Predica la Praznicul Sfintei Treimi

Pr. Piț George Cosmin

„Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul cu împreună-lucrarea Sfântului Duh;
Sfinte tare, prin Care pe Tatăl am cunoscut şi prin Care Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără
de moarte, Duhule Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti, Treime Sfântă,
slavă Ţie!” (stihoavna Vecerniei)

Fericitul Augustin se găsea pe malul mării și cugeta asupra tainei Sfintei Treimi: cum este un
singur Dumnezeu și întreit în Persoane. De la distanță văzuse un copil care avea în mână un vas
cu care fugea spre ocean și aducea apa într-o groapă făcută de el pe mal. A stat și l-a admirat pe
copil, care deja obosise și voia să îl ajute. L-a întrebat: ce vrei să faci? Vreau să mut marea în
această groapă din nisip. Augustin a spus că e imposibil, oceanul e imens, iar groapa din nisip e
prea mică. Atunci copilul, care era de fapt un înger trimis de Dumnezeu să lămurească
frământările lui Augustin, i-a zis: dacă eu nu pot muta apa oceanului în groapă, nici tu nu vei
înțelege Sfânta Treime cu mintea ta.

Dacă pe Tatăl Îl cunoaștem ca și Creator, pe Fiul lui Dumnezeu îl cunoaștem ca Mântuitor, la

Pogorârea Duhului Sfânt am văzut arătându-se cea de a treia persoană a Sfintei Treimi. A doua zi
după Pogorârea Duhului Sfânt prăznuim pe fiecare dintre cele trei persoane și pe întreaga
dumnezeire. În numele Treimii întotdeauna ne închinăm când facem semnul Sfintei Cruci și ne
rugăm Tatălui și Fiului și Sfântului duh, dar Sfânta Treime s-a descoperit în timp și oamenii au
cunoscut în timp lucrarea fiecăruia dintre cele trei Persoane. Pentru o mai bună înțelegere
aTainei Treimii, structura supremei iubiri(părintele Stăniloae), se fac analogii, ca de pildă:

-cele trei înfaţişări ale soarelui: discul, razele şi lumina, care toate la un loc alcătuiesc un singur
soare.

-trei sfeşnice care luminează, dar nu putem deosebi care este lumina ce ne vine de la unul din
sfeşnice şi care de la celelalte.

-cele trei dimensiuni ale lucrurilor: lungime, lăţime şi înălţime; cele trei înfăţişări ale timpului:
trecut, prezent şi viitor; cele trei laturi ale unui triunghi .
Astăzi însă în biserici s-a citit un text în care ni se spune cât de mult prețuiește Dumnezeu pe om,
că a venit să caute de pe cei pierduți. Avem înșirate mai multe numere în Evanghelia de astăzi,
aproape ca în nici o altă evanghelie, e un fel de matematică dumnezeiască, cu tâlc duhovnicesc.
Odată ni se vorbește despre 99 de oi care nu s-au rătăcit și despre una(1) care s-a rătăcit și pe
care păstorul o caută și se bucură foarte dacă o găsește, parcă mai mult decât de cele 99 care nu
s-au rătăcit. Apoi iar se vorbește de cifre atunci când se spune „De-ţi va greşi ţie fratele tău,
mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de
nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se
statornicească tot cuvântul”. Se mai spune că dacă doi se vor învoi pe pământ, când vor cere, se
va da lor. Sau cum spuneau pusticii prea puțin catehizați: noi trei, voi trei, miluiți-ne pe noi!

