Jocul didactic

-Referat-
Disciplina: Didactica domeniului Limbă și comunicare în învățământul preșcolar
Cursant: Prioteasa Elena
Conversie P.I.P.P. Anul II

Pedagogia modernă nu atribuie jocului doar o semnificație funcțională, ca în trecut de

simplu exercițiu pregătitor și util dezvoltării fizice, ci una de asimilare a realului la activitatea
proprie a copilului, motiv pentru care acesta a devenit astăzi una din principalele metode
active, atractive, extrem de eficace în munca instructiv-educativă cu preșcolarii și școlarii
mici…”toate metodele active de educație a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un
material corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reușească să asimileze realitățile
intelectuale care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenței copilului”.1 Așa s-au dezvoltat
diferitele tipuri de jocuri educative sau jocuri didactice care asigură îmbinarea și toate
tranzițiile spontane între elementele distractive și cele de muncă, în ideea că treptat vor avea
câștig de cauză cele din urmă, efortul de studiu cu seriozitate dus la bun sfârșit.
Jocurile didactice sunt o categorie aparte de jocuri. Ele sunt integrate demersului
educaţional explicit, sunt propuse de către adultul educator, au obiective educaţionale bine
precizate şi reprezintă forma ideală prin care jocul, ca activitate fundamentală a vârstei
preşcolare poate sprijini învăţarea „deghizat" dirijată, pregătind integrarea ulterioară a
copilului în şcoală. Originea jocului didactic este fixată de către Ursula Şchiopu în jocurile
exerciţiu ale vârstei antepreşcolare.2 El are o sarcină didactică specifică (o problemă de
rezolvat pentru copil, problemă ce vizează explicit dezvoltarea pe o anume coordonată
psihologică). Alături de sarcina didactică, jocul didactic are reguli specifice şi elemente de
joc. Cu cât vârsta copiilor este mai mare raportul dintre aceste elemente structurale se
schimbă; ponderea elementelor de joc scade în favoarea complexităţii sarcinilor de rezolvat.
Dacă este bine realizat sub conducerea adultului se poate regăsi, coordonat de un copil mai
mare sau de către liderul informal al grupului de copii şi în contextul activităţilor libere din
grădiniţă. În jocurile didactice, indiferent de obiectivele urmărite, se asigură prezentarea
sarcinii didactice într-o formă atractivă, saturată de elementele de joc, pentru a facilita
rezolvarea optimă a acesteia, pentru a stimula copilul, vorbirea acestuia, trezind la acesta
dorința de a-și comunica gândurile și impresiile, de a se juca.

1
Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, p.165 up ud Jean
Piaget , Psihologie si pedagogie , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti,1972, p. 139
2
Prof. univ. dr. Ursula Șchopu, Prof. univ. dr. Emil Verza, Pshiologia vârstelor, ciclurile vieții, ediția a III-a
revizuită, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, p. 275

