PREASFÂNTA TREIME (B)

Dt 4,32-34.39-40
Rom 8,14-17
Mt 28,16-20

Auzisem zilele acestea o poveste despre un om care era bănuit că

nu se afla în deplinătatea facultăților mintale, cățărându-se într-un
copac. Mulți erau îngrijorați din această cauză. Așa că au strigat la el
ca să coboare jos din copac, însă el refuza. Așa că au chemat poliția
pentru al convinge să coboare jos însă tot fără succes. Au chemat
doctori însă tot fără speranță. Într-un final au chemat preotul de la
parohia din acel loc.
Preotul de la acea parohie, care era destul de învârstă, s-a dus în
acel loc iar oameni l-au rugat să îi dea o binecuvântare în cazul în
care cade jos și moare. Așa că preotul a făcut semnul sfintei cruci.
După un timp omul a coborât jos din copac iar oameni au rămas
surprinși de modul în care a reacționat omul din copac.
După ce a coborât din copac, oameni l-au întrebat pe preot cum de
a reușit să îl convingă pe om să coboare doar prin a face semnul
sfintei crucii. Preotul le-a spus că: Nu, eu nu am convins această
persoană să coboare. Eu doar am spus, Dacă nu vei coborâ jos
(trasând în același timp o linie cu mâna de sus în jos) voi tăia
copacul (trasând o linie orizontală cu mâna.). După care omul a
venit jos.
Astăzi celebrăm sărbătoarea preasfintei Treimi. Această celebrare
a solemnității Preasfintei Treimii a început să fie sărbătorită încă din
secolul 10. Ideea acestei sărbători nu este afirmată explicit ca și
doctrină în sfânta Scriptură. Însă este afirmată implicit de multe ori.
Până și creștini din Biserica primară au descoperit, mai târziu, că nu
aveau cum să vorbească despre Dumnezeu fără a menționa trei
moduri în care el sa revelat pe sine însuși lor. Aceasta nu înseamnă
că există trei Dumnezei. Ci înseamnă că există numai un singur
Dumnezeu care s-a revelat pe sine însuși în trei persoane diferite:
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Pentru început aș dori să menționez faptul că doctrina preasfintei
Treimii nu încearcă să îl explice pe Dumnezeu. Ci ne explică, într-
un mod foarte elementar că Dumnezeu ni s-a revelat pe sine însuși,
în aceste moduri, până acum. De exemplu un iceberg, a descrie
vârful lui, partea de deasupra, nu înseamnă că descriem întregul
iceberg. La fel și noi creștini când afirmăm preasfânta Treime, nu o
facem ca pe o explicare a lui Dumnezeu, ci pur și simplu ca un mod
de a descrie ceea ce cunoaștem până acum despre el.
Conform unui vestit predicator, dintre toate doctrinele Bisericii,
cea despre preasfânta Treime este probabil una dintre cele mai
grele de explicat. El spunea că, noi spunem 1+1+1 fac trei însă
dacă aplicăm această ecuație matematică preasfintei Treimii, vom
vedea că 1+1+1 ne va da tot 1. Legea matematicii nu are cum să fie
aplicată în acest caz. Cu alte cuvinte, noi credem că are o singură
natură însă în trei persoane, însă întregul înțeles al acestor cuvinte
este cu mult peste săraca noastră capacitate de a înțelege. În orice
caz, preasfânta Treime este unicul model și semn al unității plină de
armonie – unitate pe care Dumnezeu așteaptă să o vadă în viețile de
zi cu zi ale copiilor lui.
Textul evangheliei pe care l-am auzit la această sfântă Liturghie,
ne face să reflectăm tot la acest adevăr fundamental al credinței
noastre catolice, că în Dumnezeu sunt trei persoane divine, distincte
însă egale, pe care le invocăm, bazându-ne pe evanghelie ca Tatăl,
Fiul și Duhul Sfânt.
 În continuare aș dori să luam aceste trei adevăruri și să le discutăm
rând pe rând.
În primul rând că Dumnezeu este unul. Papa Paul al VI-lea a
descris dogma preasfintei Treimi ca fiind cu mult peste tot ceea ce
poate fi înțeles omenește. Această preasfântă Treime este Una, în
