεοΰ συνεργήσαντος τό μέν σπήλαιον εκκλησίαν πεποίη­
κεν, κατά δέ πρόσβασιν κοινόβιον περκρανέστατον αύτόθί
συνεστήσατο τοϋ Σπηλαίου αύτό έπονομάσας. Καί τόν μέν μα­
126, 20 καρίτην Π αύλον διοικητήν τοΰ τόπου κατέστησεν παρασχών
αύτώ έκ τής λαύρας τρείς άδελφούς Γεώργιον καί Κ υ ρ ιά κ ό ν
καί Ευστάθιον καί τοΰ Θεοΰ εύδοκήσαντος ηύξήθη ό τόπος καί
έπλατύνθη σφόδρα.
Καί τί τά πολλά λέγω; Π ρόκειται γάρ τοϊς όφθαλμοΐς ήμών
τό τού Σπηλαίου κοινόβιον, όπερ μετά μυρίων ιδρώτων ύπό
126, 25 τοΰ έν άγίοις πατρός ήμών Σάββα συνέστη. Τοϋ δέ μακαρίτου
Παύλου έν Χριστώ τελευτήσαντος διεδέξαντο κατά καιρούς
τήν ηγεμονίαν Κυριάκός καί Εύστάθιος καί μετά τήν τούτων
127 άποβίωσιν Σέργιος τήν ηγεμονίαν διεδέξατο. Ό γάρ Γεώργιος
άποσταλείς εις ’Α λεξάνδρειαν καί τώ άρχιεπι.σκόπα> Ζωίλω συ-
ντυχών επίσκοπος τοΰ Πηλουοίου έχειροτονήθη. Καί τα ϋτα μέν
περί τής μονής τής τήν τοΰ Σπηλαίου επωνυμίαν δεξαμενής.
127,5 Μ αρκιανός δέ τις πρεσβύτερος τής άγιας Άναστάσε-
ως καί ηγούμενος τής άγιας Σιών πυκνότερον παρέβαλλεν
τφ έν άγίοις πατρί ήμών Σάββςι πολλά τε προσψέρων αύτώ
καί οίκείαις χερσί πίστει φερόμενος μετά τώ ν παιδιώ ν αύτοΰ
Αντωνίου καίΊω ά ννου, κάμνων καί βοηθών τοϊς κοπιώσιν έν
ταίς τών είρημένων ευαγών τόπω ν οικοδομαΐς- τοσαύτη ήν ή
127, 10 τοΰ άνδρός πίοτις. Ό ν τιν α ό αρχιεπίσκοπος Ή λία ς άγαπήσας
επίσκοπον έχειροτόνησεν Σεβαστής καί τής Ά σκαλωνιτών
εκκλησίας τόν Αντώνιον, τόν δ έ ’Ιωάννην διάκονον πεποίηκεν
τής άγιας Άναστάσεοίς.
Ά λλ’ έπί τήν έξήγησιν τώ ν τοΰ θείου πρεσβύτου κατορ­
θωμάτων έπανιτέον.
37. CHINOVIA DIN PEŞTERĂ
259
m iazănoapte o peşteră m are şi netulburată, a locuit acolo cu
Pavel până la praznicul Stâlpărilor. D upă Paşti, i-a luat pe
Teodul, pe Ghelasie, pe Pavel şi pe alţii şi au venit acolo şi, ca
să spun pe scurt, cu îm preună-lucrarea lui D um nezeu, a fâcut
din peşteră biserică, iar pe coastă a ctitorit o chinovie faim oa­
să, nu m ită „a Peşterii“. Apoi l-a pus conducător al locului pe
fericitul Pavel, lăsând cu el trei fraţi din lavră, pe G heorghe,
pe C hiriac şi pe Eustatie, şi, cu ajutorul lui D um nezeu, locul
a sporit şi s-a lărgit foarte.
Şi de ce aş mai spune m ulte, că doar Chinovia Peşterii
stă înaintea ochilor noştri, ctitorită cu mii de sudori de cel
>
în tru sfinţi Părintele no stru Sava! D upă ce fericitul Pavel a
adorm it în H ristos, i-au u rm at pe rând la egum enie Chiriac
şi Eustatie, iar d u p ă plecarea acestora din viaţă, a preluat egu­
m enia Serghie. P entru că G heorghe, fiind trimis în Alexan­
dria şi în tâln in d u -se cu arhiepiscopul Zoii49, a fost hirotonit
episcop de Pelusion. Acestea despre mănăstirea care a prim it
num ele de „a Peşterii11.
U n preot al bisericii Sfintei învieri şi egum en al Sfântu­
lui Sion, pe num e M arcian, îl vizita adeseori pe cel în tru sfinţi
Părintele nostru Sava, aducându-i m ulte daruri, şi cu mâinile
sale, plin de credinţă, trudea şi îi ajuta îm preună cu fiii săi d u ­
hovniceşti, A ntonie şi loan, pe cei care osteneau la construc­
ţiile din acele locuri vestite de care am vorbit. Aşa de mare era
credinţa bărbatului! A rhiepiscopul Ilie, iubindu-l foarte m ult
pe A ntonie, l-a h iro to n it episcop de Sevaste şi al Bisericii asca-
loniţilor, iar pe loan l-a făcut diacon al bisericii Sfintei învieri.
D ar se cade să ne întoarcem la arătarea faptelor d u m ­
nezeiescului B ătrân.
'' Patriarh al Alexandriei intre 540 şi 551. Era de loc din Palestina, susţi­
nător al Calcedonului şi numit de împăratul Iustinian.
200 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
38
127. 15 Τ ό ν έν τφ ύ ψ η λ ο τ έρ ψ π ά σ η ς τή ς α ν α τ ο λ ικ ή ς έρήμου
β ο υ ν ώ ο ίκ ο δ ο μ η θ έ ν τ α π ύ ρ γ ο ν υ π ό τής μ α κ α ρ ία ς Ε υ δ ο κ ία ς,
ώ ς ήδη μ οι εϊρητα ι έν τ φ π ε ρ ί Ε ύ θ υ μ ίο υ λ ό γ ω , δ ιε δ έ ξ α ν τ ο μέν
τ ινές μ ο ν α χ ο ί τής Δ ιο σ κ ό ρ ο υ κ α ί Ε υ τ υ χ ο ύ ς μ α ν ία ς ύ π α σ π ισ τ α ί
κ α ί τ ο ύ τ ω ν έν τή δευτέρςκ ενώ σ ει μ ετά Γ ερ ο ντίο υ κ α ίΤ ω μ α ν ο ΰ
127, 20 δ ιω χ θ έ ντ ω ν ίΐτεροι δ ύ ο μ ο ν α χ ο ί τής Ν ε σ τ ο ρ ίο υ τ ο ϋ δ υ σ σ ε β ο ΰ ς
αίρέσεο}ς ΰ π έ ρ μ α χ ο ι τήν το ϋ α ύ τ ο ϋ π ύ ρ γ ο υ ο ΐκ η σ ιν δ ιε δ έ ξ α ν τ ο
μή ό μ ο λ ο γ ο ϋ ν τ ε ς κ υρ ίω ς κ α ί κ α τά α λ ή θ ε ια ν Θ εοτόκ ον τή ν ά γ ία ν
π α ρ θ έ ν ο ν Μ α ρ ία ν, ά λ λ ’ ο ύ δ έ έ ν α ε ίνα ι τή ς ά γ ια ς κ α ί ό μ ο ο υ σ ίο υ
Τ ρ ιά δ ο ς έ π ρ έ σ β ε υ ο ν Χ ρ ισ τ ό ν τ ό ν ά λ η θ ιν ό ν Θ ε ό ν .
Τ ο ύ τ ο υ ς τ ο ιγ α ρ ο ϋ ν έχ ω ν ό μ έγ α ς π α τ ή ρ ή μ ώ ν Σ ά β β α ς
127, 25 κ α τ ά κ ο ρ υ φ ή ς τώ ν τρ ιώ ν α ύ τ ο ΰ μ ο ν α σ τ η ρ ίω ν έ λ υ π ε ίτ ο καί
128 έδ υ σ φ ό ρ ε ι σ φ ό δ ρ α π ε ρ ί α υ τ ώ ν. Σ υ ν έβ η γ ά ρ α ύ τ ό ν έ ν α ύ τ α ΐς τα ϊς
ή μ έρα ις ό ρ α μ α τ ο ιό ν δ ε θ εά σ α σ θ α ι.
Έ ώ ρα εα υτόν συνάξεω ς έ π ιτ ε λ ο υ μ έ ν η ς έ ν τή άγίςι
Ά ν α σ τ ά σ ε ι κ α ί τ ο ύ τ ο υ ς α ύ τ ο ύ ς ύ π ό τινοον ρ α β δ ο φ ό ρ ω ν ε κ β α λ ­
λ ό μ ε ν ο υ ς μ ετά π λείσ τη ς α π ειλ ή ς, ε α υ τ ό ν δ έ π α ρ α κ α λ ο ϋ ν τ α
128, 5 τ ο ύ ς ρ α β δ ο φ ό ρ ο υ ς σ υ γ χ ω ρ ή σ α ι α ύ τ ο ΐς κ ο ινω νή σ α ι. Π ρ ό ς δ ν
α ύ σ τ η ρ ά τή φ ω νή ά π ε κ ρ ίν α ν τ ο λ έγ ο ντες· ο ύ κ έ ξ ό ν α ύ τ ο ύ ς κοι-
νω νή σ α ι-’Ιο υ δ α ίο ι γ ά ρ ύ π ά ρ χ ο υ σ ιν μή ό μ ο λ ο γ ο ϋ ν τ ε ς Θ ε ό ν άλη-
θ ιν ό ν είνα ι τ ό ν Χ ρ ια τ ό ν κ α ί Θ εοτόκ ον τ ή ν ά γ ία ν Μ α ρ ία ν .
Ά π ό τ ό τε ο ύ ν σ υ μ π α θ ή σ α ς α ύ τ ο ΐς ό π ρ ε σ β ύ τ η ς έδ έετ ο
τ ο ϋ Θ ε ο ϋ έκ τενώ ς ύ π έ ρ α ύ τ ώ ν π ρ ό ς τό λ α β ε ϊν α ύ τ ο ύ ς έ π ίγ νω σ ιν
128, 10 ά λ η θ ε ία ς κ α ί ά ν α ν ή ψ α ι έκ τή ς Ν ε σ τ ο ρ ίο υ α ίρ έ σ εω ς. Κ α ί έμ εινεν
έπ ί χ ρ ό ν ο ν π υ κ νά ζο ο ν α ύ τ ο ΐς π α ρ α κ α λ ώ ν , ν ο υ θ ε τ ώ ν , τ ά τ ή ς εύσ ε-
β εία ς δ ό γ μ α τ α δ ιε ξ ε ρ χ ό μ ε ν ο ς . Κ α ί ο ΰ τ ω ς ό π α τ ή ρ ή μ ώ ν Σ ά β β α ς
π ο λ λ ά μ έν τ α ΐς ε ύ χ α ΐς, π ο λ λ ά δ έ τ α ΐς ν ο υ θ ε σ ία ις κ ο π ιά σ α ς
50 A doua unire este cea realizată în 482, sub patriarhul Martirie, între
ortod oqi şi monofiziţi {VE, c. 45), prima fiind cea de sub patriarhul lu-
venalie {VL·, c. 30). D in relatarea lui Chirii reiese că nu toţi oponenţii
38. CHINOVIA TURNULUI
38. C h in o v ia T u rn u lu i
Turnul construit de fericita Eudoxia în cel mai înalt
munte din toată pustia de la răsărit, aşa cum am spus deja în
Cuvântul despre Eftimie, a fost moştenit de nişte monahi care
apărau nebunia lui Dioscor şi a lui Eutihie. După ce s-a săvârşit
a doua unire50 cu G hcrontie şi Roman, aceştia au fost izgoniţi şi
alţi doi m onahi care luptau pentru erezia lui Nestorie au venit
să locuiască în acclasi
i turn, nemărturisind că Sfânta Fecioară
Maria este cu adevărat si
> mai cu seamă Născătoare de Dumne-
zeu, şi nici nu mărturiseau că Hristos este Dumnezeu adevărat,
Unul din Sfânta şi cea deofiinţă Treime.
Aşadar, marele nostru Părinte Sava, avându-i pe aceştia în
fruntea celor trei mănăstiri ale sale, se întrista şi se necăjea foarte
mult pentru ei. Căci i s-a arătat în acele zile vedenia aceasta:
S-a văzut pe sine săvârşind Liturghia în biserica Sfintei
învieri şi pe aceşti m o n a h i izgoniţi cu mare ameninţare de că­
tre purtătorii de vergi, în tim p ce el îi ruga pe aceştia să-i lase
pe m onahi să se împărtăşească. Aceştia i-au răspuns cu voce
aspră: „N u le este îngăduit să se împărtăşească, pentru că sunt
iudei, nem ărtu risin d că H ristos este D um nezeu adevărat şi că
Sfânta M aria este Născătoare de D um nezeu."
D e atun ci, B ătrânul a fost cuprins de com pătim ire
p en tru ei şi se ruga s tăru ito r lui D u m n e z e u pentru dânşii
ca să ajun gă la cunoaşterea adevărului şi să se dezmeticească
din erezia lui N estorie. M u ltă vreme i-a vizitat rugându-i,
sfâtuind u-i şi în v ă ţâ n d u -i dogm ele bunei cucernicii. Şi aşa,
Părintele n o s tr u Sava, ostenind u-se m u lt în rugăciuni şi în
sfaturi, cu îm p reu n ă-lu c ra rea lui D um n eze u , i-a făcut să
Calcedonului s-au unit cu ortodoqii, rămânând o parte a monofiziţilor
radicali.
 39. M O NA H U L IACOV
202 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA

σ υ νερ γή σ α ντο ς τοϋ Θ εο ϋ π α ρ εσ κ εύ α σ εν α υ τ ο ύ ς τά μέν Ν εστορίου

anatem izeze în v ăţătu
» rile lui N estorie si
I să vină în com u n iu -
ne cu Biserica Sobornicească.
128.15 δ ό γμ α τα άναΟεματίσαι, τή όέ καθολική έκκλησία κοινω νήσαι.
Aşa că, luându-i, i-a dus la fericitul Teodosie, iar pe
Κ αί ούτω ς λ α β ώ ν α υ τ ο ύ ς τ φ μ α κα ρίτη π α ρ έ θ ε τ ο Θ ε ο ­
unul dintre ucenicii lui, care era de neam din Bizanţ, pe num e
δοσία)· τινά δέ τώ ν μ α θ η τώ ν α ύ τ ο ϋ ά ξ ιο θ α ύ μ α σ τ ο ν Β υ ζ ά ν τ ιο ν μέν
loan, venit la vieţuirea m onahicească după ce fusese în prim a
τ φ γ έ ν εί,Ί ω ά ν ν η ν δέ τή κλή σει, α π ό τής π ρ ώ τη ς τώ ν σ χολα ρ ίω ν
schola^ a gărzii Palatului şi care înfaptuise m ulte în vieţuirea
σ χολή ς είς τ ό ν μ ο ν α δ ικ ό ν μ ετ α σ τά ντα β ίο ν καί έν τή Μ εγίστη
sa m onahală de la M area Lavră, l-a pus conducător şi egum en
128, 20 Λ α ύ ρ α τήν μ ο να χ ικ ή ν κ α τ ο ρ θ ώ σ α ν τ α π ο λ ιτ ε ία ν διοικ η τή ν καί
al acelui turn, ca pe unul îm podobit cu înţelepciune d u m ­
ή γο ύ μ ε ν ο ν τοϋ π ύ ρ γ ο υ έκ είνο υ κ α τέσ τη σ εν ώ ς φ ρ ο ν ή σ ει θείςι
nezeiască şi destoinic să îngrijească de acel loc. D ându-i apoi
κ εκ ο σ μ η μ ένο ν καί τοϋ τ ό π ο υ ά ν τ ιλ α μ β ά ν ε σ θ α ι ίκ α ν ώ τ α τ ο ν, π α -
şi fraţi din Lavră, precum şi toate cele de trebuinţă, s-a suit
ρ α σ χώ ν α ύ τψ ά δ ε λ φ ο ύ ς έκ τής λ α ύ ρ α ς κ αί τά επ ιτή δ εια π ά ντ α
acolo şi s-a ostenit şi a p u rtat de grijă până ce, cu ajutorul
ά ν ε ρ χ ό μ ε ν ό ς τε έκεΐσε κ α ί κ ο π ιώ ν κ α ί φ ρ ο ν τ ίδ α π ο ιο ύ μ ε ν ο ς , έως
lui D u m nezeu, a făcut din acel tu rn o chinovie. Scholariul
ο ύ σ υ ν ε ρ γ ε ίς τοΰ Θ εο ϋ κ ο ιν ό β ιο ν τ ό ν π ύ ρ γ ο ν π ε π ο ίη κ ε ν .Έ ν ψ
a strâns în acel tu rn o m are obşte,
5 din care este şi> cinstitul
128,25 κ οινοβίο) π ο λ λ ή ν σ υ ν ο δ ία ν ό σ χ ο λ ά ρ ιο ς π ε ρ ιπ ο ιή σ α τ ο , έ ξ ής συ-
episcop Avraamie al C ratiei. Acest scholar a petrecut 35 de
ν ο δ ία ς έστίν ό τίμιος Ά β ρ α ά μ ιο ς ό Κ ρ α τία ς ε π ίσ κ ο π ο ς. Κ α ί ό μέν
ani în această m ănăstire, strălucind în isprăvile monahiceşti şi
σ χο λ ά ρ ιο ς τρ ιά κ ο ντα π έντε χ ρ ό ν ο υ ς έ ν α ύ τώ τώ μοναστήρια) δι-
învăţăturile
> ortodoxe. Iar cel în tru sfinţi> Părintele nostru Sava
α τελ έσ α ς μ ο να χικ ο ίς κ α τ ο ρ θ ώ μ α σ ιν κ α ί ό ρ θ ο δ ό ξ ο ις δ ό γ μ α σ ιν
s-a ostenit m u lt la construirea şi întem eierea acestei chinovii
διέπρεψ εν- ό δέ έν ά γίο ις π α τή ρ ή μ ώ ν Σ ά β β α ς π ο λ λ ά έ ν τή ο ίκ ο ­
şi n u a încetat să o viziteze şi să ajute până la săvârşirea lui din
ι 29 δομή κ αί σ υσ τά σ ει τού α ύ τ ο ΰ κ ε κ ο π ία κ εν κ ο ιν ο β ίο υ κ α ί μ έχρ ι τε­
această viată.
>
λευτής έπ ισ κ επ τό μ ενο ς κ α ί ευ ερ γ ετ ώ ν τ ό ν τ ό π ο ν ο ύ δ ιελ ίμ π α ν εν.

39. Monahul Iacov

39
U n m o n a h oarecare din M area Lavră, de neam din Ie­
Μ ο ν α χ ό ς τις έκ τής Μ εγίσ τη ς Λ α ύ ρ α ς Τ ε ρ ο σ ο λ υ μ ίτ η ς μ έν
rusalim , pe n u m e Iacov, din voia sa proprie a luat din lavră pe
τ φ γένει, Ι ά κ ω β ο ς δέ τή κ λή σει, α ύ θ α δ είςι χ ρ η σ ά μ ε ν ο ς ά μ α τώ
câţiva m o n ah i, în d ată d u p ă plecarea m arelui Părinte în pustia
129,5 έ ξ ε λ θ ε ΐν τ ό ν μ έ γ α ν έ π ί τ ή ν π α ν έ ρ η μ ο ν λ α β ώ ν τ ιν ά ς τή ς λ α ύ ρ α ς
cea din adânc, şi a în c ep u t să construiască un mic paraclis şi
ά ρ χ ή ν έ π ο ιή σ α τ ο π α ρ ά τ ό ν α ν ω τέρ ω μ ν η μ ο ν ε υ θ έ ν τ α Έ π τ ά σ τ ο -
chilii lângă a m in titu l rezervor de apă de la Eptastom os, urm ă­
μ ο ν λ ά κ κ ο ν κ τ ίζειν εύ κ τ ή ρ ιο ν μ ικ ρ ό ν κ α ί κ ελ λ ία , λ α ύ ρ α ν π ρ ο σ -
rind să întem eieze acolo o lavră. C ân d părinţii din lavră s-au
δ ο κ ώ ν α ύ τ ό θ ι σ υ σ τ ή σ α σ θ α ι. Τ ώ ν δ έ π α τ έ ρ ω ν τή ς λ α ύ ρ α ς ά γ α -
îm p o triv it şi au îm p ied icat lucrarea, el a m in ţit zicând: „Este
ν α κ τ η σ ά ν τ ω ν κ α ί κ ω λ υ ό ν τ ω ν τ ό ε ρ γ ο ν έ ψ ε ύ σ α τ ο λ έ γ ω ν τοΰ
o p o ru n că a S fântului Părinte."
ά γ ίο υ π α τ ρ ό ς είνα ι τ ή ν κ έλ ευ σ ιν.

iar numele de Scholaritt se va răsfrânge şi asupra chinoviei de la turnul

Garda imperială era împărţiri în şapte scholae, iar ostaşii din gardă se Eudoxici conduse de el.
numeau scholari. Acest loan făcuse şi el parte din această gardă de elită,
204 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
129, 10 O l δέ πατέρες τούτο άκούσαντες έλυπήθησαν μέν, τό δέ
εργον ούκ έκώ λυσαν.Ό δέ μέγας πατήρ έλθών περί τήν έορτήν
τό τε έργον θεαοάμενος κ α ί τό νΊά κ ω β ο ν μεταπεμ-ψάμενος λέγει
ούκ έστιν τό έργον σου θεάρεστον, τέκνον, τό έτέραν λαύραν
συστήσασθαι έν τοΐς τής λαύρας τόποις, μάλιστα τώ ν τής λαύρας
πατέρω ν μή συνευδοκούντω ν, άλλά καί λίαν ταρασσομένω ν διά
129, 15 τό κ α τά τήν όδόν είναι καί π α ρ ά τόν ήμέτερον λάκκον. Ε ί δέ καί
λέγοι τις ύπό τήν λαύραν μέλλειν έσεσθαι τό οικοδόμημα, άλλ’
ού τοσούτον βούλομαι έκτεϊναι τήν λαύραν. Π λήν άκουε τί ό
προφήτης συμβουλεύει τοΐς δ ι’ άπειρίαν ή άπ ό νο ια ν έγχειροϋσιν
τοΐς ύπέρ άξίαν καί δύναμιν- σ υ γκ ό ψ α τε τά άροτρα ι μώ ν είς
129, 20 ρο μφ α ία ς και τά δρέπ α να υμώ ν είς σ ειρο μ ά σ τα ς■τι γάρ όφελος
γεω ργίας πολέμου τήν γην κατέχοντος; Καί αυτός τοίνυν μήπω
τά σαρκικά πάθη καί τά ψ υχικά νικήσας πώ ς ετέρους παιδεύσεις
έτι ύπό ήδονής καί κενής δόξης κρατούμενος.
Τοϋ δέ Ίακο')βου τούτοις άντιλέγοντος καί μή άνε-
129,25 χομένου λέγει ό γέρω ν πρός αύτόν· εγώ μέν, τέκνον, οπερ νομίζω
συμφέρειν σοι, συμβουλεύω· τπειδή δέ έπιμένεις τή άπειθείςι, ήδη
διά πείρας μαθήση ότι άληθώς ή γραφή λέγει· ά ντιλο γία ς εγείρει
π ά ς κακός, ό δέ Κ ύριος ά γ γ ελ ο ν άνελεήμονα έπιπέμπει. αύτώ.
130 Καί ταϋτα τοϋ άγιου είρηκότος καί έπί τό πυργίον αύτοΰ
άναχω ρήοαντος φρίκη καί πυρετψ δεινοτάτω συσχεθείς ό ’Ιάκω­
βος καί έπί επτά μήνας ύπό τής νόσου βασανισθείς άπεγνιόσθη περί
τόν Νοέμβριον μήνα καί παρεκάλεσεν τούς πατέρας βασταχθήναι
130, 5 καί άπενεχθήναι είς τήν εκκλησίαν τής λαύρας καί τεθήναι παρά
τούς πόδας τοΰ άγιου πρός τό συγχωρήσεως άξιωθήναι πριν άπο-
θανεΐν. Καί τούτου γεγονότος λέγει πρός αύτόν ό άγιος· έγνως τις
ό μισθός τής αύθαδείας καί άντιλογίας;Έπαι.δεύθης ύπό τής αλα­
ζονείας σου; Τοΰ δέ μόλις δυνηθέντος άνοΐξαι τό στόμα καί είπεΐν
130, 10 αυγχώρησόν μοι, πάτερ, λέγει ό άγιος· ό Θεός συγχωρήσει σοι.
Κ αί δούς αύτώ χεΐρα άνέστησεν αύτόν έπιτρέψ ας αύτφ
τώ ν άχράντιον μεταλαβεΐν μυστηρίω ν.Ό δέ τούτω ν μ ε τ α λ α β ώ ν
39. M O N A H U L IACOV 265
C â n d părinţii au auzit aceasta, s-au întristat, dar n u au
mai îm piedicat lucrarea. C â n d marele Părinte a venit p en tru
praznic şi a văzut lucrarea, a trimis după Iacov şi i-a spus:
„Lucrarea ca n u este plăcută lui D um nezeu, copile, ca o aJtă
lavră să se întemeieze în hotarele Lavrei, mai ales că p ărin­
ţii
> Lavrei n u s u n t bucuroşi
y de aceasta, ci s-au tulburat foarte
tare, p en tru că este făcută în cale şi lângă cisterna noastră de
apă. Şi chiar dacă ar zice cineva că această zidire urmează să
fie sub ascultarea Lavrei, nici aşa nu vreau să măresc Lavra atât
de mult. Ascultă însă ce sfat dă Prorocul celor care, din lipsa
cercării sau a înţelepciunii, fac ceva mai presus de vrednicia şi
puterea lor: Faceţi din plugurile voastre săbii şi din secerile voas­ loil 4, 10
tre lănci. C e folos este de pe u rm a agriculturii când păm ântul
este u n c â m p de război? Iar tu, care încă n u ai biruit patimile
trupeşti şi sufleteşti, c u m o să-i înveţi pe alţii fiind încă stăpâ­
nit de plăcere şi de slavă deşartă?"
D ai pentru că Iacov se împotrivea acestor cuvinte şi nu le
primea, Bătrânul i-a spus: „Eu, copile, te sfătuiesc după cum cred
că-ţi este de folos. D ar pentru că stărui în neascultare, o să afli
acum din ccrcare că Scriptura zice în chip adevărat: Tot omul rău
stârneşte împotrivire, dar D omnul îi uimite un îngei■neîndurător.“ Pil/U 17, II
D u p ă ce B ătrânul a spus acestea şi s-a retras în turnul
său, Iacov a fost cuprins de o frică şi de o febră cumplită,
fiind ch in u it de boală vreme de şapte luni, până când, prin
luna noiem brie, a fost cuprins de deznădejde şi i-a chem at pe
părinţi să-l ajute şi să-l ducă în biserica Lavrei şi să-l pună la
picioarele Sfântului ca să se învrednicească de iertare înainte
de a muri. D u p ă ce s-a făcut acest lucru, Sfântul a zis către
el: „Ai înţeles acum care-i plata voii proprii şi a împotrivirii?
Ai fost învăţat chiar de către m ândria ta.“ D upă ce acesta,
abia deschizându-şi gura, a zis: „Iartă-mă, Părinte!11, Sfântul
i-a spus: „ D u m n e z e u să te ierte!“
 40-41. PĂŢANIILE LUI IACOV ŞI MOARTEA LUI
z 66 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA

Şi, dându-i mâna, l-a ridicat, îngăduindu-i să se îm părtă­

παραυτίκα καί τροφής μετέλαβεν καί ένισχύθη, ώστε θαυμάζειν
şească cu preacuratele Taine. El, după ce s-a împărtăşit, a mâncat
άπαντας τήν άθρόαν’Ιακο'ίβου μεταβολήν. Ά πό τότε ούν ούκέτι
şi a prins puteri, încât sc mirau cu toţii de schimbarea neaşteptată
είς τήν οικοδομήν εκείνην ύπέστρεψεν.
a lui lacov. D e atunci nu s-a mai întors niciodată la acea zidire.
130, 15 Καί ό μέν άρχιεπίσκοποςΉλίας ταϋτα μαθών άπέστειλεν
A flând acestea, patriarhul Ilie a trim is nişte oam eni şi
τινάς καί τήν οικοδομήν’Ιακώβου κατέστρεψεν- ό δέ έν άγίοις
au dărâm at zidirea făcută de lacov, iar cel în tru sfinţi Pă­
πατήρ ήμών Σάββας λαβών τινάς τής λαύρας έπιτηδείους ώς
rintele no stru Sava, luând pe unii mai iscusiţi din Lavră, a
άπό πέντε σταδίων πρός βορραν τής καταστραφείσης οικο­
co nstruit, la cinci stadii înspre m iazănoapte de construcţia
δομής κτίζει εύκτήριον καί κελλία κύκλο,)· καί καταστήσας τινάς
dărâm ată, o biserică având chilii îm prejur, apoi a aşezat acolo
130, 20 τής Μεγίστης Λαύρας έκεΐσε διοικητάς Παΰλον καί Άνδρέαν
conducători pe doi m onahi din M area Lavră, Pavel şi Andrei
προσαγορευομένους άδελφούς όντας κατά σάρκα καίΈλλαδι-
pe num e, care erau fraţi după trup, iar de neam din Elada,
κούς τώ γένει καί άλλους άδελφούς αύτόΟι φυτεύσας λαύραν
şi, sădind acolo şi alţi fraţi, a făcut în locul acela o lavră pe
τόν τόπον συνεστήσατοΈπτάστομον ταύτην έπονομάσας. Τήν
care a n u m it-o E ptastom os. Locul acela l-au luat de la un
μέντοι τοποθεσίαν αύτής ε’ιληφεν παρά τίνος Ζανάγ(»νος κα-
oarecare Z anagon, care se trăgea din satul Betaboudisi. De
λουμένου άπό Βηταβουδισσών τής κώμης όρμωμένου. Καί
asemenea, s-a îngrijit cu m se cuvine de acel loc, iar când se
130.25 έφρόντιζεν τοΰ τόπου δεόντως καί δτε έγίνετο είς τήν Μεγίστην
faceau m ilostenii în M area Lavră, le trim itea şi celor de aici
Λαύραν άγάπη, έπεμπεν καί τοϊς αύτόθι τάς εύλογίας πολλήν
binecuvântările, p u rtâ n d m u ltă grijă de acel loc.
ποιούμενος τοϋ τόπου φροντίδα.

40-41. Păţaniile lui lacov şi moartea lui

40-41
40. D u p ă ce a trecu t un tim p, am in titu l lacov, luând o
40. Χρόνου δέ τίνος παριππεύσαντος ό μνημονευθείς
slujire la casa de oaspeţi a M arii Lavre, a treb u it să gătească
’Ιάκωβος τήν τοΰ ξενοδοχείου τής Μεγίστης Λαύρας διακονίαν
p e n tru cei care ieşiseră în pustie ca să adune uscături. O dată,
130, 30 λαβών ήναγκάζετο μαγειρεύειν τοϊς έν τή έρημο) συλλογής ένε-
când a fiert atât de m u lte boabe, n u m ite de noi pisarion, în ­
κεν μαννουθίων έξερχομένοις. Αύτοΰ δέ ποτε έψήσαντος φάβα
cât i-au prisosit p e n tru încă două zile, a aruncat prisosul pe
εις πλήθος τό παρ’ ήμΐν πισάριον λεγόμενον καί περισσεύσαντος
fereastră în râpă. B ătrânul, înţelegând lucrul acesta de la el
131 έπί μίαν καί δευτέραν ημέραν καί ύστερον άπό τής θυρίδος έπί
din tu rn , a venit pe ascuns şi a ad u n at pisarionul aruncat, l-a
τόν χείμαρρον ρίψαντος τό περισσευθέν κατανοήσας ό γέρων έκ
luat şi, întinzându-1, l-a uscat. D u p ă ce a trecut o vrem e, l-a
τοΰ έαυτοΰ πυργίου καί κατελθών λαθραίως καί καθαρίως έπι-
p o ftit n u m ai pe lacov la masă, d u p ă ce-şi term inase slujirea,
συνάξας τό ριφέν πισάριον έλαβεν καί τοΰτο άπλώσας έξήρα-
şi i-a servit acel pisarion uscat, pe care l-a gătit şi l-a dres
νεν. Τοϋ δέ χρόνου προκόι|>αντος προτρέπεται μονώτατον εις
cum se cuvine. Pe când m âncau ei, B ătrânul a zis: „Iartă-m ă,
131.5 έστίασιν τόν ’Ιάκωβον πληρώσαντα τήν διακονίαν κάκεΐνο τό
frate, că nu ştiu să gătesc b in e şi poate că nu eşti m u lţu m it
ξηρόν πισάριον μαγειρεύσας καί καλώς άρτύσας παρέθηκεν.
 208 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA 40-41. PĂŢANIILE LUI IACOV ŞI MOARTEA LUI 269

Έσθι,όντων δέ αύτών είπεν ό γέρων· σύγγνωθί μοι, άδελφέ,
ότι ούκ οιδα άρτύειν καλώς καί ίσως ούκ έθεραπεύθης έπί τφ
φαγία». Τοΰ δέ ειπόντος δτι λίαν έθεραπεύθην, τίμιε πάτερ, καί
13 1,10 διά πολλοϋ χρόνου τοιούτου ού μετέσχον ήδυτάτου φαγιού,
άπεκρίνατο λέγων ό πρεσβύτης· πίστευέ μοι, τέκνον, εκείνο έστιν
τό ριφέν ύπό σου πισάριον άπό τοΰ ξενοδοχείου εις τόν χείμαρ­
ρον γίνωσκε δέ τούτο δτι ό μή δυνάμενος χαλκίον όσπρέου
οίκονομήσαι πρός τό τήν χρείαν τών ύ π ’ αύτόν ποιήσαι καί τίπο­
τε τοΰ όσπρέου μή άπολέσαι συνοδίαν κυβερνήσαι ού δύναται,
131,15 καθώς ό άπόστολος λέγει· εί όέ τις το ϋ ιό ίου ο ίκ ο ν προστήναι
ούκ οΐόεν, πώ ς εκκλησία ς Θ εοϋ έπιμελήσεται.
Καί ταΰτα άκούσας ό Ιά κ ω β ο ς καί πολλά ώφεληθείς
άπήλθεν εις τό κελλίον αύτοΰ.
de m âncare!" A cesta însă i-a răspuns: „S unt foarte m u lţu m it,
cinstite P ărinte, şi de m u ltă vrem e n-am m ai g u stat o m â n ­
care aşa de b u n ă." A tu n ci B ătrânul i-a răspuns: „C rede-m ă,
copile, m âncarea asta este pisarionul aru n cat de tine de la
casa de oaspeţi în râpă. Să ştii, aşadar, că cine n u poate să
p o arte grijă de o oală cu boabe p e n tru treb u in ţa celor aflaţi
în grija sa şi fară să p iard ă n im ic d in acele boabe, acela nu
poate p u rta grijă nici de o obşte, d u p ă cu m zice şi A postolul:
Dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va
purta grijă de Biserica lui D um nezeu? “ / Tun. 3. 5
A uzind Iacov acestea şi folosindu-se foarte m ult, s-a dus
la chilia lui.

41. Acelaşi Iacov, pe când se liniştea în chilia lui, a fost

4ΐ. Ούτος αύτός ό ’Ιάκωβος είς τό έαυτοΰ κελλίον
cum plit ispitit de d em o n u l desfrânării. D ar după ce s-a luptat
1 3 1 ,2 0 ήσυχάζων έπειράσθη δεινώς ύπό τοΰ δαίμονος τής πορνείας
destulă vrem e, a căzut în trândăvie faţă de acest război din
καί έπί ίκανόν χρόνον άγωνισάμενος καί πρός τόν αγώνα άκη-
pricina fierbinţelii pe care d em o n u l o to t sporea. A tunci, fie
διάσας τής έκ τοΰ δαίμονος πυρώσεως έπί πλεΐον έκταθείσης είτε
din neştiinţă, fie u itâ n d de cele spuse de dum nezeieştile şi
άγνοιαν έχων εϊτε λήθην λαβών τών είρημένων τοΐς θείοις καί
bisericeştile canoane, a luat un cu ţit şi s-a scopit fară milă.
έκκλησιαστικοΐς κανόσι μάχαιραν λαβών έξέτεμεν αφειδώς τούς
N ep u tâ n d răbda curgerea sângelui şi durerile, a pus să fie che­
131,25 έαυτοΰ διδύμους. Καί μή ένέγκας τήν τε τοΰ αίματος ρύοιν καί
m aţi vecinii. A ceştia, ad u n ân d u -se şi văzând suferinţa lui, au
τάς άλγηδόνας έβαλεν προσκαλείσθαι τούς γείτονας. Οί'τινες συ-
chem at un d o c to r din lavră şi l-au îngrijit. Sfinţitul Sava, care
/^ r νελθόντες τό τε πάθος θεασάμενοι καί ιατρόν τινα τής λαύρας
aflase de aceasta, l-a izgonit d in lavră pe Iacov, după ce s-a în­
προσκαλεσάμενοι έπεμελοΰντο αύτοΰ.'Όπερ γνούς ό ηγιασμένος
sănătoşit, ca pe u n ucigaş de sine. M arele Teodosie l-a prim it
Σάββας ύγιοιθέντα τόν’Ιάκωβον ώς αύτοφονευτήν γεγονότα τής
în m ănăstirea lui şi, cercetând cele despre el, l-a coborât în
132 λαύρας έδίωξεν. Ό ντινα είς τήν μονήν ό μέγας δεξάμενος Θε­
lavră şi l-a rugat pe B ătrân să-l prim ească cu o epitim ie p o tri­
οδόσιος καί τά κατ’ αύτόν έρευνήσας κατήγαγεν είς τήν λαύραν
vită. A tunci Sava cel S finţit i-a dat poruncă să se liniştească
καί παρεκάλεσεν τόν γέροντα δέξασθαι αύτόν μετά τής προση-
în chilia sa şi nici să nu iasă, nici să nu prim ească pe cineva,
κούσης έπιτιμίας· ό δέ ηγιασμένος Σάββας δέδωκεν αύτώ έντολάς
j în afara celui care îl slujea. A tunci Iacov, după ce a prim it
132 ,5 ήσυχάζειν είς τό ϊδιον κελλίον καί μηδαμοΰ προιέναι μήτε μην
p o ru n ca B ătrânului, s-a rugat lui D um nezeu cu lacrim i m ultă
τινά δέξασθαι είς συντυχίαν παρεκτός μόνου τοΰ ύπηρετοϋντος
vreme. Şi i s-a descoperit B ătrânului că D um nezeu a prim it
αύτώ.Ό δέ’Ιάκωβος τήν τοΰ γέροντος δεξάμενος εντολήν έδέετο
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA 42. M ĂNĂSTIREA ΖΑΝ
270

τοϋ Θεοϋ μετά δακρύω ν έπί συχνόν χρόνον. Καί άποκαλύφθη τφ
γέροντι o u ό Θεός τήν μ ετά νοια ν’Ιακα'ιβου έδ έξα το .Έ ώ ρ α γάρ
άνδρα τινά φωτοφόρον δεικνύοντα α ύ τφ νεκρόν τινα κείμενον
132 , 10 έμπροσθεν Ια κώ βου εις ευχήν ισταμένου. Ο ύ π ν ο ς άκούσαντος
δτι είσηκούσθη σου ή προσευχή,’Ιάκωβε, άλλ’ έ'κτεινον τήν χεΐρά
σου καί άνάστησον τόν κείμενον, καί αύτοϋ άναστήσαντος τόν
νεκρόν λέγει ό φω τοφόρος τφ γέροντι· ιδού ό νεκρός άνέστη·
λϋσον καί αυτός τόν έπικείμενον τφ άναστήσαντι δεσμόν.
pocăinţa lui Iacov: într-adevăr, a văzut u n bărbat lu m in o s care
îi arăta u n m o r t aşezat în aintea lui Iacov care stătea Ia rugăciu­
ne. Acesta a auzit atunci: „Ţi-a fost auzită rugăciunea, Iacove,
dar în tin d e-ţi m â n a şi ridică-I pe cel care zace la p ă m â n t . 11
D u p ă ce Iacov I-a ridicat pe m o rt, bărbatul lum inos i-a spus
Bătrânului: „Iată că m o rtu l s-a ridicat, dezleagă şi tu legăturile
celui care s-a ridicat!'1
C â n d B ătrân u l şi-a venit în sine şi a înţeles vedenia,

132,15 Ό δέ γέρων είς εαυτόν έλΟών καί διακρίνας τήν οπτασίαν i-a în g ă d u it lui Iacov să vină la biserică. V enind, l-a îm b r ă ţi­

έπέτρεψεν προελθεϊν τόν Ιά κ ω β ο ν είς τήν εκκλησίαν. Ό σ τις şat pe el şi pe p ă rin ţi, apoi s-a s u it şi la fericitul Teodosie, pe
care l-a îm b răţişat, iar în a şaptea zi de la vedenie s-a săvârşit
έλΟών ήσπάσατο αύτόν καί τούς πατέρας, άνελθών δέ καί πρός
cu bucurie.
τόν μακαρίτην Θεοδόσιον καί τοΰτον άσπασάμενος τή έβδομη
ήμέρςι μετά τήν οπτασίαν έτελεύτησεν έν χαρά.
42. Mănăstirea Zan
42
în M a re a Lavră erau doi fraţi d u p ă trup, care cugetau
132,20 Δύο άδελφοί σαρκικοί ήσαν έν τή Μ εγίστη Λαύρςι καί
frăţeşte cu adevărat d u p ă D u m n e z e u . Se trăgeau d in ţ i n u ­
άληΟώς κατά Θεόν άδελφά φρονοϋντες έκ τών περί τήν Χεβρών
turile H e b r o n u lu i, n u m iţi fiind Z a n şi V eniam in, şi erau
όρμο’)μενοι τόπω ν Ζάννος καί Βενιαμίν προσαγορευόμενοι
îm p o d o b iţi cu v irtu ţile cele d u p ă D u m n e z e u . Aceştia l-au
καί ταΐς κατά Θεόν άρεταΐς κομώντες. Ο ύτοι συμφο')νως πα-
rugat în tr-u n glas pe Sava cel Sfinţit să le dea chilia pu stni­
ρεκάλεσαν τόν ήγιασμένον Σάββαν δοϋναι αύτοΐς κελλίον
cească pe care o zidise el p e n tru sine la vreo 15 stadii sud-vest
άναχωρητικόν, δπερ ήν αύτός έαυτψ οίκοδομήσας ώς άπό
de lavră. M arele B ătrân,' s>tiin d u -i adevăraţi> lucrători ai lui
132,25 δεκαπέντε σταδίων τής λαύρας διακείμενον πρός λίβα. Ό δέ
D u m n e z e u , a d a t în a p o i în faţa cererii lor şi le-a dat chilia.
μέγας πρεσβύτης γινώσκων αυτούς έργάτας όντας Θεοϋ ειξεν
Astfel că aveau acea chilie pustnicească şi chilia lor în Lavră.
τή αιτήσει καί δέδωκεν αύτοΐς τό κελλίον. Καί εμειναν κατέχο-
D u p ă ce s-au tr u d i t ei în acea chilie pustnicească, au făcut
ντες αύτό τε τό άναχωρητικόν κελλίον καί τό έν τή λαύρςι ίδι­
cu osteneală o ch inov ie cu a ju to ru l celui în tr u sfinţi Părin­
ον αύτών. Αύτοί μέν ούν είς τό άναχοιρητικόν έκεΐνο κοπιάσα-
telui n o s tr u Sava, care le-a ajutat la cheltuieli şi la celelalte
132, 30 ντες κελλίον καί μοχθήσαντες κοινόβιον αύτό συνεστήσαντο
slujiri. D u p ă ce s-au a d u n a t acolo fraţi, acesta s-a îngrijit
133 τοϋ έν άγίοις πατρός ήμών Σάββα συμβοηθοϋντος αύτοΐς καί
să fie c o n s tru ită biserica, pe care a sfinţit-o, şi le-a d at aco­
τά όναλώματα καί τήν λοιπήν υπουργίαν έπιχορηγοϋντος.
lo rânduielile celorlalte chinovii ale sale. Această chinovie
Α δελφών δέ αύτόθι συναχθέντοιν οικοδομηθήναι τήν έκκλησίαν
înfloreşte, cu h aru l lui D u m n e z e u , p ân ă acu m şi a p rim it
φροντίσας ένεκαίνισεν καί τούς κανόνας τώ ν άλλων αύτοϋ κοι­
nu m ele fericitului Z an.
133.5 νοβίων παρέδωκεν έκεϊσε.Ό περ κοινόβιον μέχρι τοϋ νϋν τή τοΰ
Θεού χάριτι άνθεΐ τήν τοϋ μακαρίου Ζάννου έπω νυμίαν λαχόν.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
272
43
Γέρων τις ήν έν τη λαύρςι έν πολλοϊς μοναχικοίς κα-
τορθο')μασιν διανύσας τόν έαυτοϋ βίον, τής μέν Βιθυνίας
όρμώμενος, Άνθιμος δέ προσαγορευόμενος. Ο υτος έν άρχή
133, 10 κτίσας έαυτώ μικρόν κελλίον άντιπέρα τοϋ χειμάρρου κατά άνα-
τολάς άντικρυς τοϋ πύργου τοΰ έν άγίοις πατρός ήμών Σάββα
καί επί τριάκοντα έτη μείνας έν αύτώ περί τό γήρας ήσθένησεν
καί γέγονεν κλινήρης. Ό δέ μακαρίτης Σάββας βλέπων αύτόν
είς βαθυτάτην έλάσαντα σωματικήν άσθένειαν παρεκάλει αύτόν
πλησίον τής έκκλησίας λαβείν κελλίον πρός τό άκόπω ς δύνα-
133. 15 σθαί τινα ύπηρετεΐν α ύ τώ .Ό δέ γέρων ούκ έβούλετο λέγων· πι­
στεύω τώ Θεώ δτι έν τώ κελλίω έν ω έξ άρχής ήξιώθην μεΐναι, έν
αύτώ λαμβάνει τήν ψυχήν μου ό κτίσας αύτήν Θεός.
Χρόνου δέ τίνος διελθόντος έν μιφ νυκτί άναστάς ό άγιος
πρό τής τοϋ κρούσματος ώρας ήκουσεν φω νήν ψαλμψδίας ώς
άπό πολλοΰ όχλου γινομένην καί ένόμισεν ότι τινός συμβάντος
133,20 γίνεται ό κανών έν τή έκκλησή, καί έθαύμαζεν δτι π α ρ ά γνώμην
αύτοΰ τό παρά συνήθειαν γίνεται. Καί κατελθών μετά σπουδής
εύρεν τήν έκκλησίαν ήσφαλισμένην. Είτα πάλιν άνελθών εις τόν
πύργον ήκουσεν πλήθους ψαλλόντων μετά μέλους ήδυφώνου
τούτον μόνον δτι τόν στίχον όιελεύσομαι έν τό π φ σκηνής θαυ­
133, 25
μαστής έως τοϋ οϊκον τοϋ Θ εοϋ έν φωνή άγαλλιά σεω ς και έξο-
μολογήσεω ς ήχου έορταζόντω ν.
Καί γνούς πόθεν γίνεται ό τής ψ αλμω δίας ήχος, έξυπνίζει
134
τόν κανονάρχην καί ποιεί αύτόν κροΰσαι καί απέρχεται μετά
θυμιάματος καί κηρών εις τό κελλίον τοϋ γέροντος καί ούδένα
εύρίσκει, εΐ μή αύτόν μόνον τελειωθέντα. Καί εθαύμασαν άπα-
ντες οί μετά τού γέροντος έλθόντες καί κηδεύσαντες τό τίμι-
134. 5 ον λείψανον ήγαγον είς τήν έκκλησίαν καί πληρώσαντες τόν
συνήθη κανόνα έπ ’ αύτώ κατέθεντο έν θήκαις όσίαις δοξάζο-
ντες τόν Θ εόν τόν δοξάζοντα τούς άγιους αύτοΰ.
43. ΑΝΤΙΜ 273
43. Antim
în lavră era un oarecare Bătrân care-şi petrecuse via­
ţa cu m u lte izbânzi călugăreşti, trăgându-se din Bitinia, pe
num e A ntim . Acesta şi-a co n stru it la început chilia de cea­
laltă parte a văii, la răsărit, faţă în faţă cu tu rn u l celui în tru
sfinţi1 P ărintelui no stru Sava,' si
> a rămas acolo vrem e de 30 de
ani, până când, la bătrâneţe, s-a îm bolnăvit şi a căzut la pat.
Fericitul Sava, văzându-1 ajuns într-o mare n eputinţă tru ­
pească, l-a rugat să-şi ia o chilie aproape de biserică p en tru
a-1 putea sluji cineva fără osteneală, dar Bătrânul nu a vrut,
ci a zis: „C red lui D um nezeu că în chilia în care m -am în ­
vrednicit să răm ân de la început, în aceasta îmi va lua sufletul
D um nezeu, C are l-a z id it.“
D u p ă ce a trecut un tim p, sculându-se Sfântul înainte
de ceasul în care se bătea toaca, a auzit glas de cântare ca de
la o m are m u lţim e si a crezut că dintr-o întâm plare oarecare
j i f
se cântă can o n u l în biserică fără voia lui, contrar obiceiului.
C o b o rân d în grabă, a găsit biserica închisă, apoi urcându-se
din n o u în tu rn , a auzit iarăşi o m ulţim e care cânta cu glas
dulce şi m elodios num ai acest stih: Trece-voi la locul cortului
celui m in u n a t p â n ă în casa lui D um nezeu, în glasul de bucurie Ps. 41.5
şi de mărturisire a l celor ceprăznuiesc.
P ricep ân d de u n d e vine cântarea, l-a trezit pe cano-
narh şi l-a pus să b ată toaca, apoi s-a dus cu tăm âie şi lum â­
nări la chilia B ătrân u lu i, u n d e n u a găsit pe nim eni, decât
1pe acesta sâvârsit > d in viată.
) T otii cei veniţi J cu B ătrânul s-au
m in u n a t şi, d u p ă ce au p regătit cin stitu l lui trup, l-au dus
în biserică şi îm p lin in d rânduiala o bişnuită p e n tru el, l-au
aşezat în tr-u n m o rm â n t sfânt, slăvind pe D u m n ezeu C are-i
slăveşte pe sfin ţii Săi.
 274 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
44
Α δελφός τις έκ της τοϋ μακαρίου Θ εοδοσίου μονής τψ
μέν γένει Ασιανός, τη δέ προσηγορίςί Α φροδίσιος τήν τών βορ-
134. 10 δουναρίων διακονίαν έγχειρισθείς τόν τοΰ βορδονίου γόμον,
τουτέστιν δώδεκα μοδίους σίτου μόνος έκ τής γης κουφίζων
τοΐς έαυτοϋ έπετίΟει ώμοις· τώ γάρ μεγέθει τοΰ σώματος πάντας
τούς τοΰ κοινοβίου ύπερέβαλεν. Συνέβη όέ αύτόν ποτέ κατά
τήν όδόν όργισθέντα τύψ αι τή χειρί τήν τοΰ βόρδονος όψιν
καί συντρίψαι αύτήν. Ο ύπνος πα ραυτίκα πεσόντος καί άπο-
134. 15 θανόντος ό Α φροδίσιος τόν τε τοΰ άλογου φ όρτον καί τό σάγμα
έπί τών ώμων άρας ήλθεν είς τήν μονήν. Καί ύπό τοΰ μεγάλου
Θεοδοσίου διωχθείς διά τόν τοΰ αλόγου φόνον κατέρχεται είς
τόν Ίορδάνην και τό σς>άλμα αύτοΰ άνατίθησιν τώ έν άγίοις
Ιω άννη τώ Αιγύπτια) έν τώ Χ ουζιβα τό τηνικαϋτα ταΐς άρεταΐς
134. 20 άπαστράπτοντι. Καί άκούσας π α ρ ’ αύτοΰ ότι εί θέλεις σωθήναι,
άπελθε πρός τόν άββαν ήμών Σάββαν καί ό λέγει σοι, ποίησον,
έρχεται μετά σπουδής πρός αύτόν, όμολογών τό σφάλμα καί
παρακαλών λόγον σωτηρίας άκοΰσαι π α ρ ’ α ύ το ϋ .Ό δέ πατήρ
ήμών Σάββας δίδο)σιν αύτώ κελλίον λέγων- στοίχησον τφ κελλίω
134,25 σου καί άλλα) κελλίω μή παραβάλης μηδέ τής λαύρας έξέλθης
καί εγκρατής γενοΰ γλώσσης καί κοιλίας καί σώζη.
Ταύτην τήν έντολήν δεξάμενος ό Α φροδίσιος καί έν
μηδενί αυτήν άλογήσας έπί τριάκοντα έτη ούτε τής λαύρας
135 έξήλθεν ούτε είς κελλίον παρέβαλεν, ούκ έκτήσατό ποτε χύτραν
ή χαλκίον ή μαγειρεΐον ή χαλάδριον, ού μετέλαβεν οίνου ή
εύκρατος, ούκ έκτήσατο δύο χιτώνας, άλλ’ έν στιβαδίψ μέν
έκάθευδεν έπί ψιαθίου καί κεντωνίου, λαμβάνων δέ βάϊα παρα
135.5 τοΰ οικονόμου ένενήκοντα μαλάκια πεπληρω μένα κ α θ ’ έκα­
στον μήνα παρεΐχεν τώ ξενοδόχφ. Τά δέ περιοσευόμενα έψητά
είτε λάχανον είτε όσπρεον εϊτε ψ ευ δο τρ ό φ ιο ν,τα ϋ τα λαμβάνων
άπετίθετο είς μίαν λεκάνην καί έκ τής λεκάνης έλάμβανεν
4 4 . AFRODISIE
44. Afrodisie
Unui frate din mănăstirea fericitului Teodosie, de neam
din Asia, pc n u m e Afrodisie, îi fu încredinţată slujirea de în­
grijitor de mulari. Acesta ridica singur de la păm ânt pe umerii
săi 12 măsuri de grâu, p en tru că îi întrecea cu mărimea tru p u ­
lui pe toţi cei din chinovie. O dată însă s-a întâmplat, pe când
mergea pe calc, să se mânie şi să-l lovească cu mâna pe catâr
peste faţă, zdrobindu-i-o. C ăzând îndată la păm ânt, catârul a
murit, iar Afrodisie a luat povara şi samarul catârului pe u m e­
rii săi şi a venit la mănăstire. Fiind izgonit de marele Teodosie
pentru uciderea catârului, a coborât la Iordan şi i-a înfăţişat
greşeala Sfântului loan Egipteanul, care strălucea pe atunci
cu virtutile
) la H ozeva52. Si
> auzind de la el că „dacă vrei să te
mântuieşti, du-te la A w a al nostru Sava şi fa tot ce îţi spune",
a venit grabnic la acesta, mărturisindu-şi greşeala şi rugându-1
să audă cuvânt de m ântuire de la el. Arunci Părintele nostru
Sava i-a dat o chilie zicându-i: „Indestulează-te cu chilia ta şi
la altă chilie să nu mergi în vizită, nici din lavră să nu ieşi, şi
înfrânează-ţi lim ba şi pântecele, şi te vei mântui!1*
P rim ind această poruncă, Afrodisie nu a nesocotit-o
întru nim ic şi, vrem e de 30 de ani, nici din lavră nu a ieşit,
nici altă chilie n-a vizitat, nu şi-a făcut bucătărie şi nici nu
a d o b ân d it vreo oală sau vreo strachină sau vreun aşternut,
nu a bău t vin si
i nici băuturi drese, n-a avut două haine, ci
dorm ea pe o rogojină şi pe zdrenţe întinse pe paie şi, luând
ramuri de finic de la iconom , împletea în fiecare lună 90 de
coşuri pe care le dădea arhondarului. El lua rămăşiţele de
52 Hozevaseailă la trei mile în vestul Ierihonului, fiind locuită, prin 420-430,
de cinci pustnici sirieni. Lavra de aici a întemeiat-o Cuviosul loan Tebeul în
480, ajuns cpiscop la Cezareea {vide infra cap. 61). Mănăstirea existentă astăzi
a fost înălţată între 1878Ί901 pe locul celei vechi.
 276 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
κα θ’ ήμέραν μικρόν καί αύτώ ήρκεΐτο. Καί εί ώζεσεν τό έν τή
λεκάνη ή σκώληκας έποίησεν, ούκ έρριπτεν τοϋτο, αλλά μόνον
135, 10 προσετίθει τά περισσευόμενα έψητά. Ό πάννυχος δέ αύτοΰ
κλαυθμός ούκ ήφιεν τούς γείτονας άνεθήναι.
Έ ν ταύτη τοίνυν τή πολιτεία τριάκοντα, ώς εϊρηται,
χρόνους πληρο>σας μηδέποτε άσθενήσας ή άκηδιάσας ή βλαβεΐς
τον στόμαχον διορατικού ήξι,ώθη χαρίσματος καί τήν ημέραν
135. 15 προέγνω της έαυτοϋ τελευτής πρό έβδομάδος. Καί έλθών είς
τ ή ν ικκλησίαν παρεκάλειτόν πατέρα ήμών Σάββαν άπολυθήναι
πρός μίαν ήμέραν έπί τήν μονήν τοϋ μακαρίου Θεοδοσίου· ό δέ
γέρων γνούς δτι ήγγικεν αύτοϋ ή ήμέρα, άποστέλλει Θεόδουλον
τόν Γελασίου άδελφόν πρεσβύτερον όντα μετ’ αύτοϋ δηλώσας
τώ μακαρίτη Θεοδοσίο)· ιδού άνθρω πόν ποτε τόν Αφροδίσιον
135,20 δεξάμενος νϋν χάριτι Χριστοϋ άπέστειλά σοι αύτόν άγγελον.
Ό μέν ούν μακαρίτης Θ εοδόσιος τούτον μετά χαράς
δεξάμενος ήσπάσατο καί φιλοφρόνω ς είς συνεστίασίν προ-
τρεψάμενος άπέλυσεν έν ειρήνη·
Ό δέ ’Α φροδίσιος έλθών είς τήν λαύραν καί μ ικ ρ ό ν τι
νοσήσας έτελεύτησεν έν χαρςί.'Ό ντινα οί πατέρες κηδεύσαντες
135,25 έθαψαν μετά τών πρεσβυτέρων- ό μέντοι μακαρίτης Σάββας
παρά πλάγιον έκέλευσεν τεθήναι τό τίμιον αύτοΰ λείψανον πρόζ
τό γνωρίζεσθαι έπί χρόνον καί προσκυνείσθαι ύπό τών κατερ-
χομένων έν αύτή τή θήκη πατέρων.
45
136 Μεδαβά πόλις έστίν πέραν το ΰ ’Ιορδάνου κατά άνατολάς
ύπό τήν Αραβίαν τελούσα, ής οί οίκήτορες ήρχοντο πρός τον
έν άγίοις πατέρα ήμών Σάββαν πλείστας ψ υχικάς εύεργεσίας
άρυόμενοι καί καρποφοροϋντες τοΐς κοινοβίοις αύτοΰ καί
136,5 λαύραις σίτον καί όσπρεον. Έ ξ ών ήν τις Γερόντιος κ α λ ο ύ μ ε ­
νος, όσης σωματικήν άσθένειαν περικείμενος καί διά ταύτην είς
45. VINDECAREA LUI GHERONTIE
277
m âncare gătită sau de verdeţuri, de boabe sau de coji, şi le
punea în tr-u n vas sau le facea bucăţele, şi cu acestea se îndes­
tula. Iar dacă ceea ce era în vas se îm puţea sau făcea vierm i,
nu îl arunca, ci doar adăuga noi răm ăşiţe gătite. Iar plânsul
lui cel de toată no ap tea nu-i lăsa pe vecini să se liniştească.
D u pă ce a plinit în această vieţuire 30 de ani, fără să se
îm bolnăvească, să se trândăvească sau să-şi vatăme stom acul,
s-a învrednicit de harism a străvederii, încât şi-a cunoscut cu o
săptăm ână înainte ziua săvârşirii sale din această viaţă. Venind
în biserică, l-a rugat pe Părintele nostru Sava să-l slobozească
p entru o zi în m ănăstirea fericitului Teodosie. Bătrânul, ştiind
că i s-a apropiat ziua, a pus să meargă cu el Teodul preotul,
fratele lui G helasie,3 trim itân
i d u -i vorbă fericitului Teodosie:
„Iată că pe Afrodisie, pe care l-am prim it om odinioară, ţi-1
trim it acum înger, prin harul lui Hristos!"
Fericitul Teodosie, primindu-1 cu bucurie, l-a îmbrăţişat
şi, după ce au m âncat cu veselie împreună, l-a slobozit în pace.
V enind în lavră, Afrodisie s-a îm bolnăvit şi în scurt
tim p s-a săvârşit cu bucurie din viaţă. Părinţii, după ce i-au
făcut slujba de în m o rm ân tare, l-au îngropat îm preună cu pre­
oţii, iar fericitul Sava a p o ru n cit ca cinstitul lui trup să fie aşe­
zat aparte, ca să se cunoască peste vreme şi să poată fi închinat
de părinţii care vor veni în cimitir.
45. Vindecarea lui Gherontie
M edava era o cetate în răsărit, dincolo de Iordan, sub
stăpânirea A rabiei, ai cărei locuitori au venit la cel în tru sfinţi
Părintele n o stru Sava p rim in d m ulte binefaceri sufleteşti şi
ad u cân d la chinoviile şi lavrele lui daruri de grâu şi de tot
felul de boabe. în tre aceştia era şi un anum e G herontie, care,
fiind cu prins de o n e p u tin ţă trupească, a zăbovit în Sfânta
 27 8 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
τήν άγίαν πόλιν χρονίσας έπεθύμησεν εύξασθαι εις τήν άγίαν
Άνάληψιν. Καί ζώω τινί έπικαθίσας άπήει έχων τούς πρός τήν
ύπηρεσίαν. Περί δέ τήν τοΰ όρους άνάβασιν τοϋ αλόγου έκ τίνος
συμβάντος σκιασθέντος έπεσεν ό Γερόντιος καί οΰτως έκλάσθη,
136, 10 ωατε έλθόντα τόν κηρωματίτην τής αύτοΰ άπογνώ ναι θεραπείας.
Π ορφύριος δέ τις μικρότερος τούτου άδελφός μηδενί
μηδέν είρηκώς κατέρχεται είς τήν λαύραν, παρακαλώ ν τόν έν
άγίοις Σάββαν άνελθεΐν καί έπισκέιρασθαι τόν Γερόντιον.Όστις
πρεσβύτης τήν έπελθοϋσαν τώ Γεροντίου συμφοράν άκούσας καί
136, 15 σφόδρα λυπηθείς αύτίκα είς τήν άγίαν πόλιν άνήλθεν καί έλθών
πρός τόν Γερόντιον καί εύχήν εκτενή ύπέρ αύτοϋ ποιήσας καί
έ'λαιον τοΰ άγιου Σταυρού άλείψας αύτόν υγιή άπεκατέστησεν,
ώστε τούς πάντας θαυμάζειν έπί τή τοσαύτη άθρόα μεταβολή
καί παραδόξω θαυματουργίςι.
46
136. 20 Χρόνου δέ πολλοϋ διαδραμόντος ό τούτου τοϋ Γεροντίου
υιός όνόματι Θωμάς παραβολώ ν τώ έν'Ιερ ιχώ τής Μεγίστης
Λαύρας ξενοδοχείο,; όψίας βραδείας ούσης έν τώ τής λιμοΰ
καιρώ εύρεν αυτόθι τόν έν άγίοις Σάββαν καί Θ ε ό δ ω ρ ο ν καί
Παϋλον τούς τοΰ Καστελλίου καί τοϋ Σπηλαίου διοικητάς. Ό
136,25 μέν ούν μακαρίτης Σάββας τοΰτον ίδών καί περιχαρής γενόμε-
νος λέγει τφ ξενοδόχω· ποίησον ήμΐν δεΐπνον.
Αύτών δέ δειπνούντων έρωτηΟείς ό ξενοδόχος ε’ι έχει οίνον,
άπεκρίνατο μηδ’ δλοις έχειν, κολοκύνθιον δέ όξους έλεγεν έ’χειν
137 έπί τό άρτύειν τό όσπρεον. Καί λέγει ό άγιος· φέρε μοι ένταϋθα
τό κολοκύνθιον- καί εύλογητός Κύριος ότι. έχομεν εύφρανθήναι έξ
αύτοΰ. Ό γάρ τό ΰδωρ είς οίνον μεταβαλών Χριστός ό Θεός ήμών
αύτός καί τό οξος είς οίνον μεταβάλαι δυνατός έστιν.
Ταΰτα τοΰ άγιου είρηκότος καί τοΰ κολοκυνθίου
ένεχθέντος εύρέθη τό όξος είς οίνον καλόν μεταβληθέν. Καί
137, 5
46. PREFACEREA OŢETULUI ÎN VIN 279
Cetate, vrând să se roage pe m untele Sfintei înălţări. Şezând
pe un catâr, a plecat îm preună cu cei care-1 slujeau. Pe costişa
m untelui, catârul s-a speriat de ceva, iar G herontie a căzut şi
a suferit o fractură atât de gravă, încât doftorul de oase care a
venit era deznădăjduit în cc priveşte vindecarea lui.
Porfirie însă, fratele lui m ai mic, fară să spună n im ă­
nui nim ic, a co b o rât în lavră, rugându-1 pe cel în tru sfinţi
Sava să urce şi să-l cerceteze pe G herontie. Bătrânul, când
a auzit de necazul venit peste G h ero n tie şi întristându-se
foarte, s-a suit în d a tă în Sfânta C etate şi, venind la G h ero n ­
tie, a fâcut o ru g ăciu n e stăruitoare p e n tru el şi l-a uns cu
u n td elem n de la S fânta C ruce. Şi aşa l-a fâcut iarăşi sănătos,
de erau uim iţi to ţi de o schim bare atât de grabnică şi de o
m in u n e atât de preaslăvită.
4 6 . P r efa cerea o ţe tu lu i în v in
D u p ă ce a trecut tim p îndelung, fiul acestui Gherontie,
pe num e Tom a, a venit în vizită la casa de oaspeţi a Marii La­
vre din Ierihon. Fiind seara târziu, în tim pul foametei, i-a găsit
aici pe cel în tru sfinţi Sava, pe Teodor şi pe Pavel, conducătorii
chinoviilor de la Castelion si t a Peşterii.
* Văzându-1 fericitul Sava,
s-a bucurat şi a spus arhondarului: „Găteşte-ne de cină!“
Pe când cinau ei, arhondarul —întrebat fiind dacă are
vin - a răspuns că n u are decât un dovleac cu oţet pentru dre­
sul boabelor. A tu n ci i-a spus Sfântul: „Adu-m i aici dovleacul!
Şi b in ecuvântat este D o m n u l, că ne vom veseli dintr-însul,
p en tru că C el care a prefăcut apa în vin, H ristos D um nezeul
nostru, p u te rn ic este să prefacă El însuşi oţetul în vin.“
D u p ă ce S fântul a spus acestea şi au adus dovleacul,
au aflat o ţe tu l p reschim bat în vin bun. Tom a a fost uim it de
această m in u n e m ai presus de înţelegere, iar fericitul Sava i-a
 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
έξέστη ό Θ ω μάς έπί τώ π α ρ α δ ό ξω τοϋ θα ύμα τος καί λέγει ό
μακάριος Σάββας τφ ξενοδόχω- φέρε λαμπρά τάχιον καί βάλε
θυμίαμα· έπιοκοπή γάρ θεία γέγονεν ήμϊν κ α τά τήν ώ ραν ταύτην.
Εύλογηθη δέ ό τοϋ κολοκυνθίου οίνος τοσοϋτον ώστε έπί
137, 10 τρεις ημέρας άπαντας πλουσίως πίνειν ά π ’ αύτοϋ. 'Ο δέ Θωμάς
άγασθείς τή θαυματουργία παρεκάλεοεν τόν γέροντα λαβεΐν τό
κολοκύνθιον είς τόν έαυτοΰ οίκον- τοΰ δέ αγίου τό κολοκύνθιον
δεδωκότος λαβών ό Θωμάς άπήλθεν. Καί έμεινεν έξ αύτοϋ τοΰ πε-
ρισσευθέντος οίνου πίνων αύτός καί οί μετ’ αύτοϋ εως Μεδαβών.
137, 15 Ταϋτα δέ μοι διηγήσατο ό άββάς Γερόντιος ό νυν τήν
μονήν τοΰ άγιου Εύθυμίου διοικήσαι λ α χώ ν,το ΰ μέν Θ ωμά υιός
ύπάρχω ν, τοϋ δέ Γεροντίου εγγονος, προστεθηκώ ς καί τούτο τή
διηγήσει λέγων δτι εϊχομεν τοϋτο τό κολοκύνθιον είς τόν οίκον
ήμών έπί ετη πολλά καί δταν τις ήσθένει, έγέμιζον αύτό ϋδατος
137, 20 οί τοΰ οίκου καί τόν άσθενοΰντα έρράντιζον καί αύτός ό ρα-
ντισμός τόν κάμνοντα πάοης σωματικής έκούφιζεν νόσου.
47
Ο ύτος ό τής εύσεβείας άγωνιστής Σάββας όδεύω ν ποτέ
μετά τίνος μαθητοΰ άπό τήςΤεριχώ έπί τό ν ’Ιορδάνην συνηντήθη
κοσμικοΐς τισίν, έν οίς νεάνις τις ύπήρχεν πιθανή. Ε κ είνω ν δέ
137,25 παρελθόντων θέλ(ον ό γέρων δοκιμάσαι τόν μαθητήν λέγει- πο-
ταπή έστιν ή παρελθοϋσα κόρη καί έστιν μονόφθαλμος; Καί λέγει
ό άδελφός- ούχί, πάτερ, τούς δύο οφθαλμούς έχει. Ό δέ γέρων
φησίν· ήπατήθης, τέκνον· μονόφθαλμος γάρ έστιν. Ό δέ διεβε-
βαιοΰτο μετά άκριβείας είδέναι μή είναι αύτήν μονόφθαλμον,
άλλά καί λίαν εύόμματον. Καί λέγει ό γέρων· πόθεν σοι τό σαφώς
138 είδένα ι;Ό δέ εΐπεν· έγώ, πάτερ, έπιμελώς προσέσχον καί έγνων
δτι άμφοτερόφθαλμός έστιν. Τότε λέγει ό γέρων· καί ποΰ τέθειται
παρά σοί τό παράγγελμα τό λέγον· μή έρείσης σόν όμμα πρός
αύτήν καί μή συναρπασθης σοΐς βλεφάροις ; Φλέγον τό πάθος έκ
138, 5 περιέργου θέας. Καί πέπεισο- άπό τοΰ νϋν ού μενεις μετ’ έμοϋ έν
47. DESPRE PAZA OCHILOR
spus arhondarului: „Adu degrabă lămpi şi tămâie, că ne-a cer­
cetat D u m n e z e u în ceasul acesta!"
Iar vinul din dovleac a fost atât de binecuvântat, încât
au băut din belşug trei zile din el, iar Toma, m inunându-se,
l-a rugat pe Bătrân să-i dea dovleacul acasă. D upă ce Sfântul i
l-a dat, Tom a, lu ând dovleacul, a plecat, şi din vinul ce a pri­
sosit în dovleac T om a şi cei îm preună cu dânsul au băut până
ce au ajuns la Medava.
Acestea mi le-a povestit A w a G herontie, care conduce
acum m ănăstirea S fântului Eftimie şi care este fiul lui Tom a
şi n ep o tu l lui G h e ro n tie , adăugând la povestire şi aceasta:
„Am avut acel dovleac la noi acasă m ulţi ani, iar când se îm ­
bolnăvea cineva, cei ai casei îl u m pleau cu apă şi-l stropeau
pe bolnav, iar strop irea aceasta îl uşura pe acesta de toată
boala trupească."
4 7 . D e sp r e p aza o c h ilo r
Acest lu p tă to r p e n tru evlavie Sava, pe când călătorea
odată cu u n ucenic de la Ierihon la Iordan, s-a întâlnit cu
nişte m ireni, în tre care se afla şi o tânără atrăgătoare. D upă
ce au trecut aceia, Bătrânul, vrând să-l încerce pe ucenic, a
zis: „D e u n d e o fi fata aceea care a trecut şi care avea un sin­
gur ochi?“ Iar fratele i-a răspuns: „Nu, Părinte, avea a m â n ­
doi ochii!" B ătrânul însă a spus: „Te-nşeli, copile, pentru
că avea d o a r un sing ur ochi!" D a r acesta aducea cu putere
dovezi n u n u m a i că fata nu era doar cu un ochi, ci şi că avea
ochii foarte frum oşi.
j A tunci a zis Bătrânul: ”„De un de stii
»
aşa de bine?“ El a răspuns: „M -am uitat cu luare-am inte şi
am văzut că are a m ân d o i ochii." A tunci Bătrânul i-a spus:
»Şi un d e ai pus p oru n ca: N u -ţi aţinti privirea la ea şi nici să p,ue%/&,
fii răpit de pleoapele eP. Patima venită din privirea iubitoare de Pilde 6.25
 48. 49. FI.AIN SIRIANUL
282 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA

cutreierare este arzătoare. Şi să ştii: de acum nu o să mai rămâi cu

τφ κελλίφ όίά τό μή τηρεΐν σε τούς οφθαλμούς σου ώς πρέπει.
mine în chilie, pentru că nu-ţi păzeşti ochii aşa cum se cuvine.14
Καί αποστέλλει αύτόν είς τό Καστέλλιν καί ποιήσαντα
Si
> l-a trim is Ia Castelion, unde 1a stat destulă vreme si }
έκεϊσε χρόνον ικανόν καί παιδευθέντα πάση φυλακή τηρειν
s-a învăţat să-şi păzească ochii şi m intea cu toată grija, iar apoi
τούς τε οφθαλμούς καί τήν διάνοιαν έδέξατο αύτόν κελλιώτην
l-a prim it din nou să fie chiliot din lavră.
138,10 είς τήν λαύραν.

48
48
Bucătarul lavrei a fiert odată dovleac pentru m uncitori şi,
Ό μάγειρος τής λαύρας ήψησέν ποτε κολοκύνθια είς λόγον
când a gustat, la ora mesei, a văzut că mâncarea era amară. întris­
τεχνιτών καί τή ώρς( τοΰ φαγεΐν γευσάμενος εύρεν αυτά πικρά. Καί
tat pentru că nu avea altceva să le pună înainte, a alergat grabnic
στενοχωρηθείς μή έχων άλλο τι παραθεΐναι αύτοΐς άπελθών δρο-
Ia Bătrân şi i-a căzut înainte vestindu-i întâmplarea. Atunci Sfân­
μαίως προσέπεσεν τώ γέροντι τό συμβάν άπαγγέλλων.Ό δέ άγιος
tul, venind, a însem nat oala cu semnul crucii şi i-a zis bucătaru­
138,15 έλθών καί σφραγίσας τό χαλκίον τώ σημείο) τοΰ σταυροΰ λέγει τψ
lui: „Du-te, binecuvântat este Domnul! Pune-le pe masă!“
μαγείρφ· πορεύου· ευλογητός Κύριος· παράθες είς τά τραπέζια.
în d a tă m âncarea de dovleac s-a îndulcit, şi au m âncat şi
Καί παραχρήμα έγλυκάνΟησαν τά κολοκύνθια καί έφα-
s-au săturat cu toţii, şi L-au slăvit pe D um nezeu.
γον καί έχορτάσθησαν πάντες καί έδόξασαν τόν Θεόν.

4 9 . F la in S ir ia n u l
49

Acest sfânt Bătrân, pe când mergea odată de la Ruva la

Τούτψ τώ άγίψ πρεσβύτη πορευομένψ ποτέ άπό τοϋ
m ănăstirea C alam o n 53, s-a în tâln it cu un leu foarte mare care
138,2 0 Τουβά έπί τόν καλαμώνα τοΰ Ίορδάνου συνηντήθη λέων παμ-
şchiopăta şi care, căzându-i înainte, i-a arătat piciorul, rugân­
μεγεθέστατος χωλαίνων καί προσπεσών έδείκνυεν αύτώ τόν
du-1 d in priviri să-l ajute. Părintele nostru Sava, înţelegând
πόδα, νεύματι παρακαλών ώφελείας τυχεϊν. Ό δέ πατήρ ήμών
durerea fiarei, s-a aşezat şi, apucând piciorul leului, a scos un
Σάββας κατανοήσας τήν τοΰ θηρίου όδύνην καθίσας καί τοΰ
spin care era înfipt acolo. U şurat de chin, leul s-a ridicat şi a
ποδός αύτοΰ έπιλαβόμενος σκόλοπα έμπεπαρμένον έξήγαγεν
plecat, iar de atu n ci îl urm a pe Bătrân în zilele Patruzecimii,
138, 25 άπ’ αύτοΰ. Καί κουφισθείς τής οδύνης ό λέων άναοτάς ώιχετο
îm plin in d şi o slujire.
καί άπό τότε τάς ττ]ς τεσσαρακοστής ήμέρας ήκολούθει τψ γέρο-
S finţitul Bătrân avea pe atunci jos, la Ruva, un ucenic
ντι εύνοικήν δουλείαν άποπληρών.
sirian, pe n u m e Flain, care avea un măgar pentru treburi. Şi
139 Εϊχεν δέ τότε ό ηγιασμένος πρεσβύτης μαθητήν τινα
53 Mănăstirea CaJamon se află la cinci mile sud-est de Ierihon. Chirii a petre­
Σύρον Φλάιν καλούμενον κάτω είς τόν'Ρουβάν έχοντα όνον
cu: aici şase luni, înainte de a se stabili în mănăstirea lui Eftimie. A fost înte­
πρός υπηρεσίαν. Καί δτε άπέστελλεν αύτόν είς άπόκρισιν, meiată de nişte pustnici în veacul al IV-lea, într-umil din locurile unde dreptul
έπέτρεπεν τώ λέοντι φυλάττειν αύτοϋ τόν όνον. Ό μέν ούν losif, Fecioara Maria şi Pruncul Iisus au poposit în drumul lor spre Egipt.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA 50. M ISIUNE LA CONSTANTINOPOL 285
284

139 , 5 λέων κατά πρωί τοΰ όνου τήν φορβέαν τφ στόματι λαμβάνων
άπήρχετο καί δλην τήν ήμέραν έβοσκεν καί περί. όψ ίαν ποτίζων
ήρχετο έχων αύτόν.Ή μερώ ν δέ τι,νων διελθουσώ ν καί τοΰ λέο-
ντος τήν τοι,αύτην διακονίαν άπ οπληροΰντος άποσταλείς είς
άπόκρισιν ό Φ λάις καί τής έαυτοΰ σωτηρίας άμελήσας τάχα
έπάρσει τινί περιπεσών καί διά τοΰτο έγκαταλειψθείς έπεσεν
139, ίο είς πορνείαν. Καί έν αυτή τή ήμέρ^ ό λέων τόν όνον συντρίψας
βρώμα έαυτοΰ πεποίηκεν. Καί τοΰτο γνούς ό Φ λάις έπέγνω
αιτίαν ούσαν τοΰ βρωΟήναι τόν όνον τήν εαυτού άμαρτίαν καί
μηκέτι τολμήσας φανήναι τψ γέροντι άπέγνω έαυτοΰ, κακώς
ποιών. Καί άπελθών έμεινεν εις τό ίδιον χω ρίον τήν έαυτοΰ
άμαρτίαν πενθών, πλήν δτι ό θείος πρεσβύτης τήν δεσποτικήν
139. 15 φιλανθρω πίαν μιμούμενος ού περιεφρόνησεν αύτοΰ, αλλά
πολλά ξητήσας αύτόν καί ευρών τή τοΰ Χριστοΰ χάριτι καί
νουθετήσας αύτόν καί παρακαλέσας καί τοΰ πτώ ματος δια-
ναστήσας έσωσεν αύτόν έγκλείσαντα έαυτόν κ α ί μετανοήσα-
ντα έκ ψυχής καί εύαρεστήσαντα τφ Θ εώ μεγάλως.
când îl trimitea cu vreo treabă, îl lăsa pe leu să-i păzească m ă­
garul. Aşa că leul apuca dim ineaţa căpăstrul cu gura şi pleca
toată ziua să pască măgarul, iar seara îl adăpa şi venea înapoi
cu el. D u p ă ce au trecut destule zile şi leul îşi împlinea slujirea
aceasta, Flain a fost trimis la o lucrare. D ar pentru că a neso­
cotit propria m ântuire, s-a umflat în pene, şi de aceea, fiind
părăsit de D u m nezeu , a căzut în curvie. In ziua aceea leul
l-a sfâşiat pe măgar şi l-a mâncat. C ân d Flain a aflat aceasta,
a ştiut că păcatul lui este pricina pentru care măgarul a fost
mâncat şi, căzând în deznădejde, nu mai îndrăznea să se înfă­
ţişeze Bătrânului. Aşa că a plecat de acolo şi a rămas în satul
lui plângându-şi păcatul. C u toate acestea, dumnezeiescul Bă­
trân, im itând iubirea de oam eni a Stăpânului, nu l-a dispre­
ţuit, ci, du p ă ce l-a căutat mult, l-a găsit cu ajutorul harului
lui Hristos. D u p ă ce l-a sfătuit şi l-a mângâiat duhovniceşte,
ridicându-1, l-a scăpat, iar acesta s-a zăvorât şi s-a pocăit din
tot sufletul ajungând foarte bine plăcut lui Dumnezeu.

50. Misiune la Constantinopol

50
In cel de-al şaptezeci şi treilea an al vârstei marelui Anul 511
139,20 Τώ έβδομηκοστώ τρίτοι τής τοϋ μεγάλου Σάββα ηλικίας
Sava, arhiepiscopul Ilie, vrând să trim ită oarecari egumeni
χρόνο.) ό άρχιεπίσκοπος Ή λία ς τινάς τώ ν ήγουμένων βουλη-
la C o n s ta n tin o p o l, l-a chem at pe Părintele nostru Sava ru-
θείς έν Κωνσταντινουπόλει άποστεΐλαι μεταπεμψάμενος τόν
gându-1 să urce cu ei şi să se lupte cu toată puterea ca să
πατέρα ήμών Σάββαν έδυσα')πει αύτόν άνελθεΐν μετ’ αυτώ ν καί
fie păzită n e tu lb u ra tă m aica Bisericilor54, fiindcă împăratul
πάοη δυνάμει άγωνίσασθαι άτάραχον τήν μητέρα τώ ν έκκλη-
Anastasie se m âniase foarte tare şi încerca să răstoarne şi să
139,25 σιών διαφυλαχθήναι τοΰ βασιλέως Α ναστασίου σφοδρώ ς άγα-
tulbure to ată viaţa bisericească din Palestina. Iar pricina ne­
νακτοΰντος καί πάσαν τήν κατά Παλαιστίνην έκκλησιαστικήν
buniei şi furiei îm p ă ra tu lu i îm potriva arhiepiscopului o voi 1
κατάστασιν άνατρείμαι καί συγχέειν πειρωμένου. Τίς δέ ή αιτία
înfăţişa pe scurt de la început:
τής τοΰ βασιλέο)ς κατά τοΰ άρχιεπισκόπου μανίας τε καί άγα-
Fericitul Ilie a luat arhiepiscopia Ierusalimului în cel Anul 494
νακτήσεως, άνωθεν καί έξ αρχής δ ι’ ολίγων έρώ.
de-al treilea an al do m niei lui Anastasie, când Biserica lui
Τοΰ μακαρίουΉ λία τήςΊεροσολύμο)ν ιεραρχίας κ ρ α τ ή σ α -
140 ντος τώ τρίτα) έτει τής Ά νασταοίου βασιλείας συνεκέχυτο ή τοΰ A Adică Ierusalimul.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA 50. MISIUNE LA C O N STANTINOPOL
286

Θ εο ϋ εκ κ λη σ ία τριχη ό ια ιρ ε θ ε ισ α , τ ώ ν μ έ ν κ α τ ά τ ή ν Τ ώ μ η ν
Dum nezeu era îm părţită în trei tabere” : cea a episcopîlor
ά ρ χιερ έίϋν δ ια φ ε ρ ο μ έ ν ω ν π ρ ό ς τ ο ύ ς κ α τ ά τό Β υ ζ ά ν τ ιο ν διά care aparţineau de R om a şi care erau despărţiţi de cei din
τό έ ν τ ε τ ά χ θ α ι το ϊς ίερ ο ΐς ό ιπ τ ύ χ ο ις τ ή ν π ρ ο σ η γ ο ρ ία ν Α κ α κ ίο υ
Bizanţ, pentru că aceştia înscriseseră în diptice pe Acachie,
140, 5 ε π ισ κ ό π ο υ γ ε γ ο ν ό τ ο ς Κ <:υνσταντινουπόλεο>ς ώ ς μή τή αύτώ ν
fost episcop de C onstantinopol, fiindcă n u urmase rigorii lor
dogmatice, în tim p ce episcopii aparţinători de Bizanţ erau
α κ ρ ίβ εια ά κ ο λ ο υ θ ή σ α ν τ ο ς , τ ώ ν δ έ κ α τ ά τ ό Β υ ζ ά ν τ ιο ν διαψε-
despărţiţi de cei din Alexandria, pentru că aceştia dăduseră
ρ ο μ έ ν ω ν π ρ ό ς τ ο ύ ς κ α τ ά ’Α λ ε ξ ά ν δ ρ ε ια ν ώ ς ά να Ο εμ α τίζο ντα ς
anatemei Sinodul Ecum enic de la Calcedon şi îl primeau în
τ ή ν έν Χ α λ κ η δ ό ν ι σ ύ ν ο δ ο ν κ α ί τ ή ν τ ο ϋ ύ π ’ α ύ τ ή ς κ α θ α ιρ ε θ έν τ ο ς
co m uniune pe Dioscor, care fusese caterisit de acest sinod.
Δ ιο σ κ ό ρ ο υ κ ο ιν ω ν ία ν π ρ ο σ ιε μ έ ν ο υ ς .
Aşadar, Ilie era în com uniune doar cu Eufimie56 din Bi­
Ό μ έ ν ο ύ ν Ή λ ί α ς τ ό ν τ ο ϋ Β υ ζ α ν τ ίο υ μ ό ν ο ν ε ίχ ε ν κοινω -
zanţ, în vreme ce apusenii, precum s-a spus, se separaseră, iar
140, 10 ν ικ ό ν Ε ύ φ η μ ίο ν τ ώ ν Δ υ τ ικ ώ ν, ώ ς εϊρ η τα ι, ά π ο σ χ ισ ά ν τ ω ν καί
Paladie al Antiohiei anatemizase, de dragul împăratului, cele
τ ο ϋ κ α τ ά τ ή ν Α ν τ ιό χ ε ια ν Π α λ λ α δ ίο υ π ρ ό ς χ ά ρ ιν β α σ ιλ έω ς τά
dogmatizate de Calcedon şi intrase în com uniune cu alexandri­
έ ν Χ α λ κ η δ ό ν ι δ ο γ μ α τ ισ θ έ ν τ α ά ν α θ ε μ α τ ίσ α ν τ ο ς κ α ί τή ν κοι­
nii. Atunci Eufimie, episcopul Constantinopolului, după ce a
ν ω ν ία ν τώ ν Ά λ ε ξ α ν δ ρ έ ω ν π ρ ο σ ιε μ έ ν ο υ . Τ ό τ ε τ ο ίν υ ν Ε ύ φ ή μ ιο ν
aprobat Sinodul cele dogmatizate la Calcedon, a fost caterisit şi
τ ό ν Κ ω ν σ τ α ν τ ιν ο υ π ό λ ε ω ς ε π ίσ κ ο π ο ν τ ά έ ν Χ α λ κ η δ ό ν ι δ ογμ α -
alungat din episcopie pe temeiul unor uneltiri. In timp ce epi­
τ ισ θ έντ α σ υ ν ο δ ικ ώ ς κ υ ρ ώ σ α ν τ α κ α θ ε ΐλ ε ν τη ς ε π ισ κ ο π ή ς σ υ κ ο ­
scopii din Alexandria şi Antiohia au consimţit cu izgonirea lui
140, 15 φ α ν τ ία π ερ ιβ α λ ώ ν. Τ ώ ν δ έ κ α τ ά Α λ ε ξ ά ν δ ρ ε ι α ν κ α ί Α ν τ ιό χ ε ια ν
Eufimie, Ilie, care încă n u împlinise al doilea an în arhiepisco­
σ υ ν α ιν ε σ ά ν τ ω ν τή Ε ύ φ η μ ίο υ έκ β ο λ ή ό Ή λ ί α ς ο ύ π ω τ ό ν δ εύ τε­
pie, nu a fost de acord cu aceasta. Dar fiindcă pe Macedonie' ,
ρ ο ν π λ η ρ ω σ α ς ε ν ια υ τ ό ν έν τή ε π ισ κ ο π ή σ υ ν α ιν έ σ α ι ο ύ κ ή νέσ χε-
care fusese hirotonit episcop, l-a găsit ortodox în epistolele sale
το, ευ ρ ώ ν μ έντ ο ι ο ρ θ ό δ ο ξ ο ν τ ό ν χ ε ιρ ο τ ο ν η θ έ ν τ α Μ α κ ε δ ό ν ιο ν έκ
sinodale, l-a prim it în comuniune, faptă care l-a tulburat nu
τώ ν α ύ τ ο ϋ σ υ ν ο δ ικ ώ ν τ ο ύ τ ο ν κ ο ιν ω ν ικ ό ν ε ίσ ε δ έ ξ α τ ο κ α ί τοϋ το
puţin pe îm părat încă de la început. Prin urmare, Macedonie şi
140, 20 έ ν π ρ ο ο ιμ ίο ις ο ύ μ ικ ρ ώ ς τ ό ν β α σ ιλ έ α δ ι ε τ ά ρ α ξ ε ν .Ή ν το ίνυ ν
Ilie erau în bun ă înţelegere şi într-un gând, iar după moartea lui
οιχόνοια Μ α κ ε δ ο ν ίο υ και, Ή λ ΐα , Φ λ α β ια ν ο ϋ δ έ μ ετά τελ ευ τή ν
Paladie5", s-a unit cu ei şi Flavian” , care luase conducerea Bise­
Π α λ λ α δ ίο υ τής Ά ν τ ιο χ έ ω ν κ ρ α τ ή σ α ν τ ο ς κ α ί τ ο ύ τ ο ις έ ν ω θ έ ν τ ο ς
ricii antiohienilor. D ar îndrăzneţul împărat împotriva singurei
ο ύ κ ή ν ε γ κ ε ν ό κ α τ ά μ ό ν η ς τή ς ε ύ σ ε β ε ία ς θ ρ α σ ύ ς β α σ ιλ ε ύ ς τήν
evlavii adevărate nu a p u tu t răbda conglăsuirea dintre ei, ci s-a
τ ο ύ τω ν σ υ μ φ ω ν ία ν, ά λ λ ’ έ μ ά ν η ύ π ε ρ ο ρ ίσ α ι α ύ τ ο ύ ς .
aprins de nebunie ca să-i trimită în exil.
Κ α ί π ρ ώ τ ο ν μ έν τ ό ν Μ α κ ε δ ό ν ιο ν σ υ κ ο φ α ν τ ία ις δ ια φ ό ρ ο ις
M ai întâi, l-a îm p ro şcat pe M acedonie cu clevetiri
140, 25 π ε ρ ιβ α λ ώ ν κ αί τή ς ε π ισ κ ο π ή ς έ ξ ε ώ σ α ς κ α ί Τ ιμ ό θ ε ο ν είς α ύ τή ν
de to t felul şi l-a scos d in episcopie, înaintându-1 în ea pe
π ρ ο α γ α γ ώ ν Φ λ α β ια ν ό ν κ α ί Ή λ ία ν ά π ή τ ε ι σ υ ν θ έ σ θ α ι. Ο ϊτινες
Eufimie, patriarh al Constantinopolei între 490-496.
55 Chirii dcscrie situaţia bisericească la care s-a ajuns în Palestina după 57Macedonie, patriarh al Constantinopolei, între 496-511, simpatiza Cal-
H enoticonul lui Zenon şi schisma acachiană: Roma considera H enoti- cedonul, deşi fusese pregătit să susţină Henoticonul.
conul o încălcare a C alcedonului şi rupsese com uniunea cu Constanti- Paladie, patriarh al Antiohiei între 490 şi 498.
nopolul şi cu semnatarii lui, iar Alexandria era în m âinile m onofiziţi­ 55 Flavian, patriarh al Antiohiei între 498 şi 515.
lor, sprijiniţi de Anastasie.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
z8 8
141 τοΐς μέν Τιμοθέου αυνήνεσαν συνοδικοΐς, ού μήν όέ καί τοΐς κα-
θαιρετικοίς Μ ακεδονίου. Τότε σφοδρώς κατά τών άμφοτέρων
κι,νηθέντος τοϋ βασιλέως κλύδων μέγας ταΐς άμφοτέραις έπέκει-
141,5 το έκκλησίαις. Τούτου τοίνυν ενεκεν ό μακάριοςΉ λίας, ώς ειρη-
ται. άποστέλλει έν Κ ωνσταντινουπόλει τόν πατέρα ήμών Σάββαν
καί έτέρους σύν αύτψ ηγουμένους γράψ ας τώ βασιλεΐ τοιάδε.
Ε πιλογήν δούλων Θεοϋ αγαθώ ν τε καί πιστών καί τής
πάσης ερήμου αρχηγών, έν οις καί τόν κύριον Σάβαν τόν πολιστήν
141, 10 καί πολιούχον τής καθ’ ήμάς έρήμου καί δλης τής Παλαιστίνης
φωστήρα, άπέστειλα πρός δυσώπησι,ν τοϋ ύμετέρου κράτους.
Ό μέν ούν άρχιεπίσκοπος Ή λία ς τοιαΰτα γεγράφηκεν· ό
δέ πατήρ ήμών Σάββας τήν τοΰ άρχιερέως έπλήρου ύπακοήν
προθυμούμενος, εί δυνηθείη, βοηθήσαι τή καθολική ό ρ θ ο δ ό ξ ω
141, 15 πίστει τό τηνικαϋτα κλυδωνιζομένη καί κινδυνευούση.
Αύτοΰ τοίνυν άπολυθέντος καί τήν όδόν διανύοντος
ό βασιλεύς Αναστάσιος άσχέτω μανίςι κατά Φ λαβιανοΰ καί
Ή λία τών πατριαρχών κεχρημένος κελεύει σύνοδον έν Σιδόνι
γενέσΟαι τών τε Α νατολικών καί τώ ν Παλαιστίνιον επισκόπων,
έξάρχειν τής συνόδου κελεύσας Σωτήριχόν τε τόν Καισαρείας
141,20 Κ αππαδοκίας καί Φιλόξενον τόν'Ιεραπόλεω ς τούς μάλιστα τά
έν Χαλκηδόνι δογματισθέντα άναθεματίζοντας καί Εύτυχοΰς
καί Διοσκόρου καί τής αύτών έτεροδοξίας άντιλαμβανομένους.
51
Τοϋ δέ έν άγίοις πατρός ήμών Σάββα μετά τών συναπο-
141,25 σταλέντων πατέρων τήν βασιλίδα φθασάντω ν καί τώ βασιλεΐ μη-
142 νυσάντων έκελεύσθησαν άπαντες είσελθεΐν, Ό δέ δοξάζω ν τούς
δοξάζοντας αύτόν Θεός βουλόμενος τήν τφ δούλω αύτοϋ Σάββς*
έπομένην χάριν φανερώσαι φκονόμησέν τι τοιοΰτον συμβήναι.
Π ά ν τ ω ν γ ά ρ α ύ τ ώ ν είς τό π α λ ά τ ισ ν ε ισ ε ρ χ ο μ έ ν ω ν κ αί
τό λεγόμ ενον σ ιλ εντ ια ρ ίκ ιν φ θασάντω ν οί έπ ί τώ ν
51. SAVA LA CURTEA ÎMPĂRĂTEASCĂ
Tim otei60, şi a cerut ca Ilie şi Flavian să accepre. Aceştia au
fost de acord cu scrisorile sinodale ale lui Timotei, dar nu şi cu
caterisirea lui M acedonie. Atunci îm păratul s-a pornit foarte
împotriva am ândurora şi a dezlănţuit furtună mare asupra ce­
lor două Biserici. D in această pricină, fericitul Ilie, precum s-a
spus, l-a trim is Ia C onstantinopol pe Părintele nostru Sava şi
pe alţi egum eni îm preună cu el, scriindu-i îm păratului acestea:
„Alegând slugi bune şi credincioase ale lui Dumnezeu şi
conducători ai întregii pustii, între care este şi Sava, cel ce a făcut
ca pustia noastră să fie locuită, îi poartă de grijă şi este lumină­
torul întregii Palestine, i-am trimis să se roage Stăpânirii Tale."
A rhiepiscopul Ilie, aşadar, a scris aceste cuvinte, iar Pă­
rintele n o stru Sava a făcut ascultare faţă de arhiereu, râvnind,
dacă ar putea, să ajute credinţei ortodoxe soborniceşti care în
acea vrem e sc tălăzuia şi se prim ejduia.
D upă ce a plecat Sava şi îşi ducea la capăt călătoria, îm ­
păratul Anastasie, cuprins de o nebunie nestăpânită îm potriva
patriarhilor Flavian şi Ilie, a poruncit să se adune la Sidon un
sinod al episcopilor din Răsărit şi al celor palestinieni, porun­
cind ca sinodul să fie condus de Sotirie al Cezareei Capadociei
şi de Filoxen de Ierapole, care anatemizaseră dogmele de la
Calcedon şi îi prim eau pe Eutihie şi Dioscor şi eterodoxia lor.
51. Sava la curtea împărătească
C ân d cel întru sfinţi Părintele nostru Sava şi părinţii tri­
mişi îm preună cu el au ajuns în capitală şi l-au înştiinţat pe îm ­
părat, li s-a p o ru n cit să intre cu toţii. Iar D um nezeu, Care-i slă­
veşte pe cei care-L slăvesc, vrând să vădească harul care-1 însoţea
pe Sava, a iconom isit să se petreacă urm ătoarea întâmplare.
Timotei a ocupat tronul patriarhal al Constantinopolei îiurc 511-518,
Ο υρών
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
σιλεντιάριοι πάντας ένδον είσδεξάμενοι τούτον τόν μέγαν
φιοστήρα τή τοΰ φρονήματος μετριότητι έσχατον εαυτόν
κανονίσαντα άπωσάμενοι ώς προσαίτην τινά καί πάντων
εύτελέστατον φαινόμενον ούκ είσεδέξαντο κεντώνια ρυπαρά
καί πολύρραφα φοροΰντα αύτόν Οεασάμενοι.
Και ό μέν βασιλεύς Α ναστάσιος εύμενώς τούς πατέρας
δεξάμενος τόν έν τοΐς γράμμασιν έπαινούμενον άγιον έπεζήτει
Σάββαν· οί δέ πατέρες περιεβλέποντο ώδε κάκεΐσε, πώς άπέστη
ά π ’ αύτών, μή γινώσκοντες. Τοΰ δέ βασιλέιυς κελεύσαντος σπου­
δα ίο ς ζητηθήναι αύτόν καί θορύ βου ύπό τώ ν κουβικουλαρίων γε­
γονότος έξελθόντες οί σιλεντιάριοι εύρον αύτόν είς γωνίαν παρά
μέρος ίστάμενον είς τόν οίκον τόν καλούμενον κονσιστώριον
ψαλμούς Δαυιτικούς κ α θ ’ εαυτόν στιχολογοΰντα. Καί άρπάσα-
ντες αύτόν είσήγαγον- αύτοΰ δέ ένδον τοΰ βήλου γεγονότος θεω­
ρεί ό βασιλεύς άγγελικήν τινα μορφήν προηγουμένην αύτψ. Και
άναστάς καί μετά τής πρεπούσης τιμής δεξάμενος αύτόν έκέλευ-
σεν πάντας καθίσαί.Ή ν γάρ φιλομόναχος, εί καί ύπό τινων μι­
αρών παρεσκευάζετο τήν όρθήν έκπολεμήσαι πίστιν.
Ειτα τινών κινηθέντων λόγων τώ ν άλλων ήγουμένων
έκαστος τοΰ ίδιου έφρόντιζεν μοναστηριού καί δ μέν αύτών
ήιτειτο τά κυκλοΰντα τό ϊδιον μοναστήριον χωρία, δ δέ έτέραν
τινά έσπούδαζεν πορίσασθαι θείαν κέλευσιν. Ό μέντοι βασι­
λεύς έκαστον θεραπεύσας λέγει πρός τόν έν άγίοις Σάββαν·
αύτός, καλόγηρε, μηδέν βουλόμενος αίτήσαι τίνος ενεκεν το-
σοΰτον σκυλμόν ύπέμεινας; Καί άποκριθείς ό γέρων είπεν·
ήλθον ένταΰθα προηγουμένως μέν προσκυνήσαι τά ίχνη τής
ύμετέρας εύσεβείας, ώς έτι είμί έν τούτψ τψ σώματι· έπειτα δέ
δυσωπήσαι ύμάς ύπέρ τής άγιας τοΰ Θεοΰ πόλεω ςίερουσαλήμ
καί τοΰ όσιωτάτου αύτής άρχιεπισκόπου πρός τό ειρήνην βρα-
β εΰσ αιταΐς κ α θ ’ ήμάς άγίαις έκκλησίαις άταράχου τής έν αύταΐς
61 Silenfiarul era sala de consiliu şi audienţe a împăratului, iar silenţiarii
erau slujitori însărcinaţi cu respectarea protocolului şi a ordinii în acest
51. SAVA LA CURTEA ÎMPĂRĂTEASCĂ
D upă ce au intrat toţi în palat şi au ajuns în aşa-numitul
silenţiar, silenţiarii61 care păzeau uşile i-au primit pe toţi înăun­
tru, dar pe acest mare luminător, care din smerenia cugetului
s-a rânduit ultimul, l-au îmbrâncit ca pe un cerşetor oarecare,
fiind mai neînsem nat la înfăţişare decât toţi, şi nu l-au primit
înăuntru văzându-1 pu rtân d zdrenţe murdare şi peticite.
îm păratul Anastasie i-a primit cu bunăvoinţă pe părinţi
şi se uita du p ă Sava, cel lăudat în epistolă. Părinţii priveau şi
ei de jur-îm prejur neştiind cum s-a despărţit de dânşii. Când
împăratul a poruncit să fie căutat în grabă şi s-a făcut zarvă
de către cubiculari62, ieşind silenţiarii, l-au găsit stând într-un
colţ în locul n u m it consistoriu, spunând psalmii lui David.
Atunci aceia l-au înşfăcat şi l-au dus împăratului. In timp ce
trecea el pragul, îm păratul a văzut un chip de înger care mer­
gea înaintea lui. Ridicându-se, împăratul l-a primit pe Sfânt
cu cinstea cuvenită şi apoi a poruncit tuturor să şadă. A făcut
astfel fiindcă era iubitor de monahi, chiar dacă era îndemnat
de câţiva oam eni necuraţi să dea război credinţei drepte.
Apoi, în tim pul discuţiilor, ceilalţi egumeni se îngrijeau
fiecare de mănăstirea sa: unul a cerut pământurile din jurul
mănăstirii sale, iar altul se străduia să obţină o altă poruncă
împărătească. D u p ă ce împăratul le-a purtat de grijă, a zis către
cel întru sfinţi Sava: „Tu, călugăre, de vreme ce nu vrei să ceri
nimic, pentru ce ai răbdat asemenea chin al călătoriei?” Iar Bă­
trânul i-a răspuns: „Am venit aici, mai întâi, ca să mă închin
la urmele picioarelor Evlaviei Voastre63 cât timp mă mai aflu
încă în acest trup. Apoi, ca să Vă rog pentru Sfânta Cetate a lui
Dumnezeu, Ierusalimul, şi pentru preacuviosul ei arhiepiscop,
ca să încununaţi cu pace sfintele noastre biserici, iar slujitorii
spaţiu oficial.
6Î Demnitari care păzeau şi aveau in grijă camera de culcare a împăratului.
63 Formulă protocolară de adresare, specifică stilului pretenţios de la curtea
bi7.antină.
 VIATA SFÂ N TU LU I SAVA
292
143.5 ίερατείας μενούσης. Δ ιά γάρ τής τών έκκλησιών ειρήνης έν
ήσυχίςι διάγοντες ήμεΐς, έν ή κατορθοϋσθαι πεφύκασιν αί άρε-
ταί, νύκτωρ τε καί μεθ’ ημέραν ύπερευξόμεθα τής ύμετέρας γα-
ληνότητος ώς τοΐς εύσεβέσιν υμών επαναπαυόμενοι νόμοις.
Ό δέ βασιλεύς έκέλευσεν ένεχθήναι χίλια νομίσματα
λέγων· λάβε ταΰτα, πάτερ, καί εύχου ύπέρ ημών· ήκουσα γάρ δτι
143. ίο πολλών έν τή έρημίο άντέχη μοναστηρίων.Ό δέ μέγας Σάββας
εφη· βούλομαι ένταΰθα παραχειμάσαι καί άξιοΰσθαι προσκυ-
νεΐν τήν ύμετέραν η'σέβειαν.
Τότε ό βασιλεύς τούς μέν άλλους ηγουμένους έπί Π α­
λαιστίνην άπέλυσεν, αύτόν δέ έκεΐσε π α ραχειμάσ αι έκέλευσεν
143.15 καί άκωλύτως είς τά βασίλεια είσιέναι μηνύσεως χωρίς.
52
Η μερώ ν δέ τινων διαγενομένων μεταπεμψάμενος αύτόν
ό βασιλεύς ειπεν· ό ύμέτερος άρχιεπίσκοπος ύπέρμαχον έαυτόν
κατέστησεν τής τά Νεστορίου δόγματα κυρο>σάσης έν Χαλκηδόνι
συνόδου, ού μήν άλλά καί τόν ’Α ντιόχειας Φ λαβιανόν άνάστα-
143.20 τον ποιησάμενσς έαυτφ συγκατέσπασεν. Ό θ ε ν μελλόντων τών
έν Χ αλκηδόνι δογματισθέντων άναθεματισθήναι καθολικώ ς ύπό
τής νυνί συναθρσισθείσης συνόδου έν Σιδόνι αυτός μόνος έκώλυ-
σεν συμποιήσας μετά τοϋ Α ντιόχειας Φ λαβιανοΰ καί, ώς ένόμι-
σεν, τό ήμέτερον έπαιξεν κράτος έν οΐς έπέστειλεν ήμΐν αύταΐς
143.25 λέξεσιν οϋτω λέγων· Πάσαν αϊρεσιν καινοπρεπές τι κατά τής
ορθοδόξου πίστεως έπεισάγουσαν άποβάλλομεν, ού προσιέμε-
νοί καί τά έν Χ αλκηδόνι πεπραγμένα διά τά γενόμενα δι’ αυτήν
144 σκάνδαλα. Καί, ώς ένόμισεν, τούτοίς ημάς τοΐς λόγοις ήπάτησεν
θεσπίσαντας άπρακτον διαλυθήναι τήν σύνοδον- πλήν ούκ έλα-
Οεν ημάς ούτε νϋν ούτε πρότερον, ήνίκα τοΐς καθαιρετικοϊς
Εύφημίου καί Μ ακεδονίου τώ ν Ν εστοριανώ ν σ υ ν α ιν έ σ α ι
52. A D O U A ÎNTÂLNIRE CU ÎMPĂRATUL ANASTASIE 293
sfinţiţi să răm ână netulburaţi în ele. Pentru că noi datorită păcii
bisericilor petrecem în isihie, un de se dobândesc în chip firesc
virtuţile, şi ne rugăm noaptea şi ziua pentru Lum inăţia Voastră,
fiind odihniţi de legile Voastre pline de evlavie."
îm p ă ra tu l a p o ru n c it atunci să-i fie date o mie de m o ­
nede zicând: „Ia-le pe acestea, Părinte, şi roagă-te p e n tru noi,
că am auzit că ai m u lte m ănăstiri în pustie!" Marele Sava a
spus: „Vreau să iernez aici şi să mă învrednicesc să m ă mai
închin Evlaviei Voastre."
Atunci împăratul i-a slobozit pe ceilalţi egumeni să mear­
gă în Palestina, iar pentru el a poruncit să ierneze acolo şi să poată
intra neîmpiedicat în palatul împărătesc fără să mai anunţe.
52. A doua întâlnire cu împăratul
Anastasie
D u p ă câteva zile, îm păiatul a trimis după el şi i-a spus:
.Arhiepiscopul vostru s-a făcut apărător al Sinodului din Cal-
cedon care a aprobat învăţăturile lui Nestorie. In plus, l-a mai
răzvrătit şi pe Flavian al Antiohiei şi l-a târât după sine. De ace­
ea, în tim p ce u rm a ca dogmele de la Calcedon să fie anatemi­
zate în m o d universal de către sinodul adunat acum la Sidon,
num ai el singur a pus piedici conlucrând cu Flavian al Antiohi­
ei şi, dup ă cu m socotea, a înşelat Majestatea Noastră în scrierile
pe care ni le-a trimis şi în care spune aşa: «Lepădăm orice erezie
care introduce vreo noutate în credinţa ortodoxă şi nu primim
cele săvârşite la Calcedon datorită scandalurilor petrecute din
pricina lui.» Şi a crezut că ne-a înşelat cu aceste cuvinte pentru
ca, la închidere, să declarăm sinodul fară rezultate. N um ai că
nu s-a p u tu t ascunde de noi nici acum, nici mai înainte, când
nu a prim it să-şi dea acordul la caterisirea nestorienilor Eufi-
mie şi M acedonie, vădindu-se că este apărător al Sinodului din
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
294
ού κατεδέξατο, δτι ύπέρμαχος τυ γχά νει τής έν Χ αλκηδόνι
144,5 συνόδου καί τής δλης Νεστορίου αίρέσεως. Ό θ ε ν τοϋτον ώς
λυμεώνα θεσπίζομεν τής επισκοπής έκβληθήναι καί άνθρω πον
ορθόδοξον καί τοϋ άγιου εκείνου καί άποστολικοϋ θρόνου άξιον
προχειρισθήναι, ϊνα μή οί σεβάσμιοι έκεΐνοι καί θεοδόχοι τόποι
τοϊς Νεστορίου δόγμασιν καταμιαίνωνται.
144, 10 Καί ταϋτα μέν ό βασιλεύς- ό δέ έν άγίοις πατήρ ήμών
Σάββας άπεκρίθη λέγων· πληροφορείσΟω ή ύμετέρα γαληνότης
ότιπερ ό τής ήμετέρας άγιας τοϋ Θεοϋ πόλεως άρχιεπίσκοπος ύπό
τών άρχαίων φωστήρων καί σημειοφόρων πατέρω ν τής κ α θ ’ ήμάς
έρήμου τά τής εύσεβείας δόγματα παιδευθείς έξ ίσου άποβάλλε-
144, 15 ται τήν τε Νεστορίου διαίρεσιν καί τήν σύγχυσιν Ε ύτυχοϋς καί τής
ορθοδόξου έκκλησίας μέσην βαδίζων όδόν ούτε εις δεξιά ούτε είς
άριστερά, γραφικώς είπεϊν, έκκλϊναι άνέχεται· τοϋτον γάρ ίσμεν
τά τοϋ έν άγίοις Κυρίλλου τοϋ άρχιεπίσκοπον ’Α λεξάνδρειάς
θεία δόγματα πνέοντα καί τούς έναντιιυθέντας ή έναντιουμένους
144, 20 τοϊς έκείνου δόγμασιν άναθεματίζοντα. Δυσο^ποϋμεν τοίνυν τήν
ύμετέραν γαληνότητα άτάραχον διαφυλαχθήναι τήν άγίαν πόλιν
Ιερουσαλήμ, έν ή τό μέγα τής εύσεβείας έφανερώθη μυστήριον,
ακινήτου μενούσης τής κα θ’ ημάς ιεραρχίας.
Καί ό βασιλεύς κατανοήσας τήν τοϋ πρεσβύτου άγιωσύνην
τε καί άπλότητα καί πνευματικήν σύνεσιν ειπεν· όντως, καλόγηρε,
144,25 καλώς ειρηται τή θεία γραφή οτι ό πορευόμενος άπλώς πορεύε­
ται πεποιθώς. Άλλ’ εύξαι ήμϊν καί άμερίμνει οτι ούδέν κατά τοΰ
αρχιεπισκόπου ύμών θεσπίζομεν διά τήν σήν άγιωσύνην καί μετά
πάσης θεραπείας άπολϋσαί σε έντεϋθεν σπουδάσω.
53
Ο ύτως έξελθών άπό τοΰ βασιλέως ό πρεσβύτης είσήλθεν
πρός τήν αύγούσταν Ά ρεάδνην καί εύλογήσας αύτήν παρεκάλει
53. ÎNTÂLNIREA C U MARILE ARISTOCRATE ALE CURŢII
295
Calcedon şi al întregii erezii a lui Nestorie. D e aceea, h o tă râ m
să fie scos d in episcopie, ca u n vătămător, şi să fie râ n d u it u n
bărbat ortodox, vrednic de acel tro n sfânt şi apostolic, p e n t r u
ca acele locuri cinstite şi care L-au p rim it pe D u m n e z e u să n u
fie întinate de d ogm ele lui N estorie.“
Acestea le-a spus îm păratul, iar cel în tru sfinţi Părintele
nostru Sava a răspuns zicând: „Să fie înştiinţată Lum inăţia Voas­
tră că arhiepiscopul sfintei noastre cetăţi a lui D um nezeu , fiind
învăţat dogm ele evlaviei de către părinţii cei vechi, lum inători şi
făcători de m in u n i din pustia noastră, leapădă atât deosebirea lui
Nestorie, cât şi amestecul lui Eutihie, călcând pe calea de mijloc
a Bisericii O rto d o x e, n e p rim in d să se încline nici la dreapta,
nici la stânga, ca să grăiesc în cuvintele Scripturii. Fiindcă ştim
că el este insuflat de dumnezeiestile
> învătături
1 ale celui întru
sfinţi Chirii, arhiepiscopul Alexandriei, şi că îi anatemizează pe
cei care s-au îm po triv it sau se împotrivesc dogm elor acestuia.
Aşadar, rugăm pe L um inăţia Voastră ca să fie păzită netulburată
sfânta cetate a Ierusalimului, u n d e s-a arătat marea taină a evla­
viei, răm â n ân d neschim bată conducerea noastră bisericească."
îm p ă ra tu l, p ric e p â n d sfinţenia, sim plitatea şi înţelep­
ciunea du hov nicească a B ătrânu lu i, a spus: „C u adevărat, călu-
găre, bine s-a spus de du m nezeiasca Scriptură: Cel ce călătoreşte
cu simplitate călătoreşte cu încredere. D a r roagă-te p e n tru noi şi PtUe io. 9
fii fără grijă, p e n t r u că n u h o tă râ m n im ic îm p o triv a arhiepi­
scopului v o stru d in pricin a Sfinţiei Tale, şi m ă voi grăbi să te
slobozesc de aici cu to ată p u rtare a de grijă."
53. întâlnirea cu marile aristocrate ale
C urţii
>
Şi aşa, ieşind B ă trâ n u l de la îm p ă ra t, a in trat la augusta
A riadna, pe care, d u p ă ce a b in e c u v â n ta t-o , a ru g at-o să apere