Fără Sfânta Teime nu este preoție, fără Sfânta Treime nu este Sfânta Împărtășanie, nu este Sfânta
Liturghie, nu este Botez, nu există Spovedanie sau iertare de păcate, nu e Taina cununiei. Sfânta
Treime împlinește minusurile noastre, neputințele noastre, mai ales atunci când venind în fața
Sfântului potir și ne împărtășim, deși nevrednici, că nu putem face niciodată totul la maximum și
nu suntem niciodată pregătiți așa cum se cade. Neputința aceasta a noastră o plinește Treimea
Sfântă. Biserica va rămâne sub ocrotirea Treimii. De aceea cel care are la activ prezența în
Biserică are un avantaj mare față de cel care nu vine, ca diferența dintre cel care merge la școală
și cel care nu o frecventează. Un copil care merge la școală are niște roade la capătul celor 8 ani
sau 12 ani, iar cel care nu merge nu știe să citească, să înmulțească, să scadă, nu știe să facă o
compunere, habar nu are de aritmetică. Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă
răbdarea, bunătatea facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția. Astea sunt cele 12
clase ale creștinului care vine și frecventează locașul bisericii și școala Treimii Sfinte îl învață
toate aceste lucruri. Azi e ziua Treimii și a Bisericii, este ziua mamei noastre. Noi numim
biserica, mama noastră duhovnicească. De ce? Pentru că așa voia Hristos că oamenii să fie să fie
adunați întru una, să nu mai fie risipiți și să se poată înțelege unii cu alții, bărbații femei, tineri și
bătrâni, bolnavi sănătoși, săraci și bogați. Nu contează aceste calități când ești în Hristos și în
Biserică, important e că oamenii se pot aduna sub binecuvântarea Treimii Sfinte. Biserica însăși
are un nume de adunare, ekklesia înseamnă adunare. Nu putem căpăta mântuirea în afara
Bisericii noastre. Dacă vedeți pe un om că nu îi place Biserica să știți că acela e înșelat, e
păcălit. Se spune în Viețile Sfinților că era un pustnic cu viață sfântă care avea o putere mare din
pricina postirii și a sfințeniei vieții lui, avea puteri asupra duhurilor necurate. Însă a cerut odată
unui diavol să-i descopere înșelăciunile de care se folosește ca să poată amăgi pe oameni ca să nu
vină la sfânta biserică. Și acela a zis: Noi dăm gânduri oamenilor, iar dacă nu trimitem gândurile
noastre în cuvintele altor oameni, care pot influența spre rău pe cei care vor a merge pe o cale
bună. Iată cum facem: dacă o copilă mică vrea să vină la biserică îi punem în gând sau dăm cuiva
gândul acesta:

Unde mergi fetiță? Mă duc la biserică! Ce să faci tu la biserică, cu babele și cu bătrânii? Copiii
de vârsta ta se joacă, nu merge la biserică. Bine zici baciule, mă duc să mă joc și eu cu ceilalți
copii. Copila crește, ajunge fată tânără vine la biserică.

Unde mergi fată tânără? Mă duc la Sfânta Biserică. Ce să faci tu la biserică, alte fete de vârsta ta
și își pregătesc ghetele, se înfrumusețează, după masă e discotecă, la club merg tinerii, nu la
biserică. Vezi de viață, că timpul trece repede și tinerețea acuma trebuie trăită. Că bine zici
baciule, mă întorc, nu mai plec la biserică.

Fata tânără se căsătorește, are bărbat, are copii vrea să vină la Biserică. Unde mergi nevastă
tânără? Mă duc la biserică. Ce să faci tu la biserică, acasă bărbatul tău e singur, se apucă de băut,
merge cu vecinii, beau împreună, se întâmplă alte nenorociri, copilul se poate arde, poate cădea
în foc, du-te acasă că poți să vii la bătrânețe la biserică. Că bine zici, mă duc acasă. Ajunge
femeia bătrână.

Unde mergi babă bătrână? Păi mă duc la sfânta biserică: Ce să faci acuma la biserică, te dor
oasele, nu auzi slujba, ai multe slăbiciuni, râd oamenii de tine, dacă nu ai fost toată viața, acuma
ce să mai cauți la sfânta biserică.

Capcana lui, scopul lui e să ne țină departe de sfânta biserică. E ca în povestea aceea cu ursul
păcălit de vulpe, dacă un om nu caută biserica, să știți că un astfel de om este păcălit de cel rău și
trebuie ajutat sa scape de înșelare.