sensul că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt una în esență și natură,
aceea de ființă divină. Asemenea nouă, cu toți avem o singură esență
și natură, acelea de ființe umane. Al patrulea conciliu din Lateran, a
spus că: Noi credem cu tărie şi afirmăm deschis că există un singur
Dumnezeu adevărat, veşnic, nemărginit şi neschimbător, de
nepătruns, atotputernic şi negrăit, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt: trei
Persoane, dar o singură Esenţă, o singură Substanţă sau Natură,
absolut simplă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Trei în Unul. O
reclamă la paste spunea că Gustos, ușor, încă mai ești plictisit.
În al doilea rând Cele trei persoane divine sunt diferite. Iar asta
fiindcă Isus Cristos, care s-a făcut om nu este Dumnezeu Tatăl sau
El nu este Duhul Sfânt. Dumnezeu Tatăl nu este Isus Cristos sau
Duhul Sfânt. Dumnezeu Duhul Sfânt nu este nici Tatăl și nici Isus
Cristos. Ei sunt cu adevărat diferiți unul de celălalt. Dovada noastră
în această privință este momentul botezului lui Isus în râul Iordan.
Glasul lui Dumnezeu Tatăl sa auzit tare, Dumnezeu Duhul Sfânt,
sub forma unui porumbel era și el acolo, iar Dumnezeu Fiul care era
botezat era și el acolo. Cel de-al 11-lea conciliu din Toledo, din anul
675, a spus că: Fiul nu este Tatăl, Tatăl nu este Fiul și Duhul Sfânt
nu este nici Tatăl nici Fiul.
În ultimul rând Cele trei persoane divine sunt egale. Asta nu
înseamnă că Dumnezeu Tatăl este cel care este mereu pe primul loc,
Dumnezeu Fiul este al doilea iar Dumnezeu Duhul Sfânt este
ultimul. Ci mai degrabă ei sunt veșnic egali din moment ce nu există
un început și nici nu va fi un sfârșit pentru aceste trei persoane
divine.
Iată de ce, noi avem întotdeauna obligația de a da onoarea și
adorarea cuvenită preasfintei Treimi, mai ales pentru faptul că
datorăm fiecare binecuvântare pe care am primit-o, preasfintei
Treimi. Cel mai mult datorăm lui Dumnezeu Tatăl pentru că ne-a
creat, mântuirea noastră lui Dumnezeu Fiul, și sfințirea, sfințenia
noastră lui Dumnezeu Duhul Sfânt, însă aceste trei persoane divine
lucrează în mod egal în aceste trei, cele mai importante evenimente
din viața noastră creștină.
Semnul Sfintei Cruci este una dintre devoțiunile noastre față de
preasfânta Treime. La cuvintele, În numele Tatălui, ne atingem
fruntea, gest prin care afirmăm că Tatăl este prima persoană a
preasfintei Treimi. La cuvintele și al Fiului ne atingem pieptul sau
inima, pentru a semnifica că Fiul lui Dumnezeu s-a coborât din cer
și s-a făcut om. Și într-un final, prin atingerea umărului stâng iar
apoi drept, spunând cuvintele și al Duhului Sfânt, mărturisim că
Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul ca de la o singură sursă,
origine. Facem Semnul Sfintei Cruci de la stânga la dreapta și
pentru a exprima că crucea lui Cristos ne-a scos din partea stângă a
păcatului și a pierzării și ne-a dus în partea dreaptă a sfințeniei și a
mântuirii. Terminăm Semnul Sfintei Crucii cu Amin, care înseamnă
așa să fie, prin care susținem că credem cu tărie în preasfânta
Treime.
Sfântul Augustin a spus la un moment dat că Semnul Sfintei Crucii
a fost introdus de către apostoli însuși. Tertulian a observat că la
fiecare pas sau mișcare, ori de câte ori plecăm sau ne întoarcem,
ori când ne îmbrăcăm sau ne pregătim să ieșim pe ușă, în baie, la
masă, când sunt aduse luminile, când se stă jos, sau în orice am
facem, noi facem Semnul Sfintei Cruci.
 Semnul Sfintei Cruci ca formă de devoțiune a noastră față de
preasfânta Treime este una extrem de venerabilă și de sfântă fiindcă
ne amintește de misterul preasfintei Treimi și de mântuirea noastră.
Amin