296 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
άντιλαβέσθαι. τής του έν άγίοις πατρός αύτης Δέοντος τοΰ
μεγάλου βασίλέως πίστεοίς. Καί λέγει αύτψ εκείνη· καλώς λέγεις,
καλόγηρε, έάν έστιν ό άκούων.
145,5 Καί ούτως έξελθών απ’ αύτής τούς πολιτικούς ίρεύγων
θορύβους έξήλθεν τής πόλεως καί έμεινεν είς τό π ρ ο ά σ τ ε ιο ν
'Ρουφίνου του κατά Δημόστρατον.Ή δέ πατρικίαΊουλιάνα ή Ούα-
λεντινιανοϋ τοϋ βασιλέως έγγόνη καί Αναστασία ή τοϋ πατρικίου
Πομπηίου ομόζυγος ή έπί τοϋ παρόντος έν τω δρει των Έλαιών
145, ίο τοϊς μοναχικοϊς κατορθώμασιν διαλάμπουσα έξήρχοντο πρός
αύτόν πυκνότερον ένθα κατέμενεν, προσκυνοϋσαι αύτω καί τής
θείας αύτοϋ διδασκαλίας άπολαύουσαι.Ήσαν γάρ λία πιστότατοι
καί τή ορθοδοξία και ταϊς άλλαις άρεταΐς διαπρέπουσαι.
54
Μεθ’ ημέρας δέ όλίγας πάλιν μεταπεμφΟείς είσήλθεν πρός
145,15 τόν βασιλέα καί λόγου κινηθέντος περί τής άγίας πόλεως πα-
ρεκάλει λέγων· πάσα ή τώνΤωμαίίον πολιτεία τή ύμετέρα εύχα-
ριστεϊ γαληνότητι έλευθερωθεΐσα ήδη προ δεκατριών τούτων
χρόνων τής άδικωτάτης τοΰ χρυσαργύρου συντελείας. Καί νϋν
δυσο^ποΰμεν ύμάς κου(ρίσαι τήν έπιτεθεΐσαν περισσοπρακτίαν
145,20 τή τε άγίαν Άναστάσει καί τοϊς τής άγίας πόλεως κτήτορσίν έκ
τών άποροον καί δυσπράκτων προσώπων. Τις δέ ή αιτία γ έ γ ο ν ε ν
τής τοιαύτης περισσοπρακτίας, έρώ. Οί κατά καιρόν τρακτευταί
καί βίνδικες τών κατά Παλαιστίνην δημοσίων εκατόν χρυσίου
λίτρας έξ άπορων προσώπων καί δυσπράκτων άνυσΟήναι
μή δυναμένας είσπραττόμενοι ήναγκάσθησαν έπιρρίψαι τήν
145,25 τούτων εϊσπραξιν τοϊς κατά τά'Ιεροσόλυμα συντελεσταΐς κατ’
αναλογίαν τής έκαστου δυνάμεως. Τών τοίνυν έκατόν τοΰ
χρυσίου λιτρών καθ’ δ ν εί'ρηται τρόπον διανεμηθεισών περισ-
σοπρακτίαι άπεγράίρησαν ή τε άγια Ανάστασις καί οί. λοιποί
Μ împărăteasa Ariadna, soţia lui Anastasie, a fost până la moartea ci (515)
susţinătoarea ortodoxiei calcedoniene.
54. PROROCIA ASUPRA LUI MARINUS
credinţa celui în tru sfinţi Leon, tatăl ei, marele îm părat. Ea i-a
spus: „Bine zici, călugăre, dacă este cine să audă!"64
Şi aşa, ieşind de la ea, ferindu-se dc zarva lumească,
a plecat din cetate şi a rămas în suburbia Rufin, aflată lân­
gă D em ostratos. Iar patriciana Iuliana, nepoata îm păratului
Valentinian, şi Anastasia, soţia patricianului Pompei, care
acum străluceşte în M un tele Măslinilor cu izbânzi m o n a h i­
ceşti, au venit la el adesea acolo unde şedea, ca să i se închine
şi să se desfateze de dumnezeieştile lui învăţături. Fiindcă
erau foarte credincioase şi se deosebeau prin ortodoxie şi
celelalte virtuti.
»
54. Prorocia asupra lui Marinus
D u p ă puţine zile, fiind iarăşi chemat, s-a dus la îm pă­
rat şi, venind vorba despre Sfânta Cetate, l-a rugat zicând:
„întreg Im periul R om an m ulţum eşte Luminăţiei Voastre că
de 13 ani a fost uşurat de nedreptatea dărilor în aur şi ar­
gint'''5. A cum vă rugăm să uşuraţi taxa excesivă impusă bi­
sericii Sfintei învieri şi ctitorilor din Sfânta Cetate pentru
persoanele năpăstuite şi fară venituri. Iar care este pricina
acestei dări foarte mari, voi spune acum: cei care adună dă­
rile, n u m iţi tractevtiţi şi vindici , aparţinând primăriilor din
Palestina, aveau de ridicat de fiecare dată câte o sută de litre
de aur de la persoanele fară venituri şi năpăstuiţi; dar pentru
că n u puteau strânge dările, au fost siliţi să arunce strângerea
dării acestora asupra plătitorilor de dări din Ierusalim, după
puterea de plată a fiecăruia. Prin urmare, când cele o sută
Această taxă, numită collatio liistralis, fusese instituită de Sfântul Con­
stantin cel Mare asupra meşteşugarilor, negustorilor şi prostituatelor din
Ierusalim, iar Anastasie a abrogat-o în mai 512, ca urmare a intervenţiei
Sfântului Sava.
298 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
σεβάσμιοι τόποι καί ol κτήτορες. Ταύτην τήν περισσοπρακτίαν
παρακαλοϋμεν κουφισθήναι.
145,30 Ό όέ βασιλεύς τη παρακλήσει εϊξας αίδεσθείς του
146 πρεσβύτου τήν άγώ τητα μετεπέμψατο τόν έπαρχον τών πραι-
το^ρίων Ζωτικόν καί έκέλευσεν κουφισθηναι τήν είρημένην πε-
ρισσοπρακτίαν έκ τοΰ κατά Παλαιστίνην σκρινίου καί ταύτην
τήν συγχά>ρησιν τή άγίςι πόλει φιλοτιμήσασθαι.
Τούτων ούτως δοξάντων Μ αρίνος τις άδικώ τατος και
146, 5 κατά συγχώρησιν Θεοΰ τών τής πολιτείας πραγμάτω ν κρατών
καί κατά τό όοκοΰν αύτώ άγων καί φέρων τήν τοΰ βασιλέως
εύρίπιστον γνώμην γνούς τά τώ βασιλεΐ περί τής συγχωρήσε-
ως δόξαντα παραυτίκα είσελθών ού συνεχώρησεν τήν περ. τής
τοιαύτης συγχωρήσεως διάταξιν προελθεΐν, Ν εστοριανούς τούς
146. 10 κατά τήν αγίαν πόλιν άποκαλώ ν καί Ιο υ δ α ίο υ ς καί τώ ν βασι­
λικών δωρεών άναξίους. Τότε ό έν άγίοις Σάββας πλησθείς ώς
ά/^ηθώς Πνεύματος Α γίου είπεν πρός Μαρίνον- παΰσαι δια*
σκεδάζων τήν άγαθήν τοΰ βασιλέως βουλήν- παΰσα ι τοϋ κατά
τών άγιων τοΰ Θεοΰ έκκλησιών πολέμου- παΰσαι της τοσαύτης
146, 15 φιλοχρηματίας καί πονηριάς καί άσφάλισαι σεαυτόν. Ε ί δέ έμοϋ
παρακούσης, ού μετά πολύν χρόνον πανέχθιστα κακά σεαυτψ
μέν προξενήσεις, τώ δέ κράτει αύτοΰ ού μικρόν έπαγάγης κίνδυ­
νον καί τή πόλει πάση. Καί πάντω ν μέν γυμνο^θήση έν καιροΰ
ροπή, ό δέ οϊκός σου πυρίκαυστος γενήσεται.
Ταΰτα ό άγιος γέρων έπί τοϋ βασιλέας πρός Μαρίνον
146, 20 είρηκώς μετά συνέσεως καί άπλουστάτης εξεως παρεκάλει έπί
Παλαιστίνην άπο λυθήναι. Καί λαβών ά πό χειρός τοϋ βασιλέως
άλλα χίλια νομίσματα καί συνταξάμενος κατέπλευσεν έπί Π α­
λαιστίνην περί τόν Μ άιον μήνα τής πέμπτης ινδικτιόνος.
Καί οϋτΐϋς έκωλύθη έπί ’Α ναστασίου ή έκ τώ ν α π ό ρ ω ν
περισσοπρακτία συγχω ρηθήναι πλήν οτι μέρος μέν αυτής
“ Taxele pe care nu le puteau plăti statului cei insolvabili erau redistribuite
pe seama bisericii Sfintei învieri şi a celor cu dare de mână din Ierusalim.
54. PROROCIA ASUPRA LUI MARINUS
299
de litre de aur au fost îm părţite în m odul am intit, atunci
biserica Sfânta înviere, celelalte locuri cinstite, precum şi cti­
torii au fost înscrişi ca plătitori ai acestei dări redistribuite66.
Această dare foarte mare ne rugăm să fie uşurată."
îm păratul, ruşinându-se de sfinţenia Bătrânului, a pri­
mit rugămintea şi a trimis după eparhul pretoriilor Zotic şi
a poruncit să fie oprită zisa dare din dosarul Palestinei, iar
această scutire să fie acordată Sfintei Cetăti.1
D u pă ce au hotărât aşa, un anum e Marinus, om foarte
nedrept, care din îngăduinţa lui Dum nezeu conducea trebu­
rile statului şi influenţa d u p ă placul său buna credinţă a împă­
ratului, cunoscând hotărârile împăratului despre scutirea de
dări, a venit la îm părat şi nu-1 lăsa să purceadă la dispunerea
aplicării acestei scutiri, nu m indu-i pe cei din Sfânta Cetate
nestorieni şi iudei, nevrednici de darurile împărăteşti. Atunci
cel întru sfinţi Sava, plin fiind cu adevărat de Duhul Sfânt, i-a
spus lui M arinus: „încetează să mai amăgeşti buna voinţă a
împăratului! încetează războiul împotriva sfintelor lui D u m ­
nezeu biserici! încetează cu această iubire de bani şi viclenie,
şi ai grijă de tine! Iar dacă nu mă vei asculta, nu peste multă
vreme îţi vei pricinui singur rele îngrozitoare, iar împărăţiei
lui şi întregii cetăţi vei aduce nu mică primejdie. Vei fi lipsit
de toate într-o clipită, şi casa ta va fi mistuită de foc!“
D u p ă ce i-a spus aceste lucruri lui Marinus înaintea îm ­
păratului, sfântul Bătrân a cerut cu înţelepciune şi simplitate
să fie slobozit în Palestina. P rim ind din mâna împăratului altă
niie de m o n e d e şi luându-şi rămas bun de la el, a plecat pc
ntare către Palestina, în luna mai al celui de-al V-lea indiction. Anul 512
Şi aşa fu îm piedicată, în tim pul domniei lui Anastasie,
abolirea dării superflua descripţie, cu toate că o parte din ea a
Pc baza legii supeijlua descriptio, abrogată şi ea de împăratul Anastasie.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
300
146,25 συνεχωρήθη έπί τοϋ εύσεβώς βασιλεύσαντος Ιουστίνου
αναφοράς νενομένης υπό τοϋ π α τρ ό ς ήμών Σάββα καί τών
λοιπών τής ερήμου ηγουμένων, τοϋ δέ ύπολοίπου αυτής τελεία
147 συγχώρησις γέγονεν έπί τής παρούσης θεοφυλάκτου βασιλείας
Ιουστινιανού διά τής τοϋ π ά π α Ευσεβίου μεσιτείας. Καί τούτο
μέν ύστερον· ή δέ πρός Μ αρίνον ρηθεΐσα τοϋ θείου πρεσβύτου
προφητεία ού διήμαρτεν.Ό λίγω ν γάρ μηνών όιελθόντω ν γέγο­
νεν τή τού δήμου στάσει ό οίκος Μ αρίνου πυρίκαυστος καί τά
147,5 προλεχθέντα πά ντα ύπό τού άγιου έπληρώθη.
Ταϋτα δ ’ έμοί διηγήσατο ή άμμάς Α ναστασία ή έν τω
όρει τών Έ λαιώ ν τό μοναχικόν σεμνύνουσα σχήμα καί τοϊς
θείοις χαρίσμαοιν διαλάμπουσα παρά Π ομπηίου τοϋ έαυτής μέν
όμοζύγου,τοϋ δέ βασιλέως ανεψιού άκούσασα.
55
147, ίο Ό τοίνυν πατήρ ήμών Σάββας πολλήν μέν χρυσίου
ποσότητα άπέστειλεν άπό τού Β υζαντίου εις Μ ουταλάσκην
τήν ιδίαν κώμην πρός τό κτισθήναι τόν γονικόν αύτοϋ οικον
έκκλησίαν τών άγιων Κοσμά καί Δαμιανού, οπερ καί γέγονεν·
Μάμαν δέ τινα άρχιμανδρίτην τών περί Έλευθερόπο-
λιν άποσχιστών μοναχών τόν μετά Σευήρου τινός έξάρχου τών
147,15 Ακέφαλων άνελθόντα έν Κωνσταντινουπόλει κατά τής ορθοδόξου
πίστεως καί πολλής παρρησίας παρά τψ βασιλεϊ μετασχόντα καί
πρός τόν αύτόν Σευήρον πικρώς διενεχθέντα κατενέγκας μεθ’ εαυ­
τού ό πατήρ ήμών Σάββας εις'Ιεροσόλυμα παρεκάλει άποστήναι
τής τών Άκεφάλιον έτεροδοξίας καί τή καθολική κοινωνήσαι
147,20 έκκλησίς*. Καί πολλαϊς τοιαύταις χρησάμενος προτροπαΐς προ-
σαγαγών αύτόν τψ πατριάρχη Ήλίςί δέξασθαι τήν έν Χαλκηδόνι
57 Acest Eusebie era preot al Marii Biserici din Constantinopol, avea func­
ţii administrative şi era unul din personajele cu influenţă din jurul împă­
ratului. Chirii va mai aminti despre el în VS c. 71, 83, 85 şi 86.
68 Cu toate simpatiile monofizite, Marinus a ajuns, sub împăratul Iusrin
55. ÎNTOARCEREA
fost anulată în tim pul lui Iustin, care a dom nit cu evlavie, la o
cerere alcătuită de Părintele nostru Sava şi de ceilalţi egum eni
din pustie, iar cealaltă parte a dării a fost anulată cu totul
sub actuala do m n ie de D um nezeu păzită a lui Iustinian, prin
mijlocirile preotului Eusebie67. Aceasta s-a petrecut însă mai
târziu. D ar prorocia dum nezeiescului Bătrân rostită asupra
lui M arinus nu a dat greş. Fiindcă, după ce au trecut câteva
luni, casa lui M arinus a ars într-o răzm eriţă a poporului, iar
cele ce s-au spus m ai dinainte de către Sfânt s-au plinit toate68.
Acestea m i le-a povestit am m a Anastasia, care face cin­
ste schim ei m onahale în M untele M ăslinilor şi străluceşte cu
harism ele dum nezeieşti, şi care le-a aflat de la Pompei, soţul
ei şi nepotul îm păratului.
55. întoarcerea
Părintele n o stru Sava, aşadar, a trim is din Bizanţ m ult
aur în satul său M outalasca p en tru ca din casa lui părintească
să fie co n stru ită o biserică a Sfinţilor C osm a şi D am ian, lucru
care s-a şi în tâm p lat.
U n oarecare M am as, arhim andrit al m onahilor schis­
m atici d in ju ru l E letteropolisului, s-a dus la C onstantinopol
îm preună cu Sever, exarhul acefaliW ’9, ca să atace credinţa
ortodoxă, având m u ltă trecere înaintea îm păratului, dar s-a
contrazis foarte tare cu Sever. Părintele nostru Sava l-a luat cu
sine pe acest M am as la Ierusalim , rugându-1 să se depărteze
de în v ăţătura străină a acefalilor şi să vină în com uniunea cu
Biserica Universală. Si i folosind m ulte astfel de îndem nuri, l-a
adus la p atriarh u l Ilie şi l-a făcut sa prim ească Sinodul de la
(518-527), prefect al pretoriului.
’ Acefali erau num iţi, la început, monofiziţii radicali din Egipt, care nu
recunoşteau autoritatea patriarhului Petru Mong (482-490), monofizit şi
el, dar moderat. Apoi aşa au fost denumiţi monofiziţii din partida lui Sever.

302 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
147, 25 σύνοδον καί κοινωνήσαι τή καθολική έκκλησίςχ παρεσκεύασεν
Εύτυχή καί Διόσκορον άναθεματίσαντα καί πολλούς είς τοΰτο κα-
θοδηγήσαντα διά τού καθ’ έαυτόν ύποδείγματος.Ό περ ου μικρώς
τόν βασιλέα Αναστάσιον κατά τοϋ πατριάρχουΉ λία διετάραξεν.
Διένειμεν δέ ό θειος πρεσβύτης τό κατενεχθέν μετ’ αύτοϋ
άπό τοϋ Βυζαντίου χρυσίον τοΐς ύ π ’ αύτόν μοναστηρίοις, τών
δέ μετ’ αύτοϋ όντων έν τφ Βυζαντίω μαθητώ ν αύτοϋ σφόδρα
148 λυπηθέντων διά τήν τοϋ χρυσίου διανομήν έ'λεγεν αύτοΐς- ημείς
μέν σωματικώς έκοπιάσαμεν, ουτοι δέ πνευμ α η κώ ς ύπέρ ήμών
ήγωνίζοντο καί διά τών εύχών αύτών διέσωσεν ημάς ό Θεός.
Τοϋτο δέ, ώς οίμαι, πεποίηκεν τώ τοϋ Δ αυίδ έπόμενος
ύποδείγματι, δς ίσομοιρίαν άπένειμεν τοΐς τε έν πολεμώ κο-
148, 5 πιάσασιν καί τοΐς τό στρατόπεδον διαφυλάξασιν.
56
’Α λλά καλεΐ με λοιπόν ό καιρός τοΐς ίδικοΐς τοϋ θείου
πρεσβύτου κατορθώμασίν τε καί άγωνίσμασιν τούς γενικούς
περί πίστεοις αγώνας αύτοϋ τε καί τώ ν συν αύτώ κατά τήν
έρημον ταύτην διαπρεψ άντω ν άγιων πατέρω ν έπισυνάψαι.
148, 10 Φλαβιανοϋ τοίνυν καί Ή λία τών πατριαρχώ ν έν Σίδόνι, ώς
ε’ίρηται, γεγονότων καί γράμμασιν κολακευτικοϊς καί οίκονομι-
κοΐς πρός τόν βασιλέα χρησαμέν<υν καί τήν έν Σιδόνι κατά τής
ορθής πίστεως συναθροιζομένην σύνοδον διαλυσάντω ν καί εις
τούς οικείους θρόνους έπανελθόντων άγανακτήσαντες οί περί
Σωτήριχον καί Φιλόξενον είς όργήν άσχετον έκίνησαν τόν βα­
48, 15 σιλέα ώς άπατηθέντα ύπό τής τών πατριαρχώ ν πα νουργία ς καί
προσποιήσεως. Καί λαβόντες ήν ήθελον εξουσίαν καί χρυσίον
ίκανόν τώ Α ντιόχειας δήμαί διαδώ σαντες καί πολυτρόπω ς
θλίψαντες τόν Φ λαβιανόν καί τρόπον τινά άποπνίξαντες καί
70 în VS c. 52 e prezentată o parte a acestei importante scrisori, în care
56. RĂZMERIŢA DIN IERUSALIM ÎMPOTRIVA ACEFALILOR 303
Calcedon sij să vină în com uniune cu Biserica Universală, ana-
tem izându-i pe E utihie şi pe Dioscor. Prin pilda sa, M am as
i-a adus pe m ulţi la această credinţă, lucru care l-a înfuriat nu
puţin pe îm păratul Anastasie îm potriva patriarhului Ilie.
D um nezeiescul Bătrân a îm părţit aurul adus din Bizanţ
la m ănăstirile de sub povăţuirea lui. D ar fiindcă ucenicii săi
care au fost cu el în Bizanţ s-au întristat foarte pentru îm păr­
ţirea aurului, el le-a spus: „Noi ne-am ostenit trupeşte, iar
aceştia duhovniceşte s-au lu p tat pentru noi şi, pentru rugă­
ciunile lor, D um nezeu ne-a scăpat."
M i se pare însă că a făcut aceasta urm ând pildei lui
D avid, care a îm p ărţit în m od egal celor care s-au ostenit în
război şi celor care au păzit tabăra. limpJO. 22-24
56. Răzmeriţa din Ierusalim împotriva
acefalilor
D ar tim p u l m ă cheam ă acum să adaug la isprăvile şi \
biruinţele dum nezeiescului Bătrân şi luptele p en tru credinţă
duse îm p reu n ă cu Sfinţii Părinţi care au strălucit în pustia
aceasta. Patriarhii Flavian şi Ilie au mers la sinodul cel îm po­
triva dreptei cred in ţe de la Sidon, precum s-a spus, şi folosind
scrisori m ăgulitoare şi diplom atic scrise către îm părat70, au
reuşit
» dizolvarea sin o d u lu i si
· s-au întors la scaunele lor. Insă
cei din jurul lui Sotirie şi Filoxen s-au revoltat şi l-au îm pins
pe îm p ărat la o m ânie nestăpânită, p en tru că a fost înşelat de
viclenia şi prefăcătoria patriarhilor. Prim ind ei puterea pe care
o voiau, au îm p ă rţit aur din destul norodului din A ntiohia şi
îi făceau lui Flavian to t felul de necazuri cu care l-au înăbuşit,
silindu-1 să anatem izeze S inodul de la Calcedon, iar apoi l-au
scos din episcopie şi l-au exilat.
patriarhul Ilie respinge implicit Calcedonul pentru a-şi păstra scaunul.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
304
καταναγκάσαντες τήν έν Χ αλκηδόνι σύνοδον άναθεματίσαι
οΰτως αύτόν τής επισκοπής έξεώσαντες υπερορία κατεόικασαν.
148, 20 Καί γνούς ό βασιλεύς καί περιχαρής γεγονώς Σευήρον τόν
τών Ακέφαλων έξαρχον επίσκοπον ’Α ντιόχειας άπέστειλεν.Όστις
Σευήρος τής πατριαρχίας δραξάμενος πολλά μέν δεινά τοΐς μή
κοινωνοΰσιν αύτψ έπεδείκνυτο, αποστέλλει δέ τά έαυτοϋ συνο­
δικά τφ άρχιεπίσκόπο Ήλίςι καί μή δεχθείς κινεί εις όργήν τόν
148. 25 βασιλέα. Καί πάλιν αποστέλλει τά αύτά συνοδικά ε ις Ιεροσόλυ­
μα τώ Μαίψ μηνί τής έκτης ίνδικτιόνος μετά τινων κληρικών καί
δυνάμεως βασιλικής. Καί τούτο γνούς ό έν άγίοις πατήρ ημών
Σάββας άνελθών έν τή άγίςι πόλει μετά τώ ν άλλων τής έρημου
149 ηγουμένων τούς μέν έλθόντας μετά τών συνοδικών Σευήρου τής
άγιας άπεδίωξαν πόλεως, τό όέ πλήθος τών μοναχών πάντοθεν
έπισυνάξαντες έμπροσθεν τοϋ άγιου Κρανίου μετά τώνΊεροσολυ-
μιτών έκραζον λέγοντες- ανάθεμα Σευήρψ καί τοΐς κοινωνοΰσιν
149. 5 αύτώ, παρόντων έτι καί άκουόντων τών τε μαγιστριανών και
άρχόντοίν καί στρατιωτών τών ύπό τού βασιλέως άποσταλέντων.
Ούτος γάρ ό Σευήρος άλαζονεία δεινή κρατηθείς και
βασιλική δυναστεία έπερειδόμενος τήν έν Χ αλκηδόνι σύνοδον
μυρίοις καθυπέβαλεν άναθέμασιν καί τήν Εύτυχοϋς έτεροδοξίαν
149, 10 κρατΰναι φιλονικών μίαν τοϋ δεσπότου Χριστού τού Υιού τοϋ
Θεού μετά τήν έκ Παρθένου σάρκωσίν τε και ένανθρώπησιν
έκήρυττεν φύσιν φθαρτήν. Καί φιλοτάραχος ών πολλάς καινο­
τομίας άνεπλάσατο κατά τών ορθών τής εκκλησίας δογμάτων
τε καί θεσμών. Τήν γάρ άσεβεστάτην τε καί ληστρικωτάτην έν
Έ φέσω δευτέραν σύνοδον αποδέχεται καί όμοίαν είναι λέγει
149, 15 ταύτην τή πρότερον έν τή αύτή Έ φέσω συναθροισθείση καί
ίσους έν διδασκάλοις άποφαίνεται Κύριλλόν τε τόν μέγαν καί θε-
οφόρον τής Άλεξανδρέων άρχιεπίσκοπον καί Διόσκορον τόν εις
κοινωνίαν δεξάμενον Εύτυχήν τόν αίρετικόν ώς όμόφρονα καί
τόν άγιο>τατον καί όρθοδοξότατον Φ λαβιανόν τόν τής βασιλίδος
49. 20 πόλεως άρχιεπίσκοπον καθελόντα καί κατακτείναντα. Καί οΰτως
56. RĂZMERIŢA DIN IERUSALIM ÎMPOTRIVA ACEFALILOR 305
C ând a aflat împăratul, s-a bucurat şi l-a trimis ca epi­
scop al Antiohiei pe Sever71, exarhul acefalilor. Acest Sever, în
timpul patriarhatului său, a arătat o mare cruzime faţă de cei
care nu erau în com uniune cu el, iar arhiepiscopului Ilie i-a
trimis scrisori sinodale şi, nefiind primit de acesta, l-a aţâţat pe
împărat la mânie. Apoi iarăşi a trimis aceleaşi scrisori sinodale
la Ierusalim, în luna mai a indictionului al Vl-lea, împreună Anul 513
cu nişte clerici şi cu o oaste împărătească. Atunci când a aflat
de acest lucru, cel întru sfinţi Părintele nostru Sava s-a suit în
j
Sfânta Cetate îm preună cu alţi egumeni din pustie şi i-au alun­
gat dintr-însa pe cei care aduseseră scrisorile sinodale ale lui
Sever, iar apoi, adu nând mulţime de monahi de pretutindeni
înaintea Sfintei Golgota, strigau împreună cu ierusalimitenii:
,A natem a lui Sever şi celor în com uniune cu el!“, de faţă fiind
şi comandanţii, căpeteniile şi soldaţii trimişi de împărat.
Pentru că acest Sever, fiind stăpânit de lăudăroşenie şi
bizuindu-se pe puterea împărătească, a supus Sinodul de la
Calcedon la mii de anateme, străduindu-se din răsputeri să
se ţină eterodoxia lui Eutihie, şi propovăduia că după întru­
parea şi înom enirea din Fecioară a Stăpânului Hristos, Fiul
lui D u m n eze u are o singură fire stricăcioasă. Şi fiind iubitor
de tulburare, a inventat m ulte lucruri noi împotriva dogme­
lor şi rânduielilor drepte ale Bisericii. Primea al doilea Sinod
tâlhăresc şi necucernic din Efes şi spunea că este asemenea cu
primul Sinod în tru n it în acelaşi Efes, şi susţinea că marele şi
de D u m n eze u p u rtăto ru l Chirii, arhiepiscopul cetăţii alexan­
drinilor, este egal între învăţători cu Dioscor, care îl primise în
c o m u n iu n e pe E utihie ereticul ca fiind de o cugetare cu el şi
care l-a caterisit şi l-a o m o rât pe preasfinţitul şi preaortodoxul
Flavian, arhiepiscopul cetăţii împărăteşti. Şi aşa, înaintând în
necucernicie, şi-a ascuţit limba spre hulirea lui D um nezeu şi
1Sever a ocupat scaunul patriarhal al Antiohiei între 512 şi 519.
3o 6 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
τη άσεβείςι προκόπτων ό αύτός Σευήρος ήκόνησεν εις βλα­
σφημίαν Θεού τήν έαυτοΰ γλώσσαν καί όιεΐλεν τοις έαυτοΰ λόγοις
τήν έν τριάδι μίαν καί αδιαίρετον θεότητα. Λέγων γάρ καί διαβε-
βαιούμενος είναι τήν ύπόστασιν φύσιν καί τήν φύσιν ύπόστασιν
καί μηδεμίαν διαφοράν έν τούτοις γινώσκων τοις ονόμασιν τήν
149, 25 άγίαν καί προσκυνητήν όμοούσιον τριάδα τών θείων ύποστάσε­
ων τριάδα φύσεων καί θεοτήτων καί θεών λέγειν τετόλμηκεν.
Τόν τοιοΰτον τοίνυν ψυχοφθόρον καί λυμεώνα ό βασι­
λεύς Αναστάσιος ήνάγκαζεν τόν άρχιεπίσκοπον Ή λία ν κοινω-
νικόν είσδέξασθαι· τοΰ δέ μή θέλοντος μηδέ δλως τούτο πράξαι
ύπερζέσας τψ θυμώ ό βασιλεύς άπέστειλεν Ό λυμ πόν τινα Και-
150 σαρέα τό δουκάτον έχοντα Παλαιστίνης συναποστείλας αύτώ
τήν άπό Σιδόνος γραφεΐσαν οίκονομικήν έπιστολήν καθομολο­
γούσαν μη προσίεσθαι τήν έν Χ αλκηδόνι σύνοδον πρός τό πάσιν
150,5 τρόποις τόν Ή λίαν τής επισκοπής έξεώσαι. Ό σ τ ις Ό λυμπος
μετά δυνάμεως βασιλικής παραγενόμενος καί πολλοις τρόποις
καί μηχανήμασιν χρησάμενος καί τήν είρημένην έπιστολήν
έμφανίσαςΉ λίαν μέν τής επισκοπής έξέωσεν καί εις τόν Άιλάν
περιώρισεν,Ίωάννην δέ τόν Μ αρκιανοϋ υιόν συνθέμενον τόν τε
Σευήρον κοινωνικόν είσδέξασθαι καί τήν σύνοδον Χαλκηδόνος
150. 10 όναθεματίσαι έπίσκοπονΊεροσολύμων πεποίηκεν τή πρώτη τού
Σεπτεμβρίου μηνός άρχή τής δεκάτης ίνδικτιόνος.
Γνούς δέ ό ήγιασμένος Σάββας καί οί λοιποί τής ερήμου
πατέρες ταΰτα συνθέμενον τόν Ίω ά ννη ν συναχθέντες διε-
μαρτύραντο αύτόν Σευήρον εις κοινω νίαν μή δέξασθαι, άλλ
υπέρ τής έν Χαλκηδόνι συνόδου προκινδυνεύειν έχοντα πάντας
150, 15 συμμαχοΰντας. Καί οΰτως ό Ιω ά ν ν η ς οσα ύπέσχετο τω δουκί
ποιεΐν, παρέβη τούς πατέρας ύφορώμενος· Α ναστάσιος δέ ο
βασιλεύς γνούς τό ν ’Ιοιάννην τάς συνθήκας ήθετηκότα καί άπο-
μανείς τού Ό λυμπου έκποδώ ν γεγονότος αποστέλλει ’Α ναστάσι­
ον τόν Παμφίλου τό δουκάτον έχοντα Π αλαιστίνης έπί τό η α-
ρασκευάσαι τόν Ίω άννην Σευήρον εις κοινω νίαν δέξασθαι και
150, 20
56. RĂZMERIŢA DIN IERUSALIM ÎMPOTRIVA ACEFALILOR 3°7
prin cuvintele sale a despărţit Dumnezeirea una şi nedespărţi­
tă, cea în Treime. Pentru că spunând şi susţinând că ipostasul
este fire şi că firea este ipostas, fâră să cunoască vreo diferenţă
între aceste cuvinte, a îndrăznit să spună că Sfânta şi închina­
ta Treime cea deofiinţă a celor trei Ipostasuri este o treime de
firi si de dum nezeiri si de dumnezei.
j j
Aşadar, împăratul Anastasie l-a silit pe arhiepiscopul Ilie
să-l primească în co m un iu ne pe un astfel de stricător de suflete
şi distrugător. D ar pentru că arhiepiscopul Ilie nu a vrut să
facă asta, împăratul, fierbând de furie, l-a trimis pe un oarecare
cezar O lim pie, care era ducele Palestinei72, cu scrisoarea sino­
dală de la Sidon, în care se spunea ca Sinodul de la Calcedon
să nu fie prim it, iar Ilie să fie scos din episcopie prin orice
mijloc. O lim pie, ajungând cu oaste împărătească şi folosin-
du-se de m ulte mijloace şi uneltiri şi arătând zisa scrisoare, l-a
scos pe Ilie din episcopie şi l-a exilat Ia Aila, şi l-a pus episcop
al Ierusalimului pe loan73, fiul lui Marcian, care îl primea în
com uniune pe Sever şi anatemizase Sinodul de la Calcedon, la
1 septembrie, la începutul celui de-al X-lea indiction. Anul 516
C â n d sfinţitul Sava şi ceilalţi părinţi ai pustiei au aflat că
loan a fost de acord cu acestea, s-au adunat şi îl rugau stăruitor
să nu-1 primească în com uniu ne pe Sever, ci să lupte în apăra­
rea Sinodului de la Calcedon, avându-i pe ei toţi de partea Iui.
Şi aşa loan, b ăn u in d ce ar putea să iasă din împotrivirea părin­
ţilor, a călcat toate făgăduinţele făcute ducelui. Când împăratul
Anastasie a aflat că loan a călcat înţelegerile, s-a mâniat şi, pen­
tru că O lim pie plecase, l-a trimis pe Anastasie al lui Pamfil ca
duce al Palestinei, ca să-l facă pe loan să-l primească pe Sever în
Sub Diocleţian, termenul de duce devine denumirea oficială a coman­
dantului militar al trupelor aflate în provinciile de graniţă (289). Anastasie
subordonat şi trupele mobile în 492.
Este vorba de patriarhul loan al III-lea (516-524).
3o 8 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
τήν σύνοδον Χ αλκηδόνος άναθεματι,σαι. ή τής επισκοπής αύτόν
έξεώσαι· οστις έλθών είς Ιερ ο σ ό λ υ μ α α ίφ νιδιά ζει τόν αρχι­
επίσκοπον καί βάλλει αύτόν είς τήν δημοσίαν φυλακήν. Πάντες
δέ οί τής άγιας πόλεως οίκήτορες έπεχάρησαν διά τό γενέσθαι
αύτόν έπίβουλον κ α ί προδότην τοϋ ά ρχιεπισκόπου Ή λία. Ζ α ­
150.25 χαρίας δέ τις τήν Κ αισαρέων αρχήν διέπ ω ν λαθραίω ς είς τήν
φρουράν είσελθών συμβουλεύει τώ Ιω ά ν ν η λέγων· εί θέλεις
151 καλώς π ρ α ξα ι καί τής επισκοπής μή στερηθήναι, μηδείς σε πείση
Σευήρον είς κοινωνίαν δέξασθαι, άλλά δόξον συντίθεσθαι τώ
δουκί καί λέγειν ώς ότι καί ένταϋθα μέν τά προτεινόμενα ποιεΐν
ούκ άναβάλλομαι, άλλ’ ΐνα μή λέγωσίν τινες κ α τά άνάγκην καί
βίαν πεπραχέναι με, απολυθώ έντεϋθεν καί μετά δύο ημέρας κυ-
151,5 ριακής ούσης πράξω προθύμω ς τά π α ρ ’ ύμώ ν κελευόμενα.
Καί τοΐς τοιούτοις λόγοις πιστω θείς ό δούξ άποκαθίστη-
σιν αύτόν τή έκκλησίςι.
Ό ούν αρχιεπίσκοπος απολυθείς διά τής νυκτός άπαν τό
μοναχικόν είς τήν άγίαν μετεπέμψατο πόλιν, τοϋτο πάντοθεν
επισυνάξας- ώς δέ τινές άριθμήσαντες τό πλήθος άπήγγειλαν,
151, 10 δτι ειχεν τό άθροισμα δέκα χιλιάδας μοναχών. Κ αί έπειδή πάσα
εκκλησία τόν τοσοϋτον ούκ έχώρει λαόν, έδοξεν συνελθεΐν άπα-
ντας είς τόν οίκον τοϋ άγιου πριοτομάρτυρος Στεφάνου ίκανόν
δντα είς υποδοχήν πλήθους, άμα δέ καί ύπα ντή σα ι βουλόμενοι
Ύ π α τίφ τφ άνεψ ιφ τοϋ βασιλέως τότε έκ τής Βιταλιανοϋ άπο-
151, 15 λυΟέντι αιχμαλωσίας καί είς'Ιεροσόλυμα εύχής ένεκεν έλθόντι.
Συνελθόντες ούν άπαντες οϊ τε μοναχοί καί οί π ολϊται έν τφ μνη-
μονευθέντι σεβασμίφ οικφ, συνήλθεν δ τε Α ναστάσιος ό δούξ
καί Ζ αχαρίας ό ύπατικός· παραγενομένου δέ το ΰ Ύ π α τίο υ καί
μετά τοϋ πλήθους είς τόν τοϋ προηομάρτυρος Στεφάνου είσε-
ληλυθότος οίκον, προσδοκώ ντος τοϋ δουκός τό θέλημα τοΰ
151. 20 βασιλέως γενέσθαι, άνέρχεται έπί άμβω νος ό άρχιεπίσκοπο;
έχων μεθ’ έαυτοΰ Θ εοδόσιον καί Σάββαν τούς τώ ν μοναχών
κορυφαίους καί ήγεμόνας καί πα ς ό λαός έπί πολλάς τά ς ώρας
56. RĂZMERIŢA D IN IERUSALIM ÎMPOTRIVA ACEFALILOR
com uniune şi să anatemizeze Sinodul de la CaJcedon, iar de nu,
să-l alunge din episcopie. Acesta, venind la Ierusalim, a năvălit
pe neaşteptate asupra arhiepiscopului şi l-a aruncat în temni-
ta
> de obşte.
> Toti> locuitorii Sfintei Cetăti» s-au bucurat atunci,7
pentru că loan uneltise şi îl trădase pe arhiepiscopul Ilie. D ar
un oarecare Zaharia, care avea conducerea Cezareei, a intrat pe
ascuns în tem nită la loan si l-a sfătuit zicându-i: „Dacă vrei să
j > "
faci bine şi să n u fii lipsit de scaunul episcopal, atunci să nu te
laşi convins de nim eni să-l primeşti pe Sever în comuniune, ci
arată-i ducelui că eşti de acord cu el şi să spui că nu refuzi să faci
şi aici cele propuse, dar, ca să nu zică cineva că ai făcut asta din
nevoie şi cu sila, să fii slobozit de aici, zicându-le că peste două
zile, fiind duminică, vei face cu râvnă cele poruncite."
D u p ă ce a fost încredinţat prin astfel de cuvinte, ducele
l-a aşezat la locul său din Biserică.
A rhiepiscopul, aşadar, după ce a fost slobozit, a trimis
în puterea nopţii d u p ă întreaga m ulţim e de m onahi ca să vină
în Sfânta C etate, ad u n â n d u -i de pretutindeni, şi după cum
spuneau unii care au n u m ă ra t mulţim ea, se strânseseră ca la
zece mii de m o n a h i. Iar p e n tru că biserica întreagă nu cu­
prindea atâta popor, s-a hotărât să meargă cu toţii la biserica
Sfântului în tâiu lu i M ucenic Ştefan, care era destul de mare
pentru a c u p rin d e m ulţim ea, doritoare fiind şi să-l întâmpine
pe Ipatie, n ep o tu l îm păratului, care atunci fusese slobozit din
robia lui Vitalian şi venise la Ierusalim pentru binecuvântare.
Aşadar, du p ă ce s-au ad u n at toţi m onahii şi orăşenii în am in ­
tita cinstită biserică, au venit îm preună şi ducele Anastasie şi
consulul Zaharia. C â n d Ipatie a ajuns şi a intrat cu mulţim ea
în biserica Sfântului Ştefan, ducele aştepta să se împlinească
voia îm păratului. D a r cân d arhiepiscopul s-a suit în amvon,
avându-i cu sine pe Teodosie şi pe Sava, conducătorii m o n a ­
hilor, to t p o p o ru l a strigat m ultă vreme: „Anatemizează-i pe
 57. SCRISOAREA LUI TEODOSIE ŞI SAVA CĂTRE ÎMPĂRAT
3io VIAŢA SFÂNTULUI SAVA

eretici şi confirmă SinoduI!“ Atunci cei trei, fară zăbavă, au

έ'κραζεν λέγων· τούς αιρετικούς άναθεμάτισον καί τήν σύνοδον
anatemizat pe Nestorie, pe Eutihie, pe Sever şi pe Sotirie al
βεβαίωσον. Αμελλητί ούν οί τρεις έκ συμφώνου άναθεματίζου-
Cezareei Capadociei, şi pe toţi care nu primesc Sinodul de la
151,25 o l v Νεστόριον καί Εύτυχέα καί Σευήρον καί Σωτήριχον τόν
Calcedon. D u p ă ce aceştia trei au spus acestea şi au coborât
152 Καισαρείας Κ αππαδοκίας καί πάντα τόν μη δεχόμενον τήν
de la amvon, A w a Teodosie s-a întors şi a rostit către popor:
σύνοδον Χαλκηδόνος. Καί τών τριών ταϋτα κηρυξάντιον καί
„Dacă cineva n u primeşte cele patru Sinoade [Ecumenice] ca
κατελθόντων ύποστρέψας ό άββας Θ εοδόσιος άφίησιν τοιαύτην
pe cele patru Evanghelii, să fie anatema!"
φωνήν τώ λαψ λέγων- εΐ τις ού δέχεται τάς τέσσαρας συνόδους
Fiindcă lucrurile s-au petrecut aşa, ducele, înfricoşân-
152, 5 ώς τά τέσσαρα ευαγγέλια, έστω άνάθεμα.
du-se de m ulţim ea monahilor, a fugit în Cezareea, iar Ipatie
Τούτων οϋτως γεγονότων ό μέν δούξ τό πλήθος τών μο­
i-a convins cu ju răm in te pe părinţi zicându-le: ,A m venit aici
ναχών φοβηθείς έφυγεν είς Καισαρείαν· ό δ έΎ π ά τιο ς δρκοις
fară să am co m u n iu n e cu Sever, ci zorindu-mă să mă învred­
έ'πεισεν τούς πατέρας ότι ήλθον ένταΰθα μή κοινωνήσας Σευήρψ,
nicesc de co m u n iu n ea cu voi.“
άλλ’ έσπευσα τής υμών άξιωθήναι κοινωνίας.
Apoi a dăruit câte o sută de litre de aur bisericilor Sfin­
Καί προσφέρει άνά χρυσίου λίτρας έκατόν τή τε άγί<?
tei învieri, Sfintei Golgota şi Cinstitei Cruci, iar lui Teodosie
152, 10 Αναστάσει καί τω άγίω Κρανία» καί τφ τιμίψ Σ ταυρφ καί δίδω-
şi lui Sava le-a dat câte o sută de litre de aur ca să le împartă
σιν Θεοδοσία) καί Σάββςι χρυσίου λίτρας έκατόν πρός τό δια-
m onahilor din tară.
»
νεΐμαι τοΐς κατά τήν χο'ίραν μοναχοΐς.
C â n d îm p ăratu l Anastasie a aflat despre cele petrecute
Ό δέ βασιλεύς ’Α ναστάσιος γνούς τά έ ν 'Ι ε ρ ο σ ο λ ύ μ ο ις γε­
la Ierusalim, s-a pregătit să-l exileze cu forţa pe arhiepisco­
γονότα π α ρ ε σ κ ε υ ά ζε τ ο δ υ ν ά μ ε ι τόν τε ά ρ χ ι ε π ί σ κ ο π ο ν ’Ιω ά ν νη ν
pul loan, p re c u m şi pe Teodosie şi pe Sava, care se urcaseră
καί Θεοδόσιον καί Σάββαν τούς τφ αρχιεπίσκοπο) είς τόν ά μ β ω ­
cu el în am von.
Ϊ52, 15 να συναναβάντας ύπερορίαις καταδικάσαι.
57. Scrisoarea lui Teodosie şi Sava către
57 împărat

C â n d s-a aflat de aceste planuri în Ierusalim, mai-marii

Καί τούτου ένίεροσολύμοις γνωσθέντος οί τώ ν μοναχώ '
monahilor şi luptătorii pentru evlavie, conducătorii şi apără­
ταξιάρχαι καί τής εύσεβείας άγωνισταί καί τής ο ρ θ ο δ ο ξ ία ?
torii ortodoxiei, Teodosie şi Sava, au adunat toată călugărimea
στρατηγοί καί πρόμαχοι Θ εοδόσιός τε καί Σάββας σ υ ν ά θ ρ ο ισ α -
din pustie şi, fiind cu toţii într-un cuget, au scris o cerere, adică
ντες ά π α ν τό μοναχικόν τής ερήμου καί μιας γνώμης γεγονότεζ
un protest, şi au trimis-o împăratului, având acest cuprins:
δέησιν ήτοι διαμαρτυρίαν γράψ αντες τ φ β α σ ιλ ε ΐ ά π ο σ τ έ λ λ ο υ σ ιν
„Preaiubitului de Dum nezeu împărat, preaevlaviosului şi
152. 20 ούτα) περιέχουσαν.
augustului Flavius Anastasie, iubitorul de Hristos, cerere şi rugă­
Βασιλεΐ Οεοφιλεστάτω καί εύσεβεστάτφ έκ Θ εού
minte de la Teodosie şi de la Sava, arhimandriţii, şi de la ceilalţi
αύγούστω καί αύτοκράτορι Φλαβίω Ά ναστασίω τώ φιλοχρίοτψ
 312 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
δέησις καί ικεσία παρά Θ εοδοσίου και Σάββα τών άρχιμαν-
δριτών καί λοιπών ήγουμένων καί μοναχών ά πάντω ν τών τήν
152, 25 άγίαν του Θεοϋ πόλιν καί πάσαν τήν περί αύτήν έρημον καί τόν
Ίορδάνην κατοικούντων.
Ό παμβασιλεύς τών άπάντω ν Θ εός καί δεσπότης Ίησοΰς
Χριστός ό Μονογενής τοϋ Θεοϋ Υίός τά σκήπτρα τής έπί πάντων
μετ’ αύτόν βασιλείας τώ Θεόφιλε! υμών κατεπίστευσεν κράτει
153 τό μέγα τής ειρήνης άγαθόν διά τής υμών εύσεβείας πάσαις μέν
ταΐς άγιωτάταις αύτοϋ έκκλησίαις, έξαιρέτως δέ τή μητρί τών
εκκλησιών Σιών βραβεϋσαι βουλόμενος, έν η τό μέγα τής εύσε­
βείας υπέρ τής τοϋ κόσμου σωτηρίας φανερωΟέν καί τελειωθέν
μυστήριον άρχόμενον άπό Ιερουσαλήμ διά τοϋ θείου καί εύαγ-
153,5 γελικου κηρύγματος εις πάντα τά πέρατα τής γής τό φώς τής
αλήθειας άνέτειλεν. Τούτου τοϋ τίμιου καί υπερφυούς κατά
Χρίστον μυστηρίου διά τοϋ νικοποιοϋ καί τίμιου Σταυροϋ καίτηζ
ζωοποιού Άναστάσεως, ετι μήν καί πάντω ν τώ ν άγιων καί προ-
σκυνουμένων τόπων τήν αληθή καί άψαντασίαστον ομολογίαν
153, 10 καί πίστιν άνωθεν καί έξ άρχής διά τών μακαρίων καί άγιων
αποστόλων παραλαβόντες άπαντες οι τής άγιας γής ταύτηζ
οίκήτορες άτρωτον καί άπαρεγχείρητον έν Χριστώ διεφυλάξαμεν
καί εις άεί Θεοϋ χάριτι διαφυλάξομεν μ ή π τνρόμ ενοι έν μ η δ ε π
υπό τών άντικειμένων κατά τάς άποστολικάς παραινέσεις μήτε
153, 15 μήν περιφερόμενοι παντ'ι άνέμφ τής διδασκαλίας έν τή κνβειφ
τών ανθρώπων, έν πανουργία τών ψ υχοφθόροις καί άπατηλοις
σοφίσμασιν έξαπατο')ντων τάς καρδίας τώ ν άκάκω ν καί τό κα-
θαρόν καί άδολον τής ορθής πίστεως νάμα τή εαυτών κακοδοξία
συνταραττόνπον.Έ ν ταύτη τή άγίςι καί άμωμήτω πίστει τής φΐ'
153, 20 λοχρίστου ύμών βασιλείας Θεοϋ χάριτι τεχθείσης καί τραφείσηζ
καί πάσης σχεδόν τής ύφηλΐου τό κράτος θεόθεν, καθώ ς πιστεύο-
μεν, δεξαμενής θαυμάζομεν πώς έπί τών θεοφιλών καιρών τής
ύμετέρας βασιλείας τάραχος τοσοΰτος καί κλόνος κατά τής άγιας
τοϋ Θεοϋ πόλεω ς''Ιερουσαλήμ έπεχύθη, εις τοσαύτην υπερβολήν
57. SCRISOAREA LUI TEODOSIE ŞI SAVA CÂTRE ÎMPĂRAT
313
egumeni şi de la toţi monahii care locuiesc în Sfânta Cetate a lui
Dumnezeu şi în toată pustia dimprejurul ei şi la Iordan.
D um nezeu, atotputernicul îm părat al tuturor şi Stă­
pân Iisus Hristos, Fiul cel U nul-Născut al lui Dumnezeu, a
încredinţat sccptrul împărăţiei de după El stăpânirii Voastre
iubitoare de D um nezeu, vrând să încununeze prin Evlavia
Voastră cu marele bun al păcii toate Bisericile Sale preasfinte,
dar mai ales pe maica Bisericilor, Sionul, în care, arătându-se
şi săvârşindu-se marea taină a evlaviei pentru mântuirea lumii,
a răsărit lu m in a adevărului, începând de la Ierusalim, prin
dumnezeiasca şi evangheliceasca propovăduire, până la toate
marginile lumii. N oi, toţi locuitorii acestui sfânt pământ, am
prim it de Sus şi de la început, prin fericiţii şi sfinţii Apostoli,
mărturisirea si credinţa adevărată si lipsită de năluciri a aces-
1 j 1 Γ
tei cinstite taine mai presus de fire a lui Hristos, prin cinstita
şi purtătoarea de b iru in ţă C ruce şi prin învierea cea de viaţă
făcătoare, încă şi prin toate locurile sfinte şi închinate. Pe
aceasta am păzit-o în H ristos întreagă şi fară greşeală, şi pu­
rurea o vom păzi, cu harul lui D um nezeu, neînfiîcoşându-ne
întru nim ic de cei po trivn ici, potrivit cu îndemnurile aposto­ Fii. 1. 28
lice, nici lăsând să fim p u rta ţi de orice vânt de învăţătură în­
coace şi-ncolo p rin viclenia oamenilor, prin uneltirea celor care Ef. 4, 14
înşală in im ile celor fa ră de răutate prin sofisme stricătoare de Rom. 16. 18
suflet şi am ăgitoare, tu lb u rân d băutura curată şi nestricată
a dreptei credinţe cu reaua lor credinţă. De vreme ce Ma-
jestatea Voastră cea iubitoare de Hristos s-a născut şi a fost
hrănită, cu harul lui D u m n eze u , în această credinţă sfântă şi
neîntinată şi a p rim it de la D um nezeu, precum credem, stă-
pânia peste aproape toată lum ea cea de sub soare, ne mirăm
cum în vrem urile iubitoare de D u m n eze u ale dom niei Voas­
tre s-a revărsat peste Ierusalim, sfânta cetate a lui D um nezeu,
o asemenea tu lb u rare şi clătinare, ajunsă atât de marc, încât
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
314
153,25 εκταθείς, ώς καί τήν μητέρα πασών τών εκκλησιών Σιών καί τήν
άγίαν τοϋ Θεού καί σωτήρος ήμών Α νάστασιν, τό καταφύγιον καί
φυγαδευτήριον πάντων τών άδικουμένων έκ παντός τοϋ κόσμου
154 καί σωτηρίας έπιδεομένων, δημοσίαν άγοράν καί κοινόν τόπον
γενέσθαι,τής είς τύπον καί τόπον Θ ε ο ί προκαθημένης ίερωσύνης
καί τών περί αύτήν τελούντων λειτουργών, ού μήν αλλά καί τών
τόν μονήρη βίον άναδεδεγμένων έν όψεοιν εθνικών Ιουδαίω ν τε
154,5 καί Σαμαρειτών έξ αυτής τής άγιας Σιών καί τής προσκυνητής
Άναστάσεως φανερώς μετά βίας εξωθούμενων καί εις βέβηλους
καί άκαθάρτους τόπους διά μέσης τής πόλεο>ς κατασυρομένων
καί τινα πρός βλάβην τής πίστεως ποιείν άναγκαζομένων, ώς
εντεύθεν λοιπόν καί τούς εύχής χάριν παραγινομένους τε καί πα-
ραγενομένους αντί ώφελείας τε καί οικοδομής σ κ α ν δ ά λ ω ν πλη-
154, 10
ρουμένους είς τάς ιδίας έπανιέναι πατρίδας.
Εί τοίνυν πίστεως ένεκεν τα ϋτα π ά ντα κατά τής άγιας
τοϋ Θεού πόλεως 'Ιερουσαλήμ κινείται, τοΰ οφθαλμού και
φωστήρος πάσης τής οικουμένης, τής τόν τοϋ ευαγγελίου λόγον
δεξαμενής, εϊπερ κατά τό προφητικόν εκείνο λόγιον έκ Σιών
154, 15 έξελενσεται νόμος καί λόγος Κυρίου έξ Ιερουσαλήμ καί οίο-
νεί χερσίν οίκείαις κ α θ ’ έκάστην τήν άλήθειαν ψηλαφώντες οί
ταύτης οίκήτορες δ ι’ αυτών τών σεβασμίο>ν τόπω ν, έν οις τό της
ένανθρωπήσεως τοϋ μεγάλου Θεοϋ και σωτήρος ήμών έπράχθη
μυστήριον, πώς o rv μετά πεντακόσια καί περαιτέρο) τής τοϋ Χρί­
στου παρουσίας έτη οί'Ιεροσο?^υμΐται πίστιν μ α ν θ ά ν ο μ ε ν ; Ό θ ε ν
154,20 άσφαλώς εστιν γνώναι δτι ή έπαγομένη δήθεν νυνί τή προτέρ<?
κατά Χριστόν πιστει διόρθωσις ού τοΰ άλη θινού Χρίστου, αλλά
τοΰ αντίχριστου καθέστηκεν διδαχή τοΰ τήν £νωσιν καί ειρήνην
τών εκκλησιών τού Θεού συγχέειν σπουδά ζοντος καί ταραχήζ
καί άκαταστασίας τά πάντα πληροισαντος.
154,25 Τούτων δέ πάντω ν αρχηγός καί α ύτουργός κ α θ έσ τη κ εν
ό άνωθεν καί έξ άρχής ’Α κέφαλος καί Α ποσχίστης Σευήρος ο
τής Α ντιοχέων πρόεδρος ε π ’ ολέθριο τής οικείας ψ υχής καί τήί
57. SCRISOAREA LUI TEODOSIE ŞI SAVA CĂTRE ÎMPĂRAT
315
până şi maica Bisericilor, Sionul, şi biserica Sfintei învieri
a D um nezeului şi M ân tu ito ru lu i nostru - scăparea şi m â n ­
gâierea tu tu ro r nedreptăţiţilor şi a celor ce au trebuinţă de
mântuire din întreaga lum e - să ajungă o piaţă publică şi un
loc întinat. Astfel, arhiereul întâi-stătător, care este în chipul
şi în locul lui D um n eze u , şi slujitorii din jurul Iui, ba chiar
şi cei afierosiţi vieţii m onahale sunt prigoniţi înaintea ochi­
lor păgânilor, iudeilor şi samaritenilor şi alungaţi din Sfântul
Sion şi din înch in ata biserică a învierii, fiind târâţi prin mij­
locul cetătii
1 în locuri întinate si 1 necurate si» sunt siliţi
> să facă
lucruri care vatăm ă credinţa. De aceea, cei care au venit şi
vin pentru rugăciune, în loc de folos şi zidire sufletească, se
întorc în ţările lor plini de sminteli.
Aşadar, dacă toate acestea din pricina credinţei s-au
\
pornit îm potriva sfintei cetăţi a lui Dumnezeu, Ierusalimul,
ochiul şi lum in ăto ru l întregii lumi, care a primit cuvântul
Evangheliei - dacă este adevărat acel cuvânt prorocesc: Din
Sion va ieşi legea şi cuvântul Domnului din Ierusalim —şi ai îs. 2, 3
cărei locuitori pipăie în fiecare zi acest adevăr în toate cinsti­
1 taina înomenirii marelui Dum-
tele locuri în care s-a săvârsit
nezeu şi M ântuitorului nostru , atunci cum se face că noi, cei Tit 2, 13
din Ierusalim, încă tot mai învăţăm dreapta credinţă după
cinci sute de ani si
) mai bine de la venirea lui Hristos? De aici
se poate cunoaşte în m o d sigur că aşa-zisa îndreptare adusă
acum credinţei» celei de mai înainte în Hristos nu este a ade-
vârâtului H ristos, ci învătătură a lui antihrist, care se sileste să
tulbure pacea şi un itatea Bisericilor Iui D um nezeu şi care le-a
um plut pe toate de nestatornicie.
Conducătorul şi făptaşul tuturor acestora s-a făcut din­
tru început Sever, acefalul şi schismaticul patriarh al Antiohiei,
spre pierzania propriidui suflet şi a obştii, ivit prin îngăduinţa lui
Dumnezeu din pricina păcatelor noastre şi care a fost anatemizat
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
3 ιό
155 κοινής πολιτείας κατά Θεού συγχώρησιν διά τάς αμαρτίας ημών
προβληθείς καί τούς άγιους πατέρας ήμών άναθεματισας τούς
τήν άποστολικήν πίστιν τήν όρισθεΐσαν καί παραδοθείσαν ήμίν
διά τών άγιων πατέρω ν τών έν Νικαίςι συνελθόντων διά πάντων
155,5 βεβαιώσαντας καί έν αυτή πά ντας φασίζοντας.
Ούπερ ’Α κέφαλου τήν κοινοονίαν καί ενωσιν άποφεύγο-
ντες καί παντελώς άπαρνούμενοι δεόμεθα τής ύμετέρας εύσε-
βείας κατελεήσαι τήν μητέρα τών εκκλησιών παοώ ν Σιών τήν
ύπερασπίζουσαν τοΰ θεοφιλούς υμών κράτους οΰτω ς άτίμως
ύβριζομένην καί πορθουμένην, καί θεσπίσαι καταξιώ σατε ώστε
155, ίο παντελώς κωλυθήναι τόν επικείμενον τή άγίςι τοΰ Θεοϋ πόλει
χειμώνα. Ζωής γάρ καί θανάτου κειμένων έν τώ περί πίστεως
λόγφ ό θάνατος ήμίν έστιν προτιμότερος.
Τών γάρ εχθρών τής εκκλησίας τοΰ Θεού καί τών περί
αύτοΰς ματαίων άναθεμάτοον κ α θ ’ οιον δήποτε τρόπον ή λόγον
155,15 ούδ’ όλως κοΜονοί γενησόμεθα τήν άποστολικήν σύν Θεώ
κατέχοντες πίστιν, εν ή έστήκαμεν καί καυχώ μεθα ε π ' έλπίδι τήζ
όόξης τοϋ Θεοϋ, εν φρόνημα καί μίαν πίστιν εχοντες άπαντες
σύν Θεώ οί τής άγίας γης ταΰτης οίκήτορες τεσσαράς τε άγιας
συνόδους ευαγγελικά) χαρακτήρι τετιμημένας όμοδόξους έν ένί
155,20 πνεύματι καί φρονήματι ασμένως δεξάμενοι τάς κατά διαφόρους
καιρούς καί τόπους θείςι έπιπνοίςι συγκροτηθείσας πρός τάς τών
υποκειμένων αιρέσεων πολυσχεδεΐς πλάνας. Λέξεσι μόνον και
ού δυνάμει τό διάφορον έχούσας, ώσπερ ή τώ ν θεοχαράκτων
ευαγγελίων εΐκών τε καί δύναμις. Τούτω ν τώ ν άγιω ν συνόδων
156 προλάμπει καί ύπέρκειται ό μνημονευθείς τώ ν τριακοσίων δέκα
καί όκτώ άγιων πατέρων χορός ό έν Νικαίς* κατά τοΰ άθεωτάτου
Άρείου συνελθίύν, ώ κατά πάντα έξηκολούθησαν καί αί λοιπαί
τρεις αγιαι σύνοδοι, τουτέστιν ή τών εκατόν πεντήκοντα κατά τοϋ
πνευματομάχου Μ ακεδονίου συνελθοΰσα καί ή έν Έ φ έσ ψ με*
156,5 εκείνους κατά τοΰ επαράτου καί άνθρω πολάτρου Νεστορίου συ-
ναθροισθεΐσα, όμοιους δέ καί ή μετ’ αυτούς έν τή Χαλκηδονέων
57. SCRISOAREA LUI TEODOSIE ŞI SAVA CĂTRE ÎMPĂRAT
317
de Sfinţii noştri Părinţi ce au întărit credinţa apostolică, hotărni­
ciră şi predată nouă prin Sfinţii Părinţi adunaţi la Niceea, care au
adeverit-o prin toate şi îi botează în ea pe toţi.
N oi ne ferim şi respingem cu desăvârşire com uniunea şi
unirea cu Acefalul, şi ne rugăm Evlaviei Voastre să miluiască
Sionul, m aica Bisericilor, care apără dom nia Voastră iubitoare
de D um nezeu şi care este atât de ocărâtă şi prigonită; învred-
niciţi-ne să h o tărâţi ca viforniţa pornită asupra Sfintei Cetăţi
a lui D um nezeu să fie curm ată cu totul. Pentru că dacă în
cele ale credinţei ne su n t puse înainte viaţa şi moartea, noi
preferăm m oartea.
D e aceea, în nici un chip şi sub nici un m otiv nu ne
vom face părtaşi duşm anilor Bisericii lui D um nezeu şi anate­
melor aruncate asupra lor de vreme ce, cu ajutorul lui D um ­
nezeu, ţin em credinţa în care am stat şi ne lăudăm, în nădejdea
slavei lui Dumnezeu-, având un cuget şi o credinţă, cu ajutorul Rom. 5.2
lui D um nezeu, noi, toţi locuitorii acestui sfânt păm ânt, care
prim im cu bucurie cele patru Sinoade sfinte, cinstite cu pece­
tea evanghelică şi care conglăsuiesc desăvârşit într-un D uh şi
un cuget, d u p ă ce s-au în tru n it prin insuflarea dumnezeiască
în diferite vrem i şi locuri spre a înfrunta rătăcirile felurite­
lor eresuri, şi care [Sinoade] se deosebesc num ai prin cuvin­
te, dar nu p rin înţelesuri, după cum este chipul şi înţelesul
Evangheliilor în tip ărite de D um nezeu. în tru aceste sfinte Si­
noade străluceste
3 m ai întâi si
» le întrece am intitul cor al celor
318 Sfinţi Părinţi adunaţi în Niceea îm potriva lui Arie cel fâră
de D um nezeu, căruia i-au urm at şi celelalte trei sfinte Sinoa­
de, adică acela al celor 150 de Părinţi, adunat îm potriva pne-
vm atom ahului M acedonie, apoi cel adunat în Efes împotriva
blestem atului şi antropolatrului Nestorie. La fel, după aceea,
cel în tru n it în cetatea C alcedonului spre întărirea anatemei
îm potriva rău -cin stito ru lu i N estorie şi pentru alungarea şi
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
3i8
πό?.ει συνδραμοϋσα έπί βεβαιώσει τοϋ κατά τοϋ δυσσεβοϋς
Νεστορίου αναθέματος καί εκβολή καί άναθεματισμώ τοϋ άσε-
βούς Ευτυχούς. Διά τούτων τών άγιων τεσσάρων συνόδιον τήν
156. 10 μονογενή καί άποστολικήν πίστιν, καθώ ς πολλάκις εϊρηται, δε­
ξαμενών πάντων ημών τών τής άγιας γης ταύτης οίκητόρων καί
έν αύτή σύν Θεώ έστηρίγμένων παντί τώ μή οΰτως φρονούντι
καί ταύταις πειθαρχοϋντι ούδείς ημάς κ α θ ’ οίον δήποτε τρόπον
ένώσαι δυνήσεται, καν μύριοι θάνατοι πρόκεινται.
156, 15 Πληροφορίας δέ ένεκεν τοϋ ύμετέρου κράτους καί τούτο
τοΐς είρημένοις προσθήσοψεν ώς άνάθεμα έσται μετά πάσης
αίρέσεως άπό Χριστού τοϋ Θεού ήμών Νεστόρίος καί πάς ό τά
εκείνου φρονών ή τόν ένα Κ ΰριον’Ιησοϋν Χριστόν τόν Υιόν τοϋ
Θεοϋ τόν Μονογενή τόν ύπέρ ήμών σταυρω θέντα υιούς δύο
έννοών ή ό τήν θείαν τε καί άπερινόητον ενωσιν εις δύο φύσεις
156. 20 άνά μέρος μερίζων ή ό ταΐς τοιαύταις φρενοβλαβείαις κ α θ ’ οίον
δήποτε τρόπον ή λόγον τιθέμενος·
Ά νάθεμα δέ σύν αύτώ καί Εύτυχει τώ τήν θείαν οίκο-
νομίαν κατά φαντασίαν ή τροπήν είσάγοντι τήν τε δ ια φ ο ρ ά ν
τής θεότητος καί τής άνθρω πότητος τοϋ ενός καί μόνου Ίησοϋ
Χριστού τοϋ άληθινοϋ Θεοϋ έν τή άδιαιρέτιο καί άσυγχύτψ καθ
156, 25 ύπόστασιν ένώσει άναθεματίσαντι καί παντελώ ς άρνησαμένω
σύν αύτώ τε τφ ασεβεί Νεστορίο,ί άναθεματισθέντι ύπό τών μνη-
157 μονευθέντων άγιων πατέρων.
Ταύτην τήν έγγραφον πληροφορίαν καί δέησιν δεξαμενή
εύμενώς ή ύμετέρα γαληνότης παρά τής πάντω ν ήμών ταπεινότη-
τος θεσπίσαι καταξιώσει λωφήσαι λοιπόν τά τολμώμενα έφ
1 5 7 , 5 έκάστης κακά καί τάς συνεχείς άκαταστασίας κατά τής άγιας τού
Θεού ταύτης πόλεως καί τοϋ όσίοπάτου ήμών άρχιεπισκόποϋ
Ίω άννου διά τών έχθρών τής άληθείας όνόματι δήθεν τής ύμών
εύσεβείας, πεπεισμένον τό ύμέτερον κράτος ενώπιον τοϋ Θ εού
καί τών έκλεκτών άγγέλων ώς κ α τ’ ούδενα τρόπον ή λόγον την
πρός τούς είρημένους Ά ποσχιστάς ένωσιν καταδεχόμεθα άνεϋ
57. SCRISOAREA LUI TEODOSIE ŞI SAVA CĂTRE ÎMPĂRAT
anatemizarea neevlaviosului Eutihie. Prin mijlocirea acestor
patru sfinte Sinoade, după cum s-a spus adeseori, am primit
credinţa unică şi apostolică noi, toţi locuitorii acestui sfânt
pământ, şi, întem eindu -n e cu ajutorul lui Dumnezeu pe ea,
nimeni nu va putea în niciun fel să ne unească cu acela care
nu cugetă astfel şi n u se supune acestor Sinoade, chiar dacă
ne-ar aştepta mii de morţi.
Pentru înştiinţarea Stăpânirii Voastre mai adăugăm şi
aceasta la cele spuse, anum e că Nestorie va fi anatema de la Hris-
tos, D umnezeul nostru, împreună cu toată erezia şi cu tot cel
care cugetă cele ale lui sau care gândeşte că Unul D om n Iisus
Hristos, Fiul cel Unul-Născut al lui Dumnezeu Care S-a răstig­
nit pentru noi, ar fi doi fii; sau care împarte dumnezeiasca şi de
necuprins cu mintea unire [ipostatică] în două firi despărţite;
sau care consimte în orice fel sau cuvânt cu astfel de nebunii.
Anatema să fie, împreună cu el, şi lui Eutihie, care spune
că dumnezeiasca iconomie a întrupării s-a făcut în închipuire sau
prin schimbare şi care a anatemizat şi a tăgăduit deosebirea dintre
firea dumnezeiască şi cea omenească a Unului şi singurului lisus
Hristos, adevăratul Dumnezeu, în unirea ipostatică nedespărţită
şi neamestecată; şi care [Eutihie] a fost anatemizat împreună cu
neevlaviosul Nestorie de către amintiţii Sfinţi Părinţi.
P rim ind cu bunăvoinţă această înştiinţare scrisă şi rugă­
minte din partea smereniei noastre a tuturor, Luminăţia Voastră
să ne învrednicească a porunci să înceteze relele care se săvârşesc
cu îndrăzneală zi de zi, precum şi necuratele neorânduieli îm ­
potriva acestei Sfinte Cetăţi a lui Dum nezeu şi a preacuviosului
nostru arhipăstor loan de către vrăjmaşii adevărului în numele
- chipurile - Evlaviei Voastre, de vreme ce înălţimea Voastră
este convinsă, înaintea lui D um nezeu şi a îngerilor aleşi, că nu
vom primi în nici un fel şi sub nici un motiv unirea cu zişii
schismatici, fără o judecată conformă cu legile şi canonică, nici
 320 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
157, 10 ένΟέσμου καί κανονικής κρίσεως οϋτε μήν καινοτομία τινί περί
πίστεως καθ’ οΐον δήποτε λόγον συνηθέμεθα ή πράσωπον τών
Άκεφάλων έν οΐω δήποτε καιρψ κατά βίαν χειροτονούμενον κα-
ταδεξόμεθα. Ει δέ τι τοιοΰτον διά τάς αμαρτίας ημών συμβαίη,
πληροφοροϋμεν ενώπιον τής άγιας καί όμοουσίου Τριάδος την
157, 15 ύμετέραν ευσέβειαν ως τά αϊματα πάντω ν ήμών προθύμο>ς εκχέη-
ται καί πάντες οί άγιοι τόποι πυρί αναλίσκονται πριν άν τι τοι­
οϋτον έν τή άγια τοΰ Θεοΰ τούτη πόλει γένηται. Τί γάρ όφελος τής
ψιλής τών άγιων τόπων προσηγορίας οϋτως αυτών πορθουμένων
καί άπμαζομένων; Ή όέ ειρήνη τον Θ εοϋ ή υπέρ έχονοα πάντα
157, 20 νοϋν φρουρήσει την άγίαν αύτοΰ εκκλησίαν καί παυσει τά κατ’
αυτής επικείμενα σκάνδαλα νεύματι τοΰ ύμετέρου κράτους εις
δόξαν αύτοΰ καί καύχημα τής θεοφιλούς ύμών βασιλείας.
158 Τά ίσα δέ τής τοιαύτης δεήσεως άπέστειλαν οί πατέρες
ημών’Ιωάννη τώ τηνικαϋτα επισκοπώ χειροτονηθέντι Κωνσταντι­
νουπόλεως τελευτήσαντος Τιμοθέου, Ταύτην τοίνυν τήν Ικεσίαν
δεξάμενος ό βασιλεύς ’Α ναστάσιος καί συνεχόμενος ύπό τών Βιτα-
158,5 λιανοΰ βαρβαρικών οχλήσεων συνεβουλεύθη έν τώ τέως ήσυχάσαι
άπ" αύτών, καί ούτως τοΰ Ιεροσολύμων θρόνου ούκ έξεβλήθη ό
’Ιωάννης. Άλλ’ έντεΰθεν ήδη τέλος τοϊς γενικοΐς τών αγίων πατέρων
ήμών άγώσιν έπιθετέον καί έπί τήν άκολουθίαν τοΰ περί μόνου τοΰ
πατρός ήμών Σάββα λόγου ίτέον καί τά κ α τ’ αύτόν αξιομνημόνευ­
158, 10 τα ίδικά κατορθώματα τή τοΰ Θεού χάριτι έξηγητέον.
58
Ό έτιίγειος άγγελος καί ούράνιος ά νθρω πος Σάββας ό
σοφός καί έπιστήμων διδάσκαλος, ό τής ο ρθοδοξία ς συνήγορος
καί τής κακοδοξίας κατήγορος, ό πιστός κ α ί φρόνιμος οικονόμος
1 5 8 , 15 άναδειχθείς, ό τά θεία τάλαντα πολυπλασιάσας, ό τήν έξ ύψους
74 loan al ΙΙ-lea, patriarh aJ Constantinopolului între 17 aprilie 518 şi
februarie 520.
75 General roman, apărător al ortodoxiei calcedoniene, s-a răsculat în 513 îm­
potriva împăratului Anastasie şi l-a hărţuit până la moartea acestuia, în 518.
58. SECETĂ ŞI LĂCUSTE 321
nu vom consimţi> cu vreo inovaţie > într-ale credinţei
t sub nici un
pretext, nici nu vom primi pe cineva dintre acefali, hirotonit
cu sila în oricare vreme. Iar dacă ni s-ar întâmpla aşa ceva, din
pricina păcatelor noastre, V ă facem cunoscut, înaintea Sfintei şi
celei deofiinţă Treimi, că ne vom vărsa sângele cu toţii, plini de
râvnă, şi că toate Sfintele Locuri vor fi mistuite de foc înainte
de a se petrece un asemenea lucru în această Sfântă Cetate a Iui
Dumnezeu. Pentru că ce folos este simpla denumire de «Sfinte
Locuri» dacă ele sunt pustiite şi necinstite în aşa fel? Iar pacea
lui Dumnezeu care întrece orice minte va păzi sfânta Lui Biserică Fii. 4. 7
şi va face să înceteze scandalurile stârnite asupra ei la semnul
Majestăţii Voastre, spre slava Lui şi lauda domniei Voastre iubi­
toare de D u m n ezeu /1
Părinţii noştri au trimis o copie a acestei cereri lui loan’4,
care era hirotonit atunci episcop al Constantinopolului, după
ce murise Tim otei. După ce a primit această cerere, împăratul
Anastasie, fiind strâmtorat de barbarii lui Vitalian 5, a fost sfă­
tuit să-i lase în pace o vreme, şi aşa loan nu a mai fost izgonit
din tronul Ierusalimului. Dar să punem capăt aici istorisirii
luptelor com une ale Sfinţilor noştri Părinţi şi să continuăm
cuvântul numai despre Părintele nostru Sava şi despre faptele
lui săvârşite prin harul lui Dumnezeu.
58. Secetă şi lăcuste
Sava, îngerul cel pământesc şi omul ceresc, înţeleptul
Şi cunoscătorul76 dascăl, apărătorul ortodoxiei şi înfierătorul
relei-credinte, care s-a arătat iconom ul credincios si chibzuit
care a înm ultit
« dum nezeieştii
I talanti,
ϊ cel care s-a îmbrăcat cu
A folosit armatele şi populaţia barbară din Tracia.
* Prin „cunoscător" am tradus adjectivul επιστήμων, al cărui înţeles pre­
cis este de „ştiinţific" şi trimite la caracterizarea povăţuirii duhovniceşti,
înţeleasă drept „arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor".
 322 VIAŢA SFÂNTUI-UI SAVA
δύναμιν ένδυσάμενος εύδοκία τε του Θ εοϋ καί Π ατρός καί συ­
νεργείς τοϋ Χρίστου καί έμπνεύσει τοΰ 'Αγίου Πνεύματος τήν
έρημον πολίσας τώ πλήθει τών μοναχών επτά μοναστήρια πε­
ριβόητα καθ’ δν εΐρηται τρόπον έν αύτή συνεστήσατο, άτινά
έστιν ταϋτα· έν μέν λαΰραις ή Μεγίστη τε αύτοϋ κ α ί πασών τών
158 , 20 έν Παλαιστίνη λαύρων προκαθεζομένη καί ή μετ’ αυτήν τη τάξει
Νέα Λαύρα καί ή Έ πτάστομος καλούμενη, έν δέ κοινοβίοις τό
τοϋ Καστελλίου καί τοΰ Σπηλαίου καί τά όνομασθέντα τοΰ
Σχολαρίου καί Ζάννου. Ούχ ήττον δέ άντελαμβάνετο καί τών
159 Αρχαίων δύο κοινοβίων τών άγιω ν πα τέρω ν ημών Ευθυμίου
καί Θεοκτίστου. Τούτοίν τών επτά μοναστηριού τήν φροντίδα
ποιούμενος καί τήν πρόνοιαν πρόσοδον τό σύνολον περιποιήσα-
σθαι ούκ ήνέσχετο, άλλά πίστει καί πεποιθήσει τη εις Θεόν
159.5 επερειδόμενος ουδέποτε κατέπεσεν εις τήν α π ό τής μερίμνηξ
άθυμΐαν καί μάλιστα έ ν τώ τής λιμού καιρώ.
Άμα γάρ τώ έξορισθήναι τόν αρχιεπίσκοπον Ή λίαν
έκλείσθη ο ουρανός τοϋ μή βρέξαι έπί τήν γην έπί πέντε χρόνους
καί πρός τη άβροχία καί άκρίς πολλή γέγονεν σφόδρα καί βροΰχσ;
ού ούκ ήν άριΟμός, καί κατέληξεν παν τό πρόσω πον τής γης. IΦ
159, 10 δέ δευτέρqί τής άκρίδος χρόνω ήλθεν έτέρα άκρίς καί τόν αέρα
έκάλυψεν καί πάντα τά ξύλα τοΰ άγροϋ κατέφαγεν καί γ έ γ ο ν ε ν
ισχυρά λιμός καί θνήσις, ώστε τούςΊεροσολυμίτας λέγειν δτι δια
τήν γενομένην εις τόν άρχιεπίσκοπονΉ λίαν άμαρτίαν έπήλθεν τά
κακά ταϋτα. Τότε ό έν άγίοις πατήρ ημών Σάββας τοίς αρχηγοί?
159, 15 τών έαυτοϋ μοναστηρίων παρήνει μηδέποτε μεριμνάν περί τώ'
σαρκικών καί τήν τοϋ Κυρίου φωνήν ύπεμίμνησκεν αυτούς τήν
λέγουσαν· μή μεριμνήσητε λέγο ντες τί φ ά γο μ εν ή τί πίομεν η τι
περιβαλόμεθα- οίόεν γάρ ό Π ατήρ υμών ό ουράνιος δτι %Qu&'
τε τούτων απάντων. Π λήν ζητείτε πρώ τον τήν βασιλείαν τών
159, 20 ουρανών, καί ταϋτα πάντα προστεθήσετα ι ύμϊν.
Ό μέν ούν θεϊος ούτος πρεσβύτης τοιαϋτα καί έφρόνει κα*
έδίδασκεν· ό δέ Θεός πάσαν χρείαν άφ θόνω ς έχορήγει αύτώ, ώστε
58. SECETĂ ŞI LĂCUSTE
323
putere de Sus, care prin bunăvoinţa lui D umnezeu şi Tatăl
şi cu împreună-lucrarea Iui Hristos şi cu insuflarea Sfântului
Duh a făcut pustia cetate pentru mulţime de monahi, a zidit,
în felul în care am spus aici, şapte mănăstiri vestite, după cum
urmează: între lavre, Marea sa Lavră, care era prima între toa­
te lavrele din Palestina, iar după ea, în ordine, Noua Lavră şi
cea num ită Eptastomos; între chinovii, erau cele de la Casteli-
on, de la Peşteră
1 1 si cele num ite ”„a Scholariului“ si
* „a lui Z an“.
Dar nu mai p uţină grijă a pu rtat şi de cele două vechi chinovii
ale sfinţilor noştri părinţi Eftimie şi Teoctist. îngrijindu-se de
aceste şapte mănăstiri, nu a îngăduit să câştige pentru sine
nimic de la ele, ci, sprijinindu-se pe credinţa şi nădejdea în
D umnezeu, n u a căzut niciodată în descurajarea care vine din
griji, mai ales în vremea foametei.
Penrru că de îndată ce arhiepiscopul Ilie a fost exilat, cerul
s-a închis, încât n u a plouat pe pământ cinci ani, iar la secetă
s-au mai adăugat şi lăcuste foarte multe şi lăcuste fără aripi, de
nu le puteai număra, care au nimicit toată faţa pământului. In ft. 104.34
cel de-al doilea an al invaziei de lăcuste, a mai venit încă un fel
de lăcuste carc au acoperit întreg văzduhul şi au mâncat toţi po­
mii câmpiei, încât s-a pornit o mare foamete şi mureau mulţi,
iar ierusalimitenii spuneau că aceste rele au venit din pricina
păcatului săvârşit asupra arhiepiscopului Ilie. Atunci cel întru
sfinţi Părintele nostru Sava i-a sfătuit pe conducătorii mănăsti­
rilor sale să nu-şi facă griji pentru cele trupeşti, amintindu-le de
glasul D om n ului care zice: N n vă îngrijiţi zicând ce vom mânca
sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca; căci ştie Tatăl vosmi cel
ceresc că aveţi trebuinţă de toate acestea. Ci mai întâi cereţi împă­
răţia cerurilor, şi toate acestea se vor adăuga vouă. Mt. 6. 31-33
Dum nezeiescul Bătrân cugeta şi învăţa unele ca acestea,
iar D u m n eze u îi dăruia fară zgârcenie toate cele de trebuinţă,
încât se aflau în lipsuri mai degrabă cei care îşi puneau nădejdea
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA 59. CIOBANII DE LÂNGĂ PEŞTERĂ 325
324

λείπεσθαί μάλλον τούς επί χρήμασιν καί προσόδοις πεποιθότας
ή τά ύπ’ αυτοί] προνοούμενα μοναοτί^ρια. Έ ν αύτώ τοίνυν τώ
τής λιμού καιρώ ήλθεν ό τής Μ εγίστης Λ αύρας οικονόμος πρός
159,25 αύτόν λέγων· ού δυνάμεθα, πάτερ, κρούσμα ποιήσαι τούτφ τφ
σαββάτω ή τή κυριακή, οτι ούδέν έχομεν, άλλ’ ούτε διάκλυσμα
είς λόγον τών πατέρω ν συναγόμενων. Καί λέγει αύτω ό γέρων·
έγώ τήν τοΰ Θεού λειτουργίαν ού κωλύω- εί δέ τινός τών άνα-
γκαίων λείπεσθε, πέμψει ό κανονάρχης κειμήλιον ή ιμάτιον διά
159,30 τού προσφοραρίου εις τήν πόλιν καί τούτο πωλήσας τό λειπόμε-
160 νον αγοράσει καί ήμεϊς τήν τοϋ Θεοϋ λειτουργίαν πληρώσομεν.
Πλήν πιστός έστιν ό λέγων μ ή μεριμ νήσητε περί. τής ανριον.
Καί τή ήμέρςι τής παρασκευής έρχονται τινες τής άγίας πόλε-
ως προπινάριοι οί Αγόμενοι τού Σ ω ζδ παΐδες εχοντες βασταγήν
160,5 τριάκοντα άλογων έπιφερόμενοι οίνον καί άρτους καί σίτον και
έλαιον καί μέλι καί τυρόν καί πληροΰσι,ν τό οικονομεΐον παντοίων
άγαθών καί ποιοΰσιν εορτήν μεγάλην τοϊς πατράσιν. Καί ό μέν
γέρων ώνείδιζεν τόν οίκονόμον λέγων· τί λέγεις, κύρι ό οικονόμος;
Κωλύωμεν τό κρούσμα, ότι ούκ εχουσιν διάκλυσμα οί πατέρες;Ό δε
οικονόμος είς αϊσθησιν έλθών ρίπτει εαυτόν είς τούς πόδας αύτοϋ
160, ι ο συγχώρησιν λαβεϊν άξιων. Καί ό γέρων εύλογήσας αύτόν ένουθέτει
λέγων· μηδέποτε διστάσης, άλλά πίστει κραταιούμενος πάσαν τήν
μέριμνάν σου έπίρριπτε είς τόν Θέον, ότι α ύ τ ψ μέλει περί ημών.
în bani şi câştiguri decât mănăstirile aflate în purtarea lui de
grijă. Aşadar, în acest răstim p de foamete, a venit la el iconomul
Marii Lavre zicând: „Părinte, nu mai putem să batem toaca
în sâm băta şi dum inica urm ătoare, pentru că nu mai avem
nim ic, nici m ăcar apă de b ău t p en tru părinţii care se adună."
A tunci B ătrânul77 i-a zis: „Eu nu voi îm piedica liturghia lui
D um nezeu. D acă vă lipseşte ceva din cele de trebuinţă, atunci
canonarhul să trim ită vreun odor sau veşm ânt prin mesager78
în cetate ca să-l vândă şi să cum pere ce le lipseşte, iar noi să
săvârşim liturghia lui D um nezeu. D ar credincios este Cel ce
zice: N u vă îngrijiţi pentru ziu a de mâine.'''' Mt. 6,34
V ineri, au venit din Sfânta C etate nişte furnizori de
aJimente, n u m iţi f i i i lui Sosan, care aduceau un convoi de iPtmL2,3i
30 de catâri încărcaţi cu vin, pâine, grâu, untdelem n, miere
şi brânză, şi au u m p lu t chelăria de toate bunătăţile făcând
mare praznic părinţilor. A tunci Bătrânul l-a certat pe iconom
zicându-i: „C e ai de spus, Părinte iconom? N u mai batem
toaca p e n tru că nu au părinţii ce să bea?“ Iconom ul, venin-
du-şi în sim ţire, s-a aruncat la picioarele lui cerând iertare.
Bătrânul, după ce l-a binecuvântat, i-a spus: „N u te mai în ­
doi niciodată, ci, în tă rin d u -te în credinţă, aruncă toată grija
ta înaintea Iui D um nezeu, p en tru că El Se îngrijeşte de noi!"

59. Ciobanii de lângă Peşteră

59
ψ
Au venit odată la sfântul Bătrân părinţii care locuiau la
ΤΗ λθόν ποτε οί έν τω Σπηλαίο) μένοντες πατέρες πρός
Peşteră zicându-i: „Suntem foarte stingheriţi de nişte ciobani ca-
160, 15 τόν άγιον γέροντα λέγοντες υπό τινων ποιμένω ν πάνυ όχλεΐσ θα ι
re-şi pasc turm ele în locurile mănăstirii şi ne cer fără ruşine de-ale
πυκνώ ς τάς εαυτών άγέλας νεμόντων έν τοϊς τ ο ϋ μ ο ν α σ τ η ρ ι ο ύ
gurii, aşa încât n u mai putem să ne liniştim din pricina lor."
τόποις καί άναιδώ ς άναλώ ματα άπαιτούντο^ν, ώστε ήμάζ
ήσυχάζειν α π ’ αύτών μή συγχωρεΐσβαι. rugăciune al monahilor de la chilii, pe care şi-l puteau face netulburaţi
dacă lavra le asigura ccle necesare traiului.
8 Προσφοράριος era un monah însărcinat cu aprovizionarea Lavrei cu
77 Este vorba de toaca bătută pentru a se aduna vieţuitorii lavrei de pe la
cele trebuincioase Liturghiei aduse d in IerusaJim 0- P a t r ic h , Sabbas,
chiliile lor spre a-şi primi porţia de hrană pentru săptămâna următoare.
Leader..., p. 187).
„Liturghia" de care aminteşte aici Sfântul Sava este de fapt canonul de
 320 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA 60. MOARTEA LUI ILIE ŞI A LUI ANASTASIE
327

Καί τοϋτο γνοϋς ό γέρων άπέστειλεν επίτιμων καί πα-
ραγγέλλων αύτοις μηκέτι έγγίζείν τψ μοναστηρίω. Α ύτών δέ πα-
,
160 20 ρακουσάντων άφνοί οί μαζοί τώ ν θρεμμάτων έπεσχέΟησαν τοϋ
μή φέρειν γάλα καί έκ τούτου τά άρτιγέννητα ερίφια καί άρνία
τή λιμώ διεφθείροντο. Τότε οί αίπόλοι εις συναίσθησιν έλθόντες
καί λογισάμενοι δτι ή παρακοή τόν έν τοϊς άλόγοις θάνατον
κατει,ργάσατο, δρομαίοι ήλθον πρός τόν γέροντα καί προ-
160, 25 σπεσόντες συνέθεντο αύτώ μηκέτι προσεγγίζειν τινί τών αύτοΰ
μοναστηρίων. Ό δέ γέρων τήν τοιαύτην ύπόσχεσιν δεξάμενος
έποίησεν ευχήν υπέρ αύτών καί εύλογήσας άπέλυσεν αύτούς.
Α ύτοί δέ άπε?^θόντες εύρον τό γάλα άνεμποδίστω ς έκφερόμε-
νον καί διερωτήσαντες καί γνόντες ότι κατά τήν ώ ραν κ α θ ’ ήν ό
161 γέρων ποιήσας εύχήν εύλόγησεν, ρέειν καί φέρεσθαι ήρξατο τό
γάλα, θαυμάσαντες έδόξασαν τόν Θεόν.
A flând acest lucru, B ătrânul a trim is la ei pe cineva,
certându-i şi p o ru n cin d u -le să n u se mai apropie de m ănăsti­
re. D ar fiindcă n-au ascultat, animalele au încetat dintr-oda-
tă să mai dea lapte, şi de aceea mieii şi iezii nou-fataţi m ureau
de foame. A tu n ci păstorii, venindu-şi în sim ţire şi gândin-
du-se că d in p ricin a neascultării lor m ureau anim alele, au
venit în grabă la B ătrân şi, căzându-i înainte, i-au făgăduit
că nu se vor m ai ap ro p ia de niciuna dintre m ănăstirile lui.
B ătrânul, d u p ă ce le-a p rim it făgăduinţă, s-a rugat pentru
ei şi, b in e cu v ân tâ n d u -i, i-a slobozit. Iar ei, întorcându-se
de acolo, au găsit că laptele curgea neîm piedicat şi, între­
bând, au aflat că în ceasul în care Bătrânul, rugându-se, i-a
b in ecu v ân tat, a în c e p u t şi laptele să curgă, şi s-au m inunat
şi L-au slăvit pe D u m n ezeu .