1
 Activitatea desfășurată prin joc didactic îi ofera copilului o bază largă de cunoștințe pe
care și le însusește sistematic, gradat și organizat, motivat de curiozitate, exersîdu-și atenția
voluntară și trăind bucuria descoperirii și a creației. În timpul jocului, copilul face cunoștiință
cu lumea exterioară, cu obiectele reale și nereale și caracteristicile lor, cu oamenii și relațiile
dintre ei.3
Jocurile didactice transpun situații de viață și de activitate socială, ceea ce ajută la
socializarea preșcolarului. Manipularea obiectelor trebuie să fie punctul de plecare în
formarea reprezentărilor, dar în același timp anumite achiziții din sfera proceselor de acțiune
trebuie verbalizate corespunzător. Astfel, acestea nu numai că se fixeaza mai bine, dar pot
atinge un prag superior de generalitate.
Jocurile didactice contribuie din plin la îmbogățirea lexicului, sub aspectul
achiziționării de noi cuvinte, al consolidării și activizării lor, sarcină deosebit de importantă la
această vârstă a marilor acumulări, dar pot contribui și la dezvoltarea altor procese psihice:
gândirea, memoria, etc.
,,Datele cercetărilor arată că procesele memoriei (întipărirea, recunoșterea,
reproducerea), ca și operațiile gândirii (comparația, generalizarea, clasificarea, etc.) se
realizează la vârsta preșcolară mai ușor și mai bine în condiții de joc decât în alte condiții”. 4
În grădiniţă se realizează jocuri didactice la toate tipurile de activităţi comune şi se
regăseşte utilizat cu succes şi în contextul unor activităţi cu scop evaluativ.
După conținutul și obiectivele urmărite ele pot fi clasificate în: jocuri de cunoaștere a
mediului înconjurător; de dezvoltare a vorbirii, jocuri aritmetice, jocuri muzicale, jocuri de
orientare etc.
După materialul folosit se clasifică în: jocuri cu material, jocuri fără material, jocuri
orale, jocuri cu întrebări, jocuri cu ghicitori.
Metoda jocurilor valorifică avantajele dinamicii de grup. Independența și spiritual de
cooperare, participarea efectivă și totală la joc, angajază atât pe elevii timizi, cât și pe cei mai
slabi, stimulează curentul de influențe reciproce, ceea ce duce la creșterea gradului de
coeziune în colectivul clasei.
Jocul didactic este cel prin care se realizează obiective şi sarcini de învăţare,
folosind un conţinut accesibil, modalităţi atractive şi recreative de organizare şi
desfăşurare, precum şi materiale didactice interesante.

3
Gherghina Dumitru, Oprescu Nicolae, Novac Cornel, Metodica activităților instructiv-educative în
învăţământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2007, pag.36-37;
4
Al. Roșca, ,A.Chircev,Psihologia copilului preșcolar”, Editura didactică și pedagogică, București, 1972, pag.159;

2
 Jocul este forma cea mai naturală de învăţare şi, în acelaşi timp, de exprimare a
conţinutului psihic al fiecăruia. Un bun observator al jocului copilului poate obţine informaţii
preţioase pe care le poate utiliza ulterior în activităţile de învăţare structurate.5
Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcţii şi sarcini de învăţare cu forma
plăcută şi atractivă a, jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul didactic contribuie
la realizarea sarcinilor formative ale procesului de învăţământ, în cadrul lui copilul
fiind solicitat pe toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv şi voliţional.
Importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează pregătirea copiilor
preşcolari pentru introducerea lor în activitatea de învăţare. În cadrul jocului didactic, copilul
învaţă să observe, să compare, să susţină un dialog ş.a.
Jocurile didactice solicită intelectul copiilor pentru a rezolva unele sarcini în
mod individual. Astfel, unele jocuri le cer să deosebească obiectele mari de cele mici, pe
cele lungi de cele scurte, să compare lucrurile după diferite criterii (ce se potriveşte), să
facă clasificări ale obiectelor după anotimp, sau ale animalelor după modul şi locul unde
trăiesc. Ei fac unele generalizări folosindu-se după loto-urile cu animale, cu fructe.
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, la concentrarea
atenţiei şi la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală,independentă.
Influenţele pe care le exercită jocul didactic asupra sarcinilor învăţării se pot rezuma
astfel:
 prin caracterul său distractiv, jocul didactic orientează activitatea de învăţare într-o
plăcută, atractivă; aceasta antrenează copiii la o activitate susţinută căreia îi
acordă caracter de seriozitate, diminuând rigiditatea activităţii de învăţare,
cultivând curajul şi încrederea în forţele proprii;
 prin conţinutul, sarcinile şi mai ales modul de rezolvare a acţiunii, ca şi prin regulile
jocului didactic se adaugă la copii conştiinţa disciplinei;
 prin transpunerea copiilor în lumea jocului, cu ajutorul clementelor de joc;
 prin independenţa acordată în organizarea şi desfăşurarea jocului se
dezvoltă unele elemente ale gândirii şi imaginaţiei creatoare;
 atmosfera plăcută şi atractivă a jocului dezvoltă la copii interesul şi
motivaţia pentru activitatea de învăţare sub formă de joc.

