Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Pregătirea aperceptivă
Sfântul Ioan Gură de aur, autorul unui tratat despre Creșterea copiilor, consideră că
educația acestora constituie o cale a iertării păcatelor și a mântuirii părinților. Precum o spune
Sfântul Părinte: ,, dacă ai nenumărate păcate adunate în conștiința ta, atunci născocește o
iertare a păcatelor tale”.1 Copiii sunt cei care duc mai departe faptele părinților. Cei mai
importanți semeni ai noștri sunt părinții. După Dumnezeu, ei sunt cei mai mari binefăcători ai
noștri, căci ei ne-au dat viață trupească, ei ne-au îngrijit și crescut, s-au trudit, adesea cu jertfe
grele, ca să ne facă oameni.
III. Tratarea
Noi ne vom înălţa deasupra lor cinstindu-i, nu doar după legea naturală, ci mai presus
de ea, din frică de Dumnezeu. Autoritatea părinţilor asupra copiilor îşi are începutul chiar din
natură. Ei s-au învrednicit de această cinste ca o răsplată pentru durerile naşterii 3. De aceea,
cel înţelept spune: „Şi ca stăpânitor, va sluji celor care l-au născut” (Sirah 3, 7); iar mai
departe aduce şi altă pricină: „Ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru
tine?” (Sirah 7, 29). Porunca a V-a din Decalog ne spune următoarele: “Cinstește pe tatăl tău
și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul
Dumnezeul tău ți-l va da ție” (les. 20, 12). Din acestă reiese faptul că suntem datori să avem o
purtare respectoasă4 față de ei și să le ascultăm povețele. Vedem din cele ce am relatat că încă
din Vechiul Testament s-a avut în vedere cinstirea celor părinților și a celor bătrâni, însă și
Noul Testament ne readuce aminte de datoriile pe care trebuie să le avem față de cei mai în
1
Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, în volumul Despre feciorie,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, pag. 400. Traducere din
limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru.
2
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Ortodoxă, București, 2015.
3
Preot Evgheni Şestun, Familia ortodoxă, Editura Sofia, pp. 83-84.
4
Cum să educăm ortodox copilul – 300 de sfaturi înţelepte pentru părinţi de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura
Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 202.
vârstă: ,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”(
Matei 19, 19).
Se vede că Dumnezeu pune accent pe fiecare dintre părinţi: „tatăl tău şi mama ta“
(deci nu spune „cinsteşte-ţi părinţii“). Respectul datorat mamei a fost tot timpul pe acelaşi
nivel cu cel datorat tatălui. Întotdeauna a fost receptat ca firesc faptul ca mama să-şi protejeze
şi să se îngrijească de copil. Textul II Tim. 1, 5 ne prezintă rolul pe care femeile (mama şi
bunica) l-au avut în creşterea copilului Timotei: „Îmi aduc iarăşi aminte de credinţa ta
neprefăcută, care, precum s-a sălăşuit întâi în bunica ta Loida şi în mama ta Eunichi, tot aşa,
sunt încredinţat, că şi întru tine“. De multe ori, femeile din viaţa noastră au un important rol
în educaţia moral-religioasă, iar femeile sfinte şi mame de sfinţi sunt modele pentru părinţi,
nu doar femei, ci şi bărbaţi!
5
Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Familia – binecuvântare primordială
pentru umanitate eternă, Familia creștină, o binecuvântare pentru Biserică și societate, Editura Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2012, p. 5.
6
Vasile COMAN, Episcopul Oradiei, Cuvinte pentru suflet, Editura Episcopiei Oradiei, Oradea, 1985, p. 128-130.
7
Pr. prof. dr. Ioan C. Teșu, Familia creștină, Școală a iubirii și a desăvârșirii, Doxologia, Iași, 2011, pag. 90.
8
Vasile RĂDUCĂ, ”Căsătoria – Taină a dăruirii și a desăvârșirii persoanei”, în Studii Teologice, anul XLIV (1992),
nr. 3-4, p. 133-134; 136.
9
DANIEL, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ”Familia creștină – ”Biserica de acasă”, în vol. Familia creștină
azi, Editura Trinitas, Iași, 1995, p. 5.
În Sfânta Scriptură avem exemple de persoane care s-au remarcat prin viețuirea lor
creștinească: proorocița Ana, trăind majoritatea anilor vieții în jurul templului în post și
rugăciune. Învățăm de la Sfânta Ana constanța în credință precum și importanța, demnitatea
vârstei înaintate. Pentru slujirea ei noaptea și ziua în post și rugăciune Dumnezeu îi rânduiește
bucuria de a-L vedea pe Cel așteptat spre mântuire poporului ales. Despre Dreptul Simeon
aflăm că era un om pios, drept și temător de Dumnezeu „așteptând mângâierea lui Israel”
adică venirea Izbăvitorului. Simeon „din îndemnul Duhului a venit la templu” în momentul în
care Maica Domnului înfățișa pe pruncul Iisus după rânduială. În locul uriaș al templului o
astfel de întâlnire nu putea fi întâmplătoare. Dumnezeu a rânduit astfel pentru că dreptului
Simeon i se vestise că nu va muri până ce nu va vedea pe Unsul Domnului. A fost ținut să
vadă cu ochii, ceea ce credea cu inima. A văzut cu ochii trupești pruncul și cu ochii
duhovnicești mântuirea.Ținând în brațe Sfântul Prunc aduce un imn de laudă 10 lui Dumnezeu.
Preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, primește vestea de la îngerul Domnului, că
rugăciunea lui a fost ascultată de Domnul.
Roadele ascultării de părinţi sunt primirea binecuvântării, alături de mulţi fii, viaţa
lungă şi împlinirea rugăciunilor. Respectul faţă de părinţi trebuie să existe pe tot parcursul
vieţii, iar la bătrâneţile lor, copilul trebuie să arate înţelegere faţă de dificultăţile legate de
vârstă: „Fiule, sprijinește pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l mâhni în viața lui” (Int. Sir. 3, 12),
pentru că astfel „va fi zidită casa sa“, indiferent de numărul păcatelor. Sfântul Chiril al
Alexandriei spune că părinţii au un loc special: prin părinţi ne-a adus Dumnezeu în lumea
aceasta. Deci faţă de părinţi avem datorii speciale, trebuie să-i odihnim pe părinţi prin viaţa
noastră, prin felul nostru de a fi, să nu le facem supărări, să nu le facem ruşine; iar dacă totuşi
greşim faţă de ei, de la Dumnezeu primim iertarea 11. Datoriile copiilor față de părinți sunt
ascultarea bunelor îndemnuri venite din partea părinților (se impune însă ca și sfaturile
părinților să fie vrednice de urmat). Se cuvine ca în caz de neputință sau boală copiii să acorde
părinților ajutor și îngrijire, iar iubirea față de ei să se contiunue și după moarte, prin
rugăciunile înălțate către Dumnezeu pentru odihna sufletului lor12.
V. Asocierea
VI. Generalizarea
Vedem din cele relatate că familia este un așezământ divin întemeiat prin Taina
Sfintei Cununii, având ca scop nașterea, creșterea și educarea copiilor, ca mai apoi
aceștia să le ofere la bătrânețe părinților respectul cuvenit pentru eforturile pe care
aceștia le-au depus pentru formarea copiilor. Creștinismul a ridicat familia la rangul de
„împărăție a lui Dumnezeu prin legătura personală dintre soț și soție asemănată cu
legătura dintre Hristos și Biserică (Efeseni V, 32). Căsătoria este o Taină, iar viața în
familie un mister, care face din doi „un trup” și prin care iubirea capătă puteri
nebănuite și face pe soți capabili să se dăruiască unul pentru altul până la sacrificiul
vieții14. Una din caracteristicile pedagogiei pastorale în parohiile noastre trebuie să
redevină adevărul pedagogic: „fiecărei vârste pe măsura vârstei”. De aici nevoia clară
a unei propovăduiri duminicale, și nu numai, în acord cu tematica abordată în
catehizarea copiilor. Hrana spirituală diversifi cată, constituirea unui fond de cultură
catehumenală emancipat în Duhul Sfânt, nu pot aduce decât beneficii comunităților
parohiale și, implicit, familiilor care le alcătuiesc.15
VII. Aplicarea
A-i cinsti pe părinţii noştri înseamnă mult mai mult decât o felicitare sau un
cadou ocazional. Să reușim prin faptele, gesturile și cuvintele noastre să le
mulțumim părinților noștri îndeajuns pentru tot ceea ce au făcut pentru noi. Să le
oferim suficient respect și suficientă iubire pentru munca lor de o viață, pentru
dragostea și devotamentul lor cu care ne-au crescut. Cinstirea naște cinstire.
Dumnezeu nu-i va cinsti pe cei care nu ascultă porunca Sa de a-și cinsti părinții.
Dacă dorim să-L mulțumim pe Dumnezeu și să fim binecuvântați, trebuie să ne
cinstim părinții. Cinstirea părinților nu este un lucru ușor, nu este întotdeauna
distractiv și cu siguranță că nu-l putem face prin puterea noastră. Astfel, cinstirea
devine o cale sigură către scopul nostru în viață, adică preamărirea lui Dumnezeu
în veci. Amin!
13
Dr. Nicolae Mladin, ,,Studii Teologice Morală”, Sibiu, 1969, pag. 351.
14
VASILE COMAN, Episcopul Oradiei, Cuvinte pentru suflet, Ed. Episcopiei Oradiei, Oradea, 1985, 1985, p. 177.
15
Constantin NECULA, ”Priorități catehumenale în pastorația familiei românești. Tradiție și contextualizare”,
în Familia creștină, o binecuvântare pentru Biserică și societate, Editura Basilica, București, 2012, p. 58-61.