6 0 . M o a r t e a lu i Ilie şi a lu i A n a s t a s ie
60

în tr-al optzecilea an al vieţii, cel întru sfinţi Părintele Anul 518

'Ο έν άγίοις πατήρ ή μ ώ ν Σάββας τ ο όγδοηκοστω τής
nostru Sava, în preajm a solstiţiului de vară al indictionului
αύτοΰ ήλικίας χρόνψ περί τάς θερινάς τρ ο πά ς τής ένδεκάτης
al X I-lea, s-a dus în Aila ca să-l vadă pe arhiepiscopul Ilie,
161, 5 ΐνδικτιόνος άπήλθεν εις Ά ιλά πρός τόν αρχιεπίσκοπον Ήλίαν
avându-1 cu sine, din rânduiala lui D um nezeu, şi pe Ştefan,
έκ Θ εο ϋ οικονομίας έχων μεθ’ έαυτοϋ Στέφανον τόν ή γ ο ύ μ εν ο ν
egum enul m ănăstirii m arelui Eftimie, şi pe Evtalie, egumenul
τής μονής του μεγάλου Εύθυμίου καί Ε ύθάλιον τόν η γο ύ μ εν ο ν

ψ
m ănăstirilor de la Ierihon ale fericitului Ilie. Pe aceştia, ferici­
τών έν'Ιεριχώ μοναστηρίων αύτοϋ τοϋ μακαρίου Ή λία. Ουστι-
tul Ilie i-a p rim it cu bucurie şi i-a ţinut la sine câteva zile, în
νας μετά χαράς δεξάμενος ό μ α κα ρίτη ςΉ λία ς έκράτησεν παρ
care, de la apolisul Vecerniei până la ceasul al nouălea al zilei
έαυτώ ημέρας τινάς έν αϊς ήμέραις άπό μέν τής τών λυ χνικ ώ ν
urm ătoare n u se arăta, iar la ceasul al nouălea ieşea de grăia
16!, 10 άπολύσεως έως πάλιν ώρας ένατης τή εξής ούκ έφαίνετο αύτοις,
cu dânşii şi gusta ceva, iar după Vecernie se retrăgea. Aşadar,
περί δέ τήν ένάτην έξήρχετο καί έκοινώνει μετ’ αύτώ ν καί έγεύε-
s-a în tâ m p la t însă ca pe 9 iulie să nu mai iasă cum avea obi­
το καί μετά τό λυχνικόν άνεχώρει. Ο ϋτω ς τοίνυν αύτοϋ διάγο-
ceiul. D a r p e n tru că părinţii aşteptau fară să vorbească şi fară
ντος συνέβη αύτόν τή ένάτη το ϋ ’Ιουλίου μηνός μή έξελθεΐν κατά
să m ănânce, a ieşit pe la ceasul al şaselea din noapte şi a zis:
τό είθισμένον, αύτών δέ έκδεχομένων καί μήτε κοινωνούντων
„M âncaţi voi, p e n tru că eu nu am vreme!“
161, 15 μήτε τινός γευομένων έξελθών περί ώραν έκτην τής νυκτός
λέγει- γεύσασθε υμείς· εγώ γάρ ού σχολάζω.
 328 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
Τοϋ δέ έν άγίοις Σάββα κρατήσαντος καί τρόπον τινά βια-
σαμένου αύτόν είπεΐν τί έχει. Σ ύνδακρυς γενόμενος λέγει- τούτη
τή ώρα έτελεύτησεν Α ναστάσιος ό βασιλεύς καί δει με πάντως
άπελθεΐν μετά δεκάτην ημέραν καί δικάσασθαι μετ’ αύτοϋ.
161.20 Καί διετάξατο περί τών έαυτοΰ μοναστηριού, ώστε μετά
τήν τελευτήν Εύθαλίου Νέσταβον καί Ζ α χα ρία ν τήν ήγεμονίαν
διαδέξασθαι κατά καιρούς ώστε μή τολμήσαί τινα διαιρεϊν άπ’
άλλήλων τά αύτά μοναστήρια. Ταΰτα διαταξάμενος καί όκτώ
τιμέρας μετά τήν οπτασίαν ποιήσας τη κοινω νία μόντ] καί τφ
161,25 εύκράτω άρκούμενος μικρόν ήρρώστησεν. Τών δέ περί τόν έν
άγίοις Σάββαν προσκαρτερούνπον α ύ τφ έπί τρεις ημέρας tfj
162 είκάδι το ΰ ’Ιουλίου μηνός κοινωνήσας καί εύξάμενος καί είπών
τό αμήν έν είρήνβ επί τό αύτό έκοιμήΟη καί ϋπνω σεν ζήσας τόν
άπαντα χρόνον έτη όγδοήκοντα όκτώ.
Ό δέ μακαρίτης Σάββας τήν ηαέραν σημειωσάμενος καί
έλθών είς Ιεροσόλυμα έγνο) ότιπερ τή νυκτί τής δεκάτης τοϋ
162,5 Ιουλίου μηνός κ α θ ’ ήν ό μακάριος Ή λ ία ς τήν οπτασίαν είδεν,
βροντών καί αστραπών περί τό παλάτιον ένειλουμένων καί τόν
βασιλέα Αναστάσιον μονώτατον σχεδόν καταβοσκομένων άδη-
μονοϋντα αύτόν καί φεύγοντα άπό τόποον είς τό π ο υ ς έν ένί τών
κοιτωνίσκων κατέλαβεν ή οργή καί ρίψ ασα άπέκτεινεν, ωστε
αίφνίδιον εύρεθήναι νεκρόν.
162, 10 Οϋτως δέ τοϋ Αναστασίου τελευτήσαντος ’Ιουστίνος
αύτίκα τήν βασιλείαν παραλαβώ ν νόμοις έχρήσατο τοΐς κελεύου-
σιν τούς ύπό ’Α ναστασίου έξορισθέντας π ά ντα ς άνακληθήναι καί
τήν έν Χ αλκηδόνι σύνοδον τοΐς ίεροΐς ένταγήναι διπτύχοις. Τών
δέΊουστίνου τοϋ βασιλέως κελεύσεων έλθόντω ν είς'Ιεροσόλυμα
162, 15 συνήχθη άπειρον πλήθος μοναχών τε καί λαϊκών, συνέδραμεν
δέ καί ό έν άγίοις Σάββας καί ή τών έπισκόπω ν σύνοδος.
Καί έορτής γενομένης τή έκτη τοΰ Α ύγούσ του μηνός
ένεφανίσΟησαν αί θειαι κελεύσεις κ α ί ένετάγησαν αί τέσσαρες
σύνοδοι τοΐς ίεροΐς διπτύχοις.
60. MOARTEA LUI ILIE ŞI A LUI ANASTASIE
D ar p en tru că Sfântul Sava l-a ţin u t şi oarecum 1-a silit
să spună ce are, acesta, începând să plângă, i-a spus: „în acest
ceas a m u rit îm păratul Anastasie şi trebuie ca, după a zecea zi,
să plec să m ă judec cu el.“
Apoi a rân d u it cele p en tru mănăstirile sale, încât, după
m oartea lui Evtaiie, să-i urmeze pe rând la egumenie Nestav şi
Zaharia, p en tru ca nim eni să îndrăznească să despartă acestc
mănăstiri una de alta. D upă ce a rânduit aceste lucruri şi s-au
îm plinit cele o p t zile de la vedenie, vreme în care s-a hrănit
num ai cu Sfânta îm părtăşanie şi evkmtion79, s-a îm bolnăvit
uşor. D u p ă ce părinţii veniţi cu Sfântul Sava au aşteptat trei
zile, în 20 iulie s-a îm părtăşit şi, după ce s-a rugat, a spus
„A m in“ şi în d ată a ad o rm it în pace. Trăise 88 de ani întregi.
Fericitul Sava şi-a însem nat ziua şi, venind la Ierusalim, a
aflat că în noaptea de 10 iulie, când fericitul Ilie a avut vedenia,
tunete şi fulgere au lovit palatul şi l-au înghiţit numai pe îm ­
păratul Anastasie, care, cuprins de groază, alerga din loc în loc
până ce m ânia dumnezeiască l-a ajuns într-unul din dormitoare,
l-a aruncat la podea şi l-a om orât, încât îndată a fost găsit mort.
D u p ă ce A nastasie a m urit în acest fel, a preluat îm pă­
răţia Iu stin 80, care a p o ru n cit rechemarea tuturor celor alun­
gaţi de A nastasie şi înscrierea Sinodului de la Calcedon în
sfintele diptice. C â n d poruncile îm păratului Iustin au ajuns
la Ierusalim , s-a ad u n at o m ulţim e nesfârşită de monahi şi de
m ireni, şi a venit şi Sfântul Sava şi sinodul episcopilor.
D u p ă ce în 6 august s-a ţin u t praznicul, s-au făcut p u ­
blice p o runcile dum nezeieşti81, iar cele patru Sinoade au fost
înscrise în sfintele diptice.
Evkrationulera o bătură făcută din ardei, chimen şi anason, servită cal­
dă, Sfântul Teodor Studitul spune că „în Postul Mare bem evkmtion, în
afara celor bolnavi sau bătrâni" (PG 99, 1716B).
împărat între 518 şi 527.
1 Adică decrctele imperiale.
330 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
61
Τότε ό αρχιεπίσκοπος Ιεροσολύμω ν ’Ιω άννης πείθει τόν
162,20 έν άγίοις πατέρα ημών Σάββαν διελθεΐν έως Καισαρείας και
Σκυθοπόλεως μετά καί άλλων τινών τής έρημου ηγουμένων
πρός τό έμφανίσαι τοϋ βασιλέως τά γράμματα καί τάς τέσσα-
ρας συνόδους τοις Ιεροις κατά πόλιν έντάξαι διπτύχοις. Κα-
ταλαβόντες δέ τήν Καισαρέων, συνήντησεν αύτοΐς ό έν άγίοις
’Ιωάννης ό Χουζιβίτης τήν αύτόθι τό τηνικαϋτα ιεραρχίαν έγκε-
162,25 χειρισμένος. Καί πληρο')σαντες έκεΐσε τά εντεταλμένα ήλθον εις
Σκυθόπολιν καί έξήλθον άπαντες οί πολΐται άμα τω άγιωτάτω
μητροπολίτη Θεοδοσία) εις συνάντησιν αύτοΐς εις τό άποστο-
λεΐον τοϋ άγιου Θωμά. Καί εΐσελθόντες μετά ψαλμών, γέγονεν η
σύναξις έν τή άρχαία έκκλησίςι καί έμφανίζεται τό θεϊον γράμμα
163
καί έντάσσονται τοΐς ίεροΐς διπτύχοις αί τέσσαρες σύνοδοι.Ή ν
δέ τις έν Σκυθοπόλει σχολαστικός’Ιωάννης ό τοϋ έκσπελλευτού,
άνήρ σοφός καί τήν ψυχήν πεφωτισμένος, όστις έλθών πρός τόν
163,5 έν άγίοις Σάββαν έν τώ έπισκοπείψ περί Σιλουανοϋ τοϋ Σαμα­
ρείτου τόν λόγον παρέτεινεν τό τηνικαϋτα παραδυναστεύο-
ντος έν βασιλικοΐς άξιώμασιν καί τοΐς Χ ριστιανοΐς έπιβουλεύο-
ντος, εξηγούμενος τάς τούτου πονηριάς τε καί θεομαχίας. Και
άκούσας ό έν άγίοις πατήρ ήμών Σάββας καί Π νεύματος Άγιου
πλησθείς είπεν τώ τε έπισκόπω καί τοΐς παροϋσιν- ιδού ήμεραι
163, 10 έρχονται, λέγει Κύριος, καί πληρωθήσεται εις Σιλουανόν ό Δαυ-
ιτικός πεντηκοστός πρώτος ψαλμός πρός τό αύτόν έν μέση ifl
πόλει πυρίκαυστον γενέσθαι.
Καί ταϋτα μέν περί Σιλουανοϋ προεφήτευσεν.
62
Έ σ τιν δέ αύτόθι μοναστήριον τό έ π ίκ λ η ν Έ νθεμανείθ εν
163. 15 τοΐς περί τόν άγιον Ιωάννην τόποις, έν ω άναχο^ρητής τις ύπήρχ£ν
’Ιωάννης όνόματι, τήν μέν ψυχήν πεφωτισμένος καί δ ι ο ρ α τ ι κ ο ύ
82 Acest loan, deşi are acelaşi nume şi epitet de scholastic ca şi tatăl Iu'
Chirii, totuşi nu e acelaşi personaj, pentru că, în relatările sale, Chirii nu
61. SAVA LA SCHITOPOLIS 62. FEMEIA CU SCURGERE DE SÂNGE
61. Sava la Schitopolis
A tunci arhiepiscopul Ierusalim ului l-a convins pe Sfân­
tul Sava, părintele nostru, să meargă la Cezareea şi la Schito­
polis îm preună cu alţi câţiva egum eni din pustie ca să arate
scrisorile îm p ăratu lu i şi să înscrie cele patru Sinoade în d ip ti­
ce. C ân d au ajuns la Cezareea, i-a întâm pinat Sfântul loan
H ozevitul, care era episcop acolo. D upă ce au îm plinit p o ru n ­
cile, au mers de acolo la Schitopolis, unde le-au ieşit în întâm ­
pinare toată cetatea îm preună cu preasfinţitul m itropolit Te­
odosie la biserica închinată Sfântului Apostol Toma. Intrând
cu cântări de psalm i, s-a făcut adunare în vechea biserică şi a
fost prezentată dum nezeiasca scrisoare, iar cele patru Sinoade
au fost înscrise în diptice. Se afla în Schitopolis un anum e
scholastic loan, fiul perceptorului de dări, bărbat înţelept şi
cu suflet lu m in at82, care a venit la Sfântul Sava la episcopie şi
i-a vorbit m u lt despre Siluan Samariteanul, care, aflându-se în
dregătoriile îm părăteşti, uneltea îm potriva creştinilor, arătân-
du-i răutăţile şi luptele sale îm potriva lui Dumnezeu. Auzind
acestea, Sfântul Sava, părintele nostru, plin fiind de D uhul
Sfânt, i-a spus episcopului şi celor de faţă: „Iată, vin zile, zice
D om nul, şi cu Siluan se va îm plini psalmul 51 al lui David
când el va arde în m ijlocul cetăţii.“
Iar acestea le-a spus ca o prorocie despre Siluan.
62. Femeia cu scurgere de sânge
Se afla acolo o m ănăstire num ită E nthem anit, în locu­
rile din ju ru l bisericii Sfântului loan, în care trăia un pustnic
pe n u m e loan, având sufletul lum inat şi fiind plin de harism a
spune nicăieri că tatăl său ar avea o slujbă în administraţia imperială {vide
infra c. 63 şi 75 din prezenta Viaţă).
 332 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
χαρίσματος άνάπλεως, άπό όμμάτιον δέ τφ σώματι γεγονώς έκ τε
τών παννύχων αγρυπνιών καί τών πολλών δακρύω ν καί τοΰ βα-
θυτάτου γήρους, δντι,νά φασιν τόν έκατοστόν μέν ύπερβεβηκότα
163, 20 ενιαυτόν, όγδοήκοντα όέ χρόνους είς αΰτό τό μοναστήριον δια-
τελέσαντα, έξ ών πεντήκοντα έτη μεμενηκέναι άπρόιτον. Πρό;
τούτον ό έν άγίοις γέρων τόν θεοπέσιον άνδρα άπερχόμενος καί
διά μέσης τής πόλεως γενόμενος κατά τήν λεγομένην άψϊδα τοϋ
άγιου Ίωάννου, γυνή τις αίμορροοϋσα πολλούς χρόνους ποιήσα-
σα έν τή άσθενείςί αυτής καί είς τοσαύτην δυσωδίαν έλάσασα,
163,25 ώστε μηκέτι ύποφέρειν τινά προσεγγίσαι αυτή. έκειτο έν τφ δυ-
τικώ έμβόλω τής αύτής πλατείας καί άκούσασα περί τοΰ έν άγίοις
πατρός ήμών Σάββα καί τούτον παριόντα μετά όχλου Οεασαμένη
164 έκραξεν λέγουσα· έλέηοόν με, δοΰλε τοΰ Θεοΰ Σάββα, καί ?.ύτρω-
σαί με έκ τής συνεχούσης με συμφοράς.
Ό όέ ταΐς κραυγαΐς εϊξας καί κατοικτειρήσας αύτήν
απέρχεται πρός αύτήν είς τόν έμβολον καί λέγει· τί παρασχεΐν
164,5 σοι ούκ εχω· ό όέ εχω, τοϋ τό σοι όίόωμι. Τήν χεϊρά μου ταύτην
κιχρώ σοι, έπίθες αύτήν έν ω πάσχεις τό π ο , καί πιστεύω τώ Θείο
ω λατρεύω, ότι έχεις ύγιασθήναι.
Ή δέ τής τοΰ άγιου χειρός έπιλαβομένη έπέΟηκεν αύτήν
τψ κεκρυμμένο.) τόπο) καί εύθέο)ς έστη ή ρύσις τοΰ αίματος αι τής
καί ίάθη ή γυνή άπό τής ώρας έκείνης. Τοΰτο δέ τό θαΰμα, ώς
164, 10 οίσθα, τίμιε πάτερ, μέχρι τής σήμερον ςίδεται π α ρ ’ ήμϊν.
63
Ά νήρ τις έν αύτή τή μητροπόλει θυγατέρα έχων δαιμο-
νιώσαν καί πιστεύσας ήγαγεν αύτήν πρός τόν γέροντα έν αύτφ
τφ Έ νθεμανή μοναστηρίω καί διηγήσατο αύτώ τα ς άνά γκα ς τάς
έπενεχθείσας αύτή ύπό τού μιαρωτάτου δαίμονος. Ό δέ θαυ­
164, 15 ματουργός πρεσβύτης συμπαθήσας αύτω ήτήσατο έλαιον τοΰ
Prezenţa bisericii Sfântului loan Botezătorul trebuie pusă pe seama apro­
pierii locului numit Enon (cf. In. 3, 23), în care Cinstitul Inaintemergător
63
333
srrăvederii. îşi pierduse vederea trupească din pricina prive­
gherilor de toată noaptea, a m ultelor lacrimi şi a bătrâneţii
adânci. Se spune că trecuse de vârsta de 100 de ani, din care
80 i-a petrecut în această m ănăstire, iar 50 a stat zăvorât. La
acest bărbat dum nezeiesc a venit sfântul Bătrân Sava şi, pe
când trecea prin m ijlocul cetăţii, în locul num it „arcada Sfân­
tului Ioan“83, o fem eie cu scurgere de sânge, care bolea de
m ulţi ani de această n ep u tin ţă şi din care ieşea o asemenea
duhoare, încât nim eni nu suferea să se apropie de dânsa, stă­
tea lângă coloanele din partea de apus a pieţii şi, auzind de
sfântul no stru P ărinte Sava si > văzându-1 că trecea cu mulţi-
mea, a strigat: „M iluieşte-m ă, robule al lui D um nezeu Sava,
si
» izbăveste-m
> ă de necazul care mă tine!“
»
El, d â n d înapoi la strigătele acestea şi fiindu-i milă de
ea, a venit la coloane şi i-a zis: „N u am ce să-ţi dau, dar ceea ce
am, aceea îţi dau. Această m ână a mea ţi-o îm prum ut, pune-o FA. 3. 6
peste locul cu care pătim eşti, şi cred lui D um nezeu Căruia îi
slujesc că te vei vindeca."
Ea, lu â n d m ân a S fântului, a pus-o pe locul cel ascuns,
şi îndată i s-a o p rit curgerea sângelui, iar femeia a fost tăm ă­
duită d in ceasul acela. Această m inune, după cum ştiţi, cinsti­
te Părinte G heorghe, este lăudată la noiM până astăzi.
63
U n bărbat oarecare din acea cetate avea o fiică stăpânită
de un dem on. A vând credinţă în Bătrân, a adus-o pe aceasta în
aceeaşi m ănăstire E n th em an it şi i-a povestit necazurile aduse
asupra fiicei sale de necuratul diavol. Făcătorului de m inuni
Bătrân i s-a făcut m ilă de el şi a cerut ulei de la întru-tot-cinstita
botezase, aflat la numai câţiva kilometri sud dc Schitopolis.
Adică în Schitopolis, cetatea ambilor monahi, Gheorghe şi Chirii.
334 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
πάνσεπτου Σταυρού καί λαβώ ν α ύτήν κ α ί τόν π α τέρα αυτής
π α ρ ά μέρος έν τώ κ ή πψ καί έκ δυ θή να ι αυτήν κελεύσας ήλειψεν
αύτής δλον τό σώμα ά πό ά νω θεν έ<ος κάτω , έμπροσθεν τε καί
όπισθεν. Κ αί ευθέω ς έφ υγαδεύθη τό α κ ά θ α ρ το ν πνεύμα απ’
αύτής καί ίάθη τό κοράσίον ά π ό τής ώ ρας εκείνης. Ό δέ έμός
164, 20 πατήρ Ιω ά ν ν η ς καλούμενος α ύτό π τη ς κ α ί υπηρέτης τού θαύμα­
τος γέγονεν καί ά π ’ αυτής τής ήμέρας οΰκ άπέστη τοΰ άγιου
γέροντος π ά σ α ς τά ς ήμέρας τής α υ τό θι α υτού δια τριβή ς.Έ ν αίς
ήμέραις έν πρώ τοις δ τε οίκος ημών τής αύτοΰ πα ρ ο υ σ ία ς ήξιώθη
καί ή έμή μήτηρ τής αύτοΰ άπήλαυσεν εύχής τε καί ευλογίας.
164. 25 Μή θαυμαζέτω δέ ή ύμετέρα όσιότης εί τινα ών άκριβώζ
έπίστασθε. ών ϊσως τήν γνώσιν έμοί π α ρ εδ ώ κ α τε, έν τούτα) τφ
πρός υιιας ένέθηκα συντάγματι. Π ρός ένα γάρ σκοπόν όρων,
τίμιε πάτερ, τής τώ ν έντυγχανόντω ν ώ φελείας τούτο πεποίημαι.
64
165 Έ ν δέ τώ έπανελθείν ά πό Σκυθοπόλεω ς τόν ήγιασμένον
Σάββαν ό άρχιεπίσκοπος ’Ιω άννης εις σ υ νεσ τία σ ή αύτόν προ-
ετρέψατο καλέσας καί άλλους τώ ν τής ερήμου ηγουμένω ν και
A vrtim ov τόν ί'διον άδελίρόν έπίσκοπον όντα Άσκάλωνος.
Ό μέντοι ηγιασμένος Σάββας καί τούτο έκέκτητο πρός τοϊς
165, 5 άλλοις χαρίσμασι,ν- καί γάρ τοσοϋτον έγκρατής υπά ρχω ν και
τάς ήμέρας τώ ν νηστειών δλας άσιτος διαμένω ν κ α ί μηδ’ δ λ ω ς
άτονών κοπιών έν καύματι πολλάκις καί τώ π α ντί τής εαυτού
πολιτείας χρόνα,) τάς εβδομάδας νηστεύειν δεδιδαγμένος, ε ί π ο τ ε
έφιλοξένει τινά ή καί εις άγάπην εύρέθη, δεύτερον τής ήμέρας
165, 10 έσθίων καί ύπέρ κόρον λαμβάνων ούκ ήδικεΐτο τόν στόμαχον.
Τούτον οΰν πλησίον έαυτοΰ λαβών ό αρχιεπίσκοπος
έδίδου έμπροσθεν αύτοΰ άρτους καί άλλα τινά τώ ν εύρεθέντων,
’Α ντωνίου ομοίως τοΰ επισκόπου Α σκάλω νος έκ δεξιώ ν αύτοΰ
οντος καί προτρεπομένου.Ό δέ θειος πρεσβύτης άπροσποιήτω ς
64. C IN A LA PATRIARH 335
Cruce şi, luându-i cu sine într-o latură a grădinii pe fată şi pe
tatăl ei, a p o ru n cit s-o dezbrace cu totul, iar apoi i-a uns fetei
tot trupul de sus p ân ă jos, în faţă şi în spate. Şi îndată a fugit
de la ea d u h u l cel necurat, iar fata s-a tăm ăduit din ceasul acela.
Tatăl meu, pe n u m e loan, a fost m artor şi a slujit la această
minune, şi din acea zi n u s-a mai despărţit de sfântul Bătrân
în toate zilele petrecerii sale în acele locuri. In acele zile, casa
noastră s-a învrednicit p en tru prim a oară de prezenţa lui, şi
mama mea s-a desfătat de rugăciunea şi de binecuvântarea lui.
D ar Cuvioşia Voastră să nu se mire că am cuprins în
această scriere ce vă este adresată unele lucruri pe care le cunoaş­
teţi foarte bine, precum şi altele pe care poate chiar mi le-aţi
fâcut cunoscute. A m făcut asta, pentru că privesc spre un singur
scop, cinstite Părinte Gheorghe, anum e folosul cititorilor.
64. Cina la patriarh
C â n d sfinţitul Sava s-a întors de la Schitopolis, arhi­
episcopul loan l-a po ftit să m ănânce îm preună, chem ând şi
pe alţi egu m eni din pustie, precum şi pe Antonie, fratele său,
care era episcop la Ascalon. Sfinţitul Sava, pe lângă celelalte
harisme, a mai d o b â n d it-o şi pe aceasta: deşi era atât de înfrâ­
nat şi petrecea zilele Posturilor fără să m ănânce nimic, adese­
ori în arşiţă, fiind învăţat ca în tot tim pul vieţii să postească
întreaga săp tăm ân ă, totuşi, dacă vreodată găzduia pe cineva
sau se afla în vizită la masă, putea m ânca şi de două ori pe zi
şi peste săturare fâră să-şi vatăm e stomacul.
Aşadar, arhiepiscopul l-a luat lângă el şi îi punea îna­
inte pâini şi alte cele aflate pe masă, iar Antonie, episcopul
Ascalonului, aşezat la dreapta lui, facea şi el tot aşa, şi-l în ­
d em n a să mai ia. D um nezeiescul Bătrân, fiind neprefâcut şi
foarte sim plu, lua d in toate cele care i se puneau înainte.
 330 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
165, 15 τε καί άπλουστάτως πά ντα τά διδόμενα έμπροσθεν αύτοϋ
έλάμβανεν. Καί τών δύο αδελφώ ν καί αρχιερέων είς τό μέσον
αύτόν εχόντων καί άσχολουμένο^ν είς τό προτρέψ ασθαι αύτόν
έλεγεν αύτοΐς, ϊνσ καί τής αύτο/.έκτου λέξεως αύτοϋ μνημο­
νεύσω· άφετε πατέρες- έγώ όσον χρήζω. μεταλαμβάνω.
Ό δέ μέγας άββάς Θεοδόσιος τότε παρώ ν χαριέντως ειπεν-
165, 20 ό κύρις Σάββας πεινά τοσοϋτον, ότι άμφότεροι υμείς oi μετά
Θεόν τήν Παλαιστίνην διατρέφοντες εν τή παρούση μάλιστα
λιμψ ένα γώνιοι έγένεσθε ύπουργήσαι α ύτψ ψογεΐν. Καί ό άρχι-
επίσκοπος άπεκρίνατο λέγων- συγχωρήσατε, πατέρες, δτι ημείς
μέν πάντες ούτε νηστείαν φέρομεν ούτε κόρον, ούτος δέ ό τοΰ
165, 25 Θεοί3 άνθρωπος τοΰ άποστολικοΰ μετασχών χαρίσματος οίδεν
καί ταπεινοΰσθαι, οΐδεν καί περισσεύειν, έν π α ντί καί έν πασιν
166 μεμύηται καί χορτάζεσθαι καί πεινάν καί περισσεύειν καί ύστε-
ρεΐσθαι καί πάντα ίσχύειν έν τώ ένδυναμοϋντι αύτόν Χριστώ.
65
Ή ν δέ ό πατήρ ημών Σάββας μέτριος μέν τω φρονήματι,
πραύς δέ τοϊς τρόποις καί άπλούστατος τώ ήθει καί πλήρης πάσηζ
166, 5
πνευματικής φρονήσεώς τε καί διακρίσειος· αγάπην δέ άνυπόκοι-
τον εσφζεν καί γνησιοπάτην πρός τόν μνημονευθέντα μακαρίτην
άββάν Θεοδόσιον, τήν αυτήν δέ γνησιότητα κάκεΐνος πρός
τόν πατέρα ημών έσώζεν Σ άββα ν.Ή σα ν δέ αληθώς οί άμφότε-
ροι υιοί φοπός καί υίοί ημέρας, άνθρω ποι τοΰ Θεού καί πιστοί
166, 10 θεράποντες, φωστήρες έν κόσμω φαινόμενοι, λόγον ζωής έπέχο-
ντες, στύλοι όντες καί έδραίωμα τής άληθείας, άνδρες επιθυμιών
τών κρειττόνων άμφότεροι. Ο ύτοι άπαν τό μοναχικόν ώδήγουν
πρός τήν τών ούρανών βασιλείαν- ό μέν γάρ έν άγίοις Θεοδόσιος
αρχηγός ήν καί άρχιμανδρίτης παντός τοΰ ύπό τήν άγίαν πόλιν
κοινοβιακοΰ κανόνος, ώς άνωτέρω ειρη τα ι, ό δέ η για σ μ ένος
166, 15 Σάββας άρχων ύπήρχεν καί νομοθέτης παντός τοΰ άναχωρητικοϋ
βίου καί πάντω ν τών έν ταΐς κέλλαις ζήν προηρημένων. Τούτουζ
65. SAVAŞI TEODOSIE 337
Cei doi fraţi şi arhierei îl aveau la m ijloc şi, în tim p ce se
îndeletniceau să-l în d em n e la m âncare, le-a spus chiar aceste
cuvinte pe care le voi am in ti aici: „Lăsaţi-mă, Părinţilor, că
iau eu cât am de trebuintă!“
i
M arele A w ă Teodosie, fiind şi el de faţă, a zis glum ind:
„Sava este atât de înfom etat, încât voi am ândoi care, după
D um nezeu, hrăniţi întreaga Palestina, mai ales în această
vreme de foam ete, vă zbateţi să-l slujiţi la mâncare." Atunci
arhiepiscopul a zis: „Iertaţi-ne, Părinţilor, că noi toţi nu p u ­
tem nici să postim , nici să ne saturăm . D ar om ul acesta al lui
D um nezeu, părtaş harism ei apostolice, ştie şi să se smerească,
ştie şi să aibă dc prisos, a învăţat ca în tru toate mereu şi să se
sature şi să flămânzească, şi să aibă de prisos şi să fie lipsit,
toate p u tâ n d în H ristos Care-1 întăreşte."
6 5 . S a v a şi T e o d o s ie
Părintele nostru Sava era sm erit la cuget, blând cu p u r­
tările şi foarte sim plu, plin de toată înţelepciunea şi discernă­
m ântul duhovnicesc. Păstra o dragoste neprefacută şi adevă­
rată faţă de am in titu l A w ă Teodosie, şi acesta păstra aceeaşi
purtare neprefacută faţă de Părintele nostru Sava. Erau am ân­
doi cu adevărat fiii lum inii şi fii ai zilei, oamenii lui D um ne­
zeu şi slujitori credincioşi, arătându-se ca nişte lum inători în
lume, având cuvântul vieţii, fiind stâlpi şi întărire a adevărului, 1Ttm. 3, 15
bărbaţi ai d o ririlo r celor mai bune. Ei conduceau toată ceata Dan. 9, 23
călugărească spre îm părăţia cerurilor. Pentru că Sfântul Teo­
dosie era co n d u că to r si arhim andrit al tu tu ro r chinoviilor de
j
sub Sfânta C etate, precum s-a spus mai sus, iar sfinţitul Sava
era co n d u că to r şi rân d u ito r al întregii vieţi pustniceşti şi al
tu tu ro r celor care alegeau să trăiască în chilii. Pe ei i-a pus ca
arh im an d riţi Sfântul Salustie la cererea întregului sobor de
 338 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
γάρ αύτούς άρχιμανδρίτας προεχειρίσατο κατά αί'τησιν παντός
τοΰ μοναχικού σχήματος ό έν άγίοις Σαλούστιος ώς έρημίτας και
άκτήμονας καί τά θεία ακριβώς ήσκημένους καί τήν μοναχικήν
166,20 ακρίβειαν κατορθο')σαντας καί πολλούς πρός θεογνωσίαν άγο­
ντας. Καί ήν αυτούς θεάσασθαι παραβάλλοντας άλ?.ήλοις καί τή
τοϋ πνεύματος στοργή παρρησίςι προσδιαλεγομένους.Έν οΐς δι-
αλόγοις τόν ήγιασμένον Σάββαν πυκνότερον πρός τόν έν άγίοις
άποφθέγγεσθαι Θεοδόσιον λόγον τοιοΰτον- κύρι άββά, σύ μέν
166,25 παιόίων ύπάρχεις ήγούμενος, εγώ δέ ηγουμένων είμί ηγούμε­
νος- έκαστος γάρ τών ύπ’ εμέ αυτεξούσιος ών τοϋ ίδίου κελλίου
ηγούμενός έστιν. Τόν δέ πρός ταϋτα άποκρινόμενον- ού τραχύτε-
167 ρος ό λόγος ούτος έμοί φανήσεται, άλλά καί λίαν ήδύτατος- πάντα
γάρ οϊσει φιλία καί πάσχουσα καί άκούουσα.
Καί ταϋτα μέν περί τούτων.
66
Ήδη δέ τοϋ τετάρτου χρόνου τής άβροχίας πληρουμένου
167,5 οί έν τώ Σπηλαίος μαθηταί τοϋ ηγιασμένου πατρός έρχονται ειζ
τήν Μεγίστην Λαύραν πρός αύτόν λέγοντες- άπόλυσον ημάς,
πάτερ- μεΐναι γάρ έν τώ σφ μοναστηρίω ού δυνάμεθα ύδωρ
τό σύνολον μή έχοντες, καί τοϋ Μαίου μηνός π λ η ρ ω θ έ ν τ ο ς
άποκέκλεισται ό τοϋ όμβρου καιρός.
Ό δέ άγιος τά μέν έπιπλήξας, τά δέ νουθετήσας μετ’ εύχα-
167, ίο ριστίας ύπομένειν τά έπερχόμενα ειπεν· πιστεύο? τφ Θεψ δτι
μετά τρεις ήμέρας γομοϋνται πάντα τά δοχεία υμών· ά π ε λ θ ό ν τ ε ς
ούν τούς αγωγούς φιλοκαλήσατε καί έτοιμάσθητε καί όψεσθε
τήν δοιρεάν τοϋ Θεοϋ καί τήν ταχεΐαν αύτοϋ έπίσκεψιν.
Και τή τρίτη ήμερα ώφθη νέφος επάνω τοϋ αύτοϋ κοι­
νοβίου μόνου καί έγένετο όμβρος πολύς καί έπληρώθη πάντα
167,15 αύτοϋ τά δοχεία κατά τήν προφητείαν τοΰ άγιου· έν τοΐς δε
εκατέρωθεν τοΰ Σπηλαίου μοναστηρίοίς τψ τε έξ ανατολών
τοϋ Καστελλίου καί τώ έκ δυσμών τοΰ Σχολαρίου ώς άπό πέντε
66. PLOAIA MINUNATĂ LA PEŞTERĂ
339
monahi, pen tru că erau paşnici, neagonisitori, exersaţi cu pre­
cizie în cele dumnezeieşti
» si,
i 1 fiindcă izbândiseră în viata
i că-
lugărească, îi duceau pe mulţi la cunoaşterea lui Dumnezeu.
Puteau fi văzuţi vizitându-se unul pe altul şi vorbind unul
cu altul cu îndrăzneala pe care o dă dragostea Duhului. In
aceste convorbiri duhovniceşti, sfinţitul Sava îi spunea adesea
Iui Teodosie acest cuvânt: „Awo, tu eşti egumen al copiilor,
iar eu sunt egum en al egumenilor, pentru că fiecare dintre cei
aflaţi sub mine, fiind liber, este egumen al chiliei sale.“ Iar el
răspundea la acestea: „Cuvântul acesta nu mi se pare aspru, ci
foarte dulce, p en tru că prietenia pe toate le rabdă, şi când le
pătimeşte, şi când le aude.“
Acestea despre ei.
66. Ploaia minunară la Peşteră
Pe când se isprăvea al patrulea an de secetă, ucenicii Anul 520
Sfintitului Părinte care trăiau la Peşteră au venit la el la Ma-
rea Lavră zicând: „Slobozeşte-ne, Părinte, pentru că nu mai
putem să răm ân em în mănăstirea ta, nemaiavând defel apă,
iar odată cu luna mai s-a încheiat şi perioada ploilor.11
A tunci Sfântul, mai cu dojana, mai cu sfatul unit cu
mulţumirea, îi în d e m n a să rabde cele venite asupră-le şi zicea:
„Cred lui D u m n eze u că peste trei zile vi se vor umple toate va­
sele. Mergeţi deci şi curăţiţi canalele pentru apă şi pregătiţi-vă
să vedeţi darul lui D um nezeu şi grabnicul Său ajutor."
în cea de-a treia zi, s-a arătat un nor numai deasupra
acestei chinovii şi a căzut ploaie multă de s-au um plut toate
cisternele, potrivit cu prorocia Sfântului. Iar in celelalte mă­
năstiri ale Palestinei de la răsărit de Castelion până la apus de
mănăstirea lui Sholarie, aflate ca la cinci stadii, şi în Marea
Lavră, aflată la miazăzi, nu a căzut nici o picătură de ploaie.
 340 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
σ χ ε δ ό ν σ τ α δ ίω ν κ α ί τή Μ εγίσ τη Λ α ύ ρ α ο ύ σ η π ρ ό ς λίβ α σταγών
ϋ δ α τ ο ς ο ύ κ α τ έ β η .Ώ ν τ ιν ω ν μ ο ν α σ τ η ρ ίω ν οί α ρ χ η γ ο ί λυπηθέντες
167, 20 ή λ θ ο ν π ρ ό ς τ ό ν γ έ ρ ο ν τ α λ έγ ο ντ ες· τί τ ό α ν ό μ η μ α ήμώ ν, τίμιε
π ά τερ , ότι ο ύ τ ω ς ά π ώ σ ω ημ άς τ ο ϋ μή εύ ξα σ θ α ι. ύ π έ ρ τώ ν λοιπών
σ ο υ μ ο να σ τη ρ ίω ν; Κ α ί λ έ γ ει α ύ τ ο ις ό ά γ ιο ς- τ ο ϊς χ ρ ή ζο υ σ ιν 6
Θ ε ό ς τή ν ε ύ λ ο γ ία ν έ ξ έ π ε μ ψ ε ν , κ α ί υ μ είς δ έ μή ά θ υ μ ή σ η τε. Ο ύ μή
γ ά ρ λείψ ει ύ μ ίν ύ δ ω ρ εω ς δ ώ σ ει Κ ύ ρ ιο ς τ ό ν ύ ε τ ό ν έ π ί τή ν γήν.
67
167,25 Τώ πέμπτο,) έτει τής λιμ ο ϋ ά ρ χ ο μ έ ν ω τ ο σ α ύ τ η ή ν στένωσις
ύδάτ(ον, ώ στε τ ο ύ ς π τ ω χ ο ύ ς τή ς ά γ ια ς π ό λ ε ω ς ΰδ οιρ έπ α ιτεΐν και
1(58 τή δίψ ει δ ια φ θ ε ίρ ε σ θ α ι.Ύ π ό γ ά ρ τή ς π ο λ υ χ ρ ο ν ίο υ ξη ρ ότη τός τε
κ α ί α ν ο μ β ρ ία ς τ ό ύ δ ω ρ έ ξ έ λ ιπ ε ν τ ο ϋ τε Σ ιλ ω ά μ κ α ί Λ ουκιλιάναις,
ο ύ μήν ά λ λ ά κ α ί αί π η γ α ί Κ ο λ ω ν ία ς τε κ α ί Ν εφ Ο ο ΰ ς ώ λιγώ θησαν.
Ό τ ο ίν υ ν ά ρ χ ιε π ίσ κ ο π ο ς τ ή ν τ ο ϋ λαοϋ έπ α νά σ τα σ ιν
168,5 ύφ ορ< όμενος π ε ρ ιή ρ χ ε τ ο τ ο ύ ς ύ γ ρ ο τ έ ρ ο υ ς τ ό π ο υ ς σκ άπτω ν
β ο θ ύ ν ο υ ς π ο λ υ χ ε ιρ ία χρ< όμ ενος ύ δ ω ρ ν ο μ ίζ ω ν ε ύ ρ ίσ κ ε ιν κ α ί ουχ
εΰ ρ ισ κ εν. Κ α ί κ α τ ε λ θ ώ ν εις τ ό ν τ ο ϋ Σ ιλ ω ά μ χ ε ίμ α ρ ρ ο ν π λησίον
το ϋ σ π η λ α ίο υ τ ο ϋ ά γ ιο υ Κ ο σ μ ά π α ρ ά τ ή ν ό δ ό ν τή ς Μ εγίστης
Λ α ύ ρ α ς διά τ ίν ο ς μ η χ α ν ικ ο ϋ κ α ί π?ι.ή θ ο υ ς ε ρ γ α τ ώ ν εσ κ α ψ εν
168, 10 έπ ί τ ε σ σ α ρ ά κ ο ν τ α ό ρ γ υ ιά ς . Κ α ί μή εύ ρ ίσ κ ο ίν ύ δ ω ρ έλυπεϊτο
σ φ ό δ ρ α τ ώ ν ε γ κ α ιν ίω ν ε γ γ ύ ς ο ν τ ω ν . Κ α ί σ υ μ β ο ύ λ ω τ φ Σούμμψ
χ ρ η α ά μ ε ν ο ς , ά ν δ ρ ί π ο λ υ π ε ίρ ω κ α ί δ ι α φ ό ρ ο υ ς π ο λ ιτ ικ ά ς άρ χά ς
δ ια ν ύ σ α ν α , ή π ό ρ ε ι λέγω ν· τί π ο ιή σ ω , τ ο ϋ Σ ε π τ ε μ β ρ ίο υ ήδη
ε ΐσ ε λ η λ υ θ ό τ ο ς κ α ί τή ς π ό λ ε ω ς ύ δ ω ρ μή έχ ο ύ σ η ς ; Ύ π ο λ α β ώ ν
δ έ ό Σ ο ΰ μ μ ο ς λέγει· ή κ ο υ σ τ α ί μ οι π ε ρ ί τ ο ϋ ά β β ά Σ ά β β α δτι π ρό
168, 15 ο λ ίγ ω ν τ ο ύ τ ω ν η μ ερ ώ ν έ ν ό ς τώ ν α ύ τ ο ΰ μ ο ν α σ τ η ρ ίω ν λ είψ α ν το ς
ΰ ό α τ ο ς β ρ ο χ ή κ α τ η ν έ χ θ η σ φ ο δ ρ ο τ ά τ η κ ύ κ λ ω τ ο ϋ λ ε ιπ ο μ έ ν ο υ
μ ο ν α σ τ η ρ ιο ύ μ ό ν ο υ κ αί π ά ν τ α α ύ τ ο ϋ έ π λ ή ρ ω σ ε ν τ ό δ ο χ εία
αιτη Ο έντος α ύ τ ο ϋ π α ρ ά τ ώ ν ο ίκ ο ύ ν τ ω ν κ α ί π ρ ο σ ε υ ξ α μ έ ν ο υ .
85 N um ele de atunci al scăJdătoarei Vitezda, amintită în loan 5, 2, care
67. PLOAIE MINUNATĂ LA IERUSALIM
C onducătorii m ănăstirilor, întristându-se, au venit la Bătrân
zicând: „Care-i fărădelegea noastră, cinstite Părinte, că ne-ai
lepădat, aşa încât să nu te mai rogi pentru celelalte din m ă­
năstirile tale?" Şi le-a zis Sfântul: „Dum nezeu a trimis binecu­
vântarea celor care au trebuinţă, iar voi să nu vă descurajaţi.
Pentru că nu vă va lipsi apa până când va trimite D om nul
iarăşi ploaie pe p ăm ân t.“
6 7 . P l o a i e m i n u n a t ă la I e r u s a l i m
La începutul celui de-al cincilea an de foamete, lipsa
apei era atât de mare, încât săracii din Sfânta Cetate au ajuns
să cerşească apă şi să m oară de sete. D atorită uscăciunii de
m ulţi ani şi a secetei, apa din Siloam şi de la LucilianaeS5 a
secat, iar cea din izvoarele C olonia şi N efthos s-a îm puţinat.
D e aceea arhiepiscopul, văzând că poporul se răscoală,
cutreiera prin locurile mai um ede săpând cu m ulţi lucrători
gropi, crezând că va afla apă, dar n-a găsit. C oborând în valea
Siloam ului, aproape de peştera Sfântului Cosma, lângă d ru ­
m ul ce duce la M area Lavră, a săpat cu un inginer şi cu mulţi
m uncitori 40 de coţi în adâncim e şi, pentru că nu a dat de
apă, s-a în tristat foarte tare, deoarece sărbătoarea înnoirii era
aproape. A vând ca sfetnic pe Sum m us, bărbat plin de experi­
enţă, care slujise în diferite dregătorii, l-a întrebat nedumerit:
„Ce voi face, că deja a început luna septem brie, iar cetatea nu
are apă?“ Iar S um m us i-a răspuns: „Am auzit de A w a Sava că,
m ai-nainte cu câteva zile, asupra uneia din mănăstirile lui a
căzut o ploaie foarte puternică şi num ai îm prejurul ei, şi i-a
u m p lu t toate vasele cu apă, după ce m onahii care locuiesc
acolo i-au cerut să se roage."
fusese restaurată şi împodobită în secolul II de Pompeia Ludlla.
 342 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
Ταΰτα άκούσας ό Αρχιεπίσκοπος μεταστέλλεται ώς έπ’ άλλψ
168,20 τινί τόν μακάριον Σάββαν έν τφ έπισκοπείψ καί λαβών αύτόν κατ’
ιδίαν παρεκάλει δεηθήναι τοϋ Θεοϋ πρός τό ίΗαλλαγήναι τφ λαώ
αύτοΰ καί έλεήσαι διαψθειρομένην τήν άνθρω πότητα rfj τε λιμω
καί τή δίψει, είπών καί τοΰτο- εί εγώ ή[ΐαρτον,τί πρός τόν φθειρόμε-
νον λαόν; Καί λέγει ό έν άγίοις Σάββας· εγώ τις εΐμί ϊνα ίσχΰσω
168. 25 άποστρέψαι όργήν Θεοϋ αμαρτωλός ών καί ασθενής; Μάλιστα της
γραφής λεγούσης· έάν κλείση τόν ουρανόν, τις ανοίξει.
Καί πολλών λόγων παρακλητικώ ν ύ π ό τοϋ αρχιεπισκόπου
169 λεχθέντων τέλος είξας ό θεοφόρος Σάββας είπεν· ιδού εις τό
κελλίον κατέρχομαι καί διά τήν ύπακοήν τής σής μακαριότητος
δέομαι τοΰ προσσιπου τοΰ Θεοϋ καί οίδα οτι φ ιλάνθρω πος έστιν
καί έλεήμων και οί οίκτιρμοι αύτοϋ έπί πάντα τά έργα αύτοϋ.
169, 5 Πλήν τοΰτό σοι έστω τό σημειον- έάν αί τρεις ήμέραι παρέλθω -
o lv καί μή βρέξη,γίνωσκε δτι ούκ έπακήκοέν μου ό Θεός. Ε ύξα-
σθε ούν καί υμείς, ΐνα σχή παρρησίαν ή δέησίς μου.
Καί ταΰτα είπών τή τρίτη τοϋ Σεπτεμβρίου μηνός έξήλθεν
ά π ’ αύτοϋ. Τή δέ επαύριον καύματος σ φ οδροτάτου οντος το
169, 10 πλήθος τών εργατών έν τώ προλεχθέντι όρύγματι ε ί ρ γ ά ζ ο ν τ ο
καί περί όψίαν αφέντες ά π α ντα τά εργαλεία αύτώ ν πολλά όντα
καί τούς κοφίνους άπήλθον προσδοκώ ντες εωθεν είς τό εργον
άπαντήσαι. Καί περί ώραν προηην τής νυκτός άνεμος νότος
επνευσεν καί έγένοντο άστραπαί καί βρονταί καί βροχή κα-
τηνέχθη ραγδαία, ώστε πρό τοϋ διαφ αύματος γομω θήναι τούς
169, 15
αγωγούς καί τούς χειμάρρους πάντοθεν φέρεσθαι. Καί τών
ύδάτων έν τώ τόπο) πληθυνθέντω ν τοΰ σκάμματος τά διά το-
σούτου χρόνου καί κόπου καί άναλώ ματος άνελΟόντα χώματα
έν μκ;ί καιροΰ ροπή κατεσύρθησαν είς τόν ϊδιον τό π ο ν καί έκάλυ-
ψαν τάς τε σκαλώσεις καί τά εργαλεία καί τούς κοφ ίνους καί
169, 20
εμειναν κάτω εως τής ημέρας ταύτης. Καί ύπό τοϋ πλήθους τών
ύδάκυν καί τής τοΰ Θεοϋ ροπής Ισοίθη ό τοΰ σκάμματος τόπος
καί οψαλίσθη τοσοΰτον, ώστε μή γνωσθήναι, έγομώ θησαν δέ τά
δοχεία τής άγιας πόλεως καί έγένετο ή εορτή τώ ν εγκαινίοιν μετ'
ευφροσύνης καί θυμηδίας.
67. PLOAIE M INUNATĂ LA IERUSALIM 343
C â n d a auzit arh ie p isco p u l aceasta, a trimis du p ă fe­
ricitul Sava să vină la episcopic ca p e n tru altă pricină şi,
luându-1 d e o p arte, îl ruga să se roage lui D u m n e z e u ca să se
împace cu p o p o r u l Lui şi să m iluiască o m e n irea care pierea
de foame şi de sete, zicând şi aceasta: „D acă eu am păcătuit,
ce are asta cu p o p o ru l care piere?" Sfântul Sava i-a zis: „Cine
sunt eu, u n păcătos şi un n ep u tin cio s, ca să întorc m ânia lui
D um nezeu? M ai ales că şi S crip tu ra zice: Dacă închizi cerul,
cine-l va deschideΓ Iov 12, 14
D u p ă ce arhiepiscopul a spus m ulte cuvinte m ângâie­
toare, în cele din u rm ă p u rtăto ru l de D u m n eze u Sava a dat
înapoi şi a zis: „Iată, m ă sui la chilia mea şi, din ascultare faţă
de Preafericirea Ta, m ă voi ruga lui D um n ezeu şi ştiu că este
iubitor de o am en i şi milostiv şi că îndurările Lui sunt peste toate
lucrurile Lui. Acesta îtij va fi semnul: dacă vor trece trei zile si
* nu Ps. 144. 9
va ploua, să ştii că n u m -a ascultat D um nezeu. Rugaţi-vă deci şi
voi ca să aibă rugăciunea mea îndrăzneală."
D u p ă ce a zis acestea, în ziua de 3 septembrie, a ieşit
de la el. A d o u a zi a fost o arşiţă foarte mare, iar m uncitorii
care lucrau la a m in tita groapă şi-au lăsat spre seară coşniţele şi
uneltele, care erau m u lte , şi s-au dus, aşteptând dim ineaţa ca
să înceapă iarăşi lucrul. Pe la ceasul întâi din noapte, a suflat
un vânt dinspre miazăzi, şi s-au p o rn it fulgere şi tunete, şi a
căzut o ploaie năvalnică, încât, în ainte de zori, s-au u m p lu t
canalele şi to ren tele curgeau de peste tot. Iar p en tru că apele
au crescut în locul săpat, p ă m â n tu l scos în atâta tim p cu trudă
şi cheltuială s-a su rp at în tr-o clipită la loc şi a acoperit unelte­
le, scările şi coşurile, care au rămas dedesubt până în ziua de
astăzi. Şi locul săpătu rii s-a netezit într-atât din pricina m u l­
ţimii apelor şi a lucrării lui D u m n e z e u , încât nu se mai putea
recunoaşte, iar vasele Sfintei C etăţi s-au u m p lu t şi praznicul
înnoirii s-a t»i n u t cu veselie si
> voie bună.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
68
Τώ όγδοηκοστώ έκτορ τής τοΰ πα τρός ήμών Σάββα ηλικίας
χρόνο) ό άρχιεπίσκοπος’Ιωάννης τόν έβδομον ι νιαυτόν καί έβδο­
μον μήνα έν τή πατριαρχίςι πληρώ σας καί τόν μακαριώτατον
Πέτρον Έ λευθεροπολίτην όντα τώ γένει διάδοχον τής Ιεραρχίας
καταλιπών έτελεύτηοεν μηνί Ά πριλλίω είκάδι τής δευτέρας ίνδι-
κτιόνος. Τριών δέ χρόνων διαγενομένων ό 'Ρω μαίω ν βασιλεύς
’Ιουστίνος πρεσβύτης ών καί άρρωστία σωματική κατεχόμενος
ψήφω Θεού καί συναινέσει πάσης τής συγκλήτου βουλής Έ πι·
φανίου τοϋ άρχιεπισκόπου Κ ω νσταντινουπόλεω ς έπιθέντος
τάς χεΐρας προβάλλεται εις τό βασιλεΰσαι’Ιουστινιανόν τόν θε-
οφύλακτον ήμών βασιλέα άδελφιδοϋν οντα έαυτοϋ, πατρίκιον
τυγχάνοντα καί ύπατον καί στρατηγόν καί τώ ν τής πολιτείας
πραγμάτων κραταιώ ς άντεχόμενον. Προάγεται. τοίνυν αύτόν, ώς
εϊρηται, βασιλέα μηνί Ά πριλλίψ τής πέμπτης ίνδικτιόνος έν τή
άγίςι πέμπτη.Τεσσάρων δέ μηνών όιελθόντων κατά τήν δευτέραν
τοΰ Αύγούστου μηνός ό τής ευσεβούς μνήμης’Ιουστΐνος χρόνους
εννέα έν τή βασιλεία διατελέσας τέλει τοϋ βίου έχρήσατο.
Ά λλ’ έπί τόν τοΰ πρεσβύτου βίον έπανιτέον. Ό τρι-
σ μ α κ ά ρ ι ο ς τοίνυν Π έτρος τοϋ πατριαρχικοΰ τ ή ς Ί ε ρ ο σ ο λ υ μ ι τ ώ ν
θρόνου κρατήσας τήν αύτήν τοΐς προλαβοϋσιν πατριά ρχα ις τώ
μακαρίτη Σάββα άπένειμεν τιμήν καί πρός αύτόν πυκνότερον
είς τήν έρημον κατιέναι διά σπουδής εΐχεν .Ό σ τις πατριάρχη?
άδελφήν έκέκτητο κατά σάρκα Η σ υ χία ν προσαγορευομένην
καί ταΐς κατά Θεόν διαπρέπουσαν άρεταις· ήστινος άρρωστία
δεινότατη περιπεσούσης καί ύπό τών ιατρώ ν άπογνωσθείσηζ
ό ταύτης άδελφός συναλγήσας τόν μακάριον Σάββαν μετά-
στειλάμενος παρεκάλει σκυλήναι εως τοϋ οϊκου αύτής καί
εύχήν ύπέρ αύτής ποιήσαι.Ό δέ άγιος πα ρα κούειν μή γ ι ν ώ σ κ ω ν
άπήλθεν πρός αύτήν καί έν άπογνοισει ούσης αύτής ποιήσας
εύχήν ύπέρ αύτής καί σίρραγίσας αύτήν τρίτον τώ σημείω τ ο ϋ
σταυροϋ άπεκατέστησεν ύγιή. Τοϋ δέ θαύματος κ α τά πά σ α ν τήν
αγίαν πόλιν διαφημιοθέντος έδόξαζον άπαντες τόν Θεόν.
68. PATRIARHUL PETRU 345
68. P a tria rh u l Petru
Intr-al optzeci şi şaselea an al vierii Părintelui n o s tru Anul 524
Sava, a rh ie p isco p u l lo a n , îm p lin in d şapte ani şi şapte luni
în scaunul p atriarh al, a m u r it în 20 aprilie, in d ictio n u l al
II-lea, d u p ă ce l-a lăsat ca u rm aş pe fericitul Petru, de neam
din Elefteropolis. D u p ă trei ani, îm p ăratu l Iustin al grecilor,
fiind b ătrân şi b o ln a v tru p eşte, p rin alegerea lui D u m n e z e u
şi cu acordu l în tre g u lu i sfat al dregătorilor, d u p ă ce a fost
hirotesit de a rh ie p is c o p u l Epifanie al C o n s ta n tin o p o lu lu i,
a fost în a in ta t să îm p ărăte ască lustin ian, de D u m n e z e u
păzitul n o s tr u îm p ă ra t, n e p o tu l lui Iustin, care era patrician,
consul şi general, fiind foarte deprin s cu treburile statului.
A fost în ă lţa t ca îm p ă r a t, p re c u m s-a spus, în luna aprilie
a celui de-al V-lea in d ic tio n , în Joia M are. D u p ă ce au mai Anul 527
trecut p a tr u lu n i, în 2 au g u st, Iustin, cel de pioasă am intire,
şi-a sfârşit viaţa, îm p lin i n d n o u ă ani ca îm părat. .
D ar se cuvine să ne întoarcem la viaţa Bătrânului.
Aşadar, de trei ori fericitul Petru, luând scaunul patriarhal de
Ierusalim, îi d ăd ea fericitului Sava aceeaşi cinste ca patriarhul
dinaintea lui şi adeseori cobora la el în pustie cu multă
râvnă. Acest p atriarh avea o soră d u p ă trup pe n um e Isihia,
care se deosebea p rin virtuţile d u p ă D u m nezeu . Ea a căzut
într-o boală c u m p lită şi, d u p ă ce a fost aruncată în braţele
deznădejdii de către doctori, fratele ei, suferind îm preu nă cu
ea, a trimis d u p ă fericitul Sava rugându-1 să se ostenească să
vină p ân ă la casa ei şi să facă rugăciune p en tru ea. Sfântul,
neştiind ce este neascultarea, a venit la ea şi, fiind ea în
deznădejde, s-a ru g at p e n tr u dânsa şi, d u p ă ce a însem nat-o
de trei ori cu s e m n u l crucii, a făcut-o iarăşi sănătoasă. C â n d
vestea m in u n ii s-a răsp ân d it în toată Sfânta C etate, cu toţii II
slăveau pe D u m n e z e u .
 69. MĂNĂSTIREA EUNUCILOR 70. RĂSCOALA SAMARITENILOR
346 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA 347

69 69. M ă n ă s tir e a e u n u c ilo r de la Ierih o n

Τής ανωτέρο) μνημονευθείσης πατρικίας Ίουλιάνας
πολλας αγαθοεργίας έν Κωνσταντινουπόλει ποιησάσης καί τείνει
τοϋ βίου χρησαμένης οι ταύτης εύνοΰχοι ήλθον εις Ιεροσόλυμα
καί έν γνώσει οντες τοϋ άββά Σάββα άπό Κωνσταντινουπόλε­
171,10 ως, ήλθον πρός αύτόν εις τήν Μεγίστην Λ αύραν χρήματα ίκανά
έπιφερόμενοι καί παρεκάλουν τή ύ π ’ αύτόν συνοόία έναρίθμΐ·-
Patriciana Iuliana, am in tită mai sus, după ce a săvârşit
multe faceri de bine în C o n stan tin o p o l, şi-a sfârşit viaţa.
Eunucii ei au venit atunci la Ierusalim şi, cunoscându-1 pe
A wa Sava d e la C o n s ta n tin o p o l, au venit la el în Marea
Lavră ad u câ n d bani d in destul şi îl rugau să fie şi ei num ăraţi
în obştea c o n d u să de el. Bătrânul însă hotărâse ca în lavră
t

să nu fie p rim it n im e n i fără barbă sau eunuc, fiindcă îi era

οι γενέσθαι. Ό όέ πρεσβύτης έκεκρίκει άγένειον ή εύνοϋχον έν
foarte neplăcut să vadă faţă femeiască în mănăstirile de sub
λαύρα μή δέξασθαι- πάνυ γάρ άπηρέσκετο όψιν γυναικείαν
conducerea lui, m ai ales în oricare din lavre. D ar pentru că
βλέπειν έν πάσιν τοϊς ύ π ’ αύτόν μοναστηρίοις, έξαιρέτως δέ εις
erau cunoscuţi, Sava lc-a d at felurite învăţături şi, zidindu-i
οϊαν δήποτε λαύραν. Πλήν επειδή χ ω σ τ ο ί ήσαν, πάσιν τρόποις
duhovniceşte, i-a trim is la fericitul Teodosie. D u p ă ce au
171,15 πληροΓρορήσας καί οίκοδομήσας αύτούς τφ μακαρίτη παρέθετο
fost învăţaţi p u ţin ă vrem e în cele ale călugăriei, l-au rugat
Θεοδοσίω. Οϊτινες έπί χρόνον ολίγον μοναχικώς παιδευθέντες
pe arhiepiscop să le dea u n loc să trăiască aparte. Aşadar,
παρεκάλεσαν τόν αρχιεπίσκοπον δοϋναι αύτοΐς τόπον πρός τό
arhiepiscopul a trim is pe u n a n u m e Alexandru, egum en al
ίδιάσαι.Ό μέν ούν αρχιεπίσκοπος μεταπεμψάμενος τινά Α λέξαν­
δρον ήγούμενον τώ ν περί τήν Ιεριχώ μοναστηρίων τοΰ αρχιε-
mănăstirilor d in p reajm a Ierihonului ale arhiepiscopului Ilie, V
care îi urm ase lui N cstovon şi lui Zaharia, şi l-a rugat să-i
171, 20 πισκόπουΉ λία Νέσταβον καί Ζαχαρίαν διαδεξάμενον παρεκάλει
primească p e n tru p u ţin e zile ca oaspeţi. Alexandru însă, fie
αύτόν πρός όλίγας ήμέρας δέξασθαι αυτούς έν παροικίςι. 'Ο δέ
robit faţă de iubire de bani, fie stăpânit de slavă deşartă, a
Αλέξανδρος ή φιλαργυρίς* δουλωθείς ή κενοδοξίςι κρατηθείς τάς
trecut cu vederea p o ru n cile arhiepiscopului Ilie şi, călcându-şi
τοΰ άρχιεπισκόπουΉ λία έντολάς παραλογισάμενος καί τό ϊδιον
pe conştiinţă, a despărţit mănăstirile, şi de atunci partea din
καταπατήσας συνειδός διεΐλεν τά μοναστήρια καί άπό τότε τό δι*
mănăstire care s-a despărţit a p rim it num ele „a Eunucilor".
171,25 αιρεθέν μοναστήριον τών εύνούχων τήν έπωνυμίαν έδέξατο.

70. Răscoala samaritenilor

70

La în c e p u tu l celui de-al nouăzeci şi unulea an al vârstei

Άρχομένου τοΰ ενενηκοστού πρώ του τής τοΰ άγιου πατρός
sfântului n o s tru P ărinte Sava, A w a Teodosie cel în tru sfinţi Anul 529
ήμών Σάββα ήλικίας χρόνου ό έν άγίοις άββας Θεοδόσιος τέλει
Şi-a sfârşit viaţa în 11 ianuarie, ind ictio nul al Vll-lea, bătrân şi
του βίου έχρήσατο μηνί’Ιαννουαρίφ ένδεκάτη τής έβδομης ΐνδι-
plin de zile. La eg u m e n ie a u r m a t Sofronie, vrednic de cinstire Fc. 25, 8
κτιόνος, πρεσβύτης καί πλήρης ημερών. Σωφρόνιος δέ έν μοναχι-
pentru izbânzile sale călugăreşti.
κοΐς κατορθοψασιν αίδέσιμος τήν ήγεμονίαν διεδέξατο.
 VIAŢA SFÂ N T U L U I SAVA 70. RĂSCOALA SAM ARITENILOR

Τ φ ούν τετάρτο; μηνί τής τοϋ ά β β α Θ εοδοσίου κοιμήσεως
οι κατά Π αλαιστίνην Σ αμ α ρείτα ι τό έθνος ά π α ν κ α τά τώ ν Χρι­
στιανών στρατεύσαντες πολλά α θέμιτα δ ιεπ ρ ά ξ α ν το , τά ς μέν
έμπιπτούσας έκκλησίας π ρ α ιδεύ ο ντές τε κ α ί π υ ρ ί παραδιδόντες,
τούς δέ έμ πίπτοντας Χ ριστιανούς δια ψ όροις κολάσεσιν άφειδώς
La p a tru luni de Ia adorm irea A w e i Teodosie, samari-
tenii din Palestina au ridicat îm potriva creştinilor întregul lor
neam 86, săvârşind m u lte fărădelegi, jefuind bisericile întâlnite şi
dându-le foc, iar pe creştinii întâlniţi îi om o rau fără milă în tot
felul de chinuri, p ârjo lin d sate întregi, m ai ales în împrejurimile

άποκτείνοντες καί χω ρία ολόκληρα τώ π υ ρ ί π α ρ α δ ιδ ό ντες έν Neapolisulului. Acolo şi-au în coro nat ca rege pe Iulian, care era

τοΐς μάλιστα περί Ν εάπολιν τό π ο ις.Έ ν θ α τυρ α ννή σ α ντες έστε­ de un n eam cu ei. A tu n ci l-au înjunghiat şi pe M am on a, epi­

ψ α ν έαυτοΐς βασιλέα Ίο υ λ ια νό ν τινα σύνεθνον αυτώ ν. Τότε δή scopul N eapolisului, iar pe preoţii pe care i-au prins, i-au tăiat
în bucăţi şi i-au trec u t prin foc îm preu nă cu moaştele sfinţilor
τόν μέν επίσκοπον Ν εαπόλεω ς Μ αμω νάν κα τέσ φ α ξα ν, τινάς δέ
mucenici. A u săvârşit m u lte astfel de fapte, încât căile num ite
συλλαβόμενοι πρεσβυτέρους καί το ύτο υς κ α τα κ ό ψ α ντες άπε-
împărăteşti erau de n e u m b la t şi de netrecut pentru creştini.
τηγάνισαν μετά λειψάνω ν άγιω ν μαρτύρω ν. Κ αί πολλά τοιαΰτα
C â n d toate acestea au ajuns la auzul preaevlaviosului nos­
πεποιήκασιν, ώστε τά ς βασιλικάς κ α λουμένας ό δ ο ύ ς άβάτους
tru îm părat Iustinian, li s-a poruncit preaslăviţilor Teodor şi loan
καί άδιοδεύτους τοις Χ ριστιανοϊς γενέσθαι.
să adune oaste şi să meargă împotriva samaritenilor. In lupta care
Τούτω ν ούν ά πά ντω ν είς ά κ ο ά ς έλθόντω ν τοϋ εύσε-
s-a dat, Iulian a fost alungat şi mulţi samariteni îm preună cu el.
βεστάτου ήμών βασιλέως Ίουσ τινιανοΰ έκελεύσθησαν Θ εόδω ­
M ai s u s - a m in titu l Siluan a venit atunci la Schitopolis,
ρος καί Ιω ά ν ν η ς οί ένδοξότατοι στρατόν σ υναγεΐρα ι καί τών
chipurile p e n t r u pace, dar fară să aibă p o ru n c ă împărătească,
Σαμαρειτών καταστρατεϋσαι καί συμβολής γενομένης άνηρέθη
şi a fost înşfăcat de creştini şi ars în mijlocul cetăţii, şi aşa s-a
Ίουλιανός καί πλήθος πολύ Σαμαρειτών σύν αύτώ.
îm plinit proro cia făcu tă despre el la episcopie de către sfân­
Τότε δή Σιλουανός ό άνωτέρω μνημονευθείς ώς επί ειρήνη
tul n o stru P ărinte Sava către loan , fiul perceptorului fiscal.
έν Σκυθοπόλει έλθών χωρίς κελεύσεως βασιλικής άρπαγείς ύπο
Atunci Arsenie, fiul lui Siluan cel ars, care avea dem nitatea
τών Χριστιανών είς τό μέσον έκαύθη τής πόλεως καί έπληρώθη ’1
de illustristl7, se afla în acel tim p la C o n stan tin o p o l, pen tru că
περί αύτοϋ πρός’Ιωάννην τόν τοϋ έκσπελλευτοϋ ρηθεΐσα έν τώ έπι-
se bu cura - n u ştiu p e n t r u care pricină - de m u ltă trecere pe
σκοπείο) προφητεία τοϋ έν άγίοις πατρός ήμών Σάββα. Αρσένιος
lângă de D u m n e z e u păzitul n o stru îm părat şi pe lângă îm p ă­
δέ τις τοΰ καεντος Σιλουανοϋ υιός ίλλουστρίου αξίωμα έχων και
răteasa T eodora, şi s p u n â n d u - le m in ciu n i, aşa i-a făcut să se
έν Κωνσταντινουπόλει τό τηνικαϋτα διατριβών καί πολλήν ούκ
mânie îm p o triv a creştinilor din Palestina.
οιδα όθεν πάροδον έχων παρά τε τώ θεοφυλάκτω ήμών βασιλεΐ
A tu n c i a rh ie p is c o p u l P etru 88 îm p reu n ă cu episcopii
καί Θεοδώρςι τή βασιλίσση π α ρ α δ ιδ ά ξα ςτή ν αύτώ ν ευσέβειαν είς
de sub el l-au ru g a t pe P ărintele n o s tru Sava să se suie în
οργήν κατά τών έν Παλαιστίνη Χριστιανών κεκίνηκεν.
Τότε τοίνυν ό άρχιεπίσκοπος Π έτρος σύν το ΐς ύ π ’ αύτόν
έπισκόποις παρακαλεΐ τόν πατέρα ήμών Σ άββαν άνελθεΐν έν contra samaritenilor, fapt care a înrăutăţit relaţiile acestora cu creştinii şi a
dus la declanşarea acestei revolte.
Κ ωνσταντινουπόλει καί δεηθήναι τοΰ βασιλέως συγχώρηα>ν
Illustris era cel mai înalt titlu senatorial din Imperiul Roman târziu.
1‘atriarh al Ierusalimului din 524 până în 552.
86 încă de la începutul dom niei sale, Iustinian a iniţiat o legislaţie o p re s iv ă
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA 71. SAVA LA CURTEA LUI IUSTINIAN 351
350

φιλοτιμήσασθαι δημοσίων πρώ της καί δευτέρα ς Παλαιστίνης C o n stan tinop ol şi să-l roage pe îm p ărat să le reducă dările
διά τούς γεγονότας υπό τώ ν Σαμαρειτών φ όνους τε καί άφανι- publice d in provinciile Palestina I şi a Il-a, din pricina cri­
σμούς. Καί εϊξας ταΐς τών αρχιερέων παρακλήσεσιν ό πρεσβύτης melor şi răpirilor săvârşite de sam ariteni. D â n d înapoi faţă de

173, ίο ανέρχεται έν Κ ωνσταντινουπόλει περί τόν Ά πρίλλιον μήνα τής rugăminţile arhiereilor, B ătrânul s-a suit la C o n stan tin o p o l
όγδοης ίνδικτιόνος. în luna aprilie a in d ic tio n u lu i al VIII-lea. Anul 530

71 71. Sava la curtea lui Iustinian

P entru că patriarh ul trimisese împăratului mai înainte

Του δέ πατρίάρχου γράμματα τώ βασιλεΐ προαποστείλα-
scrisori în care îl a n u n ţa despre venirea dumnezeiescului Sava,
ντος τήν τοΰ θείου Σάββα παρουσίαν μηνύοντα ό θεοφύλακτος
de D u m n ezeu păzitul n ostru îm părat, bucurându-se, a trimis
ημών βασιλεύς περιχαρής γεγονώς τούς βασιλικούς άπέστειλεν
corăbii în în tâm p in area lui. C u acestea au ieşit şi patriarhul
1 7 3 ,15 δρόμωνας είς συνάντησιν αύτοϋ- μεθ’ ών έξήλθον οί περί τόν πα-
Epifanie, preotul Eusebie şi episcopul Ipatie al Efesului ca să-l
τριάρχηνΈ πιφάνιον καί τόν π ά π α ν Εύσέβιον καί τόν επίσκοπον
întâmpine. Aceştia l-au luat şi l-au dus în ăun tru la împărat, iar
Έ φ έσ ο υ Ύ π ά τω ν άπαντήσαι αύτώ. Ο ϊτινες λαβόντες είσήγαγον
D um nezeu i-a arătat îm p ăratu lu i harul care îl însoţea pe robul
τώ βασιλεΐ, ό δέ Θ εός τήν έπομένην τφ δούλο) αύτου χ ά ρ ιν τώ
Său, aşa c u m tăcuse odinioară în tim pul lui Anastasie. C ând
βασιλεΐ έφανέριοσεν ώσπερ καί πάλαι επί ’Α ναστασίου. Τούτου
el a intrat îm p re u n ă cu am intiţii arhierei în apartamentele
173,20 γάρ μετά τώ ν μνημονευθέντων αρχιερέων είς τά βασίλεια εισερ­
împărăteşti şi cân d a ajuns în camera dinlăuntru, D um nezeu
χομένου καί ένδον τοϋ βήλου γεγονότος διήνοιξεν ό Θ εός τούς
a deschis ochii îm p ăratului, încât a văzut harul dumnezeiesc
Οφθαλμούς τοϋ βασιλέως καί θεωρεί θείαν τινά χάριν φωτο-
strălucind în chip de lu m in ă şi având forma unei cununi, care
ειδή έξαστράπτουσαν καί τύπον έ'χουσαν στεφάνου έπί τής τοϋ
azvârlea raze ca de soare, aşezată pe capul Bătrânului. Alergând
πρεσβύτου κεφαλής άκτΐνας ήλιακάς έκπέμπουσαν. Κ αί προσ-
înaintea lui, i s-a în c h in a t şi l-a sărutat pe dumnezeiescul său
δραμών προσεκύνησεν αύτω καί μετά χα ρά ς καί δακρύου την
cap cu bu cu rie şi cu lacrimi şi, dup ă ce a fost binecuvântat de
173,25 θείαν αύτοϋ κατεφίλησεν κεφαλήν καί εύλογηθείς π α ρ ’ αύτοϋ
el, a luat din m âinile lui cererile venite din Palestina, silindu-1
έδέξατο έκ χειρός αύτοϋ τάς άπό Π αλαιστίνης δεήσεις καί έπει-
sâ intre şi la augusta T eod ora ca s-o binecuvânteze.
σεν αύτόν είσελθεΐν καί τήν αύγούσταν Θ εοδώ ραν εύλογήσαι.
C â n d Bătrânul a intrat, împărăteasa l-a primit cu bucurie
Καί ό μέν γέρ(ον είσήλθεν- ή δέ αύγούστα δεξαμενή αύτόν
Şi) închinându-i-se, ea îl rugă zicând: „Roagă-te pentru mine,
μετά χαράς καί προσκυνήσασα παρεκάλει αύτόν λέγουσα· εύξαι
Părinte, ca să-mi dea D u m n eze u roadă pântecelui!“ Bătrânul i-a
174 ύπέρ έμού, πάτερ, ΐνα χαρίσηταί μοι ό Θ εός κ α ρπόν κοιλίας. Καί
λέγει ό γέρων· ό Θεός ό πάντω ν δεσπότης φυλάξει τήν β α σ ιλ ε ία ν
răspuns: „D um n ezeu, Stăpânul tuturor, va păzi împărăţia Voas­
tră!" împărăteasa i-a spus iarăşi: „Roagă-te, Părinte, ca să-mi dea
ύμών. Καί λ έ γ ε ι πάλιν ή αύγούστα· εύξαι, πάτερ, ϊνα δώη μοι ό
Θεός τέκνον. Ά πεκρίθη καί εΐπεν· ό Θ εός τής δόξης έν ε ύ σ ε β ε ί ς ι D um nezeu un copil!" El a răspuns şi a zis: „Dumnezeul slavei va
καί νίκη τήν βασιλείαν ύμών διατηρήσει. păzi îm părăţia Voastră întru cucernicie şi biruinţă!"
 VIATA SFÂNTULUI SAVA
352
174,5 Έ λυπήθη δέ ή αύγούστα δτι ούκ έπένευσεν τή αιτήσει
αύτής. Αύτοϋ ούν ά π ’ αυτής έξελθόντος οί μετ' αύτοϋ όντες
πατέρες διεκρίνοντο πρός αύτόν λέγοντες- τί δτι έλύπησας τήν
αύγούσταν μή κατά τήν αύτής εύξάμενος α’ίτησιν; Καί λέγει
αύτοις ό γέρων- πιστεύσατέ μοι, πατέρες, δτι ού μή έξέλθη έκ τής
174, ίο κοιλίας εκείνης καρπός, ϊνα μή τών Σευήρου Οηλάση δογμάτων
καί χείρω Αναστασίου ταράξη τήν εκκλησίαν.
Καί έπετράπησαν έν τφ παλατίω καταμένειν. Τοΰ τοίνυν
θεοφύλακτου βασιλέως δεξαμένου πα ρά τοϋ θείου πρεσβύτου
τάς από τών εκκλησιών Παλαιστίνης δεήσεις άνθυπεστράφη ή
οργή κατά τών Σαμαρειτών αύτοϋ διαναστάντος καί διατάξει
174.15 ήτοι νόμω χρησαμένου τοϋ π α ύ εσ θ α ιτά ς τώ ν Σαμαρειτών συνα-
γωγάς καί πάσης τής πολιτείας άπελαύνεσθαι καί μή κληρονο-
μεΐν τούς ίδιους είτε κατά δω ρεάς δίκαιον έαυτοΐς παραπέμπειν.
Έ τ ι έθέσπισεν άναιρεθήναι αυτούς καί μάλιστα τούς αρχηγούς
αύτών καί άτάκτους. Τότε δή ό Α ρσένιος άφ α νή ς έγένετο έπί
174,20 χρόνον τοϋ βασιλέως άναιρεθήναι αύτόν κελεύσαντος, ύστερον
δέ προσφυγών τφ μακαρίτη Σάββα έτι ένδημοϋντι τή βασιλίδι
πόλει έβαπτίσθη καί αύτός καί οί αύτοϋ πάντες.
72
Καί μεθ’ ημέρας όλίγας μεταστειλάμενος ό βασιλεύς τόν
ήγιασμένον Σάββαν λέγει αύτφ- ήκουσταί μοι, πάτερ, δτι πλεΐστα
μοναστήρια έν τή έρήμω συνεστήσο:), άλλ’ όπου εάν βούλη, αϊτη-
σαι πρόσοδον πρός τήν τών οίκούντω ν χρείαν καί παρέξομεν,
ϊνα εΰχο^νται υπέρ τής ήμίν έμπιστευθείσης πολιτείας.
Ό δέ ειπεν- οί τής ύμετέρας εύσεβείας ύπερευχόμενοι τοι-
αύτης προσόδου ού χρήζουσιν- ή γάρ μερίς αύτών καί ή πρόσοδος
175, 5
ό Κύριός έστι,ν ό έν έρήμω λαφ άπειθοϋντι καί αντιλέγοντι άρτον
ούράνιον όμβρίσας καί άναβλύσας όρτυγομήτραν. Π λήν ημείς,
βασιλεύ πανευσεβέστατε, διά τήν σύστασιν τήν κατά Παλαιστίνην
72. CERERILE LUI SAVA
353
îm părăteasa s-a întristat p en tru că el n u s-a plecat îna­
intea cererii ei. D u p ă ce au ieşit de la ea părinţii care erau
cu el, i-au spus nedum eriţi: „D e ce ai întristat-o pe augusta
nerugându-te potrivit cu cererea ei?" Le-a răspuns Bătrânul:
„Credeţi-mă, părinţilor, că n u va ieşi din pântecele aceleia nici
un rod, ca să n u sugă dogm ele lui Sever şi să n u tulbure mai
rău decât Anastasie Biscrica!“8ţ)
Şi li s-a îngăduit să răm ână în palat. C ând de D u m n e ­
zeu păzitul îm părat a p rim it de la dumnezeiescul Bătrân ce­
rerile bisericilor d in Palestina, el şi-a întors mânia împotriva
samaritenilor. S-a ridicat şi a dat poruncă, adică o lege, ca să fie
închise sinagogile sam aritenilor şi să fie îndepărtaţi din viaţa
obştească şi să n u mai aibă dreptul de a-şi moşteni părinţii,
nici să prim ească de la aceştia daruri potrivit legii. In plus, a
mai rând uit îm p otriv a lor pedeapsa cu moartea, mai ales pen­
tru conducătorii si y în d e m n ăto rii la răzmerită.
* Atunci Arsenie,
fiindcă îm p ăratu l a p o ru n c it să fie omorât, s-a ascuns un timp,
iar apoi s-a refugiat la fericitul Sava, care încă se afla în cetatea
împărătească, şi s-au botezat el şi toţi cei ai lui.
72. Cererile lui Sava
D u p ă p u ţin e zile, îm p ă ra tu l a trimis după sfinţitul Sava
Şi i-a zis: „Am auzit, Părinte, că m u lte mănăstiri ai mai înte­
meiat în pustie. D e aceea, u n d e vrei, cere-mi ajutorul pentru
trebuinţele celor ce locuiesc acolo, şi ţi-1 vom da, ca să se roa­
ge p en tru ţara în c re d in ţa tă m ie .“
El a răspuns: „Cei care se roagă pen tru Preacucernicia
Noastră n u au nevoie de acest ajutor bănesc, pentru că par­
tea şi câştigul lor este D o m n u l, C are a plouat pâine şi a făcut
sâ se ivească prepeliţe în pustie p e n tru poporul necredincios şi Itf. 16, 4
9 împărăteasa Teodora era, în ascuns, ocrotitoarea monofiziţilor.
 354 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
τών άγιων εκκλησιών συγχώρησιν δημοσίων αίτοϋμεν καί άνοι-
κοδομήν τών υπό τών Σαμαρειτών καέντω ν σεβασμίων οίκων καί
1 7 5 , 10 άντίληψιν τών έν Παλαιστίνη όλιγωθέντων καί πραιόευΟέντων
Χριστιανών. Έν δέ νοσοκομειον παρακαλοϋμεν έν τή άγίςί πόλει
συστήσασΟαι πρός τήν ιώ ν άρρωστούντων ξένων επιμέλειαν καί
τήν αύτόθι θεμελιωθεΐσαν νέαν τής Θ εοτόκου εκκλησίαν πρό
χρόνου υπό τοϋ αρχιεπισκόπου ή μώ νΉ λία οίκοδομήσαι καί δια-
175, 15 κοσμήσαι. Τούτο γάρ μάλιστα πρέπει καί τή ύμετέρα εύσεβείςι. Καί
διά τήν τών Σαρακηνών επιδρομήν τήν ύμετέραν παρακαλοϋμεν
γαληνότητα κελεΰσαι Σούμμα) τώ ένδοξοτάτω άπό τοϋ δημοσίου
/.όγου κάστρον οίκοδομήσαι έν τή έρήμψ πα ρά κάτω τών διά τής
έμής μετριότητος συστάντων μοναστηρίων. Καί πιστεύω δτι ύ π έ ρ
175, 20 τών πέντε τούτων θεάρεστων σου πράξεω ν προστίϋησιν ό Θεός
τή ύμετέρα βασιλείς Αφρικήν τε καίΤ ώ μην κ α ί τήν λοιπήν πάσαν
Ό νωρίου βασιλείαν, ήνπερ άπώλεσαν οί προβεβασιλευκότες τής
ύμετέρας πανευσεβοΰς γαληνότητος, πρός τό ύμάς τήν Ά ρ εια ν ή ν
α'ίρεσιν σύν τή Νεστοριανή καί τή Ώ ριγένους εκποδώ ν ποιήσα-
176 σθαι καί έκ τής τών αίρέσεοίν λύμης έλευΟερώσαι τήν πόλιν καί
τήν τοϋ Θεοϋ εκκλησίαν.
Τίνος δέ ενεκεν τών τριών τούτω ν αιρέσεω ν μόνον τήν
αποβολήν ποιήσασθαι τώ βασιλεΐ ύπέθετο, έρώ. Τήν μέν Άρείου
α'ίρεσιν, έπείπερ ο ίτότε Γότθοι καί Ο ύισσιγότθοι καί Ο ύ α ν δ ά λ ο ι
176, 5 καί Γήπιδες Ά ρειανοί δντες πάσης τής Δ ύσεω ς έκράτουν καί
εγνω πάντω ς διά τοϋ πνεύματος μέλλειν τόν βασιλέα τούτω ν πε-
ριγεγονέναι· τήν δέ Νεστορίου αιρεσιν (ονόμασεν, δτι τινές τών
άνελθόντων μ ε τ ’ αύτοϋ μ ο ν α χ ώ ν Θ εοδώρου τοϋ Μ ο μ ψ ο υ ε σ τ ία ς
εύρέθησαν αναλαμβανόμενοι εις τήν βασίλικήν μετά τών Άπο-
1 7 6 , 10 σχιστών άντιβάλλοντες· τήν δέ Ώ ριγένους φ θοροπ οιόν α ιρ ε σ ιν
τή τών είρημένων αιρέσεων αποβολή συνηρίθμησεν, έπειδήπερ
εύρέϋη τις τώ ν μετ’ αύτοϋ μοναχών Β υζάντιος τώ γένει Λ ε ό ν τ ι -
ος όνόματι ε ι ς ύπαρχω ν τών μετά τοϋ Ν όννου είσδεχθέντω ν έν
τή Νέα Λαύρςί μετά τήν Ά γαπητοϋ τοϋ ήγουμένου κοίμησιν τών
72. CERERILE LUI SAVA
cârtitor. C u toate acestea, întru-tot-preacucernice împărate,
Va cerem p e n tru întreţinerea sfintelor biserici din Palestina
un ajutor din dările publice, precu m şi reconstruirea cinsti­
telor biserici arse de sam ariteni şi sprijinirea creştinilor din
Palestina care au fost chin uiţi şi tâlhăriţi. Va mai rugăm să
întemeiaţi în S fânta C etate u n spital p en tru îngrijirea străi­
nilor bolnavi şi să construiţi şi să îm podobiţi noua biserică
a Născătoarei de D u m n e z e u , a cărei temelie a fost pusă îna­
inte de arhiepiscopul n o stru Ilie. P entru că lucrul acesta este
foarte potrivit Evlaviei Voastre. Apoi o rugăm pe L um ină­
ţia Voastră să poruncească, d in pricina atacurilor saracinilor,
preaslăvitului S u m m u s să construiască din banii publici un
castru în pustie, mai jos de mănăstirile construite de smerenia
mea. C red că p e n tru aceste cinci fapte plăcute lui D um nezeu,
D o m n u l îţi va adăuga la îm părăţie Africa, Rom a şi toată cea­
laltă îm părăţie a lui H o n o rie , pe care au pierdut-o cei care au
împărăţit în aintea L u m in ăţiei Voastre, ca să izgoniţi erezia lui
Arie d im p re u n ă cu cea a lui N estorie şi a lui Origen, eliberând
cetatea si
» Biserica lui D u m n e z e u de cium a ereziilor.”
Voi s p u n e a c u m de ce i-a ceru t îm p ă ra tu lu i să osân ­
dească n u m a i aceste trei erezii. D e erezia lui Arie erau stă­
pâniţi goţii, v iz ig o ţii, v an d alii şi gepizii, care stăpâneau
întregul A p u s, iar Sava a c u n o s c u t p rin D u h u l că îm p ă ­
ratul îi va s u p u n e . D e erezia lui N e s to rie a a m in tit p e n tru
că unii d in t r e m o n a h i i care au v e n it cu el s-a aflat că îl
susţin pe T e o d o r d e M o p s u e s tia la cu rte a îm părătească în
discuţiile cu s c h is m a tic ii90. Iar erezia stricăto are a lui O r i ­
gen a a d ă u g a t- o la n u m ă r u l celor care treb u ie lepădate,
p e n tru că a aflat pe u n m o n a h , n u m i t Leontie, de neam
din B izanţ, care era u n u l d in t r e cei p r im iţi în N o u a Lavră,
îm p re u n a cu N o n n u s , d u p ă a d o rm ire a s tareţu lu i A gapit,
Pen tru d etalii p riv in d c o n te x tu l teo lo g ic, vezi Studiul Introductiv , p. IXXII sq.
350 v ia ţa s f â n t u lu i sa v a
176.15 Ώ ριγένους δογμάτων άντιλαμβανόμενος. Τής γάρ έν Χ αλκηδόνι
συνόδου προίστασθαι προσποιούμενος έγνιοσΟη τά Ώριγένους
φρονών· δθεν άκούσας ό πατήρ ήμών Σ άββας καί τώ ν τοϋ μα­
καρίου Α γαπητού λόγων άναμνησθείς αύτόν τε καί τούς τά Θε­
οδώρου φρονοϋντας άποτομίαι χρησάμενος άπεβάλετο καί τής
αύτοϋ άπέστησεν συνδιαγωγής, τώ δέ βασιλεΐ ύπέθετο τήν άπο-
176,20 βολήν ποιήσασθαι τώ ν άμφοτέρω ν αιρέσεων.
73
Ό σ α μέν ούν ό πατήρ ήμών Σάββας ήιτησεν, ό εύσεβέστα-
τος ήμών βασιλεύς άνυπερθέτως πεποίηκεν- δσα δέ πάλιν προ-
εφήτευσεν, ό φιλάνθρωπος είργάσατο Θεός, καί τοΰτο σαφώς
διά τών εξής μαθησόμεθα.
Πρώτον μέν γάρ γίνονται θεΐαι κελεύσεις πρός τόν άρχΐ·-
176,25 επίσκοπον Πέτρον καί πρός τούς κατά Παλαιστίνην άρχοντας
θεσπίζουσαι Αντώνιον τόν έπίσκοπον Άσκάλωνος καί Ζαχαρίαν
τόν έπίσκοπον Πέλλης έποπτεϋσαι τά καέντα κτίσματα ύπό τών
177 Σαμαρειτών πρώτης καί δευτέρας Παλαιστίνης καί συγχωρήοαι
άπό τών δημοσίων ένατης καί δεκάτης έπινεμήσεως άναλόγως
τή γενομένη έκάστφ τόπψ βλάβη χρυσίου κεντηνάρια δεκατρία.
Έποπτεϋσαι δέ αυτούς πάλιν έκέλευσεν τούς καέντας
177,5 εύκτηρίους οϊκους καί συνιδεΐν τά όφείλοντα δοθήναι είς
άνανέοισιν έκάστου σεβασμίου τόπου καί ταϋτα παρασχεθήναι
ή έκ τοϋ δημοσίου λόγου ή εκ τής τών Σαμαρειτών ύποστάσεως
διά Στεφάνου τοϋ λαμπροτάτου κόμητος τοϋ καί κελευσθέντος
διασώζειν τούς επισκόπους μεθ’ όσης χρήζουσιν βοήθειας.
Έκέλευσεν δέ κατά τήν τοϋ θείου πρεσβύτου τρίτην
177, ίο άίτησιν νοσοκομεϊον κτισθήναι έν τώ μέσω τής ά για ς πόλεως
91 După alungarea din scaun a lui Ilie (516), N onnus şi tovarăşii lui au
venit la noul patriarh loan cerând să fie reprimiţi în N oua Lavră. Dar
patriarhul i-a întrebat pe Sava şi pe Agapit, stareţul N oii Lavre, iar acesta
din urmă s-a împotrivit cu fermitate (K Sc. 36; 125, 10-14).
73. DARURILE LUI IUSTINIAN
şi care îm p ă rtă ş e a în v ă ţă tu rile lui O rig e n . Acest m o n a h ,
deşi se prefăcea că s u sţin e S in o d u l de la C a lc e d o n , s-a aflat
că cugeta cele ale lui O r ig e n . C â n d Părintele n o s tru Sava
a aflat de el, şi-a a m in ti t de cu v in tele fericitului A g a p it91
şi l-a în d e p ă r ta t pe acesta, şi pe su sţin ă to rii lui T eo d o r n u
i-a mai lăsat să v ieţu iască cu el, iar îm p ă ra tu lu i i-a ceru t să
osândească aceste d o u ă erezii.
73. Darurile lui Iustinian
Aşadar, toate cele pe care Părintele nostru Sava le-a cerut,
preacucernicul nostru îm p ărat le-a plinit fără zăbavă, iar cele pe
care i le-a prorocit, iubitorul de oam eni D um nezeu le-a făcut,
lucru pe care-1 vom afla cu limpezime din cele ce urmează.
Mai întâi, îm păratul a dat dumnezeieşti porunci92 către
arhiepiscopul Petru şi către conducătorii din Palestina, în care se
hotăra ca A ntonie, episcopul Ascalonului, şi Zaharia, episcopul
Pellei, să supravegheze clădirile arse de samariteni în provinciile
) > centenaritf} d e aur d i n d ă -
P a l e s t i n a I si a 11-a si s ă li s e c e d e z e 1 3
rile publice ridicate în indictionul al IX-lea şi al X-lea94, potrivit
cu stricăciunile suferite în fiecare loc.
De asemenea, a poruncit să fie cercetate bisericile arse ca
să se vadă ce e nevoie p entru înnoirea fiecărui loc cinstit, iar banii
să fie acordaţi fie din dările publice, fie din averile samaritenilor,
prin grija preastrălucitului comite Ştefan, căruia i s-a şi poruncit
să-i întreţină pe episcopi cu tot ajutorul de care au nevoie.
Sub presiunea teocraţiei bizantine, ajunsă la apogeu sub Iustinian, şi
a unei pretinse „simfonii" stat-Biserică, formulele retoricii imperiului
de dinaintea Sfântului C onstantin se fac tot mai mult simţite în scrie­
rile creştine, o dovadă fiind şi această expresie: θεϊαι κελεύσεις - „porunci
dumnezeieşti" ale împăratului, pe care, cu toate conotaţiile ei păgâne, am
tradus-o literal datorită valorii ei documentare.
9' U nitate de m ăsură egală cu 32 kg, n um ită în Palestina şi talant.
1 Indictioanele LX şi X reprezentau anii fiscali 530-531 şi 531-532.
358 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
εκατόν μένκραβαττίω ν, πρ ό σ ο δο ν δέ κ α θ α ρ ά ν ά φ ο ρ ίσ α ς αύτφ
τό πρότερον ένιαυσιαιον νομισμάτο,ιν χιλίω ν όκτακοσίων
πεντήκοντα, μετέπειτα δέ διακοσίω ν κραβαττίο)ν έκέλευσεν
τό αύτό γενέσθαι νοσοκομεϊον π ρ ο σ θείς τοσ α ύ τη ν καθαράν
καί άδιά π τω τον πρόσοδον.
177, 15 Σπουδή δέ πολλή έχρήσατο πρός τό καί τήν τετάρτην
πληρώσαι αίτησιν τοΰ πρεσβύτου καί αποστέλλει έν Ίερο-
σολύμοις Θ εόδωρόν τινα μηχανικόν έπί τό τήν νέαν οίκοδομήσαι
έκκλησίαν τής άγιας Θεοτόκου καί άειπαρθένου Μ αρίας κε-
λεύσας τοΐς τρακτευταΐς Π αλαιστίνης χρυσίον ύπουργήσαι είς
τήν οικοδομήν. Καί τφ μέν ά ρχιεπισκόπφ Π έτρφ τήν αυθεντίαν
177, 20 παρέσχεν, Β αράχφ δέ τφ έπισ κοπφ Β ακάθω ν τοΐς τής οικο­
δομής έργοις έπιστατεΐν έκέλευσεν. Καί ούτω ς τη πολυχειρία
καί σπουδή διά δώ δεκα χρόνω ν φ κοδομήθη ή νέα εκκλησία
τής πανυμνήτου Θεοτόκου καί άειπαρθένου Μ αρίας καί παντί
κόσμφ διεκοσμήθη καί ένεκαινίσθη. Ο ύτινος σεβασμίου οϊκου
177, 25 τό μέγεθος καί τήν άπαστράπ τουσαν δόξαν καί τό πολυτελές
τής κοσμήσεως περιττόν τό διηγήσασθαι τοις όφθαλμοΐς ήμών
178 προκειμένου καί πά ντα ύπερβάλλοντος τά π α λα ιά θεάματα
τε καί διηγήματα δσα θαυμάζουσιν ά νθρω π οι καί ίστορίαις
παραδεδο>κασινΈλληνες. Καί ούτος μέν τής τοϋ θείου Σάββα
τέταρτης αΐτήσεως ό καρπός.
Ό δέ ευσεβέστατος ήμών βασιλεύς ίδώ ν καί έπί τήν
178,5 πέμπτην τοϋ θείου Σάββα αΐτησίν ποιεί διάταξιν πρός Σοϋμμον
κελεύουσαν χίλια νομίσματα ύπέρ οικοδομής κάστρου τφ άββ$
Σάββςι δοθήναι έκ τώ ν Π αλαιστίνης δημοσίων καί παραφυ-
λακήν στρατιωτικήν έκ τοϋ δημοσίου λόγου άποτρεφ ομένην καί
φυλάττουσαν αύτοϋ τά μοναστήρια.
Τοϋ τοίνυν θεοφυλάκτου ήμών βασιλέως έν τούτοις
178, 10 άσχολουμένου μετά Τριβουνιανοϋ τοϋ κυέστορος είς τήν κα-
λουμένην Μ αγναϋραν ό μακαρίτης Σάββας εαυτόν μικρόν δι-
αχωρίσας έστιχολόγει έν έαυτφ Δ αυιτικούς ψ αλμ ούς τήν θείαν
73. DARURILE LUI IUSTINIAN
Potrivit cu cea de-a treia cerere a Bătrânului, a mai po ru n­
cit să fie zidit un spital cu o sută de paturi în inima Sfintei Cetăţi,
rânduindu-i mai întâi 1850 de m onede ca venit curat, iar apoi a
poruncit ca acelaşi spital să ajungă la două sute de paturi, adău­
gând un venit corespunzător, neimpozabil şi neîntrerupt.
M u ltă râvnă a arătat îm păratul pen tru împlinirea celei
de-a patra cereri a Bătrânului. Astfel, l-a trimis în Ierusalim pe
un oarecare inginer T eodor ca să construiască noua biserică a
Sfintei Născătoarei de D u m n e z e u şi pururea Fecioarei Maria,
poruncind perceptorilor de dări din Palestina să contribuie
cu aur la co nstrucţie. A rhiepiscopului Petru i-a încredinţat
conducerea generală, iar lui Barahus, episcopul de Bacatha,
i-a p o ru n cit să supravegheze lucrările de construcţie. Astfel,
cu m ulte braţe de m u n c ă şi silire, nou a biserică a întru-tot-
lăudatei N ăscătoarei de D u m n e z e u şi pururea Fecioarei Maria
a fost c o n stru ită în 12 ani şi, în fru m useţată cu toată podoaba,
a fost sfinţită. M ărim ea, slava strălucitoare şi bogăţia podoa­
belor acestei cinstite biserici e de prisos să le mai descriu, de
vreme ce se află în a in tea ochilor noştri şi întrece toate vechile
privelişti şi istorisiri de care se m inunează oam enii şi pe care
grecii le-au povestit în istoriile lor. Şi această biserică este ro­
dul celei de-a p atra cereri a dum nezeiescului Sava.
Preacucernicul n o stru îm părat, căutând şi spre cea de-a
cincea cerere a dum nezeiescului Sava, i-a poruncit lui Summus
sâ-i dea lui A w a Sava o mie de m onede din dările publice din
Palestina p e n tru construirea castrului şi o gardă militară hrăni­
tă din p u n g a publică p e n tru păzirea m ănăstirilor sale.
In ti m p ce de D u m n e z e u păzitul n o stru îm p ărat dis­
cuta aceste lu c ru ri cu ch e sto ru l T re b o n ia n 9b în asa-num
j ita
55Trebonian era un personaj important la curtea lui lustinian, care a con-
tribuit la compilaţia colecţiei de legi Corpus htris a lui lustinian. Chestorii
erau aleşi pentru a superviza trezoreria şi finanţele statului, ale armatei şi
ale ofiţerilor.
30 ο VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
λειτουργίαν τής τρίτη ς ώ ρα ς επιτελώ ν. Ε ίς όέ τις τώ ν μαθητών
α ύ το ϋ Ιε ρ ε μ ία ς καλούμενος διά κ ο νο ς ύ π ά ρ χ ω ν ττ^ς Μεγίστης
178,15 Λ αύρας προσελθώ ν α ύ τώ λέγει· τίμιε π ά τερ, τοΰ βασιλέως το-
σαύτην έπιδεικνυμένου σ π ο υ δή ν τά ς α ιτήσεις σου πληρώ σαι διά
τί αύτός ι'στασαι π α ρ ά μέρος; Κ αί λέγει αύτώ ό γέρω ν· έκεΐνοι,
τέκνον, τό ϊδ ιο ν ποιοΰσιν- ποιήσω μεν κ α ί ήμεΐς τό ήμέτερον.
74
Καί ό μέν βασιλεύς τα ΰ τα π ά ν τα δ ια τα ξ ά μ εν ο ς κ α ί δούς
178, 20 τώ άγίω πρεσβύτη τά ς κελεύσεις ά πέλ υ σ εν έν ειρήνη- ό δέ
Θ εός τήν άντιμισθίαν τώ βασιλεΐ π α ρ έσ χεν μ υριοπλασίω ς καί
τήν τοΰ πρεσβύτου π ρ ο φ η τεία ν έπλήρω σεν. Ό σ τ ις βασιλεύς
ολίγου χρόνου διελθόντος δύ ο τρ ό π α ια άνέστησεν νίκα ς δύο
άναδησάμενος, οΐας ού δέπ ω π ρ ό τερ ο ν ο ύ δ ενΐ τώ ν προβεβασι-
λευκότων δ ια π επ ρ ά χθ α ι συνέβη. Τ ήν γάρ Α φ ρ ικ ή ν κ α ί 'Ρώμην
178,25 ύπό άνταρτώ ν κ ρατουμ ένας π α ρ έλ α β εν κ α ί το ύ ς δύο βασιλείς
άχθέντας έν Κ ω νσταντινουπόλει ειδεν Ο ύιττίγη ν τε τόν'Ρώ μης
καί Γελίμερα τόν Α φρικής. Κ αί οϋτω ς γης τε κ α ί θαλάσσης
τήν ημίσειαν μοίραν έν ολίγο) χρόνω τή τώ ν Τ ω μ α ίω ν βασιλείς
άνεσιόσατο κ α ί έλευθερώ σας π ά σ α ν τήν Δύσιν τή ς τώ ν είρημένων
179 τυράννω ν Α ρειανώ ν οντω ν δουλείας Οείαις έχρήσατο διατάξε-
σιν ώστε τά ς π α ντα χοΰ τώ ν Ά ρεια νώ ν εκκλησίας άφ αιρεθήναι
τή τοΰ θείου πρεσβύτου έπόμενος εντολή ή γο ΰ ν προφητείςι. Ού
μήν ά λλα κ α ί τάς Ν εστορίου καί Ώ ρ ιγέν ο υ ς αιρέσεις γενναίω ς
179, 5 δια να σ τά ς άνέτρεψ έν τε καί άνεθεμάτισεν δ ιά τε τώ ν ύ π ’ αύτοΰ
γενομένω ν ιδίκτω ν καί διά τής νΰν συναθροισθείσης έν Κωνστα-
ντινουπόλει άγια ς καί υικουμενικής πέμ πτη ς συνόδου.
Καί τα ΰτα μέν ύστερον· ό δέ θείος πρεσβύτης άποστήσας,
ά)ς εϊρηται, τής έαυτοΰ συνοδίας Λεόντιόν τε τόν Β υζάντιον καί
96Clădirea din palat în care erau, de regulă, primiţi ambasadorii.
70. ÎNTOARCEREA ÎN PALESTINA
M agnaura96, fericitul Sava s-a retras p e n tru p u ţi n şi rostea în
sine psalm ii Iui D a v id , săvârşind slujba C easului al treilea.
A tunci u n u l d in tr e ucenicii săi, ce era diacon în M area Lavră,
pe n u m e Ierem ia, a v e n it la el şi i-a zis: „C instite Părinte,
acum c â n d îm p ă r a tu l îţi arată atâta atenţie ca să-ţi îm p lin eas­
că cererile, d e ce stai d eo parte?" I-a răspuns Bătrânul: „Ei,
fiule, fac lu cru l lor. Să-l facem şi noi pe al nostru!"
74. întoarcerea în Palestina
îm p ăratu l, d u p ă ce a p o ru n cit toate aceste lucruri şi a în­
credinţat sfântului Bătrân poruncile, I-a slobozit în pace. D u m ­
nezeu însă i-a răsplătit îm păratului înm iit şi prorocia Bătrânului
a îm plinit-o, fiindcă, d u p ă ce a trecut pu ţină vreme, împăratul
a dobând it d o u ă trofee, adăugându-şi două biruinţe, pe care ni-
ciunul d intre îm păraţii de maî înainte nu le-a avut: a luat Africa
şi Roma, care erau ţin u te de rebeli, şi i-a văzut aduşi în Constan-
tinopol pe cei doi regi: Vitiges al Romei97şi Gelimer al Africii9S.
Astfel, în p u ţin ă vreme, Im periul R o m an a ajuns iarăşi să stă­
pânească ju m ătate d in p ă m â n t şi din mare. D u p ă ce a eliberat
tot Apusul d in robia faţă de n u m iţii tirani care erau arieni, a dat
decrete imperiale sfinte, aşa încât bisericile de pretutindeni ale
arienilor să fie dărâm ate, u r m â n d astfel porunca sau cel puţin
prorocia dum nezeiescului Bătrân. în plus, a răsturnat şi anate­
mizat cu curaj ereziile lui N estorie şi O rigen prin edictele date
de el şi prin al V-lea S in od E cum enic ad un at acum q9 în C o n -
stantinopol. D a r despre aceasta va fi vorba mai încolo.
Regele got Vitiges, după ce a asediat fară succes Roma în 537-538, s-a
refugiat la Ravenna, unde a fost luat captiv, în 540, de generalul Belizarie
Şi adus la C onstantinopol.
Gelimer, ultim ul rege germanic al regatului vandal al Africii dc Nord
(480-553), a fost învins în 534 de generalul Belizarie al lui Iustinian.
Prezenţa inspirată a adverbului „acum" ne permite să fixăm data scrierii
de faţă în 553, anul în care s-a ţinut al V-lea Sinod Ecumenic, Chiri!
aflându-se în chinovia lui Eftimie.
 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
τούς τφ Θ εοδώρω τφ Μ ομψουεστίας προσκειμένους καί τούτους
έν Κ ωνσταντινουπόλει καταλιπώ ν κατέπλευσεν έπί Παλαιστίνην
μηνί Σεπτεμβρίω τής ένάτης ίνδικτιόνος κ α ί έλθών είς'Ιεροσόλυ-
μα τάς μέν θείας κελεύσεις ένεφάνισεν, δπερ δέ ήγαγεν άπό τοΰ
Βυζαντίου χρυσίον, διένειμεν τοϊς ύ π ’αύτόν μοναστηρίοις. Τότε ό
ανωτέρω μνημονευθείς διάκονος Ιερ εμ ία ς λυπηθείς διά τήν τοΰ
χρυσίου διανομήν άνεχώρησεν τής Μ εγίστης Λ αύρας κ α ί φκησεν
εις χείμαρρόν τινα έρημον έκ βορρά του Σπηλαίου ώς ά π ό πέντε
σταδίω ν.Ό δέ πατήρ ήμών Σάββας άπελθώ ν πρός αύτόν καί τόν
τόπον θεασάμενος έχάρη σφόδρα καί λαβών τινα ς επιτηδείους
καί σκεύη καί χρήματα καί άναλώματα έν όλίγαις ήμέραις πολλή
σπουδή χρησάμενος ώικοδόμησεν έκεΐ μικρόν εύκτήριον καί
κελλία διάφορα καί έδωκεν αύτόθι άδελφούς μένειν έπιτρέψας
τφ 'Ιερεμίςι διοικεΐν αυτούς πα ρ α δο ύς αύτοις τούς τής έαυ­
τοΰ Μεγίστης Λ αύρας κανόνας. Καί οϋτω ς τή τοΰ Θεοΰ χάριτι
λαύραν τόν τόπον συνεστήσατο· ήτις λαύρα μέχρι τοϋ νυν άνθεΐ
τήν τοϋ μακαρίουΊερεμίου επω νυμίαν λαχοϋσα.
75
Των τοίνυν, ώς εϊρηται, θείω ν κελεύσεω ν έμφανισθεισών
εις'Ιεροσόλυμα παρακληθείς ό π ατή ρ ήμών Σ ά ββας ύ π ό τε τοΰ
άρχιεπισκόπου ήμών καί τώ ν λοιπώ ν έπισκόπω ν ά π έρχετα ι έπί
Κ αισάρειαν καί Σκυθόπολιν τά ς α ύ τά ς κάκεΐσε έμφανίσαι κε-
λεύσεις. Καί έλθόντος αύτοϋ έν Σ κυθοπόλει, ώς οισθα, έξήλθεν
ό μητροπολίτης Θ εοδόσιος μετά π α ντό ς τοϋ λαοϋ εις άπάντη-
σιν αύτοΰ· έν οίς ήν καί ό έμός πατήρ τό έπισκοπεΐον κρατών
τό τηνικα ϋτα καί τώ μητροπολίτη συνεδρεύω ν. Καί τώ ν θείων
κελεύσεω ν έμφανισθεισών είσενεχθείς ό μέγας πρεσβύτης εν
τώ έπισκοπείω κατέμενεν έν τώ έκεΐσε οϊκψ τοϋ άγιου μάρτυ-
ρος Π ροκοπίου έχω ν τόν έμόν πα τέρα ά να π ό σ π α σ το ν .Έ μ έ δέ
75. SAVA LA SCHITOPOLIS ŞI ÎNTÂLNIREA CU MICUŢUL CHIRIL
D u p ă ce d u m nezeiescu l Bătrân i-a îndep ărtat, p recu m
s-a spus, d in tre în soţitorii săi pe Leontie de Bizanţ şi pe ad e p ­
ţii lui T e o d o r de M op su estia, i-a lăsat în C o n s ta n tin o p o l şi a
plecat pe m are în Palestina, în luna septem brie al celui de-al
IX-lea in d ic tio n 100, şi v e n in d în Ierusalim, a arătat poruncile
împărăteşti, iar aurul pe care l-a adus din Bizanţ l-a îm p ărţit
m ănăstirilor sale. A tun ci, mai sus-am intitul diacon Ieremia,
întristându-se d in pricina îm părţirii aurului, a plecat din M a ­
rea Lavră şi s-a aşezat să locuiască într-o vale pustie, ca la cinci
stadii m iazăn o a p te de Peşteră. Părintele nostru Sava, venind
la el şi văzân d locul, s-a b u c u ra t foarte m u lt şi, luând câţiva
oam eni potriviţi, vase, bani şi materiale, a co nstruit cu m ultă
râvnă, în câteva zile, u n m ic paraclis şi diferite chilii şi a în­
găduit u n o r fraţi să ră m â n ă acolo, punându-1 pe Ieremia să-i
conducă, d â n d u -le rânduielile M arii sale Lavre. Astfel, prin
harul lui D u m n e z e u , în acel loc s-a în tem eiat o lavră care în­
floreşte p â n ă acu m , p u r tâ n d n um ele fericitului Ieremia.
75. Sava la Schitopolis şi întâlnirea cu
micuţul
> Chirii
D u p ă ce porun cile împărăteşti au fost arătate în Ieru­
salim, precum s-a spus, Părintele nostru Sava, fiind rugat de
arhiepiscopul n o stru şi de ceilalţi episcopi, s-a dus la Cezareea
şi la Schitopolis ca să arate şi acolo acele porunci. C â n d a venit
•n Schitopolis, d u p ă c u m ştii, [Părinte Gheorghe], mitropolitul
Teodosie i-a ieşit în în tâm p in are îm preună cu tot poporul, în ­
tre care se afla şi tatăl m eu, care adm inistra pe atunci episcopia
Şi era un sfătuitor ap ro piat al episcopului. D u p ă ce poruncile
împărăteşti au fost arătate, marele Bătrân a fost dus la episcopie
Şi a rămas la biserica de acolo a Sfântului M ucenic Procopie,
100 îndictionul al IX-lea a fost între 1 septembrie 530 şi august 531.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
π α ίδ α ό ν τα κ α ί μ ετά το ΰ π α τ ρ ό ς εύ ρ εθ έν τα κ α ί το ϊς τοϋ θειου
180, 10 π ρ εσ β ύ το υ π ο σ ίν π ρ ο σ π εσ ό ν τα εύ λ ο γ ή σ α ς ό ά γιο ς γέρ ω ν καί
ά ν α σ τή σ α ς κ α ί π ε ρ ιπ τυ ξ ά μ ε ν ο ς τώ μέν έμώ π α τ ρ ί έφη· ούτος
ό π α ίς ά π ό το ύ ν ύ ν έμός μ α θ η τή ς έστιν κ α ί τώ ν τής ερήμου
π α τέρ ιυ ν υιός- εΐπ εν δέ κ α ίτ ώ μ ητροπολίτη· κ ύ ρ ι ό μέγας, τούτον
έγώ ool π α ρ α τ ίθ η μ ι τό ν π α ΐδα - π ρ ό σ εχε α ύ τώ , ό τι χρ ή ζω αύτοϋ.
180, 15 Ά ν η γ γ έλ η δέ τ α ϋ τ α τή έμή μ ητρί το ϋ π α τρ ό ς αύτή διηγη-
σ α μ έν ο υ κ α ί έ ζ ή τ ε ιτ ό ν ά γ ιο ν π ρ ο σ κ υ νή σ α ι- τοϋ δέ είς το ύ ς περί
τό ν ά γ ιο ν Θ ω μ ά ν τ ό π ο υ ς έξιέν α ι μ έλ λο ντο ς π ρ ό ς τό ν άββάν
Π ρ ο κ ό π ιο ν τό ν η σ υ χα σ τή ν ά κ ο ύ σ α ο α ή μήτηρ το υ πατρός
α ύ τή δ η λ ώ σ α ν το ς έξή λθ εν λ α β ο ϋ σ α με εις τό α ύ τό άποστο-
λ εΐο ν κ α ί τό ν π ρ εσ β ύ τη ν α ύ τό θ ι έλ θ ό ν τα λ α β ώ ν ό π α τή ρ παρά
180, 20 μ έρ ο ς ή γ α γ ε ν είς π ρ ο σ κ ύ ν η σ ιν τή ν μ η τέρ α κ α ί γ ν ο ύ ς ταύτη ν ό
γέρο>ν είνα ι δ ο ύ λ η ν Θ εοϋ εύλό γη σ εν α ύ τή ν. Κ αί θ εα σ ά μ ενό ς με
λέγει- ιδο ύ ό μ α θ η τή ς μου Κ ύριλλος, κ α ί π ο ιή σ α ν τά με μετάνοι­
α ν εύ λ ο γή σ α ς κ α ί ά ν α σ τή σ α ς εΐπ εν π ρ ό ς τό ν πατέρα - δίδα ξο ν
α ύ τό ν τό ψ α λ τή ρ ιο ν, δ τι χρήζο) αύτοϋ- κ α ί γ ά ρ ά π ό τοϋ νϋν μα-
θ η τή ς μού έστιν.
180, 25
Κ αί τα ϋ τ α είπ ώ ν έκείνην μέν εύ λ ο γή σ α ς άπέλυσεν, έμέ
δέ μ ετά τοϋ π α τρ ό ς έκράτησεν. Ε ίσ ελθό ντες δέ π ρ ό ς τό ν άββάν
Π ρ ο κ ό π ιο ν κ α ί γευ σ ά μ ενο ι ή λθομ εν είς τό έπ ισ κοπεΐον. Κ αί τή
εξή ς ήμέρςί μέλλω ν ό δ εϋ σ α ι έπ ί'Ιερ ο σ ό λ υ μ α ό πρ εσ β ύ τη ς ήλθεν
181 μ ετά τοϋ π α τ ρ ό ς είς τό ν ο ίκον κ α ί π ο ιή σ α ς εύχήν κ α ί εύλογήσας
τ ό ν π α τ έ ρ α κ α ί τήν μητέρα κ α ί έμέ έξή λθεν ά π ό Σκυθοπόλεω ς
μ ετά τώ ν ο ύ ν α ύ τ φ πατέροιν.
Ν ο μ ίζω δέ, τίμιε πά τερ, δ τιπ ερ τα ϋ τ α ειδ ένα ι ειρηκάς
μοι, ή ν ίκ α σ υ νεβ ο ύ λ ευ σ ά ς μοι τήν τοϋ μ α κα ρ ίο υ Σ ά β β α λαύραν
181. 5 ο ίκ ή σ α ι. Ά μ ελ ει γο ϋ ν έμοϋ είρη κ ό το ς δ τι κ α ί ή Ν έα Λ αύρα
δ ι ’ α ύ τ ο ϋ συνέσ τη, μάλιστα διω χθέντοίν τώ ν Ώ ρ ιγ έ ν ο υ ς ύπα-
σ π ισ τώ ν, ά π ε κ ρ ίθ η ς λέγων- ν α ι ναι, κ ά γώ οιδα- άλλά κρεΐττόν
έσ τιν ο ίκ ή ο α ί σε είς τή ν έκείνου έχο υ σ α ν επ ω ν υ μ ία ν λαύραν. Και
ο ΐδ α δ τ ι το ύ το π ά ν τω ς ά π ο β ή σ ετα ι, ινα κ α ί έν το ύ τψ προφ ή τη ς
75. SAVA LA SCHITOPOLIS ŞI ÎNTÂLNIREA CU MICUŢUL CHIRIL
avându-1 pe tatăl m eu ca tovarăş nedespărţit. Eu, copil fiind
şi aflându-mă îm preu nă cu tatăl meu, am căzut la picioarele
dumnezeiescului Bătrân, care m-a binecuvântat, m-a ridicat,
m-a îmbrăţişat şi i-a zis tatălui meu: „Copilul acesta este de
acum ucenicul m e u şi fiul părinţilor din pustie.11A zis, de ase­
menea, şi mitropolitului: „Părinte, ţi-1 încredinţez pe acest co­
pil! Poartă-i de grijă, p en tru că am nevoie de el.“
Tatăl m e u i-a povestit acestea mamei mele, iar ea a ce­
rut să se înch in e Sfântului. C â n d acesta urma să meargă în
locurile d in preajm a bisericii Sfântului Toma, la Awa Proco-
pie Isihastul, tata i-a spus mamei, iar ea, luându-mă cu sine, a
ieşit la biserica aceasta apostolică. îndată ce Bătrânul a ajuns,
tata l-a luat deop arte şi a adus-o pe mama ca să i se închi­
ne, iar Bătrânul, ştiind -o că este o roabă a lui Dumnezeu,
a binecuvântat-o. Apoi, privind la mine, mi-a zis: „Iată-1 pe
ucenicul m eu, Chirii!" Şi când i-am pus metanie, m-a binecu­
vântat, şi ridicân du -m ă, i-a zis tatălui meu: „Invaţă-1 Psaltirea,
că am nevoie de el, iar de acum este ucenicul m eu.“
Z icân d acestea, a slobozit-o pe mama cu binecuvânta­
re, iar pe m in e m -a ţin u t deoparte împreună cu tata. După
ce am intrat la A w a Procopie şi am mâncat, ne-am întors la
episcopie. A d o u a zi, Bătrânul, având de gând să meargă la
Ierusalim, a venit îm p reu n ă cu tata acasă şi, rugându-se, ne-a
binecuvântat, pe tata, pe m am a şi pe mine, şi a ieşit din Schi-
topolis îm p re u n ă cu părinţii care îl însoţeau.
C red, cinstite Părinte, că mi-ai spus că ştii lucrurile
acestea atu nci când m-ai sfătuit să vin să locuiesc în Lavra
fericitului Sava101. într-adevăr, când eu ţi-am spus că şi Noua
Lavră a fost întem eiată tot de el, după ce au fost alungaţi
apărătorii origeniştilor, mi-ai răspuns zicând: „Da, ştiu şi eu
asta, dar e mai bine să locuieşti în lavra care poartă numele
Chirii s-a mutat în Marea Lavră în anul 557.
 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
366
άναδειχθή ό μέγας πατήρ ημώ ν Σ άββας. Κ αί τα ΰ τα μέν τά παρ’
181, 10 ύμών πρός έμέ λεχθέντα- εγώ δέ τοΰ Θ εοϋ θέλοντος έτοίμως έχω
κελλίον έμαυτφ οίκοδομήσαι έν τή αύτή Μ εγίστη Λ α ύρα καί έν
αύτή τήν οϊκησιν έχειν πρός τό πληρα:>θήναι τήν τε εκείνου, ώς
εϊρηται, προφητείαν καί τήν κέλευσιν τής ύμ ετέρας όσιότητος.
Ό μέντοι μητροπολίτης π υ κ νότερον ά π ό τότε χαριέντως
181, 15 έλεγεν τφ έμφ πατρί· πώ ς έχει ό μαθητής τοΰ ά β β α Σάββα; Αμα
δέ καί κ ατεπείγω ν αύτόν τό τε 'ψαλτήρι.ον δ ιδ ά ξ α ί με καί τόν
απόστολον. Κ αί οϋταις εύλογήσας με καί ά π ο θ ρ ίξ α ς έν τή άρχή
τώ ν έκκλησιαστικών κατέστησεν βαθμών.
Τ οιγαροΰν έμφανισθεισών τώ ν κελεύσεω ν καί τών γε-
νομένων άφανισμώ ν έποπτευθέντω ν τή μέν π ρώ τη Παλαιστίνη
181,20 ώς τήν πάσαν Σ αμάρειαν έχούση δώ δεκα κεντηναρύΰν έποιήσα-
ντο συγχώρησιν δημοσίων- τοΐς δέ όρίοις Σ κ υθο π ό λεω ς ώς μή
πολλών αύτόθι γεγονότων άφανισμώ ν ένός καί μόνου κεντη
ναρίου συγχώρησιν δοθήναι συνεΐδον οι έπ ίσ κ ο π ο ι.Ύ πέρ δέ τών
καεισών εκκλησιών λαβόντες οί Παλαιστινοί επίσκοποι χ ρ υ σ ίο ν
182 ίκανόν έκάστην εκκλησίαν καεΐσαν άνήγειραν δα ψ ιλώ ς καί
πρέποντι κόσμο) έφαίδρυναν.
76
Ό δέ μέγας τής εύσεβείας άγιυνιστής Σ ά β β α ς τήν ύπέρ
Χ ριστιανών πληρώ σας διακονίαν ύπέστρεψ εν εις'Ιεροσόλυμα
182, 5 καί μετά χα ρά ς υπό τοΰ πα τριά ρχου είσδεχθείς καί τούς σε­
βασμίους προσκυνήσας τόπους κ α ί οίονεί α ύτοίς συνταξάμενος
ήλθεν εις τήν έαυτοΰ Μ εγίστην Λ αύραν καί ολίγον χρόνον δια-
τελέσας άρρω στία περιέπεσεν.Ό περ μαθώ ν ό ά γιώ τα το ς επίσκο­
πος Π έτρος κατήλθεν έπισκέψ ασθαι αύτόν καί βλέπω ν αύτόν
μή έχοντά τινα π αραμ υθία ν έν τ φ κελλίψ αύτοΰ πλήν ολίγων
κερατίίον καί φοινικίιον παλαιώ ν βαλώ ν α ύ τό ν εις λεκτίκην έλα-
182, 10
βεν εις τό έπισκοπεΐον καί έπεμελειτο αύτοΰ καί ίδίαις χ ε ρ σ ιν
76. M OARTEA LUI SAVA
lui. Şi ştiu că acest lu c ru se va întâm p la, p e n tru ca marele
nostru Părinte Sava să se dovedească p roroc şi în acest lucru. “
Acestea s u n t cele zise m ie de Sfinţia Voastră; iar eu, cu voia
lui D u m n e z e u , s u n t gata să-mi construiesc o chilie chiar în
Marea Lavră şi să locuiesc în ea, ca să se plinească, p recu m s-a
spus, p rorocia aceluia şi p o r u n c a Cuvioşiei Voastre.
D e a tu n c i m itro p o litu l îi spunea adeseori tatălui m eu
cu bu nătate: „C e m ai face ucenicul lui A w a Sava?“ Şi, în ace­
laşi tim p, îl silea să m ă înveţe Psaltirea şi Apostolul. Şi aşa, bi-
n e c u v â n tâ n d u -m ă , m - a tu n s şi m -a aşezat în cea dintâi dintre
treptele bisericeşti.
Aşadar, d u p ă ce au fost înfaţişate poruncile şi au fost
cercetate distrugerile, provinciei Palestina I care cuprindea
toată S am aria i s-au d at 12 centinarii din banii publici, în
tim p ce h o ta re lo r Schitopolisului, u n d e nu s-au făcut m ulte
distrugeri, episcopii au h o tă râ t să li se dea un singur centina-
riu. Episcopii palestinieni, p rim in d destul aur p en tru biseri­
cile arse, au ridicat fiecare biserică arsă cu m u ltă dare de m ână
şi le-au făcut să strălucească cu p o d o ab a cuvenită.
76 . Moartea lui Sava
M arele lu p t ă to r p e n t r u evlavie Sava, d u p ă ce şi-a îm pli­
nit slujirea sa p e n t r u creştini, s-a întors la Ierusalim şi a fost
prim it cu b u c u rie d e p atriarh şi, d u p ă ce s-a în c h in at la C in ­
stitele Locuri şi, o arec u m , şi-a luat rămas b u n de la ele, a venit
la M area sa Lavră, u n d e , d u p ă p u ţin ă vreme, a căzut bolnav.
Aflând aceasta, preasfinţitul episcop Petru a coborât ca să-l
viziteze şi, văzându-1 lipsit de orice mângâiere în chilie, în
afara câtorva roşcove şi ram u ri vechi de finic, l-a luat şi l-a pus
intr-o lectică şi l-a adus la episcopie, un d e a p u rtat grijă de
el cu propriile sale m âini. D u p ă p u ţin e zile, Părintele nostru
368 VIAŢA SFÂ N T U L U I SAVA
υπηρετεί αύτώ. Ό λ ίγ ω ν δέ ήμερω ν διαγενομ ένω ν άποκάλυψίν
τινα εϊδεν ό π ατήρ ήμώ ν Σ ά β β α ς τή ν έα υτοϋ μηνύουσαν κοίμη-
σιν ού μετά πολλάς εσεσθαι ήμέρας· ήντινα τώ άρχιεπισκόπω
182, 15 άπ αγγείλας π α ρεκ ά λει ά π ο λ υ θή να ι εις τήν έα υτοϋ λα ύρα ν πρός
τό έν τώ κελλίω τελειω θή να ι.Ό δέ ά ρ χιεπ ίσ κ ο π ο ς πά σ ιν τρόποις
βουλόμενος αύτόν ΰεραπεϋσαι άπέστειλεν α ύ τό ν εις τήν εαυτού
λαύραν μετά τής δεούσης θερα πεία ς.
Ό σ τις πρεσβύτης έν τώ i6tqj ά να κ λιθείς π υ ρ γ ίφ έν άρχίΙ
τοϋ Δεκεμβρίου μηνός προσκαλεσά μ ενος το ύ ς π α τέρ α ς τής
182, 20 λαύρας δέδω κεν αύτοις ήγούμενον τινά Β ηρύτιον μέν τώ γένει,
Μ ελιτάν δέ τή κλήσει, π α ρ α γγείλ α ς αύτώ τά ς πα ρ α δό σ εις τάς
π α ρα δοθείσ ας έν τοϊς ύ π ’ α ύτόν μοναστηρίοις ά τρ ω το υ ς δια-
φυλάξαι δούς αύτώ τα ύ τα ς έγγράφο^ς.
Κ αί διαμείνας τέσσαρας ήμέρας μηδενός μεταλαμβάνων
182, 25 μηδέ TioLv συντυγχάνοιν ό*ψέ σαββάτιον τή έπιφω σκούση εις
μίαν σαββάτω ν αίτήσας κοινω νία ν κ α ί κο ινω νή σ α ς κ α ί είπών
183 τελευταϊον Κύριε, εις χεΐυ ά ς σο υ π α ρ α θ ή σ ο μ α ι τό π ν εϋ μ ά μον
παρέδω κεν τήν ψυχήν.
77
Οΰτοις ό πατήρ ήμών Σ άββας τόν καλόν αγώ να άγω-
νισάμενος, τόν δρόμον τελέσας καί τήν πίστιν τηρήοας τψ τής
183. 5 δικαιοσύνης κατεκοσμήθη στεφάνο). Κ αί ή μέν τελείωσις αύτοϋ
γέγονεν κατά τήν πέμπτην τοϋ Δεκεμβρίου μηνός τής δεκάτης
ίνδικτιόνος, άπό μέν κτίσεως κόσμου ά φ ’ ούπερ ήρξατο χρόνος τή
τοϋ ήλιου φορά μετρείσθαι έτους τετάρτου είκοστοϋ έξακισχιλιο-
στοϋ. άπό δέ τής τοϋ Θεοϋ Λόγου έκ Π αρθένου ένανθρωπήσεως
183, 10 καί κατά σάρκα γεννήσεως έτους τετάρτου είκοστοϋ πεντακοσι­
οστού κατά τούς συγγραφέντας χρόνους υπό τώ ν άγίιον πατέρων
'Ιππολύτου τε τοϋ παλαιού καί γνωρίμου τώ ν άποστόλω ν καίΈτπ-
φανίου τοϋ τώ ν Κ υπρίων άρχιερέως καί'Ή ρο^νος τοϋ φιλοσόφου
καί όμολογητοϋ· ό δέ χρόνος τής αύτοϋ έν σαρκί ζ(οής ούτός έστιν.
77. ÎN M O RM Â NTA REA LUI SAVA
369
Sava a avut o descoperire care îi vestea că adorm irea sa se va
petrece nu peste m u lte zile. Vestind aceasta arhiepiscopului, îl
ruga să-l slobozească Ia el în Lavră ca să se săvârşească în chilia
lui. A rhiepiscopul, v râ n d să-l slujească în orice fel, l-a trimis
în Lavra sa cu to a tă slujirea de care avea nevoie.
D u p ă ce B ătrânul s-a aşezat, la începutul lunii d ecem ­
brie, în tu r n u l său, i-a c h em at pe părinţii Lavrei şi le-a dat
ca eg um en pe u n m o n a h , de loc din Berit, pe n u m e Melitas,
p o ru n c in d u -i să păzească neschim bate predaniile date de el
m ănăstirilor sale,1 d ân d u -i-le si în scris.
J
D u p ă ce a mai petrecut patru zile fără să mănânce nimic
şi nici să se mai întâlnească cu cineva, sâmbătă noaptea, pe când
se lum ina spre ziua dum inicii, a cerut Sfânta împărtăşanie şi s-a
împărtăşit. Şi d u p ă ce a spus acest ultim cuvânt: „Doamne, în
mâinile Tale îm i încredinţez d uhul meu!“, şi-a dat sufletul.
77. înm orm ântarea lui Sava
Astfel, Părintele n o stru Sava lupta cea bună s-a luptat, cf.2T m .4.
calea a alergat şi credinţa a păzic-o, îm p o d o b it fiind cu cununa
dreptăţii. Sfârşitul lui s-a petrecut la 5 decembrie, indictionul
al X-lea, în anul 6 0 2 4 de la zidirea lumii, de când a început
tim pul să fie m ă su ra t prin mersul soarelui, şi 524, de când C u ­
vântul lui D u m n e z e u S-a făcut o m din Fecioara şi S-a născut
trupeşte, p otriv it cu socoteala anilor făcută de Sfinţii Părinţi
Ipolit cel Bătrân, c u n o scu tu l apostolilor, şi Epifanie, arhiereul
ciprioţilor, şi H ero , filozoful şi mărturisitorul. Iar răstimpul
vieţii sale pe p ă m â n t este acesta:
A venit în Palestina la 18 ani şi a rămas în chinovie vreme
de 17 ani, iar în pustiuri şi în Marea Lavră a petrecut 59 de ani.
 VIATA SFÂNTULUI SAVA
37 °
Ή λ θ εν μέν έν Παλαιστίνη έτών δέκα κ α ί οκτώ καί έμει-
183.15 νεν έν τφ κοινοβίου έτη δεκαεπτά καί έν ταϊς έρήμοις καί έν τη
Μεγίστη Λαύρςι έποίησεν έτη πεντήκοντα έννέα, τελευτά δέ τώ
ένενηκοστφ τέταρτο) τής έαυτοϋ ηλικίας χρόνψ μετά τήν ύπα-
184 τείαν Λαμπαδίου καί Ό ρέστου τό δεύτερον, τ φ έκτω έτει τής
παρούσης θεοφυλάκτου βασιλείας.
Φήμης δέ διαδραμούσης κα θ’ όλης τής περιχώρου τής
τούτου κοίμήσεως συνήγαγεν άπειρον πλήθος μοναχών τε και
λαϊκών, παρεγένετο δέ καί ό άγιώ τατος αρχιεπίσκοπος Πέτρος
184,5 μετά τών εύρεθέντο)ν έπισκόπων καί τώ ν τής αγίας πόλεως
λογάδων. Καί οΰτως τό τίμιον αύτοϋ κατετέθη λείψανον έν τή
Μεγίστη Λαύρα ιιεταξύ τών δύο εκκλησιών, έν ω τόπω τόν στύλον
τοϋ πυρός έώρακεν. Πλήν οτι ούκ άπέθανεν ούτος ό άγιος, άλλα
καθεύδει ώς άνεπίληπτον βίον ζήσας καί Θεώ εύαρεστήσας,
184, ίο καθώς γέγραπται ψνχαι δικαίων έν χειρ'ι Θεοϋ καί ον μή άψητοι
αυτών θάνατος. Άμέλει καί τό σώμα αύτοϋ σώον καί άδιάλυτον
μέχρι τής σήμερον πεφύλακται. Τούτο γάρ εγώ αύταΐς όψεσιν
έθεασάμην έπί τής παρελθούσης δέκατης ίνδικτιόνος.
78
Τ ής γάρ τίμιας θήκης άνοιχθείσης πρός τ ό κ α τ α τ εθ ή να ι
184.15 τοϋ μακαρίου Κασιανοϋ τό λείψανον κατέβην προσκυνήσαι τοΰ
θείου πρεσβύτου τό σώμα καί εύρον αύτό σώον κ α ί άδιάλυτον
πεψυλαγμένον καί θαυμάσας έδόξασα τόν Θ εόν τόν δοξάσαντα
τόν δοϋλον αύτοϋ καί τή αφθαρσία τιμήσαντα αύτόν προ τής
κοινής άναστάσεως καί καθολικής. Καί ταϋτα μέν περί τοϋ αγίου
184.20 λειψάνου· τό δέ πνεύμα αύτοϋ πολλής ήξίωται τής πρός Θεόν
παρρησίας, ής τήν ακτίνα δι’ ολίγων παραδεϊξαι πειράσομαι.
102 Deşi foane detaliată, cronologia lui Chirii face unele confuzii. Astfel, al
X-lea indiction, cuprins înrre 1 septembrie 531 şi 31 august 532, situea­
ză moartea Sfântului Sava la 5 decembrie 531. Iar al şaselea an al domniei
Iui Iustinian indică anul morţii 532, în care 5 decembrie a căzut duminica.
De aceea anul 532, care corespunde şi vârstei de 94 de ani a Sfanţului Sava,
78. M IN U N I D U PĂ M O AR TE
371
S-a săvârşit d in viaţă în cel de-al nouăzeci şi p atrulea an ai vâr­
stei sale, în al doilea an d u p ă co nsu latul lui L am p ad ie şi O rest,
în al şaselea an al acestei d e D u m n e z e u păzite d o m n i i 10-. A nul 532
V estea a d o r m i r i i sale s-a r ă s p â n d it în to a tă î m p r e j u ­
rimea, în c â t s-a a d u n a t o m u l ţ i m e n esfârsită d e m o n a h i si
' I J I
de m iren i, d e faţă fiin d şi p r e a s f in ţitu l a rh ie p is c o p P e tru ,
îm p r e u n ă c u e p is c o p ii ce se găseau acolo şi cu o a m e n ii de
vază ai S fintei C e t ă t i . Si asa, c in s tite le Iui m o a ş te au fost
i » » ’ j
aşezate în M a r e a L avră, î n t r e cele d o u ă biserici, în lo c u l în
care văzuse el s tâ lp u l cel d e foc. A cest S fâ n t n u n u m a i că
nu a m u r i t, ci d o a r m e , p e n t r u că a tr ă it o viaţă n e î n t i n a t ă
şi a b in e p lă c u t lui D u m n e z e u , d u p ă c u m este scris: Sufletele
drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi moartea nu se va fur. SoL 3,1
atinge de ele. în t r - a d e v ă r , c h ia r şi tr u p u l lui este păzit în tre g
şi nestricat p â n ă în z iu a d e astăzi, fiin d că lu c ru l acesta l-am
văzut cu o c h ii m e i, în in d i c t i o n u l al X -lea care a trec u t.
78. M in u n i d upă moarte
C â n d cinstita raclă a lui Sava a fost deschisă p en tru a fi
aşezat trupu l fericitului C a s ia n 103, am coborât şi eu să m ă închin
la trupul dum nezeiescuiui Bătrân şi l-am găsit întreg şi nestricat,
Şi, m in u n â n d u -m ă , L -am slăvit pe D u m n e z e u Care l-a proslăvit
pe robul Său şi l-a cinstit cu nestricăciunea înainte de învierea
cea de obşte şi universală. Acestea despre sfintele sale moaşte. Iar
sufletul lui s-a învrednicit să aibă m u ltă îndrăzneală la D u m n e ­
zeu, a cărei strălucire voi încerca să o înfăţişez în câteva cuvinte.
trebuie socotit anul real al morţii Sfântului. Aceeaşi greşeală se face şi în
datele menţionate de Chirii mai departe, a căror corectare o vom facc tacit
*n notele dc subsol.
103 Despre acest Casian, vezi Studiul introductiv, p. LXIII-LXIV, LXIX-
LXXI şi Anexa 1.
 372 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
Έ σ τιν τις έν τή άγια πόλει άργυροκόπος, τώ μέν γένεί Δα­
μασκηνός, τώ όέ όνόματι Τω μύλος, διάκονος τώ ν πρώτω ν της
185 άγιας Γεθσημανής. Ο ύτος δέ μοι όΤ ω μύλος όιηγήσατο λέγων ότι
κατά τόν καιρόν τής κοιμήσεως τοΰ μακαρίου Σάββα έσυλήθη τό
άργυροκοπεΐόν μου κ α ί άπώλοντο μέχρις που άργύρου λίτρων
έκατόν.’Εγώ δέ, φησίν, εύθέιος έξηλΟον είς τό μ αρτύρω ν τοΰ άγι­
ου Θεοδιύρου καί έποίησα επί πέντε ημέρας τά φ ώ τα τοϋ ναοϋ
185,5 καί έμεινα νυκτός καί ημέρας κλαίων επί τώ ν καγκέλλω ν τοΰ
θυσιαστηρίου. Περί όέ τό μεσονύκτιον τής πέμπτης ημέρας είς
ΰπνον ήρπάγην καί θεωρώ τόν άγιον τοΰ Χριστού μάρτυρα Θε-
όδοορον λέγοντά μοι· τί έχεις; Τί άδημονεϊς τοσοΰτον καί κλαίεις,
ώς δέ εϊπον ότι τά ίδια καί τά άλλότρια άπώ λεσα κ α ί τοσαύτας
185, ίο ημέρας συντρίβομαι καί ούδέν ώφέλησα, λέγει μοι ό άγιος· πέ-
πεισο, ούκ ήμην ώ δε- έκελεύσθημεν γάρ συνδραμεΐν κ α ί τή άγί<?
τοΰ άββά Σάββα ψυχή ύπαντήσαι καί όδηγήσαι ταύτην είς τόν
τής άναπαύσεω ς τόπον. Καί τά νΰν πορεύου είς τόνδε τόν τόπον
καί ευρίσκεις τούς κλέψαντας α ύτόθι καί τόν άργυρον.
185.15 Καί άναστάς αύτή τή ώρα καί λαβών άλλους τινάς
άπήλθον είς τόν υπό τοΰ άγιου μηνυθέντα τόπον καί εϋραμ εν
. οϋτως καθώς διά τής οπτασίας έμηνύθη.
79
Δύο τινές άδελφοί κατά σάρκα έκ τής πεδιά ό ο ς όρμώμε-
νοι άπό Βουριρών τής κώμης πίστιν εΐχον είς τό ν έν άγίοις Σάβ­
βαν, όθεν καί τούς άπό τών αύτοΰ μοναστηρίων έκεϊσε είς διάκο­
ι 85, 20 νίαν κατερχομένους πίστει δεχόμενοι έθεράπευον, έ σ π ο ύ δ α ζ ο ν
δέ καί τούς εαυτών πόνους θεαρέστω ς δ ια νέμ ειν.Έ ξ ένεργείας
δέ τίνος σατανικής έν τφ καιρώ τοΰ τρυγητού τοσ οΰτον οί άμφό-
τεροι ήρρώστησαν, ώστε υπό τών ίδίω ν άπογνω σθήναι- αυτών
δ έ λυπουμένιον διά τήν άπώ λειαν τοΰ τρυγητού κ α ί είς άνάμνη-
σιν τοΰ άββά Σάββα έλθόντιον τάς εύχάς αυτού έκάλουν είς βο­
ήθειαν. Κ αί έπιφ αίνεται έκάστω αύτώ ν κ α τ’ ίδίαν λ έ γ ω ν ίδου
79
373
în Sfânta C etate se afla un argintar, de neam din D a ­
masc, pe n u m e Rom ilos, care era între primii diaconi de la
biserica d in G h etsim ani. Acest Romilos ne-a povestit:
în vremea când a adorm it fericitul Sava, atelierul meu
de argintărie a fost prădat şi s-au pierdut ca la o sută de litre de
argint. Eu însă, zice, m -am dus de îndată la biserica Sfântului
Mucenic Teodor şi am aprins candelele bisericii vreme de cinci
zile, şi am rămas acolo plângând zi şi noapte lângă grilajul jert­
felnicului. Pe la miezul nopţii, în cea de-a cincea noapte, m-a
cuprins som nul şi l-am văzut pe Sfântul Mucenic al lui Hristos
Teodor zicându-m i: „Ce ai? D e ce te chinui atât de mult şi
plângi?11 C â n d eu i-am răspuns: „Am pierdut lucrurile mele şi
pe cele străine, şi m ă zdrobesc de atâtea zile şi nici un folos nu
am aflat", Sfântul mi-a spus: „Crede-mă că nu am fost aici,
pentru că ni s-a po ru n cit să ne adunăm să întâmpinăm sfân­
tul suflet al lui A w a Sava şi să-l conducem la locul de odihnă.
Acum, d u-te în cutare loc şi îi vei afla acolo pe hoţi şi argintul.1'
R id ic â n d u -m ă în acel ceas şi luând pe alţi câţiva oa­
meni cu m ine, m -a m dus în locul arătat de Sfânt şi am găsit
aşa cum mi s-a vestit în vedenie.
79
D oi fraţi d u p ă tru p care se trăgeau din zona de câmpie,
din satul Burire, aveau credinţă în Sfântul Sava, şi de aceea îi
prim eau pe cei d in mănăstirile lui care coborau acolo cu felu­
rite ascultări şi le slujeau. Se sileau să îm p artă cu ei şi ostenelile
lor cele plăcu te lui D u m n e z e u . D ar dintr-o lucrare satanică,
in vrem ea recoltei, s-au îm bolnăvit am ândoi atât de tare, încât
ai lor căzuseră în deznădejde. întristându-se pentru pierderea
recoltei şi a m in tin d u -şi de A w a Sava, i-au chem at rugăciunile
mtr-ajutor, iar el i s-a arătat fiecăruia în parte zicându-le: „lată,
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
374
έδεήθην τοΰ Θ εοΰ ύπέρ τής υγείας υμών κ α ί έχα ρίσ α τό μοι τήν
αϊτησιν. Τ οίνυν έν ό ν ό μ α τι’Ιηοοΰ Χ ριστού τοΰ αληθινού Θεοΰ,
άνα στά ντες έξέλθετε είς τό έργον υμών.
186 Ο ΐ δέ π α ρα χρή μ α ένδυνα μ ω θέντες ά π ή λ θο ν είς τό έργον
αύτώ ν άπαγγέλλοντες τοΐς ίδίοις τό θαΰμα. Κ αί ά π ό τότε κ α τ’
αυτήν τήν τής θα υ μ α το υ ργία ς ημέραν π ά νδ η μ ο ν εορτήν όλω τώ
εαυτώ ν έπιτελοΰσιν κτήματι.
80
Γυνή τις έκ τής κ α θ ’ ημάς μ ητροπόλεω ς όρμωμένη
186.5 Γηνάρους καλουμένη δύο κορτίνας έτά ξα το πο ιή σ α ι τώ τε Κα-
στελλίω καί τώ Σπηλαίω . Π άσης δέ τής ύ π ο υ ρ γ ία ς έτοιμασθείσης
αί συνθέμεναι ύ φ ά να ι τά δό ξα ντα ήθέτησαν. Τής δέ Γηνάρους
σφ όδρα λυπουμένης φ α ίνετα ι αύτή κ α θ ’ ύ π ν ο υ ς ό μακαρίτης
Σ άββας λέγων· εω θεν μ ετάπεμ ψ αι τά ς γ ερ δ ία ς κ α ί έρχονται καί
186. ίο πληρούσιν τό εργον. Κ αί μή λυποϋ· ού γάρ έμ π ο δ ίζετα ι ή καρ­
π οφ ορία σου.
Ε μ φ α ν ίζε τα ι δέ καί τα ΐς γερ δια ις ομοίω ς, ά γ α να κ τώ ν έπί
τή τοΰ έργου άναβολή. Π ραχας δέ γενομένης ήλθον π ά σ α ι μετά
χα ρ ά ς καί π ροθυμ ίας, διηγούμ εναι άλλήλαις τά ς οπτασ ίας. Καί
ούτω ς έπλήρω σαν τό έργον εύχαρισ τοΰσ α ι τω Θ εψ .
81
1 86,1 5 Χρόνου δέ ίκανοΰ δια δραμ όντος ό οικονόμος τής Μεγίστης
Λ αύρας καμήλους έμισθώσατο Σ αρακηνίκάς παρακομίσαι
βουλόμενος άπό τής νεκράς θαλάσσης τόν άπ ό Μ αχαιρούντω ν
άγορασθέντα σίτον. Ώ ς ούν αί κάμηλοι έφ θασαν πεφορτωμέναι
τήν λαύραν, μία έξ αύτών ά π ό τής έπί τό ξενοδοχείον άνερχομέν?ις
186, 20 όδοΰ έκκλίνασα είς τά δεξιά κατέπεσεν ά π ό τοΰ κρημνοΰ είς τόν
χείμαρρον πεφορτω μένη έπί δέκα σχεδόν άνδρόμηκα τό ύψος
έχοντος τοΰ κρημνού· ό δέ τής καμηλού δεσπότης Σαρακηνός ών
8 0 , 81
m -am rugat lui D u m n e z e u p e n tr u sănătatea voastră şi cererea
mi-a fost îm p lin ită . Aşadar, în n u m e le lui Iisus H ristos, ade­
văratul D u m n e z e u , ridicaţi-vă şi m ergeţi la m u n c a voastră!"
Ei, p r i m i n d p u te re în aceeaşi clipă, au mers la m u n c a
lor vestind m i n u n e a Ia ai lor. Si
> de atunci, în ziua în care s-a
săvârşit m in u n e a , fac u n p raznic cu toţi ai lor.
80
O fem eie oarecare d in m itro p o lia noastră, pe n u m e
G hinaro us, s-a h o tă r â t să facă d o u ă draperii, p e n tru Castelion
şi p e n tru Peşteră. D u p ă ce şi-a pregătit toată lucrarea, femeile
cu care s-a înţeles să ţeasă pân za au călcat înţelegerea. D a r pe
când G h in a r o u s se în trista foarte, fericitul Sava i s-a arătat în
som n zicând: „T rim ite d im in e a ţă d u p ă ţesătoare şi vor veni
să-şi îm plinească lucrarea. Şi n u te întrista, fiindcă ofranda ta
nu este îm piedicată!"
S-a arătat în acelaşi fel şi ţesătoarelor, supărat din prici­
na am ânării lu crulu i. C â n d s-a făcut dim ineaţă, au venit toate
cu b ucurie şi râvnă, povestindu-şi una alteia vedeniile. Şi aşa
au îm p lin it lu c ru l m u l ţ u m i n d lui D u m n eze u .
81
D u p ă ce a tre c u t d estulă vreme, ic o nom u l M arii Lavre
a în c h iriat nişte căm ile d e la saracini vrân d să ad ucă de la
M area M o a r tă grâul pe care-1 cu m p ărase din M a h e ru n d a . Pe
când căm ilele a ju n g e a u încărcate în lavră, u n a d intre ele a
alunecat de pe cărarea care urcă la casa de oaspeţi şi a căzut
încărcată de pe b u z a prăpastiei în valea care avea aproape
zece în ă lţim i d e o m ad ân c im e . D a r stăpânul cămilei, care
era saracin, a strigat zicând: „A w a Sava, cu rugăciunile tale,
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
3 76
έκραζεν λέγων· άββά Σάββα, αί εύχαί σου βοηθήσουσι xfj καμήλω
μου. Κ αί κυλιόμενης τής καμήΛου έβόα· ά β β ά Σάββα, βοήθεί. Καί
θεω ρεί γέροντά TLva ιεροπρεπή τή κυλιόμενη καμήλα) έπικαθήμε-
186, 25 νον καί δρομαίω ς δι’ άλλης όδοϋ κατελθώ ν κ α ί πλησίον τής
καμηλού γενόμενος τόν μέν έπικαθήμενον γέροντα ούχ εύρεν, τήν
δέ κάμηλον υγιή φυλαχθεϊσαν πεφορτω μένην έγείρας καί δι’ όμα-
λωτέρας όδοϋ ταύτην εις τό ξενοδοχεΐον ά να γα γώ ν άπεφόρτω-
σεν.'Όστις βάρβαρος τφ π α ρ α δό ξω τοΰ θα ύ μ α το ς άγασθείς καθ’
187 έκαστον ενιαυτόν έρχεται εις τήν λα ύρα ν τήν τοΰ πρεσβύτου
θήκην προσκυνώ ν καί πα ρέχω ν έκ τοΰ έαυτοΰ καμάτου τώ κατά
καιρόν οικονόμο) τριμίσιον εν ύπέρ ευχαριστίας.
82
Κ ατά τούτον τόν χρ ό νο ν λάκκος φ κ ο δ ο μ ή θ η μέγας
187, 5 υποκάτω τοϋ πυργίου τοϋ έν άγίοις π α τρ ό ς ήμώ ν Σάββα έν
σπηλαία), έν ω άνάβασις ύπή ρχεν κ ρυπ τή ά π ό τής θεοκτίστου
έκκλησίας έπί τόν ειρημένον πύργον· έν δέ τή ύπερκειμένη
πέτρς* πρός ύψ ος σκεπτούριν φ κ ο δό μ η σ α ν οί πα τέρες πρός
τό εν α ύτψ διυλίζεσθαι τό ϋδω ρ π ρότερον, ε ιθ ’ ούτω ς εις τόν
λάκκον κατιέναι. Μ άμας δέ τις Β ηθλεεμίτης χριστής τήν τέχνην
187, 10 τό έργον τοΰ τε λάκκου καί τοϋ σ κεπτουρίου πεποίηκεν.'Ό στις
τή τοϋ σκεπτουρίου φιλοκαλίςκ έφ ιστάμενος. έχω ν μαθητήν τινά
π α ΐδα Α ύξέντιον καλούμενον, χειμώ νος γεγο νό το ς τό ϋδωρ
έδέχετο,τώ ν δέ ύ δά τω ν πλη θυνθέντω ν έρράγη τό έργον τοϋ σκε­
πτουρίου. Κ αί ό μέν Μ άμας ά νδρεΐος ών δια φ υ γεΐν τό ν κίνδυνον
187, 15 ρ α δίω ς ϊσχυσεν, ό δέ πα ΐς κα τα λη φ θείς ύ π ό τοΰ συμπτώ ματος
τώ ν τε λίθων κ α ί τοΰ σφ οδρού ϋ δα το ς συνκα τεσύρθη ά πό τοϋ
κρημνοϋ κάτα> εις τό μεσίαυλον τό έν μέσω τώ ν δύ ο έκκλησιών,
ένθα κειται τό τίμιον λείψ ανον τοϋ άγιου π α τρ ό ς ήμών Σάββα·
έχει δέ σχεδόν τό τοΰ κρημνοϋ ύψ ος όρ γυ ιά ς δέκα. Κ αί μετά τό
187, 20
π α ύ σ α σ θα ι τήν βροχήν εύρέθη ό π α ΐς ύ π ο κ ά τω τοϋ συμπτώ μα­
τος τώ ν λίθω ν έμπροσθεν τής θεοκτίστου έκκλησίας μηδέν βλα-
βείς τό σύνολον. Τούτου τοΰ θα ύμα τος α υτό ς έγώ θεατής γέγονα
ά π ό τής Ν έας Λ α ύρα ς έν αύτα ΐς τα ις ήμέραις εις τήν Μεγίστην
82
377
ajută-i căm ilei!11 Şi în ti m p ce căm ila se prăvălea, el a strigat:
„A w a Sava, a ju tă - m ă !“ A tu n c i a văzut un b ă trâ n cu înfaţişare
sfântă călare pe c ă m ila care se prăvălise. C o b o r â n d pe altă
cărare în fugă, s-a a p r o p ia t de căm ilă, dar pe b ătrâ n u l care
fusese călare n u l-a m ai găsit, iar căm ila a luat-o sănătoasă şi
cu povara în treag ă, şi, d u p ă ce s-a suit la casa de oaspeţi pe o
cale mai uşoară, a descărcat-o. Acest barbar, mişcat de m i n u ­
nea cea m ai presus de g ân d , vine în fiecare an în Lavră ca să
se în c h in e la racla B ă trâ n u lu i, d â n d ic o n o m u lu i d in câştigul
său, ca m u l ţu m i r e , o m ic ă m o n e d ă de aur.
82
în acelaşi an, s-a construit o mare cisternă într-o peşteră de
sub turnul sfântului Părintelui nostru Sava, în care se afla o scară
ascunsă ce ducea de la biserica zidită de D u m nezeu la amintitul
turn. în stânca de deasupra, părinţii au construit un alt rezervor
în care apa era mai întâi limpezită, iar apoi cobora în cisternă.
Un an u m e M am as din Bedeem, care se ocupa cu tencuitul şi
văruitul, lucra la cisternă şi la rezervor. In tim p ce urmărea buna
lucrare a rezervorului, îm preun ă cu ucenicul său Avxende, care
era copil, apa a în c ep u t să curgă în rezervor, pentru că s-a stârnit
o furtună. Tot crescând, apa a spart rezervorul, iar Mamas, fiind
puternic, a scăpat cu uşurinţă de primejdie, dar copilul a fost tras
de prăvălirea pietrelor şi de năvala apei, căzând de pe marginea
râpei în mijlocul curţii, între cele două biserici, acolo unde se află
cinstitul tru p al sfântului nostru Părinte Sava. înălţimea râpei
este cam de zece braţe. D u p ă ce ploaia s-a oprit, copilul a fost
găsit sub grăm ada de pietre, în faţa bisericii zidite de D umnezeu,
fără nicio vătămare. Eu însumi am văzut această minune, fiindcă
in acele zile m ă aflam în Marea Lavră, venit din N o ua Lavră,
pentru că voiam să-mi pregătesc un loc ca să-mi fac o chilie.
 VIAŢA S F Â N T U L U I SAVA
378
πα ρ α γενό μ ενο ς Λ α ύ ρ α ν βουλόμενος τό π ο ν π ερ ιπ ο ιή σ α σ θ α ι καί
κελλίον έμ αυτφ οΐκοόομήοαι.
Καί ταϋτα μέν έκ πο λλώ ν ολίγα περί τοϋ θείου πρεσβύτου
187, 25
άναλε'ξάμενος άνεγραψάμην· καλεΐ δέ με ό κ αιρός τά συμβάντα
τοΐς αύτοϋ διαδόχοις τε καί μαθη ταϊς έκ μέρους διηγήσασθαι.
83
Ό άββά ς Μ ελιτάς ό τόν θειον πρ εσ β ύ τη ν δια δεξά μ ενο ς τά
διά τοϋ Σούμμου δο θέντα κ α τά θεία ν κέλευσιν χίλια νομίσμα­
187.30 τα υπέρ τής τοϋ κάστρου οικοδομής ή ραθυμίς* ή άπραγμοσύνη
188 χρησάμενος δέδω κεν τώ ά ρ χιεπ ισ κ ο π ω Π έτρω καί ούτως
έκωλύθη ή τοϋ κάστρου οικοδομή, ό μέντοι π α τρ ιά ρ χη ς τά χίλια
δεξάμενος νομίσματα δια φ ό ρο ις α ύ τά διένειμεν μοναστηρίοις.
Τούτου τοΰ άββά Μ ελιτά τήν τοϋ θείου πρ εσ β ύ το υ ποίμνην
εύθηνοϋσαν π α ρ α λ α β ό ντο ς λύκοι α ύτήν λυμ ή να σ θαι ήμελ-
188, 5 λον, εί μή τοΰ άρχιποίμενος Χ ριστοϋ τοϋ Θ εοΰ ήμώ ν έπισκοπή
διέσοίσεν· πώ ς δέ κ α ι ποίο) τρόπο), δ ι’ ολίγω ν έρώ.
Τοϋ πανευφήμου πα τρ ό ς ήμών Σάβ(3α έν σαρκί περιόντος
μία τής πίστεως ομολογία ύπ ή ρ χεν έν π ά σ ιν το ΐς κ α τά τήν έρη­
μον μοναστηρίοις καί ήν ίδεΐν π ά ν τα τά τέκνα τής'Ιερουσαλήμ
188, 10 πορευόμενα έν τφ οϊκφ τοΰ Θ εοϋ έν όμονοίςχ, τή ουμφωνίςί τών
θείων δογμάτο)ν τό άρρηκτον κ α ί άστα α ία ο το ν κεκτημένα, ώς
πλη ροϋσ θα ι τό γεγραμμένον τό ά ρ ο ν κ ύ κ λ ο το υ ς ο φ θα λμο ύς
σ ο υ και ϊόε σ ννη γμ ένα τά τέκ να σου. Τοϋ δέ άρίσ του ποιμένος
τώ ν τήδε μεταστάντος τό έαυτοϋ ποίμνιον γέγο νεν ήπορημένον
188, 15 ύπό ποιμένος άπειρου άγόμενον. Ο ί γά ρ π ερ ί Ν όννον τής τοϋ
π α τρ ό ς ήμών κοιμήσεως δραξάμενοι, λέγο^ δή Σάββα, τήν έν τώ
βάθει τώ ν σπλάγχνω ν δημοσιεύσαντες κ α κ ο δ ο ξία ν έπότιζον τόν
πλησίον ά να τρ ο π ή ν θολεράν καί ού μόνον π ά ν τα ς τούς έν τή
104 M elitas este al doilea egum en, după Sfântul Sava, al Marii Lavre
(5 3 2 -5 3 7 ).
1M înţelegerea corectă a relatărilor următoare ale lui C hirii, privitoare la
83- ORIGENIŞTII 379
A m scris aceste p u ţin e lucruri despre dum nezeiescul
Bătrân aleg ân d u -le d in tr e m u lte altele. A cum însă m ă chea­
mă vrem ea să istorisesc o parte din întâm plările petrecute cu
urmaşii si ucenicii lui.
i i
83. Origeniştii
A w a Melitas, care i-a u r m a t la egum enie dum nezeiescu­
lui B ătrân 10·1, a luat cele o m ie de m o n e d e prim ite prin p o r u n ­
ca îm părătească de la S u m m u s p e n tru construcţia castrului şi,
fie din lenevire, fie d in neagoniseală, le-a dat arhiepiscopului
Petru. Aşa că zidirea castrului a fost împiedicată, fiindcă patri­
arhul, d u p ă ce a lu at banii, i-a îm p ărţit la diferite mănăstiri.
D up ă ce A w a M elitas a luat tu rm a dumnezeiescului Bătrân,
lupi îngrozitori aveau să o sfâşie dacă grija Arhipăstorului
Hristos, D u m n e z e u l n o stru , n u ar fi izbăvit-o. Voi spune în
câteva cuvinte c u m şi în ce fel s-au petrecut acestea105.
Pe c â n d în t r u to t lău datul n ostru Părinte Sava încă pe­
trecea în tru p , era o sin g u ră m ărturisire de credinţă în toate
mănăstirile pustiei şi fiii Ierusalim ului p u te au fi văzuţi m e r­
gând în casa lui D u m n e z e u în tr - u n gând, fiind de nezdrunci­
nat şi ned ez b in aţi d a to rită conglăsuirii lor în dumnezeieştile
dogme, încât se îm p lin e a cuvântul: Ridică îm prejur ochii tăi şi
vezi p e f i i i tăi a d u n a ţi. D a r câ n d p reab u n u l păstor s-a m u ta t fr. 60. 4
din cele de aici, tu r m a lui a d at de greutăţi, fiind condusă de
un păstor fară experienţă. A depţii lui N o n n u s, profitând de
adorm irea P ărin telu i n o stru , adică a lui Sava, şi-au dat pe faţă
reaua-credinţă ascunsă în adâncul sufletului lor şi au adăpat
pe aproapele lor cu vărsătura lor vătămătoare. Ei au atras în
importante evenim ente de istorie bisericească, pretinde o lectură lărgită,
contextuală, pentru care cititorul e rugat stăruitor să parcurgă cap. 4 al
Studiului introductiv.
 o VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
Ν έα Λαύρςί λογιω τέρους είς τήν εαυτώ ν μ ια ρά ν συγκατέσπα­
σαν αϊρεσιν, αλλά καί τούς τής Μ αρτυρίου μονής καί τούς
188, 20 τής Φιρμίνου λαύρας ή&η τώ ν αυτής π α τέρ ω ν κοιμηθέντων
Φ ιρμίνου τε καί Σοίζομενοϋ τώ ν μ ακαρίω ν φ οιτητώ ν γεγονότων
καί συναγωνιστών τοϋ θείου πρεσβύτου. Ο ύ μην αλλά κ α ί είς τήν
Μ εγίστην Λ αύραν καί είς τά λοιπά τής έρημου μοναστήρια ϊσχυ-
σαν έν ολίγο) χρόνο.) τ ή ν ’Ω ριγένους κ α τα σ π είρ α ι κακοδοξίαν.
188, 25 Κ ατ’ αύτόν δή τόν χρόνον Δ ομ ετιανός τε ό τής Μ αρτυρίου
μονής ήγούμενος καί Θ εόδω ρος ό έπίκλην Ά σ κ ιδ ά ς τών τής
Νέας Λ αύρας έξάρχω ν γεγονώ ς ά μ φ ότεροι τή ςΏ ρ ιγ έν ο υ ς λύμης
μετασχόντες είς κόρον άνέπλευσαν επί Κ ω νσταντινούπολή
καί υπέρ τής έν Χ αλκηδόνι συνόδου π ρ ο σ π ο ιο ύ μ ενο ι άγωνίζε-
189 σθαι καί διά τής παραθέσεω ς Λ εοντίου τοΰ ά νω τέρου μνημο-
νευθέντος Β υζαντίου προσκολλώ νται τώ π ά π α Ε ύσεβίψ καί διά
τούτου τώ εύσεβεστάτα) ημών βασιλεΐ κ α ί τή τής ύποκρισεω ς πε-
ριουσίςί τήν κα κοδοξίαν έπισκιάσαντες κ α ί π ρ ώ τη ς παρρησίας
189.5 έν τώ παλατίω μετασχόντες ό μέν Δ ομ ετια νός τής Γαλατών
χοιρας τήν Ιεραρχίαν παρέλαβεν, ό δέ Θ εό δω ρ ο ς τήν Καισα­
ρείας Κ αππαδοκίας διεδέξατο π ρ οεδρία ν. Έ ν τεϋ θ εν οί περί
Νόννον ίσχύν πλείονα λαβόντες σ π ο υ δ α ίο ς κ α ί έπα γρ ύ π νω ς τά
Ώ ριγένεια σπέρματα π α ντα χοϋ τής Π α λα ιστίνη ς κατέσπειραν.
84
189, 10 Τοϋ δέ άββά Μελιτα τής τοϋ άββά Σάββα αγέλης επί
χρόνους πέντε κρατήσαντος καί τελευτήσαντος, τελειωθέντος
106 Mănăstirile lui Firminus şi Martirie se aflau la nord-est de Ierusalim, la
aproximativ 15 mile de Noua Lavră.
107 în documentele Sinodului din 536, Teodor Aschidas semnează „diacon
şi monah al Noii Lavre“, ceea cc arată că epitetul de „întâi-stătător", pe
care i-1 atribuie Chirii, trebuie luat cu sensul de conducător al m i ş c ă r i i
origeniste din Noua Lavră.
108 Teodor Aschidas şi Dometian au plecat în 536 la Sinodul permanent
84. LEONTIE
erezia lor n ecu ra tă n u n u m a i pe cei m ai învăţaţi din N o u a
Lavră, ci şi p e cei d in m ănăstirea lui M artirie şi din Lavra
lui F irm inu s, în vrem ea c â n d p ărinţii F irm inus şi Sozom en,
ucenicii şi îm p r e u n ă - lu p tă to r ii dum nezeiescului Bătrân, m u ­
riseră d eja106. D a r n u n u m a i atât, ci şi în M area Lavră, şi în
celelalte m ă n ă stiri d in pustie, aceştia au reuşit să sem ene în
scurtă vrem e rea u a -c re d in ţă a lui O rigen.
î n aceeaşi p e rio a d ă, D o m e tia n , eg u m en u l mănăstirii
lui M artirie, şi T eo d o r, n u m i t A schida, întâi-stătătorul m o ­
nahilor d in N o u a L a v ră 107, fiind a m â n d o i h răniţi pe săturate
cu c iu m a lui O r ig e n , au plecat pe m are la C o n s ta n tin o p o l
prefâcându-se că lu p tă în apărarea S in o d u lu i de la Calce-
d o n 108. P rin a lă tu ra re a lui L eo ntie de Bizanţ, a m in tit mai
sus, s-au lip it de p re o tu l Eusebie şi, p rin el, de preaevlavi-
osul n o s tru îm p ă r a t. A c o p e rin d u -ş i erezia p rin tr-o bogată
prefăcătorie, au câştigat o m are trecere la palat, în cât D o m e ­
tian a p r im it s c a u n u l arh ie p isco p al al provinciei G alatia109,
iar T e o d o r a u r m a t la c o n d u c e re a bisericii din Cezareea C a ­
padociei. O a m e n i i lui N o n n u s , c ă p ă tâ n d mai m u ltă tărie
din această stare de lu c ru ri, s e m ă n a u cu râvnă şi fară od ih n ă
sem inţele o rig en iste p rin to a tă Palestina.
84. Leontie
D u p ă ce A w a M elitas a condus tu rm a lui A w a Sava vre­
me de cinci ani, s-a săvârşit d in viaţă, iar du pă ce a m urit şi
din Constantinopol, alcătuit din episcopii cu rezidenţă permanentă în
capitală, pe care Chirii nu-1 mai menţionează. Aici Iustinian a cerut con­
damnarea monofizitismului, după eşecul tentativelor sale de tratative teo­
logice, iar urmarea a fost declanşarea unor persecuţii acerbe din partea lui,
*nie care îl va caracteriza de-acum în politica religioasă.
Cu sediul la Ancira.
 84. LEONT1E
382 VIAŢA SFÂ N T U L U I SAVA 383