Jocul didactic, formă de tranziţie de la joc la activitatea de învăţare.

5
Jean Piaget , Psihologie si pedagogie , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti,1972, p. 148

3
 Comparând jocul didactic cu activitatea de învăţare, vom vedea că el conţine elemente
din ambele categorii de activităţi.
 În cadrul jocului didactic, copilul preşcolar dispune de totală independenţă,
libertatea lui mergând la autoorganizarea şi conducerea jocului. Sunt jocuri a căror
organizare şi desfăşurare - sub îndrumarea educatoarei - se produce sub conducerea
unuia din membrii grupului.
- Jocul didactic lasă loc pentru iniţiativă şi creativitate totală din partea copiilor
preşcolari.
- Jocul didactic conţine elemente de joc (aşteptarea, surpriza, competiţia ş.a.), care
produc atmosfera plăcută a acestei activităţi.
În încheierea jocului didactic, se face o evaluare stimulativă, fără a se aprecia cu note
sau calificative.
 Activitatea de învăţare solicită un efort intelectual, ca fiind o muncă intelectuală.
Organizarea activităţii de învăţare impune o disciplină riguroasă, iar aprecierea
rezultatelor obţinute, apelează la responsabilitatea elevilor.
Conţinând elemente din ambele categorii de activitate, jocul didactic serveşte ca
punte de legătură între grădiniţă şi şcoala primară, având rolul de tranziţie de la joc la
activitatea de învăţare. De aceea, jocul didactic este forma fundamentală de organizare a
activităţii instructiv - educative din grădiniţa de copii.
Structura şi metodologia jocului didactic.
Structura jocului didactic este alcătuită din: conţinut, sarcina (sarcinile didactice),
acţiunea, regulile (restricţiile jocului) cu elemente specifice de joc.
În programul grădiniţei de copii, jocul didactic, ca una din activităţile principale,
este echivalent cu lecţia în programul şcolii primare. Aşa cum lecţia ca microsistem
trebuie să cuprindă toate componentele procesului de învăţământ (obiective,
conţinuturi, metode - mijloace - tehnici, forme de organizare a activităţii, criterii de
evaluare ş.a.) tot aşa şi jocul didactic trebuie să cuprindă în structura sa componentele
procesului de învăţământ la nivelul vârstei preşcolare.
Elementele constitutive ale jocului didactic
Conţinutul jocului didactic este format din cunoştinţele, priceperile şi
deprinderile cere trebuie formate la activitatea (disciplina) respectivă.
Sarcina didactică reprezintă sarcina care se dă copiilor spre rezolvare - a cunoaşte,
a denumi, a clasifica, a construi, ş.a. Aceasta este una din componentele principale ale
jocului didactic care concretizează, la nivelul vârstei preşcolare, scopul urmărit în

