JOCUL DIDACTIC, FORMĂ DE TRANZIŢIE DE LA JOC LA ACTIVITATEA DE

ÎNVĂŢARE

Prof. înv. preşc. Petrea Alina

Grădiniţa cu P.N.Goleşti, Vrancea

La vârsta preşcolară, în structura metodelor activ-participative, îşi găsesc cu maximă eficienţă

locul, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă în
care este integrat copilul şi învăţare. Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral
personalitatea copilului. Majoritatea lor au ca element dinamic întrecerea între grupe de preşcolari sau
chiar între întrg colectivul, făcându-se apel nu numai la cunoştinţele lor, dar şi la spiritul de disciplină,
ordine, coeziune, în vederea obţinerii victoriei.
Întrecerea, atât între echipe, cât şi între copii, individual, prilejuieşte emoţii, bucurii,
satisfacţii, astfel, jocul didactic constituie o metodă eficientă de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei
superioare din partea preşcolarului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de
îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare.
Aplicând cu pricepere jocul didactic, educatorul trebuie să poată valorifica unele dintre
bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalităţii copilului de a desfăşura o
activitate ce solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare, de inţelegere.
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toţi copiii şi acţionează favorabil şi la cei cu rezultate slabe,
crescându-le performanţele şi căpătând încredere în capacităţile lor, sporind siguranţa şi promptitudinea
în răspunsuri.
Folosirea jocului didactic la toate categoriile de activităţi, face ca preşcolarii să înveţe cu
plăcere, să aibă o comportare mult mai activă, acceptând competiţia cu sine însuşişi cu ceilalţi parteneri
de joc, să devină interesaţi faţă de activităţile care se desfăşoară. Jocul didactic bine organizat şi condus
cu pricepere, ajută la înţelegerea şi însuşirea unui oarecare volum de cunoştinţe, şi, prin exersarea
acestora într-un sistem dirijat, se ajunge la construirea unor structuri mentale, la dezvoltarea unor
capacităţi intelectuale.
Îmbinând jocul didactic cu competiţia şi cooperarea stimulăm interesul copiilor faţă de
activităţile care se desfăşoară, cei timizi devin mai volubili, mai activi, mai curajoşi, capătă mai multă
încredere în forţele lor, mai multă siguranţă şi tenacitate.
 Jocul didactic constituie o formă de activitate plăcută, accesibilă, atractivă trezind interesul şi
curiozitatea, îndepărtând frica, nesiguranţa, mobilizând copiii pentru o activitate rodnică, creativă. Prin
joc procesul de adaptare a metodelor şi procedeelor la particularităţile individuale ale copiilor în
vederea atingerii scopului instructiv-educativ, se realizează mai uşor. Copiii aşteaptă cu multă bucurie
momentul de joc, iar evaluarea devine un moment palpitant, cu evidente valenţe formative.
Comparând jocul didactic cu activitatea de învăţare, vom vedea că el conţine atât
elemente ludice, cât şi elemente de învăţare.
În cadrul jocului didactic, copilul preşcolar dispune de o totală independenţă, de iniţiativă şi
creativitate, libertatea lui mergând până la autoorganizarea şi conducerea jocului. Jocul didactic
conţine elemente de joc (aşteptarea, surpriza, competiţia ş.a.), care produc atmosfera plăcută a
acestei activităţi, iar în încheierea lui se face o evaluare stimulativă, fără a se aprecia cu note sau
calificative.
Prin caracterul său distractiv, jocul didactic orientează activitatea de învăţare, într-una
plăcută, atractivă, antrenează copiii la o activitate susţinută căreia îi acordă caracter de seriozitate
diminuînd rigiditatea activităţii de învăţare, cultivând curajul şi increderea în forţele proprii.
Activitatea de învăţare solicită un efort intelectual, ea fiind o muncă intelectuală.
Organizarea activităţii de învăţare impune o disciplină riguroasă, iar aprecierea rezultatelor
obţinute apeleză la responsabilitatea elevilor.
Conţinând elemente din ambele categorii de activitate, jocul didactic serveşte ca punte
de legătură între grădiniţă şi şcoala primară, având rolul de tranziţie de la joc la activitatea de
învăţare. De aceea, jocul didactic este forma fundamentală de organizare a activităţii instructiv -
educative din grădiniţa de copii.

BIBLIOGRAFIE:

1. Barbu H. – „Particularităţi ale jocului ca formă de activitate instructiv – educativă în

grădiniţă” (Culegere metodică editată de revista de pedagogie, 1980)

2. A. Elkonin D. B. – „Psihologia jocului”, E.D.P. Bucureşti, 1980

3. Lovinescu A. – „Valenţe formative ale jocului didactic în învăţământul preşcolar”, nr.4 / 1972