δέ κ α ί τοϋ μακαρίου Θ εοδούλου τοϋ πολλάκις άνοπέρω μνημο- fericitul Teodul, pe care l-am am in tit de mai m u lte ori, fratele

νευ θ έντο ς.Ό αδελφός αύτοϋ Γελάοιος τήν τοϋ άββα Σάββα ηγε­ acestuia, Ghelasie, a m o şte n it egum enia A w ei Sava la în cep u ­

μονίαν διεδέξατο έν αρχή τής πεντεκαιδεκάτης ίνδικτιόνος.Ό στις
Γελάοιος τήν ηγεμονίαν παραλαβώ ν κ α ί τή νΏ ρ ιγένο υ ς λύμην πολ­
189,15 λούς τής έαυτοΰ συνοδίας νεμομένην θεασάμενος, γνίόμης γενόμε-
νος τοΰ θεοπεοίουΊω ά ννου τοϋ έπιοκόπου καί ήσυχαστοΰ, συνα-
γωνιστάς εχω ν Ευστάθιόν τέ τινα καλλιγράφον τώ γένει Γαλάτην
tul ind ictio nul al XV-lea. Acest Ghelasie, când a ajuns egu m en Anul 537
şi a văzut c iu m a lui O rig e n păscându-i p e mulţi d in obştea sa,
s-a sfătuit cu de D u m n e z e u insuflatul episcop loan Isihastul,
avându-i îm p re u n ă -lu p tă to ri pe caligraful Eustatie, care era de
neam d in Galatia, pe Ştefan Ierusalimiteanul şi pe T im otei din

καί Στέφανον Ίεροσολυμίτην καί Τιμόθεον Γαβαληνόν τόν μέχρι Gavala, care p â n ă a c u m a strălucit cu virtuţile în Schit. Aşa că