4
activitatea respectivă.
Acţiunea jocului şi elementele de joc, reprezintă modalitatea în care se desfăşoară
realizarea sarcinii didactice. O activitate didactică capătă caracter ludic numai în măsura în
care cuprinde elemente de joc, ca: mişcarea, competiţia (întrecerea), cuvântul, ghicirea,
aşteptarea, surpriza ş.a.6 O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor
didactice, ca mişcarea şi cuvântul; altele se introduc în funcţie de conţinutul jocului.
Important este ca elementele de joc să servească realizării sarcinii didactice, să creeze
condiţii optime pentru aceasta.
Elementele de joc se pot aplica în modalităţi diferite. Astfel, cele mai variate
aspecte le reprezintă mişcarea, care se poate realiza prin mânuirea materialului didactic,
ridicarea lui în sus, ascunderea şi găsirea acestuia, trecerea materialului din mână în
mână- cu pornire şi oprire la semnal-schimbarea jetoanelor între copii ş.a.
Un efect deosebit în cadrul jocurilor didactice cu copiii preşcolari îl are imitarea
unor mişcări specifice animalelor ca: zborul fluturilor, săritura iepuraşului, sau a unor
mijloace de locomoţie ca: autobuzul, trenul, ş.a.
Competiţia sau întrecerea constituie un alt element de joc, cu utilizare frecventă, în
care accentul cade pe ritm şi calitate. Astfel, întrecerea poate să se refere la alegerea rapidă a
jetonului corespunzător sau la găsirea locului corespunzător.
Cuvântul ca element de joc, are o contribuţie valoroasă la crearea unei atmosfere
plăcute, antrenante. El poate fi folosit sub forma semnalelor de oprire a unei acţiuni
("Stop!"), sub forma onomatopeelor prin imitarea diferitelor animale sau zgomotul
produs de unele mijloace de locomoţie, punerea în scenă a unor acţiuni, interpretarea
unor roluri, a unor dialoguri între membrii echipei dejoc şa.
Ghicirea este folosită cu precădere în jocurile fără material, contribuind la
antrenarea copiilor la activitate. O întâlnim în jocuri ca "Ghici, ghici!", sau "Ghici care
obiect lipseşte!" sau "Ce am ascuns în mâna cealaltă?".
Aşteptarea şi surpriza dau un colorit emoţional jocului didactic, mai ales atunci
când sunt în legătură cu prezentarea sau mânuirea materialului, cu mişcarea copiilor în
diferite sensuri sau cu folosirea unor semnale verbale, vizuale, auditive, etc. Aşteptarea şi
surpriza se folosesc în majoritatea jocurilor asociate cu mişcarea sau cu un alt element de
joc.
Regulile jocului fac legătura între sarcina didactică şi acţiunea jocului. Fiind
aservite sarcinii didactice, ele reglementează acţiunea jocului.

6
Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, p.167

5
 Fiecare joc didactic trebuie să conţină cel puţin două reguli: prima regulă transpune
sarcina didactică într-o acţiune concretă, atractivă, adică transformă exerciţiul în joc, iar cea
de-a doua precizează organizarea jocului şi momentele de terminare a acţiunii jocului.
În afară de regulile care reglementează acţiunea jocului, există şi reguli care
privesc comportarea copiilor, ordinea în care ei trebuie să intre în joc.
În unele jocuri, intrarea copiilor în joc este condiţionată de momentul când
primesc un anumit material (de exemplu un jeton cu un anumit număr de porumbei). Numirea
copiilor sau intrarea în joc într-o ordine rigidă produce scăderea intensităţii jocului.
Jocurile didactice pot cuprinde, de asemenea, unele reguli care precizează
cine poate fi conducătorul jocului sau cine poate deveni conducătorul jocului, pe
bază de concurs. Jocurile didactice pot cuprinde şi unele restricţii, care merg până la
eliminarea din joc a copiilor care greşesc, pe rând rămânând până la urmă un câştigător.
Structura unitară a jocului didactic depinde de felul în care regulile asigură
echilibrul dintre sarcina didactică şi elementele jocului. De asemenea, reuşita jocului este
condiţionată, în mare măsură, de desfăşurarea lui metodică,de felul în care acesta este
condus de educatoare.
Metodologia, organizarea şi desfăşurarea jocului didactic.
Ca şi la lecţia în şcoala primară, jocul didactic, ca activitate instructiv- educativă în
programul grădiniţei, trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe privind organizarea,
conducerea şi evaluarea acestei activităţi.
Pentru stimularea copiilor în vederea participării active la joc, şi pentru asigurarea
unei atmosfere prielnice de joc este necesară o pregătire atentă a condiţiilor de desfăşurare
a jocului şi organizare judicioasă a l u i . Astfel, se impune aranjarea sălii, a materialelor şi a
copiilor în funcţie de acţiunea jocului, distribuirea materialelor necesare desfăşurării
jocului, intuirea materialului didactic ş.a.
Desfăşurarea jocului cuprinde, ca şi lecţia, mai multe momente:
Introducerea în joc se poate realiza printr-o scurtă convorbire pentru familiarizarea
copiilor cu unele aspecte ale jocului şi cu regulile care trebuie respectate, prin intuirea
materialului ca şi printr-o expunere care să stârnească interesul copiilor sau chiar printr-o
ghicitoare.
Introducerea în joc nu este totdeauna un moment obligatoriu, uneori activitatea
putând începe direct cu anunţarea titlului jocului.
Anunţarea jocului urmăreşte cunoaşterea de către copii a felului activităţii
şi a titlului jocului. În cadrul anunţării jocului se poate da şi o explicare a titlului

