PREDICĂ LA SFÂNTA TREIME

Între sărbătorile împărăteşti, se numără şi sărbătoarea de astăzi închinată Sfintei Treimi, zi aleasă în
care adorăm cu evlavie pe Dumnezeu, Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
De aceea, este potrivit să vorbim acum despre taina Sfintei Treimi, învăţătură de credinţă care stă la
temelia mântuirii noastre. Dogma Sfintei Treimi este dogma fundamentală a creştinismului, pe care trebuie
să o cunoaştem şi să o preţuim.
După cum o mamă arată copiilor săi în tablou pe tatăl lor, care e dus departe şi ei nu-l pot vedea în
alt chip, tot astfel Biserica, Mama noastră duhovnicească, ne arată şi ne face cunoscut pe nemărginitul
Dumnezeu – prin rugăciuni, prin icoane şi prin simboluri. Ea ne conduce mintea şi inima pe calea credinţei
până la adevărata cunoaştere şi iubire a lui Dumnezeu. Ne ajută să înţelegem adevărul despre Sfânta
Treime, Care „ne-a mântuit pe noi”.
. În Vechiul Testament, se vorbeşte despre un Dumnezeu în trei Persoane: „Şi a zis Dumnezeu: să
facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Fac. 1, 26); „Haideţi, dar, să Ne pogorâm şi să
amestecăm limbile lor” (Fac. 11, 7). Prin aceste texte, se face aluzie la o pluralitate în Dumnezeu, la
existenţa Persoanelor Sfintei Treimi în Fiinţa dumnezeiască. Dumnezeu Cel Unul după ființă și întreit în
persoane, apare la stejarul Mamvri. Avraam vede trei bărbaţi, dar li se închină şi se adresează ca şi cum ar fi
fost unul singur: „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!” (Fac. 18, 3).Proorocul Isaia
vede Serafimii zburând în jurul tronului dumnezeiesc şi cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot,
plin este tot pământul de slava Lui!” (Is. 6, 3). În întreita repetare a cuvântului „Sfânt”, Sfinţii Părinţi văd
indicată Sfânta Treime, iar în singularul Domnul Savaot, ei văd unitatea Fiinţei dumnezeieşti.
În Noul Testament, adevărul despre Sfânta Treime este arătat mai lămurit. La Bunavestire, îngerul
spune Fecioarei Maria că Duhul Sfânt Se va pogorî peste ea, puterea Tatălui Celui Preaînalt o va umbri şi
Fiul lui Dumnezeu Se va naşte din ea. La Botezul Domnului, S-au revelat cele trei Persoane dumnezeieşti:
glasul Tatălui ceresc grăieşte, Fiul Cel iubit este în apă şi Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel.
Când îi trimite pe Sfinţii Apostoli la propovăduire, Mântuitorul le spune: „Mergând, învăţaţi toate
neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt. 28, 19).
Sfântul Apostol Pavel, în binecuvântarea pe care o dă corintenilor, spune: „Harul Domnului nostru
Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Cor. 13,
13).Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan zice: „Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul
Duh; şi Aceştia Trei Una sunt” (I In. 5, 7).
Aţi observat că, totdeauna când rostim înaintea dumneavoastră cuvânt de învăţătură, începem prin
a spune: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. De asemenea, când începem o rugăciune,
spunem mai întâi: „Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!” Prin
aceste cuvinte şi prin semnul Sfintei Cruci care le însoţeşte, noi mărturisim credinţa noastră în Dumnezeu-
Tatăl, în Dumnezeu-Fiul şi în Dumnezeu-Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în numele
căreia am primit şi Sfântul Botez.
Sfânta Liturghie începe cu „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh” şi se
termină: „Că Tu (Dumnezeule) eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”.
Cântarea „Sfinte Dumnezeule”, imnul „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot!”, Sfânta Cruce, locaşurile noastre
de închinare, sfeşnicul cu trei braţe sunt dovada sau mărturia credinţei noastre în Sfânta Treime.
Dogma Sfintei Treimi depăşeşte rațiunea omului şi puterea lui de înțelegere, fiind cea mai adâncă
dintre toate învăţăturile Bisericii noastre creştine. Este cazul să amintim aici de încercarea Fericitului
Augustin de a scrie o carte despre Dumnezeu. Pe măsură ce scria, se vedea constrâns să şteargă ce a scris,
pentru că nimic din ceea ce scria despre Dumnezeu nu corespundea cu ceea ce este Dumnezeu de fapt. jÎn
scrisul său, se avânta spre cele dumnezeieşti, dar îşi dădea seama că nu poate ajunge să descrie Fiinţa
Dumnezeirii. Amărât de acest insucces al scrisului său, s-a dus să se plimbe pe marginea unei mări. Acolo
văzu un copilaş care se juca în nisip: purta apa din mare cu o scoică în gropiţa lui. Fericitul Augustin l-a
întrebat: „Ce faci aici, copile?”. La care, copilul i-a răspuns: „Nu vezi ce fac? Mut marea în gropiţa mea”.
Atunci şi-a venit în fire Fericitul Augustin şi şi-a zis: „Oare, nu sunt şi eu ca şi acest copil, vreau să cuprind
Dumnezeirea cu scoica minţii mele?!”. Iar ceea ce a scris despre Dumnezeu a devenit rugăciune şi
mărturisire.
Pe Cel nemărginit nu-L poate cuprinde mintea noastră mărginită. Este important să cunoaştem voia lui
Dumnezeu şi să o împlinim. Aceasta ne aduce fericire temporală şi veşnică. Această voinţă a lui Dumnezeu
ne-o descoperă Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Sfânta Treime este o taină neajunsă şi necuprinsă a
Dumnezeirii: Dumnezeu Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane, uniunea în treime şi treimea în uniune.
Cum poate fi unul egal cu trei? La Sinodul I ecumenic de la Niceea (325), Sfântul Spiridon, episcopul
Trimitundei, voind să arate în chip simbolic icoana Sfintei Treimi, a luat o cărămidă şi a spus: „Avem aici o
singură cărămidă, care e compusă din nisip, foc şi apă, dar e numai o cărămidă”.
Fericitul Augustin ne indică alt exemplu şi anume: „Unul este izvorul din care porneşte o apă, altul
fluviul şi altceva marea. Sunt trei înfăţişări ale aceleaşi substanţe, care este apa în toate trei”. Exemple:
soarele este unul dar are trei elemente: formă, lumină și căldură, iar exemplele pot continua.
Noi ne închinăm în numele Sfintei Treimi, fiindcă suntem închinaţi chiar de la primirea Sfântului
Botez, care este mărturisirea unităţii de credinţă şi pe care se cade să o păstrăm neştirbită şi nepătată. Şi
nu este o fericire mai mare pentru noi decât aceea de a şti că vom putea sta curaţi în faţa tronului Sfintei
Treimi. Iar bucuria pe care ne-o dă sărbătoarea de azi, cântările bisericeşti, atât de frumoase, dumnezeiasca
Liturghie, sunt doar imaginea bucuriei desăvârşite pe care o vom trăi în cer în faţa tronului Sfintei Treimi.

Să ne rugăm astăzi, în ziua de prăznuire a Sfintei Treimi şi să zicem: “Prea Sfântă Treime miluieşte-
ne pe noi; Doamne curăţeşte păcatele nostre; Stăpâne iartă fărădelegile noastre, Sfinte cercetează şi
vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău”. Amin.