τοϋ νΰν έν τή Σκήτει ταϊς άρετάϊς διαλάμ ποντα τό σύγγραμμα a po ru ncit să se citească în biserici scrierea Sfântului Antipater,
189, 20
episcopul B ostrelor110, îm p otriv a învăţăturilor lui Origen.
τοΰ έν άγίοις ’Α ντιπάτρου τοΰ έπιοκόπου Βόστρω ν τό κατά τών
D in această p ricină, cei care au p rim it erezia stricătoare
Ώ ριγένους δογμάτων έπ ’ εκκλησίας άναγινώσκεοΟαι πεποίηκαν.
de suflet au în c e p u t să tu lb u re Biserica. C o n d u c ă to r al strică­
Ό θ ε ν κινηθέντες οί τήν ψ υ χ ο φ θ ό ρ ο ν αϊρεσιν είσδεξάμενοι
ciunii s-a făcut lo a n , care era diacon şi can o n a rh în Lavră, iar
τήν έκκλησίαν έτάρασσον. Γέγονεν δέ τής δ ια σ τρ ο φ ή ς αρχηγός
de n eam din A n tio h ia , care, fiind dat afară din altar de părinţi
Ιω ά ν ν η ς τις διάκονος τής λ α ύ ρ α ς καί κ α ν ο ν ά ρ χη ς Ά ντιοχεύς
din pricina ereziei, s-a u n it cu loan, n u m it şi „tunetul diavo-
189,25 τώ γένει, όστις τοϋ ιερατείου ύ π ό τώ ν πατέρ(υν εκβληθείς διά
Iului“ ’, cu P to le m e u si
> cu alţii.
» Aceştia,
» făcând adunări osebite,
τήν αϊρεσιν σ υμ φ ατριάζει μετά Ίο^άννου τοΰ έπίκλην Βροντο-
încercau să strice m u lte suflete. A tu n ci părinţii Lavrei, fiind
δαίμονος καί Π τολεμαίου κ α ί άλλων. Ο ιτινες παρα σ υνά γμα-
în tr-u n g ân d , i-au izgonit din lavră, iar n u m ă ru l acestora era
190 τα ποιοΰντες έπειρώ ντο πολλά ς δια σ τρέφ ειν ψ υ χά ς. Τότε οί
ca la 40. Ei s-au dus în N o u a Lavră la N o n n u s şi Leontie de
πατέρες κοινή γνώμη τής λα ύρα ς έξέιυσαν α ύ το ύ ς κ α τά μέρος,
Bizanţ, care se afla pe a tu n c i acolo venit din C o n stan tin o p o l
τεσσαράκοντα σχεδόν εύρεθέντας. Ο'ίτινες είς τήν Ν έα ν Λ αύραν
şi era s tă p â n it de o m are n e b u n ie îm potriva urm aşilor ferici­
ά πελθόντες πρός τε τόν Ν όννον καί Λ εόντιον τόν Β υζά ντιον τό
tului Sava, şi strigau îm p o triv a A w e i Ghelasie şi a părinţilor
190, 5 τη νικαϋτα άπό Κ ω νσταντινουπόλεοις π α ρ α γ εγ ο ν ό τα καί κατά
din M area Lavră. D u p ă ce s-au a d u n a t aici toţi conducătorii
τώ ν τοϋ μακαρίου Σάββα δια δόχω ν έμμανώ ς έχο ντα κατεβόων
ereziei, L eo n tie de Bizanţ,1' care de m u ltă vreme îl duşm
* ănea
τοΰ τε άββα Γελασίου καί τώ ν τής Μ εγίστης Λ α ύ ρ α ς πατέρω ν.
pe fericitul Sava, i-a sfătuit să se poarte cu îndrăzneală şi să
Π άντω ν δέ α ύ τό θ ιτώ ν τής αίρέσεω ς άρχη γώ ν συναθροισθέντω ν
dărâm e M area Lavră ca să n u m ai poată fi locuită. Aşa că
Λ εόντιος ό Β υζάντιος ένέχω ν έκ π α λ α ι τ φ μ ακαρίτη Σάββ<^ συμ­
i-a a d u n a t de p re tu tin d e n i în N o u a Lavră pe toţi care erau
βουλεύει τοΐς πάσιν αύθαδείςι χρήσασθαι κ α ί τήν Μ εγίστην κα-
părtaşi la această rea credinţă. D u p ă ce s-au a d u n a t aceştia,
190, 10 ταστρέχμαι Λ α ύρα ν πρός τό μή κατοικεϊσθαι. Κ αί συνάγει είς τήν
au venit îm p r e u n a cu L eo ntie şi cu m o n a h ii izgoniţi la m ă ­
Ν έαν Λ α ύ ρ α ν π ά ντα ς π α ν τα χό θ εν το ύ ς τή κ α κ ο δ ο ξία συμπε-
năstirea fericitului Teodosie, gân d in d u -se să-i ia cu ei pe lău­
ριφερομένους. Ο ιτινες σ υναθροισθέντες ή λθον μετά Λεοντίου
datul Sofronie, e g u m e n u l mănăstirii, şi pe părinţii de acolo,
κ α ί τώ ν όιω χθέντω ν είς τήν τοΰ μακαρίου Θ εοδοσίου μόνην
σ υ να ρ πά σ α ι νομίζοντες τόν τε τής μονής ή γούμενον Σωφρόνιόν Este acelaşi Antipater din VE, c. 34.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
384
190, 15 τόν αοίδιμον καί τούς πα τέρα ς, ά λλ’ έματαιιόθη α ύ τώ ν ή βουλή
καί έξήλθον κατησχυμμένοι. Ε ν τ εύ θ ε ν έμμανεΐς γεγονότες οι
περί Λεόντιον κατά Γελασίου κ α ί τής Μ εγίστης Λ α ύ ρ α ς άπο-
στείλαντες εις διαφ όρους τό πο υ ς καί σ υ να γα γό ντες όρυκτήρας
καί άμας καί μοχλούς σίδηρους κ α ί τά λ ο ιπ ά τή ς καταστροφής
190, 20 όργανα καί άγροικικήν βοήθειαν ά π ή ρ χο ντο μετά πλείστης
μανίας τήν Μ εγίστην καταστρέψ αι Λ αύραν.
'Ο δέ τοϋ άββά Σάββα Θ εός μέγα θα ύ μ α είργάσατο- οϋσης
γάρ ω ρας δευτέρας έπέπεσεν επ ' αύτούς ά χλύ ς καί σκότος
καί πάσαν συγκλασθέντες τήν ημέραν διά τρ α χέω ν τόπω ν καί
ά β α τ ο ι όδεύοντες, ώ ς π α ρά τινω ν ακριβώ ς είδότω ν μεμαθήκα*
190, 25 μεν, μόλις τή έξής ημέρα εις τήν τοϋ μακαρίου Μ αρκιανοϋ μονήν
εύρέθησαν καί ούτως τό κοινόν φώ ς θεασάμενοι ύπεστρεψ αν είς
τά ϊδια ά π ρ α κ τ ο ι καί κατησχυμμένοι. Τ ο ϋ τ ο έ θ α υ μ α τ ο ύ ρ γ η σ ε ν
ό τών θαυμασίων Θεός ό τοϊς ύ περη φ ά νοις άντιτασσόμενος, τα-
πεινοΐς δέ χάριν έπιμετρών, ό έ π ί τοϋ Λ ώ τ κ α ί’Ελισαίου πατάξας
τούς εναντίους άορασία.
85
191 Κατά τοϋτον δέ τ ό ν χρόνον πα ρεγένετο έν Π α λ α ισ τ ίν η
ό τε πατριάρχης Α ντιόχειας Έ φ ρ α ίμ ιο ς καί ό π ά π α ς Εύσέβιος
διά τήν τοϋ έπισκόπου ’Α λεξάνδρειάς Π αύλου έκβολήν. Ώ ιτινι
πάπςι Εύσεβΰ» έλθόντι είς'Ιεροσόλυμα μετά τό δια λυθή να ι τήν
191. 5 σύνοδον προσάγουσιν οί περί Λ εόντιον τούς έκ τήζ Μεγίστης
Λ αύρας διωχθέντας προσερχομένους κ α τά Γελασίου ώς είς δύο
μέρη τήν συνοδίαν σχίσαντος καί αύτούς μέν δ κ ό ξ α ν τ ο ς , τούς
δέ άντιδίκους αύτών περιποιησαμένου. 'Ο δέ π ά π α ς Εύσέβιος
υπό τών Λεοντίου λόγιυν άπατηθείς καί μηδέν π ερ ί τής αίρέσε-
ως γνούς μεταπέμπεται τόν ά β β ά ν Γελάσιον καί κ α τ α ν α γ κ ά ζ ε ι
111 Adică ora 8 dimineaţa.
85. E D IC T U L IM PERIAL ÎM PO TR IV A O R IG E N IŞ T IL O R 385
dar pianu l le-a fost z ă d ă rn ic it şi au plccat ruşinaţi. D in această
pricină, cei d in jurul lui L eo n tie se p u r ta u ca nişte n e b u n i î m ­
potriva lui G helasie şi a M a rii Lavre şi au trim is p rin diferite
locuri să a d u n e p lu g u ri, lopeţi, d ru g i de le m n şi alte u n e lte
de distrugere, şi a v â n d în a ju to r şi o ceată de ţărani, au p o r n it
cu cea m ai m are fierbere a m in tii
» ca să d ă r â m e M a re a Lavră.
D a r D u m n e z e u l lui A w a Sava a fă c u t o m a re m i n u n e .
Pe la ceasul al d o ile a d in z i 111, a c ăz u t peste ei o ceaţă şi u n
în tu n eric, în c â t în tr e a g a zi s-au c h i n u i t u m b l â n d p r in lo c u ri
pietroase şi n e s tr ă b ă tu te , d u p ă c u m a m aflat de la u n ii care
au v ăzu t asta. A b ia în z iu a u r m ă t o a r e s-au trezit că au aju n s
la m ă n ă stire a fe ric itu lu i M a r c ia n , şi aşa au v ă z u t lu m in a ,
şi
* s-au în to r s la ale lor ru ş>in a ţi» si
i fară să fi în f ă Lp tu it n im ic .
Această m i n u n e a f â c u t- o D u m n e z e u l celor m i n u n a te , C a re
celor m â n d r i le stă îm p o tr iv ă , iar celo r sm eriţi le d ă har,
Care, pe v re m e a lui L o t şi a lui Elisei, i-a lovit pe cei p o triv - Fc. 19 .11
nici c u orb irea. 4lm p.6.i8
85. Edictul imperial împotriva
origeniştilor
în acel tim p , au v e n it în Palestina p atriarh u l Efrem al
A ntiohiei şi p re o tu l Eusebie p e n t r u caterisirea episcopului Pa­
vel al A le x a n d rie i112. O a m e n i i lui L eontie au adus la preotul
Eusebie, care venise în Ierusalim d u p ă te rm in are a sin o d u lu i,
pe m o n a h ii alu n g aţi d in M area Lavră care erau îm p o triv a lui
Ghelasie, ca şi c u m acesta ar fi r u p t obştea în d o u ă şi pe ei i-ar
fi alungat, iar pe potriv nicii lor i-ar fi ţin u t. P reotul Eusebie,
înşelat fiind de cuv in tele lui L eontie şi neştiin d n im ic despre
" Pavel, patriarh al Alexandriei din 537, fusese impus ca patriarh de Alexan­
dria de Iustinian pentru a-i sili pe monofiziţii majoritari sâ accepte Calcedo-
nul. Pavel s-a folosit de forţă, ajungând chiar până la uciderea unui diacon pe
nume Psoius, fiind depus de un sinod ţinut la Gaza, în 542.
386 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
191. 10 αύτόν ή τούς διω χθέντα ς είσ δέξασθαι ή το ύ ς άντι,δίκους αύτών
διώξαι, πειρώ μενος τήν έριν δίαλΰσαι.
Καί τοιαύτης α νά γκ η ς έπιτεθείσης συσκεψάμενοι οι
πατέρες έπεμψ αν έκ τή ς λα ύρας Σ τέφ α νο ν καί Τιμόθεον καί
άλλους τέσσαρας ώδελίρούς. Ο ϊτινες τόν εκούσιον δ ιω γμ ό ν
ύπομείναντες άπήλθον είς Α ντιό χεια ν καί τά συμ βάντα τφ πα­
191, 15 τριάρχη Έ φραιμίο) γνω ρίσαντες τάς τοϋ μ ακαρίου Α ντιπάτρου
βίβλους αύτω ένεφάνισαν. Ό σ τ ις π α τρ ιά ρ χη ς τά ς Ώ ριγένους
άκούσας βλασφημίας έκ τ(ϊ>ν έπιδο θέντω ν βιβλίο)ν,γνούς δέ καί
πα ρά τών έπιδεδω κότω ν τά έν Ίερο σ ο λύ μ ο ις υ π ό τώ ν Ώριγε-
νιαστών γεγονότα διανίσταται γενναίω ς καί δημοσία,) συνοδικώ
191, 20 άναθέματι καθυποβάλλει τά Ώ ρ ιγέν ο υ ς δόγμ α τα.
Καί τούτου έν Ίεροσ ολύμ οις γνω σθέντος άγανακτήσα-
ντες οί περί Ν όννον συνασπιστάς έχοντες Λ εόντιόν τε τόν
Βυζάντιον έν Κ ω νσταντινουπόλει ά να π λ εύ σ α ντα καί Δομε-
τιανόν τόν Γαλατίας καί Θ εόδω ρον τό ν Κ α π π α δ ο κ ία ς ήνάγκα-
ζον τόν άρχιεπίσκοπον Π έτρον τήν Έ φ ρ α ιμ ίο υ προσηγορίαν
191.25 τών ιερών άφελέσθαι διπτύχω ν. Π ολλής δέ στάσεο^ς ύ π ’ α ύ τ ώ ν
γενομένης μεταπέμπεται ό άρχιεπ ίσ κ ο πο ς έν μυστήρια) τούς περί
Σω φρόνιον καί Γελάσιον καί έπιτρέπει α ύτοΐς ποιησ αι λίβελλον
κατά τ ώ ν ’Ω ριγενιαστών όρκίζοντα αύτόν μή ά φ α ι ρ ε θ ή ν α ι τών
ιερών διπτύχω ν τήν Έ φ ρα ιμ ίου τοϋ π α τρ ιά ρ χο υ π ρ ο σ η γ ο ρ ί α ν .
191. 30 Κ αί οί μέν πατέρες τόν λίβελλον ποιήσ αντες έπίδεδώ κασιν, ό δέ
άρχιεπίσκοπος τούτον δεξάμενος τώ βασιλεΐ άπέστειλεν γράψας
αύτώ τά ύπό τώ ν Ώ ριγενιασ τώ ν νεω τερισθέντα. Ό ν τ ιν α λίβελ­
192 λον ό ευσεβέστατος ήμών δεξάμενος βασιλεύς ιδικτον κατα
τώ ν Ώ ρ ιγένο υ ς πεποίηκε δογμάτων- ω τινι ίδίκτο^ καθυπέγρα-
ψεν Μ ηνάς ό πατριάρχης Κ ω νσταντινουπόλεω ς μετά τής ύπ'
αύτόν συνό δο υ.Ή να γκ ά σ θησ α ν δέ καί οί π ερ ί Δ ομετιανόν καί
Θ εόδίορον ύπογρά ψ α ι, ώντινων ή ύπόκρισίς εκδηλος τοΐς πάσιν
γ έγ ο ν εν .Ό μέν γάρ Δ ομετιανός ύ π ο γ ρ ά ψ α ς καί γνο ύ ς τινάς τής
192, 5
1)3 Patriarh aJ Antiohici între 527 şi 545. A fost conducătorul calcedonienitar
85. EDICTUL IMPERIAL ÎMPOTRIVA ORIGENIŞTILOR
această erezie, a trim is d u p ă A w a Ghelasie şi l-a silit ca ori
să-i prim ească pe cei alungaţi, ori să-i alunge pe cei potrivnici,
încercând astfel să oprească cearta.
în faţa u nei astfel d e siliri, părinţii, d u p ă ce au chibzuit,
i-au trimis d in Lavră pe Ştefan, pe T im o te i şi pe alţi p atru
fraţi, care, ră b d â n d prig o an a cea de bunăvoie, au venit la A n-
tiohia şi au făcut c u n o s c u te în tâm plările patriarhului E frem 113
şi i-au arătat scrierile fericitului Antipater. C â n d patriarhul a
auzit din cărţile care i s-au d at hulele lui O rigen şi când a aflat
de la vizitatori de faptele săvârşite de origenişti în Ierusalim,
s-a ridicat plin d e curaj şi a osând it învăţăturile lui O rigen cu
anatem ă sinodală publică.
C â n d acest lu c ru s-a făcut cun oscu t în Ierusalim, oa­
menii lui N o n n u s s-au răzvrătit, avându-i ca sprijinitori pe
Leontie de Bizanţ, care plecase pe mare la C on stan tinop ol,
pe D o m e tia n d in G alatia şi pe T eodor C apadocianul, silin-
du-1 pe arh iep iscop ul P etru ca să şteargă din sfintele diptice
num ele lui Efrem . Şi fiindcă aceştia au făcut m ultă tulburare,
arhiepiscopul a trim is în taină d u p ă oam enii lui Sofronie şi ai
lui G helasie şi le-a râ n d u it să scrie u n m e m o riu îm potriva ori-
geniştilor, în care să fie rugat să n u şteargă din sfintele diptice
num ele p a tria rh u lu i Efrem. D u p ă ce părinţii au scris m e m o ­
riul şi i l-au predat, arhiepiscopul, primindu-1, l-a trimis îm ­
păratului, scriind u-i n o u tă ţile legate de origenişti. D u p ă ce
preacucernicul n o s tr u îm p ă ra t a p rim it m em oriul, a dat un
edict îm p o triv a în v ă ţătu rilo r origeniste"4. Accst edict l-a sem ­
nat p atriarh u l M in a al C o n s ta n tin o p o lu lu i îm p reu n ă cu sino­
dul lui, d a r au fost siliţi să semneze şi D o m e tia n şi Teodor, a
căror prefăcătorie s-a făcut vădită tuturor. D u p ă ce D o m etian
Şi e amintit în L im on ariu llui loan Moshu (c. 36).
Edictum contra Qrigenem (=EpistuL· ad Menam) PG 86/1, 945-989,
ACO III, pp. 18 9 -2 1 4 . Edictul, dac în 542, prevedea obligaţia ca toţi epis-
copii şi egumenii să îl semneze.
388 VIAŢA S F Â N T U L U I SAVA
Ώ ριγένους κακοδοξίας λαθόντας καί μή ύπογράαμαντας λύπη
καί άδημονίςι περίδεσών κείρας εαυτού τόν πώ γω να έχώρισεν
έαυτόν τής καθολικής κοινωνίας καί ούτως ύδρωπιάσας έν
Κωνσταντινουπόλει έτελεύτησεν ακοινώνητος· τή δέ Θεοδώρου
192, ίο ύποκρίσει μαρτυρούσιν οί ύ π ’ αύτού κατά τών ορθοδόξω ν μετά
τήν αυτού υπογραφήν έπενεχθέντες βαρύτατοι διωγμοί.
86
Τού τοίνυν κατά Ώ ριγένους ίδίκτου εν Ίεροσολύμοις
έμφανισθέντος περί τόν Φεβρουάριον μήνα τής πέμπτης ΐνδι-
κτιόνος τώ ένδεκάτω τής τοϋ πατρός ήμών Σάββα κοίμήσεως
192,15 χρόνο) καί πάντων τών κατά Παλαιστίνην επισκοπούν καί τών
τής ερήμου ήγουμένο)ν τώ αύτψ καθυπογραψάντων ίδίκτω πα-
ρεκτός Αλεξάνδρου τοϋ έπίσκόπου Άβίλης άγανακτήσαντες σι
περί Νόννον καί Πέτρον καί Μ ηνάν καίΊω άννην καί Κάλλιστον
καί Αναστάσιον καί λοιπούς τής αίρέσεο^ς άρχηγούς τής τε κα­
θολικής κοινωνίας άπέστησαν καί τής Νέας Λ αύρας ύποχωρήσα-
192,20 ντες έμειναν είς τήν πεδιάδα. Καί τούτου έν Κο:>νσταντινουπόλει
άκουσθέντος, ήδη τοϋ πάπα Εύσεβίου κοιμηθέντος καί Λεοντίου
άποθανόντος Θεόδωρος ό Καππαδοκίας τοϋ παλατιού κρατών
τούς τής άγιας Άναστάσεως άποκρισιαρίους μεταπεμψάμενος ελε-
γεν μετά πολλοϋ τοϋ θυμοϋ δτι εί μή πληροφορήσει ό πατριάρχης
192.25 Πέτρος τούς πατέρας καί είς τήν ιδίαν αυτούς έπαναγάγη λαύραν,
άπό επισκόπων αύτόν έν ταύταις ποιώ ταΐς ήμέραις.
Τότε οί περί Νόννον καθ’ ύπόθεσιν τοϋ είρημένου Θε-
οδο’)ρου τοϋ έπίκλην Άσκιδά γράφουσιν τώ άρχιεπισκόπω τοιάδε.
193 Δυσω ποϋμεν τήν ύμετέραν όσιότητα διά τίνος μέτριας
πληροφορίας θεραπεϋσαι τάς ήμετέρας διανοίας έν τώ υμάς
άποφαίνεσθαι καθολικώς μετά πάσης προθυμίας καί λέγειν-
λελυμένον έστω καί λέλυται έν όνόματι Π ατρός καί Υίοϋ καί
’Α γίου Πνεύματος παν γεγονός άνάθεμα μή άρέσκον Θεφ.
86. HOTĂRÂRI ÎMPOTRIVA OR1GENIŞTILOR
a sem nat, a flâ n d că un ii d in erezia lui O rig e n s-au ascuns fâră
să semneze, a căzut în asem enea tristeţe şi tulburare, în cât şi-a
tuns barba, s-a d e s p ă rţit de c o m u n iu n e a sobornicească şi a
m u rit de idrop ică, e x c o m u n ic a t în C o n s ta n tin o p o l. D espre
ipocrizia lui T e o d o r m ărturisesc cru ntele prigoane stârn ite de
el îm p o triv a o rto d o c ş ilo r d u p ă ce a sem nat.
86. H otărâri împotriva origeniştilor
D u p ă ce e d ic tu l îm p o tr iv a lui O r ig e n a fost înfaţişat
în Ierusalim , în lu n a feb ru arie al celui de-al V-lea indicti-
on, la 11 ani de la a d o r m ir e a P ărintelui n o s tru Sava115, şi
d u p ă ce to ţi ep isco p ii d in Palestina şi egu m enii din pustie
au iscălit e d ic tu l, în afară de A lexandru, episcopul de Abila,
o am en ii lui N o n n u s , P etru, M in a , lo a n , Calist şi Anastasie,
şi ceilalţi c o n d u c ă to r i ai ereziei s-au răzvrătit, d ep ărtân d u -se
de îm p ă rtă ş ire a so b o rn icească, şi au plecat d in N o u a Lavră
aşezându-se în câm p ie . C â n d s-a auzit acest lucru în C o n ­
s ta n tin o p o l, p r e o tu l Eusebie fiind deja a d o rm it, iar Leontie
m o rt, T e o d o r C a p a d o c ia n u l, care stăp ân ea în palat, a trimis
d u p ă apocrisiarii bisericii Sfintei învieri şi le-a spus cu m u ltă
m ânie: „D acă p a tria r h u l P etru nu -i va m u lţu m i pe părinţi
şi n u -i va p r im i în a p o i în lavra lor, îl voi scoate d in rândul
episcopilo r ch ia r în aceste zile."
A tu n c i p a rtid a lui N o n n u s , la sfatul lui Teodor, n u m it
şi Aschidas, a scris arhiepiscopului:
„ R u g ă m pe C u v io ş ia V oastră ca, p r in tr -o sm erită
m ă rtu ris ire , să tă m ă d u ia s c ă cugetele no astre p r o c la m â n d
în m o d u n iv e rsa l şi cu to t curajul: T o ată a n a te m a făcută
in m o d n e p l ă c u t lu i D u m n e z e u să fie dezlegată şi să se
dezlege în n u m e le T a tă lu i şi al F iu lu i şi al S fâ n tu l D u h ! C u
115 Edictul a fost publicat în Ierusalim, în februarie 543.
390 VIAŢA S F Â N T U L U I SAVA
193,5 Τ ήν γάρ τοίαύτην π λη ρ ο φ ο ρ ία ν κ α τα δ εχόμ εθ α , εί καί μή τήν
κ ατάλεπτόν άκρίβειαν έχει.
Τήν τοιαύτην έπιστολήν δ εξά μ ενος ό άρχιεπίσκοπος τά
μέν πρώ τα ού κατεδέχετο τήν αίτηθεΐσαν πλη ρ οφ ορία ν ποιήσα-
σθαι ώς τα ρ α χοπ οιόν καί ούκ ένθεσμον, πλήν τήν τοΰ Άσκιδά
193, ίο συσκευήν ύφ ορώ μενος καί τόν έαυτοΰ καιρόν έξαγοράσασθαι
διανοηΟείς μεταπέμπεται έκ τής π εδιά δος τούς περί Ν όννον
καί λαβώ ν αύτούς κατ’ ιδίαν τήν αίτηθεΐσαν π ρός αυτούς ποι­
είται πληροφορίαν. Καί ούτως πληροφ ορηθέντες ύπέστρεψαν
μέν εις τήν Ν έαν Λ αύραν, έμειναν δέ ένέχοντες πικρώς τοϊς
193,15 τής Μεγίστης Λ αύρας πατράσιν. Τότε ό Ά σκιδάς άνελθόντα
έν Κ ω νσταντινουπόλει τόν άρχιεπίσκοπον Π έτρον ήνάγκασεν
συγκέλλους έχειν Π έτρον τε τόν Ά λ εξα νδ ρ έα καί Ίω άννην τόν
Στρογγύλον, Ίω άννην δέ τόν εύ νο ϋ χο ν τής μονής Μαρτυρίου
κρατούντα ήγούμενον τής νέας έκκλησίας πεποίηκεν.
Ε ντεύ θ εν πλείονα άδειαν λαβόντες οί περί Ν όννον τήν
193,2ο μέν εαυτών άσέβειαν δημοσίαι καί κατ’ οίκους έκήρυττον, δι-
(ογμούς δέ διαφόρους έπ ενόουν κατά τών τής Μεγίστης Λαύρας
πατέρων. Καί εΐ τινα έώρων έν τή άγίςι πόλει μ ονά χον ορθόδο­
ξον, τούτον διά κοσμικών τινών τύπτοντες καί Σαβαίτην άποκα-
λοΰντες τής άγιας άπήλαυνον πόλεως. Καί τινών τών ορθοδόξω ν
193.25 πατέρω ν τυπτηθέντων καί πολέμου κατά τών ευσεβών γε­
γονότος οί Βέσσοι τουΊορδάνου Οείω ζήλω φ ερόμενοι άνήλθον
έν τή άγίςι πόλει βοηθήσαι τοϊς πολεμουμένοις όρθοδόξοις.
Καί δημοσίου πολέμου συγκροτηθέντος κατά τε τών Βέσσων
καί τών άλλων ορθοδόξω ν καί αύτών προσφ υγόντω ν τώ τής
194 Μεγίστης Λ αύρας ξενοδοχείω έπήλθον άφνω οί πολέμιοι μετά
πλείστης μανίας βουλόμενοι τούς πατέρας διαχειρίσασθαι. Καί
τό ξενοδοχεΐον ήσφαλισμένον εύρόντες τάς θυρίδας τοΐς λίθοις
116 Singhelii erau m onahi ce vieţuiau în chiliile de la episcopie, fiind şi
colaboratori ai patriarhului.
1,7 N ou a Biserică fusese terminată şi sfinţită în anul 543, iar egum enul ei
era de acum un personaj im portant în Ierusalim.
86. HOTĂRÂRI ÎMPOTRIVA ORIGENIŞTILOR
astfel de m ă r t u r i s i r e v o m fi m u l ţ u m i ţ i , ch ia r dacă n u va
preciza t o a t e d e t a l i i l e / 1
D u p ă ce a r h ie p is c o p u l a p r im it o astfel de epistolă, la
în c e p u t n u a v r u t să d ea m ă rtu r is ir e a ceru tă, fiindcă p r o d u ­
ce tu lb u r a r e şi n u este legală. T e m â n d u - s e însă de intrigile
lui A sc h id as şi d o r i n d să câştige tim p , a trim is să fie ch e­
m aţi d in c â m p ie o a m e n ii lui N o n n u s şi, lu â n d u -i deoparte,
le-a d a t în tr e p a t r u o c h i m ă rtu ris ire a cerută. Şi aşa, fiind
în c re d in ţa ţi, s-au în t o r s în N o u a Lavră, d ar au rămas p u r ­
tâ n d pică p ă r in ţ i l o r d in M a re a Lavră. A tu n ci Aschidas l-a
silit pe a r h ie p is c o p u l P etru , care se suise la C o n s ta n t in o ­
pol, să-i a ib ă ca s i n g h e l i116 pe P etru A lexandrinu l şi pe loan
S tro n g h ilo s, iar p e e u n u c u l lo a n , care co n d ucea m ănăstirea
lui M a r tirie , l-a fă c u t e g u m e n al N o ii Biserici117.
D e a c u m o a m e n ii lui N o n n u s, câştigând şi mai m ultă
libertate, îşi p ro p o v ă d u ia u erezia în public şi prin case şi p u ­
neau la cale felurite prigoane îm potriva părinţilor din Marea
Lavră. D acă se în tâ m p la să vadă în Sfânta Cetate vreun m onah
o rto d o x 118, p u n e a u pe vreun mirean să-l bată, numindu-1 „sa-
vait“ , şi-l izgoneau d in Sfânta Cetate. Fiindcă unii din părinţii
ortodocşi au fost b ă tu ţi şi p e n tru că s-a dezlănţuit un război
îm potriva drept-credincioşilor, bessii’19 de la Iordan, cuprinşi
de o râvnă dum nezeiască, s-au suit în Sfânta C etate să aju­
te o rtod ocşilor ce erau războiţi. D ezlănţuindu-se un adevă­
rat război îm p o triv a bessilor şi a celorlalţi ortodocşi, aceştia
s-au refugiat în casa de oaspeţi a M arii Lavre, unde au venit
d in tr-o d a tă şi războinicii, plini de cea mai mare furie, vrând
să-i o m o a re pe p ărinţi. Au găsit însă casa de oaspeţi închisă în
toată siguranţa, şi de aceea au spart porţile cu bolovani, iar pe
" Adică din Marea Lavrâ.
N um e dat unui trib independent de traci, bessii apar menţionaţi ca
v*eţuitori în mănăstirile din Palestina şi Sinai.
 VIATA SFÂ N TU LU I SAVA
392
κατέκλασαν καί το ύ ς ένδον ά νενδό τω ς έλίθαζον. Τ ώ ν ούν
194. 5 πα τέρω ν πολιορκουμένω ν Θ εόδουλός τις Β έοοος π τύ ο ν εύρών
κ α ί τοϋτο μετά χείρας λαβώ ν καί του ξενοδοχείου ύπεξελθών
τριακοσίους όντα ς σχεδόν τούς πολεμίους διεσκόρπισεν μόνος,
φυλαξάμενος μέντοι μηδένα τό π α ρ ά π α ν πλήξαι. α υ τό ς δέ παρ'
αυτώ ν λίθψ πληγείς έπεσεν καί μετ’ όλίγας ημέρας έτελεύτησεν.
194, ιο Κ αί εντεύθεν ό κ α τά τώ ν ευσεβώ ν πόλεμος διελύΟη πλήν οτι τό
κλασΟέν σιδήριον τής τοϋ έργοπρατείου Ουρίδος μέχρι τής σήμε­
ρον καταβοά τής τών πολεμίων εκείνων άποτομ ία ς.
87
Τότε οί τής Μ εγίστης Λ α ύρας π α τέρες δυσ ω π οϋσ ιν τόν
άββάν Γελάσιον άνελθεΐν έν Κ ωνσταντι,νουπόλει καί ταϋτα
194,15 γνω ρίσαι τώ εύσεβεστάτο) ήμών βασιλεΐ. Ό σ τ ις ά β β ά ς Γελάσι-
ος μέλλων όδεύειν τούς π α τέρ α ς έν τή τής Μ εγίστης Λαύρας
εκκλησία συνηγμένους άσπασά μενος έκήρυξεν λέγων· ιδού,
πατέρες, κ α τά τήν αϊτησιν ύμώ ν α νέρ χο μ α ι έν Κοονσταντι-
νουπόλει τά έν τή όδώ συμβησόμενά μοι μή είδώ ς. Δυσωπώ
τοίνυν ύμάς ώστε τινά τώ ν Θ εοδω ρω τώ Μ ομψ ουεστίας προ-
1 94, 20 σκειμένων μή έάσαι συμμεΐναι ύμΐν, αίρετικώ αύτώ δντι, έπείπερ
καί ό έν άγίοις πατήρ ήμών Σ ά β β α ς το ϋτο ν μετά τοϋ Ώ ριγένους
έμυσάττετο. Έ γ ώ γάρ σφ όδρα μεταμεμέλημαι κ α θυ π ο γρ ά ψ α ς
τώ γενομένο) υπό τής έρημου λιβέλλψ κ α τ ’ επ ιτρ ο π ή ν τοΰ πα-
194, 25 τριάρχου π ρ ό ς τό μή άναθεματισΟ ήναι αύτόν. Π λήν δτι ό Θεός
κηδομενος τής έαυτοΰ έκκλησίας τόν μέν λίβελλον ά πα ρ ά δεκ το ν
γενέσΟαι ωκονόμησεν, αύτόν δέ Θ εόδίορον άναθεματισΟ ήναι
εύδόκησεν. Ταϋτα ό μακαρίτης Γελάσιος είπώ ν τοϊς πατρασιν
καί συνταξάμ ενος έξήλθεν.
U<J Unica referinţă a lui Chirii la un m em oriu al m onahilor alcătuit in
apărarea lui Teodor de M opsuestia, după ce num ele acestuia începuse să
87. CĂLĂTORIA ŞI M OARTEA LUI GHELAS1E
cei găsiţi în ă u n tru au în c ep u t să-i bată neîncetat cu pietre. Pe
când părinţii erau asediaţi, u n oarecare Teodul, de n eam bess,
a găsit o lopată şi, lu â n d -o în m âini şi ieşind d in casa de oas­
peţi, a îm prăştiat sin gur apro ape 3 00 de războinici, ferindu-se
să-i lovească prea tare pe vreunul, dar el a fost rănit de ei cu
o piatră, încât a căzut şi d u p ă câteva zile a m urit. D e atunci
războiul îm p o triv a bine-credincioşilor s-a oprit, iar drugul de
fier ru p t de la p o arta atelierului mărturiseşte cu glas m are până
astăzi sălbăticia acelor războinici.
87. Călătoria si
j moartea lui Ghelasie.
Victoria origeniştilor
A tu n ci p ărin ţii d in M area Lavră l-au rugat pe Ghelasie
să se suie la C o n s ta n tin o p o l şi să facă toate acestea cunoscute
preacucernicului n o s tr u îm părat. A w a Ghelasie, u rm â n d să
pornească la d r u m , şi-a luat rămas b u n de la părinţii Marii
Lavre a d u n a ţi în biserică şi le-a spus: „Iată, Părinţilor, că după
ru găm intea voastră m ă sui la C o n stan tin o p o l, fară să ştiu cele
care mi se vor în tâ m p la pe cale. D e aceea, vă rog să nu lăsaţi
să răm ân ă cu voi pe niciu nul d intre apropiaţii lui Teodor de
M opsuestia, fiindcă este eretic, de vreme ce nici sfântul nos­
tru Părinte Sava nu-1 p u te a suferi pe el şi pe O rigen. Mie îmi
pare foarte rău că am sem n at m em o riu l alcătuit în pustie, la
p o ru n c a p a triarh u lu i, ca să nu-1 anatem izez120. D ar D u m n e ­
zeu poartă grijă de Biserica Lui, şi a făcut ca m em oriul să nu
fie p rim it şi a binevoit ca T eo dor să fie an atem izat11121. Zicând
acestea părinţilor, fericitul Ghelasie s-a pregătit şi a plecat.
fie pus de polica lui Iustinian pe lista condamnaţilor, memoriu care dove­
deşte, în felul lui, artificialitatea celor „Trei Capitole".
''' în anul 544 sau 545, Iustinian a dat un edict împotriva lui Teodor de
Mopsuestia, a lui Teodoret şi a lui Ibas, adică împotriva a ceea ce se va
numi la Sinodul V Ecumenic cele „Trei Capitole".
 VIAŢA SFÂ N TU LU I SAVA
J 94
Α ύτοϋ όέ κατά τό Β υζάντιον γεγονότος μηνύεται τφ
Ά σκιδά ή αύτοϋ παρουσία κ α ί παραγγέλλονται ο'ί τε τοϋ όρφανο-
195 τροφίου καί τοϋ πατριαρχείου καί τού πα λατιού μ ονάχον άπόΊε-
ροσολύμων μή δέξασθαι.Ό ούν άββάς Γελάσιος μηδαμού δεχθήναι
δυνηθεις καί τάς τοΰ Ά σκιδά συσκευάς ύφορώ μενος έξέρχεται
τοϋ Βυζαντίου έπί Π αλαιστίνην πεζή τήν πορείαν ποιούμενος.
195, 5 Καί δή φθάσας τό Α μόριον έτελεύτησεν μηνί Ό κτο β ρ ίω τής
ένάτης ίνδικτιόνος. Καί τούτο έγνωκότες οί τής Μ εγίστης Λαύρας
πατέρες άνήλθον όμοθυμαδόν έν τή ά για πόλει αίτήσαι ήγούμε-
νον καί μηνύσαντες τφ πατριάρχη τοΰ έπισκοπείου μεΟ’ ύβρεων
καί ώθισμών έξεβλήθησαν κ α τ’ έπιτροπήν τώ ν συγκέλλων καί
195.10 πολλών θλίψεων αύτοΐς έντεϋθεν έπιγενομένο)ν ά π ρ α κ το ι εις τήν
λαύραν ύπέστρεΊ|)αν.Τότε δή πάντες προσετίθεντο τοίς’Ωριγενια-
σταίς ή χρεία δουλεύοντες ή κολακείαις δελεαζόμενοι ή άγνοια
κλεπτόμενοι ή τό τής άσεβείας κράτος φοβούμενοι.
Καί ούτως οί έτερόδοξοι πάντω ν κρατήσαντες πρός μόνην
τήν Μεγίστην Λαύραν άντιτείνουσαν εΐχον τήν πα ρά τα ξιν καί
195. 15 πολλήν έτίθεντο σπουδήν ταύτης περικρατεΐς γενέσθαι. Πολλοΐς
τοίνυν χρησάμενοι δελεάσμασιν προεβάλοντο ηγούμενον τινά
Ώ ριγενιαστήν Γεο')ργιον προσαγορευόμενον, Κ αί καταφέρουσιν
αύτόν εις τήν λαύραν δορυφορούμενον καί καθίζουσιν αύτόν έν
τφ θρόνο) τοϋ έν άγίοις πατρός ήμών Σάββα μηνί Φ εβρουαρίω τής
195, 20 ένάτης ίνδικτιόνος. Καί γίνεται τότε διωγμός μέγας καί τώ ν άγιων
πατέρων ήμών σκορπισμός έπί τή τού λύκου παρουσία. Καί ό μέν
θεσπέσιος πατήρ ήμών Ιω ά ννη ς ό έπίσκοπος καί ησυχαστής δια
πολλών χρόνων έξελθών τοϋ έαυτοϋ έγκλειστηρίου άνεχώ ρηο£ν
εις τό όρος τώ νΈ λαιώ ν καί σύν αύτώ άπαντες οί τής εύσεβείας
τρόφιμος έξ ών πολλοί κατά τάς χώ ρας διεσπάρησαν· ό δέ Θεος
195, 25 μέγα σημεΐον πεποίηκεν ώσπερ έπί Άρείου π ο τέ.Έ ν αύτή γάρ ΐή
τού δκυγμοϋ ημέρα έν ή οί τής Μεγίστης Λ αύρας έξηλαύνοντο,
1% ό τών πολεμίων έξαρχος καί τής άσεβείας στρατηγός Νόννος έξ
άνθρώ πω ν άνάρπαστος γέγονεν αίφνιδίψ κατασχεθείς θανάτφ.
8 7. C Ă LĂ TO R IA ŞI M O ARTEA LUI GHELASIE
395
D u p ă ce a ajuns în Bizanţ, prezen ţa lui a fost a n u n ţ a t ă
lui A schida, iar a d m in is tr a to r ilo r de la p atriarhie şi de la p alat
li s-a p o r u n c it să n u p rim ească pe n ic iu n m o n a h de la Ierusa­
lim. Aşa că A w a G helasie, n e p u t â n d fi p r im it n ic iu n d e şi vă­
zând un eltirile lui A sch id a, a plecat d in Bizanţ spre Palestina
călătorind p e jos. C â n d a ajuns la A m oria, a m u rit, în lu n a o c ­
tom brie, in d ic tio n u l al IX-lea. C â n d p ărinţii d in M area Lavră Anul 546
au aflat aceasta, s-au suit în t r - u n cuget în Sfânta C e ta te ca să
ceară e g u m e n , dar, d u p ă ce i s-a vestit aceasta p atriarh ului, au
fost izgoniţi de la ep isco p ie cu ocări şi îm brânceli d in p o r u n c a
singhelilor şi, d u p ă m u lte suferinţe, s-au întors în lavră fară
niciun rezultat. A tu n c i to ţi s-au alăturat origeniştilor, fie siliţi
de nevoie, fie am ă g iţi d e m ăguliri, fie furaţi de neştiinţă, fie
înfricoşaţi de p u te re a necucerniciei.
Şi aşa eterodocşii, d u p ă ce au luat în stăpânire toate,
şi-au a d u n a t forţele n u m a i îm p o triv a M arii Lavre şi m u ltă
silite au d e p u s ca să p u n ă m â n a şi pe ea. R ecu rg â n d la to t felul
de intrigi, au fâcu t să a ju n g ă eg u m e n u n origenist pe n u m e
G heorg he. Pe acesta l-au adus în lavră însoţit de o gardă m i­
litară şi l-au aşezat în tro n u l sfântului n o s tru Părinte Sava, în
luna februarie a in d ic tio n u lu i al IX -lea122. A tunci, la venirea
lupului, s-a p o r n it o m a re prig o an ă şi îm prăştierea sfinţilor
noştri p ărin ţi. D e D u m n e z e u insuflatul Părintele n o stru loan,
episcopul şi isihastul, şi-a părăsit, d u p ă m u lţi ani, sihăstria
sa şi s-a retras în M u n te le M ăslinilo r şi, îm p re u n ă cu el, toţi
copiii evlaviei, d in tre care m u lţi s-au îm prăştiat prin diferite
locuri. D a r D u m n e z e u a făcut o m are m in u n e , ca o d in io a ­
ră pe vrem ea lui Arie. î n acea zi a prigoanei, în care cei d in
M area Lavră au fost izgoniţi, c o n d u c ă to ru l războinicilor şi
al relei-credinte, N o n n u s , a fost sm uls d in tre o am en i de o
m oarte n ăp raznică.
în februarie 547.
396 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
88
Ό μέντοι βαρύτατος λύκος Γειύργιος έπί έπ τά μήνας τής
ίεράς τοΰ θείου Σ άββα ποίμνης κρατήσας τα ύτη ς εκβάλλεται ύπό
ι %, 5 τώ ν έαυτοΰ συ νασπιστών έπί άοω τίαι καί αίσχρότητι κατηγορηθείς·
τάς όέ κατηγορίας αύτάς έκών παρασιω πήσω , ινα μή δημοσιεύσω
τψ λόγψ τά λήθης άξια κ α ί βαθείας σιγής. Τότε οί έν τή Μεγίστη
Λ αύρα περιλειφθέντες πατέρες κ α τά γνώμην τοιτ, πατριάρχου έλα-
βον ηγούμενον τόν άββάν Κ ασιανόν τόν ΣκυΟοπολίτην τήν τοϋ
196, ίο Σουκα συνοδίαν τό τηνικαΰτα καλώ ς καί όρθοδόξω ς κυβερνώντα,
άνδρα έξ άπαλώ ν ονύχων άποταξάμενον καί ύπό τοΰ θείου Σάββα
παιδευθέντα καί πρεσβύτερον τής Μ εγίστης Λ αύρας γεγονότα καί
έπί όκτώ χρόνους τήν τοΰ Σόυκα λαύραν κυβερνήσαντα καί τήν
τοΰ Ζουγγά λεγομένην μονήν έν Σ κυθοπόλει συστησάμενον.Όστις
196,15 άββάς Κασιανός τήν τοΰ θείου πρεσβύτου ίεράν ποίμνην έπί δέκα
μήνας ποιμάνας έν ειρήνη έπί τό αυτό έκοιμήθη καί ϋπνωσεν μηνί
Ίουλίψ είκάδι τής δέκατης ίνδικτιόνος τώ έξκαιδεκάτω τής τοΰ
μεγάλου Σάββα κοιμήσεως χρόνοι.
89
Τότε τοίνυν οί τής Μ εγίστης Λ α ύ ρ α ς π α τέρ ες έκ Θεού κι-
196,20 νηθέντες προβάλλονται ήγούμενον τό ν ά β β ά ν Κ όνω να, άνδρα
έν τε μοναχικοις κατορθώ μασιν καί ό ρ θ ο δ ό ξ ο ις δόγμασ ιν πε-
ριβόητον, Λύκιον μέν τώ γένει κ α ί έν τή π α τρ ίδ ι έκ βρέφους
τήν μοναχικήν άσκήσαντα πολιτείαν καί έν π ολλοϊς κατά Θεόν
άγω νίσμασιν άριστεύσαντα, έλθόντα δέ εις προσκύνησιν τών
196,25 άγί(υν τό π ω ν μετά τήν τοΰ μακαρίου Σ ά β β α κοίμησιν κ α ί εις
τήν Μ εγίστην Λ αύραν ύπό τοΰ Θ εοΰ ό δη γη θέντα καί πάντας
το ύ ς π α τέρ α ς οίκοδομήσαντα τή τε τοΰ βίου κ α θα ρ ό τη τι καί
τή τοΰ ήθους άπλότητι καί τή τώ ν τρ ό π ω ν π ρ α ό τη τι καί τή τής
l2’Formularea lui Chirii înseamnă „potrivit cu părerea patriarhului, cu
încuviinţarea patriarhului, la sfatul patriarhului". Am ales ultima v a ria n tă
88. CASIAN 89. SCHISMA DINTRE ORIGENIŞTI
397
88. Casian, staretul Marii Lavre
D u p ă ce gro azn icul lup G h e o rg h e a stăpânit vrem e de
şapte luni sfân ta tu r m ă a d um n ezeiesculu i Sava, a fost scos
din ea de către a p ără to rii lui, fiind acuzat de curvie şi de lu ­
cruri ruşinoase. A su p ra acestor acuzaţii voi păstra tăcerea ca sa
nu răspândesc p rin c u v â n t cele vrednice de uitare şi de adâncă
tăcere. A tu n c i p ărin ţii rămaşi în M area Lavră l-au prim it ca
egum en, la sfatul p a t r i a r h u lu i123, pe A w a Casian Schitopoli-
tul, care p â n ă a tu n c i cond usese bine şi în chip o rtod ox obştea
de la Suca, b ă rb a t care din fragedă pruncie a ren u n ţa t la lum e
şi fusese fo rm a t de d u m n ezeiescu l Sava, ajunsese preot în M a ­
rea Lavră, c o n d u sese tim p de o p t ani Lavra Suca şi ctitorise la
Schitopolis m ă n ă stire a zisă a lui Zuga. D u p ă ce A w a Casian
a păstorit în pace zcce luni sfânta tu rm ă a dumnezeiescului
Bătrân, a a d o r m it în pace în 20 iulie, ind ictio nu l al X-lea, în Anul 548
al şaisprezecelea an de la ad o rm irea marelui Sava.
89. Schisma dintre origenişti
A tun ci părinţii M arii Lavre, mişcaţi de D um nezeu, l-au
ί
pus eg u m en pe A w a C o n o n , bărbat faimos pentru izbânzile
sale m onahale si
i învătătura
i ortodoxă. D e neam din Licia, s-a
exersat în vieţuirea m o n a h ală de mic copil în ţara sa şi a stră­
lucit în m u lte lupte d u p ă D u m nezeu. Iar când a venit să se
închine la Sfintele Locuri, du p ă adormirea fericitului Sava şi
a fost povăţuit de D u m n e z e u în Marea Lavră, unde i-a zidit
duhovniceşte pe toţi părinţii prin curăţia vieţii, prin simplitate,
ca impusă de contextul istoric în care patriarhul l-a dorit pe Casian la
conducerea Marii Lavre, deoarece era singurul acceptat atât de origenişti,
fiind un om foarte învăţat, cât şi de antiorigenişti, ca vechi ucenic apropiat
al Sfântului Sava. însăşi mutarea lui Casian de la egumenia Lavrei Suca la
Marea Lavră arată că aceasta a fost o soluţie extremă.
 VIAŢA SFÂNTULUI SAVA
πνευματικής συνέσεως καί διακρίσε<ος συγκράσει.'Ό στις άββάς
197 Kovorv τήν τοϋ μακαρίου Σάββα ποίμνην έλαττωθεΐσαν καί όλι-
γωθεΐσαν παραλαβώ ν έπλήθυνέν τε αυτήν καί περιφανεστέραν
είργάσατο και τούς κατά τάς χώ ρας διασ πα ρέντας πατέρας
πάντοθεν έπισυνήγαγεν.
Τότε δή ό αεί τής έαυτοϋ εκκλησίας προνοούμενος Θεός
197,5 διεσκέδασεν τήν τών Ώ ριγενιαστώ ν ομόνοιαν, ώσπερ πάλαι έπί
το ϋ Έ β ερ πεποίηκεν τή τών γλιοσσών διαιρέσει τήν θεομάχον
διαλύσας συμφ(ονίαν. Τοϋ γάρ Ν όννου εκποδώ ν γεγονότος οί
τής Φιρμίνου λαύρας π ρός τούς τής Ν έας Λ α ύρας διενεχθέντες
περί τώ ν σφών αύτώ ν δογμάτω ν είς τόν κ α τ’ άλλήλων άπη-
197, ίο σχολήθησαν πόλεμον. Καί ή μέν τώ ν άμφοτέρ<ον πολυσχεδής
άσέβεια κατά τόν π α ρ ό ντα χρόνον υπό τινω ν θεοφιλώ ν άνδρών
τής ήμετέρας άγέλης άκριβεστέρορ τε καί πλατυτέρα) λόγω στη­
λιτεύεται καί τής προσηκούσης τυγχά νει ανατροπής· ρςχδιον
δέ έστιν παντί βουλομένω καταμαθεΐν τήν τούτω ν άσέβειαν ε;
αύτών τώ ν προσηγοριώ ν ώνπερ αύτοί άλλήλους όνομάζουσιν,
197,15 τών μέν Ν εολαυριτών τούς ά π ό τώ ν Φ ιρμίνου Π ρωτοκτίστους ή
γοϋν Τετραδίτας καλούντων, τώ ν δ ’ αύ πάλι,ν Φ ιρμινιωτών τούς
Ν εολαυρίτας Ίσοχρίστους όνομαζόντω ν. Έ κ τώ ν γάρ οικείων
τής άσεβείας δογμάτω ν τά ς ονομασίας έκληρο')σαντο έκαστοι.
Θ εοδώρου τοίνυν τοϋ Κ α π π α δο κ ία ς τώ ν τής πολιτείας
197.20 κρατοϋντος πραγμάτω ν καί τοϋ μέρους τ ώ ν ’Ισοχρίστω ν όντος
καί άντιλαμβανομένου καί πολλούς α ύτώ ν χ ε ι ρ ο τ ο ν η θ ή ν α ι
έπισκόπους Π αλαιστίνης παρασκευάσαντος, γενέσθαι δέ καί
Θ εόδωρον τόν τής Ν έας Λ αύρας ήγούμενον σταυροφύλακα
124 Observaţiile lui C h irii privitoare la Stareţul C onon sunt şi o in fo rm are
indirectă privitoare la îngăduinţa cu care Casian, om cultivat şi de mare
subţirime teologică şi duhovnicească, s-a purtat faţă de origenişti, fară a
trăda însă ortodoxia credinţei.
125 Aceste scrieri nu s-au păstrat. Probabil că ele cuprind o colecţie de
extrase din învăţăturile origeniştilor folosite de Iustinian la redactarea
edictului din 543 şi a anatematismelor din 553.
89. SCHISMA DINTRE ORIGENIŞTI
399
prin blândeţea purtărilor şi prin amestecul de înţelepciune
duhovnicească şi discernăm ânt. Acest A w ă C o no n, d u p ă ce
a luat tu rm a fericitului Sava cea îm pu ţinată şi micşorată, a
înmulţit-o, a facut-o mai strălucitoare şi i-a adunat de p retu ­
tindeni pe părinţii îm prăştiaţi prin diferite locuri124.
A tunci D u m n e z e u , Care poartă grijă pururea de Bise­
rica Sa, a zd ru n cin at unitatea origeniştilor aşa cum a făcut
odinioară cu Eber când, prin amestecul limbilor, a stricat cf.Fc. 10,25
buna înţelegere care lupta îm potriva lui D um nezeu. D u p ă ce
N onnus plecase, cei din Lavra lui Firminus s-au certat cu cei
din N o u a Lavră cu privire la dogmele lor şi erau prinşi într-un
război unii îm po triv a altora. Necucernicia de multe feluri a
am ân duro ra a fost respinsă în scris, pe larg şi cu multă acrivie
în zilele noastre de către nişte
j bărbaţi> iubitori de D um nezeu
din tu rm a noastră, prim ind u-şi respingerea pe care o meri­
tă1” . Dar, p e n tru oricine vrea, este uşor să afle erezia acestora
din înseşi d en u m irile pe care şi le dau unii altora, cei din
N oua Lavră n u m i n d u - i „protoctişti“ sau „tetradişti“ pe cei
din mănăstirea lui Firminus, iar cei ai lui Firminus numindu-i
pe neolavrioţi „isocrişti“ 126, fiindcă fiecare şi-a prim it d en u m i­
rea d u p ă propriile învăţături lipsite de cucernicie.
Aşadar, fiindcă T e o d o r Aschidas, arhiepiscopul C apa-
dociei, c o n tro la treb u rile statului, fiind de partea isocriş-
tilor si
> s u s tin â n d
j u - i, a făcut
’ ca m ulţi din>tre aceştia să> fie
h iro to n iţi ep iscop i în Palestina, iar pe Teodor, egu m en ul
13(1 Protoctiştii erau origenişti moderaţi şi afirmau crearea lui Hristos înain­
tea tuturor creaturilor; mai erau denumiţi şi tetradişti, pentru că, după ei,
Hristos cel creat a fost adăugat Treimii, ca o a patra persoană. Isocriştii se
pare că reprezentau un grup de origenişti extremi, care susţineau egalitatea
eshatologică a m inţilor umane cu Hristos. însăşi această diversitate doctri­
nară a origeniştilor arată că origenismul veacului al VI-lea palestinian nu
era o doctrină precis definită, ci mai degrabă o ctichetă foarte largă şi uşor
de Folosit pentru o mare varietate de învăţături dubioase, unele de negăsit
în opera lui Origen.
400 VIAŢA SF Â N T U L U I SAVA
κα ί τής Σ κ υ θ ο π ο λιτώ ν μ η τροπολίτη ν ζά λ α ι τινές κ α ί κλύδωνες
197, 25 κατελάμβανον ού μόνον τή ν ή μ ετέρα ν άγέλην, α λλά κ α ί τήν τφ
άσεβεστάτο) Π ρω τοκτίσ τψ δ ό γ μ α τι προσκειμένην, ής ήγούμε-
νος ύπήρχεν ’Ισίδω ρος, Ό ο τ ις ’Ισ ίδω ρ ο ς μή ισχύω ν άντιστήναι
198 τώ Ά σκιδφ καί τοΐς Ν εο λα υρίτα ις π ρ ο σ ερ ρ ύ η τ φ τής ήμετέρας
άγέλης ποιμένι ά β β α K o v am κ α ί δ ο ύ ς α ύ τψ λόγον εις τή ν άγίαν
Σιών ώς ούκ α ντιλα μβά νετα ι τοΰ τή ς π ρ ο υ π ά ρ ξ εω ς δόγματος,
άλλά καί πάση δυ νά μ ει σ υ να γω νίσ η τα ι κ α τά τής άσεβείας,
198,5 άνέβη σύν α ύ τψ έν Κ ω νσ τα ντινουπ όλει έν ά ρχή τής πεντεκαι-
δεκάτης ίνδικτιόνος.
90
Οί μέν ούν περί τόν α β β ά ν Κ όνω να έν Κωνσταντι-
νουπόλει γεγονότες καί διαψ όροις Ολίψεσιν ύ π ό τοΰ Ά σκιδδ
καΟυποβληθέντες διά τής ύπομ ονής νικ η φ ό ρ ο ι άνεδείχθησαν.
198, 10 Ό λίγω ν γάρ διελθουσών ήμερων Π έτρου τοϋ άρχιεπισκόπου
τελευτήσαντος καί Μ ακαρίου ύ π ό τής α ύ θ α δ εία ς τώ ν Νεολαυ-
ριτών χειροτονηθέντος καί πολέμου έν τή ά για πόλει γεγονότος ό
μέν ευσεβέστατος βασιλεύς σ φ οδρώ ς ά γα να κ τή σ α ς κ α τά τε τοϋ
Ά σκιδά καί τών Ώ ριγενιαστώ ν Μ ακάριον τής επισκοπής έξε-
ωΟήναι έκέλευσεν, οί δέ περί τόν άββά ν Κ όνω να καιροϋ επιτη­
198, 15 δείου δραξάμενοι τά κ α θ ’ έαυτούς τώ βασιλεΐ γνω ρίσαντες λίβελ-
λον αύτψ έπιδεδώ κασιν πά σ α ν τήν τώ ν Ώ ρ ιγενια σ τώ ν άσέβειαν
εμφανή ποιήσαντες ’Ισιδώρου τελευτήσαντος. Κ αί έντεϋθεν
πλείστης παρρησίας μετασχόντες Ε ύ σ το χω ν οίκονόμον οντα
’Α λεξάνδρειάς καί έν Κ ω νσταντινουπόλει γεγονότα επίσκοπον
198, 20 Ίεροσολύμο^ν προβάλλονται, ό δέ εύσεβέστατος ήμώ ν βασιλεύς
Εύστοχιον μέν πατριάρχην γενέσΟαι έΟέσπισεν, έκέλευσεν δέ καί
σύνοδον οίκουμενικήν γενέσθαι. Καί ό άββάς δέ Κ όνων άπολύω ν
127 Septem brie 55 2 .
90. AL V-LEA SIN O D ECUMENIC. AŞEZAREA LUI CHIRIL ÎN LAVRÂ
N oii Lavre, l-a făcu t stavrofilax şi m itro p o lit de S chitopolis.
L ucrul acesta a atras f u r tu n i şi tu lb u ră ri n u n u m a i asupra
tu rm ei n o astre, ci şi p este cea care ap arţin e ereziei protoctiş-
tilor, al cărei e g u m e n era Isidor. Acest Isidor, n e p u tâ n d să se
o p u n ă lui A sc h id as şi neolavrioţilor, a venit la A w a C o n o n ,
păstorul tu r m e i no astre, d â n d u -ş i cu vân tu l pe sfântul Sion
că n u m ai s u s ţin e în v ă ţă tu r a preexistenţei sufletelor şi că va
lup ta cu to a tă p u te re a îm p r e u n ă cu el îm p o triv a necucer-
niciei. Aşa că s-a su it îm p r e u n ă cu el la C o n s ta n tin o p o l la
în c e p u tu l i n d i c ti o n u lu i al X V -lea127.
90. Al V-lea Sinod Ecumenic. Aşezarea
lui Chirii în Lavra
C ei care au m ers îm p re u n ă cu A w a C o n o n la C o n s ta n ­
tinopol, d u p ă ce au fost supuşi de către Aschidas la tot felul
de supărări, s-au arătat b iruitori prin răbdare. D u p ă ce au tre­
cut câteva zile, arhiep isco pul Petru a m u rit şi a fost hirotonit
M acarie prin obrăznicia neolavrioţilor, stârnindu-se un război
în Sfânta C etate. A tu n c i preacucernicul îm părat s-a mâniat
foarte tare îm p o triv a lui Aschidas şi a origeniştilor şi a p o ­
ru n cit ca M acarie să fie scos din episcopie1’8. Cei din jurul lui
A w a C o n o n , in te rv e n in d la vreme potrivită, au făcut cunos­
cute îm p ă ra tu lu i cele despre ei, d ân du-i un m em oriu în care
vădeau to a tă necucern icia origeniştilor, după ce Isidor murise
între tim p . D e aici au câştigat m u ltă îndrăzneală şi l-au pus
ca episcop de Ierusalim pe Evstohie, iconom ul Alexandriei,
care se afla a tu n c i în C o n s ta n tin o p o l. Preacucernicul nostru
ΙΛ Macarie a ocupat tronul patriarhal de Ierusalim, prima oară, între oc-
tombrie-decembrie 552, fiind înlocuit prin edict imperial cu amiorige-
nistul Evstohie. La moartea acestuia, din 563, Macarie revine în scaunul
Ierusalimului, după ce a renunţat la ideile sale origeniste, şi păstoreşte
până în 583.
402 VIAŢA SFÂ N T U L U I SAVA
έπΠ εροσόλυμα τόν Ε ύ σ το χω ν παρεκά λεσεν ά ποστεΐλαι τόν τής
μονής τοΰ μακαρίου Θ εοδοσίου ηγούμενον Ε ύλόγιον, έφ ’ φ
εύρεθήναι καί αύτόν έν τή άθροιζομένη συνόδψ .
198, 25 Ό σ η ς Εύστόχιος τής π α τρ ια ρ χία ς εντός γενόμενος τρεΓς
μέν επισκόπους άπέστειλεν τόν έαυτοΰ τό π ο ν έν τή συνόδω άνα-
πληρούντας, άπέστειλεν δέ και τόν ά ββά ν Ε ύλόγιον μετά άλλων
δύο ήγουμένων Κυριακοΰ τε τής λαύρας τής λεγομένης Πηγής
1 9 9 καί Π αγκρατίου τινός στυλίτου. Τής τοίνυν ά για ς κ α ί οικουμε­
νικής πέμπτης συνόδου έν Κ ω νσταντινουπόλει συναϋροισθείσης
κοινώ καί καθολικφ καθυπεβλήθησαν ά να θέμ α τι Ω ριγένης τε
καί Θ εόδωρος ό Μ ομψουεστίας καί τά π ερ ί πρ ο υπά ρ ξεω ς καί
199. 5 άποκαταστάσεω ς Εύαγρίω καί Δ ιδύμω είρημένα παρόντων
τών τεσσάρ(υν πατριαρχώ ν καί τούτοις συναινούντω ν. Τοΰ
μέντοι θεοφυλάκτου ήμών βασιλέως ά ποστείλαντος έν Ίερο-
σολύμοις τά έν τή συνοδοί πρα χθέντα καί π ά ντω ν τώ ν κατά Π α­
λαιστίνην έπισκόπων χειρί καί στόματι τα ΰ τα βεβαιω σάντω ν και
κυροοσάντων πλήν Α λεξάνδρου τοΰ Ά βίλης καί διά τοΰτο τής
199, 10 επισκοπής έκβληθέντος καί έν τώ Β υζαντίψ ύ π ό σεισμού κατα-
χωσθέντος οί μέν Ν εολαυρίται τής καθολικής έχώ ρισαν εαυτούς
κοινωνίας, ό δέ πατριάρχης Εύστόχιος διαορόρως α ύτούς μετα-
χειρισάμενος καί έπί όκτώ μήνας τή πρός αύτούς νουθεσία καί
παρακλήσει χρησάμενος καί μή πείσας αύτούς τή καθολική κοι-
199, 15 νωνήσαι έκκλησία βασιλικαίς κελεύσεσιν χρησάμενος δι’ Α να ­
στασίου τοΰ δουκός τής Νέας Λ αύρας α ύτούς έξέωσεν καί τήν
έπαρχίαν πάσαν τής αύτώ ν ήλευθέρωσεν λύμης. Μή βουλόμενος
δέ άοίκητον έασαι τόν τόπον έκατόν είκοσι μοναχούς έπιλεξάμε-
νος έκεΐσε κατεφύτευσεν, έξήκοντα μέν έκ τής Μ εγίστης Λαύρας,
99, 20 έξ ών έχειροτόνησεν’Ιωάννην τινά ά π ό σχολαρίων ήγούμενον, καί
άλλους έξήκοντα άπό τώ ν λοιπών τής έρημου ορθοδόξω ν μονα-
στηρίίον.Ώ ν είς είμί εγώ μεταπεμφθείς έκ τής μονής τοΰ έν άγιοις
Ευθυμίου ύπό τώ ν τής Μεγίστης Λ αύρας πατέρω ν γνώμη καί επι­
τροπή τοΰ θεσπεσίου’Ιωάννου τοΰ έπισκόπου καί ήσυχαστοΰ.
90. AL V-LEA SIN O D ECUMENIC. AŞEZAREA LUI CHIRIL ÎN LAVRĂ
îm părat a h o tă râ t ca Evstohie să fie patriarh şi a p o ru n c it să
se întru nească u n s in o d ecum enic. A w a C o n o n , slobozindu-1
pe Evstohie să m eargă la Ierusalim, l-a rugat să i-1 trim ită pe
Evloghie, e g u m e n u l m ănăstirii fericitului Teodosie, ca să fie şi
el prezent la s in o d u l ce se în trun ea.
C â n d Evstohie a ajuns la patriarhie, a trimis trei epi-
scopi care să-i ţină locul la sinod şi l-a trimis şi pe A w a Evlo­
ghie îm p r e u n ă cu alţi doi egum eni, Chiriac, al lavrei n u m ite
„a Izvorului11, şi Pangratie, u n stâlpnic. D u p ă ce al V-lea sfânt
Sinod E c u m e n ic s-a a d u n a t în C on stantino po l, părinţii i-au
dat în m o d c o m u n şi universal anatem ei pe O rigen, pe Teo­
dor de M o p su e stia şi cele spuse despre preexistenţa sufletelor
şi apocatastază d e către Evagrie şi D idim , fiind prezenţi patru
patriarhi şi to ţi cei care erau de acord cu dânşii129. C â n d de
D u m n e z e u păzitul n o s tru îm părat a trimis în Ierusalim actele
sinodului, to ţi episcopii din Palestina le-au adeverit şi le-au
pecetluit cu m â n a şi cu gura, în afară de A lexandru de Abila,
care de aceea a şi fost scos din episcopie şi a m urit în Bizanţ,
îngropat de u n cu tre m u r. A tunci, neolavrioţii s-au separat pe
ei de îm părtăşirea obştească. Patriarhul Evstohie s-a p u rtat cu
ei cu în g ă d u in ţă şi vrem e de op t luni i-a sfătuit şi s-a rugat de
ei. D ar p e n tru că n u i-a convins să se împărtăşească cu Bise­
rica Universală, s-a folosit de poruncile împărăteşti şi, prin
interm ediul du celui Anastasie, i-a izgonit din N o ua Lavră
şi a slobozit întreaga eparhie de cium a lor. N evrând însă să
lase acel loc fără vieţuitori, a ales 120 de m o nah i şi i-a aşe­
zat acolo, 6 0 fiind din M area Lavră, dintre care l-a h iro ton it
ca eg u m e n pe loan , fost scholar, şi alţi 60 aduşi din celelalte
mănăstiri o rto d o x e d in pustie. U nul dintre aceştia sunt şi eu,
fiind trim is d in m ănăstirea Sfântului Eftimie de către părinţii
v> Despre distorsionările istorice ale acestor ultime relatări şi cauza lor, a
se vedea Studiul introductiv, pp. LXV1-LXXV11.
40 4 VIAŢA SFÂ N T U L U I SAVA
Τ οιγαροϋν συναθροισθέντες εις τήν ά γία ν π ό λ ιν έξήλθο-
199,25 μεν μετά τοΰ πατριάρχου καί τοϋ νέου ηγουμένου επ ί Θ εκώαν
200 τήν κώμην καί τώ νΏ ρ ιγενια σ τώ ν ύ π ό Α να ο τα σ ίο υ το ϋ δουκός
διωχθέντων παρελάβομεν τήν Ν έαν Λ α ύ ρ α ν μηνί Φ εβρου­
άριο) είκάόί προΥτη τής δευτέρα ς ινδικτιόνος τω είκοστψ τρίτω
τής τοϋ μακαρίου Σάββα κοιμήσεως χρόνο). Κ α ί έν το ύτο ις μέν
τέλος έδέξατο ό κατά τής εύσεβείας πόλεμ ος, εγώ όέ ενταύθα
200,5 στήσαι μέλλων τόν περί τοϋ θείου π ρ εσ β ύτο υ λόγον τήν προ-
φητικήν φωνήν προσφόρω ς έρώ· ά γ α λ λ ιά σ θ υ ) ή έ ρ η μ ο ς καί
άνθείτω ώ ς κ ρίνο ν, δτι ήλέησεν ό Θ εός τά τέκνα αυτή ς, έκεινα
πρός έαυτόν είπών- 'ώών εϊό ο ν τήν κ ά κ ω σ ιν τοϋ λ α ο ϋ μ ο υ τον έν
Ίεροσολύμοις καί τοϋ σ τ εν α γ μ ο ύ α υ τ ώ ν ά κ ή κ υ α κ α ι β ο ύ λ ο μ α ι
200, ίο έξελέσ θ α ι α υ το ύ ς ■καί βουληθείς έπ εσ κ έψ α το κ α ί έπισκεψάμε-
νος έσο)σεν καί έλυτρώσατο ημάς έκ τής κ α τα δ υ ν α σ τεία ς τών
Ώ ριγενιαστώ ν καί έξέβαλεν αυτούς ά π ό προσιόπου ή μ ώ ν καί
κατεσκήνωσεν ήμας έν τοΐς σκηνώμασιν α ύτώ ν κ α ί το ύ ς πόνους
αύτών κατεκληρονόμησεν ημάς, ό πω ς άν φ υ λά ξω μ εν τά δι-
200, 15 καιώματα αύτοϋ καί τόν νόμον α ύτοϋ έκζητήσω μεν.
Α ύτώ ή δόξα είς τούς αιώ νας.
Αμήν.
90. AL V-LEA S IN O D E C U M E N IC . AŞEZAREA LUI CHIRIL ÎN LAVRĂ 405
Marii Lavre, c u î n c u v i i n ţ a r e a şi h o t ă r â r e a d e D u m n e z e u i n s u ­
flatului lo a n , e p i s c o p u l şi is ih a stu l.
Aşadar, d u p ă ce n e - a m a d u n a t în S ta n ţ a C e t a te , a m ieşit
îm p reu n ă c u p a t r i a r h u l şi c u n o u l e g u m e n în satul T ec o a şi,
du pă ce o rig en iştii a u fost a l u n g a ţi d e c ătre d u c e le A nastasie,
am p reluat N o u a L avră în 21 feb ru arie, in d i c ti o n u l al II-lea,
în al d ou ăzeci si
1 treilea a n d e la a d o r m i r e a fe ric itu lu i S av a'30. In
acest fel, răzb o iu l î m p o t r i v a d r e p te i c r e d in ţe s-a sfârşit, iar eu,
având de g â n d să p u ii c a p ă t c u v â n t u lu i d e s p re d u m n e z e ie s c u l
Bătrân, voi rosti în m o d p o tr i v it pro feţia: S ă se b u c u re p u s t ia ş i
să în flo rească p r e c u m c r in u l , p e n t r u că D u m n e z e u a m i lu it p e îs. 35 . 1
fiii ei, zic â n d c ătre Sine: V ă z â n d , a m v ă z u t s u fe rin ţa p o p o r u lu i
M e u d in Ie ru s a lim şi a m a u z it s t is p im d lo r ş i v re a u s ă - i slobozesc. Uf. 3 , 7-8
Şi fiindcă a vo it, n e -a c e rc e ta t şi, c e r c e tâ n d u - n e , n e -a m â n t u i t
şi ne-a izbăvit d e s tă p â n ir e a o r ig e n iş tilo r şi i-a iz g o n it d e la
faţa n oastră, iar p e n o i n e -a sălăşluit în c o r tu r ile lo r şi a făcu t
o stenelile lo r p a r te a n o a s tră , ca să p ă z im d r e p tă ţile
L ui şi să a s c u ltă m d e legea Lui.
L u i fie slava în veci!
A m in .
Anul 5 5 5 . C hirii a rămas în N ou a Lavră în jur de doi ani (vide supra
Chirii, 8 3 , 2 1 -2 2 ), după care s-a m utat in Marea Lavră, unde va şi m uri.
 20) Βίος τοΰ έν άγίοις πατρός ήμών
Ίωάννου τοϋ επισκόπου καί ήσυχαστου
τής λαύρας τοϋ έν άγίοις πατρός ήμών Σάββα
1 1
Π ρώ τον προτίθημι τώ λόγοι τόν ά β β ά ν Ίω ά ν νη ν τόν της
201,5 λαύρας τοϋ μακαρίου Σ άββα ησυχαστήν ώ ς κ α ί τώ χρόνψ καί
τή τοΰ βίου λαμπρότητι. τώ ν άλλω ν απαντούν προτερεύοντα.
Ο ύτος τοίνυν ό πεφω τισμένος π α τή ρ ή μώ ν’Ιω ά ννη ς όρμάται μέν
έκ τής κατά Α ρμενίαν Ν ικοπόλεω ς γο νέω ν γ ε γ ο ν ώ ς Έ γκρα τίου
καί Ευφημίας όνομαζομένω ν, πλούτο} δέ καί π ερ ιφ α νεία γένους
201,10 κομώντων καί έν πολλαΐς ά ρ χα ΐς πο λ ιτικ α ΐς δ ια π ρ εψ ά ν τω ν έν
τε στρατηγίαις καί όημαγω γίαις κ α ί δ υ ν α σ τεία ις έν βασιλικαΐς
αύλαΐς, περί ών πλεΐστα π ρ ο β ά λ λο ντα ι δ ιη γή μ α τα τε καί κατορ­
θώματα οί! τε Β υζαντίω ν καί ’Α ρμ ενίω ν π α ΐδες. Ά π ε ρ ϊνα μή έκ
προοιμίων κόρον το) διηγήματι έμποιήσοι, έκώ ν ύπερβήσομαι,
εκείνα μόνα περί αύτοΰ διηγούμ ενος τά π ά σ ιν σχεδόν πρόδη λα
201,15 τοΐς αύτόν έπισταμένοις.
Τοιγαροΰν έγεννήθη, ώς α ύ τό ς μοι δ ιη γή σ α το , κ α τά τήν
όγδόην τοΰ Ία ννο υ α ρ ίο υ μηνός τή ς έβδομ ης ίνδικ τιό νο ς τώ τε-
τάρτω έτει τής Μ αρκιανοΰ τοϋ θ εο φ ιλ ο ύ ς βασιλείας- κ α ί Χ ρι­
στιανών όντω ν τών γεγεννηκότω ν Χ ρισ τια νικ ώ ς ά νή γετο σύν
τοΐς έαυτοϋ άδελφοις.
'Aşa cum făgăduise in cap. 21 al Vieţii Sfântului Sava, C h irii în cep e acum
o nouă Jucrare aghiografică, pe care o n u m eşte Cuvânt, cu p rin zâ n d cinci
Viata
> celui întru sfinţi» Părintelui nostru
loan episcopul şi isihastul
din lavra celui întru sfinţij Părintele nostru Sava
. Obârşia
»
La în c e p u tu l Cuvântului'' îl pun pe A w a loan Isihastul
din Lavra fericitului Sava, p en tru că se află înaintea tuturor ce­
lorlalţi şi p rin vechim e, şi prin strălucirea vieţii. Acest luminat
Părinte al n o s tru loan se trage din cetatea Nicopole a Armeni­
ei, având ca p ărin ţi pe Encratie şi Eufimia, împodobiţi cu b o ­
găţie şi de n e a m vestit, care se distinseseră în multe dregătorii
obşteşti,
* i * în co n d u c e re a oştirii
» si
> a cetătii,
· în tot felul de vred-
nicii avute la cu rţile îm părăteşti. M ulte istorii despre izbânzile
lor sunt povestite de fiii celor din Bizanţ şi din Armenia. Dar
ca să nu sp u n m u l te încă de la începutul povestirii, voi trece
în m o d voit cu vederea acele lucruri şi le voi istorisi doar pe
cele despre el, care s u n t limpezi dinainte aproape tuturor celor
care îl cunosc.
D u p ă c u m el însuşi m i-a spus, s-a născut în 8 ianuarie,
in d ictio n u l al V II-le a , în al patru lea an al dom niei iubitului
de D u m n e z e u M a r c i a n ’. Fiind născut din părinţi creştini, a
fost crescut c re ş tin e ş te alătu ri de fraţii săi.
j j >
v'cţi de sfinţi din Palestina.
AJ Vl]-lea indiaion a căzut intre 1 septembrie 453 şi 31 august 454, iar
Cardan a domnit între 450 şi 457.
 4 io VIAŢA S F Â N T U L U I I 0 A N IS IH A S T U L
2 2. Plecarea din lume
201,20 Χ ρόνου δέ τινό ς δ ιελ θ ό ν το ς κ α ί τώ ν γ ο ν έω ν έν Χριοτφ
τελειω θέντω ν κ α ί τ ή ; γ ο ν ικ ή ; ο ύ σ ία ; δια νεμ η θ είσ η ς ό θεοφό­
ρος ούτος άνήρ τ φ Θ ε φ έα υ τό ν ά φ ιέρ ω σ εν κ α ί οίκοδομήσας
έν αύτή τή Ν ικ οπ όλει έκ κ λη σ ία ν τή π α ν υ μ ν ή τ φ θεοτοκίο καί
202 ά ειπ α ρθένω Μ α ρία ά π ε τ ά ξ α τ ο τοϊς τοϋ β ίου π ρ ά γμ α σ ιν τφ
όκτωκαιδεκάτο} τή ς έαυτοΰ η λ ικ ία ς χ ρ ό ν φ κ α ί προσλαβόμενος
δέκα αδελφ ούς θέλο ντα ς σ ω θ ή να ι κ ο ιν ό β ιο ν α υ τό θ ι συνεστήσα-
το .Έ ν πα ντί δέ τω τή ς έα υ το ΰ νεό τη το ς χ ρ ό ν φ π ο λ λ ή ν ετίθετο
σπουδήν γα σ τρ ό ς τε κ ρ α τεϊν κ α ί τύ φ ο υ π ερ ιφ ρ ο ν εΐν , γινώσκω ν
202, 5 ότι ό μέν τής γα σ τρ ό ς κ ό ρ ο ς ούτε ά γ ρ υ π ν ε ϊν ο ίδ εν ούτε σοκρρο-
νεϊν καί ό τύ φ ο ς ήρεμεΐν ούκ α νέχετα ι, ή δέ ά σ κ η σ ις άνευ γρη-
γορήσεως κ α ί ά γνεία ς κ α ί τα π ε ιν ο φ ρ ο σ ύ ν η ς κ α τορθ(υθή να ι ού
δύναται. Ο ντω ς α ύ τό ς μέν έν νεα ζο ύ σ η η λικία ήγο^νίζετο καί
τόν νούν άμετεο')ριστον φ υ λ ά ττειν κ α ί τό ν λ ό γο ν ά κ α τά γνω σ το ν
20 2 , 10 ήρτυμένον τφ θείοί άλατι, το ύ ς δέ ύ π ’α ύ τό ν λ ό γ φ κ α ί έρ γφ πρός
τήν πολιτείαν τής άσκήσειυς μ ετερ ύ θ μ ιζεν, μήτε κ α τα φ ο ρ τίζω ν
αυτούς τφ τοΰ κ α νό νο ς ζ υ γ φ ν ε ο π α γ ε ίς ό ν τα ς μήτε μήν ά π ο ­
νους αύτούς μένειν σ υ γχω ρ ώ ν κ α ί ά γ υ μ ν ά σ το υ ς, άλλά κατα
βραχύ άγω ν α ύ τούς κ α ί θείοις ά ρ δ εύ ω ν ν ά μ α σ ιν κ α ρ π ο φ ο ρ εΐν
202.15 άξίθ3ς τής κλήσεο^ς π α ρ εσ κ εύα ζεν.
3 3. Episcop al cetăţii Colonia
Τοϋ μέντοι είκοστοΰ ό γδοου τής α ύ το ϋ ηλικίας χρόνου
είσεληλυθότος καί τής έν α ύ τφ ά π α σ τρ α π το ύ σ η ς χά ρ ιτο ς πάντο-
σε διαθεούσης ό τής Σεβαστείας μ η τροπολίτη ς υ π ό τε τής περί
αύτοϋ φήμης δυσιοπηθείς καί υ π ό τώ ν τής Κολ<υνίας λεγομένης
πόλεως παρακληθείς οίκητόρω ν ώς επ ί ά λ λ φ π ρ ά γμ α τι τοΰτον με-
2 02, 20 ταπεμψ άμενος ήδη τήν τώ ν εκκλησιαστικώ ν β α θμ ώ ν άκολουθία ν
διεξελθόντα χειροτονεί αύτόν επ ίσ κ ο π ο ν τής είρημένης πόλεως,
2. PLECAREA DIN LUME 3. EPISCOP AL CETĂŢII COLONIA 411
D u p ă ce a tr e c u t u n ti m p şi părinţii lui şi-au dat sfâr­
şitul în tr u H r is to s şi averea p ărin ţilo r a fost îm părţită, acest
bărbat p u r t ă t o r d e D u m n e z e u s-a afierosit lui D u m n eze u , zi­
d in d o biserică în N ic o p o le în cinstea în tru -tot-lăud atei N ăs­
cătoarei d e D u m n e z e u şi p u ru re a Fecioarei M aria. Apoi s-a
lepădat de lu c ru rile vieţii, fiind în vârstă de 18 ani, a p rim it Anul n
la sine zece fraţi care v o ia u să se m ân tu iască si a întem eiat în
j j
acel loc o c h in o v ie. In to a tă vrem ea tinereţii sale s-a silit m u lt
ca să-şi în frân e ze p â n te c e le şi să-şi dispreţuiască înfum urarea,
ştiind că sa tu ra re a p â n te c e lu i n u ştie nici să privegheze, nici
să feciorească, iar în f u m u r a r e a n u rabdă să se linistească,
» ' si
I că
asceza fară priv eg h e re, curăţie şi sm erită-cugetare nu poate fi
dusă la b u n sfârşit. Astfel se lu p ta d in tinereţe ca să-şi păzeas­
că m in te a n e îm p ră ş tia tă , c u v ân tu l fără greşeală, dres cu sare
d u m n e zeia scă , iar pe cei de sub p o v ăţu ireasa îi forma [duhov-
niceşte] cu c u v â n tu l şi cu fapta spre vieţuirea ascetică, fără să-i
îm povăreze c u ju g u l v r e u n u i cano n, fiindcă erau tineri, nici
lăsându-i lipsiţi d e o sten ea lă şi neexersaţi, ci îi conducea încet
şi îi a d ă p a cu d u m n e z e ie ş tile b ău tu ri, p regătindu-i să rodească
in m o d v r e d n ic d e c h e m a re a m onahală.
C â n d a aju n s în vârstă d e 28 de ani, iar harul care stră­
lucea d in el se r ă s p â n d e a cu repeziciune pretutindeni, m itro ­
p o litul Sevastei, m işc at de faim a lui şi rugat de locuitorii cetă­
ţii C o lo n ia , a trim is d u p ă el, chipurile p e n tru altă problem ă,
Şi l-a h i r o t o n it e p isc o p al acelei cetăţi, al cărei episcop murise;
iar lo a n fusese deja ridicat în celelalte trepte bisericeşti. Astfel,
a p rim it fără de voie arhieria, dar cano nu l de viaţă m on ahală
412 VIAŢA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
τοΰ αύτής επισ κόπου τελευτή σ α ντος. Και ό ν τω ς τήν άρχιερω-
σύνην άκουσίω ς δεξά μ ενο ς τό ν κ α ν ό ν α τή ς μ οναχικ ή ς πολιτείας
ούκ ένήλλαξεν, ά λλ’ έν τώ έπ ισ κ ο π είψ ώ ς έν μοναστηρίω ήγωνίζε-
202, 25 το,κεχρη μένος μάλιστα τή άλουσίς*. ευ λ α β ο ύ μ ενο ς ού μόνον π α ρ ’
ετέρου ό ρ α θή να ι αλλά καί μή εα υ τό ν γ υ μ νό ν Οεωρεϊν. ενθυμού­
μενος τήν τοΰ Ά δ ά μ γύμνω σ ιν κ α ί τ ά έν έκείνω τώ μέρει γεγραμ-
203 μένα, καί ύπετίθετο μίαν είναι τώ ν μ εγίστω ν α ρ ετώ ν τό κεχρήσθαι
τή άλουσία καί α πλ ώ ς είπείν π ά σ ιν τρ ό π ο ις έποιεΐτο σπουδήν
εύαρεστήσαι τώ Θ εώ εν τε νηστείαις καί π ρ ο σ ευ χα ίς καί άγνότητι
σώματος καί κ α ρ δ ία ς κ α θα ρ ό τη τι, λογισμούς αεί καΟαιρών καί
πα ν ύψ ω μα έπαιρόμενον κ α τά τής γνώ σ εω ς το ΰ Θ εοΰ.
203.5 Ού μήν άλλα κ α ί ό ά δ ελ φ ό ς α ύ το ΰ Π ερ γά μ ιο ς π α ρ ’ έκα-
τέρο) βασιλεΐ Ζ ή νω νι κ α ί Ά ναστασίο) εύ δ ο κ ιμ ή σ α ς κ α ί άρχάς
πλείστας πολιτικάς δ ια ν ύ σ α ς ύ π ό τή ς α ύ το ΰ α ρ ετή ς φ ω τιζόμ ε­
νος πολλήν r ά θ ετο σ π ο υ δ ή ν εύ α ρ εσ τή ο α ι τώ Θ εώ . ’Α λλά μήν καί
ό άδελψ ιδοΰς α ύτοΰ Θ εό δ ω ρ ο ς ό εν δ ο ξ ό τα τ ο ς ό ν τιγ ρ α φ ε ύ ς τήν
203, 10 τοΰ έν άρεταΐς γη ρ ά σ α ντο ς θείου α ύ το ΰ ά κ ο ή ν δ εχό μ ενο ς καί
τήν ψ υχήν διά τής ά κ ο ή ς φ ω τιζό μ εν ο ς μεγάλ(ος εύηρέστει τώ
Θ εψ μετά π α ντό ς τοϋ οίκου α ύ το ΰ .'Ό σ τις Θ εόδ(ορος π α ρ ά πάση
νϋν τή συγκλήτς.) καί τφ εύσεβεστάτω ή μώ ν β α σ ιλ εΠ ο υ σ π ν ια ν ώ
έ π ίτ ε συνέσει κ α ί σεμνότητι βίου κ α ί ο ρ θή π ίσ τει κ α ί σ υ μ π α θ είς
καί έλεημοσύνη θα υ μ ά ζετα ι. Κ αί τα ϋ τ α μέν ύστερον· εγώ δέ έπι
203, 15 τήν ακολουθίαν τοΰ χρ ό νο υ επ α νέρ χο μ α ι.
4 în Palestina
Τούτου τοίνυν τοΰ θεσπεσίου Ίω ά ν ν ο υ έννέα χρ ό νο υ ς εν
τή επισκοπή διατελέσαντος συνέβη τό ν ά ν δ ρ α τή ς ά όελφ ή ς αύτοΰ
Μ αρίας Πασίνικον καλούμενον τήν τώ ν Α ρμ ενίω ν διέπειν α ρ χ ή ν
όστις έξ ένεργείας σατανικής έπεχείρει ζημιοΰν κ α ί ταράσσειν τήν
203, 20 τούτω έγχειρισθεΐσαν εκκλησίαν, τοις μέν οικονομ οϋσιν αύτήν μή
4. CĂLĂTORIA LA C O N ST A N T IN O PO L ŞI VENIREA ÎN PALESTINA 413
nu şi I-a s c h im b a t, ci se n ev oia la episcopie ca şi în m ănăsti­
re, p ăzin d m ai ales nespălarea, ferindu-se nu n u m a i să n u fie
văzut d ezb ră c a t d e către altcineva, ci şi pe sine însuşi să nu
se vadă gol, a m in t i n d u - ş i d e goliciunea lui A d am şi de cele
scrise în acel loc d in S c rip tu ră , s o c o tin d că nespălarea este una
din tre cele m ai m a ri v irtu ţi. C a s-o sp u n pe scurt, îşi dădea
în toate felurile silin ţa ca să fie bin e p lăcu t lui D um nezeu : în
post, în ru g ă c iu n i, în n e p rih ă n ire a tru p u lu i şi curăţia inimii,
c u râ ţin d u -ş i m e r e u g â n d u rile şi toată trnfia care se ridică îm ­
potriva cunoaşterii lu i D um nezeu. 2 Cor. 10.5
N u n u m a i atât, d a r şi Pergamie, tratele său, dup ă ce i-a
slujit bin e pe îm p ă ra ţii Z e n o n şi Anastasie şi a avut multe dre­
gătorii politice, fiind lu m in a t de către virtutea lui loan, dădea
dovadă de m u l tă silire ca sa fie bineplăcut lui D um nezeu. De
asem enea, n e p o t u l său Teodor, strălucitul secretar general al
im periului, a u z in d de u n c h iu l său care îm bătrânise în virtuţi,
s-a lu m in a t la suflet p rin cele auzite şi a ajuns foarte bineplăcut
lui D u m n e z e u , d im p r e u n ă cu toată casa lui. Acest Teodor este
preţuit a c u m de către to a tă suita palatului şi de către prea­
cu cernicul n o s tr u îm p ă r a t Iustinian datorită înţelepciunii şi
sfinţeniei vieţii, a orto d o x iei credinţei, a îm preună-pătim irii
şi a milostivirii sale. D a r p e n tru că acestea s-au petrecut mai
târziu, m ă în to r c a c u m la înşiruirea cronologică a faptelor.
4. C ălătoria la C onstantinopol şi venirea
D u p ă ce acest d u m n e z e ie s c lo a n a p etrecut în episco­
pie n o u ă a n i, b ă r b a t u l su ro rii sale M aria, pe n u m e Pasini-
cus, a a j u n s g u v e r n a t o r u l A rm en ie i. D in lucrare satanică, el
a în c e r c a t să p ă g u b e a s c ă şi să tu lb u re Biserica încredinţată
lui lo a n , n e l ă s â n d u - i pe ic o n o m ii ei să poarte grija necesară
 VIAŢA S F Â N T U L U I IO A N IS IH A ST U L
414
συγχωρών τήν δέουσαν ποιείσθαι φ ρ ο ν τ ίδ α τ ώ ν εκκλησιαστικών
πραγμάτο)ν, τού ς δέ τοϊς αύτή ς δ ρ οις π ρ ο σ φ ε ύ γ ο ν τ α ς μετά βίας
ά π οσ πώ ν καί τήν τώ ν δ ρ ω ν λύω ν άσυλίαν. Καί πλειστάκις παρα-
καλούμενος κ α ί διά τοϋ λόγου τοΰ Θ εο ύ νου θ ετού μ ενος χειρότε­
ρος άνεδείκνυτο Μ α ρ ία ς τής αδε/.φής α ύ το ΰ ήδη τελευτησάσης.
Έ ντεΰ θ εν ούν θλίψει δεινότατη π ερ ιπ εσ ώ ν ό δίκ αιος άναγκάζεται
203, 25
έπί Κ ωνσταντινούπολιν άνελθεΐν. Καί δή γεγονώ ς αυτόθι καί τά
συμφέροντα τή αύτοΰ εκκλησία δια ν ύ σ α ς περ ί τό τέλος τής βα­
σιλείας Ζ ή νω νος Εύφημίου τοϋ α ρ χιεπ ισ κ όπ ου Κο>νσταντινου-
204
πόλεως ύπεραγω νισ αμένου α ύ το ΰ θ εά ρ εσ το ν βουλεύεται βουλήν
έπί τήν άγίαν πόλιν ά ν α χω ρ ή σ α ι κ α ί κ α θ ’ έα υτόν ήσυχάσαι άπό
τών τοΰ βίου πραγμάτω ν. Κ αί ά π ο λ ύ σ α ς τού ς σύν α ύ τώ πρεσβυ-
τέρους τε καί κληρικούς μετά τώ ν άν υ σ θ έν τω ν θείων κελεύσεων
204, 5
καί λαθώ ν ά π α ν τα ς κ α ί μ ονώ τα τος έπιβάς πλoίυJ ήλθεν είς'Ιερο-
σόλυμα καί καταμένει έν τώ πρ ό τής ά για ς π ό λ εω ς γηροκομείψ τώ
ύπό τής μακαρίας κτισθέντι Ε υ δο κ ία ς, έν ω γη ρο κ ομ είψ εύκτήρι-
όν έστιν τοΰ άγιου μάρτυρος Γεωργίου. Καί γ εγ ο ν ώ ς έν αύτώ καί
204, 10 κοσμικήν όχλησιν α ύτό θ ι θεασάμενος έλυ πή θη κ α τά διάνοιαν καί
παρεκάλει τόν Θ εόν μετά δ α κ ρ ύ ω ν ό δ η γ η θ ή ν α ι α ύ τό ν εις τόπον
εύάρεστόν τε καί ήσυχον κ α ί π ρ ό ς τό σω θήναι επιτήδειον.
5 5. Intrarea î n Marea Lavră
'Ως ούν έν τώ ειρημένο) γηροκομεία) διέμεινεν ό τίμιος πατήρ
204, 15 ήμών Ιω ά ν ν η ς ταΐς πρός Θ εόν δεήσεσιν διανυκτερεύω ν έπί χρό­
νον ίκανόν έν μις* νυκτί ό ν α π α τώ ν μόνος εις τό τοΰ γηροκομείου
μεσίαυλον καί εις τόν ούρανόν ά ναβ λ έψ ας θεωρεί ά φ ν ω άστέρα
φιοτός σταυροΰ τύπον έχοντα ερχόμενον ε π ’ α ύτόν καί άκούει
3 Dreptul de azil era acordat de Biserică tuturor creştinilor ortodocşi care
căutau scăpare de închisoare sau torturi fizice şi a fost stabilit prin obicei.
M enţionat pentru prima oară în canonul al VII-lea al Sinodului de la
Sardica, are prima confirmare prin legi seculare în Codicele Teodosiatu IX>
4 5 -4 4 , in anul 4 3 1 , unde se precizează că întreaga incintă a bisericii poate
5. INTRAREA ÎN MAREA LAVRĂ
d e l u c r u r i l e b i s e r i c e ş t i , ia r p e c e i c a r e c ă u t a u a z il la a l t a r e l e
B i s e r i c i i îi t â r a c u s i l a , p u n â n d c a p ă t d r e p t u l u i d e azil·. C u
t o a t e c ă a f o s t r u g a t d e m u l t e o r i şi s f ă t u i t c u c u v â n t u l lu i
D u m n e z e u , e l s - a a r ă t a t a fi ş i m a i r ă u , m a i a l e s d u p ă c e M a ­
ria, s o r a l u i l o a n , a m u r i t . C a u r m a r e , d r e p t u l l o a n a c ă z u t
î n t r - o c u m p l i t ă î n t r i s t a r e şi a f o s t s i l i t s ă s e s u i e la C o n s t a n ­
t i n o p o l . A j u n s a c o l o , a d u s la b u n sfâ rşit c e l e d e f o l o s p e n t r u
Biserica sa c u a ju to r u l lu i E u fim ie , arh iep isco p u l C o n s t a n ­
t i n o p o l u l u i , c ă tr c sfâ r şitu l d o m n i e i lui Z e n o iV . A p o i s-a s o ­
c o t it c u el î n s u ş i şi a lu a t h o tă r â r e a p lă c u t ă lui D u m n e z e u
d e a p l e c a î n S t a n ţ a C e t a t e şi d e a s e li n i ş t i d e u n u l s i n g u r ,
d e p a r t e d e l u c r u r i l e v i e ţ i i . S l o b o z i n d u - i p e p r e o ţ i i şi cle r ic ii
care v e n is e r ă c u el să d u c ă p o r u n c i l e îm p ă ră teşti, s-a a sc u n s
d e to ţi şi s - a î m b a r c a t s i n g u r v e n i n d la I e r u s a l i m , u n d e a
r ă m a s în c a s a d e b ă t r â n i c o n s t r u it ă în a in te în S fâ n ta C e t a te
de către fericita E ud oxia, u n d e se afla o b is e r ic ă a S f â n t u ­
lui M u c c n i c G h e o r g h e . D a r p e t r e c â n d în ea, a v ă z u t că aici
e m ultă tulburare lu m ea scă , şi s-a î n t r is t a t , r u g â n d u - L pe
D um nezeu c u l a c r i m i s ă - l p o v ă ţ u i a s c ă î n t r - u n l o c p l ă c u t şi
liniştit, p o t r iv it p e n t r u m â n t u ir e .
A ş>
a d a r ,* c i n s t i t u l nostru P ărinte lo a n a rămas destulă
v r e m e în a c e a c a s ă d e b ă tr â n i, p e t r e c â n d u - ş i n o p ţ ile în c e ­
reri c ă t r e D u m n e z e u . î n t r - o n o a p t e , p e c â n d u m b l a s i n g u r î n
c u r t e a c a s e i d e b ă t r â n i şi p r i v e a c ă t r e cer, a v ă z u t d i n t r - o d a t ă
o stea în f o r m ă d e c r u c e l u m i n o a s ă v e n i n d c ă t r e e l , iar d i n
acorda azil. C u toate acestea, au existat destule ca2 uri în care refugiaţii
au fost târâţi afară cu sălbăticie de către autorităţile imperiului teocratic,
lustinian I i-a exclus de la dreptul dc azil pe violatori, adulteri şi criminali.
4 Patriarhul E ufim ie şi-a început păstorirea în martie 489, iar împăratul
Zenon a m urit în 9 aprilie 491-
 416 VIAŢA S F Â N T U L U I IO A N IS IH A S T U L
φ ω ν ή ; λεγούσης έκ τοϋ φ ο π ό ς εκείνου· εί θέλεις σωθήναι, άκολού-
204,20 0ει τφ φωτί τούτο). Κ αί π ισ τεύσ α ς έξήλΟεν εΰϋέιος καί τ φ φωτί
εκείνα) ήκολούθει κ α ί τοΰ φ ω τό ς ό δ η γ ο ϋ ντο ς ηλϋεν είς τήν Με-
γίστην Λ αύραν τοΰ έν άγίοις π α τρ ό ς ήμώ ν Σ ά β β α Σαλουστίου τό
τηνικαΰτα ίερα ρχοϋντος τής Ίερο σ ο λυ μ ιτώ ν εκκλησίας έπί τής
τεσσαρεοκαιδεκάτης ίνδικτιόνος τ φ τρια κοσ τω ό γ δ ό φ τής αύτοϋ
204,25 ηλικίας χρόνο), έν φ χρόνο) ή μέν Οεόκτιστος έκκλησία τής Μεγί­
στης ένεκαινίσθη Λ αύρας, ό δέ Α ν α σ τά σ ιο ς τή ν βασιλείαν Ζήνω-
205 νο ; τελευτήσαντος διεδέξατο, κ α θ ώ ς τής α ύ το ϋ ά κ ή κο α διηγουμέ-
νης γλο')οσης, γεγονώ ς τοίνυν είς τήν Μ εγίστην Λ α ύ ρ α ν εύρεν τόν
μακαρίτην Σ άββαν σ υνοδίαν εκατόν π εντή κ ο ντα άνα χω ρη τώ ν τε-
ριποιησάμενον, έν πολλή μέν τω ν σο)ματικών δ ια γό ντω ν πτωχείςι,
205,5 τοΐς δέ πνευματικοίς πλουτούντα)ν χα ρ ίσ μ α σ ιν/Ο μέν ούν μακαρί­
της Σάββας τοΰτον δεξά μενος π α ρ α δ ίδ ω σ ιν τώ οικονόμο) τής λαύ­
ρας ο'>ς ένα τώ ν αρχαρίο)ν έπιτά σσ εσθα ι κ α ί διακονειν. άγνοώ ν τόν
έν αύτώ θησαυρόν. Μή Οαυμαζέτω δέ τις ότι ά π εκ ρ ύ β η τ φ γέροντι
Σάββα ό θησαυρός τών Ίω ά ν νο υ κατορ0ο)μάτο)ν, αλλά μάλλον
205, ίο λογιζέσθω ό τοιοϋτος ότι ό τα ν βουληθή ό θ ε ό ς ά ποκαλιτψ αι τοΐς
άγίοις αύτοΰ, προφ ήταί είσιν, ό τα ν δέ άποκρύψ αι. Οελήση, καθ'
όμοιότητα πάντω ν όρώσιν. Κ αί μ α ρτυρεί μοι τώ λ όγφ , ό προφή-
τηςΈ λισαιος λέγων περί τής Σ ουμ ανίτιδος ότι κ α τώ ό ν ν ό ς icrnv ή
f ψυχή αυτής και Κ ύριος ά π έκ ρ ν ψ εν ( ju t' έμον.
I
205,15 Ό δέ γε θ εσ π έσ ιο ς’Ιο)άννης π ά σ α ν έπ λή ρ ο υ ύ π α κ ο ή ν τφ
τε οίκονόμφ καί τοΐς λοιποΐς π α τρ ά σ ιν μετά π ά σ η ς τα π εινο φ ρ ο -
σύνης καί προθυμίας υπηρετώ ν, ϋδο)ρ έκ του χειμ ά ρρ ο υ άναφέ-
ρων μαγειρεύων τε τοΐς οίκοδόμ οις καί ύ π ο υ ρ γ ώ ν α ύ το ίς έν τε
λίθοις καί ταΐς λοιπαΐς τής οικοδομ ή ς ύ π ο υ ρ γία ις, ήνίκα τό της
205,20 λαύρας ξενοδοχεΐον έκτίζετο. Τ φ μέντοι δευ τέρ ω τή ς α ύ το ΰ έν
τή λαύρα παρουσίας χρόνο) του Κ αστελλίου καΟ αρισθέντος έκ
ί
6 4 ΐ7
acea lu m in ă a au zit u n glas care i-a spus: „D acă vrei să te m â n -
tuiesti,7 u rm ea ză lu m in a aceasta!1' Si
t j
crezând, a ieşit degrabă
i O
si
i
a mers d u p ă acea lu m in ă şi, pov ăţu it de ea, a venit la M area
Lavră a celui în t r u sfinţi Părintelui n o stru Sava, pe când Salus-
tie era a rh ie p is c o p u l Bisericii ierusalimitenilor, în indictionul
al X lV-lea, în al treizeci şi o p tu lea an aJ vârstei sale, în anul în
care a fost sfintită
1 biserica zidită de D u m n e z e u a M arii Lavre,
când A nastasie a m o ş te n it d o m n ia , d u p ă m oartea lui Z en on,
d u p ă c u m am au zit ch iar d in gura lui care mi-a istorisit aces­
tea5. A ju n g â n d , aşadar, la M area Lavră, l-a găsit pe fericitul
Sava p u r t â n d grijă de o o b şte de 150 de pustnici, care vieţuiau
în m u ltă sărăcie de cele tru peşti, dar se îm bogăţeau cu haris-
mele d u h o v n ic e ş ti. F ericitul Sava l-a prim it şi l-a încredinţat
ic o n o m u lu i lavrei ca pe u n u l d in începători, p o ru n cin d u -i şi
să iasă la ascultări, n e c u n o s c â n d com oara dintr-însul. D a r să
n u se m ire cin ev a de faptul că a fost ascunsă de Bătrânul Sava
c o m o a ra iz b â n z ilo r lui lo a n , ci mai degrabă să se gândească la
aceea că, a t u n c i c â n d D u m n e z e u vrea să descopere ceva sfin­
ţilor Săi, aceştia s u n t pro ro ci, iar cân d vrea să ascundă, aceştia
văd la fel ca to ţi ceilalţi. C u v â n tu l mi-1 adevereşte prorocul
Elisei, care s p u n e d esp re su n am iteancă: Sufletul ei este îndure­
rat, şi D o m n u l a ascuns aceasta de mine.
6
4 imp. 4. 2"
D u m n e z e ie s c u l lo a n arăta toată ascultarea faţă de ico-
n o m şi faţă d e ceilalţi p ărin ţi, slujind cu toată smerita cuge­
tare şi râvnă, a d u c â n d apă d in vale, g ătind zidarilor şi slujin-
du-le la c ă ra tu l p ie tre lo r şi la celelalte lucrări de construcţie,
s Sfinţirea acestei biserici a avut loc în 12 decembrie 490, iar Zenon a mu­
rit în 9 aprilie 491. Aşadar, sosirea Cuviosului loan la Marea Lavră trebuie
situată între 9 aprilie şi 31 august 491, sfârşirul indictionului al XJV-lea.
 4 iS VIAŢA SFÂ N TU LU I IOAN ISIH A STU L
τής τών δαιμόνων οίκήσεως, ώς ήδη μοι ειρηται εις τόν περί τοΰ
έν άγίοις Σάββα βίον, πολλά μετά τοΰ πατρ ό ς ήμών Σάββα κεκο-
πίακεν αυτόθι σύν άλλοις τισίν, ώς αύτός μοι διηγήσατο, ήνίκα
καί ό έν άγίοις άββάς Μ αρκιανός κ α τά Οείαν άποκάλυψιν άπέ-
2 0 5 , 25 στειλεν αΰτοϊς τροφάς πεινώσιν καί μηδενός τών πρός τροφήν
έπιτηδείοίν εύπορουσιν. Τοϋ δέ καιρού τής άλλαγής τών διακο-
νιών φϋάσαντος έπί τής πρώτης ίνδικτιόνος ό προβληθείς οικο­
νόμος τούτον τόν μέγαν φωστήρα ξενοδόχον προβάλλεται καί
206 μάγειρον, καί ταύτην μετά πρ οθυμ ία ς καί χα ρ ά ς τήν διακονίαν
δεξάμενος πάντας τούς πατέρας ταΐς ύπουργίαις έθεράπευεν
δουλεύων έκάστψ μετά πάσης ταπεινοφροσύνης καί επιείκειας.
Καί ταύτην αύτοϋ έκτελοΰντος τήν διακονίαν συνέβη κτίζεσθαι
τό κατά βορράν έξω τής λαύρας κοινόβιον πρός τό έκεϊσε τούς
206, 5 άποτασσομένους τώ βίω τήν μοναχικήν πρότερον είς αύτό παι-
δεύεσθαι άκρίβειαν, εϊθ ’ ούτω ς είς τήν λ α ύρ α ν οίκεΐν τόν κοινο-
βιακόν κανόνα άκριβώς διδαχθέντας, τοΰ μακαρίου Σάββα δια-
βεβαιουμένου καί λέγοντος δτι ώσπερ άνθος προηγείται καρπο­
φορίας, ούκυς ό κοινοβιακός βίος τοΰ ά ναχω ρη τικ οΰ προηγείται.
206, 10 Τούτου τοίνυν κτιζομένου τοΰ κοινοβίου ήναγκάζετο ό
δίκαιος ούτος άνήρ ξενοδόχος τυγχάνο)ν π ρ ό ς ταΐς άλλαις τοΰ
ξενοδοχείου ύπουργίαις μαγείρεύειν τοΐς τεχνίταις καί δεύτερον
άχθοφορειν καί βαστάζειν τά τε έψ ητά κ α ί τά λ ο ιπά άναλώματα
καί τοΐς κοπιώσιν άποκομίζειν ώς έπί δ έκ α σταδίοις απέχοντας
206, 15 τοΰ ξενοδοχείου. Τοΰ δέ ένιαυτοΰ τής το ια ύ τη ς πληρωθέντος
διακονίας καί πάντω ν τώ ν π α τέ ρ ω ν ο ΐκ ο δο μ η θέντω ν εις τε τήν
αύτοΰ κατάστασιν καί σεμνότητα κ α ί πνευ μ α τικ ή ν σύνεσιν δί-
δοισιν αύτώ ό πατήρ ήμών Σ ά β β α ς κελλίον π ρ ό ς τό ήσυχάσαι.
/ 7
Ό μέν ούν τιμιώτατας Ι ω ά ν ν η ς τό κελλίον λαβ ώ ν καί έπι-
206, 20 τραπείς ήσυχάσαι έμεινεν τρεις χρόνο υς τά ς πέντε τής έβδομάδος
7 419
pe când se zidea arho ndaricu l Lavrei. în cel de-al doilea an al
şederii sale în Lavră, pe când Castelion a fost curăţit de sălăş-
luirea dem onilor, d u p ă cu m am spus deja în Viaţa Sfântului
Sava, s-a ostenit m u lt aici îm preu nă cu Părintele nostru Sava
şi cu alţi câţiva, aşa c u m am povestit, atunci când sfântul A w ă
M arcian le-a trimis, d u p ă o descoperire dumnezeiască, provi­
zii, fiindcă erau în fo m etaţi şi nu aveau la îndemână nimic din
cele p e n tru hrană. C â n d a sosit vremea schimbării slujirilor,
în prim u l indiction , acest mare lum inător a fost rânduit de Anul 492-493
iconom ca a rh o n d a r şi bucătar, iar el a prim it această slujire
cu râvnă şi bucurie, a ju tân d u -i pe toţi părinţii la muncă, slu­
jind fiecăruia cu to ată sm erita cugetare şi îngăduinţa. Pe când
el îm plin ea această slujire, a început să se construiască, la mia­
zănoapte de Lavră, chinovia în care să fie mai întâi învăţaţi
vieţuirea m o n a h a lă cei care voiau să se lepede acolo de viaţa
lumească, şi apoi să locuiască în Lavră, după ce au fost învă­
ţaţi cu acrivie râ n d u ia la chinovitică, fiindcă fericitul Sava ne
încred in ţa şi s p u n e a că: „ D u p ă cu m floarea premerge rodirii,
tot aşa viaţa chin ovitică prem erge celei pustniceşti."
Pe c â n d se co n stru ia chinovia, acest bărbat drept, fiind
arhondar, pe lângă celelalte m u nci ale arhondaricului, era ne­
voit să gătească şi p e n tru meşteri, iar apoi să care de două ori
pe zi oalele cu m â n care şi celelalte provizii şi să le ducă la cei ce
m u n c eau , aflaţi ca la zece stadii de arhondaric. D up ă ce s-a îm ­
plinit an u l acestei slujirib şi toţi părinţii s-au zidit duhovniceşte
văzând starea lui, cuvioşia şi înţelepciunea sa duhovnicească,
Părintele n o s tr u Sava i-a dat o chilie ca să se liniştească.
7
P r e a c in s titu l lo a n , d u p ă ce a p rim it chilia şi i s-a în ­
g ă d u it să se lin iştească, a răm as în ea trei ani, nearătându-se
1 se p te m b rie 4 9 3.
420 VIAŢA S F Â N T U L U I JO A N IS IH A S T U L
ήμέρας μήτε φ α ινό μ ενο ς ά ν θ ρ ω π ο ι το π α ρ ά π α ν μήτε τινός μετα-
λ α μ β ά νο ιν,τφ μέντοι σ α β β ά τψ κ α ί τή κ υ ρ ια κ ή π ρ ο π ά ν τω ν είσήρ-
χετο έν τή εκκλησία κ α ί π ά ν τίυ ν έξ ή ρ χ ετο ύστερος, έμβριθως καί
μετά ορόβου κ α ί π ά σ η ς εύ λ α β εία ς ίσ τά μ εν ο ς είς τό ν τής ψαλμωδί­
206. 25 ας κ α νό να κ α τά τό έν ψ α λ μ ο ΐς είρη μ ένο ν ό υ υ λ ε ύ σ α τε τώ Κυ~
Qtqj έν φόβω κ α ί ά γ α λ λ ιά σ θ ε α ύ τώ έν τρ ό μ ο . Τ οσ α ύτη δέ αύτώ
προσήν κ α τά νυ ξις, ώστε δ α κ ρ ύ ειν α ύ τό ν σ ψ ο δ ρ ώ ς έν τώ καιρώ
τής αναιμ άκτου θ υ σ ία ς κ α ί μή ίσ χύειν έα υ το ϋ κ ρ α τή σ α ι είς τό
207 τούς όρ ώ ντα ς π α τέ ρ α ς τη ν τ(ΰν δ α κ ρ ύ ίυ ν χ ά ρ ιν έκπλή ττεσθα ι καί
δοξά ζειν τόν τώ ν ά γ α θ ώ ν δ ο τή ρ α Θ εόν.
8
Τ οϋ το ίν υ ν τρ ιετο ϋ ς χ ρ ό ν ο υ π λ η ρ ιο θ έν το ς εγχειρίζεται
τήν τής λ α ύ ρ α ς ο ικ ο ν ο μ ία ν κ α ί σ υ ν ή ρ γ ει α ύ τώ ό Θ εό ς έν πάσιν
καί εύλογήθη ή λ α ύ ρ α κ α ί έπ λ η θ ύ ν θ η ή σ υ ν ο δ ία έπ ί τή ς δια κ ονί­
2 0 7 .5 ας αύτοϋ. ΓΊληρο)σαντα δέ τή ν δ ια κ ο ν ία ν ήβουλήΟ ηό μακάριος
Σ ά β β α ς χειρ ο το νή σ α ι α ύ τό ν ώ ς έ ν ά ρ ετο ν κ α ί τέλειον μοναχόν
καί λαβώ ν α ύ τό ν εις τή ν ά γ ία ν π ό λ ιν έπ ί τή ς έκ τη ς ίνδικτιο-
νος πρ ο σ ή γα γεν τ φ μ α κ α ρ ίτη Ή λ ία τώ ά ρ χ ιεπ ισ κ ό π ω καί τάς
αύτοΰ ά ρ ετά ς διη γη σ ά μ ενο ς π α ρ ε κ ά λ ε ι χ ειρ ο το ν η θ ή ν α ι αύτόν
2 0 7 .1 0 πρεσβύτερον. Κ αί ό μέν α ρ χ ιε π ίσ κ ο π ο ς τ ά κ α τ ’ α ύ τό ν άκούσας
προέρχεται είς τό ά γιο ν Κ ρ α ν ίο ν β ο υ λ ό μ εν ο ς α ύ τό ν ίδίαις χει-
ροτονήσαι χερσίν, ό δέ μ έγα ς ο ύ το ς π α τή ρ κ ρ α τη θ ε ίς π ρ ό ς τό μή
δύνα σ θα ι έκφ υγεΐν μετά τή ς π ρ ο σ ο ύ σ η ς α ύ τ ψ σ υνέσ εω ς εϊπεν
τφ άρχιεπισκόπω · τίμιε π ά τερ, έπ ειδ ή τινά μοι έ’π τα ισ τα ι, π α ρ α ­
καλώ κ α τ’ ίδίαν τοϊς μ α κα ρ ιο /τά το ις ύμΐν ά να Ο έσ θα ι κ α ί εί νομί-
207, 15 σητέ με άξιον είναι, δ έχο μ α ι τήν χείρ ο το ν ία ν . Κ α ί λα β ώ ν αύτόν
έπί τήν άνοδον τοϋ άγιου Γ ο λ γο θ ά κ α τ' ίδ ία ν λέγει· ίρεϊσαι τής
ζωής μου δέομαι τή ς σής ά γιό τη το ς κ α ί μ η δενί τό μυστήριον
έξαγγείλης, ϊνα μή τής χοόρας τα ύ τη ς υ π ο χω ρ ή σ ω . Τ ο ύ δέ πλη-
ροφορήσαντος αύτόν λέγει- έγώ , π ά τερ , τή σ δε τή ς πό λεω ς επ ί­
207. 20 σκοπος κεχειροτόνημαι, αλλά διά τό π λ η θ υ ν θ ή ν α ι τή ν άνομίαν
8-10. VĂDIREA ARHIERIEI LUI IOAN 421
n i m ă n u i şi n e v o r b i n d c u n im e n i cinci zile p e s ă p tă m â n ă ,
iar s â m b ă r a şi d u m i n i c a v en ea în a in te a t u t u r o r la biserică şi
ieşea u lt im u l , s t â n d c u frică şi cu to a tă cuvioşia la c a n o n u l
c â n tă rilo r, d u p ă s p u s a d in p salm i: S lu jiţi D o m n u lu i cu fric ă
şi bucuraţi-vă d e E l cu cutrem ur. A tâ t de m u l tă s tră p u n g e re Ps. 2. 11
avea, în c â t p lâ n g e a fo a rte m u l t în vrem e a Jertfei fară de s â n ­
ge, n e p u t â n d să se stă p â n e a sc ă , în c â t p ă rin ţii care îl ved eau
se m i n u n a u d c d a r u l la c rim ilo r pe care îl avea şi II slăveau pe
D u m n e z e u , d ă t ă t o r u l c e lo r b u n e .
8-10 . Vădirea arhieriei lui loan
D u p ă ce s-a îm p lin it al treilea an, i s-a în credinţat slu­
jirea d e i c o n o m al Lavrei, iar D u m n e z e u i-a ajutat, încât La­
vra a fost b in e c u v â n ta tă în t r u toate, iar obştea s-a în m u lţit în
tim p u l slujirii lu i’. D u p ă ce şi-a sfârşit slujirea, fericitul Sava
voia să-l h ir o to n e a s c ă , fiind u n m o n a h virtuos şi desăvârşit şi,
luându-1 în S fâ n ta C e ta te , în in d ictio n u l al Vl-lea, l-a adus la
fericitul a rh ie p is c o p Ilie şi, d u p ă ce i-a istorisit virtuţile lui,
l-a ru g at să-l h iro to n e a s c ă preot. C â n d arhiepiscopul a auzit
cele desp re el, a v en it la G o lg o ta v râ n d să-l hirotonească cu
m âinile sale, d a r acest m a re Părinte, fiind ţin u t ca să nu poată
fugi, i-a spus a r h ie p is c o p u lu i cu în ţelepciu nea pe care o avea:
„ C in stite P ă rin te , p e n t r u că a m făcut unele greşeli, o rog pe
Preafericirea V oastră să vi le s p u n d eoparte şi, dacă mă so­
cotiţi v re d n ic , p rim e s c hirotonia.'* Luându-1 atunci deoparte
pe p o v â rn iş u l Sfintei G o lg o ta , i-a zis: „M ă rog Sfinţiei Tale
să-ţi fie m ilă d e v iaţa m e a şi să n u spui n im ă n u i taina, ca să
n u plec d in ţara aceasta." D u p ă ce acela l-a încredinţat, a zis:
„Eu, P ărin te, a m fost h ir o to n it episcop al cutărei cetăţi, dar,
p e n t r u că s-a î n m u l ţ i t fărădelegea, m -a m în d e p ărtat fugind şi
D e la I septem brie 4 9 6 până la 31 august 497.
422 VIAŢA S F Â N T U L U I IO A N IS IH A S T U L
έμ ά κ ρ υ να φ υ γ α δ ε ύ ω ν κ α ί η ύ λ ίσ θ η ν έν τή έρημος π ρ οσ δεχόμ ενσ ς
τή ν τοϋ Θ εοϋ επ ισ κ ο π ή ν . Δ ίκ α ιο ν δέ ή γ η σ ά μ η ν. ώ ς stl είμί έν τί)
ίσχύι τοϋ σ ώ μ α τος, δ ια κ ο ν ή σ α ι κ α ί δ ο υ λ εϋ σ α ι το ις π α τρ ά σ ιν ,ΐν α
ό τα ν άτονήσο). ά κ α τ ά κ ρ ιτ ο ς έσ ω μ α ι ύ π ό ά λ λ ω ν δια κονούμ ενος.
207,25 Κ αί τ α ϋ τ α ά κ ο ύ σ α ς ό α ρ χ ιε π ίσ κ ο π ο ς κ α ί θ α υ μ ά σ α ς καλεϊ
τό ν μ α κ ά ρ ιο ν Σ ά β β α ν κ α ί λ έ γ ε ι- τιν ά μοι έθ ά ρ ρ η σ ε ν κ α ί α δ ύ να ­
τόν έστιν χειρ ο το ν η θ ή ν α ι α ύ τό ν , ά λ λ ' ά π ό τή ς σή μ ερον ηιαέρας
ησυχάσει μ ηδενό ς έν ο χ λ ο ϋ ν το ς α ύ τω .
9 9
Κ αί ό μέν ά ρ χ ιεπ ίσ κ ο π ο ς τα ϋ τ α μ ό ν ο ν είρη κ ώ ς άπέλυσεν
208 αντούς, ό δέ μ α κα ρ ίτη ς Σ ά β β α ς λ υ π η θ είς κ α τά δ ιά ν ο ια ν άνεχώ-
ρησεν ώ ς ά π ό τρ ιά κ ο ντα στα δά υν τή ς Μ εγίσ τη ς α ύ το ϋ Λ α ύρας
έκ δυσμών τοϋ Κ αστελλίου είς σ π ή λ α ιο ν, έν θ α μ ετά τα ϋ τα κοι-
νόβιον συνεστήσατο, κ α ί ρ ίψ α ς έα υ τ ό ν ε ν ώ π ιο ν τοϋ Θ εοϋ έλε-
208, 5 γεν μετά δ α κ ρ ύ ω ν ϊνα τί, Κ ύριε, το σ ο ϋ τό ν με ύ π ερ εϊδ ες. ώστε με
ά πα τη θή να ι κ α ί νομ ίσαί ά ξιο ν είνα ι ίερ ω σ ύ νη ς τ ό ν ’Ιω άννην; Καί
νϋν, δέσποτα Κ ύριε, φ α ν έρ ω σ ό ν μοι τά κ α τ ' α ύ τό ν , δ τι περίλυπος
έστιν ή ψ υχή μου έω ς θ α νά το υ , εί τό σ κ εϋ ο ς τό ύ π ’ έμοϋ νομισθέν
ήγιασμένον τε κ α ί εΰχρη στον κ α ί τή ς το ϋ θείου μ ύρου υ π ο δο χή ς
άξιον άχρηστον ενώ πιο ν τή ς σής μεγα λιοσ ύνη ς κ α θ έ σ τη κ εν .Έ ν
208, 10 τούτοις καί τοϊς το ιούτοις μετά δ α κ ρ ύ ω ν λ ό γο ις δι,ανυκτερεύο-
ντι τορ άββςί Σάββςι άγγελική τις μ ορφ ή φ α ίν ετα ι λ έγο υ σ α - ούκ
άχρηστον, άλλ’ έκλογής σκεϋος ό ’Ιω ά ν ν η ς έστίν, επ ίσ κ ο π ο ς δέ
ήδη χειροτονηθείς πρ εσ β ύ τερο ς γ εν έσ θ α ι ού δ ύ ν α τα ι. Κ αί εως
208 15, μέν τούτου ή οπτασία- ό δέ π α τή ρ ή μώ ν Σ ά β β α ς έν συνηθείςι ών
θεοφανείας τε κ α ί άγγελικής ο π τα σ ία ς ο ύ κ έδειλίασεν. άλλά π ε­
ριχαρής γενόμενος ήλθεν εις τή ν κέλλαν το ϋ θείου Ί ω ά ν ν ο υ καί
περιπτυξάμενος αύτόν έλ εγ εν ώ π ά τ ε ρ ’Ιω ά ννη , σύ μέν τήν επί σέ
τοϋ Θεοϋ δω ρεάν ά π έκ ρ υ ψ α ς α π ’ έμοϋ, ό δέ Κ ύριος έφ ανέρω σ έν
208, 20 μοι. Καί ό μέν Οεσπέσιος’Ιω ά ννη ς ε ΐπ ε ν π ερ ίλ υ π ο ς ειμι, π ά τε ρ - ού
8-10. VĂDIREA ARHIERIEI LUI IOAN
m - a m sălăşluit în pu stie, a ş te p tâ n d cercetarea Iui D u m n e z e u .
M i s-a p ă r u t u n lu c ru d r e p t ca, încă fiind în pu te re a tru p u lu i,
să slujesc şi să m u n c e s c p e n t r u fraţi p e n tru ca, a tu n ci câ n d voi
slăbi, să fiu slujit în c h ip n eo s â n d it de către alţii."
A u z in d acestea a rh ie p isco p u l şi m in u n â n d u -s e , l-a ch e­
m a t pe fericitul Sava şi i-a zis: „M i-a încred in ţat unele lucruri
şi-m i este c u n e p u t i n ţ ă să-l hirotonesc, dar de astăzi să se li­
niştească fără să fie d e ra n ja t d e n im en i."
D u p ă ce a zis n u m a i atât, arhiepiscopul i-a slobozit, iar
fericitul Sava s-a în tr is ta t în sine şi s-a retras într-o peşteră,
aflată ca la 3 0 de stadii d e M area sa Lavră, la apus de Casteli-
on, u n d e a şi fă c u t d u p ă aceea o chinovie. A run cându -se îna­
in tea lui D u m n e z e u , zicea cu lacrimi: „P entru ce, D o am n e,
m -ai tr e c u t aşa d e m u l t cu vederea, încât să m ă înşel şi să-l
cred pe lo a n v r e d n ic d e preoţie? Iar acum , Stăpâne D oam ne,
a ra tă -m i cele d e s p re d â n s u l, p e n tru că întriscat este sufletul
m e u p â n ă la m o a r t e , d acă vasul pe care eu îl credeam sfânt şi
de b u n ă tre a b ă şi v r e d n ic de p rim irea dum nezeiescului mir
s-a f ă c u t n e t r e b n ic în a in te a m ăreţiei
» Tale!“ Pe când zicea cu
lacrim i aceste c u v in te şi altele asem enea, în tim p u l nopţii i
s-a a ră ta t lui A w a Sava u n c h ip de înger care i-a spus: „loan
n u este n e tre b n ic , ci vas al alegerii, d ar fiind deja h iro to n it
episcop, n u m a i p o a te fi p re o t." Până aici a ţin u t vedenia, iar
P ărin tele n o s t r u Sava, fiind o b iş n u it cu arătările du m n e ze­
ieşti şi în g e re şti, n u s-a înfricoşat, ci, plin de bucurie, a venit
în chilia d u m n e z e ie s c u l u i lo a n , l-a îm brăţişat şi i-a zis: „O,
P ă rin te I o a n e , tu m i-ai ascuns d aru l pe care D u m n eze u ţi
l-a făcut, d a r D o m n u l m i l-a arătat!" A tunci, dumnezeiescul
loan a spus: „ S u n t cu to tu l trist, Părinte, p e n t r u că n u voiam
424 VIAŢA S F Â N T U L U I Î O A N IS IH A S T U L
γάρ έβουλόμην τινά τούτο γινώ σκειν τό μυστήριον. Καί νύν ού
μή δυνήσομαι εις τήν χ ώ ρ α ν ταύτην οικήσαι.
10
Ό δέ γέρων ύπέσχετο διά τοϋ λόγου τού Θεού μηδενί τό
σύνολον τούτο άπαγγεΐλαι, καί ά π ό τότε ήσύχαζεν εις τό κελλίον
αυτού μήτε εις τήν εκκλησίαν προερχόμενος μήτε τινί τό σύνολον
208,25 συντυγχάνων παρεκτός τοΰ όιακονοΰντος αύτώ έπί τέσσαρας
χρόνους πλήν τής ήμέρας τοΰ έγκαινισμού τοΰ γεγονότος έν τή
'λαύρα έπί τής ένάτης ίνδικτιόνος τού σεβασμίου οϊκου τής πανα-
209 γίας Θεοτόκου καί άειπαρθένου Μ αρίας. Τοτε γάρ μόνον τόν αρχι­
επίσκοπον Ή λίαν εις τόν έγκαινισμόν πα ραγεγονότα ήναγκάσθη
έξελθεΐν καί άσπάσασθαι.'Όστις πατριάρχης συντυχώ ν αύτώ καί
έρασθείς τής πνευματικής αύτοϋ συνέσεοκ καί γλυκείας έντεύξε-
209,5 ως έν τιμή εϊχεν αύτόν πάντα τόν τής ιεραρχίας αύτοΰ χρόνον.
11
Τοϋ δέ τετραετούς χρόνου πληρω θέντος καί τοϋ μακαρί­
ου Σάββα τής λαύρας ύποχα>ρήσαντος έπί τά μέρη Σκυθοπόλεως
διά τήν ακαταστασίαν τών εις ύστερον τήν Ν έα ν Λ αύραν οίκη-
σάντων ό τιμιότατος ούτος Ιω ά ννη ς (ρεύγων τό τής αταξίας συ-
209, ίο νέδριον άνεχώρησεν εις τήν έρημον τ ο ϋ Τ ο υ β ά τφ πεντηκοστώ
τής αύτοϋ ήλικίας χρόνψ έπί τής ένόεκάτης ίνδικτιόνος. ήσύχα-
σεν δέ αύτόθι έν σπηλαίς) χρόνου ς »ξ πάσης άνθρω πίνης συνα­
ναστροφής άφιστών έαυτόν, όμιλεΐν τώ Θ εφ έπιποθώ ν έν ήσυ-
χίςι καί τό τής διανοίας όπτικόν τή μακρα φιλοσοφία έκκαΟάραι
209,15 πρός τό άνακεκαλυμμένο) προσιόπω τήν δ ό ξ α ν Κυρίου κατο-
πτρίζεσθαι, πάσαν σπουδήν π οιούμενος απ ό δόξης εις δόξαν
προκόπταν τή τών κρειττόνων έπιθυμίςι. Δ ι’ ήμερων δέ δύο ή
τριών τή φυσική τοϋ σιόματος χρείςχ συγκαταβαίνίον έξήρχετο
11-12. ÎN PUSTIA RUVA
ca această ta in ă să fie c u n o s c u tă de cineva. Iar a c u m n u voi
m ai p u te a lo c u i în această ţa r ă .“
10
B ă trâ n u l însă i-a făgăduit p rin cuvântul lui D u m n e ­
zeu că n u va s p u n e n im ă n u i acest lucru, şi de atunci loan
s-a liniştit
» în ch ilia sa, fără să vină la biserică si
» fără să se m ai
în tâlnească cu cineva, în afara celui care îl slujea, vrem e de
p a tr u ani, în afara zilei sfinţirii bisericii Preasfintei N ăscătoa­
rei d e D u m n e z e u şi p u ru re a Fecioarei M aria, care a avut Ioc
în Lavră, în in d ic tio n u l al IX-lea8. D o a r atunci a fost silit să
iasă şi să-l salute pe arh iepiscop ul Ilie care venise la sfinţire.
In tâln in d u -1 p a tria rh u l, s-a în drăgostit de înţelepciunea lui
d u h o v n ic e a s c ă , de d u lc e a ţa convorbirii cu el, şi l-a ţin u t la
m are c in ste în to a tă v rem e a păstoririi sale.
11-12. In pustia Ruva
C â n d s-a îm p lin it al patrulea an şi fericitul Sava s-a retras
din Lavră în părţile Schitopolisului din pricina neorânduielii
celor care au locuit apoi în N o u a Lavră, acest preacinstit loan,
fugind de a d u n a re a neorânduielii, s-a retras în pustia Ruva,
într-al cincizecilea an al vieţii sale, indictionul al XI-lea, şi s-a
liniştit aici v re m e de şase ani într-o peşteră, despărţindu-se pe Anul5C
sine de orice în tâln ire cu oam enii, p en tru că dorea să vorbească
cu D u m n e z e u în isihie şi să-şi curăţească ochiul minţii printr-o
în d e lu n g a tă filosofie, ca să oglindească cu faţa descoperită slava
D o m n u lu i , d â n d u -ş i toată silinţa să înainteze din slavă în sla- 2 G r .3
vă p rin d o rire a p e n t r u cele mai bune. La fiecare două sau trei
zile, făcâ n d p o g o r ă m â n t p e n tru trebuinţa firească a trupului,
’ Sfinţirea bisericii a avut loc la 1 iulie 501.
420 VIAŢA S F Â N T U L U I IO A N IS IH A S T U L
τοϋ σπηλαίου κα’ι περιήει τήν έρημον συλλογής νεκεν των αυτο­
μάτως φυόμενω ν μελαγρίων, έξ ών οί κατά τήν έρημον τρέφονται
209. 20 άναχω ρηταί.Έ ν μια όέ τών ήμερων έν αρχή τής αύτόθι διαγωγής,
πριν έν πείρα τής αύτής γένηται ερήμου, έξελθώ ν έπί τήν είρη-
μένην συλλογήν καί τήν όδ ό ν πλανηθείς είς άνοδίους κρημνούς
περιέπεσεν καί μή εύρώ ν διά π οία ς όδοϋ είς τό σπήλαιον άνα-
κάμψη, μήτε μήν ισχύων βαδίσαι έπεσεν όλιγοψ υχήσας. Καί ιδού
209, 25 άφνω τή επισκοπή τής θείας δυνάμεω ς μετάρσιος γεγονώ ς κατά
210 τόν προφήτην, ώς οίμαι, Ά μβα κούμ εύρέΟη είς τό ϊδιον σπήλαιον.
Τοΰ δέ χρόνου π ροβαίνοντος έν πείρα τής πανερήμου εκείνης
γεγονώ ς καί τόν τόπ ον καταμαθώ ν δ θ εν μετάρσιος άπηνέχθη,
εύρεν τό διάστημα μιλιών πέντε.
12
210,5 Α δελφ ός τις έλΟών είς τόν Τ ο υ β ά ν έμεινεν παρ' αύτψ
χρόνον ολίγον τόν άναχω ρητικόν βίον σύν αύτψ μετερχόμενος.
Ό στις άδελφός κόρον μάλλον λαβώ ν τής τοιαύτης φιλοσοφίας
λέγει τώ γέροντι ήδη τής τοΰ Π άσχα εορτής έγγιζούσης· άνέλ-
Οωμεν δή είς τήν λαύραν, πάτερ, καί τήν τοΰ Π άσχα εορτήν μετά
τών πατέρων έπιτελέσωμεν, ότι ούδέν ένταΰθα βρώσιμον έχομεν
210 . 10 πλήν τών μελαγρίων τούτοιν.Ό δέ ΟεσπέσιοςΊο)άννης ούκ έβού-
λετο άνελθεΐν έκεϊσε τοΰ πατρός ήμών Σάββα μή όντος, άλλά τής
λαύρας ύποχωρήσαντος, ο')ς ε’ίρηται, τόν μέντοι κατεπειγόμενον
αδελφόν ένουΟέτει λέγων· ήσυχάσοψ εν, αδελφέ, καί πίστεύσωμεν
ότι ό έν έρήμο) έξακοσίας χιλιάδας διαθρέψ ας έπί τεσσαράκοντα
210, 15 χρόνους αύτός καί ήμάς ού μόνον τοΐς άναγκαίοις, άλλά καί τοΐς
περιττοΐς διαθρέψειεν. Α ύτός γάρ εί'ρηκεν ού μή σε άνώ ο ύ δ ’ ού
μή σε εγκαταλείπω, καί έν τώ ευαγγελία) φ η σ ίν μ ή μ ε ρ ιμ ν ή σ η τ ε
λ έγο ντες- τί φ ά γ ω μ εν ή τί π ιο μ εν ή τ ί π ε ρ ιβ α λ ώ μ ε θ α ; Ο Ιό εν γά ρ
210, 20 ό Π α τ ή ρ υμ ώ ν ό ο υ ρ ά ν ιο ς ότι χ ρ ί ζ ε τ ε το ύ τ ω ν α π ά ν τ ω ν , πλήν
ζητείτε τήν β α σ ώ ε ια ν τώ ν ο υ ρ α ν ώ ν κ α ι τήν δ ικ α ιο σ ύ ν η ν τον
11-12. ÎN PUSTIA RUVA
4 27
ieşea d in peşteră şi mergea prin pustie ca să adu ne m elag ria ,
care creştea d e la sine, cu care se hrăneau pustnicii din pustie.
In tr-u n a d in zilele de la începutul vieţuirii lui aici, înainte să
capete experienţă în această pustie, ieşind p e n tru am intitul
cules, s-a rătăcit pe cale şi a căzut în nişte râpe neum blate,
şi n em aig ăsin d p e u n d e să se suie la peşteră, şi n em aip u tâ n d
nici să u m b le , a căzut vlăguit sufleteşte, într-o stare vecină cu
deznădejdea. Iată însă că dintr-odată, prin ccrcetarea făcută de
o putere dum nezeiască, a ajuns să zboare ca prorocul, Avacum
pare-mi-se, şi s-a aflat în peştera sa. D upă ce a trecut timpul şi
a sporit în experienţa acelui adânc de pustie, găsind locul de
u n d e a fost răpit în zbor, a văzut că distanţa era de cinci mile.
12
U n frate oarecare a venit la Ruva şi a rămas cu el puţină
vreme, d u c â n d îm p r e u n ă cu el viaţa cea pustnicească. Fratele
acesta, a ju n g â n d , vezi bine, sătul de o asemenea filosofie, i-a
zis B ă trâ n u lu i pe c â n d se apropia deja praznicul Paştilor: „Să
ne su im în Lavră, P ărinte, şi să facem praznicul Paştilor îm ­
p re u n ă cu p ă rin ţii, p e n t r u că aici n u avem nim ic de mâncare,
în afară de melagria a s ta .“ D a r dum nezeiescul loan nu voia să
se suie acolo, fiindcă Părintele n ostru Sava nu era în Lavră, ci
se retrăsese d in ea, p r e c u m s-a spus, aşa că l-a sfătuit pe fratele
cel g răb it zicân d : „Să ne liniştim , frate, şi să credem că Cel
care a h r ă n i t şase su te de mii în pustie vreme de patruzeci de
ani, Acela ne va h r ă n i şi pe noi, n u n u m ai cu cele de treb u­
inţă, ci şi cu cele prisositoare. P en tru că El a spus: N u te voi
lăsa, nici nu te voi părăsi, iar în Evanghelie zice: N u vă îngrijiţi Dm. 31,6
zicând ce vom m ânca sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca;
pentru că ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de toate aces­
tea, ci căutaţi îm părăţia cerurilor şi dreptatea lui D um nezeu , şi
 428 VIAŢA SFÂ N T U L U I IO A N ISIH A ST U L
Θεού, καί τα ϋ τα π ά ν τα π ρ ο σ τεθ ή σ ε τα ι ύ //ίν.Ύ π ό μ εινο ν τοίνυν,
τέκνον, καί την στενήν ό δ ό ν τής π λ α τεία ς πρ ο τίμ η σ ο ν.Ή μέν γάρ
ένταϋθα άνεσις τήν αιώ νιον τίκτει τιμω ρίαν, ή δέ π α ρ ο ύ σ α κακο-
πάθεια τήν τώ ν ά γα θώ ν ετοιμάζει ά πό λα υσ ιν.
210,25 Τούτοις καί τοις τοιούτοις λόγοις μ ή π εισθείς ό άδελφός
άνεχώρησεν καί τήν έπί τήν λ α ύ ρ α ν ό όόν διήνυεν. Α ύτοΰ δέ
211 άναχω ρήσαντος έρχεται άνθρο^πός τις ά γνω σ το ς π α ντελώ ς πρός
τόν γέροντα έχω ν όνον πολλώ ν α γ α θ ώ ν πεφ ο ρ τω μ ένο ν, είχεν
δέ ό φόρτος άρτους κ α θ α ρ ο ύ ς κ α ί θερ μ ο ύς ο ίνό ν τε κ α ί έλαιον
καί νεαρά τυρία καί ώιά κ α ί σ τά μνον μέλιτος. Κ αί άποφορτώ -
211.5 σας άπήλθεν. Καί ό μέν τιμ ιο π α το ς π α τή ρ ήμώ ν Ιω ά ν ν η ς έπί τή
τοϋ Θεοϋ επισκοπή ήγαλλιάσατο τώ π νεύμ α τι, ό δέ ύποχω ρήσας
άδελφός τήν οδόν πλανηθείς κ α ί ίκ α νώ ς σ υγκλασθείς ύπέστρε-
ψεν τή τρίτη ήμέρα πεινώ ν κ α ί έκλελυμένος κ α ί τώ ν τής οικείας
παρακοής άπολαύσας καρπώ ν. Κ αί ευρώ ν τά το σ α ϋ τα ά γα θ ά έν
211 10, τώ σπηλαία) καί τής έαυτοΰ α π ισ τία ς κ α ί α π είθ ε ια ς κα τα γνούς
προσέπεσεν μετ’ αισχύνης τψ γέροντι συγχώ ρη σιν λαβεΐν άξιών.
Ό δέ γέρων συναλγήσας τή άνθραιπίνη άσ θενεία κ α ί τώ άδελφώ
συμπαθήσας άνέστησεν α υτό ν κ α ί ένουθέτει λέγων· γίνωσκε
ακριβώς δτι δύνα τα ι ό Θ εός έτοιμ άσαι τ ρ ά π ε ζ α ν έν έρήμω.
13
211, 15 Κ ατ’ αύτόν δή τόν χρ ό νο ν Ά λ α μ ο ύ ν δ α ρ ο ς ό Σικικης βα-
σιλέως άξίωμα τών ύ π ό Π έρσας τελο ύ ντω ν Σ α ρ α κ η ν ώ ν είληφαις
έπήλθεν τή τε Άραβίςι κ α ί Π αλαιστίνη μετά π ο λλο ΰ τοΰ κ ατά
'Ρωμαίων θυμοΰ π ά ντα ληζόμενος κ α ί κ α τά π ο λ λ ά ς μ υριά δα ς
'Ρωμαίους άνδραποδίζο^ν καί πολλά α θ έμ ιτα δια π ρ α ττό μ ενο ς
μετά τήν Ά μίδης άλωσιν. Τοΰ τοίνυν π λ ή θ ο υ ς τώ ν β α ρ β ά ρω ν
2 11, 20 κατά τήν έρημον ταύτην δια σ π α ρ έντο ς κ α ί τώ ν φ υ λ α ρ χεΐν τε καί
φυλάττειν τήν έρημον τεταγμένω ν μ ηνυσ ά ντω ν εις τά μ ονασ τή ­
ρια τήν τών β α ρ β ά ρα ν έφ οδον ά σ φ α λ ίζεσ θ α ι οί τής Μ εγίστης
13. NĂVALA SARACINILOR 429
toate acestea se vor adăuga vouă. Aşa că rabdă, fiule, şi preferă Mt. 6,31-33
calea cca s tr â m tă în locul celei largi. P e n tru că tih n a de aici
naşte p e d e a p sa veşnică, în ti m p ce reau a -p ă tim ire d e aici p re­
găteşte desfatarea de cele b u n e . “
Fratele, n efiin d în d u p le c a t de aceste cuvinte, şi nici
de altele asem e n ea, a plecat şi m ergea pe d r u m u l către Lavră.
D u p ă ce a p lecat, la B ătrân a v e n it u n o m cu totul n e c u n o s c u t
av ând u n m ă g a r în c ărcat cu m u lte b u n ă tă ţi, iar încărcătu ra
era: p âin i c u r a te şi calde, vin şi u n td e le m n , brânză proaspătă,
o u ă şi faguri d e m iere, pe care, d u p ă ce le-a descărcat, a plecat.
P reacin stitu l P ărin tele n o s tr u lo a n s-a b u c u ra t cu d u h u l de
cercetarea lui D u m n e z e u , iar fratele cel în d ă ră tn ic s-a rătăcit
pe cale şi, d u p ă ce s-a c h i n u it în d e aju n s, s-a întors a treia zi
î n f o m e ta t şi sfârşit, d e s fa tâ n d u -se de roadele propriei neas­
cultări. C â n d a găsit a tâ te a b u n ă tă ţi în peşteră şi şi-a d at sea­
m a de n e c r e d in ţa > sit n eascultarea lui, a căzut ru şin
1 at înaintea
B ă trâ n u lu i c e r â n d să p rim ească iertare. Bătrânul, cu sufletul
în d u r e r a t p e n t r u n e p u t i n ţ a o m e n ească şi îm p r e u n ă p ă tim in d
cu fratele, l-a rid ic a t şi l-a sfătuit: „Să ştii d e-ac u m în m o d
sigur că D u m n e z e u p o a te să gătească m asă în pustie!" Pi. 77. 20 '
13. Năvala saracinilor
în acel tim p , A la m u n d a r , fiul lui Sikika, a p rim it d e m ­
n ita te a d e rege al s a racin ilo r d e sub stăpânirea perşilor şi a
v e n it în A r a b ia şi P alestina cu m u ltă m â n ie îm p o triv a r o m a n i­
lor, p r ă d â n d to t u l şi l u â n d în robie mii de ro m a n i şi săvârşind
m u lte fărădelegi d u p ă căderea cetăţii Amida*. C â n d m u lţim e a
d e b a rb a ri s-a r ă s p â n d it în această pustie şi cei râ n d u iţi să
c o n d u c ă şi să păzească p u stia au în ş tiin ţa t m ănăstirile să se
păzească d e n ăv ălirea barbarilor, părinţii de la M a re a Lavră
i C e ta te a A m id e i a fo s t c u c e r ită d e perşi la 10 ian u arie 5 0 3 .
 430 VIAŢA SFÂNTULUI IO AN ISIHASTUL
Λ α ύ ρ α ς π α τέρ ες εδήλιοσαν το> τιμ ιιυ τά τψ π α τ ρ ί τη ς μέν έν τφ
Τ ουβςι δ ια γ ω γ ή ς ά π ο σ τή ν α ι, εις δέ τή ν λ α ύ ρ α ν άνελΟεϊν καί έν
211,25 τ φ ΐδίω ή σ υ χά σ α ι κελλίω . Κ α ι ό μέν Ο εσπέσιος’Ιω ά ν ν η ς τής θείας
γλυκύτη τος δ ιά τή ς η σ υ χία ς ά π ο γ ε υ σ ά μ ε ν ο ς τα ύ τη ς άσπασίω ς
212 εί'χετο κ α ί ά π ο σ τή ν α ι ο ύ κ ή νέσ χετο, λ ο γισ ά μ εν ο ς κ α ί τά τοιαϋτα
έν έαυτο') λ έ γ ω ν εΐ ού φ ρ ο ν τίζει μου ό Θ εό ς. τί κ α ί ζώ;
Καί ούτω ς τόν ΰψ ιστον θέμενος κ α τα φ υ γή ν »αυτοϋ εμει-
νεν άκατάπληκτος. Ό δέ Θ εός ό πά ντο τε τώ ν έαυτοϋ κηδόμενος
212, 5 δούλων τοΐς μέν άγγέλοις αύτού ένετείλατο κ α τά τήν γραφ ήν τόν
όσιον αύτοϋ διαψ υλάξαι, πληρο(ρορήσαι δέ αύτόν μικρόν δειλιά-
σαντα βουλόμενος φ ύ λα κ α αίσθητόν άπέστειλεν λέοντα παμμεγε-
θέστατόν τε καί φ οβερω τατον φ υλά ττειν α ύ τό ν ημέρας καί νυκτός
έκ τής τώ ν άλιτηρΰυν β α ρβ άρω ν επιβουλής. Ά μέλει γουν τή προ>τη
2 1 2 , 10 νυκτί θεασάμενος τόν λέοντα παρακοιμιόμενον μικρόν έδειλίασεν,
ώς αύτός μοι διηγήσατο· ώς δέ νυ κ τό ς καί ημέρας άκολουϋοϋντα
καί άναπόσπαστον όντα κ α ί το ύ ς β α ρ β ά ρο υ ς άμυνόμενον τόν λέο-
ντα έθεάσατο,τά ς εύχαριστηρίους ω ιδά ς ά νέπ εμ π εν τ φ Θ εφ τφ μή
άφιέντι τήν ράβόον τών αμαρτωλών έπ'ι τον κλήρον τών δικαίων.
14
212, 15 Ό μέν ούν μακαρίτης π α τή ρ ημώ ν Σ ά β β α ς έλθώ ν ά π ό Νι-
κοπόλεως καί τήν Ν έαν συστησάμενος Λ α ύ ρ α ν καί εις τήν τού
Σπηλαίου οικοδομήν έλθών, ώς έν τω δευτέρου εϊρηται λόγο), και
ύπόμνησιν λαβών τής π ρ ό ς α ύ τό ν π ο τε γενομ ένης ο π τα σ ία ς περί
του όσίου’Ιω άννου άπήλϋεν π ρ ό ς α υ τό ν εις τ ό ν Τ ο υ β α ν καί λέγει
212 , 20 αυτώ" ιδού έφύλαξέν οε ό Θ εός έκ τή ς τώ ν β α ρ β ά ρ ω ν επιδρομής
καί έπληροφόρησέν σε αίσθητόν σοι φ ύ λ α κ α άποστείλας· άλλα
άνάστα, καί σύ νυν ποίησον τό ά ν θ ρ ώ π ιν ο ν κ α ί φ ύ γε ώ σπερ οί
πατέρες, ϊνα μή λογισθή σοι τύφ ος. Κ αί π ο λλα ΐς έτέραις πρός
αύτόν χρησάμενος παραινέσεσιν ά νή γα γεν α ύ τό ν εις τήν Μεγί-
στην Λ αύραν έπί τής δευτέρας ίνδικτιόνος κ α ί κ α θειρ ξεν αύτόν
14. REVENIREA ÎN MAREA LAVRÂ
i-au spus c in stitu lu i P ărinte lo a n să plece de Ia Ruva, u n d e
stătea, şi să se suie în Lavră ca să se liniştească în chilia sa.
D u m n e z e ie s c u l lo a n , d u p ă ce a gustat din dum nezeiasca d u l­
ceaţă p rin vie ţu irea isihastă, petrecea în aceasta cu bucurie şi
n u voia să plece, so c o tin d u -se şi zicând în sine însuşi acestea:
„D acă D u m n e z e u n u - m i p o artă de grijă, la ce să mai trăiesc?"
Şi aşa, p u n â n d u - L pe C el Preaînalt scăpare sieşi, a ră­
mas n e t u lb u r a t, iar D u m n e z e u , C are p u ru re a p o artă grijă de
robii Săi, a p o r u n c i t în g e rilo r Săi, d u p ă Scriptură, să-l păzeas­
că pe cu v io su l Său. D a r p e n t r u că lui loan i-a fost p u ţin frică,
a v r u t să-l în c re d in ţe z e tr im iţâ n d u - i, ca paznic văzut, un leu
foarte m a re şi înfricoşător, care să-l păzească zi şi noapte de
năvălirea ticălo şilo r d e barbari. C â n d a văzut în prim a noapte
că leul d o r m e a a lă tu ri de el, s-a înfricoşat p u ţin , du p ă cum
m i-a istorisit. D a r c â n d a văzut că leul îl urm ează nedespăr­
ţit zi şi n o a p t e şi că îl ap ără de barbari, a înălţat cântări de
m u l ţ u m i r e lui D u m n e z e u , Care nu va lăsa toiagul păcătoşilor
peste soarta drepţilor. Ps-
14. Revenirea în Marea Lavră
F ericitu l P ărin tele n o s tr u Sava, câ n d a venit d in Nico-
pole, a în t e m e i a t N o u a Lavră, iar apoi a venit să construiască
c h in o v ia Peşterii, aşa c u m s-a spus în C uvântul al doilea10.
A m i n t i n d u - ş i d e v e d en ia pe care a avut-o o din ioară despre
c uv iosul lo a n , s-a d u s la el în R uva şi i-a spus: „Iată că D u m ­
nezeu te-a p ăzit d e năvălirea barbarilor şi te-a înştiinţat trim i-
ţ â n d u - ţ i u n p a z n ic văzut. D a r acum scoală-te şi fa şi tu cele
o m e n e ş ti, şi fugi ca ceilalţi p ărinţi, ca să n u ţi se socotească
aceasta ca tr u f ie .“ Şi folo sind u-se de m u lte alte în d e m n u ri,
i-a su it în M a r e a Lavră, în in d ic tio n u l al Il-lea11, şi l-a închis
10 VS. c. 35-37.
1 Indictionul al II-lea a căzut între 1 septembrie 508 şi 31 august 509.
432 VIAŢA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
2 1 2,25 εις κε)1ίον πεντηκοστών έκτον χρ ό νο ν τής εαυτού ηλικίας άγοντα
μηδενός έτέρου τής συνοδίας γινο')σκοντος ότι επίσκοπός έστιν.
213 Χρόνου δέ συχνού διελθόντος ώικονόμησεν ό Θ εός φανερωθήναι
τόν κεκρυμμένον’Ιωάννου θησαυρόν τρόπω τοιώδε.
15
Α νήρ τις έκ μέν τής Α σ ια νώ ν όρμώ μενος χώ ρας, Αιθέρι­
ος δέ καλούμενος, τή άρχιερο^σύνη τετιμημένος καί ταύτης άξί-
213,5 ο^ς πολιτευόμενος, έλθών εις Ιερ ο σ ό λ υ μ α καί τούς σεβασμίους
προσκυνήσας τόπους σύν τφ ζίοοποιώ τού Σταυρού ξύλω καί
πολλά χρήματα διανείμας πτωχοίς τε καί μοναστηρίοις έξήλθεν
τής άγιας πόλεω ς έπειγόμενος τήν έαυτού πατρίδα καταλαβεϊν.
Καί έπιβάς πλοία,) καί μικρόν τι τού π έλα γου ς έκπλεύσας ύπό
τίνος άντανεμίας ΰπέστρεψ εν μετά π ολλού κ ινδύνου εις Ασκά-
213. ίο λωνα. Καί βουληθέντι αύτφ π άλιν μετά δύο ημέρας έκπλεύσαι
έπιφαίνεται κατ’ όναρ άγγελος Κ υρίου λ έ γ ω ν άνενδεκτόν σοί
έστιν πλεϋσαι, εΐ μή ύποστρέψ ας έν τή άγια πόλει άπέλθης εις
τήν λαύραν τού άββα Σάββα καί συντύχης τώ ά β β α Ιω ά ννη τφ
ησυχαστή, άνδρί δικαία.) καί ενάρετοι, επισκοπώ όντι καί πλούτιρ
213,15 κοσμικφ κομώντι καί διά τόν τού Θ εού φ ό β ο ν καί π όθ ον π ά ­
ντων τών τού βίου καταφρονήοαντι καί τή εκούσιο; ακτημοσύνη
καί ασκήσει ταπεινώσαντι εαυτόν.
Τότε τοίνυν ό Α ιθέριος άναστάς ά π ό τού ϋ π νου καί τήν
οπτασίαν διακρίνας σπουδή πάση διερο;τών ήλθεν εις τήν λαύ­
ραν τού άββα Σάββα καί τήν οπτασίαν τοΐς πατράσιν άπαγγεί-
213,20 λας ήνέχθη πρός τόν ησυχαστήν. Καί ά σπ α σά μ ενος αύτόν καί
μείνας παρ’ αύτω δύο ημέρας καί εις πλάτος έλθώ ν συντυχίας
ορκίζει αύτόν τά καθ’ εαυτόν ά νυποστόλω ς διηγήσασθαι καί
έξειπεΐν. Καί οΰτως βιασθείς άπήγγειλεν τό τε γένος καί τήν π α ­
τρίδα καί τήν ιεροσύνην. Καί ταϋτα γνού ς ό Α ιθέριος καί ύπερ-
2)3,25 θαυμάσας εΐπ εν ά λ η θ ώ ς κ α ί ν ϋ ν λ ίθ ο ι ά γ ιο ι κ ν λ ίο ν τ α ι έν τή γχ\.
15. ΙΟ ΑΝ C U N O SC U T DE TOŢI 433
în tr-o chilie, p e c â n d lo a n era în vârstă de 56 de ani, fără ca
cineva d in o b şte să ştie că el este episcop. D u p ă ce a trec u t
m u ltă v rem e , D u m n e z e u a r â n d u it să fie arătată com o ara as­
cu nsă a lui lo a n în felul acesta.
15. loan cunoscut de toţi
U n b ă rb a t care se trăgea din provincia Asia, pe n u m e
Etherie, cin stit cu arhieria pe care o lucra cu vrednicie, a venit
la Ieru salim şi, d u p ă ce s-a înch in at la Cinstitele Locuri şi
le m n u lu i cel d e-v iaţă-fâcăto r al Crucii, îm p ărţin d m ulţi bani
săracilor şi m ăn ăstirilor, a ieşit d in Sfânta Cetate grăbindu-se
să a ju n g ă în ţara sa. D u p ă ce s-a urcat în corabie şi a plutit
p u ţin pe m a re , s-a în tors cu m u ltă prim ejdie, din pricina vân­
tului p o triv n ic , la A scalon. C â n d d u p ă d o u ă zile a vrut iarăşi
să plece pe m are, i s-a arătat în vis îngerul D o m n u lu i şi i-a zis:
„Iţi este cu n e p u t i n ţ ă să pleci pe m are până ce n u te vei întoar­
ce în S fân ta C e t a te ca să m ergi în lavra A w ei Sava şi să-l întâl­
neşti pe A w a lo a n Isihastul, bărb at drept şi virtuos, care este
episcop şi e î m p o d o b i t cu m u ltă bogăţie lumească şi pentru
frica lui D u m n e z e u şi d o ru l d u p ă El a dispreţuit toate cele ale
vieţii şi s-a s m e rit pe sine p rin asceză şi sărăcie de bunăvoie."
A tu n c i E th erie, sculân du-se din so m n şi înţelegând ve­
denia, a v e n it cu to a tă graba în lavra A w e i Sava şi, vestind
p ă rin ţilo r v ed en ia, a fost adus la isihast. D u p ă ce l-a îm bră­
ţişat şi a răm a s cu el d o u ă zile, au vorbit m u lt şi l-a jurat să-i
povestească şi să-i s p u n ă fără în c o n ju r cele despre el. Şi astfel,
fiind silit, lo a n şi-a arătat n eam u l, patria şi preoţia. C â n d le-a
aflat E therie, s-a m i n u n a t foarte şi i-a zis: Cu adevărat, şi acum
pietre sfinte se vor rostogoli pe păm ânt. Zaiuma 9. 16
A stfel, d u p ă ce a v o r b it c u D r e p tu l, s-a d u s la feri­
citu l Sava şi i-a p o v e s tit lui şi p ă r in ţ il o r to ate cele despre
434 VIAŢA S F Â N T U L U I IO A N IS IH A S T U L
Κ αί ο ϋ τω ς σ υ ν τα ξ ά μ εν ο ς τ φ δ ικ α ίω ά π ή λ θ εν π ρ ό ς τόν
214 μ α κα ρ ίτη ν Σ ά β β α ν κ α ί έξ η γή σ α το α ύ τ φ τε κ α ί το ΐς πατράσιν
π ά ν τα τά κ α τά τό ν θ εσ π έσ ιο ν Ί ω ά ν ν η ν κ α ί ά π ό τότε έγνώσθη
τοΐς π α τρ ά σ ιν τό τε γ έ ν ο ς ’Ιω ά ν ν ο υ κ α ί ή επ ισ κ ο π ή .
16
Τ φ έβδομηκοστφ ένάτο) τής τοϋ όσιου τούτου Ίωάννου
214,5 ηλικίας χρόνος, είκοστφ τετάρτο) δέ τής αύτοϋ έν τφ κελλίψ κα-
θείρξεως ό έν άγίοις πατήρ ημών Σ άββας έν ειρήνη επί τό αύτό
έκοιμήθη καί ΰπνω σεν μηνί Δεκεμβρίω πέμπτη τής δεκάτης ίνδι-
κτιόνος. Τότε δή έλυπήθη ό τιμιοπατος ούτος μαργαρίτης Ιω ­
άννης κατά διάνοιαν, ότι μή έξή λθεν τοϋ κελλίου καί επέστη τή
214. ίο τελειώσει τού αγίου πατρός. Α ύτοϋ τοίνυ ν έν τοιαύτη γεγονότος
άθυμίςι καί τήν τοΰπ ατρός στέρησιν δάκρυσιν θρηνοϋντος έπι-
φαίνεται κ α θ’ ΰ π νο υ ς ό πατήρ ήμών Σ άββας λ έ γ ω ν μή λυπηθής,
πάτερΊω άννη. περί τής έμής τελευτής- εί γάρ καί έχωρίσθην σου
τή σαρκί, άλλά τφ πνεύματι σύν σοί εΐμί. Α ύτοϋ δέ λέγοντος
ότι παρακάλεσον τόν δεσπότην ϊνα κάμέ προσλάβηται. λέγει ό
214, 1 5 μακαρίτης Σάββας· τοϋτο νυ ν ούκ έστιν δ υ να τό ν γενέσθαΐ' πει­
ρασμός γάρ σφοδρώς έπέρχεσΟαι μέλλει τή λαύρα καί βούλεται
σε ό Θ εός είναι έν τή σαρκί εις π α ρ α μ υ θία ν καί στηριγμόν τών
υπέρ τής πίστεως ά νδριζομ ένω ν τε καί άγω νιζομένω ν. Ταϋτα
ίδών καί άκούσας ό θεσπέσιος Ιω ά ν ν η ς περιχαρής μέν γέγονεν
214,20 την περί τοϋ πατρός άθυμίαν ά π ο τινα ξά μ ενο ς, πλήν έμερίμνα
περί τοϋ μηνυθέντος πειρασμού.
17
Ε π ιθ υ μ ία ν δέ είσεδέξατο ίδειν π ώ ς χο>ρίζεται ψ υχή άπό
τοϋ σο')ματος, καί έν όσο) π ερ ί το ύ το υ τό ν Θ εό ν π α ρ εκ ά λ ει, ήρπά-
γη τή διανοίςι εις τήν ά γία ν Βηθλεέμ κ α ί ό ρ ά έν τ φ ν ά ρ θ η κ ι τής
αύτόθι σεβασμίας έκκλησίας ά ν δ ρ α ξέν ο ν ά γ ιο ν ά να κ είμ ενο ν καί
16. MOARTEA LUI SAVA
435
d u m n e z e ie s c u l lo a n , şi d e a tu n c i s-au fâcu t c u n o s c u te p ă ­
r i n ţ ilo r n e a m u l lui lo a n şi arh ie ria sa.
16. M oartea lui Sava
In al şaptezeci şi nouălea an al vârstei lui loan şi al
d o uăzeci şi p a tru le a an de c â n d se închisese în chilie, sfântul
n o s tr u P ă rin te Sava a a d o r m it în pace în acel loc, în 5 de­
c e m b rie , in d i c ti o n u l al X-lea. A tu nci, acest preacinstit m ă r­ Anul 532
g ăritar lo a n s-a în tr is ta t cu cugetul, p e n tru că n u a ieşit din
chilie să fie d e fată
> la sfârsitul
i sfântu lui Părinte. Pe când el
se afla în tr - o astfel d e îm p u ţin a r e sufletească şi se jelea cu
lacrim i p e n t r u lipsa P ărin telu i, sfântu l n o s tru Părinte Sava i
s-a a ră ta t în s o m n z ic ân d u -i: „ N u te întrista, Părinte Ioane,
p e n t r u sfârşitul m eu! C h ia r dacă m -a m despărţit de tine cu
tr u p u l, cu d u h u l însă s u n t îm p r e u n ă cu tine!“ Iar când el
i-a zis: „ R o a g ă -L p e S tă p â n u l să m ă ia şi pe m ine!“, fericitul
Sava i-a spus: „ A c u m n u e cu p u ti n ţă aceasta, p e n tru că o
ispită c u m p l i t ă are să vin ă peste Lavră, şi D u m n e z e u vrea
ca t u să fii în v iaţă spre m ân gâierea şi întărirea celor care se
lu p tă şi lu c re ază b ă rb ă te ş te p e n t ru cred in ţă." C â n d a văzut şi
a au zit acestea, d u m n e z e ie s c u l lo a n s-a u m p lu t de bucurie,
le p ă d â n d d e s c u ra ja re a av u tă p e n t r u m o a rtea Părintelui, dar
se în grijea p e n t r u ispita care îi fusese vestită.
1 7 -19. Istorisiri m inunate
I-a v e n it în să d o r i n ţ a să vadă c u m se desparte sufletul
de t r u p şi, în t i m p ce îl ruga p e D u m n e z e u p e n tru aceasta,
a lost ră p it c u c u g e tu l în B etleem u l cel sfânt şi a văzut în
n artica c in s tite i biserici d e aici u n sfânt b ă rb a t străin, aşezat
 436 VIAŢA S F Â N T U L U I IO A N IS IH A ST U L
214, 25 τελειούμενον καί τήν ψ υχήν αυτού ύπό αγγέλω ν παραλαμβανομέ-
215 νην καί μετά θείας τινός ύμνα)δίας τε κ α ί εύω δίας εις τούς ούρανούς
άναφερομένην. Καί έζήτει αύταΐς όψεσιν ίδείν εί οϋτίυς εχει, καί
άναστάς αυτή τή ώ ρα άπήλθεν εις τήν αγίαν Βηθλεέμ καί εύρεν ότι
215.5 κατ’ αυτήν τήν ώ ραν έξεδήμησεν ό άνθρω πος. Κ αί άστιασάμενοςτό
άγιον αυτού /.είψανον έν αύτώ τώ νάρΟηκι καί κηδεύσας κατέθετο
έν Οήκαις όσίαις καί οϋτιυς ΰπέστρειμεν εις τήν κέλλαν αυτού.
18
Τούτου τού πεφοπισμένου γέροντος οί μαθηταί Θεόδω­
ρος καί Ίο)άννης διηγήοαντό μοι λέγοντες δτι μετά τήν κοίμη-
215, ίο o lv τού έν άγίοις Σάββα άπέστειλεν ημάς ό γέρω ν εις άπόκρισιν
έπί Λιβιάδα καί έν τή όδώ μετά τό περασαι τ ό ν ’Ιορδάνην συνή-
ντησαν ήμϊν τινές λέγοντες· όράτε, δτι ό λέιον έμπροσθεν ύμών
έοτιν.Ή μεΐς δέ έλογισάμεθα δτι δυνατός έστιν ό Θ εός διά τών
ευχών τού άββά ήμών φυλάξαι ήμάς· μή γάρ τφ θελήματι ήμών
έξήλθομεν; Τού γέροντος ήμών τήν εντολήν πληροΰμεν. Ταύτα
215,15 λογισάμενοι περιεπατούμεν, καί ιδού ό λέων έρχεται εις συνά-
ντησιν ήμών καί έφοβήθημεν οφ όδρα καί ισχύς ούχ ύπελείφθη
ήμΐν. Καί παρευθύ θεωρούμεν τόν γέροντα ά νά μέσον άμφοτέ-
ρων ήμών τήν δειλίαν ήμών άφ αιρούντα καί Οαρρεϊν κελεύοντα.
Τότε ό λέων ώς υπό μάστιγος έλα υνόμ ενος άνεχαιρησεν φεύγων
215. 20 άφ’ ήμών καί ήμεις άβλαβώς όδεύσαντες ήλθομεν πρός τόν γέ­
ροντα. Ό στις προλαβών λέγει πρός ήμάς· είδετε πώ ς εύρέθην
μεθ’ ύμών έν τή ανάγκη; Ά λλά γε καί ένταύΟα πολλά έδεήθην
τού Θεού υπέρ ύμών, καί ιδού έποίησεν έλεος.
19
f.
Καί τούτο δέ εις τώ ν μ α θη τώ ν α υ το ύ Θ εό δ ω ρ ο ς τούνομ α
διηγήσατό μοι λέγων δτι-
17-19. ISTORISIRI M IN U N A T E
în tin s şi d â n d u - ş i sufletul, care era lu a t de îngeri şi în ă lţa t la
ceru ri cu c â n te c e d u m n e z e ie şiti si
» m ireasm ă. A tu n c i a c ă u ta t
să v adă d acă această v e d en ie este ad ev ărată şi3 rid ic â n d u -s e
în d a tă , s-a d u s la s fâ n tu l B etleem si a aflat că o m u l m u rise
în acel ceas. D u p ă ce i-a s ă ru ta t sfintele m o a şte în n artică,
l-a în g r o p a t, aşezându-1 î n t r - u n sfânt m o r m â n t, şi apoi s-a
în to rs în ch ilia sa.
18
U cen icii acestui B ătrân lu m in a t, T e o d o r şi loan, m i-au
povestit zicân d :
D u p ă a d o r m ir e a S fân tu lu i Sava, B ătrânul ne-a trim is
în L iviada cu tre b u ri. D u p ă ce a m trec u t Iordan ul, a m în tâl­
n it pe cale nişte o a m e n i care n e-au spus: „Vedeţi că înaintea
voastră este u n leu!“ N o i însă n e -a m g â n d it că D u m n e z e u
este p u t e r n i c să n e păzească p e n t r u rugăciunile lui A w a al
n o s tru . O a r e d e voia n o astră a m plecat? îm p lin im p o ru n c a
B ă trâ n u lu i n o s tr u . M e rg e a m g â n d i n d u -n e la acestea şi iată că
leul n e-a v e n it în în tâ m p in a r e , iar noi n e-am înfricoşat foarte
tare şi a m răm a s iară p u te re . D in tr - o d a t ă însă l-am văzut pe
B ătrâ n u l s tâ n d în tr e n o i doi, ris ip in d u -n e frica şi p o ru n c in -
d u - n e să a v e m curaj. A tu n c i leul, ca m â n a t de u n bici, a plecat
fu g in d , iar n o i, d u p ă ce a m călătorit n evătăm aţi, a m venit la
B ătrân. A cesta n e -a lu a t-o în a in te şi ne-a zis: „Vedeţi c u m
m - a m găsit î m p r e u n ă c u voi la nevoie? D a r şi aici m - a m rugat
m u l t p e n t r u voi şi iată că D u m n e z e u a făcut milă."
19
U n u l d i n t r e u cenicii lui, pe n u m e Teodor, m i-a povestit
Şi aceasta:
438 VIAŢA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
215,25 Πολλά έτη έποίησεν ροφήν μόνον λαμβάνω ν καί τούτο) τήν
τού θυμιατηρίου σποδιάν κατέμιγεν, εϊθ' οϋτο)ς ήσθιεν· κατέλαβον
δέ αυτόν τοΰτο ποιοϋντα τρόπω τοιούτω .Έ λαθεν άπ αξ δούναι
216 τό κατόχιον τού θυριδίου αυτού καί θελήσας εγώ τό εύκράτιον
δούναι αΰτψ άψάμενος τής Ουρίδος ήνοίγη, καί ευρίσκω αυτόν τό
θυμιατήριον εις τό καυκίον έκκενούντα. Τού δέ επί τούτο) πάνυ λυ-
πηθέντος καταστεΐλαι θέλο)ν τήν λύπην ε ίπ ο ν ούχί αύ μόνος τούτο
ποιείς, πάτερ, αλλά καί οί πλεΐστοι τής λαύρας ταύτης, πληροϋντες
216,5 τήν γραφήν τήν λέγουσαν ότι σποδόν ώσε'ι α υτόν ecfa yo v. Καί μό­
λις τούτοις ήδυνήΟην τοις λόγοις μεταβάλαι τόν γέροντα.
20
Τώ ένενηκοστφ τής τοϋ όσιου τούτου γέροντος ηλικίας
χρόνο) κατά τόν Νοέμβριον μήνα τής έκτης ίνδικτιόνος έξερχό-
216 , ίο μένος έκ τής Σκυθοπολιτών μητροπόλεο)ς. ώς καί ήδη μοι εΐρηται
έν τφ περί Εύθυμίου τού άγιου λόγο>, έντολάς ελαβον παρά τής
έμής φιλοχρίστου μητρός μηδέν τών εις ψυχήν συντεινόντων δι-
απράξασθαι χωρίς γνοψης καί επιτροπής τούτου τού θεσπεσίου
Ίωάννου, μήποτε, λέγουσά μοι, τή τώ ν’Ωριγενιαοτών πλάνη συνα-
216,15 παχθείς έκπέοης έκ προοιμίου τοϋ ίδιου στηριγμοϋ.Έλθών τοίνυν
εις τά'Ιεροσόλυμα καί τόν έγκαινισμόν τής νέας έκκλησίας τής πα-
νυμνήτου Θεοτόκου καί άειπαρθένου Μαρίας έπιτελέσας ήλθον
εις τήν λαύραν τοϋ μακαρίου Σάββα καί παρέβαλον τφ θεσπεσίο)
τούτο) γέροντι τά κατ’ έμαυτόν αύτφ ανατιθέμενος καί βουλήν θε-
216 ,20 άρεστον παρ’ αύτοϋ λαβείν αξιών. Καί άκούσας π α ρ ’ αύτοϋ δτι εί
βούλη σοθήναι,τήν μονήν τού μεγάλου Εύθυμίου οϊκησον.
Έγώ ώς νέος καί μάταιος περιψ ρονήσας τής αύτοϋ
έντολής κατήλθον εις τό ν’Ιορδάνην βουλόμενος εις έν τών αύτό-
θι μοναστηρκον οίκήσαι καί ού μόνον ού κατευοδώ θην, αλλά καί
έπί εξ μτίνας έν τή λαύρα τοϋ καλαμώ νος ήσθένηοα ασθένειαν
12 VE c. 49.
20. C H IR IL ŞI ΙΟΑΝ
43 9
M u l ţ i a n i a p e t r e c u t m â n c â n d n u m a i fiertu ră în care
am esteca c e n u ş ă d in c ă d e ln iţă , şi aşa o m â n ca. L - a m p rin s fă­
c â n d aceasta în acest fel: O d a t ă a u ita t să-şi zăvorească uşa cu
d r u g u l, iar eu, v r â n d să-i d a u evkrationul , c â n d m - a m a tin s de
uşă, aceasta s-a desch is şi l-a m p rin s g o lin d c ă d e ln iţa în blid.
F iin d c ă s-a în t r is ta t fo a rte tare d in această p ricin ă, eu, v r â n d
să-i risipesc tristeţea , a m zis: „ N u n u m a i tu faci asta, P ărinte,
ci şi cei m ai m u l ţi d in această lavră to t aşa fac, îm p lin i n d
S c r ip tu r a care zice: Cenuşă ca pâinea am mâncat. Şi de-abia Pi. 101. io
a m p u t u t c u aceste c u v in te să-l îm b u n e z pe Bătrân.
20. C hirii si
i loan
Pe c â n d acest cuvios Bătrân era în vârstă de 90 de ani, eu
am plecat d in cetatea S chitopolisului în luna noiem brie, indicti-
o n u l al V I-lea, aşa c u m a m spus deja în C uvântul despre Sfântul Anu! 543
E ftim ie i:, p r i m in d p o ru n c i de la m a m a m ea cea iubitoare de
H ristos ca să n u fac n im ic d in cele privitoare la suflet fară ştiin­
ţa şi h o tă râ rea acestui dum nezeiesc loan, p e n tru ca n u cum va,
d u p ă c u m îm i s p u n e a ea, „să fii tras în rătăcirea origeniştilor şi
să cazi de la în c e p u t d in întărirea ta “. V enind, aşadar, în Ierusa­
lim, d u p ă ce a m fost la sfinţirea noii biserici a Preacinstitei de 2 Pttru 3. 17
D u m n e z e u N ăscăto a re i şi p u ru rea Fecioarei Maria, am venit
în Lavra fericitului Sava si
i m - a m înfatisat
l > acestui dumnezeiesc
B ătrân, a r ă tâ n d u -i ceie despre m in e şi cerând de la el u n sfat
plăcut lui D u m n e z e u . A tu n ci ani auzit de la el: „D acă vrei să te
m â n tu ie sti,
» ’ d u - te să locuieşti
1 în m ănăstirea marelui Eftimie."
E u , ca tâ n ă r şi lipsit de m inte, am dispreţuit porunca lui
şi am c o b o r â t la Iordan, h o tă râ n d să locuiesc în tr-u n a dintre
m ănăstirile de aici. D a r n u n u m a i că nu m i-am îm plinit gân­
dul, d a r si
> v rem e de sase
I luni am zăcut în Lavra lui C a la m o n
de o bo ală grea. Pe câ n d am ajuns într-o mare întristare şi chin
 VIAŢA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
440
217 μεγάλην.Ώ ς δέ έν πολλή λύπη καί άδημονίςί γεγονότι μοι διά
τε την ξενιτείαν καί τήν άρρωστίαν καί διά τό μή εΐναί με νπό
ζυγόν συνοδίας φαίνεται uoi κ αθ’ ύπ νους ό πεφωτισμένος ούτος
γέρων ούτως μοι λέγω ν παρακούσας μου τής εντολής ίκανώς
217,5 έπαιδεύθης· αλλά νυν άναστάς εϊσελθε εις τήν'Ιεριχώ καί ευρί­
σκεις Γερόντων τινα μονάχον εις τό ξενοδοχείον τής μονής τοϋ
άββά Ευθυμίου. Ά κολούθησον αύτώ εις τήν μονήν καί σο)ζη.
Καί άναστάς άπό του ύπνου καί παραυτίκα ενδυναμω ­
θείς καί των άχράντων μυστηρίων μεταλαβών καί γευσάμενος
217, 10 άνέβην πεζή εις Ιεριχώ, ώστε θαυμάζειν τούς πατέρας επί τή
τοσαύτη άθρόα μεταβολή. Καί ούτως άνελΟών έμεινα εις τήν
τού έν άγίοις Ευθυμίου μονήν μηνίΊουλίψ τής έκτης ίνδικτιό-
νος. Καί άπό τότε συνεχώς άπηρχόμην πρός αύτόν πάντα τά
κατ’ έμέ αύτώ ανατιθέμενος, πλήν δτι άπό Σκυθοπόλεω ς είχον
γνώσιν πρός τούς αύτοϋ μαθητάς παραβάλλοντας τώ ήμετέρω
217, 15 οΐκιρ ώς ίδίω αύτών ξενοδοχείο καί παρά τών έμών γονέων
λαμβάνοντας ευλογίαν τινά ένιαυσίαν τω τε κοινώ τής λαύρας
καί τώ θεσπεσίω πατρί. Πάνυ γάρ προσέκειντο αύτω τε καί τοίς
τής λαύρας πατράσιν ά φ ’ ούπερ τής παρουσίας του έν άγίοις
πατρός ημών Σάββα ό οίκος ημών ήξιώθη.
Ό θ εν καί ή έμή μήτηρ τάς είρημένας δβδωκέν μοι άπολυο-
217, 20 μένψ έντολάς, δι’ δ κάγώ παρρησιαστικίότερον άπιώ ν άπολαύω
τής αύτοϋ νουθεσίας καί εύχής, μάλιστα νυν προτραπείς παρ
αύτοϋ έάσαι τήν τής Νέας Λ αύρας οϊκησιν καί τήν Μ ε γ ίσ τ η ν
οίκήσαι Λ αύραν- όπερ καί πεποίηκα τοϋ Θ εοΰ εύδοκήσαντος.
Καί τοϋτο μέν ύστερον.
21
217,25 Πρό δέ χρόνου τινός ίκανοϋ π αρέβαλον τούτο) τψ άγίω
γέροντι βαρηθείς υπό λογισμού τίνος σατανικού καί τοϋτον
αύτω άναθέμενος καί εύχήν λαβών παρ' αύτοϋ αύτίκα άνέσεως
21 44ΐ
din p ricin a înstrăinării, a bolii şi a faptului că n u eram sub
jugul u n ei obşti, m i s-a arătat în s o m n acest B ătrân lu m in a t
zic â n d u -m i aşa: „Ai fost pedepsit destul fiindcă n a ai ascultat
de p o ru n c a m ea. D a r a c u m ridică-te, du-te la Ierih o n şi vei găsi
la casa d e oaspeţi a m ănăstirii A w e i Eftimie pe u n oarecare m o ­
nah G h e ro n tie . M ergi d u p ă el în mănăstire, şi te vei m â n tu i.“
S c u lâ n d u - m ă d in s o m n , de în d a tă a m prins p u te ri şi,
d u p ă ce m - a m îm p ă r tă ş it cu preacuratele Taine, a m m â n c a t şi
am s u it pe jos către Ierih o n , de se m i n u n a u p ărinţii de o astfel
de s c h im b a re grab n ic ă. Şi aşa, u rc â n d u -m ă , a m răm as în m ă ­
năstirea S f â n tu lu i E ftim ie, în c e p â n d cu lu n a iulie, in d ictio n u l Anul 544
al V l-lea. D e a t u n c i m e rg e a m m e re u la el înfâţişând u-i toate
cele ale m ele, p e lângă fap tu l că îi c u n o ş te a m pe ucenicii lui
de la S c h ito p o lis , care v e n e a u în casa n o astră ca la p ro p riu l
a r h o n d a r i c şi p r im e a u o b in e c u v â n ta re anuală de la părinţii
n o ştri p e n t r u în tre a g a Lavră şi p e n t r u dumnezeiescul Părinte.
A ceasta fiin d c ă p ă rin ţii m ei se ataşaseră sufleteşte foarte tare
d e el şi de p ă r in ţii Lavrei d u p ă ce casa n o astră s-a învrednicit
de p re z e n ţa s f â n tu lu i n o s tr u P ărin te Sava.
D e aceea şi m a m a m i-a d a t zisele p o ru n c i a tu n ci cân d
am plecat, şi d e aceea şi eu m e rg şi m ă desfatez cu m ai m u ltă
în d ră z n e a lă d e sfatu rile şi ru g ă c iu n e a lui, m ai ales acu m , d u p ă
ce a m fost î n d e m n a t d e el să n u m ai locuiesc în N o u a Lavră,
ci să vin să lo c u iesc în M a re a L avră13. L u c ru pe care l-am şi
făcut, c u b u n ă v o i n ţ a lui D u m n e z e u , d ar despre aceasta voi
v o rb i m ai tâ rz iu .
21
î n a i n t e cu d e s tu lă v rem e , l-am vizitat pe acest cinstit
B ătrân , a p ă s a t d e u n o arecare g â n d drăcesc pe care i l-am şi
n Chirii se referă la momentul scrierii, când se murase din Noua Lavră în
Marea Lavră.
 2 2 , 2 3 -2 4 . D IA C O N IŢ A VASILINA
VIAŢA SFÂ N T U L U I IO A N ISIH A ST U L 443
442

înfăţişat, şi p r i m i n d b in e c u v â n ta re de la ei, în d a tă m i- a m d o ­
218 έτυχον.Έμοϋ όέ τή αύτοϋ θυρίδι παρακαθημένου καί τής θείας
b â n d it liniştea. D a r pe c â n d eu stăteam lângă uşa lui şi m ă
αύτοϋ άπολαύοντος διδασκαλίας Γειόργιός τις ήγαγεν τον υιόν
în d u lc e a m de în v ă ţă tu ra sa dum nezeiască, u n oarecare G h e -
αύτοϋ όαίμονιώντα πρός αύτόν καί τούτον ρίψας έμπροσθεν
o rg h e şi-a ad u s fiul d e m o n iz a t şi, d u p ă ce l-a a ru n c a t în a in te a
τής θυρίδος αύτοϋ άπήλΟεν. Τοϋ δέ παιδιού κειμένου καί κλαί-
uşii, a plecat. In ti m p ce copilul zăcea şi plângea, B ătrân ul,
2 1 8 ,5 οντος γνούς ό γέρων δτι πνεύμα ακάθαρτον έχει, έσπλαχνίσθη
ştiin d că are d u h n ecu ra t, i s-a făcut milă de el şi, d u p ă ce s-a
καί ποιήσας ευχήν ύπέρ αϋτού καί άλείψ ας αύτόν έλαιον τοϋ
rugat p e n t r u el, l-a u ns cu ulei de la preasfânta C r u c e şi l-a
παναγίου Σταυρού άπεκατέστησεν αύτόν υγιή. Τοϋ γάρ πονη­
făcut sănăto s, p e n t r u că d u h u l cel rău a plecat chiar în acea
ρού αύτίκα ύποχωρήσαντος πνεύματος έκαΟαρίσθη τό παιδίον
clipă, iar co p ilu l s-a c u ră ţit din acel ceas.
από τής ώρας εκείνης.