6
acestuia. Uneori anunţarea titlului jocului se poate face într-o formă interogativă.
Explicarea jocului cuprinde prezentarea de către educatoare a principalelor
etape ale acţiunii jocului, precizarea regulilor jocului, indicaţii asupra modului de folosire
a materialului didactic, comunicarea sarciivilor conducătorului jocului şi a cerinţelor pentru
câştigătorul individual sau pentru echipa câştigătoare.
Explicarea trebuie să fie insoţită de demonstrare. Fie că se explică şi, în timpul
explicaţiei, se demonstrează, fie că se dă explicaţia, integrală şi apoi se demonstrează.
Fixarea regulilor se realizează fie printr-o scurtă convorbire în care se precizează
ce va trebui să facă copiii în momentele importante ale acţiunii, sau executarea jocului de
probă sub conducerea şi îndrumarea directă a educatoarei. Când este vorba de un joc cu o
acţiune mai complexă, regulile jocului pot fi atenţionate fie imediat după explicaţie, fie
după semnalul de începere a jocului. De exemplu:
"Începem jocul! Nu uitaţi, nu aveţi voie să deschideţi ochii înainte de a bate eu
(educatoarea) din palme. După ce aţi deschis ochii, va trebui să observaţi al câtelea
brad lipseşte''.
Executarea jocului. Jocul începe la semnalul educatoarei care, la început,
intervine mai des amintindu-le copiilor regulile, dând indicaţii asupra folosirii materialului
ş.a. Pe măsură ce jocul se repetă, ea acordă copiilor mai multă independenţă lăsându-i să
acţioneze liber.
Încheierea jocului. În încheierea jocului se declară câştigătorul/câştigătorii sau
echipa câştigătoare şi se fac aprecieri asupra modului cum s-a desfăşurat jocul, acordând
cuvinte de laudă asupra copiilor care au respectat regulile şi nominalizându-i şi
atenţionându-i pe cei care au făcut greşeli şi s-au descurcat mai greu.
O încheiere plăcută, prin bucuria succesului şi prin satisfacţia imediată pe care o
dă copilului, sporeşte interesul preşcolarului pentru jocurile didactice.
Categorii de jocuri didactice
Valoarea formativă a jocurilor didactice, ca şi diversitatea obiectivelor urmărite, au
condus la necesitatea stabilirii unor categorii de jocuri didactice. Această categorisire se
poate realiza după conţinutul şi obiectivele activităţii de joc, după materialul folosit, după
procesele de cunoaştere solicitate în joc ş.a. Cele mai semnificative criterii de
clasificare a jocurilor didactice sunt: conţinutul activităţii, care este un conţinut de
învăţare (informaţii, deprinderi, capacităţi), obiectivele urmărite şi materialul folosit.
 După conţinutul lor, jocurile didactice pot fi: jocuri didactice pentru cunoaşterea
mediului înconjurător, pentru comunicare, jocuri pentru dezvoltarea