22
22

Avva E u sta tie, care cu p u ţin în ain te de aceste zile a p re­

218.10 Ό άββάς Ευστάθιος ό τήν τοϋ Σπηλαίου [τοϋ μακαρίου
luat e g u m e n ia m ă n ă stirii Peşterii d u p ă ce Serghie a m u rit,
Σάββα] ηγεμονίαν πρό ολίγων τούτων ήμερ(ον διαδεξάμενος
este u n b ă rb a t ce se deosebeşte, cu harul lui H ristos, prin în ţe­
Σέργιου τελευτήσαντος, άνήρ τή τοϋ Χριστού χάριτι συνέσει δι­
le p c iu n e d u h o v n ic e a s c ă , p rin în v ă ţătu ra o rto dox ă şi p rin cu ­
απρεπών πνευματική καί όρθοίς δόγμασιν καί σίυφροσύνη βίου
răţia vieţii. El m i- a povestit: „ O d a tă a m fost războit cu m p lit
διηγήσατό μοι λέγων ότι έπολεμήΟην ποτέ ύπό τοϋ τής βλασφη-
de d ra c u l h u le i si, d u c â n d u - m ă la A w a loan Isihastul, i-am
218,15 μίας δαίμονος δεινώς καί άπελθών πρός τόν άββα νΊω άννη ν τόν
în făţişat g â n d u r ile m ele, rugându-1 să prim esc binecuvântarea
ησυχαστήν άνεθέμην αύτώ τούς λογισμούς μου καί παρεκάλουν
lui. B ă trâ n u l s-a ridicat, m - a b in e c u v â n ta t si a zis: «Binecu-
εύχήν παρ’ αύτοϋ λαβείν. Ό δέ γέρίον άναστάς έποίησέν μοι
v â n ta t este D o m n u l , fiule, că n u se va m ai ap ro p ia de tine
εύχήν καί λέγει· ευλογητός Κύρως, τέκνον, δτι ού μή προσεγγί­
g â n d u l hulei!» Şi aşa s-a în tâ m p la t, d u p ă c u v ân tu l Bătrânului,
σει σοι έτι ό τής βλασφημίας λογισμός. Καί οϋτο^ς γέγονεν κατά
şi d e a tu n c i n u a m m a i s im ţit acel g â n d rău şi hulitor."
τόν λόγον τοϋ γέροντος καί από τότε ούκέτι ήσθόμην τοϋ πονη-
218,20 ροϋ έκείνου καί βλάσφημου λογισμού.
23-24. D iaconiţa Vasilina
23
O fem eie c a p a d o c ia n ă de n eam , p e n u m e Vasilina, care
Γυνή τις Καππαδόκισσα μέν τφ γένει, Βασιλίνα δέ τή
era d ia c o n iţă a m a rii Biserici a C o n s ta n tin o p o lu lu i, a venit la
κλήσει διάκονος ούσα τής μεγάλης εκκλησίας Κωνσταντινου-
Ieru salim a v â n d c u ea un verişor m ai m are în rang decât ea;
πόλεο)ς ήλθεν εις'Ιεροσόλυμα έχουσα τινά μεθ’ έαυτής άνεψιόν
acesta era în altele evlavios, dar n u avea c o m u n iu n e cu Bise­
μειζοτέρου τάξιν έπέχοντα, οστις τά άλλα μέν ευλαβής ύπήρχεν,
rica S o b o rn ic e a sc ă , p e n t r u că prim ise în v ă ţătu ra diferită a lui
2 1 8 ,25 τή δέ καθολική εκκλησία ούκ έκοινοϊνει τήν Σευήρου έτεροόοξί-
Sever d e A n tio h ia . D ia c o n iţa se străd u ia m u lt să-i sch im be
αν είσδεξάμενος.Ή μέν οΰν διάκονος πολλήν έποιεΐτο σπουδήν

I
444 VIAŢA S F Â N T U L U I IO A N ISIH A ST U L
τήν έκείνου μεταθεΐναι γνώ μην καί ένώ σαι τη καθολική έκκλη-
σία, δι’ δ καί έκαστον όίκαιον ά νδ ρ α παρεκάλει εύχήν ποιήσαι
ύπέρ αύτοϋ.Ή τις γυνή άκ ούσασα περί τής τοϋ Οεσπεσίου Ίω-
219 άννου χάριτος έπεπόθει μέν προσκυνήσαι αυτόν, μαθοΰσα δέ
δτι άνένδεκτόν έστιν κατέρχεσΟαι γυνα ίκ α εις τήν λαύραν, με-
ταστειλαμένη Θ εόδω ρον τόν αύτοϋ μαθητήν έδυσίόπει λαβεϊν
τούτον καί τψ άγίψ άπενέγκαι γέροντι, πιστεύουσα δτι διά τής
219,5 αύτοϋ εύχής μεταβάλλει ό Θ εός τήν σκληροκαρδίαν αύτοϋ καί
άξιοϋται κοινωνήσαι τή καθολική εκκλησία. Ό ν τ ιν α λαβών ό
μαθητής Θεόδίυρος κατήλθεν πρός τόν γέροντα καί τό θυρίδι-
ον κρούσας κατά τό έθος καί τού γέροντος μέλλοντος άνοίγειν
έβαλον μετάνοιαν άμφότεροί. Καί τοϋ μαϋητοϋ είπόντος· εύλό-
219, ίο γησον ημάς, πάτερ, άνοίξας ό γέρω ν λέγει π ρός τόν μαθητήν σέ
μέν εύλογά), ούτος δέ άνευλόγητός έστιν. Τοϋ δέ μαθητοϋ λέ­
γοντος· μή οΰτως πάτερ, άπεκρίθη ό γ έ ρ ω ν όντω ς ούκ εύλογώ
αύτόν, ε(ος άποστή τοϋ φρονήματος των Ά ποσχιστώ ν καί τή
καθολική έκκλησίςι καθομολογήση κοινωνήσαι. Ταϋτα άκούσας
219,15 εκείνος έξεπλάγη έπί τψ τοϋ γέροντος διορατικά) χαρίσματι καί
τφ θαύματι Αλλοιωθείς συνέθετο μετά π ληροφ ορίας κοινωνήσαι
τή καθολική έκκλησίςι.
Τότε ό γέρω ν εύλογήσας α ύ τό ν κ α ί ά ν α σ τή σ α ς μ ετέδω κεν
α ύ τφ πρώ τος τω ν ά χρ ά ντω ν μυστηρίοιν π ά σ α ν δ ι ψ υ χ ί α ν έκ τής
έαυτοϋ άποσμ ήξαντι κ α ρ δία ς.
24
Τοϋτο μαθοΰσα ή Βασιλίνα εις πλείονα π ό θ ο ν ήλθεν τοϋ
219,20 θεάσασθαι αύταΐς όψεσιν τόν άγιον γέροντα καί έλογίσατο με-
ταμφιάσασθαι άνδρικόν σχήμα καί π ρός α ύτόν εις τήν λαύραν
κατελθεΐν καί τά καθ’ έαυτήν ά ναθέσθα ι αύτω. Καί τούτου υπό
άγγελικής οπτασίας φανερω θέντος αύτω δηλοΐ αύτή λ έγω ν γί-
νωσκε δτι καν έλθης, ούχ όρςις με- μή ο ύ ν σκυλής, άλλά μάλλον
2 3 -2 4 . D IA C O N IŢA VASILINA
445
părerile şi să-l unească cu Biserica Sobornicească, şi de aceea îl
ruga pe fiecare b ă rb a t d re p t să facă rugăciune p e n tru el. Aceas­
tă fem eie a au zit de harul dum nezeiescului loan şi dorea să i
se în c h in e , d a r aflând că n u e în găd uit ca o femeie să coboare
în Lavră, a trim is d u p ă Teodor, ucenicul lui loan, rugându-1
să-l ia şi să-l d u c ă la sfântul Bătrân pe vărul ei, crezând că prin
ru g ăciu n ea lui D u m n e z e u va schim ba învârtoşarea inimii sale
şi se va în v red n ici de c o m u n iu n e a cu Biserica Sobornicească.
U cen icul T e o d o r l-a lu a t şi a coborât la Bătrân şi a bătut, după
obicei, în uşă. Iar c â n d Bătrânul u rm a să deschidă, au pus
a m â n d o i m e ta n ie . C â n d ucenicul a zis: „Binecuvântează-ne,
Părinte!4', B ătrânu l a deschis şi a spus către ucenic: „Pe tine te
binecuv ân tez, d ar acesta n u este binecuvântat!" C â n d ucenicul
a spus: „ N u aşa, Părinte!", Bătrânul i-a răspuns: „Cu adevărat,
nu-1 voi b in e c u v â n ta pe acesta până când nu se va depărta de
cugetarea schism aticilor şi nu va mărturisi că vine în com uni­
une cu Biserica S obornicească.'1
A u z in d aceste cuvinte, acela s-a m irat de harisma stră-
vederii B ă trâ n u lu i şi, p resch im b ân d u -se din pricina minunii,
a p r im it c u m u l tă în c re d in ţa re să vină în c o m u n iu n e cu Bise­
rica S ob o rn icea sc ă. A tu n c i Bătrânul l-a binecuvântat şi, după
ce l-a ridicat, i-a d a t lui p rim u l Preacuratele Taine, alungând
to a tă în d o ia la d in in im a lui.
24
C â n d V asilina a aflat de acest lucru, i-a venit o şi mai
m are d o r i n ţ ă ca să-l vadă cu ochii ei pe sfântul Bătrân şi se
g â n d ea să se îm b r a c e b ărb ăteşte şi să coboare la el în Lavră şi
să-i m ă rtu ris e a s c ă to a te ale ei. Lucrul acesta i-a fost descope­
rit lui lo a n p r i n t r - o arătare îngerească, şi de aceea i-a trimis
v° rb ă : „ C h i a r d a c ă vii, să ştii că n u m ă vei vedea. Aşa că nu
446 VIAŢA S F Â N T U L U I 1 0 A N IS IH A S T U L
219, 25 ύπόμ εινον κ α ί δ π ο υ δ ά ν δ ιά γη ς, έφ ίσ τα μ α ι σοι κ α θ ' ύ π νο υ ς καί
α κ ούω τά π α ρ ά σου κ α ί δ σ α ό ά ν έμ βάλη μοι ό Θ εό ς, άπαγγελώ
σοι. Τ α ϋ τα εκείνη ά κ ο ύ σ α σ α κ α ί π ισ τεύ σ α σ α δ έχετα ι έναργώς
τήν οπ τα σ ία ν. Φ α ίν ετα ι γ ά ρ α υ τή κ α θ ’ ΰ π ν ο υ ς λ έ γ ω ν ιδού δή ό
Θ εός ά π έσ τα λ κ έν με π ρ ό ς σέ· ά π ά γ γ ε ιλ ό ν μοι, εί’ τι βούλη.
Ή δέ τά κ α θ ’ έα υ τή ν είπ ο ϋ σ α τή ν π ρ ό σ φ ο ρ ο ν άπόκρισιν
220 έλαβεν κ α ί άνέστη ευ χα ρ ισ το ύ σ α τώ Θ π υ κ α ί έλ θ ό ν τι τψ μαθητή
τοϋ γέρ ο ντο ς τό τε σχήμα κ α ί τό ν χ α ρ α κ τή ρ α ά πή γγειλ εν. Ταΰτα
εγώ π α ρ ’ α ύ τή ς εκείνης ά κ ο ύ σ α ς τή ς δ ια κ ό ν ο υ Β α σ ιλίνη ς τή πα-
ρούση σ υ γγρ α φ ή σ υ νέτα ξα .
25
220, 5 Ό τό π ο ς έν ώ έγκ έκ λ εισ τα ι ό ά γ ιο ς ο ύ το ς γέρ ω ν , κρημνόν
έχει κ α τά δυσ μ άς ύ ψ η λ ό τα το ν το ίχο υ τό π ο ν ά π ο π λ η ρ ο ϋντα ,
κ α θ ’ ού ή στέγη το ϋ κελλίου έπ εσ τή ρ ικ τα ι. Ή δέ τοϋ κρημνού
πέτρα το σ ο ΰ το ν ξη ρ ο τά τη λία ν ύ π ά ρ χ ε ι κ α ί ά νικ μ ο ς, ώστε μηδ'
όλως νο τίδ α έμποιεΐν τ φ κελλίολ Έ ν μιςχ το ίν υ ν τω ν ημερών
λαβώ ν ό άγιος ού το ς γ έρ ω ν σ π έρ μ α >ν ό ς σ χα δ ίο υ λέγει τοΐς έαυ-
220 , 10 τοϋ μ αθηταΐς Θ εο δω ρ ω κ α ί’Ιω άννη· ά κ ο ύ σ α τέ μου, τέκνα- εα ν η
τοϋ Θ εοϋ φιλανθρουπία χα ρ ίσ η τα ι τώ σ π έρ μ α τι το ύ τω χά ρ ιν και
ταύτη τή πέτρςι δύ να μ ιν π ρ ό ς τό κ α ρ π ο γ ο ν ή σ α ι, γινώ σ κετε δτι
δο^ρεάν χα ρ ίζετα ι μοι τή ν τω ν ο υ ρ α ν ώ ν βασιλείαν.
Κ αί το ϋ το είπ ώ ν π ρ ο σ έπ λ α σ εν τή ά ρ ρ ή κ τ ω εκείνη πέτρςι
220 , 15 τήν σ χά δ α ν Ό δέ τή ν ρ ά β δ ο ν Ά α ρ ώ ν ξ η ρ ά ν ο ύ σ α ν β λα σ τή σ α ι
καί έξα νθή σ α ι έπ ιν εύ σ α ς Θ εό ς α υ τό ς κ α ί τή ν ά ρ ρ η κ τ ο ν ταύ-
την καί ξηρ ο τά τη ν π έτ ρ α ν β λ α σ τή σ α ι έκ έλ ευ σ εν π ρ ό ς τό δ εΐξα ι
ταΐς μ ετέπειτα γενεα ΐς ό π ο ία ς ό δ ο ύ λ ο ς α υ το ϋ τε τύ χ η κ ε χάρι-
τος. Καί ίδώ ν ό γέρο;ν τόν β λ α σ τό ν η ύ χ α ρ ίσ τε ι τ φ Θ ε φ μετά
δα κρύω ν. Ό σ τ ις β λασ τός κ α τά μ ικ ρ ό ν εις ύ ψ ο ς εγειρό μ ενο ς
220, 20 έφ θα σ εν τή ν στέγην, ήν καί ά π ε σ τ έ γ α σ α ν , κ α ί ά π λ ώ ς είπεΐν, τφ
χρ ό νψ ιδού τρ ία σϋκα έκ α ρ π ο φ ό ρ η σ εν . Ά π ε ρ λ α β ώ ν ό γέρ ω ν
2 5 -2 6 . M IN U N E A SM O C H IN U L U I
447
tc osteni, ci m a i b in e rabdă şi, o riu n d e vei fi, m ă voi arăta ţie
în s o m n , voi asculta ce-m i vei sp un e şi îţi voi vesti to ate câte
îm i va arăta D u m n e z e u ." Ea, auzind acestea şi crezând, a pri­
m it vedenia, p e n t r u că el i s-a arătat în vis zicându-i: „Iată că
D u m n e z e u m - a trim is la tine! Spune-m i ce vrei?“
Ea, d u p ă ce i-a spus ale sale, a prim it răspunsul potrivit,
şi apoi s-a trezit m u l ţu m i n d lui D u m nezeu. Şi când a venit
ucenicul, i-a descris acestuia îm brăcăm intea şi înfaţişarea Bă­
trân u lu i. Eu am auzit acestea chiar de la diaconiţa Vasilina şi
le-am aşezat în scrierea de fată.
> i
25-26. M inunea smochinului
L o cu l în care s-a zăvorât acest sfânt Bătrân are, în latura
de apus, o p răp astie foarte adâncă, folosită ca zid de care se
sprijină aco p e rişu l chiliei. Piatra peşterii este atât de uscată
şi lipsită de um ezeală, încât nu lasă în chilie nici u n pic de
um ezeală. Acest sfân t Bătrân, lu ând o săm ânţă de smochin,
le-a sp us u c e n ic ilo r săi, T eo d o r şi loan: „Ascultaţi-mâ, fiilor,
dacă iu b irea de o a m e n i a lui D u m n e z e u va dărui har acestei
s e m in ţe şi acestei pietre pu te re ca ea să încolţească, să ştiţi că
îm i d ă în d a r îm p ă ră ţia cerurilor."
Z i c â n d acestea, a lipit săm ânţa de piatra aceea care nu
p u te a fi sp artă. Iar C el care a făcut să înverzească şi să înfloreas­
că toiagul u scat al lui A aro n , a p o ru n cit ca şi această piatră tare
şi foarte uscată să odrăslească spre a arăta generaţiilor urm ătoa­
re h aru l de care a av u t parte robul Său. C â n d a văzut Bătrânul
vlăstarul, I-a m u l ţ u m i t cu lacrimi lui D u m nezeu. Acest vlăstar
s-a înălţat p u ţi n câte p u ţin şi a ajuns la acoperiş, pe care l-a
desfăcut şi, ca să s p u n pe scurt, în tr-u n an a făcut trei sm ochi­
ne. Pe acestea lu â n d u -le B ătrânul si i sărutându-le cu lacrimi,'
le-a m â n c a t, m u l ţ u m i n d lui D u m n e z e u Care l-a încredintat,
* » > 1
 448 VIAŢA SFÂ N T U L U I IO A N ISIH A ST U L
κ α ί μετά δ α κ ρ ύ ω ν κ α τα φ ιλ ή σ α ς ε φ α γ ε ν ευ χα ρ ισ τώ ν τώ πληρο-
φ ορήσαντι αυτόν Θ εώ , δ ια δ ο ύ ς κ α ί το ΐς εα υ το ύ μ α θ η τα ϊς πρός
μικρόν. Καί ιδού τό δ έν δ ρ ο ν βοςΐ τη α ρ ετή του γ έρ ο ν το ς μαρτυ-
220,25 ρούν. Ά φ ' οΰ δέ τά σύκα εφ α γ εν ό Ο εοφ όρος ο ύ το ς γέρ ω ν, έτοι-
μάζετο π ρ ό ς τήν έ ξ ο δ ο ν επ ειδ ή δέ λ ο ιπ ό ν εις β α θύ γή ρ α ς ήλα-
σεν.Ή νέθ)ξαν οί μ α θη τα ί τό ν τό π ο ν π ρ ό ς τό δ ια κ ο ν εΐν αύτώ.
26
221 Έ γ ώ τοίνυν είσε/.θων π ρ ό ς α ύ τό ν κ α ί τό φ ο β ερ ό ν του βλα­
στού Οεασάμενος θέαμα, κα τενό ο υ ν έπιμελώ ς π ώ ς έριζώ θη καί εί
ραγά δα έσχεν ή πέτρα, καί εύρεΐν ούκ ή δυνή θη ν, ώστε με έκπλα-
γέντα είπ ειν ώ β ά θ ο ς π λ ο ύ το ν κα ι σ ο φ ία ς κα ι γνώ σ εω ς Θ εόν, ώς
221 , 5 ά νεξερεννητα τά κ ρ ίμ α τα α ύ το ϋ κα ί ά νεξιχ νία σ το ι a i ό ό υϊ αντοι'ι.
Καί γάρ ί'σασιν οί π ολυχρόνιον π είρ α ν τή ς λ α ύ ρ α ς τού μακαρίου
Σάββα εχοντες ότιπερ ούτε έν αέρι κ α ί κ ή π ω συκή γίνετα ι ή ετε-
ρον δένδρον διά τήν πολλήν θερμότητα κ α ί ξη ρ ό τη τα τώ ν άέροον
τής λαύρας· εί δέ τις π ρ ο φ έρ ει τά δ έν δ ρ α τού μικρού τής αυτής
221 , ίο λαύρας κοινοβίου τά π α ρ ά τήν ό δ ό ν όντα, γινω σ κέτω ό τοιοϋτος
δτι έκεΐνα εύχής εργον γεγένη τα ι τού μ ακαρίου Σ ά β β α βά θος
τε γης εύρηκότος καί εύ π ο ρ ία ν τώ ν τού χειμ ά ρρ ο υ όμβριμαίω ν
ύδάτίυν καί τών τού αύτοΰ μικρού κοινοβίου π α τέρ ω ν μέχρι τού
νύν έκ τού ϋδατος τού χειμάρρου όλον τό ν χειμώ να α υ τά πο-
τιζόντων. Άμέλει πολλώ ν έπιχειρη σά ντω ν π α ρ ά τό ν χείμα ρρον
1 221,15 φυτεϋσαι ενθα βάθος γης ήν, κ α ί όλον τό ν χειμώ να π ο τιζό ντω ν
μόλις έπί ενιαυτόν ϊσχυσαν κρα τή σ α ι τά φ υ τά διά τήν. ώ ς εϊρηται,
πολλήν τών αέρων ξηρότητα καί τό σ φ ο δ ρ ό ν τώ ν καυμάτω ν.
27
Και ταϋτα μέν έκ πολλώ ν ολίγα ά να λ εξά μ ενο ς γρ α φ ή πα-
ραδέδω κα πα ραλείψ ας διη γή σ α σ θα ι τούς περί πίστεω ς αύτοΰ
221,20 άγώνας, ους ένεδείξατο κ ατά τ ώ ν Ώ ρ ιγ έ ν ο υ ς καί Θ εοδίόρου τού
2 5 -2 6 . M IN U N E A S M O C H IN U L U I 449
şi a d a t şi u c en icilo r săi câte p u ţin . Şi iată că p o m u l strigă m ă r­
tu risin d d espre v irtu te a B ătrânului. D u p ă ce Bătrânul acesta
p u r tă to r de D u m n e z e u a m â n c a t sm ochinele, s-a pregătit p e n ­
tru ieşirea d in această viaţă. D a r p e n tru că a ajuns la adânci
bătrân eţi, u cenicii au lărgit locul ca să-l poată sluji.
26
Eu, aşadar, am in tra t la el şi, când am văzut priveliştea
înfricoşăto are a vlăstarului, am cercetat cu atentie în ce fel a
prins ră d ă c in ă şi dacă piatra s-a crăpat, dar n -am p u tu t găsi
nim ic, aşa în cât a m spus cu uimire: O, adâncul bogăţiei şi al
înţelepciunii şi a l cunoştinţei lui Dumnezeu, cât sunt de necer­
cetate judecăţile L u i şi de nescrutate căile Lui! Aceasta p e n tru Rom. u .33
că cei d in Lavra fericitu lu i Sava care au experienţă de m u lţi
ani ş tiu că s m o c h i n u l sau v re u n alt p o m n u creşte nici în aer
liber, nici în g r ă d in ă d in pricina căldurii m ari şi a uscăciunii
aeru lu i d in Lavră. Iar dacă cineva se gândeşte la po m ii de
lângă d r u m ai m icii c h in o v ii a lavrei, să ştie că aceştia sunt
ro ad a r u g ă c iu n ilo r fericitului Sava, care a găsit p ă m â n t adânc
şi r o d it o r m u l ţ u m i t ă a p elo r de ploaie d in to rent, p recu m şi
ale p ă r in ţ il o r d i n m ic a sa chinovie care p ân ă acu m udă pom ii
to a tă ia rn a cu ap a d in to ren t. într-adevăr, deşi m ulţi au încer­
cat să sădească p la n te lângă to ren t, u n d e era p ă m â n t adânc, şi
să le u d e în tre a g a iarnă, abia au reuşit să ţină plantele u n an
d in c au z a m a rii u scăciu n i a aerului şi a puterii arşiţei.
27
D u p ă ce am ales aceste puţine lucruri din multe altele,
le-am p red at scrisului, lăsând deoparte istorisirea luptelor sale
p e n tru c red in ţă duse îm potriva învăţăturilor şi apărătorilor lui

450 VIAŢA SFÂNTULUI IOAN ISIHASTUL
Μ ομψ ουεστίας δ ο γ μ ά τω ν τε κ α ί ύ π α σ π ισ τ ώ ν ,κ α ί το ύ ς διω γμούς
ούς ύπέμεινεν κ α τά τό εύ α γγέλ ιο ν ύ π έρ τώ ν ά π ο σ το λ ίκ ώ ν δογ­
μάτων. Α λλ ά τά το ύ το υ ά ν δ ρ α γ α θ ή μ α τα ά λλοις συγγραφεΰσιν
π α ρ α χω ρ ώ διηγήσασΟαι· εύ γά ρ οίδ" ότι π ολλοϊς. coc είκός, μετά
τήν αύτοΰ ά π ο β ίω σ ιν σ π ο υ δ α σ τέο ν γενή σ ετα ι ά ν α γρ ά ψ α σ θ α ι
221, 25 τούς τε α γ ώ ν α ς καί διω γμ ο ύ ς κ α ί κ ιν δ ύ ν ο υ ς ούς ύπέμ εινεν ύπέρ
τής ο ρ θο δό ξο υ πίστεω ς, κ α ί τά ς ν ίκ α ς κ α ί τά ς εν δ ό ξο υ ς αύτοϋ
222 πολιτείας κ α τά π ά σ α ν ώς είπεϊν τή ν κ α θ ' η μ ά ς π ο λ ιτεία ν κ α ί διά
τόν βίον καί διά τά ς ά π α σ τ ρ α π το ύ σ α ς α ύ το ϋ ά ρ ετά ς περίφημου
και περιβοήτου γεγο νό το ς.
28
Ώ ς δέ ή κουσα τής ά γ ια ς α ύ το ΰ γλ ώ ττη ς διη γούμ ενη ς, τψ
είκοστώ όγδοο) τής α ύ το ϋ η λικ ία ς χρόνο) επ ίσ κ ο π ο ς έχειροτο-
222, 5 νήθη, ώ ς κ α ί άνω τέρω εϊρηταί, κ α ί έπ ο ίη σ εν έν τή επ ισ κ οπ ή έτη
εννέα καί έμεινεν εις τή ν λ α ύ ρ α ν τό π ρ ό τερ ο ν έτη δώ δεκ α , έξ
ών έόιηκόνησεν έτη έξ κ α ί ή σ ύχασ εν έτη έξ, κ α ί έμεινεν εις τόν
Τ ο υ β ά ν έτη έξ καί έν τώ κελλίψ κ α θ ειρ γμ ένο ς, έν ω κ α ί μέχρι
τοϋ νϋν ησυχάζει, έπλήρα_>σεν σύν Θ εώ τεσ σ α ρ ά κ ο ν α έπ τά χρ ό ­
2 2 2 , 10 νους, καί ιδού έφ θασεν τό ν έκ α το σ τό ν τέ τα ρ το ν τη ς έαυτοϋ ηλι­
κίας χρόνον καί έστιν λίαν π ρ εσ β ύ τη ς κ α ί φ α ιδ ρ ό ς τω πρ ο σ ώ π ω
κ α ί τη ιμυχή π ρ ο θυ μ ό τα το ς κ α ί θ εία ς χά ρ ιτο ς έμπεπλησμένος·
εύχόμεθα δέ ήμεΐς οί τα π ε ιν ο ί ϊνα ό Θ εό ς έτι μ ά λλον κ α ί μάλλον
ένδυναμώση αύτόν κ α ί τό ν δρ ό μ ο ν α ύ το ϋ έν ειρήνη τελειώση.
222, 15 Εύχαΐς αύτοΰ ελεήσει καί ημάς το ύ ς τα πεινο ύ ς καί άμαρτω-
λούς τούς συγγραψαμένους. Εις το ύ ς α ιώ να ς τώ ν αιώνων. Αμήν.
27-28
O rigen şi T eo d o r de Mopsuestia, precum şi prigonirile pe care
le-a răbdat, potrivit Evangheliei, pentru învăţăturile apostolice.
Las însă altor scriitori să istorisească aceste fapte vitejeşti, fiindcă
ştiu bine că d u p ă trecerea sa din viaţă, cum e şi firesc, va trebui
ca m ulţi să se îndeletnicească cu scrierea luptelor, prigonirilor şi
prim ejdiilor pe care le-a răbdat pentru credinţa ortodoxă, pre­
cu m şi biruinţele şi faptele strălucite ale vieţii lui, fiindcă în toată
petrecerea şi vieţuirea sa cu noi a devenit faimos şi cunoscut pre­
tutin den i datorită strălucitoarelor sale virtuti.
ί
28
D u p ă c u m a m au zit d in sfânta lui gură, a fost h iro ­
to n i t e p isc o p p e c â n d era în vârstă de 28 de ani, d u p ă cu m
s-a s p u s şi m a i sus, şi a î m p lin i t în episcopie no u ă ani, d u p ă
care a sta t în L av ră m a i în tâ i 12 ani, iar d in aceştia, şase ani
a s lu jit şi şase s-a lin iştit, iar ap o i a răm as şase ani în Ruva.
Z ă v o r â n d u - s e a p o i în chilia u n d e se linişteşte p ân ă acum , a
îm p lin i t, cu a j u to r u l lui D u m n e z e u , 4 7 de ani. Aşa a ajuns
în vârstă d e 10 4 a n i 14, şi e fo arte b ă trâ n şi vesel la chip şi plin
de râ v n ă c u s u fletu l d in p ric in a h a ru lu i dum nezeiesc care îl
u m p le . N o i, s m e riţii, îi u r ă m ca D u m n e z e u să-i dea putere
to t m a i m u l t ă şi să-şi isprăvească d r u m u l în pace.
P e n tr u ru g ă c iu n ile lui, să ne miluiască şi pe noi, smeri­
ţii şi păcătoşii scriitori, în vecii vecilor. A m in.
11 Episcopul loan împlinise vârsta de 104 ani la 8 ianuarie 557.
 Apendice15

El îşi a ştep ta m e re u v rem e a plecării şi tâ n je a să p ri­

m ească c u n u n a d re p tă ţii care i-a fost g ă tită, c u n u n ă pe care
D u m n e z e u a fă g ă d u it-o ce lo r ce îl iubesc. C â n d m o a rte a i
s-a a p ro p ia t, p a t r i a r h u l a trim is d u p ă A w a C o n o n , stareţul
Lavrei, o m iu b it de D u m n e z e u , p lin de d iscreţie şi desăvâr­
şit în d rag o stea de D u m n e z e u , şi l-a tr im is la A scalo n. C u el
a luat p e u n u l d in ucenicii s f â n tu lu i B ă trâ n . C â n d i-a sosit
ceasul m o rţii, p ă r in ţii s-au g r ă b it să v in ă în a p o i la el, dar
Viata lui A w a Chiriac
deja m u rise. Era o zi d e d u m i n i c ă şi el se afla în că pe patul
său de m o a rte . L -au scos afară d in chilie, iar el a sp u s p ă r in ­ O O O
ţilor: „Vă rog, P ă rin ţii m ei, să n u fiţi trişti, p e n t r u că fraţii
pe care îi a ş te p ta ţi să v ină vo r sosi m ie r c u ri. Peste trei zile Βίος τού άββά Κυριάκου
veţi fi a d u n a ţ i cu toţii, iar v oia Iui D u m n e z e u p riv ito are la
m in e se va fi î m p l i n i t . 11Aşa s-a şi î n t â m p l a t . C e i care erau în
călătorie s-au în to r s m ie r c u ri î n a i n t e d e cin ă , au v e n it toţi
la el şi i-au p r i m i t b in e c u v â n ta re a , şi î n d a t ă şi-a d a t d u h u l
în m â in ile lui D u m n e z e u , în z iu a d e 8 ia n u a r ie . Ia r acu m ,
să d ă m p e n t r u S fâ n tu l lo a n şi p e n t r u n o i cin ste, slava şi
în c h in ă c iu n e T ată lu i si
» F iu lu i si
1 S f â n tu l u i D u h .
A c u m şi p u r u r e a şi în vecii vecilor.
A m in .

v r c wart2>alcătuitorul ediţiei critice a operei lui Chirii, notează câte

man ΓΙΓ1' cons’^era,:e neautentice, la moartea lui loan, prezente în une e
lean U“^riSe 3 28 -3 29 ). Cu toate acestea, G. G aritte („La Morte de S.
mentează că textul din apendice, prezent numai într-o edipe
dună C Vef C aPart‘ne IU1 Chirii. D e aceea îl redăm şi noi, tradus
Pa ediţia engleză.
 Βίος το ϋ ά β β ά Κ υριάκού Viata
222 , 20 > lui A w a Chiriac
τή ς λαύρας τοϋ Σ ουκά din Lavra lui Suca

1
1. Prolog

Τ οϋ ά ν α χ ω ρ η το ϋ καί πά ντω ν άνα χω ρη τώ ν ά ρ ίσ το υ D e C h ir i a c p u s tn ic u l, cel mai b u n d intre toţi pustnicii,

Κ υ ριά κ ο ύ π ο λ λ ά κ ις έν τω π ερ ί Ε υ θ υ μ ίο υ το ύ μ εγ ά λ ο υ ρ η θέντι a m a m i n t i t d e m u l te ori în C uvântul m e u despre marele Ef­
μοι λόγιο μνήμην έ π ο ιη σ ά μ η ν ά ν α γ κ α ίο ν το ίν υ ν ή γη ο ά μ η ν tim ie. M i s-a p ă r u t, aşadar, de tre b u in ţă să-l fac şi mai bine
το ύ το ν δ ι’ ο λίγω ν γνω ρ ιμ ο 'περ ο ν το ίς έ ν τ υ γ χ ά ν ο υ ο ι κ α τα σ τή σ α ι c u n o s c u t c itito r ilo r p o v estin d câte ceva d in pârga izbânzilor
όλίγα ς τιν ά ς ά π α ρ χ ά ς τω ν α ύ τω κ α τ ο ρ θ ω θ έ ν τ ω ν δ ιη γο ύ μ ενο ς. sale. P e n tr u că d acă p ârga cu v in telo r este sfântă, este vădit că cf.Rom. ii.
222 ,25 Ε ί γά ρ ή α π α ρ χ ή τω ν λ εγο μ ένω ν λ ο γ ιώ ν ά γ ια , δ ή λ ο ν δ τι κ α ί τό
şi f r ă m â n t ă t u r a în treg ii sale vieţi s-a sfinţit îm preună.
φ ύ ρ α μ α τού π α ν τό ς α ύ το ϋ βίου σ υ ν η γία σ τα ι.
2. O bârşia
2
223 Ο ύ το ς το ίνυ ν ό τή ν ψ υ χ ή ν ε /ω ν π εφ ιο τισ μ ένη ν Κ υ ριά κ ό ς
A cest C h iria c , cel cu sufletul lu m in at, era de neam
γένο ς μέν τής Ε λ λ ά δ ο ς ύ π ή ρ χ εν π ό λ εω ς Κ ό ρ ινθο υ , γο νέω ν δέ
d in C o r i n t ,1 o cetate a Greciei. Părinţii
t din care s-a născut se
π α τρ ό ς μ έν Ίω ά ν ν ο υ π ρ εσ β υ τέρ ο υ τή ς κ α τ ά Κ ό ρ ιν θ ο ν ά γ ια ς τοϋ
n u m e a u , tatăl, lo a n , p reot al sfintei Biserici Soborniceşti a
Θ εού κ α θ ο λ ικ ή ς έκ κ λ η σ ία ς,μ η τρ ό ςδ έ Ε υ δ ο ξ ία ς , ύ φ ' ώ ν έγ εν ν ή θ η
lui D u m n e z e u d in C o r in t, iar m a m a se ch em a Eudoxia. S-a
223,5 π ε ρ ίτό τέ λ ο ςτ ή ς Θ εο δο σ ίο υ τοϋ νέου β α σ ιλεία ς μ η ν ί’Ια ν ν ο υ α ρ ίψ
n ăscu t, aşadar, către sfârşitul d o m n ie i lui Tedosie cel Tânăr,
ένάτη τής δευτέρα ς ίνδικ τιό νο ς. Γέγονεν δέ α ν εψ ιό ς εκ μ ητρός
în 9 ianuarie, in d ic tio n u l aJ II-lea. Era văr d u p ă m a m ă cu Pe- Anul 449
Π έτρου τοϋ επ ισ κ ό πο υ Κ ο ρίνθο υ, ύ φ ’ ού γ έγ ο ν εν ά να γνώ σ τη ς
tru, e p isco p u l C o r in tu lu i, de care a şi fost făcut citeţ al aces­
έκ βρέφους τής α υτή ς ά γ ια ς έ κ κ λ η σ ία ς.Ό σ τις ά β β α ς Κ υ ριά κ ό ς
tei sfinte Biserici încă de mic. A w a Chiriac, du p ă cum mi-a
άναγινοισκω ν τά ς θείας γ ρ α φ ά ς, ώ ς α ύ τό ς μοι διη γή σ α το , καί
povestit, c itin d D u m n eze ieştile Scripturi şi petrecând cu ele
διημερεύο)ν έν α ύ τα ΐς καί δ ια ν υ κ τερ εύ ω ν έτι ώ ν νέο ς έθ α ύ μ α ζε ν
încă de tâ n ă r ziua şi noaptea, se m in u n a de multele feluri în
223, ιο πώ ς π ο λ υ τρ ό π ω ς κ α τά γενεά ν κ α ί γεν εά ν το ύ ς ο ρ θή πρ ο α ιρ έσ ει
care D u m n e z e u i-a slăvit, d in n eam în neam , pe cei care s-au
 456 VIAŢA LUI A W A CHIRI AC
εύαρεστήσαι σ π ο υ δ ά σ α ν τ α ς έδ ό ξ α σ εν ό Θ εό ς κ α ί φ ω σ τή ρ α ς έν
κόσμο) ά νέδειξεν κ α ί π ά ν τ α έξ ά ρ χ ή ς (οκονόμησεν π ρ ό ς σιυτηρίαν
τοϋ α ν θ ρ ω π ίν ο υ γένο υ ς, τό ν μέν Α β ελ δ ιά Ουσίαν δ ο ξ ά σ α ς, τόν
δ έ ’Ε ν ώ χ δι.’ εύαρεστήσείυς τή μ ετα θ έσ ει τ ιμ ή σ α ς ,τ ό ν δέ Ν ώε διά
223, 15 δικα ιοσ ύνη ς σ π ιν θ ή ρ α τοϋ γ έν ο υ ς ί[υ λ ά ξ α ς, τό ν Α β ρ α ά μ διά
πίστε(υς πα τέρ α έθ νώ ν ά ν α δ είξ α ς, τή ν ευσεβή το ϋ Μ ελχισεδέκ
ίερω σύνην ά π ο δ εξ ά μ εν ο ς, τό ν Ιω σ ή φ καί τό ν Ί ώ β υπο μ ο νή ς
τε καί σ ω φ ροσ ύνης εικ ό να τώ βίω ά ν α σ τή σ α ς, τό ν Μ ω υσέα
νομ οθέτην κ α τα σ τή σ α ς, τό ν το ϋ Ν α υ ή ’Ιη σ ο ΰ ν ή λ ίφ κ α ί σελήνη
223, 20 χα λ ινα γω γό ν κ α τα σ τή σ α ς, τό ν Δ α υ ίδ π ρ ο φ ή τ η ν κ α ί βασιλέα
καί φ ρικτοϋ μυστηρίου π ρ ό γ ο ν ο ν ά ν α δ ε ίξ α ς . τή ς Β α β υλω νία ς
καμίνου τήν φ λ ό γα ε>ς δ ρ ό σ ο ν μ ετα π ο ιή σ α ς. Δ α νιή λ τούς
λέοντας έν τ φ λ ά κ κ φ νηστεύειν δ ιδ ά ξ α ς , τό θ α λ ά ττιο ν κήτος
εις προ φ η τικ ό ν θ ά λα μ ο ν μ ετα σ κ ευ ά σ α ς. Π ρ ό ς το ύ το ις πάσιν
ίλιγγία αύτοϋ ή διά νο ια έννο ο ϋ σ α τ ά υ π έρ τα ϋ τ α . τό ν τόκ ον
223, 25 τόν τοιοϋτον τόν ά σ π ορον. τήν Π α ρ θ έ ν ο ν κ α ί Μ η τέρα , π ώ ς [άν]
Θ εός Λ όγος ά τρ έπ τω ς γέγο νεν ά ν θ ρ ω π ο ς κ α ί δ ιά τοϋ τιμίου
αύτοϋ σταυροϋ καί τής ά ν α σ τά σ εω ς τό ν τε ςϊδην έσκύλευσεν
ψ καί τόν α π α τεώ να όφι,ν κ α τή ρ γη σ εν Ο οιαμβεύσας κ α ί τοϊς ίδίοις
θανα τω θέντα π α ρα πτα ιμ α σ ιν Α δ ά μ ζ ω ο π ο ιή σ α ς π ά λ ιν εις τόν
223, 30 παρά δεισ ον έπανήγαγεν.
3 3. în chinovia lui Gherasim
224 Ταϋτα κ α ίτ ά το ια ϋ τα δ ια νο ο ύ μ ενο ς ό Κ υριά κ ό ς, κατενύγη
ή κα ρ δία αύτοϋ φόβο) Θ εοϋ καί έβ ο υ λεύ σ α το έπί τή ν ά για ν πόλιν
άναχο^ρήσαι καί τοίς βιω τικοις ά π ο τά ξ α σ θ α ι π ρ ά γμ α σ ιν. Καί
τοϊς τοιούτοις αδολεσχώ ν λογισμοίς ή κ ο υ σ εν έν μια κυ ρ ια κ ή τοϋ
224, 5 ευαγγελίου λέγοντος εϊτις θέλει ό π ίσ ω μ ο ν έλθεΐν, άπαρνησάσθω
εα υτόν και άοάτω τόν στα υρό ν α ύ το ϋ και άκολονθείτω μ ο ι . καί
π α ρ α υ τίκ α έξελΟών τής εκκλησίας κ α ί μηδενί μηδέν είρηκώ ς
ήλΟεν έπί Κ εγχρεάς καί έπ ιβ ά ς π λ ο ίψ δ ια π ερ ώ ν τι έν Π αλαιστίνη
3. ÎN CHINOVIA LUI GHERASIM 457
silit p r in tr-o d re a p tă alegere deliberată să-I fie plăcuţi şi i-a
arătat lu m in ă to r i în lu m e, ic o n o m isin d to tu l d in t r u în c ep u t
p e n t r u m â n tu ire a n e a m u lu i om enesc, C are l-a slăvit pe Abel
p e n t r u jertfa lui, iar pe E n o h l-a cinstit cu m u tarea de aici
p e n t r u că I-a fost b in eplăcu t, pe N o e prin dreptate l-a păzit
ca p e o scânteie a n e a m u lu i [omenesc], pe Avraam l-a arătat
p rin c re d in ţă p ă r in te al neam urilor, a p rim it preoţia cucernică
a lui M elchisedec, pe Io sif şi pe Iov i-a înălţat prin vieţuire ca
icoane ale răb dării şi fecioriei, pe Moise l-a rân d u it legiuitor,
pe Isus N av i l-a făcut să ţină în frâu soarele şi luna, pe prorocul h. Nam io, 12
şi îm p ă r a tu l D a v id l-a arătat străm oş al înfricoşătoarei taine, i imp. 16,13
focul c u p to ru lu i b a b ilo n ia n l-a preschim bat în rouă, pe leii
lui D a n iil d in groapă i-a învăţat să postească, chitul cel din
m are l-a p re s c h im b a t în iatac prorocesc. Pe lângă toate acestea,
cu g etu l lui era c u p rin s de uim ire când se gândea la cele mai
presus d e acestea, adică la o astfel de naştere fară de sămânţă, la
Fecioara-M aică, la felul în care D u m n e z e u -C u v â n tu l S-a făcut
o m în c h ip n e s c h im b a t şi prin cinstita Sa C ruce şi înviere a
p r ă d a t iadul şi, b iru in d , l-a nim icit pe şarpele înşelător, iar pe
A d a m , cel o m o r â t p rin propriile sale căderi, l-a făcut iarăşi viu,
ad ucându -1 d in n o u în rai.
La acestea şi la cele ca acestea gând in du-se Chiriac, s-a
s tră p u n s la in im ă cu frica lui D u m n e z e u şi s-a ho tă râ t să plece
în S fân ta C e ta te şi să se lepede de lucrurile cele lumeşti. C u ­
g e tâ n d astfel d e g â n d u ri, a auzit în tr-o d u m in ică Evanghelia
zicând: D acă vrea cineva să vină după M ine, să se lepede de sine,
să-si
> ia crucea sa si să-Μ ι urmeze. Ieşind
» * în d a tă din biserică si >
au. 16,24
fâră să s p u n ă cuiva ceva, a venit în C h en h rea , u n d e s-a suit în
co rab ie si, tr e c â n d în Palestina, a venit la Ierusalim, fiind în
j
 VIAŢA LUI A W A CH IRIAC 3. ÎN CHINOVIA LUI GHERASIM
458

π α ρ ε γ έ ν ε τ ο εις Ιε ρ ο σ ό λ υ μ α ό κ τ ω κ α ιδ έ κ α τ ο ν μέν έτο ς ά γω ν τής vârstă d e 18 ani, în al optulea an de patriarhie în Ierusalim al

224. 10 η λ ικ ία ς, ό γ δ ό ω δ έ έτει τή ς ιε ρ α ρ χ ία ς έ ν ίε ρ ο σ ο λ ύ μ ο ις Α να στα σίου, lui Anastasie, în al nouălea an al domniei împăratului Leon

ένάτορ δ έ τή ς β α σ ιλ εία ς Δ έ ο ν τ ο ς το υ μ εγά λο υ βααιλέω ς έν cel M are, la în cepu tu l indictionului al V-lea1. Venind în Sfân­
ta C etate, a fost p rim it de Sfântul Evstorghie, bărbat sfânt,
ά ρ χ ή τ ή ς π έ μ π τ η ς ιν δ ίκ τιό ν ο ς. Κ α ί έλ θ ώ ν είς τή ν ά γ ία ν πόλιν
έόεξιο')θη π α ρ ά τψ έν ά γ ίο ις Ε ύ σ το ρ γ ίω , ά ν δ ρ ί άγιο) κ α ί το ΐς τοϋ care strălucea cu harismele Preasfântului D uh şi care ctitorise
0 m ănăstire foarte vestită, aproape de sfântul Sion. Iernând
Π α ν α γ ίο υ Π ν ε ύ μ α τ ο ς χα ρ ίσ μ α σ ι δ ια λ ά μ π ο ν τι. ήδη μ οναστήριον
în aceasta, robul lui D u m n eze u Chiriac dorea să locuiască în
224, 15 σ υ σ τη σ α μ ένω π λ η σ ίο ν τή ς ά γ ια ς Σ ιώ ν π ερ κ ρ α νέσ τα το ν. Έ ν ψ
pustie şi, a u zin d aproape de la toţi cele despre dumnezeiescul
π α ρ α χ ε ιμ ά σ α ς ό δ ο ύ λ ο ς τού Θ εο ύ Κ υ ρ ιά κ ό ς έπ επ ό θ η σ εν τήν
Eftim ie, l-a rugat pe marele Părinte Evstorghie să-l slobozeas-
έρ η μ ο ν ο ίκ ή σ α ι κ α ί άκούο>ν π α ρ ά π ά ν τ ω ν σ χεδ ό ν τά κ α τά τόν
că cu binecuvântare. D u p ă ce a fost slobozit, a venit în Lavra
θ ειο ν Ε υ θ ύ μ ιο ν π α ρ ε κ ά λ ε σ ε ν τό ν μ έγ α ν π α τ έ ρ α Ε ύστόργιον
m arelui E ftim ie şi a stat destule zile acolo, la Anatolie preotul
ά π ο λ υ θ ή ν α ι μ ετ’ εύ χή ς κ α ί ά π ο λ υ θ ε ίς ή λ θ εν είς τή ν λαύραν
şi O lim p ie m o n a h u l, care erau fraţi după trup şi de neam din
το ύ μ εγά λο υ Ε ύ θ υ μ ίο υ κ α ί π ρ ο σ κ α ρ τ ε ρ ή σ α ς έκεΐσε Άνατολία^)
C o rin t,’ c u n o scu ţi« de-ai săi,' si
t s-a închinat la marele Eftimie
224, 20 τινί πρεσβυτέρο) κ α ί Ό λυ μ π ίο ) μ ο ν α χ ψ ά δ ε λ φ ο ΐς κ α τά σάρκα
şi d in sfintele sale m âini a prim it schima, Dar nu i s-a îngă­
κ α ί Κ ο ρ ιν θ ίο ις ο ύ σ ι τ ψ γένει κ α ί γ νιο σ το ις η μ έρ α ς ίκανάς
d u it să ră m â n ă în acel loc din pricina frăgezimii vârstei, ci
π ρ ο σ εκ ύ ν η σ ε μέν τό ν μ έγ α ν Ε ύ θ ύ μ ιο ν κ α ί τό σ χή μ α δ ιά τώ ν άγιω ν
a fost trim is la Iordan, la Sfântul Gherasim, marele Teoctist
α ύ το ϋ χειρ ώ ν μ ετη μ φ ιά σ α το ,μ εΐν α ι δέ α ύ τ ό θ ι ού σ υνεχω ρήθη διά
fiind deja săvârşit din viaţă, deoarece marele Eftimie se păzea
τό νέο ν τή ς α ύ το ϋ η λικία ς, ά λ λ ’ ά π ο σ τ έ λ λ ε τα ι είς τ ό ν ’Ιο ρ δά νη ν
foarte tare să aibă vreun tânăr fară barbă în lavra sa. Sfântul
224, 25 π ρ ό ς τό ν έν ά γ ίο ις Γεράσιμον, ήδη το ϋ μ εγά λο υ Θ εοκτίστου
G h erasim l-a p rim it şi, văzându-1 tânăr, a poruncit să rămână
τελευ τή σ α ντο ς. Π ά ν υ γ ά ρ π α ρ ειρ υ λ ά ττετο ό μ έγα ς Ε ύθύμ ιο ς
în chinovie, u n d e să taie lemne, să care apă, să bucătărească
ά γένειο ν έχειν έν τή εα υ το ύ λα ύ ρ α · ό μ έντο ι έν ά γ ίο ις Γεράσιμος
şi să îm plinească toată slujirea cu râvnă, petrecându-şi ziua în
225 το ϋ το ν δ εξ ά μ ενο ς κ α ί νεο ϊτερ ο ν α ύ τ ό ν θ ε α σ ά μ εν ο ς έκέλευσεν
osteneală şi tru d ă, iar noaptea în rugăciuni către Dumnezeu,
α ύ τό ν μένειν είς τό κ ο ιν ό β ιο ν ξ ύ λ α κ ό π τ ω ν κ α ί ύ δ ρ ο φ ο ρ ώ ν
s tân d la rându iala psalmodiei cu mai multă râvnă şi făcând
κ α ί μαγειρεύο)ν κ α ί π ά σ α ν δ ια κ ο ν ία ν μ ετά π ρ ο θ υ μ ία ς έκτελών,
un lu c ru de m ână. D a r deşi slujea în chinovie, ţinea rânduiala
διημερεύοίν μέν έν κ ό π ψ κ α ί μ ό χ θ ο , δ ια ν υ κ τ ε ρ ε ύ ω ν δέ έν ταϊς
pustnicilor, m â n c â n d la dou ă zile pâine şi apă, iar untdelemn
225. 5 π ρ ό ς Θ εό ν δεήσεσιν, έν τψ κ α ν ό ν ι τή ς ψ α λ μ ω δ ία ς π ρ ο θ υ μ ό τερ ο ς
sau vin sau evkration nu folosea, încât marele Gherasim se
μ ετά έρ γο χείρ ο υ Ισ τά μ εν ο ς.Έ ν δέ τ ψ κοινοβία) δ ια κ ό ν ω ν τή ν τώ ν
m in u n a v ăzând asceza şi vieţuirea tânărului şi avea drag de
ά ν α χ ω ρ η τώ ν π ο λ ιτεία ν έκ ρ ά τει δ ιά δ ύ ο έσ θ ίω ν ά ρ το ν καί ύδω ρ.
el. Aşa că în vrem ea sfântului Post, înştiinţându-se duhovni-
έλαιο) ή ο ’ί νψ ή ε ύ κ ρ ά τψ μή χρ ώ μ εν ο ς, ώ σ τε τ ό ν μ έγ α ν Γεράσιμον
ceşte, l-a luat în adâncul pustiei de la Ruva, unde s-au liniştit
θ ε ω ρ ο ϋ ν τα τή ν τε άσκησιν κ α ί π ο λ ιτ εία ν το ϋ νεω τέρ ο υ θ α υ μ ά ζειν
22 5, 10 κ α ί ά γ α π α ν α ύ τό ν. Ό θ ε ν κ α ί έν τψ κ α ιρ ψ τώ ν ά γ ιω ν νηστειώ ν
π λ η ρ ο ίρ ο ρ ο ύ μ εν ο ς έλ ά μ β α ν εν α ύ τ ό ν είς τή ν π α ν έρ η μ ο ν τού 1 Al 18-lea an al vârstei lui Awa Chiriac e cuprins intre 9 ianuarie 466
şi 8 ianuarie 467, iar indictionul al V-lea a început la 1 septembrie 466.
Τ ο υ β ά - ο ιτινες α ύ τό θ ι ή σ ύ χ α ζ ο ν έω ς τή ς τώ ν β α ίω ν έορτής, κ α τά
460 VIAŢA LUI A W A C H IR IA C
κ υρ ια κ ή ν έκ τώ ν χειρ ώ ν το ύ μ εγά λο υ Ε ύ θ υ μ ίο υ κ οινω νοϋντες.
Ό λ ίγ ο υ δέ τίνο ς χρ ό ν ο υ δ ιελ θ ό ν το ς κ α ί το υ μ εγά λο υ Ε ύθυμίου
έν Χ ριστώ τελειω θ έντο ς είδεν ό έν ά γίο ις Γεράσιμος τή ν αύτοΰ
225,15 ■ψυχήν ύ π ό Αγγέλων ό δ η γο υ μ ένη ν κ α ί εις ο υ ρ α ν ό ν ά να φ ερ ο μ ένη ν
κα ί λαβώ ν τό ν ά β β ά ν Κ υ ρ ιά κ ό ν ά ν ή λ θ εν εις τή ν μονήν αύτοϋ
καί τό σώ μα κ η δ εύ σ α ς ύπέστρετμεν. Τ ώ μ έντο ι ένά τω χρόνο)
τής έν Π αλαιστίνη π α ρ ο υ σ ία ς το υ ά β β α Κ υ ρ ιά κ ο υ ό μέγας
πατή ρ ήμών Γεράσιμος έτελεύτησεν κ α ί τώ τή ς δικα ιοσύνη ς
225, 20 κατεκοσμήθη στεφάνο) μηνί Μ α ρ τίω π έμ π τη τή ς τρ ισ κ α ιδ εκ ά τη ς
ίνδικτιόνος. Βασιλείου δέ κ α ί Σ τεφ ά ν ο υ α δ ελ φ ώ ν τή ς ηγεμονίας
κ ρα τη σ άντω ν ό ά β β ά ς Κ υ ριά κ ό ς άνεχο')ρησεν κ α ί ή λθεν εις τήν
λαύρα ν τοΰ μεγάλου Ε ύ θυ μ ίο υ κ α ί ύ π ό Ή λ ία τοϋ ήγουμένου
είσδεχθείς έλαβεν κελλίον κ α ί ή σ ύ χα σ εν έν τώ είκοστώ έβδόμω
τής έαυτοΰ ηλικίας χρόνο), μηδέν κ τώ μ ενο ς το ΰ α ίώ νο ς τούτου.
225, 25 Π ολλά δέ κ εκοπία κεν έν τή ο ικ ο δο μ ή το ϋ κοινοβίου· τό τε γά ρ ή
λαύρα εις κοινόβιον μετεσκευάσθη.
4 λ
Ή ν δέ έκεΐ τό τηνικα ΰτα Θ ω μ ά ς τις προσαγορευόμενος
μέγας τώ βίορ. Τούτου τά ς ά ρ ετά ς κ α ί τά πλεονεκτή μ α τα γνούς
ό άββάς Κ υριάκός συνήφθη α ύ τώ τή τοϋ π νεύ μ α το ς στοργή,
225. 30 προβιβαζόμενος καί γυμναζόμ ενος κ α ί τή α ύτοϋ επόμενος
226 αγωγή. Ό σ τις Θ ω μάς άποσταλείς ύ π ό Φ ίδου τοϋ διακ όνου εις
Α λεξάνδρειαν ώνήσατο άπλώ μ α τα π α ρ ά τοΰ ά ρ χιεπ ισ κ ό π ο υ λόγο)
τοΰ κτιζομένου κοινοβίου' τά γάρ τώ ν π α τέρ ω ν ημώ ν Εύθυμίου
καί Θεοκτίστου μοναστήρια ήσαν τότε έν όμ ονοία κοινόν τό ν βίον
226, 5 έχοντα καί μίαν διοίκησιν ύ π ό ένα ό ντα οίκονόμον κ α τά τήν τοϋ
μεγάλου Εύθυμίου εντολήν. Δ ο)δεκαετοϋς χρ όνου παρεληλυθότος
μετά τήν αγίαν έκείνου κοίμησιν τοϋ ήγουμένου τής τοϋ άββα
Θεοκτίστου μονής άββα Λ ογγίνου τελευτήσαντος κ α ί Π αύλου
τήν ήγουμενίαν διαδεξαμένου Τερέβω ν ό Σ α ρ α κ η νό ς ό πάλαι
226, 10 βαπτισθείς καί ίαθείς ύπό τοΰ μεγάλου Ε ύθυμίου μέλλων τελευτάν
4. ÎN LAVRA LUI EFTIMIE 461
p â n ă la p ra z n ic u l Stâlpărilor, îm p ărtăşin d u -se d u m in ic a din
m â in ile m a re lu i E ftim ie. D u p ă ce a trecut oarece vrem e şi
m arele E ftim ie s-a săvârsit1 în t r u H ristos, Sfântul G h erasim a
văzu t sufletul lui c o n d u s de îngeri şi înălţat la ceruri. Luân-
du-1 a tu n c i pe A w a C hiriac, s-a suit la mănăstirea lui Eftimie
şi, d u p ă ce acesta a fost în m o r m â n ta t, s-au întors. In cel de-al
nou ălea an al şederii
1 lui A w a C h iriac în Palestina, marele nos-
tr u P ărin te G h e ra s im s-a săvârşit din viaţă şi a fost îm p o d o b it
cu c u n u n a d rep tă ţii, în 5 m artie, in d icd o n u l al XIII-lea. D u p ă Anul 475
ce e g u m e n ia a fost luată de fraţii Vasile şi Ştefan, A w a Chiriac
s-a retras şi a v e n it în Lavra marelui Eftimie, fiind prim it de
e g u m e n u l Ilie, şi a căp ătat o chilie u n d e se liniştea, fiind în
vârstă d e 2 7 d e ani, fără să aibă nicio agoniseală de-a veacului
acestuia. M u lt s-a o sten it la zidirea chinoviei, pen tru că atunci
lavra a fost tra n s fo rm a tă în chinovie.
4. In lavra lui Eftimie
Era acolo, în vrem ea aceea, un oarecare Toma, mare cu
vieţuirea. A w a C h iriac, aflând de virtuţile şi bogăţiile sale, s-a
lipit d e el p rin d ragostea D u h u lu i, îna in tân d şi nevoindu-se
d u h o v n ic e şte p rin u rm are a povăţuirii aceluia. Acest Toma,
fiind trim is de d ia c o n u l Fidus în Alexandria, a cum părat
v e ş m in te de la arhiepiscop p e n tru chinovia care s-a constru­
it, p e n t r u că m ăn ăstirile Părinţilor noştri Eftimie şi Teoctist
erau a tu n c i u n ite în cuget, având o viaţă de obşte şi o singura
c o n d u c e re , aflându -se su b u n singur econom , d u p ă porunca
m arelui E ftim ie. La 12 ani d u p ă sfânta lui adormire, A w a Anul 485
L o n g h in , e g u m e n u l m ănăstirii lui A w a Teoctist, a m urit, şi
Pavel a u r m a t la eg u m en ie, ia rT e re v o n saracinul, care fusese
b o te zat şi v in d e c a t d e către marele Eftimie, trăgând să moară,
a lăsat d e s tu lă avere a m b e lo r m ănăstiri. D ar p e n tru că Pavel
 VIAŢA LUI AVVA C H IR IA C
462
Ικανά κατέλιπεν πρ ά γμ α τα τοίς άμ ψ οτέροις μοναστηρίοις. Του
δέ Π αύλου α ύ θα διάσ α ντος καί τό του Τερέβω νος λείψ α νον καί
τά πράγματα ά π ο σ π ά σ α ντο ς σύγχυσις ά ν ε^ ύ η καί τώ ν μονα-
στηρίων όιαίρεσίς. Τ ώ ν τοίνυν περί τό μονα στή ριον χωρίίον του
όσιου Εύθυμίου διαιρεθέντω ν κτίζει ό Π α ύ λο ς π ύ ρ γ ο ν εις τά δι-
226,15
αιρεθέντα χωρία καί δίδω σι δια κόσια νομ ίσμ ατα ύπέρ άγορασί-
ας ξενοδοχείου π ρ ό ς τό αύτόν μόνον δια κ α τέχειν τό έν τή άγίςι
πόλει κοινόν ξενοδοχεΐον. Τότε οί μέν τής μονής τοϋ μεγάλου
Ευθυμίου ήγόρασαν ξενοδοχεΐον τώ ν α υ τώ ν δια κ ο σ ίω ν νομι­
σμάτων πλησίον τοϋ πύργου τοϋ Δ α υ ίδ π α ρ ά τώ ν π α τέρ ω ν τής
226, 20 λαύρας τοϋ Σ ουκά- ό δέ άββας Κ υριάκός δ ιά τήν γενομ ένην τώ ν
μοναστηρίων διαίρεσιν ά ναχω ρεΐ λυπη θείς κ α τά διά ν ο ια ν καί
έρχεται εις τήν λαύραν τοϋ Σ ουκά περί τό τέλος τής ό γδοη ς ίνδι-
κτιόνος. Καί πληροί τέσσαρας έν διαψ όρ ο ις έτεσιν δ ια κ ο νία ς τήν
τε τοϋ άρτοκοπείου καί τοϋ νοσοκομείου καί τοϋ ξενοδοχείου
226, 25 καί τοϋ οίκονομείου καί π ά ντα ς το ύ ς π α τέ ρ α ς θ ερ α π εύ σ α ς καί
οίκοδομήσας είσήχθη εις τό ίερα τεΐο ν.Ή ν γά ρ χειρ ο το νη θείς δ ιά ­
κονος εις τήν τοϋ μεγάλου Ε ύθυμίου μονήν καί μετά τέσσα ρα έ'τη
προεβλήθη κειμηλιάρχης καί κα νο νά ρ χη ς τ φ τεσσαρακοστά) έτει
τής έαυτοϋ ηλικίας χρόνο,), πληρώ σας δέ δεκ α τρ ία έ'τη έν αυτή
227 τή διακονία γέγονεν πρεσβύτερος καί διέμεινεν κειμηλιάρχης καί
κανονάρχης άλλα δεκαοκτώ έτη. Δ ιεβεβα ιώ σ α το δέ μοι λ έ γ ω ν έν
τώ τοσούτο) τών τριάκοντα ένός χρ ό νω ν κ α ν ο ν ά ρ χη ν με όντα καί
κειμηλιάρχην ούκ ειδέν με ό ήλιος έσθίοντα ούδέ όργιζόμενον.
Έ λ εγ εν δέ μοι καί τοϋτο δτι ούκ έπλή ρουν κρούουν εις τό ξύλον
227, 5 τοϋ κρούσματος τής λαύρας τής νυκτερινής ψ α λ μ ω δ ία ς μέχρις
ού έστιχολόγουν δλον τόν άμωμον.
Τώ μέντοι εβδομηκοστά) έβδόμω τής α ύτοϋ ηλικίας
χρόνψ π α ρ α διό ο σ ι τό κειμηλιαρχείον επί τής τρίτης ίνδικτιόνος
καί αναχωρεί επί τήν τοϋ Ν α το υ φ ά πα νέρ η μ ο ν μαθητήν τινα
εχων μεθ’ έαυτοϋ. Καί επειδή μελάγρια ούχ εύρίσ κοντα ι έν τοις
227, 10 τόποις έκείνοις, παρεκαλεσεν τόν Θ εόν δ ιά τήν α νά γκ η ν τοϋ
σώματος παρασχεΐν αύτοΐς εκ τώ ν α υτόθι σκιλλών τρέφεσΟαι.
J Iulie-august 485.
’ Cămăraşul avea in grijă vasele sfinte şi odoarele mănăstirii, aflate toate
4. ÎN LAVRA LUI EFTIMIE 463
s-a p u r t a t c u în c ă p ă ţâ n a r e şi a luat rămăşiţele şi lucrurile lui
T erevo n, s-a iscat o neînţelegere şi dezbinare între m ănăstiri.
Aşadar, c â n d au fost d esp ărţite p ăm â n tu rile din jurul m ă n ă s­
tirii C u v io s u lu i E ftim ie, Pavel a zidit u n tu rn pe p ă m â n tu rile
d e s p ă rţite şi a d a t 2 0 0 de m o n e d e de au r p e n tru cu m părarea
unei case d e oaspeţi, ca să păstreze n u m a i el casa de oaspeţi pe
care o avuseseră în c o m u n în Sfânta C etate. A tu n ci părinţii
m ă n ă stirii m a re lu i E ftim ie au c u m p ă ra t o casă de oaspeţi din
aceste 2 0 0 d e m o n e d e , ap ro ap e de tu rn u l lui David, de la
părin ţii m ă n ă stirii Suca. A w a C hiriac, întristat în cuget d in
p ric in a d e z b in ă rii p e tre c u te între m ănăstiri, a plecat şi a venit
în Lavra S uca spre sfârşitul in d ictio n u lu i al V lII-lea2. Vreme
d e p a t r u ani, a îm p lin i t diferite slujiri la brutărie, la bolniţă, la
a r h o n d a r ic şi la ic o n o m a t, şi, d u p ă ce i-a slujit şi zidit pe toţi
pă rin ţii, a fost p u s să slujească în altar, p e n tru că fusese deja
h i r o t o n it d ia c o n în m ă n ăstirea m arelui Eftimie. D u p ă patru
ani a fost făcu t că m ă ra ş 3 al mănăstirii şi c a n o n a r h \ având pe
a tu n c i 4 0 d e ani, şi d u p ă ce a îm p lin it în această slujire 13 ani,
a fost făcut p re o t şi a răm as cămăraş şi c an o n a rh încă 18 ani.
El m ă în c re d in ţa zic â n d u -m i: „în to t tim p u l celor 31 de ani
în care a m fost căm ăraş> si
> c a n o n a rh n u m -a văzut soarele nici
m â n c â n d , nici m â n i i n d u - m ă . “ D e asemenea, îmi mai spunea
şi aceasta: „ N u a m b ă t u t niciodată în toaca lavrei p e n tru slujba
de n o a p te p â n ă n u a m zis to t Psalmul 118 .“
C â n d a fost în vârstă de 7 7 de ani, a pred at slujirea de
c ă m ă ra ş în cel de-al III-lea in d ictio n şi s-a retras în pustia Anul 525
N a tu f a , a v â n d cu sine u n ucenic. D a r p e n tru că în acele lo­
curi n u se găseşte melngria, L-a rugat pe D u m n e z e u ca p e n tru
t r e b u i n ţa tru p e a sc ă să le în g ă d u ie să m ă n ân ce d in cepele de
într-o „cămară" sau „tainiţă" pentru mai multă siguranţă.
’ Canonarhul conduce cântarea monahilor la slujbe şi avea sarcina să bată
toaca înaintea începerii acestora.
 464 VIAŢA LUI A W A CHIRIAC
Καί πιστεύσας τφ τά πάντα κτίσαντι καί μεταβαλεΐν τό πικρόν
εις γλυκύ δυναμένψ είπεν τω εαυτού μαθητή· άπιθί, τέκνον,
συνάγαγε σκίλλας καί εκ ζεσον καί ευλογητός Κύριος, οτι έχομεν
227,15 έξ αύτ<Ι)ν εύφρανθήναι. Καί συνήγαγεν ό μαθητής καί έξέζεσεν καί
παρέθηκεν μετά άλατος καί έγλυκάνθησαν αί σκίλλαι παραυτίκα
καί έμειναν έσθίοντες έξ αύτών έπί χρόνον ετών τεσσάρων.
5 5-6. în pustia N a tu fa
Τοΰ δέ τετραετούς χρόνου πληρωθέντος άνήρ τις
πρωτοκωμήτης άπό Θεχούων τής κώμης μαθών τά περί αύτοϋ
227,20 παρά των έν τή έρημο) θρέμματα νεμόντων ηλθεν πρός αύτόν
έχων όνον άρτων θερμών πεφορτωμένον καί άπογομώσας
άπήλθεν, καί ήσθιον άπό τοΰ άρτου. Ό μέν ούν μαθητής χωρίς
γνώμης τοϋ γέροντος καθ’ ήν εΐχεν συνήθειαν σκίλλας έκζέσας
έγεύσατο καί μή ένέγκας τήν πικρίαν έ’κειτο άφωνος· ό δέ
227,25 γέρο)ν μαθών τήν αιτίαν τής συμφοράς έπευξάμενος αύτφ καί
έξαναστήσας αύτόν μετέόωκεν αύτώ τών άχράντω ν μυστηρίων
καί ύγιή άποκαταστήσας ένουθέτει λέγο)ν· τέκνον, ό Θ εός πάντοτε
228 μέν θαυματουργεί, πολλφ δέ μάλλον έν καιρφ περιστάσεως καί
άνάγκης, έξαιρέτως δπου καί σαπηρία ψυχών· μή ούν δειλιάσης.
Καί τών μέν άρτων ήδη πληρωθέντων καί άνάγκης
μεγάλης αύτοΐς γενομένης πάλιν ό γέροίν εύλογήσας τώ μαθητή
έπέταξεν έκ τής σκίλλης έτοιμάσαι εις τήν ώραν τοϋ γεύσασθαΐ' ό
228,5 δέ μαθητής έφοβεϊτο άψασθαι. Καί λαβών ό γέρων καί εύλογήσας
καί τόν τοϋ σταυροϋ τύπον ποιήσας ήρξατο πρώτος έσθίειν. Καί
οϋτο)ς ό μαθητής Οαρρήσας έφαγεν καί έμεινεν άβλαβης.
6 6
Τώ δέ πέμπτω χρόνω τής έν τφ Ν α του φ ά αύτοϋ διαγωγής
228, ίο πληρουμένω άνήρ τις Θ εκουηνός ακούσας περί αύτοϋ ήγαγεν
5 Esrc vorba, probabil, de frunzele unei plante amare din deşert, nefolosită
5-6. ÎN PUSTIA NATUFA 465
m ares care se aflau acolo. C rezând în Făcătorul a toate, C are
poate să prefacă am ărăciunea în dulceaţă, a zis ucenicului său:
„D u-te, Hule, şi a d u n ă cepele, şi fierbe-le, şi b in ecu vântat este
D o m n u l, că dintr-însele ne vom veseli!" Ucenicul a a d u n a t
cepe, le-a fiert şi le-a servit cu sare, iar cepele s-au înd ulcit în
acea clipă, iar ei au m ân cat din acestea vreme de p a tru ani.
D u p ă ce a trecut al patrulea an, u n om, care era proestos Anal 529
în satul Tecoa, a aflat cele despre dânsul de la păstorii din pustie
şi a venit la el având un măgar încărcat cu pâini calde, pe care
le-a descărcat şi a plecat, iar ei doi au început să m ănânce din
pâine. U cenicul însă, fără îngăduinţa Bătrânului, a fiert, du pă
c u m avea obiceiul, cepe şi a mâncat, dar, neputând să rabde
am ărăciunea, a căzut la p ăm ân t fără grai. Bătrânul, când a aflat
pricina năpastei, i-a făcut o rugăciune, şi ridicându-1, l-a îm p ăr­
tăşit cu Preacuratele Taine, şi du p ă ce l-a făcut iarăşi sănătos, l-a
sfătuit zicând: „Fiule, D u m n eze u întotdeauna face m inuni, dar
mai cu seamă în vreme de primejdie şi de nevoie, mai ales când
este la mijloc m â n tu irea sufletelor. Aşadar, nu te teme!”
D u p ă ce s-au term inat pâinile şi au ajuns iarăşi în mare
nevoie, Bătrânul i-a dat binecuvântare ucenicului şi l-a trimis să
pregătească cepe p e n tru vremea mesei. Ucenicul însă se temea să
se atingă de ele. A tu nci Bătrânul, luând una, binecuvântând-o şi
făcând sem n u l crucii, a început să mănânce primul. Aşa, prin­
zând curaj şi ucenicul, a m âncat şi a rămas nevătămat.
în al cincilea an al şederii sale la N atufa, u n bărbat din Anul 530
Tecoa, a u z in d d espre el, şi-a adus la dânsul fiul care era chinuit
pentru mâncare.
 466 VIAŢA LUI A W A C H IR IA C
πρός αύτόν τόν υιόν αύτοΰ δεινώ ς σ ελη νια ζόμ ενον κ α ί έδυσιόπει
αυτόν ευχήν ύπέρ αύτοΰ ποιήσασθαι. Ό δέ γέρ ω ν συμπαΟήσας
αύτώ ευχήν έποίησεν ύπέρ α ύτοΰ κ α ί ά λ είψ α ς α ύ τό ν έλαιον του
άγιου Σταυροΰ ά πεκατέστηοεν α ύ τό ν υγιή. O otlc Θ εκουηνός
τόν υιόν αυτού υγιή α π ο λα β ώ ν τό θ α ύ μ α άνεκήρυττεν· τούτου
228, 15
όε διαφημισθέντος εις π ά α α ν τήν ένο ρ ία ν εκείνην ήλΟον πρός
αύτόν πολλοί καί ώ χλουν αύτώ . Καί φ εύ γω ν ό ά β β α ς Κ υριάκός
τήν όχλησιν άνεχοιρησεν έπί τήν ενδ ό τερ α ν έρη μον τού Τ ο υ β ά
καί έμεινεν έκεΐσε χρόνον έτών πέντε ρ ίζα ις μελαγράυν άρκούμε-
νος καί καρόίαις καλάμ<ον. Κ αί μαΟόντες τινές κ α τή ρ χο ντο πρός
228. 20 αύτόν φέροντες ά σ θενοΰντα ς καί ύπό πνευμ ά τιον α κ α θά ρ τω ν
ένοχλουμένους- οϋστινας έθερ ά π ευ σ εν τή το ΰ Χ ριστού χρώ μενος
έπικλήσει καί τή τού τίμιου σ τα υροΰ σφ ραγίδι. T ots: τήν πολλήν
δυσχεραίνουν όχλησιν άνεχο'^ρησεν ά π ό τοΰ Τ ο υ β ά κ α ί είσήλθεν
εις τόπον πανέρημον κ α ί άπόκρυ(ρον, ένθ α ο ύό είς τώ ν άναχω -
228, 25 ρητών έμεινεν.Ό όέ τό π ο ς ύ π ό τώ ν έγχω ρ ίω ν Σ ουσ α κείμ ονομ ά­
ζεται, ένθα οί ά μ φ ότεροι χείμα ρροι κ α τα μ ίσ γο ντα ι ο τε τή ς Νέας
Λ αύρας καί ό τής Σουκα λ α ύ ρ α ς β α θ ύ τα το ι όντες κ α ί φ οβερώ τα-
τοι. Φ ασί όέ τινές τούτους είναι το υ ς π ο τα μ ο ύ ς Ή Ο άμ π ερ ί ώ ν ό
Δ αυίδ έν ταΐς πρός Θ εόν μεγαλη γορία ις φ ησίν α ν έξ ή ρ α ν α ς π ο τα -
228, 30
μ ο ν ς Η θάμ. Π οιήσας τοίνυν εις Σουσακείμ έτη έπ τά έν ταίς ήμέ-
ραις τής μεγίστης καί φ ο β ερ ω τά τη ς θνήοκω ς οί τή ς λ α ύ ρ α ς τοΰ
229
Σουκά πατέρες τόν επικείμενον φ ό β ο ν ό εδιό τες κ α τή λ θ ο ν όμοΟυ-
μαδόν μετά λιτής κ α ί πολλή τή πα ρα κλήσ ει χρ η σ ά μ ενο ι ά νή γα γο ν
αύτόν ά π ό Σουσακείμ εις τή ν λ α ύ ρ α ν ,Ό σ τις ά β β ά ς Κ υ ρ ιά κ ό ς εις
229,5 τήν λα ύραν έλθών εμεινεν είς τό άναχο)ρητικόν τού έν ά γίο ις Χ«-
ρίτωνος έπί πέντε χρόνους κ α τα γω νιζό μ ενο ς τώ ν Ώ ρ ιγ εν ια σ τώ ν .
7 7-8. C h iriac despre origenişti
Τότε δή εγώ ά π ό τής μονής το ΰ μ εγά λο υ ΕύΟ υμίου
π α ρ α β α λ ώ ν εις τήν Μ εγίστην Λ α ύ ρ α ν το ύ μ α κ α ρ ίο υ Σ ά β β α
τώ άβ β α Ίο^άννη τώ έπ ισ κ ό π ω κ α ί ή σ υ χα σ τή ά π ε σ τ ά λ η ν ύπ
α ύ τοΰ π ρ ό ς το ύ το ν τό ν ά β β α ν Κ υ ρ ιά κ ό ν μ ετά γ ρ α μ μ ά τω ν
229. 10
~- 8 . CHIRI AC DESPRE O R IG E N IŞT I 467
de d u h u l lu n a tic şi l-a r u g a t să se roage p e n t r u el. B ătrânul,
făcându-i-se m ilă d e d â n s u l, s-a ru g a t p e n t r u el, l-a uns cu
u n td e le m n d e la S fâ n ta C r u c e si
» l-a făcut sănătos. L u ân d u -si
»
fiul sănătos, o m u l d in T ecoa a vestit p r e tu tin d e n i m in u n e a ,
iar fiindcă vestea aceasta s-a ră s p â n d it în to ate acele hotare,
veneau la el m u l ţi şi îl s tâ n je n e a u . Avva C hiriac, fugind de
tulburare, a ple cat în p a rte a cea m ai d in l ă u n t r u a pustiei Ruva
şi a răm as aco lo cin ci an i, în d e s tu lâ n d u -s e cu rădăcinile de Anul 535
melagria şi cu m ă d u v ă d e trestie. A flâ n d u n ii de el, au cobo rât
acolo a d u c â n d b o ln a v i şi d e m o n iz a ţi, pe care p rin chem area
lui H ris to s şi p rin p e c e tlu ire a cu cin stita C r u c e i-a tă m ăd u it.
A tunci, fiin d că n u - i p lă cea m u l ta tu lb u ra re , a plecat din Ruva
şi s-a d u s î n t r - u n loc c u to t u l p u s tiu şi ascuns, u n d e nici un
p u stn ic n u m ai lo cu ia. L ocul este n u m i t de către localnici
S usach im si
> aco lo se în tâ ln e s c cele d o u ă văi, cea de la N o u a
Lavră şi cea de la Lavra Suca, fiind to a rte ad ân c i şi pline de
înfricoşare. U n ii s p u n că acestea s u n t râurile h a m u l u i despre
care D a v id v o rb e ş te în fru m o a s e le sale grăiri către D u m n e z e u :
Tu ai secat râurile h a m u lu i. D u p ă ce a petrecut, aşadar, şapte Ps. ~3,15
ani în S u s a c h im , în zilele m a rii şi înfricoşătoarei m olim e,
părinţii d in L avra S uca, c u p r in ş i de frică, au co b o râ t cu toţii
la el î n t r - u n c u g e t, cu litan ie şi m u lte ru g ă m in ţi, şi l-au adus
de la S u s a c h im în lavră. V e n in d în lavră, A w a C h iriac a rămas
în sihăstria S f â n tu lu i H a r i t o n v rem e de cinci ani, lu p tâ n d
îm p o triv a o rig en iştilo r.
A tu n c i e u a m m e rs în vizită de la m ăn ăstirea m arelui
E ftim ie la M a r e a L av ră a feric itu lu i Sava, la A w a loan ,
ep isco p u l şi isih a stu l, iar el m - a trim is la acest A w ă C h iriac
cu scrisori, în care îi istorisea despre războiul civil p etre cu t în
468 VIAŢA LUI A W A C H IRIA C 7-8. C H IRIAC DESPRE ORIGENIŞTI

διη γο ύ μ ενω ν π ε ρ ί το ϋ γ ε γ ο ν ό τ ο ς έν τη άγίςί π ό λ ε ι δημοσίου
πολέμ ου κ α ί δ υ σ ω π ο ύ ν τ ω ν α ύ τ ό ν ν ϋ ν ά γ ω ν ισ α σ β α ι έν τα ΐς π ρ ό ς
Θ εό ν π ρ εσ β εία ις π ρ ό ς τό έν τ ά χ ε ι κ α τα β λ η Ο ή ν α ι τό φ ρ ύ α γ μ α
τώ ν έν τή Νέςι Λ α ύ ρ α μ ετά Ν ό ν ν ο υ κ α ί Λ ε ο ν τίο υ κ α τ ά Χ ρίστου
σ τρα τευ ο μ ένω ν δ ιά τ ώ ν Ώ ρ ιγ έ ν ο υ ς δ ο γ μ ά τω ν .
229,15 Έ λ θ ώ ν το ίν υ ν εγώ εις τό ν Σ ο υ κ ά ν κ α ί μ ετά Ζω σίμου
κ α ί ’Ιω ά ν ν ο υ τώ ν α ύ το ΰ μ α θ η τώ ν ά π ε λ θ ώ ν π ρ ό ς α ύ τό ν εις τό
σ πή λα ιο ν το ύ έν ά γ ίο ις Χ α ρ ίτω ν ο ς κ α ί π ρ ο σ κ υ ν ή σ α ς α ύτόν
έ π έδ ω κ α τή ν έπισ τολή ν, ε ίπ ο ν δέ α ύ τώ κ α ί ά π ό σ τό μ α το ς τά
π α ρ ά τοϋ θεσπεσίου ά β β ά ’Ιω ά ν ν ο υ το υ ή σ υ χα σ το ΰ λεχΟ έντα /Ο
δέ ά β β ά ς Κ υ ρ ιά κ ό ς δ α κ ρ ύ σ α ς ε ϊπ ε ν
229,20 Ε ίπ έ τώ ά π ο σ τείλ α ν τί σε· μή άΟ υμήσοιμεν, π ά τερ '
ό ψ ό μ εθ α γ ά ρ έν τά χ ει τή ν μέν Ν ό ν ν ο υ κ α ί Λ εο ν τίο υ έν Οανάτω
κ α τά λ υ σ ιν, τή ν δέ τώ ν λ ο ιπ ώ ν έκ τή ς Ν έα ς Λ α ύ ρ α ς έκβολην
π ρ ό ς τό το ύ ς γνη σ ίο υ ς τοϋ μ α κ α ρ ίο υ Σ ά β β α μ α θ η τ ά ς τή ν Ν έαν
Λ α ύ ρ α ν οίκεΐν τώ ν ν ό θ ω ν έξ α υ τή ς δ κ υ χθ έντω ν.
Έ γ ώ δέ ε ίπ ο ν
Τί γά ρ έστι, π ά τερ , τ ά π α ρ ’ α ύ τώ ν π ρ εσ β ευ ό μ ενα ;
229,25 Έ π ε ίπ ε ρ α υ το ί δ ια β ε β α ιο ϋ ν τα ι ότι τά περί προυπά ρξεω ς
κ α ί ά π ο κ α τα σ τά σ εω ς δ ό γ μ α τ α μέσα τυ γ χ ά ν ε ι κ α ί ά κ ίν δ υ ν α ,
π ρ ο φ έρ ο ν τες κ α ί έκεΐνα τά π α ρ ά το ϋ ά γιο υ Γ ρ η γο ρ ίο υ λ εγ ά μ ε ν α -
φιλοσ οφ εί μοι π ερ ί κόσ μ ου, π ερ ί υλης, π ερ ί ψ υ χ ή ς, π ε ρ ί λ ο γικ ώ ν
φ ύσ εω ν βελτιόνω ν τε κ α ί χειρ ό νω ν, π ε ρ ί ά ν α σ τά σ ειυ ς κ ρ ίσ εω ς
229,30 ά ντα π ο ό ό σ εω ς, Χ ρίστοΰ π α θ η μ ά τ ω ν έν τ ο ύ τ ο ις γ ά ρ κ α ί τό έπι-
τυ γχά νειν ούκ ά χρ η σ το ν κ α ί τό δ ια μ α ρ τά ν ε ιν ά κ ίν δ υ ν ο ν .
Π ρό ς τα ϋ τα ά π εκ ρ ίθ η ό γ έρ ω ν κ α ί ε ίπ ε ν
230 Ο ύ μέσα κ α ί ά κ ίν δ υ ν α τά π ερ ί π ρ ο υ π ά ρ ξ εα ις δ ό γ μ α τα ,
άλλά καί έπ ικ ίν δ υ ν α καί επ ιβ λα β ή κ α ί βλάσ(ρημα."Ινα δέ σε
πληροφ ορήσω , έν όλίγα ις λέξεσι τή ν π ο λ υ σ χεδ ή α ύ τώ ν ά σ έβ εία ν
στηλιτεϋσαι πειράσομαι. Λ έγουσι μή είναι ένα τή ς Τ ρ ιά δ ο ς τό ν
Χριστόν· λέγουσι τά έξ ά ν α σ τά σ εω ς σ ώ μ α τα η μώ ν εις πα ντελή
' Sfântul G r ig o r je T e o l o g u l , Către Eunotnie 10, PG 36, 25A. Din acest
Sfânta Cetate şi îl ruga să se lupte acum în rugăciunile sale
către Dumnezeu ca să fie risipită dezbinarea celor care s-au
oştit, împreună cu Nonnus şi Leontie, prin învăţăturile lui
Origen, în Noua Lavră împotriva lui Hristos.
Aşadar, când am venit în Suca, împreună cu Zosima
şi cu loan, ucenicii lui Awa Chiriac, am mers la el în peştera
Sfântului Hariton şi, punându-i metanie, i-am dat scrisoarea,
dar i-am spus şi prin viu grai cele zise de dumnezeiescul Awâ
loan Isihastul. Atunci Awa Chiriac ne-a zis plângând:
- Spune-i celui ce te-a trimis: „Să nu ne pierdem curajul,
Părinte, pentru că vom vedea grabnica pieire cu moarte a
lui Nonnus şi a lui Leontie, iar pe ceilalaţi din Noua Lavră
izgoniţi, încât ucenicii adevăraţi ai fericitului Sava vor locui
în Noua Lavră după ce ucenicii neadevăraţi vor fi izgoniţi."
Eu însă am zis:
- Ce sunt, Părinte, lucrurile pe care le propovăduiesc
ei? Fiindcă ei susţin că învăţăturile despre preexistentă şi
apocatastază sunt mijlocii şi neprimejdioase, citând cele spuse
de Sfântul Grigorie: „Filozofează-mi despre lume, despre
materie, despre suflet, despre firile raţionale mai bune şi mai
rele, despre înviere, judecată, răsplătire, despre pătimirile lui
Hristos. Pentru că în aceste lucruri reuşita > nu este ţâră de
folos, iar greşeala este fără primejdie!"6
La acestea Bătrânul a răspuns şi a zis:
- învăţăturile despre preexistentă nu sunt mijlocii şi
neprimejdioase, ci pline de primejdie, vătămătoare şi hulitoare.
Dar ca să te încredinţez, voi încerca în câteva cuvinte să pun la
stâlp felurita lor necucernicie. Ei spun că Hristos nu este unul
din Treime. Spun că trupurile noastre înviate vor fi distruse cu
dialog, precum şi din aice amănunte prezente în scrierile sale şi semnalate
*n Studiul introductiv se vede că Chirii avea simpatii pentru aspectele po­
zitive, preluate şi dezvoltate de Părinţi, ale scrierilor lui Origen.
470 VIAŢA LUI AVVA CHI RIAC
230,5 α π ώ λ ε ια ν έλθεΐν κ α ί Χ ρ ισ το ύ π ρ ώ το υ · λ έγο υ σ ιν δ τι ή Α γ ία Τριάς
ούκ έδ η μ ιο ύ ρ γη σ ε τό ν κ ό σ μ ο ν κ α ί οτι έν τή ά π ο κ α τα σ τά σ ε ι
δ υ ν ή σ ο ν τα ι π ά ν τ α τά λ ο γ ικ ά μ έχρ ι κ α ί δ α ιμ ό ν ω ν δ η μ ιο ν ρ γεΐν
αιώ νας- λ έγο υ σ ιν δ τι α ιθ έρ ια κ α ί σ φ α ιρ ο ειδ ή εγ είρ ο ν τα ι ήμών
τ ά σίόματα έν τή ά ν α σ τά σ ει, κ α ί γ ά ρ κ α ί τό του Κ υρίο υ ουτω
φ α σ ίν έγ η γ έρ θ α ί σ ώ μ α - λ έγο υ σ ιν ό τι γινόμεΟ α ιοοι το υ Χ ριστού
230, ίο έν τή ά π ο κ α τα σ τά σ ει. Π ο ιο ς το ίν υ ν ςίδης τ α ϋ τ α έρ εύ ξα το ; Ο ύ
π α ρ ά τοϋ Θ εο ϋ τ α ϋ τ α μ εμ α ϋ ή κ α σ ι, μή γένο ίτο , τοϋ λα λ ή σ α ντο ς
δ ιά π ρ ο φ η τώ ν κ α ί ά π ο σ τό λ ω ν , α λ λ ά π α ρ ά Π υ Ο α γό ρ ο υ καί
Π λ ά τω νο ς Ώ ρ ιγ έ ν ο υ ς τε κ α ί Ε ύ α γ ρ ίο υ κ α ί Δ ιδ ύ μ ο υ π α ρ ειλ ή φ α σ ι
τά μ υ σ α ρ ά τ α ϋ τ α κ α ί δυ σ σ εβ ή δ ό γ μ α τα . Έ γ ώ δέ τεΟ αύμακα
230,15 π ό σ ο υ ς τε είκή κ α ί μ ά τη ν π ό ν ο υ ς ά ν ή ν τλ η σ α ν εις το ια ύ τα ς
έπ ιβ λα β εϊς μ α τα ιο π ο ν ία ς κ α ί π ώ ς ο ύ τω ς τά ς ιδ ία ς ώ π λ ισ α ν
γλοισσας κ α τά τή ς εύ σ εβεία ς. Ο ύ κ έδει μ ά λλ ο ν α ύ τ ο ύ ς έπ α ινεΐν
κ α ί δ ο ξ ά ζ ειν φ ιλ α δ ε λ φ ία ν φ ιλ ο ξ εν ία ν π α ρ θ ε ν ία ν π τω χ ο τρ ο φ ία ν
■ψαλμαρδίαν τε κ α ί π ά ν ν υ χ ο ν σ τά σ ιν κ α ί δ ά κ ρ υ α κ α τα ν ύ ξ εω ς:
230,20 Ο ύ κ έχρή ν α ύ το ύ ς μ ά λλ ο ν ύ π ο π ιέ ζ ε ιν ν η σ τεία ις τό σώ μ α καί
δ ι’ εύχή ς π ρ ό ς Θ εό ν έκ δη μ εϊν κ α ί μ ελέτην θ α ν ά τ ο υ τό ν βίον
π ο ιείσ θ α ι κ α ί μή τα ις τ ο ια ύ τα ις έρ εσ χελ ία ις ά δ ο λ εσ χεϊν;
8 8
Κ αί λέγει ό γ έ ρ ω ν
Ά λ λ ’ ούκ ή βουλή θη σ α ν τή τα π ειν ή ό δ ώ τοϋ Χ ριστού
230,25 πορευθήναι, άλλ’ έμ α τα ιώ θ η σ α ν έν το ϊς ό ία λ ο γιυ μ ο ΐς α υ τώ ν και
έοκοτίσ θ η ή α σ ύ ν ετο ς α υ τώ ν κ α ρ δ ία - φ ά ο κ ο ν τε ς είναι σ ο φ ο ί
έμω ράνθησαν. Π ά ντω ν δέ τώ ν ζιζα ν ίω ν ό σ π ο ρ εύ ς κ α ί τώ ν κ α κ ώ ν
αίτιος γέγονε Νόννος- οστις τής τοϋ μ α κ α ρ ίο υ π α ιρ ό ς ή μώ ν Σ ά β β α
κοιμήσε<.υς δ ρ α ξά μ ενο ς πο τίζειν ή ρ ξ α το τό ν π λ η σ ίο ν α ν α τρ ο π ή ν
230, 30 Οολεράν, Λ εόντιον τό ν Β υ ζά ντιο ν υ π ο υ ρ γ ό ν έχω ν καί ύ π έρ μ α χο ν
κ α ί συναγω νιστήν. Κ αί π ρ ώ το ν μέν το ύ ς έν α ύ τή τή Νέοι Λ α ύ ρ α
Expresia este preluată literal din P l a t o n (Phaidon 67e) şi a fost
~-8. CHI RIAC DESPRE ORIGENIŞTI
471
totul, iar m a i întâi al lui H risto s. S p u n că n u Sfânta Treime
a făcut lu m e a şi că la reaşezarea tu tu r o r la loc coate fiinţele
raţionale, chiar şi d e m o n ii, v o r fi capabile să creeze eoni. Spun
că tru p u rile n o astre la înviere vor fi înălţate, eterice şi sferice,
p e n tru că şi tr u p u l D o m n u l u i to t aşa, zic ei, a înviat. M ai spun
că v o m fi egali cu H risto s la apocatastază. D a r care locuitor al
iadului a spus aceste lucruri? P en tru că acestea nu le-au învăţat
de la D u m n e z e u , să n u fie, C a re a grăit prin proroci şi apostoli,
ci de Ia P ita oe p ra si
» P lato n, de la O rig
Oe n si
» Evagrie
O si
» D id im au
preluat aceste în v ă ţă tu ri n ecu ra te şi necucernice. Eu însă m -am
m irat d e câte osteneli au d at dovadă p e n tru lucruri zadarnice şi
deşarte şi c u m şi-au în t r a r m a t lim bile astfel îm potriva evlaviei.
N - a r fi tr e b u it o are ca ei să laude si
i să slăvească mai degrabă
w
iubirea de fraţi, p r im ire a de străini, fecioria, hrănirea săracilor,
psalm od ia, starea d e to a tă n o a p te a în picioare şi lacrimile de
străpungere? N - a r avea ei nevoie mai degrabă să-şi supună
tr u p u l cu p o s tu ri şi să se în d re p te către D u m n eze u prin i Gr 9.27
ru g ă c iu n e şi să-şi facă viaţa o exersare a m o rţii7, şi să n u se mai
înd eletn icească cu ase m e n e a certuri?
Si a zis B ă trâ n u l:
»
- D a r n u a u v r u t să u m b le pe calea s m e rită a lui H ris ­
tos, ci s-a u ră tă cit în g â n d u r ile lor şi in im a lor cea nesocotită s-a
în tu n eca t. Z ic â n d că s u n t înţelepţi, au ajuns nebuni. Sem ăna- Rom. 1.21-22
to ru l şi p r ic in a t u t u r o r n e g h in e lo r şi relelor s-a făcut N o n n u s ,
care, f o lo s in d u - s e d e m o a rt e a fericitului n o s tr u Părinte Sava,
a în c e p u t să a d a p e pe a p ro a p e le cu băutură vicleană, avându-1 Avammi n
î m p ă m â n t e n it ă ca atare în term in o lo g ia filocalică tocm ai de către Origen
şi Evagrie. E un m o d discret şi chiar uşor ironic prin care Chirii se d eli­
m itează, fără prim ejdia a n a te m e i, de antiorigenism ul ob tu z al unei părţi a
m o n a h ilo r zişi an tiorigenişti.
 VIAŢA LUI AW A CHIRIAC
472
λογιωτέρους, μάλλον δέ άλογω τέρους είς τήν έαυτοΰ μιαράν
231 συγκατέσπασεν αΐρεσιν· καί ούκ ήρκέσθη τούτοις, άλλά καί είς
τά άλλα μοναστήρια τής έρημου τής εαυτού μεταδοΰναι λύμης
έσπούδασεν. Ποίαις δέ μηχαναΐς ούκ έχρήσατο κάμε τόν ταπεινόν
συγκατασπάσαι;Ό δέ Θ εός δι’ άποκαλύψ εω ς εδειξέ μοι τόν τής
αίρέσεως αύτοΰ βόρβορον. Ποίαις δέ μεθοδείαις ούκ έχρήσατο
2 3 1 ,5 tfj τοΰ Σουκά συνοδίφ τής έαυτοΰ μεταδοΰναι κακοδοξίας; Καί
ούκ ισχυσεν έμοΰ τή τοΰ Χριστοΰ χάριτι έκαστον νουθετοϋντος
καί παρακαλοΰντος τής ορθής μή άποστήναι πίστεως. Καί αύτοΰ
σπουδάσαντος ηγούμενον τής έαυτοΰ αίρέσεως υπασπιστήν
καταστήσαι έν τη ήμετέρςι λαύρςι, Π έτρον φημί τόν Ά λεξανδρέα,
231, ίο καί δουλώσαι τήν συνοδίαν, [καί] ούκ ήδυνήθη, άλλά τούναντίον
ή συνοδία κινηθεΐσα τής ηγεμονίας Π έτρον έξέωσε. Πάλιν μέν
ούν οί περί Ν όννον άναιδώς κινούμενοι άλλον Π έτρονΈ λλαδικόν
τής Ώ ριγένους λύμης δντα υπασπιστήν ηγούμ ενον ημών
έγκατέστησαν, άλλ’ ή συνοδία πάλιν ζήλψ πνευματικώ κινούμενη
231,15 Πέτρον μέν τής ήγεμονίας έξέω σεν καί εις τήν λαύραν τοΰ
μακαρίου Σάββα άπελθοΰσα έ'λαβεν έαυτή τόν νΰ ν ήγούμενον
άββάν Κ ασιανόν Σκυθοπολίτην δντα τφ γένει ο ρ θ ό δ ο ξό ν τε δντα
καί βίω καί λόγψ κεκοσμημένον. Καί τότε μόλις ΐσχύσαμεν τούς
Ώ ριγένους ύπασπιστάς άποκρούσασθαι.
231,20 Ταΰτα διηγησάμενός μοι ό δ οΰλος τοΰ Θ εοΰ Κ υριάκός
καί γνούς δτι τής μεγάλης μονής Ε ύθυμίου τοΰ μακαρίου είμί,
περιχαρής γεγονώ ς ειπεν· ιδού καί συνκοινοβιώ της μου ει, καί
λοιπόν άρχήν έποιήσατο διηγεΐσθαί μοι πολλά περί αύτώ ν τώ ν
έν άγίοις Εύθυμίου τε καί Σάββα, απερ έθηκα έν τοΐς περί αύτώ ν
2 3 1,2 5 ήδη ρηθεΐσι δυσί λόγοις. Και ούτως έν τοΐς τοιούτοις διηγήμασι
τήν έμήν διαθρέψ ας ψυχήν άπέλυσεν έν ειρήνη.
9 473
pe Leontie de Bizanţ slujitor, aliat şi împreună-luptător. Mai
întâi, i-a târât într-a sa erezie necurată pe cei mai învăţaţi,
sau mai degrabă necuvântători8, din Noua Lavră. Dar nu s-a
mulţumit cu aceştia, ci s-a silit să-şi răspândească ciuma şi în
celelalte mănăstiri din pustie. Ce şiredicuri nu a folosit ca să
mă tragă cu sine şi pe mine, smeritul? Dar Dumnezeu mi-a
arătat, prin descoperire, mocirla ereziei lui. Câte uneltiri nu
a folosit ca să-şi transmită reaua învăţătură obştii de la Suca?
Dar nu a putut, pentru că eu, prin harul lui Hristos, i-am
sfătuit şi i-am rugat pe fiecare dintre ei să nu se depărteze de
credinţa dreaptă. Apoi s-a străduit să pună ca egumen în La­
vra noastră un apărător al ereziei sale, de Petru Alexandrinul
zic, şi să robească obştea, dar nu a putut, ci dimpotrivă, obştea
s-a pus în mişcare şi l-a alungat pe Petru din egumenie. Apoi
iarăşi, cei din jurul lui Nonnus, purtându-se fără ruşine, ne-au
pus ca egumen pe un alt Petru, Grecul, apărător al ciumei lui
Origen, dar obştea, mişcată iarăşi de râvnă duhovnicească, l-a
scos pe Petru din egumenie şi, mergând în Lavra fericitului
Sava, l-a luat pe egumenul de acum, Awa Casian, schitopolit
de neam şi ortodox, împodobit în viaţă şi cuvânt. Abia atunci
am reuşit să îndepărtăm pe apărătorii lui Origen.
Acestea mi le-a povestit robul lui Dumnezeu Chiriac,
iar când a aflat că sunt din marea mănăstire a fericitului Efti­
mie, s-a bucurat şi mi-a zis: „Iată, eşti din aceeaşi chinovie cu
mine!“ Apoi a început să-mi povestească multe despre Sfinţii
Eftimie şi Sava, lucruri pe care le-am arătat în cele două Cu­
vinte pe care deja le-am scris. Şi aşa, hrănindu-mi sufletul cu
astfel de istorisiri, m-a slobozit în pace.
Joc d e c u v in t e vizibil în greceşte între λογιώτερος şi άλογώτερος.
 10. ÎN VIZITĂ LA C HIRIAC
VIAŢA LUI A W A CHIRIAC 475
474

10. în vizită la C hiriac

10

C â n d au în c e p u t unii să-l tulbure la peştera Sfântului H a-

Ώ ς δέ ή ρ ξα ντο τι,νές ένοχλεΐν α ύ τψ εις to τοϋ έν
riton, d u p ă ce a m u r it N o n n u s , con ducătorul origeniştilor, şi stă­
άγίοις Χ α ρ ίτω νο ς σπήλαιον, το ϋ ά ρ χη γο ϋ τω ν Ώ ρ ιγ εν ια σ τώ ν
pânirea lor a lost n ăruită, cân d războiul împotriva ortodocşilor
ά π ο θ α ν ό ν το ς Ν όννου κ α ί xrjc τούτο>ν δ υ ν α σ τεία ς δια λ υ θείσ η ς
s-a isprăvit şi ereticii se îndeletniceau cu lupta dintre ei, Bătrânul,
231,30 καί τοϋ κ α τά τώ ν ο ρ θ ο δ ό ξ ω ν πολέμ ου θ ρ α υ σ θ έν το ς κ α ί τώ ν
iubind lipsa de grijă, a plecat iarăşi din peştera Sfântului Hariton
κ α κ ο δ ό ξω ν εις τό ν κ α τ ’ άλλήλω ν πό λεμ ο ν ά σ χο λ η θέντω ν
la Susachim ,’ în al nouăzeci si I nouălea an al vârstei sale, si1 s-a li- Anul 547
άμεριμνήσας ό γέρο)ν ά νεχώ ρη σ εν π ά λ ιν α π ό τοϋ σ π η λ α ίο υ τοϋ
niştit acolo v re m e de o p t ani. Eu, p e n t r u că voiam să m ă închin
232 άγιου Χαρίτο^νος επί τό ν Σουσακείμ τώ ένενη κοστώ έν ά τψ τής
lui, a m ven it în Lavra S uca şi, luându-1 pe loan, ucenicul lui,
έαυτοϋ ηλικίας χρ ό νψ κ α ί ή σύχασεν έκεΐσε χ ρ ό ν ο υ ς ό κ τ ώ .Έ γ ώ
am c o b o r â t la S u s a c h im . L ocul acesta se află la 90 de stadii
τοίνυν έπ ιθυμ ή σ α ς π ρ ο σ κ υ νή ο α ι α ύ τό ν ή λθον εις τήν λ α ύ ρ α ν
de Lavra Suca. Pe c â n d ne a p r o p ia m , ne-a ieşit în cale un
τοϋ Σ ουκά κ α ί λ α β ώ νΊο ;ά ννη ν τό ν α ύ το ϋ μ α θη τή ν κ α τή λ θ ο ν εις
leu foarte m a re si
>
înfricoşător. P e n tru că m -a m îngrozit,
σ ’
Awa
232. 5 Σουσακείμ· α π έχει δέ ό τό π ο ς ο ύ το ς α π ό τή ς τοϋ Σ ο υ κ ά λ α ύ ρ α ς j

loan m i-a zis: „ N u te te m e deloc!" Leul, văzându-ne că m er­

ώ ς ένενήκοντα σ τ α δ ίο υ ς .Ώ ς ο ύ ν ήγγίσαμ εν τώ τόποι, σ υ να ντά
gem la B ă tr â n u l, s-a d a t la o parte. C â n d ne-a văzut, Bătrânul
ήμϊν λέων π α μ μ εγεθ έσ τα τό ς τε καί φ ο β ε ρ ο π α το ς κ α ί λέγει
s-a b u c u r a t fo a rte m u l t si
» a zis:
μοι θροη θέντι ό ά β β ά ς Ίοίάννης· μηδέν φ ο β η θή ς, κ α ί ώ ς εΐδεν
- Iată-1 p e C h ir i i cel d in c h in o v ia mea!
ημάς ό λέο)ν π ρ ό ς τό ν γέρ ο ντα ά π ιό ν τα ς, δ έδ ω κ εν τό π ο ν . Κ αί
A w a lo a n i-a zis:
232, 10 θεασά μ ενος ημάς ό γέρ ω ν κ α ί π ερ ιχα ρ ή ς γ εγ ο ν ώ ς ε ϊπ ε ν
- F o a rte tare s-a sp e ria t c â n d a văzut leul.
’Ιδού ό συγκοινοβιω τη ς μου Κ ύριλλος.
A tu n c i B ă tr â n u l m i-a zis:
Κ αί λέγει α ύ τψ ό ά β β ά ς ’Ιθ)άννης·
- Să n u te te m i deloc, fiule, p e n t r u că leul locuieşte cu
Π άνυ, πάτερ, έφ οβή θη ίδω ν τό ν λέοντα.
m in e aici, p ă z i n d u - m i m icile v erd eţu ri de caprele sălbatice.
Καί λέγει μοι ό γ έ ρ ω ν μηδέν φ ο β η θή ς, τ έ κ ν ο ν ο ύ το ς γά ρ
D u p ă ce m i-a spus m u lte despre Sfântul Eftimie şi despre
ό λέο)ν π ρ ο σ κ α ρ τερ εΐ μοι έν τα ϋ θ α φ υ λ ά ττω ν τά μ ικ ρ ά λ ά χα ν α
alţi părinţi d in această pustie, m ă în d e m n a să mănânc. In timp
ά π ό τώ ν αίγαγρίω ν.
ce noi m â n e a m , a v en it leul şi s-a aşezat înaintea noastră, iar
232. 15 Κα«. πολλά είποϊν μοι π ερ ί τε τοϋ α γίο υ Ε ύ θ υ μ ίο υ καί τώ ν
Bătrânul, rid ic â n d u -se , i-a d at o bucată de pâine şi l-a trimis să
ά λλω ν τής έρημου τα ύ τη ς πα τέροιν π ρ ο ετρ έψ α τό με γ εύ σ α σ θ α ι.
păzească verdeţurile. A p oi nii-a zis Bătrânul: „N u păzeşte num ai
Η μ ώ ν δέ γευομένα:>ν έλθώ ν ό λέο)ν έστη έμ π ρ ο σ θ εν ημώ ν καί
verdeţurile, ci şi pe m in e m ă apără şi de tâlhari, şi de barbari.1'
ά να σ τά ς ό γέρω ν δ έδ ω κ εν α ύ τψ κλά σ μα ά ρ το υ κ α ί έπ εμ ψ εν
D u p ă ce a m stat o zi şi m - a m desfatat îndestul de învăţă­
α ύ τό ν ορυλάττειν τά λά χα να . Κ αί έ'λεγέν μοι ό γ έρ ω ν δ τι ού μ όνον
tura lui, în ziua u r m ă to a re m i-a d at binecuvântare şi, făcându-mi
τά λά χα να φ υλά ττει, αλλά κ α ί ληστάς κ α ί β α ρ β ά ρ ο υ ς α μ ύ νετα ι.
ru g ăciu n e, m - a slo b o zit în pace îm p r e u n ă cu ucenicul lui. Şi
232, 20 Π ο ιή σ α ντο ς δέ μου τήν μίαν η μ έρ α ν κ α ί ίκ α ν ώ ς τή ς α ύ το ϋ
aşa, p le c â n d , a m găsit leul şezând pe cale şi m â n cân d o capră
δ ιδ α σ κ α λ ία ς ά π ο λ α ύ σ α ν το ς δ έδ ω κ εν μοι εύ λ ο γ ία ν τή εξή ς κ α ί
 476 VIAŢA LUI A W A CHIRIAC
ποι,ήσας μοί ευχήν ά πέλυσ έν με μετά τοϋ μ α θη τοϋ α ύ το ϋ έν ειρήνη.
Κ αί ούτω ς έξελθόντες εϋρομεν τό ν λέοντα έν τή ό δ ώ καΟήμενον
232 25 κα'· « ίγά γρ ιο ν έσθίοντα .'Ό σ τις λέω ν ίδώ ν ημάς Ιοταμένους καί μή
τολμ ώ ντας όδεΰσα ι καταλιποον τήν Θήραν ά ν ε/ώ ρ η σ εν έω ς ού
παρήλθομεν. Ε π ε ιδ ή όέ λ άκ κον ούκ είχεν ό τό π ο ς, έφ ιλοκάλησεν
έαυτώ το ύ ς έν τα ΐς π έτρ α ις β ο θύ νο υ ς κ α ί έόέχετο τ φ χειμώ νι τό
ϋδω ρ καί ύ π ο ύ ρ γει αύτω δα ψ ιλώ ς είς τε τήν δ ία ιτα ν κ α ί είς τό ποτί-
ζειν τά λά χα να ολον τό θέρος. Κ αί τοϋ ϋ δ α το ς π ο τέ λείψ α ντο ς περί
232,30 τόν Ιο ύ λ ιο ν μήνα έστενοιθη σ φ ό δ ρ α κ α ί ά ν α τείν α ς τό όμ μα π ρ ό ς
τόν Θ εόν πα ρ εκ ά λει λέγων· Κ ύριε ό Θ εός, π α ρ ά σ χο υ μοι ολίγον
ϋδω ρ διά τήν ά να γκ α ία ν χρ εία ν τοϋ τα π εινο ύ μου σίόματος τούτου.
Κ αί έπήκουοεν α ύτοϋ ό Θ εός κ α ί π α ρ α χρ ή μ α άνέβη μ ικρόν νέφ ος
233
έπάνω τοϋ Σουσακείμ κ α ί έβρεξεν κύκλο; τού κελλίου α ύτοϋ καί
έπλήρω σεν αύτοϋ π ά ν τα τά μεταξύ τώ ν π ετρ ώ ν δοχεία.
11
Δ ίκαιον δέ ήγοϋμαι ένταΰθα μνημονεΰσαι ψ υχω φ ελούς
233,5 διηγήματος δπερ διηγήσατό μοι ό ά β β ά ς ’Ιω άννης. Ό δ ο ιπ ο ρ ο ύ -
ντων γάρ ήμών κατά τήν έρημον ύ π εδείκνυέν μοι τ ό π ο ν τινά, δν
έ’λεγεν μνημεϊον είναι τής μακαρίας Μ αρίας, εγώ δέ επί τούτια
θαυμάσας ήξίουν αύτόν έξηγήσασθαι τά περί α ύ τ ή ς .Ό δέ άπο-
κριθείς είπεν ότι προ ολίγου τινός χρόνου ά π ερχομ ένου [μου]
άμα τοϋ συνμαθητοϋ μου τοϋ άββα Π αράμμω νος π ρός τόν άββά ν
233. 10
Κυριάκόν άτενίσαντες άπ ό μακρόθεν θεω ροϋμεν τινά ώ ς άνθριο-
πον ίστάμενον πλησίον άγριομυρίκης καί νομίσαντες αύτόν ένα
τινά τών άναχωρητών τών αύτόθι είναι (ήσαν γάρ τότε πολλοί
άναχωρηταί έν τοΐς μέρεσιν έκείνοις), έσπεύσαμεν ούν αύτόν
προσκυνήσαι. Ώ ς δέ ήγγίσαμεν τώ τόπω, έκεΐνος μέν αφ ανής
233, 15
έγένετο, ήμεΐς δέ φόβω καί δειλία συσχεθέντες έστημεν είς π ρ ο ­
σευχήν νομίσαντες αύτόν πνεΰμα π ονηρόν εΐναι. Μ ετά δέ τό τε-
I
λέσαι τό αμήν περιβλεψάμενοι ένθα καί ένθα εϋρομεν σπήλαιον
ύπόγαιον, έν ω ύπενοοϋμεν ύποδύντα τόν δ ο ϋ λο ν τού Θ εοϋ τόν
άληθή κρυβήναι ά φ ’ ήμών. Καί πλησίον τοϋ σπηλαίου γενόμ ενοι
233,20 παρεκαλοϋμεν αύτόν, άμα δέ καί ένω ρκοϋμεν λέγοντες·
1 1 . P U S T N IC A MARIA
sălbatică. Leul, c â n d ne-a văzu t că s tăm şi n u îndrăznim să tre­
cem, a lăsat p ra d a şi s-a în d e p ă r ta t p ân ă ce am trecut. Pentru
că locul acela n u avea rezervor de apă, Bătrânul lua am inte la
ad ân c itu rile p ie tre lo r şi a d u n a apa d in tim p u l iernii, pe care o
folosea d in b elşug întreaga vară p e n tru gătit şi udat grădina.
Şi p e n tr u că o d a tă , în l u n a iulie, s-a term in at apa, era foarte
strâm ro rat; a tu n c i şi-a ridicat privirea către D um n ezeu şi L-a
rugat zicând: „ D o a m n e D u m n e z e u le , d ă -m i puţină apă pentru
tre b u in ţa s m e r itu lu i m e u trup!" D u m n e z e u l-a ascultat, şi în­
dată s-a ridicat u n m ic n o r d easu p ra Susachim ului, şi a plouat
în jurul chiliei lui, şi i-a u m p l u t toate vasele dintre pietre.
11. Pustnica M aria
M i se pare u n lu c ru d re p t să am intesc aici şi o povestire
folositoare de suflet pe care m i-a istorisit-o A w a loan. Pe când
călătoream n o i în p u stie , m i-a arătat un loc care zicea că este
m o r m â n tu l fericitei M aria. M ir â n d u - m ă eu de aceasta, i-am
cerut să-m i p ov estească cele despre ea. Răspunzând, mi-a spus:
„ în a in te cu p u ţ i n ă vrem e, pe când mergeam la Awa
C h iriac îm p r e u n ă c u tovarăşul m eu, A w a Paramon, privind
de d ep a rte , a m v ă z u t pe cineva ca u n o m stând lângă o tufa
sălbatică. N o i a m crez u t că este u n u l dintre pustnicii de aici, fi­
indcă pe a t u n c i se aflau m u lţi pu stnici în acele locuri, şi ne-am
grăbit să i n e în c h in ă m . C â n d n e-am apropiat de locul acela, el
s-a făcut n ev ă z u t, iar noi, cu p rin şi de frică şi cutremur, ne-am
aşezat la r u g ă c iu n e c re z â n d că fusese u n d u h rău. D upă ce am
spus «A m in», n e - a m u ita t în c o lo şi încoace şi am găsit o peşteră
sub p ă m â n t, în care n e - a m d a t scam a că se ascundea de noi
adevăratul ro b al lui D u m n e z e u . C â n d am fost lângă peşteră,
am în c e p u t să-l r u g ă m c u ju r u in ţe zicând:
 VIATA LUI AVVA CHIRIAC
478
Μή στερήσης ήμάς,πάτερ. τώ ν εύ χώ ν σου κ α ί τή ς α γαθή ς
σου συντυχίας.
Ό δέ μόλις ποτέ ά ποκ ρ ιθ είς εΐπεν·
Τί θέλετε ά π ’ έμοϋ; Γυνή εΐμι.
Και έπηρώτησεν ήμάς λέγουσα·
Που πορεύεσθε;
Η μ ε ίς δέ ε ιπ α μ ε ν
233,25 Προς τόν άναχω ρ η τή ν τόν ά β β ά ν Κ υ ρ ιά κ ό ν ά π ερ χό μ εθ α ,
άλλ’ είπέ ήμίν τί τό όνομά σου κ α ί π ώ ς διάγεις κ α ί π ώ ς εντα ύ θα
παραγέγονας.
Ή δέ εΐπεν·
Υ π ά γ ε τ ε καί έν τώ ύμάς ύποστρέτραι λέγω ύμΐν.
Ώ ς δέ διεβεβαιούμεθα μ ηδαμού ά π ιέν α ι π ρ ιν τά κ ατ'
αύτήν μαθεϊν, άπεκρίνατο λ έγο υσ α -
Τό μέν όνομα μου Μαρία λέγομαι, έγενόμην δέ ψ άλτρια τής
άγίας Χριστού Άναστάσεως καί πολλούς ό διάβολος έσκανδάλισεν
233, 30 εις εμέ, καί φοβηθεΐσα μήπως ύπεύθυνος γενομένη τ ώ ν τ ο ιο ύ τ ω ν
σκανδάλων προσθήσω άμαρτίας έφ ’ άμαρτίαις μου έδυ σ ώ που ν τόν
Θεόν τοϋ ρυσθήναί με τής αιτίας τών τοιούτων σ κ α νδ ά λ ω ν .Έ ν μιςΐ
234 ούν κατανυγεΐσα τήν καρδίαν εις τόν φόβον τοΰ Θ εοΰ κ ατή λθο ν εις
τόν άγιον Σιλωάμ καί ήντλησα τό σκεύος τούτο ϋδατος, έλαβον δέ
καί τό μαλάκιον τοΰτο τών βρεκτών καί έξήλθον νυκ τός τής άγίας
πόλεως παραθεμένη έαυτήν τω Θ εω .Ό ς καί ώδήγησέν με ενταύθα
234,5 καί ιδού έχω ένταϋθα δεκαοκτώ έτη καί δ ιά τής χάριτος τοΰ Θεού
ούτε τό ΰδο)ρ έ'λειψεν ούτε τό μαλάκιον τώ ν βρεκτών ήλαττονήθη
βΧ9ι τήζ ημέρας ταύτης. Ά λλ’ ούδέ ά ν θ ρ ω π ο ν εΐδον εί μή ύμάς
σήμερον. Αλλ’ ύπάγετε, φησίν, καί πληρώσατε τήν διακονίαν υμών,
καί έν τω ύμάς ύποστρέφειν έπισκέψασθέ με.
234, ιο Ταϋτα άκούσαντες έπορεύθημεν πρός τόν ά ββ ά ν Κυριάκόν,
άνηγγείλαμεν δέ αύτώ καί τα ϋ τ α .Ό δέ άββάς άκούσας έθαύμασεν
καί εΐπεν δόξα σοι,ό Θεός, ότι πόσους άγιους κρ υπ το ύς έχεις. Ά λλ'
άπέλθετε. τέκνα, καί ώς εΐπεν ύμΐν, ούτως ποιήσατε.
1 1. PU ST N IC A MARIA
479
- N u n e lipsi p e n o i, P ă r in te , d e r u g ă c iu n ile tale şi d e
b u n a în t â ln i r e c u tine!
A b ia a t u n c i el a r ă s p u n s , z i c â n d u - n e :
- C e v re ţi d e la m in e ? F e m e ie su n t!
A p o i n e - a î n t r e b a t:
- Î n c o t r o m e rgOe ţi?
t
Iar n o i i - a m ră s p u n s :
- M e r g e m la A w a C h i r i a c p u s tn ic u l, d a r tu s p u n e - n e
care-ţi este n u m e l e , c u m v ie ţu ie ş ti şi c u m ai aju n s aici!
Ea n e - a zis:
- M e r g e ţi , şi c â n d vă î n t o a r c e ţ i, o să vă s p u n .
D a r p e n t r u că n o i a m î n c r e d i n ţ a t - o că n u v o m pleca
î n a in te sa a flă m cele d e s p r e d â n s a , n e -a r ă s p u n s zicân d :
- N u m e l e m e u e s te M a r i a şi a m f o s t p s a ltă la b i s e r i­
ca S f in te i î n v i e r i a lu i H r i s t o s . D a r p e n t r u că d ia v o lu l i-a
s m i n t i t p e m u l ţ i d i n p r i c i n a m e a , m - a m t e m u t ca n u c u m ­
va să fiu r ă s p u n z ă t o a r e d e s m i n t e l i l e lo r şi să a d a u g p ă c a te
p e s te p ă c a t e , şi l - a m r u g a t p e D u m n e z e u să m ă iz b ăv ească
d e p r i c i n a u n o r a s tfe l d e s m i n t e l i . î n d a t ă , aşadar, a m fost
s t r ă p u n s ă la i n i m ă d e f ric a lu i D u m n e z e u şi a m c o b o r â t
la s f â n t u l S i l o a m , a m u m p l u t u n vas c u a p ă d e a c o lo , a m
lu a t şi a c e s t c o ş c u l e g u m e şi a m ie şit n o a p t e a d i n S f â n ta
C e t a t e , î n c r e d i n ţ â n d u - m ă lu i D u m n e z e u . El m - a şi p o v ă ­
ţ u i t aici, şi i a t ă că s u n t 18 a n i d e c â n d , c u h a r u l lui D u m ­
n e z e u , n ic i a p a n u m i - a li p s i t, n ic i c o ş u l c u l e g u m e n u s-a
î m p u ţ i n a t p â n ă în z i u a d e azi. D a r n ic i faţă d e o m n u a m
v ă z u t p â n ă a s tă z i. M e r g e ţ i în s ă şi î m p l i n i ţ i - v ă slu jirea, iar
la î n t o a r c e r e v i z i t a ţ i - m ă !
D u p â ce a m a s c u lt a t aceste lu c ru ri, n e - a m d u s la A w a
C h i r i a c şi i le -a m s p u s şi lui. A u z in d u - le A w a , s-a m i n u n a t şi
a zis: „Slavă Ţ ie , D u m n e z e u l e , că ai a tâ ţia sfinţi ascunşi! M e r ­
geţi, fiilor, şi d u p ă c u m v-a sp u s, aşa să faceţi!"
480 VIAŢA LUI A W A C H IR IA C 12. A D O R M IR E A LUI CHIRIAC 48 1

Λαβόντες ούν π α ρά θεσ ιν έκ τοϋ ά γιο υ γέρ ο ντο ς D u p ă ce am gu star d in ceea ce n e-a p u s în a in te sfâ n tu l

ήλθομεν κατά τοϋ σπηλαίου κ α ί κ ρ ο ύ σ α ντες κ α τ ά τό έθος B ă tr â n , a m v e n i t la p e ş t e r ă şi, b ă t â n d d u p ă o b i c e i u l p u s t n i c i l o r

234,15 τών άναχωρητώ ν καί μηδενός ά π ο κ ρ ινα μ ένο υ ύ πεισ ελθόντες şi n e p r i m i n d n ic i u n răspuns, a m in t r a t şi a m g ă s it - o să v â r şită

ευρομεν αύτήντε/.ειωθεΐσαν. Μή έχοντες ούν τό π ώ ς έντα φ ιά σ α ι d i n a c e a s t ă v i a ţ ă . N e a v â n d c u m s - o î n g r o p ă m , n e - a m s u i t la L a ­

καί θάψαι αυτήν, άνελ(3όντες έν τη ήμετέρα λ α ύ ρ μ του Σ ο υ κ ά vra n o a s t r ă S u c a şi a m a d u s t o a t e c e l e d e t r e b u i n ţ ă , şi a m p r o -

ήνέγκαμεν πάντα τά πρός τήν χρ εία ν κ α ί κ η δ εύ σ α ν τες αυτήν h o d i r - o , şi a m î n g r o p a t - o î n p e ş t e r ă a s t u p â n d i n t r a r e a c u p i e t r e .

έΟάψαμεν έντώ σπηλαίω ά π ο φ ρ ά ξ α ν τες τή ν Ούραν έν λίθοις. A c e s te a le -a p o v e s t it A w a l o a n şi a m so c o tit d e treb u ­

234,20 Ταϋτα ό άββας ’Ιω άννης διηγήσατο, ά π ερ ά ν α γ κ α ΐο ν in ţă , p r e c u m s - a s p u s , s ă le p r e d a u s c r i s u l u i a tâ t p e n t r u s t r ă ­

ήγηαάμην, ώς εΐρηται, γραφ ή π α ρ α δ ο ΰ ν α ι π ρ ό ς κ α τά ν υ ξ ιν μέν p u n g e r e a la i n i m ă a c e l o r c e le v o r a s c u l t a şi le v o r c i t i , c â t şi

τών άκουόντων καί έντυγχανόντω ν, δ ό ξα ν δέ τώ Χ ρισ τώ τώ p e n t r u s la v a lu i H r i s t o s , C a r e d ă r ă b d a r e p â n ă la sfâ r şit c e lo r

παρέχοντι εις τέλος υπομονήν τοΐς ά γα π ώ σ ιν α ύ τ ό ν έπ α ν α κ τέο ν c e - L i u b e s c p e E l. D a r a c u m t r e b u i e să n e î n t o a r c e m c u v â n t u l

δέ τόν λόγον πρός τόν άββάν Κ υριάκόν. la A w a C h i r i a c .

12 12 . A d o rm ire a lui C h iria c

Πληρώσαντος γάρ αύτοϋ τόν οκταετή χρ ό νο ν εις τόν D u p ă c e a î m p l i n i t al o p t u l e a a n în S u s a c h i m şi a a ju n s

234,25 Σουσακείμ καί εις βαθύ γήρας έλάσαντος κατελΟ όντες οί τής la a d â n c i b ă t r â n e ţ i , p ă r i n ţ i i d i n L a v r a S u c a a u c o b o r â t şi l - a u

λαύρας τοϋ Σουκά πατέρες ήγαγον αύτόν εις τό σπή λα ιον τού d u s în p e ş te r a S f â n t u lu i H a r i t o n , d u p ă p le c a r e a o r ig e n iş tilo r

έν άγίοις Χαρίτωνος μετά τήν τώ ν Ώ ρ ιγενια σ τώ ν έκ τής Ν έας d in N oua L avră. Pe c â n d p e tr e c e a el în a c e a stă p eşteră , l-a m

Λαύρας άναχο’)ρησιν. Έ ν ψ σπηλαία) διά γοντος α ύ το ϋ εγώ ό v iz ita t şi e u , s m e r it u l , a d e s e o r i, şi m u l t f o lo s a r o d it în su fle tu l

ταπεινός πυκνώς παρέβαλλον αύτώ καί πολλήν τή ψ υ χή μου m eu. Era în să foarte în a in ta t în vârstă, a v â n d d eja 107 ani Anul 556
234,30 ωφέλειαν έκαρπούμην ήν δέ πάνυ προβεβηκώ ς τό ν έκατοσ τόν î m p l i n i ţ i . V e n i s e î n S f â n t a C e t a t e la 1 8 a n i, a r ă m a s n o u ă a n i

έβδομον πληρο')σας ένιαυτόν.Ή λθεν γάρ εις τήν α γία ν πόλιν έτώ ν la S f â n t u l G h e r a s i m , a p o i î n m ă n ă s t i r e a m a r e l u i E f t i m i e z e c e
235 δεκαοκτώ καί έμεινεν πρός τόν έν άγίοις Γεράσιμον έτη εννέα a n i, d u p ă care a să v â r ş it d if e r ite a sc u ltă r i în L a v r a lu i S u c a
καί έν τή τοϋ μεγάλου Εύθυμίου μονή έτη δέκ α κ α ί έποίησεν p reţ d e 3 9 d e a n i, a p o i în p u s t ia N a t u f a , u n d e a m â n c a t c e p e
έν τή λαύρςι τοϋ Σουκά έν διαφ όροις δ ια π ρ έψ α ς δ ια κ ο νία ις d e m a r e , a m a i p e t r e c u t c i n c i a n i , ia r î n R u v a î n c ă c i n c i , ia r
έτη τριάκοντα έννέα καί έν τή έρήμψ τοϋ Ν α το υ φ ά σκίλλας a p o i s-a lin iş tit în S u sa c h im şap te ani şi în p eştera S fâ n tu ­
έσθίο>ν έτη πέντε καί έν τώ Τ ο υ β ά έτη πέντε, ήσύχασεν δέ καί εις l u i H a r i t o n c i n c i a n i , d u p ă c a r e a c o b o r â t ia r ă ş i la S u s a c h i m
235,5 Σουσακείμ έτη έπτά καί εις τό σπήλαιον τοϋ έν άγίοις Χ αρίτω νος v r e m e d e o p t a n i. C u d o i a n i în a in t e d e sfâ r şitu l să u , p ă r in ţii
έτη πέντε καί κατελΟών πάλιν εις Σουσακείμ χρ ό ν ο υ ς όκτω. l-a u d u s în p e ş t e r a lu i H a r i t o n , f o a r t e în a in t a t în v â r stă fiin d ,
Προ δύο χρόνων τής αύτοϋ τελευτής κα τελθόντες οί π α τέρ ες precum s-a sp u s , fo lo sin d u -se de m u lte r u g ă m in ţi. C u toate
ήγαγον αύτόν πολλαΐς χρησάμενοι παρακλήσ εσιν εις τό τοϋ c ă e r a a şa d e b ă t r â n , s e a fla în p u t e r e şi e r a p l i n d e r â v n ă , s t â n d
 13 483
482 VIAŢA LUI A W A C H IR IA C

în p icioare la c a n o n u l p s a lm o d ie i şi s lu jin d u -i cu propriile

μακαρίου Χ αρίτω νος σπήλαι,ον πά νυ , ώ ς ε’ίρηται. προβεβηκότα.
m â in i p e cei care v e n e a u la el. N u sim ţe a nici o slăbiciune, ci
235. ίο Καί τοσοΰτος γηραλέος ών στερρός ύ π ή ρ χεν και π ρ ό θ υ μ ο ς καί
toate le p u te a în H r is r o s care îl întărea, era u n b ă rb a t b lâ n d şi FiL4.13-15
ίστάμενος εις τόν κα νό να τής ψ α λ μ ω δία ς καί το ύ ς εισερχόμενους
p rieten o s, a v â n d h a r is m a p ro ro cie i, v red n ic să înveţe pe alţii,
πρός αύτόν ύπηρετει ίδίαις χερσίν. Κ αί ούδέ δ λ ω ς ήτόνει, αλλά
πάντα ί'σχυεν έν τώ ένδυνα μ οϋντι α ύ τό ν Χ ρ ισ τ ψ .Ή ν δέ ό άνήρ pe d e p lin o r to d o x , m a re la t r u p şi viteaz, având to ate m ă d u ­

πράος καί εύπρόσιτος, προφ η τικός διδα σ κα λικ ό ς ό ρ θο δο ξό τα το ς, larele în tregi. E ra c u a d e v ă ra t p lin de h a r şi de D u h u l Sfânt.

235, 15 τώ σώματι εύμεγέθης κ α ί γενναίος κ α ί άσινή π ά ν τα εχω ν τά μέλη.

Καί ήν αληθώ ς πλήρης χά ριτος καί Π νεύμα τος 'Αγίου.
13
13

Μ ετά ούν π ο λλά ς ήμέρας ά σ θ ενεία σ ω μ α τική π ερ ιπ εσ ώ ν D u p ă m u l t e zile, c ă z â n d în t r - o b o ală trup ească, i-a c h e m a t pe
προσκαλεσάμενος π ά ν τα ς το ύ ς π α τέ ρ α ς τή ς /.α ύ ρ α ς καί to ţi p ă r in ţii Lavrei şi, d u p ă ce i-a îm b ră ţiş a t pe toţi, a a d o rm it
τούτους ά σ π α σ ά μ ενο ς έκοιμήθη έν ειρήνη π α ρ α δ ο ύ ς τό π νεύ μ α în pace, d â n d u - ş i d u h u l D o m n u l u i , p r im in d de la El c u n u ­
τώ Κυρία;, κομισάμενος π α ρ ’ α υ το ύ τό ν τή ς δικ α ιο σ ύ νη ς na d r e p tă ţii p e care a f ă g ă d u it- o celor ce II iubesc. Iar acu m
235, 20 στέφανον, δ ν έπη γγείλα το τοϊς ά γ α π ώ σ ιν α ύ τό ν. Κ α ί ν ύ ν έστιν se află î n t r u o d i h n a t u t u r o r d re p ţilo r so lin d p e n tru noi, aşa
έν τή ά να π α ύ σ ει π ά ν τω ν τώ ν δ ικ α ίω ν πρεσβεύουν ύ π έρ ήμών, încât, m e r g â n d şi n o i p e u r m e le sale, să ne în v red n icim de
όπω ς καί ήμεΐς ά κ ο λ ο υ θή σ α ντες τοϊς ϊχνεσιν α ύ το ΰ τύ χω μ εν τώ ν b u n ă t ă ţ i l e fă g ă d u ite în H r is to s Iisus, D o m n u l nostru,
έπηγγελμένω ν α γ α θ ώ ν έν Χ ρ ισ τώ Ίη σ ο ΰ τώ Κυρία) ήμώ ν, C ă r u i a fie slav a şi s tă p â n i r e a în veci.
(I) ή δόξα καί τό κ ράτος εις το ύς αιώ νας. A m in .
Α μήν.
 D esp re v iaţa celui în tru sfinţi
Teodosie
o o o

Π ερί το ϋ βίου τοϋ έν άγίοίς

Θ εοδοσίου

I
 Κυρίλλου μονάχου και πρεσβυτέρου
235. 25
περί τού βίου τού έν άγίοις Θ εοδοσίου
ι 1
Θεοδόσιος ό αξιομακάριστος καί ο ύ ρ α νο π ο λ ίτη ς. τό
μέγα κλέος της Π αλαιστίνης καί της ερήμου τό κ α ύ χη μ α καί
236 του μοναχικού σχήματος τό στήριγμα καί τώ ν ό ρ θώ ν δ ο γμ ά τω ν
ό στρατηγός καί ύπ έρμ αχος καί τοϋ κοινοβια κοϋ κ α ν ό ν ο ς ό
όόηγός καί προστάτης πα τρ ίδο ς μέν ύ π ή ρ χεν τής Κ α π π α ό ο κ ώ ν
χο'ιρας άπό κώμης Μ ω γαριασσοΰ καλούμενης υ π ό μέν τήν
Καισαρέων πόλιν τελούσης, ού μ ακράν δέ τής Κομάνο>ν πόλεω ς
236,5 τής λεγομένης χρυσής διακειμένης.Ό Ο εν καί τής Κ ομ ά νω ν α υτή ς
άγιας εκκλησίας ψ άλτης χρησιμώ τατος γέγονεν έκ π α ιδ ό ς κ α ί
τόν έκκλησιαστικόν κα νόνα ακριβώ ς έξεπ αιδεύϋη κα» έξέμαΟεν
τό τε ψαλτήριον καί τάς λοιπάς θείας γρ α φ ά ς. Ε ν τ ε ύ θ ε ν θεία
κρατηθείς κατανύξει τε καί έπιθυμ ί^ ήλθεν εις τά Ιερ ο σ ό λ υ μ α
236. 10 επί τής βασιλείας Μ αρκιανού τού θεοφ ιλούς β ουλόμενος έν τή
κατ’ αύτήν ήσυχάσαι έρήμω καί δεξιούται έν τώ π ύ ρ γ ω το ϋ Δ α υ ίδ
παρά Λογγίνο) τινί γέροντι Κ α π π α δό κ η τοϋ τά γμ α το ς όντι τώ ν
σπουδαίίον τής άγιας Χριστού τοϋ Θ εοϋ ημών Ά να στά σεω ς.
Τοϋ δέ Θεοδοσίου βουληθέντος έν τινι τώ ν κ α τά τήν έρημον
236, 15 μοναστηριού άναχωρήσαι, έραστοϋ αύτοϋ δ ντο ς τής ησυχίας
καί τόν τοϋ Θεοϋ φόβον ώσεί περιβόλαιον ήμφ ιεσμένου ό
μακάριος Λογγΐνος ού συνεχώρησεν διά τό σχίσμα τό τώ ν κ α τά
C hirii, m o n a h u l şi preotul, despre
viata
5 celui în tr u sfinţi
5 Teodosie
T e o d o s ie , v r e d n ic u l d e fericire si c e tă te a n u l ceru lui, m a -
1 i » J
rea slavă a P ale stin ei şi la u d a pusriei, sp rijin u l s ch im ei m o n a ­
hale, c o n d u c ă t o r u l şi a p ă r ă to r u l în v ă ţă tu rilo r o rto d o x e , povă-
ţu ito r u l şi î n a i n te - s tă tă t o r u l vieţii ch in o v itice, avea ca p atrie
ţin u tu r ile C a p a d o c ie i , fiin d d i n t r - u n sat n u m i t M ogariasus,
aflat su b c o n d u c e r e a cetăţii C ezareei, n u d e p a r te de cetatea C o -
m a n a , n u m i t ă „ D e a u r “ . D e m ic cop il a aju n s psalt iscusit al
sfintei Biserici d in C o m a n a , u n d e a fost crescut c u s c u m p ă ta te
în râ n d u ia la bisericească, a în v ă ţa t Psaltirea şi celelalte S c rip ­
tu ri d u m n e z e ie ş ti. D e aici, fiind s tă p â n i t d e o d u m n e z e ia sc ă
s tr ă p u n g e r e şi d o rire , a v e n it la Ie ru s a lim în ti m p u l îm p ărăţiei
lui M a r c ia n , iu b i to r u l d e D u m n e z e u , v r â n d să se liniştească
în p u s tia d i n p r e a jm ă . A fost p r im it în tu r n u l lui D a v id de
către L o n g h i n , u n B ă tr â n c a p a d o c ia n care fâcea p a n e d in ceata
în g rijito rilo r bisericii S fintei în v ieri a lui H r is to s D u m n e z e u l
n o s tru . C â n d T e o d o s ie a v r u t să se retragă î n t r - u n a d in tr e m ă ­
năstirile d e la p u s tie , p e n t r u că iu b e a isihia şi frica lui D u m n e ­
zeu îl î n v e ş m â n ta ca o h a in ă , fericitul L o n g h i n n u l-a lăsat d in
p ric in a s c h is m e i m o n a h i l o r d in p u s tie care n u se îm p ărtăşea u
cu Biserica U n iv ersală, ci se s u p u n e a u iubirii de ceartă şi relei
 4 88 VIAŢA SFÂ N T U L U I T E O D O S I E
τήν έρημον μοναχώ ν τη καθολική μή κ ο ιν ω ν ο ύ ν τω ν έκκλησίςι,
αλλά τή Ε υτυχούς κ α ί Δ ιοοκόρου ύ π α γ ο μ έν ω ν φιλονεικίςι τε
καί κ α κ ο δο ξία - άλλά λαβώ ν α ύ τό ν τή μ α κ α ρ ία καί έ ν ά γίο ις πα-
ρέθετοΤκελία τήν τοΰ Κ αθίσμ ατος τής Θ εο τό κ ο υ εκ κ λη σ ία ν τό
236 , 20
τηνικαΰτα οίκοδομούση ώς δ υ νά μ ενο ν χρη σ ιμ εΰσ α ι α υ τή έν τε
τώ εκκλησιαστικό) κ α νόνι κ α ί έν τα ΐς λοιπού; δ ια κ ο ν ία ις. Α ΰτη
δέ τότε ή μ ακαρία 'Ικελία π ά σ α ν εύσεβείας ο δ ό ν έξα σ κ ή σ α σ α
κατέδειξεν έν πρώ τοις μετά κηρίιον γίνεσ θα ι τή ν ύ π α π ά ν τ η σ ι ν
236.25 τοΰ σωτήρος ήμών Θ εοΰ.'Ή τις τό ν ίερόν το ύ το ν ν εα ν ία ν δ ε ξ α ­
μενή Θ εοδόσιον καί ψ ά/.την εύ(( υ έσ τα τον α ύ τό ν εύ ρ ο ΰ σ α ένκα-
ταλέγει τώ τάγμ ατι τώ ν α υ τό θι ύ π ' α ύ τή ν σ π ο υ δ α ύ ο ν ε υ λ α β ώ ν
δ ν τω ν χρόνου δέ τίνος διελθόντος καί τής μ α κ α ρ ία ς τελεκοθεί-
σηςΊκελίας εγχειρίζεται α υ τό ς τήν τοϋ τό π ο υ ο ικ ο νο μ ία ν.
2 2
Καί ταύτην α υτού ά μ έμ π τω ς έκ τελο ΰ ντο ς συνέβη
236.30 τελευτήσαι τόν τοΰ τό π ο υ ή γούμενον κ α ί ψ η φ ίζ ο ν τα ι συμψίονοΚ
άπαντες Θ εοδόσιον τής τοΰ Κ α θίσ μ α τος εκκλησ ίας η γ ο ύ μ ε ν ο ν
237 αυτός δέ γνούς καί τό ν τής α ρ χή ς κ ίνδ υ νο ν ύ φ ο ρ ώ μ εν ο ς φ υ γ ά ς
ωχετο. Καί πρώ τον μέν έρχεται εις το ύ ς π ερ ί τά Μ έτω π α
τόπους πρός τε τόν μ ακαρίτην Μ αρίνον τό ν ά ν α χ ω ρ η τή ν καί
πρός τόν άββάν Α ουκάν τόν Μ ετω πινόν κ α ί τό ν τή ς ερήμου
237,5 κανόνα π α ρ ’ αυτώ ν εκμανθάνει, ο ϋ σ τινα ς έν π ρ ώ το ις ό έν ά γίο ις
Ευθύμιος τήν μοναχικήν έπ α ίδευ σ εν α κ ρ ίβ εια ν. Τ ο ύ το ις ούν
έπί χρόνους π ν ά ς π ρ οσ κ α ρτερή σ α ς ό ά β β ά ς Θ εο δ ό σ ιο ς ήλθεν
εις τήν κορυφήν, έν ή νύν σύν Θ εώ ίδ ρ υ τα ι ή α γ ία α ύ το ϋ μονή
άπό έξ σημείων τής άγία ς πόλεω ς έστηκυϊα, κ α ί έμεινεν α ύ τό θ ι
έν σπηλαίο), έν ω νύν τό τίμιον α υτού λ είψ α νο ν κ α τά κ ειτα ι.
237, 10 βοτάναις αύτομάτοις ά ρ κ ο ύ μ ενο ς.’Έ π ε ιτ α δέ δ εξ ά μ ενο ς τινά
μαθητήν τοιαύτην έπαίδευσεν σκλη ρα γω γία ν. Ό ν τ ιν α μ α θη τή ν
ποτέ εύρών κύθραν καί κουκκούμ ιν π ερ ιπ ο ιη σ ά μ ενο ν έδίω ξεν
1Este ο referinţă despre prăznuirea întâmpinării Domnului, importantă
pentru istoria cultului.
c re d in ţe
1 a lu i E u tih ie si
> D io sco r. L u ân d u -1 însă, l-a aşezat * la
fericita şi s fâ n ta Ikelia, care c o n s tr u i a p e a t u n c i biserica d e la
K a th is m a N ă s c ă to a re i d e D u m n e z e u , p e n t r u că p u te a să o aju te
atât la r â n d u ia la d e slu jb ă , cât şi la alte slujiri. A ceastă fericită
Ikelia s-a o s te n it în to a tă calea b u n e i cu c e rn ic ii şi a p r ă z n u it
cu lu m â n ă r i p r i m a o a ră î n t â m p i n a r e a M â n t u i t o r u l u i n o s tr u
D u m n e z e u 1. D u p ă ce l-a p r im it pe acest s la n t tâ n ă r T eo dosie
şi l-a aflat psalt fo a rte iscusit, l-a înscris în ceata în g r i jit o r ilo r
evlavioşi [ai bisericii Învierii] care tră ia u aco lo s u b p o v ă ţu ire a
ei, D u p ă ce a tre c u t o v r e m e şi fericita Ikelia s-a săvârşit d in
viaţă, i s-a în c r e d in ţa t lui c o n d u c e r e a lo cului.
Şi p e n t r u că a săvârşit această slujire fără nici u n cusur,
c â n d a m u r i t e g u m e n u l lo c u lu i, cu to ţii l-au ales î n t r - u n glas pe
Teodosie ca e g u m e n al bisericii K a th is m e i. D a r el, c â n d a aflat,
p re v ă z â n d p r i m e j d i a p e care o are c o n d u c e r e a altora, a plecat
în fugă. M a i în tâ i, a v e n it în lo c u rile d e p e lângă M e to p a , la
fericitul M a r i n u s p u s t n i c u l şi la A w a L u ca M e to p i n e a n u l, şi
a în v ă ţa t r â n d u i a l a p u s tie i d e Ia ei, p e care S fâ n tu l E ftim ie i-a
d e p r in s m a i în tâ i c u acrivia m o n a h a lă . D u p ă ce a răm as lângă
ei câţiv a an i, A w a T e o d o s ie a v e n it în vârful p e care a c u m , c u
a j u to r u l lui D u m n e z e u , este c o n s tr u i tă sfâ n ta lui m ă n ăstire,
la şase m ile d e S f â n ta C e t a t e , şi a ră m a s aici în tr- o p eşteră în
care se află a c u m c in s tite le lui m o a ş te , în d e s tu lâ n d u - s e cu b u ­
ru ie n ile c are cresc a c o lo d e la sine. A p o i, d u p ă ce a p r im it u n
u cen ic, l-a î n v ă ţa t această v ie ţu ir e aspră. O d a t ă a d esco p erit că
acest u c e n ic şi-a f ă c u t ro st d e o oală şi d e o tigaie, şi l-a alu n g at
? Atât pe monahii din obştea lui Longhin, cât şi pe cei povăţuiţi de Ikelia,
Chirii îi numeşte σπονόαίο;, termen care desemna, probabil, o tagmă a
monahilor din Ierusalim, având anumite însărcinări, dar pentru care nu
deţinem astăzi un echivalent românesc mulţumitor.
 490 VIAŢA S F Â N T U L U I T E O D O S I E 3
491

είπώ ν· el όλω ς έψ η τό ν βούλη eo O lelv, σ υ νμ εΐνα ί μοι ά δ υ να τεϊς zicându-i: „ D a c ă vrei să m ă n â n c i mâncare gătită, nu poţi să
σ κ λ η ρο τέρ α ν έχο ν τι δ ια γω γή ν. rămâi cu m i n e, fiindcă a m o vieţuire mai aspră."
Ό δέ δ ιω χθ είς τ φ έν ά γ ίο ις π ρ ο σ φ ε ύ γ ε ι Μ α ρ κια νώ C e l a l u n g a t s-a d u s la Sfântul Marcian, mai sus-amin-
237,15 τ φ α νω τέρ ω μ νη μ ο νευ θ έντι π ερ ί τή ν ά γ ία ν κ ο ιν ο β ια ρ χ ο ϋ ν τι tit, care c o n d u c e a o bş te a de lângă sfântul Betleem. Acel mare
Β ηθλεέμ. Ό όέ μ έγα ς έκ εϊνο ς Μ α ρ κ ια ν ό ς μ ετα π εμ φ θ έν τι Părinte M a r c i a n i-a trimis vo r b ă lui A w a Teodosie: „Tu l-ai
τ φ ά β β ά Θ εοδοσία) ύ π ’ α ύ το ϋ έλεγεν· σύ α δ ε λ φ ό ν κ ύ θρ α ν izgonit pe fratele care şi-a agonisit o oală. Iată că vin zile,
π ερ ιπ ο ιη σ ά μ εν ο ν ιδ ίω ξ α ς· ίόού ή μ έρ α ι έρ χο ντα ι, λέγει zice D o m n u l , în care vasele mănăstirii tale vor fi ţinute pe Num. 4. 14

Κ ύριος, έν α ίς έπ ί ά ν α φ ο ρ εϋ σ ιν β α σ τα χΟ ή σ ο ντα ι τ ό χα λκ ία tărgi, pentru că nu poate cetatea, stând pe vârful muntelui, să

237,20 τοϋ μ ο να σ τη ρ ιο ύ σου. Ο ύ γ ά ρ ό ύ ν α τα ι π ό λ ις κ ρ ν β ή ν α ι επά νω se ascundă. Aşa că şi pe tine, care te ascunzi, D u m n e z e u te va Ait. 5, 14

ό ρ ο υ ς κείμενη- κ α ί σε το ίν υ ν τό ν κ εκ ρ υ μ μ έν ο ν π ά σ ιν π ερ ιφ α ν ή face arătat tu t u r o r ." Această prorocie n u a dat greş, fiindcă

π οιή σ ει ό Θ εό ς κ α ί κ α τ ά δ η λ ο ν .Ή τ ις π ρ ο φ η τε ία ού διή μ α ρ τεν,
ώ ς π ρ ό δ η λ ο ν το ϊς π ά σ ιν κ α θέσ τη κεν· εύδοκίςί γά ρ το ϋ Θ εοϋ
κ α ί Π α τρ ό ς κ α ί σ υ νερ γεία τοϋ Χ ρισ τού κ α ί έμ π νεύ σ ει τοϋ
Ά γιο υ Π ν εύ μ α το ς κ ο ιν ό β ιο ν μ έγα τε κ α ί π ο λ υ ά ν ϋ ρ ω π ο ν α υ τό θ ι
237.25 σ υνεσ τή σ α το π ά ν τ ω ν ύ π ε ρ έ χ ο ν κ α ί π ρ ο κ α θ ε ζ ό μ ε ν ο ν τώ ν έν
el a ajun s c u n o s c u t t u t u r o r , p e n t r u că, prin bunăv oin ţa lui
D u m n e z e u şi Tatăl, p r i n conlu crare a lui Hristos şi prin in-
suflarea S f â n t u l u i D u h , s-a î n t e m e i a t acolo o chinovie mare
şi cu m u l ţ i vie ţu it o ri, î n t r e c â n d toate chinoviile din întreaga
Palestină si
> fiind în f r u n t e a lor. Voi încerca să arăt în câteva

π ά σ η τή Π α λ α ισ τίνη κ ο ινο β ίω ν.'Ό τι δέ εύ ό ο κ ία κ α ί σ υ ν ε ρ γ ε ίς τοϋ c u v in te că m ă n ă s t ir e a lui A w a Teodosie n u s-a ctitorit prin

Θ εοϋ κ α ί ο ύ κ έξ ά ν θ ρ ω π ίν η ς σ π ο υ δ ή ς τό το ϋ ά β β ά Θ εο δο σ ίο υ st r ă d a n i a o m e n e a s c ă , ci p r i n b u n ă v o i n ţ a şi împreună-lucrarea

συνέστη κ ο ινό β ιο ν, δ ι’ όλίγο)ν ά π ο δ ε ίξ α ι π ειρ ά σ ο μ α ι. lui D u m n e z e u .

238 Α ύ το ϋ γά ρ κ εκ ρ υ μ μ ένο υ έν τώ σ π η λ α ίω , ώ ς εϊρη τα ι, έν Pe c â n d stăt ea el ascuns în peşteră, d u p ă c u m s-a spus,

πολλή έκ ο υ σ ίψ π τω χέίςι κ α ί β ο τά ν α ις ά ρ κ ο υ μ έν ο υ κ α ί μόνη
τή π ρ ο σ ευ χή π ρ ο σ κ α ρ τερ ο ϋ ν το ς ά νή ρ τις α π ό το ϋ Β υ ζα ν τίο υ
έλθ ώ ν φ ιλόχρισ τος, ίλλουσ τρίου μέν ά ξΐίόμ α τι τετιμ η μ ένος.
238 ,5 Α κ ά κ ιο ς δέ π ρ ο σ α γ ο ρ ευ ό μ εν ο ς, ά κ ο ύ σ α ς π ερ ί τή ς το ύ τ ο υ α ρ ετή ς
κ α ί τή ς τώ ν κ α λ ώ ν μ α ρ γ α ρ ιτώ ν κ τή σ εω ς ύ π ά ρ χ ιυ ν έπ ιθ υ μ η τή ς
κ α τά τό ε ύ α γ γ έ λ ω ν ή λθεν π ρ ό ς α ύ τό ν έν τ φ είρη μ ένω σ π η λ α ίω
καί π ρ ο σ κ υ ν ή σ α ς α ύ τό ν έκάΟ ισεν τή ς α ύ το ϋ ν ο υ θ εσ ία ς κ α ί
δ ιδ α σ κ α λ ία ς άκούιυν. Κ α ί γ ν ο ύ ς α ύ τό ν μή ά ν έ χ ε σ θ α ί τι πο τε
λα μ β ά νειν π α ρ ά τίνος, κ ό δ ρ ιν ε κ α τό ν ν ο μ ισ μ ά τω ν άσυμφκόνως
238, ιο κ α τα χ ω ν ν ύ ει έν τ φ σ π η λ α ίω κ α ί ο ύ τω ς ά σ π α σ ά μ ε ν ο ς α ύ τό ν
în m u l t ă sărăcie de b u n ăv oi e, înde st ulâ ndu -s e cu ierburi şi
s t ă r u i n d n u m a i în ru g ăc i u n e, a venit din Bizanţ un bărbat
iu b i to r de H r is to s , cinstit c u vrednicia de illustris\ pe nu m e
Acachie, care a u z i n d d e v ir tu te a lui şi d o r i n d să dobândească
m ă rgă rit a re le cele b u n e , potrivit Evangheliei, a venit la el în
zisa peşteră, i s-a î n c h i n a t şi s-a aşezat ascultând povăţuirea şi
în v ă ţ ă t u r a lui. Ştiindu-1 că n u prim eşte nimic de la nimeni,
a lăsat pe as cun s în peşteră o p u n g ă cu o sută de monede, şi
3 Vide supra p. 3 4 9 , nota 87.

Υ
 VIAŢA SFÂNTULUI T E O D O S I E
492
έξήλθεν.Ό στις καί έν τ φ Βυζάντιο) ά π ε λ θ ώ ν έμεινεν έπί χρόνον
π ο λ ΰ ντα κ τή ν τινα ευλογίαν άποστέλλο)ν έν χ ρ υ σ φ κ α θ ' έκαστον
ένια υτό ντώ μακαρίτη Θεοδοσία). Καί το ύτο μέν ’Α κ ά κ ιο ς.
Ό δ έ μέγας Θεοδόσιος μετά τήν τού ίλλουστρίου άναχώρησιν
238, 15 τή έξης έν τφ σπηλαίο) κεκρυμμένον εύρών τό ρηΟέν χρυσίον κτίζει
έν πρώτοις ύπεράνο) τοϋ σπηλαίου ξενοδοχείον κ α ί έδεξιοΰτο
πάντα έρχόμενον πρός αύτόν· άγοράζει δέ δύο μικρά όνάρια
καί δι’ έαυτοΰ άπήρχετο καί τήν σωματικήν χρείαν άπεκόμιζεν.
Εντεύθεν Αρχήν έποιήσατο συνιστάν τό έαυτοΰ κοινόβιον καί
άπό τότε ήρξαντο πολλοί προστρέχειν α ύ τφ π α ρ α κ α λ οϋ ντες
238. 20 συνοικήσαι αύτφ, καί αύτός δεχόμενος αύ το ύς ο')δήγει π ρ ό ς τό
τέ/xiov θέλημα τοϋ Θεοΰ καί συνήργει α ύ τφ εις π ά ν τ α ό Θεός, καί
ήν άνήο έπιτυγχάνω ν κ αθάπερ έ π ί τ ο ϋ ’Ιο)σήψ ήκούσαμεν.
4 4
Λέγεται δέ περί αύτοΰ δτι τρ ία εξα ίρ ετα έκ έκ τη το κα-
238. 25 τορθοψατα, άκριβεστάτην άσκησιν μετά πίστείος ά λ η θ ο ϋ ς καί
ορθοδόξου ά π ό νεότητος μέχρι γ ή ρου ς π α ρ α μ ε ίν α σ α ν κ α ί τήν
πρός τούς ξένους καί π τω χο ύ ς δαψ ιλή κ α ί ά π ρ ο σ ο )π ό λ η π το ν cpi-
λοφροσύνην καί, τό τρίτον, τό τής θείας λ ειτου ρ γία ς σ ύ ντονον,
μίκροϋ δεΐν καί ά π α υ σ τ ο ν .Έ ν τούτοις τοίνυν κ α ί τοΐς το ιο ύτο ις
άνδραγαθήμασί τε καί άγθ)νίσμασιν δ ια π ρ ε π ώ ν ό μ έγ α ς ού το ς
239
Θεοδόσιος καί τοϋ έν άγίοις ά β β ά Μ αρ κ ια ν ο ΰ έν Χ ρ ιο τ φ κοιμη-
θέντος πάντες ο ίτ ή ς έρημου μ οναχοί σ υ ν α θ ρ ο ισ θ έν τε ς π α ρ ά τ φ
πατριάρχη Σαλουστίψ άρρω στοΰντι κ α ί μιάς γ ν ώ μ η ς γ εγ ο ν ό τες
κοινή ψ ή φ ω προεβάλοντο τόν μέγαν τούτον Θ εο δ ό σ ιο ν άρχι-
μανδρίτην τών ύπό τήν αγίαν πόλιν κοινοβίω ν είς τό ν τ ό π ο ν τοΰ
239,5
κατά τήν μακαρίαν Μ ελάνην Γεροντίου, δ ε υ τε ρ ε ύ ο ν τα α ύ το ΰ
καταστήσαντες τόν έν άγίοις Π α ϋ λο ν τόν της μ ονής τοϋ ά β β α
Μαρτυρίου ή γ ο ύ μ εν ο ν είς τόν τό π ο ν δέ τώ ν μ α κ α ρ ίω ν π α τ έ ρ ω ν
Πασσαρία)νος κ α ί ’Ελπιδίου κατέστησαν τόν έν ά γίοις π α τ έ ρ α
239, 10 ήμοΊν Σάβαν αρχιμανδρίτην τε καί νο μ οθέτη ν π ά ν τ ω ν τώ ν ύ π ό
Παλαιστίνην λαυράιν τε καί ά ν α χω ρ η τώ ν κ α ί δ ευ τε ρ ε ύ ο ν τα
4 493
aşa, d u p ă ce l-a î m b r ă ţ i ş a t , a ieşit. D u p ă ce a p le ca t în Bizanţ,
m u l t ă v r e m e i-a t r i m is feric itu lu i T e o d o s i e câte o b i n e c u v â n ­
tare în a u r în fiecare an.
D u p ă p le ca r ea acelui illustris , m a re le Te o d o s i e a găsit în
ziua u r m ă t o a r e p o m e n i t u l a u r şi a c o n s t r u i t ma i întâi o casă
de oaspeţi d e a s u p r a peşterii şi-i p r i m e a acolo pe to ţi care v e ­
n ea u la el. A m a i c u m p ă r a t şi d o i m ă ga r i mici şi m e rg e a c u ei
ca să-şi a d u c ă s i n g u r ccle p e n t r u t r e b u i n ţ a t r u p u l u i . D e a c u m
a î n c e p u t să c t it o r e a s c ă c h i n o v i a sa şi m u l ţ i au î n c e p u t să aler­
ge la el r ug ân du -1 să lo c ui as că d i m p r e u n ă cu d ân s u l. P r im i n -
du -i, îi î n d r u m a căt re voia des ăvârsită
i
a lui D u m n e z e u , iar 1
D u m n e z e u l a c r a î m p r e u n ă cu el în toa te, şi era u n b ă r b a t
„ î n d e m â n a t i c " , aşa c u m a m auz it z i c â n d u - s e de sp re Iosif. Fc. 59. 2
Se s p u n e d e s p r e el că d o b â n d i s e trei virt uţi ma i alese: o
asceză f o ar te r i g u r o a s ă î m p r e u n a t ă cu c r e d i n ţ ă ad evă rat ă şi o r ­
t o d o x ă d i n ti n e r e ţ e şi p â n ă la b ă t r â n e ţe ; iubirea binev oit oar e,
care n u c a u t ă la faţă şi î m b e l ş u g a t ă p e n t r u străini şi săraci; iar
a treia, săvârşirea c u tărie a D u m n e z e i e ş t i i Li turgh ii a p ro a p e
n e î n c e ta t. M a r e l e T e o d o s i e , s t r ă l u c i n d aşadar c u aceste fap­
te vitejeşti şi l u p t e ascetice, p r e c u m şi c u altele a s e m ă n ă t o a ­
re, d u p ă ce s f â n t u l A w ă M a r c i a n a a d o r m i t în Hristos, toţi
m o n a h i i d i n p u s t i e s- au a d u n a t la p a t r i a r h u l Salustie, care
era bol nav, şi, f ii n d î n t r - u n c ug et , l-au ales p r i n vo t c o m u n
pe m a re le T e o d o s i e ca a r h i m a n d r i t al ch in o v ii l o r care ţin de
Sf ân ta C e t a t e în locul lui G h e r o n t i e , care a trăit în vr eme a
fericitei M e l a n i a , iar î n l o c u i t o r al său l-au pus pe Sfân tul Pa­
vel, e g u m e n u l m ă n ă s t i r i i A w e i M ar ti ri e. In locul fericiţilor
p ă r in ţ i P as ar io n şi E l pi d ie , l-au pus pe sfântul n o s t r u P ă r in ­
te Sava ca a r h i m a n d r i t şi o r g a n i z a t o r al t u t u r o r lavrelor din
 VJAŢA SFÂNTULUI T E O D O S IE 5 ,6 .7
494 495

αύτοϋ τόν μακαρίτην Ευγένιον τόν της λαύρας τού έν άγίοις Palestina şi al pustnicilor, avându-1 ca înlocuitor pe fericitul
αββα Γερασίμου ηγούμενον. Evghenie, e g u m e n u l lavrei Sfântului A w ă Gherasim.

5 5

Ό μέν ούν θεοφόρος άββάς Θ εοδόσιος προβαίνων
τοΐς κατά Θεόν πλεονεκτήμασι μέγας έγένετο. Περί ου τί χρή
239,15 πολλά λέγειν;Ικανή γάρ έστιν τάς αυτού άρετάς άνακηρύττειν
ή τε κατά Θεόν διαγωγή καί ή πνευματική κατάστασις τής
αύτοϋ εύαγεστάτης καί περιφανεστάτης μονής πλήν ότι καί
Aşadar, de D u m n e z e u pu rtă to ru l A w â Teodosie, pro-
păşind pr in bogăţiile cele d u p ă D u m n e z e u , a ajuns mare. Ce
nevoie ma i este oare să s p u n e m m u l te despre el? Pentru că
este destul să ves ti m virtuţile lui sau vieţuirea cea du p ă D u m ­
nezeu si
) aşezarea
I d uh o v n ic e a s c ă a strălucitoarei si
1 faimoasei

ό τιμιοπατος Θ εόδωρος ό όσιοπατος τής Πετραίων πόλεως lui mănăstiri, pe lângă faptul că preacinstitul Teodor, prea-
επίσκοπος φοιτητής αύτοϋ γεγονώ ς καί τοΐς μοναχικοΐς καί cuviosul epi sco p al cetăţii Petra, care a fost ucenic al său şi a
άρχιερατικοΐς κατορθώμασι διαπρεπώ ν σαφώς καί άκριβώς τά strălucit în izbânzi m o n a h a l e şi arhiereşti, a scris limpede, cu
239.20 κατά τόν θεάρεστον αυτού συνεγράψατο βίον κατά πλάτος. acrivie şi pe larg viaţa lui cea plăcută lui D u m n e z e u .

6 6

Χ ρόνον τοίνυν ρτών πεντήκοντα έν ταύτη άγω νισάμενος D u p ă ce s-a l u p t a t v r e m e de 50 de ani în această pustie
τή έρημος καί άθλήσας καί στεφανίτης άναδειχΟείς καί πολλούς şi a arăt at m u l ţ i m e n e n u m ă r a t ă de lupt ători p e n t r u evlavie şi
καί άναριθμητους εύσεβείας άγο^νιστάς καί νικηφ όρους p u r tă t o r i d e b i r u i n ţ ă , a j u n g â n d la adânci bătrâneţi, a căzut
άναδείξας καί εις βαθύ γήρας έλάσας αρρώστια σωματική înt r-o b oal ă tr u p e a s c ă şi, d u p ă ce a răbdat cu m u l ţ u m i r e m u l ­

239, 25 περιέπεσεν καί ταύτη επί χρόνον ευχαρίστως εγκαρτερήσας είς tă vreme , şi-a d a t d u h u l în mâ inile lui D u m n e z e u , bătrâ n şi
χειρ ας Θεού τό πνεύμα παρέθετο πρεσβύτης καί πλήρης ημερών, plin de zile, în vârstă de a p r o a p e 100 de ani. Sfârşitul lui s-a

τόν έκατοστόν σχεδόν τής αυτού ηλικίας φ θάσας ενιαυτόν.Ή δέ p e t r e c u t la 1 1 ia nuarie, in d i c t i o n u l al Vll-lea, într-a douăzeci Anul 529

τελείωσις αύτοΰ γέγονεν κατά τήν ένδεκάτην τοϋ Ί αννουα ρίου şi d o u a l u n ă a d o m n i e i lui Iustinian, de D u m n e z e u păzitul

μηνός τής έβδομης ινδικτώ νος έν είκοστω δευτέρω μηνί τής nostru împărat.
239,3 0 βασιλείας τοϋ θεοφυλάκτου βασιλέως ήμώ νΊουστινιανοϋ.
7
7
\

24ο Τήν μέντοι ηγεμονίαν τής τού ά ββα Θ εοδοσίου μονής La e g u m e n i a m ă nă st iri i A w e i Teodosie a u r m a t Sofro-
διεδέξατο Σωφρόνιός τις έν μοναχικοΐς κατορθώ μασιν nie, care s-a a r ă t a t foarte iscusit în izbânzile mona hal e. Acest
496 VIAŢA SFÂNTULUI T E O D O S IE
α ν α φ α ν είς άρισ τος. Ό σ τ ις Σ ω φ ρ ό ν ιο ς τώ γένει μ έν ύ π ή ρ χεν
’Α ρμ ένιος άπό κώ μης Ζ ω μ ερ ί κ α λ ο ύ μ εν η ς τή μ η τρ ο π ό λει
Σεβαστείςι π ρ ο σ κ είμ ενη ς, κ α τα λ ιπ ώ ν όέ τή ν π α τ ρ ίδ α έτι νέος
240,5 ών ηλΟεν εις Ιε ρ ο σ ό λ υ μ α κ α ί π ο λ λ ο ις π α τ ρ ά σ ιν σ υ ντυχία ν καί
τήν έκαστου ά ρ ετή ν καί π ο λ ιτεία ν κ α τα μ α Ο ώ ν κ α ί τή έα υτοΰ
ψ υχή ά ν α μ α ξά μ εν ο ς ή λθεν κ α ί εις τή ν τού μ α κ α ρ ίο υ Θ εο δο σ ίο υ
μονήν. Κ α ί τό μ ο να χικ ό ν σ χή μ α έν ό υ σ ά μ εν ο ς κ α ί μ ο ν α χικ ώ ς
π α ιδ ευ θ είς κ α ί τά ς μ ο ν α χ ικ ό ς ά ρ ε τά ς π ε ρ ιβ α λ ό μ ε ν ο ς ρ ίζ α ν μέν
24ο, ίο κ α ί θεμέλιον τή ς έα υ το ΰ π ο λ ιτεία ς τή ν τ α π ε ιν ο φ ρ ο σ ύ ν η ν κ α ί τήν
ύ π α κ ο ή ν έπ ο ιή σ α το , δ ιά π α σ ώ ν δέ τώ ν τή ς ά σ κ ή σ εω ς α ρ ετώ ν
διεξελθώ ν κ α ί π ο λ λ ά ς κ α ί δ ια φ ό ρ ο υ ς έκ τελ έσ α ς έν τή α ύ τή μονή
δ ια κ ο ν ία ς κ α ί δό κ ιμ ο ς α ν α φ α ν ε ίς γ ίν ετα ι τή ς μ ο ν ή ς δ ευ τε ρ ά ρ ιο ς
έπ ί χρ ό νο ν έτώ ν δ εκ α π έν τε κ α ί οΰτίυς ψ ήφ ο) το ΰ μεγά λου
240,15 ά β β ά Θ εο δο σ ίο υ τελ ευ τά ν μ έλλο ντο ς τή ν τή ς μ ο νή ς η γεμ ο νία ν
παρέλα βεν. Ε ιχεν δέ ο ύ το ς ό μ α κ ά ρ ιο ς Σ ω φ ρ ό ν ιο ς έξ ά δ ελ φ ό ν
τίνα Μ ά μα ν όνόματι· οστις Μ α μ ά ς έν τή ν εύ τη τι σ υ μ π τώ μ α τι
τινι π ερ ιπ εσ ώ ν ύ π ό τώ ν ια τρ ώ ν εύ ν ο υ χίσ θ η κ α ί άνελΟ ώ ν εις το
Β υζά ντιο ν γ ίν ετα ι κ ο υ β ικ ο υ λ ά ρ ιο ς Α ν α σ τα σ ίο υ το ΰ β ασ ιλέω ς
κ α ί διά τοΰ χρ ό νο υ π ρ ο κ ό ψ α ς γ ίν ετα ι π ρ ε π ό σ ιτ ο ς .Ό σ τ ις πο λ λ ή ν
240,20 κ α ί ά φ α το ν κ α ρ π ο φ ο ρ ία ν τώ μοναστηρίο) π ρ ο σ ή ν ε γ κ ε ν , έξ ής
κ α ρ π ο φ ο ρ ία ς ό έν ά γ ίο ις Σ ω φ ρ ό ν ιο ς τε τρ α π λ α σ ίω ς τή ν μόνην
ηύ'ξησεν κ α ί έπ λ ά τυ νεν μ ετά τή ν τοΰ μ α κ α ρ ίο υ Θ εο δ ο σ ίο υ
κοίμησιν, άνή γειρεν όέ έκ θεμ ελίω ν έν α ύ τή τή άγίς* μονή
εκκλησίαν τή π α νυ μ νή τω Θεοτόκο) κ α ί ά ειπ α ρ θ έν ο ) Μ α ρ ία . Ά λ λ α
240,25 τί τά πολλά λέγω; Δ ια λ ά μ π ο υ σ ιν γ ά ρ οί π ό ν ο ι Σουφρονίου κ α ί τά
τούτου κα το ρ θίό μ α τα έν τή τοΰ μ α κ α ρ ίο υ ά β β ά Θ ε ο δ ο σ ίο υ μ ο ν ή 1
ού μόνον γά ρ κτήμασι κ α ί π ρ ο σ ό δ ο ις έν ια υ σ ια ίο ις έπ λ ο ύ τισ εν
ταύτην, αλλά κ α ί τήν έν α ύ τή έν Χ ρισ τώ σ υ ν ο δ ία ν έπ λ ή θ υ ν ε ν
241 τρ ιπ λα σ ίω ς κ α ί ά π λ ώ ς είπ είν έ π ί δ έκ α τέ σ σ α ρ α ς χ ρ ό ν ο υ ς [καί
δύο μήνας] κ α λ ώ ς α ύ τή ν κ υ β ερ ν ή σ α ς έτελ εύ τη σ εν έν χαρ<?
μηνί Μ α ρτίψ είκ ά δι πρώ τη τής π έμ π τη ς ίν δ ικ τιό ν ο ς. Μ έλλω ν δε
τελευτήσςι ειπ εν τώ μαθητή α ύ το ΰ π α ρ ισ τα μ ένο ) κ α ί κ λ α ίο ν τί'
7 497
Sof ro nie er a a r m e a n de n e a m , d in satul Z o m e r i , a p r oa pe de
cetatea Sevastei. P ă ră s in d u - ş i patria pe c â n d încă era tânăr, a
venit la I e r u s a li m şi, î n t â l n i n d u - s e cu m ul ţi părinţi şi dep rin -
z â n d v i r t u t e a şi vi e ţu ir e a fiecăruia, d u p ă ce şi-a pregătit sufle­
tul, a v e n i t la m ă n ă s t i r e a fericitului Teodosie. D u p ă ce a fost
î m b r ă c a t c u s c h i m a m o n a h a l ă şi s-a depri ns cu cele ale că lu ­
găriei, s-a î n v e ş m â n t a t şi cu virtuţile mănăstireşti, făcând din
s m e r i t a c u gOe t a r e si
> d i n ascultare răd ăc ina si
» temelia vieţuirii
J
sale. D u p ă ce a s t r ă b ă t u t p â n ă la capăt toate virtuţile ascetice
si
> a săvârsit » în această m ă n ă s t ir e m u l t e si
i felurite ascultări, s-a
d o ve di t în c er ca t şi a aj u ns al doilea în co nd uc e re a mănăstirii
v r e m e de 15 ani. Aşa că, pe c â n d marele A w ă Teodosie u r m a
să m o a r ă , a p r e lu a t e g u m e n i a mă năstirii fiind ales prin vot.
Acest fericit S o f r o n ie avea u n verişor, pe n u m e M am as , care,
c ă z â n d în t i n e r e ţe î n t r - o boală, a fost scopit de către doctori
şi, m e r g â n d la Bi za nţ, a aju ns cu b i c u la r al îm p ăr at u lu i A n a ­
stasie, iar cu trecerea t i m p u l u i a ajuns praeposif. Acesta a adus
m u l t e d a r u r i la m ă n ă s t ir e , d a t o ri tă cărora Sfântul Sofronie a
m ă r i t m ă n ă s t i r e a de p a t r u ori d u p ă m oa rte a fericitului Te­
o d o s ie si
i a ridicat d i n temelii în această sfântă mănăstire o
biserică î n c h i n a t ă Preacinstitei Născătoarei de D u m n e z e u şi
p u r u r e a Fecioarei M a r i a . D a r de ce să mai s p u n multe? Pen tru
că ostenelile lui S o f r o n ie şi izbânzile lui strălucesc p r e t u t i n ­
d e n i în m ă n ă s t i r e a fericitului A w ă Teodosie. N u n u m a i că a
î m b o g ă ţ i t - o c u zidiri şi ve n i tu r i anuale, dar şi sinodia ei cea
î n t r u H r i s t o s a f ă c u t - o d e trei ori mai mare şi, pe scurt, du p ă
ce a c o n d u s - o b i n e 14 ani şi d o u ă luni, s-a săvârşit din viaţă
cu b u c u r i e , în 21 m a rt ie , in d i c ti o n u l al V-lea. Pe c ân d trăgea Anul 542
să m o a r ă , i-a sp us u c e n i c u l u i său care stătea alături şi plângea:
„ N u te înt ris ta, fiule, p e n t r u că dacă voi afla îndrăzneală, în
' Cel mai înalt rang al eunucilor din serviciul imperial.

498 VIAŢA SFÂNTULUI T E O D O S IE
μή λυποΰ, τέκνον, ότι εάν εύρο) παρρησίαν, τή έβδομη ήμέρςί
241.5 λαμβάνω σε, ϊνα σύν έμοί εΐης εις τόν τής ά ν α π α ϋ σ εω ς τόπον.
Ό καί γ έγ ο ν εν τή γάρ έβδομη ήμέρςί έτελεύτησεν ό μαθητής καί
έγνώσθη τοΐς πάσιν ή π ρ ό ς τόν Θ εόν Σ ω φ ρονίου παρρησ ία.
7
49 9
ziua a şaptea te voi lua la mine, ca să fii cu mine în locul cel
de odihnă!", lucru care s-a şi întâmplat, p ent ru că în a şaptea
zi, ucenicul a m u r i t si
j s-a făcut cuno sc ută tu tu ro r îndrăzneala
lui Sofronie către D u m n e z e u .
Ilf
Κυρίλλου του όσιου πρεσβυτέρου τής λαύρας τοϋ
άγιου Σάββα εις τόν αύτόν όσιον πατέρα ήμών
241, 10
Θ εό γνιο ν τό ν έπ ίσ κοπ ο ν
ι 1
Θ εό γν ιο ς ό π α ν εύ φ η μ ο ς, τό μ έγα τή ς ό λη ς Π α λ α ισ τίν η ς
αγλάισμ α , ό φ α ν ό τ α το ς τή ς έρημου λ α μ π τή ρ κ α ί ίρ α ιδ ρ ό τα το ς
I τή ς ά ρ χιερ ω σ ύ νη ς ίρωστήρ π α τ ρ ίδ ο ς μέν ύπήρχε τή ς
Κ α π π α δ ο κ ώ ν χ ώ ρ α ς, π ό λ εω ς Ά ρα ρα Ο εία ς, έν θ α έκ ν εα ρ ά ς
ήλικίας τή ν μ ο ν α χικ ή ν π ο λ ιτεία ν έξεπαιδεύΟ η. Έ λΟ ώ ν όέ έν
241,15 'Ιερ οσ ο λ ύ μ ο ις τώ πέμπτο) έτει τή ς Μ α ρ κ ια ν ο ϋ β α σ ιλ εία ς κ α ί
εύρ ώ ν το ύ ς Ά π ο σ χ ισ τά ς τώ ν κ α τά τή ν α γ ία ν π ό λ ιν κ ρ α τ ο ύ ν τ α ς
μοναστηρίθ)ν κ α ί μή β ο υ λ η θ είς τή εκ είνω ν ύ π α χΟ ή να ι άλόγιρ
ένστάσει κ α ί φ ιλοτα ρά χο) γνώ μη έκολλήϋη γ υ ν α ικ ί τιν ι έν α ρ έτψ
Φλαΐςι μέν κ αλο ύμ ενη ύ π ό Π ν εύ μ α το ς όέ Ά γ ιο υ φ ρ ο υ ρ ο υ μ έ ν η
241,20 κτιζούσ η τό τη ν ικ α ϋ τα π ερ ί τό ό ρ ο ς τώ ν Έ λ α ιώ ν μ ο ν α σ τή ρ ιο ν
καί εκκλησ ίαν τοϋ ά γιο υ μ ά ρ τυ ρ ο ς Ί ο υ λ ια ν ο ϋ . Ή τ ι ς α ύ τό ν
δεξαμ ένη κ α ί έπί ίκ α ν ό ν δ ο κ ιμ ά σ α σ α χ ρ ό ν ο ν κ α ί δ ό κ ιμ ο ν κ α ί
ένά ρ ετο ν εύ ρ ο ΰ σ α διο ικ η τή ν τοϋ α ύ το ϋ κ α τέσ τη σ ε μ ο ν α σ τη ρ ιο ύ .
1
242 Α ύτή ς δέ ά π ό Π α λ α ισ τίνη ς έπ ί τήν έν εγ κ α μ έν η ν δ ιά χρ εία ν
■ ", τή ς οίκ οδομ η θείσ η ς εκκλησ ία ς έκ δ η μ η σ ά σ η ς κ α ί έν τή π α τ ρ ίδ ι
τελευτησάσης ό π α ν εύ φ η μ ο ς ο ύ το ς Θ εό γ ν ιο ς έπ ί τή ν τή ς α ύ τή ς
εκκλησίας ή γεμ ο νία ν έλκόμ ενος ύ π ό π ά ντ(ο ν τώ ν τή ς σ υ ν ο δ ία ς
242. 5 κ α ί τόν τής α ρ χή ς κ ίν δ υ ν ο ν ύ φ ο ρ ώ μ εν ο ς έφ υ γ εν εις τή ν έρημον.
! 1între 454 şi 455.
Al Cuviosului Chirii, preot în lavra Sfântului Sava,
Cuvânt depre viaţa Cuviosului Părintelui nostru
Teognie episcopul
P reavestitul T eog nie, m area p o d o ab ă a întregii Pales­
tin e, lu m i n ă t o r u l p re a stră lu c ito r al pustiei şi steaua prealu-
m in o a s ă a arhieriei, a av u t ca patrie ţara Capadociei, fiind
d in cetate a A ra ra th ia , u n d e a fost învăţat din fragedă vârstă
v ie ţu irea m o n a h a lă . V e n in d la Ierusalim în al cincilea a n 1 al
d o m n i e i lui M a r c ia n , i-a găsit pe schismatici ţin ân d în stăpâ­
nire m ă n ă s tirile d in ju ru l Sfintei C etăţi şi, p en tru că nu a vrut
să se s u p u n ă răzm eriţei lor neb u n eşti şi părerilor lor iubitoare
de tu lb u r a r e , a răm a s pe lângă o femeie virtuoasă pe num e
Flavia, o c r o ti tă de D u h u l Sfânt, care a co nstruit pe M untele
E le o n u lu i o m ă n ă s tire şi o biserică a S fântului M ucenic Iuli­
an. D u p ă ce l-a p r im it şi l-a în cercat destulă vreme, l-a găsit
p r ic e p u t si v ir tu o s şi l-a făcut a d m in is tra to r al acestei mănăs­
tiri. D a r p e n t r u că ea, p le cân d din Palestina în ţara sa pentru
0 a n u m i t ă t r e b u i n ţ ă a bisericii care se construia, s-a întâmplat
să m o a ră , acest p reavestit T eognie a fost chem at de toţi din
o b ş te să p reia e g u m e n ia bisericii. El însă, b ă n u in d primejdia
c o n d u c e r ii alto ra, a fugit în pustie.

5o 4 v ia ţ a c u v i o s u l u i t e o g n i e
2 2
Καί έρχεται πρός τόν τρισμακάριον άββάν Θ εοδόσιον καί
μείνας παρ' αύτώ ίκανόν χρόνον καί τή τοϋ βίου λαμπρότητι π ά σ α ν
τήν συνοδίαν φωταγω γήσας καί τοΐς μοναχικοΐς πλεονεκτήμασιν
άριστος φανείς, ίύστε π ά ντα ς τούς όρώ ντας τά κα λά αύτοϋ έργα
242,10 δοξάζειν τόν Π ατέρα τόν έν τοΐς ούρανοΐς, έπηνεΐτο μέν υπό
πάντων καί έΟαυμάζετο έπί τε άμεμπτο) πολιτεία καί βίου άγιότητι,
αυτός δέ τήν έκ τώ ν επαίνω ν καί τής ανθριοπίνης δόξης π εφ υκ υΐα ν
έγγίνεσθαι τή ψυχή βλάβην ύφορωμενος. άμ α δέ καί βλέπιον
τήν μονήν τή τοϋ Θεοϋ συνεργίςί κ α τά μέρος πληΟυνομένην καί
242,15 πλουτιζομένην καί τήν έκ τοϋ περισπασμού έγγινομένην σύγχυσιν
δεδιώς άνε/ώρησεν εις τούς περί τήν αυτήν μονήν τό π ο υ ς καί
εύρών σπήλαιον κατώκησεν εις αύτό. Καί ολίγον χρόνον έκεΐσε
ήσυχάσας καί ναός τοϋ Π αναγίου Π νεύματος γεγονώ ς τήν έξ
ύψους δύναμιν ένδυσάμενος χρόνια πά θη π α ρ α δ ό ξω ς ϊάτο καί
242,20 θαυματουργίας πλείστας έπετέλει.Ό θεν περίφημος γεγονώ ς κτίζει
έαυτώ κατά πρόσβασιν κοινόβιον περιφανέστατον.
3 3
Χρόνου δέ τίνος διελΟόντος άκούσα ς τά περί α ύτοϋ ό
άρχιεπίσκοποςΉ λίας χειροτονεί αύτόν επίσκοπον τοϋ Βητυλίου,
πολύδριον δέ τοϋτο παραθαλάσσιον έπί ένενήκοντα μιλίοις
διέχον τής άγιας πόλεως. Τοϋ δέ θείου Θ εογνίου τήν επισ κοπήν
242,25 άκουσίως δεξαμένου καί έν τώ είρημένο) πολυδρίο) χρ ό νο ν τινά
διατελέσαντος ή προσπαρακειμένη θάλασσα τούς οικείους όρους
ύπερβάσα άγριωτάτοις κύμασι τώ πολυδρίω προσέρρησσεν
απειλούσα αύτό έκριζώσαι βιαίως κ α ί άπολέσαι, ούτω μάλλον τοϋ
Θεοϋ οίκονομήσαντος πρός τε σωφρονισμόν τώ ν ένοικούντο>ν καί
242,30 φανέρο>σιν τής Θεογνίου θείας χάριτος. Φόβο) τοίνυν συσχεθέντες
οί οίκήτορες την θάλασσαν κορυφ ουμένην θε<οροϋντες
2 .3 505
A v e n i t la A w a T e o do s ie , cel de erei ori fericit, şi ră ­
m â n â n d la el d e s t u l ă v r e m e , a l u m i n a t înt rea ga o bş te cu
s tr ăl u cir ea v ie ţu iri i sale şi s-a ar ă t a t preaiscusit în izbânzile
m o n a h a l e , în câ t toţi cei care-i v e d e a u faptele lui cele b u n e II
slăveau pe T at ăl ceresc, şi era l ă u d a t de toţi, s t â r n i n d u im ir e a
p r i n v ie ţu ir e a n e î n t i n a t ă şi s f i n ţ e n i a vieţii. El însă, g â n d i n -
d u -se ta v ă t ă m a r e a s u f let eas că pe care o are d i n lau dele şi
slava o m e n e a s c ă şi v ă z â n d t o t o d a t ă că m ă n ă s t i r e a sporeşte şi
se î m b o g ă ţ e ş t e c u a j u t o r u l lui D u m n e z e u , fiin du -i frică de
t u l b u r a r e a p r i c i n u i t ă d e îm p r ă ş t i e r e , a plecat in locurile din
ju ru l acestei m ă n ă s t i r i şi, g ă s i n d o peşteră, a loc uit într-însa.
D u p ă ce s-a li ni ş ti t p u ţ i n ă v r e m e acol o şi s-a făcut t e m p l u
al P r e a s f â n t u l u i D u h , s-a î m b r ă c a t c u p u t e r e de sus, încât
t ă m ă d u i a in c h i p m a i p r e s u s de înţ elegere boli vech i şi să­
vârşea m u l t e m i n u n i . D e aceea, a a j u n s vestit şi a c o n s t r u i t
în a p r o p i e r e o c h i n o v i e f a im o a s ă .
D u p ă ce a t r e c u t o v r e m e , a r h i e p i s c o p u l llie a au zi t
cele d e s p r e el şi l-a h i r o t o n i t e p i s c o p d e B et y liu , o aşezare
afla tă p e m a l u l m ă r i i , la 9 0 d e m i l e d e S f â n t a C e t a t e . D u p ă
ce d u m n e z e i e s c u l T e o g n i e a p r i m i t fără de vo ie ep i sc o p i a
şi a p e t r e c u t c â t ă v a v r e m e în a m i n t i t u l orăşel, m a r e a tr e ­
c â n d p e s t e h o t a r e l e ei, a iz bi t c u v al ur i p l i n e de furie în
ace st o r ă ş e l ,1 a m e n i n t â n d u - 1 c u d ă r â m a r e a d i n te m el ii si cu
> t f
p i e r z a n i a . Se p a r e î n s ă că D u m n e z e u aşa a i c o n o m i s i t l u ­
c r u r i l e s p r e î n ţ e l e p ţ i r e a l o c u i t o r i l o r şi p e n t r u v ăd ir e a d u m ­
n e z e i e s c u l u i h a r al lui T e o g n i e . L o c u i t o r i i , v ă z â n d m a re a
î n ă l ţ â n d u - s e , a u f u g i t d e frică la d r e p t u l T e o g n i e ru gân du -1
5θό VIAŢA C U V IO SU LU I T E O G N IE
προσιρεύγουσι τ φ δικαίω δεόμενοι δ ι’ εύχής τήν το ια ύ τη ν όρμήν
χαλινώσαι. Ό δέ μέγας τή ς εύσεβείας άγω νισ τή ς Θ εό γνιο ς ταϊς
πολλαΐς εϊξας δεήσεσιν ήλθεν είς τό ν α ίγια λόν κ α ί είσελθώ ν είς τό
242,35 ύδω ρ έπη'ξεν στα υρόν είς το ύ ς α ρ χα ίο υ ς τής θαλά σ σ η ς όρους, τό
243 γρ α φ ικ ό ν εκείνο π ρ ό ς τήν θάλα σ σ α ν λ έ γ ω ν τά δ ε λέγει Κ ύριο ς-
μέχρι τοϋ σταυρού το ύτο ν έλεύση και ούχ νπερβήοη, άλλ ’ έν
σεαυτή σ ν ν τρ φ ή σ ο ν τα ί σου τά κύματα. Κ αί ο ύ τω ς τό ν στα υρόν
πή ξας ύ π έσ τρ εψ εν ή δέ θ ά λα σ σ α είς το ύ ς ίδιους εύθέω ς ορούς
243,5 ύ ποσ τρέψ ασ α μέχρι τής σήμερον, όσον άν έκμανή, ά π τομ ένη τού
π αγέντος υ π ό τοϋ δικαίου σταυρού χα λ ινο ΰτα ι κ α ί ύποστρέφει.
Α λλ ά τί χρ εία μοι πλειό νω ν π ερ ί το ϋ ά ο ιδίμ ο υ Θ εο γνίο υ
λόγω ν;'Ό πο υ γε π ρ ο λ α β ώ ν ό ά β β ά ς Π α ύ λ ο ς ό τή ς μ έ ν Έ λ ο ύ σ η ς
243, ίο π ό λ εω ςή σ υ χ α σ τή ς,έν μ ο ν α χ ικ ο ΐςδ έκ α το ρ θ ιό μ α σ ικ α ίό ρ θ ο δ ό ξ ο ις
δόγμα σ ι λάμ πω ν κ α ί βίψ κ α ί λόγω φωτίζουν ήμώ ν τά κ α τά Θ εό ν
δια β ή μ α τα τό ν α ύτοΰ τοϋ μ α κα ρ ίο υ Θ εο γνίο υ βίον ά κ ρ ιβ ώ ς
κ α ί κ α τά π λ ά το ς σ υ νεγρ ά ψ α το . Τ ο ιγ α ρ ο ΰ ν ό μ έγα ς Θ εό γνιο ς
τήν μοναχικήν τά ξιν τε κ α ί π ο λ ιτεία ν τώ οικείο;» βίο; φ α ιδ ρ ύ ν α ς
καί τήν ίερα τική ν κ α θ έ δ ρ α ν τοΐς π ν ευ μ α τικ ο ΐς ά ν δ ρ α γ α θ ή μ α σ ι
243,15 κ α ί τοΐς θείοις χα ρ ίσ μ α σ ι δ ια κο σ μ ή σ α ς κ α ί έν ά μ φ ο τέρ ο ις τοΐς
τάγμ ασιν εύδοκιμήσας λ α μ π ρ ώ ς κ α ί μ εγά λω ς π ε ρ ί τό τέλ ο ς τής
εαυτού ζω ής ά νελθώ ν έν τή έα υ το ΰ μονή τή είς τή ν έρημον, ϊσω ς
τοΰ Θ εού τόν τής κοιμήσεω ς κ α ιρ ό ν α ύ τω ά π ο κ α λ ύ ψ α ν τ ο ς, καί
μικρόν τι ά ρρω στήσας είς τό ν ά λ υ π ο ν κ α ί ά κ ύ μ α ν το ν μετέστη
βίον, ένθα εύφ ραινομένω ν π ά ν τω ν ή κ α το ικ ία .
4 507
să p o to le a s c ă c u r u g ă c i u n e a a ce astă n ăv ală a apelor. M arele
l u p t ă t o r al evlav iei, T e o g n ie , d â n d în a p o i în ta ţa m u lte lo r
r u g ă m i n ţ i , a v e n i t pe ţ ă r m şi, i n t r â n d în ap ă, a în fip t o
c r u c e în v e c h ile h o t a r e ale m ă rii, z ic â n d c ătre m a re aceste
c u v i n t e d i n S c r i p t u r i : Acestea zice D o m n u l: Până la crucea
aceasta vei ven i şi n u vei trece de ea, ci în tru dânsa se vor rfior38.u
sfărâm a va lu rile tale. Şi aşa, d u p ă ce a în fip t cru ce a, a ve­
n it în a p o i, iar m a r e a s-a î n t o r s şi ea d e în d a tă în h o ta re le
ei p â n ă astăzi şi, o r ic â t d e fu rio a s ă ar fi, c â n d se atin g e de
c ru c e a d r e p t u l u i , se s t r u n e ş t e şi se în to a rc e .
D a r ce n ev o ie a m să m ai a d a u g cu v in te despre vestitul
Teognie? P e n tr u că ne-a lu a t-o în a in te A w a Pavel, isihastul
d in c e ta te a Eleusei,1 care străluceste 1 cu izbânzile călugăreşti
O 1 si>
în v ă ţă tu rile o r to d o x e , care n e lu m in e a z ă prin viaţă şi cuv ân t
paşii către D u m n e z e u şi care a scris cu iscusinţă şi pe larg viaţa
fericitului T eo g n ie. M a re le T eo gn ie, aşadar, d u p ă ce a lu m in at
c u viaţa sa c ea ta şi v ie ţu irea m o n a h a lă , a îm p o d o b it prin ha-
rism ele d u m n e z e ie ş ti şi v irtu ţile du h o v n ic eşti ceata preoţeas­
că, d o v e d i n d u - s e în a m â n d o u ă cetele strălucitor şi mare. Spre
sfârşitul vieţii sale, s-a su it în m ă n ăstirea sa d in pustie, p en tru
că D u m n e z e u i-a a rătat, pare-se, tim p u l adorm irii sale şi, du pă
ce a b o lit p u ţ i n , s-a m u t a t la viaţa cea neîntristată şi fară de
valuri, u n d e este lăcaşul
I t u t u r o r celor ce se veselesc.
 243. 20 Βίος
τοϋ άγιου πατρός ήμών Άβρααμίου
τοϋ γεγονότος επισκόπου Κρατείας
1 1
Ό πα νεύφ η μ ος γ έ ρ (υ ν Ά β ρα ά μ ιο ς γονέω ν μέν γ έ γ ο ν ε ν
Π αύλου καί Θ έκλης προσα γορευομένω ν π α τρ ίδ α κ α ί οϊκησιν
έχόντων’Έ μισ α ν τήν κ α τά Σ υρία ν π εριφ ανή μητρόπολιν, ύ φ ' ών
έγεννήθη έν άρχή τής Ζ ή νω νος βασιλείας, ά π ετά ξα το δέ έκ νε­
244 αρός ηλικίας έν μοναστηρίω περί τήν α υτήν μητρόπολιν. Κ αί τήν
μοναχικήν πολιτείαν καλώ ς έκπαιδευΟ είς περί τόν όκ τω κ α ιδέκ α -
τον τής εαυτού ηλικίας χρόνον Σ α ρα κ η νώ ν έπ ελ θ ό νπ υ ν τώ αύτώ
μοναστήρια) άνέβη μετά τού ά β β ά α ύτοΰ εις Κ ω ν σ τα ν τιν ο ύ π ο ­
244, 5 λην καί ολίγου τινός χρόνου διελθόντος συνέβη τόν ά β β ά ν α ύτοΰ
ηγούμενον γενέσθαι ενός τώ ν περί Κ θ)νσταντινούπσλιν μονα-
στηρίο>ν έχοντα τούτον τό ν φ ω σ τήρα γνήσιον συναγοινιστήν καί
υπήκοον μαθητήν κ α ί π ισ τότα τον ά π οκ ρισ ιά ριον. Τ ού δέ χρ όνου
προκ όψ α ντο ς όιέπρεπεν [έν] δ ια φ ό ρο ις ά ρ ετα ΐς ό Α β ρ α ά μ ιο ς
έν τε ταις έσο) τού μοναστηριού δ ια κ ο νία ις κ α ί έν τα ϊς έξω ά π ο -
244, 10 κρίσεσιν καί γέγονεν τοϊς πά σ ιν προσφ ιλής δ ιά τε τή ν εις π ά ν τα
έπιτηδειότητα καί τό γλυκύ τής έντεύξεω ς κ α ί τό καΟ αρόν καί
σεμνόν τοϋ τρ ό π ο υ καί τό τής κ α τα ο τά σ εω ς α ύ το ϋ ιερ ο π ρ επ ές.
S /
Viata
>
Sfântului Părintelui nostru Avraamie
care a fost episcopul Cratiei
Preavestitul B ătrân A vraamie i-a avut ca părinţi pe Pavel
şi Tecla, a căro r patrie şi lo c u in ţă era vestita m etropolă Emesa
din Siria; s-a născu t din tr-în şii la începutul do m n iei lui Ze- A n u l
n o n , şi s-a le p ă d a t d e lu m e de la o vârstă tânără intr-o m ănăsti­
re d in p re a jm a acestei cetăţi. D u p ă ce a fost învăţat tem einic în
vieţuirea m o n a h a lă , s-a suit cu A w a al său la C o n stan tin o p o l,
pe c â n d avea în ju r d e 18 ani, d in cauza năvălirii saracinilor
asu p ra m ă n ă stirii sale. T rec ân d oarecare vreme, s-a întâm plat
ca A w a al său să a ju n g ă eg u m e n al uneia d intre mănăstirile
din p re a jm a C o n s ta n t in o p o lu l u i, avându-1 pe acest lu m in ăto r
ad evărat d r e p t îm p re u n ă - lu p tă to r , ucenic ascultător şi apocri-
siar foarte cred in cio s. Pe m ăsu ră ce tim p u l trecea, Avraamie
strălu cea t o t m ai m u l t în felurite v irtuţi, în slujirile din m ănăs­
tire şi d in afara ei, şi a fost în d răg it de toţi datorită iscusinţei
sale î n t r u to a te , a d u lc eţii în co n v o rb iri, a purtării sale nobile
şi c u ra te si a sfintei sale aşezări lăuntrice.
* > j
 VIAŢA SFÂNTULUI AVRAAMIE
2 2
Α ύ το ϋ το ίν υ ν έν τ ο ύ τ ο ι; καί τ ο ΐ; τοιούτοις; κατοηΟ ω μασι
δ ια λ ά μ π ο ν το ς άνή ρ τις επ ίδ ο ξ ο ς καί έν ά ρ χ α ϊς π ο λ ίτ ικ α !; πολ-
λάκις ευδο κ ιμ ή σ α ς, κόμη ς θ η σ α υ ρ ώ ν χρηματίζουν, ό ρ μ ώ μ ενο ς
μέν έκ τή ς πόλεο)ς Κ ρ α τεία ς τή ςΌ νο)ρι< άδος,Ίο)άννης δέ κ α λ ο ύ ­
μενος, τό ν ίδιο ν α δ ελ φ ό ν Π /.άτο)να κ α λ ο ύ μ εν ο ν επ ίσ κ ο π ο ν τής
α υτή ς πόλεο>ς γενέσ θ α ι π α ρ α σ κ ε ύ α σ α ; έβ ο υ λ εύ σ α το κ τίσ α ι μο-
νασ τήριον είς τό ν τ ά φ ο ν τώ ν έα υ το ΰ νονέ(ον κ(χί τή ν κ α θ α ρ ά ν
π ολιτεία ν καί τό ν ά ν επ ίλ η μ π το ν β ίο ν Α β ρ α α μ ίο υ κ α τα μ α θ ώ ν
πα ρ εκ ά λ εσ εν τό ν α ύ το ϋ η γο ύ μ ενο ν ά π ο λ ϋ σ α ι α ύ τ ό ν έπί τό φ ρ ο ­
ντίδ α ποιεϊσΟ αι τοϋ κ τιζο μ έν ο υ μ ο ν α σ τη ρ ιο ύ .Ό σ τις Α β ρ α ά μ ιο ς
α π ο λ υ θείς μετ' εύ χή ς το ϋ ά β β α α ύ το ϋ α π έ ρ χ ε τ α ι είς Κ ρατεί-
αν καί ο ικ ο δ ο μ εϊ τό μ ο να σ τή ρ ιο ν κ α ί γ ίν ετ α ι π ρ εσ β ύ τε ρ ο ς καί
η γούμ ενο ς τοϋ α ύ το ϋ μ ο να σ τη ρ ιο ύ ύ π ό το ϋ είρ η μ ένο υ Π λάτο)-
νο ς τοΰ επ ισ κ ό π ο υ Κ ρ α τεία ς τώ εΐκ ο σ τώ έβ δ ό μ ω τή ς έα υ το ΰ
ηλικίας χρόνο). Κ αί π ο ιή σ α ς δ εκ α ετή χ ρ ό ν ο ν έν τή ήγουμενίς*
μοναστή ριον μέν π ερ ιφ α ν έσ τα τ ο ν έκεΐσε σ υ νεσ τή σ α το . σ υ νή γα -
γεν δέ α δ ελ φ ο ύ ς ο ύ κ ο λίγο υ ς, ο ύ ς ο δ η γ ώ ν κ α τά τό θ έλ η μ α τοϋ
Θ εού τή ν τώ ν μ ο ν α χώ ν έπ α ίδ ε υ ε ν π ο λ ιτεία ν.
3 3
Τ ής ούν π ερ ί α ύ το ΰ φ ή μ ης π α ν τα χ ο ϋ δ ια δ ρ α μ ο ύ σ η ς π ο λ ­
λοί ή ρ χο ντο π ρ ό ς α ύ τό ν λ α ϊκ ο ί τε κ α ί μ ο να χο ί, ού μήν ά λλά καί
έπίσ κ οπ ο ι έπ ύ κ ν α ζο ν α ύ τώ ά ρ εσ κ ό μ ενο ι τή α ύ το ϋ συντυχίς*'
αυτός δέ φ ιλήσ υχος ώ ν έκ π α ιδ ό ς έλ υ π ειτο δ ιά τή ν γινο μ ένη ν
αύτώ όχλησιν. Κ αί γενό μ ενο ς έν πολλή ά θ υ μ ί^ έξή λθ εν λ ά θ ρ α
τήν πόλιν κ α ί φ υ γ ά ς ω χετο έπί τή ν α γ ία ν π ό λ ιν μ η δέν το ΰ α ίώ ν ο ς
τούτου έπίφ ερόμενος κ α ί μετά π ο λ λ ή ς έν δ εια ς κ α ί σ τεν ο χώ ρ ια ς
ήλϋεν είς Ιερ ο σ ό λ υ μ α έν ά ρχή τή ς π έμ π τη ς ίν δ ικ τιό ν ο ς τό ν τρι-
ακ οσ τό ν έβδομον τή ς ηλικίας πληρ(οσας ένια υ τό ν. Σ υνέβ η δέ
α ύτό ν π ρ ο σ κ υ νο ϋ ντα τήν α γία ν Α ν ά σ τα σ ιν έντυχεΐν τώ έν ά γίο ις
’Ιω άννη τώ ά π ό σχολαρίο/ν μαθη τή γ εγο νό τι τοΰ έν ά γίο ις π α τρ ό ζ
ήμών Σ άββα καί έν α ύ τα ΐς τα ΐς ή μέρα ις π α ρ α λ α β ό ν τι π α ρ ’ α ύ το ϋ
513
Aşadar, pe c â n d strălucea el cu astfel de înfăptuiri şi cu
altele as e m e n e a , u n oarecare b ăr b at de vază, pe n u m e loan,
care adeseori slujise b i n e în dregătorii lumeşti, fiind rându it
comis al tez au ru lu i, şi care se trăgea din cetatea Cratia a H o n o -
riadci, l-a pregătit pe fratele său Pla to n ca să ajungă episcop al
acestei cetăti. 1 El v r u si să co ns tru ia sc ă o mănăstire la m o r m a n -
»
tul p ă r in ţ il o r săi şi, af lâ n d de vieţuirea curată şi de viaţa n eî nti ­
nată a lui A v r aa m ie , I-a ru ga t pe e g u m e n u l său să-l slobozească
p e n t r u a se îngriji de m ă n ă s t ir e a ce se zidea. Avraamie, d u p ă
ce a fost slobozit cu b in e c u v â n t a r e a A w e i, s-a dus la Cratia şi a
zidit m ă n ă s t ir e a , fiind făcut p reo t şi e g u m e n al acesteia de că­
tre zisul P la t on , ep i sc o p u l Cratiei, fiind în vârstă de 27 de ani. .Anul 500
P etrecând zece ani în e g u m e n i e , a co n s tr u i t acolo o mănăstire
faimoasa şi a a d u n a t n u p u ţ i n i fraţi, pe care povăţ uindu-i p o ­
trivit cu voia lui D u m n e z e u ,7 îi învăţa
> vieţuirea
» monahilor.
Aşa dar, p e n t r u că f a im a lui s-a r ă s p â n d it peste tot, ve­
n e a u la el m u l ţ i m i r e n i şi m o n a h i , ba îl cercetau chiar şi epi-
scopi, p l ă c â n d u - l e c o n v o r b i r e a cu d âns ul. D a r el, fiindcă era
de co pi l i u b i t o r de linişte, se în tr ist a d in p ric in a stânjenelii
pe care i-o făce au. F i i n d f o ar te des curajat, a ieşit pe ascuns
d i n c e t a t e şi s-a d u s în g r a b ă în S f ân ta C e t a te , fără să ia cu
sine n i m i c d i n cele ale l u m i i acesteia, şi cu m u l t ă lipsă şi
s t r â m t o r a r e a a j u n s la Ie ru s a li m , la î n c e p u t u l in di ct io nu lu i
al V-lea, d u p ă ce î m p l i n i s e 3 7 d e a n i 1. Pe c â n d se î nc h in a în
biserica în v ie r ii , s-a î n t â l n i t c u S fâ n tu l loan, care din scholar,
s-a f ă c u t u c e n i c al s f â n t u l u i n o s t r u Părin te Sava şi primise
1 Al V-lea indiction a fost între 1 septembrie 511 şi 31 august 512.
 514 VIAŢA SFÂ N T U LU I AVRAAMIE
τόν π ά λ α ι ο ίκ οδομ η θέντα π ύ ρ γ ο ν ύ π ό τή ς μ α κ α ρ ία ς Ε υ δ ο κ ία ς,
ώς ήδη μοι εϊρη τα ι έν το ΐς π ερ ί Ε ύ θ υ μ ίο υ κ α ί Σ ά β β α δ υ σ ί λόγοις.
Ό τοίνυν μ α κ α ρ ίτη ς’Ιω ά ννη ς θ εω ρ ώ ν το ϋ Ά β ρ α α μ ίο υ τή ν τε τοϋ
2 4 5 ,1 0
ή θο υς κ α τά σ τα σ ιν κ α ί το ΰ βλέμμ α τος τό ε ύ τα κ το ν κ α ί τό τοϋ λό­
γου κ α ίρ ιο ν έπ έγνω α ύ τό ν δ ο ΰ λ ο ν είνα ι Θ εο ϋ κ α ί λ α β ώ ν αύτόν
εις τό τή ς Μ εγίστης Λ α ύ ρ α ς ξ εν ο δ ο χεΐο ν (ο ΰ π ω γ ά ρ ή ν έα υ τφ
π εριποιη σ ά μ ενος ξενο δ ο χεΐο ν) π ρ ο σ ά γ ει α ύ τό ν τ φ μακαρίτη
Σάββςί κ α ί έπ ιτρ α π είς κ α τή γ α γ εν α ύ τό ν εις τό ν είρημ ένον π ύ ρ ­
2 4 5 ,1 5 γον. Ό σ η ς Ά β ρ α ά μ ιο ς ευ ρ ώ ν έκεΐσε δ ύ ο γ έ ρ ο ν τα ς θ εο φ ό ρ ο υ ς
κ α ί συνέσει θείςχ κεκοσμ ημ ένους, ο ϋ σ π ερ κ α τέσ τη σ εν α υ τό θ ι ό
μ α κά ρ ιος Σ ά β β α ς σύν τ φ Σ χ ο λ α ρ ίω ,Ίω ά ν ν η ν κ α ί Γρηγόριον κ α ­
λούμενους, Π ο ντικ ο ύ ς ό ν τα ς τώ γένει, σ υνή φ θη α ύ το ΐς τ φ πνεύ-
μ α τι π ά σ α ν α ύ το ΐς ύ π α κ ο ή ν ένδεικνύμενος· εύ ρ εν γ ά ρ α υ το ύ ς
ικ α νούς ό ν τα ς ό δ η γή σ α ι ψ υ χ ά ς π ρ ό ς σω τηρίαν.
4 4
2 4 5 .2 0
Κ α τά τό ν α ύ τό ν χρ ό ν ο ν ή γ α γε ν τό Π νεΰ μ α τό Ά γ ιο ν είς
Ιερ ο σ ό λ υ μ α ά ν δ ρ α τιν ά έπ ίδ ο ξ ο ν έκ μέν τή ς Κ λ α υ δ ιο υ π ο λ ιτώ ν
πόλεω ς τ ή ς Ό ν ω ρ ιά δ ο ς ό ρ μ ώ μ εν ο ν ,Ό λ ύ μ π ιο ν δέ π ρ ο σ α γο ρ ευ ό -
μ ενον.Ό σ τις ά ν α ζη τώ ν τό ν Ά β ρ α ά μ ιο ν (ήν γ ά ρ π λ εισ τά κ ις έμφο-
ρηθείς τή ς π νευ μ α τικ ή ς α ύ το ϋ έντεύ ξεω ς είς Κ ρ α τεία ν π λη σ ίον
2 4 5 ,2 5
ούσ αν τή ς Κ λα υδ ιο υ π ο λ ιτώ ν) κ α ί μ α θ ώ ν π ο ΰ οίκεΐ, ή λ θεν π ρ ό ς
α ύ τό ν είς τό ν π ύ ρ γ ο ν π ρ ό ς τό π εΐσ α ι κ α ί π α ρ α κ α λ έ σ α ι α ύ τό ν
ύ π ο σ τρ έψ α ι είς Κ ρα τεία ν. Ό γ ά ρ επ ίσ κ ο π ο ς Π λ ά τω ν π ο λ λ ά π α -
ρ α κ α λέσ α ς άπέστειλεν το ϋ το ν εις ά ν α ζή τη σ ιν κ α ί επ ισ τρ ο φ ή ν
τοϋ Ά β ρα α μ ίο υ . Κ α ί ό μέν Ά β ρ α ά μ ιο ς μετά χ α ρ ά ς μ εγά λη ς τό ν
245, 30
Ό λ ύ μ π ιο ν δεξά μ ενο ς ένο υ θ έτει δ ιά το ϋ λό γο υ το ΰ Θ εο ϋ κ α ί π α -
ρεκάλει ά π ο σ τή ν α ι τώ ν το ΰ βίου π ρ α γ μ ά τ ω ν κ α ί τ φ φ ό β ψ τοϋ
Θ εοϋ προσκολληθήναι- ό δ έ Ό λ ύ μ π ιο ς τή ν Ά β ρ α α μ ίο υ ν ο υ θ εσ ί­
α ν δεξάμ ενος κ α ί τ ή ν ίω ά ν ν ο υ κ α ί Γ ρηγορίου τ ώ ν γ ερ ό ν τω ν κ α ί
Ίω ά ν νο υ τοΰ Σ χολαρίου ά ρ ετή ν κ α ί π ο λ ιτεία ν κ α τ α μ α θ ώ ν κ α ί
246
τή έαυτοΰ ψ υ χή ένσ φ ρα γισ ά μ ενο ς έκλινεν το ΰ ά π ο τ ά ξ α σ θ α ι τψ
\
f /
4
în acele zile de la el turnul construit odinioară de fericita
Eudoxia, aşa cum am spus deja în cele două Cuvinte despre
Eftimie şi despre Sava. Fericitul loan, când a văzut purtarea
lui Avraamie, privirea lui cuviincioasă şi cuvântul potrivit cu
vremea, a cunoscut că este rob al lui Dumnezeu şi, luându-1
la casa de oaspeţi a Marii Lavre (pentru că el nu avea încă o
casă de oaspeţi a sa), l-a adus la fericitul Sava şi, după ce aces­
ta i-a îngăduit, a coborât cu el în amintitul turn. Avraamie
a găsit acolo doi bătrâni purtători de Dumnezeu împodobiţi
cu dumnezeiască înţelepciune, pe care fericitul Sava îi aşezase
acolo împreună cu Scholarie, pe nume loan şi Grigorie, de
neam din Pont, de care s-a legat cu duhul, arătându-le toată
ascultarea, pentru că i-a găsit destoinici să povăţuiască sufle­
tele spre mântuire.
In acel an, Duhul Sfânt a dus la Ierusalim un bărbat
de vază din cetatea Claudiopolis din Honoriada, pe nume
Olimpie. El îl căuta pe Avraamie (pentru că de multe ori avu­
sese convorbiri duhovniceşti cu el la Cratia, aflată aproape de
Claudiopolis) şi, aflând unde locuieşte, a venit la el la turn ca
să-l îndemne şi să-l roage să se întoarcă în Cratia, deoarece
episcopul Platon l-a rugat mult şi l-a trimis în căutarea lui
Avraamie şi aducerea lui înapoi. Avraamie l-a primit cu mare
bucurie pe Olimpie şi-l sfătuia prin cuvântul lui Dumnezeu
şi îl îndemna să se lepede de lucrurile vieţii şi să se lipească de
frica lui Dumnezeu. Olimpie, după ce a primit sfatuirea lui
Avraamie, a aflat de virtutea şi de vieţuirea Bătrânilor loan,
Grigorie şi loan Scholariul şi, întipărindu-le în suflet, a încli­
nat spre lepădarea de viaţa cea vremelnică, luminat mai ales
de harul strălucitor al sfântului Părintelui nostru Sava, care
 5 i6 VIAŢA SFÂNTULUI AVRAAMIE
προσκαίρω βίω μάλιστα φ ω τισ θείς ύ π ό τή ς ά π α α τρ α π τ ο ύ σ η ς χά-
ριτος τού έν άγίοις π α τρ ό ς ήμώ ν Σ ά β β α τό τη ν ικ α ΰ τ α εις κοινό-
246.5 βιον τόν π ύ ρ γο ν μ ετα ο κ ευ ά ζο ν το ς κ α ί π ρ ό ν ο ια ν π ο λ λ ή ν αύτώ ν
π ο ιο υ μ έν ο υ .Ό μέν ο ύ ν Ό λ ύ μ π ιο ς έκ δ έό ω κ εν έα υ τό ν ό λο ψ ύ χω ς
τώ Θ εφ καί έν όλίγω χρόνο; εϊς το σ ο ΰ το ν ύ ψ ο ς ά ρ ετή ς ά νέδρ α μ εν
ώστε κ α ί δ ιά κ ο νο ν α ύ τό ν κ α ί π ρ εα β ύ τερ ο ν μετά β ία ς χειροτο-
νηθή να ι κ α ί τά δεύτερα τής του μ ο να σ τη ρ ιο ύ κυβερνήίτεοις έχειν.
5
Ό δέ τίμιος Ά β ρ α ά μ ιο ς τέσ σ α ρ α ς χ ρ ό ν ο υ ς έν τή τού Σχο-
246, 10
λαρίου μονή πληρο;σ ας ήναγκάσΟ η έπ ί Κ ρ α τεία ν ύ π ο σ τρ έ ψ α ι
τρόπο; τοιούτω . Ό μ νη μ ο νευ θείς ε π ίσ κ ο π ο ς Κ ρ α τεία ς Π λά τω ν
πολλά κ ις α ύ τό ν μ ετα π εμ ψ ά μ εν ο ς κ α ί μ η δέν ά ν ύ σ α ς το ϊς έκκλη-
σιαστικοΐς έχρ ή σ α το κ α νό σ ιν, π ρ ώ το ν ά ρ γ είν κ ελ εύ σ α ς, έπειτα
έπιμείνα ντι [τή άργίςι] ά φ ο ρ ισ μ ό ν α ύ τώ ά π έσ τειλ εν. Τ ότε ό μα-
κ ά ρ ιο ς’Ιο;άννης ό Σ χο λ ά ρ ιο ς ά π α γ α γ ώ ν α ύ τό ν εις τή ν Μ εγίστην
246, 15
Λ α ύ ρ α ν τώ μεγάλο; π α τρ ί ή μώ ν Σάββςι τά κ α τ ' α ύ τό ν ά να τίθη -
σιν, ό δέ μ έγα ς π α τή ρ ήμώ ν λ α β ώ ν α υ το ύ ς εις τή ν ά γ ία ν π ό λ ιν
είσήγαγεν π ρ ό ς τό ν ά ρ χ ιε π ίσ κ ο π ο ν Ή λ ία ν κ α ί π α ρ ε κ ά λ ε ι α ύ τό ν.
εί δ υ ν α τό ν έστιν, λϋ σ α ι τό ν ά φ ο ρ ισ μ ό ν. Ό δε μ έγ α ς ιερ ά ρ χ η ς
ά κ α νό νισ το ν είνα ι έλεγεν τό ά λλον άλλου λϋ σ α ι ά φ ο ρ ισ μ ό ν καί
246, 20
μάλιστα ζώ ντο ς κ α ί ού π ρ ο σ κ α λ ο υ μ ι νου το ύ χ είρ ο το ν ή σ α ν τό ς
τε κ α ί ά φ ο ρ ίσ α ντο ς. Κ αί τ α ΰ τ α οί μ α κ ά ρ ιο ι π α τ έ ρ ε ς ά κ ο ύ σ α -
ντες Σ ά β β α ς τε κ α ι Ίο ;ά ννη ς έ π έ τ ρ ε ψ α ν α ύ τώ ά π ελ θ είν π ρ ό ς
τόν ίδ ιο ν επ ίσ κ ο π ο ν κ α ί ά π ολυΟ ήνα ι π α ρ ’ α ύ το ΰ . Ό δέ ά β β ά ς
Ά β ρ α ά μ ιο ς είξα ς τα ϊς τώ ν πα τέρο ;ν π α ρ α ιν έσ εσ ιν ά π ή λ θ ε ν εις
246, 25 Κ ρα τεία ν πλη ρο υ μ ένο υ το ΰ τεσ σ α ρ α κ ο σ το ύ π ρ ο π ο υ τή ς έα υ το ΰ
ηλικίας χ ρ ό ν ο υ .Έ λ θ ώ ν μ έντο ι εις Κ ρ α τεία ν κ α ί δ εχ θ είς εύ μ ενώ ς
ύ π ό τοΰ ίδιου έπ ισ κ ό π ο υ εις τή ν ιδ ία ν ά π εκ α τέ σ τη η γ ο υ μ εν ία ν
λυθέντο;ν τώ ν ά φ ορισ μ ώ ν. Μ ετά δ έ τή ν τούτο;ν λύσιν ό λ ίγα ς
247 ήμέρας έπ ιζή σ α ς ό επ ίσ κ ο π ο ς Π λάτο;ν έτελεύτη σ εν. Τ ό τε ά π α ς ό
τής Κ ρα τεία ς λαός κοινή ψ ήφ ο; κ α ί δεή σ ει χ ρ η σ ά μ εν ο ς π ρ ό ς τό ν
τής α ύ τή ς χο;ρας μ η τρ ο π ο λ ίτη ν Ά β ρ α ά μ ιο ν α ίτ ο ΰ ν τ α ι έπ ίσ κ ο -
πον, ό δέ μ η τρ ο π ο λίτη ς ώ ς έπ ί άλλο τι το ΰ τ ο ν μ ετα π εμ ψ ά μ εν ο ς
247,5 έπ ίσ κ ο π ο ν Κ ρ α τεία ς έχειροτόνη σεν.
3 517
p re s ch im b as e t u r n u l în acea vr em e în chinovie şi p ur ta mul tă
grijă de ei. D ec i O l i m p i e s-a pr ed at pe sine cu tot sufletul lui
D u m n e z e u şi în p u ţ i n ă v r e m e a ajuns la o asemenea înălţime
a virtuţii, încât a tost h i r o t o n i t cu sila diacon şi preot şi pus al
doilea în c o n d u c e r e a mănăstirii.
5
D u p ă ce A v r a a m i e a p li n it p a t r u ani în m ă nă st ir ea A nul515-516
lui S c h o l a r i e , a fost silit să se în t o a r c ă în C r a t ia în felul
u r m ă t o r . A m i n t i t u l e p i s c o p P l a t o n al C rat iei a trimis de
m u l t e ori d u p ă el şi, p e n t r u că n u a reuşit nim ic, s-a folo­
sit d e c a n o a n e l e bisericeşti, p o r u n c i n d ma i întâi să n u mai
slujească, iar a p o i , p e n t r u că A v r aa m i e stăruia, i-a trimis o
af u r is en i e. A t u n c i f eri ci tu l l o a n S cho la riu l I-a adus în M a ­
rea Lavră la m a r e l e n o s t r u P ă r in t e Sava si i-a înfâtisat cele
i >
j
d e s p r e d â n s u l . M a r e l e n o s t r u P ă r in t e i-a luat în Sfânta C e ­
tate şi i-a d u s la a r h i e p i s c o p u l Ilie, pe care l-a rugat, de este
cu p u t i n ţ ă , să d ez l eg e a f ur is an i a. D a r marele ierarh a spus
că este n e c a n o n i c ca c i n e v a să dezlege afu risenia altuia, mai
ales cât acela este în vi at»ă si
> fără ca să fie c h e m a t cel care l-a
h i r o t o n i t şi a f u r is it pe A v r a a m i e . C â n d au auzit aceasta, fe­
riciţii p ă r i n ţ i Sava şi l o a n i-au î n g ă d u i t să plece la episcopul
s ău şi să fie d e z l e g a t d e el. A w a A vraamie, u r m â n d poveţe-
lor P ă r i n ţ i l o r , a p l e c a t la C r a t i a pe c â n d îm p li n i se 41 de ani.
V e n i n d în C r a t i a , a fo st p r i m i t cu b u n ă v o i n ţ ă de episcopul
său şi aş e z a t iarăşi în e g u m e n i e , d u p ă ce a u fost dezlegate
a f u r is a n i il e . D u p ă d e z l e g a r e a acestora, e pi sc o pu l P la to n a
m a i t r ă i t c â t e v a zile şi a m u r i t . A t u n c i to t p o p o r u l Cratiei,
p r i n v o t c o m u n şi r u g ă m i n ţ i către m i t r o p o l i t u l ţării, îl ce­
rea p e A v r a a m i e ca e p i s c o p . M i t r o p o l i t u l , ch em ân d u- 1 ca
p e n t r u a l tă t r e a b ă , l-a h i r o t o n i t e p i s c o p al Cratiei.
 5i8 VIAŢA S F Â N T U L U I AVRAAM1E
Ε ν τ α ύ θ α έ γ ώ τή ς σ υ ν τ ο μ ία ς φ ρ ο ν τ ίδ α π ο ιο ύ μ ε ν ο ς π α ρ α ­
σ ιω π ώ τ ά ς ύ π ’ α ύ τ ο ύ έν τη ε π ισ κ ο π ή κ α τ ά μ έρ ο ς γ εγ εν η μ έ ν α ς
θ ε ά ρ ε σ το υ ς π ρ ά ξ ε ις τ ά ς τε ό ρ φ α ν ο τ ρ ο φ ία ς κ α ί ξ ε ν ο δ ο χ ία ς καί
ν ο σ ο κ ο μ ία ς κ α ί τ ά ς τώ ν δ α ιμ ό ν ω ν ά π ε λ α σ ία ς κ α ί τ ά ς τώ ν δ ε ό ­
247, 10
μ εν ω ν ε π ικ ο υ ρ ία ς τ ά ς τε τώ ν εκ κ λ η σ ιώ ν ο ίκ ο δ ο μ ία ς κ α ί τ ά ς δ ια ­
φ ό ρ ο υ ς θ α υ μ α τ ο υ ρ γ ία ς , κ α ί έ π ί τό τέ λ ο ς το ύ π ερ ί τή ς επ ισ κ ο π ή ς
α να τρ έχω λόγου.
Έ π ί δ ε κ α π έ ν τ ε τ ο ίν υ ν χ ρ ό ν ο υ ς έν τή ε π ισ κ ο π ή δ ία π ρ έ ψ α ς
κ α ί τή ν α ύ τ ο ύ π ό λ ιν τω βία) κ α ί τ ώ λ ό γ ψ φ ω τ α γ ω γ ή σ α ς , συνέβη
τή ν α ύ τ ο ϋ ε κ κ λ η σ ία ν εχε ιν π ρ ά γ μ α τ α μ ετά τινο)ν, ώ σ τε κ α ί μή
θ έ λ ο ν τα α ύ τ ό ν ά ν α γ κ ά ζ ε σ θ α ι π ρ ε τ ω ρ ίο ις τε σ χ ο λ ά ζ ε ιν κ α ί έν
247, 15
τή β α σ ιλ ευ ο ύ σ η π ό λ ε ι ά ν ελ θ εΐν . Κ α ί μ εμ ν η μ έν ο ς τή ς μ ο ν α χ ικ ή ς
η σ υ χ ία ς η ς εϊχετο , ό τε εις τή ν το ϋ Σ χ ο λ α ρ ίο υ μ ο ν ή ν ή σ κ εΐτο . έλυ-
π εϊτο σ φ ό δ ρ α κ α ί έ δ υ σ φ ό ρ ε ι θ ε ω ρ ώ ν έ α υ τ ό ν έν π ερ ισ π α σ μ ό ) κ α ί
σ υ γ χ ύ σ ε ι ό ν τ α τ ώ ν β ιο τ ικ ώ ν μ ερ ίμ ν ω ν κ α ί π α ρ ε κ ά λ ε ι τ ό ν Θ εό ν
247. 20 έκ τε ν ώ ς λέγω ν- Κ ύ ρ ιε ό Θ ε ό ς, εί έσ τι σοι ε ύ ά ρ ε σ τ ο ν ά ν α χ ω ρ ή σ α ι
με εις τή ν έρ η μ ο ν, κ α τ ε υ ό δ ω σ ο ν γενέσΟ αι σ ου τό θ έλ η μ α .
7
Α ύ το ϋ τ ο ίν υ ν ά φ ικ ο μ έ ν ο υ π ο τ ε εις τ ή ν τ ο ϋ Κ ω ν σ τ α ν τ ί­
ν ο υ π ό λ ιν ή κ ο υ σ ε τ ό ν π α τ έ ρ α η μ ώ ν Σ ά β β α ν ι ν τ α ϋ θ α είν α ι κ α ί
ά ν ε ζ ή τη σ ε ν α ύ τ ό ν μ ετά ζή λ ο υ . Μ ή ε υ ρ ώ ν δέ τ ό ν π ρ ο σ φ ιλ ή ά γ ιο ν
γ έ ρ ο ν τ α , ήρο')τησε π ε ρ ί α ύ τ ο ϋ κ α ί έμ α θ ε ν ε ι ς ’Ιερ ο υ σ α λ ή μ ά ν α -
χ ω ρ ή σ α ν τ α η μ έρ α ς τρ ε ις π ρ ό τή ς α ύ τ ο ϋ εισ ό δ ο υ εις τή ν Κ ω ν ­
σ τ α ν τίν ο υ π ό λ ιν . Κ α ί σ φ ό δ ρ α ή θ ύ μ η σ εν , ό τι ο ύ χ εύ ρ εν α ύ τό ν . Τή
δέ ν υ κ τί έκ είνη είδε κ α θ ’ ύ π ν ο υ ς τ ο ύ τ ο ν λ έ γ ο ν τα α ύ τώ .
Μ ή ά θ υ μ ή ς, ό τι ο ύ χ εύ ρ ε ς με έν Κ ιο ν σ τα ν τιν ο υ π ό λ ει- εί
γ ά ρ π ο θ ε ίς εύ ρ εΐν α ν ά π α υ σ ή ά π ό τώ ν το ϋ κ ό σ μ ο υ φ ρ ο ν τ ίδ ω ν ,
έπ έσ τρ εψ ο ν εις τή ν μ ο ν ή ν σου κ α ί έκεί κ ο ιμ η ϋ ή σ η .
2 Manuscrisele greceşti se termină aici, iar continuarea se găseşte numai in
6, 1. ÎNTOARCEREA SA ÎN ŢARA SFÂNTĂ 5*9
P e n t r u că m ă îngrijesc de scurtimea relatării, voi trece
sub tăcerc a m ă n u n t e l e faptelor plăcute lui D u m n e z e u săvârşi­
te de el în episcopie: orfelinatele, casele p en tru străini, bolni-
ţele, izgonirile de draci, ajutorările p e n t ru cei în nevoi, zidirile
de biserici si ♦ feluritele m i n u n i , si
> mă voi zori către sfârsitul
»
c u v â n t u l u i d e s p r e viaţa sa ca episcop.
Aşadar, s-a disti ns în episcopie vreme de 15 ani şi şi-a
l u m i n a t ce ta te a c u viaţa şi c u cuvântul. S-a întâmplat ca Bise­
rica lui să ai bă nec a zu ri d i n partea u n o r oameni, încât a fost
silit, fără să vrea, să zăbovească prin pretorii şi să se suie în
cetatea î m p ă r ă te a s c ă . A m i n t i n d u - ş i de isihia călugărească pe
care o avusese pe c â n d se nevoia în mănăstirea lui Scholarie, se
întrista f o ar te şi se necă jea văz ându-se în multă împrăştiere şi
ame ste car e c u grijile vieţii, şi-L ruga pe D u m n e z e u cu stăru­
inţă zicând : „ D o a m n e D u m n e z e u l e , dacă Iţi este bineplăcut
să m ă d u c la pustie, a t u n c i fa să Ţi se împlinească voia!"
7. în to a rc erea sa în Ţara Sfântă
D ec i, pe c â n d se afla el în cetatea Constantinopolului, a Anul 531
auzit că P ă r in t e le n o s t r u Sava este acolo2 şi l-a căutat cu râvnă.
D a r ne găs ind u- 1 pe i u b i t u l Bă tr ân sfânt, a întrebat despre el
şi a aflat că plecase la I eru sa li m cu trei zile înaintea sosirii lui
la C o n s t a n t i n o p o l . A t u n c i foarte s-a descurajat pentru că nu
l-a găsit. D a r în n o a p t e a aceea, l-a văzut în so m n zicându-i:
„ N u ' ţ i p i e r d e cu r a j u l p e n t r u că nu m-ai găsit la C o n ­
s t a n t i n o p o l . D a c ă vrei să afli o d i h n ă de grijile lumeşti, întoar-
ce-te în m ă n ă s t i r e a ta si
i acol o vei m u r i . “
arabă, tradusă în latină in Analecta Bollandiana 24 (1905), p. 354 sq.
Redăm şi traducem retroversiunea din ediţia neogreacă (pp. 560-564).
 VIAŢA SFÂ N TU LU I AVRAAMIE
Ά ν α σ τά ς δέ τότε ά π ό τοϋ ύ π νο υ . ο ύ κ είπε τινι ούδέν. άλλ'
εύθύς π ρ ο σ κ α λεσ ά μ ενο ς το ύ ς δ ια κ ό νο υ ς, π α ρ έδ ω κ εν α ύτοίς τά
α π ό τή ςΈ κ κ λ η σ ία ς ά γ α θ ά . και έπ εβ ιβ ά σ θη το ϋ πλοίου, ο ύ δ έν ά π ό
τώ ν π ρ α γ μ ά τω ν τοϋ κόσμου λ«βιον μ εθ' έα υτοϋ. Ε ίς’Ιερουσαλήμ δέ
έλθών, μετέβη εύΟύς εις τή ν το ϋ Σ χυ λ α ρ ίο υ μονήν.’Ε π ί δε τή αφίξει
αύτοϋ Ιω ά ν ν η ς ό Σ χο λά ρ ιο ς καί ό όσιος Α λ β ά ν ιο ς έπ λη ρ ώ θη σ α ν
χ α ρ ά ς μεγάλης- ήσαν δέ σύντρεις ψ υχή μία. τή ν α υ τή ν ε χ ο 'τ ε ς στέ­
γην καί τρ ο φ ή ν κ α ί ά ρ ετή ν .Έ κ α σ το ς τό ν έτερον π α ρ ω ρ μ α εις έργα
ά γα θ ά , π α ν δέ ό έπ ρ α ττο ν. κ α τ ’ ευ δ ο κ ία ν Θ εο ϋ ή ν .Έ τη ρ ο ϋ ν το δέ
μ α κρ ά ν ά π ό τώ ν τοϋ κόσμου έργω ν κ α ί ή γγιζο ν τώ Θ εώ .
Μ ηνός δέ π α ρ ελ θ ό ν το ς ένός ά π ό τής το ϋ Ά β ρ α α μ ίο ν έλεύ-
σεοις, ά π έθ α ν εν ό ά γιο ς π α τή ρ ήμώ ν Σ άββας. τη εικοστή π έμ πτη
ήμερα τοϋ προ'που μηνός, ή γουν Δ εκ εμ β ρ ίο υ .Έ δ ει δέ το ϋ το ν τόν
άγιον Ά β ρ α ά μ ιο ν κ α τά τά ς τή ς νηστείας ημέρας εις τή ν έρημον
τόν Ρ ουβ ά έξελθεΐν σ ύ ν ’Ιίοάννη τ φ Σ χολαρίω καί Α λβανία), οτι
τήν ησυχίαν π ο θ ο ϋ ντες έζή τη σα ν έν τή έρήμψ τα ύτη έν έκείναις
ταις ήμέραις τή ν σιωπήν. Δ ιέμειναν ούν έκεΐ προθύμους έν τή αύτή
άσκήσει έπ ί ετη οκτώ μ εθ’ ό Α λβ ά νιο ς ά πέθα νεν. οί δέ μ ο να χο ί κα-
τενόησ αν α ύ τό ν τό τής π ρ οφ η τείας χάρισμα κεκτημένον.
Ο υ το ς ό Α β ρ α ά μ ιο ς ιατρός ήν τώ ν ψ υ χώ ν καί τώ ν σω μάτω ν,
πολλοί δέ ή ρχοντο π ρ ό ς α ύτόν θ ερ α π εία ν αίτήσαι ά π ό τώ ν άσθε-
νειώ ν αύτώ ν. Χ ρόνου δέ πολλοϋ πα ρ ελθό ντο ς ή σθένησεν’Ιο)άννης
ό Σ χολάριος νόσο) βραχεία, π λη ροφ ορη θείς δέ π α ρ ά τοϋ Α γίο υ
Π νεύματος, ώρισε τά κ α θ ’ εαυτόν. Μ εθ’ ήμέρας δέ τέσ σ α ρ α ς ά π ό
τής άσθενείας αύτοϋ έξεδήμησεν εις Χ ριστόν μηνί δευτέρω , ήγουν
Ίανουαρίο). Τότε δή, Α βραμίου όια νύσ α ντος όκτώ π ρ ό ς τοϊς εξή­
κοντα δλοις έτεσι τοϋ βίου αύτοΰ, τήν ηγεμονίαν τής μονής μετά
Σχολάριον άπεδέχθη Κ υριάκός, ός κ α ί μετέπειτα κετέλιπεν αύτήν.
Ό δέ Θ εός τη α ύ το ϋ εύ σ π λ α γχνίςι ά π ε κ ά λ υ ψ ε τή ν χ ά ρ ιν
ήν τφ όσίω Α β ρ α α μ ίω έδ εδ ώ κ ει.ΤΗ ν τις ά σ κ η τή ς ό ν ό μ α τι Λ ε-
όντιος, δ ς είχε μ α θη τή ν λ εγόμ ενον Π αϋλον· κ α ί ο ύ το ς ήν κ α τε-
χό μ εν ο ς.Έ λ α β ε δέ Λ εόντιος τό ν Π α ΰ λ ο ν κ α ί μετέβη σύν α ύ τ φ
3 Numele de monah al lui Olimpie.
7. ÎNTOARCEREA SA ÎN ŢARA SFÂNTĂ
S c u l â n d u - s e d a r d i n s o m n , n u a spus n i m ă n u i nimic, ci
a c h e m a t la sine d e î n d a t ă p e dia con i, cărora le-a în cre d in ţa t
b u n u r i l e Bisericii, şi s-a suit pe corabie, fără să ia cu sine nim ic
d in lu c ru r i le lu m ii. C â n d a aj un s la Ierusalim, s-a du s de în ­
d at ă la m ă n ă s t i r e a lui Scholarie, iar lo a n Scholariul şi cuviosul
Alv ani e' s- au u m p l u t de m a r e b u c u r ie la sosirea lui. P en tr u că
erau toţi trei u n sufiet, a v â n d acelaşi acoperiş, aceeaşi mâ ncare
şi virt ute . Fiecare îl î n d e m n a pe celălalt spre fapte b u n e şi tot
ce făceau era d u p ă b u n ă v o i n ţ a lui D u m n e z e u . Se ţineau însă
d e p a r t e de lucrările l u m e ş ti şi se a p r o p i a u de D u m n e z e u .
La o l u n ă de la venirea lui Avra ami e, sfântul n o s tr u Pă­
rint e Sava a m u r i t , în a 2 5 - a zi a pr im ei luni, adică decern- Anul
brie*. S f â n tu l A v r a a m i e o b i ş n u i a să iasă în zilele Postului în
p u s ti a R u v a î m p r e u n ă c u l o a n Schola riul şi Alvanie, p e n t r u
că, d o r i n d isihia, c ă u t a u tăcerea în acest pu s tiu în acele zile.
Aşadar, ei r ă m â n e a u acol o c u râvnă, d u c â n d aceeaşi asceză
v r e m e d e o p t ani , d u p ă care Alvanie a muri t, iar m o n a h i i au
înţeles că el p r i m i s e h a r i s m a prorociei.
M a r e l e A v r a a m i e era u n d o c t o r p e n t r u suflete şi tru pu ri
şi m u l ţ i v e n e a u la el ca să ceară vindecarea în n ep ut in ţe l e lor.
N u d u p ă m u l t ă v r e m e , l o a n Scholariul, s-a îm b ol n ăv it de o
b oa lă grea şi, fiind în ş t i i n ţ a t de către D u h u l Sfânt, a rând uit
cele ale sale. D u p ă p a t r u zile de boală, a plecat la Hristos, în
lu n a a d o u a , adi că ian uar ie. A t u n c i Avraamie împlinea 6 8 de Anul
ani, iar d u p ă S ch o la ri u l, la e g u m e n i a mănăstirii a u r m a t Chi-
riac, care a p o i s-a şi retras d e la co nd uce re.
D u m n e z e u , în m a r e a Lui milostivire, a descoperit h a ­
rul p e care L a d a t c u v i o s u l u i Avraamie. Era acolo u n pustnic,
pe n u m e L e o n t i e , care avea u n ucen ic n u m i t Pavel, iar acesta
1 Versiunea arabă care păstrează finalul vieţii lui Avraamie dă în mod gre­
şit data de 25 decembrie. Alte detalii cronologice sunt oferite de Chirii
în KS c. 76 şi 77.
 VIAŢA S F Â N T U L U I AVRAAMIE
εις τό του Σ χο λ α ρ ίο υ μ ο ν α σ τή ρ ίο ν π ρ ό ς Ά β ρ α ά μ ιο ν .Ί δ ώ ν δέ ό
Σ α τ α ν ά ς Ά β ρ ά μ ιο ν , κ α τέβ α λ ε Π α ϋ λ ο ν κ α ί ή ρ ξ α το α υ τό ν πα ι-
δεύ ειν κ α ί β α ο α ν ίζειν . Π ά ν τες δέ ο ί εν τη μονή έ ο π ε υ ο α ν έπί τώ
ά κ ο ύ σ μ α τι τή ς κ ρ α υ γ ή ς α ύ το ϋ . Ό δέ Σ α τ α ν ά ς έλ ο ιδό ρ η ο ε τό ν
Θ εό ν κ α ί έπετίμ ησε Ά β ρ α ά μ ιο ν , λέγουν α ύτώ .
Τάλα ς, Άβ ραάμιε· ϊν α τί με τυραννεΐς;
Ε ίπ ε δέ αύτορ Ά β ρ α ά μ ιο ς.
Λ έγω σοι έν ό ν ό μ α τ ι’Ιησοϋ, έξελ θώ ν α π ό το ΰ άν()ρο')που
το ύ το υ , μ η δ έπ ο τε έπ ισ τρ έψ εις εις α ύ τό ν.
Ε ύ θ ύ ς δέ ό Σ α τ α ν ά ς έξή λθε κ α ί α π ό εκ είνη ς τή ς ώ ρ α ς
υ γιής έγένετο ό ά ν θ ρ ω π ο ς.
Έ τ ε ρ ο ς δέ α δελ φ ό ς έν τώ τοϋ Σ χολαρίου μ οναστηρίω α π ό
τώ ν α ια α ρρ ο ΐδω ν σ φ ό δ ρ α κ α τετρύχετο. Π άση δε θεραπείςί καί
φ α ρ μ ά κη ς χρ η σ ά μ ενος,άνεσ ιν ο ύ χ εύρε. Μ α θώ ν δέ όσα Ά β ρ α ά μ ιο ς
τώ Παύλο) ένήργησεν, έσιώ πησεν, ο ύ δ έν ο ύ δενί δηλώ σας. Π ερί
δέ μεσημβρίαν είσήλθεν εις τόν ν α ό ν κ α ί έκδυ σ ά μ ενο ς έκάθησε
θα ρ ρ ο ύ ντω ς έπί τή ς έδ ρ α ς έ φ ’ ής ό Ά β ρ α ά μ ιο ς συνή θω ς
έκ ά θ η τ ο .Ώ ς δέ ό α σ θενή ς έκάθησ εν ένθα ό γέρ ω ν άεί έκάθητο,
έξηράνθη σα ν α ί α ιμ ορροΐδες κ α ί ό ά ν θ ρ ω π ο ς εύθύς έθ ερ α π εύ θ η
α π ό τής ά σθενείας ης κ α τείχετο .Ίδ ό ν τες δέ οί έν τή μονή τ α ύ τ η ν
τήν άκα ρ ια ία ν α λλα γή ν ήρο'πησαν περί τής αίτια ς τής θ ερ α π εία ς
αύτοϋ, ούτος δέ τόν τοϋ Θ εοϋ ορισμόν έδήλωσε. Διό έθ α ύ μ α σ α ν
καί ήνεσαν τόν Θ εόν τόν ένερ γο ϋ ντα θ α ύ μ α τα καί έξεπ λά γησ α ν
έπί τή χάριτι ήν ό Θ εό ς άπένειμε τώ δούλο; α ύ το ϋ Ά β ρα α μ ίω .
Ή ν δέ ούτος ζηλαπής τής Ό ρ θ ο δ ο ξ ία ς, ά ποσ τρεφ όμενος
πά ντα έχτρεπόμενον αϋτής, κ α ί έπίστευε τώ Υ ίώ τοϋ Θ εοϋ ώς ένα
τής Τριάδος, τέ/^ιο ν Θ εόν καί τέλειον ά νθ ρω π ο ν, τελείαν λογικήν
ψ υχήν έχοντα, τέλειον τή θεότητι καί τέλειον τή άνθρίοπότητι
αύτοϋ, τή μέν θεότητι αύτοϋ ένεργοϋντα τά θα ύ μ α τα , τή δέ
άνθρίοπότητι αύτοϋ δεκτικόν τοϋ π ά θ ο υ ς όντα. Ο ύ το ς ό γέριυν διά
τε τόν τρόπον τόν καλόν καί τά χα ρίσ μα τα τοϋ Π νεύματος, άτινα ό
Κύριος έχορήγησεν αύτώ , κόσμος ήν τώ τώ ν άσκητοίν βίορ.
7 . ÎN T O A R C E R E A SA ÎN ŢARA SFÂNTĂ
era s t ă p â n i t d e u n d u h n ec u r a t. Le o n t ie l-a luat pe Pavel şi a
c o b o r â t c u el la m ă n ă s t i r e a lui Scholarie, la părintele Avra-
amie. S at a n a, văzându-1 pe Avraamie, l-a tr ân ti t pe Pavel la
p ă m â n t şi a î n c e p u t să-l pedepse ască şi să-l chinuie. Toţi cei
d i n m ă n ă s t i r e s-au zor it a u z i n d strigătul acestuia. Satana II
h u le a pe D u m n e z e u şi-l ce rt a pe Avra ami e zicându-i: „Avraa­
mie, n e n o r o c i tu le ! D e ce m ă chin ui?" Avraamie i-a spus: „Iţi
s p u n în n u m e l e lui Iisus: Ieşi d i n o m u l acesta şi niciodată să
n u te m a i î n t o r c i în el!" î n d a t ă satana a ieşit, si
ii din acel ceas
o m u l s-a făcut sănătos.
U n alt frate d i n m ă n ăs ti r ea lui Scholarie era chi nuit foar­
te tare d e he m o ro i zi . DesiI a folosit toate tratamentele si
I doc-
toriile, n u a găsit uşurare. Aflând de cele făcute de Avraamie
cu Pavel, a tăcut, fără să s p u n ă n i m ă n u i nimic, iar pe la miezul
zilei a in tr at în biserică şi, d u p ă ce s-a dezbrăcat, s-a aşezat cu
în dr ăz nea lă în s tra na în care stătea Avraamie de obicei. în timp
ce bo ln a vu l stătea acolo u n d e Bătrânul se aşeza întotdeauna,
he m o ro i zi i s-au uscat, şi o m u l s-a vindecat pe dată de boala
care îl stă pân ea . Cei din mănăstire, cân d au văzut schimbarea
lui b ruscă, l-au în t r e b a t despre pricina vindecării sale, iar el a
arătat râ n d u ia la lui D u m n e z e u . D e aceea se m i n u n a u şi II slă­
veau pe D u m n e z e u C a r e face m i n u n i şi slăveau harul pe care
D u m n e z e u l-a d ă r u i t ro b u lu i Său Avraamie.
A v r a a m i e era u n r â v n i t o r al dr ep te i credinţe, depăr-
t â n d u - s e de o r i c i n e se a b ă t e a de la ea. C r e d e a în Fiul lui
D u m n e z e u că este u n u l d i n Tr ei m e, D u m n e z e u desăvârşit
şi o m des ăvâ rşit, că are suflet raţi ona l desăvârşit, că este d e ­
săvârşit cu d u m n e z e i r e a şi desăvârşit cu o m e n i t a t e a Sa, prin
d u m n e z e i r e a Sa l u c r â n d m i n u n i l e , iar prin o m e n i t a t e a Sa
p r i m i n d P a t i m a . Aces t Bă tr ân , p r i n p u r ta r e a sa fru m oa s ă şi
p r i n h a r i s m e l e D u h u l u i pe care D o m n u l i le-a hărăzit, era o
p o d o a b ă p e n t r u v ia ţa p us tni ci lor .
 VIAŢA SFÂNTULUI AVRAAMIE
524
Έ κ ο ιμ ή θ η δ έτή έκτη ημέρα τοϋ πρώ του μ ηνός.ήγουν Δεκεμβρίου,
καί έκτήσατο τόν τό π ο ν ένθα ούκ έστι λύπη ούδέ ταραχή, ένθα
πάντες ά πολαύουσι χαράς, κ α ί έόέξατο τόν στέφανον
π α ρ ά Χρίστου τοΰ Θ εού αύτου, ψ πρέπει αίνος,
ϋμνος κ α ί μεγαλω σύνη είς τούς αιώ νας.
Αμήν.
7. ÎNTOARCEREA SA ÎN ŢARA SFÂNTĂ
A ad o rm it în ziua a şasea, a prim ei luni, adică decembrie', do-
bândindu-si sălasul u n d e n u este întristare, nici tulburare, un de
toţi se desfatează de bucurie, şi a p rim it c u n u n a de la
H risto s D u m n e z e u l lui, C ăru ia se cuvine lauda,
cân tarea si
> m ărirea în veci.
A m in .
M e n ţ io n a r e a in d i c t io n u lu i, nelipsită la Chirii, se poate să fi tost omisă
de trad ucătorul arab, d eo arece nu avea relevantă pentru cititorii traducerii
sale.
 ANEXA 1