7
 reprezentărilor matematice, jocuri muzicale ş.a. La baza acestui criteriu stau
conţinuturile activităţii de învăţare.
 După criteriile urmărite, ele pot fi: de dezvoltare a proceselor psihice, de
cunoaştere, de formare a percepţiilor şi reprezentărilor de spaţiu, timp, mărime,
formă, culoare, de orientare în spaţiu, de însuşire a structurii gramaticale a
limbii ş.a.
 După materialul folosit, jocurile didactice se clasifică în: jocuri cu material
didactic ajutător (jucării, material didactic, obiecte din natură, obiecte de
întrebuinţare zilnică ş.a.). Ele mai pot fi: jocuri de interpretare a unor poveşti şi
lecturi sau jocuri fără material didactic (ghicitori, alcătuire orală de propoziţii şi
fraze).
Jocurile intelectuale mai pot fi clasificate în: jocuri senzoriale de ghicire sau de
recunoaştere a unui obiect cu ajutorul simţurilor, jocurile de analiză perceptuală de
reconstituire de imagini din fragmente, jocuri de construcţie după model ş.a7.
Rezultatele obținute de copii în cadrul jocurilor didactice trebuie judecate în raport cu
posibilitățile și cu efortul depus de aceștia. Cel mai bine este ca la preșcolari să se aprecieze
efortul, procesul de realizare a unui produs și nu produsul în sine, care nu este elocvent
datorită ritmurilor foarte diferite de dezvoltare ale copiilor. De aceea, aprecierea și evaluarea
copiilor este bine să se facă în special cu ei înșiși, nu în concurență. Este foarte important să
dăm fiecăruia șansa de valorificare și să nu uităm că fiecare copil are ceva bun, iar la vârstele
mici, când se formează imaginea de sine și începe procesul de constituire a caracterului și a
respectului de sine, educatoarea trebuie să îi valorifice pe toți, stimulându-i individual în
același timp.8
Această prezentare pe scurt a jocurilor poate duce la următoarele concluzii:
Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor
preşcolari, deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în
direcţia propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca el să conştientizeze acest efort. Eficienţa
jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea
lor participă toţi copiii din grupă, depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare.
Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în
vederea şcolarizării.

7
D. Gherghina şi colab., Metodica activităţilor instructiv educative în învăţământul preprimar, Craiova, Ed.
Didactica Nova, 2007, p. 76-77
8
D. Gherghina, N. Oprescu , Metodica activităților instructiv-educative în învăţământul preprimar, Editura
Didactica Nova, Craiova, 2007, pag.23-27;

8
 Prin intermediul lui se fixează, se precizează şi se activizează vocabularul copiilor. Se
aduce o contribuţie la îmbunătăţirea pronunţiei, la fixarea unor noţiuni, la însuşirea unor
construcţii gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I.
Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psihofizice a copilului preşcolar, în special a
limbajului acestuia, de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului şi a posibilităţilor de adaptare
a fiecăreia dintre aceste cerinţe, se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de
dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii, dacă se folosesc metodele activ-participative.
Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se realizează la un nivel optim
prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit.
Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea
adecvată a conţinutului cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, cât şi de modalităţile prin
care ajung să fie însuşite de copii.
Jocul didactic se desfăşoară în grădiniţă cu grupa întreagă sau individual, în grupe
mici, având rolul de pregătire a unor activităţi şi, mai ales, de consolidare şi fixare a
cunoştinţelor şi deprinderilor.
Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de
activitate din grădiniţă, fiind o parte componentă a unui sistem de activităţi.
Jocul didactic are un conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea, fixarea şi
sistematizarea unor cunoştinţe, formarea unor deprinderi şi aplicarea lor în practică.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1976
2. Gherghina, Dumitru - Oprescu, Nicolae –Novac, Cornel, Metodica activităților
instructiv-educative în învăţământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2007
3. Piaget, Jean, Psihologie si pedagogie , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1972
4. Roșca, Alexandru – Chircev, Anatolie, Psihologia copilului preșcolar , Editura
didactică și pedagogică, București, 1972
5. Șchopu,Prof. univ. dr. Ursula - Verza, Prof. univ. dr. Emil Pshiologia vârstelor, ciclurile
vieții, ediția a III-a revizuită, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997