C asian Savaitul si
>

C odexul M etam orphosis 573

In s c r ie r ile lu i C h i r i i d e S c h i t o p o l i s a p a r e m e n ţ i o n a t d e trei

°n , d e fieca re d ară la u d a tiv , ie r o m o n a h u l C a s ia n , d e lo c d in S c h i­

to p o lis. C h ir ii n i-1 p r e z in tă ca fiin d în c ă d in c o p ilă r ie u c e n ic al

S f â n t u lu i S a v a , a ju n s a p o i p r e o t în M area L a v ră , a le s e g u m e n în

5 3 8 -5 3 9 d e o b ş t e a L iv r e i S u c a d a t o r it ă în v ă t ă t u r ii s a ie si h a r is m e i
A » »
c u v â n t u l u i c u c a r e era în z e s tr a t şi p r in ca re a r e u şit să t e m p e r e z e tu l-

b u i ă r ile g e n e r a t e a ic i d e o r ig e n iş t i. î n 5 4 7 , p e n t r u c ă a c e la şi g e n d e

P r o b le m e tu lb u r a u M a r e a L a v r ă , p a tria rh u J i-a s f ă tu it p e m o n a h i i

d e a c o lo să-l a le a g ă e g u m e n p e C a s ia n , lu â n d , se p are, în s o c o t e a -

a r e u ş it a p ă s t o r ir ii s a le d e la S u c a . A j u n s e g u m e n al M a r ii L a v r e ,

C a s i a n n u m a i p ă s t o r e ş t e d e c â t z e c e l u n i , m u r i n d la 2 0 i u l i e 5 4 8 . L a

^ m o r m â n t a r e a sa a f o s t p r e z e n t şi C h ir ii, v e n it a n u m e p e n t r u a sta

n m a n ă s t ir e a l u i E f t i m i e , u n d e v i e ţ u i a , p r ile j c u c a r e a v ă z u t şi tr u -

P U1 n e s t r ic a t al S f â n t u l u i S a v a , în a c ă r u i c r ip t ă a fo s t în m o r m â n t a t

a sia n , lu c r u c u to t u l a p a r te , ca re d o v e d e ş t e a p r o p ie r e a d u h o v n i-

C ască d e m a r e l e s ă u d a s c ă l şi c in s t e a d e c a r e el se b u c u r a .

In afara s c r ie r ilo r lu i C h ir ii, C a s ia n S c h it o p o lir u l m a i a p are

d o c u m e n t e l e v r e m i i c a s e m n a t a r al h o t ă r â r ilo r S i n o d u l u i c o n -

a n t * n o p o l i t a n d i n 5 3 6 , u n d e r e p r e z e n t a M a r e a L a v r ă - ’.

3AΓ η 1 8 4 ' 15; 19 6 , 9 - 1 8 ; 2 3 1 , 1 6 - 1 9 .

A e o III, p. , 38 .

- 529 '
 ANEXA 1
Iată însă că în 2 0 0 8 , profesorul grec de filosofie Panayotis
Tzam alikos de la U niversitatea P olitehnică d in Tesalonic, a (re)des-
coperit la M area M e te o ră u n m anuscris, C o d e x u l M e ta m o rp h o s is
573, care m ai fusese cercetat în 1909 de A d o lf vo n H a r n a c k . D a r
codexul are titlul de pe p r im a pagină: „ C artea m o n a h u lu i C a s ia n “
(Καοσιανοϋ μοναχού βιβ/.ίον), iar cel al p rim ei scricri este Scrierea
m onahului Casian R om anul către episcopul Castor despre rânduielile
şi canoanele chinoviilor d in Răsărit şi d in Egipt (f. Γ - 2 2 Γ), u r m â n d
apoi scrierile Despre cele opt gânduri [ale răutăţii] (f. 2 2 ν- 5 6 Γ), A ace­
luiaşi [Casian] către Leontie egum enul despre S fin ţii Părinţi d in Schit
(f. 5 6 M 18v) şi Scholii la Apocalipsă (f. 2 4 5 v- 2 9 0 r) \ pe care v o n H a r-
nack i le atribuise lui O rig e n . A p a re n t o culegere de texte fără legă­
tură între ele, codexul a dezvăluit, la a te n ta cercetare a p ro feso ru lu i
Tzam alikos, o în se m n a re pe u ltim a filă: „C artea m o n a h u lu i C asian
R o m a n u l“ (κασσιανου του ρομεου μου, grafie greşită şi abreviată p e n ­
tru: Κ α σ σ ια ν ο ΰ Τ ο μ α ίο υ μ ονάχου). In tu iţia p rofesoru lu i T zam alikos
este sim plă, d a r plin ă de im plicaţii: to a te scrierile C o d e x u lu i M e ta ­
m o rp h o sis 5 73 a p a rţin m o n a h u lu i C asia n R o m a n u l, deci şi Scholiile
la Apocalipsă, atrib u ite la repezeală d e v o n H a r n a c k lui O rig e n . Prof.
T zam alik os e de părere că n o ta filei 2 9 0 , u ltim a a m a n u scrisu lu i,
afirm ă p atern ita tea acestui C asian asu pra un ei scrieri care rep ro d u c e
pasaje d in D id im , C le m e n t A le x a n d rin u l şi T e o d o re t d e Cyr, şi de
aceea ea n u p o ate fi atrib u ită C u v io s u lu i lo a n C asia n (f435)> m o r t
c u 3 0 de ani în a in tea lui T e o d o re t ( f 4 6 6 ), Ia care se a d a u g ă fap tul că
a u to ru l Scholiibr foloseşte o versiune siriacă a cărţii A pocalipsei. In
plus, stu d iu l c o m p a ra tiv în tre p rin s d e prof. T za m alik o s asu p ra m a ­
nuscrisului c u alte lucrări co p iate în s c r ip to riu m u l M arii Lavre arată
că este o p era cop istului Teodosie, care a activat aici în ju ru l a n u lu i
8 0 6 4. In ce priveşte n u m e le d e „ R o m a n u l" , el e x p rim ă a p a rte n e n ţa
3 D i n păcate, prof. T z a m a lik o s nu oferă n ic io descriere a c o n ţ i n u t u l u i filelor
1 1 9 - 2 4 4 (cf. A Newly Discovered Greek Father, p. X I).
4 Aşa e C o d e x St. Sabas 7 6 , scris de aceeaşi m â n ă ca şi C o d e x M e t a m o r p h o s i s
5 7 3 , cf. The Real Casstan..., p. 2.
CASIAN SAVA1TUL ŞI CODEXUL METAMORPHOSIS 573
la Im periu l R o m a n , n u reşedinţa la Roma a acestui m on ah Casian,
şi este ab sent în textul din Patrologia Latina atribuit lui loan Casian'.
C o n c l u z ia p ro fe s o ru lu i Tzam alikos, devenită p u n c tu l său
de plecare p e n t r u o în treag ă reconstituire a peisajului teologic şi
c u ltu ra l al Palestinei secolului al VI-lea, este că autoru l Scholiilor
şi al celo rlalte scrieri ascetice d in C o d ex 573 este un alt Casian
decât S fâ n tu l lo a n C a s ia n R o m a n u l, an u m e „un m o n a h savait
care era v lă staru l m a rilo r dascăli antio hien i (D iod or de Tars, Te­
o d o r de M o p s u e s tia , T e o d o r e t de Cyr) şi al Sfântului Sava însuşi.
El a fost u n in te le c tu a l de extracţie antiohiană, născut în Schi-
to p o lis pe la 4 7 0 şi m o r t ca stareţ al faimoasei Lavre a Sfântului
Sava la 2 0 iulie 5 7 8 “''’. In ce priveşte opera latină a Sfântului loan
C a s ia n , p ro fe s o ru l T z a m a lik o s o socoteşte pu r şi sim plu „o falsi­
ficare (fo rg ery) a o r ig in a lu lu i grec, scris de un autor vorbitor de
greacă în Cartea m o n a h u lu i Casian (colofonul Codexului M eta­
m o r p h o s is 5 7 3 ). T r a d u c ă to r ii latini au amplificat unele pasaje, pe
altele le -a u p r e s c u r ta t sau om is, rezultând o parafrază scolastică
a te x te lo r lui C a s ia n [Savaitulj. Proliferarea ulterioară a traduce­
rilor greceşti ale lui lo a n C asia n a c o n trib u it la formarea părerii
că la tin a , n u greaca, a fost lim b a originală"'. Scrierile din C o d e ­
xul M e t a m o r p h o s i s 5 7 3 , la a te n ta cercetare filologică la care le-a
s u p u s p r o f e s o r u l T z a m a lik o s , se vădesc însă a fi fost scrise direct
în g reac ă d e u n a u t o r c u o solidă şi vastă cu ltu ră teologică şi
filosofică greacă, astfel în c â t n u m ai încape loc „p en tru «rezuma­
tul grec» al u n u i « original latin», alcătuit, chipurile, de episcopul
E v h erie d e L io n : u n astfel de re z u m a t n-a existat niciodată şi nici
u n m a n u s c r i s d e-al lui n -a fost găsit, în ciu da strădaniilor părţilor
in teresate . P re tin s a re fe rin ţă [la acest rezum at] a lui G henadie de
M a rsilia este d o a r o in te r p o la r e târzie"8.
The Real Cassian..., pp. 6 0 -6 2 .
The Real Cassian... p. 3.
Ihe Real Cassian..., p. 4.
The Real Cassian..., p. 46.
- 5ji -
 ANEXA 1
Profesorul Tzam alikos şi-a c o n s tru it apoi a r g u m e n ta ţia pe
două fronturi. Primul e reprezentat de analiza filologică, teologică şi
filosofică a scrierilor d in C o d ex u l 573, cu p rin să în v o lu m in o a s a edi­
ţie critică a m anuscrisului9, însoţită şi de trei apendice, în care Casi-
an m o n ah u l, autoru l lucrărilor din C o d e x 573, este identificat cu
Pseudo-Cezarie10, i se atribuie p atern ita tea lucrării D e Trinitate a lui
P seu d o -D id im " şi ni se explică de ce a ajuns să fie p o m e n it d o a r în
anii bisecţi, pe 29 februarie12. C o n c lu z ia generală a acestor abo rdări
este că avem în Casian u n a u to r aristotelician, ucen ic al m a rilo r das­
căli antiohieni T eodo r de M opsuestia, T eo d o re t, H r is o s to m şi chiar
Nestorie, d a r şi al lui G rigorie de Nyssa şi A w a Evagrie. E x p rim â n -
du-şi plastic concluziile cercetării, profesorul T zam aliko s descrie ca­
m era de lucru a lui C asian, care avea „cărţile lui D id im nelipsite pe
masa de scris, în tim p ce ale lui O rig e n şi C h irii al A lexandriei se
aflau la în d e m â n ă pe o poliţă, ap ro ap e de ele g ăsind u-se cărţile lui
H om er, Pindar, Polibius, P lu ta rh , A th e n e u s, G alen , A le x a n d ru de
Afrodisia, Proclu, Sim plicius şi D am ascius. Pe u n raft şi m a i înalt îi
ţinea pe ceilalţi doi C ap ad o c ien i, Vasile şi G rigo rie de N azia n z, ală­
turi de loan P h ilo p o n u s şi P seu d o -D io n isie A r e o p a g itu l" 13, p e care,
de altfel, profesorul Tzam alikos n u ezită să-l n u m e r e în tre p rieten ii,
dascălii si
» susţinătorii
j
lui C a s ia n M.
Al d oilea f r o n t pe care p r o f e s o r u l T z a m a lik o s îşi c o n s t r u ­
ieşte a r g u m e n ta ţia este cel al alcătu irii u n e i b io g rafii a lui C a s i a n
m o n a h u l, în înc ercarea d e a-1 id e n tific a c u A w a C a s ia n S ava-
itul d in scrierile lui C h irii, fo lo s in d p e n t r u ac e a s ta în p r i m u l
râ n d referinţele precise, d a r s u m a r e , d in Viaţa S fâ n tu lu i Sava şi
d in Viaţa S fâ n tu lu i Chiriac. A c e s to r d a t e d o c u m e n t a r e p recise,
9 A N ew ly Discovered Greek Father..., pp. 9 0 -3 7 2 .
10 Apendicele /, pp. 37 3 -4 4 0 .
" Apendicele II, pp. 44 1-6 2 0 .
12 Apendicele III, pp. 62 1-6 3 8 .
13 A Newly Discovered Greek Father, pp. 16.
14 The Real Cassian..., pp. 3, 21, 25 -2 6, 332.
' 532 -
CASIAN SAVA1TUL ŞI C O D E X U L METAMORPHOSIS 573
c ă ro ra li se a d a u g ă p a r tic ip a r e a lui C a s ia n la S in o d u l local d in
C o n s t a n t i n o p o l d i n 5 3 6 şi s e m n ă t u r a lui în actele S in o d u lu i ca
r e p r e z e n ta n t al M a r ii Lavre, p r o fe s o r u l T z a m a lik o s le a d u c e în
p lu s o m u l ţ i m e d e d e ta lii sem n ific a tiv e , d a r d in p ă c a te lipsite
d e o c a m d a t ă d e s u s ţin e r e d o c u m e n t a r ă , ceea ce face ca p a r te a
c o n s is te n tă a e f o r t u l u i său d e a-1 id e n tific a pe C a s ia n S avaitul cu
a u t o r u l s c rie rilo r d i n m a n u s c r i s u l M a t a m o r p h o s i s 5 7 3 să r ă m â ­
nă, d e o c a m d a t ă , ia ră r ă s p u n s la o serie d e în tre b ă ri.
Astfel, n u e d e lo c lim p e d e de ce C hirii, deşi citează d in m u lţi
alţi a u to ri, n u citează nici m ă c a r o s in g u ră d ată d in lucrările lui
C a s ia n R o m a n u l , c u care ar fi tre b u it să fie fam iliarizat, d ată fiind
v ie ţu ire a sa în m e d iu l m o n a h a l savait al M arii Lavre. A poi, dacă,
aşa c u m s p u n e C h ir ii, C a s ia n s-a le p ă d a t de lu m e d in copilărie
d e v e n i n d u c e n ic al S f â n tu lu i Sava, a tu n c i ne p u te m în treb a u n d e
şi-a câştig a t fa b u lo a sa c u l tu r ă reflectată d e scrierile lui „C asian Ro-
m a n u l “ , m a i ales d e Scholiile la Apocalipsâ , d at fiind că perioada sa
de fo rm a re c o in c id e to c m a i c u în c e p u tu r ile M arii Lavre, p erio adă
de in te n s e a c tiv ită ţi edilitare, c â n d nici n u se p u te a vorbi aici de
o b ib lio te c ă b o g a tă . In plus, A w a C h iria c îl p rezin tă pe C asian ca
pe u n a n t io r ig e n i s t a tâ t d e eficient în cât m o n a h ii d in Lavra Suca
l-au a d u s d in M a r e a Lavră p e n t r u a-1 face e g u m e n d a to rită p u te ­
rii p e care o av ea u p e a tu n c i origeniştii. D a c ă el este cu adevărat
a u t o r u l s c rie rilo r d in C o d e x u l 5 7 3 , c u m p o a te fi explicată faim a
sa a n tio r ig e n i s t ă , a tâ t d e b in e e x p rim a tă de cu v in te le lui C h ir i­
ac. R e fe r in d u - s e la e p iso d u l alegerii lui C asian ca eg u m e n al Lavrei
Suca, prof. T z a m a lik o s preferă să reconstruiască o parte din viaţa
lui C a s ia n , ig n o r â n d d atele precise furnizate de Chirii. Astfel, deşi
A w a C h ir i a c s p u n e că în a n u l 5 3 8 - 5 3 9 , c â n d a fost ales ca egum en
la Suca, A w a C a s ia n se afla în M area L a v r ă '\ prof. Tzam alikos e
sig u r că acesta d e fa p t „alesese să se ţin ă d ep arte de M area Lavră
în tre an ii 5 3 3 - 5 3 9 “ , d a t o ri tă atm osferei antiorigeniste in sup orta-
C h i r i i 2 3 1 , 14- 19.
- 533 '
 ANEXA 1

bile de aici, şi că A w a C a s ia n a v e n it ca e g u m e n la S uca d ire c t

d e la C o n s r a n ti n o p o l, d in m ă n ă s tir e a a c h i m i ţ i l o r lf'. D e a s e m e n e a ,
ANEXA 2
scrierile lui C h irii n u c o n ţ i n n ic io re fe rin ţă p riv ito a re la s e ju ru rile
în d e lu n g a te ale lui C a s ia n în m ă n ă s tir e a a c h i m iţ ilo r p e n t r u s t u d i u
şi creaţie teologică, s u s ţ in u te d e prof. T z a m a l ik o s 17, şi nici o altă
a. Indice scripturistic
sursă d o c u m e n t a r ă n u le atestă. C u to a te acestea, ele re p re z in tă
u n p u n c t esenţial în c o n s tr u c t u l biog rafic al lui C a s ia n realizat de
pro feso ru l T za m alik o s, d a r care, în faza actu a lă a bazei d o c u m e n ­ 1 împăraţi
Facere
tare, se s p rijin ă d o a r p e sofisticate şi d o c te a r g u m e n t a ţ i i , ră m a se Fc. 2, 1 IT -p . 33 1 Imp. 1, 1 V S - p. 177
Fc. 3, 6 VS-p. 179 1 Imp. 15, 22 V E - p. 53
însă la nivel de ip o teze d e lu c ru c o n s t r u i t e p e c o n j e c tu r i i n g e n io a ­
Fc. 10, 25 K S '- p . 399 1 Imp. 16, 13 VCy - p. 4 57
se şi în d ră z n e ţe , p â n ă c â n d o d e s c o p e rire la fel d e s e n z a ţio n a lă ca a VS-p. 385 1 Imp. 23, 14 VE - p. 39
Fc. 19, 11
C o d e x u lu i M e ta m o r p h o s i s 5 7 3 le va d a s u s ţin e re a şi c o n f ir m a r e a Fc. 25. 8 IT -p . 105,115 1 Imp. 3 0 ,2 2 - 2 4 V S - p . 303
d o c u m e n ta r ă de care au a tâ ta nevoie. 1 5 - p. 34 7
Fc. 28, 12 V S - p. 207 3 împăraţi
Astfel, s o c o tim că id e n tificarea lui C a s ia n S av aitu l c u a u ­ VS-p. 207
Fc. 28, 17 3 imp. 17, 14 V E - p . 49
to ru l scrierilo r d in C o d e x u l 5 7 3 este în c ă p r o b le m a ti c ă , m a i ales Fc. 3 9 , 2 1 7 d - p. 49 3
că în s e m n a re a ,A c e a s tă c arte este a m o n a h u l u i C a s ia n R o m a n u l " 4 împăraţi
Ieşire 4 Imp. 4, 27 1 7 - p. 417
d e p e u ltim a filă a C o d e x u l u i 5 7 3 p o a t e re p r e z e n ta la fel d e b in e
Is. 3, 7-8 V S - p. 4 0 5 4 Imp. 4, 44 \ T - p . 49
n u m e le p r o p r ie ta r u lu i care şi-a ales acest n u m e d in p r e ţ u i r e faţă V S - p. 183 4 Imp. 6, 18 VS - p. 385
Is. 7, 16
d e C a s ia n R o m a n u l,7 a u t o r u l scrierilor, lu c r u fo a rte o b i şj n u i t în I;. 1 6 , 4 VS-p. 353
lu m e a m o n a h a lă . I m p o r t a n ţ a d e s c o p e ririi şi a p u n e r ii în d is c u ţie Is. 17, 6 VE-p. 129 I Paralipomena
Iş. 19, 12 VE-p. 89 1 Paral. 2, 31 V S - p. 325
a C o d e x u lu i M e ta m o r p h o s i s 5 7 3 c o n s tă , cel p u ţ i n d e o c a m d a t ă , K S '- p . 23 9
Is. 31, 2, 6
în revelarea u n o r n o i d im e n s i u n i te o lo g ice şi in te le c tu a le ale vea­ Iov
cu lu i al V I-lea p a le stin ia n , în p r in c ip a l ale m o n a h i s m u l u i savairic N um erii Iov 12, 14 V S - p . 343
N u m . 4, 14 V T d - p. 491 Iov 38, 1 1 V T g - p . 507
d e u n d e p ro v in e acesr C o d e x , m e d iu în care aflăm că se c o p i a u
Num . 24, 5 VE - p. 103
şi se citeau şi lu crări d e tr a d iţie o r ig e n ia n ă şi e v a g ria n ă , p r e c u m Psalmi
şi scrieri cu largă d e s c h id e re c u ltu ra lă , aşa c u m s u n t Scholiile la D euteron om Ps. 1 ,2 - 3 V E - p . 19
D eut. 28, 2 3 V E - p . 71 Ps. 2, 11 V I - p. 421
A p o c a l i p s d in a m in ti tu l m a n u sc ris.
D cut. 3 1 , 6 V I - p. 4 2 7 Ps. 4, 9 V S - p . 195
Ps. 13, 1 V E - p . 159
Ps. 24, 18 KS - p. 181
If' The Real Cassian..., p. 137. Isus Navi
V C y - p. 4 5 7 Ps. 33, 6 V E - p . 91
17 Ίhe Real Cassian..., pp. 13-36, 3 1 8 - 3 1 9 , 3 3 2 . 3 8 2. Is. Navi 10, 12
Ps. 41, 5 VS - p. 273
1S Ediţia critică a Scholiilor se află în curs de apariţie la Cam bridge University Ps. 45, 5 K S - p . 195
Judecători
Press, sub titlul A n A ncient C om m entary on the Book o f Revelation. A C ritical Ps. 45. 11 V S - p . 195
Jud. 15, 19 V E - p . 129
Edition o f the Scholia in Apocalypsin.

- 535 '
 IND IC E SCRIPTURISTIC
ANEXA 2

loan Fil. 2, 12 V E -p . 69
Ps. 54, 8 V S - p . 195 D aniel V E -p . 147, 153 Fil. 4, 3 K S -p . 203
In. 5, 14
Ps. 67, 7 VS - p. 231 Dan. 9, 23 V S - p. 337 Fil. 4, 7 K S -p . 321
In. % 30 VE - p. 53
Ps. 73, 15 VCy - p. 467 Fil. 4, 13-15 V C y- p. 483
Ps. 77, 20 VI - p. 429 A m os Faptele A postolilor
Ps. 83, 11 V S - p . 179 Amos 3, 7 V E - p. 109 C oloseni
I;. A. 1, 26 V E -p . 131
Ps. 90, 9 VS - p. 225 V S - p . 333 Col. 3, 14 K E -p . 113
F. A. 3, 6
Ps. 90, 13 VS - p. 197 Ioil E A. 20, 34 V E -p . 29
Ps. 101, 10 V I - p. 439 loil 4, 10 V S - p . 265 1 Tesaloniceni
Ps. 104, 34 K S -p . 323 1 Tes. 2, 9 V E -p . 29
Rom ani
Ps. 118,21 K S -p . 179 Avacum Rom. 1. 21-22 VCy - p. 471
Ps. 118, 103 V E - p. 169 Avac. 2 ,1 5 VCy - p. 471 2 Tesaloniceni
Rom. 2, 4 V E -p . 161
Ps. 124, 3 K/ - p. 431 Rom. 2, 5 V E -p . 161 2Tes. 3, 10 VE - n. 29
Ps. 140,4 VS - p. 247 Zaharia Rom. 5, 2 K E -p . 3
Ps. 144, 9 V E - p. 73 Zah. 9, 16 V I - p. 433 V S -p . 317 1 Tim otei
V S -p . 343 1 Tim. 3, 5 V5 · ■p. 269
Rom. 8, 29 VE - p. 67
Ps. 144, 18 V E - p. 73 în ţelep ciu n ea lui S olom on 1 Tim. 3, 15 KS- p. 337
Rom. 11,29 VE - p. 67
Ps. 144, 19 K E -p . 67, 73 Int. Sol. 3, 1 K S - p. 371 Rom. 11, 33 1 7 - p. 447
Ps. 146, 9 K S -p . 201 înţ. Sol. 7 ,2 6 K S -p . 195 Rom. 11, 36 VCy - p. 455 2 Tim otei
2 Tim. 4, 7 VE- ■p. 107
Rom. 14, 18 K E -p . 119
KS- p. 369
Rom. 16, 18 K S -p . 313
Pilde Matei Tit
Pilde 6, 5 V S -p . 219 Mt. 5 ,3 VE - p. 27 K S - p - 315
1 C orinteni Tit 2, 13
Pilde 6, 25 V S - p . 281 Me. 5, 14 V l d - p. 491 VCy - p. 471
1 Cor. 9, 27
Pilde 9, 18a K S -p . 281 Mt. 6,31-33 VS - p . 323 K E -p . 89 Evrei
1 Cor. 11,28-29 VE- p. 53
Pilde 10, 9 V S -p . 295 VI - p. 429 K E -p . 113 Evr. 6, 10
1 Cor. 13, 8 VE- p. 3
Pilde 17, 11 V E - p. 53 Mt. 6, 34 K S -p . 325 K S -p . 179 Evr. 11.1
1 Cor. 15, 33 VE- • p. 3
K S -p . 265 Mt. 11, 29 VS - p. 205 Evr. 11,6
Evr. 11,37-38 VE- • p. 9
Mt. 15, 37 V E - p . 49 2 C orinteni
Isaia Evr. 13. 2 VE- ■p. 51
Mt. 16, 24 VCy - p. 457 2 Cor. 1, 3 K S -p . 173
Is. 2, 3 Evr. 13. 15 KS- p. 199
V S - p . 315 Mt. 20, 28 V E - p . 53 2 Cor. 3, 18 K S -p . 203
Is. 2, 4 VS - p. 203 Mt. 25,25-26 V E -p . 5 V I - p. 425
Is. 30, 15 V E - p. 157 Mt. 25, 26 K S -p . 5 Iacob
2 Cor. 7, 1 K E -p . 91 V E- p. 3
Is. 35,1 K S- p. 405 Mt. 26,41 V E - p . 27 lac. 1. 6
2 Cor. 9, 6 K E -p . 49
Is. 58, 12 K S -p . 183 Mt. 27, 29 V E - p . 145 2 Cor. 10, 5 K E -p . 23
Is. 60,4 V S -p . 379 Mt. 28, 19 V E -p . 7 1 Petru
V I - p . 413
1 Ptr. 3, 14 V S - p. 227
Ieremia Efeseni
Ier. 4, 4 Ef. 4, 14 K S -p . 313 2 Petru
V E - p. 23 Luca Ef. 6, 12 K E -p . 41
2 Ptr. 3, 17 VI _ p. 439
Lc. 9, 62 K S -p . 179 V E -p . 167
Iezechiel Ef. 6, 19
Lc. 10, 19 K S -p . 197
Iez. 18, 23 VE - p. 147 K S -p . 173 Iuda
Lc. 12, 20 K E -p . 161 V S - p. 211
lez. 59, 2 V E - p. 73 Filipeni Iuda, 19
Lc. 18, 14 V E -p . 113
Iez. 66, 2 V E - p. 23 Fil. 1, 28 K S -p . 313
Lc. 22, 31 V E -p . 93
'5 3 7 '
' 536 -

β. Indice de num e
Cifrele trimit la pagina şi rândul din ediţia critică, notate în marginea textului grec.
A Eftimie - 13, 9; 25, 10; 34, 10; 41,
Acachie, episcopul Melitinei -1 1 ,1 5 ;
2 6 ,8 :3 2 , 18
Acachie, patriarhul
Constantinopolului - 62, 17;
140,4
Agapit, ucenic al Sf. Sava - 107, 9;
108, 4; 124, 21; 176, 14
Anastasie, duce in Palestina- 150, 18;
1 9 9 ,15
Anastasie, împărat - 67, 21; 105, 1;
139, 25; 149, 28; 161, 18;
173, 19; 203, 6.
Anastasie, patriarhul Ierusalimului -
35, 3; 47, 21; 48, 12; 52, 2;
54, 18; 60, 17; 62, 13; 95, 5;
98, 12
Antipater, episcopul Bostrelor - 52,
24; 189, 21; 191, 15
Antonie cel Mare, Cuvios - 57, 24;
110, 16
Antonie, episcop de Ascalon - 127, 8;
165, 3; 176, 26
Arcadic, împărat - 34, 12
Arie, eretic (inclusiv arieni şi arianism)
- 9 , 18; 40, 2; 4 8 ,26; 156, 2;
175, 23; 179, 1; 195, 25
Arsenie, cuvios - 34, 9
Avraamie, episcop al Cratiei, cuvios -
128, 26; 243, 21; 244, 9; 245,
' 538
15; 246, 10; 247, 2
Avxentie, monah la Măn. Sf. Eftimie
- 2 8 , 15
Avxolaos - 4 1 , 13
B 137, 15; 199, 22 :2 1 6 , 21;
Basiliscos - 62, 10; 98, 15
C mormântul - 6 1 , 17
Casian Schitopolitul - 184, 15;
196, 9; 231, 17
Chiriac pustnicul, cuvios - 29, 27;
34, 1; 35, 10; 45, 19; 222,
21; 223; 224; 231, 20;
234, 23
Chirii al Alexandriei - 32, 17; 43, 3;
144, 18; 149, 16
Chirii de Schitopolis - 5, 3; 84, 6;
180, 22
Conon, egumen Ia Marea Lavră -
196, 20; 198, 7
Cosma, episcop de Schitopolis - 25,
20; 32, 24; 35, 7; 48, 12; 55,
22; 69, 7
D 236, 19
Didim cel Orb - 124, 28; 199, 5;
230, 13
Dionisia, mama Sf. Eftimie - 8 , 2 1 ;
10, 6
-
1ND1CE DE N U M E
Dioscor —41, 7; 48, 29; 127, 18; 140, Evstorghie, mănăstirea lui - 224, 13
8; 147, 23; 149, 17; 236, 18
Dometian, ucenicul Sf. Eftimie - 2 1 , F
29; 2 3 ,2 0 ; 26, 25; 27, 7; 31, Felix, papa Romei - 118, 12
1 8 :4 5 ,7 ; 50, 2; 56, 29: 57, Fidus, episcop de Dora - 35, 8; 52,
2 7 :6 1 ,4 :9 4 , 15 5:60, 19; 63, 3; 226, 1
Domnos, patriarh de Amiohia - 26, Firminus - 99, 24
5; 33, 12 lavra lui - 99, 23; 188, 20;
Domnus, egumen la Nicopole - 122, 197, S
15 Flavienii, mănăstirea lor - 87, 24;
89, 13
E G
Efrem, patriarh al Antiohiei - 191,2 Gavriil, egumen al Măn. Sf. Ştefan -
25, 21; 45, 16; 53, 16; 56, 6;
10; 54, 19; 206. 11; 222, 22 60. 18
naşterea —9, 12; 9, 21; 11, 10 mănăstirea lui - 56, 8
adormirea - 57, 23 Gelimer, rege al Vandalilor - 17S, 27
mănăstirea lui - 24, 17; 28, 9; Ghelasie, egumen la Marea Lavră
58, 27; 61, 17; 68. 3; 91, 5; - 117, 3; 126, 14; 135, 18;
189, 13; 194, 14
2 2 5 ,2 2 ; 235, 1 Gheorghe, egumen Ia Beella - 5, 2;
8, 12; 71, 15:85,7; 86, 18
moaştele —61, 28; 65, 12 Gheorghe, egumen la Marea Lavră -
Elpidie - 42, 12; 49, 7; 90, 21; 91, 3; 195, 17; 196,3
114,27; 2 3 9 ,9 Gheorghe, episcop de Pelusion -
Epifanie, episcop al Ciprului - 60, 6 126, 21
Epifanie, patriarhul Gherasim, cuvios - 44, 20; 51, 12;
Constantinopolului - 173, 15 56, 28; 60, 20; 95, 10; 224,
Eudoxia, împărăteasă - 4 1 , 24; 47, 5; 25;235, 1
53, 5; 97, 25; 127, 16; 204, 8 mănăstirea lui - 224, 25: 239,
Eufimie, patriarhul 12
Constantinopolului - 140, 10; Gherontie, egumen la Muntele
144, 3; 204, 1 Măslinilor - 42, 13; 62, 20;
Eusebie, preot la Constantinopol - 115,2; 239,6
173, 16; 189, 2; 191, 2; 192, Grigorie Teologul, Sfântul - 12, 2;
21 229, 27
Eutihic, eretic - 40, 13; 118,6; 141,
21; 147, 23; 149, 9; 156, 9; H
Hariton, Cuviosul - 229, 5; 231, 27;
Evagrie Ponticul - 124, 28; 199, 5; 234, 26; 235, 9
230, 13 Honorie, împărat - 43, 12
Evstohie, patriarh al Ierusalimului — Hrisip - 25, 21; 35, 12; 45, 16; 49,
198, 18 18; 55, 23; 60, 18; 69, 8
 ANEXA 2 IN D IC E DE N U M E

I Iustin, împărat - 146, 25
Ieremia, monah la Marea Lavră - 105, Iustinian, împărat — 147,2; 170, 10;
5; 178, 14; 179, 14
lavra lui - 179, 17
Ilie, egumen - 65, 18; 68, 3
mănăstirea lui - 116, 5; 161, 8;
171, 19
Ilie, patriarhul Ierusalimului —51, 14;
60, 26; 62, 1; 1 1 6 ,2 ; 117, 16;
121, 5; 12 5 ,2 ; 127, 10; 130,
15; 1 3 9 ,2 1 ; 1 4 7 ,2 1 ; 148, 10;
159, 7; 1 6 1 ,5 ; 175, 14; 207,
8; 209, 2; 242, 22; 2 4 6 , 17
Leontie, egumen al Mănăstirii lui
loan, anahoret la Schitopolis - 163, 15
loan Egipteanul, episcop dc Cczarea -
134, 19; 162, 25
Leontie, episcop de Tripoli -
loan, egumen la Noua Lavră - 99, 19;
124, 2
Leontie, monah, ucenic al lui
loan, episcop al Saracinilor - 4 1 , 12
loan Eunucul, egumen al Mân, lui
Longhin, egumen al Mănăstirii lui
Martirie - 193, 17
loan isihastul, cuvios - 39, 18; 56, 19;
7 1 , 2 3 : 8 3 , 15; 105, 19; 106,
7; 189, 16; 1 9 5 . 2 2
loan, monah, ucenic al S£ Chiriac -
229, 16; 2 3 2 , 4 ; 232, 12; 233,
5; 2 34 , 20
loan, patriarh al Antiohiei - 26, 6;
33, 11
loan, patriarh al C onstandnopolului
- 127, 8; 1 5 0 ,8 ; 157, 6; 162,
19; 165, 12; 170, 2
loan Scholarul, egumen al Măn.
Turnurilor - 2 4 5 , 5; 2 4 6 , 14
loan Scholarul, egumen al N oii Lavre
- 199, 20
loan, scholastic din Schitopolis - 163,
3; 172, 21
loan, tatăl lui Chirii - 164, 20
loan, tatăl Sf. Sava - 87, 7; 92, 27;
1 0 9 ,4
Isihie Ierusalimiteanul - 26, 20
Iulian Apostatul, împărat - 9, 19
172, 14; 203, 13; 239, 30
Iuvenalie, patriarh al Ierusalimului -
25,4; 26, 17; 33, 29; 47, 10;
51,23; 90, 19
L 103, 8
Leon, împărat - 50, 20; 60, 14; 62,
6; 145, 3; 224, II
Leontie de Bizanţ - 176, 12; 179, 9;
189, 1; 190,4; 191, 5; 192,
21; 229, 21; 230, 30
Eftimic - 70, 13; 70, 23;
72, 7
68,
20
Avraamie - VAv c. 7
Tcoctist - 56, 23; 65, 19; 93,
19; 226,8
Longhin, monah al Bisericii învierii
- 2 3 6 , 12
M
Macarie, patriarh al Ierusalimului -
1 9 8 , II
| M acedonie, patriarh al
C onstandnop olului - 140,
18; 144, 4
Mamas, arhimandrit al monahilor
schismatici - 147, 13
Mamas, egum en al N oii Lavre - 125,
17
Marcian, arhimandrit - 49, 10; 66,
25; 111,27; 115, 13; 205,
24; 237, 14; 239, 1
chinovia lui - 49, 12; 66,
26; 111,27; 190, 25; 237, 15
Marcian, episcop de Ascalon - 127,
5; 150, 8
Marcian. împărat - 50, 21; 90, 18;
201, 18; 236, 10; 241, 15
Marinus, egumen al Mănăstirii lui
Tcoctist - 2 1, 4; 55, 13; 93, 16
Martirie, patriarh al Ierusalimului -
5 1 ,4 ; 56, 27; 57. 19; 60, 26;
62, 15; 66, 10; 66, 21; 103, 5;
chinovia lui - 51, 19; 65, 20;
67, 2 4 : 6 9 , 2 7 ; 72, 9; 115, 24;
188. 19; 193, l 7
Maria, psaltă la biserica Sfintei învieri
- 233, 7
Melania cea Tânără - 42, 14; 67, 16;
1 1 5 ,3
mănăstirea ei - 67, 16; 239, 6
Mclitas, egum en al Marii Lavre - 182,
2 l i 187, 28; 189, 10
Mina, patriarh al Consrantinopolului
- 192, 2
N 3
Nestorie, nestorieni, nescorianism -
32, 14; 4 0 , 13; 4 2 , 18; 48. 27;
83, 9; 127, 20; 143, 18; 146,
9; 151, 25; 156, 5; 1 7 5 .2 4 ;
179, 4
N onnus, egum en al Noii Lavre - 124,
25; 176, 13; 188, 15; 190, 4;
191, 21; 192, 17; 196, 1; 197,
7; 2 2 9 , 13; 2 3 1 , 12
O Petru Gnafevs, patriarh al Antiohiei
O lim pie, episcop de Schitopolis — 55,
21
Origen, origenişti, origenism - 39, 27;
7 1, 26; 83, 9; 124, 24; 176,
15; 1 7 9 , 4 ; 188, 24; 189, 14;
191, 16; 194, 21; 197, 5; 198,
13; 199, 26; 2 1 6 , 14; 2 21 ,
20; 2 2 9 , 6; 2 2 9 , 14; 2 30 , 13;
2 3 4 ,2 7
Otrie, episcop de Melitene - 10, 10
P
Pasarion, horepiscop şi arhimandrit
- 2 6 , 18; 35, 5; 42, 13; 114,
27; 239, 9
mănăstirea lui - 90, 20
Pavel, egumen al Chinoviei Castelion
- 1 12 , 20
Pavel, egumen al Chinoviei de la
E ptastom os- 130, 20
Pavel, egumen al Chinoviei Peşterii -
1 2 6 ,1 1 ; 1 3 6 ,2 4
Pavel, egumen al Mănăstirii lui
Martirie - 65, 20; 115, 23;
239, 7
Pavel, egumen al Mănăstirii lui
Tcoctist - 226, 8
Pavel, egumen al Noii Lavre — 124,
13
Pavel, patriarh al Alexandriei - 191,
Pavel, tatăl lui Eftimie - 8, 20; 10, 5
Pergamie, fratele lui loan Isihastul -
2 0 3 ,5
Petru Alexandrinul, egumen al Lavrei
S u c a - 192, 17; 193, 16;
231, 9
Petru Aspevetos, episcop al
saracinilor- 21, 3; 24, 11;
25, 8; 33, 3; 36, 11; 41, 12
Petru, episcop al Corintului - 223, 7
Petru, fiul lui Terevon - 36, 11
- 1 1 8 ,2
Petru Grecul - egumen al Lavrei
Suca - 231, 12
Petru, monah al Marii Lavre - 105, 6
Petru, patriarh al Ierusalimului -
1 7 0 ,3 ; 1 7 3 ,5 ; 1 76,2 5; 182,
8; 184, 5; 188, 1; 191, 24;
198, 10
Pitagora, f i l o s o f - 230, 12

' 541
' 540 '
-

V!

ANEXA 2
Platon, f i l o s o f - 230, 13
Proterie, patriarh aJ Alexandriei - 50,
22
Ptolemeu, monah - 189, 27
R 223, 5
Roman, egumen - 78, 8
chinovia lui - 49, 12; 67, 17;
1 2 3 ,6
Roman, schismatic - 49, 11; 67, 16;
127, 19
s Terevon - 18, 12; 35, 26; 45, 9; 52,
Salustie, patriarh al Ierusalimului -
103, 10; 1 1 4 ,2 4 ; 1 1 5 ,2 7 ;
1 6 6 ,1 8 :2 0 4 ,2 2 ; 2 3 9 ,3
Sava - 39, 2 1; 4 9, 25; 56, 22; 83; 89,
21; 98, 17; 122, 19; 161, 4;
173, 13
naşterea - 87, 8; 88, 17
adormirea - 182, 15; 183, 14
mănăstirea lui - 3 9, 19; 71, 24;
83, 14; 100; 1 2 7 ,2 5 ; 129
mormântul - 184, 14
moaştele - 184, 16
Sever, patriarh al Antiohiei - 147, 14;
1 4 8 ,2 0 ; 151, 25; 154, 26;
174, 10; 218, 25
Sever, egumen aJ Mănăstirii de la
Nicopole - 122, 13
Sofia, mama Iui Sava - 87, 7; 92, 28;
1 0 9 ,7
Sofronie, egumen al Mănăstirii lui
Teodosie - 1 7 1 , 28; 190, 14;
1 9 1 ,2 7 ; 2 40 , 1
Sotirie, episcop al Cezareii Capadociei
- 141, 19; 148, 14; 1 5 1 , 2Teodosie
Simeon din Apameea, egumen al
Mănăstirii lui Eftimie - 68, 6
Simeon Stâlpnicul - 47, 23
Sinodie, episcop de Melitene - 1 1, 15;
26, 8; 32, 7
*542'
IN D IC E DE N U M E
chinovia Iui - 97, 21; 114, 7; Timotei din Gavala, monah la Marea
S> 134, 8; 190, 13; 237, 24; 240, Lavră - 189, 18
8 V
Ştefan, egumen al Mănăstirii lui
Teodosie I, împărat - 1 1 , 3 ; 60, 10
Eftimie - 68, 7; 68, 31; 161,
Teodosie al Il-lea, împărat - 87, 9; Valens, împărat - 9, 20
6
Valentinian, împărat - 145, 7
Ştefan, egumen al Mănăstirii lui
Teodosie, patriarh al Ierusalimului -
Ghera.sim - 2 25, 2 1
Ştefan, episcop de Iamnia - 26, 9;
41, 22; 47, 5; 63, 1 z
Teognie, cuvios - 2 4 1, 10; 243, 11 Zan, monah - 132, 22
32, 12; 41, 1 1; 49, 21; 52, 27
chinovia lui - 242, 21; 243, 16 Zenon, împărat - 62, 9; 67, 20; 98,
Ştefan, episcop de Tripoli - 68, 19 14; 104,25 ; 115, 11; 1 18 ,9;
Timotci (Elur), patriarh al Alexandriei
- 50,21 203, 6; 205, 1 ; 2 4 3 , 25
T Zoii, patriarh al Alexandriei — 127, 2
Timotei, patriarh al
C onstantinopolului - 141, 1; Zuga, mănăstirea lui - 196, 14
19; 2 2 6, 9
158, 3
Terevon cel Tânăr - 18, 15
Tecia, mama Iui Avraamie - 2 43, 23
Teoctist, cuvios - 14, 21; 15, 10; 19,
14; 21, 26; 23, 21; 38, 4; 48,
15; 50, 7; 54, 12; 56, 22; 91,
12; 9 1, 29; 9 2 , 2 0 ; 9 3, 11;
114, 1 5 : 2 2 4 , 2 5 ; 2 2 6 , 4
chinovia lui - 24, 7; 25, 13; 55,
7; 91, 11; 159, 1
Teodora, împărăteasa - 173, 3; 173,
27
Teodor, episcop de M opsuestia -
176, 8; 179, 9; 194, 19; 199,
4 ; 2 2 1 , 20
Teodor, m ucenic - 1 8 5 , 4
Teodor Aschidas, episcop al Cezareii
Capadociei - 188, 26; 191,
23; 192, 22; 194, 27; 197, 19
Teodor, episcop de Petra - 2 3 9 , 1
Teodor, m onah, ucenic al lui loan
Isihastul - 2 1 5 , 8; 2 1 5 , 24;
21 9, 3; 2 2 0 , 10
5 Chinoviarhul, cuvios - 16,
15; 9 7, 5; 1 14, 2; 128, 16;
132, 1; 151, 21; 152, 18;
165, 19; 1 6 6 ,7 ; 171, 16;
1 7 1 ,2 6 ; 2 4 2 , 6
Teodosie, episcop de Schitopolis -
162, 27; 180, 4

γ. Indice de locuri
Cifrele trimit la pagina ţi rândul din ediţia critică, notate in marginea textului grcc.
A D
Adrianopolis (Tracia) - 10, 1
Africa- 4 7 , 16; 175,21; 178,24
Alia - 122, 26; 150,8; 161, 5
Alexandria - 50, 22; 87, 10; 92, 20;
127,2; 140, 7; 198, 19; 226,
2; 231 ,9
Amida (Mesopotamia) - 2 1 1 , 19
Amoria (Frigia) - 195, 5
Antiohia - 26, 7; 47, 22; 68, 19; 189,
24; 191, 14
Apamea - 68, 6; 69, 2
A r a b ia - 19, 10; 24, 20; 51,4; 124,
16;211, 17
Ararathia (Capadocia) - 2 4 1 , 14
Aristovulia - 22, 13
Armenia - 8, 23; 27, 9; 105, 5; 117,
10; 2 0 1 ,8 ;2 4 0 ,3
A scalon- 127, 11; 213, 10
A s ia - 28, 15; 134, 9; 213,3
B Caparbarica - 22, 16; 23, 21; 124,
Bacatha - 177, 20
Beella, mănăstirea - 5, 3; 85, 10
Betaboudisi - 130, 24
Betleem - 214, 23
Beryliu - 242, 22
Biserica Sf. Cosma şi Damian -1 4 7 ,1 3
Biserica Sf. loan - 163, 14
Biserica Sf. Mc. Gheorghe - 204, 9
INDICF. D E LOCURI
Claudiopolis - 245, 21
Colonia (Armenia) - 202. 18
Comana (Capadocia) - 236, 4
Constantinopol - 10, 10; 32, 15; 48,
26; 62, 17; 147, 15; 170,9;
198, 19; 2^7, 22
C o rin t- 2 2 3 , 7; 224, 21
Cutila, pustia - 14, 27; 15, 11; 51, 9;
95, 12
Cratia - 128, 26; 244, 16; 245, 24;
2 4 6 ,10
Curicus (Cilicia) - 63, 5
Biserica Sf. Mc. Lcontie - 68, 25 Damasc - 184, 23
Biserica Sf. Mc. Mina - 49, 22
Biserica Sf. Mc. Vasile din E Kathisma (biserica) - 97, 6; 114, 2;
Efes - 32, 7; 41, 7; 48, 27; 173, 17
Schitopolis - 26, 13
Biserica Sf. Petru - 53, 9 Eptapigon - 108, 14
Biserica Sf. Polieuct - 9, 3; 13, 19
Eptastomos, lavra - 98, 20; 130, 23;
158,21;
Biserica Sf. Ştefan - 49, 17; 53, 16;
rezervor de apă - 129, 6
56, 7; 151, 12
Emesa (Siria) - 243, 8
Biserica Sf. Teodor - 185, 4
Eleusa - 243, 8
Biserica Sf. Toma - 162, 28; 180, 16
Elefteropolis - 78, 11; 147, 14; 170,4
Bitinia - 133, 8
E g ip t- 3 0 , 28; 34, 14; 36, 3
Bizanţ - vezi Constantinopol
Enthem anit, mănăstirea - 163, 14;
Bostra - 52, 20
1 6 4 ,12
Burire - 185, 18
F 229, 8 ;2 4 5 , 12
C Faran, lavra - 14, 8; 15, 10; 16, 8; 16,
Calamon, lavra - 138, 20; 216, 24
26; 65, 26; 79, 25
Calcedon - 41, 5; 62, 11; 143, 18;
147,21; 148, 18; 156, 6;
G
162, 13; 188,28
G adara - 119, 16
Galatia - 69, 16; 189, 5
18
Gaza - 78, 4
Capadocia - 25, 19; 51, 3; 86, 28; G hetsim ani - 185, 1
90, 20; 218, 21; 236, 3; 241, Grecia - 56, 16; 124, 2; 130, 21
13
Castelion, chinovie - 110, 6; 123,
H
13; 126,3; 158, 22; 186, 5;
H ebron - 132, 21
2 0 5 ,2 1 ;2 0 8 ,3
Hozeva, lavra - 134, 19
Cezareea (Capadocia) - 87, 1; 236, 4
I
Iamnia - 33, 29
Ierihon - 20, 15; 51, 17; 80, 8; 109,
13; 116,24; 136,21; 171,
19; 217,5
Ierusalim (Biserica Sf. Învieri,
Golgota) - 14, 4; 48, 29; 66,
19; 115, 29; 152, 12; 192, 11
I o p e - 3 5 , 7; 63, 5; 69, 31
Iordan - 23, 12; 44, 24; 72, 5; 95,
1 2 :9 9 ,2 1 ; 107, 27; 137, 23;
193, 26;215, 11
Isauria - 62, 11; 118,9; 120,8
Izvorul, lavra - 198, 28
K
236, 20
L
Livra Turnurilor - 99, 21
Lazarion - 15, 24; 70, 5; 75, 29
Lichia - 44, 20; 196, 22
Lucilianae - 168, 2
M
Marea Lavră - 158, 19; 181, 11;
188,23; 193,21; 196, 7;
199, 19; 204, 21; 212, 24;
Marea Moartă - 22, 3; 94, 22; 186,
17
Marea Parteniană - 63, 6
Mănăstirea Turnului - 127, 15; 245,
7; 245, 25; 246, 9
M ănăstirea Sf. Procopie - 180, 8
Medava - 53, 3; 136, 1; 137, 14
Melitene (Armenia) - 8, 23; 10, 9;
13, 15; 32, 9
M etopa - 16, 14; 114, 5; 237, 2
Moutalasca - 86, 28; 147, 11
M untele înălţării - 56, 9; 65, 2;
136,7
 ΛΝΕΧΑ 2
Muntele Măslinilor - 145, 9; 195, 23;
241,20
N
Narufa - 227, 8; 228, 9; 235,3
Neapolis - 172, 6
Niccca - 42, 27; 48,25; 156,2
Nicopole (Armenia) - 201, 8
Nicopole (Palestina) - 120, 25; 212,
15
N itria- 51,1
Noua Biserică a Maicii Domnului -
71. 19; 175, 13; 177, 17; 193,
18; 216, 16
Noua Lavră 83. 10; 123, 6; 158, 21;
181,5; 190, 3; 209, 8; 217,
22; 230,31
P 231, 5 ; 2 3 4 ,17
Pella - 176, 27
Pelusion - 127, 3
Persia - 18, 21; 211, 16
Peştera, chinovia - 126, 19; 136, 24;
158,22; 167, 5; 186, 6; 208,
2; 212, 16
Peştera Sf. Cosma - 168, 7
Petra-2 3 9 , 17
Pont - 245, 18
R V
Rait - 26, 11
Ramataim - 87, 4
Roma- 3 6 , 13; 47, 15; 124, 13; 175,
21; 178, 24
Ruva, pustia - 21, 25; 48, 14; 5 1, 9;
94, 21; 97, 3; 138,20; 209,
10; 222, 7; 235, 4; VAv7
s
Samaria - 18 1, 20
Schit, pustia - 114, 13; 189, 20
Schitopolis - 26, 4; 55, 21; 7 1, 20;
118, 30; 162, 21; 172, 19;
180, 2; 196,9; 209, 7; 216,
10; 231, 17
Sevasta (Armenia) - 202, 17; 240, 4
Sevaste - 127, 1 1
S id o n - 141, 18; 143, 22; 148, 10;
150, 2
Siloam - 98, 2
S io n - 153, 2: 198,3:224, 15
Siria - 25, 19; 243, 24
Suca, lavra - 29, 29; 123, 1; 196, 13;
226, 20; 228, 27; 229. 15;
Susachim - 228, 25; 23Z 1; 234, 25
T Akidie - 30, 19; 31; 135, 14
T ecoa- 199,25; 227, 19; 228, 10
Tiberiada - 26, 12; 108, 13
Tracia - 9, 23
Tripoli - 68, 18
Turnul lui David - 116, 7; 226, 19;
236, 11
Vitakavea - 78, 4
z al lavrioţilor —91, 20; 239, 10
Zan, mănăstirea - 158, 24
Zif, pustia - 22, 9
δ. Indice de termeni româneşti
Cifrele trimit la pagina şi rândul din ediţia critică, notate in marginea textului grec.
A
Acri vie - 86, 23; 113, 17; 115, 9; Bătrân- 2 4 , 19; 27, 29; 32, 13;
197, 12; 206, 6 80, 21; 90, 23; 107, 15;
Adevăr - 71, 19; 81, 10; 86, 24; 126, 11; 132, 2; 160, 24;
100, 17; 127, 22; 154, 16; 167, 20; 186, 24; 210, 8;
166, 11; 185, 29 215, 8; 220, 24
Afurisenie —246. 14; 246, 18; Binecuvântare - 27, 21; 48, 20;
146,29 59, 8; 130, 26; 138, 16;
145, 1; 160, 10; 217, 16
Altar, jertfelnic - 22, 8; 45, 8; 72, 23; Blândeţe-3 1 , 18; 39, 23; 100, 16;
100, 13; 104, 22; 117, 17; 196, 23
185, 6 Boală- 5 4 , 12; 68, 16; 78, 15;
Apocatastază - 39, 31; 199, 5; 229, 25 137, 21; 216, 24; 235, 17
Apostazie - 42, 8; 44. 17; 47, 9 Botez - 10, 20; 24, 15; 75, 27;
Arhiereu- 4 4 , 1; 140.3; 141, 13; 174,22
165, 16; 173.9; 183, 13 Bucurie - 29, 26; 36, 9; 52, 15;
Arhimandrit 61, 16; 76, 5; 101,30; 161,8
al chinoviţilor - 16, 16;
87, 25; 115, 21; 166, 13
Canon - 42, 4; 59, 3; 119, 5;
202. 12; 202, 23; 206,25
A rh o n d aric - vezi casă d e oaspeţi
Asccză - 11, 16; 16, 12; 64, 23; 93, 4; Canonarh - 159, 29; 189, 24
119, 2 0 ; 202 , 6 Casă de oaspeţi - 109, 13; 116, 10;
Ascultare - 17, 23; 18, 9; 29, 23; 130,29; 186, 19; 217, 6
89, 14; 92, 3; 93, 23; 141, 13; Călugăr - 20, 9; 31, 13; 60, 16
169, 1; 205, 15 chinovii - 64, 24; 71, 16; 113, 2
Asprime - 31, 19; 73, 23 lavriot - 91, 7; 121,2; 124, 23
chiliot - 44, 24; 97, 3;
B 113, 11; 115. 15:236, 15
începător - 17, 18; 18, 5; 205, 7
B ă r b ă ţie - 2 1 4 , 1 8; 2 1 9 . 21
- 547'
 I N D IC E DE TE R M EN I ROMÂNEŞTI
A NEXA 2

C h ilie -14, 10; 29, 1; 51, 18; 69, 15;
113, 5; 120, 5; 212, 25
Chinovie - 30, 29; 58, 29; 66, 26;
93, 10; 113; 206, 4
Cinste - 116, 20; 119, 14;
142, 19; 170, 20; 209, 5
Credinţă
apostolică - 155, 2; 156, 10
dreapta credinţă - 5, 5;
23, 2; 61, 30; 116, 14;
124, 8; 183, 4; 231, 7
Compătimire - 19, 3; 203, 8
Comuniune - 44, 6; 45; 83, 11;
140, 8; 199, 12
Consimţire - 5, 22; 37, 2; 46, 24
Copil bătrân - 94, 16
Cruce- 6 9 , 10; 72, 1; 89. 25; 118, 1;
136, 16; 204, 18
Cucernicie - 174, 3; 175, 4; 182, 2;
195, 23; 200,4
C u g e t- 5, 21; 17, 6; 35, 15; 91;
193, 1; 2 1 4 ,9
Cunoştinţă, Cunoaştere - 14, 18;
’ 203, 4; 2 2 1, 2
Curaj - vezi bărbăţie
Curăţie - 123, 9; 196, 27; 203, 3
Cursă- 3 2 , 1; 107, 22; 126, 8
C urvie-36, 15; 37, 26; 131,20;
139,10
C u v â n t-7, 21; 8, 19; 15, 6; 24, 14;
39, 16; 84, 10; 120, 20; 126, I;
154, 13; 208, 23; 218, 19
D Famen - vezi eunuc
Demonizat - 36, 21; 77, 7; 218, 2
Desăvârşire - 13, 10; 58, 6; 85, 13
Despărţire - 40, 2; 40, 13; 43, 27;
144, 15
Dezlegare - 246, 29
Deznădejde - 136, 10; 170, 24;
171,2; 185,23
Diaconicon - 57, 25; 59, 13; 69, 6;
102, 4; 102, 25
Diavol - 7, 26; 30, 10; 47, 27; 95, 18;
100, 2; 126, 7; 233, 29
Diptice - 162, 13; 163, I; 191. 25
Discernământ - 18, 9; 166, 5;
196, 29
Dogmă - 128, 12; 141, 12; 174, 10;
188, 11; 198, 2; 230; 236
Dorinţă - 35, 6; 82, 29; 90. 7;
102. 21; 214, 22; 219, 19
Doxologie - 45, 14; 92, 2; 110, 13
Dragoste - 69, 16; 76, 27; 112,5;
130, 26; 165, 9
E 202, 17; 220, 11; 234, 5
Educaţie - 83, 24
Egumen - 53, 16; 68, 24; 100, 6;
124, 3; 139, 21; 226, 7;
244,21
Episcopie - 68, 25; 140, 14; 144,6;
199, 10; 203, 17
Eres, erezie - 22, 24; 32, 13; 125;
145, 5; 176, 11; 231
Eretic - 4 1 ,8 ; 149, 18; 151, 23;
194, 20
Euharistie - vezi Sfintele Taine
Eunuc - 25, 23; 45, 17; 171,8;
193, 18
Evlavie - 12, 14; 45, 24; 105, 8;
124,26
Experienţă - 17, 7; 58, 8; 65, 17;
100, 21; 209, 21; 221, 6
Faptă bună - 88, 29; 171,7
Făcător de minuni - 56, 13; 76, 10;
8 2 ; 124,12;
Feciorie - 13, 7; 40, 26; 77, 1 1;
223, 18
Filosofie- 13, 25; 209, 14; 210, 7;
229, 28
Fire- 7 , 6; 40, 19; 43, 19; 149, 12;
209, 18
Frică - 12, 11; 28, 26; 36, 29;
101,30; 111, 15; 206, 24
G 141,7
Gând - 12, 24; 14, 18; 17, 8;
33,22; 72,29; 102, 21; 203, 3;
217, 26; 218, 18; 224,4
Greşeală - 134, 18; 134, 22
Griji - 128, 23; 130, 27; 159, l;
203,16
H a r- 7, 28; 15, 6; 27. 13; 44, 27; 55; îndrăzneală
74, 14; 89, 28; 121; 135, 20;
Harismă - 23, 4; 34, 26; 45, 27;
57, 11; 97, 18; 124, 2; 205, 5;
219, 15; 243, 14
Hirotonie - 11; 25. 5; 62, 1; 199, 20; înger- 2 8 , 4; 46, 3; 59, 16; 97, 27;
202, 21; 226, 26; 242, 23;
247, 5
Horepiscop - 26, 19; 35, 4; 47, 22;
48, 12
Iconom —27, 8; 35, 12; 58, 24; 135,
5; 158. 14; 186. 15; 203, 20
Iconomie - 13, 11; 87, 13; 107, 6
Iertare - 27, 31; 55, 6; 130, 6;
160, 10; 211, 11
Inimă - 12, 10; 15, 5; 46, 16; 90, 6;
107, 21; 203, 3; 219, 18
Ipostas - 5. 5; 7, 8; 40, 6; 43, 16;
149, 23; 156,25
Isihast- 105. 19; 106, 7; 180. 18;
189, 16; 195, 22; 213, 20;
229, 9
Isihie- 13, 18; 15; 21, 21; 95, 15; 143,
6; 211,26; 236, 15; 247, 17
Isocrist —197, 15; 197, 20
Ispită - 17, 11; 52, 10; 214, 21
Iubitor de isihie —14, 9; 90, 24
î
îmbuibarea pântecelui - 46, 24
împărat - 9, 20; 60, 14; 67, 21; 105;
împărăţia cerurilor - 17, 16; 61, 8;
88, 11;159,19
împotrivire în cuvânt - 29, 16;
5 2 ,10;129,29
împrăştiere - 28, 27; 53, 20
lipsă de împrăştiere - 12, 10;
58, 17; 202,’9
începător - vezi călugăr
în rugăciune - 15, 19; 38, 16;
169, 7; 241,7
rea - 31, 13; 115, 11
înfrânarc - 12, 24; 13, 4; 88, 27;
89,5
105,25; 135, 20; 212, 5;
225,15
Întreaga-înţelepciune - 11, 13;
12,25; 18,9
întristare - 33, 13; 53, 27; 93. 9;
100, 22; 129, 10; 216, 3
înţelepciune
Σύνεσις - 11. 14; 21, 4; 120,
19; 125, 8; 144, 24; 146, 20;
203,13
Σοφία - 13, 11; 221, 4
Φρόνησις - 128,21; 166, 5
învătătură - 18, 10; 23; 3 1, 26; 48,
5; 145, 12; 232, 21; 235, 14
Judecata (de Apoi) - 1 7 , 1 5 ; 229, 29
L
Lacrimi - 34, 22; 39, 5; 73, 10;
163, 18; 204, 11
Lavră - 14, 8; 50, 5; 61, 5; 91, 9,
104, 16; 182, 15; 197,8;
207,4

- 549 '

ANEXA 2
Lăcomie - 38, 21
L ege- 12, 18; 154, 15; 174, 15;
200,15
L e n e - 86, 16; 96, 24; 187, 30
Lepădare - 16, 10; 16, 21; 95, 23;
113, 4; 202
Libertate - 2 1 , 11; 30, 26
Liturghie
Dumnezeiasca Liturghie - 46, 4;
66, 13; 238, 28
canonul de chilie - 159, 28; 160
Lucrare - 10, 18; 36, 20; 50, 6; 55, 5;
129, 9; 177, 21; 203, 19
Lucru de mână - 225, 6
Lume - 32, 15; 58, 17; 88, 7; 88,
26; 102, 14; 115, 9; 204, 10;
223,12
Lumină - 7, 26; 18, 1; 46, 8; 105, 24;
153, 5; 173, 22
Luptă
duhovnicească - 13, 3; 17, 9; 37,
18; 113, 12; 118, 29; 131,21;
202, 8
cu gândurile - 46, 1
pentru credinţă - 33, 6; 123, 20;
127,21; 152, 17; 182, 2; 189;
214,19
M Obşte - 18, 5; 31; 49, 10; 102; 10;
Mărturisire de credinţă - 40, 22; 93,
3; 125, 22; 153,9; 188,8
Mândrie - 46, 27; 107, 7; 122, 8;
130,8; 190,28
Mângâiere —51» 15; 101,9; 182,8;
214, 17
Mânie - 12, 22; 31; 46, 26; 70, 8;
120, 24
Mântuire - 7, 1; 37, 7; 46, 20; 134,
23; 202, 2; 223, 13
Metanie - 180, 22; 219, 9; 229, 17
M ilă- 3 9 , 13; 85, 1; 215, 23
Minte - 11, 24; 12, 10; 30, 21;
' 550
36, 16; 7 2 .2 9 ; 107, 12;
157, 20; 202, 9
M inune - 20, 24; 28, 9; 164, 9; 164,
20; 186, 1; 228, 14
M o arte- 7 , 24; 29, 24; 30, 11;
64,9; 155, 11; 184, 11; 208, 8
Moaşte - 24, 6; 60, 22; 61; 101, 23;
172, 11; 184, 6; 215, 6
Monah - vezi călugăr
N 139, 19
Nădejde - 37, 6; 95, 4
Neagoniseală - 13, 5; 99, 1
Neascultare - 16, 23; 29, 13;
122, 11; 211, 9
Nebunie - 22, 24; 31, 13; 139, 28
Necredinţă - 5, 15; 175, 6; 211, 10
Necucernicie - 33, 6 ; 149, 21 ;
193, 20 ; 195, 13 ; 196
Nepătimire - 7, 12; 43, 20
Neprihănire - vezi curăţie
Neputinţă - 52, 13; 133, 14; 136, 6
Neruşinare - 39, 26
Nestricăciunc - 102, 12; 184, 18
Nevinovăţie - 120, 20
O Război —vezi luptă
Obrăznicie - 198, 1 1
196, 10; 231, 11
Origenism, origenişti - vezi Origen
Osteneală - 6, 4; 92, 1; 112, 18;
202, 13
Ortodoxie - vezi dreaptă credinţă
P Ruşine —47, 4; 85; 231, 12
Patim i- 2 0 , 13; 73, 24; 120, 24;
129, 23; 229, 30
Păcat - 16,3; 55, 24; 70, 25;
139, 12; 233, 31
Pedeapsă - 38, 8; 74; 210, 23
Peşteră
a lui Eftimie - 15, 15; 17,4;
-
IN D IC E DE TERMENI ROMÂNEŞTI
21; 24, 5 Sfinţire - 13, 6; 110, 1
a lui Sava - 98, 4; 101, 20; 102; Simplitate - 144, 24; 144, 25; 146,
126,16 20; 196, 28
a lui loan Isihastul - 209, 10; Sinod ecumenic
210; 211, 10 al IlI-lea - 32, 19; 33,9
a lui Hariron - 229, 17; al rV-lea —41, 5; 41, 25; 45;
231, 28 62, 11; 150, 14
Pizmă - 38, 21; 46, 26; 106, 2 1 al V-lea - 83, 8; 144, 14;
Plăcere - 12, 24; 36, 24; 129, 23 179, 7; 191,5
Plâns - vezi lacrimi local - 4 1 , 16; 141, 19; 143,22
Pocăinţă - 33, 28; 132, 8; Slujbă - 12, 12; 28, 12; 178, 13;
227.5
Pofta- 8 8 , 19; 89 Slujire-28,14; 28,20; 73,25; 75,5;
Post - 13, 21; 14. 16; 76, 19; 165,24 102, 12
Priveghere - 17, 10; 34, 23; Smerenie - 55, 6; 89, 14; 93, 23;
10, 20; 202, 7 100, 16; 202,7
Protoctist - 197, 15; 197, 26 Smerită cugetare - vezi smerenie
Psalmodie - 12, 16; 119, 3; Spital - 175, 11; 177, 14
225, 5 Stavrofilax - 33, 31; 35, 7; 52, 8
Pustie - 13, 24; 14, 1; 72, 18; Străpungere - 97; 108, 1; 119, 19;
109,21; 199,21:225, 11 206,28;224
Pustnic - 29, 27; 44, 18; 108, 5 Străvedere - 34, 27; 35; 91, 19;
108.5
R Suflet - 14,8; 15,4; 86, 4; 125, 20;
Raclă- 2 4 , 6; 34, 30; 184, 14 133, 17; 203,11
Răbdare - 12,22; 77. 11; 198,9;
234,24
T
Rânduială —62, 4; 89, 4; 9 1, 4; 115. 7 Taină-4 6 , 20; 90, 13; 144,22;
Râvnă - 11, 23; 18, 11; 112, 19; 153,4
151, 5 Sfintele Taine - 46, 7; 51, 14;
Roman —11,5; 18, 20; 75, 8; 211, 18 79.8; 117, 25; 217, 9;
Rugăciune —6, 5; 12, 16; 29, 24; 57, 219, 18; 227, 26
6; 94, 1; 101,29; 132, 10; Tăcere- 3 4 , 18; 196, 6; 247.7
164, 24; 169, 7; 171; 217, 21; T â n ă r - 19, 10; 22, 17; 50, 8; 225
230, 21; 233, 15 tânăr bătrân - 89, 25
Teamă - vezi frică
Tetradist - 197, 15
Trapeză - 18, 3; 64, 18
Trândăvie - vezi lene
s Trezvie - 30, 20; 113, 8; 113, 12
Satana —vezi diavol
Schevofilax - 35, 4; 35, 19 Trisaghion - 45, 14; 118
Trufie - vezi mândrie
Sfinţenie - 47; 203. 13
' 55 ' -
 ANEXA 2
Tulburare - 50, 25; 58, 18; 149, 12;
1 5 3 ,2 4
u Vis - 19, 10; 70, 8; 213, 11
Ucenic - 7, 15; 19, 15; 23, 20;
105, 6; 215, 8
Uitare - 6, 8; 86, 4; 196, 7
Ură - 16, 19; 3 4 , 2 3 ; 39, 26
V
Vedenie - 64; 79, 14; 90, 14; 132, 19;
161, 24; 215, 1
Veşmânt - 84, 4; 159, 29
Vieţuire - 8, 2; 1 1, 19; 91, 16; 93, 4;
196, 23; 222
Vindecare - 2 1, 20; 34, 28; 72, 20;
77, 8; 136, 10
V ir tu te - 8 , 22; 49; 85, 14; 99, 1;
120, 11; 203, 7; 2 3 8, 5
Voie proprie - 129, 4; 130, 8
Vrăjmaşi
ai dreptei crcdinţe - 157, 7
ai Bisericii - 9, 25
nevăzuţi - 26, 3; 95, 27
z Redăm, în ordine alfabetică, cei mai semnificativi termeni greceşti din corpusul
Z arvă- 8 8 , 7; 102, 15; 1 1 1, 8;
1 4 4 ,6
Z ă v o r â r e - 139, 18; 163, 12; 216;
2 20 , 5
ε. Indice de termeni greceşti
cyrillianum. alături de precizarea unora din opţiunile de traducere posibilă,
regăsită împreună cu trimiterile corespunzătoare in Indicele de termeni româneşti.
A
αρχάριος - începător
α γ ά π η - dragoste
άρχιερέυς - arhiereu
αγ αθ οε ργ ία - faptă bună
αρχιμανδρίτης - arhimandrit
άγγελος - înger
ασέβεια - necucernicie
άγιωσύνη - sfinţenie
ασθένεια - boală, neputinţă
αγ ρ υ π ν ία - priveghere
άσκησις - asceză
άγ ώ ν - luptă
αύΟαδεία - obrăznicie, voie
αϊρεσις - eres, erezie
proprie
αιρετικός - eretic
αφθαρσία - nestricăciune
ακ η δ ία - akidie
άφ ορισμός - afurisenie
ακρίβεια - acrivie
cuf ροσύνη - nebunie
ακτημο σύν η - neagoniseală
αλ ήθεια - adevăr
B
βάπτισμα - botez
α μ α ρ τ ία - păcat
βασιλεύς - îm părat
α ν α χ ω ρ η τ η ς - pustnic
αν δ ρ εί α - bărbăţie Γ
Αντιλογία - împotrivire în cuvânt γαστριμαργία - îmbuibare
α π ά θ ε ι α - nepătimire γέρων - bătrân
απι στία - necredinţă γνώσις - cunoştiinţă
α π λ ό τ η τ α - simplitate
ά π ό γ ν ο ι α - deznădejde Δ
ά π ο κ α τ ά σ τ α σ ι ς - apocatastază δ ά κ ρ υ α - lacrimi
α π ο σ τ α σ ί α - apostazie δέησις - rugăciune
αρ ετή - virtute διάβολος - diavol
ά ρ ισ τη τή ρ ιο ς - trapeză διαίρεσις - despărţire
' 553 '
 ANEXA 2
διάκρισις - dis cernământ
δ ια κ ον ία - slujire
διακο νι κό ν - diaconicon
δ ιάνο ια - cuget
δ ιδ α σ κα λ ία - învăţătură
διόρασις - străvedere
δ ίπ τ υ χ ο ν - diptice
δό γμα - dogmă
δ οξ ολο γί α - doxologie
E π α ιδ α ρ ιο γ έ ρ ω ν - copil b ătrâ n
έγκλεισις - zăvorâre
εγκ ρά τεια - înfrânare
έλεος - milă
έλευθερία - libertate
ελπίς - nădejde
επιθυμία - poftă
έπισκοπή - episcopie
εύνοϋ χος - eunuc
εύλάβεια - evlavie
ενέργεια - lucrare
έογόχειρος - lucru de mâ nă
έρημος - pustie
ευλογία - binecuvântare
εύσέβεια - cucernicie
ευχή - rugăciune
εχθρός - vrăjmaş
H μ ίσος - ură
ηγούμενος - egum en
ήδονή - plăcere
ήσυχάστης - isihast
ησυχία - isihie
Θ ν ή ψ ις - trezvie
θ ά ν α τ ο ς - moarte
θ αύ μα - minune
θεία λειτουργία - Sfânta Liturghie ν ο ύ ς - m inte
θε ρα πεί α - vindecare
θήκη - raclă
θόρυβος - zarvă
IN D I C E D E T E R M E N I GRECEŞTI
θ υ σ ια σ τή ρ ιο ν - a ltar, je rtfe ln ic O σ τα υροφ ύλαξ - stavrofilax
ο ικ ο νο μ ία - iconom ie α υγκα τά θεοις - consim ţire
K
ο ίκ ο νό μ ο ς - iconom συγχώ ρησις - iertare
κ α θ α ρ ό τ η τ α - c u ră ţie
ο ικ ουμ ένη - lum e σ υμ πάθεια - com pătim ire
κ α ν ο ν ά ρ χ η ς - c a n o n a rh
ομολογία - m ărturisire de credinţă σ υνοδία - obşte
κανοΥν - can o n
ό νειρ ο ς - vis σύνοδος - sinod
κ α ρ δ ία - inim ă
ο π τα σ ία - vedenie σφ άλμα - greşeală
κ α τ ά ν υ ξ ις - s tră p u n g e re
οργή - m ânie σω τηρία - m ântuire
κ ελ λ ίο ν - chilie σω φ ροσύνη - întreagă-
κ ο ιν ό β ιο ν - chinovie Π
înţelepciune
κ ο ινιυ νία - co m u n iu n e π α γ ίδ α - cursă
T
κ ό π ο ς - o ste n e a lă
π α ιδ ε ία - educaţie, p ed ea p să τ ά ϊις - rânduială
Λ π ά θ ο ς - patim ă ταπεινοφ ρ οσ ύνη - sm erenie
λ α ύ ρ α - lavră τελειότητα - desăvârşire
π ά λ η - luptă
λ ε ιτο υ ρ γ ία - slujbă τιμή - cinste
π α ρ α κ ο ή - n eascultare
λ είψ α ν ο ν - m o aşte τιμω ρία - pedeapsă
π α ρ α μ υ θ ία - m ângâiere
λ ή θη - u itare π α ρ θ ε ν ε ία - feciorie τρισάγιον - trisaghion
λ ο γισ μ ό ς - gând π α ρ ρ η σ ία - în d răzn eală Y
λ ό γ ο ς - cuvânt π ε ίρ α - e x p e rie n ţă ύπα κοή - ascultare
λ ύ π η - în trista re π ειρ α σ μ ό ς - ispită ύ π ερη φ ανία - m ândrie
λ ύσ ις - d ezleg are π ε ρ ισ π α σ μ ό ς - îm p răştiere ύπομονή - răbdare
π ίσ τις - cred in ţă ύπόστασις - ipostas
M π λ εο ν εξ ία - lăcom ie de averi
Φ
μ α θ η τή ς - ucenic π ό θ ο ς - d o rin ţă φ θ ό νο ς - pizmă
μ α ν ία - n eb u n ie π ο λ ιτεία - v ieţuire φ ιλοσοφ ία - filosofic
μ ά χη - luptă π ο ρ ν εία - curvie φ όβ ος - frică
μ ετά ν ο ια - p o căin ţă π ρ α ό τ η τ α - b lân d eţe φ ροντίς - grijă
π ρ ο θ υ μ ία - râvnă φύσις - fire
μ ο ν α χ ό ς - m o n ah π ρ ο σ ευ χή - rugăciune φ ώ ς - lum ină
μ υ σ τή ρ ιο ν - tain ă P
X
N ρ α θ υ μ ία - lene χα ρ ά - bucurie
νη σ τεία - post Σ χά ρ ις - har
σ η μ ειο φ ό ρ ο ς - făcăto r de m inuni χάρισμα - harism ă
ν ό μ ο ς - lege σ ιω πή - tăcere χειροτονια - hirotonie
ν ο σ ο κ ο μ εϊο ν - spital σ κ ευ ο φ ύ λ α ξ - schevotilax χιορεπίσκοπος - hoi episcop
σ κ ο ρ π ισ μ ό ς - îm p răşliere Ψ
σ π ή λ α ιο ν - p eşteră ψ αλμω δία - psalmodie
m
σ π ο υ δ ή - sili re ψυχή - suflet
ξ εν ο δ ο χ εϊο ν - casă de o asp eţi σ τα υ ρ ό ς - cruce
' 555 '
 ANEXA 3

Liste cronologice

Patriarhi de Constantinopol

Nestorie 10 apr. 428 - 11 iul. 431

Maximian 25 oct. 431 - 12 apr. 434
Proclu 12 sau 13 apr. 434 - 12 iul. 446
Flavian iul. 446 - 11 aug. 449
Anatoliu nov. 4 4 - 3 iul. 458
Ghenadie I aug. sau sept. 458 - 20 nov. 471
Acaciu febr. 472 - 26 nov. 489
Fravitas dec. 489 - mart. 490
Eufimie p r i m ă v . 490 - p r i m ă v . 496 (exilat)

Maccdonie II iul. 496 - 1 1 aug. 511 (exilat)

Timotei I oct. 511 - 5 apr. 518
loan II 17 apr. 518 - febr. 520
Epifanie 25 febr. 520 - 5 iun. 535
A n tim I
iun. 535 - înainte de 13 mart. 536 (depus)
loan III Scholasricos 31 ian. 565 - 31 aug. 577

Patriarhi de Alexandria

17oct.412-27iun.444
Chirii
4 4 4 _ 13 oct. 45 K t 4 sept- 454)
^ioscor
nov. 451 - 2 8 m a r t . 457 460
’roterie
(monofizit) ptima oara: man. *5
imotei ÎI Elur ortodox) prtma o a r a ;,un. 4 6 0 - ^ 4 7 5
imotei II Salofaciol
(monofizit) a 2-a oara: 475 - 31 ml. 4 / /
1 imotei II Elur

' 557 '

 ANEXA 3 L1STE C R O N O L O G IC E

P etru III M o n g u l (m onofizit) p rim a oară: Patriarhi de Ierusalim

31 iul. 4 4 7 - 4 sept. 4 7 7
luvenalie 422 - 458 (este primul patriarh de Ierusalim,
T im o te i II Salofaciol (ortodo x) a 2-a oară: sept. 4 7 7 - iun. 48 2
num it prin canonul 28 al Sinodului IV Ecu­
lo a n I Talaia (o rtodo x) iun. 4 8 2 - dec. 4 8 2
menic din Calcedon, 451)
P etru III M o n g u l (m on ofizit) a 2-a oară: dec. 4 8 2 - 29 oct. 489
Teodosie (episcop monofizit) după 451 - sfârşit, febr.
A tanasie II (m onofizit) 4 8 9 - 17 oct. 4 9 6
sau început marc. 4 5 1
loan I (m onofizit) 4 9 6 - 29 apr. 505
Anastasie 1 încep. iul. 458 - încep. ian. 478
lo an II (m onofizit) 505 - 22 mai 5 16
M artine 478 - 13 apr. 486
D io s c o r II 51 6 - 14 oct. 5 17
Salustie 486 - 23 iul. 498
T im o te i III (m onofizit) 5 1 7 - 7 febr. 535
Ilie 1 4 9 4 - 20 iul. 516
loan III 1 sept. 5 1 6 - 2 0 apr. 524
N u m a i p a tr ia r h i ortodocşi
Petru 524 - încep. oct. 552
M acarie II prim a oară : oct. 552 - dec. 552
Pavel de T eba 5 3 7 - încep. 540 Evstohie dec. 552 - 563/564
Zoii 5 40 - iul. 541 M acarie 11 a 2-a oară : 563/564 - către 575
A polin arie 5 5 1 - 570
îm păraţi romani
Episcopi de A n tio h ia
V alentinian (364 peste Apus), 3 6 4 - 3 7 5
loan I 4 2 8 -4 4 1 /4 4 2 Valens 364 - 378
D om nus 4 4 1 /4 4 2 -4 5 0 G raţian (Apus) 375 - 3 8 3
M ax im 451 - 4 5 5 V alentinian II 372 - 392 (efectiv: aug. - sept. 384)
Vasile 4 5 7 -4 5 8 Teodosie (Răsărit) 379, de la 394 - 395 peste tot
Acachie 458 - 4 5 9
M a rtiriu în a in te de sept. 4 5 9 - 4 7 0
P etru Fulo (Gnafevs) p rim a oară: 4 7 0 îm păraţi de Răsărit şi apoi bizantini
Iulian 471 (?) - 4 75
lo a n II finele lui 4 7 6 - încep. 4 77 Arcadie 395 - 4 0 8
Stefan
1 II p rim ăv ara 4 7 7 - 479 Teodosie II 4 0 8 -^ 5 0
C a la n d io n 4 7 9 -4 8 4 M arcian 4 5 0 -4 5 7
Petru Fulo (Gnafevs) a 2-a oară : 485 - 489 L eonI 4 57 ~ 474
Paladie 4 90 -4 9 8 474
Leon 11
474 - 476
Flavian II 4 9 8 - to a m n a 5 15 Z .e n o n ,η(
Sever (m onofizit) 18 nov. 51 2 - 29 sept. 518 B asiliscos (u z u r p a to r) 1
^ 476 - 4VI
(+8 febr. 538)
f enon . 491-518
Paul II vara 51 9 - prim ăvara 521 Anastasie ς97
T . 1 ^ 1 O
Eufrasie prim ăvara 521 - 26 mai 526 uS„n I S27 __ , 65
Efrem apr. ori mai 527 - 545 Iu stin ia n
D om nus 545 - 559
- 559 '

- 558-
 ANEXA 3

Stareţii Marii Lavre

1. Sava 483 - 532

2. MeJitas 5 3 2 - 537
3. Ghelasie 5 3 7 - 547
4. Gheorghe (origenist) feb. - sept. 547;
5. Casian Schitopolicul sept. 547 - iul. 548
Cuprins
6. Conon 5 4 8 - 568 (?)

P re c u v â n ta re ...............................................................................................^11
Sigle şi abrevieri ................................. ....................................................... IX

S T U D IU IN T R O D U C T IV

1. D evenirea u n u i au to r şi destinul unei o p e r e ............................... XI

Viaţa lui Chin! si mediul formării sale .......................................... X11
Etapele elaborării Vieţilor............................................................. XXIV
Concepţia sa aghiografică............................................................ v v v n
... şi „cealaltă aghiografie“............................................................. χ χ ΐ χ
2. M o nahism ul scrierilor Iui C h ir ii...............................................'
Monahismul scrierilor lut Chirii este ietaihic.......................... Yţ ·,
... trezvitorşi isiluist .............................................................
Un monahism liturgic......................................................... XLVIII
3. C o n tex tu l istoric b is e ric e s c ....................................................... ^^
4. C riza orig en istă p a le s tin ia n ă ................................................. ^V)1
Relatarea lui C hirii......................................................... LXVI
... şi contextualizarea e i .....................................................

v ........................ LXXIX
B ibliografie s e le c tiv ă ...................................................... LXXXV
N otă asu p ra ediţiei ...................................................
 CU PR IN S ÎNSEMNĂRI

VIEŢILE PUSTNICILOR PALESTINEI

Viaţa celui în tru sfinţi Părintelui n o stru E f tim ie ............................. 1

Viaţa Cuviosului Părintelui n o stru S a v a ............................................. 171
Viaţa Cuviosului Părintelui n o stru loan episcopul şi isihastul .... 407
Viaţa Iui A w a C h ir ia c ....................................................’ 453
Viaţa celui în tru sfinţi T e o d o s ie ............................................................ 485
Viaţa Cuviosului Părintelui n o stru Teognie episcopul .................. 501
Viaţa Sfântului Părintelui n o stru A v ra a m ie ...................................... 509

ANEXE

Anexa 1.
C asian S a v a itu l şi C o d e x u l M eta m o rp h o sis 573 529
Anexa 2.
a. Indice s c r ip tu r is tic ........................................ 535
β. Indice de n u m e .........................
γ. Indice de l o c u r i .......................... ^44
5. Indice de te rm e n i ro m â n eşti ........................... ...................... 547
ε. Indice de te rm e n i g r e c e ş ti................. 55^
Anexa 3.
Liste cronologice ................... , «-7